1. Un fiu înţelept ascultă învăţătura tatălui său,dar batjocoritorul n’ascultă mustrarea. –
2. Prin rodul gurii ai parte de bine,dar cei stricaţi au parte de sîlnicie. –
3. Cine-şi păzeşte gura, îşi păzeşte sufletul;cine-şi deschide buzele mari aleargă spre pieirea lui. –
4. Leneşul doreşte mult, şi totuş, n’are nimic,dar cei harnici se satură. –
5. Cel neprihănit urăşte cuvintele mincinoase, dar cel rău se face urît şi se acoperă de ruşine. –
6. Neprihănirea păzeşte pe cel nevinovat,dar răutatea aduce pierzarea păcătosului. –
7. Unul face pe bogatul, şi n’are nimic,altul face pe săracul, şi are totuş mari avuţii, –
8. Omul cu bogăţia lui îşi răscumpără viaţa,dar săracul n’ascultă mustrarea. –
9. Lumina celor neprihăniţi arde voioasă,dar candela celor răi se stinge. –
10. Prin mîndrie se aţîţă numai certuri,dar înţelepciunea este cu cel ce ascultă sfaturile. –
11. Bogăţia cîştigată fără trudă scade,dar ce se strînge încetul cu încetul,creşte. –
12. O nădejde amînată îmbolnăveşte inima,dar o dorinţă împlinită este un pom de viaţă. –
13. Cine nesocoteşte Cuvîntul Domnului se pierde,dar cine se teme de poruncă este răsplătit. –
14. Învăţătura înţeleptului este un izvor de viaţă,ca să abată pe om din cursele morţii. –
15. O minte sănătoasă cîştigă bunăvoinţă,dar calea celor stricaţi este pietroasă. –
16. Orice om chibzuit lucrează cu cunoştinţă,dar nebunul îşi dă la iveală nebunia. –
17. Un sol rău cade în nenorocire,dar un sol credincios aduce tămăduire. –
18. Sărăcia şi ruşinea sînt partea celui ce leapădă certarea,dar cel ce ia seama la mustrare este pus în cinste. –
19. Împlinirea unei dorinţe este dulce sufletului,dar celor nebuni le este urît să se lase de rău. –
20. Cine umblă cu înţelepţii se face înţelept,dar cui îi place să se însoţească cu nebunii o duce rău. –
21. Nenorocirea urmăreşte pe cei ce păcătuiesc,dar cei neprihăniţi vor fi răsplătiţi cu fericire.
22. Omul de bine lasă moştenitori pe copiii copiilor săi,dar bogăţiile păcătosului sînt păstrate pentru cel neprihănit. –
23. Ogorul pe care-l desţelineşte săracul dă o hrană îmbelşugată,dar mulţi pier din pricina nedreptăţii lor. –
24. Cine cruţă nuiaua, urăşte pe fiul său,dar cine-l iubeşte, îl pedepseşte îndată. –
25. Cel neprihănit mănîncă pînă se satură,dar pîntecele celor răi duce lipsă. –