------------------------Traducerea Dumitru Cornilescu 2016
Gen	1	1	Geneza
Exo	1	1	Exodul
Lev	1	1	Leviticul
Num	1	1	Numeri
Deu	1	1	Deuteronomul
Jos	1	1	Iosua
Judg	1	1	Judecători
Ruth	1	1	Rut
1Sam	1	1	1 Samuel
2Sam	1	1	2 Samuel
1Kin	1	1	1 Împăraţi
2Kin	1	1	2 Împăraţi
1Chro	1	1	1 Cronici
2Chro	1	1	2 Cronici
Ezra	1	1	Ezra
Neh	1	1	Neemia
Est	1	1	Estera
Job	1	1	Iov
Psa	1	1	Psalmii
Prov	1	1	Proverbele
Eccl	1	1	Eclesiastul
Song	1	1	Cântarea cântărilor
Isa	1	1	Isaia
Jer	1	1	Ieremia
Lam	1	1	Plângerile lui Ieremia
Eze	1	1	Ezechiel
Dan	1	1	Daniel
Hos	1	1	Osea
Joel	1	1	Ioel
Amos	1	1	Amos
Oba	1	1	Obadia
Jonah	1	1	Iona
Mic	1	1	Mica
Nah	1	1	Naum
Hab	1	1	Habacuc
Zep	1	1	Ţefania
Hag	1	1	Hagai
Zec	1	1	Zaharia
Mal	1	1	Maleahi
Mat	1	1	Matei
Mark	1	1	Marcu
Luke	1	1	Luca
John	1	1	Ioan
Acts	1	1	Faptele apostolilor
Rom	1	1	Romani
1Cor	1	1	1 Corinteni
2Cor	1	1	2 Corinteni
Gal	1	1	Galateni
Eph	1	1	Efeseni
Phi	1	1	Filipeni
Col	1	1	Coloseni
1The	1	1	1 Tesaloniceni
2The	1	1	2 Tesaloniceni
1Tim	1	1	1 Timotei
2Tim	1	1	2 Timotei
Titus	1	1	Tit
Phm	1	1	Filimon
Heb	1	1	Evrei
James	1	1	Iacov
1Pet	1	1	1 Petru
2Pet	1	1	2 Petru
1John	1	1	1 Ioan
2John	1	1	2 Ioan
3John	1	1	3 Ioan
Jude	1	1	Iuda
Rev	1	1	Apocalipsa

------------------------Geneza, capitolul 1
Gen	1	1	La început, Dumnezeu a făcut cerurile şi pămîntul.
Gen	1	2	Pămîntul era pustiu şi gol; peste faţa adîncului de ape era întuneric, şi Duhul lui Dumnezeu se mişca pe deasupra apelor.
Gen	1	3	Dumnezeu a zis: „Să fie lumină!“ Şi a fost lumină.
Gen	1	4	Dumnezeu a văzut că lumina era bună; şi Dumnezeu a despărţit lumina de întuneric.
Gen	1	5	Dumnezeu a numit lumina zi, iar întunericul l-a numit noapte. Astfel, a fost o seară, şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua întîi.
Gen	1	6	Dumnezeu a zis: „Să fie o întindere între ape, şi ea să despartă apele de ape.“
Gen	1	7	Şi Dumnezeu a făcut întinderea, şi ea a despărţit apele care sînt dedesubtul întinderii de apele care sînt deasupra întinderii. Şi aşa a fost.
Gen	1	8	Dumnezeu a numit întinderea cer. Astfel, a fost o seară, şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua a doua.
Gen	1	9	Dumnezeu a zis: „Să se strîngă la un loc apele care sînt dedesubtul cerului, şi să se arate uscatul!“ Şi aşa a fost.
Gen	1	10	Dumnezeu a numit uscatul pămînt, iar grămada de ape a numit-o mări. Dumnezeu a văzut că lucrul acesta era bun.
Gen	1	11	Apoi Dumnezeu a zis: „Să dea pămîntul verdeaţă, iarbă cu sămînţă, pomi roditori, care să facă rod după soiul lor şi care să aibă în ei sămînţa lor pe pămînt.“ Şi aşa a fost.
Gen	1	12	Pămîntul a dat verdeaţă, iarbă cu sămînţă după soiul ei, şi pomi care fac rod şi care îşi au sămînţa în ei, după soiul lor. Dumnezeu a văzut că lucrul acesta era bun.
Gen	1	13	Astfel, a fost o seară, şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua a treia.
Gen	1	14	Dumnezeu a zis: „Să fie nişte luminători în întinderea cerului, ca să despartă ziua de noapte; ei să fie nişte semne care să arate vremurile, zilele şi anii;
Gen	1	15	şi să slujească de luminători în întinderea cerului, ca să lumineze pămîntul.“ Şi aşa a fost.
Gen	1	16	Dumnezeu a făcut cei doi mari luminători, şi anume: luminătorul cel mai mare ca să stăpînească ziua, şi luminătorul cel mai mic ca să stăpînească noaptea; a făcut şi stelele.
Gen	1	17	Dumnezeu i-a aşezat în întinderea cerului, ca să lumineze pămîntul,
Gen	1	18	să stăpînească ziua şi noaptea, şi să despartă lumina de întuneric. Dumnezeu a văzut că lucrul acesta era bun.
Gen	1	19	Astfel, a fost o seară, şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua a patra.
Gen	1	20	Dumnezeu a zis: „Să mişune apele de vieţuitoare, şi să zboare păsări deasupra pămîntului pe întinderea cerului.“
Gen	1	21	Dumnezeu a făcut peştii cei mari şi toate vieţuitoarele care se mişcă şi de care mişună apele, după soiurile lor; a făcut şi orice pasăre înaripată după soiul ei. Dumnezeu a văzut că erau bune.
Gen	1	22	Dumnezeu le-a binecuvîntat, şi a zis: „Creşteţi, înmulţiţi-vă, şi umpleţi apele mărilor; să se înmulţească şi păsările pe pămînt“.
Gen	1	23	Astfel a fost o seară, şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua a cincea.
Gen	1	24	Dumnezeu a zis: „Să dea pămîntul vieţuitoare după soiul lor, vite, tîrîtoare şi fiare pămînteşti, după soiul lor.“ Şi aşa a fost.
Gen	1	25	Dumnezeu a făcut fiarele pămîntului după soiul lor, vitele după soiul lor şi toate tîrîtoarele pămîntului după soiul lor. Dumnezeu a văzut că erau bune.
Gen	1	26	Apoi Dumnezeu a zis: „Să facem om după chipul Nostru, după asemănarea Noastră; el să stăpînească peste peştii mării, peste păsările cerului, peste vite, peste tot pămîntul şi peste toate tîrîtoarele care se mişcă pe pămînt.“
Gen	1	27	Dumnezeu a făcut pe om după chipul Său, l-a făcut după chipul lui Dumnezeu; parte bărbătească şi parte femeiască i-a făcut.
Gen	1	28	Dumnezeu i-a binecuvîntat, şi Dumnezeu le-a zis: „Creşteţi, înmulţiţi-vă, umpleţi pămîntul, şi supuneţi-l; şi stăpîniţi peste peştii mării, peste păsările cerului, şi peste orice vieţuitoare care se mişcă pe pămînt.“
Gen	1	29	Şi Dumnezeu a zis: „Iată că v’am dat orice iarbă care face sămînţă şi care este pe faţa întregului pămînt, şi orice pom, care are în el rod cu sămînţă: aceasta să fie hrana voastră.“
Gen	1	30	Iar tuturor fiarelor pămîntului, tuturor păsărilor cerului, şi tuturor vietăţilor care se mişcă pe pămînt, care au în ele o suflare de viaţă, le-am dat ca hrană toată iarba verde.“ Şi aşa a fost.
Gen	1	31	Dumnezeu S’a uitat la tot ce făcuse; şi iată că erau foarte bune. Astfel a fost o seară, şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua a şasea.
------------------------Geneza, capitolul 2
Gen	2	1	Astfel au fost sfîrşite cerurile şi pămîntul, şi toată oştirea lor.
Gen	2	2	În ziua a şaptea Dumnezeu Şi-a sfîrşit lucrarea, pe care o făcuse; şi în ziua a şaptea S’a odihnit de toată lucrarea Lui pe care o făcuse.
Gen	2	3	Dumnezeu a binecuvîntat ziua a şaptea şi a sfinţit-o, pentru că în ziua aceasta S’a odihnit de toată lucrarea Lui, pe care o zidise şi o făcuse.
Gen	2	4	Iată istoria cerurilor şi a pămîntului, cînd au fost făcute.
Gen	2	5	În ziua cînd a făcut Domnul Dumnezeu un pămînt şi ceruri, nu era încă pe pămînt nici un copăcel de cîmp şi nici o iarbă de pe cîmp nu încolţea încă: fiindcă Domnul Dumnezeu nu dăduse încă ploaie pe pămînt şi nu era nici un om ca să lucreze pămîntul.
Gen	2	6	Ci un abur se ridica de pe pămînt şi uda toată faţa pămîntului.
Gen	2	7	Domnul Dumnezeu a făcut pe om din ţărîna pămîntului, i-a suflat în nări suflare de viaţă, şi omul s’a făcut astfel un suflet viu.
Gen	2	8	Apoi Domnul Dumnezeu a sădit o grădină în Eden, spre răsărit; şi a pus acolo pe omul pe care-l întocmise.
Gen	2	9	Domnul Dumnezeu a făcut să răsară din pămînt tot felul de pomi, plăcuţi la vedere şi buni la mîncare, şi pomul vieţii în mijlocul grădinii, şi pomul cunoştinţei binelui şi răului.
Gen	2	10	Un rîu ieşea din Eden şi uda grădina; şi de acolo se împărţea şi se făcea patru braţe.
Gen	2	11	Numele celui dintîi este Pison; el înconjoară toată ţara Havila, unde se găseşte aur.
Gen	2	12	Aurul din ţara aceasta este bun; acolo se găseşte şi bedelion şi piatră de onix.
Gen	2	13	Numele rîului al doilea este Ghihon; el înconjoară toată ţara Cuş.
Gen	2	14	Numele celui de al treilea este Hidechel {Adică: Tigru}: el curge la răsăritul Asiriei. Al patrulea rîu este Eufratul.
Gen	2	15	Domnul Dumnezeu a luat pe om şi l-a aşezat în grădina Edenului, ca s’o lucreze şi s’o păzească.
Gen	2	16	Domnul Dumnezeu a dat omului porunca aceasta: „Poţi să mănînci după plăcere din orice pom din grădină;
Gen	2	17	dar din pomul cunoştinţei binelui şi răului să nu mănînci, căci în ziua în care vei mînca din el, vei muri negreşit.“
Gen	2	18	Domnul Dumnezeu a zis: „Nu este bine ca omul să fie singur; am să-i fac un ajutor potrivit pentru el.“
Gen	2	19	Domnul Dumnezeu a făcut din pămînt toate fiarele cîmpului şi toate păsările cerului; şi le-a adus la om, ca să vadă cum are să le numească; şi orice nume pe care-l dădea omul fiecărei vieţuitoare, acela-i era numele.
Gen	2	20	Şi omul a pus nume tuturor vitelor, păsărilor cerului şi tuturor fiarelor cîmpului; dar, pentru om, nu s’a găsit niciun ajutor, care să i se potrivească.
Gen	2	21	Atunci Domnul Dumnezeu a trimis un somn adînc peste om, şi omul a adormit; Domnul Dumnezeu a luat una din coastele lui şi a închis carnea la locul ei.
Gen	2	22	Din coasta pe care o luase din om, Domnul Dumnezeu a făcut o femeie şi a adus-o la om.
Gen	2	23	Şi omul a zis: „Iată în sfîrşit aceea care este os din oasele mele şi carne din carnea mea! Ea se va numi, femeie {În evreieşte işa vine de la un cuvînt care înseamnă bărbat iş}, pentru că a fost luată din om.“
Gen	2	24	De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa, şi se va lipi de nevasta sa, şi se vor face un singur trup.
Gen	2	25	Omul şi nevasta lui erau amîndoi goi, şi nu le era ruşine.
------------------------Geneza, capitolul 3
Gen	3	1	Şarpele era mai şiret decît toate fiarele cîmpului pe care i le făcuse Domnul Dumnezeu. El a zis femeii: „Oare a zis Dumnezeu cu adevărat: „Să nu mîncaţi din toţi pomii din grădină?“
Gen	3	2	Femeia a răspuns şarpelui: „Putem să mîncăm din rodul tuturor pomilor din grădină.“
Gen	3	3	Dar despre rodul pomului din mijlocul grădinii, Dumnezeu a zis: „Să nu mîncaţi din el, şi nici să nu vă atingeţi de el, ca să nu muriţi.“
Gen	3	4	Atunci şarpele a zis femeii: „Hotărît, că nu veţi muri:
Gen	3	5	dar Dumnezeu ştie că, în ziua cînd veţi mînca din el, vi se vor deschide ochii, şi veţi fi ca Dumnezeu, cunoscînd binele şi răul“.
Gen	3	6	Femeia a văzut că pomul era bun de mîncat şi plăcut de privit, şi că pomul era de dorit ca să deschidă cuiva mintea. A luat deci din rodul lui, şi a mîncat; a dat şi bărbatului ei, care era lîngă ea, şi bărbatul a mîncat şi el.
Gen	3	7	Atunci li s’au deschis ochii la amîndoi; au cunoscut că erau goi, au cusut laolaltă frunze de smochin şi şi-au făcut şorţuri {Sau: cingători} din ele.
Gen	3	8	Atunci au auzit glasul Domnului Dumnezeu, care umbla prin grădină în răcoarea zilei {Evreieşte: vîntul}: şi omul şi nevasta lui s’au ascuns de Faţa Domnului Dumnezeu printre pomii din grădină.
Gen	3	9	Dar Domnul Dumnezeu a chemat pe om, şi i-a zis: „Unde eşti?“
Gen	3	10	El a răspuns: „Ţi-am auzit glasul în grădină; şi mi-a fost frică, pentrucă eram gol, şi m’am ascuns.“
Gen	3	11	Şi Domnul Dumnezeu a zis: „Cine ţi-a spus că eşti gol? Nu cumva ai mîncat din pomul din care îţi poruncisem să nu mănînci?“
Gen	3	12	Omul a răspuns: „Femeia pe care mi-ai dat-o ca să fie lîngă mine, ea mi-a dat din pom şi am mîncat.“
Gen	3	13	Şi Domnul Dumnezeu a zis femeii: „Ce ai făcut?“ Femeia a răspuns: „Şarpele mea amăgit, şi am mîncat din pom.“
Gen	3	14	Domnul Dumnezeu a zis şarpelui: „Fiindcă ai făcut lucrul acesta, blestemat eşti între toate vitele şi între toate fiarele de pe cîmp; în toate zilele vieţii tale să te tîrăşti pe pîntece, şi să mănînci ţărînă.
Gen	3	15	Vrăjmăşie voi pune între tine şi femeie, între sămînţa ta şi sămînţa ei. Aceasta îţi va zdrobi capul, şi tu îi vei zdrobi călcîiul.“
Gen	3	16	Femeii i-a zis: „Voi mări foarte mult suferinţa şi însărcinarea ta; cu durere vei naşte copii, şi dorinţele tale se vor ţinea după bărbatul tău, iar el va stăpîni peste tine.“
Gen	3	17	Omului i-a zis: „Fiindcă ai ascultat de glasul nevestei tale, şi ai mîncat din pomul despre care îţi poruncisem: «Să nu mănînci deloc din el,» blestemat este acum pămîntul din pricina ta. Cu multă trudă să-ţi scoţi hrana din el în toate zilele vieţii tale;
Gen	3	18	spini şi pălămidă să-ţi dea, şi să mănînci iarba de pe cîmp.
Gen	3	19	În sudoarea feţei tale să-ţi mănînci pîinea, pînă te vei întoarce în pămînt, căci din el ai fost luat; căci ţărînă eşti, şi în ţărînă te vei întoarce.“
Gen	3	20	Adam a pus nevestei sale numele Eva {Adică: Viaţă}: căci ea a fost mama tuturor celor vii.
Gen	3	21	Domnul Dumnezeu a făcut lui Adam şi nevestei lui haine de piele, şi i-a îmbrăcat cu ele.
Gen	3	22	Domnul Dumnezeu a zis: „Iată că omul a ajuns ca unul din Noi, cunoscînd binele şi răul. Să-l împiedicăm dar acum ca nu cumva să-şi întindă mîna, să ia şi din pomul vieţii, să mănînce din el, şi să trăiască în veci.“
Gen	3	23	Deaceea Domnul Dumnezeu l-a izgonit din grădina Edenului, ca să lucreze pămîntul, din care fusese luat.
Gen	3	24	Astfel a izgonit El pe Adam; şi la răsăritul grădinii Edenului a pus nişte heruvimi, care să învîrtească o sabie învăpăiată, ca să păzească drumul care duce la pomul vieţii.
------------------------Geneza, capitolul 4
Gen	4	1	Adam s’a împreunat cu nevastă-sa Eva; ea a rămas însărcinată, şi a născut pe Cain. Şi a zis: „Am căpătat un om cu ajutorul Domnului!“
Gen	4	2	A mai născut şi pe fratele său Abel. Abel era cioban, iar Cain era plugar.
Gen	4	3	După o bucată de vreme, Cain a adus Domnului o jertfă de mîncare {Sau: o jertfă pentru păcat} din roadele pămîntului.
Gen	4	4	Abel a adus şi el o jertfă de mîncare din oile întîi născute ale turmei lui şi din grăsimea lor. Domnul a privit cu plăcere spre Abel şi spre jertfa lui;
Gen	4	5	dar spre Cain şi spre jertfa lui, n’a privit cu plăcere. Cain s’a mîniat foarte tare, şi i s’a posomorît faţa.
Gen	4	6	Şi Domnul a zis lui Cain: „Pentru ce te-ai mîniat, şi pentru ce ţi s’a posomorît faţa?
Gen	4	7	Nu-i aşa? Dacă faci bine, vei fi bine primit; dar dacă faci rău, păcatul pîndeşte la uşă; dorinţa lui se ţine după tine, dar tu să-l stăpîneşti.“
Gen	4	8	Însă Cain a zis fratelui său Abel: „Haidem să ieşim la cîmp.“ Dar pe cînd erau la cîmp, Cain s’a ridicat împotriva fratelui său Abel, şi l-a omorît.
Gen	4	9	Domnul a zis lui Cain: „Unde este fratele tău Abel?“ El a răspuns: „Nu ştiu. Sînt eu păzitorul fratelui meu?“
Gen	4	10	Şi Dumnezeu a zis: „Ce ai făcut? Glasul sîngelui fratelui tău strigă din pămînt la Mine.
Gen	4	11	Acum blestemat eşti tu, izgonit din ogorul acesta, care şi-a deschis gura ca să primească din mîna ta sîngele fratelui tău!
Gen	4	12	Cînd vei lucra pămîntul, să nu-ţi mai dea bogăţia lui. Pribeag şi fugar să fii pe pămînt.“
Gen	4	13	Cain a zis Domnului: „Pedeapsa mea e prea mare ca s’o pot suferi.
Gen	4	14	Iată că Tu mă izgoneşti azi de pe faţa pămîntului; eu voi trebui să mă ascund de Faţa Ta, şi să fiu pribeag şi fugar pe pămînt; şi oricine mă va găsi, mă va omorî.“
Gen	4	15	Domnul i-a zis: „Nicidecum; ci dacă va omorî cineva pe Cain, Cain să fie răzbunat de şapte ori.“ Şi Domnul a hotărît un semn pentru Cain, ca oricine îl va găsi, să nu-l omoare.
Gen	4	16	Apoi, Cain a ieşit din Faţa Domnului, şi a locuit în ţara Nod {Adică: Fugă}, la răsărit de Eden.
Gen	4	17	Cain s’a împreunat cu nevastă-sa; ea a rămas însărcinată şi a născut pe Enoh. El a început apoi să zidească o cetate, şi a pus acestei cetăţi numele fiului său Enoh.
Gen	4	18	Enoh a fost tatăl lui Irad; Irad a fost tatăl lui Mehuiael; Mehuiael a fost tatăl lui Metuşael; şi Metuşael a fost tatăl lui Lameh.
Gen	4	19	Lameh şi-a luat două neveste: numele uneia era Ada, şi numele celeilalte era Ţila.
Gen	4	20	Ada a născut pe Iabal: el a fost tatăl celor ce locuiesc în corturi şi păzesc vitele.
Gen	4	21	Numele fratelui său era Iubal: el a fost tatăl tuturor celor ce cîntă cu alăuta şi cu cavalul.
Gen	4	22	Ţila, de partea ei, a născut şi ea pe Tubal-Cain, făuritorul tuturor uneltelor de aramă şi de fier. Sora lui Tubal-Cain era Naama.
Gen	4	23	Lameh a zis nevestelor sale:„Ada şi Ţila, ascultaţi glasul meu!Nevestele lui Lameh, ascultaţi cuvîntul meu!Am omorît un om pentru rana mea,Şi un tînăr pentru vînătăile mele.
Gen	4	24	Cain va fi răzbunat de şapte ori,Iar Lameh de şaptezeci de ori cîte şapte.“
Gen	4	25	Adam s’a împreunat iarăşi cu nevastă-sa; ea a născut un fiu, şi i-a pus numele Set {Adică: Înlocuit}; „căci“, a zis ea, „Dumnezeu mi-a dat o altă sămînţă în locul lui Abel, pe care l-a ucis Cain.“
Gen	4	26	Lui Set i s’a născut şi lui un fiu, şi i-a pus numele Enos. Atunci au început oamenii să cheme Numele Domnului.
------------------------Geneza, capitolul 5
Gen	5	1	Iată cartea neamurilor lui Adam. În ziua cînd a făcut Dumnezeu pe om, l-a făcut după asemănarea lui Dumnezeu.
Gen	5	2	I-a făcut parte bărbătească şi parte femeiască, i-a binecuvîntat, şi le-a dat numele de „om“, în ziua cînd au fost făcuţi.
Gen	5	3	La vîrsta de o sută treizeci de ani, Adam a născut un fiu după chipul şi asemănarea lui, şi i-a pus numele Set.
Gen	5	4	După naşterea lui Set, Adam a trăit opt sute de ani; şi a născut fii şi fiice.
Gen	5	5	Toate zilele pe care le-a trăit Adam, au fost de nouă sute trei zeci de ani; apoi a murit.
Gen	5	6	La vîrsta de o sută cinci ani, Set a născut pe Enos.
Gen	5	7	După naşterea lui Enos, Set a mai trăit opt sute şapte ani, şi a născut fii şi fiice.
Gen	5	8	Toate zilele lui Set au fost de nouă sute doisprezece ani; apoi a murit.
Gen	5	9	La vîrsta de nouăzeci de ani, Enos a născut pe Cainan.
Gen	5	10	După naşterea lui Cainan, Enos a mai trăit opt sute cincisprezece ani, şi a născut fii şi fiice.
Gen	5	11	Toate zilele lui Enos au fost de nouă sute cinci ani; apoi a murit.
Gen	5	12	La vîrsta de şapte zeci de ani, Cainan a născut pe Mahalaleel.
Gen	5	13	După naşterea lui Mahalaleel, Cainan a mai trăit opt sute patruzeci de ani; şi a născut fii şi fiice.
Gen	5	14	Toate zilele lui Cainan au fost de nouă sute zece ani; apoi a murit.
Gen	5	15	La vîrsta de şase zeci şi cinci de ani, Mahalaleel a născut pe Iared.
Gen	5	16	După naşterea lui Iared, Mahalaleel a mai trăit opt sute treizeci de ani; şi a născut fii şi fiice.
Gen	5	17	Toate zilele lui Mahalaleel au fost de opt sute nouăzeci şi cinci de ani; apoi a murit.
Gen	5	18	La vîrsta de o sută şasezeci şi doi de ani, Iared a născut pe Enoh.
Gen	5	19	După naşterea lui Enoh, Iared a mai trăit opt sute de ani; şi a născut fii şi fiice.
Gen	5	20	Toate zilele lui Iared au fost de nouă sute şase zeci şi doi de ani; apoi a murit.
Gen	5	21	La vîrsta de şase zeci şi cinci de ani, Enoh a născut pe Metusala.
Gen	5	22	După naşterea lui Metusala, Enoh a umblat cu Dumnezeu trei sute de ani; şi a născut fii şi fiice.
Gen	5	23	Toate zilele lui Enoh au fost trei sute şase zeci şi cinci de ani.
Gen	5	24	Enoh a umblat cu Dumnezeu; apoi nu s’a mai văzut, pentru că l-a luat Dumnezeu.
Gen	5	25	La vîrsta de o sută opt zeci şi şapte de ani, Metusala a născut pe Lameh.
Gen	5	26	După naşterea lui Lameh, Metusala a mai trăit şapte sute opt zeci şi doi de ani; şi a născut fii şi fiice.
Gen	5	27	Toate zilele lui Metusala au fost de nouă sute şase zeci şi nouă de ani; apoi a murit.
Gen	5	28	La vîrsta de o sută optzeci şi doi de ani, Lameh a născut un fiu.
Gen	5	29	El i-a pus numele Noe {Adică: mîngîiere}, zicînd: „Acesta ne va mîngîia pentru osteneala şi truda mîinilor noastre, care vin din acest pămînt, pe care l-a blestemat Domnul.“
Gen	5	30	După naşterea lui Noe, Lameh a mai trăit cinci sute nouă zeci şi cinci de ani; şi a născut fii şi fiice.
Gen	5	31	Toate zilele lui Lameh au fost de şapte sute şaptezeci şi şapte de ani; apoi a murit.
Gen	5	32	Noe, la vîrsta de cinci sute de ani, a născut pe Sem, Ham şi Iafet.
------------------------Geneza, capitolul 6
Gen	6	1	Cînd au început oamenii să se înmulţească pe faţa pămîntului, şi li s’au născut fete,
Gen	6	2	fiii lui Dumnezeu au văzut că fetele oamenilor erau frumoase; şi din toate şi-au luat de neveste pe acelea pe care care şi le-au ales.
Gen	6	3	Atunci Domnul a zis: „Duhul Meu nu va rămînea {Sau: Nu se va lupta, sau nu va stăpîni} pururea în om, căci şi omul nu este decît carne păcătoasă: totuşi {Sau: de aceea} zilele lui vor fi de o sută douăzeci de ani.“
Gen	6	4	Uriaşii erau pe pămînt în vremurile acelea, şi chiar şi după ce s’au împreunat fiii lui Dumnezeu cu fetele oamenilor, şi le-au născut ele copii: aceştia erau vitejii care au fost în vechime, oameni cu nume.
Gen	6	5	Domnul a văzut că răutatea omului era mare pe pămînt, şi că toate întocmirile gîndurilor din inima lui erau îndreptate în fiecare zi numai spre rău.
Gen	6	6	I-a părut rău Domnului că a făcut pe om pe pămînt, şi S’a mîhnit în inima Lui.
Gen	6	7	Şi Domnul a zis: „Am să şterg de pe faţa pămîntului pe omul pe care l-am făcut, de la om pînă la vite, pînă la tîrîtoare, şi pînă la păsările cerului; căci Îmi pare rău că i-am făcut.“
Gen	6	8	Dar Noe a căpătat milă înaintea Domnului.
Gen	6	9	Iată care sînt urmaşii lui Noe. Noe era un om neprihănit şi fără pată între cei din vremea lui: Noe umbla cu Dumnezeu.
Gen	6	10	Noe a născut trei fii: Sem, Ham şi Iafet.
Gen	6	11	Pămîntul era stricat înaintea lui Dumnezeu, pămîntul era plin de sîlnicie.
Gen	6	12	Dumnezeu S’a uitat spre pămînt, şi iată că pămîntul era stricat; căci orice făptură îşi stricase calea pe pămînt.
Gen	6	13	Atunci Dumnezeu a zis lui Noe: „Sfîrşitul oricărei făpturi este hotărît înaintea Mea, fiindcă au umplut pămîntul de slnicie; iată, am să-i nimicesc împreună cu pămîntul.
Gen	6	14	Fă-ţi o corabie din lemn de gofer {Sau chiparos}; corabia aceasta s’o împarţi în cămăruţe, şi s’o tencuieşti cu smoală pe dinlăuntru şi pe dinafară.
Gen	6	15	Iată cum s’o faci: corabia să aibă trei sute de coţi în lungime, cincizeci de coţi în lăţime şi treizeci de coţi în înălţime.
Gen	6	16	Să faci corăbiei o fereastră {Sau: acoperiş}, sus, lată de un cot; uşa s’o pui în latura corăbiei; şi să faci un rînd de cămări jos, altul la mijloc şi altul sus.
Gen	6	17	Şi, iată că Eu am să fac să vină un potop de ape pe pămînt, ca să nimicească orice făptură de supt cer, care are suflare de viaţă; tot ce este pe pămînt va pieri.
Gen	6	18	Dar cu tine fac un legămînt; să intri în corabie, tu şi fiii tăi, nevastă-ta şi nevestele fiilor tăi împreună cu tine.
Gen	6	19	Din tot ce trăieşte, din orice făptură, să iei în corabie cîte două din fiecare soi, ca să le ţii vii cu tine: să fie o parte bărbătească şi o parte femeiască.
Gen	6	20	Din păsări după soiul lor, din vite după soiul lor, şi din toate tîrîtoarele de pe pămînt după soiul lor, să vină la tine înlăuntru cîte două din fiecare soi, ca să le ţii cu viaţă.
Gen	6	21	Şi tu, ia-ţi din toate bucatele care se mănîncă, şi fă-ţi merinde din ele, ca să-ţi slujească de hrană ţie şi lor.“
Gen	6	22	Aşa a şi făcut Noe: a făcut tot ce-i poruncise Dumnezeu.
------------------------Geneza, capitolul 7
Gen	7	1	Domnul a zis lui Noe: „Intră în corabie, tu şi toată casa ta; căci te-am văzut fără prihană înaintea Mea în neamul acesta de oameni.
Gen	7	2	Ia cu tine cîte şapte perechi din toate dobitoacele curate, cîte o parte bărbătească şi cîte o parte femeiască; o pereche din dobitoacele care nu sînt curate, cîte o parte bărbătească şi cîte o parte femeiască;
Gen	7	3	şi cîte şapte perechi de asemenea, din păsările cerului, cîte o parte bărbătească şi cîte o parte femeiască, pentru ca să le ţii vie sămînţa pe toată faţa pămîntului.
Gen	7	4	Căci după şapte zile, voi face să ploaie pe pămînt patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi; şi voi şterge astfel de pe faţa pămîntului toate făpturile pe care le-am făcut.“
Gen	7	5	Noe a făcut tot ce-i poruncise Domnul.
Gen	7	6	Noe era de şase sute de ani, cînd a venit potopul pe pămînt.
Gen	7	7	Şi Noe a intrat în corabie cu fiii săi, cu nevastă-sa şi cu nevestele fiilor săi, din pricina apelor potopului.
Gen	7	8	Din dobitoacele curate şi din dobitoacele necurate, din păsări şi din tot ce se tîrăşte pe pămînt,
Gen	7	9	au intrat în corabie la Noe, două cîte două, cîte o parte bărbătească şi cîte o parte femeiască, aşa cum poruncise Dumnezeu lui Noe.
Gen	7	10	După cele şapte zile, au venit apele potopului pe pămînt.
Gen	7	11	În anul al şasesutelea al vieţii lui Noe, în luna a doua, în ziua a şaptesprezecea a lunii, în ziua aceea, s’au rupt toate izvoarele Adîncului celui mare şi s’au deschis stăvilarele cerurilor.
Gen	7	12	Ploaia a căzut pe pămînt patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi.
Gen	7	13	În aceeaşi zi au intrat în corabie: Noe, Sem, Ham şi Iafet, fiii lui Noe, nevasta lui Noe şi cele trei neveste ale fiilor lui cu ei:
Gen	7	14	ei, şi toate fiarele cîmpului, după soiul lor, toate vitele după soiul lor, toate tîrîtoarele care se tîrăsc pe pămînt după soiul lor, toate păsările după soiul lor, toate păsărelele, tot ce are aripi.
Gen	7	15	Au intrat în corabie la Noe, două cîte două, din orice făptură care are suflare de viaţă.
Gen	7	16	Cele care au intrat, erau cîte o parte bărbătească şi cîte o parte femeiască, din orice făptură, după cum poruncise Dumnezeu lui Noe. Apoi Domnul a închis uşa după el.
Gen	7	17	Potopul a fost patruzeci de zile pe pămînt. Apele au crescut şi au ridicat corabia, şi ea s’a înălţat deasupra pămîntului.
Gen	7	18	Apele au ajuns mari şi au crescut foarte mult pe pămînt, şi corabia plutea pe deasupra apelor.
Gen	7	19	Apele au ajuns din ce în ce mai mari şi toţi munţii înalţi, care sînt supt cerul întreg, au fost acoperiţi.
Gen	7	20	Cu cincisprezece coţi sau înălţat apele deasupra munţilor, care au fost acoperiţi.
Gen	7	21	Şi a pierit orice făptură care se mişca pe pămînt, atît păsările cît şi vitele şi fiarele, tot ce se tîra pe pămînt, şi toţi oamenii.
Gen	7	22	Tot ce răsufla, tot ce avea suflare de duh de viaţă în nări, tot ce era pe pămîntul uscat, a murit.
Gen	7	23	Toate făpturile care erau pe faţa pămîntului au fost nimicite, de la om pînă la vite, pînă la tîrîtoare şi pînă la păsările cerului: au fost nimicite de pe pămînt. N’a rămas decît Noe şi ce era cu el în corabie.
Gen	7	24	Apele au fost mari pe pămînt o sută cincizeci de zile.
------------------------Geneza, capitolul 8
Gen	8	1	Dumnezeu Şi-a adus aminte de Noe, de toate vieţuitoarele şi de toate vitele care erau cu el în corabie; şi Dumnezeu a făcut să sufle un vînt pe pămînt, şi apele s’au potolit.
Gen	8	2	Izvoarele Adîncului şi stăvilarele cerurilor au fost închise, şi ploaia din cer a fost oprită.
Gen	8	3	Apele au scăzut de pe faţa pămîntului, scurgîndu-se şi împuţinîndu-se, şi, după o sută cincizeci de zile, apele s’au micşorat.
Gen	8	4	În luna a şaptea, în ziua a şaptesprezecea a lunii, corabia s’a oprit pe munţii Ararat.
Gen	8	5	Apele au mers scăzînd pînă în luna a zecea. În luna a zecea, în ziua întîi a lunii, s’au văzut vîrfurile munţilor.
Gen	8	6	După patruzeci de zile, Noe a deschis fereastra corăbiei pe care o făcuse.
Gen	8	7	A dat drumul unui corb, care a ieşit, ducîndu-se şi întorcîndu-se, pînă cînd au secat apele de pe pămînt.
Gen	8	8	A dat drumul şi unui porumbel, ca să vadă dacă scăzuseră apele de pe faţa pămîntului.
Gen	8	9	Dar porumbelul n’a găsit nici un loc ca să-şi pună piciorul, şi s’a întors la el în corabie, căci erau ape pe toată faţa pămîntului. Noe a întins mîna, l-a luat, şi l-a băgat la el în corabie.
Gen	8	10	A mai aşteptat alte şapte zile, şi iarăşi a dat drumul porumbelului din corabie.
Gen	8	11	Porumbelul s’a întors la el spre seară; şi iată că în ciocul lui era o frunză de măslin ruptă de curînd. Noe a cunoscut astfel că apele scăzuseră pe pămînt.
Gen	8	12	A mai aşteptat alte şapte zile; şi a dat drumul porumbelului. Dar porumbelul nu s’a mai întors la el.
Gen	8	13	În anul şase sute unu, în luna întîi, în ziua întîi a lunii, apele secaseră pe pămînt. Noe a ridicat învelitoarea corăbiei: s’a uitat, şi iată că faţa pămîntului se uscase.
Gen	8	14	În luna a doua, în a douăzeci şi şaptea zi a lunii, pămîntul era uscat de tot.
Gen	8	15	Atunci Dumnezeu a vorbit lui Noe, şi i-a zis:
Gen	8	16	„Ieşi din corabie, tu şi nevastă-ta, fiii tăi şi nevestele fiilor tăi cu tine!
Gen	8	17	Scoate afară împreună cu tine toate vieţuitoarele de tot felul care sînt cu tine, atît păsările cît şi vitele şi toate tîrîtoarele care se tîrăsc pe pămînt: să mişune pe pămînt, să crească şi să se înmulţească pe pămînt.“
Gen	8	18	Şi Noe a ieşit afară cu fiii săi, cu nevastă-sa şi cu nevestele fiilor săi.
Gen	8	19	Toate dobitoacele, toate tîrîtoarele, toate păsările, tot ce se mişcă pe pămînt, după soiurile lor, au ieşit din corabie.
Gen	8	20	Noe a zidit un altar Domnului; a luat din toate dobitoacele curate şi din toate păsările curate, şi a adus arderi de tot pe altar.
Gen	8	21	Domnul a mirosit un miros plăcut; şi Domnul a zis în inima Lui: „Nu voi mai blestema pămîntul, din pricina omului, pentru că întocmirile gîndurilor din inima omului sînt rele din tinereţea lui; şi nu voi mai lovi tot ce este viu, cum am făcut.
Gen	8	22	Cît va fi pămîntul, nu va înceta semănatul şi seceratul, frigul şi căldura, vara şi iarna, ziua şi noaptea!“
------------------------Geneza, capitolul 9
Gen	9	1	Dumnezeu a binecuvîntat pe Noe şi pe fiii săi, şi le-a zis: „Creşteţi, înmulţiţi-vă, şi umpleţi pămîntul.
Gen	9	2	S’apuce groaza şi frica de voi pe orice dobitoc de pe pămînt, pe orice pasăre a cerului, pe tot ce se mişcă pe pămînt şi pe toţi peştii mării: vi le-am dat în mîinile voastre!
Gen	9	3	Tot ce se mişcă şi are viaţă, să vă slujească de hrană: toate acestea vi le dau, ca şi iarba verde.
Gen	9	4	Numai carne cu viaţa ei, adică sîngele ei, să nu mîncaţi.
Gen	9	5	Căci voi cere înapoi sîngele vieţilor voastre; îl voi cere înapoi de la orice dobitoc; şi voi cere înapoi viaţa omului din mîna omului, din mîna oricărui om, care este fratele lui.
Gen	9	6	Dacă varsă cineva sîngele omului, şi sîngele lui să fie vărsat de om; căci Dumnezeu a făcut pe om după chipul Lui.
Gen	9	7	Iar voi, creşteţi şi înmulţiţi-vă; răspîndiţi-vă pe pămînt, şi înmulţiţi-vă pe el!“
Gen	9	8	Dumnezeu a mai vorbit lui Noe şi fiilor lui care erau cu el, şi a zis:
Gen	9	9	„Iată, Eu fac un legămînt cu voi, şi cu sămînţa voastră, care va veni după voi;
Gen	9	10	cu toate vieţuitoarele, care sînt cu voi, atît păsările cît şi vitele, şi toate fiarele de pe pămînt care sînt cu voi; cu toate cele care au ieşit din corabie şi cu orice alte dobitoace de pe pămînt.
Gen	9	11	Fac un legămînt cu voi că nici o făptură nu va mai fi nimicită de apele potopului, şi nu va mai veni potop ca să pustiască pămîntul.“
Gen	9	12	Şi Dumnezeu a zis: „Iată semnul legămîntului pe care-l fac între Mine şi voi, şi între toate vieţuitoarele care sînt cu voi, pentru toate neamurile de oameni în veci:
Gen	9	13	curcubeul Meu, pe care l-am aşezat în nor, el va sluji ca semn al legămîntului dintre Mine şi pămînt.
Gen	9	14	Cînd voi strînge nori deasupra pămîntului, curcubeul se va arăta în nor;
Gen	9	15	şi Eu Îmi voi aduce aminte de legămîntul dintre Mine şi voi şi dintre toate vieţuitoarele de orice trup; şi apele nu se vor mai face un potop, ca să nimicească orice făptură.
Gen	9	16	Curcubeul va fi în nor; şi Eu Mă voi uita la el, ca să-Mi aduc aminte de legămîntul cel vecinic dintre Dumnezeu şi toate vieţuitoarele de orice trup de pe pămînt“.
Gen	9	17	Şi Dumnezeu a zis lui Noe: „Acesta este semnul legămîntului pe care l-am făcut între Mine şi orice făptură de pe pămînt.“
Gen	9	18	Fiii lui Noe, care au ieşit din corabie, erau: Sem, Ham şi Iafet: Ham este tatăl lui Canaan.
Gen	9	19	Aceştia au fost cei trei fii ai lui Noe, şi din ei s’au răspîndit oameni peste tot pămîntul.
Gen	9	20	Noe a început să fie lucrător de pămînt, şi a sădit o vie.
Gen	9	21	A băut vin, s’a îmbătat şi s’a desgolit în mijlocul cortului său.
Gen	9	22	Ham, tatăl lui Canaan, a văzut goliciunea tatălui său, şi a spus celor doi fraţi ai lui afară.
Gen	9	23	Atunci Sem şi Iafet au luat mantaua, au pus-o pe umeri, au mers dea’ndăratelea şi au acoperit goliciunea tatălui lor; fiindcă feţele le erau întoarse înapoi, n’au văzut goliciunea tatălui lor.
Gen	9	24	Noe s’a trezit din ameţeala vinului, şi a aflat ce-i făcuse fiul său cel mai tînăr.
Gen	9	25	Şi a zis:„Blestemat să fie Canaan!Să fie robul robilor fraţilor lui!“
Gen	9	26	El a mai zis:„Binecuvîntat să fie Domnul, Dumnezeul lui Sem,Şi Canaan să fie robul lui {Sau: lor}!
Gen	9	27	Dumnezeu să lărgească locurile stăpînite de Iafet,Iafet să locuiască în corturile lui Sem,Şi Canaan să fie robul lor!“
Gen	9	28	Noe a trăit, după potop, trei sute cincizeci de ani.
Gen	9	29	Toate zilele lui Noe au fost de nouă sute cincizeci de ani; apoi a murit.
------------------------Geneza, capitolul 10
Gen	10	1	Iată spiţa neamului fiilor lui Noe: Sem, Ham şi Iafet.După potop li s’au născut fii.
Gen	10	2	Fiii lui Iafet au fost: Gomer, Magog, Madai, Iavan, Tubal, Meşec şi Tiras.
Gen	10	3	Fiii lui Gomer: Aşchenaz, Rifat şi Togarma.
Gen	10	4	Fiii lui Iavan: Elişa, Tarşiş, Chitim, şi Dodanim.
Gen	10	5	Dela ei se trag popoarele din ţările neamurilor de pe malul mării, după ţinuturile lor, după limba fiecăruia, după familiile lor, după seminţiile lor.
Gen	10	6	Fiii lui Ham au fost: Cuş, Miţraim, Put şi Canaan. –
Gen	10	7	Fiii lui Cuş: Seba, Havila, Sabta, Raema şi Sabteca. Fiii lui Raema: Şeba şi Dedan.
Gen	10	8	Cuş a născut şi pe Nimrod: el este acela care a început să fie puternic pe pămînt.
Gen	10	9	El a fost un viteaz vînător înaintea Domnului; iată de ce se zice: „Ca Nimrod, viteaz vînător înaintea Domnului.“
Gen	10	10	El a domnit la început peste Babel, Erec, Acad şi Calne, în ţara Şinear.
Gen	10	11	Din ţara aceasta a intrat în Asiria; a zidit Ninive, Rehobot-Ir, Calah
Gen	10	12	şi Resen între Ninive şi Calah; aceasta este cetatea cea mare. –
Gen	10	13	Miţraim a născut pe Ludimi, Anamimi, Lehabimi, Naftuhimi,
Gen	10	14	Patrusimi, Casluhimi, (din care au ieşit Filistenii) şi pe Caftorimi.
Gen	10	15	Canaan a născut pe Sidon, întîiul lui născut, şi pe Het;
Gen	10	16	şi pe Iebusiţi, pe Amoriţi, pe Ghirgasiţi,
Gen	10	17	pe Heviţi, pe Archiţi, pe Siniţi,
Gen	10	18	pe Arvadiţi, pe Ţemariţi, pe Hamatiţi. În urmă, familiile Cananiţilor s’au împrăştiat.
Gen	10	19	Hotarele Cananiţilor se întindeau dela Sidon, cum mergi spre Gherar, pînă la Gaza, şi cum mergi spre Sodoma, Gomora, Adma şi Ţeboim, pînă la Leşa.
Gen	10	20	Aceştia sînt fiii lui Ham, după familiile lor, după limbile lor, după ţările lor, după neamurile lor.
Gen	10	21	Şi lui Sem, tatăl tuturor fiilor lui Eber, şi fratele cel mai mare al lui Iafet, i s’au născut fii.
Gen	10	22	Fiii lui Sem au fost: Elam, Asur, Arpacşad, Lud şi Aram.
Gen	10	23	Fii lui Aram: Uţ, Hul, Gheter şi Maş.
Gen	10	24	Arpacşad a născut pe Şelah; şi Şelah a născut pe Eber.
Gen	10	25	Lui Eber i s’au născut doi fii: numele unuia era Peleg {Adică: Împărţire}, numit aşa pentru că pe vremea lui s’a împărţit pămîntul; iar numele fratelui său era Ioctan.
Gen	10	26	Ioctan a născut pe Almodad, pe Şelef, pe Aţarmavet, pe Ierah,
Gen	10	27	pe Adoram, pe Uzal, pe Dicla,
Gen	10	28	pe Obal, pe Abimael, pe Seba,
Gen	10	29	pe Ofir, pe Havila, şi pe Iobab.Toţi aceştia au fost fiii lui Ioctan.
Gen	10	30	Ei au locuit dela Meşa, cum mergi spre Sefar, pînă la muntele răsăritului.
Gen	10	31	Aceştia sînt fiii lui Sem, după familiile lor, după limbile lor, după ţările lor, după neamurile lor.
Gen	10	32	Acestea sînt familiile fiilor lui Noe, după spiţa neamului lor, după neamurile lor. Şi din ei au ieşit neamurile care s’au răspîndit pe pămînt după potop.
------------------------Geneza, capitolul 11
Gen	11	1	Tot pămîntul avea o singură limbă şi aceleaşi cuvinte.
Gen	11	2	Pornind ei înspre răsărit, au dat peste o cîmpie în ţara Şinear; şi au descălecat acolo.
Gen	11	3	Şi au zis unul către altul: „Haidem! să facem cărămizi, şi să le ardem bine în foc.“ Şi cărămida le-a ţinut loc de piatră, iar smoala le-a ţinut loc de var.
Gen	11	4	Şi au mai zis: „Haidem! să ne zidim o cetate şi un turn al cărui vîrf să atingă cerul, şi să ne facem un nume, ca să nu fim împrăştiaţi pe toată faţa pămîntului.“
Gen	11	5	Domnul S’a pogorît să vadă cetatea şi turnul, pe care-l zideau fiii oamenilor.
Gen	11	6	Şi Domnul a zis: „Iată, ei sînt un singur popor, şi toţi au aceeaşi limbă; şi iată de ce s’au apucat; acum nimic nu i-ar împedeca să facă tot ce şi-au pus în gînd.
Gen	11	7	Haidem! să Ne pogorîm şi să le încurcăm acolo limba, ca să nu-şi mai înţeleagă vorba unii altora.“
Gen	11	8	Şi Domnul i-a împrăştiat de acolo pe toată faţa pămîntului; aşa că au încetat să zidească cetatea.
Gen	11	9	De aceea cetatea a fost numită Babel {Adică: Încurcătură}, căci acolo a încurcat Domnul limba întregului pămînt, şi de acolo i-a împrăştiat Domnul pe toată faţa pămîntului.
Gen	11	10	Iată spiţa neamului lui Sem. La vîrsta de o sută de ani, Sem a născut pe Arpacşad, la doi ani după potop.
Gen	11	11	După naşterea lui Arpacşad, Sem a trăit cincisute de ani; şi a născut fii şi fiice.
Gen	11	12	La vrîsta de treizeci şi cinci de ani, Arpacşad a născut pe Şelah.
Gen	11	13	După naşterea lui Şelah, Arpacşad a mai trăit patrusute trei ani; şi a născut fii şi fiice.
Gen	11	14	La vrîsta de treizeci de ani, Şelah a născut pe Eber.
Gen	11	15	După naşterea lui Eber, Şelah a mai trăit patrusute trei ani; şi a născut fii şi fiice.
Gen	11	16	La vîrsta de treizeci şi patru de ani, Eber a născut pe Peleg.
Gen	11	17	După naşterea lui Peleg, Eber a mai trăit patrusute treizeci de ani; şi a născut fii şi fiice.
Gen	11	18	La vîrsta de treizeci de ani, Peleg a născut pe Reu.
Gen	11	19	După naşterea lui Reu, Peleg a mai trăit douăsute nouă ani; şi a născut fii şi fiice.
Gen	11	20	La vîrsta de treizeci şi doi de ani, Reu a născut pe Serug.
Gen	11	21	După naşterea lui Serug, Reu a mai trăit douăsute şapte ani; şi a născut fii şi fiice.
Gen	11	22	La vîrsta de treizeci de ani, Serug a născut pe Nahor.
Gen	11	23	După naşterea lui Nahor, Serug a mai trăit două sute de ani; şi a născut fii şi fiice.
Gen	11	24	La vîrsta de douăzeci şi nouă de ani, Nahor a născut pe Terah.
Gen	11	25	După naşterea lui Terah, Nahor a mai trăit o sută nouăsprezece ani; şi a născut fii şi fiice.
Gen	11	26	La vîrsta de şaptezeci de ani, Terah a născut pe Avram, pe Nahor şi pe Haran.
Gen	11	27	Iată spiţa neamului lui Terah. Terah a născut pe Avram, pe Nahor şi pe Haran. – Haran a născut pe Lot.
Gen	11	28	Şi Haran a murit în faţa tatălui său Terah, în ţara în care se născuse, în Ur în Haldea. –
Gen	11	29	Avram şi Nahor şi-au luat neveste. Numele nevestei lui Avram era Sarai, şi numele nevestei lui Nahor era Milca, fiica lui Haran, tatăl Milcăi şi Iscăi.
Gen	11	30	Sarai era stearpă: n’avea copii deloc.
Gen	11	31	Terah a luat pe fiul său Avram, şi pe Lot, fiul lui Haran, fiul fiului său, şi pe Sarai, noru-sa, nevasta fiului său Avram. Au ieşit împreună din Ur din Haldea, ca să meargă în ţara Canaan. Au venit pînăla Haran, şi s’au aşezat acolo.
Gen	11	32	Zilele lui Terah au fost de două sute cinci ani; şi Terah a murit în Haran.
------------------------Geneza, capitolul 12
Gen	12	1	Domnul zisese lui Avram: „Ieşi din ţara ta, din rudenia ta, şi din casa tatălui tău, şi vino în ţara pe care ţi-o voi arăta.
Gen	12	2	Voi face din tine un neam mare, şi te voi binecuvînta; îţi voi face un nume mare, şi vei fi o binecuvîntare.
Gen	12	3	Voi binecuvînta pe ceice te vor binecuvînta, şi voi blestema pe cei ce te vor blestema; şi toate familiile pămîntului vor fi binecuvîntate în tine.
Gen	12	4	Avram a plecat, cum îi spusese Domnul, şi a plecat şi Lot împreună cu el. Avram avea şaptezeci şi cinci de ani, cînd a ieşit din Haran.
Gen	12	5	Avram a luat pe Sarai, nevastă-sa, şi pe Lot, fiul fratelui său, împreună cu toate averile, pe cari le strînseseră şi cu toate slugile pe cari le cîştigaseră în Haran. Au plecat în ţara Canaan, şi au ajuns în ţara Canaan.
Gen	12	6	Avram a străbătut ţara pînă la locul numit Sihem, pînă la stejarul lui More. Cananiţii erau atunci în ţară.
Gen	12	7	Domnul S’a arătat lui Avram, şi i-a zis: „Toată ţara aceasta o voi da seminţei tale.“ Şi Avram a zidit acolo un altar Domnului, care i Se arătase.
Gen	12	8	De acolo a pornit spre munte, la răsărit de Betel, şi şi-a întins cortul, avînd Betelul la apus şi Ai la răsărit. A zidit şi acolo un altar Domnului, şi a chemat Numele Domnului.
Gen	12	9	Avram şi-a urmat drumul, înaintînd mereu spre meazăzi.
Gen	12	10	A venit însă o foamete în ţară; şi Avram s’a pogorît în Egipt, ca să locuiască pentru cîtăva vreme acolo; căci era mare foamete în ţară.
Gen	12	11	Cînd era aproape să intre în Egipt, a zis nevestei sale Sarai: „Iată, ştiu că eşti o femeie frumoasă la faţă.
Gen	12	12	Cînd te vor vedea Egiptenii, vor zice: «Aceasta este nevasta lui!» Şi pe mine mă vor omorî, iar pe tine te vor lăsa cu viaţă.
Gen	12	13	Spune, rogu-te, că eşti sora mea, ca să-mi meargă bine din pricina ta, şi sufletul meu să trăiască datorită ţie.“
Gen	12	14	Cînd a ajuns Avram în Egipt, Egiptenii au văzut că nevasta lui era foarte frumoasă.
Gen	12	15	Slujbaşii cei mai de frunte ai lui Faraon au văzut-o şi ei, şi au lăudat-o la Faraon; şi femeia a fost adusă în casa lui Faraon.
Gen	12	16	Pe Avram l-a primit bine din pricina ei; şi Avram a căpătat oi, boi, măgari, robi şi roabe, măgăriţe şi cămile.
Gen	12	17	Dar Domnul a lovit cu mari urgii pe Faraon şi casa lui, din pricina nevestei lui Avram Sarai.
Gen	12	18	Atunci Faraon a chemat pe Avram, şi i-a zis: „Ce mi-ai făcut? Pentruce nu mi-ai spus că este nevastă-ta?
Gen	12	19	De ce ai zis: «Este sora mea», şi am luat-o astfel de nevastă? Acum, iată-ţi nevasta; ia-o, şi pleacă!“
Gen	12	20	Şi Faraon a dat poruncă oamenilor lui să-l petreacă pe el, pe nevastă-sa şi tot ce avea.
------------------------Geneza, capitolul 13
Gen	13	1	Avram s’a suit din Egipt în ţara dela meazăzi, el, nevastă-sa, şi tot ce avea, împreună cu Lot.
Gen	13	2	Avram era foarte bogat în vite, în argint, şi în aur.
Gen	13	3	Din ţara dela meazăzi s’a îndreptat şi a mers pînă la Betel, pînă la locul unde fusese cortul lui la început, între Betel şi Ai,
Gen	13	4	în locul unde era altarul, pe care-l făcuse mai înainte. Şi acolo, Avram a chemat Numele Domnului.
Gen	13	5	Lot, care călătorea împreună cu Avram, avea şi el oi, boi şi corturi.
Gen	13	6	Şi ţinutul acela nu-i încăpea să locuiască împreună; căci averile lor erau aşa de mari, încît nu puteau să locuiască împreună.
Gen	13	7	S’a iscat o ceartă între păzitorii vitelor lui Avram şi păzitorii vitelor lui Lot. Cananiţii şi Feresiţii locuiau atunci în ţară.
Gen	13	8	Avram a zis lui Lot: „Te rog, să nu fie ceartă între mine şi tine, şi între păzitorii mei şi păzitorii tăi, căci sîntem fraţi.
Gen	13	9	Nu-i oare toată ţara înaintea ta? Mai bine desparte-te de mine: dacă apuci tu la stînga, eu voi apuca la dreapta; dacă apuci tu la dreapta, eu voi apuca la stînga.“
Gen	13	10	Lot şi-a ridicat ochii, şi a văzut că toată Cîmpia Iordanului era bine udată în întregime. Înainte de a nimici Domnul Sodoma şi Gomora, pînă la Ţoar, era ca o grădină a Domnului, ca ţara Egiptului.
Gen	13	11	Lot şi-a ales toată Cîmpia Iordanului, şi a mers spre răsărit. Astfel s’au despărţit ei unul de altul.
Gen	13	12	Avram a locuit în ţara Canaan, iar Lot a locuit în cetăţile din Cîmpie, şi şi-a întins corturile pînă la Sodoma.
Gen	13	13	Oamenii din Sodoma erau răi, şi afară din cale de păcătoşi împotriva Domnului.
Gen	13	14	Domnul a zis lui Avram, după ce s’a despărţit Lot de el: „Ridică-ţi ochii, şi, din locul în care eşti, priveşte spre mează noapte şi spre mează zi, spre răsărit şi spre apus;
Gen	13	15	căci toată ţara pe care o vezi, ţi-o da ţie şi seminţei tale în veac.
Gen	13	16	Îţi voi face sămînţa ca pulberea pămîntului de mare; aşa că, dacă poate număra cineva pulberea pămîntului, şi sămînţa ta va putea să fie numărată.
Gen	13	17	Scoală-te, străbate ţara în lung şi în lat; căci ţie ţi-o voi da“.
Gen	13	18	Avram şi-a ridicat corturile, şi a venit de a locuit lîngă stejarii lui Mamre, cari sînt lîngă Hebron. Şi acolo a zidit un altar Domnului.
------------------------Geneza, capitolul 14
Gen	14	1	Pe vremea lui Amrafel, împăratul Şinearului, lui Arioc, împăratul Elasarului, lui Chedorlaomer, împăratul Elamului, şi lui Tideal, împăratul Goiimului,
Gen	14	2	s’a întîmplat că ei au făcut război cu Bera, împăratul Sodomei, cu Birşa, împăratul Gomorei, cu Şineab, împăratul Admei, cu Şemeeber, împăratul Ţeboimului şi cu împăratul Belei sau Ţoarului.
Gen	14	3	Aceştia din urmă s’au adunat cu toţii în valea Sidim, adică Marea Sărată.
Gen	14	4	Timp de doisprezece ani fuseseră supuşi lui Chedorlaomer; şi în anul al treisprezecelea s’au răsculat.
Gen	14	5	Dar, în anul al patrusprezecelea Chedorlaomer şi împăraţii cari erau cu el au pornit, şi au bătut pe Refaimi la Aşterot-Carnaim, pe Zuzimi la Ham, pe Emimi la Şave-Chiriataim,
Gen	14	6	şi pe Horiţi în muntele lor Seir, pînă la stejarul Paran, care este lîngă pustie.
Gen	14	7	Apoi s’au întors, au venit la En-Mişpat, sau Cades, şi au bătut pe Amaleciţi pe tot ţinutul lor, ca şi pe Amoriţi, cari locuiau la Haţaţon-Tamar.
Gen	14	8	Atunci au ieşit împăratul Sodomei, împăratul Gomorei, împăratul Admei, împăratul Ţeboimului şi împăratul Belei sau Ţoarului, şi s’au aşezat în linie de bătae împotriva lor, în valea Sidim,
Gen	14	9	şi anume: împotriva lui Chedorlaomer, împăratul Elamului, împotriva lui Tideal, împăratul Goiimului, împotriva lui Amrafel, împăratul Şinearului şi împotriva lui Arioc, împăratul Elasarului: patru împăraţi împotriva a cinci.
Gen	14	10	Valea Sidim era acoperită cu fîntîni de smoală. Împăratul Sodomei şi împăratul Gomorei au luat-o la fugă, şi au căzut în ele; ceilalţi au fugit spre munte.
Gen	14	11	Biruitorii au luat toate bogăţiile Sodomei şi Gomorei, şi toate merindele lor, şi au plecat.
Gen	14	12	Au luat şi pe Lot, fiul fratelui lui Avram, care locuia în Sodoma; au luat şi averile lui, şi au plecat.
Gen	14	13	A venit unul, care scăpase, şi a dat de ştire lui Avram, Evreul; acesta locuia lîngă ştejarii lui Mamre, Amoritul, fratele lui Eşcol, şi fratele lui Aner, cari făcuseră legătură de pace cu Avram.
Gen	14	14	Cum a auzit Avram că fratele său fusese luat prins de război, a înarmat treisute optsprezece din cei mai viteji slujitori ai lui, născuţi în casa lui, şi a urmărit pe împăraţii aceia pînă la Dan.
Gen	14	15	Şi-a împărţit oamenii în mai multe cete, s’a aruncat asupra lor noaptea, i-a bătut, şi i-a urmărit pînă la Hoba, care este la stînga Damascului.
Gen	14	16	A adus înapoi toate bogăţiile; a luat înapoi şi pe fratele său Lot, cu averile lui, precum şi pe femei, şi norodul.
Gen	14	17	Dupăce s’a întors Avram dela înfrîngerea lui Chedorlaomer şi a împăraţilor cari erau împreună cu el, împăratul Sodomei i-a ieşit în întîmpinare în valea Şave, sau Valea Împăratului.
Gen	14	18	Melhisedec, împăratul Salemului, a adus pîne şi vin: el era preot al Dumnezeului Celui Prea Înalt.
Gen	14	19	Melhisedec a binecuvîntat pe Avram, şi a zis: „Binecuvîntat să fie Avram de Dumnezeul Cel Prea Înalt, Ziditorul cerului şi al pămîntului.
Gen	14	20	Binecuvîntat să fie Dumnezeul Cel Prea Înalt, care a dat pe vrăjmaşii tăi în mînile tale!“ Şi Avram i-a dat zeciuială din toate.
Gen	14	21	Împăratul Sodomei a zis lui Avram: „Dă-mi oamenii, şi ţine bogăţiile pentru tine.“
Gen	14	22	Avram a răspuns împăratului Sodomei: „Ridic mîna spre Domnul, Dumnezeul Cel Prea Înalt, Ziditorul cerului şi al pămîntului,
Gen	14	23	şi jur că nu voi lua nimic din tot ce este al tău, nici măcar un fir de aţă, nici măcar o curea de încălţăminte, ca să un zici: «Am îmbogăţit pe Avram.» Nimic pentru mine!
Gen	14	24	afară de ce au mîncat flăcăii, şi partea oamenilor cari au mers cu mine, Aner, Eşcol şi Mamre: ei pot să-şi ia partea lor!“
------------------------Geneza, capitolul 15
Gen	15	1	După aceste întîmplări, Cuvîntul Domnului a vorbit lui Avram într’o vedenie, şi a zis: „Avrame, nu te teme; Eu sînt scutul tău, şi răsplata ta cea foarte mare.“
Gen	15	2	Avram a răspuns: „Doamne Dumnezeule, ce-mi vei da? Căci mor fără copii; şi moştenitorul casei mele este Eliezer din Damasc.“
Gen	15	3	Şi Avram a zis: „Iată că nu mi-ai dat sămînţă, şi slujitorul născut în casa mea va fi moştenitorul meu.“
Gen	15	4	Atunci Cuvîntul Domnului i-a vorbit astfel: „Nu el va fi moştenitorul tău, ci cel ce va ieşi din tine, acela va fi moştenitorul tău.“
Gen	15	5	Şi, după ce l-a dus afară, i-a zis: „Uită-te spre cer, şi numără stelele, dacă poţi să le numeri.“ Şi i-a zis: „Aşa va fi sămînţa ta.“
Gen	15	6	Avram a crezut pe Domnul, şi Domnul i-a socotit lucrul acesta ca neprihănire.
Gen	15	7	Domnul i-a mai zis: „Eu sînt Domnul, care te-am scos din Ur din Haldea, ca să-ţi dau în stăpînire ţara aceasta.“
Gen	15	8	Avram a răspuns: „Doamne Dumnezeule, prin ce voi cunoaşte că o voi stăpîni?“
Gen	15	9	Şi Domnul i-a zis: „Ia o juncană de trei ani, o capră de trei ani, un berbec de trei ani, o turturea şi un pui de porumbel.“
Gen	15	10	Avram a luat toate dobitoacele acestea, le-a despicat în două, şi a pus fiecare bucată una în faţa alteia; dar pasările nu le-a despicat.
Gen	15	11	Păsările răpitoare s’au năpustit peste stîrvuri; dar Avram le-a izgonit.
Gen	15	12	La apusul soarelui, un somn adînc a căzut peste Avram; şi iată că l-a apucat o groază şi un mare întunerec.
Gen	15	13	Şi Domnul a zis lui Avram: „Să ştii hotărît că sămînţa ta va fi străină într’o ţară, care nu va fi a ei; acolo va fi robită, şi o vor apăsa greu, timp de patru sute de ani.
Gen	15	14	Dar pe neamul căruia îi va fi roabă, îl voi judeca Eu: şi pe urmă va ieşi deacolo cu mari bogăţii.
Gen	15	15	Tu vei merge în pace la părinţii tăi; vei fi îngropat după o bătrîneţă fericită.
Gen	15	16	În al patrulea neam, ea se va întoarce aici; căci nelegiuirea Amoriţilor nu şi-a atins încă vîrful.“
Gen	15	17	După ce a asfinţit soarele, s’a făcut un întunerec adînc; şi iată că a ieşit un fum ca dintr’un cuptor, şi nişte flăcări au trecut printre dobitoacele despicate.
Gen	15	18	În ziua aceea, Domnul a făcut un legămînt cu Avram, şi i-a zis: „Seminţei tale dau ţara aceasta, dela rîul Egiptului pînă la rîul cel mare, rîul Eufrat,
Gen	15	19	şi anume; ţara Cheniţilor, a Cheniziţilor, a Cadmoniţilor,
Gen	15	20	a Hetiţilor, a Fereziţilor, a Refaimiţilor,
Gen	15	21	a Amoriţilor, a Cananiţilor, a Ghirgasiţilor şi a Iebusiţilor.“
------------------------Geneza, capitolul 16
Gen	16	1	Sarai, nevasta lui Avram, nu-i născuse deloc copii. Ea avea o roabă egipteancă numită Agar.
Gen	16	2	Şi Sarai a zis lui Avram: „Iată, Domnul m’a făcut stearpă; intră, te rog, la roaba mea; poate că voi avea copii dela ea.“ Avram a ascultat cele spuse de Sarai.
Gen	16	3	Atunci Sarai, nevasta lui Avram, a luat pe Egipteanca Agar, roaba ei, şi a dat-o de nevastă bărbatului său Avram, după ce Avram locuise ca străin zece ani în ţara Canaan.
Gen	16	4	El a intrat la Agar, şi ea a rămas însărcinată. Cînd s’a văzut ea însărcinată, a privit cu dispreţ pe stăpînă-sa.
Gen	16	5	Şi Sarai a zis lui Avram: „Asupra ta să cadă batjocura aceasta, care mi se face! Eu însumi ţi-am dat în braţe pe roaba mea; şi ea, cînd a văzut că a rămas însărcinată, m’a privit cu dispreţ. Să judece Domnul între mine şi tine!“
Gen	16	6	Avram a răspuns Saraiei: „Iată, roaba ta este în mîna ta; fă-i ce-ţi place!“ Atunci Sarai s’a purtat rău cu ea; şi Agar a fugit de ea.
Gen	16	7	Îngerul Domnului a găsit-o lîngă un izvor de apă în pustie, şi anume lîngă izvorul care este pe drumul ce duce la Şur.
Gen	16	8	El a zis: „Agar, roaba Saraiei, de unde vii, şi unde te duci?“ Ea a răspuns: „Fug de stăpîna mea Sarai.“
Gen	16	9	Îngerul Domnului i-a zis: „Intoarce-te la stăpînă-ta, şi supune-te supt mîna ei.“
Gen	16	10	Îngerul Domnului i-a zis: „Îţi voi înmulţi foarte mult sămînţa, şi ea va fi atît de multă la număr, că nu va putea fi numărată.“
Gen	16	11	Îngerul Domnului i-a zis: „Iată, acum eşti însărcinată, şi vei naşte un fiu, căruia îi vei pune numele Ismael {Ismael: din două cuvinte care înseamnă: Dumnezeu aude}; căci Domnul a auzit mîhnirea ta.
Gen	16	12	El va fi ca un măgar sălbatic printre oameni; mîna lui va fi împotriva tuturor oamenilor, şi mîna tuturor oamenilor va fi împotriva lui; şi va locui în faţa tuturor fraţilor lui.“
Gen	16	13	Ea a numit Numele Domnului care-i vorbise: „Tu eşti Dumnezeu care mă vede {Evreieşte: El-Roi}!“ Căci a zis ea: „Cu adevărat, am văzut aici spatele Celuice m’a văzut!“
Gen	16	14	De aceea fîntîna aceea s’a numit „Fîntîna Celui viu care mă vede {Evreieşte: Lahai-Roi}“; ea este între Cades şi Bared.
Gen	16	15	Agar a născut lui Avram un fiu; şi Avram a pus fiului, pe care i l-a născut Agar, numele Ismael.
Gen	16	16	Avram era de optzeci şi şase de ani, cînd i-a născut Agar pe Ismael.
------------------------Geneza, capitolul 17
Gen	17	1	Cînd a fost Avram în vîrstă de nouăzeci şi nouă ani, Domnul i S’a aratat, şi i-a zis: „Eu sînt Dumnezeul Cel atotputernic. Umblă înaintea Mea, şi fii fără prihană.
Gen	17	2	Voi face un legămînt între Mine şi tine, şi te voi înmulţi nespus de mult“.
Gen	17	3	Avram s’a aruncat cu faţa la pămînt; şi Dumnezeu i-a vorbit astfel:
Gen	17	4	„Iată legămîntul Meu, pe care-l fac cu tine: vei fi tatăl multor neamuri.
Gen	17	5	Nu te vei mai numi Avram; ci numele tău va fi Avraam {Avraam vine din două cuvinte care înseamnă: tată al unei mulţimi}; căci te fac tatăl multor neamuri.
Gen	17	6	Te voi înmulţi nespus de mult; voi face din tine neamuri întregi; şi din tine vor ieşi împăraţi.
Gen	17	7	Voi pune legămîntul Meu între Mine şi tine şi sămînţa ta după tine din neam în neam; acesta va fi un legămînt vecinic, în puterea căruia, Eu voi fi Dumnezeul tău şi al seminţei tale după tine.
Gen	17	8	Ţie, şi seminţei tale după tine, îţi voi da ţara în care locuieşti acum ca străin, şi anume îţi voi da toată ţara Canaanului în stăpînire vecinică; şi Eu voi fi Dumnezeul lor.“
Gen	17	9	Dumnezeu a zis lui Avraam: „Să păzeşti legămîntul Meu, tu şi sămînţa ta după tine, din neam în neam.
Gen	17	10	Acesta este legămîntul Meu pe care să-l păziţi între Mine şi voi, şi sămînţa ta după tine: tot ce este de parte bărbătească între voi să fie tăiat împrejur.
Gen	17	11	Să vă tăiaţi împrejur în carnea prepuţului vostru: şi acesta să fie semnul legămîntului dintre Mine şi voi.
Gen	17	12	La vîrsta de opt zile, orice copil de parte bărbătească dintre voi să fie tăiat împrejur, neam după neam: fie că este rob născut în casă, fie că este cumpărat cu bani dela vreun străin, care nu face parte din neamul tău.
Gen	17	13	Va trebui tăiat împrejur atît robul născut în casă cît şi cel cumpărat cu bani; şi astfel legămîntul Meu să fie întărit în carnea voastră ca un legămînt vecinic.
Gen	17	14	Un copil de parte bărbătească netăiat împrejur în carnea prepuţului lui, să fie nimicit din mijlocul neamului său: a călcat legămîntul Meu.“
Gen	17	15	Dumnezeu a zis lui Avraam: „Să nu mai chemi Sarai pe nevastă-ta Sarai; ci numele ei să fie Sara.
Gen	17	16	Eu o voi binecuvînta, şi îţi voi da un fiu din ea; da, o voi binecuvînta, şi ea va fi mama unor neamuri întregi; chiar împăraţi de noroade vor ieşi din ea.“
Gen	17	17	Avraam s’a aruncat cu faţa la pămînt şi a rîs, căci a zis în inima lui: „Să i se mai nască oare un fiu unui bărbat de o sută de ani? Şi să mai nască oare Sara la nouăzeci de ani?“
Gen	17	18	Şi Avraam a zis lui Dumnezeu: „Să trăiască Ismael înaintea Ta!“
Gen	17	19	Dumnezeu a zis: „Cu adevărat, nevastă-ta Sara îţi va naşte un fiu; şi-i vei pune numele Isaac. Eu voi încheia legămîntul Meu cu el, ca un legămînt vecinic pentru sămînţa lui după el.
Gen	17	20	Dar şi cu privire la Ismael te-am ascultat. Iată, îl voi binecuvînta, îl voi face să crească, şi îl voi înmulţi nespus de mult; doisprezece voievozi va naşte, şi voi face din el un neam mare.
Gen	17	21	Dar legămîntul meu îl voi încheia cu Isaac, pe care ţi-l va naşte Sara la anul pe vremea aceasta.“
Gen	17	22	Cînd a isprăvit de vorbit cu el, Dumnezeu S’a înălţat dela Avraam.
Gen	17	23	Avraam a luat pe fiul său Ismael, pe toţi ceice se născuseră în casa lui, şi pe toţi robii cumpăraţi cu bani, adică pe toţi cei de parte bărbătească dintre oamenii din casa lui Avraam, şi le-a tăiat împrejur carnea prepuţului, chiar în ziua aceea, după porunca, pe care i-o dăduse Dumnezeu.
Gen	17	24	Avraam era în vîrstă de nouăzeci şi nouă de ani, cînd a fost tăiat împrejur în carnea prepuţului său.
Gen	17	25	Fiul său Ismael era în vîrstă de treisprezece ani, cînd a fost tăiat împrejur în carnea prepuţului său.
Gen	17	26	Avraam şi fiul său Ismael au fost tăiaţi împrejur chiar în ziua aceea.
Gen	17	27	Şi toţi oamenii din casa lui: robi născuţi în casa lui, sau cumpăraţi cu bani dela străini, au fost tăiaţi împrejur împreună cu el.
------------------------Geneza, capitolul 18
Gen	18	1	Domnul i S’a arătat la stejarii lui Mamre, pe cînd Avraam şedea la uşa cortului, în timpul zădufului zilei.
Gen	18	2	Avraam a ridicat ochii, şi s’a uitat: şi iată că trei bărbaţi stăteau în picioare lîngă el. Cînd i-a văzut, a alergat înaintea lor, dela uşa cortului, şi s’a plecat pînă la pămînt.
Gen	18	3	Apoi a zis: „Doamne, dacă am căpătat trecere în ochii Tăi, nu trece, rogu-Te, pe lîngă robul Tău.
Gen	18	4	Îngăduie să se aducă puţină apă, ca să vi se spele picioarele; şi odihniţi-vă subt copacul acesta.
Gen	18	5	Am să mă duc să iau o bucată de pîne, ca să prindeţi la inimă, şi după aceea vă veţi vedea de drum; căci pentru aceasta treceţi pe lîngă robul vostru.“ „Fă cum ai zis“, i-au răspuns ei.
Gen	18	6	Avraam s’a dus repede în cort la Sara, şi a zis: „Ia repede, trei măsuri de făină albă, frămîntă, şi fă turte.“
Gen	18	7	Şi Avraam a alergat la vite, a luat un viţel tînăr şi bun, şi l-a dat unei slugi să-l gătească în grabă.
Gen	18	8	Apoi a luat unt şi lapte, împreună cu viţelul pe care-l gătise, şi l-a pus înaintea lor. El însuş a stătut lîngă ei, sub copac, şi le-a slujit pănă ce au mîncat.
Gen	18	9	Atunci ei i-au zis: „Unde este nevastă-ta Sara?“ „Uite-o în cort,“ a răspuns el.
Gen	18	10	Unul dintre ei a zis: „La anul pe vremea aceasta, Mă voi întoarce negreşit la tine; şi iată că Sara, nevastă-ta, va avea un fiu.“ Sara asculta la uşa cortului, care era înapoia lui.
Gen	18	11	Avraam şi Sara erau bătrîni, înaintaţi în vîrstă; şi Sarei nu-i mai venea rînduiala femeilor.
Gen	18	12	Sara a rîs în sine, zicînd: „Acum, cînd am îmbătrînit, să mai am pofte? Domnul meu bărbatul de asemenea este bătrîn.“
Gen	18	13	Domnul a zis lui Avraam: „Pentru ce a rîs Sara, zicînd: «Cu adevărat să mai pot avea copil eu, care sînt bătrînă?»
Gen	18	14	Este oare ceva prea greu pentru Domnul? La anul pe vremea aceasta, Mă voi întoarce la tine, şi Sara va avea un fiu.“
Gen	18	15	Sara a tăgăduit, şi a zis: „N’am rîs.“ Căci i-a fost frică. Dar El a zis: „Ba da, ai rîs.“
Gen	18	16	Bărbaţii aceia s’au sculat să plece, şi s-au uitat înspre Sodoma. Avraam a plecat cu ei, să-i petreacă.
Gen	18	17	Atunci Domnul a zis: „Să ascund Eu oare de Avraam ce am să fac? …
Gen	18	18	Căci Avraam va ajunge negreşit un neam mare şi puternic, şi în el vor fi binecuvîntate toate neamurile pămîntului.
Gen	18	19	Căci Eu îl cunosc şi ştiu că are să poruncească fiilor lui şi casei lui după el să ţină Calea Domnului, făcînd ce este drept şi bine, pentruca astfel Domnul să împlinească faţă de Avraam ce i-a făgăduit“ …
Gen	18	20	Şi Domnul a zis: „Strigătul împotriva Sodomei şi Gomorei s’a mărit, şi păcatul lor într’adevăr este nespus de greu.
Gen	18	21	Deaceea Mă voi pogorî acum să văd dacă în adevăr au lucrat în totul după zvonul venit pînă la Mine; şi dacă nu va fi aşa, voi şti.“
Gen	18	22	Bărbaţii aceia s’au depărtat, şi au plecat spre Sodoma. Dar Avraam stătea tot înaintea Domnului.
Gen	18	23	Avraam s’a apropiat, şi a zis: „Vei nimici Tu oare şi pe cel bun împreună cu cel rău?“
Gen	18	24	Poate că în mijlocul cetăţii sînt cincizeci de oameni buni: îi vei nimici oare şi pe ei, şi nu vei ierta locul acela din pricina celor cinci zeci de oameni buni, cari sînt în mijlocul ei?
Gen	18	25	Să omori pe cel bun împreună cu cel rău, aşa ca cel bun să aibă aceeaşi soartă ca cel rău, departe de Tine aşa ceva! Departe de Tine! Cel ce judecă tot pămîntul nu va face oare dreptate?“
Gen	18	26	Şi Domnul a zis: „Dacă voi găsi în Sodoma cincizeci de oameni buni în mijlocul cetăţii, voi ierta tot locul acela din pricina lor.“
Gen	18	27	Avraam a luat din nou cuvîntul, şi a zis: „Iată, am îndrăsnit să vorbesc Domnului, eu care nu sînt decît praf şi cenuşă.
Gen	18	28	Poate că din cincizeci de oameni buni vor lipsi cinci: pentru cinci, vei nimici Tu oare toată cetatea?“ Şi Domnul a zis: „N’o voi nimici, dacă voi găsi în ea patruzeci şi cinci de oameni buni.“
Gen	18	29	Avraam I-a vorbit mai departe, şi a zis: „Poate că se vor găsi în ea numai patruzeci de oameni buni.“ Şi Domnul a zis: „N’o voi nimici pentru cei patruzeci.“
Gen	18	30	Avraam a zis: „Să nu Te mînii, Doamne, dacă voi mai vorbi. Poate că se vor găsi în ea numai treizeci de oameni buni.“ Şi Domnul a zis: „N’o voi nimici, dacă voi găsi în ea treizeci de oameni buni.“
Gen	18	31	Avraam a zis: „Iată, am îndrăsnit să vorbesc Domnului. Poate că se vor găsi în ea numai douăzeci de oameni buni.“ Şi Domnul a zis: „N’o voi nimici, pentru cei douăzeci.“
Gen	18	32	Avraam a zis: „Să nu Te mînii, Doamne, dacă voi mai vorbi numai de data aceasta. Poate că se vor găsi în ea numai zece oameni buni.“ Şi Domnul a zis: „N’o voi nimici, pentru cei zece oameni buni.“
Gen	18	33	După ce a isprăvit de vorbit lui Avraam, Domnul a plecat. Şi Avraam s’a întors la locuinţa lui.
------------------------Geneza, capitolul 19
Gen	19	1	Cei doi îngeri au ajuns la Sodoma seara; şi Lot şedea la poarta Sodomei. Cînd i-a văzut Lot, s’a sculat, le-a ieşit înainte, şi s’a plecat pînă la pămînt.
Gen	19	2	Apoi a zis: „Domnii mei, intraţi, vă rog, în casa robului vostru, ca să rămîneţi peste noapte în ea şi spălaţi-vă picioarele; mîne vă veţi scula de dimineaţă, şi vă veţi vedea de drum.“ „Nu“, au răspuns ei, „ci vom petrece noaptea în uliţă“.
Gen	19	3	Dar Lot a stăruit de ei pînă au venit şi au intrat în casa lui. Le-a pregătit o cină, a pus să coacă azimi şi au mîncat.
Gen	19	4	Dar nu se culcaseră încă, şi oamenii din cetate, bărbaţii din Sodoma, tineri şi bătrîni, au înconjurat casa; tot norodul a alergat din toate colţurile.
Gen	19	5	Au chemat pe Lot, şi i-au zis: „Unde sînt oamenii cari au intrat la tine în noaptea aceasta? Scoate-i afară la noi, ca să ne împreunăm cu ei.“
Gen	19	6	Lot a ieşit afară la ei la uşă, a încuiat uşa după el,
Gen	19	7	şi a zis: „Fraţilor, vă rog, nu faceţi o asemenea răutate!
Gen	19	8	Iată că am două fete cari nu ştiu de bărbat; am să vi le aduc afară, şi le veţi face ce vă va plăcea. Numai, nu faceţi nimic acestor oameni, fiindcă au venit supt umbra acoperişului casei mele.“
Gen	19	9	Ei au strigat: „Pleacă!“ Şi au zis: „Omul acesta a venit să locuiască aici ca un străin, şi acum vrea să facă pe judecătorul. Ei bine, o să-ţi facem mai rău decît lor.“ Şi împingînd pe Lot cu sila, s’au apropiat să spargă uşa.
Gen	19	10	Dar bărbaţii aceia au întins mîna, au tras pe Lot înlăuntru la ei în casă, şi au încuiat uşa.
Gen	19	11	Iar pe oamenii care erau la uşa casei i-au lovit cu orbire, dela cel mai mic pînă la cel mai mare, aşa că degeaba se trudeau să găsească uşa.
Gen	19	12	Bărbaţii aceia au zis lui Lot: „Pe cine mai ai aici? Gineri, fii şi fiice, şi tot ce ai în cetate: scoate-i din locul acesta.
Gen	19	13	Căci avem să nimicim locul acesta, pentru că a ajuns mare plîngere înaintea Domnului împotriva locuitorilor lui. De aceea ne-a trimes Domnul, ca să-l nimicim.“
Gen	19	14	Lot a ieşit, şi a vorbit cu ginerii săi, cari luaseră pe fetele lui: „Sculaţi-vă,“ a zis el, „ieşiţi din locul acesta; căci Domnul are să nimicească cetatea.“ Dar ginerii lui credeau că glumeşte.
Gen	19	15	Cînd s’a crăpat de ziuă, îngerii au stăruit de Lot, zicînd: „Scoală-te, ia-ţi nevasta şi cele două fete, cari se află aici, ca să nu pieri şi tu în nelegiuirea cetăţii.“
Gen	19	16	Şi fiindcă Lot zăbovea, bărbaţii aceia l-au apucat de mînă, pe el, pe nevastă-sa şi pe cele două fete ale lui, căci Domnul voia să-l cruţe; l-au scos, şi l-au lăsat afară din cetate.
Gen	19	17	După ce i-au scos afară, unul din ei a zis: „Scapă-ţi viaţa; să nu te uiţi înapoi, şi să nu te opreşti în vreun loc din Cîmpie: scapă la munte, ca să nu pieri.“
Gen	19	18	Lot le-a zis: „O! nu, Doamne!
Gen	19	19	Iată că am căpătat trecere înaintea Ta, şi ai arătat mare îndurare faţă de mine, păstrîndu-mi viaţa; dar nu pot să fug la munte, înainte ca să mă atingă prăpădul, şi voi peri.
Gen	19	20	Iată, cetatea aceasta este destul de aproape ca să fug în ea, şi este mică. O! de aş putea să fug acolo, … este aşa de mică … şi să scap cu viaţa!“
Gen	19	21	Şi El i-a zis: „Iată că-ţi fac şi hatîrul acesta, şi nu voi nimici cetatea de care vorbeşti.
Gen	19	22	Grăbeşte-te de fugi în ea, căci nu pot face nimic pînă nu vei ajunge acolo.“ Pentru aceea s’a pus cetăţii aceleia numele Ţoar {Adică: Mic}.
Gen	19	23	Răsărea soarele pe pămînt, cînd a intrat Lot în Ţoar.
Gen	19	24	Atunci Domnul a făcut să ploaie peste Sodoma şi peste Gomora pucioasă şi foc dela Domnul din cer.
Gen	19	25	A nimicit cu desăvîrşire cetăţile acelea, toată Cîmpia şi pe toţi locuitorii cetăţilor, şi tot ce creştea pe pămînt.
Gen	19	26	Nevasta lui Lot s’a uitat înapoi, şi s’a prefăcut într’un stîlp de sare.
Gen	19	27	Avraam s’a sculat a doua zi dis de dimineaţă, şi s’a dus la locul unde stătuse înaintea Domnului.
Gen	19	28	Şi-a îndreptat privirile spre Sodoma şi Gomora, şi spre toată Cîmpia; şi iată că a văzut ridicîndu-se de pe pămînt un fum, ca fumul unui cuptor.
Gen	19	29	Cînd a nimicit Dumnezeu cetăţile Cîmpiei, Şi-a adus aminte de Avraam; şi a scăpat pe Lot din mijlocul prăpădului, prin care a surpat din temelie cetăţile unde îşi aşezase Lot locuinţa.
Gen	19	30	Lot a ieşit din Ţoar şi a rămas pe munte, cu cele două fete ale lui, căci s’a temut să rămînă în Ţoar. A locuit într’o peşteră, cu cele două fete ale lui.
Gen	19	31	Cea mai mare a zis celei mai tinere: „Tatăl nostru este bătrîn; şi nu mai este nici un bărbat în ţinutul acesta, ca să intre la noi, după obiceiul tuturor ţărilor.
Gen	19	32	Vino, să punem pe tatăl nostru să bea vin, şi să ne culcăm cu el, ca să ne păstrăm sămînţa prin tatăl nostru.“
Gen	19	33	Au făcut dar pe tatăl lor de a băut vin în noaptea aceea; şi cea mai mare s’a dus şi s’a culcat cu tatăl ei. El n’a băgat de seamă nici cînd s’a culcat ea, nici cînd s’a sculat.
Gen	19	34	A doua zi, cea mai mare a zis celei mai tinere: „Iată, eu m’am culcat în noaptea trecută cu tatăl meu; haidem să-i dăm să bea vin şi în noaptea aceasta, şi du-te de te culcă şi tu cu el, ca să ne păstrăm sămînţa prin tatăl nostru.“
Gen	19	35	Au dat tatălui lor de a băut vin şi în noaptea aceea; apoi cea mai tînără s’a dus şi s’a culcat cu el. El n’a băgat de seamă nici cînd s’a culcat ea, nici cînd s’a sculat.
Gen	19	36	Cele două fete ale lui Lot au rămas astfel însărcinate de tatăl lor.
Gen	19	37	Cea mai mare a născut un fiu, căruia i-a pus numele Moab; el este tatăl Moabiţilor din ziua de azi.
Gen	19	38	Cea mai tînără a născut şi ea un fiu, căruia i-a pus numele Ben-Ammi: el este tatăl Amoniţilor din ziua de azi.
------------------------Geneza, capitolul 20
Gen	20	1	Avraam a plecat de acolo în ţara de meazăzi, s’a aşezat între Cades şi Şur, şi a locuit ca străin în Gherar.
Gen	20	2	Avraam zicea despre Sara, nevastă-sa: „Este sora-mea!“ S’a temut să spună că este nevastă-sa, ca să nu-l omoare oamenii din cetate din pricina ei. Abimelec, împăratul Gherarei, a trimes şi a luat pe Sara.
Gen	20	3	Atunci Dumnezeu S’a arătat noaptea în vis lui Abimelec, şi i-a zis: „Iată, ai să mori din pricina femeii, pe care ai luat-o, căci este nevasta unui bărbat.“
Gen	20	4	Abimelec, care nu se apropiase de ea, a răspuns: „Doamne, vei omorî Tu oare chiar şi un neam nevinovat?
Gen	20	5	Nu mi-a spus el că este soră-sa? Şi n’a zis ea însăş că el este frate-său? Eu am lucrat cu inimă curată şi cu mîni nevinovate.“
Gen	20	6	Dumnezeu i-a zis în vis: „Ştiu şi Eu că ai lucrat cu inimă curată: deaceea te-am şi ferit să păcătuieşti împotriva Mea. Iată de ce n’am îngăduit să te atingi de ea.
Gen	20	7	Acum, dă omului nevasta înapoi; căci el este prooroc, se va ruga pentru tine, şi vei trăi. Dar, dacă n’o dai înapoi, să ştii că vei muri negreşit, tu şi tot ce-i al tău.“
Gen	20	8	Abimelec s’a sculat disdedimineaţă, a chemat pe toţi slujitorii săi, şi le-a spus tot ce se întîmplase. Şi oamenii aceia au fost cuprinşi de o mare spaimă.
Gen	20	9	Abimelec a chemat şi pe Avraam şi i-a zis: „Ce ne-ai făcut? Şi cu ce am păcătuit eu împotriva ta, de ai făcut să vină peste mine şi peste împărăţia mea un păcat atît de mare? Ai făcut faţă de mine lucruri cari nu trebuiau nicidecum făcute.“
Gen	20	10	Şi Abimelec a zis lui Avraam: „Ce ai văzut de ai făcut lucrul acesta?“
Gen	20	11	Avraam a răspuns: „Îmi ziceam că, fără îndoială, nu-i nici o frică de Dumnezeu în ţara aceasta, şi că au să mă omoare din pricina nevestei mele.
Gen	20	12	Dealtfel este adevărat că este sora mea, fiica tatălui meu; numai că nu-i fiica mamei mele; şi a ajuns să-mi fie nevastă.
Gen	20	13	Cînd m’a scos Dumnezeu din casa tatălui meu, am zis Sarei: «Iată hatîrul pe care ai să mi-l faci: în toate locurile unde vom merge, spune despre mine că sînt fratele tău.“
Gen	20	14	Abimelec a luat oi şi boi, robi şi roabe, şi le-a dat lui Avraam; şi i-a dat înapoi şi pe Sara, nevastă-sa.
Gen	20	15	Abimelec a zis: „Iată, ţara mea este înaintea ta; locuieşte unde-ţi va plăcea.“
Gen	20	16	Şi Sarei i-a zis: „Iată, dau fratelui tău o mie de arginţi; aceasta să-ţi fie o dovadă de cinste, faţă de toţi cei ce sînt cu tine, aşa că înaintea tuturor vei fi fără vină.“
Gen	20	17	Avraam s’a rugat lui Dumnezeu, şi Dumnezeu a însănătoşat pe Abimelec, pe nevasta şi roabele lui, aşa că au putut să nască.
Gen	20	18	Fiindcă Domnul încuiase pîntecele tuturor femeilor din casa lui Abimelec, din pricina Sarei, nevasta lui Avraam.
------------------------Geneza, capitolul 21
Gen	21	1	Domnul Şi-a adus aminte de cele ce spusese Sarei, şi Domnul a împlinit faţă de Sara ce făgăduise.
Gen	21	2	Sara a rămas însărcinată, şi a născut lui Avraam un fiu la bătrîneţă, la vremea hotărîtă, despre care-i vorbise Dumnezeu.
Gen	21	3	Avraam a pus fiului său nou născut, pe care i-l născuse Sara, numele Isaac.
Gen	21	4	Avraam a tăiat împrejur pe fiul său Isaac, la vîrsta de opt zile, cum îi poruncise Dumnezeu.
Gen	21	5	Avraam era în vîrstă de o sută de ani, la naşterea fiului său Isaac.
Gen	21	6	Şi Sara a zis: „Dumnezeu m’a făcut de rîs: oricine va auzi, va rîde de mine.“
Gen	21	7	Şi a adăugat: „Cine s’ar fi gîndit să spună lui Avraam că Sara va da ţîţă la copii? Şi totuş i-am născut un fiu la bătrîneţă!“
Gen	21	8	Copilul s’a făcut mare, şi a fost înţercat. Avraam a făcut un ospăţ mare în ziua cînd a fost înţercat Isaac.
Gen	21	9	Sara a văzut rîzînd pe fiul pe care-l născuse lui Avraam Egipteanca Agar.
Gen	21	10	Şi a zis lui Avraam: „Izgoneşte pe roaba aceasta şi pe fiul ei; căci fiul roabei acesteia nu va moşteni împreună cu fiul meu, cu Isaac.“
Gen	21	11	Cuvintele acestea n’au plăcut de loc lui Avraam, din pricina fiului său.
Gen	21	12	Dar Dumnezeu a zis lui Avraam: „Să nu te mîhneşti de cuvintele acestea, din pricina copilului şi din pricina roabei tale: fă Sarei tot ce-ţi cere; căci numai din Isaac va ieşi o sămînţă, care va purta cu adevărat numele tău.
Gen	21	13	Dar şi pe fiul roabei tale îl voi face un neam, căci este sămînţa ta.“
Gen	21	14	A doua zi, Avraam s’a sculat de dimineaţă; a luat pîne şi un burduf cu apă, pe care l-a dat Agarei şi i l-a pus pe umăr; i-a dat şi copilul, şi i-a dat drumul. Ea a plecat, şi a rătăcit prin pustia Beer-Şeba.
Gen	21	15	Cînd s’a isprăvit apa din burduf, a aruncat copilul subt un tufiş,
Gen	21	16	şi s-a dus de a şezut în faţa lui la o mică depărtare de el, ca la o aruncătură de arc; căci zicea ea: „Să nu văd moartea copilului!“ A şezut dar în faţa lui la o parte, a ridicat glasul, şi a început să plîngă.
Gen	21	17	Dumnezeu a auzit glasul copilului; şi Îngerul lui Dumnezeu a strigat din cer pe Agar, şi i-a zis: „Ce ai tu, Agar? Nu te teme, căci Dumnezeu a auzit glasul copilului în locul unde este.
Gen	21	18	Scoală-te, ia copilul şi ţine-l de mînă; căci voi face din el un neam mare.“
Gen	21	19	Şi Dumnezeu i-a deschis ochii, şi ea a văzut un izvor de apă; s’a dus de a umplut burduful cu apă, şi a dat copilului să bea.
Gen	21	20	Dumnezeu a fost cu copilul, care a crescut, a locuit în pustie, şi a ajuns vînător cu arcul.
Gen	21	21	A locuit în pustiul Paran, şi mamă-sa i-a luat o nevastă din ţara Egiptului.
Gen	21	22	În vremea aceea, Abimelec, însoţit de Picol, căpetenia oştirii lui, a vorbit astfel lui Avraam: „Dumnezeu este cu tine în tot ce faci.
Gen	21	23	Jură-mi acum aici, pe Numele lui Dumnezeu, că nu mă vei înşela nici odată, nici pe mine, nici pe copiii mei, nici pe nepoţii mei, şi că vei avea faţă de mine şi faţă de ţara, în care locuieşti ca străin, aceeaş bunăvoinţă pe care o am eu faţă de tine.“
Gen	21	24	Avraam a zis: „Jur!“
Gen	21	25	Dar Avraam a băgat vină lui Abimelec pentru o fîntînă de apă, pe care puseseră mîna cu sila robii lui Abimelec.
Gen	21	26	Abimelec a răspuns: „Nu ştiu cine a făcut lucrul acesta; nici tu nu mi-ai dat de ştire, şi nici eu nu aflu decît azi.“
Gen	21	27	Şi Avraam a luat oi şi boi, pe cari i-a dat lui Abimelec; şi au făcut legămînt amîndoi.
Gen	21	28	Avraam a pus de o parte şapte mieluşele din turmă.
Gen	21	29	Şi Abimelec a zis lui Avraam: „Ce sînt aceste şapte mieluşele, pe cari le-ai pus deoparte?“
Gen	21	30	El a răspuns: „Trebuie să primeşti din mîna mea aceste şapte mieluşele, pentru ca să-mi slujească de mărturie că am săpat fîntîna aceasta.“
Gen	21	31	Iată de ce locul acela se numeşte Beer-Şeba {Adică: Fîntîna jurămîntului}; căci acolo şi-au jurat ei credinţă unul altuia.
Gen	21	32	Astfel au făcut ei legămînt la Beer Şeba. După aceea, Abimelec s’a sculat împreună cu Picol, căpetenia oştirii sale, şi s’au întors în ţara Filistenilor.
Gen	21	33	Avraam a sădit un tamarisc la Beer-Şeba; şi a chemat acolo Numele Domnului, Dumnezeului celui vecinic.
Gen	21	34	Avraam a locuit multă vreme ca străin în ţara Filistenilor.
------------------------Geneza, capitolul 22
Gen	22	1	După aceste lucruri, Dumnezeu a pus la încercare pe Avraam, şi i-a zis: „Avraame!“ „Iată-mă“, a răspuns el.
Gen	22	2	Dumnezeu i-a zis: „Ia pe fiul tău, pe singurul tău fiu, pe care-l iubeşti, pe Isaac; du-te în ţara Moria, şi adu-l ardere de tot acolo, pe un munte pe care ţi-l voi spune.“
Gen	22	3	Avraam s’a sculat dis de dimineaţă, a pus şaua pe măgar, şi a luat cu el două slugi şi pe fiul său Isaac. A tăiat lemne pentru arderea de tot, şi a pornit spre locul, pe care i-l spusese Dumnezeu.
Gen	22	4	A treia zi, Avraam a ridicat ochii, şi a văzut locul de departe.
Gen	22	5	Şi Avraam a zis slugilor sale: „Rămîneţi aici cu măgarul; eu şi băiatul, ne vom duce pînă colo să ne închinăm, şi apoi ne vom întoarce la voi.“
Gen	22	6	Avraam a luat lemnele pentru arderea de tot, le-a pus în spinarea fiului său Isaac, şi a luat în mînă focul şi cuţitul. Şi au mers astfel amîndoi împreună.
Gen	22	7	Atunci Isaac, vorbind cu tatăl său Avraam, a zis: „Tată!“ „Ce este, fiule?“ i-a răspuns el. Isaac a zis din nou: „Iată focul şi lemnele; dar unde este mielul pentru arderea de tot?“
Gen	22	8	„Fiule“, a răspuns Avraam, „Dumnezeu însuş va purta grijă de mielul pentru arderea de tot.“ Şi au mers amîndoi împreună înainte.
Gen	22	9	Cînd au ajuns la locul pe care i-l spusese Dumnezeu, Avraam a zidit acolo un altar, şi a aşezat lemnele pe el. A legat pe fiul său Isaac, şi l-a pus pe altar, deasupra lemnelor.
Gen	22	10	Apoi Avraam a întins mîna, şi a luat cuţitul, ca să junghie pe fiul său.
Gen	22	11	Atunci Îngerul Domnului l-a strigat din ceruri, şi a zis: „Avraame!Avraame!“ „Iată-mă!“ a răspuns el.
Gen	22	12	Îngerul a zis: „Să nu pui mîna pe băiat, şi să nu-i faci nimic; căci ştiu acum că te temi de Dumnezeu, întrucît n’ai cruţat pe fiul tău, pe singurul tău fiu, pentru Mine.“
Gen	22	13	Avraam a ridicat ochii, şi a văzut înapoia lui un berbece, încurcat cu coarnele într’un tufiş; şi Avraam s’a dus de a luat berbecele, şi l-a adus ca ardere de tot în locul fiului său.
Gen	22	14	Avraam a pus locului aceluia numele:„Domnul va purta de grijă {Evreieşte: Jehova iire}. Deaceea se zice şi azi: „La muntele unde Domnul va purta de grijă.“
Gen	22	15	Îngerul Domnului a chemat a doua oară din ceruri pe Avraam,
Gen	22	16	şi a zis: „Pe Mine însumi jur, zice Domnul: pentrucă ai făcut lucrul acesta, şi n’ai cruţat pe fiul tău, pe singurul tău fiu,
Gen	22	17	te voi binecuvînta foarte mult şi-ţi voi înmulţi foarte mult sămînţa, şi anume:ca stelele cerului şi ca nisipul de pe ţărmul mării; şi sămînţa ta va stăpîni cetăţile vrăjmaşilor ei.
Gen	22	18	Toate neamurile pămîntului vor fi binecuvîntate în sămînţa ta, pentrucă ai ascultat de porunca Mea!“
Gen	22	19	Avraam s-a întors la slugile sale, şi s-au sculat şi au plecat împreună la Beer-Şeba, căci Avraam locuia la Beer-Şeba.
Gen	22	20	După aceste lucruri, i s’a spus lui Avraam: „Iată, Milca a născut şi ea copii fratelui tău Nahor,
Gen	22	21	şi anume pe Uţ, întîiul său născut, pe Buz, fratele său, pe Chemuel, tatăl lui Aram,
Gen	22	22	pe Chesed, pe Hazo, pe Pildaş, pe Iidlaf şi pe Betuel.
Gen	22	23	Betuel a născut pe Rebeca. Aceştia sînt cei opt fii, pe cari i-a născut Milca lui Nahor, fratele lui Avraam.
Gen	22	24	Ţiitoarea lui, numită Reuma, a născut şi ea, pe Tebah, Gaham, Tahaş şi Maaca.
------------------------Geneza, capitolul 23
Gen	23	1	Viaţa Sarei a fost de o sută douăzeci şi şapte de ani: aceştia sînt anii vieţii Sarei.
Gen	23	2	Sara a murit la Chiriat-Arba, adică Hebron, în ţara Canaan; şi Avraam a venit să jălească pe Sara şi s’o plîngă.
Gen	23	3	Avraam s’a sculat apoi dinaintea moartei sale, şi a vorbit astfel fiilor lui Het:
Gen	23	4	„Eu sînt străin şi venetic printre voi, daţi-mi un ogor, ca loc de îngropare la voi, ca să-mi îngrop moarta şi s’o ridic dinaintea mea.“
Gen	23	5	Fiii lui Het au răspuns astfel lui Avraam:
Gen	23	6	„Ascultă-ne, domnule! Tu eşti ca un domnitor al lui Dumnezeu în mijlocul nostru; îngroapă-ţi moarta în cel mai bun din mormintele noastre! Niciunul din noi nu te va opri să-ţi îngropi moarta în mormîntul lui.“
Gen	23	7	Avraam s’a sculat şi s’a aruncat cu faţa la pămînt înaintea norodului ţării, adică înaintea fiilor lui Het.
Gen	23	8	Şi le-a vorbit astfel: „Dacă găsiţi cu cale să-mi îngrop moarta şi s’o iau dinaintea ochilor mei, ascultaţi-mă, şi rugaţi pentru mine pe Efron, fiul lui Ţohar,
Gen	23	9	să-mi dea peştera Macpela, care-i a lui, şi care este chiar la marginea ogorului lui; să mi-o dea în schimbul preţului ei, ca să-mi slujească drept loc pentru îngropare în mijlocul vostru.“
Gen	23	10	Efron era şi el acolo în mijlocul fiilor lui Het. Şi Efron, Hetitul, a răspuns lui Avraam, în auzul fiilor lui Het şi în auzul tuturor celor ce treceau pe poarta cetăţii:
Gen	23	11	„Nu, domnul meu, ascultă-mă! Îţi dăruiesc ogorul şi-ţi dăruiesc şi peştera care este în el. Ţi le dăruiesc în faţa fiilor norodului meu: şi îngroapă-ţi moarta.“
Gen	23	12	Avraam s’a aruncat cu faţa la pămînt înaintea norodului ţării.
Gen	23	13	Şi a vorbit astfel lui Efron, în auzul norodului ţării: „Ascultă-mă, te rog! Îţi dau preţul ogorului: primeşte-l dela mine; şi-mi voi îngropa moarta în el.“
Gen	23	14	Şi Efron a răspuns astfel lui Avraam:
Gen	23	15	„Domnul meu, ascultă-mă! O bucată de pămînt de patru sute de sicli de argint, ce este aceasta între mine şi tine? Îngroapă-ţi dar moarta!“
Gen	23	16	Avraam a înţeles pe Efron. Şi Avraam a cîntărit lui Efron preţul cumpărării despre care vorbise, în faţa fiilor lui Het: patru sute de sicli de argint, cari mergeau la orice negustor.
Gen	23	17	Ogorul lui Efron din Macpela, care este faţă în faţă cu Mamre, ogorul şi peştera din el, şi toţi copacii cari se aflau în ogor şi în toate hotarele lui dejur împrejur,
Gen	23	18	au fost întărite astfel ca moşie a lui Avraam, în faţa fiilor lui Het şi a tuturor celor ce treceau pe poarta cetăţii.
Gen	23	19	După aceea, Avraam a îngropat pe Sara, nevastă-sa, în peştera din ogorul Macpela, care este faţă în faţă cu Mamre, adică Hebron, în ţara Canaan.
Gen	23	20	Ogorul şi peştera din el au fost întărite astfel lui Avraam ca ogor pentru înmormîntare, de către fiii lui Het.
------------------------Geneza, capitolul 24
Gen	24	1	Avraam era bătrîn, înaintat în vîrstă; şi Domnul binecuvîntase pe Avraam în orice lucru.
Gen	24	2	Avraam a zis celui mai bătrîn rob din casa lui, care era îngrijitorul tuturor averilor lui: „Pune-ţi te rog, mîna subt coapsa mea;
Gen	24	3	şi te voi pune să juri, pe Domnul, Dumnezeul cerului şi Dumnezeul pămîntului, că nu vei lua fiului meu o nevastă dintre fetele Cananiţilor, în mijlocul cărora locuiesc,
Gen	24	4	ci te vei duce în ţara şi la rudele mele să iei nevastă fiului meu Isaac.“
Gen	24	5	Robul i-a răspuns: „Poate că femeia n’are să vrea să mă urmeze în ţara aceasta; va trebui să duc oare pe fiul tău în ţara de unde ai ieşit tu?“
Gen	24	6	Avraam i-a zis: „Să nu care cumva să duci pe fiul meu acolo!
Gen	24	7	Domnul, Dumnezeul cerului, care m’a scos din casa tatălui meu şi din patria mea, care mi-a vorbit şi mi-a jurat, zicînd: „Seminţei tale voi da ţara aceasta,“ va trimete pe Îngerul Său înaintea ta; şi de acolo vei lua o nevastă fiului meu.
Gen	24	8	Dacă femeia nu va vrea să te urmeze, vei fi dezlegat de jurămîntul acesta, pe care te pun să-l faci. Cu nici un chip să nu duci însă acolo pe fiul meu.“
Gen	24	9	Robul şi-a pus mîna subt coapsa stăpînului său Avraam, şi i-a jurat că are să păzească aceste lucruri.
Gen	24	10	Robul a luat zece cămile dintre cămilele stăpînului său, şi a plecat, avînd cu el toate lucrurile de preţ ale stăpînului său. S’a sculat, şi a plecat în Mesopotamia, în cetatea lui Nahor.
Gen	24	11	A lăsat cămilele să se odihnească, în genunchi, afară din cetate, lîngă o fîntînă. Era seara, pe vremea cînd ies femeile să scoată apă.
Gen	24	12	Şi a zis: „Doamne, Dumnezeul stăpînului meu Avraam! Te rog, dă-mi izbîndă astăzi, şi îndură-Te de stăpînul meu Avraam.
Gen	24	13	Iată, stau lîngă izvorul acesta de apă, şi fetele oamenilor din cetate vin să scoată apă.
Gen	24	14	Fă ca fata căreia îi voi zice: „Pleacă-ţi vadra, te rog, ca să beau,“ şi care va răspunde: „Bea, şi am să dau de băut şi cămilelor tale,“ să fie aceea, pe care ai rînduit-o Tu pentru robul Tău Isaac! Şi prin aceasta voi cunoaşte că Te-ai îndurat de stăpînul meu.“
Gen	24	15	Nu sfîrşise el încă de vorbit, şi-a ieşit, cu vadra pe umăr, Rebeca, fata lui Betuel, fiul Milcăi, nevasta lui Nahor, fratele lui Avraam.
Gen	24	16	Fata era foarte frumoasă; era fecioară, şi nici un bărbat n’avusese legături cu ea. Ea s’a pogorît la izvor, şi-a umplut vadra şi s’a suit iarăş.
Gen	24	17	Robul a alergat înaintea ei, şi a zis: „Dă-mi, te rog, să beau puţină apă din vadra ta.“
Gen	24	18	„Bea, domnul meu,“ a răspuns ea. Şi s’a grăbit de a plecat vadra pe mînă, şi i-a dat să bea.
Gen	24	19	După ce i-a dat şi a băut de s’a săturat, a zis: „Am să scot apă şi pentru cămilele tale, pînă vor bea şi se vor sătura.“
Gen	24	20	A vărsat în grabă vadra în adăpătoare, şi a alergat iarăş la fîntînă ca să scoată apă; şi a scos pentru toate cămilele lui.
Gen	24	21	Omul o privea cu mirare şi fără să zică nimic, ca să vadă dacă Domnul a făcut să-i izbutească sau nu călătoria.
Gen	24	22	Cînd s’au săturat cămilele de băut, omul a luat o verigă de aur, de greutatea unei jumătăţi de siclu şi două brăţări, grele de zece sicli de aur.
Gen	24	23	Şi a zis: „A cui fată eşti? Spune-mi, te rog. Este loc pentru noi în casa tatălui tău, ca să rămînem peste noapte?“
Gen	24	24	Ea a răspuns: „Eu sînt fata lui Betuel, fiul Milcăi şi al lui Nahor.“
Gen	24	25	Şi i-a zis mai departe: „Avem paie şi nutreţ din belşug, şi este şi loc de găzduit peste noapte.“
Gen	24	26	Atunci omul a plecat capul, şi s’a aruncat cu faţa la pămînt înaintea Domnului,
Gen	24	27	zicînd: „Binecuvîntat să fie Domnul, Dumnezeul stăpînului meu Avraam, care n’a părăsit îndurarea şi credincioşia Lui faţă de stăpînul meu! Domnul m’a îndreptat în casa fraţilor stăpînului meu.“
Gen	24	28	Fata a alergat şi a istorisit mamei sale acasă cele întîmplate.
Gen	24	29	Rebeca avea un frate, numit Laban. Şi Laban a alergat afară la omul acela, la izvor.
Gen	24	30	Văzuse veriga şi brăţările în mînile sorei sale, şi auzise pe soru-sa Rebeca spunînd: „Aşa mi-a vorbit omul acela.“ A venit dar la omul acela, care stătea lîngă cămile la izvor,
Gen	24	31	şi a zis: „Vino, binecuvîntatul Domnului! Pentruce stai afară? Am pregătit casa, şi am pregătit un loc pentru cămile.“
Gen	24	32	Omul a intrat în casă. Laban a pus să descarce cămilele, a dat paie şi nutreţ cămilelor şi a adus apă pentru spălat picioarele omului aceluia şi ale oamenilor cari erau cu el.
Gen	24	33	Apoi, i-a dat să mănînce. Dar el a zis: „Nu mănînc pînă nu voi spune ce am de spus.“ „Vorbeşte!“ a zis Laban.
Gen	24	34	Atunci el a zis: „Eu sînt robul lui Avraam.
Gen	24	35	Domnul a umplut de binecuvîntări pe stăpînul meu, care a ajuns la mare propăşire. I-a dat oi şi boi, argint şi aur, robi şi roabe, cămile şi măgari.
Gen	24	36	Sara, nevasta stăpînului meu, a născut, la bătrîneţă, un fiu stăpînului meu; şi lui i-a dat el tot ce are.
Gen	24	37	Stăpînul meu m’a pus să jur, şi a zis: „Să nu iei fiului meu o nevastă dintre fetele Cananiţilor, în ţara cărora locuiesc;
Gen	24	38	ci să te duci în casa tatălui meu şi la rudele mele, ca deacolo să iei nevastă fiului meu.“
Gen	24	39	Eu am zis stăpînului meu: „Poatecă femeia n’are să vrea să mă urmeze.“
Gen	24	40	Şi el mi-a răspuns: „Domnul, înaintea căruia umblu, va trimete pe Îngerul Său cu tine, şi-ţi va da izbîndă în călătorie, şi vei lua fiului meu o nevastă din rudele şi din casa tatălui meu.
Gen	24	41	Vei fi deslegat de jurămîntul pe care mi-l faci, dacă te vei duce la rudele mele; şi dacă nu ţi-o vor da, vei fi deslegat de jurămîntul pe care mi-l faci.“
Gen	24	42	Eu am ajuns azi la izvor, şi am zis: „Doamne, Dumnezeul stăpînului meu Avraam, dacă binevoieşti să-mi dai izbîndă în călătoria pe care o fac,
Gen	24	43	iată, eu stau la izvorul de apă, şi fata care va ieşi să scoată apă, şi căreia îi voi zice: „Dă-mi, te rog, să beau puţină apă din vadra ta,“
Gen	24	44	şi care îmi va răspunde: „Bea tu însuţi, şi voi da de băut şi cămilelor tale,“ fata aceea să fie nevasta pe care a rînduit-o Domnul pentru fiul stăpînului meu!“
Gen	24	45	Înainte de a sfîrşi de vorbit în inima mea, iată că a ieşit Rebeca, cu vadra pe umăr, s’a coborît la izvor, şi a scos apă. Eu i-am zis: „Dă-mi să beau, te rog.“
Gen	24	46	Ea s’a grăbit, şi-a plecat vadra deasupra umărului, şi a zis: „Bea, şi voi da de băut şi cămilelor tale.“ Am băut, şi a dat de băut şi cămilelor mele.
Gen	24	47	Eu am întrebat-o, şi am zis: „A cui fată eşti?“ Ea a răspuns: „Sînt fata lui Betuel, fiul lui Nahor şi al Milcăi.“ I-am pus veriga în nas, şi brăţările la mîni.
Gen	24	48	Apoi am plecat capul, m’am aruncat cu faţa la pămînt înaintea Domnului, şi am binecuvîntat pe Domnul, Dumnezeul stăpînului meu Avraam, că m’a călăuzit pe calea cea dreaptă, ca să iau pe fata fratelui stăpînului meu pentru fiul lui.
Gen	24	49	Acum, dacă voiţi să arătaţi bunăvoinţă şi credincioşie faţă de stăpînul meu, spuneţi-mi; dacă nu, spuneţi-mi iarăş, ca să mă îndrept la dreapta sau la stînga.“
Gen	24	50	Laban şi Betuel, drept răspuns, au zis: „Dela Domnul vine lucrul acesta; noi nu-ţi mai putem spune nici rău nici bine.
Gen	24	51	Iată, Rebeca este înaintea ta; ia-o şi du-te, ca să fie nevasta fiului stăpînului tău, cum a spus Domnul.“
Gen	24	52	Cînd a auzit robul lui Avraam cuvintele lor, s’a aruncat cu faţa la pămînt înaintea Domnului.
Gen	24	53	Şi robul a scos scule de argint, scule de aur, şi îmbrăcăminte, pe cari le-a dat Rebecii; a dat de asemenea daruri bogate fratelui său şi mamei sale.
Gen	24	54	După aceea, au mîncat şi au băut, el şi oamenii cari erau împreună cu el şi s’au culcat. Dimineaţa cînd s’au sculat, robul a zis: „Lăsaţi-mă să mă întorc la stăpînul meu.“
Gen	24	55	Fratele şi mama fetei au zis: „Fata să mai rămînă cîtva timp cu noi, măcar vreo zece zile: pe urmă, poate să plece.“
Gen	24	56	El le-a răspuns: „Nu mă opriţi, fiindcă Domnul mi-a dat izbîndă în călătoria mea; lăsaţi-mă să plec, şi să mă duc la stăpînul meu.“
Gen	24	57	Atunci ei au răspuns: „Să chemăm pe fată, şi s’o întrebăm.“
Gen	24	58	Au chemat dar pe Rebeca, şi i-au zis: „Vrei să te duci cu omul acesta?“ „Da, vreau,“ a răspuns ea.
Gen	24	59	Şi au lăsat pe sora lor Rebeca să plece cu doica ei, cu robul lui Avraam şi cu oamenii lui.
Gen	24	60	Au binecuvîntat pe Rebeca, şi i-au zis: „O, sora noastră, să ajungi mama a mii de zeci de mii, şi sămînţa ta să stăpînească cetăţile vrăjmaşilor săi!“
Gen	24	61	Rebeca s’a sculat, împreună cu slujnicele ei, au încălecat pe cămile, şi au urmat pe omul acela. Robul a luat pe Rebeca, şi a plecat.
Gen	24	62	Isaac se întorsese dela fîntîna „Lahai-Roi,“ căci locuia în ţara de meazăzi.
Gen	24	63	Într’o seară, cînd Isaac ieşise să cugete în taină pe cîmp, a ridicat ochii, şi s’a uitat; şi iată că veneau nişte cămile.
Gen	24	64	Rebeca a ridicat şi ea ochii, a văzut pe Isaac, şi s’a dat jos de pe cămilă.
Gen	24	65	Şi a zis robului: „Cine este omul acesta, care vine înaintea noastră pe cîmp?“ Robul a răspuns: „Este stăpînul meu!“ Atunci ea şi-a luat măhrama, şi s’a acoperit.
Gen	24	66	Robul a istorisit lui Isaac toate lucrurile pe cari le făcuse.
Gen	24	67	Isaac a dus pe Rebeca în cortul mamei sale Sara; a luat pe Rebeca, ea a fost nevasta lui, şi el a iubit-o. Astfel a fost mîngîiat Isaac pentru pierderea mamei sale.
------------------------Geneza, capitolul 25
Gen	25	1	Avraam a mai luat o nevastă, numită Chetura.
Gen	25	2	Ea i-a născut pe Zimran, pe Iocşan, pe Medan, pe Madian, pe Işbac şi Şuah.
Gen	25	3	Iocşan a născut pe Seba şi pe Dedan. Fiii lui Dedan au fost Aşurimii, Letuşimii şi Leumimii. –
Gen	25	4	Fiii lui Madian au fost: Efa, Efer, Enoh, Abida şi Eldaa. Toţi aceştia sînt fiii Cheturei.
Gen	25	5	Avraam a dat lui Isaac toate averile sale.
Gen	25	6	Dar a dat daruri fiilor ţiitoarelor sale; şi, pe cînd era încă în viaţă, i-a îndepărtat de lîngă fiul său Isaac înspre răsărit, în ţara Răsăritului.
Gen	25	7	Iată zilele anilor vieţii lui Avraam: el a trăit o sută şaptezeci şi cinci de ani.
Gen	25	8	Avraam şi-a dat duhul, şi a murit, după o bătrîneţă fericită, înaintat în vîrstă şi sătul de zile; şi a fost adăugat la poporul său.
Gen	25	9	Isaac şi Ismael, fiii săi, l-au îngropat în peştera Macpela, în ogorul lui Efron, fiul lui Ţohar, Hetitul, care este faţă în faţă cu Mamre.
Gen	25	10	Acesta este ogorul, pe care-l cumpărase Avraam dela fiii lui Het. Acolo au fost îngropaţi Avraam şi nevastă-sa Sara.
Gen	25	11	După moartea lui Avraam, Dumnezeu a binecuvîntat pe fiul său Isaac. El locuia lîngă fîntîna „Lahai-Roi.“
Gen	25	12	Iată spiţa neamului lui Ismael, fiul lui Avraam, pe care-l născuse lui Avraam Egipteanca Agar, roaba Sarei.
Gen	25	13	Iată numele fiilor lui Ismael, după numele lor, după neamurile lor: Nebaiot, întîiul născut al lui Ismael; Chedar, Adbeel, Mibsam,
Gen	25	14	Mişma, Duma, Masa;
Gen	25	15	Hadad, Tema, Ietur, Nafiş şi Chedma.
Gen	25	16	Aceştia sînt fiii lui Ismael; acestea sînt numele lor, după satele şi taberele lor. Ei au fost cei doisprezece voievozi, după neamurile lor.
Gen	25	17	Şi iată anii vieţii lui Ismael: o sută treizeci şi şapte de ani. El şi-a dat duhul, şi a murit, şi a fost adăugat la poporul său.
Gen	25	18	Fiii lui au locuit dela Havila pînă la Şur, care este în faţa Egiptului, cum mergi spre Asiria. El s’a aşezat în faţa tuturor fraţilor lui.
Gen	25	19	Iată spiţa neamului lui Isaac, fiul lui Avraam.Avraam a născut pe Isaac.
Gen	25	20	Isaac era în vîrstă de patruzeci de ani, cînd a luat de nevastă pe Rebeca, fata lui Betuel, Arameul din Padan-Aram {Adică: Mesopotamia}, şi sora lui Laban, Arameul.
Gen	25	21	Isaac s’a rugat Domnului pentru nevastă-sa, căci era stearpă; şi Domnul l-a ascultat: nevastă-sa Rebeca a rămas însărcinată.
Gen	25	22	Copiii se băteau în pîntecele ei; şi ea a zis: „Dacă-i aşa, pentru ce mai sînt însărcinată?“ S’a dus să întrebe pe Domnul.
Gen	25	23	Şi Domnul i-a zis:„Două neamuri sînt în pîntecele tău,Şi două noroade se vor despărţi la ieşirea din pîntecele tău.Unul din noroadele acestea va fi mai tare decît celalt.Şi cel mai mare va sluji celui mai mic.“
Gen	25	24	S’au împlinit zilele cînd avea să nască; şi iată că în pîntecele ei erau doi gemeni.
Gen	25	25	Cel dintîi a ieşit roş de tot: ca o manta de păr, şi de aceea i-au pus numele Esau {Adică: Păros}.
Gen	25	26	Apoi a ieşit fratele său, care ţinea cu mîna de călcîi pe Esau; şi deaceea i-au pus numele Iacov {Adică: Celce ţine de călcîi}. Isaac era în vîrstă de şasezeci de ani, cînd s’au născut ei.
Gen	25	27	Băieţii aceştia s’au făcut mari. Esau a ajuns un vînător îndemînatic, un om care îşi petrecea vremea mai mult pe cîmp; dar Iacov era un om liniştit, care stătea acasă în corturi.
Gen	25	28	Isaac iubea pe Esau, pentrucă mînca din vînatul lui; Rebeca însă iubea mai mult pe Iacov.
Gen	25	29	Odată, pe cînd ferbea Iacov o ciorbă, Esau s’a întors dela cîmp, rupt de oboseală.
Gen	25	30	Şi Esau a zis lui Iacov: „Dă-mi, te rog, să mănînc din ciorba aceasta roşiatică, fiindcă sînt rupt de oboseală.“ Pentru aceea s’a dat lui Esau numele Edom {Adică: Roş}.
Gen	25	31	Iacov a zis: „Vinde-mi azi dreptul tău de întîi născut!“
Gen	25	32	Esau a răspuns: „Iată-mă, sînt pe moarte; la ce-mi slujeşte dreptul acesta de întîi născut?“
Gen	25	33	Şi Iacov a zis: „Jură-mi întîi.“ Esau i-a jurat, şi astfel şi-a vîndut dreptul de întîi născut lui Iacov.
Gen	25	34	Atunci Iacov a dat lui Esau pîne şi ciorbă de linte. El a mîncat şi a băut; apoi s’a sculat şi a plecat. Astfel şi-a nesocotit Esau dreptul de întîi născut.
------------------------Geneza, capitolul 26
Gen	26	1	În ţară a venit o foamete, afară de foametea dintîi, care fusese pe vremea lui Avraam. Isaac s’a dus la Abimelec, împăratul Filistenilor, la Gherar.
Gen	26	2	Domnul i S’a arătat, şi i-a zis: „Nu te pogorî în Egipt! Rămîi în ţara în care îţi voi spune.
Gen	26	3	Locuieşte ca străin în ţara aceasta; Eu voi fi cu tine, şi te voi binecuvînta; căci toate ţinuturile acestea ţi le voi da ţie şi seminţei tale, şi voi ţinea jurămîntul pe care l-am făcut tatălui tău Avraam.“
Gen	26	4	Îţi voi înmulţi sămînţa, ca stelele cerului; voi da seminţei tale toate ţinuturile acestea; şi toate neamurile pămîntului vor fi binecuvîntate în sămînţa ta, ca răsplată
Gen	26	5	pentrucă Avraam a ascultat de porunca Mea, şi a păzit ce i-am cerut, a păzit poruncile Mele, orînduirile Mele, şi legile Mele.“
Gen	26	6	Astfel Isaac a rămas la Gherar.
Gen	26	7	Cînd îi puneau oamenii locului aceluia întrebări cu privire la nevasta lui, el zicea: „Este sora mea.“ Căci îi era frică să spună că este nevastă-sa, ca să nu-l omoare oamenii locului aceluia, fiindcă Rebeca era frumoasă la chip.
Gen	26	8	Fiindcă şederea lui acolo se lungise, s’a întîmplat că Abimelec, împăratul Filistenilor, uitîndu-se pe fereastră, a văzut pe Isaac jucîndu-se cu nevastă-sa Rebeca.
Gen	26	9	Abimelec a trimes să cheme pe Isaac, şi i-a zis: „Nu mai încape îndoială că e nevastă-ta. Cum ai putut zice:„E soru-mea?“ Isaac i-a răspuns:„Am zis aşa, ca să nu mor din pricina ei.“
Gen	26	10	Şi Abimelec a zis: „Ce ne-ai făcut? Ce uşor s’ar fi putut ca vreunul din norod să se culce cu nevastă-ta, şi ne-ai fi făcut vinovaţi.“
Gen	26	11	Atunci Abimelec a dat următoarea poruncă întregului norod: „Cine se va atinge de omul acesta sau de nevasta lui, va fi omorît.“
Gen	26	12	Isaac a făcut sămănături în ţara aceea, şi a strîns rod însutit în anul acela; căci Domnul l-a binecuvîntat.
Gen	26	13	Astfel omul acesta s’a îmbogăţit, şi a mers îmbogăţindu-se din ce în ce mai mult, pînă ce a ajuns foarte bogat.
Gen	26	14	Avea cirezi de vite şi turme de oi, şi un mare număr de robi: de aceea Filistenii îl pismuiau.
Gen	26	15	Toate fîntînile, pe cari le săpaseră robii tatălui său, pe vremea tatălui său Avraam, Filistenii le-au astupat şi le-au umplut cu ţărînă.
Gen	26	16	Şi Abimelec a zis lui Isaac: „Pleacă dela noi, căci ai ajuns mult mai puternic decît noi.“
Gen	26	17	Isaac a plecat de acolo şi a tăbărît în valea Gherar, unde s’a aşezat cu locuinţa.
Gen	26	18	Isaac a săpat din nou fîntînile de apă, pe cari le săpaseră robii tatălui său Avraam, şi pe cari le astupaseră Filistenii, după moartea lui Avraam; şi le-a pus iarăş aceleaşi nume, pe cari le pusese tatăl său.
Gen	26	19	Robii lui Isaac au mai săpat în vale, şi au dat acolo peste o fîntînă cu apă de izvor.
Gen	26	20	Păstorii din Gherar s’au certat însă cu păstorii lui Isaac, zicînd: „Apa este a noastră.“ Şi a pus fîntînii numele Esec {Adică: Ceartă}, pentrucă se certaseră cu el.
Gen	26	21	Apoi au săpat o altă fîntînă, pentru care iar au făcut gîlceavă, de aceea a numit-o Sitna {Adică: Gîlceavă}.
Gen	26	22	Pe urmă s’a mutat de acolo, şi a săpat o altă fîntînă, pentru care nu s’au mai certat; şi a numit-o Rehobot {Adică: Lărgime}; „căci“, a zis el, „Domnul ne-a făcut loc larg, ca să ne putem întinde în ţară.“
Gen	26	23	De acolo s’a suit la Beer-Şeba.
Gen	26	24	Domnul i S’a arătat chiar în noaptea aceea, şi i-a zis: „Eu sînt Dumnezeul tatălui tău Avraam; nu te teme, căci Eu sînt cu tine; te voi binecuvînta, şi îţi voi înmulţi sămînţa, din pricina robului Meu Avraam.“
Gen	26	25	Isaac a zidit acolo un altar, a chemat Numele Domnului, şi şi-a întins cortul acolo. Robii lui Isaac au săpat acolo o fîntînă.
Gen	26	26	Abimelec a venit din Gherar la el, cu prietenul său Ahuzat, şi cu Picol, căpetenia oştirii lui.
Gen	26	27	Isaac le-a zis: „Pentru ce veniţi la mine, voi cari mă urîţi şi m’aţi izgonit dela voi?“
Gen	26	28	Ei au răspuns: „Vedem lămurit că Domnul este cu tine. De aceea zicem: „Să fie un jurămînt între noi, între noi şi tine, şi să facem un legămînt cu tine!
Gen	26	29	Anume, jură că nu ne vei face nici un rău, după cum nici noi nu ne-am atins de tine, ci ţi-am făcut numai bine, şi te-am lăsat să pleci în pace. Tu acum eşti binecuvîntat de Domnul.“
Gen	26	30	Isaac le-a dat un ospăţ, şi au mîncat şi au băut.
Gen	26	31	S’au sculat dis de dimineaţă, şi s’au legat unul cu altul printr’un jurămînt. Isaac i-a lăsat apoi să plece, şi ei l-au părăsit în pace.
Gen	26	32	În aceeaş zi, nişte robi ai lui Isaac au venit să-i vorbească de fîntîna pe care o săpau, şi i-au zis: „Am dat de apă!“
Gen	26	33	Şi el a numit-o Şiba {Adică: Jurămînt}. De aceea s’a pus cetăţii numele Beer-Şeba pînă în ziua de azi.
Gen	26	34	La vîrsta de patruzeci de ani, Esau a luat de neveste pe Iudita, fata Hetitului Beeri, şi pe Basmat, fata Hetitului Elon.
Gen	26	35	Ele au fost o pricină de mare amărăciune pentru Isaac şi Rebeca.
------------------------Geneza, capitolul 27
Gen	27	1	Isaac îmbătrînise, şi ochii îi slăbiseră, aşa că nu mai vedea. Atunci a chemat pe Esau, fiul lui cel mai mare, şi i-a zis: „Fiule!“ „Iată-mă,“ i-a răspuns el.
Gen	27	2	Isaac a zis: „Iacă am îmbătrînit, şi nu ştiu ziua morţii mele.
Gen	27	3	Acum dar, te rog, ia-ţi armele, tolba şi arcul, du-te la cîmp, şi adu-mi vînat.
Gen	27	4	Fă-mi o mîncare, cum îmi place mie, şi adu-mi s’o mănînc, ca să te binecuvinteze sufletul meu înainte de a muri.“
Gen	27	5	Rebeca a ascultat ce spunea Isaac fiului său Esau. Şi Esau s’a dus la cîmp, ca să prindă vînatul şi să-l aducă.
Gen	27	6	Apoi Rebeca a zis fiului său Iacov: „Iată, am auzit pe tatăl tău vorbind astfel fratelui tău Esau:
Gen	27	7	„Adu-mi vînat, şi fă-mi o mîncare ca să mănînc; şi te voi binecuvînta înaintea Domnului, înainte de moartea mea.“
Gen	27	8	Acum, fiule, ascultă sfatul meu, şi fă ce îţi poruncesc.
Gen	27	9	Du-te de ia-mi din turmă doi iezi buni, ca să fac din ei tatălui tău o mîncare gustoasă cum îi place;
Gen	27	10	tu ai s’o duci tatălui tău s’o mănînce, ca să te binecuvinteze înainte de moartea lui.“
Gen	27	11	Iacov a răspuns mamei sale: „Iată, fratele meu Esau este păros, iar eu n’am păr deloc.
Gen	27	12	Poate că tatăl meu mă va pipăi, şi voi trece drept mincinos înaintea lui, şi, în loc de binecuvîntare, voi face să vină peste mine blestemul.“
Gen	27	13	Mamă-sa i-a zis: „Blestemul acesta, fiule, să cadă peste mine! Ascultă numai sfatul meu, şi du-te de adu-mi-i.“
Gen	27	14	Iacov s’a dus de i-a luat, şi i-a adus mamei sale, care a făcut o mîncare, cum îi plăcea tatălui său.
Gen	27	15	În urmă, Rebeca a luat hainele cele bune ale lui Esau, fiul ei cel mai mare, cari se găseau acasă, şi le-a pus pe Iacov, fiul ei cel mai tînăr.
Gen	27	16	I-a acoperit cu pielea iezilor mînile şi gîtul, care era fără păr.
Gen	27	17	Şi a dat în mîna fiului său Iacov mîncarea gustoasă şi pînea, pe cari le pregătise.
Gen	27	18	El a venit la tatăl său, şi a zis: „Tată!“ „Iată-mă“, a zis Isaac. „Cine eşti tu, fiule?“
Gen	27	19	Iacov a răspuns tatălui său: „Eu sînt Esau, fiul tău cel mai mare; am făcut ce mi-ai spus. Scoală-te, rogu-te, şezi de mănîncă din vînatul meu, pentru ca să mă binecuvinteze sufletul tău!“
Gen	27	20	Isaac a zis fiului său: „Cum, l-ai şi găsit, fiule?“ Şi Iacov a răspuns: „Domnul, Dumnezeul tău, mi l-a scos înainte.“
Gen	27	21	Isaac a zis lui Iacov: „Apropie-te dar, să te pipăi, fiule, ca să ştiu dacă eşti cu adevărat fiul meu Esau, sau nu.“
Gen	27	22	Iacov s’a apropiat de tatăl său Isaac, care l-a pipăit, şi a zis: „Glasul este glasul lui Iacov, dar mînile sînt mînile lui Esau.“
Gen	27	23	Nu l-a cunoscut, pentrucă mînile îi erau păroase, ca mînile fratelui său Esau; şi l-a binecuvîntat.
Gen	27	24	Isaac a zis: „Tu eşti deci fiul meu Esau?“ Şi Iacov a răspuns: „Eu sînt.“
Gen	27	25	Isaac a zis: „Adu-mi să mănînc din vînatul fiului meu, ca sufletul meu să te binecuvinteze.“ Iacov i-a adus, şi el a mîncat; i-a adus şi vin, şi a băut.
Gen	27	26	Atunci tatăl său Isaac i-a zis: „Apropie-te dar, şi sărută-mă, fiule.“
Gen	27	27	Iacov s’a apropiat, şi l-a sărutat. Isaac a simţit mirosul hainelor lui; apoi l-a binecuvîntat, şi a zis: „Iată, mirosul fiului meu este ca mirosul unui cîmp, pe care l-a binecuvîntat Domnul.
Gen	27	28	Să-ţi dea Dumnezeu rouă din cer,Şi grăsimea pămîntului,Grîu şi vin din belşug!
Gen	27	29	Să-ţi fie supuse noroade,Şi neamuri să se închine înaintea ta!Să fii stăpînul fraţilor tăi,Şi fiii mamei tale să se închine înaintea ta!Blestemat să fie oricine te va blestema,Şi binecuvîntat să fie oricine te va binecuvînta.“
Gen	27	30	Isaac sfîrşise de binecuvîntat pe Iacov, şi abea plecase Iacov dela tatăl său Isaac, cînd fratele său Esau s’a întors dela vînătoare.
Gen	27	31	A făcut şi el o mîncare gustoasă, pe care a adus-o tatălui său. Şi a zis tatălui său: „Tată, scoală-te şi mănîncă din vînatul fiului tău, pentruca să mă binecuvinteze sufletul tău!“
Gen	27	32	Tatăl său Isaac i-a zis: „Cine eşti tu?“ Şi el a răspuns: „Eu sînt fiul tău cel mai mare, Esau.“
Gen	27	33	Isaac s’a spăimîntat foarte tare, şi a zis: „Cine este atunci cel ce a prins vînat, şi mi l-a adus? Eu am mîncat din toate, înainte de a veni tu, şi l-am binecuvîntat. Deaceea va rămînea binecuvîntat.
Gen	27	34	Cînd a auzit Esau cuvintele tatălui său, a scos mari ţipete, pline de amărăciune, şi a zis tatălui său: „Binecuvintează-mă şi pe mine, tată!“
Gen	27	35	Isaac a zis: „Fratele tău a venit cu vicleşug, şi ţi-a luat binecuvîntarea.“
Gen	27	36	Esau a zis: „Da, nu degeaba i-au pus numele Iacov; căci m’a înşelat de două ori. Mi-a luat dreptul de întîi născut, şi iată-l acum că a venit de mi-a luat şi binecuvîntarea!“ Şi a zis: „N-ai păstrat nici o binecuvîntare pentru mine?“
Gen	27	37	Isaac a răspuns, şi a zis lui Esau: „Iată, l-am făcut stăpîn peste tine, şi i-am dat ca slujitori pe toţi fraţii lui, l-am înzestrat cu grîu şi vin din belşug: ce mai pot face oare pentru tine, fiule?“
Gen	27	38	Esau a zis tatălui său: „N’ai decît această singură binecuvîntare, tată? Binecuvintează-mă şi pe mine, tată!“ Şi Esau a ridicat glasul şi a plîns.
Gen	27	39	Tatăl său Isaac a răspuns, şi i-a zis:„Iată! Locuinţa ta va fi lipsită {Sau: departe} de grăsimea pămîntuluiŞi de roua cerului, de sus.
Gen	27	40	Vei trăi din sabia ta,Şi vei sluji fratelui tău;Dar cînd te vei răscula,Vei scutura jugul lui de pe gîtul tău!“
Gen	27	41	Esau a prins ură pe Iacov, din pricina binecuvîntării, cu care-l binecuvîntase tatăl său. Şi Esau zicea în inima sa: „Zilele de bocet pentru tatăl meu sînt aproape, şi apoi am să ucid pe fratele meu Iacov.“
Gen	27	42	Şi au spus Rebecii cuvintele lui Esau, fiul ei cel mai mare. Ea a trimes atunci de a chemat pe Iacov, fiul ei cel mai tînăr, şi i-a zis: „Iată, fratele tău Esau vrea să se răsbune pe tine, omorîndu-te.
Gen	27	43	Acum, fiule, ascultă sfatul meu: scoală-te, fugi la fratele meu Laban în Haran;
Gen	27	44	şi rămîi la el cîtăva vreme, pînă se va potoli mînia fratelui tău,
Gen	27	45	pînă va trece dela tine urgia fratelui tău, şi va uita ce i-ai făcut. Atunci voi trimete să te cheme. Pentru ce să fiu lipsită de voi amîndoi într’o zi?“
Gen	27	46	Rebeca a zis lui Isaac: „M’am scîrbit de viaţă, din pricina fetelor lui Het. Dacă Iacov va lua o asemenea nevastă, dintre fetele lui Het, dintre fetele ţării acesteia, la ce-mi mai este bună viaţa?“
------------------------Geneza, capitolul 28
Gen	28	1	Isaac a chemat pe Iacov, l-a binecuvîntat, şi i-a dat porunca aceasta: „Să nu-ţi iei nevastă dintre fetele lui Canaan.
Gen	28	2	Scoală-te, du-te la Padan-Aram, în casa lui Betuel, tatăl mamei tale, şi ia-ţi de acolo o nevastă, dintre fetele lui Laban, fratele mamei tale.
Gen	28	3	Dumnezeul cel atotputernic {Evreieşte: El-Şadai} să te binecuvinteze, să te facă să creşti şi să te înmulţeşti, ca să ajungi o ceată de noroade!
Gen	28	4	Să-ţi dea binecuvîntarea lui Avraam, ţie şi seminţei tale cu tine, ca să stăpîneşti ţara în care locuieşti ca străin, şi pe care a dat-o lui Avraam.“
Gen	28	5	Şi Isaac a trimes pe Iacov, care s’a dus la Padan-Aram, la Laban, fiul lui Betuel, Arameul, fratele Rebecii, mama lui Iacov şi a lui Esau.
Gen	28	6	Esau a văzut că Isaac binecuvîntase pe Iacov, şi-l trimesese la Padan-Aram, ca să-şi ia nevastă de acolo, şi că, binecuvîntîndu-l, îi dăduse porunca aceasta: „Să nu-ţi iei nevastă dintre fetele lui Canaan.“
Gen	28	7	A văzut că Iacov ascultase de tatăl său şi de mama sa, şi plecase la Padan-Aram.
Gen	28	8	Esau a înţeles astfel că fetele lui Canaan nu-i plăceau tatălui său Isaac.
Gen	28	9	Şi Esau s’a dus la Ismael. El a mai luat de nevastă, pe lîngă nevestele pe cari le avea, pe Mahalat, fata lui Ismael, fiul lui Avraam, şi sora lui Nebaiot.
Gen	28	10	Iacov a plecat din Beer-Şeba, şi şi-a luat drumul spre Haran.
Gen	28	11	A ajuns într’un loc unde a rămas peste noapte, căci asfinţise soarele. A luat o piatră de acolo, a pus-o căpătîi, şi s’a culcat în locul acela.
Gen	28	12	Şi a visat o scară rezemată de pămînt, al cărei vîrf ajungea pînă la cer. Îngerii lui Dumnezeu se suiau şi se pogorau pe scara aceea.
Gen	28	13	Şi Domnul stătea deasupra {Sau: lîngă el} ei, şi zicea: „Eu sînt Domnul, Dumnezeul tatălui tău Avraam, şi Dumnezeul lui Isaac.“ Pămîntul pe care eşti culcat, ţi-l voi da ţie şi seminţei tale.
Gen	28	14	Sămînţa ta va fi ca pulberea pămîntului; te vei întinde la apus şi la răsărit, la mează-noapte şi la mează-zi; şi toate familiile pămîntului vor fi binecuvîntate în tine şi în sămînţa ta.
Gen	28	15	Iată, Eu sînt cu tine; te voi păzi pretutindeni pe unde vei merge, şi te voi aduce înapoi în ţara aceasta; căci nu te voi părăsi, pînă nu voi împlini ce-ţi spun.“
Gen	28	16	Iacov s’a trezit din somn, şi a zis: „Cu adevărat, Domnul este în locul acesta, şi eu n’am ştiut.“
Gen	28	17	I-a fost frică, şi a zis: „Cît de înfricoşat este locul acesta! Aici este casa lui Dumnezeu, aici este poarta cerurilor!“
Gen	28	18	Şi Iacov s’a sculat dis de dimineaţă, a luat piatra pe care o pusese căpătîi, a pus-o ca stîlp de aducere aminte, şi a turnat untdelemn pe vîrful ei.
Gen	28	19	A dat locului acestuia numele Betel {Adică, tălmăcit: Casa lui Dumnezeu}; dar mai înainte cetatea se chema Luz.
Gen	28	20	Iacov a făcut o juruinţă, şi a zis: „Dacă va fi Dumnezeu cu mine şi mă va păzi în timpul călătoriei pe care o fac, dacă-mi va da pîne să mănînc şi haine să mă îmbrac,
Gen	28	21	şi dacă mă voi întoarce în pace în casa tatălui meu, atunci Domnul va fi Dumnezeul meu;
Gen	28	22	piatra aceasta, pe care am pus-o ca stîlp de aducere aminte, va fi casa lui Dumnezeu, şi Îţi voi da a zecea parte din tot ce-mi vei da.“
------------------------Geneza, capitolul 29
Gen	29	1	Iacov a pornit la drum, şi s’a dus în ţara celor ce locuiesc la Răsărit.
Gen	29	2	S’a uitat înainte, şi iată că pe cîmp era o fîntînă; şi lîngă ea erau trei turme de oi, cari se odihneau; căci la fîntîna aceasta obicinuiau ciobanii să-şi adape turmele. Şi piatra de pe gura fîntînii era mare.
Gen	29	3	Toate turmele se strîngeau acolo; ciobanii prăvăleau piatra de pe gura fîntînii, adăpau turmele, şi apoi puneau piatra iarăş la loc pe gura fîntînii.
Gen	29	4	Iacov a zis păstorilor: „Fraţilor, de unde sînteţi?“ „Din Haran,“ au răspuns ei.
Gen	29	5	El le-a zis: „Cunoaşteţi pe Laban, fiul lui Nahor?“ „Îl cunoaştem,“ i-au răspuns ei.
Gen	29	6	El le-a zis: „Este sănătos?“ „Sănătos“, au răspuns ei. Şi tocmai atunci venea Rahela, fata lui, cu oile.
Gen	29	7	El a zis: „Iată, soarele este încă sus, şi-i prea devreme ca să strîngeţi vitele: adăpaţi oile, apoi duceţi-vă şi paşteţi-le iarăş.“
Gen	29	8	Ei au răspuns: „Nu putem, pînă nu se vor strînge toate turmele; atunci se prăvăleşte piatra de pe gura fîntînii, şi vom adăpa oile.“
Gen	29	9	Pe cînd le vorbea el încă, vine Rahela cu oile tatălui său; căci ea le păzea.
Gen	29	10	Cînd a văzut Iacov pe Rahela, fata lui Laban, fratele mamei sale, şi turma lui Laban, fratele mamei sale, s’a apropiat, a prăvălit piatra de pe gura fîntînii, şi a adăpat turma lui Laban, fratele mamei sale.
Gen	29	11	Apoi Iacov a sărutat pe Rahela, şi a început să plîngă tare.
Gen	29	12	Iacov a spus Rahelei că este rudă cu tatăl ei, că este fiul Rebecii. Şi ea a dat fuga de a spus tatălui său.
Gen	29	13	Cum a auzit Laban de Iacov, fiul sorei sale, i-a alergat înainte, l-a îmbrăţişat, l-a sărutat, şi l-a adus în casă. Iacov a istorisit lui Laban toate cele întîmplate.
Gen	29	14	Şi Laban i-a zis: „Cu adevărat, tu eşti os din oasele mele, şi carne din carnea mea!“ Iacov a stat la Laban o lună.
Gen	29	15	Apoi Laban a zis lui Iacov: „Fiindcă eşti rudă cu mine, să-mi slujeşti oare degeaba? Spune-mi ce simbrie vrei?“
Gen	29	16	Laban însă avea două fete: cea mai mare se numea Lea, şi cea mai mică Rahela.
Gen	29	17	Lea avea ochii slabi; dar Rahela era frumoasă la statură şi mîndră la faţă.
Gen	29	18	Iacov iubea pe Rahela, şi a zis: „Îţi voi sluji şapte ani pentru Rahela, fata ta cea mai mică.“
Gen	29	19	Şi Laban a răspuns: „Mai bine să ţi-o dau ţie, decît s’o dau altuia. Rămîi la mine!“
Gen	29	20	Astfel Iacov a slujit şapte ani pentru Rahela; şi anii aceştia i s’au părut ca vreo cîteva zile, pentrucă o iubea.
Gen	29	21	În urmă Iacov a zis lui Laban: „Dă-mi nevasta, căci mi s-a împlinit sorocul, ca să intru la ea.“
Gen	29	22	Laban a adunat pe toţi oamenii locului şi a făcut un ospăţ.
Gen	29	23	Seara, a luat pe fiică-sa Lea, şi a adus-o la Iacov, care s-a culcat cu ea.
Gen	29	24	Şi Laban a dat ca roabă fetei sale Lea pe roaba sa Zilpa.
Gen	29	25	A doua zi dimineaţă, iată că era Lea. Atunci Iacov a zis lui Laban: „Ce mi-ai făcut? Nu ţi-am slujit oare pentru Rahela? Pentru ce m’ai înşelat?“
Gen	29	26	Laban a răspuns: „În locul acesta nu-i obicei să se dea cea mai tînără înaintea celei mai mari.
Gen	29	27	Isprăveşte săptămîna cu aceasta, şi-ţi vom da şi pe cealaltă pentru slujba, pe care o vei mai face la mine alţi şapte ani.“
Gen	29	28	Iacov a făcut aşa, şi a isprăvit săptămîna cu Lea; apoi Laban i-a dat de nevastă pe fiică-sa Rahela.
Gen	29	29	Şi Laban a dat ca roabă fetei sale Rahela, pe roaba sa Bilha.
Gen	29	30	Iacov a intrat şi la Rahela, pe care o iubea mai mult decît pe Lea; şi a mai slujit la Laban alţi şapte ani.
Gen	29	31	Domnul a văzut că Lea nu era iubită; şi a făcut-o să aibă copii, pe cînd Rahela era stearpă.
Gen	29	32	Lea a rămas însărcinată, şi a născut un fiu, căruia i-a pus numele Ruben {Sau: Vedeţi fiu}; „căci“, a zis ea, „Domnul a văzut mîhnirea mea, şi acum bărbatul meu are să mă iubească negreşit.“
Gen	29	33	A rămas iarăş însărcinată, şi a născut un fiu; şi a zis: „Domnul a auzit că nu eram iubită, şi mi-a dat şi pe acesta.“ De aceea, i-a pus numele Simeon {Sau: Ascultare}.
Gen	29	34	Iar a rămas însărcinată, şi a născut un fiu; şi a zis: „De data aceasta, bărbatul meu se va alipi de mine, căci i-am născut trei fii.“ De aceea i-a pus numele Levi {Sau: Alipire}.
Gen	29	35	A rămas iarăş însărcinată, şi a născut un fiu; şi a zis: „De data aceasta, voi lăuda pe Domnul.“ Deaceea i-a pus numele Iuda {Sau: Lăudat fie Domnul}. Şi a încetat să mai nască.
------------------------Geneza, capitolul 30
Gen	30	1	Cînd a văzut Rahela că nu face copii lui Iacov, a pismuit pe soru-sa, şi a zis lui Iacov: „Dă-mi copii, ori mor!“
Gen	30	2	Iacov s’a mîniat pe Rahela, şi a zis: „Sînt eu oare în locul lui Dumnezeu, care te-a oprit să ai copii?“
Gen	30	3	Ea a zis: „Iată roaba mea Bilha; culcă-te cu ea, ca să nască pe genunchii mei, şi să am şi eu copii prin ea.“
Gen	30	4	Şi i-a dat de nevastă pe roaba ei Bilha; şi Iacov s’a culcat cu ea.
Gen	30	5	Bilha a rămas însărcinată, şi a născut lui Iacov un fiu.
Gen	30	6	Rahela a zis: „Mi-a făcut Dumnezeu dreptate, şi mi-a auzit glasul, şi mi-a dăruit un fiu.“ De aceea i-a pus numele Dan {Sau: A judecat}.
Gen	30	7	Bilha, roaba Rahelii, a rămas iar însărcinată, şi a născut lui Iacov un al doilea fiu.
Gen	30	8	Rahela a zis: „Am luptat cu Dumnezeu împotriva sorei mele, şi am biruit.“ Deaceea i-a pus numele Neftali {Sau: Luptele lui Dumnezeu}.
Gen	30	9	Cînd a văzut Lea că nu mai naşte, a luat pe roaba sa Zilpa, şi a dat-o lui Iacov de nevastă.
Gen	30	10	Zilpa, roaba Leii, a născut lui Iacov un fiu.
Gen	30	11	„Cu noroc!“ a zis Lea. De aceea i-a pus numele Gad {Sau: Noroc}.
Gen	30	12	Zilpa, roaba Leii, a născut un al doilea fiu lui Iacov.
Gen	30	13	„Ce fericită sînt!“ a zis Lea; „căci femeile mă vor numi fericită.» De aceea i-a pus numele Aşer {Sau: Fericit}.
Gen	30	14	Ruben a ieşit odată afară, pe vremea seceratului grîului, şi a găsit mandragore pe cîmp. Le-a adus mamei sale Lea. Atunci Rahela a zis Leii: „Dă-mi, te rog, din mandragorele fiului tău.“
Gen	30	15	Ea i-a răspuns: „Nu-ţi ajunge că mi-ai luat bărbatul, de vrei să iei şi mandragorele fiului meu?“ Şi Rahela a zis: „Ei bine! poate să se culce cu tine în noaptea aceasta, pentru mandragorele fiului tău.“
Gen	30	16	Seara, pe cînd se întorcea Iacov dela cîmp, Lea i-a ieşit înainte, şi a zis: „La mine ai să vii, căci te-am cumpărat cu mandragorele fiului meu.“ Şi în noaptea aceea s’a culcat cu ea.
Gen	30	17	Dumnezeu a ascultat pe Lea, care a rămas însărcinată, şi a născut lui Iacov al cincilea fiu.
Gen	30	18	Lea a zis: „M’a răsplătit Dumnezeu, pentrucă am dat bărbatului meu pe roaba mea.“ De aceea i-a pus numele Isahar {Sau: Răsplătire}.
Gen	30	19	Lea a rămas iarăş însărcinată, şi a născut un al şaselea fiu lui Iacov.
Gen	30	20	Lea a zis: „Frumos dar mi-a dat Dumnezeu! De data aceasta, bărbatul meu va locui cu mine, căci i-am născut şase fii.“ Deaceea i-a pus numele Zabulon {Sau: Locuinţă}.
Gen	30	21	În urmă, a născut o fată, căreia i-a pus numele Dina {Sau Judecată}.
Gen	30	22	Dumnezeu Şi-a adus aminte de Rahela, a ascultat-o, şi a făcut-o să aibă copii.
Gen	30	23	Ea a rămas însărcinată, şi a născut un fiu; şi a zis: „Mi-a luat Dumnezeu ocara!“
Gen	30	24	Şi i-a pus numele Iosif {Sau: Adaos}, zicînd: „Domnul să-mi mai adauge un fiu!“
Gen	30	25	După ce a născut Rahela pe Iosif, Iacov a zis lui Laban: „Lasă-mă să plec, ca să mă duc acasă, în ţara mea.
Gen	30	26	Dă-mi nevestele şi copiii, pentru cari ţi-am slujit, şi voi pleca; fiindcă ştii ce slujbă ţi-am făcut.“
Gen	30	27	Laban i-a zis: „Dacă am căpătat trecere înaintea ta, mai zăboveşte; văd bine că Domnul m’a binecuvîntat din pricina ta;
Gen	30	28	hotărăşte-mi simbria ta, şi ţi-o voi da.“
Gen	30	29	Iacov i-a răspuns: „Ştii cum ţi-am slujit, şi cum ţi-au propăşit vitele cu mine;
Gen	30	30	căci puţinul pe care-l aveai înainte de venirea mea, a crescut mult, şi Domnul te-a binecuvîntat ori încotro am mers eu. Acum, cînd am să muncesc şi pentru casa mea?“
Gen	30	31	Laban a zis: „Ce să-ţi dau?“ Şi Iacov a răspuns: „Să nu-mi dai nimic. Dacă te învoieşti cu ce-ţi voi spune, îţi voi paşte turma şi mai departe, şi o voi păzi.
Gen	30	32	Azi am să trec prin toată turma ta; am să pun deoparte din oi orice miel sein şi pestriţ şi orice miel negru, şi din capre tot ce este pestriţ şi sein. Aceasta să fie simbria mea.
Gen	30	33	Iată cum se va dovedi cinstea mea: deacum încolo, cînd ai să vii să-mi vezi simbria, tot ce nu va fi sein şi pestriţ între capre şi negru între miei, şi se va găsi la mine, să fie socotit ca furat.“
Gen	30	34	Laban a zis: „Bine! fie aşa cum ai zis.“
Gen	30	35	În aceeaş zi, a pus deoparte ţapii bălţaţi şi pestriţi, toate caprele seine şi pestriţe, toate cele ce aveau alb pe ele, şi toţi mieii cari erau negri. Le-a dat în mînile fiilor săi.
Gen	30	36	Apoi a pus o depărtare de trei zile de drum între el şi Iacov; şi Iacov păştea celelalte oi ale lui Laban.
Gen	30	37	Iacov a luat nuiele verzi de plop, de migdal şi de platan; a despoiat de pe ele făşii de coajă, şi a făcut să se vadă albeaţa care era pe nuiele.
Gen	30	38	Apoi a pus nuielele, pe cari le despoiase de coajă în jgheaburi, în adăpători, subt ochii oilor cari veneau să bea, ca atunci cînd vor veni să bea, să zămislească.
Gen	30	39	Oile zămisleau uitîndu-se la nuiele, şi făceu miei bălţaţi, seini şi pestriţi.
Gen	30	40	Iacov despărţea mieii aceştia, şi abătea feţele oilor din turma lui Laban către cele seine şi bălţate. Şi-a făcut astfel turme deosebite, pe cari nu le-a împreunat cu turma lui Laban.
Gen	30	41	Oridecîteori se înferbîntau oile cele mai tari, Iacov punea nuielele în jghiaburi, subt ochii oilor, ca ele să zămislească uitîndu-se la nuiele.
Gen	30	42	Cînd oile erau slabe, nu punea nuielele; aşa că cele slabe erau pentru Laban, iar cele tari pentru Iacov.
Gen	30	43	Omul acela s’a îmbogăţit astfel din ce în ce mai mult; a avut multe turme, robi şi roabe, cămile şi măgari.
------------------------Geneza, capitolul 31
Gen	31	1	Iacov a auzit vorbele fiilor lui Laban, cari ziceau: „Iacov a luat tot ce era al tatălui nostru, şi cu averea tatălui nostru şi-a agonisit el toată bogăţia aceasta.“
Gen	31	2	Iacov s’a uitat şi la faţa lui Laban; şi iată că ea nu mai era ca înainte.
Gen	31	3	Atunci Domnul a zis lui Iacov: „Întoarce-te în ţara părinţilor tăi şi în locul tău de naştere; şi Eu voi fi cu tine.“
Gen	31	4	Iacov a trimes de a chemat pe Rahela şi pe Lea, la cîmp la turma lui.
Gen	31	5	El le-a zis: „După faţa tatălui vostru, văd bine că el nu mai este ca înainte; dar Dumnezeul tatălui meu a fost cu mine.
Gen	31	6	Voi înşivă ştiţi că am slujit tatălui vostru cu toată puterea mea.
Gen	31	7	Şi tatăl vostru m’a înşelat: de zece ori mi-a schimbat simbria; dar Dumnezeu nu i-a îngăduit să mă păgubească.
Gen	31	8	Ci cînd zicea el: „Mieii pestriţi să fie simbria ta,“ toate oile făceau miei pestriţi. Şi cînd zicea: „Mieii bălţaţi să fie simbria ta,“ toate oile făceau miei bălţaţi.
Gen	31	9	Dumnezeu a luat astfel toată turma tatălui vostru, şi mi-a dat-o mie.
Gen	31	10	Pe vremea cînd se înferbîntau oile, eu am ridicat ochii, şi am văzut în vis că ţapii şi berbecii cari săreau pe capre şi pe oi, erau bălţaţi, pestriţi şi seini.
Gen	31	11	Şi Îngerul lui Dumnezeu mi-a zis în vis: „Iacove!“ „Iată-mă“, am răspuns eu.
Gen	31	12	El a zis: „Ridică ochii, şi priveşte: toţi ţapii şi berbecii, cari sar pe capre şi pe oi, sînt bălţaţi, pestriţi şi seini; căci am văzut tot ce ţi-a făcut Laban.
Gen	31	13	Eu sînt Dumnezeul din Betel, unde ai uns un stîlp de aducere aminte, unde Mi-ai făcut o juruinţă. Acum, scoală-te, ieşi din ţara aceasta, şi întoarce-te în ţara ta de naştere.“
Gen	31	14	Rahela şi Lea au răspuns, şi i-au zis: „Mai avem noi oare parte şi moştenire în casa tatălui nostru?
Gen	31	15	Nu sîntem noi oare privite de el ca nişte străine, fiindcă ne-a vîndut, şi ne-a mîncat şi banii?
Gen	31	16	Toată bogăţia, pe care a luat-o Dumnezeu dela tatăl nostru, este a noastră, şi a copiilor noştri. Fă acum tot ce ţi-a spus Dumnezeu.“
Gen	31	17	Iacov s’a sculat, şi a pus pe copiii şi nevestele sale călări pe cămile.
Gen	31	18	Şi-a luat toată turma şi toate averile pe cari le avea: turma, pe care o agonisise în Padan-Aram; şi a plecat la tatăl său Isaac, în ţara Canaan.
Gen	31	19	Pe cînd Laban se dusese să-şi tundă oile, Rahela a furat idolii tatălui său;
Gen	31	20	şi Iacov a înşelat pe Laban, Arameul, căci nu l-a înştiinţat de fuga sa.
Gen	31	21	A fugit astfel cu tot ce avea; s’a sculat, a trecut Rîul {Eufrat}, şi s-a îndreptat spre muntele Galaad.
Gen	31	22	A treia zi, au dat de veste lui Laban că Iacov a fugit.
Gen	31	23	Laban a luat cu el pe fraţii săi, l-a urmărit cale de şapte zile, şi l-a ajuns la muntele Galaad.
Gen	31	24	Dar Dumnezeu S-a arătat noaptea în vis lui Laban, Arameul, şi i-a zis: „Fereşte-te să spui o vorbă rea lui Iacov!“
Gen	31	25	Laban a ajuns dar pe Iacov. Iacov îşi întinsese cortul pe munte; Laban şi-a întins şi el cortul cu fraţii lui, pe muntele Galaad.
Gen	31	26	Atunci Laban a zis lui Iacov: „Ce-ai făcut? Pentruce m’ai înşelat, şi mi-ai luat fetele ca pe nişte roabe luate cu sabia?
Gen	31	27	Pentruce ai fugit pe ascuns, m’ai înşelat, şi nu mi-ai dat de ştire? Te-aş fi lăsat să pleci în mijlocul veseliei şi al cîntecelor, în sunet de timpane şi alăută.
Gen	31	28	Nu mi-ai îngăduit nici măcar să-mi sărut nepoţii şi fetele! Ca un nebun ai lucrat.
Gen	31	29	Mîna mea este destul de tare ca să vă fac rău; dar Dumnezeul tatălui vostru mi-a zis în noaptea trecută: „Fereşte-te să spui o vorbă rea lui Iacov!“
Gen	31	30	Dar acum, odată ce ai plecat, pentrucă te topeşti de dor după casa tatălui tău, de ce mi-ai furat dumnezeii mei?“
Gen	31	31	Drept răspuns, Iacov a zis lui Laban: „Am fugit, fiindcă mi-era frică, gîndindu-mă că poate îmi vei lua înapoi fetele tale.
Gen	31	32	Dar să piară acela la care îţi vei găsi dumnezeii tăi! În faţa fraţilor noştri, cercetează şi vezi ce-i la mine din ale tale, şi ia-ţi-l.“ Iacov nu ştia că Rahela îi furase.
Gen	31	33	Laban a intrat în cortul lui Iacov, în cortul Leii, în cortul celor două roabe, şi n’a găsit nimic. A ieşit din cortul Leii, şi a intrat în cortul Rahelii.
Gen	31	34	Rahela luase idolii, îi pusese subt samarul cămilei, şi şezuse deasupra. Laban a scotocit tot cortul, dar n’a găsit nimic.
Gen	31	35	Ea a zis tatălui său: „Domnul meu, să nu te superi dacă nu mă pot scula înaintea ta; căci mi-a venit rînduiala femeilor.“ A căutat peste tot, dar n’a găsit idolii.
Gen	31	36	Iacov s’a mîniat, şi a certat pe Laban. A luat din nou cuvîntul, şi i-a zis: „Care este nelegiuirea mea şi care este păcatul meu, de mă urmăreşti cu atîta înverşunare?
Gen	31	37	Mi-ai scormonit toate lucrurile, şi ce ai găsit din lucrurile din casa ta? Scoate-le aici înaintea fraţilor mei şi fraţilor tăi, ca să judece ei între noi amîndoi!
Gen	31	38	Iată, am stat la tine două zeci de ani; oile şi caprele nu ţi s’au stărpit, şi n’am mîncat berbeci din turma ta.
Gen	31	39	Nu ţi-am adus acasă vite sfăşiate de fiare: eu însumi te-am despăgubit pentru ele; îmi cereai înapoi ce mi se fura ziua, sau ce mi se fura noaptea.
Gen	31	40	Ziua mă topeam de căldură, iar noaptea mă prăpădeam de frig, şi-mi fugea somnul de pe ochi.
Gen	31	41	Iată, douăzeci de ani am stat în casa ta, ţi-am slujit patrusprezece ani pentru cele două fete ale tale, şi şase ani pentru turma ta, şi de zece ori mi-ai schimbat simbria.
Gen	31	42	Dacă n’aş fi avut cu mine pe Dumnezeul tatălui meu, pe Dumnezeul lui Avraam, pe Acela de care se teme Isaac, mi-ai fi dat drumul acum cu mîinile goale. Dar Dumnezeu a văzut suferinţa mea şi osteneala mîinilor mele, şi ieri noapte a rostit judecata.“
Gen	31	43	Drept răspuns, Laban a zis lui Iacov: „Fiicele acestea sînt fiicele mele, copiii aceştia sînt copiii mei, turma aceasta este turma mea, şi tot ce vezi este al meu. Şi ce pot face eu azi pentru fiicele mele, sau pentru copiii lor, pe cari i-au născut?
Gen	31	44	Vino, să facem amîndoi un legămînt, şi legămîntul acesta să slujească de mărturie între mine şi tine!“
Gen	31	45	Iacov a luat o piatră, şi a pus-o ca stîlp de aducere aminte.
Gen	31	46	Iacov a zis fraţilor săi: „Strîngeţi pietre.“ Ei au strîns petre, şi au făcut o movilă; şi au mîncat acolo pe movilă.
Gen	31	47	Laban a numit-o Iegar-Sahaduta {Sau Movila mărturiei}, şi Iacov a numit-o Galed {Sau Movila mărturiei}.
Gen	31	48	Laban a zis: „Movila aceasta să slujească azi de mărturie între mine şi tine!“ Deaceea i-au pus numele Galed.
Gen	31	49	Se mai numeşte şi Miţpa {Sau Veghiere}, pentrucă Laban a zis: „Domnul să vegheze asupra mea şi asupra ta, cînd ne vom pierde din vedere unul pe altul.
Gen	31	50	Dacă vei asupri pe fetele mele, şi dacă vei mai lua şi alte neveste afară de fetele mele, ia bine seama că nu un om va fi cu noi, ci Dumnezeu va fi martor între mine şi tine.“
Gen	31	51	Laban a zis lui Iacov: „Iată movila aceasta, şi iată stîlpul acesta, pe care l-am ridicat între mine şi tine.
Gen	31	52	Movila aceasta să fie martoră şi stîlpul acesta să fie martor că nici eu nu voi trece la tine peste movila aceasta, şi nici tu nu vei trece la mine peste movila aceasta şi peste stîlpul acesta, ca să ne facem rău.
Gen	31	53	Dumnezeul lui Avraam şi al lui Nahor, Dumnezeul tatălui lor să judece între noi.“ Iacov a jurat pe Acela de care se temea Isaac.
Gen	31	54	Iacov a adus o jertfă pe munte, şi a poftit pe fraţii lui să mănînce; ei au mîncat, şi au rămas toată noaptea pe munte.
Gen	31	55	Laban s’a sculat disdedimineaţă, şi-a sărutat nepoţii şi fetele, şi i-a binecuvîntat. Apoi a plecat şi s’a întors la locuinţa lui.
------------------------Geneza, capitolul 32
Gen	32	1	Iacov şi-a văzut de drum; şi l-au întîlnit îngerii lui Dumnezeu.
Gen	32	2	Cînd i-a văzut, Iacov a zis: „Aceasta este tabăra lui Dumnezeu!“ De aceea a pus locului aceluia numele Mahanaim {Sau: Tabără îndoită}.
Gen	32	3	Iacov a trimes înainte nişte soli la fratele său Esau, în ţara Seir, în ţinutul lui Edom.
Gen	32	4	El le-a dat porunca următoare: „Iată ce să spuneţi domnului meu Esau: „Aşa vorbeşte robul tău Iacov: „Am locuit la Laban, şi am rămas la el pînă acum;
Gen	32	5	am boi, măgari, oi, robi şi roabe, şi trimet să dea de ştire lucrul acesta domnului meu, ca să capăt trecere înaintea ta.“
Gen	32	6	Solii s’au întors înapoi la Iacov, şi au zis: „Ne-am dus la fratele tău Esau; şi el vine înaintea ta, cu patru sute de oameni.“
Gen	32	7	Iacov s’a spăimîntat foarte mult, şi l-a apucat groaza. A împărţit în două tabere oamenii pe cari-i avea cu el, oile, boii şi cămilele,
Gen	32	8	şi a zis: „Dacă vine Esau împotriva uneia din tabere şi o bate, tabăra care va rămînea, va putea să scape.“
Gen	32	9	Iacov a zis: „Dumnezeul tatălui meu Avraam, Dumnezeul tatălui meu Isaac! Tu Doamne, care mi-ai zis: „Întoarce-te în ţara ta şi în locul tău de naştere, şi voi îngriji ca să-ţi meargă bine!
Gen	32	10	Eu sînt prea mic pentru toate îndurările şi pentru toată credincioşia, pe care ai arătat-o faţă de robul Tău; căci am trecut Iordanul acesta numai cu toiagul meu, şi iată că acum fac două tabere.
Gen	32	11	Izbăveşte-mă, Te rog, din mîna fratelui meu, din mîna lui Esau! Căci mă tem de el, ca să nu vină şi să mă lovească, pe mine, pe mame şi pe copii.
Gen	32	12	Şi Tu ai zis: „Eu voi îngriji ca să-ţi meargă bine, şi-ţi voi face sămînţa ca nisipul mării, care, de mult ce este, nu se poate număra.“
Gen	32	13	Iacov a petrecut noaptea în locul acela. A luat din ce mai avea cu el, şi a pus de-o parte, ca dar pentru fratele său Esau:
Gen	32	14	două sute de capre şi douăzeci de ţapi, două sute de oi şi două zeci de berbeci,
Gen	32	15	treizeci de cămile alăptătoare cu mînjii lor, patruzeci de vaci şi zece tauri, douăzeci de măgăriţe şi zece măgăruşi.
Gen	32	16	Le-a dat robilor săi, turmă cu turmă deosebit, şi a poruncit robilor săi: „Treceţi înaintea mea, şi lăsaţi o depărtare între fiecare turmă.“
Gen	32	17	A dat celui dintîi porunca următoare: „Cînd te va întîlni fratele meu Esau, şi te va întreba:„Al cui eşti? Unde te duci? Şi a cui este turma aceasta dinaintea ta?“
Gen	32	18	să răspunzi: „A robului tău Iacov; ea este un dar, trimes domnului meu Esau; şi el însuş vine în urma noastră.“
Gen	32	19	A dat aceeaş poruncă celui de al doilea, celui de al treilea, şi tuturor celor ce mînau turmele: „Aşa să vorbiţi domnului meu Esau, cînd îl veţi întîlni.
Gen	32	20	Să spuneţi: „Iată, robul tău Iacov vine şi el după noi.“ Căci îşi zicea el: „Îl voi potoli cu darul acesta, care merge înaintea mea; în urmă îl voi vedea faţă în faţă, şi poate că mă va primi cu bunăvoinţă.“
Gen	32	21	Astfel darul a trecut înainte, iar el a rămas în tabără în noaptea aceea.
Gen	32	22	Tot în noaptea aceea s’a sculat, a luat pe cele două neveste ale lui, pe cele două roabe, şi pe cei unsprezece copii ai lui, şi a trecut vadul Iabocului.
Gen	32	23	I-a luat, i-a trecut pîrîul, şi a trecut tot ce avea.
Gen	32	24	Iacov însă a rămas singur. Atunci un om s’a luptat cu el pînă în revărsatul zorilor.
Gen	32	25	Văzînd că nu-l poate birui, omul acesta l-a lovit la încheietura coapsei, aşa că i s’a scrîntit încheietura coapsei lui Iacov, pe cînd se lupta cu el.
Gen	32	26	Omul acela a zis: „Lasă-mă să plec, căci se revarsă zorile.“ Dar Iacov a răspuns: „Nu Te voi lăsa să pleci pînă nu mă vei binecuvînta.“
Gen	32	27	Omul acela i-a zis: „Cum îţi este numele?“ „Iacov,“ a răspuns el.
Gen	32	28	Apoi a zis: „Numele tău nu va mai fi Iacov, ci te vei chema Israel {Sau: Celce luptă cu Dumnezeu}; căci ai luptat cu Dumnezeu şi cu oameni, şi ai fost biruitor.“
Gen	32	29	Iacov l-a întrebat: „Spune-mi, Te rog, numele Tău.“ El a răspuns: „Pentru ce Îmi ceri numele?“ Şi l-a binecuvîntat acolo.
Gen	32	30	Iacov a pus locului aceluia numele Peniel {Sau: Faţa lui Dumnezeu}; „căci“, a zis el, „am văzut pe Dumnezeu faţă în faţă, şi totuş am scăpat cu viaţă.“
Gen	32	31	Răsărea soarele cînd a trecut pe lîngă Peniel. Însă Iacov şchiopăta din coapsă.
Gen	32	32	Iată de ce, pînă în ziua de azi, Israeliţii nu mănîncă vîna de la încheietura coapsei; căci Dumnezeu a lovit pe Iacov la încheietura coapsei în vînă.
------------------------Geneza, capitolul 33
Gen	33	1	Iacov a ridicat ochii, şi s’a uitat; şi iată că Esau venea cu patru sute de oameni. Atunci a împărţit copiii între Lea, Rahela, şi cele două roabe.
Gen	33	2	A pus în frunte roabele cu copiii lor, apoi pe Lea cu copiii ei, şi la urmă pe Rahela cu Iosif.
Gen	33	3	El însuş a trecut înaintea lor; şi s’a aruncat cu faţa la pămînt de şapte ori, pînă ce s’a apropiat de tot de fratele său.
Gen	33	4	Esau a alergat înaintea lui; l-a îmbrăţişat, i s’a aruncat pe grumaz, şi l-a sărutat. Şi au plîns.
Gen	33	5	Esau, ridicînd ochii, a văzut femeile şi copiii, şi a zis: „Cine sînt aceia?“ Şi Iacov a răspuns: „Sînt copiii, pe cari i-a dat Dumnezeu robului tău.“
Gen	33	6	Roabele s’au apropiat, cu copiii lor, şi s’au aruncat cu faţa la pămînt;
Gen	33	7	Lea şi copiii ei deasemenea s’au apropiat, şi s’au aruncat cu faţa la pămînt; în urmă s’au apropiat Iosif şi Rahela şi s’au aruncat cu faţa la pămînt.
Gen	33	8	Esau a zis: „Ce ai de gînd să faci cu toată tabăra aceea pe care am întîlnit-o?“ Şi Iacov a răspuns: „Voiesc să capăt trecere cu ea înaintea domnului meu.“
Gen	33	9	Esau a zis: „Eu am din belşug, păstrează, frate, ce este al tău.“
Gen	33	10	Şi Iacov a răspuns: „Nu; te rog, dacă am căpătat trecere înaintea ta, primeşte darul acesta din mîna mea; căci m’am uitat la faţa ta cum se uită cineva la Faţa lui Dumnezeu, şi tu m’ai primit cu bunăvoinţă.
Gen	33	11	Primeşte deci darul meu, care ţi-a fost adus, fiindcă Dumnezeu m’a umplut de bunătăţi, şi am de toate.“ Astfel a stăruit de el, şi Esau a primit.
Gen	33	12	Esau a zis: „Haidem să plecăm şi să pornim la drum; eu voi merge înaintea ta.“
Gen	33	13	Iacov i-a răspuns: „Domnul meu vede că copiii sînt micşori, şi am oi şi vaci fătate; dacă le-am sili la drum o singură zi, toată turma va pieri.
Gen	33	14	Domnul meu s’o ia înaintea robului său; şi eu voi veni încet pe urmă, la pas cu turma, care va merge înaintea mea, şi la pas cu copiii, pînă voi ajunge la domnul meu în Seir.“
Gen	33	15	Esau a zis: „Vreau să las cu tine măcar o parte din oamenii mei.“ Şi Iacov a răspuns: „Pentruce aceasta? Mi-ajunge să capăt trecere înaintea ta, domnul meu!“
Gen	33	16	În aceeaş zi, Esau a luat drumul înapoi la Seir.
Gen	33	17	Iacov a plecat mai departe la Sucot. Şi-a zidit o casă, şi a făcut colibi pentru turme. Deaceea s’a dat locului aceluia numele Sucot {Sau: Colibi}.
Gen	33	18	La întoarcerea lui din Padan-Aram, Iacov a ajuns cu bine în cetatea Sihem, în ţara Canaan, şi a tăbărît înaintea cetăţii.
Gen	33	19	Partea de ogor, pe care îşi întinsese cortul, a cumpărat-o dela fiii lui Hamor, tatăl lui Sihem, cu o sută de chesita {Chesita, o măsură de bani}.
Gen	33	20	Şi acolo, a ridicat un altar, pe care l-a numit El-Elohe-Israel {Domnul este Dumnezeul lui Israel}.
------------------------Geneza, capitolul 34
Gen	34	1	Dina, fata pe care o născuse lui Iacov Lea, a ieşit să vadă pe fetele ţării.
Gen	34	2	Ea a fost zărită de Sihem, fiul Hevitului Hamor, domnitorul ţării. El a pus mîna pe ea, s’a culcat cu ea şi a necinstit-o.
Gen	34	3	S’a lipit cu toată inima de Dina, fata lui Iacov, a iubit fata, şi a căutat s’o liniştească.
Gen	34	4	După aceea Sihem a zis tatălui său Hamor: „Ia-mi de nevastă pe fata aceasta!“
Gen	34	5	Iacov a aflat că-i necinstise pe fiică-sa Dina; şi fiindcă fiii săi erau cu vitele la păşune, Iacov a tăcut pînă la întoarcerea lor.
Gen	34	6	Hamor, tatăl lui Sihem, s’a dus la Iacov ca să-i vorbească.
Gen	34	7	Dar cînd s’au întors fiii lui Iacov dela păşune, şi au auzit lucrul acesta, s’au supărat şi s’au mîniat foarte tare; pentrucă Sihem săvîrşise o mişelie în Israel, culcîndu-se cu fata lui Iacov: aşa ceva n’ar fi trebuit să se facă niciodată.
Gen	34	8	Hamor le-a vorbit astfel: „Fiul meu Sihem s’a lipit cu toată inima de fata voastră; vă rog, daţi-i-o de nevastă,
Gen	34	9	şi încuscriţi-vă cu noi; voi daţi-ne fetele voastre, şi luaţi pentru voi pe ale noastre.
Gen	34	10	Locuiţi cu noi; ţara vă stă înainte, rămîneţi în ea, faceţi negoţ şi cumpăraţi pămînturi în ea.“
Gen	34	11	Sihem a zis tatălui şi fraţilor Dinei: „Să capăt trecere înaintea voastră, şi vă voi da ce-mi veţi cere.
Gen	34	12	Cereţi-mi o zestre cît de mare şi cît de multe daruri, şi voi da tot ce-mi veţi zice; numai daţi-mi fata de nevastă.“
Gen	34	13	Fiii lui Iacov au răspuns, şi au vorbit cu vicleşug lui Sihem şi tatălui său Hamor, pentrucă Sihem necinstise pe sora lor Dina.
Gen	34	14	Ei i-au zis: „Este un lucru pe care nu-l putem face să dăm pe sora noastră unui om netăiat împrejur; căci ar fi o ocară pentru noi.
Gen	34	15	Nu ne vom învoi la aşa ceva decît dacă vă faceţi şi voi ca noi, şi dacă orice parte bărbătească dintre voi se va tăia împrejur.
Gen	34	16	Atunci vă vom da pe fetele noastre, şi vom lua pentru noi pe ale voastre; vom locui cu voi, şi vom face împreună un singur norod.
Gen	34	17	Dar dacă nu voiţi să ne ascultaţi şi să vă tăiaţi împrejur, ne vom lua fata şi vom pleca.“
Gen	34	18	Cuvintele lor au plăcut lui Hamor şi lui Sihem, fiul lui Hamor.
Gen	34	19	Tînărul n’a pregetat să facă lucrul acesta, căci iubea pe fata lui Iacov, şi era cel mai bine văzut în casa tatălui său.
Gen	34	20	Hamor şi fiul lui Sihem s’au dus la poarta cetăţii, şi au vorbit astfel oamenilor din cetatea lor:
Gen	34	21	„Oamenii aceştia au gînduri de pace faţă de noi; să rămînă dar în ţară, şi să facă negoţ; ţara este destul de largă pentru ei. Noi vom lua de neveste pe fetele lor, şi le vom da de neveste pe fetele noastre.
Gen	34	22	Dar oamenii aceştia nu vor voi să locuiască împreună cu noi, ca să alcătuim un singur popor, decît dacă orice parte bărbătească dintre noi se va tăia împrejur, după cum şi ei înşişi sînt tăiaţi împrejur.
Gen	34	23	Turmele lor, averile lor şi toate vitele lor, vor fi atunci ale noastre. Să primim numai ce cer ei, ca să rămînă la noi.“
Gen	34	24	Toţi ceice treceau pe poarta cetăţii, au ascultat pe Hamor şi pe fiul său Sihem; şi toţi bărbaţii au fost tăiaţi împrejur, toţi ceice treceau pe poarta cetăţii.
Gen	34	25	A treia zi, pe cînd sufereau ei încă, cei doi fii ai lui Iacov, Simeon şi Levi, fraţii Dinei, şi-au luat fiecare sabia, s’au năpustit asupra cetăţii, care se credea în linişte, şi au ucis pe toţi bărbaţii.
Gen	34	26	Au trecut de asemenea prin ascuţişul săbiei pe Hamor şi pe fiul său Sihem; au ridicat pe Dina din casa lui Sihem, şi au ieşit afară.
Gen	34	27	Fiii lui Iacov s’au aruncat asupra celor morţi, şi au jăfuit cetatea, pentrucă necinstiseră pe sora lor.
Gen	34	28	Le-au luat oile, boii şi măgarii, tot ce era în cetate şi ce era pe cîmp;
Gen	34	29	le-au luat ca pradă de război toate bogăţiile, copiii şi nevestele, şi tot ce se găsea în case.
Gen	34	30	Atunci Iacov a zis lui Simeon şi lui Levi: „Voi m’aţi nenorocit, făcîndu-mă urît locuitorilor ţării, Cananiţilor şi Feresiţilor. N’am supt porunca mea decît un mic număr de oameni; ei se vor strînge împotriva mea, mă vor bate, şi voi fi nimicit, eu şi casa mea.“
Gen	34	31	Ei au răspuns: „Se cuvenea oare să se poarte cu sora noastră cum se poartă cu o curvă?“
------------------------Geneza, capitolul 35
Gen	35	1	Dumnezeu a zis lui Iacov: „Scoală-te, suie-te la Betel, locuieşte acolo, şi ridică acolo un altar Dumnezeului, care ţi S’a arătat cînd fugeai de fratele tău Esau.“
Gen	35	2	Iacov a zis casei lui şi tuturor celor ce erau cu el: „Scoateţi dumnezeii străini cari sînt în mijlocul vostru, curăţiţi-vă, şi schimbaţi-vă hainele,
Gen	35	3	ca să ne sculăm, şi să ne suim la Betel; căci acolo voi ridica un altar Dumnezeului, care m’a ascultat în ziua necazului meu, şi care a fost cu mine în călătoria, pe care am făcut-o.“
Gen	35	4	Ei au dat lui Iacov toţi dumnezeii străini, cari erau în mînile lor, şi cerceii pe cari-i purtau în urechi. Iacov i-a îngropat în pămînt supt stejarul de lîngă Sihem.
Gen	35	5	Apoi au plecat. Groaza lui Dumnezeu s’a răspîndit peste cetăţile, cari-i înconjurau, aşa că locuitorii lor n’au urmărit pe fiii lui Iacov.
Gen	35	6	Iacov şi toţi ceice erau cu el, au ajuns la Luz, adică Betel, în ţara Canaan.
Gen	35	7	A zidit acolo un altar, şi a numit locul acela: „El-Betel“ {Dumnezeul Betelului}, căci acolo i se descoperise Dumnezeu, cînd fugea de fratele său.
Gen	35	8	Debora, doica Rebecii, a murit; şi a fost îngropată mai jos de Betel, subt stejarul căruia i s’a pus numele: „Stejarul jalei.“
Gen	35	9	Dumnezeu S’a arătat iarăş lui Iacov, după întoarcerea lui din Padan-Aram, şi l-a binecuvîntat.
Gen	35	10	Dumnezeu i-a zis: „Numele tău este Iacov; dar nu te vei mai chema Iacov, ci numele tău va fi Israel.“ Şi i-a pus numele Israel.
Gen	35	11	Dumnezeu i-a zis: „Eu sînt Dumnezeul Cel Atotputernic. Creşte şi înmulţeşte-te; un neam şi o mulţime de neamuri se vor naşte din tine, şi chiar împăraţi vor ieşi din coapsele tale.
Gen	35	12	Ţie îţi voi da ţara pe care am dat-o lui Avraam şi lui Isaac, şi voi da ţara aceasta seminţei tale după tine.“
Gen	35	13	Dumnezeu S’a înălţat dela el, în locul unde îi vorbise.
Gen	35	14	Şi Iacov a ridicat un stîlp de aducere aminte în locul unde îi vorbise Dumnezeu, un stîlp de piatră, pe care a adus o jertfă de băutură, şi a turnat untdelemn.
Gen	35	15	Iacov a numit locul unde îi vorbise Dumnezeu, Betel.
Gen	35	16	Apoi au plecat din Betel; şi mai era o depărtare bunicică pînă la Efrata, cînd Rahelei i-au venit durerile naşterii. A avut o naştere grea;
Gen	35	17	şi în timpul durerilor naşterii, moaşa i-a zis: „Nu te teme, căci mai ai un fiu!“
Gen	35	18	Şi pe cînd îşi dădea ea sufletul, căci trăgea să moară, i-a pus numele Ben-Oni {Sau: Fiul durerii mele}: dar tatăl său l-a numit Beniamin {Sau: Fiul dreptei}.
Gen	35	19	Rahela a murit, şi a fost îngropată pe drumul care duce la Efrata, sau Betleem.
Gen	35	20	Iacov a ridicat un stîlp pe mormîntul ei: acesta este stîlpul depe mormîntul Rahelei, care este şi azi.
Gen	35	21	Israel a plecat mai departe; şi şi-a întins cortul dincolo de Migdal-Eder.
Gen	35	22	Pe cînd locuia Israel în ţinutul acesta, Ruben s’a dus şi s’a culcat cu Bilha, ţiitoarea tatălui său. Şi Israel a aflat.Fiii lui Iacov erau în număr de doisprezece.
Gen	35	23	Fiii Leii: Ruben, întîiul născut al lui Iacov, Simeon, Levi, Iuda, Isahar, şi Zabulon. –
Gen	35	24	Fiii Rahelii: Iosif şi Beniamin.
Gen	35	25	Fiii Bilhei, roaba Rahelii: Dan şi Neftali. –
Gen	35	26	Fiii Zilpei, roaba Leii: Gad şi Aşer. Aceştia sînt fiii lui Iacov, cari i s’au născut în Padan-Aram.
Gen	35	27	Iacov a ajuns la tatăl său Isaac, la Mamre la Chiriat-Arba, care este tot una cu Hebronul, unde locuiseră ca străini Avraam şi Isaac.
Gen	35	28	Zilele vieţii lui Isaac au fost de o sutăoptzeci de ani.
Gen	35	29	Isaac şi-a dat duhul şi a murit, şi a fost adăugat la poporul său, bătrîn şi sătul de zile. Fiii săi Esau şi Iacov l-au îngropat.
------------------------Geneza, capitolul 36
Gen	36	1	Iată spiţa neamului lui Esau, adică Edom.
Gen	36	2	Esau şi-a luat neveste dintre fetele Canaanului pe: Ada, fata Hetitului Elon, pe Oholibama, fata Anei, fata Hevitului Ţibeon,
Gen	36	3	şi pe Basmat, fata lui Ismael, sora lui Nebaiot. –
Gen	36	4	Ada a născut lui Esau pe Elifaz; Basmat a născut pe Reuel;
Gen	36	5	şi Oholibama a născut pe Ieuş, Iaelam şi Core. Aceştia sînt fiii lui Esau, cari i s’au născut în ţara Canaan. –
Gen	36	6	Esau şi-a luat nevestele, fiii şi fiicele, toată lumea din casă, turmele, toate vitele, şi toată averea pe care şi-o agonisise în ţara Canaan, şi s’a dus într’o altă ţară, departe de fratele său Iacov.
Gen	36	7	Căci bogăţiile lor erau prea mari ca să poată locui împreună, şi ţinutul în care locuiau ca străini nu le mai putea ajunge din pricina turmelor lor.
Gen	36	8	Esau s’a aşezat în muntele Seir. Esau înseamnă Edom.
Gen	36	9	Iată spiţa neamului lui Esau, tatăl Edomiţilor, în muntele Seir.
Gen	36	10	Iată numele fiilor lui Esau: Elifaz, fiul Adei, nevasta lui Esau; Reuel, fiul Basmatei, nevasta lui Esau. –
Gen	36	11	Fiii lui Elifaz au fost: Teman, Omar, Ţefo, Gaetam şi Chenaz.
Gen	36	12	Şi Timna era ţiitoarea lui Elifaz, fiul lui Esau; ea a născut lui Elifaz pe Amalec. Aceştia sînt fiii Adei, nevasta lui Esau.
Gen	36	13	Iată fiii lui Reuel: Nahat, Zerah, Şama şi Miza. Aceştia sînt fiii Basmatei, nevasta lui Esau. –
Gen	36	14	Iată fiii Oholibamei, fata Anei, fata lui Ţibeon, nevasta lui Esau: Ea a născut lui Esau pe Ieuş, Iaelam şi Core.
Gen	36	15	Iată căpeteniile seminţiilor ieşite din fiii lui Esau. – Iată fiii lui Elifaz, întîiul născut al lui Esau: căpetenia Teman, căpetenia Omar, căpetenia Ţefo, căpetenia Chenaz,
Gen	36	16	căpetenia Core, căpetenia Gaetam, căpetenia Amalec. Aceştia sînt căpeteniile ieşite din Elifaz, în ţara Edom. Aceştia sînt fiii Adei. –
Gen	36	17	Iată fiii lui Reuel, fiul lui Esau: căpetenia Nahat, căpetenia Zerah, căpetenia Şama, căpetenia Miza. Aceştia sînt căpeteniile ieşite din Reuel, în ţara Edom. Aceştia sînt fiii Basmatei, nevasta lui Esau.
Gen	36	18	Iată fiii Oholibamei, nevasta lui Esau:căpetenia Ieuş, căpetenia Iaelam, căpetenia Core. Aceştia sînt căpeteniile ieşite din Oholibama, fata Anei, nevasta lui Esau.
Gen	36	19	Aceştia sînt fiii lui Esau, şi aceştia sînt căpeteniile seminţiilor lor. Esau înseamnă Edom.
Gen	36	20	Iată fiii lui Seir, Horitul, vechii locuitori ai ţării: Lotan, Şobal, Ţibeon, Ana,
Gen	36	21	Dişon, Eţer şi Dişan. Aceştia sînt căpeteniile Horiţilor, fiii lui Seir, în ţara Edom. –
Gen	36	22	Fiii lui Lotan au fost: Hori şi Hemam. Sora lui Lotan a fost Timna.
Gen	36	23	Iată fiii lui Şobal: Alvan, Manahat, Ebal, Şefo şi Onam. –
Gen	36	24	Iată fiii lui Ţibeon: Aia şi Ana. Ana acesta a găsit izvoarele calde în pustie, cînd păştea măgarii tatălui său Ţibeon.
Gen	36	25	Iată fiii lui Ana: Dişon şi Oholibama, fata lui Ana. –
Gen	36	26	Iată fiii lui Dişon:Hemdan, Eşban, Itran şi Cheran. –
Gen	36	27	Iată fiii lui Eţer: Bilhan, Zaavan şi Acan. –
Gen	36	28	Iată fiii lui Dişan: Uţ şi Aran.
Gen	36	29	Iată căpeteniile Horiţilor: căpetenia Lotan, căpetenia Şobal, căpetenia Ţibeon, căpetenia Ana,
Gen	36	30	căpetenia Dişon, căpetenia Eţer, căpetenia Dişan. Aceştia sînt căpeteniile Horiţilor, căpeteniile pe cari le-au avut în ţara lui Seir.
Gen	36	31	Iată împăraţii cari au împărăţit în ţara Edom, înainte de a împărăţi un împărat peste copiii lui Israel. –
Gen	36	32	Bela, fiul lui Beor, a împărăţit peste Edom; şi numele cetăţii lui era Dinhaba. –
Gen	36	33	Bela a murit; şi în locul lui a împărăţit Iobab, fiul lui Zerah din Boţra. –
Gen	36	34	Iobab a murit; şi în locul lui, a împărăţit Huşam, din ţara Temaniţilor. –
Gen	36	35	Huşam a murit; şi, în locul lui, a împărăţit Hadad, fiul lui Bedad. El a bătut pe Madian în cîmpia Moabului. Numele cetăţii lui era Avit.
Gen	36	36	Hadad a murit; şi, în locul lui, a împărăţit Samla, din Masreca.
Gen	36	37	Samla a murit; şi, în locul lui, a împărăţit Saul, din Rehobot pe Rîul.
Gen	36	38	Saul a murit; şi, în locul lui a împărăţit Baal-Hanan, fiul lui Acbor.
Gen	36	39	Baal-Hanan, fiul lui Acbor, a murit; şi, în locul lui a împărăţit Hadar. Numele cetăţii lui era Pau; şi numele nevestei lui era Mehetabeel, fata lui Matred, fata lui Mezahab.
Gen	36	40	Iată numele căpeteniilor ieşite din Esau, după seminţiile lor, după ţinuturile lor, şi după numele lor: căpetenia Timna, căpetenia Alva, căpetenia Ietet,
Gen	36	41	căpetenia Oholibama, căpetenia Ela, căpetenia Pinon,
Gen	36	42	căpetenia Chenaz, căpetenia Teman, căpetenia Mibţar,
Gen	36	43	căpetenia Magdiel, căpetenia Iram. Aceştia sînt căpeteniile lui Edom, după locuinţele lor, în ţara, pe care o aveau. Acesta este Esau, tatăl Edomiţilor.
------------------------Geneza, capitolul 37
Gen	37	1	Iacov a locuit în ţara Canaan, unde locuise ca străin tatăl său.
Gen	37	2	Iată istoria lui Iacov.Iosif, la vîrsta de şaptesprezece ani, păştea oile cu fraţii lui; băiatul acesta era cu fiii Bilhei şi cu fiii Zilpei, nevestele tatălui său. Şi Iosif spunea tatălui lor vorbele lor cele rele.
Gen	37	3	Israel iubea pe Iosif mai mult decît pe toţi ceilalţi fii ai săi, pentrucă îl născuse la bătrîneţă; şi i-a făcut o haină pestriţă {Sau: O haină lungă cu mîneci}.
Gen	37	4	Fraţii lui au văzut că tatăl lor îl iubea mai mult decît pe ei toţi, şi au început să-l urască. Nu puteau să-i spună nicio vorbă prietenească.
Gen	37	5	Iosif a visat un vis, şi l-a istorisit fraţilor săi, cari l-au urît şi mai mult.
Gen	37	6	El le-a zis: „Ia ascultaţi ce vis am visat!
Gen	37	7	Noi eram la legatul snopilor în mijlocul cîmpului; şi iată că snopul meu s’a ridicat şi a stătut în picioare; iar snopii voştri l-au înconjurat, şi s’au aruncat cu faţa la pămînt înaintea lui.“
Gen	37	8	Fraţii lui i-au zis: „Doar n’ai să împărăţeşti tu peste noi? Doar n’ai să ne cîrmuieşti tu pe noi?“ Şi l-au urît şi mai mult, din pricina visurilor lui şi din pricina cuvintelor lui.
Gen	37	9	Iosif a mai visat un alt vis, şi l-a istorisit fraţilor săi. El a zis: „Am mai visat un vis! Soarele, luna, şi unsprezece stele se aruncau cu faţa la pămînt înaintea mea.“
Gen	37	10	L-a istorisit tatălui său şi fraţilor săi. Tatăl său l-a mustrat, şi i-a zis: „Ce înseamnă visul acesta, pe care l-ai visat? Nu cumva vom veni, eu, mama ta şi fraţii tăi, să ne aruncăm cu faţa la pămînt înaintea ta?“
Gen	37	11	Fraţii săi au început să-l pismuiască; dar tatăl său a ţinut minte lucrurile acestea.
Gen	37	12	Fraţii lui Iosif se duseseră la Sihem, ca să pască oile tatălui lor.
Gen	37	13	Israel a zis lui Iosif: „Fraţii tăi pasc oile la Sihem! Vino, căci vreau să te trimet la ei.“ „Iată-mă, sînt gata,“ a răspuns el.
Gen	37	14	Israel i-a zis: „Du-te, rogu-te, şi vezi dacă fraţii tăi sînt sănătoşi, şi dacă oile sînt bine; şi adu-mi veşti.“ L-a trimes astfel din valea Hebronului şi Iosif a ajuns la Sihem.
Gen	37	15	Pe cînd rătăcea pe cîmp, l-a întîlnit un om. Omul acela l-a întrebat: „Ce cauţi?“
Gen	37	16	„Caut pe fraţii mei,“ a răspuns Iosif; „spune-mi, te rog, unde pasc ei oile?“
Gen	37	17	Şi omul acela a zis: „Au plecat de aici; căci i-am auzit spunînd: „Haidem la Dotan.“ Iosif s’a dus după fraţii săi, şi i-a găsit la Dotan.
Gen	37	18	Ei l-au zărit de departe, şi pînă să se apropie de ei, s’au sfătuit să-l omoare.“
Gen	37	19	Ei au zis unul către altul: „Iată că vine făuritorul de visuri!
Gen	37	20	Veniţi acum, să-l omorîm şi să-l aruncăm într’una din aceste gropi; vom spune că l-a mîncat o fiară sălbatică, şi vom vedea ce se va alege de visurile lui.“
Gen	37	21	Ruben a auzit lucrul acesta, şi l-a scos din mînile lor. El a zis: „Să nu-i luăm viaţa!“
Gen	37	22	Ruben le-a zis: „Să nu vărsaţi sînge; ci mai bine aruncaţi-l în groapa aceasta care este în pustie, şi nu puneţi mîna pe el.“ Căci avea de gînd să-l scape din mînile lor, şi să-l aducă înapoi la tatăl său.
Gen	37	23	Cînd a ajuns Iosif la fraţii săi, aceştia l-au desbrăcat de haina lui, de haina cea pestriţă, pe care o avea pe el.
Gen	37	24	L-au luat şi l-au aruncat în groapă. Groapa aceasta era goală: nu era apă în ea.
Gen	37	25	„Apoi au şezut să mănînce. Ridicîndu-şi ochii, au văzut o ceată de Ismaeliţi venind din Galaad; cămilele lor erau încărcate cu tămîie, cu leac alinător şi smirnă, pe cari le duceau în Egipt.
Gen	37	26	Atunci Iuda a zis fraţilor săi: „Ce vom cîştiga să ucidem pe fratele nostru şi să-i ascundem sîngele?
Gen	37	27	Veniţi mai bine să-l vindem Ismaeliţilor, şi să nu punem mîna pe el, căci este fratele nostru, carne din carnea noastră.“ Şi fraţii lui l-au ascultat.
Gen	37	28	La trecerea negustorilor madianiţi, au tras şi au scos pe Iosif afară din groapă, şi l-au vîndut cu douăzeci de sicli de argint Ismaeliţilor, cari l-au dus în Egipt.
Gen	37	29	Ruben s’a întors la groapă; şi iată că Iosif nu mai era în groapă. El şi-a rupt hainele,
Gen	37	30	s’a întors la fraţii săi, şi a zis: „Băiatul nu mai este! Ce mă voi face eu?“
Gen	37	31	Ei au luat atunci haina lui Iosif; şi junghiind un ţap, i-au muiat haina în sînge.
Gen	37	32	Au trimes tatălui lor haina cea pestriţă, punînd să-i spună: „Iată ce am găsit! Vezi dacă este haina fiului tău sau nu.“
Gen	37	33	Iacov a cunoscut-o, şi a zis: „Este haina fiului meu! O fiară sălbatică l-a mîncat! Da, Iosif a fost făcut bucăţi!“
Gen	37	34	Şi şi-a rupt hainele, şi-a pus un sac pe coapse, şi a jălit multă vreme pe fiul său.
Gen	37	35	Toţi fiii şi toate fiicele lui au venit ca să-l mîngîie; dar el nu voia să primească nici o mîngîiere, ci zicea: „Plîngînd mă voi pogorî la fiul meu în locuinţa morţilor.“ Şi plîngea astfel pe fiul său.
Gen	37	36	Madianiţii l-au vîndut în Egipt lui Potifar, un dregător al lui Faraon, şi anume căpetenia străjerilor.
------------------------Geneza, capitolul 38
Gen	38	1	În vremea aceea, Iuda a părăsit pe fraţii săi, şi a tras la un om din Adulam, numit Hira.
Gen	38	2	Acolo, Iuda a văzut pe fata unui Cananit, numit Şua; a luat-o de nevastă, şi s’a culcat cu ea.
Gen	38	3	Ea a rămas însărcinată, şi a născut un fiu, pe care l-a numit Er.
Gen	38	4	A rămas iarăş însărcinată, şi a mai născut un fiu, căruia i-a pus numele Onan.
Gen	38	5	A mai născut iarăş un fiu, căruia i-a pus numele Şela; Iuda era la Czib, cînd a născut ea.
Gen	38	6	Iuda a luat întîiului său născut Er, o nevastă numită Tamar.
Gen	38	7	Er, întîiul născut al lui Iuda, era rău înaintea Domnului; şi Domnul l-a omorît.
Gen	38	8	Atunci Iuda a zis lui Onan: „Du-te la nevasta fratelui tău, ia-o de nevastă, ca cumnat, şi ridică sămînţă fratelui tău.“
Gen	38	9	Onan, ştiind că sămînţa aceasta n’are să fie a lui, vărsa sămînţa pe pămînt ori de cîte ori se culca cu nevasta fratelui său, ca să nu dea sămînţă fratelui său.
Gen	38	10	Ce făcea el n’a plăcut Domnului, care l-a omorît şi pe el.
Gen	38	11	Atunci Iuda a zis norei sale Tamar: „Rămîi văduvă în casa tatălui tău, pînă va creşte fiul meu Şela.“ Zicea aşa ca să nu moară şi Şela ca fraţii lui. Tamar s’a dus, şi a locuit în casa tatălui ei.
Gen	38	12	Au trecut multe zile, şi fata lui Şua, nevasta lui Iuda, a murit. După ce au trecut zilele de jale, Iuda s’a suit la Timna, la cei ce-i tundeau oile, el şi prietenul său Hira, Adulamitul.
Gen	38	13	Au dat de veste Tamarei despre lucrul acesta, şi i-au zis: „Iată că socru-tău se suie la Timna, ca să-şi tundă oile.“
Gen	38	14	Atunci ea şi-a lepădat hainele de văduvă, s’a acoperit cu o măhramă, s’a îmbrăcat în alte haine, şi a şezut jos la intrarea în Enaim, pe drumul care duce la Timna; căci vedea că Şela se făcuse mare, şi ea nu-i fusese dată de nevastă.
Gen	38	15	Iuda a văzut-o, şi a luat-o drept curvă, pentru că îşi acoperise faţa.
Gen	38	16	S’a abătut la ea din drum, şi a zis: „Lasă-mă să mă culc cu tine!“ Căci n’a cunoscut-o că era noru-sa. Ea a zis: „Ce-mi dai ca să te culci cu mine?“
Gen	38	17	El a răspuns: „Am să-ţi trimet un ied din turma mea.“ Ea a zis: „Îmi dai un zălog, pînă îl vei trimete?“
Gen	38	18	El a răspuns: „Ce zălog să-ţi dau?“ Ea a zis: „Inelul tău, lanţul tău, şi toiagul pe care-l ai în mînă.“ El i le-a dat. Apoi s’a culcat cu ea; şi ea a rămas însărcinată dela el.
Gen	38	19	Ea s’a sculat, şi a plecat; şi-a scos mahrama şi s’a îmbrăcat iarăş în hainele de văduvă.
Gen	38	20	Iuda a trimes iedul prin prietenul său Adulamitul, ca să scoată zălogul din mînile femeii. Dar acesta n’a găsit-o.
Gen	38	21	A întrebat pe oamenii locului, şi a zis: „Unde este curva aceea, care stătea aici la Enaim, pe drum?“ Ei au răspuns: „N’a fost nici o curvă aici.“
Gen	38	22	Adulamitul s’a întors la Iuda, şi i-a spus: „N’am găsit-o; şi chiar oamenii de acolo au zis: „N’a fost nici o curvă aici.“
Gen	38	23	Iuda a zis: „Ţină ce a luat, numai să nu ne facem de rîs. Iată, am trimes iedul acesta, şi n’ai găsit-o.“
Gen	38	24	Cam după trei luni, au venit şi au spus lui Iuda: „Tamar, noru-ta, a curvit, şi a rămas chiar însărcinată în urma curvirii ei.“ Şi Iuda a zis: „Scoateţi-o afară ca să fie arsă.“
Gen	38	25	După ce au scos-o afară, ea a trimes să spună socrului său: „Dela omul acela, ale cui sînt lucrurile acestea, am rămas eu însărcinată; vezi, te rog, al cui este inelul acesta, lanţurile acestea, şi toiagul acesta.“
Gen	38	26	Iuda le-a cunoscut, şi a zis: „Ea este mai puţin vinovată decît mine, fiindcă n’am dat-o de nevastă fiului meu Şela.“ Şi nu s’a mai împreunat cu ea deatunci.
Gen	38	27	Cînd i-a venit vremea să nască, iată că în pîntecele ei erau doi gemeni.
Gen	38	28	Şi în timpul naşterii, unul a scos mîna înainte; moaşa i-a apucat mîna, şi a legat-o cu un fir roş, zicînd: „Acesta a ieşit cel dintîi.“
Gen	38	29	Dar el a tras mîna înapoi, şi a ieşit frate-său. Atunci moaşa a zis: „Ce spărtură ai făcut!“ De aceea i-a pus numele Pereţ {Sau: Spărtură}.
Gen	38	30	În urmă a ieşit fratele lui, care avea firul roş la mînă; de aceea i-au pus numele Zerah {Sau: Cărămiziu}.
------------------------Geneza, capitolul 39
Gen	39	1	Iosif a fost dus în Egipt; şi Potifar, dregătorul lui Faraon, căpetenia străjerilor, un Egiptean, l-a cumpărat dela Ismaeliţii cari-l aduseseră acolo.
Gen	39	2	Domnul a fost cu Iosif, aşa că toate îi mergeau bine; el locuia în casa stăpînului său, Egipteanul.
Gen	39	3	Stăpînul lui a văzut că Domnul era cu el, şi că Domnul făcea să-i meargă bine ori dece se apuca.
Gen	39	4	Iosif a căpătat mare trecere înaintea stăpînului său, care l-a luat în slujba lui, l-a pus mai mare peste casa lui, şi i-a încredinţat tot ce avea.
Gen	39	5	De îndată ce Potifar l-a pus mai mare peste casa lui şi peste tot ce avea, Domnul a binecuvîntat casa Egipteanului, din pricina lui Iosif; şi binecuvîntarea Domnului a fost peste tot ce avea el, fie acasă, fie la cîmp.
Gen	39	6	Egipteanul a lăsat pe mînile lui Iosif tot ce avea, şi n’avea altă grijă decît să mănînce şi să bea. Dar Iosif era frumos la statură, şi plăcut la chip.
Gen	39	7	După cîtăva vreme, s’a întîmplat că nevasta stăpînului său a pus ochii pe Iosif, şi a zis: „Culcă-te cu mine!“
Gen	39	8	El n’a voit, şi a zis nevestei stăpînului său: „Vezi că stăpînul meu nu-mi cere socoteala de nimic din casă, şi mi-a dat pe mînă tot ce are.
Gen	39	9	El nu este mai mare decît mine în casa aceasta, şi nu mi-a oprit nimic, afară de tine, pentrucă eşti nevasta lui. Cum aş putea să fac eu un rău atît de mare şi să păcătuiesc împotriva lui Dumnezeu?“
Gen	39	10	Măcar că ea vorbea în toate zilele lui Iosif, el n’a voit să se culce şi să se împreune cu ea.
Gen	39	11	Într’o zi, cînd intrase în casă, ca să-şi facă lucrul, şi cînd nu era acolo nici unul din oamenii casei,
Gen	39	12	ea l-a apucat de haină, zicînd: „Culcă-te cu mine!“ El i-a lăsat haina în mînă, şi a fugit afară din casă.
Gen	39	13	Cînd a văzut ea că-i lăsase haina în mînă, şi fugise afară,
Gen	39	14	a chemat oamenii din casă, şi le-a zis: „Vedeţi, ne-a adus un Evreu ca să-şi bată joc de noi! Omul acesta a venit la mine ca să se culce cu mine, dar eu am ţipat în gura mare.
Gen	39	15	Şi, cînd a văzut că ridic glasul şi strig, şi-a lăsat haina lîngă mine şi a fugit afară.“
Gen	39	16	Şi a pus haina lui Iosif lîngă ea pînă s’a întors acasă stăpînul lui.
Gen	39	17	Atunci i-a vorbit astfel: „Robul acela evreu, pe care ni l-ai adus, a venit la mine ca să-şi bată joc de mine.
Gen	39	18	Şi cum am ridicat glasul şi am ţipat, şi-a lăsat haina lîngă mine, şi a fugit afară.“
Gen	39	19	După ce a auzit cuvintele nevestei sale, care-i zicea: „Iată ce mi-a făcut robul tău,“ stăpînul lui Iosif s’a mîniat foarte tare.
Gen	39	20	A luat pe Iosif, şi l-a aruncat în temniţă în locul unde erau închişi întemniţaţii împăratului; şi astfel Iosif a stat acolo, în temniţă.
Gen	39	21	Domnul a fost cu Iosif, şi Şi-a întins bunătatea peste el. L-a făcut să capete trecere înaintea mai marelui temniţei.
Gen	39	22	Şi mai marele temniţei a pus subt privegherea lui pe toţi întemniţaţii cari erau în temniţă. Şi nimic nu se făcea acolo decît prin el.
Gen	39	23	Mai marele temniţei nu se mai îngrijea de nimic din ce avea Iosif în mînă, pentrucă Domnul era cu el. Şi Domnul îi dădea izbîndă în tot ce făcea.
------------------------Geneza, capitolul 40
Gen	40	1	După cîtăva vreme, s’a întîmplat că paharnicul şi pitarul împăratului Egiptului au supărat pe stăpînul lor, împăratul Egiptului.
Gen	40	2	Faraon s’a mîniat pe cei doi dregători ai săi: pe mai marele paharnicilor şi pe mai marele pitarilor.
Gen	40	3	Şi i-a pus subt pază în casa căpeteniei străjerilor, în temniţă, în locul unde fusese închis Iosif.
Gen	40	4	Căpetenia străjerilor i-a pus subt privegherea lui Iosif, care făcea de slujbă lîngă ei; şi au stat mai multă vreme în temniţă.
Gen	40	5	Paharnicul şi pitarul împăratului Egiptului, cari erau închişi în temniţă, au visat într’o noapte amîndoi cîte un vis, şi anume fiecare cîte un vis, care putea să capete o tălmăcire deosebită.
Gen	40	6	Iosif, cînd a venit dimineaţa la ei, s’a uitat la ei; şi i-a văzut trişti.
Gen	40	7	Atunci a întrebat pe dregătorii lui Faraon, cari erau cu el în temniţa stăpînului său, şi le-a zis: „Pentruce aveţi o faţă aşa de posomorîtă azi?“
Gen	40	8	Ei i-au răspuns: „Am visat un vis, şi nu este nimeni care să-l tălmăcească.“ Iosif le-a zis: „Tălmăcirile sînt ale lui Dumnezeu. Istorisiţi-mi dar visul vostru.“
Gen	40	9	Mai marele paharnicilor şi-a istorisit lui Iosif visul, şi i-a zis: „În visul meu, se făcea că înaintea mea era o viţă.
Gen	40	10	Viţa aceasta avea trei mlădiţe. Cînd a început să dea lăstari, i s’a deschis floarea, şi ciorchinele au făcut struguri copţi.
Gen	40	11	Paharul lui Faraon era în mîna mea. Eu am luat strugurii, i-am stors în paharul lui Faraon, şi am pus paharul în mîna lui Faraon.“
Gen	40	12	Iosif i-a zis: „Iată tîlmăcirea visului. Cele trei mlădiţe sînt trei zile.
Gen	40	13	Peste trei zile Faraon te va scoate din temniţă, te va pune iarăş în slujba ta, şi vei pune iarăş paharul în mîna lui Faraon, cum obicinuiai mai înainte, cînd erai paharnicul lui.
Gen	40	14	Dar adu-ţi aminte şi de mine, cînd vei fi fericit, şi arată, rogu-te, bunătate faţă de mine; pune o vorbă bună pentru mine la Faraon, şi scoate-mă din casa aceasta.
Gen	40	15	Căci am fost luat cu sila din ţara Evreilor, şi chiar aici n’am făcut nimic ca să fiu aruncat în temniţă.“
Gen	40	16	Mai marele pitarilor, văzînd că Iosif dăduse o tălmăcire îmbucurătoare, a zis: „Iată, şi în visul meu, se făcea că port trei coşuri cu pîne albă pe capul meu.
Gen	40	17	În coşul de deasupra de tot erau tot felul de bucate pentru Faraon: prăjituri coapte în cuptor; şi păsările mîncau din coşul care era deasupra de tot pe capul meu.“
Gen	40	18	Iosif a răspuns, şi a zis: „Iată-i tîlmăcirea. Cele trei coşuri sînt trei zile.
Gen	40	19	Peste trei zile, Faraon îţi va lua capul, te va spînzura de un lemn, şi carnea ţi-o vor mînca păsările.“
Gen	40	20	A treia zi, era ziua naşterii lui Faraon. El a dat un ospăţ tuturor slujitorilor săi; şi a scos afară din temniţă pe mai marele paharnicilor şi pe mai marele pitarilor, în faţa slujitorilor săi:
Gen	40	21	pe mai marele paharnicilor l-a pus iarăş în slujba lui de paharnic, ca să pună paharul în mîna lui Faraon;
Gen	40	22	iar pe mai marele pitarilor l-a spînzurat, după tîlmăcirea pe care le-o dăduse Iosif.
Gen	40	23	Mai marele paharnicilor nu s’a mai gîndit însă la Iosif. L-a uitat.
------------------------Geneza, capitolul 41
Gen	41	1	După doi ani, Faraon a visat un vis. I se părea că stătea lîngă rîu {Nil}.
Gen	41	2	Şi iată că şapte vaci frumoase la vedere şi grase la trup s’au suit din rîu, şi au început să pască prin mlaştini.
Gen	41	3	După ele s’au mai suit din rîu alte şapte vaci urîte la vedere şi slabe la trup, şi s’au aşezat lîngă ele pe marginea rîului.
Gen	41	4	Vacile urîte la vedere şi slabe la trup au mîncat pe cele şapte vaci frumoase la vedere şi grase la trup. Şi Faraon s’a trezit.
Gen	41	5	A adormit din nou, şi a visat un al doilea vis. Se făcea că şapte spice de grîu grase şi frumoase au crescut pe acelaş pai.
Gen	41	6	Şi după ele au răsărit alte şapte spice slabe şi arse de vîntul de răsărit.
Gen	41	7	Spicele slabe au înghiţit pe cele şapte spice grase şi pline. Şi Faraon s’a trezit. Iată visul.
Gen	41	8	Dimineaţa, Faraon s’a turburat, şi a trimes să cheme pe toţi magii şi pe toţi înţelepţii Egiptului. Le-a istorisit visurile lui. Dar nimeni n’a putut să le tîlmăcească lui Faraon.
Gen	41	9	Atunci mai marele paharnicilor a luat cuvîntul, şi a zis lui Faraon: „Mi-aduc aminte astăzi de greşala mea.
Gen	41	10	Faraon se mîniase pe slujitorii lui; şi mă aruncase în temniţă, în casa căpeteniei străjerilor, pe mine şi pe mai marele pitarilor.
Gen	41	11	Amîndoi am visat cîte un vis în aceeaş noapte; şi anume, fiecare din noi a visat un vis, care a primit o tîlmăcire deosebită.
Gen	41	12	Era acolo cu noi un tînăr Evreu, rob al căpeteniei străjerilor. I-am istorisit visurile noastre, şi el ni le-a tîlmăcit, şi ne-a spus întocmai ce înseamnă visul fiecăruia.
Gen	41	13	Lucrurile s’au întîmplat întocmai după tîlmăcirea pe care ne-o dăduse el. Pe mine Faraon m’a pus iarăş în slujba mea, iar pe mai marele pitarilor l-a spînzurat.“
Gen	41	14	Faraon a trimes să cheme pe Iosif. L-au scos în grabă din temniţă. Iosif s’a ras, şi-a schimbat hainele, şi s’a dus la Faraon.
Gen	41	15	Faraon a zis lui Iosif: „Am visat un vis. Nimeni nu l-a putut tîlmăci; şi am aflat că tu tîlmăceşti un vis, îndată dupăce l-ai auzit.“
Gen	41	16	Iosif a răspuns lui Faraon: „Nu eu! Dumnezeu este Acela care va da un răspuns prielnic lui Faraon!“
Gen	41	17	Faraon a început să istorisească atunci lui Iosif: „În visul meu, se făcea că stăteam pe malul rîului.
Gen	41	18	Şi deodată şapte vaci grase la trup şi frumoase la chip s’au suit din rîu, şi au început să pască prin mlaştini.
Gen	41	19	După ele s’au suit alte şapte vaci, slabe, foarte urîte la chip, şi sfrijite: n’am mai văzut altele aşa de urîte în toată ţara Egiptului.
Gen	41	20	Vacile cele sfrijite şi slabe au mîncat pe cele şapte vaci dintîi, cari erau grase.
Gen	41	21	Le-au înghiţit, fără să se poată cunoaşte că intraseră în pîntecele lor; ba încă înfăţişarea lor era tot aşa de urîtă ca mai înainte. Şi m’am deşteptat.
Gen	41	22	Am mai văzut în vis şapte spice pline şi frumoase, cari creşteau pe acelaş pai.
Gen	41	23	Şi după ele au răsărit şapte spice goale, slabe, arse de vîntul de răsărit.
Gen	41	24	Spicele slabe au înghiţit pe cele şapte spice frumoase. Am spus aceste lucruri magilor, dar nimeni nu mi le-a putut tîlmăci.“
Gen	41	25	Iosif a zis lui Faraon: „Ce a visat Faraon însemnează un singur lucru: Dumnezeu a arătat mai dinainte lui Faraon ce are să facă.
Gen	41	26	Cele şapte vaci frumoase înseamnă şapte ani; şi cele şapte spice frumoase înseamnă şapte ani: este un singur vis.
Gen	41	27	Cele şapte vaci sfrijite şi urîte, cari se suiau după cele dintîi, înseamnă şapte ani; şi cele şapte spice goale, arse de vîntul de răsărit, vor fi şapte ani de foamete.
Gen	41	28	Astfel, după cum am spus lui Faraon, Dumnezeu a arătat lui Faraon, ce are să facă.
Gen	41	29	Iată, vor fi şapte ani de mare belşug în toată ţara Egiptului.
Gen	41	30	După ei vor veni şapte ani de foamete, aşa că se va uita tot belşugul acesta în ţara Egiptului, şi foametea va topi ţara.
Gen	41	31	Foametea aceasta care va urma va fi aşa de mare că nu se va mai cunoaşte belşugul în ţară.
Gen	41	32	Cît priveşte faptul că Faraon a visat visul de două ori, înseamnă că lucrul este hotărît din partea lui Dumnezeu, şi că Dumnezeu se va grăbi să-l aducă la îndeplinire.
Gen	41	33	Acum, Faraon să aleagă un om priceput şi înţelept, şi să-l pună în fruntea ţării Egiptului.
Gen	41	34	Faraon să pună prefecţi în ţară, ca să ridice o cincime din roadele Egiptului în timpul celor şapte ani de belşug.
Gen	41	35	Să se strîngă toate bucatele din aceşti ani buni cari au să vină; să se facă, la îndemîna lui Faraon, grămezi de grîu, provizii în cetăţi, şi să le păzească.
Gen	41	36	Bucatele acestea vor fi provizia ţării, pentru cei şapte ani de foamete, cari vor veni în ţara Egiptului, pentruca ţara să nu fie prăpădită de foamete.“
Gen	41	37	Cuvintele acestea au plăcut lui Faraon şi tuturor slujitorilor lui.
Gen	41	38	Şi Faraon a zis slujitorilor săi: „Am putea noi oare să găsim un om ca acesta, care să aibă în el Duhul lui Dumnezeu?“
Gen	41	39	Şi Faraon a zis lui Iosif: „Fiindcă Dumnezeu ţi-a făcut cunoscut toate aceste lucruri, nu este nimeni care să fie atît de priceput şi atît de înţelept ca tine.
Gen	41	40	Te pun mai mare peste casa mea, şi tot poporul meu va asculta de poruncile tale. Numai scaunul meu de domnie mă va ridica mai pe sus de tine.“
Gen	41	41	Faraon a zis lui Iosif: „Uite, îţi dau stăpînire peste toată ţara Egiptului.“
Gen	41	42	Faraon şi-a scos inelul din deget, şi l-a pus în degetul lui Iosif; l-a îmbrăcat cu haine de in subţire, şi i-a pus un lanţ de aur la gît.
Gen	41	43	L-a suit în carul care venea după al lui, şi strigau înaintea lui: „În genunchi!“ Astfel i-a dat Faraon stăpînire peste toată ţara Egiptului.
Gen	41	44	Şi a mai zis lui Iosif: „Eu sînt Faraon! Dar fără tine nimeni nu va ridica mîna nici piciorul în toată ţara Egiptului.“
Gen	41	45	Faraon a pus lui Iosif numele: Ţafnat-Paeneah {Sau: Descoperitor de taine}, şi i-a dat de nevastă pe Asnat, fata lui Poti-Fera, preotul lui On. Şi Iosif a pornit să cerceteze ţara Egiptului.
Gen	41	46	Iosif era în vîrstă de treizeci de ani cînd s’a înfăţişat înaintea lui Faraon, împăratul Egiptului, şi a plecat de la Faraon şi a străbătut toată ţara Egiptului.
Gen	41	47	În timpul celor şapte ani de rod, pămîntul a dat bucate din belşug.
Gen	41	48	Iosif a strîns toate bucatele din aceşti şapte ani de belşug în ţara Egiptului. A făcut provizii în cetăţi, punînd în fiecare cetate bucatele de pe cîmpul de primprejur.
Gen	41	49	Iosif a strîns grîu, ca nisipul mării, atît de mult, că au încetat să-l mai măsoare, pentru că era fără măsură.
Gen	41	50	Înaintea anilor de foamete, i s’au născut lui Iosif doi fii, pe care i-a născut Asnat, fata lui Poti-Fera, preotul lui On.
Gen	41	51	Iosif a pus întîiului născut numele Manase {Sau: Uitare}; „căci“, a zis el, „Dumnezeu m’a făcut să uit toate necazurile mele şi toată casa tatălui meu.“
Gen	41	52	Şi celui de al doilea i-a pus numele Efraim {Sau: Rodire}; „căci“, a zis el, „Dumnezeu m’a făcut roditor în ţara întristării mele.“
Gen	41	53	Cei şapte ani de belşug cari au fost în ţara Egiptului, au trecut.
Gen	41	54	Şi au început să vină cei şapte ani de foamete, aşa cum vestise Iosif. În toată ţările era foamete; dar în toată ţara Egiptului era pîne.
Gen	41	55	Cînd a flămînzit, în sfîrşit, toată ţara Egiptului, poporul a strigat la Faraon să-i dea pîne. Faraon a spus tuturor Egiptenilor: „Duceţi-vă la Iosif, şi faceţi ce vă va spune el.“
Gen	41	56	Foametea bîntuia în toată ţara. Iosif a deschis toate locurile cu provizii, şi a vîndut grîu Egiptenilor. Foametea creştea din ce în ce mai mult în ţara Egiptului.
Gen	41	57	Şi din toate ţările venea lumea în Egipt, ca să cumpere grîu dela Iosif; căci în toate ţările era foamete mare.
------------------------Geneza, capitolul 42
Gen	42	1	Cînd a auzit Iacov că este grîu în Egipt, a zis fiilor săi: „Pentruce staţi şi vă uitaţi unii la alţii?“
Gen	42	2	Şi a zis: „Iată, aud că este grîu în Egipt; pogorîţi-vă, şi cumpăraţi-ne grîu de acolo, ca să trăim şi să nu murim.“
Gen	42	3	Zece fraţi ai lui Iosif s’au pogorît în Egipt, ca să cumpere grîu.
Gen	42	4	Iacov n’a trimes cu ei pe Beniamin, fratele lui Iosif, de teamă să nu i se întîmple vreo nenorocire.
Gen	42	5	Fiii lui Israel au venit să cumpere şi ei grîu, împreună cu cei ce veneau pentru acelaş lucru; căci în Canaan era foamete.
Gen	42	6	Iosif era mai mare în ţară; el vindea grîu la tot poporul din ţară. Fraţii lui Iosif au venit, şi s’au aruncat cu faţa la pămînt înaintea lui.
Gen	42	7	Iosif, cum a văzut pe fraţii săi, i-a cunoscut; dar s’a făcut că le este străin, le-a vorbit aspru, şi le-a zis: „De unde veniţi?“ Ei au răspuns: „Venim din ţara Canaan, ca să cumpărăm merinde.“
Gen	42	8	Iosif a cunoscut pe fraţii săi, dar ei nu l-au cunoscut.
Gen	42	9	Iosif şi-a adus aminte de visurile, pe cari le visase cu privire la ei, şi le-a zis: „Voi sînteţi iscoade; aţi venit numai ca să cercetaţi locurile slabe ale ţării.“
Gen	42	10	Ei i-au răspuns: „Nu, domnul meu; robii tăi au venit să cumpere hrană.
Gen	42	11	Noi toţi sîntem fiii aceluiaş om; sîntem oameni de treabă, robii tăi nu sînt iscoade.“
Gen	42	12	El le-a zis: „Ba nu; aţi venit să cercetaţi locurile slabe ale ţării.“
Gen	42	13	Ei au răspuns: „Noi, robii tăi, sîntem doisprezece fraţi, fii ai aceluiaş om, din ţara Canaan; şi iată, cel mai tînăr este azi cu tatăl nostru, iar unul nu mai este în viaţă.“
Gen	42	14	Iosif le-a zis: „V’am spus că sînteţi iscoade.
Gen	42	15	Iată cum veţi fi încercaţi. Pe viaţa lui Faraon că nu veţi ieşi de aici pînă nu va veni fratele vostru cel tînăr!
Gen	42	16	Trimeteţi pe unul din voi să aducă pe fratele vostru; iar voi, rămîneţi la opreală. Cuvintele voastre vor fi puse astfel la încercare, şi voi şti dacă adevărul este cu voi sau nu; altfel, pe viaţa lui Faraon că sînteţi nişte iscoade.“
Gen	42	17	Şi i-a aruncat pe toţi, trei zile în temniţă.
Gen	42	18	A treia zi, Iosif le-a zis: „Faceţi lucrul acesta, şi veţi trăi. Eu mă tem de Dumnezeu!
Gen	42	19	Dacă sînteţi oameni de treabă, să rămînă unul din fraţii voştri închis în temniţa voastră; iar ceilalţi plecaţi, luaţi grîu ca să vă hrăniţi familiile,
Gen	42	20	şi aduceţi-mi pe fratele vostru cel tînăr, pentru ca vorbele voastre să fie puse astfel la încercare şi să scăpaţi de moarte.“ Şi aşa au făcut.
Gen	42	21	Ei au zis atunci unul către altul: „Da; am fost vinovaţi faţă de fratele nostru; căci am văzut neliniştea sufletului lui, cînd ne ruga, şi nu l-am ascultat! Pentru aceea vine peste noi necazul acesta.“
Gen	42	22	Ruben a luat cuvîntul, şi le-a zis: „Nu vă spuneam eu să nu faceţi o astfel de nelegiuire faţă de băiatul acesta?“ Dar n’aţi ascultat. Acum iată că ni se cere socoteală pentru sîngele lui.“
Gen	42	23	Ei nu ştiau că Iosif îi înţelegea, căci vorbea cu ei printr’un tîlmaci.
Gen	42	24	Iosif a plecat la oparte dela ei, ca să plîngă. În urmă s’a întors, şi le-a vorbit; apoi a luat dintre ei pe Simeon, şi a pus să-l lege cu lanţuri în faţa lor.
Gen	42	25	Iosif a poruncit să li se umple sacii cu grîu, să pună argintul fiecăruia în sacul lui, şi să li se dea merinde pentru drum. Şi aşa s’a făcut.
Gen	42	26	Ei şi-au încărcat grîul pe măgari, şi au plecat.
Gen	42	27	Unul din ei şi-a deschis sacul ca să dea nutreţ măgarului în locul unde au mas peste noapte. A văzut argintul la gura sacului,
Gen	42	28	şi a zis fraţilor săi: „Argintul meu mi s’a dat înapoi, şi iată-l în sacul meu.“ Atunci li s’a tăiat inima; şi au zis unul altuia, tremurînd: „Ce ne-a făcut Dumnezeu?“
Gen	42	29	S’au întors la tatăl lor Iacov, în ţara Canaan, şi i-au istorisit tot ce li se întîmplase. Ei au zis:
Gen	42	30	„Omul acela, care este domnul ţării, ne-a vorbit aspru, şi ne-a luat drept iscoade.
Gen	42	31	Noi i-am spus: „Sîntem oameni de treabă, nu sîntem iscoade.
Gen	42	32	Sîntem doisprezece fraţi, fii ai tatălui nostru; unul nu mai este, şi cel mai tînăr este azi cu tatăl nostru în ţara Canaan.“
Gen	42	33	Şi omul acela, care este domnul ţării, ne-a zis: „Iată cum voi cunoaşte dacă sînteţi oameni de treabă. Lăsaţi la mine pe unul din fraţii voştri, luaţi merinde pentru familiile voastre, plecaţi,
Gen	42	34	şi aduceţi-mi pe fratele vostru cel tînăr. Voi şti astfel că nu sînteţi iscoade, ci sînteţi oameni de treabă; apoi vă voi da înapoi pe fratele vostru, şi veţi putea să străbateţi ţara în voie.“
Gen	42	35	Cînd şi-au golit sacii, iată că legătura cu argintul fiecăruia era în sacul lui. Ei şi tatăl lor au văzut legăturile cu argintul, şi s’au temut.
Gen	42	36	Tatăl lor Iacov le-a zis: „Voi mă lipsiţi de copii: Iosif nu mai este, Simeon nu mai este, şi voiţi să luaţi şi pe Beniamin. Toate acestea pe mine mă lovesc!“
Gen	42	37	Ruben a zis tatălui său: „Să-mi omori pe amîndoi fiii mei, dacă nu-ţi voi aduce înapoi pe Beniamin; dă-l în mîna mea, şi ţi-l voi aduce înapoi.“
Gen	42	38	Iacov a zis: „Fiul meu nu se poate pogorî împreună cu voi; căci fratele lui a murit, şi el a rămas singur; dacă i s’ar întîmpla vreo nenorocire în călătoria pe care o faceţi, cu durere îmi veţi pogorî perii mei cei albi în locuinţa morţilor.“
------------------------Geneza, capitolul 43
Gen	43	1	Foametea bîntuia greu în ţară.
Gen	43	2	Cînd au isprăvit de mîncat grîul, pe care-l aduseseră din Egipt, Iacov a zis fiilor săi: „Duceţi-vă iarăş, şi cumpăraţi-ne ceva merinde.“
Gen	43	3	Iuda i-a răspuns: „Omul acela ne-a spus curat: «Să nu-mi mai vedeţi faţa, dacă fratele vostru nu va fi cu voi.»
Gen	43	4	Dacă vrei deci să trimeţi pe fratele nostru cu noi, ne vom pogorî, şi-ţi vom cumpăra merinde.
Gen	43	5	Dar dacă nu vrei să-l trimeţi, nu ne vom pogorî, căci omul acela ne-a spus: „Să nu-mi mai vedeţi faţa, dacă fratele vostru nu va fi cu voi!“
Gen	43	6	Israel a zis atunci: „Pentruce mi-aţi făcut un astfel de rău, şi aţi spus omului aceluia că mai aveţi un frate?“
Gen	43	7	Ei au răspuns: „Omul acela ne-a întrebat despre noi şi familia noastră, şi a zis: «Mai trăieşte tatăl vostru? Mai aveţi vreun frate?» Şi noi am răspuns la întrebările acestea. Puteam noi să ştim că are să zică: «Aduceţi pe fratele vostru?“
Gen	43	8	Iuda a zis tatălui său Israel: «Trimete copilul cu mine, ca să ne sculăm şi să plecăm, şi vom trăi şi nu vom muri, noi, tu şi copiii noştri.
Gen	43	9	Răspund eu pentru el; ai să-l ceri înapoi din mîna mea. Dacă nu-l voi aduce înapoi la tine, şi dacă nu-l voi pune înaintea ta, vinovat să fiu faţă de tine pentru totdeauna.
Gen	43	10	Căci dacă n’am mai fi zăbovit, de două ori ne-am fi întors pînă acum.“
Gen	43	11	Israel, tatăl lor, le-a zis: „Fiindcă trebuie, faceţi aşa. Luaţi-vă în saci ceva din cele mai bune roade ale ţării, ca să duceţi un dar omului aceluia, şi anume: puţin leac alinător, şi puţină miere, mirodenii, smirnă, fisticuri şi migdale.
Gen	43	12	Luaţi cu voi argint îndoit, şi duceţi înapoi argintul, pe care vi-l puseseră la gura sacilor: poate că a fost o greşeală.
Gen	43	13	Luaţi şi pe fratele vostru, sculaţi-vă şi întoarceţi-vă la omul acela.
Gen	43	14	Dumnezeul Cel Atotputernic să vă facă să căpătaţi trecere înaintea omului aceluia, şi să lase să se întoarcă împreună cu voi pe celalt frate al vostru şi pe Beniamin! Iar eu, dacă trebuie să fiu lipsit de copiii mei, lipsit să fiu!“
Gen	43	15	Au luat darul; au luat cu ei argint îndoit, precum şi pe Beniamin; s’au sculat, s’au pogorît în Egipt, şi s’au înfăţişat înaintea lui Iosif.
Gen	43	16	Cum a văzut Iosif pe Beniamin cu ei, a zis economului său: „Bagă pe oamenii aceştia în casă, taie vite şi găteşte; căci oamenii aceştia au să mănînce cu mine la amează.“
Gen	43	17	Omul acela a făcut ce-i poruncise Iosif, şi a dus pe oamenii aceia în casa lui Iosif.
Gen	43	18	Ei s’au temut cînd au văzut că-i bagă în casa lui Iosif, şi au zis: „Ne bagă înlăuntru din pricina argintului pus în sacii noştri data trecută; vor să se năpustească peste noi, ca să ne ia robi, şi să pună mîna pe măgarii noştri.“
Gen	43	19	S’au apropiat de economul casei lui Iosif, şi au intrat în vorbă cu el la uşa casei;
Gen	43	20	şi au zis: „Domnule, noi ne-am mai pogorît odată aici, ca să cumpărăm merinde.
Gen	43	21	Apoi, cînd am ajuns la locul unde trebuia să rămînem peste noapte, ne-am deschis sacii; şi iatăcă argintul fiecăruia era la gura sacului său, argintul nostru, după greutatea lui: şi l-am adus înapoi cu noi.
Gen	43	22	Am adus şi alt argint, ca să cumpărăm merinde. Nu ştim cine a pus argintul în sacii noştri.“
Gen	43	23	Economul a răspuns: „Fiţi pe pace! Nu vă temeţi de nimic. Dumnezeul vostru, Dumnezeul tatălui vostru, v’a pus pe ascuns o comoară în saci. Argintul vostru a trecut prin mînile mele.“ Şi le-a adus şi pe Simeon.
Gen	43	24	Omul acesta i-a băgat în casa lui Iosif; le-a dat apă de şi-au spălat picioarele; a dat şi nutreţ măgarilor lor.
Gen	43	25	Ei şi-au pregătit darul pînă la venirea lui Iosif, la amează; căci aflaseră că au să mănînce la el.
Gen	43	26	Cînd a ajuns Iosif acasă, i-au dat darul, pe care i-l aduseseră, şi s’au aruncat cu faţa la pămînt înaintea lui.
Gen	43	27	El i-a întrebat de sănătate; şi a zis: „Bătrînul vostru tată, de care aţi vorbit, este sănătos? Mai trăieşte?“
Gen	43	28	Ei au răspuns: „Robul tău, tatăl nostru, este sănătos; trăieşte încă“. Şi s’au plecat şi s’au aruncat cu faţa la pămînt.
Gen	43	29	Iosif a ridicat ochii; şi, aruncînd o privire spre frate-său Beniamin, fiul mamei sale, a zis: „Acesta este fratele vostru cel tînăr, despre care mi-aţi vorbit?“ Şi a adăugat: „Dumnezeu să aibă milă de tine, fiule!“
Gen	43	30	Iosif a isprăvit repede, căci i se rupea inima pentru fratele său, şi simţea nevoie să plîngă; a intrat de grab într’o odaie, şi a plîns acolo.
Gen	43	31	Dupăce s’a spălat pe faţă, a ieşit din odaie; şi, silindu-se să se stăpînească, a zis: „Aduceţi de mîncare!“
Gen	43	32	Au adus de mîncare lui Iosif deoparte, şi fraţilor lui de o parte; Egiptenilor, cari mîncau cu el, le-au adus deasemenea mîncare de o parte; căci Egiptenii nu puteau să mănînce cu Evreii, fiindcă lucrul acesta pentru ei este o urîciune.
Gen	43	33	Fraţii lui Iosif s’au aşezat la masă în faţa lui: dela întîiul născut, după dreptul lui de întîi născut, şi pînă la cel mai tînăr, aşezaţi după vîrstă; şi se uitau unii la alţii cu mirare.
Gen	43	34	Iosif a pus să le dea din bucatele cari erau înaintea lui; iar Beniamin a căpătat de cinci ori mai mult decît ceilalţi. Şi au băut, şi s’au veselit împreună cu el.
------------------------Geneza, capitolul 44
Gen	44	1	Iosif a dat următoarea poruncă economului casei lui: „Umple cu merinde sacii oamenilor acestora, cît vor putea să ducă, şi pune argintul fiecăruia la gura sacului său.
Gen	44	2	Să pui şi paharul meu, paharul de argint, la gura sacului celui mai tînăr, împreună cu argintul cuvenit pentru preţul grîului lui“. Economul a făcut cum îi poruncise Iosif.
Gen	44	3	Dimineaţa, cum s’a crăpat de ziuă, au dat drumul oamenilor acestora împreună cu măgarii lor.
Gen	44	4	Dar abia ieşiseră din cetate, şi nu se depărtaseră deloc de ea, cînd Iosif a zis economului său: „Scoală-te, aleargă după oamenii aceia; şi, cînd îi vei ajunge, să le spui: «Pentruce aţi răsplătit binele cu rău?
Gen	44	5	De ce aţi furat paharul din care bea domnul meu, şi de care se slujeşte pentru ghicit? Rău aţi făcut că v’aţi purtat astfel.“
Gen	44	6	Economul i-a ajuns, şi le-a spus aceste cuvinte.
Gen	44	7	Ei i-au răspuns: „Domnule, pentruce vorbeşti astfel? Să ferească Dumnezeu pe robii tăi să fi săvîrşit o asemenea faptă!
Gen	44	8	Iată, noi ţi-am adus din ţara Canaanului argintul, pe care l-am găsit la gura sacilor noştri; cum am fi putut să furăm argint sau aur din casa domnului tău?
Gen	44	9	Să moară acela dintre robii tăi la care se va găsi paharul, şi noi înşine să fim robi ai domnului nostru!“
Gen	44	10	El a zis: „Fie după cuvintele voastre! Acela la care se va găsi paharul, să fie robul meu; iar voi veţi fi nevinovaţi.“
Gen	44	11	Îndată, şi-a pogorît fiecare sacul la pămînt. Fiecare şi-a deschis sacul.
Gen	44	12	Economul i-a scotocit, începînd cu cel mai în vîrstă şi sfîrşind cu cel mai tînăr; şi paharul a fost găsit în sacul lui Beniamin.
Gen	44	13	Ei şi-au rupt hainele, şi-a încărcat fiecare măgarul, şi s’au întors în cetate.
Gen	44	14	Iuda şi fraţii lui au ajuns la casa lui Iosif, pe cînd era el încă acolo, şi s’au aruncat cu faţa la pămînt înaintea lui.
Gen	44	15	Iosif le-a zis: „Ce faptă aţi făcut? Nu ştiţi că un om ca mine are putere să ghicească?“
Gen	44	16	Iuda a răspuns: „Ce să mai spunem domnului nostru? Cum să mai vorbim? Cum să ne mai îndreptăţim?“ Dumnezeu a dat pe faţă nelegiuirea robilor tăi. Iată-ne robi ai domnului nostru: noi, şi acela la care s’a găsit paharul.“
Gen	44	17	Dar Iosif a zis: „Să mă ferească Dumnezeu să fac aşa ceva! Omul la care s’a găsit paharul, va fi robul meu; dar voi, suiţi-vă înapoi în pace la tatăl vostru.“
Gen	44	18	Atunci Iuda s’a apropiat de Iosif, şi a zis: „Te rog, domnul meu, dă voie robului tău să spună o vorbă domnului meu, şi să nu te mînii pe robul tău! Căci tu eşti ca Faraon.
Gen	44	19	Domnul meu a întrebat pe robii săi, zicînd: „Mai trăeşte tatăl vostru, şi mai aveţi vreun frate?“
Gen	44	20	Noi am răspuns domnului meu: „Avem un tată bătrîn, şi un frate tînăr, copil făcut la bătrîneţa lui; băiatul acesta avea un frate care a murit, şi care era dela aceeaş mamă; el a rămas singur, şi tatăl lui îl iubeşte.“
Gen	44	21	Tu ai spus robilor tăi: „Aduceţi-l la mine ca să-l văd cu ochii mei.“
Gen	44	22	Noi am răspuns domnului meu: „Băiatul nu poate părăsi pe tatăl său; dacă-l va părăsi, tatăl său are să moară.“
Gen	44	23	Tu ai spus robilor tăi: „Dacă nu se va pogorî şi fratele vostru împreună cu voi, să nu-mi mai vedeţi faţa.“
Gen	44	24	Cînd ne-am suit la tatăl meu, robul tău, i-am spus cuvintele domnului meu.
Gen	44	25	Tatăl nostru a zis: „Duceţi-vă iarăş să ne cumpăraţi ceva merinde.“
Gen	44	26	Noi am răspuns: „Nu putem să ne ducem; dar dacă fratele nostru cel tînăr va fi cu noi, ne vom duce; căci nu putem vedea faţa omului aceluia, de cît dacă fratele nostru cel tînăr va fi cu noi.“
Gen	44	27	Robul tău, tatăl nostru, ne-a zis: „Voi ştiţi că nevastă-mea mi-a născut doi fii.
Gen	44	28	Unul a ieşit dela mine, şi cred că a fost sfîşiat negreşit de fiare, căci nu l-am mai văzut pînă astăzi.
Gen	44	29	Dacă-mi mai luaţi şi pe acesta, şi i se va întîmpla vreo nenorocire, cu durere îmi veţi pogorî bătrîneţele în locuinţa morţilor.“
Gen	44	30	Acum, dacă mă voi întoarce la robul tău, tatăl meu, fără să avem cu noi băiatul de sufletul căruia este nedeslipit sufletul lui,
Gen	44	31	el are să moară, cînd va vedea că băiatul nu este; şi robii tăi vor pogorî cu durere în locuinţa morţilor bătrîneţele robului tău, tatăl nostru.
Gen	44	32	Căci robul tău s’a pus chezăş pentru copil, şi a zis tatălui meu: „Dacă nu-l voi aduce înapoi la tine, vinovat să fiu pentru totdeauna faţă de tatăl meu.“
Gen	44	33	Îngăduie, dar, te rog, robului tău să rămînă în locul băiatului, ca rob al domnului meu; iar băiatul să se suie înapoi cu fraţii săi.
Gen	44	34	Cum mă voi putea sui eu la tatăl meu, dacă băiatul nu este cu mine? Ah! să nu văd mîhnirea tatălui meu!“
------------------------Geneza, capitolul 45
Gen	45	1	Iosif nu s’a mai putut stăpîni înaintea tuturor celor ce-l înconjurau. Şi a strigat: „Scoateţi afară pe toată lumea.“ Şi n’a mai rămas nimeni cu Iosif, cînd s’a făcut cunoscut fraţilor săi.
Gen	45	2	A izbucnit într’un plîns aşa de tare că l-au auzit Egiptenii şi casa lui Faraon.
Gen	45	3	Iosif a zis fraţilor săi: „Eu sînt Iosif! Mai trăieşte tatăl meu?“ Dar fraţii lui nu i-au putut răspunde, aşa de încremeniţi rămăseseră înaintea lui.
Gen	45	4	Iosif a zis fraţilor săi: „Apropiaţi-vă de mine.“ Şi ei s’au apropiat. El a zis: „Eu sînt fratele vostru Iosif, pe care l-aţi vîndut ca să fie dus în Egipt.
Gen	45	5	Acum, nu vă întristaţi şi nu fiţi mîhniţi că m’aţi vîndut ca să fiu adus aici, căci ca să vă scap viaţa m’a trimes Dumnezeu înaintea voastră.
Gen	45	6	Iată sînt doi ani decînd bîntuie foametea în ţară; şi încă cinci ani, nu va fi nici arătură, nici seceriş.
Gen	45	7	Dumnezeu m’a trimes înaintea voastră ca să vă rămînă sămînţa vie în ţară, şi ca să vă păstreze viaţa printr’o mare izbăvire.
Gen	45	8	Aşa că nu voi m’aţi trimes aici, ci Dumnezeu; El m’a făcut ca un tată al lui Faraon, stăpîn peste toată casa lui, şi cîrmuitorul întregei ţări a Egiptului.
Gen	45	9	Grăbiţi-vă de vă suiţi la tatăl meu, şi spuneţi-i: „Aşa a vorbit fiul tău Iosif: «Dumnezeu m’a pus domn peste tot Egiptul; pogoară-te la mine şi nu zăbovi!
Gen	45	10	Vei locui în ţinutul Gosen, şi vei fi lîngă mine, tu, fiii tăi, şi fiii fiilor tăi, oile tale şi boii tăi, şi tot ce este al tău.
Gen	45	11	Acolo te voi hrăni, căci vor mai fi încă cinci ani de foamete; şi astfel nu vei pieri, tu, casa ta, şi tot ce este al tău.
Gen	45	12	Voi vedeţi cu ochii voştri, şi fratele meu Beniamin vede cu ochii lui că eu însumi vă vorbesc.
Gen	45	13	Istorisiţi tatălui meu toată slava pe care o am în Egipt, şi tot ce aţi văzut; şi aduceţi aici cît mai curînd pe tatăl meu.“
Gen	45	14	El s’a aruncat pe gîtul fratelui său Beniamin, şi a plîns; şi Beniamin a plîns şi el pe gîtul lui.
Gen	45	15	A îmbrăţişat de asemenea pe toţi fraţii lui, plîngînd. După aceea, fraţii lui au stat de vorbă cu el.
Gen	45	16	S’a răspîndit vestea în casa lui Faraon că au venit fraţii lui Iosif; lucrul acesta a plăcut lui Faraon şi slujitorilor lui.
Gen	45	17	Faraon a zis lui Iosif: „Spune fraţilor tăi: «Iată ce să faceţi: «Încărcaţi-vă dobitoacele, şi plecaţi în ţara Canaanului;
Gen	45	18	luaţi pe tatăl vostru şi familiile voastre, şi veniţi la mine. Eu vă voi da ce este mai bun în ţara Egiptului, şi veţi mînca grăsimea ţării.
Gen	45	19	Ai poruncă să le spui: „Aşa să faceţi! Luaţi-vă din ţara Egiptului cară pentru pruncii voştri şi pentru nevestele voastre; aduceţi pe tatăl vostru, şi veniţi.
Gen	45	20	Să nu vă pară rău de ceeace veţi lăsa; căci tot ce este mai bun în ţara Egiptului va fi pentru voi.“
Gen	45	21	Fiii lui Israel au făcut aşa. Iosif le-a dat cară, după porunca lui Faraon; le-a dat şi merinde pentru drum.
Gen	45	22	Le-a dat la toţi haine de schimb, iar lui Beniamin i-a dat trei sute de sicli de argint şi cinci haine de schimb.
Gen	45	23	Tatălui său i-a trimes zece măgari încărcaţi cu ce era mai bun în Egipt, şi zece măgăriţe încărcate cu grîu, pîne şi merinde, pentru ca să aibă pe drum.
Gen	45	24	Apoi a dat drumul fraţilor săi, cari au plecat; şi le-a zis: „Să nu vă certaţi pe drum.“
Gen	45	25	Ei au ieşit din Egipt, şi au ajuns în ţara Canaanului, la tatăl lor Iacov.
Gen	45	26	Şi i-au spus: „Iosif tot mai trăieşte, şi chiar el cîrmuieşte toată ţara Egiptului.“ Dar inima lui Iacov a rămas rece, pentrucă nu-i credea.
Gen	45	27	Cînd i-au istorisit însă tot ce le spusese Iosif, şi a văzut carele pe cari le trimesese Iosif ca să-l ducă, duhul tatălui lor, Iacov, s’a înviorat.
Gen	45	28	Şi Israel a zis: „Destul! Fiul meu Iosif tot mai trăieşte! Vreau să mă duc să-l văd înainte de moarte.“
------------------------Geneza, capitolul 46
Gen	46	1	Israel a plecat, cu tot ce avea. A ajuns la Beer-Şeba, şi a adus jertfe Dumnezeului tatălui său Isaac.
Gen	46	2	Dumnezeu a vorbit lui Israel, într’o vedenie noaptea, şi a zis: „Iacove! Iacove!“ Israel a răspuns: „Iată-mă!“
Gen	46	3	Şi Dumnezeu a zis: „Eu sînt Dumnezeu, Dumnezeul tatălui tău. Nu te teme să te pogori în Egipt, căci acolo te voi face să ajungi un neam mare.
Gen	46	4	Eu însumi Mă voi pogorî cu tine în Egipt, şi Eu însumi te voi scoate iarăş de acolo; iar Iosif îţi va închide ochii.“
Gen	46	5	Iacov a părăsit Beer-Şeba; şi fiii lui Israel au pus pe tatăl lor Iacov, cu copilaşii şi nevestele lor, în carele pe cari le trimesese Faraon ca să-l ducă.
Gen	46	6	Şi-au luat şi turmele şi averile, pe cari le agonisiseră în ţara Canaanului. Şi Iacov s’a dus în Egipt, cu toată familia lui.
Gen	46	7	A luat cu el în Egipt pe fiii lui şi pe fiii fiilor lui, pe fiicele lui şi pe fiicele fiilor lui, şi pe toată familia lui.
Gen	46	8	Iată numele fiilor lui Israel, cari au venit în Egipt.Iacov şi fiii lui.Întîiul născut al lui Iacov: Ruben.
Gen	46	9	Fiii lui Ruben: Enoh, Palu, Heţron şi Carmi.
Gen	46	10	– Fiii lui Simeon: Iemuel, Iamin, Ohad, Iachin şi Ţohar; şi Saul, fiu dintr’o femeie Cananită.
Gen	46	11	– Fiii lui Levi: Gherşon, Chehat, şi Merari. –
Gen	46	12	Fiii lui Iuda: Er, Onan, Şela, Pereţ şi Zarah; dar Er şi Onan au murit în ţara Canaanului. Fiii lui Pereţ au fost: Heţron şi Hamul. –
Gen	46	13	Fiii lui Isahar: Tola, Puva, Iov şi Şimron. –
Gen	46	14	Fiii lui Zabulon: Sered, Elon şi Iahleel.
Gen	46	15	Aceştia sînt fiii, pe cari i-a născut lui Iacov Lea în Padan-Aram, împreună cu fiică-sa Dina. Fiii şi fiicele lui alcătuiau în totul treizeci şi trei de inşi.
Gen	46	16	Fiii lui Gad: Ţifion, Haggi, Şuni, Eţbon, Eri, Arodi şi Areeli. –
Gen	46	17	Fiii lui Aşer: Imna, Işva, Işvi şi Beria; şi Serah, sora lor. Şi fiii lui Beria: Heber şi Malchiel.
Gen	46	18	Aceştia sînt fiii Zilpei, pe care o dăduse Laban fetei sale Lea; pe aceştia i-a născut ea lui Iacov. În totul şaisprezece inşi.
Gen	46	19	Fiii Rahelei, nevasta lui Iacov: Iosif şi Beniamin. –
Gen	46	20	Lui Iosif i s’au născut, în ţara Egiptului: Manase şi Efraim, pe cari i-a născut Asnat fata lui Poti-Fera, preotul lui On. –
Gen	46	21	Fiii lui Beniamin; Bela, Becher, Aşbel, Ghera, Naaman, Ehi, Roş, Mupim, Hupim şi Ard.
Gen	46	22	Aceştia sînt fiii Rahelei, pe cari i-a născut lui Iacov. În totul patrusprezece inşi.
Gen	46	23	Fiii lui Dan: Huşim.
Gen	46	24	Fiii lui Neftali: Iahţeel, Guni, Ieţer şi Şilem.
Gen	46	25	Aceştia sînt fiii Bilhei, pe care o dăduse Laban fetei sale Rahela; şi pe aceştia i-a născut ea lui Iacov. În totul, şapte inşi.
Gen	46	26	Sufletele cari au venit cu Iacov în Egipt şi cari ieşiseră din el, erau în totul şasezeci şi şase, fără să numărăm nevestele fiilor lui Iacov.
Gen	46	27	Şi Iosif avea doi fii, cari i se născuseră în Egipt. – Toate sufletele din familia lui Iacov, cari au venit în Egipt, erau în număr de şaptezeci.
Gen	46	28	Iacov a trimes pe Iuda înainte la Iosif, ca să-i dea de ştire să-i iasă înainte în Gosen.
Gen	46	29	Şi au venit în ţinutul Gosen. Iosif şi-a pregătit carul şi s’a suit ca să se ducă în Gosen, în întîmpinarea tatălui său Israel. Cum l-a văzut, s’a aruncat pe gîtul lui, şi a plîns multă vreme pe gîtul lui.
Gen	46	30	Israel a zis lui Iosif: „Acum pot să mor, fiindcă ţi-am văzut faţa, şi tu tot mai trăieşti.“
Gen	46	31	Iosif a zis fraţilor săi şi familiei tatălui său: „Mă duc să înştiinţez pe Faraon, şi să-i spun: «Fraţii mei şi familia tatălui meu, cari erau în ţara Canaan, au venit la mine.
Gen	46	32	Oamenii aceştia sînt păstori, căci cresc vite; ei şi-au adus oile şi boii, şi tot ce este al lor.“
Gen	46	33	Şi, cînd vă va chema Faraon şi vă va întreba: „Cu ce vă îndeletniciţi?“
Gen	46	34	voi să răspundeţi: „Robii tăi au crescut vite, din tinereţa noastră pînă acum, atît noi cît şi părinţii noştri.» În felul acesta, veţi locui în ţinutul Gosen, căci toţi păstorii sînt o urîciune pentru Egipteni.“
------------------------Geneza, capitolul 47
Gen	47	1	Iosif s’a dus să înştiinţeze pe Faraon, şi i-a spus: „Fraţii mei şi tatăl meu au sosit din ţara Canaan, cu oile şi boii, şi cu tot avutul lor; şi sînt în ţinutul Gosen.“
Gen	47	2	A luat pe cinci din fraţii lui, şi i-a adus înaintea lui Faraon.
Gen	47	3	Faraon a întrebat pe fraţii lui Iosif: „Cu ce vă îndeletniciţi?“ Ei au răspuns lui Faraon: „Robii tăi sînt păstori, cum erau şi părinţii noştri.“
Gen	47	4	Şi au mai zis lui Faraon: „Noi am venit ca să locuim o vreme aici în ţară, pentrucă nu mai este păşune pentru oile robilor tăi, şi este o mare foamete în ţara Canaanului; îngăduie dar robilor tăi să locuiască în ţinutul Gosen.“
Gen	47	5	Faraon a zis lui Iosif: „Tatăl tău şi fraţii tăi au venit la tine.
Gen	47	6	Ţara Egiptului este deschisă înaintea ta; aşează pe tatăl tău şi pe fraţii tăi în cea mai bună parte a ţării. Să locuiască în ţinutul Gosen; şi dacă găseşti printre ei oameni destoinici, pune-i în fruntea turmelor mele.“
Gen	47	7	Iosif a adus pe tatăl său Iacov, şi l-a înfăţişat înaintea lui Faraon. Şi Iacov a binecuvîntat pe Faraon.
Gen	47	8	Faraon a întrebat pe Iacov: „Care este numărul zilelor anilor vieţii tale?“
Gen	47	9	Iacov a răspuns lui Faraon: „Zilele anilor călătoriei mele sînt o sută treizeci de ani. Zilele anilor vieţii mele au fost puţine la număr şi rele, şi n’au atins zilele anilor vieţii părinţilor mei, în timpul călătoriei lor.“
Gen	47	10	Iacov a binecuvîntat iarăş pe Faraon, şi a plecat dinaintea lui Faraon.
Gen	47	11	Iosif a aşezat pe tatăl său şi pe fraţii săi, şi le-a dat o moşie în ţara Egiptului, în cea mai bună parte a ţării, în ţinutul lui Ramses, cum poruncise Faraon.
Gen	47	12	Iosif a hrănit cu pîne pe tatăl său, pe fraţii săi, şi pe toată familia tatălui său, după numărul copiilor.
Gen	47	13	Nu mai era pîne în toată ţara, căci foametea era foarte mare; ţara Egiptului şi ţara Canaanului tînjeau, din pricina foametei.
Gen	47	14	Iosif a strîns tot argintul, care se găsea în ţara Egiptului şi în ţara Canaanului, în schimbul grîului, pe care-l cumpărau oamenii, şi astfel a făcut ca tot argintul acesta să intre în casa lui Faraon.
Gen	47	15	Cînd s’a sfîrşit argintul din ţara Egiptului şi din ţara Canaanului, toţi Egiptenii au venit la Iosif, şi au zis: „Dă-ne pîne! Pentruce să murim în faţa ta? Căci argint nu mai avem.“
Gen	47	16	Iosif a zis: „Daţi vitele voastre, şi vă voi da pîne în schimbul vitelor voastre, dacă nu mai aveţi argint.“
Gen	47	17	Şi-au adus vitele la Iosif, şi Iosif le-a dat pîne în schimbul cailor, în schimbul turmelor de oi şi de boi, şi în schimbul măgarilor. Le-a dat astfel pîne în anul acela în schimbul tuturor turmelor lor.
Gen	47	18	Dupăce a trecut anul acela, au venit la Iosif în anul următor, şi i-au zis: „Nu putem să ascundem domnului nostru faptul că argintul s’a sfîrşit, şi turmele de vite au trecut în stăpînirea domnului nostru; nu mai rămîn înaintea domnului nostru de cît trupurile şi pămînturile noastre.
Gen	47	19	Pentruce să murim subt ochii tăi, noi şi pămînturile noastre? Cumpără-ne împreună cu pămînturile noastre în schimbul pînii, şi vom fi ai domnului nostru, noi şi pămînturile noastre. Dă-ne sămînţă să sămănăm, ca să trăim şi să nu murim, şi să nu ne rămînă pămînturile pustii.“
Gen	47	20	Iosif a cumpărat pentru Faraon toate pămînturile Egiptului; căci Egiptenii şi-au vîndut fiecare ogorul, pentrucă îi silea foametea. Şi ţara a ajuns în stăpînirea lui Faraon.
Gen	47	21	Cît despre popor, l-a mutat în cetăţi, dela o margine hotarelor Egiptului pînă la cealaltă.
Gen	47	22	Numai pămînturile preoţilor nu le-a cumpărat, pentrucă era o lege a lui Faraon, dată în folosul preoţilor, cari trăiau din venitul pe care li-l dădea Faraon: de aceea ei nu şi-au vîndut pămînturile.
Gen	47	23	Iosif a zis poporului: „V’am cumpărat azi cu pămînturile voastre, pentru Faraon; iată, vă dau sămînţă, ca să puteţi sămăna pămîntul.
Gen	47	24	La vremea roadelor, veţi da a cincea parte lui Faraon; iar celelalte patru părţi vă vor rămînea vouă, ca să sămănaţi ogoarele, şi să vă hrăniţi împreună cu copiii voştri şi cu cei ce sînt în casele voastre.“
Gen	47	25	Ei au zis: „Tu ne-ai scăpat viaţa! Să căpătăm trecere înaintea domnului nostru, şi vom fi robi ai lui Faraon.“
Gen	47	26	Iosif a făcut din aceasta o lege, care a rămas în picioare pînă în ziua de azi, şi după care, a cincea parte din venitu pămînturilor Egiptului este a lui Faraon; numai pămînturile preoţilor nu sînt ale lui Faraon.
Gen	47	27	Israel a locuit în ţara Egiptului, în ţinutul Gosen. Ei s’au înstărit, au crescut şi s’au înmulţit foarte mult.
Gen	47	28	Iacov a trăit şaptesprezece ani în ţara Egiptului; şi zilele anilor vieţii lui Iacov au fost de o sută patruzeci şi şapte de ani.
Gen	47	29	Cînd s’a apropiat Israel de clipa morţii, a chemat pe fiul său Iosif, şi i-a zis: „Dacă am căpătat trecere înaintea ta, pune, rogu-te, mîna subt coapsa mea, şi poartă-te cu bunătate şi credincioşie faţă de mine: să nu mă îngropi în Egipt.
Gen	47	30	Ci cînd mă voi culca lîngă părinţii mei, să mă scoţi afară din Egipt, şi să mă îngropi în mormîntul lor.“ Iosif a răspuns: „Voi face după cuvîntul tău.“
Gen	47	31	Iacov a zis: „Jură-mi.“ Şi Iosif i-a jurat. Apoi Israel s’a plecat cu faţa pe căpătîiul patului.
------------------------Geneza, capitolul 48
Gen	48	1	După aceea, au venit şi au spus lui Iosif: „Tatăl tău este bolnav.“ Şi Iosif a luat cu el pe cei doi fii ai săi, Manase şi Efraim.
Gen	48	2	Au dat de ştire lui Iacov, şi i-au spus: „Iată că fiul tău Iosif vine la tine.“ Şi Israel şi-a adunat puterile, şi s’a aşezat pe pat.
Gen	48	3	Iacov a zis lui Iosif: „Dumnezeul Cel Atotputernic mi S’a arătat la Luz, în ţara Canaan, şi m’a binecuvîntat.
Gen	48	4	El mi-a zis: „Te voi face să creşti, te voi înmulţi, şi voi face din tine o ceată de popoare; voi da ţara aceasta seminţei tale după tine, ca s’o stăpînească pentru totdeauna.
Gen	48	5	Acum, cei doi fii, cari ţi s’au născut în ţara Egiptului, înainte de venirea mea la tine în Egipt, vor fi ai mei; Efraim şi Manase vor fi ai mei, ca şi Ruben şi Simeon.
Gen	48	6	Dar copiii, pe cari i-ai născut după ei, vor fi ai tăi; ei vor purta numele fraţilor lor în partea lor de moştenire.
Gen	48	7	La întoarcerea mea din Padan, Rahela a murit pe drum lîngă mine, în ţara Canaan, la o depărtare bunicică de Efrata; şi am îngropat-o acolo, pe drumul care duce la Efrata, sau Betleem.“
Gen	48	8	Israel s’a uitat la fiii lui Iosif, şi a zis: „Cine sînt aceştia?“
Gen	48	9	Iosif a răspuns tatălui său: „Sînt fiii mei, pe cari mi i-a dat Dumnezeu aici.“ Israel a zis: „Apropie-i, te rog, de mine, ca să-i binecuvintez.“
Gen	48	10	Ochii lui Israel erau îngreuiaţi de bătrîneţă, aşa că nu mai putea să vadă. Iosif i-a apropiat de el; şi Israel i-a sărutat, şi i-a îmbrăţişat.
Gen	48	11	Israel a zis lui Iosif: „Nu credeam că am să-ţi mai văd faţa, şi iată că Dumnezeu m’a făcut să-ţi văd şi sămînţa.“
Gen	48	12	Iosif i-a dat la o parte de lîngă genunchii tatălui său, şi s’a aruncat cu faţa la pămînt înaintea lui.
Gen	48	13	Apoi Iosif i-a luat pe amîndoi, pe Efraim cu mîna dreaptă, la stînga lui Israel, şi pe Manase cu mîna stîngă, la dreapta lui Israel, şi i-a adus aproape de el.
Gen	48	14	Israel şi-a întins mîna dreaptă şi a pus-o pe capul lui Efraim, care era cel mai tînăr, iar mîna stîngă a pus-o pe capul lui Manase; înadins şi-a încrucişat mînile astfel, căci Manase era cel dintîi născut.
Gen	48	15	A binecuvîntat pe Iosif, şi a zis: „Dumnezeul, înaintea căruia au umblat părinţii mei, Avraam şi Isaac, Dumnezeul, care m’a călăuzit de cînd m’am născut, pînă în ziua aceasta,
Gen	48	16	Îngerul, care m’a izbăvit de orice rău, să binecuvinteze pe copiii aceştia! Ei să poarte numele meu şi numele părinţilor mei, Avraam şi Isaac, şi să se înmulţească foarte mult în mijlocul ţării!“
Gen	48	17	Lui Iosif nu i-a venit bine cînd a văzut că tatăl său îşi pune mîna dreaptă pe capul lui Efraim; deaceea a apucat mîna tatălui său, ca s’o ia de pe capul lui Efraim, şi s’o îndrepte pe al lui Manase.
Gen	48	18	Şi Iosif a zis tatălui său: „Nu aşa, tată, căci acela este cel întîi născut; pune-ţi mîna dreaptă pe capul lui.“
Gen	48	19	Tatăl său n’a vrut, ci a zis: „Ştiu, fiule, ştiu; şi el va ajunge un popor, şi el va fi mare; dar fratele lui cel mai mic va fi mai mare decît el; şi sămînţa lui va ajunge o ceată de neamuri.“
Gen	48	20	El i-a binecuvîntat în ziua aceea, şi a zis: „Numele tău îl vor întrebuinţa Israeliţii cînd vor binecuvînta, zicînd: «Dumnezeu să Se poarte cu tine cum S’a purtat cu Efraim şi cu Manase!“ Şi a pus astfel pe Efraim înaintea lui Manase.
Gen	48	21	Israel a zis lui Iosif: „Iată că în curînd am să mor! Dar Dumnezeu va fi cu voi, şi vă va aduce înapoi în ţara părinţilor voştri.
Gen	48	22	Îţi dau, mai mult decît fraţilor tăi, o parte, pe care am luat-o din mîna Amoriţilor cu sabia mea şi cu arcul meu.“
------------------------Geneza, capitolul 49
Gen	49	1	Iacov a chemat pe fiii săi, şi a zis: „Strîngeţi-vă, şi vă voi vesti ce vi se va întîmpla în vremile cari vor veni.
Gen	49	2	„Strîngeţi-vă, şi ascultaţi, fii ai lui Iacov!Ascultaţi pe tatăl vostru Israel!
Gen	49	3	Ruben, tu, întîiul meu născut,Puterea mea şi pîrga tăriei mele,Întîiul în vrednicie, şi întîiul în putere,
Gen	49	4	Năvalnic ca apele, – tu nu vei mai avea întîietatea!Căci te-ai suit în patul tatălui tău,Mi-ai spurcat patul, suindu-te în el.
Gen	49	5	Simeon şi Levi sînt fraţi;Săbiile lor sînt nişte unelte de sîlnicie.
Gen	49	6	Nu vreau să intre sufletul meu la sfaturile lor,Nu vreau să se unească duhul meu cu adunarea lor! Căci, în mînia lor, au ucis oameni,Şi, în răutatea lor, au tăiat vinele taurilor.
Gen	49	7	Blestemată să fie mînia lor, pentrucă a fost prea turbată,Şi furia lor, căci a fost prea sălbatică!Îi voi împărţi în Iacov,Şi-i voi risipi în Israel.
Gen	49	8	Iudo, tu vei primi laudele fraţilor tăi;Mîna ta va apuca de ceafă pe vrăjmaşii tăi.Fiii tatălui tău se vor închina pînă la pămînt înaintea ta.
Gen	49	9	Iuda este un pui de leu.Tu te-ai întors dela măcel, fiule!Iuda îşi pleacă genunchii, se culcă întocmai ca un leu,Ca o leoaică: cine-l va scula?
Gen	49	10	Toiagul de domnie nu se va depărta din Iuda,Nici toiagul de cîrmuire dintre picioarele lui,Pînă va veni Şilo {Adică: Mesia},Şi de El vor asculta popoarele.
Gen	49	11	El îşi leagă măgarul de viţă,Şi de cel mai bun butuc de viţă mînzul măgăriţei lui;Îşi spală haina în vin,Şi mantaua în sîngele strugurilor.
Gen	49	12	Are ochii roşi de vin,Şi dinţii albi de lapte.
Gen	49	13	Zabulon va locui pe ţărmul mărilor,Lîngă limanul corăbiilor,Şi hotarul lui se va întinde înspre Sidon.
Gen	49	14	Isahar este un măgar osos,Care se culcă în grajduri.
Gen	49	15	Vede că locul unde se odihneşte este plăcut,Şi că ţinutul lui este măreţ;Îşi pleacă umărul subt povară,Şi se supune birului.
Gen	49	16	Dan va judeca pe poporul său,Ca una din seminţiile lui Israel.
Gen	49	17	Dan va fi un şarpe pe drum,O năpîrcă pe cărare,Muşcînd călcîiele calului,Făcînd să cadă călăreţul pe spate.
Gen	49	18	În ajutorul Tău, nădăjduiesc, Doamne!
Gen	49	19	Peste Gad vor da iuruş cete înarmate,Dar şi el va da iuruş peste ele şi le va urmări.
Gen	49	20	Aşer dă o hrană minunată;El va da bucate alese împăraţilor.
Gen	49	21	Neftali este o cerboaică slobodă:Rosteşte cuvinte frumoase.
Gen	49	22	Iosif este vlăstarul unui pom roditor,Vlăstarul unui pom roditor sădit lîngă un izvor;Ramurile lui se înalţă deasupra zidului.
Gen	49	23	Arcaşii l-au aţîţat, au aruncat săgeţi,Şi l-au urmărit cu ura lor.
Gen	49	24	Dar arcul lui a rămas tare,Şi mînile lui au fost întăriteDe mînile Puternicului lui Iacov:Şi a ajuns astfel păstorul, stînca lui Israel.
Gen	49	25	Aceasta este lucrarea Dumnezeului tatălui tău, care te va ajuta;Aceasta este lucrarea Celui Atotputernic, care te va binecuvîntaCu binecuvîntările cerurilor de sus,Cu binecuvîntările apelor de jos,Cu binecuvîntările ţîţelor şi ale pîntecelui mamei.
Gen	49	26	Binecuvîntările tatălui tăuÎntrec binecuvîntările părinţilor mei, şi se înalţăPînă în creştetul dealurilor vecinice:Ele să vină peste capul lui Iosif,Peste creştetul capului domnului fraţilor săi!
Gen	49	27	Beniamin este un lup care sfăşie;Dimineaţa, mănîncă prada,Iar seara, împarte prada răpită.“
Gen	49	28	Aceştia sînt toţi ceice alcătuiesc cele douăsprezece seminţii ale lui Israel. Şi acestea sînt lucrurile, pe cari li le-a spus tatăl lor, cînd i-a binecuvîntat. I-a binecuvîntat, pe fiecare cu o binecuvîntare deosebită.
Gen	49	29	Apoi le-a dat porunca următoare: „Eu am să fiu adăugat la poporul meu; deci să mă îngropaţi împreună cu părinţii mei, în peştera care este în ogorul Hetitului Efron,
Gen	49	30	în peştera din ogorul Macpela, care este faţă în faţă cu Mamre, în ţara Canaan. Acesta este ogorul, pe care l-a cumpărat Avraam de la Hetitul Efron, ca moşie de înmormîntare.
Gen	49	31	Acolo au îngropat pe Avraam şi pe Sara, nevasta lui; acolo au îngropat pe Isaac şi pe Rebeca, nevasta lui; şi acolo am îngropat eu pe Lea.
Gen	49	32	Ogorul şi peştera care se află acolo au fost cumpărate dela fiii lui Het.“
Gen	49	33	Cînd a insprăvit Iacov de dat porunci fiilor săi, şi-a tras picioarele în pat, şi-a dat duhul, şi a fost adăugat la poporul său.
------------------------Geneza, capitolul 50
Gen	50	1	Iosif s’a aruncat pe faţa tatălui său, l-a plîns, şi l-a sărutat.
Gen	50	2	A poruncit doftorilor, cari erau în slujba lui, să îmbălsămeze pe tatăl său; şi doftorii au îmbălsămat pe Israel.
Gen	50	3	Patruzeci de zile au trecut astfel şi au fost întrebuinţate cu îmbălsămarea lui. Şi Egiptenii l-au plîns şaptezeci de zile.
Gen	50	4	Dupăce au trecut zilele de jale, Iosif a vorbit oamenilor din casa lui Faraon, şi le-a zis: „Dacă am căpătat trecere înaintea voastră, spuneţi, vă rog, lui Faraon, ce vă spun eu.
Gen	50	5	Tatăl meu m’a pus să jur, zicînd: „Iată, în curînd eu am să mor! Să mă îngropi în mormîntul, pe care mi l-am săpat în ţara Canaan.» Aş vrea dar să mă sui acolo, ca să îngrop pe tatăl meu; şi după aceea mă voi întoarce.“
Gen	50	6	Faraon a răspuns: „Suie-te, şi îngroapă pe tatăl tău, după jurămîntul pe care te-a pus să-l faci.“
Gen	50	7	Iosif s’a suit, ca să îngroape pe tatăl său. Împreună cu el s’au suit toţi slujitorii lui Faraon, bătrînii casei lui, toţi bătrînii ţării Egiptului,
Gen	50	8	toată casa lui Iosif, fraţii săi, şi casa tatălui său; n’au lăsat în ţinutul Gosen decît pruncii, oile şi boii.
Gen	50	9	Împreună cu Iosif mai erau cară şi călăreţi, aşa că alaiul era foarte mare.
Gen	50	10	Cînd au ajuns la aria lui Atad, care este dincolo de Iordan, au făcut plîngere mare şi jalnică; şi Iosif a ţinut în cinstea tatălui său un bocet de şapte zile.
Gen	50	11	Locuitorii ţării, Cananiţii, au fost martori la bocetul acesta din aria lui Atad, şi au zis: „Iată un mare bocet printre Egipteni!“ De aceea s’a dat acestei arii numele Abel-Miţraim {Sau Jalea Egiptenilor}; ea este dincolo de Iordan.
Gen	50	12	Astfel au împlinit fiii lui Iacov poruncile tatălui lor.
Gen	50	13	L-au dus în ţara Canaan şi l-au îngropat în peştera din ogorul Macpela, pe care-l cumpărase Avraam dela Hetitul Efron, ca moşie de înmormîntare, şi care este faţă în faţă cu Mamre.
Gen	50	14	Iosif, după ce a îngropat pe tatăl său, s’a întors în Egipt, împreună cu fraţii săi şi cu toţi cei ce se suiseră cu el, ca să îngroape pe tatăl său.
Gen	50	15	Cînd au văzut fraţii lui Iosif că tatăl lor a murit, au zis: „Dacă va prinde Iosif ură pe noi, şi ne va întoarce tot răul, pe care i l-am făcut?“
Gen	50	16	Şi au trimes să spună lui Iosif: „Tatăl tău a dat porunca aceasta înainte de moarte:
Gen	50	17	„Aşa să vorbiţi lui Iosif: «Oh! iartă nelegiuirea fraţilor tăi şi păcatul lor, căci ţi-au făcut rău!» Iartă acum păcatul robilor Dumnezeului tatălui tău!“ Iosif a plîns cînd a auzit cuvintele acestea.
Gen	50	18	Fraţii lui au venit şi s’au aruncat ei înşişi cu faţa la pămînt înaintea lui, şi i-au zis: „Sîntem robii tăi.“
Gen	50	19	Iosif le-a zis: „Fiţi fără teamă; căci sînt eu oare în locul lui Dumnezeu?
Gen	50	20	Voi, negreşit, v’aţi gîndit să-mi faceţi rău: dar Dumnezeu a schimbat răul în bine, ca să împlinească ceeace se vede azi, şi anume, să scape viaţa unui popor în mare număr.
Gen	50	21	Fiţi dar fără teamă, căci eu vă voi hrăni, pe voi şi pe copiii voştri.“ Şi i-a mîngăiat, şi le-a îmbărbătat inimile.
Gen	50	22	Iosif a locuit în Egipt, el şi casa tatălui său; şi a trăit o sută zece ani.
Gen	50	23	Iosif a văzut pe fiii lui Efraim pînă la al treilea neam; şi fiii lui Machir, fiul lui Manase, s’au născut pe genunchii lui.
Gen	50	24	Iosif a zis fraţilor săi: „Eu am să mor! Dar Dumnezeu vă va cerceta, şi vă va face să vă suiţi din ţara aceasta în ţara, pe care a jurat că o va da lui Avraam, lui Isaac şi lui Iacov.“
Gen	50	25	Iosif a pus pe fiii lui Israel să jure, zicînd: „Cînd vă va cerceta Dumnezeu, să luaţi şi oasele mele de aici.“
Gen	50	26	Iosif a murit, în vîrstă de o sută zece ani. L-au îmbălsămat, şi l-au pus într’un sicriu în Egipt.
------------------------Exodul, capitolul 1
Exo	1	1	Iată numele fiilor lui Israel, intraţi în Egipt; au intrat cu Iacov fiecare cu familia lui:
Exo	1	2	Ruben, Simeon, Levi, Iuda,
Exo	1	3	Isahar, Zabulon, Beniamin,
Exo	1	4	Dan, Neftali, Gad şi Aşer.
Exo	1	5	Sufletele ieşite din coapsele lui Iacov erau şaptezeci de toate. Iosif era atunci în Egipt.
Exo	1	6	Iosif a murit, şi toţi fraţii lui, şi toată vîrsta aceea de oameni.
Exo	1	7	Fiii lui Israel s’au înmulţit, s’au mărit, au crescut şi au ajuns foarte puternici. Şi s’a umplut ţara de ei.
Exo	1	8	Peste Egipt s’a ridicat un nou împărat, care nu cunoscuse pe Iosif.
Exo	1	9	El a zis poporului său: „Iată că poporul copiilor lui Israel este mai mare şi mai puternic decît noi.
Exo	1	10	Veniţi să ne arătăm dibaci faţă de el, ca să nu crească, pentru ca nu cumva, dacă se va întîmpla un război, să se unească şi el cu vrăjmaşii noştri, să ne bată şi să iasă apoi din ţară.“
Exo	1	11	Şi au pus peste ei isprăvnicei, ca să-i asuprească prin munci grele. Astfel a zidit el cetăţile Pitom şi Ramses, ca să slujească de hambare lui Faraon.
Exo	1	12	Dar cu cît îl asupreau mai mult, cu atît se înmulţea şi creştea; şi s’au scîrbit de copiii lui Israel.
Exo	1	13	Atunci Egiptenii au adus pe copiii lui Israel la o aspră robie.
Exo	1	14	Le-au făcut viaţa amară prin lucrări grele de lut şi cărămizi, şi prin tot felul de lucrări depe cîmp: în toate muncile acestea pe cari-i sileau să le facă, erau fără nici un pic de milă.
Exo	1	15	Împăratul Egiptului a poruncit moaşelor Evreilor, numite una Şifra, şi cealaltă Pua,
Exo	1	16	şi le-a zis: „Cînd veţi împlini slujba de moaşe pe lîngă femeile Evreilor, şi le veţi vedea pe scaunul de naştere, dacă este băiat, să-l omorîţi; iar dacă este fată, s’o lăsaţi să trăiască.“
Exo	1	17	Dar moaşele s’au temut de Dumnezeu, şi n’au făcut ce le poruncise împăratul Egiptului: ci au lăsat pe copiii de parte bărbătească să trăiască.
Exo	1	18	Împăratul Egiptului a chemat pe moaşe, şi le-a zis: „Pentruce aţi făcut lucrul acesta, şi aţi lăsat pe copiii de parte bărbătească să trăiască?“
Exo	1	19	Moaşele au răspuns lui Faraon: „Pentrucă femeile Evreilor nu sînt ca Egiptencele; ele sînt vînjoase şi nasc înainte de venirea moaşei.“
Exo	1	20	Dumnezeu a făcut bine moaşelor; şi poporul s’a înmulţit şi a ajuns foarte mare la număr.
Exo	1	21	Pentrucă moaşele se temuseră de Dumnezeu, Dumnezeu le-a făcut case.
Exo	1	22	Atunci Faraon a dat următoarea poruncă la tot poporul lui: „Să aruncaţi în rîu pe orice băiat care se va naşte, şi să lăsaţi pe toate fetele să trăiască.“
------------------------Exodul, capitolul 2
Exo	2	1	Un om din casa lui Levi luase de nevastă pe o fată a lui Levi.
Exo	2	2	Femeia aceasta a rămas însărcinată, şi a născut un fiu. A văzut că este frumos, şi l-a ascuns trei luni.
Exo	2	3	Ne mai putînd să-l ascundă, a luat un sicriaş de papură, pe care l-a uns cu lut şi cu smoală; a pus copilul în el, şi l-a aşezat între trestii, pe malul rîului.
Exo	2	4	Sora copilului pîndea la o depărtare oarecare, ca să vadă ce are să i se întîmple.
Exo	2	5	Fata lui Faraon s’a pogorît la rîu, să se scalde; şi fetele cari o însoţeau se plimbau pe marginea rîului. Ea a zărit sicriaşul în mijlocul trestiilor, şi a trimes pe roaba ei să-l ia.
Exo	2	6	L-a deschis şi a văzut copilul: era un băieţaş care plîngea. I-a fost milă de el, şi a zis: „Este un copil de al Evreilor!“
Exo	2	7	Atunci sora copilului a zis fetei lui Faraon: „Să mă duc să-ţi chem o doică dintre femeile Evreilor, ca să-ţi alăpteze copilul?“
Exo	2	8	„Du-te“, i-a răspuns fata lui Faraon. Şi fata s’a dus şi a chemat pe mama copilului.
Exo	2	9	Fata lui Faraon i-a zis: „Ia copilul acesta, alăptează-mi-l, şi îţi voi plăti.“ Femeia a luat copilul, şi l-a alăptat.
Exo	2	10	Copilul a crescut, şi ea l-a adus fetei lui Faraon; şi el i-a fost fiu. I-a pus numele Moise {Sau: Scos}; „căci“, a zis ea, „l-am scos din ape.“
Exo	2	11	În vremea aceea, Moise, crescînd mare, a ieşit pe la fraţii săi, şi a fost martor la muncile lor grele. A văzut pe un Egiptean, care bătea pe un Evreu, unul dintre fraţii lui.
Exo	2	12	S’a uitat în toate părţile, şi, văzînd că nu este nimeni, a omorît pe Egiptean şi l-a ascuns în nisip.
Exo	2	13	A ieşit şi în ziua următoare; şi iată că doi Evrei se certau. A zis celui ce n’avea dreptate: „Pentru ce loveşti pe semenul tău?“
Exo	2	14	Şi omul acela a răspuns: „Cine te-a pus pe tine mai mare şi judecător peste noi? Nu cumva ai de gînd să mă omori şi pe mine, cum ai omorît pe Egipteanul acela?“ Moise s’a temut şi a zis: „Nu mai încape îndoială că faptul este cunoscut.
Exo	2	15	Faraon a aflat ce se petrecuse, şi căuta să omoare pe Moise. Dar Moise a fugit dinaintea lui Faraon, şi a locuit în ţara Madian. A şezut lîngă o fîntînă.
Exo	2	16	Preotul din Madian avea şapte fete. Ele au venit să scoată apă, şi au umplut jghiaburile ca să adape turma tatălui lor.
Exo	2	17	Dar au venit păstorii, şi le-au luat la goană. Atunci Moise s’a sculat, le-a ajutat, şi le-a adăpat turma.
Exo	2	18	Cînd s’au întors ele la tatăl lor Reuel, el a zis: „Pentru ce vă întoarceţi aşa de curînd azi?“
Exo	2	19	Ele au răspuns: „Un Egiptean ne-a scăpat din mîna păstorilor, şi chiar ne-a scos apă, şi a adăpat turma.“
Exo	2	20	Şi el a zis fetelor: „Unde este? Pentruce aţi lăsat acolo pe omul acela! Chemaţi-l să mănînce pîne!“
Exo	2	21	Moise s’a hotărît să locuiască la omul acela, care i-a dat de nevastă pe fiică-sa Sefora.
Exo	2	22	Ea a născut un fiu, căruia el i-a pus numele Gherşom {Sau: Sînt străin aici}; „căci“, a zis el, „locuiesc ca străin într-o ţară străină.“
Exo	2	23	După multă vreme, împăratul Egiptului a murit; şi copiii lui Israel gemeau încă din pricina robiei, şi scoteau strigăte desnădăjduite. Strigătele acestea, pe cari li le smulgea robia, s’au suit pînă la Dumnezeu.
Exo	2	24	Dumnezeu a auzit gemetele lor, şi Şi-a adus aminte de legămîntul Său făcut cu Avraam, Isaac, şi Iacov.
Exo	2	25	Dumnezeu a privit spre copiii lui Israel, şi a luat cunoştinţă de ei.
------------------------Exodul, capitolul 3
Exo	3	1	Moise păştea turma socrului său Ietro, preotul Madianului. Odată a mînat turma pînă dincolo de pustie, şi a ajuns la muntele lui Dumnezeu, la Horeb.
Exo	3	2	Îngerul Domnului i S’a arătat într’o flacără de foc, care ieşea din mijlocul unui rug. Moise s’a uitat; şi iată că rugul era tot un foc, şi rugul nu se mistuia deloc.
Exo	3	3	Moise a zis: „Am să mă întorc să văd ce este această vedenie minunată, şi pentru ce nu se mistuie rugul.“
Exo	3	4	Domnul a văzut că el se întoarce să vadă; şi Dumnezeu l-a chemat din mijlocul rugului, şi a zis: „Moise! Moise!“ El a răspuns: „Iată-mă!“
Exo	3	5	Dumnezeu a zis: „Nu te apropia de locul acesta; scoate-ţi încălţămintele din picioare, căci locul pe care calci este un pămînt sfînt.“
Exo	3	6	Şi a adăugat: „Eu sînt Dumnezeul tatălui tău, Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov.“ Moise şi-a ascuns faţa, căci se temea să privească pe Dumnezeu.
Exo	3	7	Domnul a zis: „Am văzut asuprirea poporului Meu, care este în Egipt, şi am auzit strigătele pe care le scoate din pricina asupritorilor lui; căci îi cunosc durerile.
Exo	3	8	M’am pogorît ca să-l izbăvesc din mîna Egiptenilor, şi să-l scot din ţara aceasta şi să-l duc într-o ţară bună şi întinsă, într’o ţară unde curge lapte şi miere, şi anume, în locurile, pe cari le locuiesc Cananiţii, Hetiţii, Amoriţii, Fereziţii, Heviţii şi Iebusiţii.
Exo	3	9	Iată că strigătele Israeliţilor au ajuns pînă la Mine, şi am văzut chinul cu care îi chinuesc Egiptenii.
Exo	3	10	Acum, vino, Eu te voi trimete la Faraon, şi vei scoate din Egipt pe poporul Meu, pe copiii lui Israel.“
Exo	3	11	Moise a zis lui Dumnezeu: „Cine sînt eu, ca să mă duc la Faraon, şi să scot din Egipt pe copiii lui Israel?“
Exo	3	12	Dumnezeu a zis: „Eu voi fi negreşit cu tine; şi iată care va fi pentru tine semnul că Eu te-am trimes: după ce vei scoate pe popor din Egipt, veţi sluji lui Dumnezeu pe muntele acesta.“
Exo	3	13	Moise a zis lui Dumnezeu: „Iată, cînd mă voi duce la copiii lui Israel, şi le voi spune: «Dumnezeul părinţilor voştri m’a trimes la voi»; şi mă vor întreba: «Care este Numele Lui?» ce le voi răspunde?“
Exo	3	14	Dumnezeu a zis lui Moise:„Eu sînt Cel ce sînt.“ Şi a adăugat: „Vei răspunde copiilor lui Israel astfel: „Cel ce se numeşte «Eu sînt», m’a trimes la voi.“
Exo	3	15	Dumnezeu a mai zis lui Moise: „Aşa să vorbeşti copiilor lui Israel: «Domnul, Dumnezeul părinţilor voştri, Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov, m’a trimes la voi. Acesta este Numele Meu pentru vecinicie, acesta este Numele Meu din neam în neam.
Exo	3	16	Du-te, strînge pe bătrînii lui Israel, şi spune-le: «Mi s’a arătat Domnul, Dumnezeul părinţilor voştri, Dumnezeul lui Avraam, lui Isaac şi lui Iacov. El a zis: «V’am văzut, şi am văzut ce vi se face în Egipt,
Exo	3	17	şi am zis: «Vă voi scoate din suferinţa Egiptului, şi vă voi duce în ţara Cananiţilor, Hetiţilor, Amoriţilor, Fereziţilor, Heviţilor şi Iebusiţilor, într’o ţară unde curge lapte şi miere.»
Exo	3	18	Ei vor asculta de glasul tău; şi te vei duce, tu şi bătrînii lui Israel, la împăratul Egiptului, şi îi veţi spune: «Domnul, Dumnezeul Evreilor, s’a întîlnit cu noi. Dă-ne voie să mergem cale de trei zile în pustie, ca să aducem jertfe Domnului, Dumnezeului nostru.»
Exo	3	19	Ştiu că împăratul Egiptului n’are să vă lase să plecaţi decît silit de o mînă puternică.
Exo	3	20	Eu Îmi voi întinde mîna, şi voi lovi Egiptul cu tot felul de minuni, pe cari le voi face în mijlocul lui. După aceea, are să vă lase să plecaţi.»
Exo	3	21	Voi face chiar ca poporul acesta să capete trecere înaintea Egiptenilor; şi, cînd veţi pleca, nu veţi pleca cu mînile goale.
Exo	3	22	Fiecare femeie va cere dela vecina ei şi dela cea care locuieşte în casa ei, vase de argint, vase de aur, şi haine, pe cari le veţi pune pe fiii şi fiicele voastre. Şi veţi jăfui astfel pe Egipteni.“
------------------------Exodul, capitolul 4
Exo	4	1	Moise a răspuns, şi a zis: „Iată că n’au să mă creadă, nici n’au să asculte de glasul meu. Ci vor zice: «Nu ţi s’a arătat Domnul!»
Exo	4	2	Domnul i-a zis: «Ce ai în mînă?» El a răspuns: «Un toiag.»
Exo	4	3	Domnul a zis: «Aruncă-l la pămînt.» El l-a aruncat la pămînt, şi toiagul s’a prefăcut într’un şarpe. Moise fugea de el.
Exo	4	4	Domnul a zis lui Moise: «Întinde-ţi mîna, şi apucă-l de coadă.» El a întins mîna şi l-a apucat; şi şarpele s’a prefăcut iarăş într-un toiag în mîna lui.
Exo	4	5	«Iată», a zis Domnul, «ce vei face, ca să creadă că ţi s’a arătat Domnul, Dumnezeul părinţilor lor: Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov.»
Exo	4	6	Domnul i-a mai zis: «Bagă-ţi mîna în sîn.» El şi-a băgat mîna în sîn; apoi a scos-o, şi iată că mîna i se acoperise de lepră, şi se făcuse albă ca zăpada.
Exo	4	7	Domnul a zis: «Bagă-ţi din nou mîna în sîn.» El şi-a băgat din nou mîna în sîn; apoi a scos-o din sîn; şi iată că mîna se făcuse iarăş cum era carnea lui.
Exo	4	8	«Dacă nu te vor crede,»a zis Domnul, «şi nu vor asculta de glasul celui dintîi semn, vor crede glasul celui de al doilea semn.
Exo	4	9	Dacă nu vor crede nici aceste două semne, şi nu vor asculta de glasul tău, să iei apă din rîu, şi s’o torni pe pămînt; şi apa, pe care o vei lua din rîu, se va preface în sînge pe pămînt.“
Exo	4	10	Moise a zis Domnului: „Ah! Doamne, eu nu sînt un om ori vorbirea uşoară; şi cusurul acesta nu-i nici de ieri, nici de alaltăieri, nici măcar de cînd vorbeşti Tu robului Tău; căci vorba şi limba mi-este încurcată.“
Exo	4	11	Domnul i-a zis: „Cine a făcut gura omului? Şi cine face pe om mut sau surd, cu vedere sau orb? Oare nu Eu, Domnul?
Exo	4	12	Du-te, dar; Eu voi fi cu gura ta, şi te voi învăţa ce vei avea de spus.“
Exo	4	13	Moise a zis: „Ah! Doamne, trimete pe cine vei vrea să trimeţi.“
Exo	4	14	Atunci Domnul S’a mîniat pe Moise, şi a zis: „Nu-i oare acolo fratele tău Aaron, Levitul? Ştiu că el vorbeşte uşor. Iată că el însuş vine înaintea ta; şi, cînd te va vedea, se va bucura în inima lui.
Exo	4	15	Tu îi vei vorbi, şi vei pune cuvintele în gura lui; şi Eu voi fi cu gura ta şi cu gura lui; şi vă voi învăţa ce veţi avea de făcut.
Exo	4	16	El va vorbi poporului pentru tine, îţi va sluji drept gură, şi tu vei ţinea pentru el locul lui Dumnezeu.
Exo	4	17	Ia în mînă toiagul acesta, cu care vei face semnele.“
Exo	4	18	Moise a plecat; şi, cînd s’a întors la socrul său Ietro, i-a zis: „Lasă-mă, te rog, să plec şi să mă întorc la fraţii mei, cari sînt în Egipt, ca să văd dacă mai trăiesc.“ Ietro a zis lui Moise: „Du-te în pace!“
Exo	4	19	Domnul a zis lui Moise, în Madian: „Du-te, întoarce-te în Egipt: căci toţi ceice umblau să-ţi ia viaţa, au murit.“
Exo	4	20	Moise şi-a luat nevasta şi copiii, i-a pus călări pe măgari, şi s’a întors în ţara Egiptului. Şi-a luat în mînă toiagul lui Dumnezeu.
Exo	4	21	Domnul a zis lui Moise: „Plecînd ca să te întorci în Egipt, vezi, toate minunile pe cari ţi le pun în mînă, să le faci înaintea lui Faraon. Eu îi voi împetri inima, şi nu va lăsa pe popor să plece.
Exo	4	22	Tu vei zice lui Faraon: «Aşa vorbeşte Domnul: «Israel este fiul Meu, întîiul Meu născut.
Exo	4	23	Îţi spun: «Lasă pe fiul Meu să plece, ca să-Mi slujească; dacă nu vrei să-l laşi să plece, voi ucide pe fiul tău, pe întîiul tău născut.“
Exo	4	24	În timpul călătoriei, într’un loc unde a rămas Moise peste noapte, l-a întîlnit Domnul, şi a vrut să-l omoare.
Exo	4	25	Sefora a luat o piatră ascuţită, a tăiat prepuţul fiului său, şi l-a aruncat la picioarele lui Moise, zicînd: „Tu eşti un soţ de sînge pentru mine.“
Exo	4	26	Şi Domnul l-a lăsat. Atunci a zis ea: „Soţ de sînge!“ din pricina tăierii împrejur.
Exo	4	27	Domnul a zis lui Aaron: „Du-te înaintea lui Moise în pustie.“ Aaron a plecat: a întîlnit pe Moise la muntele lui Dumnezeu, şi l-a sărutat.
Exo	4	28	Moise a făcut cunoscut lui Aaron toate cuvintele Domnului, care-l trimesese, şi toate semnele, pe cari-i poruncise să le facă.
Exo	4	29	Moise şi Aaron şi-au văzut de drum, şi au adunat pe toţi bătrînii copiilor lui Israel.
Exo	4	30	Aaron a istorisit toate cuvintele pe cari le spusese Domnul lui Moise; şi Moise a făcut semnele înaintea poporului.
Exo	4	31	Poporul a crezut. Astfel au aflat că Domnul cercetase pe copiii lui Israel, că le văzuse suferinţa; şi s’au plecat şi s’au aruncat cu faţa la pămînt.
------------------------Exodul, capitolul 5
Exo	5	1	Moise şi Aaron s’au dus apoi la Faraon, şi i-au zis: „Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui Israel: «Lasă pe poporul Meu să plece, ca să prăznuiască în pustie un praznic în cinstea Mea.“
Exo	5	2	Faraon a răspuns: „Cine este Domnul, ca să ascult de glasul Lui, şi să las pe Israel să plece?“ Eu nu cunosc pe Domnul, şi nu voi lăsa pe Israel să plece.“
Exo	5	3	Ei au zis: „Ni S’a arătat Dumnezeul Evreilor. Dă-ne voie să facem un drum de trei zile în pustie, ca să aducem jertfe Domnului, pentruca să nu ne bată cu ciumă sau cu sabie.“
Exo	5	4	Şi împăratul Egiptului le-a zis: „Moise şi Aaron, pentruce abateţi poporul de la lucrul lui? Plecaţi la lucrările voastre.“
Exo	5	5	Faraon a zis: „Iată că poporul acesta s’a înmulţit acum în ţară, şi voi mai voiţi să-l faceţi să-şi înceteze lucrările?“
Exo	5	6	Şi chiar în ziua aceea, Faraon a dat următoarea poruncă isprăvniceilor norodului şi logofeţilor:
Exo	5	7	„Să nu mai daţi poporului paie ca mai înainte pentru facerea cărămizilor; ci să se ducă singuri să strîngă paie.
Exo	5	8	Totuş să le cereţi acelaş număr de cărămizi, pe cari le făceau mai înainte; să nu le scădeţi nimic din ele, căci sînt nişte leneşi; de aceea strigă mereu: «Haidem să aducem jertfe Dumnezeului nostru.»
Exo	5	9	Să se dea mult de lucru oamenilor acestora, ca să aibă de lucru, şi să nu mai umble după năluci.“
Exo	5	10	Isprăvniceii poporului şi logofeţii au venit şi au spus poporului: „Aşa vorbeşte Faraon: «Nu vă mai dau paie;
Exo	5	11	duceţi-vă singuri de vă luaţi paie de unde veţi găsi; dar nu vi se scade nimic din lucrul vostru.“
Exo	5	12	Poporul s’a răspîndit în toată ţara Egiptului, ca să strîngă mirişte în loc de paie.
Exo	5	13	Isprăvniceii îi sileau, zicînd: „Isprăviţi-vă lucrul, zi de zi, ca şi atunci cînd erau paie!“
Exo	5	14	Au bătut chiar pe logofeţii copiilor lui Israel, puşi peste ei de isprăvniceii lui Faraon. „Pentruce“, li se zicea, „n’aţi isprăvit ieri şi azi, ca mai înainte, numărul de cărămizi, care vă fusese hotărît?“
Exo	5	15	Logofeţii copiilor lui Israel s’au dus să se plîngă la Faraon, şi i-au zis: „Pentruce te porţi aşa cu robii tăi?
Exo	5	16	Robilor tăi nu li se mai dau paie ca mai înainte, şi totuş ni se spune: «Faceţi cărămizi!» Ba încă, robii tăi sînt şi bătuţi, ca şi cînd poporul tău ar fi vinovat.“
Exo	5	17	Faraon a răspuns: „Sînteţi nişte leneşi şi nişte trîntori! De aceea ziceţi: «Haidem să aducem jertfe Domnului!»
Exo	5	18	Acum, duceţi-vă îndată de lucraţi; nu vi se vor da paie, şi veţi face acelaş număr de cărămizi.“
Exo	5	19	Logofeţii copiilor lui Israel au văzut în ce stare nenorocită erau, cînd li se zicea: „Nu vi se scade nimic din numărul de cărămizi; ci în fiecare zi să faceţi lucrul cuvenit unei zile.“
Exo	5	20	Cînd au ieşit dela Faraon, au întîlnit pe Moise şi pe Aaron, care îi aşteptau.
Exo	5	21	Şi le-au zis: „Să vă vadă Domnul, şi să judece! Voi ne-aţi făcut urîţi lui Faraon şi slujitorilor lui; ba încă le-aţi dat sabia în mînă ca să ne omoare.“
Exo	5	22	Moise s’a întors la Domnul, şi a zis: „Doamne, pentruce ai făcut un astfel de rău poporului acestuia? Pentruce m’ai trimes?
Exo	5	23	De cînd m’am dus la Faraon ca să-i vorbesc în Numele Tău, el face şi mai rău poporului acestuia; şi n’ai izbăvit pe poporul Tău.“
------------------------Exodul, capitolul 6
Exo	6	1	Domnul a zis lui Moise: „Vei vedea acum ce voi face lui Faraon: o mînă puternică îl va sili să-i lase să plece; da, o mînă puternică îl va sili să-i izgonească din ţara lui.“
Exo	6	2	Dumnezeu a mai vorbit lui Moise, şi i-a zis: „Eu sînt Domnul.
Exo	6	3	Eu M’am arătat lui Avraam, lui Isaac şi lui Iacov, ca Dumnezeul Cel Atotputernic; dar n-am fost cunoscut de el subt Numele Meu ca «Domnul.“
Exo	6	4	De asemenea Mi-am încheiat legămîntul Meu cu ei, ca să le dau ţara Canaan, ţara călătoriilor lor sfinte, în care au locuit ca străini.
Exo	6	5	Acum însă am auzit gemetele copiilor lui Israel, pe cari-i ţin Egiptenii în robie, şi Mi-am adus aminte de legămîntul Meu.
Exo	6	6	De aceea spune copiilor lui Israel: «Eu sînt Domnul: Eu vă voi izbăvi din muncile cu cari vă apasă Egiptenii, vă voi izbăvi din robia lor, şi vă voi scăpa cu braţ întins şi cu mari judecăţi.
Exo	6	7	Vă voi lua ca popor al Meu; Eu voi fi Dumnezeul vostru, şi veţi cunoaşte că Eu, Domnul, Dumnezeul vostru, vă izbăvesc de muncile cu cari vă apasă Egiptenii.
Exo	6	8	Eu vă voi aduce în ţara, pe care am jurat că o voi da lui Avraam, lui Isaac şi lui Iacov; Eu vă voi da-o în stăpînire; Eu, Domnul.“
Exo	6	9	Astfel a vorbit Moise copiilor lui Israel. Dar desnădejdea şi robia aspră în care se aflau, i-au împedicat să asculte pe Moise.
Exo	6	10	Domnul a vorbit lui Moise, şi a zis:
Exo	6	11	„Du-te de vorbeşte lui Faraon, împăratul Egiptului, să lase pe copiii lui Israel să iasă afară din ţara lui.“
Exo	6	12	Moise a răspuns în faţa Domnului: „Iată că nici copiii lui Israel nu m’au ascultat: cum are să m’asculte Faraon pe mine, care n’am o vorbire uşoară?“
Exo	6	13	Domnul a vorbit lui Moise şi lui Aaron, şi le-a dat porunci cu privire la copiii lui Israel şi cu privire la Faraon, împăratul Egiptului, ca să scoată din ţara Egiptului pe copiii lui Israel.
Exo	6	14	Iată căpeteniile familiilor lor.Fiii lui Ruben, întîiul născut al lui Israel: Enoh, Palu, Heţron şi Carmi. Acestea sînt familiile lui Ruben.
Exo	6	15	Fiii lui Simeon: Iemuel, Iamin, Ohad, Iachin şi Ţohar; şi Saul, fiu născut dintr’o femeie Cananită. Acestea sînt familiile lui Simeon.
Exo	6	16	Iată numele fiilor lui Levi, după spiţa neamului lor: Gherşon, Chehat şi Merari. Anii vieţii lui Levi au fost o sută treizeci şi şapte de ani.
Exo	6	17	Fiii lui Gherşon: Libni şi Şimei, şi familiile lor. –
Exo	6	18	Fiii lui Chehat: Amram, Iţehar, Hebron şi Uziel. Anii vieţii lui Chehat au fost o sutătreizeci şi trei de ani. –
Exo	6	19	Fiii lui Merari: Mahli şi Muşi. – Acestea sînt familiile lui Levi, după spiţa neamului lor.
Exo	6	20	Amram a luat de nevastă pe mătuşă-sa Iochebed; şi ea i-a născut pe Aaron şi pe Moise. Anii vieţii lui Amram au fost o sutătreizeci şi şapte de ani. –
Exo	6	21	Fiii lui Iţehar: Core, Nefeg şi Zicri. –
Exo	6	22	Fiii lui Uziel: Mişael, Elţafan şi Sitri.
Exo	6	23	Aaron a luat de nevastă pe Elişeba, fata lui Aminadab, sora lui Nahşon; şi ea i-a născut pe Nadab, Abihu, Eleazar şi Itamar.
Exo	6	24	Fiii lui Core: Asir, Elcana şi Abiasaf. Acestea sînt familiile Coriţilor.
Exo	6	25	Eleazar, fiul lui Aaron, a luat de nevastă pe una din fetele lui Putiel; şi ea i-a născut pe Fineas. Aceştia sînt căpeteniile familiilor Leviţilor cu familiile lor.
Exo	6	26	Aceştia sînt Aaron acela şi Moise acela, cărora le-a zis Domnul: „Scoateţi din ţara Egiptului pe copiii lui Israel, după oştirile lor.“
Exo	6	27	Ei sînt aceia cari au vorbit lui Faraon, împăratul Egiptului, ca să scoată din Egipt pe copiii lui Israel. Aceştia sînt Moise acela şi Aaron acela.
Exo	6	28	Cînd a vorbit Domnul lui Moise în ţara Egiptului,
Exo	6	29	Domnul a zis lui Moise: „Eu sînt Domnul. Spune lui Faraon, împăratul Egiptului, tot ce-ţi spun.“
Exo	6	30	Şi Moise a răspuns înaintea Domnului: „Iată că eu nu vorbesc uşor: cum are să m’asculte Faraon?“
------------------------Exodul, capitolul 7
Exo	7	1	Domnul a zis lui Moise: „Iată că te fac Dumnezeu pentru Faraon; şi fratele tău Aaron va fi proorocul tău.
Exo	7	2	Tu vei spune tot ce-ţi voi porunci Eu, iar fratele tău Aaron va vorbi lui Faraon, ca să lase pe copiii lui Israel să plece din ţara lui.
Exo	7	3	Eu voi împietri inima lui Faraon, şi Îmi voi înmulţi semnele şi minunile în ţara Egiptului.
Exo	7	4	Totuş Faraon n’are să v’asculte. Apoi Îmi voi întinde mîna asupra Egiptului, şi voi scoate din ţara Egiptului oştile Mele, pe poporul Meu, pe copiii lui Israel, prin mari judecăţi.
Exo	7	5	Egiptenii vor cunoaşte că Eu sînt Domnul, cînd Îmi voi întinde mîna asupra Egiptului, şi cînd voi scoate din mijlocul lor pe copiii lui Israel.“
Exo	7	6	Moise şi Aaron au făcut ce le poruncise Domnul: aşa au făcut.
Exo	7	7	Moise era în vîrstă de optzeci de ani, iar Aaron de optzeci şi trei de ani, cînd au vorbit lui Faraon.
Exo	7	8	Domnul a zis lui Moise şi lui Aaron:
Exo	7	9	„Dacă vă va vorbi Faraon, şi vă va zice: «Faceţi o minune!» să zici lui Aaron: «Ia-ţi toiagul, şi aruncă-l înaintea lui Faraon. Şi toiagul se va preface într’un şarpe.“
Exo	7	10	Moise şi Aaron s’au dus la Faraon, şi au făcut cum poruncise Domnul. Aaron şi-a aruncat toiagul înaintea lui Faraon şi înaintea slujitorilor lui; şi toiagul s’a prefăcut într-un şarpe.
Exo	7	11	Dar Faraon a chemat pe nişte înţelepţi şi pe nişte vrăjitori, şi vrăjitorii Egiptului au făcut şi ei la fel prin vrăjitoriile lor.
Exo	7	12	Toţi şi-au aruncat toiegele, şi s’au prefăcut în şerpi. Dar toiagul lui Aaron a înghiţit toiegele lor.
Exo	7	13	Inima lui Faraon s’a împietrit, şi n’a ascultat de Moise şi de Aaron, după cum spusese Domnul.
Exo	7	14	Domnul a zis lui Moise: „Faraon are inima împietrită: nu vrea să lase poporul să plece.
Exo	7	15	Du-te la Faraon dis de dimineaţă, cînd are să iasă să se ducă la apă, şi să te înfăţişezi înaintea lui pe malul rîului. Să-ţi iei în mînă toiagul, care a fost prefăcut în şarpe,
Exo	7	16	şi să zici lui Faraon: «Domnul, Dumnezeul Evreilor, m’a trimes la tine, să-ţi spun: «Lasă pe poporul Meu să plece, ca să-Mi slujească în pustie. Dar iată că pînă acum n’ai ascultat.»
Exo	7	17	Acum, aşa vorbeşte Domnul: «Iată cum vei cunoaşte că Eu sînt Domnul. Am să lovesc apele rîului cu toiagul din mîna mea; şi ele se vor preface în sînge.
Exo	7	18	Peştii din rîu vor pieri, rîul se va împuţi, aşa că le va fi greaţă Egiptenilor să bea din apa rîului.“
Exo	7	19	Domnul a zis lui Moise: „Spune lui Aaron: «Ia-ţi toiagul, şi întinde-ţi mîna peste apele Egiptenilor, peste rîurile lor, peste pîraiele lor, peste iazurile lor, şi peste toate bălţile lor. Ele se vor preface în sînge; şi va fi sînge în toată ţara Egiptului, atît în vasele de lemn cît şi în vasele de piatră.“
Exo	7	20	Moise şi Aaron au făcut cum le poruncise Domnul. Aaron a ridicat toiagul, şi a lovit apele rîului, subt ochii lui Faraon şi subt ochii slujitorilor lui; şi toate apele rîului s’au prefăcut în sînge.
Exo	7	21	Peştii din rîu au pierit, rîul s’a împuţit, aşa că Egiptenii nu mai puteau să bea apa rîului, şi a fost sînge în toată ţara Egiptului.
Exo	7	22	Dar vrăjitorii Egiptului au făcut şi ei la fel prin vrăjitoriile lor. Inima lui Faraon s’a împietrit, şi n’a ascultat de Moise şi de Aaron, după cum spusese Domnul.
Exo	7	23	Faraon s’a întors dela rîu, şi s’a dus acasă; dar nu şi-a pus la inimă aceste lucruri.
Exo	7	24	Toţi Egiptenii au săpat în împrejurimile rîului, ca să găsească apă de băut; căci nu puteau să bea din apa rîului.
Exo	7	25	Au trecut şapte zile, după ce a lovit Domnul rîul.
------------------------Exodul, capitolul 8
Exo	8	1	Domnul a zis lui Moise: „Du-te la Faraon, şi spune-i: «Aşa vorbeşte Domnul: «Lasă pe poporul Meu să plece, ca să-Mi slujească.
Exo	8	2	Dacă nu vrei să-l laşi să plece, am să aduc broaşte pe toată întinderea ţării tale.
Exo	8	3	Rîul va mişuna de broaşte; ele se vor sui, şi vor intra în casa ta, în odaia ta de dormit şi în patul tău, în casa slujitorilor tăi şi în casele poporului tău, în cuptoarele şi în postăvile de frămîntat pînea.
Exo	8	4	Ba încă broaştele se vor sui şi pe tine, pe poporul tău, şi pe toţi slujitorii tăi.“
Exo	8	5	Domnul a zis lui Moise: „Spune lui Aaron: «Întinde-ţi mîna cu toiagul peste rîuri, peste pîraie şi peste iazuri, şi scoate broaşte din ele peste ţara Egiptului!“
Exo	8	6	Aaron şi-a întins mîna peste apele Egiptului; şi au ieşit broaştele şi au acoperit ţara Egiptului.
Exo	8	7	Dar şi vrăjitorii au făcut la fel prin vrăjitoriile lor: au scos şi ei broaşte peste toată ţara Egiptului.
Exo	8	8	Faraon a chemat pe Moise, şi pe Aaron, şi a zis: „Rugaţi-vă Domnului, să depărteze broaştele dela mine şi dela poporul meu; şi am să las pe popor să plece să aducă jertfe Domnului.“
Exo	8	9	Moise a zis lui Faraon: „Hotărăşte-mi, cînd să mă rog Domnului pentru tine, pentru slujitorii tăi şi pentru poporul tău, ca să îndepărteze broaştele dela tine şi din casele tale? Nu vor mai rămînea decît în rîu.“
Exo	8	10	El a răspuns: „Mîne“. Şi Moise a zis: „Aşa va fi, ca să ştii că nimeni nu este ca Domnul, Dumnezeul nostru.
Exo	8	11	Broaştele se vor depărta dela tine şi din casele tale, dela slujitorii tăi şi dela poporul tău; nu vor mai rămînea decît în rîu.“
Exo	8	12	Moise şi Aaron au ieşit de la Faraon. Şi Moise a strigat către Domnul cu privire la broaştele cu cari lovise pe Faraon.
Exo	8	13	Domnul a făcut cum cerea Moise; şi broaştele au pierit în case, în curţi şi în ogoare.
Exo	8	14	Le-au strîns grămezi, şi ţara s’a împuţit.
Exo	8	15	Faraon, văzînd că are răgaz să răsufle în voie, şi-a împietrit inima, şi n’a ascultat de Moise şi de Aaron, după cum spuse Domnul.
Exo	8	16	Domnul a zis lui Moise: „Spune lui Aaron: «Intinde’ţi toiagul, şi loveşte ţărîna pămîntului, şi se va preface în păduchi {Sau: ţînţari}, în toată ţara Egiptului.“
Exo	8	17	Aşa au făcut. Aaron şi-a întins mîna cu toiagul, şi a lovit ţărîna pămîntului; şi s’a prefăcut în păduchi pe toţi oamenii şi pe toate dobitoacele. Toată ţărîna pămîntului s’a prefăcut în păduchi, în toată ţara Egiptului.
Exo	8	18	Vrăjitorii au căutat să facă şi ei păduchi prin vrăjitoriile lor; dar n’au putut. Păduchii erau pe oameni şi pe dobitoace.
Exo	8	19	Şi vrăjitorii au zis lui Faraon: „Aici este degetul lui Dumnezeu!“ Dar inima lui Faraon s’a împietrit, şi n’a ascultat de Moise şi de Aaron, după cum spusese Domnul.
Exo	8	20	Domnul a zis lui Moise: „Scoală-te dis de dimineaţă, şi du-te înaintea lui Faraon, cînd are să iasă să se ducă la apă. Să-i spui: «Aşa vorbeşte Domnul: «Lasă pe poporul Meu să plece, ca să-Mi slujească.
Exo	8	21	Dacă nu vei lăsa pe poporul Meu să plece, am să trimet muşte cîneşti împotriva ta, împotriva slijitorilor tăi, împotriva poporului tău şi împotriva caselor tale; casele Egiptenilor vor fi pline de muşte, şi pămîntul va fi acoperit de ele.
Exo	8	22	Dar, în ziua aceea voi deosebi ţinutul Gosen, unde locueşte poporul Meu, şi acolo nu vor fi muşte, pentruca să cunoşti că Eu, Domnul, sînt în mijlocul ţinutului acestuia.
Exo	8	23	Voi face o deosebire între poporul Meu şi poporul tău. Semnul acesta va fi mîne.“
Exo	8	24	Domnul a făcut aşa. A venit un roi de muşte cîneşti în casa lui Faraon şi a slujitorilor lui, şi toată ţara Egiptului a fost pustiită de muşte cîneşti.
Exo	8	25	Faraon a chemat pe Moise şi pe Aaron, şi le-a zis: „Duceţi-vă de aduceţi jertfe Dumnezeului vostru aici în ţară.“
Exo	8	26	Moise a răspuns: „Nu este deloc potrivit să facem aşa; căci am aduce Domnului, Dumnezeului nostru, jertfe, care sînt o urîciune pentru Egipteni. Şi dacă am aduce, subt ochii lor, jertfe cari sînt o urîciune pentru Egipteni, nu ne vor ucide ei oare cu pietre?
Exo	8	27	Vom face mai bine un drum de trei zile în pustie, şi acolo vom aduce jertfe Domnului, Dumnezeului nostru, după cum ne va spune.“
Exo	8	28	Faraon a zis: „Vă voi lăsa să plecaţi, ca să aduceţi jertfe Domnului, Dumnezeului vostru, în pustie; numai, să nu vă depărtaţi prea mult, dacă plecaţi. Rugaţi-vă pentru mine.“
Exo	8	29	Moise a răspuns: „Am să ies dela tine, şi am să mă rog Domnului. Mîne, muştele se vor depărta dela Faraon, dela slujitorii lui, şi dela poporul lui. Dar, să nu ne mai înşele Faraon, ne vrînd să lase pe popor să plece, ca să aducă jertfe Domnului.“
Exo	8	30	Moise a ieşit dela Faraon, şi s’a rugat Domnului.
Exo	8	31	Domnul a făcut cum cerea Moise; şi muştele s’au depărtat dela Faraon, dela slujitorii lui, şi dela poporul lui. N’a mai rămas una.
Exo	8	32	Dar Faraon, şi de data aceasta, şi-a împietrit inima, şi n’a lăsat pe popor să plece.
------------------------Exodul, capitolul 9
Exo	9	1	Domnul a zis lui Moise: „Du-te la Faraon, şi spune-i: «Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul Evreilor: «Lasă pe poporul Meu să plece, ca să-Mi slujească.
Exo	9	2	Dacă nu vrei să-l laşi să plece, şi dacă-l mai opreşti,
Exo	9	3	iată, mîna Domnului va fi peste turmele tale de pe cîmp; peste cai, peste măgari, peste cămile, peste boi şi peste oi; şi anume va fi o ciumă foarte mare.
Exo	9	4	Dar Domnul va face deosebire între turmele lui Israel şi turmele Egiptenilor, aşa că nu va pieri nimic din tot ce este al copiilor lui Israel.“
Exo	9	5	Domnul a hotărît vremea, şi a zis: „Mîne, va face Domnul lucrul acesta în ţară.“
Exo	9	6	Şi Domnul a făcut aşa, chiar de a doua zi. Toate turmele Egiptenilor au perit, dar n’a perit nici o vită din turmele copiilor lui Israel.
Exo	9	7	Faraon a trimes să vadă ce se întîmplase: şi iată că nici o vită din turmele lui Israel nu pierise. Dar inima lui Faraon s’a împietrit, şi n’a lăsat pe popor să plece.
Exo	9	8	Domnul a zis lui Moise şi lui Aaron: „Umpleţi-vă mînile cu cenuşă din cuptor, şi Moise s’o arunce spre cer, subt ochii lui Faraon.
Exo	9	9	Ea se va preface într’o ţărînă, care va acoperi toată ţara Egiptului; şi va da naştere, în toată ţara Egiptului, pe oameni şi pe dobitoace, la nişte bube pricinuite de nişte beşici ferbinţi.“
Exo	9	10	Ei au luat cenuşă din cuptor, şi s’au înfăţişat înaintea lui Faraon; Moise a aruncat-o spre cer, şi ea a dat naştere, pe oameni şi pe dobitoace, la nişte bube pricinuite de nişte beşici ferbinţi.
Exo	9	11	Vrăjitorii nu s’au putut arăta înaintea lui Moise, din pricina bubelor; căci bubele erau pe vrăjitori, ca şi pe toţi Egiptenii.“
Exo	9	12	Domnul a împietrit inima lui Faraon, şi Faraon n’a ascultat de Moise şi de Aaron, după cum spusese Domnul lui Moise.
Exo	9	13	Domnul a zis lui Moise: „Scoală-te dis de dimineaţă, du-te înaintea lui Faraon, şi spune-i: «Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul Evreilor: «Lasă pe poporul Meu să plece, ca să-Mi slujească.
Exo	9	14	Fiindcă, de data aceasta, am să trimet toate urgiile Mele împotriva inimii tale, împotriva slujitorilor tăi şi împotriva poporului tău, ca să ştii că nimeni nu este ca Mine pe tot pămîntul.
Exo	9	15	Dacă Mi-aş fi întins mîna, şi te-aş fi lovit cu ciumă, pe tine şi pe poporul tău, ai fi pierit de pe pămînt.
Exo	9	16	Dar te-am lăsat să rămîi în picioare, ca să vezi puterea Mea, şi Numele Meu să fie vestit în tot pămîntul.
Exo	9	17	Dacă te mai ridici împotriva poporului Meu, şi dacă nu-l laşi să plece,
Exo	9	18	iată, mîne, la ceasul acesta, voi face să bată o piatră aşa de mare, cum n’a mai fost în Egipt, din ziua întemeierii lui şi pînă azi.
Exo	9	19	Pune-ţi dar la adăpost turmele şi tot ce ai pe cîmp. Piatra are să bată pe toţi oamenii şi toate vitele de pe cîmp, cari nu vor fi intrat în case; şi vor peri.“
Exo	9	20	Aceia dintre slujitorii lui Faraon, cari s’au temut de Cuvîntul Domnului, şi-au adunat în case robii şi turmele.
Exo	9	21	Dar cei ce nu şi-au pus la inimă Cuvîntul Domnului, şi-au lăsat robii şi turmele pe cîmp.
Exo	9	22	Domnul a zis lui Moise: „Întinde-ţi mîna spre cer; şi are să bată piatra în toată ţara Egiptului pe oameni, pe vite, şi pe toată iarba de pe cîmp în ţara Egiptului!“
Exo	9	23	Moise şi-a întins toiagul spre cer; şi Domnul a trimes tunete şi piatră, de cădea foc pe pămînt. Domnul a făcut să bată piatra peste ţara Egiptului.
Exo	9	24	A bătut piatra, şi focul se amesteca cu piatra; piatra era aşa de mare încît nu mai bătuse piatră ca aceea în toată ţara Egiptului de cînd este el locuit de oameni.
Exo	9	25	Piatra a nimicit, în toată ţara Egiptului, tot ce era pe cîmp, dela oameni pînă la dobitoace; piatra a nimicit şi toată iarba de pe cîmp, şi a frînt toţi copacii de pe cîmp.
Exo	9	26	Numai în ţinutul Gosen, unde erau copiii lui Israel, n’a bătut piatra,
Exo	9	27	Faraon a trimes să cheme pe Moise şi pe Aaron, şi le-a zis: „De data aceasta, am păcătuit; Domnul are dreptate, iar eu şi poporul meu sîntem vinovaţi.
Exo	9	28	Rugaţi-vă Domnului, ca să nu mai fie tunete şi piatră; şi vă voi lăsa să plecaţi, şi nu veţi mai fi opriţi.“
Exo	9	29	Moise i-a zis: „Cînd voi eşi din cetate, voi ridica mînile spre Domnul, tunetele vor înceta şi nu va mai bate piatra, ca să ştii că al Domnului este pămîntul!
Exo	9	30	Dar ştiu că tu şi slujitorii tăi tot nu vă veţi teme de Domnul Dumnezeu.“
Exo	9	31	Inul şi orzul se prăpădiseră, pentrucă orzul tocmai dăduse în spic, iar inul era în floare;
Exo	9	32	grîul şi ovăzul nu se stricaseră, pentru că erau tîrzii.
Exo	9	33	Moise a plecat dela Faraon, şi a eşit afară din cetate; şi-a ridicat mînile spre Domnul, tunetele şi piatra au încetat, şi n’a mai căzut ploaia pe pămînt.
Exo	9	34	Faraon, văzînd că ploaia, piatra şi tunetele încetaseră, n’a contenit să păcătuiască şi şi-a împietrit inima, el şi slujitorii lui.
Exo	9	35	Lui Faraon i s’a împietrit inima şi n’a lăsat pe copiii lui Israel să plece, după cum spusese Domnul prin Moise.
------------------------Exodul, capitolul 10
Exo	10	1	Domnul a zis lui Moise: „Du-te la Faraon, căci i-am împietrit inima lui şi a slujitorilor lui, ca să fac semnele Mele în mijlocul lor,
Exo	10	2	şi ca să istoriseşti fiului tău şi fiului fiului tău cum M’am purtat cu Egiptenii, şi ce semne am făcut în mijlocul lor. Şi veţi cunoaşte că Eu sînt Domnul.“
Exo	10	3	Moise şi Aaron s’au dus la Faraon, şi i-au zis: „Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul Evreilor: «Pînă cînd ai de gînd să nu vrei să te smereşti înaintea Mea? Lasă pe poporul Meu să plece, ca să-Mi slujească.
Exo	10	4	Dacă nu vrei să laşi pe poporul Meu să plece, iată, voi trimete mîne nişte lăcuste pe toată întinderea ţării tale.
Exo	10	5	Ele vor acoperi faţa pămîntului, de nu se va mai putea vedea pămîntul; vor mînca ce a mai rămas nevătămat, vor mînca ce v’a lăsat piatra, vor mînca toţi copacii, cari cresc pe cîmpiile voastre,
Exo	10	6	îţi vor umplea casele tale, casele tuturor slujitorilor tăi şi casele tuturor Egiptenilor. Părinţii tăi şi părinţii părinţilor tăi n’au văzut aşa ceva de cînd sînt ei pe pămînt pînă în ziua de azi.“ Moise a plecat şi a ieşit dela Faraon.
Exo	10	7	Slujitorii lui Faraon i-au zis: „Pînă cînd are să fie omul acesta o pacoste pentru noi? Lasă pe oamenii aceştia să plece, şi să slujească Domnului, Dumnezeului lor. Tot nu vezi că piere Egiptul?“
Exo	10	8	Au întors la Faraon pe Moise şi Aaron. „Duceţi-vă,“ le-a zis el, „şi slujiţi Domnului, Dumnezeului vostru. Cari şi cine sînt ceice vor merge?“
Exo	10	9	Moise a răspuns: „Vom merge cu copiii şi cu bătrînii noştri, cu fiii şi fiicele noastre, cu oile şi boii noştri; căci avem să ţinem o sărbătoare în cinstea Domnului.“
Exo	10	10	Faraon le-a zis: „Aşa să fie Domnul cu voi, cum vă voi lăsa eu să plecaţi, pe voi şi pe copiii voştri! Luaţi seama, căci este rău ce aveţi de gînd să faceţi!
Exo	10	11	Nu, nu; ci duceţi-vă, voi bărbaţii, şi slujiţi Domnului, căci aşa aţi cerut.“ Şi i-au izgonit dinaintea lui Faraon.
Exo	10	12	Domnul a zis lui Moise: „Întinde-ţi mîna peste ţara Egiptului, ca să vină lăcustele peste ţara Egiptului, şi să mănînce toată iarba pămîntului, tot ce a lăsat piatra.“
Exo	10	13	Moise şi-a întins toiagul peste ţara Egiptului; şi Domnul a făcut să sufle un vînt dinspre răsărit peste ţară toată ziua şi toată noaptea aceea. Dimineaţa, vîntul dinspre răsărit adusese lăcustele.
Exo	10	14	Lăcustele au venit peste ţara Egiptului, şi s’au aşezat pe toată întinderea Egiptului; erau în număr atît de mare cum nu mai fusese şi nu va mai fi un astfel de roi de lăcuste.
Exo	10	15	Au acoperit toată faţa pămîntului, de nu se mai vedea pămîntul; au mîncat toată iarba depe pămînt şi tot rodul pomilor, tot ce lăsase piatra; şi n’a rămas nimic verde în copaci, nici în iarba de pe cîmp, în toată ţara Egiptului.
Exo	10	16	Faraon a chemat îndată pe Moise şi pe Aaron, şi a zis: „Am păcătuit împotriva Domnului, Dumnezeului vostru, şi împotriva voastră.
Exo	10	17	Dar iartă-mi păcatul numai de data aceasta; şi rugaţi pe Domnul, Dumnezeul vostru, să depărteze dela mine şi urgia aceasta de moarte!“
Exo	10	18	Moise a ieşit dela Faraon, şi s’a rugat Domnului.
Exo	10	19	Domnul a făcut să sufle un vînt foarte puternic dinspre apus, care a luat lăcustele, şi le-a aruncat în marea Roşie; n’a rămas o lăcustă pe toată întinderea Egiptului.
Exo	10	20	Domnul a împietrit inima lui Faraon, şi Faraon n’a lăsat pe copiii lui Israel să plece.
Exo	10	21	Domnul a zis lui Moise: „Întinde-ţi mîna spre cer, şi va fi întunerec peste ţara Egiptului, aşa de întunerec de să se poată pipăi.“
Exo	10	22	Moise şi-a întins mîna spre cer; şi a fost întunerec besnă în toată ţara Egiptului, timp de trei zile.
Exo	10	23	Nici nu se vedeau unii pe alţii, şi nimeni nu s’a sculat din locul lui timp de trei zile. Dar, în locurile unde locuiau toţi copiii lui Israel, era lumină.
Exo	10	24	Faraon a chemat pe Moise, şi a zis:„Duceţi-vă, şi slujiţi Domnului! Să nu rămînă în ţară decît oile şi boii voştri; copiii voştri vor putea merge şi ei împreună cu voi.“
Exo	10	25	Moise a răspuns: „Chiar să ne dai tu însuţi jertfele şi arderile de tot, pe cari le vom aduce Domnului, Dumnezeului nostru,
Exo	10	26	şi turmele noastre tot trebuie să meargă cu noi, şi să nu rămînă o unghie din ele; căci din ele vom lua ca să slujim Domnului, Dumnezeului nostru; iar pînă vom ajunge acolo, nu ştim ce vom alege ca să aducem Domnului.“
Exo	10	27	Domnul a împietrit inima lui Faraon, şi Faraon n’a vrut să-i lase să plece.
Exo	10	28	Faraon a zis lui Moise: „Ieşi dela mine! Să nu cumva să te mai arăţi înaintea mea, căci în ziua în care te vei arăta înaintea mea, vei muri.“
Exo	10	29	„Da!“ a răspuns Moise,„nu mă voi mai arăta înaintea ta.“
------------------------Exodul, capitolul 11
Exo	11	1	Domnul a zis lui Moise: „Voi mai aduce o urgie asupra lui Faraon şi asupra Egiptului. După aceea, vă va lăsa să plecaţi de aici. Cînd vă va lăsa să plecaţi de tot, chiar vă va izgoni de aici.
Exo	11	2	Vorbeşte cu poporul, ca atunci fiecare să ceară dela vecinul său şi fiecare dela vecina ei, vase de argint şi vase de aur.“
Exo	11	3	Domnul a făcut ca poporul să capete trecere înaintea Egiptenilor. Chiar Moise era foarte bine văzut în ţara Egiptului, înaintea slujitorilor lui Faraon şi înaintea poporului.
Exo	11	4	Moise a zis: „Aşa vorbeşte Domnul: «Pela miezul nopţii, voi trece prin Egipt;
Exo	11	5	şi toţi întîii născuţi din ţara Egiptului vor muri, dela întîiul născut al lui Faraon, care şade pe scaunul lui de domnie, pînă la întîiul-născut al roabei care stă la rîşniţă, şi pînă la toţi întîii-născuţi ai dobitoacelor.
Exo	11	6	În toată ţara Egiptului vor fi ţipete mari, aşa cum n’au fost şi nu vor mai fi.
Exo	11	7	Dar dintre toţi copiii lui Israel, dela oameni pînă la dobitoace, nici măcar un cîne nu va chelălăi cu limba lui, ca să ştiţi ce deosebire face Domnul între Egipteni şi Israel.
Exo	11	8	Atunci toţi aceşti slujitori ai tăi se vor pogorî la mine şi se vor închina pînă la pămînt înaintea mea, zicînd: „Ieşi, tu şi tot poporul care te urmează!“ După aceea, voi ieşi. Moise a ieşit dela Faraon, aprins de mînie.
Exo	11	9	Domnul a zis lui Moise: „Faraon n’are s’asculte de voi, pentru ca să se înmulţească minunile Mele în ţara Egiptului.“
Exo	11	10	Moise şi Aaron au făcut toate aceste minuni înaintea lui Faraon; Domnul a împietrit inima lui Faraon, şi Faraon n’a lăsat pe copiii lui Israel să plece din ţara lui.
------------------------Exodul, capitolul 12
Exo	12	1	Domnul a zis lui Moise şi lui Aaron în ţara Egiptului:
Exo	12	2	„Luna aceasta va fi pentru voi cea dintîi lună; ea va fi pentru voi cea dintîi lună a anului.
Exo	12	3	Vorbiţi întregei adunări a lui Israel, şi spuneţi-i: «În ziua a zecea a acestei luni, fiecare om să ia un miel de fiecare familie, un miel de fiecare casă.
Exo	12	4	Dacă sînt prea puţini în casă pentru un miel, să-l ia cu vecinul lui cel mai de aproape, după numărul sufletelor; să faceţi socoteala cît poate mînca fiecare din mielul acesta.
Exo	12	5	Să fie un miel fără cusur, de parte bărbătească, de un an; veţi putea să luaţi un miel sau un ied.
Exo	12	6	Să-l păstraţi pînă în ziua a patrusprezecea a lunii acesteia; şi toată adunarea lui Israel să-l junghie seara {Evreieşte: între cele două seri}.
Exo	12	7	Să ia din sîngele lui, şi să ungă amîndoi stîlpii uşii şi pragul de sus al caselor unde îl vor mînca.
Exo	12	8	Carnea s’o mănînce chiar în noaptea aceea, friptă la foc; şi anume s’o mănînce cu azimi şi cu verdeţuri amare.
Exo	12	9	Să nu-l mîncaţi crud sau fiert în apă; ci să fie fript la foc: atît capul, cît şi picioarele şi măruntaiele.
Exo	12	10	Să nu lăsaţi nimic din el pînă a doua zi dimineaţa; şi, dacă va rămînea ceva din el pe a doua zi dimineaţa, să-l ardeţi în foc.
Exo	12	11	Cînd îl veţi mînca, să aveţi mijlocul încins, încălţămintele în picioare, şi toiagul în mînă; şi să-l mîncaţi în grabă; căci sînt Paştele Domnului.
Exo	12	12	În noaptea aceea, Eu voi trece prin ţara Egiptului, şi voi lovi pe toţi întîii-născuţi din ţara Egiptului, dela oameni pînă la dobitoace; şi voi face judecată împrotiva tuturor zeilor Egiptului; Eu, Domnul.
Exo	12	13	Sîngele vă va sluji ca semn pe casele unde veţi fi. Eu voi vedea sîngele, şi voi trece pe lîngă voi, aşa că nu vă va nimici nici o urgie, atunci cînd voi lovi ţara Egiptului.
Exo	12	14	Şi pomenirea acestei zile s’o păstraţi, şi s’o prăznuiţi printr’o sărbătoare în cinstea Domnului; s’o prăznuiţi ca o lege vecinică pentru urmaşii voştri.
Exo	12	15	Timp de şapte zile, veţi mînca azimi. Din cea dintîi zi veţi scoate aluatul din casele voastre: căci oricine va mînca pîne dospită, din ziua întîi pînă în ziua a şaptea, va fi nimicit din Israel.
Exo	12	16	În ziua dintîi veţi avea o adunare de sărbătoare sfîntă; şi în ziua a şaptea, veţi avea o adunare de sărbătoare sfîntă. Să nu faceţi nici o muncă în zilele acelea; veţi putea numai să pregătiţi mîncarea fiecărui ins.
Exo	12	17	Să ţineţi sărbătoarea azimilor, căci chiar în ziua aceea voi scoate oştile voastre din ţara Egiptului; să ţineţi ziua aceea ca o lege vecinică pentru urmaşii voştri.
Exo	12	18	În luna întîi, din a patrusprezecea zi a lunii, seara, să mîncaţi azimi, pînă în seara zilei a douăzeci şi una a lunii.
Exo	12	19	Timp de şapte zile, să nu se găsească aluat în casele voastre; căci oricine va mînca pîne dospită, va fi nimicit din adunarea lui Israel, fie străin, fie băştinaş.
Exo	12	20	Să nu mîncaţi pîne dospită; ci, în toate locuinţele voastre, să mîncaţi azimi.“
Exo	12	21	Moise a chemat pe toţi bătrînii lui Israel, şi le-a zis: „Duceţi-vă de luaţi un miel pentru familiile voastre, şi junghiaţi Paştele.
Exo	12	22	Să luaţi apoi un mănunchi de isop, să-l muiaţi în sîngele din strachină, şi să ungeţi pragul de sus şi cei doi stîlpi ai uşii cu sîngele din strachină. Nimeni din voi să nu iasă din casă pînă dimineaţa.
Exo	12	23	Cînd va trece Domnul ca să lovească Egiptul, şi va vedea sîngele pe pragul de sus şi pe cei doi stîlpi ai uşii, Domnul va trece pe lîngă uşă, şi nu va îngădui Nimicitorului să intre în casele voastre ca să vă lovească.
Exo	12	24	Să păziţi lucrul acesta ca o lege pentru voi şi pentru copiii voştri în veac.
Exo	12	25	Cînd veţi intra în ţara, pe care v’o va da Domnul, după făgăduinţa Lui, să ţineţi acest obicei sfînt.
Exo	12	26	Şi cînd vă vor întreba copiii voştri: «Ce însemnează obiceiul acesta?»
Exo	12	27	să răspundeţi:«Este jertfa de Paşte în cinstea Domnului, care a trecut pe lîngă casele copiilor lui Israel în Egipt, cînd a lovit Egiptul, şi ne-a scăpat casele noastre.“ Poporul s’a plecat, şi s’a închinat pînă la pămînt.
Exo	12	28	Şi copiii lui Israel au plecat, şi au făcut cum poruncise Domnul lui Moise şi lui Aaron; aşa au făcut.
Exo	12	29	La miezul-nopţii, Domnul a lovit pe toţi întîii născuţi din ţara Egiptului, dela întîiul-născut al lui Faraon, care şedea pe scaunul lui de domnie, pînă la întîiul-născut al celui închis în temniţă, şi pînă la toţi întîii-născuţi ai dobitoacelor.
Exo	12	30	Faraon s’a sculat noaptea, el şi toţi slujitorii lui, şi toţi Egiptenii; şi au fost mari ţipete în Egipt, căci nu era casă unde să nu fie un mort.
Exo	12	31	În aceeaş noapte Faraon a chemat pe Moise şi pe Aaron, şi le-a zis: „Sculaţi-vă, ieşiţi din mijlocul poporului meu, voi şi copiii lui Israel. Duceţi-vă să slujiţi Domnului, cum aţi zis.
Exo	12	32	Luaţi-vă şi oile şi boii, cum aţi zis, duceţi-vă, şi binecuvîntaţi-mă.“
Exo	12	33	Egiptenii zoreau poporul, şi se grăbeau să-i scoată din ţară, căci ziceau: „Altfel, toţi vom pieri.“
Exo	12	34	Poporul şi-a luat plămădeala (coca), înainte de a se dospi. Şi-au învelit postăvile cu plămădeala în haine, şi le-au pus pe umeri.
Exo	12	35	Copiii lui Israel au făcut ce spusese Moise, şi au cerut Egiptenilor vase de argint, vase de aur şi haine.
Exo	12	36	Domnul a făcut ca poporul să capete trecere înaintea Egiptenilor, cari le-au împlinit cererea. Şi astfel au jăfuit pe Egipteni.
Exo	12	37	Copiii lui Israel au plecat din Ramses spre Sucot, în număr de aproape şase sute de mii de oameni cari mergeau pe jos, afară de copii.
Exo	12	38	O mulţime de oameni de tot soiul s’au suit împreună cu ei; aveau şi turme însemnate de oi şi boi.
Exo	12	39	Cu plămădeala, pe care o luaseră din Egipt şi care nu se dospise încă, au făcut turte fără aluat; căci fuseseră izgoniţi de Egipteni, fără să mai poată zăbovi, şi fără să-şi ia merinde cu ei.
Exo	12	40	Şederea copiilor lui Israel în Egipt a fost de patru sute treizeci de ani.
Exo	12	41	Şi, după patru sute treizeci de ani, tocmai în ziua aceea, toate oştile Domnului au ieşit din ţara Egiptului.
Exo	12	42	Noaptea aceea trebuie prăznuită în cinstea Domnului, pentrucă atunci i-a scos din ţara Egiptului; noaptea aceea trebuie prăznuită în cinstea Domnului de toţi copiii lui Israel şi de urmaşii lor.
Exo	12	43	Domnul a zis lui Moise şi lui Aaron: „Iată porunca privitoare la Paşte: niciun străin să nu mănînce din ele.
Exo	12	44	Să tai împrejur pe orice rob cumpărat cu bani, şi apoi să mănînce din ele.
Exo	12	45	Veneticul şi simbriaşul să nu mănînce.
Exo	12	46	Să nu le mănînce decît într’o singură casă; să nu luaţi deloc carne afară din casă, şi să nu zdrobiţi niciun os.
Exo	12	47	Toată adunarea lui Israel să facă Paştele.
Exo	12	48	Dacă un străin, care va locui la tine, va vrea să facă Paştele Domnului, orice parte bărbătească din casa lui va trebui tăiată împrejur; apoi se va apropia să le facă, şi va fi ca şi băştinaşul; dar niciun netăiat împrejur să nu mănînce din ele.
Exo	12	49	Aceeaş lege va fi pentru băştinaş ca şi pentru străinul, care va locui în mijlocul vostru.“
Exo	12	50	Toţi copiii lui Israel au făcut cum poruncise Domnul lui Moise şi lui Aaron; aşa au făcut.
Exo	12	51	Şi chiar în ziua aceea, Domnul a scos din ţara Egiptului pe copiii lui Israel, după oştile lor.
------------------------Exodul, capitolul 13
Exo	13	1	Domnul a vorbit lui Moise, şi a zis:
Exo	13	2	„Pune-Mi deoparte ca sfînt pe orice întîi-născut, pe orice întîi născut dintre copiii lui Israel, atît dintre oameni cît şi dintre dobitoace: este al Meu.“
Exo	13	3	Moise a zis poporului: „Aduceţi-vă aminte de ziua aceasta, cînd aţi ieşit din Egipt, din casa robiei; căci cu mînă puternică v’a scos Domnul de acolo. Să nu mîncaţi pîne dospită.
Exo	13	4	Astăzi ieşiţi, în luna spicelor {Sau: Abib}.
Exo	13	5	Cînd te va duce Domnul în ţara Cananiţilor, Hetiţilor, Amoriţilor, Heviţilor şi Iebusiţilor, pe care a jurat părinţilor tăi că ţi-o va da, ţară unde curge lapte şi miere, să ţii următoarea slujbă în luna aceasta.
Exo	13	6	Timp de şapte zile, să mănînci azimi; şi în ziua a şaptea, să fie o sărbătoare în cinstea Domnului.
Exo	13	7	În timpul celor şapte zile, să mîncaţi azimi; să nu se vadă la tine nimic dospit, nici aluat, pe toată întinderea ţării tale.
Exo	13	8	Să spui atunci fiului tău: «Aceasta este spre pomenirea celor ce a făcut Domnul pentru mine, cînd am ieşit din Egipt.»
Exo	13	9	Să-ţi fie ca un semn pe mînă şi ca un semn de aducere aminte pe frunte între ochii tăi, pentruca legea Domnului să fie totdeauna în gura ta; căci cu mînă puternică te-a scos Domnul din Egipt.
Exo	13	10	Să ţii porunca aceasta la vremea hotărîtă, din an în an.
Exo	13	11	Cînd te va aduce Domnul în ţara Cananiţilor, cum a jurat ţie şi părinţilor tăi, şi cînd ţi-o va da,
Exo	13	12	să închini Domnului pe orice întîi-născut, chiar pe orice întîi-născut din vitele, pe cari le vei avea: orice parte bărbătească este a Domnului.
Exo	13	13	Să răscumperi cu un miel pe orice întîi-născut al măgăriţei; iar dacă nu-l vei răscumpăra, să-i frîngi gîtul. Să răscumperi de asemenea pe orice întîi-născut de parte bărbătească dintre fiii tăi.
Exo	13	14	Şi cînd te va întreba fiul tău într’o zi: «Ce înseamnă lucrul acesta?» să-i răspunzi: «Prin mîna Lui cea atotputernică, Domnul ne-a scos din Egipt, din casa robiei;
Exo	13	15	şi, fiindcă Faraon se încăpăţîna şi nu voia să ne lase să plecăm, Domnul a omorît pe toţi întîii-născuţi din ţara Egiptului, dela întîii-născuţi ai oamenilor pînă la întîii-născuţi ai dobitoacelor. Iată de ce aduc jertfă Domnului pe orice întîi-născut de parte bărbătească, şi răscumpăr pe orice întîi-născut dintre fiii mei.
Exo	13	16	Să-ţi fie ca un semn pe mînă şi ca un semn de aducere aminte pe frunte între ochi; căci prin mîna Lui atotputernică ne-a scos Domnul din Egipt.“»
Exo	13	17	După ce a lăsat Faraon pe popor să plece, Dumnezeu nu l-a dus pe drumul care dă în ţara Filistenilor, măcar că era mai aproape; căci a zis Dumnezeu: „S’ar putea să-i pară rău poporului văzînd războiul, şi să se întoarcă în Egipt.“
Exo	13	18	Ci Dumnezeu a pus pe popor să facă un ocol pe drumul care duce spre pustie, spre marea Roşie. Copiii lui Israel au eşit înarmaţi din ţara Egiptului.
Exo	13	19	Moise a luat cu el oasele lui Iosif; căci Iosif pusese pe fiii lui Israel să jure, zicînd: „Cînd vă va cerceta Dumnezeu, să luaţi cu voi oasele mele de aici.“
Exo	13	20	Au plecat din Sucot, şi au tăbărît la Etam, la marginea pustiei.
Exo	13	21	Domnul mergea înaintea lor, ziua într’un stîlp de nor, ca să-i călăuzească pe drum, iar noaptea într’un stîlp de foc, ca să-i lumineze, pentru ca să meargă şi ziua şi noaptea.
Exo	13	22	Stîlpul de nor nu se depărta dinaintea poporului în timpul zilei, nici stîlpul de foc în timpul nopţii.
------------------------Exodul, capitolul 14
Exo	14	1	Domnul a vorbit lui Moise, şi a zis:
Exo	14	2	„Spune copiilor lui Israel să se întoarcă, şi să tăbărască înaintea Pihahirotului, între Migdol şi mare, faţă în faţă cu Baal-Ţefon: în dreptul locului acestuia să tăbărîţi, lîngă mare.
Exo	14	3	Faraon va zice despre copiii lui Israel: «S’au rătăcit prin ţară; îi închide pustia.»
Exo	14	4	Eu voi împietri inima lui Faraon, şi-i va urmări; dar Faraon şi toată oastea lui vor face să se arate slava Mea, şi Egiptenii vor şti că Eu sînt Domnul.“ Copiii lui Israel au făcut aşa.
Exo	14	5	S’a dat de ştire împăratului Egiptului că poporul a luat fuga. Atunci inima lui Faraon şi inima slujitorilor lui s’a schimbat faţă de popor. Ei au zis: „Ce am făcut de am lăsat pe Israel să plece şi să nu ne mai slujească?“
Exo	14	6	Faraon şi-a pregătit carul de război, şi şi-a luat oamenii de război cu el.
Exo	14	7	A luat şase sute de cară de luptă cu oameni aleşi, şi toate carăle Egiptului; în toate erau luptători.
Exo	14	8	Domnul a împietrit inima lui Faraon, împăratul Egiptului, şi Faraon a urmărit pe copiii lui Israel. Copiii lui Israel ieşiseră gata de luptă.
Exo	14	9	Egiptenii i-au urmărit; şi toţi caii, carăle lui Faraon, călăreţii lui şi oştirea lui, i-au ajuns tocmai cînd erau tăbărîţi lîngă mare lîngă Pi-Hahirot, faţă în faţă cu Baal-Ţefon.
Exo	14	10	Faraon se apropia. Copiii lui Israel şi-au ridicat ochii, şi iată că Egiptenii veneau după ei. Şi copiii lui Israel s’au spăimîntat foarte tare, şi au strigat către Domnul după ajutor.
Exo	14	11	Ei au zis lui Moise: „Nu erau oare morminte în Egipt, ca să nu mai fi fost nevoie să ne aduci să murim în pustie? Ce ne-ai făcut de ne-ai scos din Egipt?
Exo	14	12	Nu-ţi spuneam noi în Egipt: «Lasă-ne să slujim ca robi Egiptenilor, căci vrem mai bine să slujim ca robi Egiptenilor decît să murim în pustie?“
Exo	14	13	Moise a răspuns poporului: „Nu vă temeţi de nimic, staţi pe loc, şi veţi vedea izbăvirea, pe care v’o va da Domnul în ziua aceasta; căci pe Egiptenii aceştia, pe care-i vedeţi azi, nu-i veţi mai vedea niciodată.
Exo	14	14	Domnul Se va lupta pentru voi; dar voi, staţi liniştiţi.“
Exo	14	15	Domnul a zis lui Moise: „Ce rost au strigătele acestea? Spune copiilor lui Israel să pornească înainte.
Exo	14	16	Tu, ridică-ţi toiagul, întinde ţi mîna spre mare, şi despică-o; şi copiii lui Israel vor trece prin mijlocul mării ca pe uscat.
Exo	14	17	Eu voi împietri inima Egiptenilor, ca să intre în mare după ei. Şi Faraon şi toată oastea lui, carăle şi călăreţii lui, vor face să se arate slava Mea.
Exo	14	18	Şi vor şti Egiptenii că Eu sînt Domnul cînd Faraon, carăle şi călăreţii lui, vor face să se arate slava Mea.“
Exo	14	19	Îngerul lui Dumnezeu, care mergea înaintea taberei lui Israel, Şi-a schimbat locul, şi a mers înapoia lor, şi stîlpul de nor care mergea înaintea lor, şi-a schimbat locul, şi a stat înapoia lor.
Exo	14	20	El s’a aşezat între tabăra Egiptenilor şi tabăra lui Israel. Norul acesta pe o parte era întunecos, iar pe cealaltă lumina noaptea. Şi toată noaptea cele două tabere nu s’au apropiat una de alta.
Exo	14	21	Moise şi-a întins mîna spre mare. Şi Domnul a pus marea în mişcare printr’un vînt dinspre răsărit, care a suflat cu putere toată noaptea; el a uscat marea, şi apele s’au despărţit în două.
Exo	14	22	Copiii lui Israel au trecut prin mijlocul mării ca pe uscat, şi apele stăteau ca un zid la dreapta şi la stînga lor.
Exo	14	23	Egiptenii i-au urmărit; şi toţi caii lui Faraon, carăle şi călăreţii lui au intrat după ei în mijlocul mării.
Exo	14	24	În straja dimineţii, Domnul, din stîlpul de foc şi de nor, S’a uitat spre tabăra Egiptenilor, şi a aruncat învălmăşala în tabăra Egiptenilor.
Exo	14	25	A scos roatele carălor şi le-a îngreuiat mersul. Egiptenii au zis atunci: „Haidem să fugim dinaintea lui Israel, căci Domnul Se luptă pentru el împotriva Egiptenilor.“
Exo	14	26	Domnul a zis lui Moise: „Întinde-ţi mîna spre mare; şi apele au să se întoarcă peste Egipteni, peste carăle lor şi peste călăreţii lor.“
Exo	14	27	Moise şi-a întins mîna spre mare. Şi în spre dimineaţă, marea şi-a luat iarăş repeziciunea cursului, şi la apropierea ei Egiptenii au luat-o la fugă; dar Domnul a năpustit pe Egipteni în mijlocul mării.
Exo	14	28	Apele s’au întors, şi au acoperit carăle, călăreţii şi toată oastea lui Faraon, cari intraseră în mare după copiii lui Israel; niciunul măcar n’a scăpat.
Exo	14	29	Dar copiii lui Israel au trecut prin mijlocul mării ca pe uscat, în timp ce apele stăteau ca un zid la dreapta şi la stînga lor.
Exo	14	30	În ziua aceea, Domnul a izbăvit pe Israel din mîna Egiptenilor; şi Israel a văzut pe Egipteni morţi pe ţărmul mării.
Exo	14	31	Israel a văzut mîna puternică, pe care o îndreptase Domnul împotriva Egiptenilor. Şi poporul s’a temut de Domnul, şi a crezut în Domnul şi în robul Său Moise.
------------------------Exodul, capitolul 15
Exo	15	1	Atunci Moise şi copiii lui Israel au cîntat Domnului cîntarea aceasta. Ei au zis:„Voi cînta Domnului, căci Şi-a arătat slava:A năpustit în mare pe cal şi pe călăreţ.
Exo	15	2	Domnul este tăria mea şi temeiul cîntărilor mele de laudă:El m’a scăpat.El este Dumnezeul meu: pe El Îl voi lăuda;El este Dumnezeul tatălui meu:pe El Îl voi preamări.
Exo	15	3	Domnul este un războinic viteaz: Numele Lui este Domnul.
Exo	15	4	El a aruncat în mare carăle lui Faraon şi oastea lui;Luptătorii lui aleşi au fost înghiţiţi în marea Roşie.
Exo	15	5	I-au acoperit valurile,Şi s’au pogorît în fundul apelor, ca o piatră.
Exo	15	6	Dreapta Ta, Doamne, şi-a făcut vestită tăria;Mîna Ta cea dreaptă, Doamne, a zdrobit pe vrăjmaşi.
Exo	15	7	Prin mărimea măreţiei Tale,Tu trînteşti la pămînt pe vrăjmaşii Tăi;Îţi deslănţuieşti mînia,Şi ea-i mistuie ca pe o trestie.
Exo	15	8	La suflarea nărilor Tale, s’au îngrămădit apele,S’au ridicat talazurile ca un zid,Şi s’au închegat valurile în mijlocul mării.
Exo	15	9	Vrăjmaşul zicea: „Îi voi urmări, îi voi ajunge,Voi împărţi prada de război;Îmi voi răzbuna pe ei,Voi scoate sabia, şi-i voi nimici cu mîna mea!“
Exo	15	10	Dar Tu ai suflat cu suflarea Ta:Şi marea i-a acoperit;Ca plumbul s’au afundatÎn adîncimea apelor.
Exo	15	11	Cine este ca Tine între dumnezei, Doamne?Cine este ca Tine minunat în sfinţenie,Bogat în fapte de laudă,Şi făcător de minuni?
Exo	15	12	Tu Ţi-ai întins mîna dreaptă:Şi i-a înghiţit pămîntul.
Exo	15	13	Prin îndurarea Ta, Tu ai călăuzit,Şi ai izbăvit pe poporul acesta;Iar prin puterea Ta îl îndrepţiSpre locaşul sfinţeniei Tale.
Exo	15	14	Popoarele vor afla lucrul acesta, şi se vor cutremura:Apucă groaza pe Filisteni,
Exo	15	15	Se înspăimîntă căpeteniile Edomului,Şi un tremur apucă pe războinicii lui Moab;Toţi locuitorii Canaanului leşină dela inimă.
Exo	15	16	Îi va apuca teama şi spaima;Iar văzînd măreţia braţului Tău,Vor sta muţi ca o piatră,Pînă va trece poporul Tău, Doamne!Pînă va trecePoporul, pe care Ţi l-ai răscumpărat.
Exo	15	17	Tu îi vei aduce şi-i vei aşeza pe muntele moştenirii Tale,În locul, pe care Ţi l-ai pregătit ca locaş, Doamne,La Templul, pe care mînile Tale l-au întemeiat, Doamne!
Exo	15	18	Şi Domnul va împărăţi în veac şi în veci de veci.
Exo	15	19	Căci caii lui Faraon, carăle şi călăreţii lui au intrat în mare,Şi Domnul a adus peste ei apele mării;Dar copiii lui Israel au mers ca pe uscat prin mijlocul mării.“
Exo	15	20	Maria, proorociţa, sora lui Aaron, a luat în mînă o timpană, şi toate femeile au venit după ea, cu timpane şi jucînd.
Exo	15	21	Maria răspundea copiilor lui Israel:„Cîntaţi Domnului, căci Şi-a arătat slava:A năpustit în mare pe cal şi pe călăreţ.“
Exo	15	22	Moise a pornit pe Israel dela marea Roşie. Au apucat înspre pustia Şur; şi, după trei zile de mers în pustie, n’au găsit apă.
Exo	15	23	Au ajuns la Mara; dar n’au putut să bea apă din Mara, pentrucă era amară. De aceea locul acela a fost numit Mara {Sau: Amărăciune}.
Exo	15	24	Poporul a cîrtit împotriva lui Moise, zicînd: „Ce avem să bem?“
Exo	15	25	Moise a strigat către Domnul; şi Domnul i-a arătat un lemn, pe care l-a aruncat în apă. Şi apa s’a făcut dulce. Acolo a dat Domnul poporului legi şi porunci, şi acolo l-a pus la încercare.
Exo	15	26	El a zis: „Dacă vei asculta cu luare aminte glasul Domnului, Dumnezeului tău, dacă vei face ce este bine înaintea Lui, dacă vei asculta de poruncile Lui, şi dacă vei păzi toate legile Lui, nu te voi lovi cu niciuna din bolile cu cari am lovit pe Egipteni; căci Eu sînt Domnul, care te vindecă.“
Exo	15	27	Au ajuns la Elim, unde erau douăsprezece izvoare de apă şi şaptezeci de finici. Şi au tăbărît acolo, lîngă apă.
------------------------Exodul, capitolul 16
Exo	16	1	Toată adunarea copiilor lui Israel a plecat din Elim; şi au ajuns în pustia Sin, care este între Elim şi Sinai, în a cincisprezecea zi a lunii a doua după ieşirea lor din ţara Egiptului.
Exo	16	2	Şi toată adunarea copiilor lui Israel a cîrtit în pustia aceea împotriva lui Moise şi Aaron.
Exo	16	3	Copiii lui Israel le-au zis: „Cum de n’am murit loviţi de mîna Domnului în ţara Egiptului, cînd şedeam lîngă oalele noastre cu carne, cînd mîncam pîne de ne săturam? Căci ne-aţi adus în pustia aceasta ca să faceţi să moară de foame toată mulţimea aceasta.“
Exo	16	4	Domnul a zis lui Moise: „Iată că voi face să vă ploaie pîne din ceruri. Poporul va ieşi afară, şi va strînge, cît îi trebuie pentru fiecare zi, ca să-l pun la încercare, şi să văd dacă va umbla sau nu după legea Mea.
Exo	16	5	În ziua a şasea, cînd vor pregăti ce au adus acasă, vor avea de două ori mai mult de cît vor strînge în fiecare zi.“
Exo	16	6	Moise şi Aaron au zis tuturor copiilor lui Israel: „Astăseară, veţi înţelege că Domnul este Acela, care v’a scos din ţara Egiptului.
Exo	16	7	Şi mîne dimineaţă, veţi vedea slava Domnului; pentrucă v’a auzit cîrtirile împotriva Domnului; căci ce sîntem noi, ca să cîrtiţi împotriva noastră?“
Exo	16	8	Moise a zis: „Domnul vă va da astăseară carne de mîncat, şi mîne dimineaţă vă va da pîne să vă săturaţi, pentrucă a auzit Domnul cîrtirile, pe cari le-aţi rostit împotriva Lui; căci ce sîntem noi? Cîrtirile voastre nu se îndreaptă împotriva noastră, ci împotriva Domnului.“
Exo	16	9	Moise a zis lui Aaron: „Spune întregei adunări a copiilor lui Israel: «Apropiaţi-vă înaintea Domnului; căci v’a auzit cîrtirile.“
Exo	16	10	Şi, pe cînd vorbea Aaron întregei adunări a lui Israel, s’au uitat înspre pustie, şi iată că slava Domnului s’a arătat în nor.
Exo	16	11	Domnul, vorbind lui Moise, a zis:
Exo	16	12	„Am auzit cîrtirile copiilor lui Israel. Spune-le: «Între cele două seri aveţi să mîncaţi carne, şi dimineaţa vă veţi sătura de pîne; şi veţi şti că Eu sînt Domnul, Dumnezeul vostru.“
Exo	16	13	Seara, au venit nişte prepeliţe şi au acoperit tabăra; şi, dimineaţa, s’a aşezat un strat gros de rouă în jurul taberii.
Exo	16	14	Cînd s’a luat roua aceasta, pe faţa pustiei era ceva mărunt ca nişte grăunţe, mărunt ca bobiţele de ghiaţă albă pe pămînt.
Exo	16	15	Copiii lui Israel s’au uitat la ea, şi au zis unul către altul: „Ce este aceasta?“ căci nu ştiau ce este. Moise le-a zis: „Este pînea, pe care v’o dă Domnul ca hrană.
Exo	16	16	Iată ce a poruncit Domnul: «Fiecare din voi să strîngă cît îi trebuie pentru hrană, şi anume un omer de cap, după numărul sufletelor voastre; fiecare să ia din ea pentru cei din cortul lui.“
Exo	16	17	Israeliţii au făcut aşa; şi au strîns unii mai mult, alţii mai puţin.
Exo	16	18	În urmă o măsurau cu omerul, şi cine strînsese mai mult, n’avea nimic de prisos, iar cine strînsese mai puţin, nu ducea lipsă de loc. Fiecare strîngea tocmai cît îi trebuia pentru hrană.
Exo	16	19	Moise le-a zis: „Nimeni să nu lase ceva din ea pînă a doua zi dimineaţă.“
Exo	16	20	N’au ascultat de Moise, şi s’au găsit unii, care au lăsat ceva din ea pînă dimineaţa; dar a făcut viermi şi s’a împuţit. Moise s’a mîniat pe oamenii aceia.
Exo	16	21	Astfel, în toate dimineţile, fiecare strîngea cît îi trebuia pentru hrană; şi, cînd venea căldura soarelui, se topea.
Exo	16	22	În ziua a şasea, au strîns hrană îndoit, şi anume doi omeri de fiecare. Toţi fruntaşii adunării au venit şi au spus lui Moise lucrul acesta.
Exo	16	23	Şi Moise le-a zis: „Domnul a poruncit aşa. Mîne este ziua de odihnă, Sabatul închinat Domnului; coaceţi ce aveţi de copt, fierbeţi ce aveţi de fiert, şi păstraţi pînă a doua zi dimineaţa tot ce va rămînea!“
Exo	16	24	Au lăsat-o pînă a doua zi dimineaţa, cum poruncise Moise; şi nu s’a împuţit, şi n’a făcut viermi.
Exo	16	25	Moise a zis: „Mîncaţi-o azi, căci este ziua Sabatului; azi nu veţi găsi mană pe cîmp.
Exo	16	26	Veţi strînge timp de şase zile; dar în ziua a şaptea, care este Sabatul, nu va fi.“
Exo	16	27	În ziua a şaptea, unii din popor au ieşit să strîngă mană, şi n’au găsit.
Exo	16	28	Atunci Domnul a zis lui Moise: „Pînă cînd aveţi de gînd să nu păziţi poruncile şi legile Mele?
Exo	16	29	Vedeţi că Domnul v’a dat Sabatul; de aceia vă dă în ziua a şasea hrană pentru două zile. Fiecare să rămînă la locul lui, şi, în ziua a şaptea, nimeni să nu iasă din locul în care se găseşte.“
Exo	16	30	Şi poporul s’a odihnit în ziua a şaptea.
Exo	16	31	Casa lui Israel a numit hrana aceasta „mană“. Ea semăna cu bobul de coriandru; era albă, şi avea un gust de turtă cu miere.
Exo	16	32	Moise a zis: „Iată ce a poruncit Domnul: «Să se păstreze un omer plin cu mană pentru urmaşii voştri, ca să vadă şi ei pînea pe care v’am dat-o s’o mîncaţi în pustie, după ce v’am scos din ţara Egiptului.“
Exo	16	33	Şi Moise a zis lui Aaron: „Ia un vas, pune în el un omer plin cu mană {Mana – numită aşa pentrucă Israeliţii, cînd au văzut-o întîia dată, au strigat: „Man hu = ce este aceasta“?}, şi aşează-l înaintea Domnului, ca să fie păstrat pentru urmaşii voştri.“
Exo	16	34	După porunca dată de Domnul lui Moise, Aaron l’a pus înaintea chivotului mărturiei, ca să fie păstrat.
Exo	16	35	Copiii lui Israel au mîncat mană patruzeci de ani, pînă la sosirea lor într-o ţară locuită; au mîncat mană pînă la sosirea lor la hotarele ţării Canaanului.
Exo	16	36	Omerul este a zecea parte dintr’o efă.
------------------------Exodul, capitolul 17
Exo	17	1	Toată adunarea copiilor lui Israel a plecat din pustia Sin, după călătoriile zilnice, pe cari poruncise Domnul să le facă; şi au tăbărît la Refidim. Acolo poporul n’a găsit apă de băut.
Exo	17	2	Atunci poporul a căutat ceartă cu Moise. Ei au zis: „Dă-ne apă să bem!“ Moise le-a răspuns: „Pentruce căutaţi ceartă cu mine? Pentruce ispitiţi pe Domnul?“
Exo	17	3	Poporul stătea acolo, chinuit de sete, şi cîrtea împotriva lui Moise. El zicea: „Pentruce ne-ai scos din Egipt, ca să ne faci să murim de sete aici cu copiii şi turmele noastre?“
Exo	17	4	Moise a strigat către Domnul, şi a zis: „Ce să fac cu poporul acesta? Încă puţin, şi au să mă ucidă cu pietre.“
Exo	17	5	Domnul a zis lui Moise: „Treci înaintea poporului, şi ia cu tine vreo cîţiva din bătrînii lui Israel; ia-ţi în mînă şi toiagul cu care ai lovit rîul, şi porneşte!
Exo	17	6	Iată, Eu voi sta înaintea ta pe stînca Horebului; vei lovi stînca, şi va ţîşni apă din ea, şi poporul va bea.“ Moise a făcut aşa, în faţa bătrînilor lui Israel.
Exo	17	7	El a numit locul acela„Masa şi Meriba“ {Sau: Ispită şi ceartă}, căci copiii lui Israel se certaseră, şi ispitiseră pe Domnul, zicînd: „Este oare Domnul în mijlocul nostru, sau nu este?“
Exo	17	8	Amalec a venit să bată pe Israel la Refidim.
Exo	17	9	Atunci Moise a zis lui Iosua: „Alege nişte bărbaţi, şi ieşi de luptă împotriva lui Amalec. Iar eu voi sta mîne pe vîrful dealului cu toiagul lui Dumnezeu în mînă.“
Exo	17	10	Iosua a făcut ce-i spusese Moise, şi a ieşit să lupte împotriva lui Amalec. Iar Moise, Aaron şi Hur s’au suit pe vîrful dealului.
Exo	17	11	Cînd îşi ridica Moise mîna, era mai tare Israel; şi cînd îşi lăsa mînă în jos, era mai tare Amalec.
Exo	17	12	Mînile lui Moise fiind trudite, ei au luat o piatră, au pus-o subt el, şi el a şezut pe ea. Aaron şi Hur îi sprijineau mînile, unul deoparte, iar altul de alta; şi mînile lui au rămas întinse pînă la asfinţitul soarelui.
Exo	17	13	Şi Iosua a biruit pe Amalec şi poporul lui, cu tăişul săbiei.
Exo	17	14	Domnul a zis lui Moise: „Scrie lucrul acesta în carte, ca să se păstreze aducerea aminte, şi spune lui Iosua că voi şterge pomenirea lui Amalec de subt ceruri.“
Exo	17	15	Moise a zidit un altar, şi i-a pus numele „Domnul, steagul meu {Evreieşte: Jehova-nisi}.“
Exo	17	16	El a zis: „Pentrucă şi-a ridicat mîna împotriva scaunului de domnie al Domnului, Domnul va purta război împotriva lui Amalec, din neam în neam!“
------------------------Exodul, capitolul 18
Exo	18	1	Ietro, preotul Madianului, socrul lui Moise, a aflat tot ce făcuse Dumnezeu pentru Moise şi poporul Său Israel; a aflat că Domnul scosese pe Israel din Egipt.
Exo	18	2	Ietro, socrul lui Moise, a luat pe Sefora, nevasta lui Moise, care fusese trimeasă acasă.
Exo	18	3	A luat şi pe cei doi fii ai Seforei; unul se numea Gherşom {Sau: Străin}, căci Moise zisese: „Locuiesc ca străin într’o ţară străină,“
Exo	18	4	iar celalt se numea Eliezer {Sau: Ajutorul lui Dumnezeu}, căci zisese: „Dumnezeul tatălui meu mi-a ajutat, şi m’a scăpat de sabia lui Faraon.“
Exo	18	5	Ietro, socrul lui Moise, a venit cu fiii şi nevasta lui Moise în pustie unde tăbăra el, la muntele lui Dumnezeu.
Exo	18	6	A trimes vorbă lui Moise să-i spună: „Eu, socrul tău Ietro, vin la tine cu nevastă-ta şi cu cei doi fii ai tăi.“
Exo	18	7	Moise a ieşit înaintea socrului său, s’a aruncat cu faţa la pămînt, şi l-a sărutat. S’au întrebat unul pe altul de sănătate, şi au intrat în cortul lui Moise.
Exo	18	8	Moise a istorisit socrului său tot ce făcuse Domnul împotriva lui Faraon şi împotriva Egiptului, din pricina lui Israel, toate suferinţele cari veniseră peste ei pe drum, şi cum îi izbăvise Domnul din ele.
Exo	18	9	Ietro s’a bucurat pentru tot binele, pe care-l făcuse Domnul lui Israel, şi pentru că-l izbăvise din mîna Egiptenilor.
Exo	18	10	Şi Ietro a zis: „Binecuvîntat să fie Domnul, care v’a izbăvit din mîna Egiptenilor şi din mîna lui Faraon, El, care a izbăvit poporul din mîna Egiptenilor!
Exo	18	11	Cunosc acum că Domnul este mai mare decît toţi dumnezeii; căci în lucrul în care s’au purtat cu trufie, El a fost mai pesus de ei.“
Exo	18	12	Ietro, socrul lui Moise, a adus lui Dumnezeu o ardere de tot şi o jertfă de mîncare. Aaron şi toţi bătrînii lui Israel au venit şi au luat parte la masă cu socrul lui Moise, înaintea lui Dumnezeu.
Exo	18	13	A doua zi, Moise s’a aşezat să judece poporul; şi poporul a stat înaintea lui de dimineaţa pînă seara.
Exo	18	14	Socrul lui Moise a văzut tot ce făcea el pentru popor, şi a zis: „Ce faci tu acolo cu poporul acela? De ce stai singur, şi tot poporul stă înaintea ta, de dimineaţa pînă seara?“
Exo	18	15	Moise a răspuns socrului său: „Poporul vine la mine ca să ceară sfat lui Dumnezeu.
Exo	18	16	Cînd au vreo treabă, vin la mine; eu judec între ei, şi fac cunoscut poruncile lui Dumnezeu şi legile Lui.“
Exo	18	17	Socrul lui Moise i-a zis: „Ce faci tu nu este bine.
Exo	18	18	Te istoveşti singur, şi vei istovi şi poporul acesta, care este cu tine; căci lucrul este mai pe sus de puterile tale şi nu-l vei putea face singur.
Exo	18	19	Acum ascultă glasul meu; am să-ţi dau un sfat, şi Dumnezeu va fi cu tine! Fii tîlmaciul poporului înaintea lui Dumnezeu, şi du pricinile înaintea lui Dumnezeu.
Exo	18	20	Învaţă-i poruncile şi legile; şi arată-le calea, pe care trebuie s’o urmeze şi ce trebuie să facă.“
Exo	18	21	Alege din tot poporul oameni destoinici, temători de Dumnezeu, oameni de încredere, vrăjmaşi ai lăcomiei; pune-i peste popor drept căpetenii peste o mie, căpetenii peste o sută, căpetenii peste cinci zeci şi căpetenii peste zece.
Exo	18	22	Ei să judece poporul în tot timpul; să aducă înaintea ta toate pricinile însemnate, iar pricinile cele mai mici, să le judece ei înşişi. În felul acesta îţi vei uşura sarcina, căci o vor purta şi ei împreună cu tine.
Exo	18	23	Dacă vei face lucrul acesta, şi dacă Dumnezeu îţi va porunci aşa, vei putea face faţă lucrurilor, şi tot poporul acesta va ajunge fericit la locul lui.“
Exo	18	24	Moise a ascultat sfatul socrului său, şi a făcut tot ce spusese el.
Exo	18	25	Moise a ales oameni destoinici din tot Israelul, şi i-a pus căpetenii ale poporului, căpetenii peste o mie, căpetenii peste o sută, căpetenii peste cincizeci şi căpetenii peste zece.
Exo	18	26	Ei judecau poporul în tot timpul; aduceau înaintea lui Moise pricinile grele, iar toate pricinile mici le judecau ei înşişi.
Exo	18	27	Apoi Moise a trimes pe socrul său în ţara lui.
------------------------Exodul, capitolul 19
Exo	19	1	În luna a treia după ieşirea lor din ţara Egiptului, copiii lui Israel au ajuns în ziua aceea în pustia Sinai.
Exo	19	2	Dupăce au plecat de la Refidim, au ajuns în pustia Sinai, şi au tăbărît în pustie. Israel a tăbărît acolo, în faţa muntelui.
Exo	19	3	Moise s’a suit la Dumnezeu. Şi Domnul l-a chemat de pe munte, zicînd: „Aşa să vorbeşti casei lui Iacov, şi să spui copiilor lui Israel:
Exo	19	4	„Aţi văzut ce am făcut Egiptului, şi cum v’am purtat pe aripi de vultur şi v’am adus aici la Mine.
Exo	19	5	Acum, dacă veţi asculta glasul meu, şi dacă veţi păzi legămîntul Meu, veţi fi ai Mei dintre toate popoarele, căci tot pămîntul este al Meu;
Exo	19	6	Îmi veţi fi o împărăţie de preoţi şi un neam sfînt. Acestea sînt cuvintele pe cari le vei spune copiilor lui Israel.“
Exo	19	7	Moise a venit de a chemat pe bătrînii poporului, şi le-a pus înainte toate cuvintele acestea, cum îi poruncise Domnul.
Exo	19	8	Tot poporul a răspuns: „Vom face tot ce a zis Domnul!“ Moise a spus Domnului cuvintele poporului.
Exo	19	9	Şi Domnul a zis lui Moise: „Iată, voi veni la tine într-un nor gros, pentruca să audă poporul cînd îţi voi vorbi, şi să aibă totdeauna încredere în tine.“ Moise a spus Domnului cuvintele poporului.
Exo	19	10	Şi Domnul a zis lui Moise: „Du-te la popor, sfinţeşte-i azi şi mîne, şi pune-i să-şi spele hainele.
Exo	19	11	Să fie gata pentru a treia zi; căci a treia zi Domnul Se va pogorî, în faţa întregului popor, pe muntele Sinai.
Exo	19	12	Să hotărăşti poporului anumite margini dejurîmprejur, şi să spui: «Să nu cumva să vă suiţi pe munte sau să vă atingeţi de poalele lui. Oricine se va atinge de munte, va fi pedepsit cu moartea.
Exo	19	13	Nici o mînă să nu se atingă de el; ci pe oricine se va atinge, să-l omoare cu pietre, sau să-l străpungă cu săgeţi: dobitoc sau om, nu va trăi.» Cînd va suna trîmbiţa, ei vor înainta spre munte.“
Exo	19	14	Moise s’a pogorît de pe munte la popor: a sfinţit poporul, şi ei şi-au spălat hainele.
Exo	19	15	Şi a zis poporului: „Fiţi gata în trei zile; să nu vă apropiaţi de vreo femeie.“
Exo	19	16	A treia zi dimineaţa, au fost tunete, fulgere, şi un nor gros pe munte; trîmbiţa răsuna cu putere, şi tot poporul din tabără a fost apucat de spaimă.
Exo	19	17	Moise a scos poporul din tabără, spre întîmpinarea lui Dumnezeu, şi s’au aşezat la poalele muntelui.
Exo	19	18	Muntele Sinai era tot numai fum, pentrucă Domnul Se pogorîse pe el în mijlocul focului. Fumul acesta se înălţa ca fumul unui cuptor, şi tot muntele se cutremura cu putere.
Exo	19	19	Trîmbiţa răsuna tot mai puternic. Moise vorbea, şi Dumnezeu îi răspundea cu glas tare.
Exo	19	20	Domnul S’a pogorît pe muntele Sinai, şi anume pe vîrful muntelui. Domnul a chemat pe Moise pe vîrful muntelui. Şi Moise s’a suit sus.
Exo	19	21	Domnul a zis lui Moise: „Pogoară-te şi porunceşte poporului cu totdinadinsul să nu dea busna spre Domnul, ca să se uite, pentru ca nu cumva să piară un mare număr dintre ei.
Exo	19	22	Preoţii, cari se apropie de Domnul, să se sfinţească şi ei, ca nu cumva să-i lovească Domnul cu moartea.“
Exo	19	23	Moise a zis Domnului: „Poporul nu va putea să se suie pe muntele Sinai, căci ne-ai oprit cu tot dinadinsul, zicînd: «Hotărăşte anumite margini în jurul muntelui, şi sfinţeşte-l.“
Exo	19	24	Domnul i-a zis: „Du-te, pogoară-te, şi suie-te apoi iarăş cu Aaron; dar preoţii şi poporul să nu dea busna să se suie la Domnul, ca nu cumva să-i lovească cu moartea.“
Exo	19	25	Moise s’a pogorît la popor, şi i-a spus aceste lucruri.
------------------------Exodul, capitolul 20
Exo	20	1	Atunci Dumnezeu a rostit toate aceste cuvinte, şi a zis:
Exo	20	2	„Eu sînt Domnul, Dumnezeul tău, care te-a scos din ţara Egiptului, din casa robiei.
Exo	20	3	Să nu ai alţi dumnezei afară de Mine.
Exo	20	4	Să nu-ţi faci chip cioplit, nici vreo înfăţişare a lucrurilor cari sînt sus în ceruri, sau jos pe pămînt, sau în apele mai de jos de cît pămîntul.
Exo	20	5	Să nu te închini înaintea lor, şi să nu le slujeşti; căci Eu, Domnul, Dumnezeul tău, sînt un Dumnezeu gelos, care pedepsesc nelegiuirea părinţilor în copii pînă la al treilea şi la al patrulea neam al celor ce Mă urăsc,
Exo	20	6	şi Mă îndur pînă la al miilea neam de cei ce Mă iubesc şi păzesc poruncile Mele.
Exo	20	7	Să nu iei în deşert Numele Domnului, Dumnezeului tău; căci Domnul nu va lăsa nepedepsit pe cel ce va lua în deşert Numele Lui.
Exo	20	8	Adu-ţi aminte de ziua de odihnă, ca s’o sfinţeşti.
Exo	20	9	Să lucrezi şase zile, şi să-ţi faci lucrul tău.
Exo	20	10	Dar ziua a şaptea este ziua de odihnă închinată Domnului, Dumnezeului tău: să nu faci nicio lucrare în ea, nici tu, nici fiul tău, nici fiica ta, nici robul tău, nici roaba ta, nici vita ta, nici străinul care este în casa ta.
Exo	20	11	Căci în şase zile a făcut Domnul cerurile, pămîntul şi marea, şi tot ce este în ele, iar în ziua a şaptea S’a odihnit: de aceea a binecuvîntat Domnul ziua de odihnă şi a sfinţit-o.
Exo	20	12	Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta, pentruca să ţi se lungească zilele în ţara, pe care ţi-o dă Domnul, Dumnezeul tău.
Exo	20	13	Să nu ucizi.
Exo	20	14	Să nu preacurveşti.
Exo	20	15	Să nu furi.
Exo	20	16	Să nu mărturiseşti strîmb împotriva aproapelui tău.
Exo	20	17	Să nu pofteşti casa aproapelui tău; să nu pofteşti nevasta aproapelui tău, nici robul lui, nici roaba lui, nici boul lui, nici măgarul lui, nici vreun alt lucru, care este al aproapelui tău.
Exo	20	18	Tot poporul auzea tunetele şi sunetul trîmbiţei şi vedea flacările muntelui, care fumega. La priveliştea aceasta, poporul tremura, şi stătea în depărtare.
Exo	20	19	Ei au zis lui Moise: „Vorbeşte-ne tu însuţi, şi te vom asculta: dar să nu ne mai vorbească Dumnezeu, ca să nu murim.“
Exo	20	20	Moise a zis poporului: „Nu vă spăimîntaţi; căci Dumnezeu a venit tocmai ca să vă pună la încercare, şi ca să aveţi frica Lui înaintea ochilor voştri, pentru ca să nu păcătuiţi.“
Exo	20	21	Poporul stătea în depărtare; iar Moise s’a apropiat de norul în care era Dumnezeu.
Exo	20	22	Domnul a zis lui Moise: „Aşa să vorbeşti copiilor lui Israel: «Aţi văzut că v’am vorbit din ceruri.
Exo	20	23	Să nu faceţi dumnezei de argint şi dumnezei de aur, ca să-i puneţi alături de Mine; să nu vă faceţi alţi dumnezei.
Exo	20	24	Să-Mi ridici un altar de pămînt, pe care să-ţi aduci arderile-de-tot şi jertfele de mulţămire, oile şi boii. În orice loc în care Îmi voi aduce aminte de Numele Meu, voi veni la tine, şi te voi binecuvînta.
Exo	20	25	Dacă-Mi vei ridica un altar de piatră, să nu-l zideşti din pietre cioplite; căci cum îţi vei pune dalta în piatră, o vei pîngări.
Exo	20	26	Să nu te sui la altarul Meu pe trepte, ca să nu ţi se descopere goliciunea înaintea lui.“
------------------------Exodul, capitolul 21
Exo	21	1	„Iată legile, pe cari le vei pune înaintea lor.
Exo	21	2	Dacă vei cumpăra un rob evreu, să slujească şase ani ca rob; dar în al şaptelea, să iasă slobod, fără să plătească nimic ca despăgubire.
Exo	21	3	Dacă a intrat singur, să iasă singur; dacă era însurat, să iasă şi nevastă-sa împreună cu el.
Exo	21	4	Dacă stăpînul lui i-a dat o nevastă, şi a avut fii şi fiice cu ea, nevasta şi copiii să fie ai stăpînului lui, iar el să iasă singur.
Exo	21	5	Dacă robul va zice: «Eu iubesc pe stăpînul meu, pe nevastă-mea şi copiii mei, şi nu vreau să ies slobod,»
Exo	21	6	atunci stăpînul lui să-l ducă înaintea lui Dumnezeu, să-l apropie de uşă sau de stîlpul uşii, şi stăpînul lui să-i găurească urechea cu o sulă, şi robul să rămînă pentru totdeauna în slujba lui.
Exo	21	7	Dacă un om îşi va vinde fata ca roabă, ea să nu iasă cum ies robii.
Exo	21	8	Dacă nu va plăcea stăpînului ei, care o luase de nevastă, el să-i înlesnească răscumpărarea; dar nu va avea dreptul s’o vîndă unor străini, dacă nu-şi va ţinea cuvîntul.
Exo	21	9	Dacă o dă de nevastă fiului său, să se poarte cu ea după dreptul fiicelor.
Exo	21	10	Dacă-i va lua o altă nevastă, nu va scădea nimic pentru cea dintîi din hrană, din îmbrăcăminte, şi din dreptul ei de soţie.
Exo	21	11	Dacă nu-i face aceste trei lucruri, ea va putea ieşi, fără nicio despăgubire, fără să dea bani.
Exo	21	12	Cine va lovi pe altul cu o lovitură de moarte, să fie pedepsit cu moartea.
Exo	21	13	Dacă nu i-a întins laţuri, şi dacă Dumnezeu l-a făcut să-i cadă în mînă, îţi voi hotărî un loc unde va putea să fugă.
Exo	21	14	Dar dacă lucrează cineva cu răutate împotriva aproapelui său, folosindu-se de viclenie ca să-l omoare, chiar şi dela altarul Meu să-l smulgi, ca să fie omorît.
Exo	21	15	Cine va lovi pe tatăl său sau pe mama sa, să fie pedepsit cu moartea.
Exo	21	16	Cine va fura un om, şi-l va vinde sau îl va ţinea în mînile lui, să fie pedepsit cu moartea.
Exo	21	17	Cine va blestema pe tatăl său sau pe mama sa, să fie pedepsit cu moartea.
Exo	21	18	Dacă se vor certa doi oameni, şi unul din ei va lovi pe celalt cu o piatră sau cu pumnul, fără să-i pricinuiască moartea, dar silindu-l să stea în pat,
Exo	21	19	cel ce l-a lovit să nu fie pedepsit, dacă celalt se va scula şi se va plimba afară, sprijinit pe un toiag. Numai să-l despăgubească pentru încetarea lucrului lui şi să-l îngrijească pînă la vindecare.
Exo	21	20	Dacă un om va lovi cu băţul pe robul său, fie bărbat fie femeie, şi robul moare subt mîna lui, stăpînul să fie pedepsit.
Exo	21	21	Dar dacă mai trăieşte o zi sau două, stăpînul să nu fie pedepsit; căci este argintul lui.
Exo	21	22	Dacă se ceartă doi oameni, şi lovesc pe o femeie însărcinată, şi o fac doar să nască înainte de vreme, fără altă nenorocire, să fie pedepsiţi cu o gloabă, pusă de bărbatul femeii, şi pe care o vor plăti după hotărîrea judecătorilor.
Exo	21	23	Dar dacă se întîmplă o nenorocire, vei da viaţă pentru viaţă,
Exo	21	24	ochi pentru ochi, dinte pentru dinte, mînă pentru mînă,picior pentru picior,
Exo	21	25	arsură pentru arsură, rană pentru rană, vînătaie pentru vînătaie.
Exo	21	26	Dacă un om loveşte ochiul robului său, fie bărbat fie femeie, şi-l face să-şi piardă ochiul, să-i dea drumul, ca despăgubire pentru ochiul lui.
Exo	21	27	Şi dacă face să cadă un dinte robului său, fie bărbat fie femeie, ca despăgubire pentru dintele lui, să-i dea drumul.
Exo	21	28	Dacă un bou va împunge şi va omorî pe un bărbat sau pe o femeie, boul să fie ucis cu pietre, carnea să nu i se mănînce, iar stăpînul boului să nu fie pedepsit.
Exo	21	29	Dar dacă boul avea obicei mai înainte să împungă, şi stăpînul fusese înştiinţat de lucrul acesta, şi nu l-a închis, boul să fie ucis cu pietre, dacă va ucide un bărbat sau o femeie, şi stăpînul lui să fie pedepsit cu moartea.
Exo	21	30	Dacă i se pune stăpînului un preţ pentru răscumpărarea vieţii lui, va plăti tot ce i se va cere.
Exo	21	31	Cînd boul va împunge pe un băiat sau pe o fată, i se va face după legea aceasta;
Exo	21	32	dar dacă boul împunge pe un rob, fie bărbat fie femeie, să se dea trei sicli de argint stăpînului robului, şi boul să fie ucis cu pietre.
Exo	21	33	Dacă un om descopere o groapă, sau dacă un om sapă o groapă şi n’o acopere, şi cade în ea un bou sau un măgar,
Exo	21	34	stăpînul gropii să plătească stăpînului lor preţul vitei în argint, iar vita moartă să fie a lui.
Exo	21	35	Dacă boul unui om împunge boul unui alt om, şi boul acesta moare, vor vinde boul cel viu şi preţul lui îl vor împărţi; vor împărţi şi boul mort.
Exo	21	36	Dar dacă se ştia că boul avea obicei mai înainte să împungă, şi stăpînul lui nu l-a închis, stăpînul acesta să dea bou pentru bou, iar boul cel mort să-l ia el.
------------------------Exodul, capitolul 22
Exo	22	1	Dacă un om fură un bou sau o oaie, şi-l taie sau îl vinde, să dea cinci boi pentru boul furat şi patru oi pentru oaia furată.
Exo	22	2	Dacă hoţul este prins spărgînd, şi e lovit şi moare, cel ce l-a lovit nu va fi vinovat de omor faţă de el;
Exo	22	3	dar dacă a răsărit soarele, va fi vinovat de omor faţă de el. Hoţul trebuie să dea înapoi ce este dator să dea; dacă n’are nimic, să fie vîndut rob, ca despăgubire pentru furtul lui;
Exo	22	4	dacă ceeace a furat, fie bou, fie măgar, sau oaie, se găseşte încă viu în mînile lui, să dea îndoit înapoi.
Exo	22	5	Dacă cineva face stricăciune într-un ogor sau într’o vie, şi îşi lasă vita să pască pe ogorul altuia, să dea ca despăgubire cel mai bun rod din ogorul şi via lui.
Exo	22	6	Dacă izbucneşte un foc şi întîlneşte mărăcini în cale, şi arde grîul în snopi sau în picioare, sau cîmpul, cel ce a pus foc să fie silit să dea o despăgubire deplină.
Exo	22	7	Dacă un om dă altuia bani sau unelte spre păstrare, şi le fură cineva din casa acestuia din urmă, hoţul trebuie să întoarcă îndoit, dacă va fi găsit.
Exo	22	8	Dacă hoţul nu se găseşte, stăpînul casei să se înfăţişeze înaintea lui Dumnezeu, ca să spună că n’a pus mîna pe avutul aproapelui său.
Exo	22	9	În orice pricină de înşelăciune cu privire la un bou, un măgar, o oaie, o haină, sau un lucru pierdut, despre care se va zice: «Uite-l!» – pricina amîndoror părţilor să meargă pînă la Dumnezeu; acela, pe care-l va osîndi Dumnezeu, trebuie să întoarcă îndoit aproapelui său.
Exo	22	10	Dacă un om dă altuia un măgar, un bou, o oaie, sau un dobitoc, oarecare să i-l păstreze, şi dobitocul moare, îşi strică un mădular, sau e luat cu sila dela el, fără să fi văzut cineva,
Exo	22	11	să se facă un jurămînt în Numele Domnului între cele două părţi; şi cel ce a păstrat dobitocul, va mărturisi că n’a pus mîna pe avutul aproapelui său; stăpînul dobitocului va primi jurămîntul acesta, şi celalt nu va fi dator să i-l înlocuiască.
Exo	22	12	Dar dacă dobitocul a fost furat dela el, va fi dator faţă de stăpînul lui să i-l înlocuiască.
Exo	22	13	Dacă dobitocul a fost sfăşiat de fiare sălbatice, îl va aduce ca dovadă, şi nu va fi dator să-i înlocuiască dobitocul sfăşiat.
Exo	22	14	Dacă un om împrumută altuia o vită, şi vita îşi strică un mădular sau moare în lipsa stăpînului ei, va trebui s’o plăteacă.
Exo	22	15	Dacă stăpînul e de faţă, nu i-o va plăti. Dacă vita a fost dată cu chirie, preţul chiriei va fi deajuns.
Exo	22	16	Dacă un om înşală pe o fată nelogodită, şi se culcă cu ea, îi va plăti zestrea şi o va lua de nevastă.
Exo	22	17	Dacă tatăl nu vrea să i-o dea, el va plăti în argint preţul zestrei cuvenite fetelor.
Exo	22	18	Pe vrăjitoare să n’o laşi să trăiască.
Exo	22	19	Oricine se culcă cu un dobitoc, să fie pedepsit cu moartea.
Exo	22	20	Cine aduce jertfe altor dumnezei decît Domnului singur, să fie nimicit cu desăvîrşire.
Exo	22	21	Să nu chinuieşti pe străin, şi să nu-l asupreşti, căci şi voi aţi fost străini în ţara Egiptului.
Exo	22	22	Să nu asupreşti pe văduvă, nici pe orfan.
Exo	22	23	Dacă-i asupreşti, şi ei strigă la Mine după ajutor, Eu le voi auzi strigătele;
Exo	22	24	mînia Mea se va aprinde, şi vă voi nimici cu sabia; nevestele voastre vor rămînea văduve, şi copiii voştri vor rămînea orfani.
Exo	22	25	Dacă împrumuţi bani vreunuia din poporul Meu, săracului care este cu tine, să nu fii faţă de el ca un cămătar, şi să nu ceri camătă dela el.
Exo	22	26	Dacă iei zălog haina aproapelui tău, să i-o dai înapoi înainte de apusul soarelui;
Exo	22	27	căci este singura lui învelitoare, este haina cu care îşi înveleşte trupul: cu ce are să se culce? Dacă strigă spre Mine după ajutor, Eu îl voi auzi, căci Eu sînt milostiv.
Exo	22	28	Să nu huleşti pe Dumnezeu, şi să nu blestemi pe mai marele poporului tău.
Exo	22	29	Să nu pregeţi să-Mi aduci pîrga secerişului tău şi a culesului viei tale. Să-Mi dai pe întîiul născut din fiii tăi.
Exo	22	30	Să-Mi dai şi întîiul născut al vacii tale şi al oii tale; să rămînă şapte zile cu mamă-sa, iar în ziua a opta să Mi-l aduci.
Exo	22	31	Să-Mi fiţi nişte oameni sfinţi. Să nu mîncaţi carne sfîşiată de fiare pe cîmp, ci s’o aruncaţi la cîni.
------------------------Exodul, capitolul 23
Exo	23	1	Să nu răspîndeşti zvonuri neadevărate. Să nu te uneşti cu cel rău, ca să faci o mărturisire mincinoasă pentru el.
Exo	23	2	Să nu te iei după mulţime ca să faci rău; şi la judecată să nu mărturiseşti trecînd de partea celor mulţi, ca să abaţi dreptatea.
Exo	23	3	Să nu părtineşti pe sărac la judecată.
Exo	23	4	Dacă întîlneşti boul vrăjmaşului tău sau măgarul lui rătăcit, să i-l aduci acasă.
Exo	23	5	Dacă vezi măgarul vrăjmaşului tău căzut subt povara lui, să nu treci pe lîngă el, ci să-i ajuţi să ia povara de pe măgar.
Exo	23	6	La judecată, să nu te atingi de dreptul săracului.
Exo	23	7	Fereşte-te de o învinuire nedreaptă, şi să nu omori pe cel nevinovat şi pe cel drept; căci nu voi ierta pe cel vinovat.
Exo	23	8	Să nu primeşti daruri; căci darurile orbesc pe ceice au ochii deschişi, şi sucesc hotărîrile celor drepţi.
Exo	23	9	Să nu asupreşti pe străin; ştiţi ce simte străinul, căci şi voi aţi fost străini în ţara Egiptului.
Exo	23	10	Timp de şase ani, să sameni pămîntul, şi să-i strîngi rodul.
Exo	23	11	Dar în al şaptelea, să-i dai răgaz, şi să-l laşi să se odihnească; din rodul lui să mănînce săracii poporului tău, iar ce va mai rămînea, să mănînce fiarele depe cîmp.Tot aşa să faci cu via şi măslinii tăi.
Exo	23	12	Timp de şase zile, să-ţi faci lucrarea. Dar în ziua a şaptea să te odihneşti, pentru ca boul şi măgarul tău să aibă odihnă, pentruca fiul roabei tale şi străinul să aibă răgaz şi să răsufle.
Exo	23	13	Să păziţi tot ce v’am spus, şi să nu rostiţi numele altor dumnezei: numele lor să nu se audă ieşind din gura voastră.
Exo	23	14	De trei ori pe an, să prăznuieşti sărbători în cinstea Mea.
Exo	23	15	Să ţii sărbătoarea azimilor; timp de şapte zile, la vremea hotărîtă, în luna spicelor, să mănînci azimi, cum ţi-am poruncit; căci în luna aceasta ai ieşit din Egipt; şi să nu vii cu mînile goale înaintea Mea.
Exo	23	16	Să ţii sărbătoarea secerişului, a celor dintîi roade din munca ta, din ceeace vei sămăna pe cîmp; şi să ţii sărbătoarea strîngerii roadelor, la sfîrşitul anului, cînd vei strînge depe cîmp rodul muncii tale.
Exo	23	17	De trei ori pe an toată partea bărbătească să se înfăţişeze înaintea Domnului, Dumnezeu.
Exo	23	18	Să n’aduci cu pîne dospită sîngele jertfei Mele; şi grăsimea praznicului Meu să nu rămînă toată noaptea pînă dimineaţa.
Exo	23	19	Să aduci în casa Domnului, Dumnezeului tău, pîrga celor dintîi roade ale pămîntului.Să nu fierbi un ied în laptele mamei lui.
Exo	23	20	Iată, Eu trimet un Înger înaintea ta, ca să te ocrotească pe drum, şi să te ducă în locul, pe care l-am pregătit.
Exo	23	21	Fii cu ochii în patru înaintea Lui, şi ascultă glasul Lui; să nu te împotriveşti Lui, pentru că nu vă va ierta păcatele, căci Numele Meu este în El.
Exo	23	22	Dar dacă vei asculta glasul Lui, şi dacă vei face tot ce-ţi voi spune, Eu voi fi vrăjmaşul vrăjmaşilor tăi şi protivnicul protivnicilor tăi.
Exo	23	23	Îngerul Meu va merge înaintea ta, şi te va duce la Amoriţi, Hetiţi, Fereziţi, Cananiţi, Heviţi şi Iebusiţi, şi-i voi nimici.
Exo	23	24	Să nu te închini înaintea dumnezeilor lor, şi să nu le slujeşti; să nu te iei după popoarele acestea, în purtarea lor, ci să le nimiceşti cu desăvîrşire, şi să le dărîmi capiştele.
Exo	23	25	Voi să slujiţi Domnului, Dumnezeului vostru, şi El vă va binecuvînta pînea şi apele, şi voi depărta boala din mijlocul tău.
Exo	23	26	Nu va fi în ţara ta nici femeie care să-şi lepede copilul, nici femeie stearpă. Numărul zilelor tale îl voi face să fie deplin.
Exo	23	27	Voi trimete groaza Mea înaintea ta, voi pune pe fugă pe toate popoarele la cari vei ajunge, şi voi face ca toţi vrăjmaşii tăi să dea dosul înaintea ta.
Exo	23	28	Voi trimete viespile bondăreşti înaintea ta, şi vor izgoni dinaintea ta pe Heviţi, Cananiţi şi Hetiţi.
Exo	23	29	Nu-i voi izgoni într’un singur an dinaintea ta, pentruca ţara să n’ajungă o pustie şi să nu se înmulţească împotriva ta fiarele de pe cîmp.
Exo	23	30	Ci le voi izgoni încetul cu încetul dinaintea ta, pînă vei creşte la număr şi vei putea să intri în stăpînirea ţării.
Exo	23	31	Îţi voi întinde hotarele dela marea Roşie pînă la marea Filistenilor, şi dela pustie pînă la Rîu {Eufrat}. Căci voi da în mînile voastre pe locuitorii ţării, şi-i vei izgoni dinaintea ta.
Exo	23	32	Să nu faci legămînt cu ei, nici cu dumnezeii lor.
Exo	23	33	Ei să nu locuiască în ţara ta, ca să nu te facă să păcătuieşti împotriva Mea; căci atunci ai slujii dumnezeilor lor, şi aceasta ar fi o cursă pentru tine.“
------------------------Exodul, capitolul 24
Exo	24	1	Dumnezeu a zis lui Moise: „Suie-te la Domnul, tu şi Aaron, Nadab şi Abihu, şi şaptezeci de bătrîni ai lui Israel, şi să vă închinaţi de departe, aruncîndu-vă cu faţa la pămînt.
Exo	24	2	Numai Moise să se apropie de Domnul; ceilalţi să nu se apropie şi poporul să nu se suie cu el.“
Exo	24	3	Moise a venit şi a spus poporului toate cuvintele Domnului şi toate legile. Tot poporul a răspuns într’un glas: „Vom face tot ce a zis Domnul.“
Exo	24	4	Moise a scris toate cuvintele Domnului. Apoi s’a sculat dis de dimineaţă, a zidit un altar la poalele muntelui, şi a ridicat douăsprezece pietre pentru cele douăsprezece seminţii ale lui Israel.
Exo	24	5	A trimes pe nişte tineri dintre copiii lui Israel, să aducă Domnului arderi-de-tot, şi să junghie tauri ca jertfe de mulţămire.
Exo	24	6	Moise a luat jumătate din sînge, şi l-a pus în străchini, iar cealaltă jumătate a stropit-o pe altar.
Exo	24	7	A luat cartea legămîntului, şi a citit-o în faţa poporului. Ei au zis: „Vom face şi vom asculta tot ce a zis Domnul.“
Exo	24	8	Moise a luat sîngele, şi a stropit poporul, zicînd: „Iată sîngele legămîntului, pe care l-a făcut Domnul cu voi pe temeiul tuturor acestor cuvinte.“
Exo	24	9	Moise s’a suit împreună cu Aaron, Nadab şi Abihu, şi cu şaptezeci de bătrîni ai lui Israel.
Exo	24	10	Ei au văzut pe Dumnezeul lui Israel; subt picioarele Lui era un fel de lucrare de safir străveziu, întocmai ca cerul în curăţia lui.
Exo	24	11	El nu Şi-a întins mîna împotriva aleşilor copiilor lui Israel. Ei au văzut pe Dumnezeu, şi totuş au mîncat şi au băut.
Exo	24	12	Domnul a zis lui Moise: „Suie-te la Mine pe munte, şi rămîi acolo. Eu îţi voi da nişte table de piatră cu Legea şi poruncile, pe cari le-am scris pentru învăţătura lor.“
Exo	24	13	Moise s’a sculat, împreună cu Iosua, care-i slujea: şi Moise s’a suit pe muntele lui Dumnezeu.
Exo	24	14	El a zis bătrînilor: „Aşteptaţi-ne aici, pînă ne vom întoarce la voi. Iată, Aaron şi Hur vor rămînea cu voi; dacă va avea cineva vreo neînţelegere, să meargă la ei.“
Exo	24	15	Moise s’a suit pe munte, şi norul a acoperit muntele.
Exo	24	16	Slava Domnului s’a aşezat pe muntele Sinai, şi norul l-a acoperit timp de şase zile. În ziua a şaptea, Domnul a chemat pe Moise din mijlocul norului.
Exo	24	17	Înfăţişarea slavei Domnului era ca un foc mistuitor pe vîrful muntelui, înaintea copiilor lui Israel.
Exo	24	18	Moise a intrat în mijlocul norului, şi s’a suit pe munte. Moise a rămas pe munte patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi.
------------------------Exodul, capitolul 25
Exo	25	1	Domnul a vorbit lui Moise, şi a zis:
Exo	25	2	„Vorbeşte copiilor lui Israel: Să-Mi aducă un dar; să-l primiţi pentru Mine dela orice om care-l va da cu tragere de inimă.
Exo	25	3	Iată ce veţi primi dela ei ca dar: aur, argint şi aramă;
Exo	25	4	materii vopsite în albastru, purpuriu, cîrmiziu, pînză de in subţire şi păr de capră;
Exo	25	5	piei de berbeci vopsite în roş şi piei de viţel de mare; lemn de salcîm;
Exo	25	6	untdelemn pentru sfeşnic, mirodenii pentru untdelemnul ungerii şi pentru tămîia mirositoare;
Exo	25	7	pietre de onix şi alte pietre pentru efod {Sau umărar} şi pieptar.
Exo	25	8	Să-Mi facă un locaş sfînt, şi Eu voi locui în mijlocul lor.
Exo	25	9	Să faceţi cortul şi toate vasele lui după chipul pe care ţi-l voi arăta.“
Exo	25	10	Să facă un chivot de lemn de salcîm; lungimea lui să fie de două coturi şi jumătate, lăţimea de un cot şi jumătate, şi înălţimea de un cot şi jumătate.
Exo	25	11	Să-l poleieşti cu aur curat, să-l poleieşti pe din lăuntru şi pe din afară, şi să-i faci un chenar de aur de jur împrejur.
Exo	25	12	Să torni pentru el patru verigi de aur, şi să le pui la cele patru colţuri ale lui: două verigi deoparte şi două verigi de cealaltă parte.
Exo	25	13	Să faci nişte drugi de lemn de salcîm, şi să-i poleieşti cu aur.
Exo	25	14	Să vîri drugii în verigile de pe laturile chivotului, ca să slujească la ducerea chivotului;
Exo	25	15	drugii vor rămînea în verigile chivotului, şi nu vor fi scoşi din ele.
Exo	25	16	Să pui în chivot mărturia, pe care ţi-o voi da.
Exo	25	17	Să faci un capac al ispăşirii de aur curat; lungimea lui să fie de doi coţi şi jumătate, şi lăţimea lui de un cot şi jumătate.
Exo	25	18	Să faci doi heruvimi de aur, să-i faci de aur bătut, la cele două capete ale capacului ispăşirii;
Exo	25	19	să faci un heruvim la un capăt şi un heruvim la celalt capăt; să faceţi heruvimii aceştia ieşind din capacul ispăşirii la cele două capete ale lui.
Exo	25	20	Heruvimii să fie cu aripile întinse pedeasupra, acoperind cu aripile lor capacul ispăşirii, şi cu feţele întoarse una spre alta; heruvimii să aibă faţa întoarsă spre capacul ispăşirii.
Exo	25	21	Să pui capacul ispăşirii pe chivot, şi în chivot să pui mărturia, pe care ţi-o voi da.
Exo	25	22	Acolo Mă voi întîlni cu tine; şi dela înălţimea capacului ispăşirii, dintre cei doi heruvimi aşezaţi pe chivotul mărturiei, îţi voi da toate poruncile Mele pentru copiii lui Israel.
Exo	25	23	Să faci o masă de lemn de salcîm; lungimea ei să fie de doi coţi, lăţimea de un cot, şi înălţimea de un cot şi jumătate.
Exo	25	24	S’o poleieşti cu aur curat, şi să-i faci un chenar de aur de jur împrejur.
Exo	25	25	Să-i faci împrejur un pervaz de un lat de mînă; peste el să pui un chenar de aur de jur împrejur.
Exo	25	26	Să faci pentru masă patru verigi de aur, şi să pui verigile în cele patru colţuri, cari vor fi la cele patru picioare ale ei.
Exo	25	27	Verigile să fie lîngă pervaz, şi în ele se vor vîrî drugii ca să ducă masa.
Exo	25	28	Drugii să-i faci din lemn de salcîm, şi să-i acoperi cu aur; şi ei vor sluji la ducerea mesei.
Exo	25	29	Să-i faci farfurii, căţui, potire şi ceşti, ca să slujească la jertfele de băutură: să le faci de aur curat.
Exo	25	30	Să pui pe masă pînile pentru punerea înainte, ca să fie necurmat înaintea Mea.
Exo	25	31	Să faci un sfeşnic de aur curat: sfeşnicul acesta să fie făcut de aur bătut: piciorul, fusul, potiraşele, gămălioarele şi florile lui să fie dintr’o bucată.
Exo	25	32	Din laturile lui să iasă şase braţe; trei braţe ale sfeşnicului dintr’o parte, şi trei braţe ale sfeşnicului din cealaltă parte.
Exo	25	33	Pe un braţ să fie trei potiraşe în chip de floare de migdal, cu gămălioarele şi florile lor, şi pe celalt braţ trei potiraşe în chip de floare de migdal, cu gămălioarele şi florile lor; tot aşa să fie şi cele şase braţe cari ies din sfeşnic.
Exo	25	34	Pe fusul sfeşnicului, să fie patru potiraşe în chip de floare cu migdal, cu gămălioarele şi florile lor.
Exo	25	35	Să fie o gămălioară subt cele două braţe cari ies din fusul sfeşnicului, o gămălioară subt alte două braţe, şi o gămălioară subt alte două braţe; tot aşa să fie şi subt cele şase braţe, cari ies din sfeşnic.
Exo	25	36	Gămălioarele şi braţele sfeşnicului să fie dintr’o singură bucată; totul să fie de aur bătut, de aur curat.
Exo	25	37	Să faci cele şapte candele, care vor fi puse {Sau: aprinse} deasupra, aşa ca să lumineze în faţă.
Exo	25	38	Mucările şi cenuşarele lui să fie de aur curat.
Exo	25	39	Se va întrebuinţa un talant de aur curat pentru facerea sfeşnicului cu toate uneltele lui.
Exo	25	40	Vezi să faci după chipul, care ţi s’a arătat pe munte.
------------------------Exodul, capitolul 26
Exo	26	1	Cortul să-l faci din zece covoare de in subţire răsucit, şi din materii vopsite în albastru, purpuriu şi cărmiziu; pe el să faci heruvimi lucraţi cu măiestrie.
Exo	26	2	Lungimea unui covor să fie de două zeci şi opt de coţi, iar lăţimea unui covor să fie de patru coţi; toate covoarele să aibă aceeaş măsură.
Exo	26	3	Cinci din aceste covoare să fie prinse împreună, iar celelalte cinci covoare să fie de asemenea prinse împreună.
Exo	26	4	La marginea covorului cu care se sfîrşeşte cea dintîi împreunare de covoare, să faci nişte chiotori albastre; tot aşa să faci şi la marginea covorului cu care se sfîrşeşte a doua împreunare de covoare.
Exo	26	5	La cel dintăi covor să faci cincizeci de chiotori, iar la marginea covorului cu care se sfîrşeşte a doua împreunare de covoare să faci tot cincizeci de chiotori. Chiotorile acestea să se potrivească unele cu altele şi să vină faţă în faţă.
Exo	26	6	Apoi să faci cincizeci de copci de aur, şi cu copcile acestea să prinzi covoarele unul de altul, aşa încît cortul să alcătuiască un întreg.
Exo	26	7	Să mai faci nişte covoare de păr de capră, ca să slujească de acoperiş peste cort; să faci unsprezece covoare de acestea.
Exo	26	8	Lungimea fiecărui covor să fie de treizeci de coţi, şi lăţimea fiecărui covor să fie de patru coţi; toate cele unsprezece covoare să aibă aceeaş măsură.
Exo	26	9	Pe cinci din aceste covoare să le legi împreună deosebit, şi pe celelalte şase deosebit, iar pe al şaselea covor să-l îndoieşti în faţa cortului.
Exo	26	10	Să pui apoi cincizeci de chiotori la marginea covorului cu care se sfîrşeşte cea dintîi împreunare de covoare, şi cincizeci de chiotori la marginea covorului cu care se sfîrşeşte a doua împreunare de covoare.
Exo	26	11	Să faci cincizeci de copci de aramă, şi să pui copcile în chiotori. Să împreuni astfel acoperişul cortului, aşa încît să alcătuiască un întreg.
Exo	26	12	Fiindcă va mai trece ceva din covoarele acoperişului cortului, jumătate din ce trece dintr’un covor, să acopere partea dinapoi a cortului;
Exo	26	13	iar ce mai trece din lungimea celorlalte covoare ale acoperişului cortului, să cadă cîte un cot deoparte, şi un cot de cealaltă parte, peste cele două laturi ale cortului, aşa încît să le acopere.
Exo	26	14	Să mai faci apoi pentru acoperişul cortului o învelitoare de piei de berbeci văpsite în roş, şi peste ea o învelitoare de piei de viţel de mare.
Exo	26	15	Apoi să faci nişte scînduri pentru cort; scîndurile acestea să fie de lemn de salcîm, puse în picioare.
Exo	26	16	Lungimea fiecărei scînduri să fie de zece coţi, şi lăţimea fiecărei scînduri să fie de un cot şi jumătate.
Exo	26	17	Fiecare scîndură să aibă două urechi unite una cu alta; aşa să faci la toate scîndurile cortului.
Exo	26	18	Să faci douăzeci de scînduri pentru cort, înspre laturea de miazăzi.
Exo	26	19	Supt cele douăzeci de scînduri, să pui patruzeci de picioare de argint, cîte două picioare subt fiecare scîndură pentru cele două urechi ale ei.
Exo	26	20	Pentru a doua lature a cortului, latura de miază noapte, de asemenea să faci douăzeci de scînduri,
Exo	26	21	împreună cu cele patruzeci de picioare de argint ale lor: cîte două picioare subt fiecare scîndură.
Exo	26	22	Pentru fundul cortului, înspre laturea de apus, să faci şase scînduri.
Exo	26	23	Să mai faci două scînduri pentru unghiurile din fundul cortului;
Exo	26	24	să fie cîte două la un loc, începînd de jos, şi bine legate la vîrf cu un cerc; amîndouă aceste scînduri, cari sînt puse în cele două unghiuri, să fie la fel.
Exo	26	25	Vor fi astfel opt scînduri, cu picioarele lor de argint, adică şaisprezece picioare, cîte două picioare subt fiecare scîndură.
Exo	26	26	Să faci apoi cinci drugi de lemn de salcîm pentru scîndurile uneia din părţile cortului,
Exo	26	27	cinci drugi pentru scîndurile din a doua parte a cortului, şi cinci drugi pentru scîndurile din partea din fundul cortului din spre apus.
Exo	26	28	Drugul dela mijloc să ajungă dela un capăt la celalt al scîndurilor.
Exo	26	29	Să poleieşti scîndurile cu aur, şi verigile în cari vor intra drugii, să le faci de aur, iar drugii să-i poleieşti tot cu aur.
Exo	26	30	Cortul să-l faci după chipul care ţi s’a arătat pe munte.
Exo	26	31	Să faci apoi o perdea albastră, purpurie şi cărmizie, şi de in subţire răsucit; să fie lucrată cu măiestrie, şi să aibă pe ea heruvimi.
Exo	26	32	S’o prinzi de patru stîlpi de salcîm, poleiţi cu aur; stîlpii aceştia să aibă nişte cîrlige de aur, şi să stea pe patru picioare de argint.
Exo	26	33	Să atîrni perdeaua de copci, şi în dosul perdelei să vîri chivotul mărturiei: perdeaua să facă despărţirea între Locul sfînt şi Locul prea sfînt.
Exo	26	34	Să pui capacul ispăşirii pe chivotul mărturiei, în Locul prea sfînt.
Exo	26	35	Masa s’o pui dincoace de perdea, şi sfeşnicul în faţa mesei, în partea dinspre miazăzi a cortului; iar masa s’o pui înspre partea de miază noapte.
Exo	26	36	La intrarea cortului să mai faci o perdea albastră, purpurie şi cărmizie, şi de in subţire răsucit; aceasta să fie o lucrare de cusătură la gherghef.
Exo	26	37	Pentru perdeaua aceasta să faci cinci stîlpi de salcîm şi să-i îmbraci cu aur; stîlpii aceştia să aibă cîrlige de aur, şi să torni pentru ei cinci picioare de aramă.
------------------------Exodul, capitolul 27
Exo	27	1	Altarul să-l faci din lemn de salcîm; lungimea lui să fie de cinci coţi, şi lăţimea lui de cinci coţi. Altarul să fie în patru colţuri, şi înălţimea lui să fie de cinci coţi.
Exo	27	2	În cele patru colţuri, să faci nişte coarne care să fie dintr’o bucată cu altarul; şi să-l acoperi cu aramă.
Exo	27	3	Să faci pentru altar oale de scos cenuşa, lopeţi, lighene, furculiţe şi tigăi pentru cărbuni; toate uneltele lui să le faci de aramă.
Exo	27	4	Să faci altarului un grătar de aramă, în chip de reţea, şi să pui patru verigi de aramă la cele patru colţuri ale reţelei.
Exo	27	5	Grătarul să-l pui subt straşina altarului, începînd de jos, aşa că grătarul să vină pînă la jumătatea altarului.
Exo	27	6	Să faci apoi nişte drugi pentru altar, drugi de lemn de salcîm, şi să-i acoperi cu aramă.
Exo	27	7	Să vîri drugii în verigi; şi drugii să fie de amîndouă părţile altarului, cînd îl vor purta.
Exo	27	8	Să-l faci din scînduri şi gol pe din lăuntru. Să fie făcut aşa cum ţi s’a arătat pe munte.
Exo	27	9	Curtea cortului s’o faci astfel. În spre partea de miazăzi, pentru alcătuirea curţii, să fie nişte pînze de in subţire răsucit, pe o lungime de o sută de coţi pentru această întîie lature,
Exo	27	10	cu douăzeci de stîlpi, cari să stea pe douăzeci de picioare de aramă; cîrligile stîlpilor şi beţele lor de legătură, să fie de argint.
Exo	27	11	Înspre partea de miază noapte să fie deasemenea nişte pînze, pe o lungime de o sută de coţi, cu douăzeci de stîlpi şi cu cele douăzeci de picioare ale lor de aramă; cîrligile stîlpilor şi beţele lor de legătură, să fie de argint.
Exo	27	12	În spre partea de apus, să fie pentru lăţimea curţii nişte pînze de cincizeci de coţi, cu zece stîlpi şi cele zece picioare ale lor.
Exo	27	13	Înspre partea de răsărit, pe lîngă cei cincizeci de coţi pentru lăţimea curţii,
Exo	27	14	să mai fie cincisprezece coţi de pînză pentru o aripă, cu trei stîlpi şi cele trei picioare ale lor,
Exo	27	15	şi cincisprezece coţi de pînză pentru a doua aripă, cu trei stîlpi şi cele trei picioare ale lor.
Exo	27	16	Pentru poarta curţii cortului, să fie o perdea lată de douăzeci de coţi, albastră, purpurie şi cărmizie, şi de in subţire răsucit, lucrată la gherghef, cu patru stîlpi şi cele patru picioare ale lor.
Exo	27	17	Toţi stîlpii curţii de jur împrejur să aibă beţe de legătură de argint, cîrlige de argint, şi picioare de aramă.
Exo	27	18	Lungimea curţii să fie de o sută de coţi, lăţimea de cincizeci de coţi de fiecare parte, şi înălţimea de cinci coţi; pînzele să fie de in subţire răsucit, iar picioarele să fie de aramă.
Exo	27	19	Toate uneltele rînduite pentru slujba cortului, toţi ţăruşii lui, şi toţi ţăruşii curţii, să fie de aramă.
Exo	27	20	Să porunceşti copiilor lui Israel să-ţi aducă pentru sfeşnic untdelemn curat de măsline fără drojdii, ca să ardă în candele necurmat.
Exo	27	21	Aaron şi fiii săi să-l pregătească în cortul întîlnirii, dincoace de perdeaua care este înaintea chivotului mărturiei, pentru ca să ardă de seara pînă dimineaţa înaintea Domnului. Aceasta este o lege vecinică pentru urmaşii lor, şi pe care copiii lui Israel vor trebui s’o ţină.
------------------------Exodul, capitolul 28
Exo	28	1	Apropie de tine pe fratele tău Aaron şi pe fiii săi, şi ia-i dintre copiii lui Israel şi pune-i deoparte în slujba Mea ca preoţi: pe Aaron şi pe fiii lui Aaron: Nadab, Abihu, Eleazar şi Itamar.
Exo	28	2	Fratelui tău Aaron, să-i faci haine sfinte, ca să-i slujească de cinste şi podoabă.
Exo	28	3	Vorbeşte cu toţi cei destoinici, cărora le-am dat un duh de pricepere,să facă veşmintele lui Aaron, ca să fie sfinţit, şi să-Mi împlinească slujbă de preot.
Exo	28	4	Iată veşmintele pe cari le vor face: un pieptar, un efod, o mantie, o tunică lucrată la gherghef, o mitră şi un brîu. Să facă fratelui tău Aaron şi fiilor săi, veşminte sfinte, ca să-Mi împlinească slujba de preot.
Exo	28	5	Să întrebuinţeze aur, materii văpsite în albastru, în purpuriu, în cărmiziu şi subţire.
Exo	28	6	Efodul să-l facă de aur, de fir albastru, purpuriu şi cărmiziu, şi de in subţire răsucit; să fie lucrat cu măiestrie.
Exo	28	7	Să aibă doi umerari uniţi cu el; la cele două capete ale lui, să fie legat de ei.
Exo	28	8	Brîul să fie de aceeaş lucrătură ca efodul şi prins pe el; să fie de aur, de fir albastru, purpuriu şi cărmiziu, şi de in subţire răsucit.
Exo	28	9	Să iei apoi două pietre de onix, şi să sapi pe ele numele fiilor lui Israel:
Exo	28	10	şase din numele lor pe o piatră, şi alte şase pe a doua piatră, după şirul naşterilor.
Exo	28	11	Pe cele două pietre să sapi numele fiilor lui Israel, cum se face săpătura pe pietre şi pe peceţi; să le legi într’o ferecătură de aur.
Exo	28	12	Amîndouă aceste pietre să le pui pe umerarii efodului, ca aducere aminte de fiii lui Israel; şi Aaron le va purta numele înaintea Domnului, pe cei doi umeri ai lui, ca aducere aminte de ei.
Exo	28	13	Să faci apoi nişte ferecături de aur,
Exo	28	14	şi două lănţişoare de aur curat, pe cari să le împleteşti în chip de sfori; şi lanţurile acestea, împletite astfel, să le pui în ferecături.
Exo	28	15	Să faci apoi pieptarul judecăţii, lucrat cu măiestrie, să-l faci din aceeaş lucrătură ca efodul; să-l faci de aur, de fir albastru, purpuriu şi cărmiziu, şi de in subţire răsucit.
Exo	28	16	Să fie în patru colţuri şi îndoit; lungimea lui să fie de o palmă, şi lăţimea tot de o palmă.
Exo	28	17	În el să ţeşi o ţesătură de pietre, şi anume patru rînduri de pietre: în rîndul întîi, un sardonix, un topaz, şi un smaragd;
Exo	28	18	în al doilea rînd, un rubin, un safir, şi un diamant;
Exo	28	19	în al treilea rînd, un opal, un agat, şi un ametist;
Exo	28	20	în al patrulea rînd, un hrisolit, un onix, şi un iaspis. Aceste pietre să fie legate în ferecătura lor de aur.
Exo	28	21	Să fie douăsprezece, după numele fiilor lui Israel, săpate ca nişte peceţi, fiecare cu numele uneia din cele douăsprezece seminţii. –
Exo	28	22	Pentru pieptar să faci nişte lănţişoare de aur curat, împletite ca nişte sfori.
Exo	28	23	Să faci pentru pieptar două verigi de aur, şi aceste două verigi de aur să le pui la cele două capete ale pieptarului.
Exo	28	24	Cele două lanţuri de aur împletite să le prinzi de cele două verigi dela cele două capete ale pieptarului.
Exo	28	25	Iar celelalte două capete ale celor două lanţuri împletite să le prinzi de cele două ferecături, şi să le pui peste umerarii efodului, în partea dinainte.
Exo	28	26	Să mai faci două verigi de aur, şi să le pui la celelalte două capete de jos ale pieptarului, pe marginea din lăuntru care este îndreptată spre efod.
Exo	28	27	Şi să mai faci alte două verigi de aur, pe cari să le pui jos la cei doi umărari ai efodului pe partea dinainte a lui, tocmai acolo unde se îmbucă efodul cu umărarii, deasupra brîului efodului.
Exo	28	28	Pieptarul cu verigile lui, să-l lege de verigile efodului cu o sfoară albastră, pentruca pieptarul să stea ţapăn deasupra brîului efodului, şi să nu poată să se mişte de pe efod.
Exo	28	29	Cînd va intra Aaron în sfîntul locaş, va purta pe inima lui numele fiilor lui Israel, săpate pe pieptarul judecăţii, ca să păstreze totdeauna aducerea aminte de ei înaintea Domnului. –
Exo	28	30	Să pui în pieptarul judecăţii Urim şi Tumim {Adică lumină şi desăvîrşire}, cari să fie pe inima lui Aaron, cînd se va înfăţişa el înaintea Domnului. Astfel, Aaron va purta necurmat pe inima lui judecata copiilor lui Israel, cînd se va înfăţişa înaintea Domnului.
Exo	28	31	Mantia de supt efod s’o faci întreagă de materie albastră.
Exo	28	32	La mijloc, să aibă o gură pentru intrarea capului; şi gura aceasta să aibă de jur împrejur o tivitură ţesută, ca gura unei platoşe, ca să nu se rupă.
Exo	28	33	Pe margine, de jur împrejurul tiviturii, să pui nişte rodii de coloare albastră, purpurie şi cărmizie, presărate cu clopoţei de aur:
Exo	28	34	un clopoţel de aur şi o rodie, un clopoţel de aur şi o rodie, pe toată marginea mantiei de jur împrejur.
Exo	28	35	Aaron se va îmbrăca cu ea ca să facă slujba; cînd va intra în locaşul sfînt înaintea Domnului, şi cînd va ieşi din el, se va auzi sunetul clopoţeilor, aşa că el nu va muri.
Exo	28	36	Să faci şi o tablă de aur curat, şi să sapi pe ea, cum se sapă pe o pecete: «Sfinţenie Domnului.»
Exo	28	37	S’o legi cu o sfoară albastră de mitră, în partea dinainte a mitrei.
Exo	28	38	Ea să fie pe fruntea lui Aaron; şi Aaron va purta fărădelegile săvîrşite de copiii lui Israel cînd îşi aduc toate darurile lor sfinte; ea va fi necurmat pe fruntea lui înaintea Domnului, pentruca ei să fie plăcuţi înaintea Lui.
Exo	28	39	Tunica s’o faci de in subţire; să faci o mitră de in subţire, şi să faci un brîu lucrat la gherghef.
Exo	28	40	Fiilor lui Aaron să le faci tunici, să le faci brîne, şi să le faci scufii, spre cinste şi podoabă.
Exo	28	41	Să îmbraci cu ele pe fratele tău Aaron, şi pe fiii lui împreună cu el. Să-i ungi, să-i închini în slujbă, să-i sfinţeşti, şi-Mi vor sluji ca preoţi.
Exo	28	42	Fă-le ismene de in, ca să-şi acopere goliciunea, dela brîu pînă la glesne.
Exo	28	43	Aaron şi fiii lui le vor purta, cînd vor intra în cortul întîlnirii, sau cînd se vor apropia de altar, ca să facă slujba în locaşul sfînt; astfel ei nu se vor face vinovaţi, şi nu vor muri. Aceasta este o lege vecinică pentru Aaron şi pentru urmaşii lui după el.
------------------------Exodul, capitolul 29
Exo	29	1	Iată ce vei face pentruca să-i sfinţeşti şi să-Mi împlinească slujba de preoţi.Ia un viţel şi doi berbeci fără cusur.
Exo	29	2	Fă, cu făină aleasă de grîu, nişte azimi, turte nedospite, frămîntate cu untdelemn, şi plăcinte nedospite, stropite cu untdelemn.
Exo	29	3	Să le pui într’un coş, şi să le aduci împreună cu viţelul şi cei doi berbeci.
Exo	29	4	Să aduci apoi pe Aaron şi pe fiii lui la uşa cortului întîlnirii, şi să-i speli cu apă.
Exo	29	5	Să iei veşmintele; să îmbraci pe Aaron cu tunica, cu mantia efodului, cu efodul şi cu pieptarul, şi să-l încingi cu brîul efodului.
Exo	29	6	Să-i pui mitra pe cap, şi pe mitră să pui tabla sfinţeniei.
Exo	29	7	Să iei untdelemnul pentru ungere, să i-l torni pe cap, şi să-l ungi.
Exo	29	8	Să aduci apoi pe fiii lui, şi să-i îmbraci cu tunicile.
Exo	29	9	Să încingi pe Aaron şi pe fiii lui cu un brîu, şi să pui scufiile pe capetele fiilor lui Aaron. Preoţia va fi a lor printr’o lege vecinică. Astfel să închini pe Aaron şi pe fiii lui în slujba Mea.
Exo	29	10	Să aduci viţelul înaintea cortului întîlnirii, şi Aaron şi fiii lui să-şi pună mînile pe capul viţelului.
Exo	29	11	Să junghii viţelul înaintea Domnului, la uşa cortului întîlnirii.
Exo	29	12	Să iei cu degetul tău din sîngele viţelului,să pui pe coarnele altarului, iar celalt sînge să-l verşi la picioarele altarului.
Exo	29	13	Să iei toată grăsimea care acopere măruntaiele şi prapurul ficatului, cei doi rărunchi cu grăsimea care-i acopere, şi să le arzi pe altar.
Exo	29	14	Dar carnea viţelului, pielea şi balega lui să le arzi în foc, afară din tabără: aceasta este o jertfă pentru păcat.
Exo	29	15	Să iei pe unul din cei doi berbeci; şi Aaron şi fiii lui să-şi pună mînile pe capul berbecului.
Exo	29	16	Să junghii berbecele; să-i iei sîngele, şi să-l stropeşti pe altar dejur împrejur.
Exo	29	17	Apoi să tai berbecele în bucăţi, şi să-i speli măruntaiele şi picioarele, şi să le pui lîngă celelalte bucăţi şi lîngă capul lui.
Exo	29	18	Berbecele să-l arzi de tot pe altar; aceasta este o ardere-de-tot pentru Domnul, este o jertfă mistuită de foc, de un miros plăcut Domnului.
Exo	29	19	Să iei apoi pe celalt berbece; şi Aaron şi fiii lui să-şi pună mînile pe capul berbecelui.
Exo	29	20	Să junghii berbecele; să iei din sîngele lui, să pui pe vîrful urechii drepte a lui Aaron şi pe vîrful urechii drepte a fiilor lui, pe degetul cel mare al mînii lor drepte şi pe degetul cel mare al piciorului lor drept, iar celalt sînge să-l stropeşti pe altar de jur împrejur.
Exo	29	21	Să iei din sîngele de pe altar şi din untdelemnul pentru ungere, şi să stropeşti pe Aaron şi veşmintele lui, pe fiii lui şi veşmintele lor. Astfel vor fi închinaţi, Aaron şi veşmintele lui, fiii şi veşmintele lor în slujba Domnului.
Exo	29	22	Să iei apoi grăsimea berbecelui, coada, grăsimea care acopere măruntaiele, prapurul ficatului, cei doi rărunchi cu grăsimea care-i acopere şi spata dreaptă, căci acesta este un berbece de închinare în slujba Domnului;
Exo	29	23	din coş să iei din azimile, puse înaintea Domnului, o turtă de pîne, o turtă cu untdelemn şi o plăcintă.
Exo	29	24	Toate acestea să le pui în mînile lui Aaron şi în mînile fiilor lui, şi să le legeni într’o parte şi într’alta, ca un dar legănat înaintea Domnului.
Exo	29	25	Să le iei apoi din mînile lor,şi să le arzi pe altar, deasupra arderii-de-tot; aceasta este o jertfă mistuită de foc înaintea Domnului, de un miros plăcut Domnului.
Exo	29	26	Să iei şi pieptul berbecelui care va sluji la închinarea lui Aaron în slujba Domnului, şi să-l legeni într’o parte şi în alta, ca un dar legănat înaintea Domnului: aceasta va fi partea ta.
Exo	29	27	Să sfinţeşti pieptul legănat şi spata ridicată din berbecele care va sluji la închinarea lui Aaron şi a fiilor lui în slujba Domnului, pieptul legănîndu-l într’o parte şi într’alta, spata înfăţişînd-o înaintea Domnului prin ridicare.
Exo	29	28	Ele vor fi ale lui Aaron şi ale fiilor lui, printr’o lege vecinică, pe care o vor ţinea copiii lui Israel; căci este o jertfă adusă prin ridicare; şi, în jertfele de mulţămire ale copiilor lui Israel, jertfa adusă prin ridicare va fi a Domnului.
Exo	29	29	Veşmintele sfinte ale lui Aaron vor fi după el ale fiilor lui, cari le vor pune cînd vor fi unşi şi cînd vor fi închinaţi în slujbă.
Exo	29	30	Vor fi purtate timp de şapte zile de acela din fiii lui, care îi va urma în slujba preoţiei, şi care va intra în cortul întîlnirii, ca să facă slujba în sfîntul locaş.
Exo	29	31	Să iei apoi berbecele pentru închinarea în slujba Domnului, şi să pui să-i fiarbă carnea într’un loc sfînt.
Exo	29	32	Aaron şi fiii lui să mănînce, la uşa cortului întîlnirii, carnea berbecului şi pînea din coş.
Exo	29	33	Să mănînce astfel tot ce a slujit la facerea ispăşirii, ca să fie închinaţi în slujbă şi sfinţiţi; nimeni altul să nu mănînce din ele, căci sînt lucruri sfinte.
Exo	29	34	Dacă va rămînea ceva din carnea întrebuinţată pentru închinarea în slujbă şi din pîne pînă dimineaţa, să arzi în foc ce va rămînea; să nu se mănînce, căci este un lucru sfînt.
Exo	29	35	Să urmezi, cu privire la Aaron şi la fiii lui, toate poruncile, pe cari ţi le-am dat. În şapte zile să-i închini în slujbă.
Exo	29	36	În fiecare zi să mai aduci un viţel ca jertfă pentru păcat, pentru ispăşire; să curăţeşti altarul, făcînd ispăşirea aceasta, şi să-l ungi ca să-l sfinţeşti.
Exo	29	37	Timp de şapte zile, să faci ispăşire pentru altar, şi să-l sfinţeşti; şi astfel altarul va fi prea sfînt, şi oricine se va atinge de altar, va fi sfinţit.
Exo	29	38	Iată ce să jertfeşti pe altar: doi miei de un an, în fiecare zi, necurmat.
Exo	29	39	Un miel să-l jertfeşti dimineaţa, iar celalt miel seara.
Exo	29	40	Împreună cu cel dintîi miel, să aduci a zecea parte dintr’o efă de floare de făină, frămîntată într’un sfert de hin {O măsură = cam 3 litri} de untdelemn de măsline fără drojdii, şi o jertfă de băutură de un sfert de hin de vin.
Exo	29	41	Pe al doilea miel să-l jertfeşti seara, şi să aduci împreună cu el o jertfă de mîncare şi o jertfă de băutură ca cele de dimineaţă; aceasta este o jertfă mistuită de foc,de un miros plăcut Domnului.
Exo	29	42	Aceasta este arderea de tot necurmată, care va fi adusă de urmaşii voştri, la uşa cortului întîlnirii, înaintea Domnului; acolo Mă voi întîlni cu voi, şi îţi voi vorbi.
Exo	29	43	Acolo Mă voi întîlni cu copiii lui Israel, şi locul acela va fi sfinţit de slava Mea.
Exo	29	44	Voi sfinţi cortul întîlnirii şi altarul; voi sfinţi pe Aaron şi pe fiii lui, ca să fie în slujba Mea ca preoţi.
Exo	29	45	Eu voi locui în mijlocul copiilor lui Israel, şi voi fi Dumnezeul lor.
Exo	29	46	Ei vor cunoaşte că Eu sînt Domnul Dumnezeul lor, care i-am scos din ţara Egiptului, ca să locuiesc în mijlocul lor. Eu sînt Domnul, Dumnezeul lor.
------------------------Exodul, capitolul 30
Exo	30	1	Să faci apoi un altar pentru arderea tămîiei, şi anume să-l faci din lemn de salcîm.
Exo	30	2	Lungimea lui să fie de un cot, iar lăţimea tot de un cot; să fie în patru colţuri, şi înălţimea lui să fie de doi coţi. Coarnele altarului să fie dintr’o bucată cu el.
Exo	30	3	Să-i poleieşti cu aur curat, atît partea de sus, cît şi păreţii lui de jur împrejur şi coarnele; şi să-i faci o cunună de aur de jur împrejur.
Exo	30	4	Dedesubtul cununii să-i faci două verigi de aur de amîndouă laturile, în cele două unghiuri, pentru punerea drugilor, cari vor sluji la ducerea lui.
Exo	30	5	Drugii să-i faci din lemn de salcîm, şi să-i poleieşti cu aur.
Exo	30	6	Să aşezi altarul în faţa perdelei dinlăuntru, care este înaintea chivotului mărturiei, în faţa capacului ispăşirii, care este deasupra mărturiei, şi unde Mă voi întîlni cu tine.
Exo	30	7	Aaron va arde pe el tămîie mirositoare; va arde tămîie în fiecare dimineaţă, cînd va pregăti candelele;
Exo	30	8	va arde şi seara cînd va aşeza candelele. Astfel se va arde necurmat din partea voastră tămîie înaintea Domnului din neam în neam.
Exo	30	9	Să nu aduceţi pe altar altfel de tămîie, nici ardere de tot, nici jertfă de mîncare, şi să nu turnaţi pe el nici o jertfă de băutură.
Exo	30	10	Numai odată pe fie care an, Aaron va face ispăşire pe coarnele altarului. Ispăşirea aceasta o va face odată pe an cu sîngele dobitocului adus ca jertfă pentru ispăşirea păcatului, printre urmaşii voştri. Acesta va fi un lucru prea sfînt înaintea Domnului.“
Exo	30	11	Domnul a vorbit lui Moise, şi a zis:
Exo	30	12	„Cînd vei socoti pe copiii lui Israel şi le vei face numărătoarea, fiecare din ei să dea Domnului un dar în bani, pentru răscumpărarea sufletului lui, ca să nu fie loviţi de nici o urgie, cu prilejul acestei numărători.
Exo	30	13	Iată ce vor da toţi ceice vor fi cuprinşi în numărătoarea aceasta: o jumătate de siclu, după siclul sfîntului locaş, care este de douăzeci de ghere; o jumătate de siclu va fi darul ridicat pentru Domnul.
Exo	30	14	Orice om cuprins în numărătoare, dela vîrsta de douăzeci de ani în sus, va plăti darul ridicat pentru Domnul.
Exo	30	15	Bogatul să nu plătească mai mult, şi săracul să nu plătească mai puţin de o jumătate de siclu, ca dar ridicat pentru Domnul, pentru răscumpărarea sufletelor.
Exo	30	16	Să ridici dela copiii lui Israel argintul pentru răscumpărare, şi să-l întrebuinţezi pentru slujba cortului întîlnirii; aceasta va fi pentru copiii lui Israel o aducere aminte înaintea Domnului pentru răscumpărarea sufletelor lor.“
Exo	30	17	Domnul a vorbit lui Moise, şi a zis:
Exo	30	18	„Să faci un lighean de aramă, cu piciorul lui de aramă, pentru spălat; să-l aşezi între cortul întîlnirii şi altar, şi să torni apă în el,
Exo	30	19	ca să-şi spele în el Aaron şi fiii lui mînile şi picioarele.
Exo	30	20	Cînd vor intra în cortul întîlnirii, se vor spăla cu apa aceasta, ca să nu moară; şi se vor spăla şi cînd se vor apropia de altar, ca să facă slujba şi ca să aducă Domnului jertfe arse de foc.
Exo	30	21	Îşi vor spăla mînile şi picioarele ca să nu moară. Aceasta va fi o lege necurmată pentru Aaron, pentru fiii lui şi pentru urmaşii lor.“
Exo	30	22	Domnul a vorbit lui Moise, şi a zis:
Exo	30	23	„Ia din cele mai bune mirodenii, cinci sute de sicli de smirnă foarte curată, jumătate, adică două sute cincizeci de sicli, de scorţişoară mirositoare, două sute cincizeci de sicli de trestie mirositoare,
Exo	30	24	cincisute de sicli de casia, după siclul sfîntului locaş, şi un hin de untdelemn de măslin.
Exo	30	25	Cu ele să faci un untdelemn pentru ungerea sfîntă, o amestecătură mirositoare, făcută după meşteşugul făcătorului de mir; acesta va fi untdelemnul pentru ungerea sfîntă.
Exo	30	26	Cu el să ungi cortul întîlnirii şi chivotul mărturiei,
Exo	30	27	masa şi toate uneltele ei, sfeşnicul şi uneltele lui, altarul tămîierii,
Exo	30	28	altarul arderilor de tot cu toate uneltele lui şi ligheanul cu piciorul lui.
Exo	30	29	Să sfinţeşti aceste lucruri, şi ele vor fi prea sfinte; oricine se va atinge de ele, va fi sfinţit.
Exo	30	30	Să ungi de asemenea pe Aaron şi pe fiii lui, şi să-i sfinţeşti, ca să fie în slujba Mea ca preoţi.
Exo	30	31	Să vorbeşti copiilor lui Israel, şi să le spui: «Acesta Îmi va fi untdelemnul pentru ungerea sfîntă, printre urmaşii voştri.
Exo	30	32	Să nu se ungă cu el trupul niciunui om, şi să nu faceţi un alt untdelemn ca el după aceeaş întocmire; el este sfînt, şi voi să-l priviţi ca sfînt.
Exo	30	33	Oricine va face un untdelemn ca el, sau va unge cu el pe altul, va fi nimicit din poporul lui.“
Exo	30	34	Domnul a zis lui Moise: „Ia mirodenii, stacte, onice mirositoare, halvan, şi tămîie curată, în aceeaş măsură.
Exo	30	35	Cu ele să faci tămîie,o amestecătură mirositoare, alcătuită după meşteşugul făcătorului de mir; să fie sărată, curată şi sfîntă.
Exo	30	36	S’o pisezi mărunt, şi s’o pui înaintea mărturiei, în cortul întîlnirii, unde Mă voi întîlni cu tine. Acesta va fi pentru voi un lucru prea sfînt.
Exo	30	37	Tămîie ca aceasta, în aceeaş întocmire, să nu vă faceţi, ci s’o priviţi ca sfîntă, şi păstrată pentru Domnul.
Exo	30	38	Oricine va face tămîie ca ea, ca s’o miroase, va fi nimicit din poporul lui.“
------------------------Exodul, capitolul 31
Exo	31	1	Domnul a vorbit lui Moise, şi a zis:
Exo	31	2	„Să ştii că am ales pe Beţaleel, fiul lui Uri, fiul lui Hur, din seminţia lui Iuda.
Exo	31	3	Lam umplut cu Duhul lui Dumnezeu, i-am dat un duh de înţelepciune, pricepere, şi ştiinţă pentru tot felul de lucrări,
Exo	31	4	i-am dat putere să născocească tot felul de lucrări meşteşugite, să lucreze în aur, în argint şi în aramă,
Exo	31	5	să sape în pietre şi să le lege, să lucreze în lemn, şi să facă tot felul de lucrări.
Exo	31	6	Şi iată că i-am dat ca ajutor pe Oholiab, fiul lui Ahisamac, din seminţia lui Dan. Am dat pricepere în mintea tuturor celor ce sînt iscusiţi, ca să facă tot ce ţi-am poruncit:
Exo	31	7	cortul întîlnirii, chivotul mărturiei, capacul ispăşirii care va fi deasupra lui, şi toate uneltele cortului;
Exo	31	8	masa cu uneltele ei, sfeşnicul de aur curat cu toate uneltele lui, altarul tămîierii;
Exo	31	9	altarul arderilor de tot cu toate uneltele lui, ligheanul cu piciorul lui;
Exo	31	10	veşmintele pentru slujbă, veşmintele sfinte ale preotului Aaron, veşmintele fiilor lui pentru slujbele preoţeşti;
Exo	31	11	untdelemnul pentru ungere, şi tămîia mirositoare pentru sfîntul locaş. Le vor face după toate poruncile, pe cari ţi le-am dat.“
Exo	31	12	Domnul a vorbit lui Moise, şi a zis:
Exo	31	13	„Vorbeşte copiilor lui Israel, şi spune-le: «Să nu care cumva să nu ţineţi sabatele Mele, căci acesta va fi între Mine şi voi, şi urmaşii voştri, un semn după care se va cunoaşte că Eu sînt Domnul, care vă sfinţesc.
Exo	31	14	Să ţineţi Sabatul, căci el va fi pentru voi ceva sfînt. Cine îl va călca, va fi pedepsit cu moartea; cine va face vreo lucrare în ziua aceasta, va fi nimicit din mijlocul poporului său.
Exo	31	15	Să lucrezi şase zile; dar a şaptea este Sabatul, ziua de odihnă, închinată Domnului. Cine va face vreo lucrare în ziua Sabatului, va fi pedepsit cu moartea.
Exo	31	16	Copiii lui Israel să păzească Sabatul, prăznuindu-l, ei şi urmaşii lor, ca un legămînt necurmat.
Exo	31	17	Aceasta va fi între Mine şi copiii lui Israel un semn vecinic; căci în şase zile a făcut Domnul cerurile şi pămîntul, iar în ziua a şaptea S’a odihnit şi a răsuflat.“
Exo	31	18	Cînd a isprăvit Domnul de vorbit cu Moise pe muntele Sinai, i-a dat cele două table ale mărturiei, table de piatră, scrise cu degetul lui Dumnezeu.
------------------------Exodul, capitolul 32
Exo	32	1	Poporul, văzînd că Moise zăboveşte să se pogoare de pe munte, s’a strîns în jurul lui Aaron, şi i-a zis: „Haide! fă-ne un dumnezeu care să meargă înaintea noastră; căci Moise, omul acela care ne-a scos din ţara Egiptului, nu ştim ce s’a făcut.“
Exo	32	2	Aaron le-a răspuns: „Scoateţi cerceii de aur din urechile nevestelor, fiilor şi fiicelor voastre, şi aduceţi-i la mine.“
Exo	32	3	Şi toţi şi-au scos cerceii de aur din urechi, şi i-au adus lui Aaron.
Exo	32	4	El i-a luat din mînile lor, a bătut aurul cu dalta, şi a făcut un viţel turnat. Şi ei au zis: „Israele! iată dumnezeul tău, care te-a scos din ţara Egiptului.“
Exo	32	5	Cînd a văzut Aaron lucrul acesta, a zidit un altar înaintea lui, şi a strigat: „Mîne, va fi o sărbătoare în cinstea Domnului!“
Exo	32	6	A doua zi, s’au sculat dis de dimineaţă, şi au adus arderi de tot şi jertfe de mulţămire. Poporul a şezut de a mîncat şi a băut; apoi s’au sculat să joace.
Exo	32	7	Domnul a zis lui Moise:„Scoală şi pogoară-te; căci poporul tău, pe care l-ai scos din ţara Egiptului, s’a stricat.
Exo	32	8	Foarte curînd s’au abătut dela calea, pe care le-o poruncisem Eu; şi-au făcut un viţel turnat, s’au închinat pînă la pămînt înaintea lui, i-au adus jertfe, şi au zis: «Israele! iată dumnezeul tău, care te-a scos din ţara Egiptului!“
Exo	32	9	Domnul a zis lui Moise: „Văd că poporul acesta este un popor încăpăţînat.
Exo	32	10	Acum, lasă-Mă; mînia Mea are să se aprindă împotriva lor: şi-i voi mistui; dar pe tine te voi face strămoşul unui neam mare.“
Exo	32	11	Moise s’a rugat Domnului, Dumnezeului său, şi a zis: „Pentru ce să se aprindă, Doamne, mînia Ta împotriva poporului Tău, pe care l-ai scos din ţara Egiptului cu mare putere şi cu mînă tare?
Exo	32	12	Pentruce să zică Egiptenii: «Spre nenorocirea lor i-a scos, ca să-i omoare prin munţi, şi ca să-i şteargă de pe faţa pămîntului?»Întoarce-Te din iuţeala mîniei Tale şi lasă-Te de răul acesta, pe care vrei să-l faci poporului Tău.
Exo	32	13	Adu-ţi aminte de Avraam, de Isaac şi de Israel, robii Tăi, cărora le-ai spus, jurîndu-Te pe Tine însuţi: «Voi înmulţi sămînţa voastră ca stelele cerului, voi da urmaşilor voştri toată ţara aceasta, de care am vorbit, şi ei o vor stăpîni în veac.“
Exo	32	14	Şi Domnul S’a lăsat de răul, pe care spusese că vrea să-l facă poporului Său.
Exo	32	15	Moise s’a întors şi s’a pogorît de pe munte, cu cele două table ale mărturiei în mînă. Tablele erau scrise pe amîndouă părţile, pe o parte şi pe alta.
Exo	32	16	Tablele erau lucrarea lui Dumnezeu, şi scrisul era scrisul lui Dumnezeu, săpat pe table.
Exo	32	17	Iosua a auzit glasul poporului, care scotea strigăte, şi a zis lui Moise: „În tabără este un strigăt de război!“
Exo	32	18	Moise a răspuns: „Strigătul aceasta nu-i nici strigăt de biruitori, nici strigăt de biruiţi; ce aud eu, este glasul unor oameni cari cîntă!“
Exo	32	19	Şi, pe cînd se apropia de tabără,a văzut viţelul şi jocurile. Moise s’a aprins de mînie, a aruncat tablele din mînă, şi le-a sfărîmat de piciorul muntelui.
Exo	32	20	A luat viţelul, pe care-l făcuseră ei, şi l-a ars în foc; l-a prefăcut în cenuşă, a presărat cenuşa pe faţa apei, şi a dat-o copiilor lui Israel s’o bea.
Exo	32	21	Moise a zis lui Aaron: „Ce ţi-a făcut poporul acesta, de ai adus asupra lui un păcat atît de mare?“
Exo	32	22	Aaron a răspuns: „Să nu se aprindă de mînie domnul meu! Tu singur ştii că poporul acesta este pornit la rău.
Exo	32	23	Ei mi-au zis: «Fă-ne un dumnezeu, care să meargă înaintea noastră; căci Moise, omul acela care ne-a scos din ţara Egiptului, nu ştim ce s’a făcut!»
Exo	32	24	Eu le-am zis: «Cine are aur, să-l scoată!» Şi mi l-au dat; l-am aruncat în foc, şi din el a ieşit viţelul acesta.“
Exo	32	25	Moise a văzut că poporul era fără frîu, căci Aaron îl făcuse să fie fără frîu, spre batjocura vrăjmaşilor săi; –
Exo	32	26	s’a aşezat la uşa taberii, şi a zis: „Cine este pentru Domnul, să vină la mine!“ Şi toţi copiii lui Levi s’au strîns la el.
Exo	32	27	El le-a zis: „Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui Israel: «Fiecare din voi să se încingă cu sabia; mergeţi şi străbateţi tabăra dela o poartă la alta, şi fiecare să omoare pe fratele, pe prietenul şi pe ruda sa.“
Exo	32	28	Copiii lui Levi au făcut după porunca lui Moise; şi aproape trei mii de oameni au pierit în ziua aceea din popor.
Exo	32	29	Moise a zis: „Predaţi-vă azi în slujba Domnului, chiar cu jertfa fiului şi fratelui vostru, pentruca binecuvîntarea Lui să vină astăzi peste voi!“
Exo	32	30	A doua zi, Moise a zis poporului: „Aţi făcut un păcat foarte mare. Am să mă sui acum la Domnul: poate că voi căpăta iertare pentru păcatul vostru.“
Exo	32	31	Moise s’a întors la Domnul, şi a zis: „Ah! poporul acesta a făcut un păcat foarte mare! Şi-au făcut un dumnezeu de aur.
Exo	32	32	Iartă-le acum păcatul! Dacă nu, atunci, şterge-mă din cartea Ta, pe care ai scris-o!“
Exo	32	33	Domnul a zis lui Moise: „Pe cel ce a păcătuit împotriva Mea, pe acela îl voi şterge din cartea Mea.
Exo	32	34	Du-te dar, şi du poporul unde ţi-am spus. Iată, Îngerul Meu va merge înaintea ta, dar în ziua răzbunării Mele, îi voi pedepsi pentru păcatul lor!“
Exo	32	35	Domnul a lovit cu urgie poporul, pentru că făcuse viţelul făurit de Aaron.
------------------------Exodul, capitolul 33
Exo	33	1	Domnul a zis lui Moise: „Du-te, şi porneşte de aici cu poporul, pe care l-ai scos din ţara Egiptului; suie-te în ţara, pe care am jurat că o voi da lui Avraam, lui Isaac şi lui Iacov, zicînd: «Seminţei tale o voi da!»
Exo	33	2	Voi trimite înaintea ta un înger, şi voi izgoni pe Cananiţi, Amoriţi, Hetiţi, Fereziţi, Heviţi şi Iebusiţi.
Exo	33	3	Suie-te în ţara aceasta unde curge lapte şi miere. Dar Eu nu Mă voi sui în mijlocul tău, ca să nu te prăpădesc pe drum, căci eşti un popor încăpăţînat.“
Exo	33	4	Cînd a auzit poporul aceste triste cuvinte, toţi s’au întristat; şi nimeni nu şi-a pus podoabele pe el.
Exo	33	5	Şi Domnul a zis lui Moise: „Spune copiilor şi lui Israel: «Voi sînteţi un popor încăpăţînat; numai o clipă dacă M-aş sui în mijlocul tău, te-aş prăpădi. Aruncă-ţi acum podoabele depe tine, şi voi vedea ce-ţi voi face.“
Exo	33	6	Copiii lui Israel şi-au scos de pe ei podoabele, şi au plecat dela muntele Horeb.
Exo	33	7	Moise a luat cortul lui şi l-a întins afară din tabără, la o depărtare oare care; l-a numit cortul întîlnirii. Şi toţi ceice întrebau pe Domnul, se duceau la cortul întîlnirii, care era afară din tabără.
Exo	33	8	Cînd se ducea Moise la cort, tot poporul se scula în picioare; fiecare stătea la uşa cortului său, şi urmărea cu ochii pe Moise, pînă intra el în cort.
Exo	33	9	Şi cînd intra Moise în cort, stîlpul de nor se pogora şi se oprea la uşa cortului, şi Domnul vorbea cu Moise.
Exo	33	10	Tot poporul vedea stîlpul de nor oprindu-se la uşa cortului; tot poporul se scula şi se arunca cu faţa la pămînt la uşa cortului lui.
Exo	33	11	Domnul vorbea cu Moise faţă în faţă, cum vorbeşte un om cu prietenul lui. Apoi Moise se întorcea în tabără, dar tînărul lui slujitor, Iosua, fiul lui Nun, nu ieşea deloc din mijlocul cortului.
Exo	33	12	Moise a zis Domnului: „Iată, Tu îmi zici: «Du pe poporul acesta!» Şi nu-mi arăţi pe cine vei trimete cu mine. Însă, Tu ai zis: «Eu te cunosc pe nume, şi ai căpătat trecere înaintea Mea!»
Exo	33	13	Acum, dacă am căpătat trecere înaintea Ta, arată-mi căile Tale; atunci Te voi cunoaşte, şi voi avea trecere înaintea Ta. Şi gîndeşte-Te că neamul aceasta este poporul Tău!“
Exo	33	14	Domnul a răspuns: „Voi merge Eu însumi cu tine, şi îţi voi da odihnă.“
Exo	33	15	Moise i-a zis: „Dacă nu mergi Tu însuţi cu noi, nu ne lăsa să plecăm de aici.
Exo	33	16	Cum se va şti că am căpătat trecere înaintea Ta, eu şi poporul Tău? Oare nu cînd vei merge Tu cu noi, şi cînd prin aceasta vom fi deosebiţi, eu şi poporul Tău, de toate popoarele de pe faţa pămîntului?“
Exo	33	17	Domnul a zis lui Moise: „Voi face şi ceea ce-mi ceri acum, căci ai căpătat trecere înaintea Mea, şi te cunosc pe nume!“
Exo	33	18	Moise a zis: „Arată-mi slava Ta!“
Exo	33	19	Domnul a răspuns: „Voi face să treacă pe dinaintea ta toată frumuseţea Mea, şi voi chema Numele Domnului înaintea ta; Eu Mă îndur de cine vreau să Mă îndur, şi am milă de cine vreau să am milă!“
Exo	33	20	Domnul a zis: „Faţa nu vei putea să Mi-o vezi, căci nu poate omul să Mă vadă şi să trăiască!“
Exo	33	21	Domnul a zis: „Iată un loc lîngă Mîne; vei sta pe stîncă.
Exo	33	22	Şi cînd va trece slava Mea, te voi pune în crăpătura stîncii, şi te voi acoperi cu mîna Mea, pînă voi trece.
Exo	33	23	Iar cînd Îmi voi trage mîna la o parte dela tine, Mă vei vedea pe dinapoi; dar Faţa Mea nu se poate vedea.“
------------------------Exodul, capitolul 34
Exo	34	1	Domnul a zis lui Moise: „Taie două table de piatră ca cele dintîi, şi Eu voi scrie pe ele cuvintele cari erau pe tablele dintîi pe cari le-ai sfărîmat.
Exo	34	2	Fii gata disdedimineaţă şi suie-te de dimineaţă pe muntele Sinai; să stai acolo înaintea Mea, pe vîrful muntelui.
Exo	34	3	Nimeni să nu se suie cu tine, şi nimeni să nu se arate pe tot muntele; şi nici boi, nici oi să nu pască pe lîngă muntele acesta.“
Exo	34	4	Moise a tăiat două table de piatră ca şi cele dintîi; s’a sculat dis de dimineaţă, şi s’a suit pe muntele Sinai, după cum îi poruncise Domnul; şi a luat în mînă cele două table de piatră.
Exo	34	5	Domnul S’a pogorît într’un nor, a stătut acolo lîngă el, şi a rostit Numele Domnului.
Exo	34	6	Şi Domnul a trecut pe dinaintea lui, şi a strigat: „Domnul, Dumnezeu este un Dumnezeu plin de îndurare şi milostiv, încet la mînie, plin de bunătate şi credincioşie,
Exo	34	7	care Îşi ţine dragostea pînă în mii de neamuri de oameni, iartă fărădelegea, răzvrătirea şi păcatul, dar nu socoteşte pe cel vinovat drept nevinovat, şi pedepseşte fărădelegea părinţilor în copii şi în copiii copiilor lor pînă la al treilea şi al patrulea neam!“
Exo	34	8	Îndată Moise s’a plecat pînă la pămînt şi s’a închinat.
Exo	34	9	El a zis: „Doamne, dacă am căpătat trecere înaintea Ta, Te rog să mergi în mijlocul nostru, Doamne; poporul acesta este în adevăr un popor încăpăţînat, dar iartă-ne fărădelegile şi păcatele noastre, şi ia-ne în stăpînirea Ta!“
Exo	34	10	Domnul a răspuns: „Iată, Eu fac un legămînt. Voi face, în faţa întregului popor, minuni cari n’au avut loc în nicio ţară şi la niciun neam; tot poporul care este în jurul tău, va vedea lucrarea Domnului, şi prin tine voi face lucruri înfricoşate.
Exo	34	11	Ia seama la ceea ce-ţi poruncesc azi. Iată, voi izgoni dinaintea ta pe Amoriţi, Cananiţi, Hetiţi, Fereziţi, Heviţi şi Iebusiţi.
Exo	34	12	Să nu cumva să faci legămînt cu locuitorii ţării unde ai să intri, ca să nu fie o cursă pentru tine, dacă vor locui în mijlocul tău.
Exo	34	13	Dimpotrivă să le dărîmaţi altarele, să le sfărîmaţi stîlpii idoleşti şi să le trîntiţi la pămînt idolii.
Exo	34	14	Să nu te închini înaintea unui alt dumnezeu; căci Domnul se numeşte gelos, este un Dumnezeu gelos.
Exo	34	15	Fereşte-te să faci legămînt cu locuitorii ţării, ca nu cumva, curvind înaintea dumnezeilor lor, şi, aducîndu-le jertfe, să te poftească şi pe tine, şi să mănînci din jertfele lor,
Exo	34	16	ca nu cumva să iei din fetele lor neveste fiilor tăi, şi astfel, fetele lor, curvind înaintea dumnezeilor lor, să tîrască şi pe fiii tăi să curvească înaintea dumnezeilor lor.
Exo	34	17	Să nu-ţi faci un dumnezeu turnat.
Exo	34	18	„Să ţii sărbătoarea azimilor: timp de şapte zile, la vremea hotărîtă, în luna spicelor, să mănînci azimi, cum ţi-am poruncit, căci în luna spicelor ai ieşit din Egipt.
Exo	34	19	Orice întîi născut este al Meu, chiar orice întîi născut de parte bărbătească din turmele de vaci sau de oi.
Exo	34	20	Să răscumperi cu un miel pe întîiul născut al măgăriţei; iar dacă nu-l răscumperi, să-i frîngi gîtul. Să răscumperi pe orice întîi născut al fiilor tăi; şi să nu te înfăţişezi cu mînile goale înaintea Mea.
Exo	34	21	Şase zile să lucrezi, iar în ziua a şaptea să te odihneşti; să te odihneşti, chiar în vremea aratului şi seceratului.
Exo	34	22	Să ţii sărbătoarea săptămînilor, a celor dintîi roade din secerişul grîului, şi sărbătoarea strîngerii roadelor la sfîrşitul anului.
Exo	34	23	De trei ori pe an, toţi cei de parte bărbătească să se înfăţişeze înaintea Domnului Dumnezeu, Dumnezeul lui Israel.
Exo	34	24	Căci voi izgoni neamurile dinaintea ta, şi-ţi voi întinde hotarele; şi nimeni nu-ţi va pofti ţara, în timpul cînd te vei sui de trei ori pe an, ca să te înfăţişezi înaintea Domnului, Dumnezeului tău.
Exo	34	25	Să n’aduci cu pîne dospită sîngele dobitocului jertfit în cinstea Mea; şi carnea din jertfa praznicului Paştelor să nu fie ţinută în timpul nopţii pînă dimineaţa.
Exo	34	26	Să aduci în casa Domnului, Dumnezeului tău, pîrga celor dintîi roade ale pămîntului. Iedul să nu-l fierbi în laptele mamei lui.“
Exo	34	27	Domnul a zis lui Moise: „Scrie-ţi cuvintele acestea, căci pe temeiul acestor cuvinte închei legămînt cu tine şi cu Israel!“
Exo	34	28	Moise a stat acolo cu Domnul patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi. N’a mîncat deloc pîne, şi n’a băut deloc apă. Şi Domnul a scris pe table cuvintele legămîntului, cele zece porunci.
Exo	34	29	Moise s’a pogorît de pe muntele Sinai, cu cele două table ale mărturiei în mînă. Cînd se pogora de pe munte, nu ştia că pielea feţei lui strălucea, pentrucă vorbise cu Domnul.
Exo	34	30	Aaron şi toţi copiii lui Israel s’au uitat la Moise, şi iată că pielea feţei lui strălucea; şi se temeau să se apropie de el.
Exo	34	31	Moise i-a chemat; Aaron şi toţi fruntaşii adunării s’au întors la el, şi el le-a vorbit.
Exo	34	32	După aceea, toţi copiii lui Israel s’au apropiat, şi el le-a dat toate poruncile, pe cari le primise dela Domnul, pe muntele Sinai.
Exo	34	33	Cînd a încetat să le vorbească, şi-a pus o măhramă pe faţă.
Exo	34	34	Cînd intra Moise înaintea Domnului, ca să-I vorbească, îşi scotea măhrama pînă ce ieşea; iar cînd ieşea, spunea copiilor lui Israel ce i se poruncise.
Exo	34	35	Copiii lui Israel se uitau la faţa lui Moise, şi vedeau că pielea feţei lui strălucea; şi Moise îşi punea iarăş măhrama pe faţă pînă ce intra ca să vorbească cu Domnul.
------------------------Exodul, capitolul 35
Exo	35	1	Moise a strîns toată adunarea copiilor lui Israel, şi le-a zis: „Iată lucrurile, pe cari a poruncit Domnul să le faceţi.
Exo	35	2	Şase zile să lucraţi, dar ziua a şaptea să vă fie sfîntă; acesta este Sabatul, ziua de odihnă, închinată Domnului. Cine va face vreo lucrare în ziua aceea, să fie pedepsit cu moartea.
Exo	35	3	Să n’aprinzi foc, în niciuna din locuinţele voastre, în ziua Sabatului.“
Exo	35	4	Moise a vorbit întregei adunări a copiilor lui Israel, şi a zis: „Iată ce a poruncit Domnul.
Exo	35	5	Luaţi din ce aveţi şi aduceţi un prinos Domnului. – Fiecare să aducă prinos Domnului ce-l lasă inima: aur, argint, şi aramă;
Exo	35	6	materii vopsite în albastru, în purpuriu, în cărmiziu, in subţire şi păr de capră;
Exo	35	7	piei de berbeci vopsite în roş şi piei de viţel de mare; lemn de salcîm,
Exo	35	8	untdelemn pentru sfeşnic, mirodenii pentru untdelemnul ungerii şi pentru tămîia mirositoare;
Exo	35	9	pietre de onix şi alte pietre pentru împodobirea efodului şi a pieptarului.
Exo	35	10	Toţi cei iscusiţi dintre voi să vină şi să facă tot ce a poruncit Domnul:
Exo	35	11	locaşul, cortul şi acoperişul lui, copcile, scîndurile, drugii, stîlpii şi picioarele lui;
Exo	35	12	chivotul şi drugii lui, capacul ispăşirii şi perdeaua dinlăuntru pentru acoperirea chivotului;
Exo	35	13	masa şi drugii ei, cu toate uneltele ei, şi pînile pentru punerea înaintea Domnului;
Exo	35	14	sfeşnicul cu uneltele lui, candelele lui, şi untdelemnul pentru sfeşnic;
Exo	35	15	altarul pentru tămîie şi drugii lui, untdelemnul pentru ungere şi tămîia mirositoare, şi perdeaua uşii de afară dela intrarea cortului;
Exo	35	16	altarul pentru arderile de tot, grătarul lui de aramă, drugii lui, şi toate uneltele lui, ligheanul cu piciorul lui,
Exo	35	17	pînzele curţii, stîlpii ei, picioarele ei, şi perdeaua dela poarta curţii;
Exo	35	18	ţăruşii cortului, ţăruşii curţii, şi funiile lor;
Exo	35	19	veşmintele preoţeşti pentru slujba sfîntului locaş, veşmintele sfinte ale preotului Aaron, şi veşmintele fiilor lui pentru slujbele preoţeşti.“
Exo	35	20	Toată adunarea copiilor lui Israel a ieşit dinaintea lui Moise.
Exo	35	21	Toţi cei cu tragere de inimă şi bunăvoinţă au venit şi au adus un prinos Domnului pentru lucrarea cortului întîlnirii, pentru toată slujba lui, şi pentru veşmintele sfinte.
Exo	35	22	Au venit îndată bărbaţii şi femeile, toţi cei cu tragere de inimă, şi au adus belciuge de nas, inele, cercei, brăţări, salbe şi tot felul de lucruri de aur; fiecare a adus prinosul de aur, pe care-l închinase Domnului.
Exo	35	23	Toţi cei ce aveau ştofe (materii) văpsite în albastru, în purpuriu, în cărmiziu, in subţire şi păr de capră, piei de berbeci văpsite în roş, şi piei de viţel de mare, le-au adus.
Exo	35	24	Toţi cei ce puteau aduce prin ridicare un prinos de argint şi de aramă, au adus prinosul Domnului. Toţi cei ce aveau lemn de salcîm bun pentru lucrările rînduite pentru slujbă, l-au adus.
Exo	35	25	Toate femeile iscusite au tors cu mînile lor, şi au adus lucrul lor, şi anume: tort văpsit în albastru, în purpuriu, în cărmiziu şi in subţire.
Exo	35	26	Toate femeile cu tragere de inimă şi iscusite au tors păr de capră.
Exo	35	27	Fruntaşii poporului au adus pietre de onix şi alte pietre pentru efod şi pieptar;
Exo	35	28	mirodenii şi untdelemn, pentru sfeşnic, pentru untdelemnul ungerii şi pentru tămîia mirositoare.
Exo	35	29	Toţi copiii lui Israel, bărbaţi şi femei, pe cari-i trăgea inima să ajute la lucrul poruncit de Domnul prin Moise, au adus Domnului daruri de bună voie.
Exo	35	30	Moise a zis copiilor lui Israel: „Să ştiţi că Domnul a ales pe Beţaleel, fiul lui Uri, fiul lui Hur, din seminţia lui Iuda.
Exo	35	31	L-a umplut cu Duhul lui Dumnezeu, duh de înţelepciune, pricepere, şi ştiinţă, pentru tot felul de lucrări.
Exo	35	32	I-a dat putere să născocească planuri, să lucreze în aur, în argint şi în aramă,
Exo	35	33	să sape în pietre şi să le lege, să lucreze lemnul cu meşteşug, şi să facă tot felul de lucrări meşteşugite.
Exo	35	34	I-a dat şi darul să înveţe pe alţii, atît lui cît şi lui Oholiab, fiul lui Ahisamac, din seminţia lui Dan.
Exo	35	35	I-a umplut cu pricepere, ca să facă toate lucrările de săpătură în piatră, de cioplitură meşteşugită, de lucrat la gherghef şi de ţesut materii vopsite în albastru, în purpuriu, în cărmiziu şi in subţire, să facă tot felul de lucrări şi născociri de planuri.
------------------------Exodul, capitolul 36
Exo	36	1	Beţaleel, Oholiab, şi toţi bărbaţii iscusiţi în cari pusese Domnul înţelepciune şi pricepere, ca să ştie să facă lucrările rînduite pentru slujba sfîntului locaş, au făcut totul după cum poruncise Domnul.
Exo	36	2	Moise a chemat pe Beţaleel, Oholiab, şi pe toţi bărbaţii iscusiţi în mintea cărora pusese Domnul pricepere, şi anume pe toţi cei cu tragere de inimă la lucrul acesta ca să-l facă.
Exo	36	3	Ei au luat dinaintea lui Moise toate prinoasele, pe cari le aduseseră copiii lui Israel ca să facă lucrările rînduite pentru slujba sfîntului locaş. Chiar şi dupăce se începuse lucrarea, tot se mai aduceau lui Moise, în fiecare dimineaţă, daruri de bună voie.
Exo	36	4	Atunci toţi bărbaţii iscusiţi, prinşi la toate lucrările sfîntului locaş, şi-au lăsat fiecare lucrul pe care-l făceau,
Exo	36	5	şi au venit de au spus lui Moise: „Poporul aduce mult mai mult decît trebuie pentru facerea lucrărilor, pe cari a poruncit Domnul să le facem.“
Exo	36	6	Moise a pus să strige în tabără că nimeni, fie bărbat fie femeie, să nu mai aducă daruri pentru sfîntul locaş. Au oprit astfel pe popor să mai aducă daruri.
Exo	36	7	Materialul adus era de ajuns pentru toate lucrările cari trebuiau făcute, ba încă mai şi trecea.
Exo	36	8	Toţi bărbaţii iscusiţi şi lucrătorii au făcut cortul din zece covoare de in subţire şi răsucit din fir albastru, purpuriu şi cărmiziu; pe ele au ţesut heruvimi lucraţi cu măiestrie.
Exo	36	9	Lungimea unui covor era de douăzeci şi opt de coţi; iar lăţimea unui covor era de patru coţi. Toate covoarele aveau aceeaş măsură.
Exo	36	10	Cinci din aceste covoare au fost prinse la un loc; celelalte cinci de asemenea au fost prinse la un loc.
Exo	36	11	Au făcut chiotori albastre la marginea covorului cu care se sfîrşea cea dintîi împreunare; tot aşa au făcut şi la marginea covorului cu care se sfîrşea a doua împreunare de covoare.
Exo	36	12	Au făcut cincizeci de chiotori la cel dintîi covor, şi cincizeci de chioturi la marginea covorului cu care se sfîrşea a doua împreunare de covoare; chiotorile acestea erau una în faţa alteia.
Exo	36	13	Au făcut cincizeci de copci de aur, şi au prins covoarele unul de altul cu copcile, aşa în cît cortul alcătuia un întreg.
Exo	36	14	Au făcut nişte covoare din păr de capră, ca să slujească de acoperiş pentru cort: unsprezece covoavoare de acestea au făcut.
Exo	36	15	Lungimea unui covor era de treizeci de coţi, şi lăţimea unui covor era de patru coţi: cele unsprezece covoare aveau aceeaş măsură.
Exo	36	16	Au prins împreună deoparte cinci din aceste covoare, iar pe celelalte şase de altă parte.
Exo	36	17	Au făcut cincizeci de chiotori la marginea covorului cu care se sfîrşea o împreunare de covoare, şi cincizeci de chioturi la marginea covorului cu care se sfîrşea a doua împreunare de covoare.
Exo	36	18	Au mai făcut şi cincizeci de copci de aramă, cu cari să se împreune acoperişul cortului, ca să alcătuiască un întreg.
Exo	36	19	Au făcut pentru acoperişul cortului o învelitoare de piei de berbeci văpsite în roş, şi o învelitoare de piei de viţel de mare, care trebuia pusă pe deasupra.
Exo	36	20	Scîndurile pentru cort, le-au făcut din lemn de salcîm, aşezate în picioare.
Exo	36	21	Lungimea unei scînduri era de zece coţi, şi lăţimea unei scînduri era de un cot şi jumătate.
Exo	36	22	Fiecare scîndură avea două urechi, unite una cu alta; tot aşa au făcut la toate scîndurile cortului.
Exo	36	23	Au făcut douăzeci de scînduri pentru cort, înspre partea de miază-zi.
Exo	36	24	Au pus patruzeci de picioare de argint subt cele douăzeci de scînduri, cîte două picioare subt fiecare scîndură, pentru cele două urechi ale ei.
Exo	36	25	Au făcut apoi douăzeci de scînduri pentru a doua lature a cortului, laturea dinspre miazănoapte,
Exo	36	26	cu cele patruzeci de picioare de argint ale lor, cîte două picioare sub fiecare scîndură.
Exo	36	27	Au făcut apoi şase scînduri pentru fundul cortului, înspre apus.
Exo	36	28	Au făcut două scînduri pentru cele două unghiuri ale cortului în partea din fund;
Exo	36	29	acestea erau făcute din două bucăţi, începînd dela partea de jos, şi bine legate la vîrf printr’un cerc; la fel au făcut pentru amîndouă scîndurile din cele două unghiuri.
Exo	36	30	Erau astfel opt scînduri, cu picioarele lor de argint, adică şaseprezece picioare, cîte două picioare subt fiecare scîndură.
Exo	36	31	Au făcut cinci drugi din lemn de salcîm pentru scîndurile uneia din laturile cortului,
Exo	36	32	cinci drugi pentru scîndurile celei de a doua laturi a cortului, şi cinci drugi pentru scîndurile laturii cortului din fundul dinspre apus;
Exo	36	33	drugul dela mijloc l-au făcut aşa ca să treacă prin mijlocul scîndurilor, dela un capăt la celalt.
Exo	36	34	Au poleit scîndurile cu aur, şi verigile lor de aur le-au făcut aşa ca să se poată petrece drugii prin ele; şi drugii i-au poleit cu aur.
Exo	36	35	Perdeaua din lăuntru au făcut-o de fir albastru, purpuriu şi cărmiziu, şi de in subţire răsucit; au lucrat-o cu măiestrie; şi au făcut heruvimi pe ea.
Exo	36	36	Au făcut patru stîlpi de salcîm pentru ea, şi i-au poleit cu aur; cîrligele lor erau de aur, şi au turnat pentru stîlpii aceştia patru picioare de argint.
Exo	36	37	Pentru uşa cortului au făcut o perdea de fir albastru, purpuriu şi cărmiziu, şi de in subţire răsucit; aceasta era o lucrare făcută la gherghef.
Exo	36	38	Au făcut cei cinci stîlpi ai ei cu cîrligele lor, iar căpătîiele şi beţele lor de legătură le-au poleit cu aur; cele cinci picioare ale lor erau de aramă.
------------------------Exodul, capitolul 37
Exo	37	1	Apoi Beţaleel a făcut chivotul din lemn de salcîm; lungimea lui era de doi coţi şi jumătate, lăţimea de un cot şi jumătate şi înălţimea tot de un cot şi jumătate.
Exo	37	2	L-a poleit cu aur curat pe dinlăuntru şi pe din afară, şi i-a făcut un chenar de jur împrejur.
Exo	37	3	A turnat pentru el patru verigi de aur, pe cari le-a pus la cele patru colţuri ale lui: două verigi de o parte şi două verigi de cealaltă parte.
Exo	37	4	A făcut nişte drugi de lemn de salcîm, şi i-a poleit cu aur.
Exo	37	5	A vîrît drugii în verigile dela cele două laturi ale chivotului, ca să ducă chivotul.
Exo	37	6	A făcut şi capacul ispăşirii de aur curat; lungimea lui era de doi coţi şi jumătate, şi lăţimea de un cot şi jumătate.
Exo	37	7	A făcut doi heruvimi de aur bătut, la cele două capete ale capacului ispăşirii;
Exo	37	8	un heruvim la un capăt, şi un heruvim la celalt capăt; heruvimii i-a făcut pe capacul ispăşirii la cele două capete ale lui.
Exo	37	9	Heruvimii erau cu aripile întinse deasupra, acoperind capacul ispăşirii cu aripile lor, şi uitîndu-se unul la altul. Heruvimii stăteau cu faţa întoarsă spre capacul ispăşirii.
Exo	37	10	A făcut masa din lemn de salcîm; lungimea ei era de doi coţi, lăţimea de un cot şi înălţimea de un cot şi jumătate.
Exo	37	11	A poleit-o cu aur curat, şi i-a făcut un chenar de jur împrejur.
Exo	37	12	I-a făcut împrejur un pervaz de un lat de mînă, pe care a făcut un chenar de jur împrejur.
Exo	37	13	A turnat pentru masă petru verigi de aur, şi a pus verigile în cele patru colţuri, cari erau la cele patru picioare ale ei.
Exo	37	14	Verigile erau lîngă pervaz, şi în ele erau vîrîţi drugii pentru ducerea mesei.
Exo	37	15	A făcut drugii de lemn de salcîm, şi i-a poleit cu aur; ei slujeau la ducerea mesei.
Exo	37	16	A făcut apoi uneltele, cari trebuiau puse pe masă, farfuriile, căţuile, potirele, şi ceştile ei, cari slujeau la jertfele de băutură; le-a făcut de aur curat.
Exo	37	17	A făcut sfeşnicul de aur curat; a făcut sfeşnicul de aur curat, bătut; piciorul, fusul, potiraşele, gămălioarele, şi florile lui erau dintr’o bucată cu el.
Exo	37	18	Din amîndouă părţile lui ieşeau şase braţe: trei braţe dintr’o lature, şi trei braţe din cealaltă lature.
Exo	37	19	Pe un braţ erau trei potiraşe în chip de floare de migdal, cu gămălioarele şi florile lor, şi pe un alt braţ alte trei potiraşe în chip de floare de migdal, cu gămălioarele şi florile lor; aşa era la toate cele şase braţe, cari ieşeau din sfeşnic.
Exo	37	20	Pe fusul sfeşniciului erau patru potiraşe în chip de floare de migdal, cu gămălioarele şi florile lor.
Exo	37	21	Era o gămălioară sub două braţe cari ieşeau din sfeşnic, o gămălioară subt alte două braţe, şi o gămălioară subt alte două braţe; aşa era la toate cele şase braţe cari ieşeau din sfeşnic.
Exo	37	22	Gămălioarele şi braţele sfeşnicului erau dintr’o bucată cu el, bătut în întregime dintr’o bucată de aur curat.
Exo	37	23	A făcut apoi cele şapte candele ale lui, mucările şi cenuşarele lui, toate de aur curat.
Exo	37	24	A întrebuinţat un talant de aur curat pentru facerea sfeşnicului cu toate uneltele lui.
Exo	37	25	Apoi a făcut altarul pentru tămîie din lemn de salcîm; lungimea lui era de un cot, şi lăţimea de un cot; era în patru muchi, şi înălţimea lui era de doi coţi. Coarnele erau dintr’o bucată cu el.
Exo	37	26	L-a poleit cu aur curat, atît partea de sus cît şi laturile de jur împrejur şi coarnele. Şi i-a făcut o cunună de jur împrejur.
Exo	37	27	Subt cunună a făcut două verigi de aur, pe cari le-a pus în cele două unghiuri din cele două laturi, ca să se vîre în ele drugii, cari slujeau la ducerea lui.
Exo	37	28	A făcut nişte drugi din lemn de salcîm, şi i-a poleit cu aur.
Exo	37	29	A făcut untdelemnul pentru ungerea sfîntă, şi tămîia mirositoare, curată, alcătuită după meşteşugul făcătorului de mir.
------------------------Exodul, capitolul 38
Exo	38	1	A făcut altarul pentru arderile de tot din lemn de salcîm; lungimea lui era de cinci coţi, şi lăţimea de cinci coţi; era în patru muchi, şi înălţimea lui era de trei coţi.
Exo	38	2	La cele patru colţuri i-a făcut nişte coarne dintr’o bucată cu el, şi l-a poleit cu aramă.
Exo	38	3	A făcut toate uneltele altarului: oalele pentru cenuşă, lopeţile, ligheanele, furculiţele şi tigăile pentru cărbuni; toate uneltele acestea le-a făcut de aramă.
Exo	38	4	A făcut pentru altar un grătar de aramă, ca o reţea, pe care a pus-o subt pervazul altarului, începînd de jos, aşa că venea pînă la jumătatea altarului.
Exo	38	5	A turnat apoi patru verigi, pe cari le-a pus în cele patru colţuri ale grătarului de aramă, ca să vîre drugii în ele.
Exo	38	6	A făcut drugii din lemn de salcîm, şi i-a poleit cu aramă.
Exo	38	7	A vîrît drugii în verigile de pe laturile altarului ca să-l ducă. L-a făcut din scînduri, gol pe dinlăuntru.
Exo	38	8	A făcut ligheanul de aramă, cu piciorul lui de aramă, din oglinzile femeilor, cari slujeau la uşa cortului întîlnirii.
Exo	38	9	Apoi a făcut curtea. Înspre partea de miazăzi, pentru curte, erau nişte pînze de in subţire răsucit, pe o lungime de o sută de coţi,
Exo	38	10	cu douăzeci de stîlpi aşezaţi pe douăzeci de picioare de aramă; cîrligele stîlpilor şi beţele lor de legătură erau de argint.
Exo	38	11	În spre partea de miazănoapte, erau o sută de coţi de pînză, cu douăzeci de stîlpi şi cu cele douăzeci de picioare de aramă ale lor; cîrligele stîlpilor şi beţele lor de legătură erau de argint.
Exo	38	12	Înspre partea de sus, erau cinci zeci de coţi de pînză, cu zece stîlpi şi cele zece picioare ale lor; cîrligele stîlpilor şi beţele lor de legătură erau de argint.
Exo	38	13	Înspre partea de răsărit, pe cei cincizeci de coţi lăţime, erau:
Exo	38	14	pentru o aripă, cincisprezece coţi de pînză, cu trei stîlpi şi cele trei picioare ale lor,
Exo	38	15	şi pentru a doua aripă, care era în faţa ei, de cealaltă parte a porţii curţii, cincisprezece coţi de pînză cu trei stîlpi şi cele trei picioare ale lor.
Exo	38	16	Toate pînzele de jur împrejurul curţii erau de in subţire răsucit.
Exo	38	17	Picioarele stîlpilor erau de aramă, cîrligele stîlpilor şi beţele lor de legătură erau de argint, şi căpătîiele lor erau poleite cu argint. Toţi stîlpii curţii erau legaţi între ei cu beţe de argint.
Exo	38	18	Perdeaua dela poarta curţii cortului era o lucrătură făcută la gherghef din fir albastru, purpuriu, cărmiziu, şi din in subţire răsucit; avea o lungime de douăzeci de coţi, şi înălţimea era de cinci coţi, ca lăţimea pînzelor curţii;
Exo	38	19	cei patru stîlpi ai ei şi cele patru picioare ale lor erau de aramă; cîrligele şi beţele lor de legătură erau de argint; iar căpătîiele erau poleite cu argint.
Exo	38	20	Toţi ţăruşii din jurul cortului şi curţii erau de aramă.
Exo	38	21	Iată socoteala locaşului cortului întîlnirii, făcută după porunca lui Moise, prin îngrijirea Leviţilor, subt cîrmuirea lui Itamar, fiul preotului Aaron.
Exo	38	22	Beţaleel, fiul lui Uri, fiul lui Hur, din seminţia lui Iuda, a făcut tot ce poruncise lui Moise Domnul.
Exo	38	23	El a avut ca ajutor pe Oholiab, fiul lui Ahisamac, din seminţia lui Dan, meşter la săpat în pietre, la cioplit cu meşteşug, şi la lucrat pe gherghef în materiile văpsite în albastru, în purpuriu, în cărmiziu, şi în in subţire.
Exo	38	24	Tot aurul întrebuinţat la lucru pentru toate lucrările sfîntului locaş, aur ieşit din daruri, se suia la douăzeci şi nouă de talanţi şi şapte sute treizeci de sicli, după siclul cortului.
Exo	38	25	Argintul celor ieşiţi la numărătoare, din adunare, se suia la o sută de talanţi şi o mie şapte sute şaptezeci şi cinci de sicli, după siclul sfîntului locaş:
Exo	38	26	Cîte o jumătate de siclu de cap, o jumătate de siclu, după siclul sfîntului locaş, pentru fiecare om cuprins în numărătoare, dela vîrsta de douăzeci de ani în sus, adică pentru şase sute trei mii cinci sute cincizeci de oameni.
Exo	38	27	Din cei o sută de talanţi de argint s’au turnat picioarele sfîntului locaş şi picioarele perdelei din lăuntru, adică o sută de picioare la cei o sută de talanţi, cîte un talant de picior.
Exo	38	28	Şi cu cei o mie şapte sute şaptezeci şi cinci de sicli s’au făcut cîrligele şi beţele de legătură dintre stîlpi, şi le-au poleit căpătîiele.
Exo	38	29	Arama dăruită se suia la şaptezeci de talanţi şi două mii patru sute de sicli.
Exo	38	30	Din ea au făcut picioarele dela uşa cortului întîlnirii; altarul de aramă cu grătarul lui, şi toate uneltele altarului;
Exo	38	31	picioarele stîlpilor curţii, de jur împrejur, şi picioarele stîlpilor dela poarta curţii; şi toţi ţăruşii din jurul cortului şi ai curţii.
------------------------Exodul, capitolul 39
Exo	39	1	Cu materiile văpsite în albastru, în purpuriu şi în cărmiziu, au făcut veşmintele preoţilor pentru slujba sfîntului locaş, şi au făcut veşminte sfinte lui Aaron, cum poruncise lui Moise Domnul.
Exo	39	2	Au făcut efodul de aur, de fir albastru, purpuriu şi cărmiziu, şi de in subţire răsucit.
Exo	39	3	Au întins nişte plăci de aur, şi le-au tăiat în fire subţiri, pe cari le-au ţesut în materiile vopsite în albastru, în purpuriu şi în cărmiziu, şi în in subţire; era lucrat cu măestrie.
Exo	39	4	I-au făcut nişte umărari cari se împreunau cu el, aşa că la cele două capete ale lui, efodul era legat cu ei.
Exo	39	5	Brîul era de aceeaş lucrătură ca efodul şi prins de el; era de aur, de fir albastru, purpuriu şi cărmiziu, şi de in subţire răsucit, cum poruncise lui Moise Domnul.
Exo	39	6	Au pregătit pietrele de onix, le-au prins în legături de aur şi au săpat pe ele numele fiilor lui Israel, cum se sapă peceţile.
Exo	39	7	Le-au pus pe umărarii efodului, ca pietre de aducere aminte pentru fiii lui Israel, cum poruncise lui Moise Domnul.
Exo	39	8	Au făcut apoi pieptarul, lucrat cu măestrie, din aceeaş lucrătură ca efodul: de aur, de fir albastru, purpuriu şi cărmiziu, şi de in subţire răsucit.
Exo	39	9	Era în patru colţuri. Pieptarul l-au făcut îndoit; lungimea lui era de o palmă, şi lăţimea de o palmă; era îndoit.
Exo	39	10	Au pus în el patru şiruri de pietre: în şirul întîi era: un sardonix, un topaz şi un smaragd;
Exo	39	11	în al doilea şir: un rubin, un safir şi un diamant;
Exo	39	12	în al treilea şir: un opal, un agat şi un ametist;
Exo	39	13	iar în al patrulea şir: un hrisolit, un onix şi un iaspis. Pietrele acestea erau legate în ferecăturile lor de aur.
Exo	39	14	Erau douăsprezece, după numele fiilor lui Israel; erau săpate ca nişte peceţi, fiecare cu numele uneia din cele douăsprezece seminţii.
Exo	39	15	Pe pieptar au făcut apoi nişte lănţişoare de aur curat, împletite ca nişte sfori.
Exo	39	16	Au făcut două ferecături de aur şi două verigi de aur, şi au pus cele două verigi la cele două capete ale pieptarului.
Exo	39	17	Apoi cele două lănţişoare împletite, de aur, le-au vîrît în cele două verigi dela cele două capete ale pieptarului;
Exo	39	18	iar celelalte două capete ale celor două lănţişoare le-au agăţat de cele două ferecături şi le-au pus pe umărarii efodului în partea dinainte. –
Exo	39	19	Au mai făcut două verigi de aur, pe cari le-au pus la cele două capete de jos ale pieptarului, pe marginea dinlăuntru dinspre efod.
Exo	39	20	Apoi au făcut alte două verigi de aur, pe cari le-au pus la cei doi umărari ai efodului, jos, pe partea dinainte a lui, tocmai acolo unde se împreună efodul cu umărarii, deasupra brîului efodului.
Exo	39	21	Au legat pieptarul cu verigile lui de verigile efodului cu o sfoară albastră, aşa ca pieptarul să stea ţapăn deasupra brîului efodului, şi să nu se poată mişca de pe efod, cum poruncise lui Moise Domnul.
Exo	39	22	Au făcut mantia de subt efod, ţesută toată cu meşteşug din materie albastră.
Exo	39	23	La mijlocul mantiei, sus, era o gură ca gura unei platoşe; gura aceasta era tivită de jur împrejur, ca să nu se rupă.
Exo	39	24	Pe marginea mantiei au făcut nişte rodii de coloare albastră, purpurie şi cărmizie, din fir răsucit;
Exo	39	25	au făcut şi nişte clopoţei de aur curat, şi clopoţeii i-au pus între rodii, de jur împrejurul mantiei:
Exo	39	26	venea un clopoţel şi o rodie, un clopoţel şi o rodie pe toată marginea dimprejurul mantiei, pentru slujbă, cum poruncise lui Moise Domnul.
Exo	39	27	Au făcut şi tunicile de in subţire ţesute cu măestrie, pentru Aaron şi fiii lui;
Exo	39	28	mitra de in subţire, şi scufiile de in subţire cari slujeau ca podoabă; ismenele de in subţire răsucit;
Exo	39	29	brîul de in subţire răsucit, lucrat la gherghef, şi de coloare albastră, purpurie şi cărmizie, cum poruncise lui Moise Domnul.
Exo	39	30	Au făcut apoi şi placa de aur curat, cununa împărătească sfîntă, şi au săpat pe ea, cum se sapă pe o pecete: „Sfînt Domnului“.
Exo	39	31	Au legat-o de mitră sus, cu o sfoară albastră, cum poruncise lui Moise Domnul.
Exo	39	32	Astfel au fost isprăvite toate lucrările locaşului cortului întîlnirii. Copiii lui Israel au făcut tot ce poruncise lui Moise Domnul: aşa au făcut.
Exo	39	33	Au adus locaşul la Moise: cortul şi toate uneltele lui, copcile, scîndurile, drugii, stîlpii şi picioarele lui;
Exo	39	34	învelitoarea de piei de berbece văpsite în roş, învelitoarea de piei de viţel de mare, şi perdeaua de despărţire;
Exo	39	35	chivotul mărturiei şi drugii lui, şi capacul ispăşirii;
Exo	39	36	masa cu toate uneltele ei, şi pînile pentru punerea înaintea Domnului;
Exo	39	37	sfeşnicul de aur curat, candelele lui aşezate în rînd şi toate uneltele lui, şi untdelemnul pentru sfeşnic;
Exo	39	38	altarul de aur, curat, untdelemnul pentru ungere şi tămîia mirositoare, şi perdeaua dela uşa cortului;
Exo	39	39	altarul de aramă, grătarul lui de aramă, drugii lui şi toate uneltele lui; ligheanul cu piciorul lui;
Exo	39	40	pînzele curţii, stîlpii ei şi picioarele lor, perdeaua dela poarta curţii, funiile ei, ţăruşii ei, şi toate uneltele pentru slujba locaşului cortului întîlnirii;
Exo	39	41	veşmintele pentru slujbă, pentru făcut slujba în Locul sfînt, veşmintele sfinte pentru preotul Aaron, şi veşmintele fiilor lui pentru slujbele preoţeşti.
Exo	39	42	Copiii lui Israel au făcut toate aceste lucrări după toate poruncile pe cari le dăduse lui Moise Domnul.
Exo	39	43	Mosie a cercetat toate lucrările; şi iată, le făcuseră cum poruncise Domnul, aşa le făcuseră. Şi Moise i-a binecuvîntat.
------------------------Exodul, capitolul 40
Exo	40	1	Domnul a vorbit lui Moise, şi a zis:
Exo	40	2	„În ziua întîi a lunii întîi, să întinzi locaşul cortului întîlnirii.
Exo	40	3	Să pui în el chivotul mărturiei, şi înaintea chivotului să atîrni perdeaua dinlăuntru.
Exo	40	4	Apoi să aduci masa, şi să pui pe ea cele rînduite. După aceea, să aduci sfeşnicul, şi să-i aşezi candelele.
Exo	40	5	Altarul de aur pentru tămîie să-l aşezi înaintea chivotului mărturiei, şi să atîrni perdeaua la uşa cortului.
Exo	40	6	Să aşezi altarul pentru arderile de tot înaintea uşii locaşului cortului întîlnirii.
Exo	40	7	Ligheanul să-l aşezi între cortul întîlnirii şi altar, şi să pui apă în el.
Exo	40	8	Să aşezi curtea de jur împrejur, şi să pui perdeaua la poarta curţii.
Exo	40	9	Să iei untdelemnul pentru ungere, să ungi cu el cortul şi tot ce cuprinde el, şi să-l sfinţeşti, cu toate uneltele lui; şi va fi sfînt.
Exo	40	10	Să ungi altarul pentru arderile de tot şi toate uneltele lui, şi să sfinţeşti altarul; şi altarul va fi prea sfînt.
Exo	40	11	Să ungi ligheanul cu piciorul lui, şi să-l sfinţeşti.
Exo	40	12	Apoi să aduci pe Aaron şi pe fiii lui la uşa cortului întîlnirii, şi să-i speli cu apă.
Exo	40	13	Să îmbraci pe Aaron cu veşmintele sfinte, să-l ungi, şi să-l sfinţeşti, ca să-Mi facă slujba de preot.
Exo	40	14	Să chemi şi pe fiii lui, să-i îmbraci cu tunicile,
Exo	40	15	şi să-i ungi cum ai uns pe tatăl lor, ca să-Mi facă slujba de preoţi. În puterea acestei ungeri, ei vor avea pururea dreptul preoţiei, printre urmaşii lor.“
Exo	40	16	Moise a făcut întocmai cum îi poruncise Domnul; aşa a făcut.
Exo	40	17	În ziua întîi a lunii întîi a anului al doilea, cortul era aşezat.
Exo	40	18	Moise a aşezat cortul; i-a pus picioarele, a aşezat scîndurile şi verigile, şi a ridicat stîlpii.
Exo	40	19	A întins învelitoarea care slujea de acoperiş deasupra cortului, şi pe deasupra a pus învelitoarea acoperişului cortului, cum poruncise lui Moise Domnul.
Exo	40	20	Apoi a luat mărturia, şi a pus-o în chivot; a pus drugii la chivot, şi a aşezat capacul ispăşirii deasupra chivotului.
Exo	40	21	A adus chivotul în cort; a atîrnat perdeaua despărţitoare înaintea lui, şi a acoperit astfel chivotul mărturirei, cum poruncise lui Moise Domnul.
Exo	40	22	A aşezat masa în cortul întîlnirii, în partea de miazănoapte a cortului, dincoace de perdeaua dinlăuntru;
Exo	40	23	şi a pus pe ea pînile, înaintea Domnului, cum poruncise lui Moise Domnul.
Exo	40	24	Apoi a aşezat sfeşnicul în cortul întîlnirii, în faţa mesei, în partea de miazăzi a cortului;
Exo	40	25	şi i-a aşezat candelele, înaintea Domnului, cum poruncise lui Moise Domnul.
Exo	40	26	Apoi a aşezat altarul de aur în cortul întîlnirii în faţa perdelei dinlăuntru;
Exo	40	27	a ars pe el tămîie mirositoare, cum poruncise lui Moise Domnul.
Exo	40	28	A aşezat perdeaua la uşa cortului.
Exo	40	29	A aşezat altarul pentru arderile de tot la uşa locaşului cortului întîlnirii; şi a adus pe el arderea de tot şi jertfa de mîncare, cum poruncise lui Mosie Domnul.
Exo	40	30	A aşezat ligheanul între cortul întîlnirii şi altar, şi a pus în el apă pentru spălat.
Exo	40	31	Moise, Aaron şi fiii lui şi-au spălat mîinile şi picioarele în el;
Exo	40	32	cînd intrau în cortul întîlnirii şi se apropiau de altar, se spălau, cum poruncise lui Moise Domnul.
Exo	40	33	Apoi a ridicat curtea împrejurul cortului şi altarului, şi a pus perdeaua la poarta curţii. Astfel a isprăvit Moise lucrarea.
Exo	40	34	Atunci norul a acoperit cortul întîlnirii, şi slava Domnului a umplut cortul.
Exo	40	35	Moise nu putea să intre în cortul întîlnirii, pentrucă norul stătea deasupra lui, şi slava Domnului umplea cortul.
Exo	40	36	Cît au ţinut călătoriile lor, copiii lui Israel porneau numai cînd se ridica norul deasupra cortului.
Exo	40	37	Şi cînd nu se ridica norul, nu porneau, pînă ce nu se ridica.
Exo	40	38	Norul Domnului era deasupra cortului ziua; iar noaptea, era un foc, înaintea întregei case a lui Israel, în timpul tuturor călătoriilor lor.
------------------------Leviticul, capitolul 1
Lev	1	1	Domnul a chemat pe Moise; i-a vorbit din cortul întîlnirii, şi a zis:
Lev	1	2	„Vorbeşte copiilor lui Israel, şi spune-le:Cînd cineva dintre voi va aduce un dar Domnului, să-l aducă din vite, fie din cireadă fie din turmă.
Lev	1	3	Dacă darul lui va fi o ardere de tot din cireadă, să-l aducă din partea bărbătească fără cusur; şi anume să-l aducă la uşa cortului întîlnirii, înaintea Domnului, ca să fie plăcut Domnului.
Lev	1	4	Să-şi pună mîna pe capul dobitocului adus ca ardere de tot, şi va fi primit de Domnul, ca să facă ispăşire pentru el.
Lev	1	5	Să junghie viţelul înaintea Domnului; şi preoţii, fiii lui Aaron, să aducă sîngele, şi să-l stropească de jur împrejur pe altarul dela uşa cortului întîlnirii.
Lev	1	6	Să jupoaie viţelul adus ca ardere de tot, şi să-l taie în bucăţi.
Lev	1	7	Fiii preotului Aaron să facă foc pe altar şi să pună lemne pe foc.
Lev	1	8	Preoţii, fiii lui Aaron, să aşeze bucăţile, capul şi grăsimea, pe lemnele puse pe focul de pe altar.
Lev	1	9	Să spele cu apă măruntaiele şi picioarele; şi preotul să le ardă toate pe altar. Aceasta este o ardere de tot, o jertfă mistuită de foc, de un miros plăcut Domnului.
Lev	1	10	Dacă darul lui va fi o ardere de tot din turmă, de miei sau capre, să aducă o parte bărbătească fără cusur.
Lev	1	11	Să-l junghie în partea de miazănoapte a altarului, înaintea Domnului; şi preoţii, fiii lui Aaron, să-i stropească sîngele pe altar de jur împrejur.
Lev	1	12	El să-l taie în bucăţi; şi preotul să le pună, împreună cu capul şi grăsimea, pe lemnele din focul de pe altar.
Lev	1	13	Să spele cu apă măruntaiele şi picioarele, şi preotul să le aducă pe toate, şi să le ardă pe altar. Aceasta este o ardere de tot, o jertfă mistuită de foc, de un miros plăcut Domnului.
Lev	1	14	Dacă darul adus de el Domnului va fi o ardere de tot din păsări, să-l aducă din turturele sau din pui de porumbel.
Lev	1	15	Preotul să aducă pasărea pe altar; să-i despice capul cu unghia, şi s’o ardă pe altar, iar sîngele să i se scurgă pe un perete al altarului.
Lev	1	16	Să scoată guşa cu penele ei, şi s’o arunce lîngă altar, spre răsărit, în locul unde se strînge cenuşa.
Lev	1	17	Să-i frîngă aripile, fără să le deslipească; şi preotul să ardă pasărea pe altar, pe lemnele de pe foc. Aceasta este o ardere de tot, o jertfă mistuită de foc, de un miros plăcut Domnului.
------------------------Leviticul, capitolul 2
Lev	2	1	Cînd va aduce cineva Domnului un dar ca jertfă de mîncare, darul lui să fie din floarea făinii: să toarne untdelemn peste ea, şi să adauge şi tămîie.
Lev	2	2	S’o aducă preoţilor, fiilor lui Aaron; preotul să ia un pumn din această floare a făinii, stropită cu untdelemn, împreună cu toată tămîia, şi s’o ardă pe altar ca jertfă de aducere aminte. Acesta este un dar de mîncare de un miros plăcut Domnului.
Lev	2	3	Ce va rămînea din darul acesta de mîncare, să fie al lui Aaron şi al fiilor lui; acesta este un lucru prea sfînt între jertfele de mîncare, mistuite de foc înaintea Domnului.
Lev	2	4	Dacă vei aduce ca jertfă de mîncare un dar din ceea ce se coace în cuptor, să aduci nişte turte nedospite, făcute din floare de făină, frămîntate cu untdelemn, şi nişte plăcinte nedospite, stropite cu untdelemn.
Lev	2	5	Dacă darul tău, adus ca jertfă de mîncare, va fi o turtă coaptă în tigae, să fie făcută din floarea făinii, nedospită şi frămîntată cu untdelemn.
Lev	2	6	S’o frîngi în bucăţi, şi să torni untdelemn pe ea; acesta este un dar adus ca jertfă de mîncare.
Lev	2	7	Dacă darul tău adus ca jertfă de mîncare va fi o turtă coaptă pe grătar, să fie făcută din floarea făinii, frămîntată cu untdelemn.
Lev	2	8	Darul de mîncare făcut din aceste lucruri să-l aduci Domnului; şi anume, să fie dat preotului, care-l va aduce pe altar.
Lev	2	9	Preotul va lua din darul de mîncare partea care trebuie adusă ca aducere aminte, şi o va arde pe altar. Acesta este un dar adus ca jertfă de mîncare, de un miros plăcut Domnului.
Lev	2	10	Ce va rămînea din darul acesta de mîncare, să fie al lui Aaron şi al fiilor lui; acesta este un lucru prea sfînt între darurile mistuite de foc înaintea Domnului.
Lev	2	11	Niciunul din darurile, pe cari le veţi aduce ca jertfă de mîncare înaintea Domnului, să nu fie făcut cu aluat; căci nu trebuie să ardeţi nimic cu aluat sau cu miere, ca jertfă de mîncare mistuită de foc înaintea Domnului.
Lev	2	12	Ca jertfă de mîncare din cele dintîi roade, veţi putea să le aduceţi Domnului; dar ca dar de mîncare de un miros plăcut, să nu fie aduse pe altar.
Lev	2	13	Toate darurile tale de mîncare să le sărezi cu sare; să nu laşi să lipsească niciodată de pe darurile tale de mîncare sarea, care este semnul legămîntului Dumnezeului tău; la toate darurile tale de mîncare să aduci sare.
Lev	2	14	Dacă vei aduce Domnului un dar ca jertfă de mîncare din cele dintîi roade, să aduci ca dar de mîncare din cele dintîi roade ale tale, spice coapte de curînd, prăjite la foc şi boabe noi pisate.
Lev	2	15	Să torni untdelemn pe ele, şi să adaugi şi tămîie; acesta este un dar de mîncare.
Lev	2	16	Preotul să ardă ca aducere aminte o parte din boabele pisate şi din untdelemn, cu toată tămîia. Acesta este un dar adus ca jertfă de mîncare, mistuită de foc înaintea Domnului.
------------------------Leviticul, capitolul 3
Lev	3	1	Cînd cineva va aduce Domnului un dar ca jertfă de mulţămire:Dacă îl va aduce din cireadă, fie parte bărbătească, fie parte femeiască, s’o aducă fără cusur, înaintea Domnului.
Lev	3	2	Să pună mîna pe capul dobitocului, să-l junghie la uşa cortului întîlnirii; şi preoţii, fiii lui Aaron, să stropească sîngele pe altar de jur împrejur.
Lev	3	3	Din această jertfă de mulţămire, să aducă drept jertfă mistuită de foc înaintea Domnului: grăsimea care acopere măruntaiele şi toată grăsimea care ţine de măruntae;
Lev	3	4	cei doi rărunchi, şi grăsimea de pe ei şi de pe coapse, şi prapurul de pe ficat, pe care-l va deslipi delîngă rărunchi.
Lev	3	5	Fiii lui Aaron să le ardă pe altar, deasupra arderii de tot care va fi pe lemnele de pe foc. Aceasta este o jertfă mistuită de de foc, de un miros plăcut Domnului.
Lev	3	6	Dacă darul pe care-l aduce ca jertfă de mulţămire Domnului, va fi din turmă, fie parte bărbătească fie parte femeiască, s’o aducă fără cusur.
Lev	3	7	Dacă va aduce jertfă un miel, să-l aducă înaintea Domnului.
Lev	3	8	Să-şi pună mîna pe capul dobitocului, şi să-l junghie înaintea cortului întîlnirii; fiii lui Aaron să-i stropească sîngele pe altar dejur împrejur.
Lev	3	9	Din această jertfă de mulţămire, să aducă o jertfă mistuită de foc înaintea Domnului, şi anume: grăsimea, coada întreagă, pe care o va desface dela osul spinării, grăsimea care acopere măruntaiele şi toată grăsimea care ţine de măruntaie,
Lev	3	10	cei doi rărunchi şi grăsimea de pe ei, de pe coapse, şi prapurul ficatului, pe care-l va deslipi de lîngă rărunchi.
Lev	3	11	Preotul să le ardă pe altar. Aceasta este mîncarea unei jertfe mistuite de foc înaintea Domnului.
Lev	3	12	Dacă darul lui va fi o capră, s’o aducă înaintea Domnului.
Lev	3	13	Să-şi pună mîna pe capul vitei, şi s’o junghie înaintea cortului întîlnirii; şi fiii lui Aaron să-i stropească sîngele pe altar dejur împrejur.
Lev	3	14	Apoi din ea, să aducă drept jertfă mistuită de foc înaintea Domnului: grăsimea care acopere măruntaiele şi toată grăsimea care ţine de ele,
Lev	3	15	cei doi rărunchi şi grăsimea de pe ei, de pe coapse, şi prapurul ficatului, pe care-l va deslipi de lîngă rărunchi.
Lev	3	16	Preotul să le ardă pe altar. Aceasta este mîncarea unei jertfe mistuite de foc, de un miros plăcut Domnului. Toată grăsimea este a Domnului.
Lev	3	17	Aceasta este o lege vecinică pentru urmaşii voştri, în toate locurile unde veţi locui: cu nici un chip să nu mîncaţi nici grăsime, nici sînge.“
------------------------Leviticul, capitolul 4
Lev	4	1	Domnul a vorbit lui Moise, şi a zis:
Lev	4	2	„Vorbeşte copiilor lui Israel, şi spune:„Cînd va păcătui cineva fără voie împotriva vreuneia din poruncile Domnului, făcînd lucruri cari nu trebuiesc făcute; şi anume:
Lev	4	3	Dacă a păcătuit preotul care a primit ungerea, şi prin aceasta a adus vina asupra poporului, să aducă Domnului un viţel fără cusur, ca jertfă de ispăşire pentru păcatul pe care l-a făcut.
Lev	4	4	Să aducă viţelul la uşa cortului întîlnirii, înaintea Domnului, să-şi pună mîna pe capul viţelului, şi să-l junghie înaintea Domnului.
Lev	4	5	Preotul, care a primit ungerea, să ia din sîngele viţelului, şi să-l aducă în cortul întîlnirii:
Lev	4	6	să-şi moaie degetul în sînge, şi să stropească de şapte ori înaintea Domnului, în faţa perdelei dinlăuntru a sfîntului locaş.
Lev	4	7	Apoi preotul să ungă cu sînge coarnele altarului pentru tămîia mirositoare, care este înaintea Domnului în cortul întîlnirii; iar tot celalt sînge al viţelului să-l verse la picioarele altarului pentru arderile de tot, care este la uşa cortului întîlnirii.
Lev	4	8	Să ia toată grăsimea viţelului adus ca jertfă de ispăşire, şi anume: grăsimea care acopere măruntaiele şi toată grăsimea care ţine de ele,
Lev	4	9	cei doi rărunchi, şi grăsimea de pe ei, de pe coapse, şi prapurul ficatului, pe care-l va deslipi de lîngă rărunchi. Preotul să ia aceste părţi,
Lev	4	10	cum se iau de la viţelul adus ca jertfă de mulţămire, şi să le ardă pe altarul pentru arderile de tot.
Lev	4	11	Dar pielea viţelului, toată carnea lui, cu capul, picioarele, măruntaiele şi balega lui,
Lev	4	12	adică tot viţelul care a mai rămas, să-l scoată afară din tabără, într’un loc curat, unde se aruncă cenuşa, şi să-l ardă cu lemne pe foc; să fie ars pe grămada de cenuşă.
Lev	4	13	Dacă toată adunarea lui Israel a păcătuit fără voie şi fără să ştie, făcînd împotriva uneia din poruncile Domnului lucruri cari nu trebuiesc făcute, şi făcîndu-se astfel vinovată,
Lev	4	14	şi dacă păcatul săvîrşit s’a descoperit, adunarea să aducă un viţel ca jertfă de ispăşire, şi anume să-l aducă înaintea cortului întîlnirii.
Lev	4	15	Bătrînii adunării să-şi pună mînile pe capul viţelului înaintea Domnului, şi să junghie viţelul înaintea Domnului.
Lev	4	16	Preotul care a primit ungerea, să aducă din sîngele viţelului în cortul întîlnirii;
Lev	4	17	să-şi moaie degetul în sînge, şi să stropească cu el de şapte ori înaintea Domnului, în faţa perdelei dinlăuntru.
Lev	4	18	Să ungă cu sîngele acesta coarnele altarului care este înaintea Domnului în cortul întîlnirii; şi să verse tot sîngele care a mai rămas la picioarele altarului pentru arderile de tot, care este la uşa cortului întîlnirii.
Lev	4	19	Toată grăsimea viţelului s’o ia şi s’o ardă pe altar.
Lev	4	20	Cu viţelul acesta să facă întocmai cum a făcut cu viţelul adus ca jertfă de ispăşire; să facă la fel. Astfel să facă preotul ispăşire pentru ei, şi li se va ierta.
Lev	4	21	Viţelul rămas, să-l scoată apoi afară din tabără, şi să-l ardă ca şi pe viţelul dintîi. Aceasta este o jertfă de ispăşire pentru adunare.
Lev	4	22	Dacă o căpetenie a păcătuit, făcînd fără voie împotriva uneia din poruncile Domnului, Dumnezeului său, lucruri cari nu trebuiesc făcute şi s’a făcut astfel vinovat,
Lev	4	23	şi ajunge să descopere păcatul pe care l-a făcut, să aducă jertfă un ţap fără cusur!
Lev	4	24	Să-şi pună mîna pe capul ţapului, şi să-l junghie în locul unde se junghie arderile de tot înaintea Domnului. Aceasta este o jertfă de ispăşire.
Lev	4	25	Preotul să ia cu degetul din sîngele jertfei de ispăşire, să ungă cu el coarnele altarului pentru arderile de tot, iar celalt sînge să-l verse la picioarele altarului pentru arderile de tot.
Lev	4	26	Toată grăsimea s’o ardă pe altar, cum a ars grăsimea de la jertfa de mulţămire. Astfel va face preotul pentru căpetenia aceea ispăşirea păcatului lui, şi i se va ierta.
Lev	4	27	Dacă cineva din poporul de rînd a păcătuit fără voie, făcînd împotriva uneia din poruncile Domnului lucruri cari nu trebuiesc făcute şi s’a făcut astfel vinovat,
Lev	4	28	şi ajunge să descopere păcatul pe care l-a făcut, să aducă jertfă o iadă fără cusur, pentru păcatul pe care l-a făcut.
Lev	4	29	Să-şi pună mîna pe capul jertfei de ispăşire, şi s’o junghie în locul unde se junghie arderile de tot.
Lev	4	30	Preotul să ia cu degetul din sîngele jertfei, să ungă coarnele altarului pentru arderile de tot, iar tot celalt sînge să-l verse la picioarele altarului.
Lev	4	31	Preotul să ia toată grăsimea, cum se ia grăsimea jertfei de mulţămire, şi s’o ardă pe altar, şi ea va fi de un miros plăcut Domnului. Astfel va face preotul ispăşirea pentru omul acesta, şi i se va ierta.
Lev	4	32	Dacă va aduce ca jertfă de ispăşire un miel, să aducă o parte femeiască fără cusur.
Lev	4	33	Să-şi pună mîna pe capul jertfei, şi s’o junghie ca jertfă de ispăşire în locul unde se junghie arderile de tot.
Lev	4	34	Preotul să ia cu degetul din sîngele jertfei, să ungă cu el coarnele altarului pentru arderile de tot, iar tot celalt sînge să-l verse la picioarele altarului.
Lev	4	35	Preotul să ia toată grăsimea, cum se ia grăsimea mielului adus ca jertfă de mulţămire, şi s’o ardă pe altar, peste jertfele mistuite de foc înaintea Domnului. Astfel va face preotul pentru omul acesta ispăşirea păcatului pe care l-a săvîrşit, şi i se va ierta.
------------------------Leviticul, capitolul 5
Lev	5	1	Cînd cineva, fiind pus subt jurămînt ca martor, va păcătui, nespunînd ce a văzut sau ce ştie, şi va cădea astfel subt vină,
Lev	5	2	sau cînd cineva, fără să ştie, se va atinge de ceva necurat, fie de hoitul unei fiare sălbatice necurate, fie de hoitul unei vite de casă necurate, fie de hoitul unei tîrîtoare necurate, şi va băga apoi de seamă şi se va face astfel vinovat;
Lev	5	3	sau cînd cineva, fără să ia seama, se va atinge de vreo spurcăciune omenească, de orice spurcăciune care face pe cineva necurat, şi va băga de seamă mai tîrziu, şi se va face astfel vinovat;
Lev	5	4	sau cînd cineva, vorbind cu uşurinţă, jură că are să facă ceva rău sau bine, şi nebăgînd de seamă la început, bagă de seamă mai tîrziu, şi se va face astfel vinovat:
Lev	5	5	Cînd cineva, deci, se va face vinovat de unul din aceste lucruri, trebuie să-şi mărturisească păcatul.
Lev	5	6	Apoi să aducă lui Dumnezeu ca jertfă de vină, pentru păcatul pe care l-a făcut, o parte femeiască din turmă, şi anume, o oaie sau o capră, ca jertfă ispăşitoare. Şi preotul să facă pentru el ispăşirea păcatului lui.
Lev	5	7	Dacă nu va putea să aducă o oaie sau o capră, să aducă Domnului ca jertfă de vină pentru păcatul lui două turturele sau doi pui de porumbel, unul ca jertfă de ispăşire, iar celalt ca ardere de tot.
Lev	5	8	Să le aducă preotului, care va jertfi întîi pe cea care are să slujească drept jertfă de ispăşire. Preotul să-i frîngă cu unghia capul dela grumaz, fără să-l despartă;
Lev	5	9	să stropească un perete al altarului cu sîngele jertfei de ispăşire, iar celalt sînge să-l stoarcă la picioarele altarului: aceasta este o jertfă de ispăşire.
Lev	5	10	Cealaltă pasăre s’o pregătească drept ardere de tot, după rînduielile aşezate. Astfel va face preotul pentru omul acesta ispăşirea păcatului pe care l-a făcut, şi i se va ierta.
Lev	5	11	Dacă nu poate să aducă nici două turturele sau doi pui de porumbel, să aducă pentru păcatul lui, ca dar, a zecea parte dintr’o efă de floarea făinii, şi anume ca dar de ispăşire; să nu pună untdelemn pe ea, şi să n’adauge nici tămîie, căci este un dar de ispăşire.
Lev	5	12	S’o aducă la preot, şi preotul să ia din ea un pumn plin, ca aducere aminte, şi s’o ardă pe altar, ca şi pe darurile de mîncare mistuite de foc înaintea Domnului: acesta este un dar de ispăşire.
Lev	5	13	Astfel va face preotul pentru omul acela ispăşirea păcatului pe care l-a făcut faţă de unul din aceste lucruri, şi i se va ierta. Cealaltă parte care va mai rămînea din darul acesta, să fie a preotului, ca şi la darul de mîncare.“
Lev	5	14	Domnul a vorbit lui Moise, şi a zis:
Lev	5	15	„Cînd cineva va face o nelegiuire şi va păcătui fără voie faţă de lucrurile închinate Domnului, să aducă Domnului ca jertfă de vină pentru păcatul lui un berbece fără cusur din turmă, după preţuirea ta, în sicli de argint, după siclul sfîntului locaş.
Lev	5	16	Să mai adaoge a cincea parte la preţul lucrului, cu care a înşelat sfîntul locaş, şi să-l încredinţeze preotului. Şi preotul să facă ispăşire pentru el cu berbecele adus ca jertfă pentru vină, şi i se va ierta.
Lev	5	17	Cînd va păcătui cineva făcînd, fără să ştie, împotriva uneia din poruncile Domnului, lucruri cari nu trebuiesc făcute, şi se va face vinovat, purtîndu-şi astfel vina,
Lev	5	18	să aducă preotului ca jertfă pentru vină un berbece fără cusur, luat din turmă, după preţuirea ta. Şi preotul să facă pentru el ispăşirea greşelii pe care a făcut-o fără să ştie; şi i se va ierta.
Lev	5	19	Aceasta este o jertfă pentru vină. Omul acesta se făcuse vinovat faţă de Domnul.“
------------------------Leviticul, capitolul 6
Lev	6	1	Domnul a vorbit lui Moise, şi a zis:
Lev	6	2	„Cînd va păcătui cineva şi va săvîrşi o nelegiuire faţă de Domnul, tăgăduind aproapelui său un lucru încredinţat lui, sau dat în păstrarea lui, sau luat cu sila, sau va înşela pe aproapele lui,
Lev	6	3	tăgăduind că a găsit un lucru perdut, sau făcînd un jurămînt strîmb cu privire la un lucru oarecare pe care-l face omul şi păcătuieşte;
Lev	6	4	cînd va păcătui astfel şi se va face vinovat, să dea înapoi lucrul luat cu sila sau luat prin înşelăciune, sau încredinţat lui, sau lucrul perdut pe care l-a găsit,
Lev	6	5	sau lucru pentru care a făcut un jurămînt strîmb – ori care ar fi – să-l dea înapoi întreg, să mai adauge a cincea parte din preţul lui, şi să-l dea în mîna stăpînului lui, chiar în ziua cînd îşi va aduce jertfa lui pentru vină.
Lev	6	6	Iar ca jertfă pentru vină, să aducă Domnului pentru păcatul lui un berbece fără cusur, luat din turmă, după preţuirea ta, şi să-l dea preotului.
Lev	6	7	Şi preotul va face pentru el ispăşirea înaintea Domnului, şi i se va ierta, ori care ar fi greşeala, de care se va fi făcut vinovat.“
Lev	6	8	Domnul a vorbit lui Moise, şi a zis:
Lev	6	9	„Dă următoarea poruncă lui Aaron şi fiilor săi, şi zi:„Iată legea arderii de tot. Arderea de tot să rămînă pe vatra altarului toată noaptea pînă dimineaţa, şi în felul acesta focul să ardă pe altar.
Lev	6	10	Preotul să se îmbrace cu tunica de in, să-şi acopere goliciunea cu ismenele, să ia cenuşa făcută de focul, care va mistui arderea de tot de pe altar, şi s’o verse lîngă altar.
Lev	6	11	Apoi să se desbrace de veşmintele lui şi să se îmbrace cu altele, ca să scoată cenuşa afară din tabără, într’un loc curat.
Lev	6	12	Focul să ardă pe altar şi să nu se stingă deloc: în fiecare dimineaţă, preotul să aprindă lemne pe altar, să aşeze arderea de tot pe ele, şi să ardă deasupra grăsimea jertfelor de mulţămire.
Lev	6	13	Focul să ardă necurmat pe altar şi să nu se stingă deloc.
Lev	6	14	„Iată legea darului adus ca jertfă de mîncare. Fiii lui Aaron s’o aducă înaintea Domnului, înaintea altarului.
Lev	6	15	Preotul să ia un pumn din floarea făinii şi din untdelemn, cu toată tămîia adăugată la darul de mîncare, şi s’o ardă pe altar ca aducere aminte de un miros plăcut Domnului.
Lev	6	16	Aaron şi fiii lui să mănînce ce va mai rămînea din darul de mîncare; s’o mănînce fără aluat, într’un loc sfînt, în curtea cortului întîlnirii.
Lev	6	17	Să n’o coacă cu aluat. Aceasta este partea pe care le-am dat-o Eu din darurile Mele de mîncare mistuite de foc. Ea este un lucru prea sfînt, ca şi jertfa de ispăşire şi ca şi jertfa pentru vină.
Lev	6	18	Toată partea bărbătească dintre copiii lui Aaron să mănînce din ea. Aceasta este o lege vecinică pentru urmaşii voştri, cu privire la darurile de mîncare mistuite de foc înaintea Domnului: oricine se va atinge de ele va fi sfinţit.“
Lev	6	19	Domnul a vorbit lui Moise, şi a zis:
Lev	6	20	„Iată darul pe care îl vor face Domnului Aaron şi fiii lui, în ziua cînd vor primi ungerea: a zecea parte dintr’o efă de floarea făinii, ca dar de mîncare vecinic, jumătate dimineaţa şi jumătate seara.
Lev	6	21	Să fie pregătită în tigaie cu untdelemn, şi s’o aduci prăjită; s’o aduci coaptă şi tăiată în bucăţi, ca un dar de mîncare de un miros plăcut Domnului.
Lev	6	22	Preotul dintre fiii lui Aaron, care va fi uns în locul lui, să aducă darul acesta ca jertfă de mîncare. Aceasta este o lege vecinică înaintea Domnului: să fie arsă întreagă.
Lev	6	23	Orice dar de mîncare al unui preot să fie ars în întregime: să nu se mănînce.“
Lev	6	24	Domnul a vorbit lui Moise, şi a zis:
Lev	6	25	„Vorbeşte lui Aaron şi fiilor lui, şi zi:„Iată legea jertfei de ispăşire. Vita pentru jertfa de ispăşire să fie junghiată înaintea Domnului în locul unde se junghie arderea de tot: ea este un lucru prea sfînt.
Lev	6	26	Preotul care va aduce jertfa de ispăşire, acela s’o mănînce; şi anume să fie mîncată într’un loc sfînt, în curtea cortului întîlnirii.
Lev	6	27	Oricine se va atinge de carnea ei va fi sfinţit. Dacă va sări sînge din ea pe vre un veşmînt, locul stropit cu sînge să fie spălat într’un loc sfînt.
Lev	6	28	Vasul de pămînt în care se va fierbe, să se spargă; dacă s’a fiert într’un vas de aramă, vasul să fie frecat şi spălat cu apă.
Lev	6	29	Toată partea bărbătească dintre preoţi să mănînce din ea: ea este un lucru prea sfînt.
Lev	6	30	Dar să nu se mănînce nici o jertfă de ispăşire din al cărei sînge se va aduce în cortul întîlnirii pentru facerea ispăşirii în sfîntul locaş: ci aceea să fie arsă în foc.
------------------------Leviticul, capitolul 7
Lev	7	1	Iată legea jertfei pentru vină: ea este un lucru prea sfînt.
Lev	7	2	În locul unde se junghie arderea de tot, să se junghie şi vita care slujeşte ca jertfă pentru vină. Sîngele ei să se stropească pe altar dejur împrejur.
Lev	7	3	Să i se aducă toată grăsimea, coada, grăsimea care acopere măruntaiele,
Lev	7	4	cei doi rărunchi şi grăsimea de pe ei, de pe coapse, şi prapurul ficatului, care va fi deslipit de lîngă rărunchi.
Lev	7	5	Preotul să le ardă pe altar ca jertfă mistuită de foc înaintea Domnului. Aceasta este o jertfă pentru vină.
Lev	7	6	Toată partea bărbătească dintre preoţi să mănînce din ea; şi anume s’o mănînce într’un loc sfînt, căci este un lucru prea sfînt.
Lev	7	7	Cu jertfa pentru vină este ca şi cu jertfa de ispăşire; aceeaş lege este pentru amîndouă aceste jertfe: vita jertfită va fi a preotului care va face ispăşirea.
Lev	7	8	Preotul care va aduce arderea de tot a cuiva, să aibă pentru el pielea arderii de tot pe care a adus-o.
Lev	7	9	Orice jertfă de mîncare, coaptă în cuptor, gătită pe grătar sau în tigaie, să fie a preotului care a adus-o.
Lev	7	10	Iar orice jertfă de mîncare, frămîntată cu untdelemn şi uscată, să fie a tuturor fiilor lui Aaron, a unuia ca şi a celuilalt.
Lev	7	11	Iată legea jertfei de mulţămire, care se va aduce Domnului.
Lev	7	12	Dacă cineva o aduce ca jertfă de laudă, să aducă, împreună cu jertfa de mulţămire, nişte turte nedospite, frămîntate cu untdelemn, nişte plăcinte nedospite, stropite cu untdelemn, şi nişte turte din floarea de făină, prăjite şi frămîntate cu untdelemn.
Lev	7	13	Pe lîngă aceste turte, să aducă şi pîne dospită pentru darul lui de mîncare, împreună cu jertfa lui de laudă şi de mulţămire.
Lev	7	14	Din toate acele daruri să aducă Domnului cîte o bucată, ca dar ridicat; ea să fie a preotului care stropeşte sîngele jertfei de mulţămire.
Lev	7	15	Carnea jertfei de laudă şi de mulţămire să fie mîncată chiar în ziua în care este adusă; să nu se lase nimic din ea pînă dimineaţa.
Lev	7	16	Dacă aduce cineva o jertfă pentru împlinirea unei juruinţe, sau ca dar de bună voie, jertfa să fie mîncată chiar în ziua cînd o va aduce; iar ce va rămînea din ea, să se mănînce a doua zi.
Lev	7	17	Ce va mai rămînea din carnea vitei pănă a treia zi, să fie ars în foc.
Lev	7	18	Dacă s’ar întîmpla să mănînce cineva a treia zi din carnea jertfei lui de mulţămire, jertfa lui nu va fi primită, şi nu se va ţinea în seamă celui ce a adus-o: ci va fi un lucru urîcios, şi oricine va mînca din ea îşi va purta vina.
Lev	7	19	Nici carnea care s’a atins de ceva necurat nu trebuie mîncată: ci trebuie arsă în foc. Orice om curat poate să mănînce carne;
Lev	7	20	dar acela care, găsindu-se în stare de necurăţenie, va mînca din carnea jertfei de mulţămire, care este a Domnului, să fie nimicit din poporul său.
Lev	7	21	Şi cine se va atinge de ceva necurat, fie de vreo spurcăciune omenească, fie de un dobitoc necurat, fie de o altă spurcăciune, şi va mînca din carnea jertfei de mulţămire care este a Domnului, să fie nimicit din poporul său.“
Lev	7	22	Domnul a vorbit lui Moise, şi a zis:
Lev	7	23	„Vorbeşte copiilor lui Israel, şi spune:«Să nu mîncaţi grăsime de bou, de miel sau de capră.
Lev	7	24	Grăsimea unui dobitoc mort sau sfîşiat de fiară va putea să fie întrebuinţată la orice alt ceva, numai să n’o mîncaţi.
Lev	7	25	Căci cine va mînca din grăsimea dobitoacelor din cari se aduc Domnului jertfe mistuite de foc, va fi nimicit din poporul său.
Lev	7	26	Să nu mîncaţi sînge, nici de pasăre, nici de vită, în toate locurile în cari veţi locui.
Lev	7	27	Cine va mînca vreun fel de sînge, va fi nimicit din poporul său!“
Lev	7	28	Domnul a vorbit lui Moise, şi a zis:
Lev	7	29	„Vorbeşte copiilor lui Israel, şi spune-le:«Cine va aduce Domnului jertfa lui de mulţămire, să aducă Domnului darul lui, luat din jertfa lui de mulţămire.
Lev	7	30	Să aducă cu mînile lui ceea ce trebuie mistuit de foc înaintea Domnului; şi anume să aducă grăsimea cu pieptul, pieptul ca să-l legene într’o parte şi într’alta, ca dar legănat înaintea Domnului.
Lev	7	31	Preotul să ardă grăsimea pe altar, iar pieptul să fie al lui Aaron şi al fiilor lui.
Lev	7	32	Din jertfele voastre de mulţămire, să daţi preotului şi spata dreaptă, aducînd-o ca dar luat prin ridicare.
Lev	7	33	Spata aceea dreaptă să fie partea aceluia dintre fiii lui Aaron, care va aduce sîngele şi grăsimea jertfei de mulţămire.
Lev	7	34	Căci Eu iau din jertfele de mulţămire, aduse de copiii lui Israel, pieptul care va fi legănat într’o parte şi într’alta, ca dar legănat, şi spata, care va fi adusă ca dar luat prin ridicare, şi le dau preotului Aaron şi fiilor lui, printr’o lege vecinică, pe care o vor păzi totdeauna copiii lui Israel.
Lev	7	35	Acesta este dreptul, pe care li-l va da ungerea lui Aaron şi a fiilor lui asupra jertfelor mistuite de foc înaintea Domnului, din ziua cînd vor fi înfăţişaţi ca să fie în slujba Mea ca preoţi.
Lev	7	36	Iată ce porunceşte Domnul să le dea copiii lui Israel din ziua ungerii lor; aceasta va fi o lege vecinică printre urmaşii lor.“
Lev	7	37	Aceasta este legea arderii de tot, a darului de mîncare, a jertfei de ispăşire, a jertfei pentru vină, a închinării în slujba Domnului, şi a jertfei de mulţămire.
Lev	7	38	Domnul a dat-o lui Moise pe muntele Sinai, în ziua cînd a poruncit copiilor lui Israel să-şi aducă darurile înaintea Domnului, în pustia Sinai.
------------------------Leviticul, capitolul 8
Lev	8	1	Domnul a vorbit lui Moise, şi a zis:
Lev	8	2	„Ia pe Aaron şi pe fiii lui împreună cu el, veşmintele, untdelemnul pentru ungere, viţelul pentru jertfa de ispăşire, cei doi berbeci şi coşul cu azimile,
Lev	8	3	şi cheamă toată adunarea la uşa cortului întîlnirii.“
Lev	8	4	Moise a făcut cum îi poruncise Domnul; şi adunarea s’a strîns la uşa cortului întîlnirii.
Lev	8	5	Moise a zis adunării: „Iată ce a poruncit Domnul să se facă.“
Lev	8	6	Moise a adus pe Aaron şi pe fiii lui, şi i-a spălat cu apă.
Lev	8	7	A pus tunica pe Aaron, l-a încins cu brîul, l-a îmbrăcat cu mantia, şi a pus pe el efodul, pe care l-a strîns cu brîul efodului cu care l-a îmbrăcat.
Lev	8	8	I-a pus pieptarul, şi a pus în pieptar Urim şi Tumim.
Lev	8	9	I-a pus mitra pe cap, iar pe partea dinainte a mitrei a aşezat placa de aur, cununa împărătească sfîntă, cum poruncise lui Moise Domnul.
Lev	8	10	Moise a luat untdelemnul pentru ungere, a uns sfîntul locaş şi toate lucrurile, cari erau în el, şi le-a sfinţit.
Lev	8	11	A stropit cu el altarul de şapte ori, şi a uns altarul şi toate uneltele lui, şi ligheanul cu piciorul lui, ca să le sfinţească.
Lev	8	12	Din untdelemnul pentru ungere a turnat pe capul lui Aaron, şi l-a uns, ca să-l sfinţească.
Lev	8	13	Moise a adus şi pe fiii lui Aaron; i-a îmbrăcat cu tunicile, i-a încins cu brîiele, şi le-a legat scufiile, cum poruncise lui Moise Domnul.
Lev	8	14	A apropiat apoi viţelul adus ca jertfă de ispăşire; şi Aaron şi fiii lui şi-au pus mînile pe capul viţelului adus ca jertfă de ispăşire.
Lev	8	15	Moise l-a junghiat, a luat sînge, şi a uns cu degetul coarnele altarului de jur împrejur, şi a curăţit altarul; celalt sînge l-a turnat la picioarele altarului, şi l-a sfinţit astfel, făcînd ispăşire pentru el.
Lev	8	16	A luat apoi toată grăsimea care acopere măruntaiele, prapurul ficatului, cei doi rărunchi cu grăsimea lor, şi le-a ars pe altar.
Lev	8	17	Iar cealaltă parte care a mai rămas din viţel şi anume: pielea, carnea şi balega, le-a ars în foc, afară din tabără, cum poruncise lui Moise Domnul.
Lev	8	18	A apropiat apoi berbecele pentru arderea de tot; şi Aaron şi fiii lui şi-au pus mînile pe capul berbecelui.
Lev	8	19	Moise l-a junghiat, şi a stropit sîngele pe altar de jur împrejur.
Lev	8	20	A tăiat berbecele în bucăţi, şi a ars capul, bucăţile şi grăsimea.
Lev	8	21	A spălat cu apă măruntaiele şi picioarele, şi a ars tot berbecele pe altar: aceasta a fost arderea de tot, o jertfă mistuită de foc, de un miros plăcut Domnului, cum poruncise lui Moise Domnul.
Lev	8	22	A adus apoi celalt berbece, adică berbecele pentru închinarea în slujba Domnului; şi Aaron şi fiii lui şi-au pus mînile pe capul berbecelui.
Lev	8	23	Moise a junghiat berbecele, a luat din sîngele lui, şi a pus pe marginea urechii drepte a lui Aaron, pe degetul cel mare al mînii drepte şi pe degetul cel mare de la piciorul lui cel drept.
Lev	8	24	A adus pe fiii lui Aaron, a pus sînge pe marginea urechii lor drepte, pe degetul cel mare al mînii drepte şi pe degetul cel mare dela piciorul lor cel drept, iar sîngele rămas l-a stropit pe altar de jur împrejur.
Lev	8	25	A luat grăsimea, coada, toată grăsimea care acopere măruntaiele, prapurul ficatului, cei doi rărunchi cu grăsimea lor, şi spata dreaptă;
Lev	8	26	a luat de asemenea din coşul cu azimi, pus înaintea Domnului, o turtă fără aluat, o turtă de pîne făcută cu untdelemn şi o plăcintă, şi le-a pus pe grăsime şi pe spata dreaptă.
Lev	8	27	Toate aceste lucruri le-a pus în mînile lui Aaron şi în mînile fiilor săi, şi le-a legănat într’o parte şi într’alta, ca dar legănat înaintea Domnului.
Lev	8	28	Apoi Moise le-a luat din mînile lor, şi le-a ars pe altar, deasupra arderii de tot; aceasta a fost jertfa de închinare în slujba Domnului, o jertfă mistuită de foc, de un miros plăcut Domnului.
Lev	8	29	Moise a luat pieptul berbecelui de închinare în slujba Domnului şi l-a legănat într’o parte şi într’alta ca dar legănat înaintea Domnului; aceasta a fost partea lui Moise, cum poruncise lui Moise Domnul.
Lev	8	30	Moise a luat din untdelemnul pentru ungere şi din sîngele de pe altar; a stropit cu el pe Aaron şi veşmintele lui, pe fiii lui Aaron şi veşmintele lor; şi a sfinţit astfel pe Aaron şi veşmintele lui, pe fiii lui Aaron şi veşmintele lor împreună cu el.
Lev	8	31	Moise a zis lui Aaron şi fiilor lui: „Fierbeţi carnea la uşa cortului întîlnirii; acolo s’o mîncaţi, împreună cu pînea care este în coş pentru jertfa de închinare în slujba Domnului, cum am poruncit, zicînd: «Aaron şi fiii lui s’o mănînce.»
Lev	8	32	Iar partea care va mai rămînea din carne şi din pîne, s’o ardeţi în foc.
Lev	8	33	Timp de şapte zile, să nu ieşiţi de loc din uşa cortului întîlnirii, pînă se vor împlini zilele pentru închinarea voastră în slujba Domnului; căci şapte zile se vor întrebuinţa pentru închinarea voastră în slujba Domnului.
Lev	8	34	Ce s’a făcut azi, Domnul a poruncit să se facă şi deacum încolo ca ispăşire pentru voi.
Lev	8	35	Să rămîneţi dar şapte zile la uşa cortului întîlnirii, zi şi noapte, şi să păziţi poruncile Domnului, ca să nu muriţi; căci aşa mi s’a poruncit.“
Lev	8	36	Aaron şi fiii lui au făcut toate cele poruncite de Domnul prin Moise.
------------------------Leviticul, capitolul 9
Lev	9	1	În ziua a opta, Moise a chemat pe Aaron şi pe fiii lui, şi pe bătrînii lui Israel.
Lev	9	2	Şi a zis lui Aaron: „Ia un viţel pentru jertfa de ispăşire, şi un berbece pentru arderea de tot, amîndoi fără cusur, şi adu-i înaintea Domnului.
Lev	9	3	Să vorbeşti copiilor lui Israel, şi să le spui: «Luaţi un ţap, pentru jertfa de ispăşire, un viţel şi un miel de un an şi fără cusur, pentru arderea de tot;
Lev	9	4	un taur şi un berbece, pentru jertfa de mulţămire, ca să-i jertfiţi înaintea Domnului, şi un dar de mîncare, frămîntat cu untdelemn. Căci azi vi se va arăta Domnul.“
Lev	9	5	Ei au adus înaintea cortului întîlnirii tot ce poruncise Moise; şi toată adunarea s’a apropiat, şi a stătut înaintea Domnului.
Lev	9	6	Moise a zis: „Să faceţi ce a poruncit Domnul; şi vi se va arăta slava Domnului.“
Lev	9	7	Moise a zis lui Aaron: „Apropie-te de altar; adu-ţi jertfa ta de ispăşire şi arderea ta de tot, şi fă ispăşire pentru tine şi pentru popor; adu şi jertfa poporului şi fă ispăşire pentru el, cum a poruncit Domnul.“
Lev	9	8	Aaron s’a apropiat de altar, şi a junghiat viţelul pentru jertfa lui de ispăşire.
Lev	9	9	Fiii lui Aaron i-au adus sîngele la el; el şi-a muiat degetul în sînge, a uns coarnele altarului, iar celalt sînge l-a turnat la picioarele altarului.
Lev	9	10	A ars pe altar grăsimea, rărunchii, şi prapurul ficatului dela viţelul pentru jertfa de ispăşire, cum poruncise lui Moise Domnul.
Lev	9	11	Iar carnea şi pielea le-a ars în foc afară din tabără.
Lev	9	12	A junghiat apoi arderea de tot. Fiii lui Aaron i-au adus sîngele la el, şi el l-a stropit pe altar dejur împrejur.
Lev	9	13	I-au adus şi arderea de tot tăiată în bucăţi, cu cap cu tot, şi le-a ars pe altar.
Lev	9	14	A spălat măruntaiele şi picioarele, şi le-a ars pe altar, deasupra arderii de tot.
Lev	9	15	În urmă, a adus jertfa pentru popor. A luat ţapul pentru jertfa de ispăşire a poporului, l-a junghiat, şi l-a adus jertfă de ispăşire, ca şi pe cea dintîi jertfă.
Lev	9	16	A adus apoi arderea de tot, şi a jertfit-o, după rînduielile aşezate.
Lev	9	17	A adus şi jertfa de mîncare, a umplut un pumn din ea, şi a ars-o pe altar, afară de arderea de tot de dimineaţă.
Lev	9	18	A junghiat apoi taurul şi berbecele, ca jertfă de mulţămire pentru popor. Fiii lui Aaron au adus sîngele la el, şi el a stropit pe altar de jur împrejur.
Lev	9	19	I-au adus apoi grăsimea taurului şi a berbecelui, coada, grăsimea care acopere măruntaiele, rărunchii, şi prapurul ficatului;
Lev	9	20	au pus grăsimile acestea deasupra piepturilor, şi el a ars grăsimile pe altar.
Lev	9	21	Aaron a legănat într’o parte şi într’alta, ca dar legănat înaintea Domnului, piepturile şi spata dreaptă, cum poruncise lui Moise Domnul.
Lev	9	22	Aaron şi-a ridicat mînile spre popor, şi l-a binecuvîntat. Apoi, dupăce a adus jertfa de ispăşire, ardereadetot şi jertfa de mulţămire, s’a pogorît.
Lev	9	23	Moise şi Aaron au intrat în cortul întîlnirii. Cînd au ieşit din el, au binecuvîntat poporul. Şi slava Domnului s’a arătat întregului popor.
Lev	9	24	Un foc a eşit dinaintea Domnului, şi a mistuit pe altar arderea de tot şi grăsimile. Tot poporul a văzut lucrul acesta; au scos strigăte de bucurie, şi s’au aruncat cu faţa la pămînt.
------------------------Leviticul, capitolul 10
Lev	10	1	Fiii lui Aaron, Nadab şi Abihu, şi-au luat fiecare cădelniţa, au pus foc în ea, şi au pus tămîie pe foc; şi au adus astfel înaintea Domnului foc străin, lucru pe care El nu li-l poruncise.
Lev	10	2	Atunci a ieşit un foc dinaintea Domnului, i-a mistuit şi au murit înaintea Domnului.
Lev	10	3	Moise a zis lui Aaron: „Aceasta este ce a spus Domnul, cînd a zis: «Voi fi sfinţit de cei ce se apropie de Mine, şi voi fi proslăvit în faţa întregului popor.“ Aaron a tăcut.
Lev	10	4	Şi Moise a chemat pe Mişael şi Elţafan, fiii lui Uziel, unchiul lui Aaron, şi le-a zis: „Apropiaţi-vă, scoateţi pe fraţii voştri din sfîntul locaş, şi duceţi-i afară din tabără.“
Lev	10	5	Ei s’au apropiat, şi i-au scos afară din tabără, îmbrăcaţi în tunicile lor, cum zisese Moise.
Lev	10	6	Moise a zis lui Aaron, lui Eleazar şi lui Itamar, fiii lui Aaron: „Să nu vă descoperiţi capetele, şi să nu vă rupeţi hainele, ca nu cumva să muriţi, şi să Se mînie Domnul împotriva întregei adunări. Lăsaţi pe fraţii voştri, pe toată casa lui Israel, să plîngă arderea care a venit dela Domnul.
Lev	10	7	Voi să nu ieşiţi din uşa cortului întîlnirii, ca să nu muriţi; căci untdelemnul ungerii Domnului este peste voi.“ Ei au făcut cum zisese Moise.
Lev	10	8	Domnul a vorbit lui Aaron, şi a zis:
Lev	10	9	„Tu şi fiii tăi împreună cu tine, să nu beţi vin, nici băutură ameţitoare, cînd veţi intra în cortul întîlnirii, ca să nu muriţi: aceasta va fi o lege vecinică printre urmaşii voştri,
Lev	10	10	ca să puteţi deosebi ce este sfînt de ce nu este sfînt, ce este necurat de ce nu este curat,
Lev	10	11	şi să puteţi învăţa pe copiii lui Israel toate legile, pe cari li le-a dat Domnul prin Moise.“
Lev	10	12	Moise a zis lui Aaron, lui Eleazar şi lui Itamar, cei doi fii cari mai rămăseseră lui Aaron: „Luaţi partea din darul de mîncare rămasă din jertfele mistuite de foc înaintea Domnului, şi mîncaţi-o fără aluat lîngă altar: căci este un lucru prea sfînt.
Lev	10	13	S’o mîncaţi într’un loc sfînt; acesta este dreptul tău şi dreptul fiilor tăi, ca parte din darurile de mîncare mistuite de foc înaintea Domnului; căci aşa mi-a fost poruncit.
Lev	10	14	Să mîncaţi de asemenea într’un loc curat, tu, fiii tăi şi fiicele tale împreună cu tine, pieptul care a fost legănat într’o parte şi alta, şi spata care a fost adusă ca jertfă prin ridicare; căci ele vă sînt date, ca un drept cuvenit ţie şi ca un drept cuvenit fiilor tăi, din jertfele de mulţămire ale copiilor lui Israel.
Lev	10	15	Împreună cu grăsimile rînduite să fie mistuite de foc, ei vor aduce spata adusă ca jertfă prin ridicare, şi pieptul care se leagănă într’o parte şi alta înaintea Domnului; ele vor fi ale tale şi ale fiilor tăi împreună cu tine, printr’o lege vecinică, aşa cum a poruncit Domnul.“
Lev	10	16	Moise a căutat ţapul adus ca jertfă de ispăşire; şi iată că fusese ars. Atunci s’a mîniat pe Eleazar şi Itamar, fiii cari mai rămăseseră lui Aaron, şi a zis:
Lev	10	17	„Pentru ce n’aţi mîncat jertfa de ispăşire într’un loc sfînt? Ea este un lucru prea sfînt; şi Domnul v’a dat-o, ca să purtaţi nelegiuirea adunării, şi să faceţi ispăşire pentru ea înaintea Domnului.
Lev	10	18	Iată că sîngele jertfei n’a fost dus înlăuntrul sfîntului locaş; trebuiaţi s’o mîncaţi în sfîntul locaş, cum am poruncit.“
Lev	10	19	Aaron a răspuns lui Moise: „Iată, ei şi-au adus azi jertfa de ispăşire şi arderea lor de tot înaintea Domnului; şi, după cele ce mi s’au întîmplat, dacă aş fi mîncat azi jertfa de ispăşire, ar fi fost bine oare înaintea Domnului?“
Lev	10	20	Moise a auzit şi a fost mulţămit cu aceste cuvinte.
------------------------Leviticul, capitolul 11
Lev	11	1	Domnul a vorbit lui Moise şi lui Aaron, şi le-a zis:
Lev	11	2	„Vorbiţi copiilor lui Israel, şi spuneţi-le:«Iată dobitoacele pe cari le veţi mînca dintre toate dobitoacele depe pămînt.
Lev	11	3	Să mîncaţi orice dobitoc care are unghia despicată, copita despărţită şi rumegă.
Lev	11	4	Dar să nu mîncaţi din cele ce rumegă numai, sau cari au numai unghia despicată. Astfel, să nu mîncaţi cămila, care rumegă, dar n’are unghia despicată: s’o priviţi ca necurată.
Lev	11	5	Să nu mîncaţi iepurele de casă, care rumegă, dar n’are unghia despicată: să-l priviţi ca necurat.
Lev	11	6	Să nu mîncaţi iepurele, care rumegă, dar n’are unghia despicată: să-l priviţi ca necurat.
Lev	11	7	Să nu mîncaţi porcul, care are unghia despicată şi copita despărţită, dar nu rumegă; să-l priviţi ca necurat.
Lev	11	8	Să nu mîncaţi din carnea lor, şi să nu vă atingeţi de trupurile lor moarte: să le priviţi ca necurate.
Lev	11	9	Iată vieţuitoarele, pe cari să le mîncaţi dintre toate cele ce sînt în ape. Să mîncaţi din toate cele ce au aripi (înotătoare) şi solzi, şi cari sînt în ape, fie în mări, fie în rîuri.
Lev	11	10	Dar să priviţi ca o urîciune pe toate cele ce n’au aripi şi solzi, din tot ce mişună în ape şi tot ce trăieşte în ape, fie în mări, fie în rîuri.
Lev	11	11	Să le priviţi ca o urîciune, să nu mîncaţi din carnea lor, şi trupurile lor moarte să le priviţi ca o urîciune.
Lev	11	12	Să priviţi ca o urîciune pe toate cele cari n’au aripi şi solzi în ape.
Lev	11	13	Iată dintre păsări, cele pe cari le veţi privi ca o urîciune, şi din cari să nu mîncaţi: vulturul, gripsorul şi vulturul de mare;
Lev	11	14	şorecarul, şoimul şi tot ce este din neamul lui;
Lev	11	15	corbul şi toate soiurile lui;
Lev	11	16	struţul, bufniţa, pescărelul, coroiul şi tot ce ţine de neamul lui;
Lev	11	17	huhurezul, heretele şi cocostîrcul;
Lev	11	18	lebăda, pelicanul şi corbul de mare;
Lev	11	19	barza, bîtlanul, şi ce este din neamul lui, pupăza şi liliacul.
Lev	11	20	Să priviţi ca o urîciune orice tîrîtoare care sboară şi umblă pe patru picioare.
Lev	11	21	Dar, dintre toate tîrîtoarele cari sboară şi umblă pe patru picioare, să mîncaţi pe cele ce au fluerul picioarelor dinapoi mai lung, ca să poată sări pe pămînt.
Lev	11	22	Iată pe cari să le mîncaţi: lăcusta, lăcusta solam, lăcusta hargol şi lăcusta hagab, după soiurile lor.
Lev	11	23	Pe toate celelalte tîrîtoare cari sboară şi cari au patru picioare să le priviţi ca o urîciune.
Lev	11	24	Ele vă vor face necuraţi: oricine se va atinge de trupurile lor moarte, va fi necurat pînă seara,
Lev	11	25	şi oricine va purta trupurile lor moarte, să-şi spele hainele, şi va fi necurat pînă seara.
Lev	11	26	Să priviţi ca necurat orice dobitoc cu unghia despicată, dar care n’are copita despărţită şi nu rumegă: oricine se va atinge de el va fi necurat.
Lev	11	27	Să priviţi ca necurate toate acele dobitoace cu patru picioare, cari umblă pe labele lor: ori cine se va atinge de trupurile lor moarte, va fi necurat pînă seara;
Lev	11	28	şi ori cine le va purta trupurile moarte, îşi va spăla hainele şi va fi necurat pînă seara. Să le priviţi ca necurate.
Lev	11	29	Iată, din vietăţile cari se tîrăsc pe pămînt, cele pe cari le veţi privi ca necurate: cîrtiţa, şoarecele şi şopîrla, după soiurile lor;
Lev	11	30	ariciul, broasca, broasca ţestoasă, melcul şi cameleonul.
Lev	11	31	Să le priviţi ca necurate dintre toate tîrîtoarele: oricine se va atinge de ele moarte, va fi necurat pînă seara.
Lev	11	32	Orice lucru pe care va cădea ceva din trupurile lor moarte, va fi necurat, fie vas de lemn, fie haină, fie piele, fie sac, fie orice alt lucru care se întrebuinţează la ceva; să fie pus în apă, şi va rămînea necurat pînă seara; după aceea va fi curat.
Lev	11	33	Tot ce se va găsi într’un vas de pămînt în care va cădea ceva din aceste trupuri moarte, va fi necurat, şi veţi sparge vasul.
Lev	11	34	Orice lucru de mîncare, pe care va cădea ceva din apa aceasta, va fi necurat; şi orice băutură care se întrebuinţează la băut, oricare ar fi vasul în care se va găsi, va fi necurată.
Lev	11	35	Orice lucru, pe care va cădea ceva din trupurile lor moarte, va fi necurat; cuptorul şi vatra să se dărîme: vor fi necurate, şi le veţi privi ca necurate.
Lev	11	36	Numai izvoarele şi fîntînile, cari alcătuiesc grămezi de ape, vor rămînea curate; dar cine se va atinge de trupurile lor moarte, va fi necurat.
Lev	11	37	Dacă se întîmplă să cadă ceva din trupurile lor moarte pe o sămînţă care trebuie sămănată, ea va rămînea curată.
Lev	11	38	Dar dacă se pusese apă pe sămînţă, şi cade pe ea ceva din trupurile lor moarte, va fi necurată.
Lev	11	39	Dacă moare una din vitele cari vă slujesc ca hrană, cine se va atinge de trupul ei mort, va fi necurat pînă seara;
Lev	11	40	cine va mînca din trupul ei mort, îşi va spăla hainele şi va fi necurat pînă seara; şi cine va purta trupul ei mort, îşi va spăla hainele şi va fi necurat pînă seara.
Lev	11	41	Pe orice tîrîtoare care se tîrăşte pe pămînt, s’o priviţi ca necurată; să nu se mănînce.
Lev	11	42	Din toate tîrîtoarele cari se tîrăsc pe pămînt, din toate cele ce se tîrăsc pe pîntece, să nu mîncaţi; nici din toate cele ce umblă pe patru picioare sau pe un mare număr de picioare; ci să le priviţi ca o urîciune.
Lev	11	43	Să nu vă faceţi urîcioşi prin toate aceste tîrîtoare cari se tîrăsc; să nu vă faceţi necuraţi prin ele, să nu vă spurcaţi prin ele.
Lev	11	44	Căci Eu sînt Domnul, Dumnezeul vostru; voi să vă sfinţiţi, şi fiţi sfinţi, căci Eu sînt sfînt; să nu vă faceţi necuraţi prin toate aceste tîrîtoare cari se tîrăsc pe pămînt.
Lev	11	45	Căci Eu sînt Domnul, care v’am scos din ţara Egiptului, ca să fiu Dumnezeul vostru, şi să fiţi sfinţi; căci Eu sînt sfînt.
Lev	11	46	Aceasta este legea privitoare la dobitoacele, păsările, toate vieţuitoarele cari se mişcă în ape, şi toate vietăţile cari se tîrăsc pe pămînt,
Lev	11	47	ca să faceţi deosebire între ce este necurat şi ce este curat, între dobitocul care se mănîncă şi dobitocul care nu se mănîncă.“
------------------------Leviticul, capitolul 12
Lev	12	1	Domnul a vorbit lui Moise, şi a zis:
Lev	12	2	„Vorbeşte copiilor lui Israel, şi spune-le:«Cînd o femeie va rămînea însărcinată, şi va naşte un copil de parte bărbătească, să fie necurată şapte zile; să fie necurată ca în vremea sorocului ei.
Lev	12	3	În ziua a opta, copilul să fie tăiat împrejur.
Lev	12	4	Femeia să mai rămînă încă treizeci şi trei de zile, ca să se cureţe de sîngele ei; să nu se atingă de nici un lucru sfînt, şi să nu se ducă la sfîntul locaş, pînă nu se vor împlini zilele curăţirii ei.
Lev	12	5	Dacă naşte o fată, să fie necurată două săptămîni, ca pe vremea cînd i-a venit sorocul; şi să rămînă şase zeci şi şase de zile ca să se curăţească de sîngele ei.
Lev	12	6	Cînd se vor împlini zilele curăţirii ei, pentru un fiu sau pentru o fiică, să aducă preotului, la uşa cortului întîlnirii, un miel de un an pentru arderea de tot, şi un pui de porumbel sau o turturea pentru jertfa de ispăşire.
Lev	12	7	Preotul să le jertfească înaintea Domnului, şi să facă ispăşire pentru ea; şi astfel, ea va fi curăţită de curgerea sîngelui ei. Aceasta este legea pentru femeia care naşte un băiat sau o fată.
Lev	12	8	Dacă nu poate să aducă un miel, să ia două turturele sau doi pui de porumbel, unul pentru arderea de tot, altul pentru jertfa de ispăşire. Preotul să facă ispăşire pentru ea, şi va fi curată.“
------------------------Leviticul, capitolul 13
Lev	13	1	Domnul a vorbit lui Moise şi lui Aaron, şi a zis:
Lev	13	2	„Cînd un om va avea pe pielea trupului o umflătură, o pecingine, sau o pată albă, care va semăna cu o rană de lepră pe pielea trupului lui, trebuie adus la preotul Aaron, sau la unul din fiii lui, cari sînt preoţi.
Lev	13	3	Preotul să cerceteze rana de pe pielea trupului. Dacă părul din rană s’a făcut alb, şi dacă rana se arată mai adîncă decît pielea trupului, este o rană de lepră: preotul care va face cercetarea, să declare pe omul acela necurat.
Lev	13	4	Dacă pe pielea trupului va fi o pată albă, care nu se arată mai adîncă decît pielea, şi dacă părul nu s’a făcut alb, preotul să închidă şapte zile pe cel cu rana.
Lev	13	5	A şaptea zi preotul să-l cerceteze iarăş. Dacă i se pare că rana a stat pe loc şi nu s’a întins pe piele, preotul să-l închidă a doua oară încă şapte zile.
Lev	13	6	Preotul să-l cerceteze a doua oară în ziua a şaptea. Dacă rana a mai scăzut şi nu s’a întins pe piele, preotul va spune că omul acesta este curat: este o pecingine; el să-şi spele hainele, şi va fi curat.
Lev	13	7	Dar dacă pecinginea s’a întins pe piele, dupăce s’a arătat el preotului şi după ce acesta l-a declarat curat, să se mai supună încă odată cercetării preotului.
Lev	13	8	Preotul îl va cerceta. Dacă pecinginea s’a întins pe piele, preotul îl va declara necurat: este lepră.
Lev	13	9	Cînd se va arăta o rană de lepră pe un om, să-l aducă la preot.
Lev	13	10	Preotul să-l cerceteze. Şi dacă are pe piele o umflătură albă, dacă umflătura aceasta a făcut ca părul să albească, şi în umflătură este şi o urmă de carne vie,
Lev	13	11	atunci pe pielea trupului omului acestuia este o lepră învechită: preotul să-l declare necurat; să nu-l închidă, căci este necurat.
Lev	13	12	Dacă lepra va face o spuzeală pe piele, şi va acoperi toată pielea celui cu rana, din cap pînă în picioare, pretutindeni pe unde-şi va arunca preotul privirile,
Lev	13	13	preotul să-l cerceteze; şi dacă va vedea că lepra a acoperit tot trupul, să declare curat pe cel cu rana: fiindcă s’a făcut toată albă, el este curat.
Lev	13	14	Dar în ziua cînd se va vedea în el carne vie, va fi necurat;
Lev	13	15	cînd preotul va vedea carnea vie, să-l declare necurat: carnea vie este necurată, este lepră.
Lev	13	16	Dacă se schimbă carnea vie şi se face albă, să se ducă la preot;
Lev	13	17	preotul să-l cerceteze, şi dacă rana s’a făcut albă, preotul să declare curat pe cel cu rana: el este curat.
Lev	13	18	Cînd un om va avea pe pielea trupului său o bubă care a fost tămăduită,
Lev	13	19	şi pe locul unde era buba se va arăta o umflătură albă sau o pată de un alb roşietic, omul acela să se arate preotului.
Lev	13	20	Preotul să-l cerceteze. Dacă pata pare mai adîncă decît pielea, şi dacă părul s’a făcut alb, preotul să-l declare necurat: este o rană de lepră, care a dat în bubă.
Lev	13	21	Dacă preotul vede că nu este păr alb în pată, că ea nu este mai adîncă decît pielea, şi că a mai scăzut, să închidă pe omul acela şapte zile.
Lev	13	22	Dacă s’a întins pata pe piele, preotul să-l declare necurat: este o rană de lepră.
Lev	13	23	Dar dacă pata a rămas pe loc şi nu s’a întins, este semnul rănii uscate unde a fost buba; preotul să-l declare curat.
Lev	13	24	Cînd un om va avea pe pielea trupului o arsură pricinuită de foc, şi se va arăta pe urma arsurii o pată albă sau de un alb roşietic,
Lev	13	25	preotul să-l cerceteze. Dacă părul din pată s’a făcut alb, şi ea pare mai adîncă decît pielea, este lepră, care a dat în arsură; preotul să declare pe omul acela necurat: este o rană de lepră.
Lev	13	26	Dacă preotul vede că nu este păr alb în pată, că ea nu este mai adîncă decît pielea, şi că a mai scăzut, să închidă pe omul acela şapte zile.
Lev	13	27	Preotul să-l cerceteze a şaptea zi. Şi dacă pata s’a întins pe piele, preotul să-l declare necurat: este o rană de lepră.
Lev	13	28	Dar dacă pata a rămas pe loc, nu s’a întins pe piele, şi a mai scăzut, este o rană pricinuită de umflătura arsurii; preotul să-l declare curat, căci este semnul rănii vindecate a arsurii.
Lev	13	29	Cînd un bărbat sau o femeie va avea o rană pe cap sau la barbă,
Lev	13	30	preotul să cerceteze rana. Dacă pare mai adîncă decît pielea şi are păr gălbui şi subţire, preotul să declare pe omul acela necurat: este rîie de cap, este lepră de cap sau de barbă.
Lev	13	31	Dacă preotul vede că rana rîiei nu pare mai adîncă decît pielea, şi n’are păr negru, să închidă şapte zile pe cel cu rana de rîie la cap.
Lev	13	32	Preotul să cerceteze rana a şaptea zi. Dacă rîia nu s’a întins, dacă n’are păr gălbui, şi dacă nu pare mai adîncă decît pielea,
Lev	13	33	cel cu rîia la cap să se radă, dar să nu radă locul unde este rîia; şi preotul să-l închidă a doua oară şapte zile.
Lev	13	34	Preotul să cerceteze rîia a şaptea zi. Dacă rîia nu s’a întins pe piele, şi nu pare mai adîncă decît pielea, preotul să-l declare curat; el să-şi spele hainele, şi va fi curat.
Lev	13	35	Dar dacă rîia s’a întins pe piele, dupăce a fost declarat curat,
Lev	13	36	preotul să-l cerceteze. Şi dacă rîia s’a întins pe piele, preotul n’are să mai caute să vadă dacă are păr galbui: este necurat.
Lev	13	37	Dacă i se pare că rîia a stătut pe loc, şi că din ea a crescut păr negru, rîia este vindecată: este curat, şi preotul să-l declare curat.
Lev	13	38	Cînd un bărbat sau o femeie va avea pete pe pielea trupului, şi anume pete albe,
Lev	13	39	preotul să-l cerceteze. Dacă pe pielea trupului lui sînt pete de un alb gălbui, acestea nu sînt decît nişte pete cari au făcut spuzeală pe piele: este curat.
Lev	13	40	Cînd unui om îi va cădea părul de pe cap, este pleşuv: este curat.
Lev	13	41	Dacă i-a căzut părul de pe cap numai în partea dinainte, este pleşuv în partea dinainte: este curat.
Lev	13	42	Dar dacă în partea pleşuvă dinainte sau dinapoi este o rană de un alb roşietic, este lepră, care a făcut spuzeală în partea pleşuvă dinainte sau dinapoi.
Lev	13	43	Preotul să-l cerceteze. Dacă în partea pleşuvă dinapoi sau dinainte este o umflătură de rană de un alb roşietic, asemănătoare cu lepra de pe pielea trupului,
Lev	13	44	este lepros, este necurat: preotul să-l declare necurat; rana lui este pe cap.
Lev	13	45	Leprosul, atins de această rană, să-şi poarte hainele sfîşiate, şi să umble cu capul gol; să-şi acopere barba, şi să strige: «Necurat! Necurat!»
Lev	13	46	Cîtă vreme va avea rana, va fi necurat: este necurat. Să locuiască singur; locuinţa lui să fie afară din tabără.
Lev	13	47	Cînd se va arăta o rană de lepră pe o haină, fie haină de lînă, fie haină de in,
Lev	13	48	în urzeală sau în bătătură de in sau de lînă, pe o piele sau pe vreun lucru de piele,
Lev	13	49	şi rana va fi verzuie sau roşietică pe haină sau pe piele, în urzeală sau în bătătură, sau pe vreun lucru de piele, este o rană de lepră, şi trebuie arătată preotului.
Lev	13	50	Preotul să cerceteze rana, şi să închidă şapte zile lucrul cu rana.
Lev	13	51	Să cerceteze a şaptea zi rana. Dacă rana s’a întins pe haină, în urzeală sau în bătătură, pe piele sau pe lucrul acela de piele, este o rană de lepră învechită: lucrul acela este necurat.
Lev	13	52	Să ardă haina, urzeala sau bătătura de lînă sau de in, sau lucrul de piele pe care se găseşte rana, căci este o lepră învechită: să fie ars în foc.
Lev	13	53	Dar dacă preotul vede că rana nu s’a întins pe haină, pe urzeală sau pe bătătură, sau pe lucrul acela de piele,
Lev	13	54	să poruncească să se spele partea atinsă de rană, şi să-l închidă a doua oară şapte zile.
Lev	13	55	Preotul să cerceteze rana, după ce se va spăla. Şi dacă rana nu şi-a schimbat înfăţişarea şi nu s’a întins, lucrul acela este necurat: să fie ars în foc, căci o parte din faţă sau din dos a fost roasă.
Lev	13	56	Dacă preotul vede că rana a mai scăzut, după ce a fost spălată, s’o rupă din haină sau din piele, din urzeală sau din bătătură.
Lev	13	57	Şi dacă se mai iveşte pe haină, în urzeală sau în bătătură, sau pe lucrul de piele, înseamnă că este o spuzeală de lepră: lucrul atins de rană să fie ars în foc.
Lev	13	58	Haina, urzeala sau bătătura, sau vreun lucru de piele, care a fost spălat, şi unde a pierit rana, să se mai spele a doua oară, şi va fi curat.
Lev	13	59	Aceasta este legea privitoare la rana leprei, cînd loveşte hainele de lînă sau de in, urzeala sau bătătura, sau un lucru oarecare de piele, şi după care vor fi declarate curate sau necurate.“
------------------------Leviticul, capitolul 14
Lev	14	1	Domnul a vorbit lui Moise, şi a zis:
Lev	14	2	„Iată care va fi legea cu privire la cel lepros, în ziua curăţirii lui. Să-l aducă înaintea preotului.
Lev	14	3	Preotul să iasă afară din tabără, şi să cerceteze pe cel lepros. Dacă leprosul este tămăduit de rana leprei,
Lev	14	4	preotul să poruncească să se ia, pentru cel ce trebuie curăţit, două păsări vii şi curate, lemn de cedru, cărmîz şi isop.
Lev	14	5	Preotul să poruncească să se junghie una din aceste păsări într’un vas de pămînt, în apă curgătoare.
Lev	14	6	Să ia pasărea cea vie, lemnul de cedru, cărmîzul şi isopul, şi să le moaie, împreună cu pasărea cea vie, în sîngele păsării junghiate în apa curgătoare.
Lev	14	7	Să stropească de şapte ori pe cel ce trebuie curăţit de lepră. Apoi să-l declare curat, şi să dea drumul păsării celei vii pe cîmp.
Lev	14	8	Cel ce se curăţeşte, trebuie să-şi spele hainele, să-şi radă tot părul, şi să se scalde în apă; şi va fi curat. În urmă va putea să intre în tabără, dar să rămînă şapte zile afară din cort.
Lev	14	9	În ziua a şaptea, să-şi radă tot părul, capul, barba şi sprîncenele: tot părul să şi-l radă; să-şi spele hainele şi să-şi scalde trupul în apă, şi va fi curat.
Lev	14	10	A opta zi, să ia doi miei fără cusur, şi o oaie de un an fără cusur, trei zecimi dintr’o efă de floarea făinii, ca dar de mîncare frămîntat cu untdelemn, şi un log {Sau pahar} de untdelemn.
Lev	14	11	Preotul care face curăţirea să aducă înaintea Domnului pe omul care se curăţeşte şi toate lucrurile acestea, la uşa cortului întîlnirii.
Lev	14	12	Preotul să ia unul din miei, şi să-l aducă jertfă pentru vină, împreună cu logul de untdelemn; să le legene într’o parte şi într’alta înaintea Domnului, ca dar legănat.
Lev	14	13	Să junghie mielul în locul unde se junghie jertfele de ispăşire şi arderile de tot, adică în locul sfînt; căci, la jertfa pentru vină, ca şi la jertfa de ispăşire, dobitocul pentru jertfă va fi al preotului: el este un lucru prea sfînt.
Lev	14	14	Preotul să ia din sîngele jertfei de ispăşire; să pună pe marginea urechii drepte a celui ce se curăţeşte, pe degetul cel mare dela mîna dreaptă a lui, şi pe degetul cel mare dela piciorul drept.
Lev	14	15	Preotul să ia untdelemn din log, şi să toarne în palma mînii stîngi.
Lev	14	16	Preotul să-şi moaie degetul mînii drepte în untdelemnul din palma mînii stîngi, şi să stropească din untdelemn de şapte ori cu degetul înaintea Domnului.
Lev	14	17	Din untdelemnul care-i mai rămîne în mînă, preotul să pună pe (moalele) marginea urechii drepte a celui ce se curăţeşte, pe degetul cel mare al mînii drepte şi pe degetul cel mare al piciorului drept, deasupra sîngelui dela jertfa pentru vină.
Lev	14	18	Iar untdelemnul care-i mai rămîne în mînă, preotul să-l pună pe capul celui ce se curăţeşte; şi preotul să facă ispăşire pentru el înaintea Domnului.
Lev	14	19	Apoi preotul să aducă jertfa de ispăşire; şi să facă ispăşire pentru cel ce se curăţeşte de întinăciunea lui. În urmă să junghie arderea de tot.
Lev	14	20	Preotul să aducă pe altar arderea de tot şi darul de mîncare; şi să facă ispăşire pentru omul acesta, şi va fi curat.
Lev	14	21	Dacă este sărac şi nu poate să aducă toate aceste lucruri, atunci să ia un singur miel, care să fie adus ca jertfă pentru vină, după ce a fost legănat într’o parte şi într’alta, ca dar legănat, şi să facă ispăşire pentru el. Să ia o zecime din floarea făinii, frămîntată cu untdelemn, pentru darul de mîncare, şi un log de untdelemn.
Lev	14	22	Să ia şi două turturele sau doi pui de porumbel, după mijloacele lui, unul ca jertfă de ispăşire, celalt ca ardere de tot.
Lev	14	23	În ziua a opta, să aducă pentru curăţirea lui toate aceste lucruri la preot, la uşa cortului întîlnirii, înaintea Domnului.
Lev	14	24	Preotul să ia mielul pentru jertfa de vină, şi logul cu untdelemn; şi să le legene într’o parte şi într’alta, ca dar legănat, înaintea Domnului.
Lev	14	25	Să junghie mielul jertfei pentru vină. Preotul să ia din sîngele jertfei pentru vină; să pună pe marginea urechii drepte a celui ce se curăţeşte, pe degetul cel mare al mînii drepte şi pe degetul cel mare al piciorului drept.
Lev	14	26	Preotul să toarne untdelemn în palma mînii stîngi.
Lev	14	27	Preotul să stropească de şapte ori cu degetul de la mîna dreaptă înaintea Domnului din untdelemnul care este în mîna stîngă a lui.
Lev	14	28	Iar din untdelemnul din mîna lui, preotul să pună pe marginea urechii drepte a celui ce se curăţeşte, pe degetul cel mare al mînii drepte, şi pe degetul cel mare al piciorului drept, în locul unde a pus din sîngele jertfei pentru vină.
Lev	14	29	Ce mai rămîne din untdelemn în mînă, preotul să-l pună pe capul celui ce se curăţeşte, ca să facă ispăşire pentru el înaintea Domnului.
Lev	14	30	Apoi să aducă una din turturele sau un pui de porumbel, cum va putea,
Lev	14	31	unul ca jertfă de ispăşire, şi altul ca ardere de tot, împreună cu darul de mîncare; şi preotul să facă ispăşire înaintea Domnului pentru cel ce se curăţeşte.
Lev	14	32	Aceasta este legea pentru curăţirea celui ce are o rană de lepră, şi nu poate să aducă tot ce este rînduit pentru curăţirea lui.“
Lev	14	33	Domnul a vorbit lui Moise şi lui Aaron, şi a zis:
Lev	14	34	„După ce veţi intra în ţara Canaanului, pe care v’o dau în stăpînire, dacă voi trimete o rană de lepră pe vreo casă din ţara pe care o veţi stăpîni,
Lev	14	35	cel cu casa să se ducă să spună preotului, şi să zică: «Mi se pare că este ceva ca o rană în casa mea.»
Lev	14	36	Preotul, înainte de a intra ca să cerceteze rana, să poruncească să se deşerte casa, ca nu cumva tot ce este în ea să se facă necurat. După aceea să intre preotul şi să cerceteze casa.
Lev	14	37	Preotul să cerceteze rana. Dacă vede că pe zidurile casei sînt nişte gropişoare verzui sau roşietice, părînd mai adînci decît zidul,
Lev	14	38	să iasă din casă, şi, cînd va ajunge la uşă, să pună să încuie casa şapte zile.
Lev	14	39	În ziua a şaptea, preotul să se întoarcă în ea. Şi dacă va vedea că rana s’a întins pe zidurile casei
Lev	14	40	să poruncească să se scoată pietrele atinse de rană, şi să le arunce afară din cetate într’un loc necurat.
Lev	14	41	Să pună să răzăluiască toată partea din lăuntru a casei, şi tencuiala răzăluită să se arunce afară din cetate, într’un loc necurat.
Lev	14	42	Să ia alte pietre şi să le pună în locul celor dintîi; şi să se ia altă tencuială ca să se tencuiască din nou casa.
Lev	14	43	Dacă rana se va întoarce şi va izbucni din nou în casă, după ce au scos pietrele, după ce au răzăluit şi tencuit din nou casa,
Lev	14	44	preotul să se întoarcă în ea. Şi dacă vede că rana s’a întins în casă, este o lepră învechită în casă: casa este necurată.
Lev	14	45	Să dărîme casa, lemnele, şi toată tencuiala casei; şi să scoată aceste lucruri afară din cetate, într’un loc necurat.
Lev	14	46	Cine va intra în casă în tot timpul cînd era închisă, va fi necurat pînă seara.
Lev	14	47	Cine se va culca în casă, să-şi spele hainele. Cine va mînca în casă, deasemenea să-şi spele hainele.
Lev	14	48	Dacă preotul, care s’a întors în casă, vede că rana nu s’a întins, dupăce a fost tencuită din nou casa, să declare casa curată, căci rana este vindecată.
Lev	14	49	Pentru curăţirea casei să ia două păsări, lemn de cedru, cărmîz şi isop.
Lev	14	50	Să junghie una din păsări într’un vas de pămînt, într’o apă curgătoare.
Lev	14	51	Să ia lemnul de cedru, isopul, cărmîzul şi pasărea cea vie; să le moaie în sîngele păsării junghiate şi în apa curgătoare, şi să stropească de şapte ori casa.
Lev	14	52	Să cureţe casa cu sîngele pasării, cu apa curgătoare, cu pasărea cea vie, cu lemnul de cedru, cu isopul şi cărmîzul.
Lev	14	53	Să dea drumul păsării celei vii afară din cetate, pe cîmp. Să facă astfel ispăşire pentru casă, şi ea va fi curată.
Lev	14	54	Aceasta este legea pentru orice rană de lepră şi pentru rîia de cap,
Lev	14	55	pentru lepra de pe haine şi de pe case,
Lev	14	56	pentru umflături, pentru pecingini şi pentru pete:
Lev	14	57	ea arată cînd un lucru este necurat, şi cînd este curat. Aceasta este legea pentru lepră.“
------------------------Leviticul, capitolul 15
Lev	15	1	Domnul a vorbit lui Moise şi lui Aaron, şi a zis:
Lev	15	2	„Vorbiţi copiilor lui Israel, şi spuneţi-le:«Orice om care are o scurgere din trupul lui, prin chiar faptul acesta este necurat.
Lev	15	3	Din pricina scurgerii lui este necurat: fie că trupul lui lasă să se facă scurgerea, fie că o opreşte, este necurat.
Lev	15	4	Orice pat în care se va culca, va fi necurat; şi orice lucru pe care va şedea, va fi necurat.
Lev	15	5	Cine se va atinge de patul lui, să-şi spele hainele, să se scalde în apă, şi va fi necurat pînă seara.
Lev	15	6	Cine va şedea pe lucrul pe care a şezut el, să-şi spele hainele, să se scalde în apă, şi să fie necurat pînă seara.
Lev	15	7	Cine se va atinge de trupul lui, să-şi spele hainele, să se scalde în apă, şi va fi necurat pînă seara.
Lev	15	8	Dacă omul acela scuipă pe un om curat, acesta să-şi spele hainele, să se scalde în apă, şi va fi necurat pînă seara.
Lev	15	9	Ori ce şea pe care va călări el, va fi necurată.
Lev	15	10	Cine se va atinge de vreun lucru care a fost subt el, va fi necurat pînă seara; şi cine va ridica lucrul acela, să-şi spele hainele, să se scalde în apă, şi va fi necurat pînă seara.
Lev	15	11	Cine va fi atins de cel cu scurgerea, şi nu-şi va spăla mînile în apă, să-şi spele hainele, să se scalde în apă, şi va fi necurat pînă seara.
Lev	15	12	Orice vas de pămînt care va fi atins de el, să fie spart, şi orice vas de lemn să fie spălat în apă.
Lev	15	13	După ce va fi curăţit de scurgerea lui, omul acela să numere şapte zile pentru curăţirea lui; să-şi spele hainele, să-şi scalde trupul în apă curgătoare, şi va fi curat.
Lev	15	14	În ziua a opta, să ia două turturele sau doi pui de porumbel, să se ducă înaintea Domnului, la uşa cortului întîlnirii, şi să-i dea preotului.
Lev	15	15	Preotul să-i aducă, unul ca jertfă de ispăşire, şi celalt ca ardere de tot; şi preotul să facă ispăşire pentru el înaintea Domnului, pentru scurgerea lui.
Lev	15	16	Omul care va avea o scurgere a seminţei în somn să-şi scalde tot trupul în apă, şi va fi necurat pînă seara.
Lev	15	17	Orice haină şi ori ce piele cari vor fi atinse de scurgerea lui, vor fi spălate cu apă, şi vor fi necurate pînă seara.
Lev	15	18	Dacă o femeie s’a culcat cu un astfel de om, să se scalde amîndoi în apă, şi vor fi necuraţi pînă seara.
Lev	15	19	Femeia care va avea o scurgere, şi anume o scurgere de sînge din trupul ei, să rămînă şapte zile în necurăţia ei. Oricine se va atinge de ea, va fi necurat pînă seara.
Lev	15	20	Orice pat în care se va culca ea în timpul necurăţiei ei, va fi necurat; şi orice lucru pe care va şedea ea, va fi necurat.
Lev	15	21	Oricine se va atinge de patul ei, să-şi spele hainele, să se scalde în apă, şi va fi necurat pînă seara.
Lev	15	22	Oricine se va atinge de un lucru pe care a şezut ea, să-şi spele hainele, să se scalde în apă, şi va fi necurat pînă seara.
Lev	15	23	Dacă este ceva pe patul sau pe lucrul pe care a şezut ea, cine se va atinge de lucrul acela, va fi necurat pînă seara.
Lev	15	24	Dacă se culcă cineva cu ea, şi vine peste el necurăţia femeii aceleia, el va fi necurat timp de şapte zile, şi orice pat în care se va culca, va fi necurat.
Lev	15	25	Femeia care va avea o scurgere de sînge timp de mai multe zile, afară de soroacele ei obicinuite, sau a cărei scurgere va ţinea mai mult ca deobicei, va fi necurată tot timpul scurgerii ei, ca pe vremea cînd îi vine sorocul.
Lev	15	26	Orice pat în care se va culca în timpul cît va ţinea scurgerea aceasta, va fi ca şi patul din timpul cînd ea este la scurgerea dela soroc; şi orice lucru pe care va şedea, va fi necurat ca atunci cînd este ea la scurgerea dela soroc.
Lev	15	27	Oricine se va atinge de ele, va fi necurat; să-şi spele hainele, să se scalde în apă, şi va fi necurat pînă seara.
Lev	15	28	După ce va fi curăţită de scurgerea ei, să numere şapte zile, şi apoi va fi curată.
Lev	15	29	A opta zi, să ia două turturele sau doi pui de porumbel, şi să-i ducă preotului, la uşa cortului întîlnirii.
Lev	15	30	Preotul să aducă unul ca jertfă de ispăşire, şi altul ca ardere de tot; şi preotul să facă ispăşire pentru ea înaintea Domnului, pentru scurgerea care o făcea necurată.
Lev	15	31	Aşa să depărtaţi pe copiii lui Israel de necurăţiile lor, ca să nu moară din pricina necurăţiilor lor, dacă pîngăresc cortul Meu, care este în mijlocul lor.
Lev	15	32	Aceasta este legea pentru cel ce are o scurgere sau este întinat printr’o lepădare de sămînţă în somn,
Lev	15	33	pentru cea care este la curgerea dela soroc, pentru bărbatul sau femeia care are o scurgere, şi pentru bărbatul care se culcă cu o femeie necurată.“
------------------------Leviticul, capitolul 16
Lev	16	1	Domnul a vorbit lui Moise, după moartea celor doi fii ai lui Aaron, morţi cînd s’au înfăţişat înaintea Domnului.
Lev	16	2	Domnul a zis lui Moise: „Vorbeşte fratelui tău Aaron, şi spune-i să nu intre în tot timpul în sfîntul locaş, dincolo de perdeaua din lăuntru, înaintea capacului ispăşirii, care este pe chivot, ca să nu moară; căci deasupra capacului ispăşirii Mă voi arăta în nor.
Lev	16	3	Iată cum să intre Aaron în sfîntul locaş. Să ia un viţel pentru jertfa de ispăşire şi un berbece pentru arderea de tot.
Lev	16	4	Să se îmbrace cu tunica sfinţită de in, şi să-şi pună pe trup ismenele de in; să se încingă cu brîul de in, şi să-şi acopere capul cu mitra de in; acestea sînt veşmintele sfinţite, cu cari se va îmbrăca el dupăce îşi va spăla trupul în apă.
Lev	16	5	Să ia, dela adunarea copiilor lui Israel, doi ţapi pentru jertfa de ispăşire, şi un berbece pentru arderea de tot.
Lev	16	6	Aaron să-şi aducă viţelul lui pentru jertfa de ispăşire, şi să facă ispăşire, pentru el şi pentru casa lui.
Lev	16	7	Să ia cei doi ţapi, şi să-i pună înaintea Domnului, la uşa cortului întîlnirii.
Lev	16	8	Aaron să arunce sorţi pentru cei doi ţapi: un sorţ pentru Domnul, şi un sorţ pentru Azazel.
Lev	16	9	Aaron să ia ţapul care a ieşit la sorţi pentru Domnul, şi să-l aducă jertfă de ispăşire.
Lev	16	10	Iar ţapul care a ieşit la sorţi pentru Azazel, să fie pus viu înaintea Domnului, ca să slujească pentru facerea ispăşirii, şi să i se dea drumul în pustie pentru Azazel.
Lev	16	11	Aaron să-şi aducă viţelul lui pentru jertfa de ispăşire, şi să facă ispăşire pentru el şi pentru casa lui. Să-şi junghie viţelul pentru jertfa lui de ispăşire.
Lev	16	12	Să ia o cădelniţă plină cu cărbuni aprinşi de pe altarul dinaintea Domnului, şi doi pumni de tămîie mirositoare pisată mărunt; să ducă aceste lucruri dincolo de perdeaua dinlăuntru;
Lev	16	13	să pună tămîia pe foc înaintea Domnului, pentru ca norul de fum de tămîie să acopere capacul ispăşirii depe chivotul mărturiei, şi astfel nu va muri.
Lev	16	14	Să ia din sîngele viţelului şi să stropească cu degetul pe partea dinainte a capacului ispăşirii spre răsărit; să stropească din sînge de şapte ori cu degetul lui înaintea capacului ispăşirii.
Lev	16	15	Să junghie ţapul adus ca jertfă de ispăşire pentru popor, şi să-i ducă sîngele dincolo de perdeaua dinlăuntru. Cu sîngele acesta să facă întocmai cum a făcut cu sîngele viţelului, să stropească cu el spre capacul ispăşirii şi înaintea capacului ispăşirii.
Lev	16	16	Astfel să facă ispăşire pentru sfîntul locaş, pentru necurăţiile copiilor lui Israel şi pentru toate călcările de lege, prin cari au păcătuit ei. Să facă la fel pentru cortul întîlnirii, care este cu ei în mijlocul necurăţiilor lor.
Lev	16	17	Să nu fie nimeni în cortul întîlnirii cînd va intra Aaron să facă ispăşirea în sfîntul locaş, pînă va ieşi din el. Să facă ispăşire pentru el şi pentru casa lui, şi pentru toată adunarea lui Israel.
Lev	16	18	După ce va ieşi, să se ducă la altarul care este înaintea Domnului, şi să facă ispăşire pentru altar; să ia din sîngele viţelului şi ţapului, şi să pună pe coarnele altarului de jur împrejur.
Lev	16	19	Să stropească pe altar cu degetul lui de şapte ori din sînge, şi astfel să-l curăţe şi să-l sfinţească de necurăţiile copiilor lui Israel.
Lev	16	20	Cînd va isprăvi de făcut ispăşirea pentru sfîntul locaş, pentru cortul întîlnirii şi pentru altar, să aducă ţapul cel viu.
Lev	16	21	Aaron să-şi pună amîndouă mînile pe capul ţapului celui viu, şi să mărturisească peste el toate fărădelegile copiilor lui Israel şi toate călcările lor de lege cu cari au păcătuit ei; să le pună pe capul ţapului, apoi să-l izgonească în pustie, printr’un om care va avea însărcinarea aceasta.
Lev	16	22	Ţapul acela va duce asupra lui toate fărădelegile lor într’un pămînt pustiit; în pustie, să-i dea drumul.
Lev	16	23	Aaron să intre în cortul întîlnirii; să-şi lepede veşmintele de in, pe cari le îmbrăcase la intrarea în sfîntul locaş, şi să le pună acolo.
Lev	16	24	Să-şi spele trupul cu apă într’un loc sfînt, şi să-şi ia din nou veşmintele. Apoi să iasă afară, să-şi aducă arderea lui de tot şi arderea de tot a poporului, şi să facă ispăşire pentru el şi pentru popor.
Lev	16	25	Iar grăsimea jertfei de ispăşire s’o ardă pe altar.
Lev	16	26	Cel ce va izgoni ţapul pentru Azazel, să-şi spele hainele, şi să-şi scalde trupul în apă; după aceea, să intre iarăş în tabără.
Lev	16	27	Să scoată afară din tabără viţelul ispăşitor şi ţapul ispăşitor, al căror sînge a fost dus în sfîntul locaş pentru facerea ispăşirii, şi să le ardă în foc pieile, carnea şi balega.
Lev	16	28	Cel ce le va arde, să-şi spele hainele şi să-şi scalde trupul în apă; după aceea, să intre iarăş în tabără.
Lev	16	29	Aceasta să vă fie o lege vecinică: în luna a şaptea, în a zecea zi a lunii, să vă smeriţi sufletele, să nu faceţi nici o lucrare, nici băştinaşul, nici străinul care locuieşte în mijlocul vostru.
Lev	16	30	Căci în ziua aceasta se va face ispăşire pentru voi, ca să vă curăţiţi: veţi fi curăţiţi de toate păcatele voastre înaintea Domnului.
Lev	16	31	Aceasta să fie pentru voi o zi de Sabat, o zi de odihnă, în care să vă smeriţi sufletele. Aceasta să fie o lege vecinică.
Lev	16	32	Ispăşirea să fie făcută de preotul care a primit ungerea şi care a fost închinat în slujba Domnului, ca să urmeze tatălui său în slujba preoţiei; să se îmbrace cu veşmintele de in, cu veşmintele sfinţite.
Lev	16	33	Să facă ispăşire pentru Locul prea sfînt, să facă ispăşire pentru cortul întîlnirii şi pentru altar, şi să facă ispăşire pentru preoţi şi pentru tot poporul adunării.
Lev	16	34	Aceasta să fie pentru voi o lege vecinică: odată pe an să se facă ispăşire pentru copiii lui Israel, pentru păcatele lor.“ Aaron a făcut întocmai cum poruncise lui Moise Domnul.
------------------------Leviticul, capitolul 17
Lev	17	1	Domnul a vorbit lui Moise, şi a zis:
Lev	17	2	„Vorbeşte lui Aaron şi fiilor lui, şi tuturor copiilor lui Israel, şi spune-le:«Iată ce a poruncit Domnul.
Lev	17	3	Dacă cineva din casa lui Israel junghie în tabără sau afară din tabără un bou, un miel sau o capră,
Lev	17	4	şi nu-l aduce la uşa cortului întîlnirii, ca să-l aducă dar Domnului înaintea cortului Domnului, sîngele acesta va fi pus în socoteala omului aceluia: a vărsat sînge; omul acela va fi nimicit din mijlocul poporului său.
Lev	17	5	De aceea copiii lui Israel, în loc să-şi junghie jertfele pe cîmp, trebuie să le aducă la preot, înaintea Domnului, la uşa cortului întîlnirii, şi să le aducă Domnului ca jertfe de mulţămire.
Lev	17	6	Preotul să le stropească sîngele pe altarul Domnului, la uşa cortului întîlnirii; şi să ardă grăsimea, care va fi de un miros plăcut Domnului.
Lev	17	7	Să nu-şi mai aducă jertfele lor la idolii cu cari curvesc. Aceasta va fi o lege vecinică pentru ei şi pentru urmaşii lor.
Lev	17	8	Să le spui dar: Dacă un om din casa lui Israel sau dintre străinii cari locuiesc în mijlocul lor, aduce o ardere de tot sau vreo altă jertfă,
Lev	17	9	şi n’o aduce la uşa cortului întîlnirii, ca s’o aducă jertfă Domnului, omul acela să fie nimicit din poporul lui.
Lev	17	10	Dacă un om din casa lui Israel sau din străinii cari locuiesc în mijlocul lor, mănîncă sînge de orice fel, Îmi voi întoarce Faţa împotriva celui ce mănîncă sîngele, şi-l voi nimici din mijlocul poporului său.
Lev	17	11	Căci viaţa {Sau: sufletul} trupului este în sînge. Vi l-am dat ca să-l puneţi pe altar, ca să slujească de ispăşire pentru sufletele noastre, căci prin viaţa din el face sîngele ispăşire.
Lev	17	12	De aceea am zis copiilor lui Israel: «Nimeni dintre voi să nu mănînce sînge, şi nici străinul care locuieşte în mijlocul vostru să nu mănînce sînge.
Lev	17	13	Dacă vreunul din copiii lui Israel sau din străinii cari locuiesc în mijlocul lor vînează o fiară sau o pasăre care se mănîncă, să-i verse sîngele şi să-l acopere cu ţărînă.
Lev	17	14	Căci viaţa oricărui trup stă în sîngele lui, care este în el. De aceea am zis copiilor lui Israel: «Să nu mîncaţi sîngele niciunui trup; căci viaţa oricărui trup este sîngele lui: oricine va mînca din el, va fi nimicit.
Lev	17	15	Oricine, fie băştinaş, fie străin, care va mînca dintr’o fiară moartă sau sfîşiată, să-şi spele hainele, să se scalde în apă, şi va fi necurat pînă seara; apoi va fi curat.
Lev	17	16	Dacă nu-şi spală hainele, şi nu-şi scaldă trupul, îşi va purta fărădelegea lui.“
------------------------Leviticul, capitolul 18
Lev	18	1	Domnul a vorbit lui Moise, şi a zis:
Lev	18	2	„Vorbeşte copiilor lui Israel şi spune-le: «Eu sînt Domnul, Dumnezeul vostru.
Lev	18	3	Să nu faceţi ce se face în ţara Egiptului unde aţi locuit, şi să nu faceţi ce se face în ţara Canaanului unde vă duc Eu: să nu vă luaţi după obiceiurile lor.
Lev	18	4	Să împliniţi poruncile Mele, şi să ţineţi legile Mele: să le urmaţi. Eu sînt Domnul, Dumnezeul vostru.
Lev	18	5	Să păziţi legile şi poruncile Mele: omul care le va împlini, va trăi prin ele. Eu sînt Domnul!
Lev	18	6	Nici unul din voi să nu se apropie de ruda lui de sînge, ca să-i descopere goliciunea. Eu sînt Domnul.
Lev	18	7	Să nu descoperi goliciunea tatălui tău, nici goliciunea mamei tale. Ţi-este mamă: să nu-i descoperi goliciunea.
Lev	18	8	Să nu descoperi goliciunea nevestei tatălui tău. Este goliciunea tatălui tău.
Lev	18	9	Să nu descoperi goliciunea sorei tale, fata tatălui tău, sau fata mamei tale, născută în casă sau afară din casă.
Lev	18	10	Să nu descoperi goliciunea fetei fiului tău sau a fetei tale. Căci este goliciunea ta.
Lev	18	11	Să nu descoperi goliciunea fetei nevestei tatălui tău, născută din tatăl tău. Ţi-este soră.
Lev	18	12	Să nu descoperi goliciunea sorei tatălui tău. Este rudă de aproape cu tatăl tău.
Lev	18	13	Să nu descoperi goliciunea sorei mamei tale. Este rudă de aproape cu mama ta.
Lev	18	14	Să nu descoperi goliciunea fratelui tatălui tău. Să nu te apropii de nevasta lui. Ţi-este mătuşă.
Lev	18	15	Să nu descoperi goliciunea nurorei tale. Este nevasta fiului tău: să nu-i descoperi goliciunea.
Lev	18	16	Să nu descoperi goliciunea nevestei fratelui tău. Este goliciunea fratelui tău.
Lev	18	17	Să nu descoperi goliciunea unei femei şi a fetei ei. Să nu iei pe fata fiului ei, nici pe fata fetei ei, ca să le descoperi goliciunea. Îţi sînt rude de aproape: este o nelegiuire.
Lev	18	18	Să nu iei pe sora nevestei tale, ca să-i faci în necaz, descoperindu-i goliciunea alături de nevastă-ta, cît timp ea este încă în viaţă.
Lev	18	19	Să nu te apropii de o femeie în timpul necurăţiei ei, cînd este la soroc, ca să-i descoperi goliciunea.
Lev	18	20	Să nu te împreuni cu nevasta semenului tău, ca să te pîngăreşti cu ea.
Lev	18	21	Să nu dai pe nici unul din copiii tăi ca să fie adus jertfă lui Moloh, şi să nu pîngăreşti Numele Dumnezeului tău. Eu sînt Domnul.
Lev	18	22	Să nu te culci cu un bărbat cum se culcă cineva cu o femeie. Este o urîciune.
Lev	18	23	Să nu te culci cu o vită, ca să te pîngăreşti cu ea. Femeia să nu se apropie de o vită, ca să curvească cu ea. Este o mare mişelie.
Lev	18	24	Să nu vă spurcaţi cu nici unul din aceste lucruri, căci prin toate aceste lucruri s’au spurcat neamurile pe cari le voi izgoni dinaintea voastră.
Lev	18	25	Ţara a fost spurcată prin ele; Eu îi voi pedepsi fărădelegea, şi pămîntul va vărsa din gura lui pe locuitorii lui.
Lev	18	26	Păziţi dar legile şi poruncile Mele, şi nu faceţi niciuna din aceste spurcăciuni, nici băştinaşul, nici străinul care locuieşte în mijlocul vostru.
Lev	18	27	Căci toate aceste spurcăciuni le-au făcut oamenii din ţara aceasta, cari au fost înaintea voastră în ea; şi astfel ţara a fost pîngărită.
Lev	18	28	Luaţi seama ca nu cumva să vă verse şi pe voi ţara din gura ei, dacă o spurcaţi, cum a vărsat pe neamurile cari erau în ea înaintea voastră.
Lev	18	29	Căci toţi cei ce vor face vreuna din aceste spurcăciuni, vor fi nimiciţi din mijlocul poporului lor.
Lev	18	30	Păziţi poruncile Mele, şi nu faceţi niciunul din obiceiurile urîte cari se făceau înaintea voastră, ca să nu vă spurcaţi cu ele. Eu sînt Domnul Dumnezeul vostru.“
------------------------Leviticul, capitolul 19
Lev	19	1	Domnul a vorbit lui Moise, şi a zis:
Lev	19	2	„Vorbeşte întregei adunări a copiilor lui Israel, şi spune-le:Fiţi sfinţi, căci Eu sînt sfînt, Eu, Domnul, Dumnezeul vostru.
Lev	19	3	Fiecare din voi să cinstească pe mamă-sa şi pe tatăl său, şi să păzească Sabatele Mele. Eu sînt Domnul, Dumnezeul vostru.
Lev	19	4	Să nu vă întoarceţi spre idoli, şi să nu vă faceţi dumnezei turnaţi. Eu sînt Domnul, Dumnezeul vostru.
Lev	19	5	Cînd veţi aduce Domnului o jertfă de mulţămire, s’o aduceţi aşa ca să fie primită.
Lev	19	6	Jertfa să fie mîncată în ziua cînd o veţi jertfi, sau a doua zi; ce va mai rămînea pînă a treia zi, să se ardă în foc.
Lev	19	7	Dacă va mînca cineva din ea a treia zi, faptul acesta va fi un lucru urît: jertfa nu va fi primită.
Lev	19	8	Cine va mînca din ea, îşi va purta vina păcatului său, căci necinsteşte ce a fost închinat Domnului: omul acela va fi nimicit din poporul lui.
Lev	19	9	Cînd veţi secera holdele ţării, să laşi nesecerat un colţ din cîmpul tău, şi să nu strîngi spicele rămase pe urma secerătorilor.
Lev	19	10	Nici să nu culegi strugurii rămaşi după cules în via ta, şi să nu strîngi boabele cari vor cădea din ei. Să le laşi săracului şi străinului. Eu sînt Domnul, Dumnezeul vostru.
Lev	19	11	Să nu furaţi, şi să nu minţiţi, nici să nu vă înşelaţi unii pe alţii.
Lev	19	12	Să nu juraţi strîmb pe Numele Meu, căci ai necinsti astfel Numele Dumnezeului tău. Eu sînt Domnul.
Lev	19	13	Să nu asupreşti pe aproapele tău, şi să nu storci nimic dela el prin silă.Să nu opreşti pînă a doua zi plata celui tocmit cu ziua.
Lev	19	14	Să nu vorbeşti de rău pe un surd, şi să nu pui înaintea unui orb nimic care să-l poată face să cadă; ci să te temi de Dumnezeul tău. Eu sînt Domnul.
Lev	19	15	Să nu faceţi nedreptate la judecată: să nu cauţi la faţa săracului, şi să nu părtineşti pe nimeni din cei mari, ci să judeci pe aproapele tău după dreptate.
Lev	19	16	Să nu umbli cu bîrfeli în poporul tău. Să nu te ridici împotriva vieţii aproapelui tău. Eu sînt Domnul.
Lev	19	17	Să nu urăşti pe fratele tău în inima ta; să mustri pe aproapele tău, dar să nu te încarci cu un păcat din pricina lui.
Lev	19	18	Să nu te răsbuni, şi să nu ţii necaz pe copiii poporului tău. Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi. Eu sînt Domnul.
Lev	19	19	Să păziţi legile Mele.Să nu împreuni vite de două soiuri deosebite; să nu sameni în ogorul tău două feluri de seminţe; şi să nu porţi o haină ţesută din două feluri de fire.
Lev	19	20	Cînd un om se va culca cu o femeie, roabă logodită cu un alt bărbat, şi ea n’a fost răscumpărată de tot sau slobozită, să fie pedepsiţi amîndoi, dar nu pedepsiţi cu moartea, pentrucă ea nu era slobodă.
Lev	19	21	El să aducă Domnului pentru vina lui, la uşa cortului întîlnirii, un berbece ca jertfă pentru vină.
Lev	19	22	Preotul să facă ispăşire pentru el înaintea Domnului, pentru păcatul pe care l-a făcut, cu berbecele adus ca jertfă pentru vină; şi păcatul pe care l-a făcut, îi va fi iertat.
Lev	19	23	Cînd veţi intra în ţară, şi veţi sădi tot felul de pomi roditori, roadele lor să le priviţi ca netăiate împrejur; timp de trei ani să fie netăiate împrejur pentru voi; să nu mîncaţi din ele.
Lev	19	24	În al patrulea an, toate roadele să fie închinate Domnului, spre lauda Lui.
Lev	19	25	În al cincilea an, să mîncaţi roadele, ca ele să vi se înmulţească din ce în ce mai mult: Eu sînt Domnul, Dumnezeul vostru.
Lev	19	26	Să nu mîncaţi nimic cu sînge. Să nu ghiciţi după vîrcolaci, nici după nori.
Lev	19	27	Să nu vă tăiaţi rotund colţurile părului, şi să nu-ţi razi colţurile bărbii.
Lev	19	28	Să nu vă faceţi tăieturi în carne pentru un mort, şi să nu vă faceţi slove săpate pe voi. Eu sînt Domnul.
Lev	19	29	Să nu-ţi necinsteşti fata, dînd-o să fie curvă, pentruca nu cumva ţara să ajungă un loc de curvie, şi să se umple de fărădelegi.
Lev	19	30	Să păziţi Sabatele Mele, şi să cinstiţi locaşul Meu cel sfînt. Eu sînt Domnul.
Lev	19	31	Să nu vă duceţi la ceice cheamă duhurile morţilor, nici la vrăjitori: să nu-i întrebaţi, ca să nu vă spurcaţi cu ei. Eu sînt Domnul, Dumnezeul vostru.
Lev	19	32	Să te scoli înaintea perilor albi, şi să cinsteşti pe bătrîn. Să te temi de Dumnezeul tău. Eu sînt Domnul.
Lev	19	33	Dacă un străin vine să locuiască împreună cu voi în ţara voastră, să nu-l asupriţi.
Lev	19	34	Să vă purtaţi cu străinul care locuieşte între voi ca şi cu un băştinaş din mijlocul vostru; să-l iubiţi ca pe voi înşivă, căci şi voi aţi fost străini în ţara Egiptului. Eu sînt Domnul, Dumnezeul vostru.
Lev	19	35	Să nu faceţi nedreptate la judecată, nici în măsurile de lungime, nici în greutăţi, nici în măsurile de încăpere.
Lev	19	36	Să aveţi cumpene drepte, greutăţi drepte, efe {Măsură pentru cereale = cam 20 litri} drepte, şi hine drepte. Eu sînt Domnul, Dumnezeul vostru, care v’am scos din ţara Egiptului.
Lev	19	37	Să păziţi toate legile Mele şi toate poruncile Mele, şi să le împliniţi. Eu sînt Domnul.“
------------------------Leviticul, capitolul 20
Lev	20	1	Domnul a vorbit lui Moise, şi a zis:
Lev	20	2	„Spune copiilor lui Israel:«Dacă un om dintre copiii lui Israel sau dintre străinii cari locuiesc în Israel, dă lui Moloh pe unul din copiii lui, omul acela să fie pedepsit cu moartea: poporul din ţară să-l ucidă cu pietre.
Lev	20	3	Şi Eu Îmi voi întoarce Faţa împotriva omului aceluia, şi-l voi nimici din mijlocul poporului său, pentrucă a dat lui Moloh pe unul din copiii săi, a spurcat locaşul Meu cel sfînt, şi a necinstit Numele Meu cel sfînt.
Lev	20	4	Dacă poporul ţării închide ochii faţă de omul acela, care dă lui Moloh copii de ai săi, şi nu-l omoară,
Lev	20	5	Îmi voi întoarce Eu Faţa împotriva omului aceluia şi împotriva familiei lui, şi-l voi nimici din mijlocul poporului lui, împreună cu toţi cei ce curvesc ca el cu Moloh.
Lev	20	6	Dacă cineva se duce la cei ce cheamă pe morţi şi la ghicitori, ca să curvească după ei, Îmi voi întoarce Faţa împotriva omului aceluia, şi-l voi nimici din mijlocul poporului lui.
Lev	20	7	Voi, să vă sfinţiţi, şi să fiţi sfinţi, căci Eu sînt Domnul, Dumnezeul vostru.
Lev	20	8	Să păziţi legile Mele, şi să le împliniţi. Eu sînt Domnul, care vă sfinţesc.
Lev	20	9	Dacă un om oarecare blastămă pe tatăl său sau pe mama sa, să fie pedepsit cu moartea; a blestemat pe tatăl său sau pe mama sa: sîngele lui să cadă asupra lui.
Lev	20	10	Dacă un om preacurveşte cu o femeie măritată, dacă preacurveşte cu nevasta aproapelui său, omul acela şi femeia aceea preacurvari să fie pedepsiţi cu moartea.
Lev	20	11	Dacă un om se culcă cu nevasta tatălui său, şi descopere astfel goliciunea tatălui său, omul acela şi femeia aceea să fie pedepsiţi cu moartea; sîngele lor să cadă asupra lor.
Lev	20	12	Dacă un om se culcă cu noru-sa, amîndoi să fie pedepsiţi cu moartea; au făcut o amestecătură de sînge: sîngele lor să cadă asupra lor.
Lev	20	13	Dacă un om se culcă cu un om cum se culcă cineva cu o femeie, amîndoi au făcut un lucru scîrbos; să fie pedepsiţi cu moartea, sîngele lor să cadă asupra lor.
Lev	20	14	Dacă un om ia de nevastă pe fată şi pe mama ei, este o nelegiuire: să-i ardă în foc, pe el şi pe ele, ca nelegiuirea aceasta să nu fie în mijlocul vostru.
Lev	20	15	Dacă un om se culcă cu o vită, să fie pedepsit cu moartea; şi vita s’o omorîţi.
Lev	20	16	Dacă o femeie se apropie de o vită, ca să curvească cu ea, să ucizi şi pe femeie şi pe vită; să fie omorîte: sîngele lor să cadă asupra lor.
Lev	20	17	Dacă un om ia pe soru-sa, fata tatălui său sau fata mamei lui, dacă îi vede goliciunea ei şi ea îi vede pe a lui, este o mişelie; să fie nimiciţi subt ochii copiilor poporului lor; el a descoperit goliciunea sorei lui, îşi va lua pedeapsa pentru păcatul lui.
Lev	20	18	Dacă un om se culcă cu o femeie care este la sorocul femeilor, şi-i descopere goliciunea, dacă-i descopere scurgerea, şi ea îşi descopere scurgerea sîngelui ei, amîndoi să fie nimiciţi din mijlocul poporului lor.
Lev	20	19	Să nu descoperi goliciunea sorei mamei tale, nici a sorei tatălui tău, căci înseamnă să descoperi pe ruda ta de aproape: amîndoi aceştia îşi vor lua pedeapsa păcatului.
Lev	20	20	Dacă un om se culcă cu mătuşă-sa, a descoperit goliciunea unchiului său; îşi vor lua pedeapsa păcatului lor: vor muri fără copii.
Lev	20	21	Dacă un om ia pe nevasta fratelui său, este o necurăţie; a descoperit goliciunea fratelui său: nu vor avea copii.
Lev	20	22	Să păziţi toate legile Mele şi toate poruncile Mele, şi să le împliniţi, pentruca ţara în care vă duc să vă aşez, să nu vă verse din gura ei.
Lev	20	23	Să nu trăiţi după obiceiurile neamurilor, pe cari le voi izgoni dinaintea voastră; căci ele au făcut toate aceste lucruri, şi Mi-este scîrbă de ele.
Lev	20	24	V’am spus: «Voi le veţi stăpîni ţara; Eu vă voi da-o în stăpînire: este o ţară în care curge lapte şi miere.» Eu sînt Domnul, Dumnezeul vostru, care v’am pus de o parte dintre popoare.
Lev	20	25	Să faceţi deosebire între dobitoacele curate şi necurate, între păsările curate şi necurate, ca să nu vă spurcaţi prin dobitoacele, prin păsările, prin toate tîrîtoarele de pe pămînt, pe cari v’am învăţat să le deosebiţi ca necurate.
Lev	20	26	Voi să-Mi fiţi sfinţi, căci Eu sînt sfînt, Eu, Domnul; Eu v’am pus de o parte dintre popoare, ca să fiţi ai Mei.
Lev	20	27	Dar dacă un om sau o femeie cheamă duhul unui mort, sau se îndeletniceşte cu ghicirea, să fie pedepsiţi cu moartea; să-i ucideţi cu pietre: sîngele lor să cadă asupra lor.“
------------------------Leviticul, capitolul 21
Lev	21	1	Domnul a zis lui Moise: „Vorbeşte preoţilor, fiilor lui Aaron, şi spune-le:«Un preot să nu se atingă de un mort din poporul său, ca să nu se facă necurat;
Lev	21	2	afară de rudele lui cele mai deaproape, de mama lui, de tatăl lui, de fiul lui, de fratele lui,
Lev	21	3	şi de soru-sa care-i încă fecioară, stă lîngă el şi nu este măritată, afară de aceştia, să nu se atingă de niciun alt mort.
Lev	21	4	Ca unul care este fruntaş în poporul lui, să nu se facă necurat, atingîndu-se de un mort.
Lev	21	5	Preoţii să nu-şi facă un loc pleşuv în cap, pentru un mort, să nu-şi radă colţurile bărbii, şi să nu-şi facă tăieturi în carne.
Lev	21	6	Să fie sfinţi pentru Dumnezeul lor, şi să nu necinstească Numele Dumnezeului lor; căci ei aduc Domnului jertfele mistuite de foc, mîncarea Dumnezeului lor: de aceea să fie sfinţi.
Lev	21	7	Să nu-şi ia de nevastă o curvă sau o spurcată, nici o femeie lăsată de bărbatul ei, căci ei sînt sfinţi pentru Dumnezeul lor.
Lev	21	8	Să-l socoteşti ca sfînt, căci el aduce mîncarea Dumnezeului tău; el să fie sfînt pentru tine, căci Eu sînt sfînt, Eu, Domnul, care vă sfinţesc.
Lev	21	9	Dacă fata unui preot se necinsteşte curvind, necinsteşte pe tatăl ei: să fie arsă în foc.
Lev	21	10	Preotul care este mare preot între fraţii lui, pe capul căruia a fost turnat untdelemnul pentru ungere, şi care a fost închinat în slujba Domnului şi îmbrăcat în veşminte sfinţite, să nu-şi descopere capul, şi să nu-şi sfîşie veşmintele.
Lev	21	11	Să nu se ducă la niciun mort; să nu se facă necurat, şi să nu se atingă nici chiar de tatăl său sau de mama sa.
Lev	21	12	Să nu iasă din sfîntul locaş, şi să nu necinstească sfîntul locaş al Dumnezeului său; căci untdelemnul ungerii Dumnezeului său este o cunună pe el. Eu sînt Domnul.
Lev	21	13	Femeia pe care o va lua el de nevastă, să fie fecioară.
Lev	21	14	Să nu ia nici o văduvă, nici o femeie despărţită de bărbat, nici o femeie spurcată sau curvă; ci femeia pe care o va lua de nevastă din poporul său, să fie fecioară.
Lev	21	15	Să nu-şi necinstească sămînţa în poporul lui; căci Eu sînt Domnul, care-l sfinţesc.“
Lev	21	16	Domnul a vorbit lui Moise, şi a zis:
Lev	21	17	„Vorbeşte lui Aaron, şi spune-i:«Niciun om din neamul tău şi din urmaşii tăi care va avea o meteahnă trupească, să nu se apropie ca să aducă mîncarea Dumnezeului lui.
Lev	21	18	Niciun om care va avea o meteahnă trupească nu va putea să se apropie: şi anume nici un om orb, şchiop, cu nasul cîrn sau cu un mădular mai lung;
Lev	21	19	nici un om cu piciorul frînt sau cu mîna frîntă;
Lev	21	20	nici un om ghebos sau pipernicit, cu albeaţă în ochi, care are rîie, pecingine sau boşit.
Lev	21	21	Niciun om din neamul preotului Aaron, care va avea vreo meteahnă trupească, să nu se apropie ca să aducă Domnului jertfele mistuite de foc; are o meteahnă trupească: să nu se apropie ca să aducă mîncarea Dumnezeului lui.
Lev	21	22	Din mîncarea Dumnezeului lui, fie lucruri prea sfinte, fie lucruri sfinte, va putea să mănînce.
Lev	21	23	Dar să nu se ducă la perdeaua dinlăuntru, şi să nu se apropie de altar, căci are o meteahnă trupească; să nu-Mi necinstească locaşurile Mele cele sfinte, căci Eu sînt Domnul, care îi sfinţesc.“
Lev	21	24	Astfel a vorbit Moise lui Aaron şi fiilor săi, şi tuturor copiilor lui Israel.
------------------------Leviticul, capitolul 22
Lev	22	1	Domnul a vorbit lui Moise, şi a zis:
Lev	22	2	Vorbeşte lui Aaron şi fiilor lui, ca să se ferească de lucrurile sfinte, cari Îmi sînt închinate de copiii lui Israel, şi să nu necinstească Numele Meu cel sfînt. Eu sînt Domnul.
Lev	22	3	Spune-le: „Orice om dintre urmaşii voştri şi din neamul vostru, care se va apropia de lucrurile sfinte pe cari le închină Domnului copiii lui Israel, şi care va avea pe el o necurăţie, omul acela să fie nimicit dinaintea Mea. Eu sînt Domnul.
Lev	22	4	Orice om din neamul lui Aaron, care va avea lepră sau scurgere de sămînţă, să nu mănînce din lucrurile sfinte pînă nu va fi curat. Tot aşa şi cel ce se va atinge de cineva spurcat prin atingerea de vreun mort, de cel ce va avea o lepădare de sămînţă în somn,
Lev	22	5	cel ce se va atinge de o tîrîtoare şi se va spurca, sau un om atins de vreo necurăţie oarecare şi care se va fi făcut necurat prin ea.
Lev	22	6	Cine se va atinge de aceste lucruri, va fi necurat pînă seara; să nu mănînce din lucrurile sfinte, decît dupăce îşi va scălda trupul în apă;
Lev	22	7	după asfinţitul soarelui, va fi curat; şi în urmă va mînca din lucrurile sfinte, căci aceasta este hrana lui.
Lev	22	8	Să nu mănînce dintr’o vită moartă sau sfîşiată, ca să nu se spurce cu ea. Eu sînt Domnul.
Lev	22	9	Să păzească poruncile Mele, ca să nu-şi ia pedeapsa pentru păcatul lor şi să nu moară, pentrucă au necinstit lucrurile sfinte. Eu sînt Domnul, care îi sfinţesc.
Lev	22	10	Nici un străin să nu mănînce din lucrurile sfinte; cel ce locuieşte la un preot ca oaspe, şi cel tocmit cu ziua, să nu mănînce din lucrurile sfinte.
Lev	22	11	Dar robul cumpărat de preot cu preţ de argint, va putea să mănînce, tot aşa şi cel născut în casa lui; ei să mănînce din hrana lui.
Lev	22	12	Fata unui preot, măritată după un străin, să nu mănînce din lucrurile sfinte aduse jertfă prin ridicare.
Lev	22	13	Dar fata unui preot, care va fi rămas văduvă sau despărţită de bărbat, fără să aibă copii, şi care se va întoarce în casa tatălui său, ca atunci cînd era fată, va putea să mănînce din hrana tatălui ei. Dar niciun străin să nu mănînce din ea.
Lev	22	14	Dacă un om mănîncă dintr’un lucru sfînt, fără să bage de seamă, să dea preotului preţul lucrului sfînt, adăugînd încă o cincime la el.
Lev	22	15	Preoţii să nu necinstească lucrurile sfinte aduse de copiii lui Israel, pe cari le-au adus ei Domnului ca jertfă prin ridicare;
Lev	22	16	ei vor face să apese astfel asupra lor păcatul de care s’ar face vinovaţi mîncînd din lucrurile sfinte: căci Eu sînt Domnul, care îi sfinţesc.“
Lev	22	17	Domnul a vorbit lui Moise, şi a zis:
Lev	22	18	„Vorbeşte lui Aaron şi fiilor lui, şi tuturor copiilor lui Israel, şi spune-le:«Orice om din casa lui Israel sau dintre străinii din Israel, care va aduce o ardere de tot Domnului, fie pentru împlinirea unei juruinţe, fie ca dar de bună voie,
Lev	22	19	să ia o parte bărbătească fără cusur din boi, miei sau capre, pentruca jertfa să fie primită.
Lev	22	20	Să nu aduceţi niciuna care să aibă vreun cusur, căci n’ar fi primită.
Lev	22	21	Dacă un om aduce Domnului din boi sau din oi o jertfă de mulţămire, fie pentru împlinirea unei juruinţe, fie ca dar de bună voie, vita pentru jertfă să fie fără cusur, ca să fie primită; să n’aibă niciun cusur în ea.
Lev	22	22	Să n’aduceţi niciuna care să fie oarbă, slută, sau ciuntită, care să aibă bube, rîie sau pecingine; din acestea să n’aduceţi pe altar ca jertfă mistuită de foc înaintea Domnului.
Lev	22	23	Ca dar de bună voie vei putea să jertfeşti un bou sau un miel cu un mădular prea lung sau prea scurt; dar, ca dar pentru împlinirea unei juruinţe, nu va fi primit.
Lev	22	24	Să n’aduceţi Domnului un dobitoc cu boaşele frînte, stricate, smulse sau tăiate; să nu-l aduceţi ca jertfă în ţara voastră.
Lev	22	25	Nici să nu luaţi dela străin vreunul din aceste dobitoace, ca să-l aduceţi ca mîncare Dumnezeului vostru; căci sînt sluţite, au metehne: şi n’ar fi primite.“
Lev	22	26	Domnul a zis lui Moise:
Lev	22	27	„Viţelul, mielul sau iedul, după naştere, să mai rămînă şapte zile cu mamă-sa, şi apoi, dela a opta zi înainte, va fi primit să fie adus Domnului ca jertfă mistuită de foc.
Lev	22	28	Vaca, oaia sau capra, să n’o junghiaţi ca jertfă în aceeaş zi cu fătul lor.
Lev	22	29	Cînd veţi aduce Domnului o jertfă de mulţămire, s’o aduceţi aşa ca să fie primită.
Lev	22	30	Vita să se mănînce în aceeaş zi; să nu lăsaţi nimic din ea pînă a doua zi dimineaţa. Eu sînt Domnul.
Lev	22	31	Să păziţi poruncile Mele, şi să le împliniţi. Eu sînt Domnul.
Lev	22	32	Să nu necinstiţi Numele Meu cel sfînt, ca să fiu sfinţit în mijlocul copiilor lui Israel. Eu sînt Domnul, care vă sfinţesc,
Lev	22	33	şi care v’am scos din ţara Egiptului, ca să fiu Dumnezeul vostru. Eu sînt Domnul.“
------------------------Leviticul, capitolul 23
Lev	23	1	Domnul a vorbit lui Moise, şi a zis:
Lev	23	2	„Vorbeşte copiilor lui Israel, şi spune-le:«Iată sărbătorile Domnului, pe cari le veţi vesti ca adunări sfinte, iată sărbătorile Mele:
Lev	23	3	Şase zile să lucraţi; dar ziua a şaptea este Sabatul, ziua de odihnă, cu o adunare sfîntă. Să nu faceţi nici o lucrare în timpul ei: este Sabatul Domnului, în toate locuinţele voastre.
Lev	23	4	Iată sărbătorile Domnului, cu adunări sfinte, pe cari le veţi vesti la vremile lor hotărîte.
Lev	23	5	În luna întîia, în a patrusprezecea zi a lunii, între cele două seri, vor fi Paştele Domnului.
Lev	23	6	Şi în a cinsprezecea zi a lunii acesteia, va fi sărbătoarea azimilor în cinstea Domnului; şapte zile să mîncaţi azimi.
Lev	23	7	În ziua întîia, să aveţi o adunare sfîntă: atunci să nu faceţi nici o lucrare de slugă.
Lev	23	8	Şapte zile să aduceţi Domnului jertfe mistuite de foc. În ziua a şaptea să fie o adunare sfîntă: atunci să nu faceţi nici o lucrare de slugă.“
Lev	23	9	Domnul a vorbit lui Moise, şi a zis:
Lev	23	10	„Vorbeşte copiilor lui Israel, şi spune-le:«Cînd veţi intra în ţara pe care v’o dau, şi cînd veţi secera sămănăturile, să aduceţi preotului un snop, ca pîrgă a secerişului vostru.
Lev	23	11	El să legene snopul într’o parte şi într’alta înaintea Domnului, ca să fie primit: preotul să-l legene într’o parte şi într’alta, a doua zi după Sabat.
Lev	23	12	În ziua cînd veţi legăna snopul, să aduceţi, ca ardere de tot Domnului, un miel de un an fără cusur;
Lev	23	13	să adăugaţi la el două zecimi de efă din floarea făinii, frămîntată cu untdelemn, ca dar de mîncare mistuit de foc, de un miros plăcut Domnului; şi să aduceţi o jertfă de băutură de un sfert de hin de vin.
Lev	23	14	Să nu mîncaţi nici pîne, nici spice prăjite sau pisate, pînă în ziua aceasta, cînd veţi aduce un dar de mîncare Dumnezeului vostru. Aceasta este o lege vecinică pentru urmaşii voştri, în toate locurile în cari veţi locui.
Lev	23	15	De a doua zi după Sabat, din ziua cînd veţi aduce snopul ca să fie legănat într’o parte şi într’alta, să număraţi şapte săptămîni întregi.
Lev	23	16	Să număraţi cincizeci de zile pînă în ziua care vine după al şaptelea Sabat; şi atunci să aduceţi Domnului un nou dar de mîncare.
Lev	23	17	Să aduceţi din locuinţele voastre două pîni, ca să fie legănate într’o parte şi într’alta; să fie făcute cu două zecimi de efă din floarea făinii, şi coapte cu aluat: acestea sînt cele dintîi roade pentru Domnul.
Lev	23	18	Afară de aceste pîni, să aduceţi ca ardere de tot Domnului şapte miei de un an fără cusur, un viţel şi doi berbeci; să adăugaţi la ei darul de mîncare şi jertfa de băutură obicinuite, ca dar de mîncare mistuit de foc, de un miros plăcut Domnului.
Lev	23	19	Să aduceţi şi un ţap ca jertfă de ispăşire, şi doi miei de un an ca jertfă de mulţămire.
Lev	23	20	Preotul să legene aceste dobitoace într’o parte şi într’alta ca dar legănat înaintea Domnului, împreună cu pînea adusă ca pîrgă şi cu cei doi miei: ele să fie închinate Domnului, şi să fie ale preotului.
Lev	23	21	În aceeaş zi, să vestiţi sărbătoarea, şi să aveţi o adunare sfîntă: atunci să nu faceţi nici o lucrare de slugă. Aceasta este o lege vecinică pentru urmaşii voştri, în toate locurile în cari veţi locui.
Lev	23	22	Cînd veţi secera sămănăturile din ţara voastră, să laşi nesecerat un colţ din cîmpul tău, şi să nu strîngi ce rămîne de pe urma secerătorilor. Să laşi săracului şi străinului aceste spice. Eu sînt Domnul, Dumnezeul vostru.“
Lev	23	23	Domnul a vorbit lui Moise, şi a zis:
Lev	23	24	„Vorbeşte copiilor lui Israel, şi spune-le:«În luna a şaptea, în cea dintîi zi a lunii, să aveţi o zi de odihnă, vestită cu sunet de trîmbiţe, şi o adunare sfîntă.
Lev	23	25	Atunci să nu faceţi nici o lucrare de slugă, şi să aduceţi Domnului jertfe mistuite de foc.“
Lev	23	26	Domnul a vorbit lui Moise, şi a zis:
Lev	23	27	„În ziua a zecea a acestei a şaptea luni, va fi ziua ispăşirii: atunci să aveţi o adunare sfîntă, să vă smeriţi sufletele, şi să aduceţi Domnului jertfe mistuite de foc.
Lev	23	28	Să nu faceţi nici o lucrare în ziua aceea, căci este ziua ispăşirii, cînd trebuie făcută ispăşire pentru voi înaintea Domnului, Dumnezeului vostru.
Lev	23	29	Oricine nu se va smeri în ziua aceea, va fi nimicit din poporul lui.
Lev	23	30	Pe oricine va face în ziua aceea vreo lucrare oarecare, îl voi nimici din mijlocul poporului lui.
Lev	23	31	Să nu faceţi nici o lucrare atunci. Aceasta este o lege vecinică pentru urmaşii voştri, în toate locurile în cari veţi locui.
Lev	23	32	Aceasta să fie pentru voi o zi de Sabat, o zi de odihnă, şi să vă smeriţi sufletele în ziua aceasta; din seara zilei a noua pînă în seara următoare, să prăznuiţi Sabatul vostru.“
Lev	23	33	Domnul a vorbit lui Moise, şi a zis:
Lev	23	34	„Vorbeşte copiilor lui Israel şi spune-le:«În a cincisprezecea zi a acestei a şaptea luni, va fi sărbătoarea corturilor, în cinstea Domnului, timp de şapte zile.
Lev	23	35	În ziua întîi să fie o adunare sfîntă: să nu faceţi nici o lucrare de slugă în timpul ei.
Lev	23	36	Timp de şapte zile, să aduceţi Domnului jertfe mistuite de foc. A opta zi, să aveţi o adunare sfîntă, şi să aduceţi Domnului jertfe mistuite de foc; aceasta să fie o adunare de sărbătoare: să nu faceţi nici o lucrare de slugă în timpul ei.
Lev	23	37	Acestea sînt sărbătorile Domnului, în cari veţi vesti adunări sfinte, ca să se aducă Domnului jertfe mistuite de foc, arderi de tot, daruri de mîncare, jertfe de vite şi jertfe de băutură, fiecare lucru la ziua hotărîtă.
Lev	23	38	Afară de aceasta să păziţi Sabatele Domnului, şi să vă aduceţi darurile voastre Domnului, să aduceţi toate jertfele făcute pentru împlinirea unei juruinţe şi toate darurile vostre făcute de bună voie.
Lev	23	39	În a cincisprezecea zi a lunii acesteia a şaptea, cînd veţi strînge rodurile ţării, să prăznuiţi o sărbătoare în cinstea Domnului, timp de şapte zile: cea dintîi zi să fie o zi de odihnă, şi a opta să fie tot o zi de odihnă.
Lev	23	40	În ziua întîi să luaţi poame din pomii cei frumoşi, ramuri de finici, ramuri de copaci stufoşi şi de sălcii de rîu, şi să vă bucuraţi înaintea Domnului, Dumnezeului vostru, şapte zile.
Lev	23	41	În fiecare an să prăznuiţi sărbătoarea aceasta în cinstea Domnului, timp de şapte zile. Aceasta este o lege vecinică pentru urmaşii voştri. În luna a şaptea s’o prăznuiţi.
Lev	23	42	Şapte zile să locuiţi în corturi; toţi băştinaşii din Israel să locuiască în corturi,
Lev	23	43	pentruca urmaşii voştri să ştie că am făcut pe copiii lui Israel să locuiască în corturi, după ce i-am scos din ţara Egiptului. Eu sînt Domnul, Dumnezeul vostru.“
Lev	23	44	Aşa a spus Moise copiilor lui Israel cari sînt sărbătorile Domnului.
------------------------Leviticul, capitolul 24
Lev	24	1	Domnul a vorbit lui Moise, şi a zis:
Lev	24	2	„Porunceşte copiilor lui Israel să-ţi aducă pentru sfeşnic untdelemn curat de măsline tescuite, ca să ţină candelele aprinse neîncetat.
Lev	24	3	Aaron să-l pregătească dincoace de perdeaua dinlăuntru, care este înaintea mărturiei, în cortul întîlnirii, pentruca să ardă neîncetat de seara pînă dimineaţa în faţa Domnului. Aceasta este o lege vecinică pentru urmaşii voştri.
Lev	24	4	Să aşeze candelele în sfeşnicul de aur curat, ca să ardă neîncetat înaintea Domnului.
Lev	24	5	Să iei floare de făină, şi să faci din ea douăsprezece turte; fiecare turtă să fie făcută din două zecimi de efă.
Lev	24	6	Să le pui în două şiruri, cîte şase în fiecare şir, pe masa de aur curat, înaintea Domnului.
Lev	24	7	Peste fiecare şir să pui tămîie curată, care să fie pe pîne ca aducere aminte, ca un dar de mîncare mistuit de foc înaintea Domnului.
Lev	24	8	În fiecare zi de Sabat să se pună aceste pîni înaintea Domnului, neîncetat: acesta este un legămînt vecinic pe care-l vor ţinea copiii lui Israel.
Lev	24	9	Pînile acestea să fie ale lui Aaron şi ale fiilor lui, şi să le mănînce într’un loc sfînt; căci ele sînt pentru ei un lucru prea sfînt, o parte din darurile de mîncare mistuite de foc înaintea Domnului. Aceasta este o lege vecinică.“
Lev	24	10	Fiul unei femei israelite şi al unui bărbat egiptean, venind în mijlocul copiilor lui Israel, s’a certat în tabără cu un bărbat israelit.
Lev	24	11	Fiul femeii israelite a hulit şi a blestemat Numele lui Dumnezeu. L-au adus la Moise. Mamă-sa se numea Şelomit, fata lui Dibri, din seminţia lui Dan.
Lev	24	12	L-au aruncat în temniţă, pînă va spune Moise ce va porunci Domnul.
Lev	24	13	Domnul a vorbit lui Moise, şi a zis:
Lev	24	14	„Scoate din tabără pe cel ce a hulit; toţi ceice l-au auzit, să-şi pună mînile pe capul lui, şi toată adunarea să-l ucidă cu pietre.
Lev	24	15	Să vorbeşti copiilor lui Israel, şi să le spui: «Oricine va blestema pe Dumnezeul lui, îşi va lua pedeapsa pentru păcatul lui.
Lev	24	16	Cine va blestema Numele Domnului, va fi pedepsit cu moartea: toată adunarea să-l ucidă cu pietre. Fie străin, fie băştinaş, să moară, pentrucă a hulit Numele lui Dumnezeu.
Lev	24	17	Cine va da unui om o lovitură de moarte, să fie pedepsit cu moartea.
Lev	24	18	Cine va da unui dobitoc o lovitură de moarte, să-l înlocuiască: viaţă pentru viaţă.
Lev	24	19	Dacă cineva răneşte pe aproapele lui, să i se facă aşa cum a făcut şi el:
Lev	24	20	frîntură pentru frîntură, ochi pentru ochi, dinte pentru dinte; să i se facă aceeaş rană pe care a făcut-o el aproapelui său.
Lev	24	21	Cine va ucide un dobitoc, să-l înlocuiască; dar cine va ucide un om, să fie pedepsit cu moartea.
Lev	24	22	Să aveţi aceeaş lege pentru străin ca şi pentru băştinaş; căci Eu sînt Domnul, Dumnezeul vostru.“
Lev	24	23	Moise a vorbit copiilor lui Israel; au scos afară din tabără pe cel ce hulise, şi l-au ucis cu pietre. Copiii lui Israel au făcut după porunca pe care o dăduse lui Moise Domnul.
------------------------Leviticul, capitolul 25
Lev	25	1	Domnul a vorbit cu Moise pe muntele Sinai, şi a zis:
Lev	25	2	„Vorbeşte copiilor lui Israel, şi spune-le:«Cînd veţi intra în ţara pe care v’o dau, pămîntul să se odihnească, să ţină un Sabat în cinstea Domnului.
Lev	25	3	Şase ani să-ţi semeni ogorul, şase ani să-ţi tai via, şi să strîngi roadele.
Lev	25	4	Dar anul al şaptelea să fie un Sabat, o vreme de odihnă pentru pămînt, un Sabat ţinut în cinstea Domnului: în anul acela să nu-ţi semeni ogorul, şi să nu-ţi tai via.
Lev	25	5	Să nu seceri ce va ieşi din grăunţele căzute dela seceriş, şi să nu culegi strugurii din via ta netăiată: acesta să fie un an de odihnă pentru pămînt.
Lev	25	6	Ceeace va ieşi dela sine din pămînt în timpul Sabatului lui, să vă slujească de hrană, ţie, robului şi roabei tale, celui tocmit de tine cu ziua şi străinului care locuieşte cu tine,
Lev	25	7	vitelor tale şi fiarelor din ţara ta; tot venitul pămîntului să slujească de hrană.
Lev	25	8	Să numeri şapte săptămîni de ani, de şapte ori şapte ani, şi zilele acestor şapte săptămîni de ani vor face patruzeci şi nouă de ani.
Lev	25	9	În a zecea zi a lunii a şaptea, să pui să sune cu trîmbiţa răsunătoare; în ziua ispăşirii, să sunaţi cu trîmbiţa în toată ţara voastră.
Lev	25	10	Şi să sfinţiţi astfel anul al cincizecilea, să vestiţi slobozenia în ţară pentru toţi locuitorii ei: acesta să fie pentru voi anul de veselie; fiecare din voi să se întoarcă la moşia lui, şi fiecare din voi să se întoarcă în familia lui.
Lev	25	11	Anul al cincizecilea să fie pentru voi anul de veselie; atunci să nu sămănaţi, să nu seceraţi ce vor aduce ogoarele dela ele, şi să nu culegeţi via netăiată.
Lev	25	12	Căci este anul de veselie: să-l priviţi ca ceva sfînt. Să mîncaţi ce vă vor da ogoarele voastre.
Lev	25	13	În anul acesta de veselie, fiecare din voi să se întoarcă la moşia lui.
Lev	25	14	Dacă vindeţi ceva aproapelui vostru, sau dacă cumpăraţi ceva dela aproapele vostru, niciunul din voi să nu înşele pe fratele lui.
Lev	25	15	Să cumperi dela aproapele tău, socotind anii dela anul de veselie, şi el să-ţi vîndă socotind anii de rod.
Lev	25	16	Cu cît vor fi mai mulţi ani, cu atît să ridici preţul; şi cu cît vor fi mai puţini ani, cu atît să-l scazi; căci el îţi vinde numai numărul secerişurilor.
Lev	25	17	Niciunul din voi să nu înşele deci pe aproapele lui, şi să te temi de Dumnezeul tău; căci Eu sînt Domnul, Dumnezeul vostru.
Lev	25	18	Împliniţi legile Mele, păziţi poruncile Mele şi împliniţi-le; şi veţi locui fără frică în ţară.
Lev	25	19	Ţara îşi va da rodurile, veţi mînca din ele şi vă veţi sătura, şi veţi locui fără frică în ea.
Lev	25	20	Dacă veţi zice: «Ce vom mînca în anul al şaptelea, fiindcă nu vom sămăna şi nu vom strînge rodurile?»
Lev	25	21	Eu vă voi da binecuvîntarea Mea în anul al şaselea, şi pămîntul va da roade pentru trei ani.
Lev	25	22	Cînd veţi sămăna în anul al optulea, veţi mînca tot din vechile roduri; pînă la al nouălea an, pînă la noile roduri, veţi mînca tot din cele vechi.
Lev	25	23	Pămînturile să nu se vîndă de veci; căci ţara este a Mea, iar voi sînteţi la Mine ca nişte străini şi venetici.
Lev	25	24	De aceea în toată ţara pe care o veţi stăpîni, să daţi dreptul de răscumpărare pentru pămînturi.
Lev	25	25	Dacă fratele tău sărăceşte şi vinde o bucată din moşia lui, cel ce are dreptul de răscumpărare, ruda lui cea mai deaproape, să vină şi să răscumpere ce a vîndut fratele său.
Lev	25	26	Dacă un om n’are pe nimeni care să aibă dreptul de răscumpărare, şi-i stă în putinţă lui singur să facă răscumpărarea,
Lev	25	27	să socotească anii dela vînzare, să dea înapoi cumpărătorului ce prisoseşte, şi să se întoarcă la moşia lui.
Lev	25	28	Dacă n’are cu ce să-i dea înapoi, lucrul vîndut să rămînă în mînile cumpărătorului pînă la anul de veselie; la anul de veselie, el să se întoarcă la moşia lui, şi cumpărătorul să iasă din ea.
Lev	25	29	Dacă un om vinde o casă de locuit într’o cetate înconjurată cu ziduri, să aibă drept de răscumpărare pînă la împlinirea unui an dela vînzare; dreptul lui de răscumpărare să ţină un an.
Lev	25	30	Dar dacă această casă, aşezată într’o cetate înconjurată cu ziduri, nu este răscumpărată înainte de împlinirea unui an întreg, ea va rămînea de veci cumpărătorului şi urmaşilor lui; iar în anul de veselie să nu iasă din ea.
Lev	25	31	Casele din sate, cari nu sînt înconjurate cu ziduri, să fie privite ca ţarini de pămînt: ele vor putea fi răscumpărate, şi cumpărătorul va ieşi din ele în anul de veselie.
Lev	25	32	Cît priveşte cetăţile Leviţilor şi casele pe cari le vor avea ei în aceste cetăţi, Leviţii să aibă un drept necurmat de răscumpărare.
Lev	25	33	Cine va cumpăra dela Leviţi o casă, să iasă în anul de veselie din casa vîndută lui şi din cetatea în care o avea; căci casele din cetăţile Leviţilor sînt averea lor în mijlocul copiilor lui Israel.
Lev	25	34	Ogoarele aşezate în jurul cetăţilor Leviţilor nu se vor putea vinde; căci ei le vor stăpîni de veci.
Lev	25	35	Dacă fratele tău sărăceşte, şi nu mai poate munci lîngă tine, să-l sprijineşti, fie ca străin, fie ca venetic, ca să trăiască împreună cu tine.
Lev	25	36	Să nu iei dela el nici dobîndă nici camătă: să te temi de Dumnezeul tău, şi fratele tău să trăiască împreună cu tine.
Lev	25	37	Să nu-i împrumuţi banii tăi cu dobîndă, şi să nu-i împrumuţi merindele tale pe camătă.
Lev	25	38	Eu sînt Domnul, Dumnezeul tău, care v’am scos din ţara Egiptului, ca să vă dau ţara Canaanului, ca să fiu Dumnezeul vostru.
Lev	25	39	Dacă fratele tău sărăceşte lîngă tine, şi se vinde ţie, să nu-l pui să-ţi facă muncă de rob.
Lev	25	40	Ci să fie la tine ca un om tocmit cu ziua, ca un venetic; să stea în slujba ta pînă la anul de veselie.
Lev	25	41	Atunci să iasă dela tine, el şi copiii lui cari vor fi cu el, şi să se întoarcă în familia lui, la moşia părinţilor lui.
Lev	25	42	Căci ei sînt slujitorii Mei, pe cari i-am scos din ţara Egiptului; să nu fie vînduţi cum se vînd robii.
Lev	25	43	Să nu-l stăpîneşti cu asprime, şi să te temi de Dumnezeul tău.
Lev	25	44	Dacă vrei să ai robi şi roabe, să-i iei dela neamurile cari vă înconjoară; dela ele să cumpăraţi robi şi roabe.
Lev	25	45	Veţi putea să-i cumpăraţi şi dintre copiii străinilor cari vor locui la tine, şi din familiile lor, pe cari le vor naşte în ţara voastră; ei vor fi averea voastră.
Lev	25	46	Îi puteţi lăsa moştenire copiilor voştri după voi, ca pe o moşie; şi puteţi să-i ţineţi astfel robi pe veci. Dar cît despre fraţii voştri, copiii lui Israel, niciunul din voi să nu stăpînească pe fratele său cu asprime.
Lev	25	47	Dacă un străin, sau un venetic se îmbogăţeşte, şi fratele tău sărăceşte lîngă el, şi se vinde străinului care locuieşte la tine sau vreunuia din familia străinului,
Lev	25	48	el să aibă dreptul de răscumpărare, după ce se va fi vîndut: unul din fraţii lui să poată să-l răscumpere.
Lev	25	49	Unchiul lui, sau fiul unchiului lui, sau una din rudele lui de aproape, va putea să-l răscumpere; sau, dacă are mijloace, să se răscumpere singur.
Lev	25	50	Să facă socoteala cu cel ce l-a cumpărat, din anul cînd s’a vîndut pînă în anul de veselie; şi preţul de plătit va atîrna de numărul anilor, cari vor fi preţuiţi ca ai unui om tocmit cu plată.
Lev	25	51	Dacă mai sînt încă mulţi ani pănă la anul de veselie, îşi va plăti răscumpărarea după preţul anilor acelora şi să-l scadă din preţul cu care a fost cumpărat;
Lev	25	52	dacă mai rămîn puţini ani pînă la anul de veselie, să le facă socoteala, şi să-şi plătească răscumpărarea după aceşti ani.
Lev	25	53	Să fie la el ca unul tocmit cu anul; şi acela la care va fi, să nu se poarte cu asprime cu el subt ochii tăi.
Lev	25	54	Iar dacă nu este răscumpărat în niciunul din aceste feluri, să iasă dela el în anul de veselie, el şi copiii lui cari vor fi împreună cu el.
Lev	25	55	Căci copiii lui Israel sînt robii Mei; ei sînt robii Mei, pe cari i-am scos din ţara Egiptului. Eu sînt Domnul, Dumnezeul vostru.
------------------------Leviticul, capitolul 26
Lev	26	1	Să nu vă faceţi idoli, să nu vă ridicaţi nici chip cioplit, nici stîlp de aducere aminte; să nu puneţi în ţara voastră nici o piatră împodobită cu chipuri, ca să vă închinaţi înaintea ei; căci Eu sînt Domnul, Dumnezeul vostru.
Lev	26	2	Să păziţi Sabatele Mele, şi să cinstiţi locaşul Meu cel sfînt. Eu sînt Domnul.
Lev	26	3	Dacă veţi urma legile Mele, dacă veţi păzi poruncile Mele şi le veţi împlini,
Lev	26	4	vă voi trimete ploi la vreme, pămîntul îşi va da roadele, şi pomii de pe cîmp îşi vor da rodurile.
Lev	26	5	Abea veţi treiera grîul, şi veţi începe culesul viei, şi culesul viei va ţinea pînă la sămănătură; veţi avea pîne din belşug, veţi mînca şi vă veţi sătura şi veţi locui fără frică în ţara voastră.
Lev	26	6	Voi da pace în ţară, şi nimeni nu vă va turbura somnul; voi face să piară din ţară fiarele sălbatice, şi sabia nu va trece prin ţara voastră.
Lev	26	7	Veţi urmări pe vrăjmaşii voştri, şi ei vor cădea ucişi de sabie înaintea voastră.
Lev	26	8	Cinci din voi vor urmări o sută, şi o sută din voi vor urmări zece mii, şi vrăjmaşii voştri vor cădea ucişi de sabie înaintea voastră.
Lev	26	9	Eu Mă voi întoarce spre voi, vă voi face să creşteţi, vă voi înmulţi, şi Îmi voi ţinea legămîntul Meu cu voi.
Lev	26	10	Veţi mînca din roadele cele vechi, şi veţi scoate afară pe cele vechi, ca să faceţi loc celor noi.
Lev	26	11	Îmi voi aşeza locaşul Meu în mijlocul vostru, şi sufletul Meu nu vă va urî.
Lev	26	12	Voi umbla în mijlocul vostru; Eu voi fi Dumnezeul vostru, şi voi veţi fi poporul Meu.
Lev	26	13	Eu sînt Domnul, Dumnezeul vostru, care v’am scos din ţara Egiptului, care v’am scos din robie; Eu am rupt legăturile jugului vostru, şi v’am făcut să mergeţi cu capul ridicat.
Lev	26	14	Dar dacă nu Mă ascultaţi şi nu împliniţi toate aceste porunci,
Lev	26	15	dacă nesocotiţi legile Mele, şi dacă sufletul vostru urăşte rînduielile Mele, aşa încît să nu împliniţi toate poruncile Mele şi să rupeţi legămîntul Meu,
Lev	26	16	iată ce vă voi face atunci. Voi trimete peste voi groaza, lingoarea şi frigurile, cari vor face să vi se stingă ochii, şi să piară viaţa din voi. Sămînţa o veţi sămăna în zădar, căci o vor mînca vrăjmaşii voştri.
Lev	26	17	Îmi voi întoarce Faţa împotriva voastră, şi veţi fi bătuţi şi veţi fugi dinaintea vrăjmaşilor voştri; cei ce vă urăsc vă vor subjuga, şi veţi fugi fără să fiţi urmăriţi chiar.
Lev	26	18	Dacă, cu toate acestea, nu Mă veţi asculta, vă voi pedepsi de şapte ori mai mult pentru păcatele voastre.
Lev	26	19	Voi frînge mîndria puterii voastre, voi face ca deasupra voastră cerul să fie de fier, şi pămîntul de aramă.
Lev	26	20	Vi se va istovi puterea fără folos: pămîntul vostru nu-şi va da roadele, şi pomii de pe pămînt nu-şi vor da rodurile.
Lev	26	21	Dacă şi după aceasta vă veţi împotrivi, şi nu veţi voi să Mă ascultaţi, vă voi lovi de şapte ori mai mult pentru păcatele voastre.
Lev	26	22	Voi trimete împotriva voastră fiarele de pe cîmp, cari vă vor lăsa fără copii, vă vor nimici vitele, şi vă vor împuţina; aşa că vă vor rămînea drumurile pustii.
Lev	26	23	Dacă pedepsele acestea nu vă vor îndrepta, şi dacă vă veţi împotrivi Mie,
Lev	26	24	Mă voi împotrivi şi Eu vouă, şi vă voi lovi de şapte ori mai mult pentru păcatele voastre.
Lev	26	25	Voi face să vină împotriva voastră sabie, care va răsbuna călcarea legămîntului Meu; şi cînd vă veţi strînge în cetăţile voastre, voi trimete ciuma în mijlocul vostru, şi veţi fi daţi în mînile vrăjmaşului.
Lev	26	26	Cînd vă voi trimete lipsă de pîne, zece femei vă vor coace pîne într’un singur cuptor, şi vi se va da pînea cu cîntarul; veţi mînca, dar nu vă veţi sătura.
Lev	26	27	Dacă, cu toate acestea, nu Mă veţi asculta, şi dacă vă veţi împotrivi Mie,
Lev	26	28	Mă voi împotrivi şi Eu vouă cu mînie, şi vă voi pedepsi de şapte ori mai mult pentru păcatele voastre.
Lev	26	29	Veţi mînca pănă şi carnea fiilor voştri, veţi mînca pănă şi carnea fiicelor voastre.
Lev	26	30	Vă voi nimici înălţimile pentru jertfă, vă voi dărîma stîlpii închinaţi soarelui, voi arunca trupurile voastre moarte peste trupurile moarte ale idolilor voştri, şi sufletul Meu vă va urî.
Lev	26	31	Vă voi lăsa cetăţile pustii, vă voi pustii locaşurile sfinte, şi nu voi mai mirosi mirosul plăcut al tămîii voastre.
Lev	26	32	Voi pustii ţara, aşa că vrăjmaşii voştri cari o vor locui vor rămînea încremeniţi văzînd-o.
Lev	26	33	Vă voi împrăştia printre neamuri, şi voi scoate sabia după voi. Ţara voastră va fi pustiită, şi cetăţile voastre vor rămînea pustii.
Lev	26	34	Atunci ţara se va bucura de Sabatele ei, tot timpul cît va fi pustiită şi cît veţi fi în ţara vrăjmaşilor voştri; atunci ţara se va odihni, şi se va bucura de Sabatele ei.
Lev	26	35	Tot timpul cît va fi pustiită, va avea odihna pe care n’o avusese în anii voştri de Sabat, cînd o locuiaţi.
Lev	26	36	În inima acelora dintre voi cari vor mai rămînea în viaţă, în ţara vrăjmaşilor lor, voi băga frica; şi îi va urmări pănă şi foşnetul unei frunze suflate de vînt; vor fugi ca de sabie, şi vor cădea fără să fie urmăriţi.
Lev	26	37	Se vor prăvăli unii peste alţii ca înaintea săbiei, fără să fie urmăriţi. Nu veţi putea să staţi în picioare în faţa vrăjmaşilor voştri;
Lev	26	38	veţi pieri printre neamuri, şi vă va mînca ţara vrăjmaşilor voştri.
Lev	26	39	Iar pe aceia dintre voi cari vor mai rămînea în viaţă, îi va apuca durerea pentru fărădelegile lor, în ţara vrăjmaşilor lor; îi va apuca durerea şi pentru fărădelegile părinţilor lor.
Lev	26	40	Îşi vor mărturisi fărădelegile lor şi fărădelegile părinţilor lor, călcările de lege pe cari le-au săvîrşit faţă de Mine, şi împotrivirea cu care Mi s’au împotrivit, păcate din pricina cărora
Lev	26	41	şi Eu M’am împotrivit lor, şi i-am adus în ţara vrăjmaşilor lor. Şi atunci inima lor netăiată împrejur se va smeri, şi vor plăti datoria fărădelegilor lor.
Lev	26	42	Atunci Îmi voi aduce aminte de legămîntul Meu cu Iacov, Îmi voi aduce aminte de legămîntul Meu cu Isaac şi de legămîntul Meu cu Avraam, şi Îmi voi aduce aminte de ţară.
Lev	26	43	Ţara însă va trebui să fie părăsită de ei, şi se va bucura de Sabatele ei în timpul cînd va rămînea pustiită departe de ei; şi ei vor plăti datoria fărădelegilor lor, pentrucă au nesocotit poruncile Mele, şi pentrucă sufletul lor a urît legile Mele.
Lev	26	44	Dar, şi cînd vor fi în ţara vrăjmaşilor lor, nu-i voi lepăda de tot, şi nu-i voi urî pănă acolo încît să-i nimicesc de tot, şi să rup legămîntul Meu cu ei; căci Eu sînt Domnul, Dumnezeul lor.
Lev	26	45	Ci Îmi voi aduce aminte spre binele lor de vechiul legămînt, prin care i-am scos din ţara Egiptului, în faţa neamurilor, ca să fiu Dumnezeul lor. Eu sînt Domnul.“
Lev	26	46	Acestea sînt rînduielile, poruncile şi legile, pe cari le-a statornicit Domnul între El şi copiii lui Israel, pe muntele Sinai, prin Moise.
------------------------Leviticul, capitolul 27
Lev	27	1	Domnul a vorbit lui Moise, şi a zis:„Vorbeşte copiilor lui Israel, şi spune-le:
Lev	27	2	«Cînd se vor face juruinţe Domnului, dacă e vorba de oameni, ei să fie ai Domnului, după preţuirea ta.
Lev	27	3	Iar preţuirea pe care o vei face unui bărbat dela douăzeci pînă la şasezeci de ani, să fie de cincizeci de sicli de argint, după siclul sfîntului locaş:
Lev	27	4	dacă este femeie, preţuirea să fie de treizeci de sicli.
Lev	27	5	Dela cinci pînă la douăzeci de ani, preţuirea să fie de douăzeci de sicli pentru un băiat, şi de zece sicli pentru o fată.
Lev	27	6	Dela o lună pînă la cinci ani, preţuirea să fie de cinci sicli de argint pentru un băiat, şi de trei sicli de argint pentru o fată.
Lev	27	7	De la şasezeci de ani în sus, preţuirea să fie de cincisprezece sicli pentru un bărbat, şi de zece sicli pentru o femeie.
Lev	27	8	Dacă cel ce a făcut juruinţa este prea sărac ca să plătească preţuirea aceasta făcută de tine, să-l aducă la preot, să-l preţuiască; şi preotul să facă o preţuire potrivit cu mijloacele omului aceluia.
Lev	27	9	Dacă este vorba de dobitoacele cari pot fi aduse ca jertfă Domnului, orice dobitoc care se va da Domnului, va fi ceva sfînt.
Lev	27	10	Să nu-l schimbe, şi să nu pună unul rău în locul unuia bun, nici unul bun în locul unuia rău; dacă s’ar întîmpla să se înlocuiască un dobitoc cu altul, şi unul şi celalt va fi sfînt.
Lev	27	11	Dacă este vorba de dobitoacele necurate, cari nu pot fi aduse ca jertfă Domnului, să aducă dobitocul la preot,
Lev	27	12	care-i va face preţuirea după cum va fi bun sau rău, şi va rămînea la preţuirea preotului.
Lev	27	13	Dacă vrea să-l răscumpere, să mai adauge o cincime la preţuirea lui.
Lev	27	14	Dacă cineva îşi închină Domnului casa, hărăzind-o Domnului ca un dar sfînt, preotul să-i facă preţuirea după cum va fi bună sau rea, şi să rămînă la preţuirea făcută de preot.
Lev	27	15	Dacă cel ce şi-a închinat Domnului casa, vrea s’o răscumpere, să adauge o cincime la preţul preţuirii ei, şi va fi a lui.
Lev	27	16	Dacă cineva închină Domnului un ogor din moşia lui, preţuirea ta să fie după cîtimea de sămînţă pe care o dă, şi anume cincizeci de sicli de argint pentru un omer de sămînţă de orz.
Lev	27	17	Dacă îşi închină Domnului ogorul, cu începere chiar din anul de veselie, să rămînă la preţuirea ta;
Lev	27	18	dar dacă îşi închină Domnului ogorul după anul de veselie, atunci preotul să-i socotească preţul după numărul anilor cari mai rămîn pînă la anul de veselie, şi să-l scadă din preţuirea ta.
Lev	27	19	Dacă cel ce şi-a închinat Domnului ogorul, vrea să-l răscumpere, atunci să mai adauge o cincime la argintul preţuit de tine, şi ogorul să rămînă al lui.
Lev	27	20	Dacă nu-şi răscumpără ogorul, şi-l vinde altui om, nu va mai putea fi răscumpărat.
Lev	27	21	Şi cînd va ieşi cumpărătorul din el la anul de veselie, ogorul acela să fie închinat Domnului, ca ogor hărăzit Lui; să fie moşia preotului.
Lev	27	22	Dacă cineva închină Domnului un ogor cumpărat de el, care nu face parte din moşia lui,
Lev	27	23	preotul să-i socotească preţul după cît face preţuirea pînă la anul de veselie, şi omul acela să plătească în aceeaş zi preţul hotărît de tine, ca lucru închinat Domnului.
Lev	27	24	În anul de veselie, ogorul să se întoarcă la acela dela care fusese cumpărat şi din moşia căruia făcea parte.
Lev	27	25	Toate preţuirile să se facă în sicli sfîntului locaş: siclul are douăzeci de ghere.
Lev	27	26	Nimeni nu va putea să închine Domnului pe întîiul născut din vita lui, care chiar este al Domnului ca întîi născut; fie bou, fie miel, este al Domnului.
Lev	27	27	Dacă este vorba însă de un dobitoc necurat, să-l răscumpere cu preţul preţuit de tine, mai adăugînd încă o cincime; dacă nu este răscumpărat, să fie vîndut după preţuirea ta.
Lev	27	28	Tot ce va dărui un om Domnului prin făgăduinţă, din ce are, nu va putea nici să se vîndă, nici să se răscumpere: fie om, fie dobitoc, fie un ogor din moşia lui; tot ce va fi dăruit Domnului prin făgăduinţă, va fi un lucru prea sfînt pentru Domnul.
Lev	27	29	Niciun om închinat Domnului prin făgăduinţă nu va putea fi răscumpărat, ci va fi omorît.
Lev	27	30	Orice zeciuială din pămînt, fie din roadele pămîntului, fie din rodul pomilor, este a Domnului; este un lucru închinat Domnului.
Lev	27	31	Dacă vrea cineva să răscumpere ceva din zeciuiala lui, să mai adauge o cincime.
Lev	27	32	Orice zeciuială din cirezi şi din turme, din tot ce trece subt toiag, să fie o zeciuială închinată Domnului.
Lev	27	33	Să nu se cerceteze dacă dobitocul este bun sau rău, şi să nu se schimbe; dacă se înlocuieşte un dobitoc cu un altul, şi unul şi celalt va fi sfînt, şi nu vor putea fi răscumpăraţi“.
Lev	27	34	Acestea sînt poruncile, pe cari le-a dat lui Moise Domnul pentru copiii lui Israel, pe muntele Sinai.
------------------------Numeri, capitolul 1
Num	1	1	Domnul a vorbit lui Moise în pustia Sinai, în cortul întîlnirii, în cea dintîi zi a lunii a doua, în al doilea an după ieşirea lor din ţara Egiptului. El a zis:
Num	1	2	„Faceţi numărătoarea întregei adunări a copiilor lui Israel, după familiile lor, după casele părinţilor lor, numărînd pe cap numele tuturor bărbaţilor,
Num	1	3	dela vîrsta de douăzeci de ani în sus, pe toţi cei din Israel cari sînt în stare să poarte armele; să le faceţi numărătoarea după cetele lor, tu şi Aaron.
Num	1	4	Să fie cu voi cîte un bărbat de fiecare seminţie, căpetenie a casei părinţilor săi.
Num	1	5	Iată numele bărbaţilor cari vor fi împreună cu voi.Pentru Ruben: Eliţur, fiul lui Şedeur;
Num	1	6	pentru Simeon: Şelumiel, fiul lui Ţurişadai;
Num	1	7	pentru Iuda: Nahşon, fiul lui Aminadab;
Num	1	8	pentru Isahar: Netaneel, fiul lui Ţuar;
Num	1	9	pentru Zabulon: Eliab, fiul lui Helon;
Num	1	10	pentru fiii lui Iosif, – pentru Efraim: Elişama, fiul lui Amihud; pentru Manase: Gamliel, fiul lui Pedahţur;
Num	1	11	pentru Beniamin: Abidan, fiul lui Ghideoni;
Num	1	12	pentru Dan: Ahiezer, fiul lui Amişadai;
Num	1	13	pentru Aşer: Paguiel, fiul lui Ocran;
Num	1	14	pentru Gad: Eliasaf, fiul lui Deuel;
Num	1	15	pentru Neftali: Ahira, fiul lui Enan.
Num	1	16	Aceştia sînt cei ce au fost aleşi de adunare, mai marii seminţiilor părinţilor lor, căpeteniile miilor lui Israel.
Num	1	17	Moise şi Aaron au luat pe bărbaţii aceştia cari fuseseră chemaţi pe nume,
Num	1	18	şi au strîns toată adunarea, în cea dintîi zi a lunii a doua. I-au trecut în cărţile cari cuprindeau spiţa neamului, după familiile lor, după casele părinţilor lor, numărînd pe cap numele bărbaţilor dela vîrsta de douăzeci de ani în sus.
Num	1	19	Moise a făcut numărătoarea în pustia Sinai, cum îi poruncise Domnul.
Num	1	20	Au trecut în cărţile neamului pe fiii lui Ruben, întîiul născut al lui Israel, după familiile lor, după casele părinţilor lor, numărînd pe cap numele tuturor bărbaţilor, dela vîrsta de douăzeci de ani în sus, pe toţi cei în stare să poarte armele:
Num	1	21	bărbaţii din seminţia lui Ruben ieşiţi la numărătoare, au fost patruzeci şi şase de mii cinci sute.
Num	1	22	Au trecut în cărţile neamului pe fiii lui Simeon, după familiile lor, după casele părinţilor lor; le-au făcut numărătoarea, numărînd pe cap numele tuturor bărbaţilor dela vîrsta de douăzeci de ani în sus, toţi cei în stare să poarte armele:
Num	1	23	bărbaţii din seminţia lui Simeon ieşiţi la numărătoare, au fost cincizeci şi nouă de mii trei sute.
Num	1	24	Au trecut în cărţile neamului pe fiii lui Gad, după familiile lor, după casele părinţilor lor, numărînd numele bărbaţilor dela vîrsta de douăzeci de ani în sus, pe toţi cei în stare să poarte armele:
Num	1	25	bărbaţii din seminţia lui Gad ieşiţi la numărătoare, au fost patruzeci şi cinci de mii şase sute cincizeci.
Num	1	26	Au trecut în cărţile neamului pe fiii lui Iuda, după familiile lor, după casele părinţilor lor, numărînd numele bărbaţilor dela vîrsta de douăzeci de ani în sus, pe toţi cei în stare să poarte armele:
Num	1	27	bărbaţii din seminţia lui Iuda ieşiţi la numărătoare, au fost şaptezeci şi patru de mii şase sute.
Num	1	28	Au trecut în cărţile neamului pe fiii lui Isahar, după familiile lor, după casele părinţilor lor, numărînd numele bărbaţilor dela vîrsta de douăzeci de ani în sus, pe toţi cei în stare să poarte armele:
Num	1	29	bărbaţii din seminţia lui Isahar, ieşiţi la numărătoare, au fost cincizeci şi patru de mii patru sute.
Num	1	30	Au trecut în cărţile neamului pe fiii lui Zabulon, după familiile lor, după casele părinţilor lor, numărînd numele bărbaţilor dela vîrsta de douăzeci de ani în sus, pe toţi cei în stare să poarte armele:
Num	1	31	bărbaţii din seminţia lui Zabulon ieşiţi la numărătoare, au fost cincizeci şi şapte de mii patru sute.
Num	1	32	Au trecut în cărţile neamului dintre fiii lui Iosif, pe fiii lui Efraim, după familiile lor, după casele părinţilor lor, numărînd numele bărbaţilor dela vîrsta de douăzeci de ani în sus, pe toţi cei în stare să poarte armele:
Num	1	33	bărbaţii din seminţia lui Efraim ieşiţi la numărătoare, au fost patruzeci de mii cinci sute.
Num	1	34	Au trecut în cărţile neamului pe fiii lui Manase, după familiile lor, după casele părinţilor lor, numărînd numele bărbaţilor dela vîrsta de douăzeci de ani în sus, pe toţi cei în stare să poarte armele:
Num	1	35	bărbaţii din seminţia lui Manase ieşiţi la numărătoare, au fost treizeci şi două de mii două sute.
Num	1	36	Au trecut în cărţile neamului pe fiii lui Beniamin, după familiile lor, după casele părinţilor lor, numărînd numele bărbaţilor dela vîrsta de douăzeci de ani în sus, pe toţi cei în stare să poarte armele:
Num	1	37	bărbaţii din seminţia lui Beniamin ieşiţi la numărătoare, au fost treizeci şi cinci de mii patru sute.
Num	1	38	Au trecut în cărţile neamului pe fiii lui Dan, după familiile lor, după casele părinţilor lor, numărînd numele bărbaţilor dela vîrsta de douăzeci de ani în sus, pe toţi cei în stare să poarte armele:
Num	1	39	bărbaţii din seminţia lui Dan ieşiţi la numărătoare, au fost şasezeci şi două de mii şapte sute.
Num	1	40	Au trecut în cărţile neamului pe fiii lui Aşer, după familiile lor, după casele părinţilor lor, numărînd numele bărbaţilor dela vîrsta de douăzeci de ani în sus, pe toţi cei în stare să poarte armele:
Num	1	41	bărbaţii din seminţia lui Aşer, ieşiţi la numărătoare, au fost patruzeci şi una de mii cinci sute.
Num	1	42	Au trecut în cărţile neamului pe fiii lui Neftali, după familiile lor, după casele părinţilor lor, numărînd numele bărbaţilor dela vîrsta de douăzeci de ani în sus, pe toţi cei în stare să poarte armele:
Num	1	43	bărbaţii din seminţia lui Neftali ieşiţi la numărătoare, au fost cincizeci şi trei de mii patru sute.
Num	1	44	Aceştia sînt aceia a căror numărătoare a fost făcută de Moise şi Aaron, şi de cei doisprezece bărbaţi, mai mari ai lui Israel; era cîte un bărbat pentru fiecare din casele părinţilor lor.
Num	1	45	Toţi aceia dintre copiii lui Israel ieşiţi la numărătoare, după casele părinţilor lor, dela vîrsta de douăzeci de ani în sus, toţi aceia din Israel cari erau în stare să poarte armele,
Num	1	46	toţi cei ieşiţi la numărătoare, au fost şase sute trei mii cincisute cinci zeci.
Num	1	47	Leviţii, după seminţia părinţilor lor, n’au intrat în numărătoarea aceasta.
Num	1	48	Domnul a vorbit lui Moise, şi a zis:
Num	1	49	„Să nu faci numărătoarea seminţiei lui Levi, şi să nu-i numeri capetele în mijlocul celorlalţi copii ai lui Israel.
Num	1	50	Dă în grija Leviţilor cortul întîlnirii, toate uneltele lui şi tot ce ţine de el. Ei vor duce cortul şi toate uneltele lui, vor face slujba în el, şi vor tăbărî în jurul cortului.
Num	1	51	Cînd va porni cortul, Leviţii să-l desfacă; şi cînd se va opri cortul, Leviţii să-l întindă; iar străinul care se va apropia de el, să fie pedepsit cu moartea.
Num	1	52	Copiii lui Israel să tăbărască fiecare în tabăra lui, fiecare lîngă steagul lui, după cetele lor.
Num	1	53	Dar Leviţii să tăbărască în jurul cortului întîlnirii, pentru ca să nu izbucnească mînia Mea împotriva adunării copiilor lui Israel; şi Leviţii să aibă paza cortului întîlnirii.“
Num	1	54	Copiii lui Israel au făcut întocmai după toate poruncile, pe cari le dăduse lui Moise Domnul; aşa au făcut.
------------------------Numeri, capitolul 2
Num	2	1	Domnul a vorbit lui Moise şi lui Aaron, şi a zis:
Num	2	2	„Copiii lui Israel au să tăbărască fiecare lîngă steagul lui, subt semnele casei părinţilor lui; să tăbărască în faţa şi împrejurul cortului întîlnirii.
Num	2	3	La răsărit, tabăra lui Iuda, cu steagul ei, şi cu oştirile sale. Acolo să tăbărască mai marele fiilor lui Iuda, Nahşon, fiul lui Aminadab,
Num	2	4	cu oştirea lui, alcătuită din şaptezeci şi patru de mii şase sute de oameni, ieşiţi la numărătoare.
Num	2	5	Lîngă el să tăbărască seminţia lui Isahar, şi mai marele fiilor lui Isahar, Netaneel, fiul lui Ţuar,
Num	2	6	cu oştirea lui, alcătuită din cincizeci şi patru de mii patru sute de oameni, ieşiţi la numărătoare;
Num	2	7	apoi seminţia lui Zabulon, şi mai marele fiilor lui Zabulon, Eliab, fiul lui Helon,
Num	2	8	cu oştirea lui, alcătuită din cincizeci şi şapte de mii patru sute de oameni, ieşiţi la numărătoare.
Num	2	9	Toţi cei din tabăra lui Iuda, ieşiţi la numărătoare, sînt o sută optzeci şi şase de mii patru sute de bărbaţi, după oştirea lor. Ei să pornească cei dintîi.
Num	2	10	La miazăzi, tabăra lui Ruben, cu steagul ei, şi cu oştirile ei. Acolo să tăbărască mai marele fiilor lui Ruben, Eliţur, fiul lui Şedeur,
Num	2	11	cu oştirea lui, alcătuită din patruzeci şi şase de mii cinci sute de bărbaţi, ieşiţi la numărătoare.
Num	2	12	Lîngă el să tăbărască seminţia lui Simeon şi mai marele fiilor lui Simeon, Şelumiel, fiul lui Ţurişadai,
Num	2	13	cu oştirea lui, alcătuită din cincizeci şi nouă de mii trei sute de oameni, ieşiţi la numărătoare;
Num	2	14	apoi seminţia lui Gad, şi mai marele fiilor lui Gad, Elisa, fiul lui Deuel,
Num	2	15	cu oştirea lui, alcătuită din patruzeci şi cinci de mii şase sute cincizeci de oameni, ieşiţi la numărătoare.
Num	2	16	Toţi cei din tabăra lui Ruben, ieşiţi la numărătoare, sînt o sută cincizeci şi unu de mii patru sute cincizeci de oameni, după oştirile lor. Ei să pornească în al doilea rînd.
Num	2	17	Apoi va porni cortul întîlnirii, împreună cu tabăra Leviţilor, aşezată în mijlocul celorlalte tabere. Pe drum vor ţinea şirul în care au tăbărît, fiecare la rîndul lui, după steagul lui.
Num	2	18	La apus, tabăra lui Efraim, cu steagul său, şi cu oştirile sale. Acolo să tăbărască mai marele fiilor lui Efraim, Elişama, fiul lui Amihud,
Num	2	19	cu oştirea lui, alcătuită din patruzeci de mii cinci sute de oameni, ieşiţi la numărătoare.
Num	2	20	Lîngă el să tăbărască seminţia lui Manase şi mai marele fiilor lui Manase, Gamliel, fiul lui Pedahţur,
Num	2	21	cu oştirea lui, alcătuită din treizeci şi două de mii două sute de oameni, ieşiţi la numărătoare;
Num	2	22	apoi seminţia lui Beniamin şi mai marele fiilor lui Beniamin, Abidan, fiul lui Ghideoni,
Num	2	23	cu oştirea lui, alcătuită din treizeci şi cinci de mii patru sute de oameni, ieşiţi la numărătoare.
Num	2	24	Toţi cei din tabăra lui Efraim, ieşiţi la numărătoare, sînt o sută opt mii o sută de oameni, după oştirile lor. Ei să pornească în al treilea rînd.
Num	2	25	La miază noapte, tabăra lui Dan, cu steagul ei, şi cu oştirile ei. Acolo să tăbărască mai marele fiilor lui Dan, Ahiezer, fiul lui Amişadai,
Num	2	26	cu oştirea lui, alcătuită din şasezeci şi două de mii şapte sute de oameni, ieşiţi la numărătoare.
Num	2	27	Lîngă el să tăbărască seminţia lui Aşer şi mai marele fiilor lui Aşer. Paguiel, fiul lui Ocran,
Num	2	28	cu oştirea lui, alcătuită din patruzeci şi unu de mii cinci sute de oameni, ieşiţi la numărătoare;
Num	2	29	apoi seminţia lui Neftali, şi mai marele fiilor lui Neftali, Ahira, fiul lui Enan,
Num	2	30	cu oştirea lui, alcătuită din cincizeci şi trei de mii patru sute de oameni, ieşiţi la numărătoare.
Num	2	31	Toţi cei din tabăra lui Dan, ieşiţi la numărătoare, sînt o sută cincizeci şi şapte de mii şase sute de oameni. Ei să pornească cei din urmă, după steagul lor.
Num	2	32	Aceştia sînt copiii lui Israel ieşiţi la numărătoare, după casele părinţilor lor. Toţi cei ieşiţi la numărătoare, şi cari au alcătuit taberile, după oştirile lor, au fost şase sute trei mii cinci sute cincizeci.
Num	2	33	Leviţii, după porunca pe care o dăduse lui Moise Domnul, n’au intrat la numărătoare în mijlocul copiilor lui Israel.
Num	2	34	Şi copiii lui Israel au făcut întocmai după toate poruncile, pe cari le dăduse lui Moise Domnul. Aşa tăbărau ei, după steagurile lor; şi astfel porneau la drum, fiecare după familia lui, după casa părinţilor lui.
------------------------Numeri, capitolul 3
Num	3	1	Iată sămînţa lui Aaron şi a lui Moise, pe vremea cînd a vorbit Domnul cu Moise, pe muntele Sinai.
Num	3	2	Iată numele fiilor lui Aaron: Nadab, întîiul născut, Abihu, Eleazar şi Itamar.
Num	3	3	Acestea sînt numele fiilor lui Aaron, cari au primit ungerea preoţească, şi cari au fost închinaţi în slujba preoţiei.
Num	3	4	Nadab şi Abihu au murit înaintea Domnului, cînd au adus înaintea Domnului foc străin, în pustia Sinai; ei n’aveau fii. Eleazar şi Itamar au împlinit slujba preoţiei, în faţa tatălui lor Aaron.
Num	3	5	Domnul a vorbit lui Moise, şi a zis:
Num	3	6	„Apropie seminţia lui Levi, şi pune-o înaintea preotului Aaron, ca să fie în slujba lui.
Num	3	7	Ei să aibă grijă de tot ce este dat în paza lui şi de tot ce este poruncit întregii adunări, înaintea cortului întîlnirii: să facă slujba cortului.
Num	3	8	Să aibă grijă de toate uneltele cortului întîlnirii, şi de tot ce este poruncit copiilor lui Israel: ei să facă slujba cortului.
Num	3	9	Să dai pe Leviţi lui Aaron şi fiilor lui; ei să-i fie daţi lui în totul, din partea copiilor lui Israel.
Num	3	10	Pe Aaron şi pe fiii lui să-i pui să păzească slujba preoţiei lor; iar străinul care se va apropia, să fie pedepsit cu moartea.“
Num	3	11	Domnul a vorbit lui Moise, şi a zis:
Num	3	12	„Iată că am luat pe Leviţi din mijlocul copiilor lui Israel, în locul tuturor întîilor născuţi, cari se nasc întăi dintre copiii lui Israel; şi Leviţii vor fi ai Mei.
Num	3	13	Căci orice întîi născut este al Meu; în ziua cînd am lovit pe toţi întîii născuţi din ţara Egiptului, Mi-am închinat Mie pe toţi întîii născuţi din Israel, atît din oameni cît şi din dobitoace: ei vor fi ai Mei. Eu sînt Domnul.“
Num	3	14	Domnul a vorbit lui Moise, în pustia Sinai, şi a zis:
Num	3	15	„Fă numărătoarea copiilor lui Levi, după casele părinţilor lor, după familiile lor; şi anume, fă numărătoarea tuturor celor de parte bărbătească, dela vîrsta de o lună în sus.
Num	3	16	Moise le-a făcut numărătoarea, după porunca Domnului, întocmai cum poruncise.
Num	3	17	Iată cari sînt fiii lui Levi, după numele lor: Gherşon, Chehat şi Merari. –
Num	3	18	Iată numele fiilor lui Gherşon,după familiile lor: Libni şi Şimei.
Num	3	19	Iată fiii lui Chehat, după familiile lor: Amram, Iţehar, Hebron şi Uziel;
Num	3	20	şi fiii lui Merari, după familiile lor: Mahli şi Muşi. Acestea sînt familiile lui Levi, după casele părinţilor lor.
Num	3	21	Din Gherşon se pogoară familia lui Libni şi familia lui Şimei, alcătuind familiile Gherşoniţilor.
Num	3	22	Cei ieşiţi la numărătoare, cînd au numărat pe toţi bărbaţii dela vîrsta de o lună în sus, au fost şapte mii cinci sute.
Num	3	23	Familiile Gherşoniţilor tăbărau înapoia cortului la apus.
Num	3	24	Căpetenia casei părinteşti a Gherşoniţilor era Elisaf, fiul lui Lael.
Num	3	25	În ce priveşte cortul întîlnirii, în grija fiilor lui Gherşon era dat: cortul şi acoperişul cortului, învelitoarea acoperişului cortului şi perdeaua de la uşa cortului întîlnirii;
Num	3	26	apoi pînzele curţii şi perdeaua de la poarta curţii cortului dejur împrejurul cortului şi altarului, şi toate funiile pentru slujba cortului.
Num	3	27	Din Chehat se pogoară familia Amramiţilor, familia Iţehariţilor, familia Hebroniţilor şi familia Uzieliţilor, alcătuind familiile Chehatiţilor.
Num	3	28	Numărînd pe toţi bărbaţii dela vîrsta de o lună în sus, s’au găsit opt mii şase sute de bărbaţi, însărcinaţi cu îngrijirea sfîntului locaş.
Num	3	29	Familiile fiilor lui Chehat tăbărau în partea de miazăzi a cortului.
Num	3	30	Căpetenia casei părinteşti a familiilor Chehatiţilor era Eliţafan, fiul lui Uziel.
Num	3	31	În grija lor au dat chivotul, masa, sfeşnicul, altarele, uneltele sfîntului locaş, cu cari îşi făceau slujba, perdeaua dinlăuntru, şi tot ce ţine de ea.
Num	3	32	Căpetenia căpeteniilor Leviţilor era Eleazar, fiul preotului Aaron; el avea privigherea asupra celor însărcinaţi să îngrijească de sfîntul locaş.
Num	3	33	Din Merari se pogoară familia lui Mahli şi familia lui Muşi, alcătuind familiile Merariţilor.
Num	3	34	Cei ieşiţi la numărătoare, cînd au numărat pe toţi bărbaţii de la vîrsta de o lună în sus, au fost şase sute de mii două sute.
Num	3	35	Căpetenia casei părinteşti a familiilor lui Merari era Ţuriel, fiul lui Abihail. Ei tăbărau în partea de miazănoapte a cortului.
Num	3	36	În paza şi grija fiilor lui Merari au dat: scîndurile cortului, drugii, stîlpii şi picioarele lor, toate uneltele şi tot ce ţine de ele;
Num	3	37	apoi stîlpii curţii de jur împrejur, picioarele lor, ţăruşii lor şi funiile lor.
Num	3	38	Moise, Aaron şi fiii lui tăbărau înaintea cortului, la răsărit, înaintea cortului întîlnirii, spre răsăritul soarelui; ei aveau să îndeplinească la sfîntul locaş, tot ce fusese poruncit copiilor lui Israel; iar străinul care se va apropia, să fie pedepsit cu moartea.
Num	3	39	Toţi Leviţii a căror numărătoare au făcut-o Moise şi Aaron, după porunca Domnului, după familiile lor, toţi bărbaţii, dela vîrsta de o lună în sus, au fost douăzeci şi două de mii.
Num	3	40	Domnul a zis lui Moise: „Fă numărătoarea tuturor întîilor născuţi de parte bărbătească dintre copiii lui Israel, dela vîrsta de o lună în sus, şi numără-i după numele lor.
Num	3	41	Să iei pe Leviţi pentru Mine, Domnul, în locul tuturor întîilor născuţi din copiii lui Israel, şi vitele Leviţilor în locul tuturor întîilor născuţi din vitele copiilor lui Israel!“
Num	3	42	Moise a făcut numărătoarea tuturor întîilor născuţi dintre copiii lui Israel, după porunca pe care i-o dăduse Domnul.
Num	3	43	Toţi întîii născuţi de parte bărbătească, a căror numărătoare au făcut-o, numărîndu-le numele, dela vîrsta de o lună în sus, au fost douăzeci şi două de mii două sute şapte zeci şi trei.
Num	3	44	Domnul a vorbit lui Moise, şi a zis:
Num	3	45	„Ia pe Leviţi în locul tuturor întîilor născuţi din copiii lui Israel, şi vitele Leviţilor în locul vitelor lor; şi Leviţii vor fi ai Mei. Eu sînt Domnul.
Num	3	46	Pentru răscumpărarea celor două sute şaptezeci şi trei, cari trec peste numărul Leviţilor, dintre întîii născuţi ai copiilor lui Israel,
Num	3	47	să iei cîte cinci sicli de cap, după siclul sfîntului locaş, care este de douăzeci de ghere.
Num	3	48	Să dai argintul acesta lui Aaron şi fiilor lui, pentru răscumpărarea celor ce trec peste numărul Leviţilor.“
Num	3	49	Moise a luat argintul pentru răscumpărarea celor ce treceau peste numărul celor răscumpăraţi de Leviţi;
Num	3	50	a luat argintul întîilor născuţi din copiii lui Israel: o mie trei sute şasezeci şi cinci de sicli, după siclul sfîntului locaş.
Num	3	51	Şi Moise a dat argintul de răscumpărare lui Aaron şi fiilor lui, după porunca Domnului, cum poruncise lui Moise Domnul.
------------------------Numeri, capitolul 4
Num	4	1	Domnul a vorbit lui Moise şi lui Aaron, şi a zis:
Num	4	2	„Numără pe fiii lui Chehat dintre copiii lui Levi, după familiile lor, după casele părinţilor lor,
Num	4	3	dela vîrsta de treizeci de ani în sus, pînă la vîrsta de cincizeci de ani, pe toţi cei destoinici să facă vreo slujbă la cortul întîlnirii.
Num	4	4	Iată slujbele fiilor lui Chehat, în cortul întîlnirii: ele privesc Locul prea sfînt.
Num	4	5	La pornirea taberii, Aaron şi fiii lui să vină să dea jos perdeaua dinlăuntru, şi să acopere cu ea chivotul mărturiei;
Num	4	6	să pună deasupra ei o învelitoare de piele de viţel de mare, şi să întindă pe deasupra un covor făcut în întregime din materie albastră; apoi să pună drugii chivotului.
Num	4	7	Să întindă un covor albastru peste masa pînilor pentru punerea înainte, şi deasupra să pună străchinile, căţuile, ceştile şi potirele pentru jertfele de băutură; deasupra să fie şi pînea care se pune necurmat înaintea Domnului;
Num	4	8	peste toate aceste lucruri să întindă un covor cărmiziu, şi să-l acopere cu o învelitoare de piele de viţel de mare; apoi să pună drugii mesei.
Num	4	9	Să ia un covor albastru, şi să acopere sfeşnicul, candelele lui, mucările lui, cenuşarele lui şi toate vasele lui pentru untdelemn, cari se întrebuinţează pentru slujba lui;
Num	4	10	să-l pună cu toate uneltele lui într’o învelitoare de piele de viţel de mare; apoi să-l pună pe targă.
Num	4	11	Peste altarul de aur să întindă un covor albastru, şi să-l acopere cu o învelitoare de piele de viţel de mare; apoi să-i pună drugii.
Num	4	12	Să ia apoi toate uneltele întrebuinţate pentru slujbă în sfîntul locaş, şi să le pună într’un covor albastru, şi să le acopere cu o învelitoare de piele de viţel de mare; apoi să le pună pe targă.
Num	4	13	Să ia cenuşa din altar, şi să întindă peste altar un covor de purpură;
Num	4	14	să pună deasupra toate uneltele pentru slujba lui, tigăile pentru cărbuni, furculiţele, lopeţile, ligheanele, toate uneltele altarului, şi deasupra să întindă o învelitoare de piele de viţel de mare; apoi să-i pună drugii.
Num	4	15	Dupăce Aaron şi fiii lui vor isprăvi de acoperit sfîntul locaş şi toate uneltele sfîntului locaş, fiii lui Chehat să vină, la pornirea taberii, ca să le ducă; dar să nu se atingă de lucrurile sfinte, ca să nu moară. Acestea sînt lucrurile pe cari au să le ducă fiii lui Chehat din cortul întîlnirii.
Num	4	16	Eleazar, fiul preotului Aaron, să aibă subt privigherea lui untdelemnul pentru sfeşnic, tămîia mirositoare, darul de pîne de toate zilele şi untdelemnul pentru ungere; să aibă în grija lui tot cortul şi tot ce cuprinde el, sfîntul locaş şi uneltele lui.“
Num	4	17	Domnul a vorbit lui Moise şi lui Aaron, şi a zis:
Num	4	18	„Să nu cumva să puneţi neamul familiilor Chehatiţilor în primejdie să fie nimicit din mijlocul Leviţilor.
Num	4	19	Iată ce să faceţi pentru ei, ca să trăiască şi să nu moară cînd se vor apropia de Locul prea sfînt: Aaron şi fiii lui să vină, şi să pună pe fiecare din ei la slujba şi sarcina lui.
Num	4	20	Să nu intre ei să învelească lucrurile sfinte, ca să nu moară.“
Num	4	21	Domnul a vorbit lui Moise, şi a zis:
Num	4	22	„Numără şi pe fiii lui Gherşon, după casele părinţilor lor, după familiile lor;
Num	4	23	şi anume, să faci numărătoarea, începînd dela vîrsta de treizeci de ani în sus pînă la vîrsta de cincizeci de ani, a tuturor celor ce sînt în stare să împlinească vreo slujbă în cortul întîlnirii.
Num	4	24	Iată slujbele familiilor Gherşoniţilor, slujba pe care vor trebui s’o facă şi ce vor trebui să ducă.
Num	4	25	Să ducă covoarele cortului şi cortul întîlnirii, învelitoarea lui şi învelitoarea de piele de viţel de mare, care se pune deasupra, perdeaua de la uşa cortului întîlnirii;
Num	4	26	pînzele curţii şi perdeaua dela uşa porţii curţii, dejur împrejurul cortului şi altarului, funiile lor şi toate uneltele cari ţin de ele. Şi ei să facă toată slujba privitoare la aceste lucruri.
Num	4	27	În slujbele lor, fiii Gherşoniţilor să fie subt poruncile lui Aaron şi fiilor lui, pentru tot ce vor duce şi pentru toată slujba pe care vor trebui s’o facă; în grija lor să daţi tot ce au de dus.
Num	4	28	Acestea sînt slujbele familiilor fiilor Gherşoniţilor în cortul întîlnirii, şi ce au ei de păzit subt cîrmuirea lui Itamar, fiul preotului Aaron.
Num	4	29	Să faci numărătoarea fiilor lui Merari, după familiile lor, după casele părinţilor lor;
Num	4	30	şi anume, să faci numărătoarea, începînd dela vîrsta de treizeci de ani în sus pînă la vîrsta de cinci zeci de ani, a tuturor celor ce sînt în stare să facă vreo slujbă în cortul întîlnirii.
Num	4	31	Iată ce este dat în grija lor şi ce au ei de dus, pentru toate slujbele din cortul întîlnirii: scîndurile cortului, drugii lui, stîlpii lui, picioarele lui;
Num	4	32	stîlpii curţii de jur împrejur, picioarele lor, ţăruşii lor, funiile lor, toate uneltele cari ţin de ei şi tot ce este rînduit pentru slujba lor. Să spuneţi pe nume lucrurile cari sînt date în grija lor şi pe cari le au ei de purtat.
Num	4	33	Acestea sînt slujbele familiilor fiilor lui Merari, toate slujbele pe cari au să le facă ei în cortul întîlnirii, subt cîrmuirea lui Itamar, fiul preotului Aaron.“
Num	4	34	Moise, Aaron şi mai marii adunării au făcut numărătoarea fiilor Chehatiţilor, după familiile lor şi după casele părinţilor lor,
Num	4	35	şi anume a tuturor acelora cari, dela vîrsta de treizeci de ani în sus, pînă la vîrsta de cincizeci de ani, erau în stare să facă vreo slujbă în cortul întîlnirii.
Num	4	36	Cei ieşiţi la numărătoare, după familiile lor, au fost două mii şapte sute cinci zeci.
Num	4	37	Aceştia sînt cei ieşiţi la numărătoare din familiile Chehatiţilor, toţi cei ce făceau vreo slujbă în cortul întîlnirii; Moise şi Aaron le-au făcut numărătoarea, după porunca Domnului dată prin Moise.
Num	4	38	Fiii lui Gherşon ieşiţi la numărătoare, după familiile lor şi după casele părinţilor lor,
Num	4	39	dela vîrsta de treizeci de ani în sus pînă la vîrsta de cincizeci de ani, şi anume toţi cei ce erau în stare să facă vreo slujbă în cortul întîlnirii,
Num	4	40	cei ieşiţi la numărătoare, după familiile lor, după casele părinţilor lor, au fost două mii şase sute treizeci.
Num	4	41	Aceştia sînt cei ieşiţi la numărătoare din familiile fiilor lui Gherşon, toţi cei ce făceau vreo slujbă în cortul întîlnirii; Moise şi Aaron le-au făcut numărătoarea după porunca Domnului.
Num	4	42	Cei ieşiţi la numărătoare dintre familiile fiilor lui Merari, după familiile lor, după casele părinţilor lor,
Num	4	43	dela vîrsta de treizeci de ani în sus pînă la vîrsta de cincizeci de ani, toţi cei ce erau în stare să facă vreo slujbă în cortul întîlnirii,
Num	4	44	cei ieşiţi la numărătoare, după familiile lor, au fost trei mii două sute.
Num	4	45	Aceştia sînt cei ieşiţi la numărătoare din familiile fiilor lui Merari; Moise şi Aaron le-au făcut numărătoarea după porunca Domnului dată prin Moise.
Num	4	46	Toţi aceia dintre Leviţi a căror numărătoare au făcut-o Moise, Aaron şi mai marii lui Israel, după familiile lor şi după casele părinţilor lor,
Num	4	47	dela vîrsta de treizeci de ani în sus pînă la vîrsta de cinci zeci de ani, toţi cei ce erau în stare să facă vreo slujbă şi să ducă cortul întîlnirii,
Num	4	48	toţi cei ieşiţi la numărătoare, au fost opt mii cincisute optzeci.
Num	4	49	Le-au făcut numărătoarea după porunca Domnului dată prin Moise, arătînd fiecăruia slujba pe care trebuia s’o facă şi ce trebuia să ducă; le-au făcut numărătoarea după porunca pe care o dăduse lui Moise Domnul.
------------------------Numeri, capitolul 5
Num	5	1	Domnul a vorbit lui Moise, şi a zis:
Num	5	2	„Porunceşte copiilor lui Israel să izgonească din tabără pe orice lepros, şi pe oricine are o lepădare de sămînţă, sau este întinat prin atingerea de un mort.
Num	5	3	Fie bărbaţi fie femei, să-i scoateţi afară din tabără; să-i scoateţi afară, ca să nu spurce tabăra în mijlocul căreia Îmi am Eu locuinţa.“
Num	5	4	Copiii lui Israel au făcut aşa, şi i-au scos afară din tabără; cum poruncise lui Moise Domnul, aşa au făcut copiii lui Israel.
Num	5	5	Domnul a vorbit lui Moise, şi a zis:
Num	5	6	„Spune copiilor lui Israel: Cînd un bărbat sau o femeie va păcătui împotriva aproapelui său, făcînd o călcare de lege faţă de Domnul, şi se va face astfel vinovat,
Num	5	7	să-şi mărturisească păcatul, şi să dea înapoi în întregime preţul lucrului cîştigat prin mijloace necinstite, adăugînd a cincea parte; să-l dea aceluia faţă de care s-a făcut vinovat.
Num	5	8	Dacă nu este nimeni care să aibă drept să ia înapoi lucrul cîştigat prin mijloace necinstite, lucrul acela să se întoarcă la Domnul, la preot, afară de berbecele adus ca jertfă de ispăşire cu care se va face ispăşire pentru cel vinovat.
Num	5	9	Orice dar ridicat din lucrurile închinate Domnului de copiii lui Israel, să fie al preotului, căruia îi sînt aduse.
Num	5	10	Lucrurile închinate Domnului vor fi ale preotului: tot ce i se va da preotului, al lui să fie.“
Num	5	11	Domnul a vorbit lui Moise, şi a zis:
Num	5	12	„Vorbeşte copiilor lui Israel, şi spune-le: Dacă păcătuieşte nevasta cuiva faţă de bărbatul ei, şi-i este necredincioasă;
Num	5	13	dacă altul se culcă cu ea, şi lucrul este ascuns de bărbatul ei; dacă ea s’a pîngărit în ascuns, fără să fie vreun martor împotriva ei, şi fără să fie prinsă asupra faptului; –
Num	5	14	şi dacă bărbatul este apucat de un duh de gelozie şi are bănuieli asupra nevestei lui, care s’a pîngărit, sau dacă este cuprins de un duh de gelozie şi are bănuieli asupra nevestei lui, care nu s’a pîngărit; –
Num	5	15	omul acela să-şi aducă nevasta la preot, şi, ca dar de mîncare pentru ea, să aducă a zecea parte dintr’o efă de floare de făină de orz; să nu toarne untdelemn pe ea, şi să nu pună tămîie pe ea, căci acesta este un dar de mîncare adus pentru gelozie, un dar de descoperire, care descopere o fărădelege.
Num	5	16	Preotul s’o apropie, şi s’o pună să stea în picioare înaintea Domnului.
Num	5	17	Preotul să ia apă sfîntă într’un vas de pămînt; să ia ţărînă de pe podeala cortului şi s’o pună în apă.
Num	5	18	Preotul să pună pe femeie să stea în picioare înaintea Domnului; să descopere capul femeii, şi să-i pună în mîni darul de mîncare adus pentru descoperire, darul de mîncare adus pentru gelozie; preotul să aibă în mînă apele amare aducătoare de blestem.
Num	5	19	Preotul să pună pe femeie să jure, şi să-i zică: «Dacă niciun om nu s’a culcat cu tine, şi dacă, fiind subt puterea bărbatului tău, nu te-ai abătut dela el ca să te pîngăreşti cu altul, să nu-ţi facă niciun rău aceste ape amare aducătoare de blestem!
Num	5	20	Dar dacă, fiind subt puterea bărbatului tău, te-ai abătut dela el şi te-ai pîngărit, şi dacă un alt om decît bărbatul tău s’a culcat cu tine, –
Num	5	21	şi preotul să pună pe femeie să jure cu un jurămînt de blestem, şi să-i zică: «Domnul să te facă să ajungi de blestem şi de urgie în mijlocul poporului tău, făcînd să ţi se usuce coapsa şi să ţi se umfle pîntecele,
Num	5	22	şi apele acestea aducătoare de blestem să intre în măruntaiele tale, ca să facă să ţi se umfle pîntecele şi să ţi se usuce coapsa!» Şi femeia să zică: «Amin! Amin!»
Num	5	23	Preotul să scrie blestemurile acestea într’o carte, apoi să le şteargă cu apele cele amare.
Num	5	24	Şi să dea femeii să bea apele amare aducătoare de blestem; şi apele aducătoare de blestem vor intra în ea şi-i vor pricinui amărăciunea.
Num	5	25	Preotul să ia din mînile femeii darul de mîncare adus pentru gelozie, să legene darul într’o parte şi într’alta înaintea Domnului, şi să-l aducă pe altar.
Num	5	26	Apoi preotul să ia un pumn din darul acesta, ca aducere aminte, şi să-l ardă pe altar. După aceea, să dea femeii să bea apele.
Num	5	27	Dupăce îi va da să bea apele, dacă ea s’a pîngărit şi a fost necredincioasă bărbatului ei, apele aducătoare de blestem vor intra în ea, şi-i vor pricinui amărăciunea; pîntecele i se va umfla, coapsa i se va usca, şi femeia aceasta va fi de blestem în mijlocul poporului ei.
Num	5	28	Dar dacă femeia nu s’a pîngărit şi este curată, va rămînea neatinsă, şi va avea copii.
Num	5	29	Aceasta este legea asupra geloziei, pentru împrejurarea cînd o femeie, care este subt puterea bărbatului ei, se abate şi se pîngăreşte,
Num	5	30	şi pentru împrejurarea cînd un bărbat, apucat de un duh de gelozie, are bănuieli asupra nevestei lui: preotul s’o pună să stea în picioare înaintea Domnului, şi să-i facă întocmai după legea aceasta.
Num	5	31	Bărbatul va fi scutit de vină, dar femeia aceea îşi va lua pedeapsa nelegiuirii ei.“
------------------------Numeri, capitolul 6
Num	6	1	Domnul a vorbit lui Moise, şi a zis:
Num	6	2	„Vorbeşte copiilor lui Israel, şi spune-le: «Cînd un bărbat sau o femeie se va despărţi de ceilalţi, făcînd o juruinţă de nazireat {Nazireat – înseamnă a se despărţi de ceilalţi, a se supune la înfrânări}, ca să se închine Domnului,
Num	6	3	să se ferească de vin şi de băutură îmbătătoare; să nu bea nici oţet făcut din vin, nici oţet făcut din vreo băutură îmbătătoare; să nu bea nicio băutură stoarsă din struguri, şi să nu mănînce struguri proaspeţi nici uscaţi.
Num	6	4	În tot timpul nazireatului lui, să nu mănînce nimic care vine din viţă, dela sîmburi pînă la pieliţa strugurelui.
Num	6	5	În tot timpul nazireatului, briciul să nu treacă pe capul lui; pînă la împlinirea zilelor pentru cari s’a închinat Domnului, va fi sfînt; să-şi lase părul să crească în voie.
Num	6	6	În tot timpul cît s’a făgăduit Domnului prin jurămînt, să nu se apropie de un mort;
Num	6	7	să nu se pîngărească nici la moartea tatălui său, nici a mamei sale, nici a fratelui său, nici a sorei sale, căci poartă pe cap închinarea Dumnezeului lui.
Num	6	8	În tot timpul nazireatului, să fie închinat Domnului.
Num	6	9	Dacă moare cineva de moarte năpraznică lîngă el, şi capul lui închinat se face astfel necurat, să-şi radă capul în ziua curăţirii, şi anume să şi-l radă a şaptea zi.
Num	6	10	În ziua a opta, să aducă preotului două turturele sau doi pui de porumbel, la uşa cortului întîlnirii.
Num	6	11	Preotul să jertfească pe unul ca jertfă de ispăşire, iar pe celalt ca ardere de tot, şi să facă pentru el ispăşirea păcatului lui, făcut cu prilejul mortului. Nazireul să-şi sfinţească apoi capul chiar în ziua aceea.
Num	6	12	Să închine din nou Domnului zilele nazireatului lui dinainte, şi să aducă un miel de un an ca jertfă pentru vină; zilele dinainte nu vor fi socotite, pentrucă nazireatul lui a fost pîngărit.
Num	6	13	Iată legea nazireului. În ziua cînd se va împlini vremea nazireatului lui, să fie adus la uşa cortului întîlnirii.
Num	6	14	Ca dar, să aducă Domnului: un miel de un an fără cusur, pentru arderea de tot, o oaie de un an şi fără cusur pentru jertfa de ispăşire, şi un berbece fără cusur, pentru jertfa de mulţămire;
Num	6	15	un coş cu azimi, turte făcute din floarea făinii, frămîntată cu untdelemn, şi plăcinte fără aluat, stropite cu untdelemn, împreună cu darul de mîncare şi jertfa de băutură obicinuite.
Num	6	16	Preotul să aducă aceste lucruri înaintea Domnului şi să aducă jertfa lui de ispăşire şi arderea de tot;
Num	6	17	să pregătească berbecele ca jertfă de mulţămire Domnului, împreună cu coşul cu azimi, şi să pregătească şi darul lui de mîncare şi jertfa lui de băutură.
Num	6	18	Nazireul să-şi radă, la uşa cortului întîlnirii, capul închinat Domnului; să ia părul capului său închinat Domnului, şi să-l pună pe focul care este subt jertfa de mulţămire.
Num	6	19	Preotul să ia spata dreaptă fiartă a berbecelui, o turtă nedospită din coş, şi o plăcintă nedospită; şi să le pună în mînile Nazireului, după ce acesta şi-a ras capul închinat Domnului.
Num	6	20	Preotul să le legene într’o parte şi într’alta înaintea Domnului: acesta este un lucru sfînt, care este al preotului, împreună cu pieptul legănat şi spata adusă ca jertfă prin ridicare. Apoi, nazireul va putea să bea vin.
Num	6	21	Aceasta este legea pentru cel ce a făcut juruinţa de nazireat: acesta este darul lui, care trebuie adus Domnului pentru nazireatul lui, afară de ce-i vor îngădui mijloacele lui. Să împlinească tot ce este poruncit pentru juruinţa pe care a făcut-o, după legea nazireatului.“
Num	6	22	Domnul a vorbit lui Moise, şi a zis:
Num	6	23	„Vorbeşte lui Aaron şi fiilor lui, şi spune-le: «Aşa să binecuvîntaţi pe copiii lui Israel, şi să le ziceţi:
Num	6	24	«Domnul să te binecuvinteze, şi să te păzească!
Num	6	25	Domnul să facă să lumineze Faţa Lui peste tine, şi să Se îndure de tine!
Num	6	26	Domnul să-Şi înalţe Faţa peste tine, şi să-ţi dea pacea!
Num	6	27	Astfel să pună Numele Meu peste copiii lui Israel, şi Eu îi voi binecuvînta.“
------------------------Numeri, capitolul 7
Num	7	1	Cînd a isprăvit Moise de aşezat cortul, l-a uns şi l-a sfinţit împreună cu toate uneltele lui, precum şi altarul cu toate uneltele lui; le-a uns şi le-a sfinţit.
Num	7	2	Atunci mai marii lui Israel, căpeteniile caselor părinţilor lor, şi-au adus darurile lor: aceştia erau mai marii seminţiilor, cari luaseră parte la numărătoare.
Num	7	3	Ei şi-au adus ca dar înaintea Domnului: şase cară acoperite şi doisprezece boi, adică un car la două căpetenii, şi un bou de fiecare căpetenie; şi le-au adus înaintea cortului.
Num	7	4	Domnul a vorbit lui Moise, şi a zis:
Num	7	5	„Ia dela ei aceste lucruri, şi să le întrebuinţezi pentru slujba cortului întîlnirii; să le dai Leviţilor, fiecăruia după cum cere slujba lui.“
Num	7	6	Moise a luat carăle şi boii, şi le-a dat Leviţilor.
Num	7	7	A dat două cară şi patru boi fiilor lui Gherşon, după cum cereau slujbele lor;
Num	7	8	a dat patru cară şi opt boi fiilor lui Merari, după cum cereau slujbele lor, subt cîrmuirea lui Itamar, fiul preotului Aaron.
Num	7	9	Dar n’a dat niciunul fiilor lui Chehat, pentrucă, după cum cereau slujbele lor, ei trebuiau să ducă lucrurile sfinte pe umeri.
Num	7	10	Căpeteniile şi-au adus darurile pentru tîrnosirea altarului, în ziua cînd l-au uns; căpeteniile şi-au adus darurile înaintea altarului.
Num	7	11	Domnul a zis lui Moise: „Căpeteniile să vină unul cîte unul, şi anume fiecare în cîte o zi deosebită, ca să-şi aducă darul pentru tîrnosirea altarului.“
Num	7	12	Cel ce şi-a adus darul în ziua întîi, a fost Nahşon, fiul lui Aminadab, din seminţia lui Iuda.
Num	7	13	El a adus: o farfurie de argint în greutate de o sută treizeci de sicli, un lighean de argint de şaptezeci de sicli, după siclul sfîntului locaş, amîndouă pline cu floare de făină, frămîntată cu untdelemn, pentru darul de mîncare;
Num	7	14	o căţuie de aur de zece sicli, plină cu tămîie,
Num	7	15	un viţel, un berbece, un miel de un an, pentru arderea de tot;
Num	7	16	un ţap, pentru jertfa de ispăşire;
Num	7	17	şi, pentru jertfa de mulţămire, doi boi, cinci berbeci, cinci ţapi, cinci miei de un an. Acesta a fost darul lui Nahşon, fiul lui Aminadab.
Num	7	18	A doua zi, şi-a adus darul Netaneel, fiul lui Ţuar, căpetenia lui Isahar.
Num	7	19	El a adus: o farfurie de argint în greutate de o sută treizeci de sicli, un lighean de argint de şaptezeci de sicli,după siclul sfîntului locaş, amîndouă pline cu floare de făină, frămîntată cu untdelemn, pentru darul de mîncare;
Num	7	20	o căţuie de aur de zece sicli, plină cu tămîie;
Num	7	21	un viţel, un berbece, un miel de un an, pentru arderea de tot;
Num	7	22	un ţap, pentru jertfa de ispăşire;
Num	7	23	şi, pentru jertfa de mulţămire, doi boi, cinci berbeci, cinci ţapi, cinci miei de un an. Acesta a fost darul lui Netaneel, fiul lui Ţuar.
Num	7	24	A treia zi, căpetenia fiilor lui Zabulon, Eliab, fiul lui Helon,
Num	7	25	a adus: o farfurie de argint în greutate de o sută treizeci de sicli, un lighean de argint de şaptezeci de sicli, după siclul sfîntului locaş, amîndouă pline cu floare de făină, frămîntată cu untdelemn, pentru darul de mîncare;
Num	7	26	o căţuie de aur de zece sicli, plină cu tămîie;
Num	7	27	un viţel, un berbece, un miel de un an, pentru arderea de tot;
Num	7	28	un ţap, pentru jertfa de ispăşire;
Num	7	29	şi, pentru jertfa de mulţămire, doi boi, cinci berbeci, cinci ţapi, cinci miei de un an. Acesta a fost darul lui Eliab, fiul lui Helon.
Num	7	30	A patra zi, căpetenia fiilor lui Ruben, Eliţur, fiul lui Şedeur,
Num	7	31	a adus: o farfurie de argint în greutate de o sută treizeci de sicli, un lighean de argint de şaptezeci de sicli, după siclul sfîntului locaş, amîndouă pline cu floare de făină, frămîntată cu untdelemn, pentru darul de mîncare;
Num	7	32	o căţuie de aur de zece sicli plină cu tămîie;
Num	7	33	un viţel, un berbece, un miel de un an, pentru arderea de tot;
Num	7	34	un ţap pentru jertfa de ispăşire;
Num	7	35	şi, pentru jertfa de mulţămire, doi boi, cinci berbeci, cinci ţapi, cinci miei de un an. Acesta a fost darul lui Eliţur, fiul lui Şedeur.
Num	7	36	A cincea zi, capetenia fiilor lui Simeon, Şelumiel, fiul lui Ţurişadai,
Num	7	37	a adus: o farfurie de argint în greutate de o sută treizeci de sicli, un lighean de argint de şaptezeci de sicli, după siclul sfîntului locaş, amîndouă pline cu floare de făină, frămîntată cu untdelemn, pentru darul de mîncare;
Num	7	38	o căţuie de aur de zece sicli, plină cu tămîie;
Num	7	39	un viţel, un berbece, un miel de un an, pentru arderea de tot;
Num	7	40	un ţap, pentru jertfa de ispăşire;
Num	7	41	şi, pentru jertfa de mulţămire, doi boi, cinci berbeci, cinci ţapi, cinci miei de un an. Acesta a fost darul de mîncare al lui Şelumiel, fiul lui Ţurişadai.
Num	7	42	A şasea zi, căpetenia fiilor lui Gad, Eliasaf, fiul lui Deuel,
Num	7	43	a adus: o farfurie de argint în greutate de o sută treizeci de sicli, un lighean de argint de şaptezeci de sicli, după siclul sfîntului locaş, amîndouă pline cu floare de făină frămîntată cu untdelemn, pentru darul de mîncare;
Num	7	44	o căţuie de aur de zece sicli, plină cu tămîie;
Num	7	45	un viţel, un berbece, un miel de un an, pentru arderea de tot;
Num	7	46	un ţap, pentru jertfa de ispăşire;
Num	7	47	şi, pentru jertfa de mulţămire, doi boi, cinci berbeci, cinci ţapi, cinci miei de un an. Acesta a fost darul lui Eliasaf, fiul lui Deuel.
Num	7	48	A şaptea zi, căpetenia fiilor lui Efraim, Elişama, fiul lui Amihud,
Num	7	49	a adus: o farfurie de argint în greutate de o sută treizeci de sicli, un lighean de argint de şaptezeci de sicli, după siclul sfîntului locaş, amîndouă pline cu floare de făină, frămîntată cu untdelemn, pentru darul de mîncare;
Num	7	50	o căţuie de aur de zece sicli, plină cu tămîie;
Num	7	51	un viţel,un berbece, un miel de un an, pentru arderea de tot:
Num	7	52	un ţap, pentru jertfa de ispăşire:
Num	7	53	şi, pentru jertfa de mulţămire, doi boi, cinci berbeci, cinci ţapi, cinci miei de un an. Acesta a fost darul lui Elişama, fiul lui Amihud.
Num	7	54	A opta zi, căpetenia fiilor lui Manase, Gamliel, fiul lui Pedahţur,
Num	7	55	a adus: o farfurie de argint în greutate de o sută treizeci de sicli, un lighean de argint de şaptezeci de sicli, după siclul sfîntului locaş, amîndouă pline cu floare de făină, frămîntată cu untdelemn, pentru darul de mîncare;
Num	7	56	o căţuie de aur de zece sicli, plină cu tămîie;
Num	7	57	un viţel, un berbece, un miel de un an, pentru arderea de tot;
Num	7	58	un ţap pentru jertfa de ispăşire;
Num	7	59	şi, pentru jertfa de mulţămire, doi boi, cinci berbeci, cinci ţapi, cinci miei de un an. Acesta a fost darul lui Gamliel, fiul lui Pedahţur.
Num	7	60	A noua zi, căpetenia fiilor lui Beniamin, Abidan, fiul lui Ghideoni,
Num	7	61	a adus: o farfurie de argint în greutate de o sută treizeci de sicli, un lighean de argint de şapte zeci de sicli, după siclul sfîntului locaş, amîndouă pline cu floare de făină, frămîntată cu untdelemn, pentru darul de mîncare;
Num	7	62	o căţuie de aur de zece sicli, plină cu tămîie;
Num	7	63	un viţel, un berbece, un miel de un an, pentru arderea de tot;
Num	7	64	un ţap, pentru jertfa de ispăşire;
Num	7	65	şi, pentru jertfa de mulţămire, doi boi, cinci berbeci, cinci ţapi, cinci miei de un an. Acesta a fost darul lui Abidan, fiul lui Ghideoni.
Num	7	66	A zecea zi, căpetenia fiilor lui Dan, Ahiezer, fiul lui Amişadai,
Num	7	67	a adus: o farfurie de argint în greutate de o sută treizeci de sicli, un lighean de argint de şaptezeci de sicli, după siclul sfîntului locaş, amîndouă pline cu floare de făină, frămîntată cu untdelemn, pentru darul de mîncare;
Num	7	68	o căţuie de aur, plină cu tămîie;
Num	7	69	un viţel, un berbece, un miel de un an, pentru arderea de tot;
Num	7	70	un ţap, pentru jertfa de ispăşire;
Num	7	71	şi pentru jertfa de mulţămire, doi boi, cinci berbeci, cinci ţapi, cinci miei de un an. Acesta a fost darul lui Ahiezer, fiul lui Amişadai.
Num	7	72	A unsprezecea zi, căpetenia fiilor lui Aşer, Paguiel, fiul lui Ocran,
Num	7	73	a adus: o farfurie de argint în greutate de o sută treizeci de sicli, un lighean de argint de şaptezeci de sicli, după siclul sfîntului locaş, amîndouă pline cu floare de făină, frămîntată cu untdelemn, pentru darul de mîncare;
Num	7	74	o căţuie de aur de zece sicli, plină cu tămîie;
Num	7	75	un viţel, un berbece, un miel de un an, pentru arderea de tot;
Num	7	76	un ţap, pentru jertfa de ispăşire;
Num	7	77	şi, pentru jertfa de mulţămire, doi boi, cinci berbeci, cinci ţapi, cinci miei de un an. Acesta a fost darul lui Paguiel, fiul lui Ocran.
Num	7	78	A douăsprezecea zi, căpetenia fiilor lui Neftali, Ahira, fiul lui Enan,
Num	7	79	a adus: o farfurie de argint în greutate de o sută treizeci de sicli, un lighian de argint de şaptezeci de sicli, după siclul sfîntului locaş, amîndouă pline cu floare de făină, frămîntată cu untdelemn, pentru darul de mîncare;
Num	7	80	o căţuie de aur de zece sicli, plină cu tămîie;
Num	7	81	un viţel, un berbece, un miel de un an, pentru arderea de tot;
Num	7	82	un ţap, pentru jertfa de ispăşire;
Num	7	83	şi, pentru jertfa de mulţămire, doi boi, cinci berbeci, cinci ţapi, cinci miei de un an. Acesta a fost darul lui Ahira, fiul lui Enan.
Num	7	84	Acestea au fost darurile aduse de căpeteniile lui Israel pentru tîrnosirea altarului, în ziua cînd l-au uns. Au fost douăsprezece farfurii de argint, douăsprezece ligheane de argint, douăsprezece căţuii de aur;
Num	7	85	fiecare farfurie de argint cîntărea o sută treizeci de sicli, şi fiecare lighian cîntărea şaptezeci de sicli, aşa că argintul acestor unelte se ridica în totul la două mii patru sute de sicli, după siclul sfîntului locaş.
Num	7	86	Au fost douăsprezece căţui de aur pline cu tămîie, cîte zece sicli căţuia, după siclul sfîntului locaş; aurul căţuiilor se ridica în totul la o sută douăzeci de sicli.
Num	7	87	Toate dobitoacele pentru arderea de tot au fost doisprezece viţei, doisprezece berbeci, doisprezece miei de un an, cu darurile de mîncare obicinuite, doisprezece ţapi, pentru jertfa de ispăşire.
Num	7	88	Toate dobitoacele pentru jertfa de mulţămire: douăzeci şi patru de boi, şasezeci de berbeci, şasezeci de ţapi, şasezeci de miei de un an. Acestea au fost darurile aduse pentru tîrnosirea altarului, după ce l-au uns.
Num	7	89	Cînd intra Moise în cortul întîlnirii ca să vorbească cu Domnul, auzea glasul care-i vorbea de pe capacul ispăşirii care era aşezat pe chivotul mărturiei, între cei doi heruvimi. Şi vorbea cu Domnul.
------------------------Numeri, capitolul 8
Num	8	1	Domnul a vorbit lui Moise, şi a zis:
Num	8	2	„Vorbeşte lui Aaron, şi spune-i: Cînd vei aşeza candelele în sfeşnic, cele şapte candele vor trebui să lumineze în partea dinainte a sfeşnicului.“
Num	8	3	Aaron a făcut aşa; a aşezat candelele în partea dinainte a sfeşnicului, cum poruncise lui Moise Domnul.
Num	8	4	Sfeşnicul era de aur bătut; atît piciorul cît şi florile lui, erau de aur bătut. Moise făcuse sfeşnicul după chipul, pe care i-l arătase Domnul.
Num	8	5	Domnul a vorbit lui Moise, şi a zis:
Num	8	6	„Ia pe Leviţi din mijlocul copiilor lui Israel, şi curăţeşte-i.
Num	8	7	Iată cum să-i curăţeşti: Stropeşte-i cu apă ispăşitoare; să lase să treacă briciul peste tot trupul lor, să-şi spele hainele, şi să se curăţească.
Num	8	8	Să ia apoi un viţel, cu darul de mîncare obicinuit, făcut din floare de făină, frămîntată cu untdelemn; şi să mai iei un alt viţel pentru jertfa de ispăşire.
Num	8	9	Să apropii pe Leviţi înaintea cortului întîlnirii, şi să strîngi toată adunarea copiilor lui Israel.
Num	8	10	Să apropii pe Leviţi înaintea Domnului; şi copiii lui Israel să-şi pună mînile pe Leviţi.
Num	8	11	Aaron să legene pe Leviţi într’o parte şi într’alta înaintea Domnului, ca un dar legănat din partea copiilor lui Israel; şi să fie închinaţi astfel în slujba Domnului.
Num	8	12	Leviţii să-şi pună mînile pe capul viţeilor, şi să aduci unul ca jertfă de ispăşire, şi altul ca ardere de tot, ca să faci ispăşire pentru Leviţi.
Num	8	13	Să pui pe Leviţi în picioare înaintea lui Aaron şi înaintea fiilor lui, şi să-i legeni într’o parte şi într’alta, ca un dar legănat Domnului.
Num	8	14	Aşa să desparţi pe Leviţi din mijlocul copiilor lui Israel; şi Leviţii vor fi ai Mei.
Num	8	15	După aceea, Leviţii să vină să facă slujba în cortul întîlnirii. Astfel să-i curăţeşti şi să-i legeni într’o parte şi într’alta, ca un dar legănat.
Num	8	16	Căci ei Îmi sînt daţi cu totul din mijlocul copiilor lui Israel: Eu i-am luat pentru Mine în locul întîilor născuţi, din toţi întîii născuţi ai copiilor lui Israel.
Num	8	17	Căci orice întîi născut al copiilor lui Israel este al Meu, atît din oameni cît şi din dobitoace; Mie Mi i-am închinat în ziua cînd am lovit pe toţi întîii născuţi în ţara Egiptului.
Num	8	18	Şi Eu am luat pe Leviţi în locul tuturor întîilor născuţi ai copiilor lui Israel.
Num	8	19	Am dat pe Leviţi în totul lui Aaron şi fiilor lui, din mijlocul copiilor lui Israel, ca să facă slujbă pentru copiii lui Israel în cortul întîlnirii, să facă ispăşire pentru copiii lui Israel, şi astfel copiii lui Israel să nu fie loviţi cu nici o urgie, cînd se vor apropia de sfîntul locaş.“
Num	8	20	Moise, Aaron şi toată adunarea copiilor lui Israel, au făcut cu Leviţii tot ce poruncise lui Moise Domnul despre Leviţi; aşa au făcut copiii lui Israel cu ei.
Num	8	21	Leviţii s’au curăţit, şi şi-au spălat hainele. Aaron i-a legănat într’o parte şi într’alta, ca un dar legănat înaintea Domnului, şi a făcut ispăşire pentru ei, ca să-i curăţească.
Num	8	22	După aceea, Leviţii au venit să-şi facă slujba în cortul întîlnirii, în faţa lui Aaron şi a fiilor lui. Întocmai cum poruncise lui Moise Domnul cu privire la Leviţi, aşa s’a făcut cu ei.
Num	8	23	Domnul a vorbit lui Moise, şi a zis:
Num	8	24	„Iată legea privitoare la Leviţi. Dela vîrsta de douăzeci şi cinci de ani în sus, orice Levit va intra în slujba cortului întîlnirii ca să îndeplinească o slujbă acolo.
Num	8	25	Dela vîrsta de cincizeci de ani încolo, să iasă din slujbă, şi să nu mai slujească.
Num	8	26	Va putea să ajute pe fraţii lui în cortul întîlnirii, să păzească ce le este dat în grijă; dar să nu mai facă slujbă. Aşa să faci cu Leviţii în ce priveşte slujbele lor.“
------------------------Numeri, capitolul 9
Num	9	1	Domnul a vorbit lui Moise, în pustia Sinai, în luna întîi a anului al doilea, după ieşirea lor din ţara Egiptului. Şi a zis:
Num	9	2	„Copiii lui Israel să prăznuiască Paştele la vremea hotărîtă.
Num	9	3	Să le prăznuiţi la vremea hotărîtă, în a patrusprezecea zi a lunii acesteia, seara {Evreieşte; între cele două seri}; să le prăznuiţi după toate legile, şi după toate poruncile privitoare la ele.“
Num	9	4	Moise a vorbit copiilor lui Israel, să prăznuiască Paştele.
Num	9	5	Şi au prăznuit Paştele în a patrusprezecea zi a lunii întîi, seara, în pustia Sinai; copiii lui Israel au făcut întocmai după toate poruncile, pe cari le dăduse lui Moise Domnul.
Num	9	6	S’a întîmplat că nişte oameni, fiind necuraţi din pricină că se atinseseră de un mort, nu puteau prăznui Paştele în ziua aceea. Ei s’au înfăţişat în aceeaş zi înaintea lui Moise şi înaintea lui Aaron.
Num	9	7	Şi oamenii aceia au zis lui Moise: „Noi sîntem necuraţi din pricina unui mort; de ce să fim nevoiţi să nu ne aducem la vremea hotărîtă darul cuvenit Domnului în mijlocul copiilor lui Israel?“
Num	9	8	Moise le-a răspuns: „Aşteptaţi să văd ce vă porunceşte Domnul.“
Num	9	9	Şi Domnul a vorbit lui Moise, şi a zis:
Num	9	10	„Vorbeşte copiilor lui Israel, şi spune-le: «Dacă cineva dintre voi sau dintre urmaşii voştri este necurat din pricina unui mort, sau este într’o călătorie lungă, totuş să prăznuiască Paştele în cinstea Domnului.
Num	9	11	Şi, să le prăznuiască în luna a doua, în ziua a patrusprezecea, seara; să le mănînce cu azimi şi ierburi amare.
Num	9	12	Să nu lase din ele nimic pînă a doua zi dimineaţa, şi să nu frîngă niciun os din ele. Să le prăznuiască după toate poruncile privitoare la Paşte.
Num	9	13	Dacă cineva nu este necurat, nici nu este în călătorie, şi totuş nu prăznuieşte Paştele, sufletul acela să fie nimicit din poporul lui; pentru că n’a adus darul cuvenit Domnului la vremea hotărîtă, omul acela să-şi ia pedeapsa pentru păcatul lui.
Num	9	14	Dacă un străin, care locuieşte între voi, prăznuieşte Paştele Domnului, să se ţină de legile şi poruncile privitoare la Paşte. Aceeaş lege să fie între voi, pentru străin ca şi pentru băştinaş.“
Num	9	15	În ziua cînd a fost aşezat cortul, norul a acoperit locaşul cortului întîlnirii; şi, de seara pînă dimineaţa deasupra cortului era ca înfăţişarea unui foc.
Num	9	16	Totdeauna era aşa: ziua, norul acoperea cortul, iar noaptea avea înfăţişarea unui foc.
Num	9	17	Cînd se ridica norul de pe cort, porneau şi copiii lui Israel; şi acolo unde se oprea norul, tăbărau şi copiii lui Israel.
Num	9	18	Copiii lui Israel porneau după porunca Domnului şi tăbărau după porunca Domnului; tăbărau atîta vreme cît rămînea norul deasupra cortului.
Num	9	19	Cînd norul rămînea mai multă vreme deasupra cortului, copiii lui Israel ascultau de porunca Domnului, şi nu porneau.
Num	9	20	Cînd norul rămînea mai puţine zile deasupra cortului, ei tăbărau după porunca Domnului, şi porneau după porunca Domnului.
Num	9	21	Dacă norul se oprea de seara pînă dimineaţa, şi se ridica dimineaţa, atunci porneau şi ei. Dacă norul se ridica după o zi şi o noapte, atunci porneau şi ei.
Num	9	22	Dacă norul se oprea deasupra cortului două zile, sau o lună, sau un an, copiii lui Israel rămîneau tăbărîţi, şi nu porneau; şi cînd se ridica, porneau şi ei.
Num	9	23	Tăbărau după porunca Domnului, şi porneau după porunca Domnului; ascultau de porunca Domnului, de porunca Domnului dată prin Moise.
------------------------Numeri, capitolul 10
Num	10	1	Domnul a vorbit lui Moise, şi a zis:
Num	10	2	„Fă-ţi două trîmbiţe de argint; să le faci de argint bătut. Ele să-ţi slujească pentru chemarea adunării şi pentru pornirea taberilor.
Num	10	3	Cînd se va suna cu ele, toată adunarea să se strîngă la tine, la uşa cortului întîlnirii.
Num	10	4	Cînd se va suna numai cu o trîmbiţă, să se strîngă la tine căpeteniile, mai marii peste miile lui Israel.
Num	10	5	Cînd veţi suna cu vîlvă, să pornească ceice tăbărăsc la răsărit;
Num	10	6	cînd veţi suna a doua oară cu vîlvă, să pornească ceice tăbărăsc la miază-zi: pentru plecarea lor, să se sune cu vîlvă.
Num	10	7	Cînd va fi vorba de strîngerea adunării, să sunaţi, dar să nu sunaţi cu vîlvă.
Num	10	8	Din trîmbiţe să sune fiii lui Aaron, preoţii. Aceasta să fie o lege vecinică pentru voi şi pentru urmaşii voştri.
Num	10	9	Cînd veţi merge la război, în ţara voastră, împotriva vrăjmaşului care va lupta împotriva voastră, să sunaţi cu vîlvă din trîmbiţe, şi Domnul, Dumnezeul vostru, Îşi va aduce aminte de voi, şi veţi fi izbăviţi de vrăjmaşii voştri.
Num	10	10	În zilele voastre de bucurie, la sărbătorile voastre, şi la lunile noi ale voastre, să sunaţi din trîmbiţe, cînd vă veţi aduce arderile de tot şi jertfele de mulţămire; şi ele vor face ca Dumnezeul vostru să-Şi aducă aminte de voi. Eu sînt Domnul, Dumnezeul vostru.“
Num	10	11	În ziua a douăsprezecea a lunii a doua a anului al doilea, s’a ridicat norul de pe cortul întîlnirii.
Num	10	12	Şi copiii lui Israel au pornit din pustia Sinai după taberile lor. Norul s’a oprit în pustia Paran.
Num	10	13	Această întîie plecare au făcut-o după porunca Domnului dată prin Moise.
Num	10	14	Întăi a pornit steagul taberii fiilor lui Iuda, împreună cu oştirile lui. Peste oştirea lui Iuda era mai mare Nahşon, fiul lui Aminadab;
Num	10	15	peste oştirea seminţiei fiilor lui Isahar era Netaneel, fiul lui Ţuar;
Num	10	16	peste oştirea seminţiei fiilor lui Zabulon, era Eliab, fiul lui Helon.
Num	10	17	Cînd a fost desfăcut cortul, au pornit întăi fiii lui Gherşon şi fiii lui Merari, ducînd cortul.
Num	10	18	Apoi a pornit steagul taberii lui Ruben, împreună cu oştirile lui. Peste oştirea lui Ruben era mai mare Eliţur, fiul lui Şedeur;
Num	10	19	peste oştirea seminţiei fiilor lui Simeon, era Şelumiel, fiul lui Ţurişadai;
Num	10	20	peste oştirea seminţiei fiilor lui Gad era Eliasaf, fiul lui Deuel.
Num	10	21	Apoi au pornit Chehatiţii, ducînd sfîntul locaş; pănă la venirea lor ceilalţi întinseseră cortul.
Num	10	22	Apoi a pornit steagul taberii fiilor lui Efraim, împreună cu oştirile lui. Peste oştirea lui Efraim era mai mare Elişama, fiul lui Amihud;
Num	10	23	peste oştirea seminţiei fiilor lui Manase era Gamliel, fiul lui Pedahţur;
Num	10	24	peste oştirea seminţiei fiilor lui Beniamin era Abidan, fiul lui Ghideoni.
Num	10	25	Apoi a pornit steagul taberii fiilor lui Dan, împreună cu oştirile lui: ei erau coada tuturor taberilor. Peste oştirea lui Dan era mai mare Ahiezer, fiul lui Amişadai;
Num	10	26	peste oştirea seminţiei fiilor lui Aşer era Paguiel, fiul lui Ocran;
Num	10	27	peste oştirea seminţiei fiilor lui Neftali era Ahira, fiul lui Enan.
Num	10	28	Acesta a fost şirul în care au pornit copiii lui Israel, după oştirile lor; aşa au plecat.
Num	10	29	Moise a zis lui Hobab, fiul lui Reuel, Madianitul, socrul lui Moise: „Noi plecăm spre locul despre care Domnul a zis: «Eu vi-l voi da.» Vino cu noi, şi îţi vom face bine, căci Domnul a făgăduit că va face bine lui Israel.“
Num	10	30	Hobab i-a răspuns: „Nu pot să merg; ci mă voi duce în ţara mea şi în locul meu de naştere.“
Num	10	31	Şi Moise a zis:„Nu ne părăsi, te rog; fiindcă tu cunoşti locurile unde putem să tăbărîm în pustie; deci tu să ne fii călăuză.
Num	10	32	Şi dacă vii cu noi, te vom face să te bucuri de binele, pe care ni-l va face Domnul.“
Num	10	33	Ei au plecat dela muntele Domnului, şi au mers trei zile; chivotul legămîntului Domnului a pornit înaintea lor, şi a făcut un drum de trei zile, ca să le caute un loc de odihnă.
Num	10	34	Norul Domnului era deasupra lor în timpul zilei, cînd porneau din tabără.
Num	10	35	Cînd pornea chivotul, Moise zicea: „Scoală-Te, Doamne, ca să se împrăştie vrăjmaşii Tăi, şi să fugă dinaintea Feţei Tale cei ce Te urăsc!“
Num	10	36	Iar cînd îl aşezau, zicea: „Întoarce-Te, Doamne, la zecile de mii ale miilor lui Israel!“
------------------------Numeri, capitolul 11
Num	11	1	Poporul a cîrtit în gura mare împotriva Domnului, zicînd că-i merge rău. Cînd a auzit Domnul, S’a mîniat. S’a aprins între ei focul Domnului şi a mistuit o parte din marginea taberii.
Num	11	2	Poporul a strigat către Moise. Moise s’a rugat Domnului, şi focul s’a stins.
Num	11	3	Locului aceluia i-au pus numele Tabeera {Sau Ardere}, pentrucă se aprinsese focul Domnului printre ei.
Num	11	4	Adunăturii de oameni, cari se aflau în mijlocul lui Israel, i-a venit poftă, ba chiar şi copiii lui Israel au început să plîngă, şi să zică: „Cine ne va da carne să mîncăm?
Num	11	5	Ne aducem aminte de peştii pe cari-i mîncam în Egipt, şi cari nu ne costau nimic, de castraveţi, de pepeni, de praji, de ceapă şi de usturoi.
Num	11	6	Acum ni s’a uscat sufletul: nu mai este nimic! Ochii noştri nu văd decît mana aceasta.“
Num	11	7	Mana semăna cu grăuntele de coriandru, şi la vedere era ca bedeliumul.
Num	11	8	Poporul se risipea şi o strîngea, o măcina la rîşniţă, sau o pisa într’o piuă; o fierbea în oală, şi făcea turte din ea. Mana avea gustul unei turte făcute cu untdelemn.
Num	11	9	Cînd cădea roua noaptea în tabără, cădea şi mana.
Num	11	10	Moise a auzit pe popor plîngînd, fiecare în familia lui şi la uşa cortului lui. Mînia Domnului s’a aprins cu tărie. Moise s’a întristat,
Num	11	11	şi a zis Domnului: „Pentru ce mîhneşti Tu pe robul Tău, şi pentru ce n’am căpătat eu trecere înaintea Ta, de ai pus peste mine sarcina acestui popor întreg?
Num	11	12	Oare eu am zămislit pe poporul acesta? Oare eu l-am născut, ca să-mi zici:«Poartă-l la sînul tău, cum poartă doica pe copil,» pînă în ţara pe care ai jurat părinţilor lui că i-o vei da?
Num	11	13	De unde să iau carne, ca să dau la tot poporul acesta? Căci ei plîng la mine, zicînd:«Dă-ne carne ca să mîncăm!»
Num	11	14	Eu singur nu pot să port pe tot poporul acesta, căci este prea greu pentru mine.
Num	11	15	Decît să Te porţi aşa cu mine, mai bine omoară-mă, Te rog, dacă mai am vreo trecere înaintea Ta, ca să nu-mi mai văd nenorocirea.“
Num	11	16	Domnul a zis lui Moise: „Adună la Mine şaptezeci de bărbaţi, dintre bătrînii lui Israel, din cei pe cari-i cunoşti ca bătrîni ai poporului şi cu putere asupra lor; adu-i la cortul întîlnirii, şi să se înfăţişeze acolo împreună cu tine.
Num	11	17	Eu Mă voi pogorî, şi îţi voi vorbi acolo; voi lua din duhul care este peste tine, şi-l voi pune peste ei ca să poarte împreună cu tine sarcina poporului, şi să n’o porţi tu singur.
Num	11	18	Să spui poporului: «Sfinţiţi-vă pentru mîne, şi aveţi să mîncaţi carne, fiindcă aţi plîns în auzul Domnului, şi aţi zis: «Cine ne va da carne să mîncăm? Căci noi o duceam bine în Egipt!» Domnul vă va da carne, şi veţi mînca.
Num	11	19	Aveţi să mîncaţi carne, nu o zi, nici două zile, nici cinci zile, nici zece zile, nici două zeci de zile,
Num	11	20	ci o lună întreagă, pînă vă va ieşi pe nări, şi vă veţi scîrbi de ea, pentrucă n’aţi ascultat de Domnul care este în mijlocul vostru, şi pentrucă aţi plîns înaintea Lui, zicînd: «Pentruce am ieşit noi oare din Egipt?.“
Num	11	21	Moise a zis: „Şase sute de mii de oameni cari merg pe jos alcătuiesc poporul în mijlocul căruia sînt eu, şi Tu zici: «Le voi da carne, şi vor mînca o lună întreagă!»
Num	11	22	Putem tăia oare atîtea oi şi atîţia boi, ca să ajungă? Sau nu cumva avem să prindem toţi peştii mării, ca să le ajungă?“
Num	11	23	Domnul a răspuns lui Moise: „Nu cumva s’a scurtat oare mîna Domnului? Vei vedea acum dacă ceeace ţi-am spus se va întîmpla sau nu.“
Num	11	24	Moise a ieşit, şi a spus poporului cuvintele Domnului. A adunat şaptezeci de bărbaţi din bătrînii poporului, şi i-a pus în jurul cortului.
Num	11	25	Domnul S’a pogorît în nor, şi a vorbit lui Moise; a luat din duhul care era peste el, şi l-a pus peste cei şaptezeci de bătrîni. Şi de îndată ce duhul s’a aşezat peste ei, au început să proorocească; dar după aceea n’au mai proorocit.
Num	11	26	Doi oameni, unul numit Eldad, şi altul Medad, rămăseseră în tabără, şi duhul s’a aşezat şi peste ei; căci erau dintre cei scrişi, măcar că nu se duseseră la cort. Şi au început să proorocească şi ei în tabără.
Num	11	27	Un tînăr a alergat şi a dat de ştire lui Moise, zicînd: „Eldad şi Medad proorocesc în tabără.“
Num	11	28	Şi Iosua, fiul lui Nun, care slujea lui Moise din tinereţa lui, a luat cuvîntul, şi a zis: „Domnule Moise, opreşte-i.“
Num	11	29	Moise i-a răspuns: „Eşti gelos pentru mine? Să dea Dumnezeu ca tot poporul Domnului să fie alcătuit din prooroci, şi Domnul să-Şi pună Duhul Lui peste ei!“
Num	11	30	Apoi Moise s’a întors în tabără, el şi bătrînii lui Israel.
Num	11	31	Domnul a făcut să sufle de peste mare un vînt, care a adus prepeliţe, şi le-a răspîndit peste tabără cale cam de o zi într’o parte şi cale cam de o zi de cealaltă parte în jurul taberii. Aveau o înălţime de aproape doi coţi dela faţa pămîntului.
Num	11	32	În tot timpul zilei aceleia şi toată noaptea, şi toată ziua următoare, poporul s’a sculat şi a strîns prepeliţe; cel ce strînsese cel mai puţin avea zece omeri. Ei şi le-au întins în jurul taberii.
Num	11	33	Pe cînd carnea era încă în dinţii lor, fără să fie mestecată, Domnul S’a aprins de mînie împotriva poporului; şi Domnul a lovit poporul cu o urgie foarte mare.
Num	11	34	Au pus locului aceluia numele Chibrot-Hataava {Sau Mormintele lăcomiei}, pentrucă acolo au îngropat pe poporul apucat de poftă.
Num	11	35	Dela Chibrot-Hataava, poporul a plecat la Haţerot, şi s’a oprit la Haţerot.
------------------------Numeri, capitolul 12
Num	12	1	Maria şi Aaron au vorbit împotriva lui Moise din pricina femeii etiopiane pe care o luase el de nevastă; căci luase o femeie etiopiană.
Num	12	2	Şi au zis: „Oare numai prin Moise vorbeşte Domnul? Nu vorbeşte oare şi prin noi?“ Şi Domnul a auzit-o.
Num	12	3	Moise însă era un om foarte blînd, mai blînd decît orice om de pe faţa pămîntului.
Num	12	4	Deodată Domnul a zis lui Moise, lui Aaron şi Mariei: „Duceţi-vă, cîteşi trei la cortul întîlnirii.“ Şi s-au dus cîteşi trei.
Num	12	5	Domnul S’a pogorît în stîlpul de nor, şi a stătut la uşa cortului. A chemat pe Aaron şi pe Maria, şi ei s’au apropiat amîndoi.
Num	12	6	Şi a zis: „Ascultaţi bine ce vă spun! Cînd va fi printre voi un prooroc, Eu, Domnul, Mă voi descoperi lui într’o vedenie sau îi voi vorbi într-un vis.
Num	12	7	Nu tot aşa este însă cu robul Meu Moise. El este credincios în toată casa Mea.
Num	12	8	Eu îi vorbesc gură către gură, Mă descopăr lui nu prin lucruri grele de înţeles, ci el vede chipul Domnului. Cum de nu v’aţi temut deci să vorbiţi împotriva robului Meu, împotriva lui Moise?“
Num	12	9	Domnul S’a aprins de mînie împotriva lor. Şi a plecat.
Num	12	10	Norul s’a depărtat de pe cort. Şi iată că Maria era plină de lepră, albă ca zăpada. Aaron s’a întors spre Maria; şi iată că ea avea lepră.
Num	12	11	Atunci Aaron a zis lui Moise: „Ah, domnul meu, nu ne face să purtăm pedeapsa păcatului pe care l-am făcut ca nişte nechibzuiţi, şi de care ne-am făcut vinovaţi!“
Num	12	12	Să nu fie Maria ca un copii născut mort, a cărui carne este pe jumătate putredă cînd iese din pîntecele mamei lui“!
Num	12	13	Moise a strigat către Domnul, zicînd: „Dumnezeule, Te rog, vindecă-o!“
Num	12	14	Şi Domnul a zis lui Moise: „Dacă ar fi scuipat-o tatăl ei în obraz, n’ar fi fost ea oare de ocară timp de şapte zile? Să fie închisă deci şapte zile afară din tabără; după aceea, să fie primită în tabără.“
Num	12	15	Maria a fost închisă şapte zile afară din tabără. Şi poporul n’a pornit, pănă ce a intrat din nou Maria în tabără.
Num	12	16	După aceea, poporul a plecat din Haţerot, şi a tăbărît în pustia Paran.
------------------------Numeri, capitolul 13
Num	13	1	Domnul a vorbit lui Moise, şi a zis:
Num	13	2	„Trimete nişte oameni să iscodească ţara Canaanului, pe care o dau copiilor lui Israel. Să trimeţi cîte un om pentru fiecare din seminţiile părinţilor lor, toţi să fie dintre fruntaşii lor.“
Num	13	3	Moise i-a trimes din pustia Paran, după porunca Domnului; toţi oamenii aceştia erau căpetenii ale copiilor lui Israel.
Num	13	4	Iată numele lor: pentru seminţia lui Ruben: Şamua, fiul lui Zacur;
Num	13	5	pentru seminţia lui Simeon: Şafat, fiul lui Hori;
Num	13	6	pentru seminţia lui Iuda: Caleb, fiul lui Iefune;
Num	13	7	pentru seminţia lui Isahar: Igual, fiul lui Iosif;
Num	13	8	pentru seminţia lui Efraim: Hosea, fiul lui Nun;
Num	13	9	pentru seminţia lui Beniamin: Palti, fiul lui Rafu;
Num	13	10	pentru seminţia lui Zabulon: Gadiel, fiul lui Sodi;
Num	13	11	pentru seminţia lui Iosif, seminţia lui Manase: Gadi, fiul lui Susi;
Num	13	12	pentru seminţia lui Dan: Amiel, fiul lui Ghemali;
Num	13	13	pentru seminţia lui Aşer: Setur, fiul lui Micael;
Num	13	14	pentru seminţia lui Neftali: Nahbi, fiul lui Vofsi;
Num	13	15	pentru seminţia lui Gad: Gheuel, fiul lui Machi.
Num	13	16	Acestea sînt numele bărbaţilor, pe cari i-a trimes Moise să iscodească ţara. Lui Hosea, fiul lui Nun, Moise i-a pus numele Iosua.
Num	13	17	Moise i-a trimes să iscodească ţara Canaanului. El le-a zis: „Mergeţi de aici spre miazăzi, şi apoi să vă suiţi pe munte.
Num	13	18	Vedeţi ţara, vedeţi cum este ea, cum este poporul care o locuieşte, dacă este tare sau slab, dacă este mic sau mare la număr;
Num	13	19	vedeţi cum este ţara în care locuieşte: dacă este bună sau rea; cum sînt cetăţile în cari locuieşte: dacă sînt deschise sau întărite;
Num	13	20	cum este pămîntul: dacă este gras sau sterp, dacă sînt sau nu copaci pe el. Fiţi cu inimă, şi luaţi cu voi roade din ţară.“ Era pe vremea cînd încep să se coacă strugurii.
Num	13	21	Ei s’au suit, şi au iscodit ţara, dela pustia Ţin pînă la Rehob, pe drumul care duce la Hamat.
Num	13	22	S’au suit pe la miazăzi, şi au mers pînă la Hebron, unde se aflau Ahiman, Şeşai şi Talmai, copiii lui Anac. Hebronul fusese zidit cu şapte ani înainte de cetatea Ţoan din Egipt.
Num	13	23	Au ajuns pînă la valea Eşcol; acolo au tăiat o ramură de viţă cu un strugur, şi l-au dus cîte doi cu ajutorul unei prăjini, au luat şi rodii şi smochine.
Num	13	24	Locul acela l-au numit valea Eşcol {Sau Strugure}, din pricina strugurelui pe care l-au tăiat de acolo copiii lui Israel.
Num	13	25	S’au întors dela iscodirea ţării după patruzeci de zile împlinite,
Num	13	26	Au plecat şi au ajuns la Moise şi la Aaron, şi la toată adunarea copiilor lui Israel, la Cades, în pustia Paran. Le-au adus ştiri, lor şi întregei adunări, şi le-au arătat roadele ţării.
Num	13	27	Iată ce au istorisit lui Moise: „Ne-am dus în ţara în care ne-ai trimes. Cu adevărat, este o ţară în care curge lapte şi miere, şi iată-i roadele.
Num	13	28	Dar poporul care locuieşte în ţara aceasta este puternic, cetăţile sînt întărite şi foarte mari. Ba încă am văzut acolo şi pe fiii lui Anac.
Num	13	29	Amaleciţii locuiesc ţinutul dela miază-zi; Iebusiţii şi Amoriţii locuiesc muntele; şi Cananiţii şi Hetiţii locuiesc lîngă mare şi dealungul Iordanului.“
Num	13	30	Caleb a potolit poporul, care cîrtea împotriva lui Moise. El a zis: „Haidem să ne suim, şi să punem mîna pe ţară, căci vom fi biruitori!“
Num	13	31	Dar bărbaţii cari fuseseră împreună cu el au zis: „Nu putem să ne suim împotriva poporului acestuia, căci este mai tare decît noi.“
Num	13	32	Şi au înegrit înaintea copiilor lui Israel ţara pe care o iscodiseră. Ei au zis: „Ţara pe care am străbătut-o, ca s’o iscodim, este o ţară care mănîncă pe locuitorii ei; toţi aceia pe cari i-am văzut acolo sînt oameni de statură înaltă.
Num	13	33	Apoi am mai văzut în ea pe uriaşi, pe copiii lui Anac, cari se trag din neamul uriaşilor: înaintea noastră şi faţă de ei parcă eram nişte lăcuste.“
------------------------Numeri, capitolul 14
Num	14	1	Toată adunarea a ridicat glasul şi a început să ţipe. Şi poporul a plîns în noaptea aceea.
Num	14	2	Toţi copiii lui Israel au cîrtit împotriva lui Moise şi Aaron, şi toată adunarea le-a zis: „De ce n’om fi murit noi în ţara Egiptului, sau de ce n’om fi murit în pustia aceasta?
Num	14	3	Pentruce ne duce Domnul în ţara aceasta, în care vom cădea ucişi de sabie, iar nevestele noastre şi copilaşii noştri vor fi de jaf? Nu este oare mai bine să ne întoarcem în Egipt?“
Num	14	4	Şi au zis unul altuia: „Să ne alegem o căpetenie, şi să ne întoarcem în Egipt.“
Num	14	5	Moise şi Aaron au căzut cu faţa la pămînt, în faţa întregei adunări a copiilor lui Israel care era strînsă la o laltă.
Num	14	6	Şi, dintre cei ce iscodiseră ţara, Iosua, fiul lui Nun, şi Caleb, fiul lui Iefune, şi-au rupt hainele,
Num	14	7	şi au vorbit astfel întregei adunări a copiilor lui Israel: „Ţara pe care am străbătut-o noi ca s’o iscodim, este o ţară foarte bună, minunată.
Num	14	8	Dacă Domnul va fi binevoitor cu noi, ne va duce în ţara aceasta, şi ne-o va da: este o ţară în care curge lapte şi miere.
Num	14	9	Numai, nu vă răzvrătiţi împotriva Domnului, şi nu vă temeţi de oamenii din ţara aceea, căci îi vom mînca. Ei nu mai au niciun sprijin: Domnul este cu noi, nu vă temeţi de ei!“
Num	14	10	Toată adunarea vorbea să-i ucidă cu pietre, cînd slava Domnului s’a arătat peste cortul întîlnirii, înaintea tuturor copiilor lui Israel.
Num	14	11	Şi Domnul a zis lui Moise: „Pînă cînd Mă va nesocoti poporul acesta? Pînă cînd nu va crede el în Mine, cu toate minunile pe cari le fac în mijlocul lui?
Num	14	12	De aceea, îl voi lovi cu ciumă, şi-l voi nimici, dar pe tine te voi face un neam mai mare şi mai puternic decît el.“
Num	14	13	Moise a zis Domnului: „Egiptenii vor auzi lucrul acesta, ei, din mijlocul cărora ai scos pe poporul acesta prin puterea Ta.
Num	14	14	Şi vor spune locuitorilor ţării aceleia. Ei ştiau că Tu, Domnul, eşti în mijlocul poporului acestuia; că Te arătai în chip văzut, Tu, Domnul; că norul Tău stă peste el; că Tu mergi înaintea lui ziua într’un stîlp de nor, şi noaptea într’un stîlp de foc.
Num	14	15	Dacă omori pe poporul acesta ca pe un singur om, neamurile, cari au auzit vorbindu-se de Tine, vor zice:
Num	14	16	«Domnul n’avea putere să ducă pe poporul acesta în ţara pe care jurase că i-o va da: de aceea l-a omorît în pustie!»
Num	14	17	Acum, să se arate puterea Domnului în mărimea ei, cum ai spus cînd ai zis:
Num	14	18	«Domnul este încet la mînie şi bogat în bunătate, iartă fărădelegea şi răsvrătirea; dar nu ţine pe cel vinovat drept nevinovat, şi pedepseşte fărădelegea părinţilor în copii pînă la al treilea şi la al patrulea neam.
Num	14	19	Iartă dar fărădelegea poporului acestuia, după mărimea îndurării Tale, cum ai iertat poporului acestuia din Egipt pînă aici.“
Num	14	20	Şi Domnul a spus: „Iert cum ai cerut.
Num	14	21	Dar cît este de adevărat că Eu sînt viu şi că slava Domnului va umplea tot pămîntul,
Num	14	22	atît este de adevărat că toţi ceice au văzut cu ochii lor slava Mea, şi minunile pe cari le-am făcut în Egipt şi în pustie, şi totuş M’au ispitit de zece ori acum, şi n’au ascultat glasul Meu,
Num	14	23	toţi aceia nu vor vedea ţara pe care am jurat părinţilor lor că le-o voi da, şi anume, toţi cei ce M’au nesocotit, n’o vor vedea.
Num	14	24	Iar pentrucă robul Meu Caleb a fost însufleţit de un alt duh, şi a urmat în totul calea Mea, îl voi face să intre în ţara în care s’a dus, şi urmaşii lui o vor stăpîni.
Num	14	25	Amaleciţii şi Canaaniţii locuiesc valea aceasta: deci mîne, întoarceţi-vă, şi plecaţi în pustie, pe calea care duce spre Marea Roşie.“
Num	14	26	Domnul a vorbit lui Moise şi lui Aaron, şi a zis:
Num	14	27	„Pînă cînd voi lăsa această rea adunare să cîrtească împotriva Mea? Am auzit cîrtirile copiilor lui Israel, cari cîrteau împotriva Mea.
Num	14	28	Spune-le: «Pe viaţa Mea!» zice Domnul, «că vă voi face întocmai cum aţi vorbit în auzul urechilor Mele.
Num	14	29	Trupurile voastre moarte vor cădea în pustia aceasta. Voi toţi, a căror numărătoare s’a făcut, numărîndu-vă dela vîrsta de douăzeci de ani în sus, şi cari aţi cîrtit împotriva Mea,
Num	14	30	nu veţi intra în ţara pe care jurasem că vă voi da-o s’o locuiţi, afară de Caleb, fiul lui Iefune, şi Iosua, fiul lui Nun.
Num	14	31	Pe copilaşii voştri însă, despre cari aţi zis că vor fi de jaf, îi voi face să intre în ea, ca să cunoască ţara pe care aţi nesocotit-o voi.
Num	14	32	Iar cît despre voi, trupurile voastre moarte vor cădea în pustie.
Num	14	33	Şi copiii voştri vor rătăci patruzeci de ani în pustie, şi vor ispăşi astfel păcatele voastre, pînă ce toate trupurile voastre moarte vor cădea în pustie.
Num	14	34	După cum în patruzeci de zile aţi iscodit ţara, tot aşa, patruzeci de ani veţi purta pedeapsa fărădelegilor voastre; adică un an de fiecare zi: şi veţi şti atunci ce înseamnă să-Mi trag Eu mîna de la voi.
Num	14	35	Eu, Domnul, am vorbit! În adevăr, aşa voi face acestei rele adunări, care s’a unit împotriva Mea; vor fi nimiciţi în pustia aceasta şi în ea vor muri.“
Num	14	36	Bărbaţii pe cari îi trimesese Moise să iscodească ţara, şi cari, la întoarcerea lor, făcuseră ca toată adunarea să cîrtească împotriva lui, înegrind ţara;
Num	14	37	oamenii aceştia, cari înegriseră ţara, au murit acolo înaintea Domnului, loviţi de o moarte năpraznică.
Num	14	38	Numai Iosua, fiul lui Nun, şi Caleb, fiul lui Iefune, au rămas cu viaţă dintre oamenii aceia cari se duseseră să iscodească ţara.
Num	14	39	Moise a spus aceste lucruri tuturor copiilor lui Israel; şi poporul a fost într’o mare jale.
Num	14	40	S’au sculat dis de dimineaţă a doua zi, şi s’au suit pe vîrful muntelui, zicînd: „Iată-ne! sîntem gata să ne suim în locul de care a vorbit Domnul, căci am păcătuit.“
Num	14	41	Moise a zis: „Pentruce călcaţi porunca Domnului? Nu veţi izbuti.
Num	14	42	Nu vă suiţi, căci Domnul nu este în mijlocul vostru! Nu căutaţi să fiţi bătuţi de vrăjmaşii voştri.
Num	14	43	Căci Amaleciţii şi Cananiţii sînt înaintea voastră, şi veţi cădea ucişi de sabie; odată ce v’aţi abătut de la Domnul, Domnul nu va fi cu voi.“
Num	14	44	Ei s’au îndărătnicit şi s’au suit pe vîrful muntelui; dar chivotul legămîntului şi Moise n’au ieşit din mijlocul taberii.
Num	14	45	Atunci s’au pogorît Amaleciţii şi Cananiţii, cari locuiau pe muntele acela, i-au bătut, şi i-au tăiat în bucăţi pînă la Horma.
------------------------Numeri, capitolul 15
Num	15	1	Domnul a vorbit lui Moise, şi a zis:
Num	15	2	„Vorbeşte copiilor lui Israel, şi spune-le:«Cînd veţi intra în ţara pe care v’o dau ca să vă aşezaţi locuinţele în ea,
Num	15	3	şi veţi aduce Domnului o jertfă mistuită de foc, fie o ardere de tot, fie o jertfă adusă pentru împlinirea unei juruinţe sau ca dar de bunăvoie, sau la sărbătorile voastre, ca să faceţi din cirezile sau turmele voastre un miros plăcut Domnului, –
Num	15	4	cel ce îşi va aduce darul său Domnului să aducă Domnului ca dar de mîncare a zecea parte dintr’o efă de floare de făină frămîntată într’un sfert de hin de untdelemn;
Num	15	5	iar vin pentru jertfa de băutură la arderea de tot sau la jertfă, să aducă un sfert de hin de fiecare miel.
Num	15	6	Pentru un berbece, să aduci ca dar de mîncare două zecimi de efă din floarea făinii frămîntată într’o treime de hin de untdelemn,
Num	15	7	şi să faci o jertfă de băutură de o treime de hin de vin, ca dar de mîncare de un miros plăcut Domnului.
Num	15	8	Dacă aduci un viţel, fie ca ardere de tot, fie ca jertfă pentru împlinirea unei juruinţe, sau ca jertfă de mulţămire Domnului,
Num	15	9	să aduci ca dar de mîncare, împreună cu viţelul, trei zecimi de efă din floarea făinii, frămîntată într’o jumătate de hin de untdelemn,
Num	15	10	şi să faci o jertfă de băutură de o jumătate de hin de vin: aceasta este o jertfă mistuită de foc, de un miros plăcut Domnului.
Num	15	11	Aşa să se facă pentru fiecare bou, pentru fiecare berbece, pentru fiecare miel sau ied.
Num	15	12	După numărul vitelor, aşa să faceţi pentru fiecare, după numărul lor.
Num	15	13	Aşa să facă lucrurile acestea orice băştinaş, cînd va aduce o jertfă mistuită de foc, de un miros plăcut Domnului.
Num	15	14	Dacă un străin care locuieşte la voi, sau care se va găsi în viitor în mijlocul vostru, aduce o jertfă mistuită de foc, de un miros plăcut Domnului, s’o aducă în acelaş fel ca voi.
Num	15	15	Să fie o singură lege pentru toată adunarea, atît pentru voi cît şi pentru străinul care locuieşte în mijlocul vostru; aceasta să fie o lege necurmată printre urmaşii voştri: cu străinul să fie ca şi cu voi, înaintea Domnului.
Num	15	16	O singură lege şi o singură poruncă să fie atît pentru voi cît şi pentru străinul care locuieşte printre voi.“
Num	15	17	Domnul a vorbit lui Moise, şi a zis:
Num	15	18	„Vorbeşte copiilor lui Israel, şi spune-le:«Cînd veţi intra în ţara în care vă voi duce,
Num	15	19	şi cînd veţi mînca pîne din ţara aceea, să luaţi întîi un dar ridicat pentru Domnul.
Num	15	20	Ca dar ridicat să aduceţi o turtă din pîrga plămădelii voastre; s’o aduceţi cum aduceţi darul care se ia întîi din arie.
Num	15	21	Din pîrga plămădelii voastre să luaţi întîi un dar ridicat pentru Domnul din neam în neam.
Num	15	22	Dacă păcătuiţi fără voie, şi nu păziţi toate poruncile pe cari le-a făcut cunoscut lui Moise Domnul,
Num	15	23	tot ce v’a poruncit Domnul prin Moise, din ziua cînd a dat Domnul porunci şi mai tîrziu din neam în neam;
Num	15	24	dacă păcatul a fost făcut fără voie, şi fără să ştie adunarea, toată adunarea să aducă un viţel ca ardere de tot de un miros plăcut Domnului, împreună cu darul său de mîncare şi cu jertfa sa de băutură, după rînduielile aşezate; să mai aducă şi un ţap ca jertă de ispăşire.
Num	15	25	Preotul să facă ispăşire pentru toată adunarea copiilor lui Israel şi li se va ierta; căci au păcătuit fără voie, şi şi-au adus darul lor, o jertfă mistuită de foc în cinstea Domnului şi o jertfă de ispăşire înaintea Domnului, pentru păcatul pe care l-au săvîrşit fără voie.
Num	15	26	Se va ierta întregei adunări a copiilor lui Israel, şi străinului care locuieşte în mijlocul lor, căci tot poporul a păcătuit fără voie.
Num	15	27	Dacă unul singur a păcătuit fără voie, să aducă o capră de un an ca jertfă pentru păcat.
Num	15	28	Preotul să facă ispăşire pentru cel ce a păcătuit fără voie înaintea Domnului; cînd va face ispăşire pentru el, i se va ierta.
Num	15	29	Atît pentru băştinaşul dintre copiii lui Israel, cît şi pentru străinul care locuieşte în mijlocul lor, să fie aceeaş lege, cînd va păcătui fără voie.
Num	15	30	Dar dacă cineva, fie băştinaş fie străin, păcătuieşte cu voie, huleşte pe Domnul: acela va fi nimicit din mijlocul poporului său,
Num	15	31	căci a nesocotit cuvîntul Domnului, şi a călcat porunca Lui; va fi nimicit şi îşi va lua astfel pedeapsa pentru nelegiuirea lui.
Num	15	32	Cînd erau copiii lui Israel în pustie, au găsit pe un om strîngînd lemne în ziua Sabatului.
Num	15	33	Cei ce-l găsiseră strîngînd lemne, l-au adus la Moise, la Aaron şi la toată adunarea.
Num	15	34	L-au aruncat în temniţă, căci nu se spusese ce trebuiau să-i facă.
Num	15	35	Domnul a zis lui Moise: „Omul acesta să fie pedepsit cu moartea, toată adunarea să-l ucidă cu pietre afară din tabără.“
Num	15	36	Toată adunarea l-a scos afară din tabără şi l-a ucis cu pietre; şi a murit, cum poruncise lui Moise Domnul.
Num	15	37	Domnul a zis lui Moise:
Num	15	38	„Vorbeşte copiilor lui Israel, şi spune-le să-şi facă, din neam în neam, un ciucure la colţurile veşmintelor lor, şi să pună un fir albastru peste ciucurele acesta din colţurile veşmintelor.
Num	15	39	Cînd veţi avea ciucurele acesta, să vă uitaţi la el, şi să vă aduceţi aminte de toate poruncile Domnului, ca să le împliniţi şi să nu urmaţi după poftele inimilor voastre şi după poftele ochilor voştri, ca să vă lăsaţi tîrîţi la curvie.
Num	15	40	Să vă aduceţi astfel aminte de poruncile Mele, să le împliniţi, şi să fiţi sfinţi pentru Dumnezeul vostru.
Num	15	41	Eu sînt Domnul, Dumnezeul vostru, care v’am scos din ţara Egiptului, ca să fiu Dumnezeul vostru.“
------------------------Numeri, capitolul 16
Num	16	1	Core, fiul lui Iţehar, fiul lui Chehat, fiul lui Levi, s’a răsculat împreună cu Datan şi Abiram, fiii lui Eliab, şi On, fiul lui Pelet, cîteşi trei fiii lui Ruben.
Num	16	2	S’au răsculat împotriva lui Moise, împreună cu două sutecincizeci de oameni din copiii lui Israel, din fruntaşii adunării, din ceice erau chemaţi la sfat, şi cari erau oameni cu nume.
Num	16	3	Ei s’au adunat împotriva lui Moise şi Aaron, şi le-au zis: „Destul! căci toată adunarea, toţi sînt sfinţi, şi Domnul este în mijlocul lor. Pentruce vă ridicaţi voi mai pesus de adunarea Domnului?“
Num	16	4	Cînd a auzit Moise lucrul acesta, a căzut cu faţa la pămînt.
Num	16	5	A vorbit lui Core şi la toată ceata lui, şi a zis: „Mîne, Domnul va arăta cine este al Lui şi cine este sfînt, şi-l va lăsa să se apropie de El; va lăsa să se apropie de El pe acela pe care-l va alege.
Num	16	6	Iată ce să faceţi. Luaţi cădelniţe, Core şi toată ceata lui.
Num	16	7	Mîne, puneţi foc în ele, şi puneţi tămîie pe el înaintea Domnului. Acela pe care-l va alege Domnul, va fi sfînt. Destul, copiii lui Levi.“
Num	16	8	Moise a zis lui Core: „Ascultaţi dar, copiii lui Levi!
Num	16	9	Prea puţin lucru este oare pentru voi că Dumnezeul lui Israel v’a ales din adunarea lui Israel, lăsîndu-vă să vă apropiaţi de El, ca să fiţi întrebuinţaţi la slujba cortului Domnului, şi să vă înfăţişaţi înaintea adunării ca să-i slujiţi?
Num	16	10	V’a lăsat să vă apropiaţi de El, pe tine, şi pe toţi fraţii tăi, pe copiii lui Levi, şi acum mai voiţi şi preoţia!
Num	16	11	De aceea te aduni tu şi ceata ta împotriva Domnului! Căci cine este Aaron, ca să cîrtiţi împotriva lui?“
Num	16	12	Moise a trimes să cheme pe Datan şi pe Abiram, fiii lui Eliab. Dar ei au zis: „Nu ne suim.
Num	16	13	N’ajunge că ne-ai scos dintr’o ţară, unde curge lapte şi miere, ca să ne faci să murim în pustie, de vrei să mai şi stăpîneşti peste noi?
Num	16	14	Ce bine ne-ai mai dus într’o ţară unde curge lapte şi miere, şi ce bine ne-ai mai dat în stăpînire ogoare şi vii! Crezi că poţi să iei ochii oamenilor? Nu ne suim!“
Num	16	15	Moise s’a mîniat foarte tare, şi a zis Domnului: „Nu căuta la darul lor. Nu le-am luat nici măcar un măgar, şi n’am făcut rău niciunuia din ei.“
Num	16	16	Moise a zis lui Core: „Tu şi toată ceata ta, mîne să fiţi înaintea Domnului, tu şi ei, împreună cu Aaron.
Num	16	17	Luaţi-vă fiecare cădelniţa lui, puneţi tămîie în ea, şi aduceţi fiecare înaintea Domnului cădelniţa lui: două sute cincizeci de cădelniţe; tu şi Aaron, să vă luaţi şi voi fiecare cădelniţa lui.“
Num	16	18	Şi-au luat fiecare cădelniţa, au pus foc în ea, au pus tămîie în foc, şi au stătut la uşa cortului întîlnirii, împreună cu Moise şi Aaron.
Num	16	19	Şi Core a chemat toată adunarea împotriva lui Moise şi Aaron, la uşa cortului întîlnirii. Atunci slava Domnului s’a arătat întregei adunări.
Num	16	20	Şi Domnul a vorbit lui Moise şi lui Aaron, şi a zis:
Num	16	21	„Despărţiţi-vă din mijlocul acestei adunări, şi-i voi topi într’o clipă.“
Num	16	22	Ei au căzut cu feţele la pămînt, şi au zis: „Dumnezeule, Dumnezeul duhurilor oricărui trup! Un singur om a păcătuit, şi să Te mînii împotriva întregei adunări?“
Num	16	23	Domnul a vorbit lui Moise, şi a zis:
Num	16	24	„Vorbeşte adunării, şi spune-i: «Daţi-vă la o parte din preajma locuinţei lui Core, Datan şi Abiram!“
Num	16	25	Moise s’a sculat, şi s’a dus la Datan şi Abiram; şi bătrînii lui Israel au mers după el.
Num	16	26	A vorbit adunării, şi a zis: „Depărtaţi-vă de corturile acestor oameni răi, şi nu vă atingeţi de nimic din ce este al lor, ca să nu periţi odată cu pedepsirea lor pentru toate păcatele lor.“
Num	16	27	Ei s’au depărtat din preajma locuinţei lui Core, Datan şi Abiram. Datan şi Abiram au ieşit afară, şi au stătut la uşa corturilor lor, cu nevestele, copiii şi pruncii lor.
Num	16	28	Moise a zis: „Iată cum veţi cunoaşte că Domnul m’a trimes să fac toate aceste lucruri, şi să nu lucrez din capul meu.
Num	16	29	Dacă oamenii aceştia vor muri cum mor toţi oamenii şi dacă vor avea aceeaş soartă ca toţi oamenii, nu m’a trimes Domnul;
Num	16	30	dar dacă Domnul va face un lucru ne mai auzit, dacă pămîntul îşi va deschide gura ca să-i înghită cu tot ce au, aşa încît se vor pogorî de vii în locuinţa morţilor, – atunci veţi şti că oamenii aceştia au hulit pe Domnul.“
Num	16	31	Pe cînd isprăvea el de spus toate aceste vorbe, pămîntul de subt ei s’a despicat în două.
Num	16	32	Pămîntul şi-a deschis gura, şi i-a înghiţit, pe ei şi casele lor, împreună cu toţi oamenii lui Core şi toate averile lor.
Num	16	33	Şi s’au pogorît astfel de vii în locuinţa morţilor, ei şi tot ce aveau; pămîntul i-a acoperit de tot, şi au perit din mijlocul adunării.
Num	16	34	Tot Israelul, care era în jurul lor, cînd au ţipat ei, a fugit; căci ziceau: „Să fugim ca să nu ne înghită pămîntul!“
Num	16	35	Un foc a ieşit dela Domnul, şi a mistuit pe cei două sute cinci zeci de oameni cari aduceau tămîia.
Num	16	36	Domnul a vorbit lui Moise, şi a zis:
Num	16	37	„Spune lui Eleazar, fiul preotului Aaron, să scoată cădelniţele din foc şi să lepede focul din ele, căci sînt sfinţite.
Num	16	38	Cu cădelniţele acestor oameni cari au păcătuit şi au ispăşit păcatul cu viaţa lor, să se facă nişte plăci întinse, cu cari să se acopere altarul. Fiindcă au fost aduse înaintea Domnului şi sînt sfinţite, să slujească de aducere aminte copiilor lui Israel.
Num	16	39	Preotul Eleazar a luat cădelniţele de aramă, pe cari le aduseseră cei arşi, şi a făcut din ele nişte plăci pentru acoperirea altarului.
Num	16	40	Acesta este un semn de aducere aminte pentru copiii lui Israel, pentru ca niciun străin, care nu este din neamul lui Aaron, să nu se apropie să aducă tămîie înaintea Domnului, şi să nu i se întîmple ca lui Core şi cetei lui, după cum spusese Domnul prin Moise.
Num	16	41	A doua zi, toată adunarea copiilor lui Israel a cîrtit împotriva lui Moise şi împotriva lui Aaron, zicînd: „Voi aţi omorît pe poporul Domnului!“
Num	16	42	Pe cînd se strîngea adunarea împotriva lui Moise şi împotriva lui Aaron, şi pe cînd îşi îndreptau privirile spre cortul întîlnirii, iată că l-a acoperit norul, şi s’a arătat slava Domnului.
Num	16	43	Atunci Moise şi Aaron au venit înaintea cortului întîlnirii.
Num	16	44	Şi Domnul a vorbit lui Moise, şi a zis:
Num	16	45	„Daţi-vă la o parte din mijlocul acestei adunări, şi-i voi topi într’o clipă!“ Ei au căzut cu feţele la pămînt;
Num	16	46	şi Moise a zis lui Aaron: „Ia cădelniţa, pune foc în ea de pe altar, pune tămîie în ea, du-te repede la adunare, şi fă ispăşire pentru ei; căci a izbucnit mînia Domnului, şi a început urgia.“
Num	16	47	Aaron a luat cădelniţa, cum zisese Moise, şi a alergat în mijlocul adunării; şi iată că începuse urgia printre popor. El a tămîiat şi a făcut ispăşire pentru norod.
Num	16	48	S’a aşezat între cei morţi şi între cei vii, şi urgia a încetat.
Num	16	49	Patrusprezece mii şapte sute de inşi au murit de urgia aceasta, afară de ceice muriseră din pricina lui Core.
Num	16	50	Aaron s’a întors la Moise, la uşa cortului întîlnirii. Urgia încetase.
------------------------Numeri, capitolul 17
Num	17	1	Domnul a vorbit lui Moise, şi a zis:
Num	17	2	„Vorbeşte copiilor lui Israel, şi ia dela ei un toiag, după casele părinţilor lor, adică douăsprezece toiege din partea căpeteniilor lor, după casele părinţilor lor. Să scrii numele fiecăruia pe toiagul lui;
Num	17	3	şi să scrii numele lui Aaron pe toiagul lui Levi; căci va fi cîte un toiag de fiecare căpetenie a caselor părinţilor lor.
Num	17	4	Să le pui în cortul întîlnirii, înaintea mărturiei, unde Mă întîlnesc cu voi.
Num	17	5	Bărbatul pe care-l voi alege, va fi acela al cărui toiag va înflori, şi voi pune capăt dinaintea Mea cîrtirilor pe cari le ridică împotriva voastră copiii lui Israel.“
Num	17	6	Moise a vorbit copiilor lui Israel; şi toate căpeteniile lor i-au dat cîte un toiag, fiecare căpetenie cîte un toiag, după casele părinţilor lor, adică douăsprezece toiege. Toiagul lui Aaron era în mijlocul toiegelor lor.
Num	17	7	Moise a pus toiegele înaintea Domnului, în cortul mărturiei.
Num	17	8	A doua zi, cînd a intrat Moise în cortul mărturiei, iatăcă toiagul lui Aaron, care era pentru casa lui Levi, înverzise, făcuse muguri, înflorise, şi copsese migdale.
Num	17	9	Moise a luat dinaintea Domnului toate toiegele, şi le-a dus tuturor copiilor lui Israel, ca să le vadă şi să-şi ia fiecare toiagul lui.
Num	17	10	Domnul a zis lui Moise: „Pune toiagul lui Aaron înapoi înaintea mărturiei, şi să fie păstrat ca un semn pentru cei răzvrătiţi, ca să pui astfel capăt înaintea Mea cîrtirilor lor, şi să nu moară.“
Num	17	11	Moise a făcut aşa; a făcut întocmai după porunca pe care i-o dăduse Domnul.
Num	17	12	Copiii lui Israel au zis lui Moise: „Iată că murim, perim, perim cu toţii!
Num	17	13	Oricine se apropie de cortul Domnului, moare. Va trebui oare să murim cu toţii?“
------------------------Numeri, capitolul 18
Num	18	1	Domnul a zis lui Aaron: „Tu şi fiii tăi, şi casa tatălui tău cu tine, să purtaţi pedeapsa fărădelegilor făcute în sfîntul locaş; tu şi fiii tăi împreună cu tine, să purtaţi pedeapsa fărădelegilor făcute în împlinirea slujbei voastre preoţeşti.
Num	18	2	Apropie de asemenea de tine, pe fraţii tăi, seminţia lui Levi, seminţia tatălui tău, ca să fie legaţi de tine şi să-ţi slujească, atunci cînd tu, şi fiii tăi împreună cu tine, veţi fi înaintea cortului întîlnirii.
Num	18	3	Ei să păzească ce le vei porunci tu şi cele privitoare la tot cortul; dar să nu se apropie nici de uneltele sfîntului locaş, nici de altar, ca să nu muriţi, şi ei şi voi.
Num	18	4	Ei să se alipească de tine, şi să păzească tot ce priveşte cortul întîlnirii pentru toată slujba cortului. Niciun străin să nu se apropie de voi.
Num	18	5	Să păziţi cele privitoare la sfîntul locaş şi altar, ca să nu mai fie mînie împotriva copiilor lui Israel.
Num	18	6	Iată că am luat pe fraţii voştri Leviţii, din mijlocul copiilor lui Israel, ca unii cari sunt daţi Domnului: ei vă sînt încredinţaţi vouă în dar, ca să facă slujba cortului întîlnirii.
Num	18	7	Tu, şi fiii tăi, împreună cu tine, să păziţi slujbele preoţiei voastre în tot ce priveşte altarul şi tot ce este dincolo de perdeaua din lăuntru: aceasta este slujba pe care o veţi face. Vă dau în dar slujba preoţiei. Străinul care se va apropia, va fi omorît.“
Num	18	8	Domnul a zis lui Aaron: „Iată, din toate lucrurile pe cari Mi le închină copiii lui Israel, îţi dau pe cele cari Îmi sînt aduse prin ridicare; ţi le dau, ţie şi fiilor tăi, ca drept al ungerii, printr’o lege vecinică.
Num	18	9	Iată ce va fi al tău dintre lucrurile prea sfinte cari nu sînt mistuite de foc: toate darurile din jertfele lor de mîncare, toate jertfele lor de ispăşire, şi toate jertfele pentru vină, pe cari Mi le vor aduce; lucrurile acestea prea sfinte să fie ale tale şi ale fiilor tăi.
Num	18	10	Să le mîncaţi într’un loc prea sfînt; orice bărbat să mănînce din ele; să le priviţi ca sfinte.
Num	18	11	Iată ce va mai fi al tău: toate darurile pe cari le vor aduce copiii lui Israel prin ridicare şi legănîndu-le într’o parte şi în alta, ţi le dau ţie, fiilor tăi şi fiicelor tale împreună cu tine, printr’o lege vecinică. Oricine va fi curat în casa ta să mănînce din ele.
Num	18	12	Îţi dau cele dintîi roade pe cari le vor aduce Domnului: tot ce va fi mai bun din untdelemn, tot ce va fi mai bun din must şi grîu.
Num	18	13	Cele dintîi roade ale pămîntului lor, pe cari le vor aduce Domnului, să fie ale tale. Oricine va fi curat în casa ta să mănînce din ele.
Num	18	14	Tot ce va fi închinat Domnului prin făgăduinţă în Israel, să fie al tău.
Num	18	15	Orice întîi născut din orice trup, pe care-l vor aduce Domnului, atît din oameni cît şi din dobitoace, să fie al tău. Numai, să laşi să se răscumpere întîiul născut al omului, şi să laşi să se răscumpere şi întîiul născut al unui dobitoc necurat.
Num	18	16	Să laşi să se răscumpere întăii născuţi ai oamenilor, dela vîrsta de o lună, după preţuirea ta, cu preţul de cinci sicli de argint, după siclul sfîntului locaş, care este de douăzeci de ghere.
Num	18	17	Dar să nu laşi să se răscumpere întîiul născut al vacii, nici întîiul născut al oii, nici întîiul născut al caprei: acestea sînt lucruri sfinte. Sîngele lor să-l stropeşti pe altar, şi să le arzi grăsimea: aceasta va fi o jertfă mistuită de foc, de un miros plăcut Domnului.
Num	18	18	Carnea lor să fie a ta, ca şi pieptul care se leagănă într’o parte şi în alta şi ca şi spata dreaptă.
Num	18	19	Îţi dau ţie, fiilor tăi şi fiicelor tale împreună cu tine, printr’o lege vecinică, toate darurile sfinte pe cari le vor aduce Domnului copiii lui Israel prin ridicare. Acesta este un legămînt de necălcat şi pe vecie înaintea Domnului, pentru tine şi pentru sămînţa ta împreună cu tine.“
Num	18	20	Domnul a zis lui Aaron: „Tu să n’ai nici o moştenire în ţara lor, şi să n’ai nici o parte de moşie în mijlocul lor. Eu sînt moştenirea şi partea ta de moşie, în mijlocul copiilor lui Israel.
Num	18	21	Fiilor lui Levi le dau ca moştenire orice zeciuială în Israel, pentru slujba pe care o fac ei, pentru slujba cortului întîlnirii.
Num	18	22	Copiii lui Israel să nu se mai apropie de cortul întîlnirii, ca să nu se facă vinovaţi de vreun păcat şi să moară.
Num	18	23	Ci Leviţii să facă slujba cortului întîlnirii, şi să rămînă încărcaţi cu fărădelegile lor. Ei să n’aibă nici o moştenire în mijlocul copiilor lui Israel: aceasta să fie o lege vecinică printre urmaşii voştri.
Num	18	24	Leviţilor le dau de moştenire zeciuelile pe cari le vor aduce copiii lui Israel Domnului prin ridicare; de aceea zic cu privire la ei: „Să n’aibă nici o moştenire în mijlocul copiilor lui Israel.“
Num	18	25	Domnul a vorbit lui Moise, şi a zis:
Num	18	26	„Să vorbeşti Leviţilor, şi să le spui:«Cînd veţi primi de la copiii lui Israel zeciuiala pe care v’o dau din partea lor, ca moştenire a voastră, să luaţi întîi din ea un dar pentru Domnul, şi anume: a zecea parte din zeciuială;
Num	18	27	şi darul vostru vi se va socoti ca grîul care se ia întîi din arie şi ca mustul care se ia întîi din teasc.
Num	18	28	Astfel să luaţi şi voi întîi un dar pentru Domnul, din toate zeciuielile pe cari le veţi primi de la copiii lui Israel, şi să daţi preotului Aaron darul pe care-l veţi lua întîi din ele pentru Domnul.
Num	18	29	Din toate darurile cari vi se vor da, să luaţi întîi toate darurile pentru Domnul; din tot ce va fi mai bun, să luaţi întîi partea închinată Domnului.
Num	18	30	Să le spui: «După ce veţi lua din ele partea cea mai bună, zeciuiala va fi socotită Leviţilor ca venitul de la arie şi ca venitul de la teasc.
Num	18	31	Să-l mîncaţi într’un loc oarecare, voi şi casa voastră; căci aceasta este plata voastră pentru slujba pe care o faceţi în cortul întîlnirii.
Num	18	32	Nu vă veţi face vinovaţi pentru aceasta de niciun păcat, dacă veţi lua din ele pentru Domnul ce este mai bun, nici nu veţi pîngări darurile sfinte ale copiilor lui Israel, şi nu veţi muri.“
------------------------Numeri, capitolul 19
Num	19	1	Domnul a vorbit lui Moise şi lui Aaron, şi a zis:
Num	19	2	„Iată ce porunceşte legea pe care a dat-o Domnul, zicînd: «Vorbeşte copiilor lui Israel să-ţi aducă o vacă roşie, fără pată, fără vreun cusur trupesc, şi care să nu fi fost pusă la jug.
Num	19	3	S’o daţi preotului Eleazar; el s’o scoată din tabără, şi să fie junghiată înaintea lui.
Num	19	4	Preotul Eleazar să ia cu degetul din sîngele vacii, şi să stropească de şapte ori înaintea cortului întîlnirii.
Num	19	5	Vaca să fie arsă subt ochii lui; să-i ardă pielea, carnea şi sîngele, împreună cu baliga.
Num	19	6	Preotul să ia lemn de cedru, isop şi cîrmîz, şi să le arunce în mijlocul flăcărilor cari vor mistui vaca.
Num	19	7	Preotul să-şi spele hainele, şi să-şi scalde trupul în apă; apoi să intre iarăş în tabără, şi să fie necurat pînă seara.
Num	19	8	Celce va arde vaca, să-şi spele hainele în apă, şi să-şi scalde trupul în apă; şi să fie necurat pînă seara.
Num	19	9	Un om curat să strîngă cenuşa vacii, şi s’o pună într’un loc curat afară din tabără; s’o păstreze pentru adunarea copiilor lui Israel, ca să facă apa de curăţire. Aceasta este o apă de ispăşire.
Num	19	10	Celce va strînge cenuşa vacii, să-şi spele hainele, şi să fie necurat pînă seara. Aceasta să fie o lege vecinică atît pentru copiii lui Israel cît şi pentru străinul care locuieşte în mijlocul lor.
Num	19	11	Cine se va atinge de vreun mort, de vreun trup omenesc mort, să fie necurat timp de şapte zile.
Num	19	12	Să se cureţe cu apa aceasta a treia zi şi a şaptea zi, şi va fi curat; dar, dacă nu se curăţeşte a treia zi şi a şaptea zi, nu va fi curat.
Num	19	13	Cine se va atinge de un mort, de trupul unui om mort, şi nu se va curăţi, pîngăreşte cortul Domnului; acela să fie nimicit din Israel. Fiindcă nu s’a stropit peste el apa de curăţire, este necurat, şi necurăţia lui este încă peste el.
Num	19	14	Iată legea cînd va muri un om într’un cort: oricine va intra în cort, şi oricine se va afla în cort, va fi necurat şapte zile.
Num	19	15	De asemenea, orice vas descoperit, care nu va avea un capac bine strîns pe el, va fi necurat.
Num	19	16	Oricine se va atinge, pe cîmp, de un om ucis de sabie, sau de un mort, sau de oase omeneşti, sau de vre un mormînt, va fi necurat timp de şapte zile.
Num	19	17	Pentru cel necurat, să se ia cenuşă dela jertfa de ispăşire care a fost arsă, şi să toarne peste ea apă de izvor într’un vas.
Num	19	18	Un om curat să ia isop, şi să-l moaie în apă; să stropească apoi cu el cortul, toate uneltele, oamenii cari sînt acolo, pe cel ce s’a atins de oase omeneşti, sau de vreun om ucis, sau de vreun mort, sau de vreun mormînt.
Num	19	19	Cel curat să stropească pe cel necurat, a treia zi şi a şaptea zi, şi să-l curăţe în ziua a şaptea. Să-şi spele hainele, şi să se scalde în apă; şi seara, va fi curat.
Num	19	20	Un om care va fi necurat, şi nu se va curăţi, va fi nimicit din mijlocul adunării, căci a spurcat sfîntul locaş al Domnului; fiindcă n’a fost stropită peste el apa de curăţire, este necurat.
Num	19	21	Aceasta să fie o lege vecinică pentru ei. Cel ce va stropi pe altul cu apa de curăţire, să-şi spele hainele, şi cel ce se va atinge de apa de curăţire, să fie necurat pînă seara.
Num	19	22	Orice lucru de care se va atinge cel necurat, va fi necurat; şi cine se va atinge de el, să fie necurat pînă seara.“
------------------------Numeri, capitolul 20
Num	20	1	Toată adunarea copiilor lui Israel a ajuns în pustia Ţin în luna întîi. Şi poporul s’a oprit la Cades. Acolo a murit şi a fost îngropată Maria.
Num	20	2	Adunarea n’avea apă. Şi s’au răsculat împotriva lui Moise şi împotriva lui Aaron.
Num	20	3	Poporul a căutat ceartă cu Moise. Ei au zis: „Ce bine ar fi fost să fi murit noi, cînd au murit fraţii noştri înaintea Domnului!
Num	20	4	Pentruce aţi adus adunarea Domnului în pustia aceasta, ca să murim în ea, noi şi vitele noastre?
Num	20	5	Pentruce ne-aţi scos din Egipt, şi ne-aţi adus în acest loc rău, unde nu este nici loc de sămănat, nici smochin, nici viţă, nici rodiu, nici apă de băut?“
Num	20	6	Moise şi Aaron au plecat dela adunare şi s’au dus la uşa cortului întîlnirii. Au căzut cu faţa la pămînt, şi li s’a arătat slava Domnului.
Num	20	7	Domnul a vorbit lui Moise, şi a zis:
Num	20	8	„Ia toiagul, şi cheamă adunarea, tu şi fratele tău Aaron. Să vorbiţi stîncii acesteia în faţa lor, şi ea va da apă. Să le scoţi astfel apă din stîncă, şi să adăpi adunarea şi vitele lor.“
Num	20	9	Moise a luat toiagul dinaintea Domnului, cum îi poruncise Domnul.
Num	20	10	Moise şi Aaron au chemat adunarea înaintea stîncii. Şi Moise le-a zis: „Ascultaţi, răsvrătiţilor! Vom putea noi oare să vă scoatem apă din stînca aceasta?“
Num	20	11	Apoi Moise a ridicat mîna, şi a lovit stînca de două ori cu toiagul. Şi a ieşit apă din belşug, aşa în cît a băut şi adunarea, şi au băut şi vitele.
Num	20	12	Atunci Domnul a zis lui Moise: „Pentrucă n’aţi crezut în Mine, ca să Mă sfinţiţi înaintea copiilor lui Israel, nu voi veţi duce adunarea aceasta în ţara pe care i-o dau.“
Num	20	13	Acestea sînt apele Meriba {Sau Ceartă}, unde s’au certat copiii lui Israel cu Domnul care a fost sfinţit între ei.
Num	20	14	Dela Cades, Moise a trimes nişte soli la împăratul Edomului, ca să-i spună: „Aşa vorbeşte fratele tău Israel. Tu ştii toate suferinţele prin cari am trecut.
Num	20	15	Părinţii noştri s’au pogorît în Egipt, şi am locuit acolo multă vreme. Dar Egiptenii ne-au chinuit, pe noi şi pe părinţii noştri.
Num	20	16	Am strigat către Domnul, şi El ne-a auzit glasul. A trimes un Înger, şi ne-a scos din Egipt. Şi iată că sîntem la Cades, cetate care se află la marginea ţinutului tău.
Num	20	17	Lasă-ne să trecem prin ţara ta; nu vom trece nici prin ogoare, nici prin vii, şi nici nu vom bea apă din fîntîni; vom merge pe drumul împărătesc, fără să ne abatem la dreapta sau la stînga, pînă vom trece de ţinutul tău.“
Num	20	18	Edom i-a răspuns: „Să nu cumva să treci pela mine, căci altfel îţi voi ieşi înainte cu sabia.“
Num	20	19	Copiii lui Israel i-au zis: „Vom merge pe drumul cel mare; şi, dacă vom bea din apa ta, eu şi turmele mele, îţi voi plăti preţul; nu-ţi cer altceva decît să trec cu picioarele!“
Num	20	20	El a răspuns: „Să nu cumva să treci!“ Şi Edom i-a eşit înainte cu multă gloată şi cu mînă tare.
Num	20	21	Astfel Edom n’a vrut să lase pe Israel să treacă prin ţinutul lui. Şi Israel s’a abătut dela el.
Num	20	22	Toată adunarea copiilor lui Israel a plecat dela Cades, şi a ajuns la muntele Hor.
Num	20	23	Domnul a zis lui Moise şi lui Aaron, lîngă muntele Hor, la hotarele ţării lui Edom:
Num	20	24	Aaron are să fie adăugat la poporul lui; căci nu va intra în ţara pe care o dau copiilor lui Israel, pentrucă v’aţi împotrivit poruncii Mele, la apele Meriba.
Num	20	25	Ia pe Aaron şi pe fiul său Eleazar, şi suie-i pe muntele Hor.
Num	20	26	Desbracă pe Aaron de veşmintele lui, şi îmbracă pe fiul său Eleazar cu ele. Acolo va fi adăugat Aaron la poporul lui şi va muri.“
Num	20	27	Moise a făcut ce-i poruncise Domnul. S’au suit pe muntele Hor, în faţa întregei adunări.
Num	20	28	Moise a desbrăcat pe Aaron de veşmintele lui, şi a îmbrăcat cu ele pe fiul său Eleazar. Aaron a murit acolo, pe vîrful muntelui. Moise şi Eleazar s’au pogorît de pe munte.
Num	20	29	Toată adunarea a văzut că Aaron murise, şi toată casa lui Israel a plîns pe Aaron treizeci de zile.
------------------------Numeri, capitolul 21
Num	21	1	Împăratul Aradului, un Cananit, care locuia la miazăzi, a auzit că Israel vine pe drumul Atarim. El s’a luptat împotriva lui Israel şi a luat mai mulţi prinşi de război.
Num	21	2	Atunci Israel a făcut Domnului o juruinţă, şi a zis: „Dacă vei da pe poporul acesta în mînile mele, îi voi nimici cu desăvîrşire cetăţile.“
Num	21	3	Domnul a auzit glasul lui Israel, şi a dat pe Cananiţi în mînile lui. Israeliţii i-au nimicit cu desăvîrşire, pe ei şi cetăţile lor; şi locul acela l-au numit Horma {Sau Nimicire deplină}.
Num	21	4	Au plecat de la muntele Hor pe drumul care duce spre Marea Roşie, ca să ocolească ţara Edomului. Poporul şi-a perdut răbdarea pe drum
Num	21	5	şi a vorbit împotriva lui Dumnezeu şi împotriva lui Moise: „Pentru ce ne-aţi scos din Egipt, ca să murim în pustie? Căci nu este nici pîne, nici apă, şi ni s’a scîrbit sufletul de această hrană proastă.“
Num	21	6	Atunci Domnul a trimes împotriva poporului nişte şerpi înfocaţi, cari au muşcat poporul, aşa încît au murit mulţi oameni în Israel.
Num	21	7	Poporul a venit la Moise, şi a zis: „Am păcătuit, căci am vorbit împotriva Domnului, şi împotriva ta. Roagă-te Domnului, ca să depărteze de la noi aceşti şerpi.“ Moise s’a rugat pentru popor.
Num	21	8	Domnul a zis lui Moise: „Fă-ţi un şarpe înfocat, şi spînzură-l de o prăjină; oricine este muşcat, şi va privi spre el, va trăi.“
Num	21	9	Moise a făcut un şarpe de aramă, şi l-a pus într’o prăjină; şi oricine era muşcat de un şarpe, şi privea spre şarpele de aramă, trăia.
Num	21	10	Copiii lui Israel au plecat, şi au tăbărît la Obot.
Num	21	11	Au plecat din Obot, şi au tăbărît la Iie-Abarim, în pustia din faţa Moabului, spre răsăritul soarelui.
Num	21	12	De acolo au plecat, şi au tăbărît în valea Zered.
Num	21	13	De acolo au plecat şi au tăbărît dincolo de Arnon, care curge prin pustie, ieşind din ţinutul Amoriţilor; căci Arnonul face hotarul Moabului, între Moab şi Amoriţi.
Num	21	14	De aceea se zice în cartea Războaielor Domnului:„Vaheb în Sufa,Şivoaiele Arnonului,
Num	21	15	Şi scurgerile şivoaielor,Cari se întind înspre Ar şi se ating cu hotarul lui Moab.“
Num	21	16	De acolo s’au dus la Beer {Sau Fîntînă}. La această fîntînă Domnul a zis lui Moise: „Strînge poporul, şi le voi da apă.“
Num	21	17	Atunci a cîntat Israel cîntarea aceasta:„Ţîşneşte, fîntînă! Cîntaţi în cinstea ei!
Num	21	18	Fîntîna, pe care au săpat-o căpeteniile,Pe care au săpat-o mai marii poporului,Cu toiagul de cîrmuire, cu toiegele lor!“Din pustia aceasta s’au dus la Matana;
Num	21	19	din Matana, la Nahaliel; din Nahaliel, la Bamot;
Num	21	20	din Bamot, la valea din cîmpia Moabului, în vîrful muntelui Pisga, care caută spre pustie.
Num	21	21	Israel a trimes soli la Sihon, împăratul Amoriţilor, ca să-i spună:
Num	21	22	„Lasă-mă să trec prin ţara ta; nu vom intra nici în ogoare, nici în vii, şi nu vom bea apă din fîntîni; vom ţinea drumul împărătesc, pînă vom trece de ţinutul tău.“
Num	21	23	Sihon n’a îngăduit lui Israel să treacă prin ţinutul lui. Sihon a strîns tot poporul, şi a ieşit înaintea lui Israel, în pustie. A venit la Iahaţ, şi s’a luptat împotriva lui Israel.
Num	21	24	Israel l-a bătut cu ascuţişul săbiei şi i-a cucerit ţara dela Arnon pînă la Iaboc, pînă la hotarul copiilor lui Amon; căci hotarul copiilor lui Amon era întărit.
Num	21	25	Israel a luat toate cetăţile acelea, şi s’a aşezat în toate cetăţile Amoriţilor, în Hesbon şi în toate satele de prin împrejurimi.
Num	21	26	Căci Hesbonul era cetatea lui Sihon, împăratul Amoriţilor. El pornise cu război împotriva împăratului dinainte al Moabului, şi-i luase toată ţara pînă la Arnon.
Num	21	27	De aceea zic poeţii: „Veniţi la Hesbon!Să se zidească din nou şi să se întărească cetatea lui Sihon.
Num	21	28	Căci a ieşit un foc din Hesbon,O flacără din cetatea lui Sihon,Şi a mistuit pe Ar-Moab,Pe locuitorii înălţimilor Arnonului.
Num	21	29	Vai de tine, Moab!Eşti pierdut, poporul lui Chemoş!El a făcut pe fiii lui fugari,Şi pe fetele lui le-a dat roabeLui Sihon, împăratul Amoriţilor.
Num	21	30	Noi am aruncat cu săgeţile asupra lor:Din Hesbon pînă la Dibon totul este nimicit;Am pustiit pînă la Nofah,Care se întinde pînă la Medeba.“
Num	21	31	Israel s’a aşezat astfel în ţara Amoriţilor.
Num	21	32	Moise a trimes să iscodească Iaezerul. Au luat satele cari ţineau de el, şi au isgonit pe Amoriţii cari erau în ele.
Num	21	33	Au schimbat apoi drumul, şi s’au suit pe drumul care duce la Basan. Og, împăratul Basanului, le-a ieşit înainte, cu tot poporul lui, ca să lupte împotriva lor la Edrei.
Num	21	34	Domnul a zis lui Moise: „Nu te teme de el; căci îl dau în mînile tale, pe el şi tot poporul lui, şi toată ţara lui; să-i faci cum ai făcut lui Sihon, împăratul Amoriţilor, care locuia la Hesbon.“
Num	21	35	Şi ei l-au bătut, pe el şi pe fiii lui, şi tot poporul lui, de n’au lăsat să scape unul măcar, şi au pus mîna pe ţara lui.
------------------------Numeri, capitolul 22
Num	22	1	Copiii lui Israel au pornit, şi au tăbărît în şesurile Moabului, dincolo de Iordan, în faţa Ierihonului.
Num	22	2	Balac, fiul lui Ţipor, a văzut tot ce făcuse Israel Amoriţilor.
Num	22	3	Şi Moab a rămas foarte îngrozit în faţa unui popor atît de mare la număr; l-a apucat groaza în faţa copiilor lui Israel.
Num	22	4	Moab a zis bătrînilor lui Madian: „Mulţimea aceasta are să înghită tot ce este în jurul nostru, cum paşte boul verdeaţa de pe cîmp.“ Balac, fiul lui Ţipor, era pe atunci împărat al Moabului.
Num	22	5	El a trimis soli la Balaam, fiul lui Beor, la Petor pe Rîu {Eufrat}, în ţara fiilor poporului său, ca să-l cheme, şi să-i spună: „Iată, un popor a ieşit din Egipt; acopere faţa pămîntului, şi s’a aşezat în faţa mea.
Num	22	6	Vino, te rog, să-mi blastămi pe poporul acesta, căci este mai puternic decît mine; poate că aşa, îl voi putea bate şi-l voi izgoni din ţară, căci ştiu că pe cine binecuvintezi tu este binecuvîntat, şi pe cine blastămi tu este blăstămat.“
Num	22	7	Bătrînii lui Moab şi bătrînii lui Madian au plecat, avînd cu ei daruri pentru ghicitor. Au ajuns la Balaam, şi i-au spus cuvintele lui Balac.
Num	22	8	Balaam le-a zis: „Rămîneţi aici peste noapte, şi vă voi da răspuns, după cum îmi va spune Domnul.“ Şi căpeteniile Moabului au rămas la Balaam.
Num	22	9	Dumnezeu a venit la Balaam, şi a zis: „Cine sînt oamenii aceştia pe cari-i ai la tine?“
Num	22	10	Balaam a răspuns lui Dumnezeu: „Balac, fiul lui Ţipor, împăratul Moabului, i-a trimes să-mi spună:
Num	22	11	„Iată, un popor a ieşit din Egipt, şi acopere faţa pămîntului; vino dar, şi blastămă-l; poate că aşa îl voi putea bate, şi-l voi izgoni.“
Num	22	12	Dumnezeu a zis lui Balaam: „Să nu te duci cu ei; şi nici să nu blastămi poporul acela, căci este binecuvîntat.“
Num	22	13	Balaam s’a sculat dimineaţa, şi a zis căpeteniilor lui Balac: „Duceţi-vă înapoi în ţara voastră, căci Domnul nu vrea să mă lase să merg cu voi.“
Num	22	14	Şi mai marii Moabului s’au sculat, s’au întors la Balac, şi i-au spus: „Balaam n’a vrut să vină cu noi.“
Num	22	15	Balac a trimes din nou mai multe căpetenii mai cu vază decît cele dinainte.
Num	22	16	Au ajuns la Balaam, şi i-au zis: „Aşa vorbeşte Balac, fiul lui Ţipor: «Nu mai pune piedici, şi vino la mine;
Num	22	17	căci îţi voi da multă cinste, şi voi face tot ce-mi vei spune; numai vino, te rog, şi blastămă-mi poporul acesta!“
Num	22	18	Balaam, a răspuns şi a zis slujitorilor lui Balac: „Să-mi dea Balac chiar şi casa lui plină de argint şi de aur, şi tot n’aş putea să fac niciun lucru, fie mic fie mare, împotriva poruncii Domnului, Dumnezeului meu.
Num	22	19	Totuş vă rog, rămîneţi aici la noapte, şi voi vedea ce-mi va mai spune Domnul.“
Num	22	20	Dumnezeu a venit la Balaam în timpul nopţii, şi i-a zis: „Fiindcă oamenii aceştia au venit să te cheme, scoală-te, şi du-te cu ei; dar să faci numai ce-ţi voi spune.“
Num	22	21	Balaam s’a sculat dimineaţa, a pus şaua pe măgăriţă, şi a plecat cu căpeteniile lui Moab.
Num	22	22	Dumnezeu S’a aprins de mînie, pentrucă plecase. Şi Îngerul Domnului S’a aşezat în drum, ca să i se împotrivească. Balaam era călare pe măgăriţa lui, şi cei doi slujitori ai lui erau cu el.
Num	22	23	Măgăriţa a văzut pe Îngerul Domnului stînd în drum, cu sabia scoasă din teacă în mînă, s’a abătut din drum, şi a luat-o pe cîmp. Balaam şi-a bătut măgăriţa ca s’o aducă la drum.
Num	22	24	Îngerul Domnului S’a aşezat într’o cărare dintre vii, şi de fiecare parte a cărării era cîte un zid.
Num	22	25	Măgăriţa a văzut pe Îngerul Domnului; s’a strîns spre zid, şi a strîns piciorul lui Balaam de zid. Balaam a bătut-o din nou.
Num	22	26	Îngerul Domnului a trecut mai departe, şi S’a aşezat într’un loc unde nu era chip să te întorci nici la dreapta nici la stînga.
Num	22	27	Măgăriţa a văzut pe Îngerul Domnului, şi s’a culcat subt Balaam. Balaam s’a aprins de mînie, şi a bătut măgăriţa cu un băţ.
Num	22	28	Domnul a deschis gura măgăriţei, şi ea a zis lui Balaam: „Ce ţi-am făcut, de m’ai bătut de trei ori?“
Num	22	29	Balaam a răspuns măgăriţei: „Pentrucă ţi-ai bătut joc de mine; dacă aş avea o sabie în mînă, te-aş ucide pe loc.“
Num	22	30	Măgăriţa a zis lui Balaam:„Nu sînt eu oare măgăriţa ta, pe care ai călărit în tot timpul pînă în ziua de azi? Am eu oare obicei să-ţi fac aşa?“ Şi el a răspuns: „Nu.“
Num	22	31	Domnul a deschis ochii lui Balaam, şi Balaam a văzut pe Îngerul Domnului stînd în drum, cu sabia scoasă în mînă. Şi s’a plecat, şi s’a aruncat cu faţa la pămînt.
Num	22	32	Îngerul Domnului i-a zis: „Pentru ce ţi-ai bătut măgăriţa de trei ori? Iată, Eu am ieşit ca să-ţi stau împotrivă, căci drumul pe care mergi, este un drum care duce la perzare, înaintea Mea.
Num	22	33	Măgăriţa M’a văzut, şi s’a abătut de trei ori dinaintea Mea; dacă nu s’ar fi abătut dinaintea Mea, pe tine te-aş fi omorît, iar pe ea aş fi lăsat-o vie.“
Num	22	34	Balaam a zis Îngerului Domnului: „Am păcătuit, căci nu ştiam că te-ai aşezat înaintea mea în drum; şi acum, dacă nu găseşti că e bine ce fac eu, mă voi întoarce.“
Num	22	35	Îngerul Domnului a zis lui Balaam: „Du-te cu oamenii aceştia; dar să spui numai cuvintele pe cari ţi le voi spune Eu.“ Şi Balaam a plecat înainte cu căpeteniile lui Balac.
Num	22	36	Balac a auzit că vine Balaam, şi i-a ieşit înainte pînă la cetatea Moabului, care este la hotarul Arnonului, la hotarul cel mai depărtat.
Num	22	37	Balac a zis lui Balaam: „N’am trimes eu oare la tine să te cheme? Pentru ce n’ai venit la mine? Cum, nu pot eu oare să-ţi dau cinste?“
Num	22	38	Balaam a răspuns lui Balac: „Iată că am venit la tine; acum, îmi va fi oare îngăduit să spun ceva? Voi spune cuvintele pe cari mi le va pune Dumnezeu în gură.“
Num	22	39	Balaam a mers cu Balac, şi au ajuns la Chiriat-Huţot.
Num	22	40	Balac a jertfit boi şi oi, şi a trimes din ei lui Balaam şi căpeteniilor cari erau cu el.
Num	22	41	Dimineaţa, Balac a luat pe Balaam, şi l-a suit pe Bamot-Baal, de unde Balaam putea să vadă o parte din popor.
------------------------Numeri, capitolul 23
Num	23	1	Balaam a zis lui Balac: „Zideşte-mi aici şapte altare, şi pregăteşte-mi aici şapte viţei şi şapte berbeci.“
Num	23	2	Balac a făcut cum spusese Balaam; şi Balac şi Balaam au adus cîte un viţel şi cîte un berbece pe fiecare altar.
Num	23	3	Balaam a zis lui Balac: „Stai lîngă arderea ta de tot, şi eu mă voi depărta de ea; poate că Domnul îmi va ieşi înainte; şi ce-mi va descoperi, îţi voi spune.“ Şi s’a dus pe un loc înalt.
Num	23	4	Dumnezeu a venit înaintea lui Balaam; şi Balaam I-a zis: „Am ridicat şapte altare, şi pe fiecare altar am adus cîte un viţel şi cîte un berbece.“
Num	23	5	Domnul a pus cuvinte în gura lui Balaam, şi a zis: „Întoarce-te la Balac, şi aşa să-i vorbeşti.“
Num	23	6	Balaam s’a întors la Balac; şi iată că Balac stătea lîngă arderea lui de tot, el şi toate căpeteniile Moabului.
Num	23	7	Balaam şi-a rostit proorocia, şi a zis:„Balac m’a adus din Aram {Mesopotamia}.Împăratul Moabului m’a chemat din munţii Răsăritului, zicînd:«Vino, şi blastămă-mi pe Iacov!Vino, şi defaimă-mi pe Israel!»
Num	23	8	Cum să blastăm eu pe cel ce nu-l blastămă Dumnezeu?Cum să defaim eu pe cel ce nu-l defaimă Domnul?
Num	23	9	Îl văd din vîrful stîncilor,Îl privesc de pe înălţimea dealurilor:Este un popor care locuieşte deoparte,Şi nu face parte dintre neamuri.
Num	23	10	Cine poate să numere pulberea lui Iacov, Şi să spună numărul unui sfert din Israel?O, de aş muri de moartea celor neprihăniţi,Şi sfîrşitul meu să fie ca al lor!“
Num	23	11	Balac a zis lui Balaam: „Ce mi-ai făcut? Te-am luat să blestemi pe vrăjmaşul meu, şi iată că tu-l binecuvintezi!“
Num	23	12	El a răspuns, şi a zis: „Nu trebuie oare să spun ce-mi pune Domnul în gură?“
Num	23	13	Balac i-a zis: „Vino, te rog, cu mine în alt loc, de unde îl poţi vedea; căci aici nu vezi decît o parte din el, nu-l vezi întreg. Şi de acolo să mi-l blastămi.“
Num	23	14	L-a dus în cîmpul Ţofim, spre vîrful muntelui Pisga; a zidit şapte altare, şi a adus cîte un viţel şi un berbece pe fiecare altar.
Num	23	15	Balaam a zis lui Balac: „Stai aici, lîngă arderea ta de tot, şi eu mă voi duce înaintea lui Dumnezeu.“
Num	23	16	Domnul a venit înaintea lui Balaam; i-a pus cuvinte în gură, şi a zis: „Întoarce-te la Balac, şi aşa să-i vorbeşti.“
Num	23	17	Balaam s’a întors la el; şi iată că Balac stătea lîngă arderea lui de tot, cu căpeteniile Moabului. Balac i-a zis: „Ce ţi-a spus Domnul?“
Num	23	18	Balaam şi-a rostit proorocia, şi a zis:„Scoală-te, Balac, şi ascultă!Ia aminte la mine, fiul lui Ţipor!
Num	23	19	Dumnezeu nu este un om ca să mintă,Nici un fiu al omului, ca să-I pară rău.Ce a spus, oare nu va face?Ce a făgăduit oare, nu va împlini?
Num	23	20	Iată că am primit poruncă să binecuvintez.Da, El a binecuvîntat, şi eu nu pot întoarce.
Num	23	21	El nu vede nici o fărădelege în Iacov,Nu vede nici o răutate în Israel.Domnul, Dumnezeul lui, este cu el,El este Împăratul lui, veselia lui.
Num	23	22	Dumnezeu i-a scos din Egipt,Tăria Lui este pentru el ca a bivolului.
Num	23	23	Descîntecul nu poate face nimic împotriva lui Iacov,Nici vrăjitoria împotriva lui Israel;Acum se poate spune despre Iacov şi Israel:Ce lucruri mari a făcut Dumnezeu!
Num	23	24	Da, poporul acesta se scoală ca o leoaică, Şi se ridică întocmai ca un leu;Nu se culcă pînă ce n’a mîncat prada,Şi n’a băut sîngele celor ucişi.“
Num	23	25	Balac a zis lui Balaam: „Nu-l blestema, dar măcar nici nu-l binecuvînta!“
Num	23	26	Balaam a răspuns, şi a zis lui Balac: „Nu ţi-am spus că voi face tot ce va spune Domnul?“
Num	23	27	Balac a zis lui Balaam: „Vino, te rog, te voi duce într’un alt loc; poate că Dumnezeu va găsi cu cale să-mi blestemi de acolo pe poporul acesta!“
Num	23	28	Balac a dus pe Balaam pe vîrful muntelui Peor, care este cu faţa spre pustie.
Num	23	29	Balaam a zis lui Balac: „Zideşte-mi aici şapte altare, şi pregăteşte-mi aici şapte viţei şi şapte berbeci!“
Num	23	30	Balac a făcut cum zisese Balaam, şi a adus cîte un viţel şi cîte un berbece pe fiecare altar.
------------------------Numeri, capitolul 24
Num	24	1	Balaam a văzut că Domnul găseşte cu cale să binecuvinteze pe Israel, şi n’a mai alergat ca în celelalte rînduri la descîntece; ci şi-a întors faţa spre pustie.
Num	24	2	Balaam a ridicat ochii, şi a văzut pe Israel tăbărît în corturi, după seminţiile lui. Atunci Duhul lui Dumnezeu a venit peste el.
Num	24	3	Balaam şi-a rostit proorocia, şi a zis:„Iată ce zice Balaam, fiul lui Beor,Omul cu ochii deschişi,
Num	24	4	Celce aude cuvintele lui Dumnezeu,Celce vede vedenia Celui Atotputernic,Celce cade cu faţa la pămînt, şi ai cărui ochi sînt deschişi:
Num	24	5	„Ce frumoase sînt corturile tale, Iacove!Locuinţele tale, Israele!
Num	24	6	Ele se întind ca nişte văi,Ca nişte grădini lîngă un rîu,Ca nişte copaci de aloe pe cari i-a sădit Domnul,Ca nişte cedri pe lîngă ape.
Num	24	7	Apa curge din găleţile lui,Şi sămînţa lui este udată de ape mari.Împăratul lui se înalţă mai pe sus de Agag, Şi împărăţia lui ajunge puternică.
Num	24	8	Dumnezeu l-a scos din Egipt,Tăria lui este ca a bivolului pentru el.El nimiceşte neamurile cari se ridică împotriva lui,Le sfarmă oasele, şi le prăpădeşte cu săgeţile lui.
Num	24	9	Îndoaie genunchii, se culcă întocmai ca un leu,Ca o leoaică:Cine-l va scula?Binecuvîntat să fie oricine te va binecuvînta,Şi blestemat să fie oricine te va blestema!“
Num	24	10	Balac s’a aprins de mînie împotriva lui Balaam; a bătut din mîni, şi a zis lui Balaam: „Eu te-am chemat să-mi blestemi vrăjmaşii, şi iată că de trei ori tu i-ai binecuvîntat!
Num	24	11	Fugi acum, şi du-te acasă! Spusesem că-ţi voi da cinste, dar Domnul te-a împedecat s’o primeşti.“
Num	24	12	Balaam a răspuns lui Balac: „Eh! n’am spus eu oare solilor pe cari mi i-ai trimes,
Num	24	13	că dacă mi-ar da Balac chiar şi casa lui plină cu argint şi cu aur, tot n’aş putea să fac dela mine însumi nici bine nici rău împotriva poruncii Domnului, ci voi spune întocmai ce va zice Domnul?
Num	24	14	Şi acum iată că mă duc la poporul meu. Vino, şi-ţi voi vesti ce va face poporul acesta poporului tău în vremile cari vor urma.“
Num	24	15	Balaam şi-a rostit proorocia, şi a zis:„Aşa zice Balaam, fiul lui Beor,Aşa zice omul care are ochii deschişi,
Num	24	16	Aşa zice cel ce aude cuvintele lui Dumnezeu,Cel ce cunoaşte planurile Celui Prea Înalt,Cel ce vede vedenia Celui Atotputernic,Cel ce cade cu faţa la pămînt şi ai cărui ochi sînt deschişi:
Num	24	17	Îl văd, dar nu acum,Îl privesc, dar nu de aproape.O stea răsare din Iacov,Un toiag de cîrmuire se ridică din Israel.El străpunge laturile Moabului,Şi prăpădeşte pe toţi copiii lui Set.
Num	24	18	Se face stăpîn pe Edom,Se face stăpîn pe Seir, vrăjmaşii lui.Israel face fapte mari.
Num	24	19	Cel ce se naşte din Iacov domneşte ca stăpînitor,Şi pierde pe cei ce scapă din cetăţi.“
Num	24	20	Balaam a văzut pe Amalec, şi a rostit următoarea proorocie:„Amalec este cel dintîi dintre neamuri,Dar într’o zi va fi nimicit.“
Num	24	21	Balaam a văzut pe Cheniţi, şi a rostit următoarea proorocie:„Locuinţa ta este tare de tot,Şi cuibul tău este pus pe stîncă.
Num	24	22	Dar Cain va fi pustiit,Pînă ce te va lua prins Asur.“
Num	24	23	Balaam a rostit următoarea proorocie:„Vai! cine va mai putea trăi cînd va face Dumnezeu acest lucru?
Num	24	24	Dar nişte corăbii vor veni din Chitim,Vor smeri pe Asur, vor smeri pe Eber,Şi la urmă vor fi nimicite şi ele.“
Num	24	25	Balaam s’a sculat, a plecat, şi s’a întors acasă. Balac a plecat şi el acasă.
------------------------Numeri, capitolul 25
Num	25	1	Israel locuia în Sitim; şi poporul a început să se dea la curvie cu fetele lui Moab.
Num	25	2	Ele au poftit poporul la jertfele dumnezeilor lor; şi poporul a mîncat, şi s’a închinat pînă la pămînt înaintea dumnezeilor lor.
Num	25	3	Israel s’a alipit de Baal-Peor, şi Domnul S’a aprins de mînie împotriva lui Israel.
Num	25	4	Domnul a zis lui Moise: „Strînge pe toate căpeteniile poporului, şi spînzură pe cei vinovaţi înaintea Domnului în faţa soarelui, pentru ca să se întoarcă dela Israel mînia aprinsă a Domnului.“
Num	25	5	Moise a zis judecătorilor lui Israel: „Fiecare din voi să ucidă pe aceia dintre ai lui cari s’au lipit de Baal-Peor.“
Num	25	6	Şi iată că un bărbat dintre copiii lui Israel a venit şi a adus la fraţii lui pe o Madianită, subt ochii lui Moise şi subt ochii întregii adunări a copiilor lui Israel, pe cînd plîngeau la uşa cortului întîlnirii.
Num	25	7	La vederea acestui lucru, Fineas, fiul lui Eleazar, fiul preotului Aaron, s’a sculat din mijlocul adunării, şi a luat o suliţă în mînă.
Num	25	8	S’a luat după omul acela din Israel pînă în cortul lui, i-a străpuns prin pîntece pe amîndoi: atît pe bărbatul acela din Israel, cît şi pe femeea aceea. Şi a încetat astfel urgia care izbucnise printre copiii lui Israel.
Num	25	9	Douăzeci şi patru de mii au murit loviţi de urgia aceea.
Num	25	10	Domnul a vorbit lui Moise, şi a zis:
Num	25	11	„Fineas, fiul lui Eleazar, fiul preotului Aaron, a abătut mînia Mea dela copiii lui Israel, prin rîvna pe care a avut-o pentru Mine în mijlocul lor; şi n’am nimicit, în mînia Mea, pe copiii lui Israel.
Num	25	12	De aceea să spui că închei cu el un legămînt de pace.
Num	25	13	Acesta va fi pentru el şi pentru sămînţa lui după el legămîntul unei preoţii vecinice, pentrucă a fost plin de rîvnă pentru Dumnezeul lui şi a făcut ispăşire pentru copiii lui Israel.“
Num	25	14	Bărbatul acela din Israel, care a fost ucis împreună cu Madianita, se numea Zimri, fiul lui Salu; el era căpetenia unei case părinteşti a Simeoniţilor.
Num	25	15	Femeia care a fost ucisă, se numea Cozbi, fata lui Ţur, căpetenia seminţiilor ieşite dintr’o casă părintească din Madian.
Num	25	16	Domnul a vorbit lui Moise, şi a zis:
Num	25	17	„Priviţi pe Madianiţi ca vrăjmaşi, şi ucideţi-i;
Num	25	18	căci şi ei vi s’au arătat vrăjmaşi, amăgindu-vă prin vicleşugurile lor, în fapta lui Peor, şi în fapta Cozbiei, fata unei căpetenii a lui Madian, sora lor, ucisă în ziua urgiei care a avut loc cu prilejul faptei lui Peor.“
------------------------Numeri, capitolul 26
Num	26	1	În urma acestei urgii, Domnul a zis lui Moise şi lui Eleazar, fiul preotului Aaron:
Num	26	2	„Faceţi numărătoarea întregei adunări a copiilor lui Israel, dela vîrsta de douăzeci de ani în sus, după casele părinţilor lor, a tuturor celor din Israel cari sînt în stare să poarte armele.“
Num	26	3	Moise şi preotul Eleazar le-au vorbit în cîmpia Moabului, lîngă Iordan, în faţa Ierihonului. Şi au zis:
Num	26	4	„Să se facă numărătoarea, dela vîrsta de douăzeci de ani în sus, cum poruncise lui Moise şi copiilor lui Israel Domnul, cînd au ieşit din ţara Egiptului.“
Num	26	5	Ruben, întîiul născut al lui Israel.Fiii lui Ruben au fost: Enoh, din care se coboară familia Enohiţilor; Palu, din care se coboară familia Paluiţilor;
Num	26	6	Heţron, din care se coboară familia Heţroniţilor; Carmi, din care se pogoară familia Carmiţilor.
Num	26	7	Acestea sînt familiile Rubeniţilor: cei ieşiţi la numărătoare au fost patruzeci şi trei de mii şapte sute treizeci. –
Num	26	8	Fiii lui Palu au fost: Eliab.
Num	26	9	Fiii lui Eliab au fost: Nemuel, Datan şi Abiram. Datan acesta şi Abiram acesta au fost din ceice erau chemaţi la adunare, şi cari s’au răsculat împotriva lui Moise şi Aaron, în adunarea lui Core, cînd cu răscoala lor împotriva Domnului.
Num	26	10	Pămîntul şi-a deschis gura, şi i-a înghiţit împreună cu Core, cînd au murit ceice se adunaseră, şi cînd a mistuit focul pe cei două sute cinci zeci de oameni: ei au slujit poporului ca pildă.
Num	26	11	Fiii lui Core, n’au murit.
Num	26	12	Fiii lui Simeon, după familiile lor: din Nemuel se pogoară familia Nemueliţilor; din Iamin, familia Iaminiţilor; din Iachin, familia Iachiniţilor;
Num	26	13	din Zerah, familia Zerahiţilor; din Saul, familia Sauliţilor.
Num	26	14	Acestea sînt familiile Simeoniţilor: douăzeci şi două de mii două sute.
Num	26	15	Fiii lui Gad, după familiile lor: din Ţefon se pogoară familia Ţefoniţilor; din Haghi, familia Haghiţilor; din Şuni, familia Şuniţilor;
Num	26	16	din Ozni, familia Ozniţilor; din Eri, familia Eriţilor;
Num	26	17	din Arod, familia Arodiţilor; din Areli, familia Areliţilor.
Num	26	18	Acestea sînt familiile fiilor lui Gad, după cei ieşiţi la numărătoare: patruzeci de mii cinci sute.
Num	26	19	Fiii lui Iuda: Er şi Onan; dar Er şi Onan au murit în ţara Canaanului.
Num	26	20	Iată fiii lui Iuda, după familiile lor: din Şela se pogoară familia Şelaniţilor; din Pereţ, familia Pereţiţilor; din Zerah, familia Zerahiţilor.
Num	26	21	Fiii lui Pereţ au fost: Heţron, din care se pogoară familia Heţroniţilor; Hamul, din care se pogoară familia Hamuliţilor.
Num	26	22	Acestea sînt familiile lui Iuda, după numărătoarea lor: şaptezeci şi şase de mii cinci sute.
Num	26	23	Fiii lui Isahar, după familiile lor: din Tola se pogoară familia Tolaiţilor; din Puva, familia Puviţilor;
Num	26	24	din Iaşub, familia Iaşubiţilor; din Şimron, familia Şimroniţilor.
Num	26	25	Acestea sînt familiile lui Isahar, după numărătoarea lor: şasezeci şi patru de mii trei sute.
Num	26	26	Fiii lui Zabulon, după familiile lor: din Sered se pogoară familia Serediţilor; din Elon, familia Eloniţilor; din Iahleel, familia Iahleeliţilor.
Num	26	27	Acestea sînt familiile Zabuloniţilor, după numărătoarea lor: şasezeci de mii cinci sute.
Num	26	28	Fiii lui Iosif, după familiile lor: Manase şi Efraim.
Num	26	29	Fiii lui Manase: din Machir se pogoară familia Machiriţilor. – Machir a născut pe Galaad. Din Galaad se pogoară familia Galaadiţilor.
Num	26	30	Iată fiii lui Galaad: Iezer, din care se pogoară familia Iezeriţilor; Helec, familia Helechiţilor;
Num	26	31	Asriel, familia Asrieliţilor; Sihem, familia Sihemiţilor;
Num	26	32	Şemida, familia Şemidaiţilor; Hefer, familia Heferiţilor.
Num	26	33	Ţelofhad, fiul lui Hefer, n’a avut fii, dar a avut fete. Iată numele fetelor lui Ţelofhad: Mahla, Noa, Hogla, Milca şi Tirţa.
Num	26	34	Acestea sînt familiile lui Manase, după numărătoarea lor: cincizeci şi două de mii şapte sute.
Num	26	35	Iată fiii lui Efraim, după familiile lor: din Şutelah se pogoară familia Şutelahiţilor; din Becher, familia Becheriţilor; din Tahan, familia Tahaniţilor.
Num	26	36	Iată fiii lui Şutelah: din Eran se pogoară familia Eraniţilor.
Num	26	37	Acestea sînt familiile fiilor lui Efraim, după numărătoarea lor: treizeci şi două de mii cinci sute.Aceştia sînt fiii lui Iosif, după familiile lor.
Num	26	38	Fiii lui Beniamin, după familiile lor: din Bela se pogoară familia Belaiţilor; din Aşbel, familia Aşbeliţilor; din Ahiram, familia Ahiramiţilor;
Num	26	39	din Şufam, familia Şufamiţilor; din Hufam, familia Hufamiţilor. –
Num	26	40	Fiii lui Bela au fost: Ard şi Naaman. Din Ard se pogoară familia Ardiţilor; din Naaman, familia Naamaniţilor.
Num	26	41	Aceştia sînt fiii lui Beniamin, după familiile lor şi după numărătoarea lor: patruzeci şi cinci de mii şase sute.
Num	26	42	Iată fiii lui Dan, după familiile lor: din Şuham se pogoară familia Şuhamiţilor. Acestea sînt familiile lui Dan, după familiile lor.
Num	26	43	Toate familiile Şuhamiţilor, după numărătoarea lor: şasezeci şi patru de mii patru sute.
Num	26	44	Fiii lui Aşer, după familiile lor: din Imna se pogoară familia Imniţilor; din Işvi, familia Işviţilor; din Beria, familia Beriiţilor. –
Num	26	45	Din fiii lui Beria se pogoară: din Heber, familia Heberiţilor; din Malchiel, familia Malchieliţilor.
Num	26	46	Numele fetei lui Aşer era Serah.
Num	26	47	Acestea sînt familiile fiilor lui Aşer, după numărătoarea lor: cinci zeci şi trei de mii patru sute.
Num	26	48	Fiii lui Neftali, după familiile lor: din Iahţeel se pogoară familia Iahţeeliţilor; din Guni, familia Guniţilor;
Num	26	49	din Ieţer, familia Ieţeriţilor; din Şilem, familia Şilemiţilor.
Num	26	50	Acestea sînt familiile lui Neftali, după familiile lor şi după numărătoarea lor: patruzeci şi cinci de mii patru sute.
Num	26	51	Aceştia sînt cei ieşiţi la numărătoare dintre copiii lui Israel: şase sute una de mii şapte sute treizeci.
Num	26	52	Domnul a vorbit lui Moise, şi i-a zis:
Num	26	53	„Ţara să se împartă între ei, ca să fie moştenirea lor, după numărul numelor.
Num	26	54	Celor ce sînt în număr mai mare să le dai o parte mai mare, şi celor ce sînt în număr mai mic să le dai o parte mai mică; să se dea fiecăruia partea lui după cei ieşiţi la numărătoare.
Num	26	55	Dar împărţirea ţării să se facă prin sorţi; s’o ia în stăpînire după numele seminţiilor părinţilor lor.
Num	26	56	Ţara să fie împărţită prin sorţi între cei ce sînt în mare număr şi între cei ce sînt în mic număr.
Num	26	57	Iată Leviţii a căror numărătoare s’a făcut după familiile lor: din Gherşon se pogoară familia Gherşoniţilor; din Chehat, familia Chehatiţilor; din Merari, familia Merariţilor. –
Num	26	58	Iată familiile lui Levi: familia Libniţilor, familia Hebroniţilor, familia Mahliţilor, familia Muşiţilor, familia Coriţilor. Chehat a născut pe Amram.
Num	26	59	Numele nevestei lui Amram era Iochebed, fata lui Levi, care i s’a născut lui Levi, în Egipt; ea a născut lui Amram: pe Aaron, pe Moise, şi pe Maria, sora lor.
Num	26	60	Lui Aaron i s’au născut: Nadab şi Abihu, Eleazar şi Itamar.
Num	26	61	Nadab şi Abihu au murit, cînd au adus înaintea Domnului foc străin.
Num	26	62	Cei ieşiţi la numărătoare, toţi bărbaţii dela vîrsta de o lună în sus, au fost de douăzeci şi trei de mii. Ei n’au fost cuprinşi în numărătoarea copiilor lui Israel, pentrucă nu li s’a dat moştenire în mijlocul copiilor lui Israel.
Num	26	63	Aceştia sînt aceia dintre copiii lui Israel a căror numărătoare au făcut-o Moise şi preotul Eleazar în cîmpia Moabului, lîngă Iordan, în faţa Ierihonului.
Num	26	64	Între ei, nu era niciunul din copiii lui Israel a căror numărătoare o făcuse Moise şi preotul Aaron în pustia Sinai.
Num	26	65	Căci Domnul zisese: „Vor muri în pustie, şi nu va rămînea niciunul din ei, afară de Caleb, fiul lui Iefune, şi Iosua, fiul lui Nun.“
------------------------Numeri, capitolul 27
Num	27	1	Fetele lui Ţelofhad, fiul lui Hefer, fiul lui Galaad, fiul lui Machir, fiul lui Manase, din familiile lui Manase, fiul lui Iosif, şi ale căror nume erau: Mahla, Noa, Hogla, Milca şi Tirţa,
Num	27	2	s’au apropiat şi s’au înfăţişat înaintea lui Moise, înaintea preotului Eleazar, înaintea mai marilor şi înaintea întregei adunări, la uşa cortului întîlnirii. Ele au zis:
Num	27	3	„Tatăl nostru a murit în pustie; el nu era în mijlocul cetei celor ce s’au răsvrătit împotriva Domnului, în mijlocul cetei lui Core, ci a murit pentru păcatul lui, şi n’a avut fii.
Num	27	4	Pentru ce să se stingă numele tatălui nostru din mijlocul familiei lui, pentrucă n’a avut fii? Dă-ne şi nouă deci o moştenire între fraţii tatălui nostru.“
Num	27	5	Moise a adus pricina lor înaintea Domnului.
Num	27	6	Şi Domnul a zis lui Moise:
Num	27	7	„Fetele lui Ţelofhad au dreptate. Să le dai de moştenire o moşie între fraţii tatălui lor, şi să treci asupra lor moştenirea tatălui lor.
Num	27	8	Iar copiilor lui Israel, să le vorbeşti şi să le spui: „Cînd un om va muri fără să le lase fii, să treceţi moştenirea lui asupra fetei lui.
Num	27	9	Dacă n’are nici o fată, moştenirea lui s’o daţi fraţilor lui.
Num	27	10	Dacă n’are nici fraţi, moştenirea lui s’o daţi fraţilor tatălui său.
Num	27	11	Şi dacă nici tatăl lui n’are fraţi, moştenirea lui s’o daţi rudei celei mai apropiate din familia lui, şi ea s’o stăpînească. Aceasta să fie o lege şi un drept pentru copiii lui Israel, cum a poruncit lui Moise Domnul.“
Num	27	12	Domnul a zis lui Moise: „Suie-te pe muntele acesta Abarim, şi priveşte ţara pe care am dat-o copiilor lui Israel.
Num	27	13	S’o priveşti, dar şi tu vei fi adăugat la poporul tău, cum a fost adăogat fratele tău Aaron;
Num	27	14	pentrucă v’aţi împotrivit poruncii Mele, în pustia Ţin, cînd cu cearta adunării, şi nu M’aţi sfinţit înaintea lor cu prilejul apelor.“ (Acestea sînt apele de ceartă, la Cades, în pustia Ţin.)
Num	27	15	Moise a vorbit Domnului, şi a zis:
Num	27	16	„Domnul, Dumnezeul duhurilor oricărui trup, să rînduiască peste adunare un om
Num	27	17	care să iasă înaintea lor, şi să intre înaintea lor, care să-i scoată afară şi să-i vîre înăuntru, pentru ca adunarea Domnului să nu fie ca nişte oi cari n’au păstor.“
Num	27	18	Domnul a zis lui Moise: „Ia-ţi pe Iosua, fiul lui Nun, bărbat în care este Duhul Meu, şi să-ţi pui mîna peste el.
Num	27	19	Să-l aşezi înaintea preotului Eleazar şi înaintea întregii adunări, şi să-i dai porunci subt ochii lor.
Num	27	20	Să-l faci părtaş la dregătoria ta, pentruca toată adunarea copiilor lui Israel să-l asculte.
Num	27	21	Să se înfăţişeze înaintea preotului Eleazar, care să întrebe pentru el judecata lui Urim înaintea Domnului; şi Iosua, toţi copiii lui Israel, împreună cu el, şi toată adunarea, să iasă după porunca lui Eleazar şi să intre după porunca lui.
Num	27	22	Moise a făcut cum îi poruncise Domnul. A luat pe Iosua, şi l-a pus înaintea preotului Eleazar şi înaintea întregii adunări.
Num	27	23	Şi-a pus mînile peste el, şi i-a dat porunci, cum spusese Domnul prin Moise.
------------------------Numeri, capitolul 28
Num	28	1	Domnul a vorbit lui Moise, şi a zis:
Num	28	2	„Porunceşte copiilor lui Israel, şi spune-le: «Să aveţi grijă să-Mi aduceţi la vremea hotărîtă, darul Meu de mîncare, hrana jertfelor Mele mistuite de foc, cari Îmi sînt de un plăcut miros.»
Num	28	3	Să le spui: «Iată jertfa mistuită de foc pe care o veţi aduce Domnului: în fiecare zi, cîte doi miei de un an fără cusur, ca ardere de tot necurmată.
Num	28	4	Să aduci un miel dimineaţa, şi celalt miel seara {Evreieşte – între cele două seri};
Num	28	5	iar, ca dar de mîncare, să aduci a zecea parte dintr’o efă de floarea făinii, frămîntată într’un sfert de hin de untdelemn de măsline sfărîmate.
Num	28	6	Aceasta este arderea de tot necurmată, care a fost adusă la muntele Sinai; o jertfă mistuită de foc, de un miros plăcut Domnului.
Num	28	7	Jertfa de băutură să fie de un sfert de hin pentru fiecare miel; jertfa de băutură de vin s’o faci Domnului în locul sfînt.
Num	28	8	Al doilea miel să-l aduci seara, ca un dar de mîncare şi o jertfă de băutură ca cele de dimineaţă; aceasta este o jertfă mistuită prin foc, de un miros plăcut Domnului.
Num	28	9	În ziua Sabatului, să aduceţi doi miei de un an fără cusur, şi ca dar de mîncare, două zecimi de efă din floarea făinii, frămîntată cu untdelemn, împreună cu jertfa de băutură.
Num	28	10	Aceasta este arderea de tot pentru fiecare zi de Sabat, afară de arderea de tot necurmată şi jertfa ei de băutură.
Num	28	11	La începutul lunilor voastre, să aduceţi ca ardere de tot Domnului: doi viţei, un berbece, şi şapte miei de un an fără cusur;
Num	28	12	şi, ca dar de mîncare pentru fiecare viţel, trei zecimi de efă din floarea făinii, frămîntată cu untdelemn; ca dar de mîncare pentru berbece, să aduceţi două zecimi de efă din floarea făinii, frămîntată cu untdelemn;
Num	28	13	ca dar de mîncare pentru fiecare miel, să aduceţi o zecime de efă din floarea făinii, frămîntată cu untdelemn. Aceasta este o ardere de tot, o jertfă mistuită de foc, de un miros plăcut Domnului.
Num	28	14	Jertfele de băutură să fie de o jumătate de hin de vin pentru un viţel, a treia parte dintr’un hin pentru un berbece, şi un sfert de hin pentru un miel. Aceasta este arderea de tot pentru începutul lunii, în fiecare lună, în toate lunile anului.
Num	28	15	Să se aducă Domnului un ţap, ca jertfă de ispăşire, afară de arderea de tot necurmată şi jertfa ei de băutură.
Num	28	16	În luna întîi, în ziua a patrusprezecea a lunii, vor fi Paştele Domnului.
Num	28	17	Ziua a cincisprezecea a acestei luni să fie o zi de sărbătoare. Timp de şapte zile să se mănînce azimi.
Num	28	18	În ziua dintîi, să fie o adunare sfîntă: să nu faceţi nici o lucrare de slugă în ea.
Num	28	19	Să aduceţi ca ardere de tot Domnului o jertfă mistuită de foc: doi viţei, un berbece, şi şapte miei de un an fără cusur.
Num	28	20	Să mai adăugaţi şi darul lor de mîncare din floarea făinii, frămîntată cu untdelemn, trei zecimi de efă pentru un viţel, două zecimi pentru un berbece,
Num	28	21	şi o zecime pentru fiecare din cei şapte miei.
Num	28	22	Să aduceţi un ţap ca jertfă de ispăşire, ca să facă ispăşire pentru voi.
Num	28	23	Să aduceţi aceste jertfe, afară de arderea de tot de dimineaţă, care este o ardere de tot necurmată.
Num	28	24	să le aduceţi în fiecare zi, timp de şapte zile, ca hrana unei jertfe mistuite de foc, de un miros plăcut Domnului. Să fie aduse afară de arderea de tot necurmată şi jertfa ei de băutură.
Num	28	25	În ziua a şaptea să aveţi o adunare sfîntă: să nu faceţi nici o lucrare de slugă în ea.
Num	28	26	În ziua celor dintîi roade, cînd veţi aduce Domnului un dar de mîncare, la sărbătoarea încheierii săptămînilor {Sau cincizecimea}, să aveţi o adunare sfîntă; să nu faceţi nici o lucrare de slugă în ea.
Num	28	27	Să aduceţi ca ardere de tot, de un miros plăcut Domnului: doi viţei, un berbece, şi şapte miei de un an.
Num	28	28	Să mai adăugaţi darul lor de mîncare din floarea făinii, frămîntată cu untdelemn, cîte trei zecimi de fiecare viţel, două zecimi pentru berbece,
Num	28	29	şi o zecime pentru fiecare din cei şapte miei.
Num	28	30	Să aduceţi şi un ţap, ca să facă ispăşire pentru voi.
Num	28	31	Să aduceţi aceste jertfe, afară de arderea de tot necurmată şi darul ei de mîncare. Mieii să fie fără cusur, şi să adăugaţi şi jertfele lor de băutură.
------------------------Numeri, capitolul 29
Num	29	1	În luna a şaptea, în cea dintîi zi a lunii, să aveţi o adunare sfîntă: atunci să nu faceţi nicio lucrare de slugă. Ziua aceasta să fie vestită între voi cu sunet de trîmbiţă.
Num	29	2	Să aduceţi ca ardere de tot, de un miros plăcut Domnului, un viţel, un berbece, şi şapte miei de un an fără cusur.
Num	29	3	Să mai adăugaţi şi darul lor de mîncare din floarea făinii, frămîntată cu untdelemn, trei zecimi pentru viţel, două zecimi pentru berbece,
Num	29	4	şi o zecime pentru fiecare din cei şapte miei.
Num	29	5	Să aduceţi şi un ţap ca jertfă de ispăşire, ca să facă ispăşire pentru voi.
Num	29	6	Să aduceţi aceste jertfe, afară de arderea de tot şi darul ei de mîncare din fiecare lună, afară de arderea de tot necurmată, darul ei de mîncare, şi jertfele de băutură, cari se adaugă la ele, după rînduielile aşezate. Acestea sînt nişte jertfe mistuite de foc, de un miros plăcut Domnului.
Num	29	7	În ziua a zecea a acestei luni a şaptea, să aveţi o adunare sfîntă, şi să vă smeriţi sufletele; atunci să nu faceţi nicio lucrare.
Num	29	8	Să aduceţi ca ardere de tot, de un miros plăcut Domnului: un viţel, un berbece, şi şapte miei de un an fără cusur.
Num	29	9	Să mai adăugaţi şi darul lor de mîncare din floarea făinii, frămîntată cu untdelemn, trei zecimi pentru viţel, două zecimi pentru berbece,
Num	29	10	şi o zecime pentru fiecare din cei şapte miei.
Num	29	11	Să aduceţi şi un ţap ca jertfă de ispăşire, afară de jertfa de ispăşire, afară de arderea de tot necurmată cu darul ei de mîncare, şi jertfele de băutură obicinuite.
Num	29	12	În ziua a cincisprezecea a lunii a şaptea, să aveţi o adunare sfîntă; atunci să nu faceţi nicio lucrare de slugă. Să prăznuiţi o sărbătoare în cinstea Domnului, timp de şapte zile.
Num	29	13	Să aduceţi ca ardere de tot, o jertfă mistuită de foc, de un miros plăcut Domnului: treisprezece viţei, doi berbeci, şi patrusprezece miei de un an fără cusur.
Num	29	14	Să mai adăugaţi şi darul lor de mîncare din floarea făinii, frămîntată cu untdelemn, trei zecimi pentru fiecare din cei treisprezece viţei, două zecimi pentru fiecare din cei doi berbeci,
Num	29	15	şi o zecime pentru fiecare din cei patrusprezece miei.
Num	29	16	Să aduceţi şi un ţap ca jertfă de ispăşire, afară de arderea de tot necurmată, darul ei de mîncare şi jertfa sa de băutură.
Num	29	17	A doua zi, să aduceţi doisprezece viţei, doi berbeci, şi patrusprezece miei de un an fără cusur,
Num	29	18	împreună cu darul lor de mîncare şi jertfele lor de băutură pentru viţei, berbeci şi miei, după numărul lor, după rînduielile aşezate.
Num	29	19	Să aduceţi şi un ţap ca jertfă de ispăşire, afară de arderea de tot necurmată, darul ei de mîncare şi jertfele de băutură.
Num	29	20	A treia zi, să aduceţi unsprezece viţei, doi berbeci, şi patrusprezece miei de un an fără cusur,
Num	29	21	împreună cu darul lor de mîncare şi jertfele lor de băutură pentru viţei, berbeci şi miei, după numărul lor, după rînduielile aşezate.
Num	29	22	Să aduceţi şi un ţap ca jertfă de ispăşire, afară de arderea de tot necurmată, darul ei de mîncare şi jertfa de băutură.
Num	29	23	A patra zi, să aduceţi zece viţei, doi berbeci, şi patrusprezece miei de un an fără cusur,
Num	29	24	împreună cu darul lor de mîncare şi jertfele lor de băutură pentru viţei, berbeci şi miei, după numărul lor, după rînduielile aşezate.
Num	29	25	Să aduceţi şi un ţap ca jertfă de ispăşire, afară de arderea de tot necurmată, darul ei de mîncare şi jertfa de băutură.
Num	29	26	În ziua a cincea, să aduceţi nouă viţei, doi berbeci, şi patrusprezece miei de un an fără cusur,
Num	29	27	împreună cu darul lor de mîncare şi jertfele lor de băutură pentru viţei, berbeci şi miei, după numărul lor, după rînduielile aşezate.
Num	29	28	Să aduceţi şi un ţap ca jertfă de ispăşire, afară de arderea de tot necurmată, darul ei de mîncare şi jertfa de băutură.
Num	29	29	În ziua a şasea, să aduceţi opt viţei, doi berbeci şi patrusprezece miei de un an fără cusur,
Num	29	30	împreună cu darul lor de mîncare şi jertfele lor de băutură pentru viţei, berbeci şi miei, după numărul lor, după rînduielile aşezate.
Num	29	31	Să aduceţi şi un ţap ca jertfă de ispăşire, afară de arderea de tot necurmată, darul ei de mîncare şi jertfele de băutură.
Num	29	32	În ziua a şaptea, să aduceţi şapte viţei, doi berbeci, şi patrusprezece miei de un an fără cusur,
Num	29	33	împreună cu darul lor de mîncare şi jertfele lor de băutură pentru viţei, berbeci şi miei, după numărul lor, după rînduielile aşezate.
Num	29	34	Să aduceţi şi un ţap ca jertfă de ispăşire, afară de arderea de tot necurmată, darul ei de mîncare şi jertfă de băutură.
Num	29	35	În ziua a opta, să aveţi o adunare de sărbătoare: atunci să nu faceţi nici o lucrare de slugă.
Num	29	36	Să aduceţi ca ardere de tot o jertfă mistuită de foc, de un miros plăcut Domnului: un viţel, un berbece, şi şapte miei de un an fără cusur,
Num	29	37	împreună cu darul lor de mîncare şi jertfele lor de băutură pentru viţel, berbece şi miei, după numărul lor, după rînduielile aşezate.
Num	29	38	Să aduceţi şi un ţap ca jertfă de ispăşire, afară de arderea de tot necurmată, darul ei de mîncare şi jertfa de băutură.
Num	29	39	Acestea sînt jertfele pe cari să le aduceţi Domnului la sărbătorile voastre, afară de arderile voastre de tot, de darurile voastre de mîncare şi de jertfele voastre de băutură, şi de jertfele voastre de mulţămire, ca împlinire a unei juruinţe sau ca daruri de bună voie.“
Num	29	40	Moise a spus copiilor lui Israel tot ce-i poruncise Domnul.
------------------------Numeri, capitolul 30
Num	30	1	Moise a vorbit căpeteniilor seminţiilor copiilor lui Israel, şi a zis: „Iată ce porunceşte Domnul.
Num	30	2	Cînd un om va face o juruinţă Domnului, sau un jurămînt prin care se va lega printr’o făgăduială, să nu-şi calce cuvîntul, ci să facă potrivit cu tot ce i-a ieşit din gură.
Num	30	3	Cînd o femeie va face o juruinţă Domnului şi se va lega printr’o făgăduială, în tinereţa ei şi în casa tatălui ei,
Num	30	4	şi tatăl ei va afla de juruinţa pe care a făcut-o ea şi de făgăduiala cu care s’a legat, – dacă nu-i zice nimic în ziua cînd află de juruinţa ei, toate juruinţele ei vor fi primite, şi orice făgăduială cu care s’a legat ea, va fi primită;
Num	30	5	dar dacă tatăl ei nu-i dă voie în ziua cînd ia cunoştinţă de juruinţa ei, toate juruinţele ei şi toate făgăduielile cu cari se va fi legat ea, nu vor avea nici o tărie; şi Domnul o va ierta, pentrucă nu i-a dat voie tatăl ei.
Num	30	6	Cînd se va mărita, după ce a făcut juruinţe sau după ce s’a legat printr’un cuvînt ieşit de pe buzele ei,
Num	30	7	şi bărbatul ei va lua cunoştinţă de lucrul acesta, şi nu-i va zice nimic în ziua cînd va lua cunoştinţă de ele, juruinţele ei vor rămînea în picioare; şi făgăduielile cu cari se va fi legat ea vor rămînea în picioare;
Num	30	8	dar dacă bărbatul ei nu-i dă voie în ziua cînd ia cunoştinţă de juruinţa ei, el va desfiinţa juruinţa pe care a făcut-o şi cuvîntul scăpat de pe buzele ei, cu care s’a legat ea; şi Domnul o va ierta.
Num	30	9	Juruinţa unei femei văduve sau despărţite de bărbat, făgăduinţa cu care se va fi legat ea, va rămînea în picioare pentru ea.
Num	30	10	Cînd o femeie, fiind încă în casa bărbatului ei, va face juruinţe sau se va lega cu vreun jurămînt,
Num	30	11	şi bărbatul ei va afla de lucru acesta, – dacă nu-i zice nimic şi n’o opreşte, toate juruinţele ei vor rămînea în picioare, şi toate făgăduinţele prin cari se va fi legat ea, vor rămînea în picioare;
Num	30	12	dar dacă bărbatul ei nu le primeşte în ziua cînd află de ele, orice juruinţă şi orice făgăduială ieşite de pe buzele ei nu vor avea nici un preţ, bărbatul ei nu le-a primit; şi Domnul o va ierta.
Num	30	13	Bărbatul ei poate întări şi bărbatul ei poate desfiinţa orice juruinţă, orice jurămînt cu care se leagă ea ca să-şi mîhnească sufletul.
Num	30	14	Şi anume, dacă nu-i zice nimic zi de zi, după ce află de lucrul acesta, el întăreşte astfel toate juruinţele şi toate făgăduielile cu cari s’a legat ea; le întăreşte pentru că nu i-a zis nimic în ziua cînd a aflat de ele.
Num	30	15	Dar dacă nu le primeşte, după ce a trecut ziua în care le-a aflat, va fi vinovat de păcatul nevestei lui.“
Num	30	16	Acestea sînt legile pe cari le-a dat lui Moise Domnul, ca să aibă putere între un bărbat şi nevasta lui, între un tată şi fata lui, cînd ea este în tinereţă şi acasă la tatăl ei.
------------------------Numeri, capitolul 31
Num	31	1	Domnul a vorbit lui Moise, şi a zis:
Num	31	2	„Răsbună pe copiii lui Israel împotriva Madianiţilor, apoi vei fi adăugat la poporul tău.“
Num	31	3	Moise a vorbit poporului şi a zis: „Înarmaţi dintre voi nişte bărbaţi pentru oştire, şi să meargă împotriva Madianului, ca să aducă la îndeplinire răzbunarea Domnului împotriva Madianului.
Num	31	4	Să trimeteţi la oaste cîte o mie de oameni de seminţie, din toate seminţiile lui Israel.“
Num	31	5	Au luat dintre miile lui Israel cîte o mie de oameni de seminţie, adică douăsprezece mii de oameni înarmaţi pentru oaste.
Num	31	6	Moise a trimes la oaste pe aceşti o mie de oameni de seminţie, şi a trimes cu ei pe fiul preotului Eleazar, Fineas, care ducea uneltele sfinte şi trîmbiţele răsunătoare.
Num	31	7	Au înaintat împotriva Madianului, după porunca pe care o dăduse lui Moise Domnul; şi au omorît pe toţi bărbaţii.
Num	31	8	Împreună cu toţi ceilalţi, au omorît şi pe împăraţii Madianului: Evi, Rechem, Ţur, Hur şi Reba, cei cinci împăraţi ai Madianului; au ucis cu sabia şi pe Balaam, fiul lui Beor.
Num	31	9	Copiii lui Israel au luat prinse pe femeile Madianiţilor cu pruncii lor, şi le-au jăfuit toate vitele, toate turmele şi toate bogăţiile.
Num	31	10	Le-au ars toate cetăţile pe cari le locuiau şi toate ocoalele lor.
Num	31	11	Au luat toată prada şi toate jafurile de oameni şi dobitoace;
Num	31	12	şi pe cei prinşi, prada şi jafurile, le-au adus lui Moise, preotului Eleazar, şi adunării copiilor lui Israel, cari erau tăbărîţi în cîmpia Moabului, lîngă Iordan, în faţa Ierihonului.
Num	31	13	Moise, preotul Eleazar, şi toţi mai marii adunării, le-au ieşit înainte, afară din tabără.
Num	31	14	Şi Moise s’a mîniat pe căpeteniile oştirii, pe căpeteniile peste o mie şi pe căpeteniile peste o sută, cari se întorceau dela război.
Num	31	15	El le-a zis: „Cum? Aţi lăsat cu viaţă pe toate femeile?
Num	31	16	Iată, ele sînt acelea cari, după cuvîntul lui Balaam, au tîrît pe copiii lui Israel să păcătuiască împotriva Domnului, în fapta lui Peor; şi atunci a izbucnit urgia în adunarea Domnului.
Num	31	17	Acum, dar, omorîţi pe orice prunc de parte bărbătească, şi omorîţi pe orice femeie care a cunoscut pe un bărbat culcîndu-se cu el;
Num	31	18	dar lăsaţi cu viaţă pentru voi toţi pruncii de parte femeiască şi pe toate fetele cari n’au cunoscut împreunarea cu un bărbat.
Num	31	19	Iar voi, tăbărîţi şapte zile afară din tabără; toţi aceia dintre voi cari au ucis pe cineva, şi toţi cei ce s’au atins de vre un mort, să se cureţe a treia şi a şaptea zi, ei şi cei prinşi de voi.
Num	31	20	Să curăţiţi deasemenea orice haină, orice lucru de piele, orice lucru de păr de capră şi orice unealtă de lemn.“
Num	31	21	Preotul Eleazar a zis ostaşilor, cari se duseseră la război: „Iată ce este poruncit prin legea pe care a dat-o lui Moise Domnul.
Num	31	22	Aurul, argintul, arama, ferul, cositorul şi plumbul,
Num	31	23	orice lucru care poate suferi focul, să-l treceţi prin foc ca să se curăţească. Dar tot ce nu poate suferi focul, să fie curăţit cu apa de curăţire; să-l treceţi prin apă.
Num	31	24	Să vă spălaţi hainele în ziua a şaptea şi veţi fi curaţi; apoi, veţi putea intra în tabără.“
Num	31	25	Domnul a zis lui Moise:
Num	31	26	„Fă, împreună cu preotul Eleazar şi cu căpeteniile caselor adunării, socoteala prăzii luate, fie oameni fie dobitoace.
Num	31	27	Împarte prada între luptătorii cari s’au dus la oaste şi între toată adunarea.
Num	31	28	Să iei întîi din partea ostaşilor cari s’au dus la oaste o dare pentru Domnul, şi anume: unul din cinci sute, atît din oameni cît şi din boi, măgari şi oi.
Num	31	29	Să le luaţi din jumătatea cuvenită lor, şi să le dai preotului Eleazar ca un dar ridicat pentru Domnul.
Num	31	30	Şi din jumătatea care se cuvine copiiilor lui Israel să iei unul din cincizeci, atît din oameni cît şi din boi, măgari şi oi, din orice dobitoc; şi să le dai Leviţilor, cari păzesc cortul Domnului.“
Num	31	31	Moise şi preotul Eleazar au făcut ce poruncise lui Moise Domnul.
Num	31	32	Prada de război, rămasă din jaful celor ce făcuseră parte din oaste, era de şase sute şaptezeci şi cinci de mii de oi,
Num	31	33	şaptezeci şi două de mii de boi,
Num	31	34	şasezeci şi una de mii de măgari,
Num	31	35	şi treizeci şi două de mii de suflete, adică femei cari nu cunoscuseră împreunarea cu un bărbat.
Num	31	36	Jumătatea care alcătuia partea celor ce se duseseră la oaste, a fost de trei sute treizeci şi şapte de mii cinci sute de oi,
Num	31	37	din cari şase sute şaptezeci şi cinci au fost luaţi ca dare Domnului;
Num	31	38	treizeci şi şase de mii de boi, din cari şaptezeci şi doi luaţi ca dare Domnului;
Num	31	39	treizeci de mii cinci sute de măgari, din cari şasezeci şi unu luaţi ca dare Domnului;
Num	31	40	şi şasesprezece mii de inşi, din cari treizeci şi doi luaţi ca dare Domnului.
Num	31	41	Moise a dat preotului Eleazar darea luată ca dar ridicat pentru Domnul, după cum îi poruncise Domnul.
Num	31	42	Jumătatea cuvenită copiilor lui Israel, pe care a despărţit-o Moise de a bărbaţilor cari merseseră la oaste,
Num	31	43	şi care era partea adunării, a fost de trei sute treizeci şi şapte de mii cinci sute de oi,
Num	31	44	treizeci şi şase de mii de boi,
Num	31	45	treizeci de mii cinci sute de măgari,
Num	31	46	şi şasesprezece mii de suflete.
Num	31	47	Din această jumătate care se cuvenea copiilor lui Israel, Moise a luat unul din cincizeci, atît din oameni cît şi din dobitoace; şi le-a dat Leviţilor, cari păzesc cortul Domnului, după cum îi poruncise Domnul.
Num	31	48	Căpeteniile oştirii, căpeteniile peste o mie şi căpeteniile peste o sută, s’au apropiat de Moise,
Num	31	49	şi i-au zis: „Robii tăi au făcut socoteala ostaşilor cari erau subt poruncile noastre, şi nu lipseşte niciun om dintre noi.
Num	31	50	Noi aducem deci, ca dar Domnului, fiecare ce a găsit ca scule de aur, şi anume: lănţişoare, brăţări, inele, cercei şi salbe, ca să se facă ispăşire pentru sufletele noastre înaintea Domnului.“
Num	31	51	Moise şi preotul Eleazar au primit de la ei toate aceste scule lucrate în aur.
Num	31	52	Tot aurul, pe care l-au adus Domnului căpeteniile peste o mie şi căpeteniile peste o sută, ca dar ridicat, cîntărea şasesprezece mii şapte sute cincizeci de sicli.
Num	31	53	Oamenii din oaste au păstrat fiecare pentru sine prada pe care o făcuse.
Num	31	54	Moise şi preotul Eleazar au luat aurul de la căpeteniile peste o mie şi dela căpeteniile peste o sută, şi l-au adus în cortul întîlnirii, ca aducere aminte pentru copiii lui Israel înaintea Domnului.
------------------------Numeri, capitolul 32
Num	32	1	Fiii lui Ruben şi fiii lui Gad aveau o mare mulţime de vite, şi au văzut că ţara lui Iaezer şi ţara Galaadului erau un loc bun pentru vite.
Num	32	2	Atunci fiii lui Gad, şi fiii lui Ruben au venit la Moise, la preotul Eleazar şi la mai marii adunării, şi le-au zis:
Num	32	3	„Atarot, Dibon, Iaezer, Nimra, Hesbon, Eleale, Sebam, Nebo şi Beon,
Num	32	4	ţara aceasta pe care a lovit-o Domnul înaintea adunării lui Israel, este un loc bun pentru vite, şi robii tăi au vite.“
Num	32	5	Apoi au adăugat:„Dacă am căpătat trecere înaintea ta, să se dea ţara aceasta în stăpînirea robilor tăi, şi să nu ne treci peste Iordan.“
Num	32	6	Moise a răspuns fiilor lui Gad şi fiilor lui Ruben: „Fraţii voştri să meargă oare la război, şi voi să rămîneţi aici?
Num	32	7	Pentru ce voiţi să muiaţi inima copiilor lui Israel şi să-i faceţi să nu treacă în ţara pe care le-o dă Domnul?
Num	32	8	Aşa au făcut şi părinţii voştri cînd i-am trimes din Cades-Barnea să iscodească ţara.
Num	32	9	S’au suit pînă la valea Eşcol, şi, după ce au iscodit ţara, au muiat inima copiilor lui Israel, şi i-au făcut să nu intre în ţara pe care le-o dădea Domnul.
Num	32	10	Şi Domnul S’a aprins de mînie în ziua aceea, şi a jurat zicînd:
Num	32	11	«Oamenii aceştia cari s’au suit din Egipt, de la vîrsta de douăzeci de ani în sus, nu vor vedea ţara pe care am jurat că o voi da lui Avraam, lui Isaac şi lui Iacov, căci n’au urmat în totul calea Mea,
Num	32	12	afară de Caleb, fiul lui Iefune, Chenizitul, şi Iosua, fiul lui Nun, cari au urmat în totul calea Domnului.
Num	32	13	Domnul S’a aprins de mînie împotriva lui Israel, şi i-a făcut să rătăcească în pustie timp de patruzeci de ani, pînă la stingerea întregului leat de oameni care făcuseră rău înaintea Domnului.
Num	32	14	Şi iată că voi luaţi locul părinţilor voştri, ca nişte odrasle de oameni păcătoşi, ca să faceţi pe Domnul să Se aprindă şi mai tare de mînie împotriva lui Israel.
Num	32	15	Căci, dacă vă întoarceţi de la El, El va lăsa mai departe pe Israel să rătăcească în pustie, şi veţi aduce perderea poporului acestuia întreg.“
Num	32	16	Ei s’au apropiat de Moise, şi au zis: „Vom face aici ocoale pentru vitele noastre şi cetăţi pentru pruncii noştri:
Num	32	17	apoi ne vom înarma în grabă şi vom merge înaintea copiiilor lui Israel, pînă îi vom duce în locul care le este rînduit; şi pruncii noştri vor locui în aceste cetăţi întărite, din pricina locuitorilor ţării acesteia.
Num	32	18	Nu ne vom întoarce în casele noastre mai înainte ca fiecare din copiii lui Israel să fi pus stăpînire pe moştenirea lui,
Num	32	19	şi nu vom stăpîni nimic cu ei dincolo de Iordan, nici mai departe, pentrucă noi ne vom avea moştenirea noastră dincoace de Iordan, la răsărit.“
Num	32	20	Moise le-a zis: „Dacă faceţi aşa, dacă vă înarmaţi ca să luptaţi înaintea Domnului,
Num	32	21	dacă toţi aceia dintre voi cari se vor înarma trec Iordanul înaintea Domnului, pînă ce va izgoni pe vrăjmaşii Lui dinaintea Lui,
Num	32	22	şi dacă vă veţi întoarce înapoi numai după ce ţara va fi supusă înaintea Domnului, – atunci veţi fi fără vină înaintea Domnului şi înaintea lui Israel, şi ţinutul acesta va fi moşia voastră înaintea Domnului.
Num	32	23	Dar dacă nu faceţi aşa, păcătuiţi împotriva Domnului, şi să ştiţi că păcatul vostru vă va ajunge.
Num	32	24	Zidiţi cetăţi pentru pruncii voştri şi ocoale pentru vitele voastre, şi faceţi ce aţi spus cu gura voastră.“
Num	32	25	Fiii lui Gad şi fiii lui Ruben au zis lui Moise: „Robii tăi vor face tot ce porunceşte domnul nostru.
Num	32	26	Pruncii noştri, nevestele, turmele noastre şi toate vitele noastre, vor rămînea în cetăţile Galaadului;
Num	32	27	iar robii tăi, toţi înarmaţi pentru război, vor merge să se lupte înaintea Domnului, cum zice domnul nostru.“
Num	32	28	Moise a dat porunci cu privire la ei preotului Eleazar, lui Iosua, fiul lui Nun, şi capilor de familie din seminţiile copiilor lui Israel.
Num	32	29	El le-a zis: „Dacă fiii lui Gad şi fiii lui Ruben trec cu voi Iordanul, înarmaţi cu toţii ca să lupte înaintea Domnului, după ce ţara va fi supusă înaintea voastră, să le daţi în stăpînire ţinutul Galaadului.
Num	32	30	Dar dacă nu vor merge înarmaţi împreună cu voi, să se aşeze în mijlocul vostru în ţara Canaanului.“
Num	32	31	Fiii lui Gad şi fiii lui Ruben au răspuns: „Vom face tot ce a spus robilor tăi Domnul.
Num	32	32	Vom trece înarmaţi înaintea Domnului în ţara Canaanului; dar noi să ne avem moştenirea noastră dincoace de Iordan.“
Num	32	33	Moise a dat fiilor lui Gad şi fiilor lui Ruben, şi la jumătate din seminţia lui Manase, fiul lui Iosif, împărăţia lui Sihon, împăratul Amoriţilor, şi împărăţia lui Og, împăratul Basanului, ţara cu cetăţile ei, cu ţinuturile cetăţilor ţării de jur împrejur.
Num	32	34	Fiii lui Gad au zidit Dibonul, Atarotul, Aroerul,
Num	32	35	Atrot-Şofan, Iaezer, Iogbeha,
Num	32	36	Bet-Nimra şi Bet-Haran,cetăţi întărite, şi au făcut staule pentru turme.
Num	32	37	Fiii lui Ruben au zidit Hesbonul, Eleale, Chiriataim,
Num	32	38	Nebo şi Baal-Meon, ale căror nume au fost schimbate, şi Sibma, şi au pus alte nume cetăţilor pe cari le-au zidit.
Num	32	39	Fiii lui Machir, fiul lui Manase, au mers împotriva Galaadului, şi au pus mîna pe el; au izgonit pe Amoriţii cari erau acolo.
Num	32	40	Moise a dat Galaadului lui Machir, fiul lui Manase, care s’a aşezat acolo.
Num	32	41	Iair, fiul lui Manase, a pornit şi el, şi a luat tîrgurile, şi le-a numit tîrgurile lui Iair.
Num	32	42	Nobah a pornit şi el şi a luat Chenatul împreună cu cetăţile cari ţineau de el, şi l-a numit Nobah, după numele lui.
------------------------Numeri, capitolul 33
Num	33	1	Iată popasurile copiilor lui Israel cari au ieşit din ţara Egiptului, după oştirile lor, subt povăţuirea lui Moise şi lui Aaron.
Num	33	2	Moise a scris călătoriile lor din popas în popas, după porunca Domnului. Şi iată popasurile lor, după călătoriile lor.
Num	33	3	Au pornit din Ramses în luna întîi, în ziua a cincisprezecea a lunii întîi. A doua zi după Paşte, copiii lui Israel au ieşit gata de luptă în faţa tuturor Egiptenilor,
Num	33	4	în timp ce Egiptenii îşi îngropau pe toţi întîii lor născuţi, pe cari-i lovise Domnul dintre ei. Căci Domnul făcuse chiar şi pe dumnezeii lor să simtă puterea Lui.
Num	33	5	Copiii lui Israel au pornit din Ramses şi au tăbărît la Sucot.
Num	33	6	Au pornit din Sucot, şi au tăbărît la Etam, care este la marginea pustiei.
Num	33	7	Au pornit din Etam, s’au întors înapoi la Pi-Hahirot, faţă în faţă cu Baal-Ţefon, şi au tăbărît înaintea Migdolului.
Num	33	8	Au pornit dinaintea Pi-Hahirotului, şi au trecut prin mijlocul mării în spre pustie; au făcut un drum de trei zile în pustia Etamului, şi au tăbărît la Mara.
Num	33	9	Au pornit dela Mara, şi au ajuns la Elim; la Elim erau douăsprezece izvoare de apă şi şaptezeci de finici: acolo au tăbărît.
Num	33	10	Au pornit din Elim, şi au tăbărît lîngă marea Roşie.
Num	33	11	Au pornit dela marea Roşie, şi au tăbărît în pustia Sin.
Num	33	12	Au pornit din pustia Sin, şi au tăbărît la Dofca.
Num	33	13	Au pornit din Dofca, şi au tăbărît la Aluş.
Num	33	14	Au pornit din Aluş, şi au tăbărît la Refidim, unde poporul n’a găsit apă de băut.
Num	33	15	Au pornit din Refidim, şi au tăbărît în pustia Sinai.
Num	33	16	Au pornit din pustia Sinai, şi au tăbărît la Chibrot-Hataava.
Num	33	17	Au pornit dela Chibrot-Hataava, şi au tăbărît la Haţerot.
Num	33	18	Au pornit din Haţerot, şi au tăbărît la Ritma.
Num	33	19	Au pornit dela Ritma, şi au tăbărît la Rimon-Pereţ.
Num	33	20	Au pornit din Rimon-Pereţ, şi au tăbărît la Libna.
Num	33	21	Au pornit din Libna, şi au tăbărît la Risa.
Num	33	22	Au pornit din Risa, şi au tăbărît la Chehelata.
Num	33	23	Au pornit din Chehelata, şi au tăbărît la muntele Şafer.
Num	33	24	Au pornit dela muntele Şafer, şi au tăbărît la Harada.
Num	33	25	Au pornit din Harada, şi au tăbărît la Machelot.
Num	33	26	Au pornit din Machelot, şi au tăbărît la Tahat.
Num	33	27	Au pornit din Tahat, şi au tăbărît la Tarah.
Num	33	28	Au pornit din Tarah, şi au tăbărît la Mitca.
Num	33	29	Au pornit din Mitca, şi au tăbărît la Haşmona.
Num	33	30	Au pornit din Haşmona, şi au tăbărît la Moserot.
Num	33	31	Au pornit din Moserot, şi au tăbărît la Bene-Iaacan.
Num	33	32	Au pornit din Bene-Iaacan, şi au tăbărît la Hor-Ghidgad.
Num	33	33	Au pornit din Hor-Ghidgad, şi au tăbărît la Iotbata.
Num	33	34	Au pornit din Iotbata, şi au tăbărît la Abrona.
Num	33	35	Au pornit din Abrona, şi au tăbărît la Eţion-Gheber.
Num	33	36	Au pornit din Eţion-Gheber, şi au tăbărît în pustia Ţin, adică la Cades.
Num	33	37	Au pornit din Cades, şi au tăbărît la muntele Hor, la marginea ţării Edomului.
Num	33	38	Preotul Aaron s’a suit pe muntele Hor, după porunca Domnului; şi a murit acolo, în al patruzecilea an după ieşirea copiilor lui Israel din ţara Egiptului, în luna a cincea, în cea dintîi zi a lunii.
Num	33	39	Aaron era în vîrstă de o sută douăzeci şi trei de ani cînd a murit pe muntele Hor.
Num	33	40	Împăratul Aradului, Cananitul, care locuia în partea de miazăzi a ţării Canaanului, a aflat de sosirea copiilor lui Israel.
Num	33	41	Au pornit dela muntele Hor, şi au tăbărît la Ţalmona.
Num	33	42	Au pornit din Ţalmona, şi au tăbărît la Punon.
Num	33	43	Au pornit din Punon, şi au tăbărît la Obot.
Num	33	44	Au pornit din Obot, şi au tăbărît la Iie – Abarim, la hotarul Moabului.
Num	33	45	Au pornit din Iie-Abarim, şi au tăbărît la Dibon-Gad:
Num	33	46	Au pornit din Dibon-Gad, şi au tăbărît la Almon-Diblataim.
Num	33	47	Au pornit din Almon-Diblataim, şi au tăbărît la munţii Abarim, înaintea muntelui Nebo.
Num	33	48	Au pornit dela munţii Abarim, şi au tăbărît în cîmpia Moabului, lîngă Iordan, în faţa Ierihonului.
Num	33	49	Au tăbărît lîngă Iordan, dela Bet-Ieşimot pînă la Abel-Sitim, în cîmpia Moabului.
Num	33	50	Domnul a vorbit lui Moise în cîmpia Moabului, lîngă Iordan în faţa Ierihonului. Şi a zis:
Num	33	51	„Vorbeşte copiilor lui Israel, şi spune-le: «Dupăce veţi trece Iordanul şi veţi intra în ţara Canaanului,
Num	33	52	să izgoniţi dinaintea voastră pe toţi locuitorii ţării, să le dărîmaţi toţi idolii de piatră, să le nimiciţi toate icoanele turnate, şi să le nimiciţi toate înălţimile pentru jertfe.
Num	33	53	Să luaţi ţara în stăpînire, şi să vă aşezaţi în ea; căci Eu v’am dat ţara aceasta, ca să fie moşia voastră.
Num	33	54	Să împărţiţi ţara prin sorţi, după familiile voastre. Celor ce sînt în număr mai mare, să le daţi o parte mai mare, şi celor ce sînt în număr mai mic, să le daţi o parte mai mică. Fiecare să stăpînească ce-i va cădea la sorţi; s’o luaţi în stăpînire, după seminţiile părinţilor voştri.
Num	33	55	Dar dacă nu veţi izgoni dinaintea voastră pe locuitorii ţării, aceia dintre ei pe cari îi veţi lăsa, vă vor fi ca nişte spini în ochi şi ca nişte ghimpi în coaste: vă vor fi vrăjmaşi în ţara în care veţi merge să vă aşezaţi.
Num	33	56	Şi vă voi face şi vouă cum hotărîsem să le fac lor.“
------------------------Numeri, capitolul 34
Num	34	1	Domnul a vorbit lui Moise, şi a zis:
Num	34	2	„Dă porunca aceasta copiilor lui Israel, şi spune-le: «Cînd veţi intra în ţara Canaanului, ţara aceasta va fi moştenirea voastră, ţara Canaanului, ale cărei hotare iată-le:
Num	34	3	Hotarul din partea de miazăzi va începe din pustia Ţin, lîngă Edom. Astfel, hotarul vostru de miază zi va începe dela marginea mării Sărate, spre răsărit;
Num	34	4	se va întoarce la miază zi de înălţimea Acrabim, va trece prin Ţin, şi se va întinde pînă la miazăzi de Cades-Barnea; va urma mai departe prin Haţar-Adar, şi va trece spre Aţmon:
Num	34	5	dela Aţmon, se va întoarce pînă la pîrîul Egiptului, şi va ieşi la mare.
Num	34	6	Hotarul vostru dinspre apus va fi Marea cea Mare {Mediterana}: acesta va fi hotarul vostru la apus.
Num	34	7	Iată care va fi hotarul vostru spre miază-noapte: începînd dela Marea cea Mare să trageţi hotarul pînă la muntele Hor;
Num	34	8	dela muntele Hor, să-l trageţi prin Hamat, şi să ajungă pînă la Ţedad;
Num	34	9	să urmeze mai departe prin Zifron, ca să ajungă la Haţar-Enan: acesta să vă fie hotarul înspre miază noapte.
Num	34	10	Să vă trageţi hotarul spre răsărit dela Haţar-Enan pînă la Şefam;
Num	34	11	să se pogoare din Şefam spre Ribla, la răsărit de Ain; se va pogorî, şi se va întinde dealungul mării Chineret {Sau Ghenezaret}, la răsărit;
Num	34	12	se va pogorî iarăş spre Iordan, ca să ajungă la marea Sărată. Aceasta va fi ţara voastră, cu hotarele ei de jur împrejur.“
Num	34	13	Moise a dat porunca aceasta copiilor lui Israel, şi a zis: „Aceasta este ţara pe care o veţi împărţi prin sorţi, şi pe care a poruncit Domnul s’o dea celor nouă seminţii şi jumătate.
Num	34	14	Căci seminţia fiilor lui Ruben, după casele lor părinteşti, şi seminţia fiilor lui Gad, după casele părinţilor lor, precum şi jumătate din seminţia lui Manase şi-au luat moştenirea.
Num	34	15	Aceste două seminţii şi jumătate şi-au luat moştenirea dincoace de Iordan, în faţa Ierihonului, în spre răsărit.“
Num	34	16	Domnul a vorbit lui Moise, şi a zis:
Num	34	17	„Iată numele bărbaţilor cari vor împărţi ţara între voi: preotul Eleazar, şi Iosua, fiul lui Nun.
Num	34	18	Să mai luaţi cîte o căpetenie din fiecare seminţie, ca să facă împărţirea ţării.
Num	34	19	Iată numele bărbaţilor acestora. Pentru seminţia lui Iuda: Caleb, fiul lui Iefune;
Num	34	20	pentru seminţia fiilor lui Simeon: Samuel, fiul lui Amihud;
Num	34	21	pentru seminţia lui Beniamin: Elidad, fiul lui Chislon;
Num	34	22	pentru seminţia fiilor lui Dan: căpetenia Buchi, fiul lui Iogli;
Num	34	23	pentru fiii lui Iosif, – pentru seminţia fiilor lui Manase: căpetenia Haniel, fiul lui Efod; –
Num	34	24	şi pentru seminţia fiilor lui Efraim: căpetenia Chemuel, fiul lui Şiftan;
Num	34	25	pentru seminţia fiilor lui Zabulon: căpetenia Eliţafan, fiul lui Parnac;
Num	34	26	pentru seminţia fiilor lui Isahar: căpetenia Paltiel, fiul lui Azan;
Num	34	27	pentru seminţia fiilor lui Aşer: căpetenia Ahihud, fiul lui Şelomi;
Num	34	28	pentru seminţia fiilor lui Neftali: căpetenia Pedahel, fiul lui Amihud.“
Num	34	29	Aceştia sînt aceia cărora le-a poruncit Domnul să împartă ţara Canaanului între copiii lui Israel.
------------------------Numeri, capitolul 35
Num	35	1	Domnul a vorbit lui Moise, în cîmpia Moabului, lîngă Iordan, în faţa Ierihonului. Şi a zis:
Num	35	2	„Porunceşte copiilor lui Israel, să dea Leviţilor, din moştenirea pe care o vor avea, nişte cetăţi în cari să poată locui. Să mai daţi Leviţilor şi un loc gol împrejurul acestor cetăţi.
Num	35	3	Cetăţile să fie ale lor, ca să locuiască în ele; iar locurile goale să fie pentru vitele lor, pentru averile lor şi pentru toate dobitoacele lor.
Num	35	4	Locurile goale din jurul cetăţilor pe cari le veţi da Leviţilor, să aibă, începînd dela zidul cetăţii în afară, o mie de coţi de jur împrejur.
Num	35	5	Să măsuraţi afară din cetate, două mii de coţi în partea de răsărit, două mii de coţi în partea de miazăzi, două mii de coţi în partea de apus, şi două mii de coţi în partea de miază noapte, aşa în cît cetatea să fie la mijloc. Acestea să fie locurile goale din jurul cetăţilor lor.
Num	35	6	Dintre cetăţile pe cari le veţi da Leviţilor, şase să fie cetăţi de scăpare unde va putea să fugă ucigaşul, şi afară de acestea, să le mai daţi alte patruzeci şi două de cetăţi.
Num	35	7	Toate cetăţile pe cari le veţi da Leviţilor să fie patruzeci şi opt de cetăţi, împreună cu locurile lor goale.
Num	35	8	Cetăţile pe cari le veţi da din moşiile copiilor lui Israel să fie date mai multe de cei ce au mai multe, şi mai puţine de ceice au mai puţine; fiecare să dea Leviţilor din cetăţile lui după moştenirea pe care o va avea.“
Num	35	9	Domnul a vorbit lui Moise, şi a zis:
Num	35	10	„Vorbeşte copiilor lui Israel şi spune-le: «Cînd veţi trece Iordanul şi veţi intra în ţara Canaanului,
Num	35	11	să vă alegeţi nişte cetăţi cari să vă fie cetăţi de scăpare, unde să poată scăpa ucigaşul care va omorî pe cineva fără voie.
Num	35	12	Aceste cetăţi să vă slujească drept cetăţi de scăpare împotriva răzbunătorului sîngelui, pentruca ucigaşul să nu fie omorît înainte de a se înfăţişa în faţa adunării ca să fie judecat.
Num	35	13	Din cetăţile pe cari le veţi da, şase să vă fie cetăţi de scăpare.
Num	35	14	Să daţi trei cetăţi dincoace de Iordan, şi trei cetăţi în ţara Canaanului: acestea să vă fie cetaţi de scăpare.
Num	35	15	Aceste şase cetăţi să fie cetăţi de scăpare pentru copiii lui Israel, pentru străin şi pentru celce locuieşte în mijlocul vostru: acolo va putea să scape orice om care va ucide pe cineva fără voie.
Num	35	16	Dacă un om loveşte pe aproapele său cu o unealtă de fer, şi acesta moare, este un ucigaş: ucigaşul să fie pedepsit cu moartea.
Num	35	17	Dacă-l loveşte cu o piatră pe care o ţine în mînă, de care poate muri, şi moare, este un ucigaş: ucigaşul să fie pedepsit cu moartea.
Num	35	18	Dacă-l loveşte cu vreo unealtă de lemn pe care o ţine în mînă, de care poate muri, şi moare, este un ucigaş; ucigaşul să fie pedepsit cu moartea.
Num	35	19	Răzbunătorul sîngelui să omoare pe ucigaş; cînd îl va întîlni, să-l omoare.
Num	35	20	Dacă un om împinge pe aproapele său din ură, sau dacă-l pîndeşte şi aruncă ceva asupra lui şi moare,
Num	35	21	sau dacă-l loveşte cu mîna din vrăjmăşie, şi moare, cel ce l-a lovit să fie pedepsit cu moartea; este un ucigaş: răzbunătorul sîngelui să omoare pe ucigaş, cînd îl va întîlni.
Num	35	22	Dar dacă un om împinge pe aproapele lui fără veste şi nu din vrăjmăşie, sau dacă aruncă ceva asupra lui fără să-l fi pîndit,
Num	35	23	sau dacă aruncă asupra lui din nebăgare de seamă o piatră care-i poate pricinui moartea, şi moare, fără să-l urască şi fără să caute să-i facă rău:
Num	35	24	Iată legile după cari va judeca adunarea între cel ce l-a lovit şi răzbunătorul sîngelui.
Num	35	25	Adunarea va izbăvi pe ucigaş din mîna răzbunătorului sîngelui, şi-l va face să se întoarcă în cetatea de scăpare unde fugise. Să locuiască acolo pînă la moartea marelui preot care este uns cu untdelemn sfînt.
Num	35	26	Dacă ucigaşul iese din hotarul cetăţii de scăpare unde fugise,
Num	35	27	şi dacă răzbunătorul sîngelui îl întîlneşte afară din hotarul cetăţii de scăpare şi ucide pe ucigaş, nu va fi vinovat de omor.
Num	35	28	Căci ucigaşul trebuia să locuiască în cetatea lui de scăpare pînă la moartea marelui preot; şi după moartea marelui preot, putea să se întoarcă la moşia lui.
Num	35	29	Iată poruncile de drept pentru voi şi pentru urmaşii voştri, în toate locurile în cari veţi locui.
Num	35	30	Dacă un om omoară pe cineva, ucigaşul să fie omorît, pe mărturia martorilor. Un singur martur nu va fi deajuns ca să fie osîndit cineva la moarte.
Num	35	31	Să nu primiţi răscumpărare pentru viaţa unui ucigaş vinovat de moarte, ci să fie pedepsit cu moartea.
Num	35	32	Să nu primiţi răscumpărare pentru cel ce trebue să fugă în cetatea lui de scăpare, ca să se întoarcă să locuiască în ţară pînă la moartea preotului.
Num	35	33	Să nu pîngăriţi ţara unde veţi fi, căci sîngele celui nevinovat pîngăreşte ţara; şi ispăşirea sîngelui vărsat în ţară nu se va putea face decît prin sîngele celui ce-l va vărsa.
Num	35	34	Să nu pîngăriţi deci ţara în care veţi merge să locuiţi, şi în mijlocul căreia voi locui şi Eu, căci Eu sînt Domnul, care locuieşte în mijlocul copiilor lui Israel.“
------------------------Numeri, capitolul 36
Num	36	1	Căpeteniile familiei lui Galaad, fiul lui Machir, fiul lui Manase, dintre familiile fiilor lui Iosif, s’au apropiat şi au vorbit înaintea lui Moise şi înaintea mai marilor peste casele părinteşti ale copiilor lui Israel.
Num	36	2	Ei au zis: „Domnule, ţie ţi-a poruncit Domnul să dai copiilor lui Israel ţara ca moştenire prin sorţi. Tu, domnule, ai primit deasemenea poruncă de la Domnul ca moştenirea fratelui nostru Ţelofhad, s’o dai fetelor lui.
Num	36	3	Dar dacă ele se mărită după unul din fiii altei seminţii a copiilor lui Israel, moştenirea lor va fi ştearsă din moştenirea părinţilor noştri, şi adăugată la a seminţiei din care vor face parte; şi astfel moştenirea care ne-a căzut nouă la sorţi se va micşora.
Num	36	4	Şi cînd va veni anul de veselie pentru copiii lui Israel, moştenirea lor va rămînea adăugată la a seminţiei din care vor face parte, şi va fi ştearsă astfel din moştenirea seminţiei părinţilor noştri.“
Num	36	5	Moise a poruncit copiilor lui Israel din partea Domnului, şi a zis: „Seminţia fiilor lui Iosif are dreptate.
Num	36	6	Iată ce porunceşte Domnul cu privire la fetele lui Ţelofhad: să se mărite după cine vor vrea, numai să se mărite într’o familie din seminţia părinţilor lor.
Num	36	7	Nici o moştenire a copiilor lui Israel să nu treacă de la o seminţie la alta, ci fiecare din copiii lui Israel să se ţină lipit de moştenirea seminţiei părinţilor lui.
Num	36	8	Şi orice fată, care are o moştenire în seminţiile copiilor lui Israel, să se mărite după cineva dintr’o familie din seminţia tatălui ei, pentru ca fiecare din copiii lui Israel să-şi aibă moştenirea părinţilor săi.
Num	36	9	Nici o moştenire să nu treacă de la o seminţie la alta, ci seminţiile copiilor lui Israel să se ţină fiecare de moştenirea sa.“
Num	36	10	Fetele lui Ţelofhad au făcut întocmai după porunca pe care o dăduse lui Moise Domnul.
Num	36	11	Mahla, Tirţa, Hogla, Milca şi Noa, fetele lui Ţelofhad, s-au măritat după fiii unchiilor lor;
Num	36	12	s’au măritat în familiile fiilor lui Manase, fiul lui Iosif, şi moştenirea lor a rămas în seminţia familiei tatălui lor.
Num	36	13	Acestea sînt poruncile şi legile pe cari le-a dat Domnul prin Moise copiilor lui Israel, în cîmpia Moabului, lîngă Iordan, în faţa Ierihonului.
------------------------Deuteronomul, capitolul 1
Deu	1	1	Iată cuvintele pe cari le-a spus Moise întregului Israel, dincoace de Iordan, în pustie, într’o cîmpie, faţă în faţă cu Suf, între Paran, Tofel, Laban, Haţerot şi Di-Zahab.
Deu	1	2	(Dela Horeb pînă la Cades-Barnea, pe drumul care duce la muntele Seir, este o depărtare de unsprezece zile).
Deu	1	3	În al patruzecilea an, în luna unsprezecea, în ziua întîi a lunii, Moise a vorbit copiilor lui Israel şi le-a spus tot ce-i poruncise Domnul să le spună.
Deu	1	4	Aceasta era după ce a bătut pe Sihon, împăratul Amoriţilor, care locuia la Hesbon, şi pe Og, împăratul Basanului, care locuia la Aştarot şi la Edrei.
Deu	1	5	Dincoace de Iordan, în ţara Moabului, Moise a început să lămurească legea aceasta şi a zis:
Deu	1	6	Domnul, Dumnezeul nostru, ne-a vorbit la Horeb, zicînd: „Aţi locuit destulă vreme în muntele acesta.
Deu	1	7	Întoarceţi-vă, şi plecaţi; duceţi-vă la muntele Amoriţilor şi în toate împrejurimile: în cîmpie, pe munte, în vale, în partea de miază-zi, pe ţărmul mării, în ţara Cananiţilor şi în Liban, pînă la rîul cel mare, rîul Eufrat.
Deu	1	8	Vedeţi, v’am pus ţara înainte; intraţi şi luaţi în stăpînire ţara pe care domnul a jurat părinţilor voştri, Avraam, Isaac şi Iacov, că o va da lor şi seminţei lor după ei.“
Deu	1	9	În vremea aceea, v’am spus: „Eu nu vă pot purta singur.
Deu	1	10	Domnul, Dumnezeul vostru, v’a înmulţit, şi azi sînteţi foarte mulţi la număr, ca stelele cerului.
Deu	1	11	Domnul, Dumnezeul părinţilor voştri, să vă mărească de o mie de ori pe atît, şi să vă binecuvinteze, după cum a făgăduit!
Deu	1	12	Cum aş putea să port eu singur pricinile voastre, povara voastră şi certurile voastre?
Deu	1	13	Luaţi din seminţiile voastre nişte bărbaţi înţelepţi, pricepuţi şi cunoscuţi, şi-i voi pune în fruntea voastră.“
Deu	1	14	Voi mi-aţi răspuns, şi aţi zis: „Ceea ce spui tu să facem este un lucru bun.“
Deu	1	15	Am luat atunci pe căpeteniile seminţiilor voastre, bărbaţi înţelepţi şi cunoscuţi, şi i-am pus în fruntea voastră drept căpetenii peste o mie, căpetenii peste o sută, căpetenii peste cincizeci, şi căpetenii peste zece, ca dregători în seminţiile voastre.
Deu	1	16	Am dat, în acelaş timp, următoarea poruncă judecătorilor voştri: „Să ascultaţi pe fraţii voştri, şi să judecaţi după dreptate neînţelegerile fiecăruia cu fratele lui sau cu străinul.
Deu	1	17	Să nu căutaţi la faţa oamenilor în judecăţile voastre; să ascultaţi pe cel mic ca şi pe cel mare; să nu vă temeţi de nimeni, căci Dumnezeu e Cel care face dreptate. Şi cînd veţi găsi o pricină prea grea, s’o aduceţi înaintea mea, ca s’o aud.“
Deu	1	18	Aşa v’am poruncit, în vremea aceea, tot ce aveaţi de făcut.
Deu	1	19	Am plecat din Horeb, şi am străbătut toată pustia aceea mare şi grozavă pe care aţi văzut-o; am luat drumul care duce în muntele Amoriţilor, cum ne poruncise Domnul, Dumnezeul nostru, şi am ajuns la Cades-Barnea.
Deu	1	20	Şi eu v’am zis: „Aţi ajuns la muntele Amoriţilor pe care ni-l dă Domnul, Dumnezeul nostru.
Deu	1	21	Iată că Domnul, Dumnezeul tău, îţi pune ţara înainte; suie-te, ia-o în stăpînire, cum ţi-a spus Domnul Dumnezeul părinţilor tăi; nu te teme, şi nu te înspăimînta.“
Deu	1	22	Voi v’aţi apropiat cu toţii de mine, şi aţi zis: „Să trimetem nişte oameni înaintea noastră, ca să iscodească ţara, şi să ne aducă răspuns cu privire la drumul pe care ne vom sui în ea şi asupra cetăţilor în cari vom ajunge.“
Deu	1	23	Părerea aceasta mi s’a părut bună; şi am luat doisprezece oameni dintre voi, cîte un om de fiecare seminţie.
Deu	1	24	Ei au plecat, au trecut muntele, şi au ajuns pînă la valea Eşcol, şi au iscodit ţara.
Deu	1	25	Au luat în mîni din roadele ţării şi ni le-au adus; ne-au făcut o dare de seamă, şi au zis: „Bună ţară ne dă Domnul, Dumnezeul nostru.“
Deu	1	26	Dar voi n’aţi vrut să vă suiţi în ea, şi v’aţi răsvrătit împotriva poruncii Domnului, Dumnezeului vostru.
Deu	1	27	Aţi cîrtit în corturile voastre, şi aţi zis: „Pentrucă ne urăşte, de aceea ne-a scos Domnul din ţara Egiptului, ca să ne dea în mînile Amoriţilor şi să ne nimicească.
Deu	1	28	Unde să ne suim? Fraţii noştri ne-au muiat inima, zicînd: „Poporul acela este un popor mai mare şi mai înalt la statură decît noi; cetăţile sînt mari şi întărite pînă la cer; ba încă, am văzut acolo şi copii de ai lui Anac.“
Deu	1	29	Eu v’am zis: „Nu vă spăimîntaţi, şi nu vă fie frică de ei.
Deu	1	30	Domnul, Dumnezeul vostru, care merge înaintea voastră, se va lupta El însuş pentru voi, potrivit cu tot ce a făcut pentru voi subt ochii voştri în Egipt.
Deu	1	31	Apoi în pustie, ai văzut că Domnul, Dumnezeul tău, te-a purtat cum poartă un om pe fiul său, pe tot drumul pe care l-aţi făcut pînă la sosirea voastră în locul acesta.“
Deu	1	32	Cu toate acestea, voi n’aţi avut încredere în Domnul, Dumnezeul vostru,
Deu	1	33	care mergea înaintea voastră pe drum, ca să vă caute un loc de poposire: noaptea într’un foc, ca să vă arate drumul pe care trebuiaţi să mergeţi, şi ziua într’un nor.
Deu	1	34	Domnul a auzit glasul cuvintelor voastre. S’a mîniat, şi a jurat, zicînd:
Deu	1	35	„Niciunul din bărbaţii cari fac parte din acest neam rău nu va vedea ţara aceea bună pe care am jurat că o voi da părinţilor voştri,
Deu	1	36	afară de Caleb, fiul lui Iefune. El o va vedea, şi ţara în care a mers, o voi da lui şi copiilor lui, pentrucă a urmat în totul calea Domnului.“
Deu	1	37	Domnul S’a mîniat şi pe mine, din pricina voastră, şi a zis: „Nici tu nu vei intra în ea.
Deu	1	38	Iosua, fiul lui Nun, slujitorul tău, va intra în ea; întăreşte-l, căci el va pune pe Israel în stăpînirea ţării aceleia.
Deu	1	39	Şi pruncii voştri, despre cari aţi zis: „Vor fi de jaf!“ şi fiii voştri, cari nu cunosc azi nici binele nici răul, ei vor intra în ea; da, lor le-o voi da, şi ei o vor stăpîni.
Deu	1	40	Dar voi, întoarceţi-vă înapoi, şi plecaţi în pustie, în spre marea Roşie.“
Deu	1	41	Voi aţi răspuns, şi mi-aţi zis: „Am păcătuit împotriva Domnului; ne vom sui şi ne vom bate, cum ne-a poruncit Domnul, Dumnezeul nostru.“ Şi v’aţi încins fiecare armele, şi v’aţi încumetat să vă suiţi pe munte.
Deu	1	42	Domnul mi-a zis: „Spune-le: «Nu vă suiţi şi nu vă luptaţi, căci Eu nu sînt în mijlocul vostru; nu căutaţi să fiţi bătuţi de vrăjmaşii voştri.“
Deu	1	43	Eu v’am spus, dar n’aţi ascultat; ci v’aţi răzvrătit împotriva poruncii Domnului, şi v’aţi suit semeţi pe munte.
Deu	1	44	Atunci Amoriţii, cari locuiesc pe muntele acesta, v’au ieşit înainte, şi v’au urmărit ca albinele; v’au bătut din Seir, pînă la Horma.
Deu	1	45	La întoarcerea voastră, aţi plîns înaintea Domnului; dar Domnul nu v’a ascultat glasul, şi n’a luat aminte la voi.
Deu	1	46	Şi aşa aţi rămas la Cades, unde aţi stat multă vreme.
------------------------Deuteronomul, capitolul 2
Deu	2	1	Ne-am întors, şi am plecat în pustie, pe drumul care duce la marea Roşie, cum îmi poruncise Domnul; şi am ocolit multă vreme munte Seir.
Deu	2	2	Domnul mi-a zis:
Deu	2	3	„Vă ajunge de cînd ocoliţi muntele acesta. Întoarceţi-vă spre miazănoapte.
Deu	2	4	Dă următoarea poruncă poporului: „Acum aveţi să treceţi prin hotarele fraţilor voştri, copiii lui Esau, cari locuiesc în Seir. Ei se vor teme de voi; dar să vă păziţi bine.
Deu	2	5	Să nu vă încăieraţi cu ei; căci nu vă voi da în ţara lor nici măcar o palmă de loc: muntele Seir l-am dat în stăpînire lui Esau.
Deu	2	6	Să cumpăraţi de la ei cu preţ de argint, hrana pe care o veţi mînca, şi să cumpăraţi dela ei cu preţ de argint, chiar şi apa pe care o veţi bea.
Deu	2	7	Căci Domnul, Dumnezeul tău, te-a binecuvîntat în tot lucrul mîinilor tale şi ţi-a cunoscut călătoria în această mare pustie. Iată, de patruzeci de ani de cînd Domnul Dumnezeul tău este cu tine, şi n’ai dus lipsă de nimic.“
Deu	2	8	Am trecut pe departe de fraţii noştri, copiii lui Esau, cari locuiesc în Seir, şi pe departe de drumul care duce în cîmpie, departe de Elat şi de Eţion-Gheber; apoi ne-am întors şi am apucat spre pustia Moabului.
Deu	2	9	Domnul mi-a zis: „Nu face război cu Moab, şi nu te apuca la luptă cu el; căci nu-ţi voi da nimic să stăpîneşti în ţara lui: «Arul l-am dat în stăpînire copiilor lui Lot.
Deu	2	10	(Mai înainte aici locuiau Emimii: un popor mare, mult la număr şi de statură înaltă, ca Anachimii.
Deu	2	11	Ei treceau drept Refaimiţi, ca şi Anachimii; dar Moabiţii îi numeau Emimi.
Deu	2	12	Seir era locuit altă dată de Horiţi; copiii lui Esau i-au izgonit, i-au nimicit dinaintea lor, şi s’au aşezat în locul lor, cum a făcut Israel în ţara pe care o stăpîneşte şi pe care i-a dat-o Domnul.)
Deu	2	13	Acum sculaţi-vă şi treceţi pîrîul Zered.“Am trecut pîrîul Zered.
Deu	2	14	Vremea cît au ţinut călătoriile noastre dela Cades-Barnea pînă la trecerea pîrîului Zered a fost de treizeci şi opt de ani, pînă a perit din mijlocul taberei tot neamul oamenilor de război, cum le jurase Domnul.
Deu	2	15	Mîna Domnului a fost împotriva lor ca să-i nimicească din mijlocul taberei, pînă ce au perit.
Deu	2	16	După ce au perit toţi bărbaţii de război, murind în mijlocul poporului,
Deu	2	17	Domnul mi-a vorbit şi a zis:
Deu	2	18	„Să treci azi hotarul Moabului, la cetatea Ar,
Deu	2	19	şi să te apropii de copiii lui Amon. Să nu faci război cu ei, şi să nu te iei la luptă cu ei; căci nu-ţi voi da nimic de stăpînit în ţara copiilor lui Amon: am dat-o în stăpînire copiilor lui Lot.
Deu	2	20	Ţara aceasta trecea deasemenea ca o ţară a lui Refaim; mai înainte locuiau în ea Refaimiţii; şi Amoniţii îi numeau Zamzumimi:
Deu	2	21	un popor mare, mult la număr şi de statură înaltă, ca Anachimii. Domnul i-a nimicit dinaintea Amoniţilor, cari i-au izgonit şi s’au aşezat în locul lor.
Deu	2	22	(Aşa a făcut Domnul şi pentru copiii lui Esau cari locuiesc în Seir, cînd a nimicit pe Horiţi dinaintea lor; ei i-au izgonit şi s’au aşezat în locul lor, pînă în ziua de azi.
Deu	2	23	Deasemenea, Aviţii, cari locuiau în sate pînă la Gaza, au fost nimiciţi de Caftoriţi, ieşiţi din Caftor, cari s’au aşezat în locul lor.)
Deu	2	24	Sculaţi-vă, plecaţi, şi treceţi pîrîul Arnon. Iată, îţi dau în mîini pe Sihon, împăratul Hesbonului, Amoritul, şi ţara lui. Începe cucerirea, fă război cu el!
Deu	2	25	De azi încolo voi băga groaza şi frica de tine în toate popoarele de subt cer; şi, la auzul faimei tale, vor tremura şi se vor îngrozi de tine.“
Deu	2	26	Din pustia Chedemot, am trimes soli la Sihon, împăratul Hesbonului, cu vorbe de pace. Am trimes să-i spună:
Deu	2	27	„Lasă-mă să trec prin ţara ta; voi ţinea drumul mare, fără să mă abat nici la dreapta nici la stînga.
Deu	2	28	Să-mi vinzi pe preţ de argint hrana pe care o voi mînca, şi să-mi dai cu preţ de argint apa de care o voi bea; nu voi face altceva decît să trec cu piciorul, –
Deu	2	29	lucru pe care mi l-au îngăduit copiii lui Esau cari locuiesc în Seir, şi Moabiţii cari locuiesc în Ar – îngăduieşte-mi şi tu lucrul acesta, pînă voi trece Iordanul ca să intru în ţara pe care ne-o dă Domnul, Dumnezeul nostru.“
Deu	2	30	Dar Sihon, împăratul Hesbonului, n’a vrut să ne lase să trecem pela el; căci Domnul, Dumnezeul tău, i-a făcut duhul neînduplecat, şi i-a împietrit inima, ca să-l dea în mîinile tale, cum vezi azi.
Deu	2	31	Domnul mi-a zis: „Vezi, acum încep să-ţi dau pe Sihon şi ţara lui; începe şi tu dar să-i iei în stăpînire ţara ca s’o moşteneşti.“
Deu	2	32	Sihon ne-a ieşit înainte, cu tot poporul lui, ca să lupte împotriva noastră, la Iahaţ.
Deu	2	33	Domnul, Dumnezeul nostru, ni l-a dat în mîni, şi l-am bătut, pe el, şi pe fiii lui, şi pe tot poporul lui.
Deu	2	34	I-am luat atunci toate cetăţile, şi le-am nimicit cu desăvîrşire: bărbaţi, femei şi prunci i-am nimicit cu desăvîrşire, şi n’am lăsat să scape niciunul măcar.
Deu	2	35	Numai vitele le-am răpit pentru noi, precum şi prada din cetăţile pe cari le luaserăm.
Deu	2	36	Dela Aroer, care este pe malurile pîrîului Arnon, şi dela cetatea care este în vale, pînă la Galaad, n’a fost nici o cetate prea tare pentru noi: Domnul, Dumnezeul nostru, ni le-a dat pe toate în mînă.
Deu	2	37	Dar de ţara copiilor lui Amon nu te-ai apropiat, de toate malurile pîrîului Iaboc,de cetăţile dela munte, şi de toate locurile pe cari te-a oprit Domnul, Dumnezeul tău, să le loveşti.
------------------------Deuteronomul, capitolul 3
Deu	3	1	Ne-am întors, şi ne-am suit pe drumul care duce la Basan. Og, împăratul Basanului, ne-a ieşit înainte, cu tot poporul lui, ca să lupte împotriva noastră la Edrei.
Deu	3	2	Domnul mi-a zis: „Nu te teme de el; căci îl dau în mînile tale, pe el şi tot poporul lui, şi ţara lui; să te porţi cu el cum te-ai purtat cu Sihon, împăratul Amoriţilor, care locuia la Hesbon.“
Deu	3	3	Şi Domnul, Dumnezeul nostru, a mai dat în mînile noastre şi pe Og, împăratul Basanului, cu tot poporul lui; l-am bătut şi n’am lăsat să scape niciunul din oamenii lui.
Deu	3	4	I-am luat atunci toate cetăţile, şi n’a fost una care să nu cadă în stăpînirea noastră: şasezeci de cetăţi, tot ţinutul Argob, împărăţia lui Og din Basan.
Deu	3	5	Toate cetăţile acestea erau întărite, cu ziduri înalte, cu porţi şi zăvoare, afară de cetăţile fără ziduri cari erau foarte multe la număr.
Deu	3	6	L-am nimicit cu desăvîrşire, cum făcusem cu Sihon, împăratul Hesbonului; am nimicit cu desăvîrşire toate cetăţile împreună cu bărbaţii, femeile şi pruncii.
Deu	3	7	Iar toate vitele şi prada din cetăţi le-am luat pentru noi.
Deu	3	8	Astfel în vremea aceea am cucerit dela cei doi împăraţi ai Amoriţilor ţara de dincoace de Iordan, dela pîrîul Arnon pînă la muntele Hermon,
Deu	3	9	(Sidoniţii zic Hermonului Sirion, şi Amoriţii îl numesc Senir),
Deu	3	10	toate cetăţile din cîmpie, tot Galaadul şi tot Basanul pînă la Salca şi Edrei, cetăţi din împărăţia lui Og în Basan.
Deu	3	11	(Numai Og, împăratul Basanului, mai rămăsese din neamul Refaimiţilor. Patul lui, un pat de fer, este la Raba, cetatea copiilor lui Amon. Lungimea lui este de nouă coţi, şi lăţimea de patru coţi, după cotul unui om.)
Deu	3	12	Atunci am luat în stăpînire ţara aceasta. Am dat Rubeniţilor şi Gadiţilor ţinutul de la Aroer, care este pe pîrîul Arnon, şi jumătatea muntelui Galaad cu cetăţile lui.
Deu	3	13	Am dat la jumătate din seminţia lui Manase ce mai rămînea din Galaad şi toată împărăţia lui Og din Basan: tot ţinutul Argob, cu tot Basanul, care purta numele de ţara Refaimiţilor.
Deu	3	14	Iair, fiul lui Manase, a luat tot ţinutul Argob pînă la hotarul Gheşuriţilor şi Maacatiţilor, şi a pus numele lui tîrgurilor Basanului, numite şi azi tîrgurile lui Iair.
Deu	3	15	Am dat Galaadul lui Machir.
Deu	3	16	Rubeniţilor şi Gadiţilor le-am dat o parte din Galaad pînă la pîrîul Arnon, al cărui mijloc slujeşte ca hotar, şi pînă la pîrîul Iaboc, hotarul copiilor lui Amon;
Deu	3	17	le-am mai dat cîmpia, mărginită de Iordan, dela Chineret pînă la marea cîmpiei, Marea Sărată, la picioarele muntelui Pisga spre răsărit.
Deu	3	18	În vremea aceea, v’am dat porunca aceasta: „Domnul, Dumnezeul vostru, vă dă în mînă ţara aceasta ca s’o stăpîniţi. Voi toţi, cei buni de luptă, să mergeţi înarmaţi înaintea copiilor lui Israel.
Deu	3	19	Numai femeile voastre, pruncii şi vitele voastre – ştiu că aveţi multe vite – să rămînă în cetăţile pe cari vi le-am dat,
Deu	3	20	pînă ce Domnul va da odihnă fraţilor voştri ca şi vouă, şi vor lua şi ei în stăpînire ţara pe care le-o dă Domnul, Dumnezeul vostru, dincolo de Iordan. După aceea vă veţi întoarce fiecare în moştenirea pe care v’am dat-o.
Deu	3	21	În vremea aceea, am poruncit lui Iosua, şi i-am zis: „Ochii tăi au văzut tot ce a făcut Domnul, Dumnezeul vostru, acestor doi împăraţi: aşa va face Domnul tuturor împărăţiilor împotriva cărora vei merge.
Deu	3	22	Nu te teme de ei; căci Domnul, Dumnezeul vostru, va lupta El însuş pentru voi.“
Deu	3	23	În vremea aceea, m’am rugat Domnului, şi am zis:
Deu	3	24	„Stăpîne Doamne! Tu ai început să arăţi robului Tău mărirea Ta şi mîna Ta cea puternică; căci care este dumnezeul acela, în cer şi pe pămînt, care să poată face lucrări ca ale Tale şi să aibă o putere ca a Ta?
Deu	3	25	Lasă-mă, Te rog, să trec, şi să văd ţara aceea bună de dincolo de Iordan, munţii aceia frumoşi şi Libanul!“
Deu	3	26	Dar Domnul S’a mîniat pe mine, din pricina voastră, şi nu m’a ascultat. Domnul mi-a zis: „Destul! Nu-Mi mai vorbi de lucrul acesta.
Deu	3	27	Suie-te pe vîrful muntelui Pisga, uită-te spre apus, spre miază noapte, spre miază zi şi spre răsărit, şi priveşte-o doar cu ochii; căci nu vei trece Iordanul acesta.
Deu	3	28	Dă porunci lui Iosua, întăreşte-l, şi îmbărbătează-l; căci el va merge înaintea poporului acestuia şi-l va pune în stăpînirea ţării pe care o vei vedea.“
Deu	3	29	Şi am rămas astfel în vale, îndreptul Bet-Peorului.
------------------------Deuteronomul, capitolul 4
Deu	4	1	Acum, Israele, ascultă legile şi poruncile pe cari vă învăţ să le păziţi. Împliniţi-le, pentruca să trăiţi, şi să intraţi în stăpînirea ţării pe care v’o dă Domnul, Dumnezeul părinţilor voştri.
Deu	4	2	Să n’adăugaţi nimic la cele ce vă poruncesc eu, şi să nu scădeţi nimic din ele; ci să păziţi poruncile Domnului, Dumnezeului vostru, aşa cum vi le dau eu.
Deu	4	3	Aţi văzut cu ochii voştri ce a făcut Domnul cu prilejul faptei lui Baal-Peor: Domnul, Dumnezeul tău, a nimicit din mijlocul tău pe ţoti aceia cari se duseseră după Baal-Peor.
Deu	4	4	Iar voi, cari v’aţi alipit de Domnul, Dumnezeul vostru, sînteţi toţi vii astăzi.
Deu	4	5	Iată, v’am învăţat legi şi porunci, cum mi-a poruncit Domnul, Dumnezeul meu, ca să le împliniţi în ţara pe care o veţi lua în stăpînire.
Deu	4	6	Să le păziţi şi să le împliniţi; căci aceasta va fi înţelepciunea şi priceperea voastră înaintea popoarelor, cari vor auzi vorbindu-se de toate aceste legi şi vor zice: „Acest neam mare este un popor cu totul înţelept şi priceput!“
Deu	4	7	Care este, în adevăr, neamul acela aşa de mare încît să fi avut pe dumnezeii lui aşa de aproape cum avem noi pe Domnul, Dumnezeul nostru, ori de cîte ori Îl chemăm?
Deu	4	8	Şi care este neamul acela aşa de mare încît să aibă legi şi porunci aşa de drepte, cum este toată legea aceasta pe care v’o pun astăzi înainte?
Deu	4	9	Numai, ia seama asupra ta, şi veghează cu luare aminte asupra sufletului tău, în toate zilele vieţii tale, ca nu cumva să uiţi lucrurile pe cari ţi le-au văzut ochii, şi să-ţi iasă din inimă; fă-le cunoscut copiilor tăi şi copiilor copiilor tăi.
Deu	4	10	Adu-ţi aminte de ziua cînd te-ai înfăţişat înaintea Domnului, Dumnezeului tău, la Horeb, cînd Domnul mi-a zis: „Strînge poporul la Mine! Căci vreau să-i fac să audă cuvintele Mele, ca să înveţe să se teamă de Mine tot timpul cît vor trăi pe pămînt; şi să înveţe şi pe copiii lor să le păzească.“
Deu	4	11	Voi v’aţi apropiat şi aţi stătut la poalele muntelui. Muntele era aprins, şi flacările se ridicau pînă în inima cerului. Era întunerec, nori şi negură deasă.
Deu	4	12	Şi Domnul v’a vorbit din mijlocul focului; voi aţi auzit sunetul cuvintelor Lui, dar n’aţi văzut nici un chip, ci aţi auzit doar un glas.
Deu	4	13	El Şi-a vestit legămîntul Său, pe care v’a poruncit să-l păziţi, cele zece porunci; şi le-a scris pe două table de piatră.
Deu	4	14	În vremea aceea, Domnul mi-a poruncit să vă învăţ legi şi porunci, ca să le împliniţi în ţara pe care o veţi lua în stăpînire.
Deu	4	15	Fiindcă n’aţi văzut nici un chip în ziua cînd v’a vorbit Domnul din mijlocul focului, la Horeb, vegheaţi cu luare aminte asupra sufletelor voastre,
Deu	4	16	ca nu cumva să vă stricaţi, şi să vă faceţi un chip cioplit, sau o înfăţişare a vreunui idol, sau chipul vreunui om sau chipul vreunei femei,
Deu	4	17	sau chipul vreunui dobitoc de pe pămînt, sau chipul vreunei păsări care sboară în ceruri,
Deu	4	18	sau chipul vreunui dobitoc care se tîrăşte pe pămînt, sau chipul vreunui peşte care trăieşte în apele de desubtul pămîntului.
Deu	4	19	Veghează asupra sufletului tău, ca nu cumva, ridicîndu-ţi ochii spre cer, şi văzînd soarele, luna şi stelele, toată oştirea cerurilor, să fii tîrît să te închini înaintea lor şi să le slujeşti: căci acestea sînt lucruri pe cari Domnul, Dumnezeul tău, le-a făcut şi le-a împărţit ca să slujească tuturor popoarelor, subt cerul întreg.
Deu	4	20	Dar pe voi, Domnul v’a luat, şi v’a scos din cuptorul de fer al Egiptului, ca să-I fiţi un popor pus de o parte, cum sînteţi azi.
Deu	4	21	Şi Domnul S’a mîniat pe mine, din pricina voastră: şi a jurat că eu să nu trec Iordanul, şi să nu intru în ţara aceea bună pe care ţi-o dă ca moştenire Domnul, Dumnezeul tău.
Deu	4	22	Eu voi muri deci în ţara aceasta de aici, nu voi trece Iordanul; dar voi îl veţi trece, şi veţi stăpîni ţara aceea bună.
Deu	4	23	Vegheaţi asupra voastră, ca să nu daţi uitării legămîntul pe care l-a încheiat cu voi Domnul, Dumnezeul vostru, şi să nu faceţi vreun chip cioplit, nici vreo înfăţişare oarecare, pe care ţi-a oprit Domnul, Dumnezeul tău, s’o faci.
Deu	4	24	Căci Domnul, Dumnezeul tău, este un foc mistuitor, un Dumnezeu gelos.
Deu	4	25	Cînd vei avea copii, şi copii din copiii tăi, şi vei fi de multă vreme în ţară, dacă vă veţi strica, dacă vă veţi face chipuri cioplite, înfăţişări ale vreunui lucru, dacă veţi face ce este rău înaintea Domnului Dumnezeului vostru, ca să-L mîniaţi, –
Deu	4	26	iau astăzi martor împotriva voastră cerul şi pămîntul, – că veţi peri de o moarte repede din ţara pe care o veţi lua în stăpînire dincolo de Iordan, şi nu veţi avea zile multe în ea, căci veţi fi nimiciţi de tot.
Deu	4	27	Domnul vă va împrăştia printre popoare, şi nu veţi rămînea decît un mic număr în mijlocul neamurilor unde vă va duce Domnul.
Deu	4	28	Şi acolo veţi sluji unor dumnezei, cari sînt o lucrare făcută de mîni omeneşti, de lemn şi de piatră, cari nu pot nici să vadă, nici să audă, nici să mănînce, nici să miroasă.
Deu	4	29	Şi dacă de acolo vei căuta pe Domnul, Dumnezeul tău, Îl vei găsi dacă-L vei căuta din toată inima ta şi din tot sufletul tău.
Deu	4	30	Şi după ce ţi se vor întîmpla toate aceste lucruri în strîmtorarea ta, în zilele de pe urmă, te vei întoarce la Domnul, Dumnezeul tău, şi vei asculta glasul Lui;
Deu	4	31	căci Domnul, Dumnezeul tău, este un Dumnezeu plin de îndurare, care nu te va părăsi şi nu te va nimici; El nu va uita legămîntul pe care l-a încheiat prin jurămînt cu părinţii tăi.
Deu	4	32	Întreabă vremurile străvechi, cari au fost înaintea ta, din ziua cînd a făcut Dumnezeu pe om pe pămînt, şi cercetează dela o margine a cerului la cealaltă: a fost vreodată vreo întîmplare aşa de mare, şi s’a auzit vreodată aşa ceva?
Deu	4	33	A fost vreodată vreun popor care să fi auzit glasul lui Dumnezeu vorbind din mijlocul focului, cum l-ai auzit tu, şi să fi rămas viu?
Deu	4	34	A fost vreodată vreun dumnezeu care să fi căutat să ia un neam din mijlocul altui neam, prin încercări, semne, minuni şi lupte, cu mînă tare şi braţ întins, şi cu minuni înfricoşate, cum a făcut cu voi Domnul, Dumnezeul vostru, în Egipt şi subt ochii voştri?
Deu	4	35	Numai tu ai fost martor la aceste lucruri, ca să cunoşti că numai Domnul este Dumnezeu şi că nu este alt Dumnezeu afară de El.
Deu	4	36	Din cer, te-a făcut să auzi glasul Lui, ca să te înveţe; şi, pe pămînt, te-a făcut să vezi focul Lui cel mare, şi ai auzit cuvintele Lui din mijlocul focului.
Deu	4	37	El a iubit pe părinţii tăi, şi de aceea a ales sămînţa lor după ei; El însuş te-a scos din Egipt, prin puterea Lui cea mare.
Deu	4	38	El a izgonit dinaintea ta neamuri mai mari la număr şi mai tari decît tine, ca să te ducă în ţara lor, şi să ţi-o dea în stăpînire, cum vezi azi.
Deu	4	39	Să ştii dar în ziua aceasta, şi pune-ţi în inimă că numai Domnul este Dumnezeu, sus în cer şi jos pe pămînt, şi că nu este alt Dumnezeu afară de El.
Deu	4	40	Păzeşte dar legile şi poruncile Lui, pe cari ţi le dau azi, ca să fii fericit, tu şi copiii tăi după tine, şi să ai zile multe în ţara pe care ţi-o dă Domnul, Dumnezeul tău, pe vecie.“
Deu	4	41	Atunci Moise a ales trei cetăţi dincoace de Iordan, la răsărit,
Deu	4	42	pentruca să slujească de scăpare ucigaşului care ar fi omorît fără voie pe aproapele lui, fără să-i fi fost vrăjmaş mai dinainte, şi să-şi poată scăpa astfel viaţa, fugînd într’una din aceste cetăţi.
Deu	4	43	Aceste cetăţi erau: Beţer, în pustie, în cîmpie, la Rubeniţi; Ramot, în Galaad, la Gadiţi, şi Golan, în Basan, la Manasiţi.
Deu	4	44	Aceasta este legea pe care a dat-o Moise copiilor lui Israel.
Deu	4	45	Iată învăţăturile, legile şi poruncile pe cari le-a dat Moise copiilor lui Israel, după ieşirea lor din Egipt.
Deu	4	46	Aceasta era dincoace de Iordan, în vale, faţă în faţă cu Bet-Peor, în ţara lui Sihon, împăratul Amoriţilor, care locuia la Hesbon, şi care a fost bătut de Moise şi copiii lui Israel, după ieşirea lor din Egipt.
Deu	4	47	Ei au pus mîna pe ţara lui şi pe ţara lui Og, împăratul Basanului. Aceşti doi împăraţi ai Amoriţilor erau dincoace de Iordan, la răsărit.
Deu	4	48	Ţinutul lor se întindea dela Aroer, care este pe malurile pîrîului Arnon, pînă la muntele Sionului care este Hermonul,
Deu	4	49	şi cuprindea toată cîmpia de dincoace de Iordan, la răsărit, pînă la marea cîmpiei, supt poalele muntelui Pisga.
------------------------Deuteronomul, capitolul 5
Deu	5	1	Moise a chemat pe tot Israelul, şi i-a zis:„Ascultă, Israele, legile şi poruncile pe cari vi le spun astăzi în auzul vostru. Învăţaţi-le, şi împliniţi-le cu scumpătate.
Deu	5	2	Domnul, Dumnezeul nostru, a încheiat cu noi un legămînt la Horeb.
Deu	5	3	Nu cu părinţii noştri a încheiat Domnul legămîntul acesta, ci cu noi, cari sîntem toţi vii astăzi aici.
Deu	5	4	Domnul v’a vorbit faţă în faţă pe munte, din mijlocul focului.
Deu	5	5	Eu am stat atunci între Domnul şi voi, ca să vă vestesc cuvîntul Domnului; căci vă era frică de foc, şi nu v’aţi suit pe munte. El a zis:
Deu	5	6	„Eu sînt Domnul, Dumnezeul tău, care te-am scos din ţara Egiptului, din casa robiei.
Deu	5	7	Să n’ai alţi dumnezei afară de Mine.
Deu	5	8	Să nu-ţi faci chip cioplit, nici vreo înfăţişare a lucrurilor cari sînt sus în ceruri, sau jos pe pămînt, sau în ape supt pămînt.
Deu	5	9	Să nu te închini înaintea lor, şi să nu le slujeşti; căci Eu, Domnul, Dumnezeul tău, sînt un Dumnezeu gelos, care pedepsesc fărădelegea părinţilor în copii pînă la al treilea şi la al patrulea neam al celor ce Mă urăsc;
Deu	5	10	şi Mă îndur pînă la al miilea neam de ceice Mă iubesc şi păzesc poruncile Mele.
Deu	5	11	Să nu iei în deşert Numele Domnului, Dumnezeului tău; căci Domnul nu va lăsa nepedepsit pe cel ce va lua în deşert Numele Lui.
Deu	5	12	Ţine ziua de odihnă, ca s’o sfinţeşti, cum ţi-a poruncit Domnul, Dumnezeul tău.
Deu	5	13	Şase zile să lucrezi, şi să-ţi faci toate treburile.
Deu	5	14	Dar ziua a şaptea este ziua de odihnă a Domnului, Dumnezeului tău: să nu faci nici o lucrare în ea, nici tu, nici fiul tău, nici fiica ta, nici robul tău, nici roaba ta, nici boul tău, nici măgarul tău, nici vreunul din dobitoacele tale, nici străinul care este în locurile tale, pentru ca şi robul şi roaba ta să se odihnească întocmai ca tine.
Deu	5	15	Adu-ţi aminte că şi tu ai fost rob în ţara Egiptului, şi Domnul, Dumnezeul tău, te-a scos din ea cu mînă tare şi cu braţ întins: de aceea ţi-a poruncit Domnul, Dumnezeul tău, să ţii ziua de odihnă.
Deu	5	16	Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta, cum ţi-a poruncit Domnul, Dumnezeul tău, ca să ai zile multe şi să fii fericit în ţara pe care ţi-o dă Domnul, Dumnezeul tău.
Deu	5	17	Să nu ucizi.
Deu	5	18	Să nu preacurveşti.
Deu	5	19	Să nu furi.
Deu	5	20	Să nu mărturiseşti strîmb împotriva aproapelui tău.
Deu	5	21	Să nu pofteşti nevasta aproapelui tău; să nu pofteşti casa aproapelui tău, nici ogorul lui, nici robul lui, nici roaba lui, nici boul lui, nici măgarul lui, nici un alt lucru care este al aproapelui tău.“
Deu	5	22	Acestea sînt cuvintele pe cari le-a rostit Domnul cu glas tare pe munte, din mijlocul focului din nori şi din negură deasă, şi le-a spus la toată adunarea voastră, fără să adauge ceva. Le-a scris pe două table de piatră, şi mi le-a dat.
Deu	5	23	Cînd aţi auzit glasul acela din mijlocul întunerecului, şi pe cînd tot muntele era aprins, căpeteniile seminţiilor voastre şi bătrînii voştri s’au apropiat toţi de mine,
Deu	5	24	şi aţi zis: „Iată că Domnul, Dumnezeul nostru, ne-a arătat slava şi mărimea Lui şi noi I-am auzit glasul din mijlocul focului; astăzi, am văzut că Dumnezeu a vorbit unor oameni, şi totuş au rămas vii.
Deu	5	25	Şi acum pentruce să murim? Căci acest foc mare ne va mistui; dacă vom auzi şi mai departe glasul Domnului, Dumnezeului nostru, vom muri.
Deu	5	26	Cine este, în adevăr, omul acela, care să fi auzit vreodată, ca noi, glasul Dumnezeului celui viu vorbind din mijlocul focului, şi totuş să fi rămas viu?
Deu	5	27	Apropie-te mai bine, tu, şi ascultă tot ce-ţi va spune Domnul, Dumnezeul nostru; apoi să ne spui tu însuţi tot ce-ţi va spune Domnul, Dumnezeul nostru, şi noi vom asculta, şi vom face.“
Deu	5	28	Domnul a auzit cuvintele pe cari mi le-aţi spus. Şi Domnul mi-a zis: „Am auzit cuvintele pe cari ţi le-a spus poporul acesta: tot ce au zis este bine.
Deu	5	29	O! de ar rămînea ei cu aceeaş inimă ca să se teamă de Mine şi să păzească toate poruncile Mele, ca să fie fericiţi pe vecie, ei şi copiii lor!
Deu	5	30	Du-te de spune-le: „Întoarceţi-vă în corturile voastre.“
Deu	5	31	Dar tu, rămîi aici cu Mine, şi-ţi voi spune toate poruncile, legile şi rînduielile, pe cari să-i înveţi să le împlinească în ţara pe care le-o dau în stăpînire.“
Deu	5	32	Luaţi seama dar, să faceţi aşa cum v’a poruncit Domnul, Dumnezeul vostru; să nu vă abateţi de la cele ce a poruncit El nici la dreapta, nici la stînga.
Deu	5	33	Să urmaţi în totul calea pe care v’a poruncit Domnul Dumnezeul vostru, să umblaţi, ca să trăiţi şi să fiţi fericiţi, şi să aveţi zile multe în ţara pe care o veţi lua în stăpînire.
------------------------Deuteronomul, capitolul 6
Deu	6	1	Iată poruncile, legile şi rînduielile pe cari a poruncit Domnul, Dumnezeul vostru, să vă învăţ să le împliniţi în ţara pe care o veţi lua în stăpînire;
Deu	6	2	ca să te temi de Domnul, Dumnezeul tău, păzind, în toate zilele vieţii tale, tu, fiul tău, şi fiul fiului tău, toate legile şi toate poruncile Lui pe cari ţi le dau, şi să ai zile multe.
Deu	6	3	Ascultă-le dar, Israele, şi caută să le împlineşti, ca să fii fericit şi să vă înmulţiţi mult, cum ţi-a spus Domnul, Dumnezeul părinţilor tăi, cînd ţi-a făgăduit ţara în care curge lapte şi miere.
Deu	6	4	Ascultă, Israele! Domnul, Dumnezeul nostru, este singurul Domn.
Deu	6	5	Să iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu toată puterea ta.
Deu	6	6	Şi poruncile acestea, pe cari ţi le dau astăzi, să le ai în inima ta.
Deu	6	7	Să le întipăreşti în mintea copiilor tăi, şi să vorbeşti de ele cînd vei fi acasă, cînd vei pleca în călătorie, cînd te vei culca şi cînd te vei scula.
Deu	6	8	Să le legi ca un semn de aducere aminte la mîni, şi să-ţi fie ca nişte fruntarii între ochi.
Deu	6	9	Să le scrii pe uşiorii casei tale şi pe porţile tale.
Deu	6	10	Domnul, Dumnezeul tău, te va face să intri în ţara pe care a jurat părinţilor tăi, lui Avraam, lui Isaac şi lui Iacov, că ţi-o va da. Vei stăpîni cetăţi mari şi bune pe cari nu tu le-ai zidit,
Deu	6	11	case pline de tot felul de bunuri pe cari nu tu le-ai umplut, puţuri de apă săpate pe cari nu tu le-ai săpat, vii şi măslini pe cari nu tu i-ai sădit. Cînd vei mînca şi te vei sătura,
Deu	6	12	vezi să nu uiţi pe Domnul, care te-a scos din ţara Egiptului, din casa robiei.
Deu	6	13	Să te temi de Domnul, Dumnezeul tău, să-I slujeşti, şi pe Numele Lui să juri.
Deu	6	14	Să nu vă duceţi după alţi dumnezei, dintre dumnezeii popoarelor din jurul vostru;
Deu	6	15	căci Domnul, Dumnezeul tău, este un Dumnezeu gelos în mijlocul tău. Altfel, Domnul, Dumnezeul tău, S’ar aprinde de mînie împotriva ta, şi te-ar nimici de pe faţa pămîntului.
Deu	6	16	Să nu ispitiţi pe Domnul, Dumnezeul vostru, cum L-aţi ispitit la Masa.
Deu	6	17	Ci să păziţi poruncile Domnului, Dumnezeului vostru, poruncile Lui şi legile lui pe cari vi le-a dat.
Deu	6	18	Să faci ce este plăcut şi bine înaintea Domnului, ca să fii fericit, şi să intri în stăpînirea ţării aceleia bune, pe care Domnul a jurat părinţilor tăi că ţi-o va da,
Deu	6	19	după ce va izgoni pe toţi vrăjmaşii tăi dinaintea ta, cum a spus Domnul.
Deu	6	20	Cînd fiul tău te va întreba într-o zi:„Ce însemnează învăţăturile acestea, legile acestea şi poruncile acestea, pe cari vi le-a dat Domnul, Dumnezeul nostru?“
Deu	6	21	să răspunzi fiului tău: „Noi eram robi ai lui Faraon în Egipt, şi Domnul ne-a scos din Egipt cu mîna Lui cea puternică.
Deu	6	22	Domnul a făcut, subt ochii noştri, minuni şi semne mari şi nenorocite împotriva Egiptului, împotriva lui Faraon şi împotriva întregei lui case;
Deu	6	23	şi ne-a scos de acolo, ca să ne aducă în ţara pe care jurase părinţilor noştri că ne-o va da.
Deu	6	24	Domnul ne-a poruncit atunci să împlinim toate aceste legi şi să ne temem de Domnul, Dumnezeul nostru, ca să fim totdeauna fericiţi, şi să ne ţină în viaţă, cum face astăzi.
Deu	6	25	Vom avea parte de îndurarea Lui, dacă vom împlini cu scumpătate toate aceste porunci înaintea Domnului, Dumnezeului nostru, cum ne-a poruncit El.“
------------------------Deuteronomul, capitolul 7
Deu	7	1	Cînd Domnul, Dumnezeul tău, te va aduce în ţara în care vei intra şi o vei lua în stăpînire, şi va izgoni dinaintea ta multe neamuri: pe Hetiţi, pe Ghirgasiţi, pe Amoriţi, pe Cananiţi,pe Fereziţi, pe Heviţi şi pe Iebusiţi, şapte neamuri mai mari la număr şi mai puternice decît tine;
Deu	7	2	cînd Domnul, Dumnezeul tău, ţi le va da în mîni, şi le vei bate, să le nimiceşti cu desăvîrşire, să nu închei legămînt cu ele, şi să n’ai milă de ele.
Deu	7	3	Să nu te încuscreşti cu popoarele acestea, să nu măriţi pe fetele tale după fiii lor, şi să nu iei pe fetele lor de neveste pentru fiii tăi;
Deu	7	4	căci ar abate dela Mine pe fiii tăi, şi ar sluji astfel altor dumnezei; Domnul S’ar aprinde de mînie împotriva voastră şi te-ar nimici îndată.
Deu	7	5	Dimpotrivă, iată cum să vă purtaţi cu ele: să le surpaţi altarele, să le sfărîmaţi stîlpii idoleşti, să le tăiaţi pomii închinaţi dumnezeilor lor şi să ardeţi în foc chipurile lor cioplite.
Deu	7	6	Căci tu eşti un popor sfînt pentru Domnul, Dumnezeul tău; Domnul Dumnezeul tău te-a ales, ca să fii un popor al Lui dintre toate popoarele de pe faţa pămîntului.
Deu	7	7	Nu doar pentrucă întreceţi la număr pe toate celelalte popoare S’a alipit Domnul de voi şi v’a ales, căci voi sînteţi cel mai mic dintre toate popoarele.
Deu	7	8	Ci, pentru că Domnul vă iubeşte, pentru că a vrut să ţină jurămîntul pe care l-a făcut părinţilor voştri, pentru aceea v’a scos Domnul cu mîna Lui puternică, şi v’a izbăvit din casa robiei, din mîna Lui Faraon, împăratul Egiptului.
Deu	7	9	Să ştii dar că Domnul, Dumnezeul tău, este singurul Dumnezeu. El este un Dumnezeu credincios şi Îşi ţine legămîntul şi îndurarea pînă la al miilea neam de oameni faţă de cei ce-L iubesc şi păzesc poruncile Lui.
Deu	7	10	Dar răsplăteşte îndată pe cei ce-L urăsc, şi-i perde; nu dă nici o păsuire celui ce-L urăşte, ci-i răsplăteşte îndată.
Deu	7	11	De aceea păzeşte poruncile, legile şi rînduielile pe cari ţi le dau azi, şi împlineşte-le.
Deu	7	12	Dacă veţi asculta aceste porunci, dacă le veţi păzi şi împlini, Domnul, Dumnezeul tău, va ţinea faţă de tine legămîntul şi îndurarea cu care S’a jurat părinţilor tăi.
Deu	7	13	El te va iubi, te va binecuvînta şi te va înmulţi; va binecuvînta rodul trupului tău şi rodul pămîntului tău, grîul tău, mustul şi untdelemnul tău, rodul cirezilor tale de vite şi rodul turmelor tale de oi, în ţara pe care a jurat părinţilor tăi că ţi-o va da.
Deu	7	14	Vei fi binecuvîntat mai mult decît toate popoarele; şi la tine nu va fi nici bărbat, nici femeie stearpă, nici vită stearpă în turmele tale.
Deu	7	15	Domnul va depărta de tine orice boală; nu-ţi va trimete niciuna din acele molime rele din Egipt pe cari le cunoşti, ci va lovi cu ele pe toţi ceice te urăsc.
Deu	7	16	Să nimiceşti toate popoarele pe cari ţi le va da în mînă Domnul, Dumnezeul tău; să n’arunci nici o privire de milă spre ele, şi să nu slujeşti dumnezeilor lor, căci aceasta va fi o cursă pentru tine.
Deu	7	17	Poate că vei zice în inima ta: „Neamurile acestea sînt mai mari la număr decît mine; cum voi putea să le izgonesc?“
Deu	7	18	Să nu te temi de ele. Adu-ţi aminte ce a făcut Domnul, Dumnezeul tău, lui Faraon şi întregului Egipt;
Deu	7	19	adu-ţi aminte de marile încercări pe cari ţi le-au văzut ochii, de minunile şi semnele, de mîna tare şi de braţul întins, cu cari te-a scos Domnul, Dumnezeul tău. Aşa va face Domnul, Dumnezeul tău, tuturor popoarelor de cari te temi.
Deu	7	20	Domnul, Dumnezeul tău, va trimete chiar şi vespii bondăreşti împotriva lor pînă la deplina nimicire a celor ce vor scăpa şi se vor ascunde de tine.
Deu	7	21	Să nu te înspăimînţi de ei; căci Domnul, Dumnezeul tău, este în mijlocul tău, Dumnezeul cel mare şi înfricoşat.
Deu	7	22	Şi Domnul, Dumnezeul tău, va izgoni încetul cu încetul aceste neamuri dinaintea ta: nu le vei putea nimici îndată, ca să nu se înmulţească fiarele cîmpului împotriva ta.
Deu	7	23	Dar Domnul, Dumnezeul tău, le va da în mîna ta; şi le va pune cu totul pe fugă, pînă vor fi nimicite.
Deu	7	24	Pe împăraţii lor îi va da în mînile tale, şi le vei şterge numele de subt ceruri; niciunul din aceste popoare nu va putea să stea împotriva ta, pînă le vei nimici.
Deu	7	25	Chipurile cioplite ale dumnezeilor lor să le ardeţi în foc. Să nu pofteşti şi să nu iei pentru tine argintul şi aurul de pe ele, ca nu cumva aceste lucruri să ajungă pentru tine o cursă; căci ele sînt o urîciune înaintea Domnului, Dumnezeului tău.
Deu	7	26	Să nu aduci nici un lucru urîcios în casa ta, ca să nu fii nimicit cu desăvîrşire, tu şi lucrul acela; să-ţi fie groază de el, să-ţi fie scîrbă de el, căci este un lucru blestemat.
------------------------Deuteronomul, capitolul 8
Deu	8	1	Să păziţi şi să împliniţi toate poruncile pe cari vi le dau astăzi, ca să trăiţi, să vă înmulţiţi, şi să intraţi în stăpînirea ţării pe care a jurat Domnul că o va da părinţilor voştri.
Deu	8	2	Adu-ţi aminte de tot drumul pe care te-a călăuzit Domnul, Dumnezeul tău, în timpul acestor patruzeci de ani în pustie, ca să te smerească şi să te încerce, ca să-ţi cunoască pornirile inimii şi să vadă dacă ai să păzeşti sau nu poruncile Lui.
Deu	8	3	Astfel, te-a smerit, te-a lăsat să suferi de foame, şi te-a hrănit cu mană, pe care nici tu n’o cunoşteai şi nici părinţii tăi n’o cunoscuseră, ca să te înveţe că omul nu trăieşte numai cu pîne, ci cu orice lucru care iese din gura Domnului trăieşte omul.
Deu	8	4	Haina nu ţi s’a învechit pe tine, şi nici nu ţi s’au umflat picioarele, în timpul acestor patruzeci de ani.
Deu	8	5	Recunoaşte dar în inima ta că Domnul, Dumnezeul tău, te mustră cum mustră un om pe copilul lui.
Deu	8	6	Să păzeşti poruncile Domnului, Dumnezeului tău, ca să umbli în căile Lui, şi să te temi de El.
Deu	8	7	Căci Domnul, Dumnezeul tău, are să te ducă într’o ţară bună, ţară cu pîraie de apă, cu izvoare şi cu lacuri, cari ţîsnesc din văi şi munţi;
Deu	8	8	ţară cu grîu, cu orz, cu vii, cu smochini şi cu rodii; ţară cu măslini şi cu miere;
Deu	8	9	ţară unde vei mînca pîne din belşug, unde nu vei duce lipsă de nimic; ţară, ale cărei petre sînt de fer, şi din ai cărei munţi vei scoate aramă.
Deu	8	10	Cînd vei mînca şi te vei sătura, să binecuvîntezi pe Domnul, Dumnezeul tău, pentru ţara cea bună pe care ţi-a dat-o.
Deu	8	11	Vezi să nu uiţi pe Domnul, Dumnezeul tău, pînă acolo încît să nu păzeşti poruncile, rînduielile şi legile Lui, pe cari ţi le dau azi.
Deu	8	12	Cînd vei mînca şi te vei sătura, cînd vei zidi şi vei locui în case frumoase,
Deu	8	13	cînd vei vedea înmulţindu-ţi-se cirezile de boi şi turmele de oi, mărindu-ţi-se argintul şi aurul, şi crescîndu-ţi tot ce ai,
Deu	8	14	ia seama să nu ţi se umfle inima de mîndrie şi să nu uiţi pe Domnul, Dumnezeul tău, care te-a scos din ţara Egiptului, din casa robiei;
Deu	8	15	care te-a dus în acea pustie mare şi grozavă, unde erau şerpi înfocaţi şi scorpioni, în locuri uscate şi fără apă, care a făcut să-ţi ţîşnească apă din stînca cea mai tare,
Deu	8	16	şi care ţi-a dat să mănînci în pustie mana aceea necunoscută de părinţii tăi, ca să te smerească şi să te încerce, şi să-ţi facă bine apoi.
Deu	8	17	Vezi să nu zici în inima ta: „Tăria mea şi puterea mînii mele mi-au cîştigat aceste bogăţii.“
Deu	8	18	Ci adu-ţi aminte de Domnul, Dumnezeul tău, căci El îţi va da putere să le cîştigi, ca să întărească legămîntul încheiat cu părinţii voştri prin jurămînt, cum face astăzi.
Deu	8	19	Dacă vei uita pe Domnul, Dumnezeul tău, şi vei merge după alţi dumnezei, dacă le vei sluji şi te vei închina înaintea lor, vă spun hotărît azi că veţi peri.
Deu	8	20	Veţi peri ca şi neamurile pe cari le-a pierdut Domnul dinaintea voastră, pentrucă nu veţi asculta glasul Domnului, Dumnzeului vostru.
------------------------Deuteronomul, capitolul 9
Deu	9	1	Ascultă, Israele! Astăzi vei trece Iordanul, ca să te faci stăpîn pe nişte neamuri mai mari şi mai puternice decît tine, pe cetăţi mari şi întărite pînă la cer,
Deu	9	2	pe un popor mare şi înalt la statură, pe copiii lui Anac, pe cari-i cunoşti şi despre cari ai auzit zicîndu-se: „Cine va putea să stea împotriva copiilor lui Anac!“
Deu	9	3	Să ştii azi că Domnul, Dumnezeul tău, va merge El însuş înaintea ta, ca un foc mistuitor; El îi va nimici, El îi va smeri înaintea ta; şi tu îi vei izgoni, îi vei perde curînd, cum ţi-a spus Domnul.
Deu	9	4	Cînd îi va izgoni Domnul, Dumnezeul tău, dinaintea ta, să nu zici în inima ta: „Pentru bunătatea mea m’a făcut Domnul să intru în stăpînirea ţării acesteia.“ Căci din pricina răutăţii neamurilor acelora le izgoneşte Domnul dinaintea ta.
Deu	9	5	Nu, nu pentru bunătatea ta, nici pentru curăţia inimii tale intri tu în stăpînirea ţării lor; ci din pricina răutăţii acestor neamuri le izgoneşte Domnul, Dumnezeul tău, dinaintea ta, şi ca să împlinească astfel cuvîntul prin care Domnul S’a jurat părinţilor tăi, lui Avraam, lui Isaac şi lui Iacov.
Deu	9	6	Să ştii dar că nu din pricina bunătăţii tale îţi dă Domnul, Dumnezeul tău, acea ţară bună ca s’o stăpîneşti; căci tu eşti un popor tare încăpăţînat.
Deu	9	7	Adu-ţi aminte, şi nu uita cum ai aţîţat mînia Domnului, Dumnezeului tău, în pustie. Din ziua cînd ai ieşit din ţara Egiptului pînă la sosirea voastră în locul acesta, tot răsvrătiţi împotriva Domnului aţi fost!
Deu	9	8	La Horeb, atîta aţi aţîţat mînia Domnului, încît Domnul S’a mîniat pe voi şi voia să vă nimicească.
Deu	9	9	Cînd m’am suit pe munte, ca să iau tablele de piatră, tablele legămîntului pe care l-a făcut Domnul cu voi, am rămas pe munte patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi, fără să mănînc pîne şi fără să beau apă;
Deu	9	10	şi Domnul mi-a dat cele două table de piatră, scrise cu degetul lui Dumnezeu, şi cuprinzînd toate cuvintele pe cari vi le spusese Domnul pe munte, din mijlocul focului, în ziua cînd tot poporul era adunat.
Deu	9	11	După acele patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi Domnul mi-a dat cele două table de piatră, tablele legămîntului.
Deu	9	12	Domnul mi-a zis atunci: „Scoală-te şi pogoară-te în grabă de aici; căci poporul tău, pe care l-ai scos din Egipt, s’a stricat. S’au abătut curînd dela calea pe care le-am arătat-o; şi-au făcut un chip turnat.“
Deu	9	13	Domnul mi-a zis: „Eu văd că poporul acesta este un popor tare încăpăţînat.
Deu	9	14	Lasă-mă să-i nimicesc şi să le şterg numele de subt ceruri; iar pe tine te voi face un neam mai puternic şi mai mare la număr decît poporul acesta.“
Deu	9	15	M’am întors şi m’am pogorît de pe munte care era tot numai foc, cu cele două table ale legămîntului în amîndouă mînile mele.
Deu	9	16	M’am uitat, şi iată că păcătuiserăţi împotriva Domnului, Dumnezeului vostru, vă făcuserăţi un viţel turnat, vă depărtaserăţi curînd dela calea pe care v’o arătase Domnul.
Deu	9	17	Am apucat atunci cele două table, le-am aruncat din mînile mele, şi le-am sfărîmat subt ochii voştri.
Deu	9	18	M’am aruncat cu faţa la pămînt înaintea Domnului, ca mai înainte, patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi, fără să mănînc şi fără să beau apă, din pricina tuturor păcatelor pe cari le săvîrşiserăţi, făcînd ce este rău înaintea Domnului, ca să-L mîniaţi.
Deu	9	19	Căci mă îngrozisem la vederea mîniei şi urgiei de care era cuprins Domnul împotriva voastră, pînă acolo încît voia să vă nimicească. Dar Domnul m’a ascultat şi de data aceasta.
Deu	9	20	Domnul de asemenea era foarte mîniat şi pe Aaron, aşa încît voia să-l piardă, şi eu m’am rugat atunci şi pentru el.
Deu	9	21	Am luat viţelul pe care-l făcuserăţi, isprava păcatului vostru, l-am ars în foc, l-am sfărîmat pînă s’a făcut praf, şi am aruncat praful acela în pîrîul care curgea din munte.
Deu	9	22	Apoi la Tabeera, la Masa, şi la Chibrot-Hataava, voi iarăşi aţi aţîţat mînia Domnului.
Deu	9	23	Şi cînd v’a trimes Domnul de la Cades-Barnea, zicînd: „Suiţi-vă, şi luaţi în stăpînire ţara pe care v’o dau!“ voi v’aţi răzvrătit împotriva poruncii Domnului, Dumnezeului vostru, n’aţi avut credinţă în El, şi n’aţi ascultat glasul Lui.
Deu	9	24	V’aţi tot răsvrătit împotriva Domnului de cînd vă cunosc.
Deu	9	25	M’am aruncat cu faţa la pămînt înaintea Domnului: patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi, m’am aruncat cu faţa la pămînt, pentrucă Domnul spusese că vrea să vă nimicească.
Deu	9	26	M’am rugat Domnului, şi am zis: „Stăpîne Doamne, nu nimici pe poporul Tău, moştenirea Ta, pe care ai răscumpărat-o, în mărimea Ta, pe care ai scos-o din Egipt, prin mîna Ta cea puternică.
Deu	9	27	Adu-ţi aminte de robii tăi, Avraam, Isaac şi Iacov. Nu căuta la îndărătnicia acestui popor, la răutatea lui şi la păcatul lui,
Deu	9	28	ca nu cumva ţara din care ne-ai scos să zică: «Pentrucă Domnul n’avea putere să-i ducă în ţara pe care le-o făgăduise şi pentrucă-i ura,de aceea i-a scos ca să-i omoare în pustie.»
Deu	9	29	Totuş ei sînt poporul Tău şi moştenirea Ta, pe care ai scos-o din Egipt cu mîna Ta cea puternică şi cu braţul Tău cel întins.“
------------------------Deuteronomul, capitolul 10
Deu	10	1	„În vremea aceea, Domnul mi-a zis: «Taie două table de piatră ca cele dintîi, şi suie-te la Mine pe munte; fă şi un chivot de lemn.
Deu	10	2	Eu voi scrie pe aceste două table cuvintele cari erau scrise pe tablele dintîi pe cari le-ai sfărîmat, şi să le pui în chivot.»
Deu	10	3	Am făcut un chivot de lemn de salcîm, am tăiat două table de piatră ca cele dintîi, şi m’am suit pe munte cu cele două table în mînă.
Deu	10	4	Domnul a scris pe table ce fusese scris pe cele dintîi, cele zece porunci cari vă fuseseră spuse pe munte, din mijlocul focului, în ziua adunării; şi Domnul mi le-a dat.
Deu	10	5	M’am întors apoi şi m’am pogorît de pe munte, am pus tablele în chivotul pe care-l făcusem, şi ele au rămas acolo, cum îmi poruncise Domnul.
Deu	10	6	Copiii lui Israel au plecat din Beerot-Bene-Iaacan la Mosera. Acolo a murit Aaron, şi a fost îngropat; Eleazar, fiul lui, i-a urmat în slujba preoţiei.
Deu	10	7	Apoi deacolo au pornit la Gudgoda, şi dela Gudgoda la Iotbata, ţară unde sînt pîraie de ape.
Deu	10	8	În vremea aceea, Domnul a despărţit seminţia lui Levi, şi i-a poruncit să ducă chivotul legămîntului Domnului, să stea înaintea Domnului ca să-I slujească, şi să binecuvînteze poporul în Numele Lui; lucru pe care l-a făcut pînă în ziua de azi.
Deu	10	9	Deaceea Levi n’are nici parte de moşie, nici moştenire cu fraţii lui: Domnul este moştenirea lui, cum i-a spus Domnul, Dumnezeul tău.
Deu	10	10	Eu am rămas pe munte, ca şi mai înainte, patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi. Domnul m’a ascultat şi de data aceasta; Domnul n’a voit să vă nimicească.
Deu	10	11	Domnul mi-a zis: «Scoală-te, du-te, şi mergi în fruntea poporului. Să se ducă să ia în stăpînire ţara pe care am jurat părinţilor lor că le-o voi da.»
Deu	10	12	Acum, Israele, ce alta cere dela tine Domnul, Dumnezeul tău, decît să te temi de Domnul, Dumnezeul tău, să umbli în toate căile Lui, să iubeşti şi să slujeşti Domnului, Dumnezeului tău, din toată inima ta şi din tot sufletul tău,
Deu	10	13	să păzeşti poruncile Domnului şi legile Lui pe cari ţi le dau astăzi, ca să fii fericit?
Deu	10	14	Iată, ale Domnului, Dumnezeului tău, sînt cerurile şi cerurile cerurilor, pămîntul şi tot ce cuprinde el.
Deu	10	15	Şi numai de părinţii tăi S’a alipit Domnul ca să-i iubească; şi după ei, pe sămînţa lor, pe voi v’a ales El dintre toate popoarele, cum vedeţi azi.
Deu	10	16	Să vă tăiaţi dar inima împrejur, şi să nu vă mai înţepeniţi gîtul.
Deu	10	17	Căci Domnul, Dumnezeul vostru, este Dumnezeul dumnezeilor, Domnul domnilor, Dumnezeul cel mare, puternic şi înfricoşat, care nu caută la faţa oamenilor şi nu primeşte daruri;
Deu	10	18	care face dreptate orfanului şi văduvei, care iubeşte pe străin şi-i dă hrană şi îmbrăcăminte.
Deu	10	19	Să iubiţi pe străin, căci şi voi aţi fost străini în ţara Egiptului.
Deu	10	20	Să te temi de Domnul, Dumnezeul tău, să-I slujeşti, să te alipeşti de El, şi pe Numele Lui să juri.
Deu	10	21	El este slava ta, El este Dumnezeul tău. El a făcut în mijlocul tău aceste lucruri mari şi grozave pe cari ţi le-au văzut ochii.
Deu	10	22	Părinţii tăi s’au pogorît în Egipt în număr de şaptezeci de inşi; acum Domnul, Dumnezeul tău, a făcut din tine o mulţime ca stelele cerului.“
------------------------Deuteronomul, capitolul 11
Deu	11	1	Să iubeşti dar pe Domnul, Dumnezeul tău, şi să păzeşti totdeauna învăţăturile Lui, legile Lui, rînduielile Lui şi poruncile Lui.
Deu	11	2	Recunoaşteţi astăzi – ce n’au putut recunoaşte şi vedea copiii voştri – pedepsele Domnului, Dumnezeului vostru, mărimea Lui, mîna Lui cea tare şi braţul Lui cel întins,
Deu	11	3	semnele Lui şi faptele pe cari le-a săvîrşit în mijlocul Egiptului împotriva lui Faraon, împăratul Egiptului, şi împotriva întregei lui ţări.
Deu	11	4	Recunoaşteţi ce a făcut El oştirii Egiptului, cailor lui şi carălor lui, cum a făcut să vină peste ei apele mării Roşii,
Deu	11	5	cînd vă urmăreau, şi i-a nimicit pentru totdeauna;
Deu	11	6	ce v’a făcut în pustie, pînă la venirea voastră în locul acesta; ce a făcut lui Datan şi lui Abiram, fiii lui Eliab, fiul lui Ruben, cum pămîntul şi-a deschis gura şi i-a înghiţit, cu casele şi corturile lor, şi cu tot ce aveau în mijlocul întregului Israel.
Deu	11	7	Căci aţi văzut cu ochii voştri toate lucrurile mari pe cari le-a făcut Domnul.
Deu	11	8	Astfel, să păziţi toate poruncile pe cari vi le dau eu astăzi, ca să puteţi pune mîna pe ţara în care veţi trece ca s’o luaţi în stăpînire,
Deu	11	9	şi să aveţi zile multe în ţara pe care Domnul a jurat părinţilor voştri că le-o va da, lor şi seminţei lor, ţară în care curge lapte şi miere.
Deu	11	10	Căci ţara în stăpînirea căreia vei intra, nu este ca ţara Egiptului, din care aţi ieşit, unde îţi aruncai sămînţa în ogoare şi le udai cu piciorul ca pe o grădină de zarzavat.
Deu	11	11	Ţara pe care o veţi stăpîni este o ţară cu munţi şi văi, care se adapă din ploaia cerului;
Deu	11	12	este o ţară de care îngrijeşte Domnul, Dumnezeul tău, şi asupra căreia Domnul, Dumnezeul tău, are neîncetat ochii, dela începutul pînă la sfîrşitul anului.
Deu	11	13	Dacă veţi asculta de poruncile mele pe cari vi le dau astăzi, dacă veţi iubi pe Domnul, Dumnezeul vostru, şi dacă-I veţi sluji din toată inima voastră şi din tot sufletul vostru,
Deu	11	14	El va da ţării voastre ploaie la vreme, ploaie timpurie şi ploaie tîrzie, şi-ţi vei strînge grîul, mustul şi untdelemnul;
Deu	11	15	de asemenea va da iarbă în cîmpiile tale pentru vite, şi vei mînca şi te vei sătura.
Deu	11	16	Vedeţi să nu vi se amăgească inima, şi să vă abateţi, ca să slujiţi altor dumnezei şi să vă închinaţi înaintea lor.
Deu	11	17	Căci atunci Domnul S’ar aprinde de mînie împotriva voastră; ar închide cerurile, şi n’ar mai fi ploaie; pămîntul nu şi-ar mai da roadele, şi aţi pieri curînd din ţara aceea bună pe care v’o dă Domnul.
Deu	11	18	Puneţi-vă dar în inimă şi în suflet aceste cuvinte pe cari vi le spun. Să le legaţi ca un semn de aducere aminte pe mînile voastre, şi să fie ca nişte fruntarii între ochii voştri.
Deu	11	19	Să învăţaţi pe copiii voştri în ele, şi să le vorbeşti despre ele cînd vei fi acasă, cînd vei merge în călătorie, cînd te vei culca şi cînd te vei scula.
Deu	11	20	Să le scrii pe uşiorii casei tale şi pe porţile tale.
Deu	11	21	Şi atunci zilele voastre şi zilele copiilor voştri, în ţara pe care Domnul a jurat părinţilor voştri că le-o va da, vor fi tot atît de multe cît vor fi zilele cerurilor deasupra pămîntului.
Deu	11	22	Căci dacă veţi păzi toate aceste porunci pe cari vi le dau, şi dacă le veţi împlini, dacă veţi iubi pe Domnul, Dumnezeul vostru, veţi umbla în toate căile Lui şi vă veţi alipi de El,
Deu	11	23	Domnul va izgoni dinaintea voastră pe toate aceste neamuri, şi vă veţi face stăpîni pe toate aceste neamuri cari sînt mai mari şi mai puternice decît voi.
Deu	11	24	Orice loc pe care-l va călca talpa piciorului vostru, va fi al vostru: hotarul vostru se va întinde din pustie pînă la Liban, şi de la rîul Eufrat pînă la marea de apus.
Deu	11	25	Nimeni nu va putea să stea împotriva voastră. Domnul, Dumnezeul vostru, va răspîndi, cum v’a spus, frica şi groaza de tine peste toată ţara în care veţi merge.
Deu	11	26	Iată, pun azi înaintea voastră binecuvîntarea şi blestemul:
Deu	11	27	binecuvîntarea, dacă veţi asculta de poruncile Domnului, Dumnezeului vostru, pe cari vi le dau în ziua aceasta;
Deu	11	28	blestemul, dacă nu veţi asculta de poruncile Domnului, Dumnezeului vostru, şi dacă vă veţi abate dela calea pe care v’o dau în ziua aceasta, şi vă veţi duce după alţi dumnezei pe cari nu-i cunoaşteţi.
Deu	11	29	Şi cînd Domnul, Dumnezeul tău, te va aduce în ţara pe care o vei lua în stăpînire, să rosteşti binecuvîntarea pe muntele Garizim, şi blestemul pe muntele Ebal.
Deu	11	30	Munţii aceştia sînt dincolo de Iordan, înapoia drumului care merge spre apus, în ţara Cananiţilor cari locuiesc în cîmpie, faţă în faţă cu Ghilgal, lîngă stejarii More.
Deu	11	31	Căci veţi trece Iordanul şi veţi intra în stăpînirea ţării pe care v’o dă Domnul, Dumnezeul vostru, ca s’o stăpîniţi, şi să locuiţi în ea.
Deu	11	32	Să păziţi şi să împliniţi toate legile şi poruncile pe cari vi le dau eu astăzi.
------------------------Deuteronomul, capitolul 12
Deu	12	1	Iată legile şi poruncile pe cari să le păziţi şi să le împliniţi, cît veţi trăi,în ţara pe care v’o dă în stăpînire Domnul, Dumnezeul părinţilor voştri.
Deu	12	2	Să nimiciţi toate locurile în cari slujesc dumnezeilor lor neamurile pe cari le veţi izgoni, fie pe munţi înalţi, fie pe dealuri, şi subt orice copac verde.
Deu	12	3	Să le surpaţi altarele, să le sfărîmaţi stîlpii idoleşti, să le ardeţi în foc copacii închinaţi idolilor lor, să dărîmaţi chipurile cioplite ale dumnezeilor lor, şi să faceţi să le piară numele din locurile acelea.
Deu	12	4	Voi să nu faceţi aşa faţă de Domnul, Dumnezeul vostru!
Deu	12	5	Ci să-L căutaţi la locaşul Lui, şi să mergeţi la locul pe care-l va alege Domnul Dumnezeul vostru, din toate seminţiile voastre, ca să-Şi aşeze acolo Numele Lui.
Deu	12	6	Acolo să vă aduceţi arderile voastre de tot, jertfele voastre, zeciuielile voastre, cele dintîi roade, darurile aduse ca împlinire a unei juruinţe, darurile de bună voie, şi întîii-născuţi din cirezile şi turmele voastre.
Deu	12	7	Acolo să mîncaţi înaintea Domnului, Dumnezeului vostru, şi să vă bucuraţi, împreună cu familiile voastre, de toate bunurile cu cari vă va fi binecuvîntat Domnul, Dumnezeul vostru.
Deu	12	8	Să nu faceţi dar cum facem noi acum aici, unde fiecare face ce-i place,
Deu	12	9	fiindcă n’aţi ajuns încă în locul de odihnă şi în moştenirea pe care v’o dă Domnul, Dumnezeul vostru.
Deu	12	10	Dar veţi trece Iordanul, şi veţi locui în ţara pe care v’o va da în stăpînire Domnul, Dumnezeul vostru. El vă va da odihnă, dupăce vă va izbăvi de toţi vrăjmaşii voştri cari vă înconjoară, şi veţi locui fără frică.
Deu	12	11	Atunci va fi un loc, pe care-l va alege Domnul, Dumnezeul vostru, ca să facă să locuiască Numele Lui acolo. Acolo să aduceţi tot ce vă poruncesc, arderile voastre de tot, jertfele, zeciuielile, cele dintîi roade, şi darurile alese pe cari le veţi face Domnului pentru împlinirea juruinţelor voastre.
Deu	12	12	Acolo să vă bucuraţi înaintea Domnului, Dumnezeului vostru, voi, fiii voştri şi fiicele voastre, robii şi roabele voastre, şi Levitul care va fi în locurile voastre, căci el n’are nici parte de moşie, nici moştenire cu voi.
Deu	12	13	Vezi să n’aduci arderile tale de tot în toate locurile pe cari le vei vedea;
Deu	12	14	ci să-ţi aduci arderile de tot în locul pe care-l va alege Domnul în una din seminţiile tale, şi acolo să faci tot ce-ţi poruncesc eu.
Deu	12	15	Totuş, cînd vei dori, vei putea să junghii vite şi să mănînci carne în toate cetăţile tale, cît îţi va fi dat prin binecuvîntarea Domnului, Dumnezeului tău; cel ce va fi necurat şi cel ce va fi curat vor putea să mănînce din ea, cum se mănîncă din căprioară şi din cerb.
Deu	12	16	Numai sîngele să nu-l mîncaţi, ci să-l vărsaţi pe pămînt ca apa.
Deu	12	17	Nu vei putea să mănînci în cetăţile tale zeciuiala din grîul tău, din mustul tău şi din untdelemnul tău, nici întîii născuţi din cirezile şi turmele tale, nici vreunul din darurile aduse de tine pentru împlinirea unei juruinţe, nici darurile tale de bună voie, nici cele dintîi roade ale tale.
Deu	12	18	Ci pe acestea să le mănînci înaintea Domnului, Dumnezeului tău, în locul pe care-l va alege Domnul, Dumnezeul tău, tu, fiul tău şi fiica ta, robul şi roaba ta, şi Levitul care va fi în cetăţile tale; şi să te bucuri înaintea Domnului, Dumnezeului tău, de toate bunurile pe cari le vei avea.
Deu	12	19	Cît vei trăi în ţara ta, vezi să nu cumva să părăseşti pe Levit.
Deu	12	20	Cînd Domnul, Dumnezeul tău, îţi va lărgi hotarele, cum ţi-a făgăduit, şi dorinţa să mănînci carne te va face să zici: „Aş vrea să mănînc carne!“ vei putea să mănînci după dorinţa ta.
Deu	12	21	Dacă locul pe care-l va alege Domnul, Dumnezeul tău, ca să-Şi aşeze acolo Numele, este departe de tine, vei putea să tai vite din cireadă şi din turmă, cum ţi-am poruncit, şi vei putea să mănînci din ele în cetăţile tale, după dorinţa ta.
Deu	12	22	Să mănînci din ele cum se mănîncă din căprioară şi cerb; cel ce va fi necurat şi cel ce va fi curat vor mînca şi ei amîndoi.
Deu	12	23	Numai, vezi să nu cumva să mănînci sîngele, căci sîngele este viaţa (sufletul); şi să nu mănînci sufletul împreună cu carnea.
Deu	12	24	Să nu-l mănînci, ci să-l verşi pe pămînt ca apa.
Deu	12	25	Să nu-l mănînci, ca să fii fericit, tu şi copiii tăi după tine, făcînd ce este plăcut înaintea Domnului.
Deu	12	26	Dar lucrurile pe cari vei voi să le închini Domnului şi darurile pe cari le vei aduce pentru împlinirea unei juruinţe, să te duci să le aduci în locul pe care-l va alege Domnul.
Deu	12	27	Să-ţi aduci arderile de tot, carnea şi sîngele, pe altarul Domnului, Dumnezeului tău: în celelalte jertfe ale tale, sîngele să fie vărsat pe altarul Domnului, Dumnezeului tău, iar carnea s’o mănînci.
Deu	12	28	Păzeşte şi ascultă toate aceste lucruri pe cari ţi le poruncesc, ca să fii fericit, tu şi copiii tăi după tine, pe vecie, făcînd ce este bine şi ce este plăcut înaintea Domnului, Dumnezeului tău.
Deu	12	29	După ce Domnul, Dumnezeul tău, va nimici toate neamurile pe cari le vei izgoni dinaintea ta, dupăce le vei izgoni şi te vei aşeza în ţara lor,
Deu	12	30	vezi să nu te laşi prins în cursă, călcînd pe urmele lor, dupăce vor fi nimicite dinaintea ta. Fereşte-te să nu cercetezi despre dumnezeii lor şi să zici: „Cum slujeau neamurile acestea dumnezeilor lor? Şi eu vreau să fac la fel.“
Deu	12	31	Tu să nu faci aşa faţă de Domnul, Dumnezeul tău; căci ele slujeau dumnezeilor lor, făcînd toate urîciunile pe cari le urăşte Domnul, şi ele chiar îşi ardeau în foc fiii şi fiicele lor în cinstea dumnezeilor lor.
Deu	12	32	Voi să păziţi şi să împliniţi toate lucrurile pe cari vi le poruncesc eu; să n’adăugaţi nimic la ele, şi să nu scoateţi nimic din ele.
------------------------Deuteronomul, capitolul 13
Deu	13	1	Dacă se va ridica în mijlocul tău un prooroc sau un visător de vise care-ţi va vesti un semn sau o minune,
Deu	13	2	şi se va împlini semnul sau minunea aceea de care ţi-a vorbit el zicînd: „Haidem după alţi dumnezei“, – dumnezei pe cari tu nu-i cunoşti, – „şi să le slujim“!
Deu	13	3	să n’asculţi cuvintele acelui prooroc sau visător de vise, căci Domnul, Dumnezeul vostru, vă pune la încercare ca să ştie dacă iubiţi pe Domnul, Dumnezeul vostru, din toată inima voastră şi din tot sufletul vostru.
Deu	13	4	Voi să mergeţi după Domnul, Dumnezeul vostru, şi de El să vă temeţi; poruncile Lui să le păziţi; de glasul Lui să ascultaţi; Lui să-I slujiţi, şi de El să vă alipiţi.
Deu	13	5	Proorocul sau visătorul acela de vise să fie pedepsit cu moartea, căci a vorbit de răsvrătire împotriva Domnului, Dumnezeului vostru, care v’a scos din ţara Egiptului şi v’a izbăvit din casa robiei, şi a voit să te abată dela calea în care ţi-a poruncit Domnul, Dumnezeul tău, să umbli. Să scoţi astfel răul din mijlocul tău.
Deu	13	6	Dacă fratele tău, fiul mamei tale, sau fiul tău, sau fiica ta, sau nevasta care se odihneşte la sînul tău, sau prietenul tău pe care-l iubeşti ca pe tine însuţi, te aţîţă în taină, zicînd: „Haidem, şi să slujim altor dumnezei!“ – dumnezei pe cari nici tu, nici părinţii tăi nu i-aţi cunoscut,
Deu	13	7	dintre dumnezeii popoarelor cari vă înconjoară, lîngă tine sau departe de tine, dela o margine a pămîntului pănă la cealaltă –
Deu	13	8	să nu te învoieşti şi să nu-l asculţi; să n’arunci spre el o privire de milă, să nu-l cruţi, şi să nu-l ascunzi.
Deu	13	9	Ci să-l omori; întăi mîna ta să se ridice asupra lui ca să-l omoare, şi apoi mîna întregului popor;
Deu	13	10	să-l ucizi cu pietre, şi să moară, pentrucă a căutat să te abată dela Domnul, Dumnezeul tău, care te-a scos din ţara Egiptului, din casa robiei.
Deu	13	11	Să se facă aşa, pentruca tot Israelul să audă şi să se teamă, şi să nu se mai săvîrşească o faptă aşa de nelegiuită în mijlocul tău.
Deu	13	12	Dacă vei auzi spunîndu-se despre una din cetăţile pe cari ţi le-a dat ca locuinţă Domnul, Dumnezeul tău:
Deu	13	13	„Nişte oameni răi au ieşit din mijlocul tău, şi au amăgit pe locuitorii din cetatea lor zicînd: «Haidem şi să slujim altor dumnezei!“ – dumnezei pe cari tu nu-i cunoşti –
Deu	13	14	să faci cercetări, să cauţi şi să întrebi cu deamănuntul. Dacă este adevărat, dacă lucrul este întemeiat, dacă urîciunea aceasta a fost făcută în mijlocul tău,
Deu	13	15	atunci să treci prin ascuţişul săbiei pe locuitorii din cetatea aceea, s’o nimiceşti cu desăvîrşire împreună cu tot ce va fi în ea, şi să-i treci chiar şi vitele prin ascuţişul săbiei.
Deu	13	16	Să strîngi toată prada în mijlocul pieţei, şi să arzi de tot cu foc cetatea şi toată prada ei, înaintea Domnului, Dumnezeului tău: să rămînă pentru totdeauna un morman de dărîmături, şi nici o dată să nu fie zidită din nou.
Deu	13	17	Nimic din ce va fi blestemat ca să fie nimicit cu desăvîrşire, să nu se lipească de mîna te, pentru ca Domnul să Se întoarcă din iuţimea mîniei Lui, să Se îndure de tine, să te ierte, şi să te înmulţească, după cum a jurat lucrul acesta părinţilor tăi,
Deu	13	18	dacă vei asculta de glasul Domnului, Dumnezeului tău, păzind toate poruncile Lui pe cari ţi le dau astăzi, şi făcînd ce este plăcut înaintea Domnului, Dumnezeului tău.
------------------------Deuteronomul, capitolul 14
Deu	14	1	Voi sînteţi copiii Domnului, Dumnezeului vostru. Să nu vă faceţi crestături şi să nu vă radeţi între ochi pentru un mort.
Deu	14	2	Căci tu eşti un popor sfînt pentru Domnul, Dumnezeul tău, şi Domnul Dumnezeul tău te-a ales, ca să fii un popor al Lui dintre toate popoarele de pe faţa pămîntului.
Deu	14	3	Să nu mănînci niciun lucru urîcios.
Deu	14	4	Iată dobitoacele pe cari să le mîncaţi: boul, oaia şi capra;
Deu	14	5	cerbul, căprioara şi bivolul; zimbrul, capra neagră, capra sălbatică şi girafa.
Deu	14	6	Să mîncaţi din orice dobitoc care are copita despicată, unghia despărţită în două şi rumegă.
Deu	14	7	Dar să nu mîncaţi din cele ce rumegă numai, sau cari au numai copita despicată şi unghia despărţită în două. Astfel, să nu mîncaţi cămila, iepurele şi iepurele de casă, cari rumegă, dar n’au copita despicată: să le priviţi ca necurate.
Deu	14	8	Să nu mîncaţi porcul, care are copita despicată, dar nu rumegă: să-l priviţi ca necurat. Să nu mîncaţi din carnea lor, şi să nu vă atingeţi de trupurile lor moarte.
Deu	14	9	Iată dobitoacele din cari veţi mînca, din toate cele ce sînt în ape: să mîncaţi din toate cele ce au înotătoare şi solzi.
Deu	14	10	Dar să nu mîncaţi din niciunul din cele ce n’au înotătoare şi solzi: să le priviţi ca necurate.
Deu	14	11	Să mîncaţi orice pasăre curată.
Deu	14	12	Dar iată pe acelea pe cari nu le puteţi mînca: vulturul, gripsorul şi vulturul de mare;
Deu	14	13	şorecarul, şoimul, gaia şi tot ce ţine de neamul său;
Deu	14	14	corbul şi toate soiurile lui;
Deu	14	15	struţul, bufniţa, pescărelul, coroiul şi ce ţine de neamul lui;
Deu	14	16	huhurezul, cocostîrcul şi lebăda;
Deu	14	17	pelicanul, corbul de mare şi heretele,
Deu	14	18	barza, bătlanul şi ce ţine de neamul lui, pupăza şi liliacul.
Deu	14	19	Să priviţi ca necurată orice tîrîtoare care sboară: să nu mîncaţi din ea.
Deu	14	20	Să mîncaţi orice pasăre curată.
Deu	14	21	Să nu mîncaţi din nici o mortăciune; s’o dai străinului care va fi în cetăţile tale, s’o mănînce, sau s’o vinzi unui străin; căci tu eşti un popor sfînt pentru Domnul, Dumnezeul tău.Să nu fierbi iedul în laptele mamei lui.
Deu	14	22	Să iei zeciuiala din tot ce-ţi va aduce sămînţa, din ce-ţi va aduce ogorul în fiecare an.
Deu	14	23	Şi să mănînci înaintea Domnului Dumnezeului tău, în locul pe care-l va alege ca să-Şi aşeze Numele acolo, zeciuiala din grîul tău, din mustul tău şi din untdelemnul tău, şi întîii născuţi din cireada şi turma ta, ca să te înveţi să te temi totdeauna de Domnul, Dumnezeul tău.
Deu	14	24	Poate cînd te va binecuvînta Domnul, Dumnezeul tău, drumul va fi prea lung ca să-ţi poţi duce zeciuiala acolo, din pricina depărtării tale de locul pe care-l va alege Domnul, Dumnezeul tău, ca să-Şi pună acolo Numele Lui.
Deu	14	25	Atunci, să-ţi prefaci zeciuala în argint, să strîngi argintul acela în mînă, şi să te duci la locul pe care-l va alege Domnul, Dumnezeul tău.
Deu	14	26	Acolo, să cumperi cu argintul acela tot ce vei dori: boi, oi, vin şi băuturi tari, tot ce-ţi va plăcea, să le mănînci înaintea Domnului, Dumnezeului tău, şi să te bucuri tu şi familia ta.
Deu	14	27	Să nu părăseşti pe Levitul care va fi în cetăţile tale, căci n’are nici parte de moşie, nici moştenire cu tine.
Deu	14	28	După trei ani, să scoţi toată zeciuiala din venitul tău din anul al treilea, şi s’o pui în cetăţile tale.
Deu	14	29	Atunci să vină Levitul, care n’are nici parte, nici moştenire cu tine, străinul, orfanul şi văduva, cari vor fi în cetăţile tale, şi să mănînce şi să se sature, pentrucă Domnul, Dumnezeul tău, să te binecuvinteze în toate lucrările pe cari le vei face cu mînile tale.
------------------------Deuteronomul, capitolul 15
Deu	15	1	La fiecare şapte ani, să dai iertare.
Deu	15	2	Şi iată cum se va face iertarea. Cînd se va vesti iertarea în cinstea Domnului, orice creditor care va fi împrumutat pe aproapele său, să-i ierte împrumutul, să nu silească pe aproapele său şi pe fratele său să-i plătească datoria.
Deu	15	3	Vei putea să sileşti pe străin să-ţi plătească; dar să ierţi ce ai la fratele tău.
Deu	15	4	Totuş, la tine să nu fie niciun sărac, căci Domnul te va binecuvînta în ţara pe care ţi-o va da de moştenire Domnul, Dumnezeul tău;
Deu	15	5	numai să asculţi de glasul Domnului, Dumnezeului tău, împlinind cu scumpătate toate aceste porunci pe cari ţi le dau astăzi.
Deu	15	6	Domnul, Dumnezeul tău, te va binecuvînta, cum ţi-a spus, aşa încît vei da cu împrumut multor neamuri, dar tu nu vei lua cu împrumut dela ele; tu vei stăpîni peste multe neamuri, dar ele nu vor stăpîni peste tine.
Deu	15	7	Dacă va fi la tine vreun sărac dintre fraţii tăi, în vreuna din cetăţile tale, în ţara pe care ţi-o dă Domnul, Dumnezeul tău, să nu-ţi împietreşti inima şi să nu-ţi închizi mîna înaintea fratelui tău celui lipsit.
Deu	15	8	Ci să-i deschizi mîna, şi să-l împrumuţi cu ce-i trebuie ca să facă faţă nevoilor lui.
Deu	15	9	Vezi să nu fii aşa de rău ca să zici în inima ta: „Ah! se apropie anul al şaptelea, anul iertării!“ Vezi să n’ai un ochi fără milă pentru fratele tău cel lipsit şi să nu-i dai. Căci atunci el ar striga către Domnul împotriva ta, şi te-ai face vinovat de un păcat:
Deu	15	10	ci să-i dai şi să nu dai cu părere de rău în inimă; căci pentru aceasta te va binecuvînta Domnul, Dumnezeul tău, în toate lucrările de cari te vei apuca.
Deu	15	11	Totdeauna vor fi săraci în ţară; de aceea îţi dau porunca aceasta: „Să-ţi deschizi mîna faţă de fratele tău, fată de sărac şi faţă de cel lipsit din ţara ta.“
Deu	15	12	Dacă unul din fraţii tăi evrei, bărbat sau femeie, se vinde ţie, să-ţi slujească şase ani; dar în anul al şaptelea, să-i dai drumul dela tine şi să fie slobod.
Deu	15	13	Şi cînd îi vei da drumul ca să se ducă slobod dela tine, să nu-i dai drumul cu mîna goală;
Deu	15	14	să-i dai daruri din cireada ta, din aria ta, din teascul tău, din ce vei avea, prin binecuvîntarea Domnului, Dumnezeului tău.
Deu	15	15	Să-ţi aduci aminte că şi tu ai fost rob în ţara Egiptului, şi că Domnul, Dumnezeul tău, te-a răscumpărat: de aceea îţi dau astăzi porunca aceasta.
Deu	15	16	Dacă însă robul tău îţi va zice: „Nu vreau să ies dela tine,“ – pentrucă te iubeşte, pe tine şi casa ta, şi se simte bine la tine, –
Deu	15	17	atunci să iei o sulă şi să-i găureşti urechea de uşă, şi să-ţi fie rob pentru totdeauna. Tot aşa să faci şi cu roaba ta.
Deu	15	18	Să nu-ţi pară rău cînd îl vei lăsa să plece slobod dela tine, căci ţi-a slujit şase ani, ceea ce face de două ori cît simbria unui om tocmit cu plată; şi Domnul, Dumnezeul tău, te va binecuvînta în tot ce vei face.
Deu	15	19	Să închini Domnului, Dumnezeului tău, pe orice întîi născut de parte bărbătească din cireada şi turma ta. Să nu munceşti cu întîiul născut al vacii tale, să nu tunzi pe întîiul născut al oilor tale.
Deu	15	20	Să-l mănînci în fiecare an, tu şi familia ta înaintea Domnului, Dumnezeului tău, în locul pe care-l va alege El.
Deu	15	21	Dacă are vreun cusur, dacă este şchiop sau orb, sau are vreo meteahnă trupească, să nu-l aduci ca jertfă Domnului, Dumnezeului tău.
Deu	15	22	Să-l mănînci în cetăţile tale: cel ce va fi necurat şi cel ce va fi curat vor putea să-l mănînce amîndoi, cum se mănîncă acum căprioara sau cerbul.
Deu	15	23	Numai sîngele să nu i-l mănînci, ci să-l verşi pe pămînt ca apa.
------------------------Deuteronomul, capitolul 16
Deu	16	1	Păzeşte luna spicelor, şi prăznuieşte sărbătoarea Paştelor în cinstea Domnului, Dumnezeului tău; căci în luna spicelor te-a scos Domnul, Dumnezeul tău, din Egipt, noaptea.
Deu	16	2	Să jertfeşti Paştele în cinstea Domnului, Dumnezeului tău, jertfele tale de oi şi boi, în locul pe care-l va alege Domnul ca să-Şi aşeze Numele acolo.
Deu	16	3	În timpul sărbătorii, să nu mănînci pîne dospită, ci şapte zile să mănînci azimi, pînea întristării, căci ai ieşit în grabă din ţara Egiptului: aşa să faci, ca să-ţi aduci aminte toată viaţa ta de ziua cînd ai ieşit din ţara Egiptului.
Deu	16	4	Să nu se vadă aluat la tine, pe toată întinderea ţării tale, timp de şapte zile; şi nicio parte din vitele pe cari le vei jertfi în seara celei dintîi zile să nu fie păstrată peste noapte pînă dimineaţa.
Deu	16	5	Nu vei putea să jertfeşti Paştele în vreunul din locurile pe cari ţi le dă Domnul, Dumnezeul tău, ca locuinţă;
Deu	16	6	ci în locul pe care-l va alege Domnul, Dumnezeul tău, ca să-Şi aşeze Numele în el, acolo să jertfeşti Paştele, seara, la apusul soarelui, pe vremea ieşirii tale din Egipt.
Deu	16	7	Să fierbi vita tăiată, şi s’o mănînci în locul pe care-l va alege Domnul, Dumnezeul tău. Şi dimineaţa, vei putea să te întorci şi să te duci în corturile tale.
Deu	16	8	Şase zile, să mănînci azimi, şi a şaptea zi să fie o adunare de sărbătoare în cinstea Domnului, Dumnezeului tău: să nu faci nici o lucrare în ea.
Deu	16	9	Să numeri şapte săptămîni; de cînd vei începe seceratul grîului, să începi să numeri şapte săptămîni.
Deu	16	10	Apoi să prăznuieşti sărbătoarea săptămînilor, şi să aduci daruri de bună voie, după binecuvîntarea pe care ţi-o va da Domnul, Dumnezeul tău.
Deu	16	11	Să te bucuri înaintea Domnului, Dumnezeului tău, în locul pe care-l va alege Domnul, Dumnezeul tău, ca să locuiască Numele Lui acolo, tu, fiul tău şi fiica ta, robul şi roaba ta, Levitul care va fi în cetăţile tale, şi străinul, orfanul şi văduva cari vor fi în mijlocul tău.
Deu	16	12	Să-ţi aduci aminte că ai fost rob în Egipt, şi să păzeşti şi să împlineşti legile acestea.
Deu	16	13	Să prăznuieşti sărbătoarea corturilor şapte zile, dupăce îţi vei strînge roadele din arie şi din teasc.
Deu	16	14	Să te bucuri la sărbătoarea aceasta, tu, fiul tău şi fiica ta, robul şi roaba ta, şi Levitul, străinul, orfanul şi văduva cari vor fi în cetăţile tale.
Deu	16	15	Să prăznuieşti sărbătoarea şapte zile în cinstea Domnului, Dumnezeului tău, în locul pe care-l va alege Domnul; căci Domnul, Dumnezeul tău, te va binecuvînta în toate rodurile tale şi în tot lucrul mînilor tale, şi de aceea să fii vesel.
Deu	16	16	De trei ori pe an, toţi bărbaţii să se înfăţişeze înaintea Domnului, Dumnezeului tău, în locul pe care-l va alege El: la sărbătoarea azimilor, la sărbătoarea săptămînilor, şi la sărbătoarea corturilor. Să nu se înfăţişeze cu mînile goale înaintea Domnului.
Deu	16	17	Fiecare să dea ce va putea, după binecuvîntarea pe care i-o va da Domnul, Dumnezeul tău.
Deu	16	18	Să pui judecători şi dregători în toate cetăţile pe cari ţi le dă Domnul, Dumnezeul tău, după seminţiile tale; şi ei să judece poporul cu dreptate.
Deu	16	19	Să n’atingi niciun drept, să nu cauţi la faţa oamenilor, şi să nu iei daruri, căci darurile orbesc ochii înţelepţilor şi sucesc cuvintele celor drepţi.
Deu	16	20	Să urmezi cu scumpătate dreptatea, ca să trăieşti şi să stăpîneşti ţara pe care ţi-o dă Domnul, Dumnezeul tău.
Deu	16	21	Să nu-ţi aşezi niciun idol de lemn lîngă altarul pe care-l vei ridica Domnului, Dumnezeului tău.
Deu	16	22	Să nu ridici nici stîlpi idoleşti, cari sînt urîţi de Domnul, Dumnezeul tău.
------------------------Deuteronomul, capitolul 17
Deu	17	1	Să n’aduci jertfă Domnului, Dumnezeului tău, vreun bou, sau vreun miel care să aibă vreun cusur sau vreo meteahnă trupească; căci ar fi o urîciune înaintea Domnului, Dumnezeului tău.
Deu	17	2	Se va găsi poate în mijlocul tău, într’una din cetăţile pe cari ţi le dă Domnul, Dumnezeul tău, un bărbat sau o femeie care să facă ce este rău înaintea Domnului, Dumnezeului tău, şi care să calce legămîntul Lui;
Deu	17	3	care să meargă după alţi dumnezei ca să le slujească şi să se închine înaintea lor, după soare, lună sau toată oştirea cerurilor, aşa cum eu n’am poruncit.
Deu	17	4	De îndată ce vei lua cunoştinţă şi vei afla lucrul acesta, să faci cercetări amănunţite. Dacă lucrul este adevărat, dacă faptul este întemeiat, dacă urîciunea aceasta a fost săvîrşită în Israel,
Deu	17	5	atunci să aduci la porţile cetăţii tale pe bărbatul sau femeia care va fi vinovat de această faptă rea, şi să ucizi cu pietre sau să pedepseşti cu moartea pe bărbatul acela sau pe femeia aceea.
Deu	17	6	Cel vinovat de moarte să fie omorît pe mărturia a doi sau trei martori; să nu fie omorît pe mărturia unui singur martor.
Deu	17	7	Întăi mîna martorilor să se ridice asupra lui ca să-l omoare, şi apoi mîna întregului popor. Să scoţi astfel răul din mijlocul tău.
Deu	17	8	Dacă ţi se va părea prea greu de judecat o pricină privitoare la un omor, la o neînţelegere, sau la o rănire, şi va da prilej la ceartă în lăuntrul cetăţii tale, să te scoli şi să te sui la locul pe care-l va alege Domnul, Dumnezeul tău.
Deu	17	9	Să te duci la preoţi, Leviţi, şi la cel ce va împlini atunci slujba de judecător; să-i întrebi, şi ei îţi vor spune hotărîrea legii.
Deu	17	10	Să faci cum îţi vor spune ei în locul pe care-l va alege Domnul, şi să ai grijă să faci cum te vor învăţa ei.
Deu	17	11	Să faci după legea pe care te vor învăţa şi după hotărîrea pe care o vor rosti ei, să nu te abaţi dela ce-ţi vor spune ei, nici la dreapta nici la stînga.
Deu	17	12	Omul care, din mîndrie, nu va asculta de preotul pus acolo ca să slujească Domnului, Dumnezeului tău, sau care nu va asculta de judecător, omul acela să fie pedepsit cu moartea. Să scoţi astfel răul din mijlocul lui Israel,
Deu	17	13	pentruca tot poporul să audă şi să se teamă, şi să nu se mai îngîmfe.
Deu	17	14	Dupăce vei intra în ţara pe care ţi-o dă Domnul, Dumnezeul tău, şi o vei stăpîni, după ce-ţi vei aşeza locuinţa, şi vei zice: „Vreau să pun peste mine un împărat, ca toate neamurile cari mă înconjoară,“ –
Deu	17	15	să pui peste tine ca împărat pe acela pe care-l va alege Domnul, Dumnezeul tău, şi anume să iei un împărat din mijlocul fraţilor tăi; nu vei putea să pui împărat pe un străin, care să nu fie fratele tău.
Deu	17	16	Dar să n’aibă mulţi cai, şi să nu întoarcă pe popor în Egipt ca să aibă mulţi cai; căci Domnul v’a zis: „Să nu vă mai întoarceţi pe drumul acela.“
Deu	17	17	Să n’aibă un mare număr de neveste, ca să nu i se abată inima; şi să nu strîngă mari grămezi de argint şi aur.
Deu	17	18	Cînd se va aşeza pe scaunul de domnie al împărăţiei lui, să scrie pentru el, într’o carte, o copie a acestei legi, pe care s’o ia dela preoţii din neamul Leviţilor.
Deu	17	19	Va trebui s’o aibă cu el şi s’o citească în toate zilele vieţii lui, ca să înveţe să se teamă de Domnul, Dumnezeul lui, să păzească şi să împlinească toate cuvintele din legea aceasta şi toate poruncile acestea,
Deu	17	20	pentruca inima lui să nu se înalţe mai pe sus de fraţii lui, şi să nu se abată dela poruncile acestea nici la dreapta nici la stînga, şi să aibă astfel multe zile în împărăţia lui, el şi copiii lui, în mijlocul lui Israel.
------------------------Deuteronomul, capitolul 18
Deu	18	1	Preoţii, Leviţii, şi toată seminţia lui Levi, să n’aibă nici parte de moşie, nici moştenire în Israel; să se hrănească din jertfele mistuite de foc în cinstea Domnului şi din darurile aduse Domnului.
Deu	18	2	Să n’aibă moştenire în mijlocul fraţilor lor: Domnul va fi moştenirea lor, cum le-a spus.
Deu	18	3	Iată care va fi dreptul preoţilor dela popor: cei ce vor aduce o jertfă, fie bou, fie miel, să dea preotului spata, fălcile şi pîntecele.
Deu	18	4	Să-i dai cele dintîi roade din grîul tău, din mustul tău şi din untdelemnul tău, şi pîrga din lîna oilor tale;
Deu	18	5	căci pe el l-a ales Domnul, Dumnezeul tău, dintre toate seminţiile, ca să facă slujba în Numele Domnului, el şi fiii lui, în toate zilele.
Deu	18	6	Cînd va pleca un Levit din una din cetăţile tale, din locul unde locuieşte el în Israel, ca să se ducă, după deplina dorinţă a sufletului său, în locul pe care-l va alege Domnul,
Deu	18	7	şi va face slujbă în Numele Domnului, Dumnezeului tău, ca toţi fraţii lui Leviţi cari stau înaintea Domnului:
Deu	18	8	va primi ca hrană o parte la fel cu a lor, şi, pe lîngă ea, se va bucura şi de veniturile ieşite din vînzarea averii lui părinteşti.
Deu	18	9	Dupăce vei intra în ţara pe care ţi-o dă Domnul, Dumnezeul tău, să nu te înveţi să faci după urîciunile neamurilor acelora.
Deu	18	10	Să nu fie la tine nimeni care să-şi treacă pe fiul sau pe fiica lui prin foc, nimeni care să aibă meşteşugul de ghicitor, de cititor în stele, de vestitor al viitorului, de vrăjitor,
Deu	18	11	de descîntător, nimeni care să întrebe pe cei ce cheamă duhurile sau dau cu ghiocul, nimeni care să întrebe pe morţi.
Deu	18	12	Căci oricine face aceste lucruri este o urîciune înaintea Domnului; şi din pricina acestor lucruri va izgoni Domnul, Dumnezeul tău, pe aceste neamuri dinaintea ta.
Deu	18	13	Tu să te ţii în totul totului tot, numai de Domnul Dumnezeul tău.
Deu	18	14	Căci neamurile acelea pe cari le vei izgoni, ascultă de cei ce citesc în stele şi de ghicitori; dar ţie, Domnul, Dumnezeul tău, nu-ţi îngăduie lucrul acesta.
Deu	18	15	Domnul, Dumnezeul tău, îţi va ridica din mijlocul tău, dintre fraţii tăi, un prooroc ca mine: să ascultaţi de el!
Deu	18	16	Astfel el va răspunde la cererea pe care ai făcut-o Domnului, Dumnezeului tău, la Horeb, în ziua adunării poporului, cînd ziceai: „Să nu mai aud glasul Domnului, Dumnezeului meu, şi să nu mai văd acest foc mare, ca să nu mor.“
Deu	18	17	Atunci Domnul mi-a zis: „Ce au zis ei, este bine.
Deu	18	18	Le voi ridica din mijlocul fraţilor lor un prooroc ca tine, voi pune cuvintele Mele în gura lui, şi el le va spune tot ce-i voi porunci Eu.
Deu	18	19	Şi dacă cineva nu va asculta de cuvintele Mele, pe cari le va spune el în Numele Meu, Eu îi voi cere socoteală.
Deu	18	20	Dar proorocul care va avea îndrăsneala să spună în Numele Meu un cuvînt pe care nu-i voi porunci să-l spună, sau care va vorbi în numele altor dumnezei, proorocul acela să fie pedepsit cu moartea.“
Deu	18	21	Poate că vei zice în inima ta: „Cum vom cunoaşte cuvîntul pe care nu-l va spune Domnul?“
Deu	18	22	Cînd ceeace va spune proorocul acela în Numele Domnului nu va avea loc şi nu se va întîmpla, va fi un cuvînt pe care nu l-a spus Domnul. Proorocul acela l-a spus din îndrăsneală: să n’ai teamă de el.
------------------------Deuteronomul, capitolul 19
Deu	19	1	Dupăce Domnul, Dumnezeul tău, va nimici toate neamurile acelea a căror ţară ţi-o dă Domnul, Dumnezeul tău, dupăce le vei izgoni şi vei locui în cetăţile şi în casele lor,
Deu	19	2	să desparţi trei cetăţi în mijlocul ţării pe care ţi-o dă în stăpînire Domnul, Dumnezeul tău.
Deu	19	3	Să faci drumuri, şi să împarţi în trei părţi ţinutul ţării pe care ţi-o va da ca moştenire Domnul, Dumnezeul tău. Să faci aşa, pentruca orice ucigaş să poată fugi în cetăţile acestea.
Deu	19	4	Legea aceasta să fie pentru ucigaşul care va fugi acolo ca să-şi scape viaţa, cînd va omorî fără voie pe aproapele său, fără să-i fi fost vrăjmaş mai înainte.
Deu	19	5	Aşa, de pildă, un om se va duce să taie lemne în pădure cu un alt om; ridică securea cu mîna, ca să taie copacul, ferul scapă din coadă, loveşte pe tovarăşul său, şi-l omoară. Atunci el să fugă într’una din cetăţile acestea ca să-şi scape viaţa;
Deu	19	6	pentru ca nu cumva răsbunătorul sîngelui, aprins de mînie şi urmărind pe ucigaş, să-l ajungă, fiind prea lung drumul, şi să lovească de moarte pe cel ce nu era vinovat de moarte, fiindcă mai înainte nu fusese vrăjmaş aproapelui său.
Deu	19	7	De aceea îţi dau porunca aceasta: Să desparţi trei cetăţi.
Deu	19	8	Cînd Domnul, Dumnezeul tău, îţi va lărgi hotarele, cum a jurat părinţilor tăi, şi-ţi va da toată ţara pe care a făgăduit părinţilor tăi că ţi-o va da,
Deu	19	9	– numai să păzeşti şi să împlineşti toate aceste porunci pe cari ţi le dau astăzi, ca să iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, şi să umbli totdeauna pe căile Lui – atunci să mai adaugi trei cetăţi la cele trei,
Deu	19	10	pentruca să nu fie vărsat sîngele celui nevinovat în mijlocul ţării pe care ţi-o dă de moştenire Domnul, Dumnezeul tău, şi astfel să fii vinovat de omor.
Deu	19	11	Dar dacă un om fuge într’una din aceste cetăţi, dupăce a întins laţuri aproapelui său din vrăjmăşie împotriva lui, dupăce s’a aruncat asupra lui şi l-a lovit aşa încît i-a pricinuit moartea,
Deu	19	12	bătrînii din cetatea lui să trimeată să-l prindă şi să-l dea în mînile răzbunătorului sîngelui, ca să moară.
Deu	19	13	Să n’ai milă de el, şi să ştergi din Israel sîngele celui nevinovat, ca să fii fericit.
Deu	19	14	Să nu muţi hotarele aproapelui tău, puse de strămoşii tăi, în moştenirea pe care vei avea-o în ţara pe care ţi-o dă în stăpînire Domnul, Dumnezeul tău.
Deu	19	15	Un singur martur nu va fi deajuns împotriva unui om, ca să adeverească vreo nelegiuire sau vreun păcat oarecare; un fapt nu va putea fi întemeiat decît pe mărturia a doi sau trei marturi.
Deu	19	16	Cînd un martor mincinos se va ridica împotriva cuiva ca să-l învinuiască de vreo nelegiuire,
Deu	19	17	cei doi oameni cu pricina să se înfăţişeze înaintea Domnului, înaintea preoţilor şi judecătorilor cari vor fi atunci în slujbă.
Deu	19	18	Judecătorii să facă cercetări amănunţite. Dacă se va afla că martorul acela este un martor mincinos, şi că a făcut o mărturisire mincinoasă împotriva fratelui său,
Deu	19	19	atunci să-i faceţi cum avea el de gînd să facă fratelui său. Să scoţi astfel răul din mijlocul tău.
Deu	19	20	În felul acesta, ceilalţi vor auzi şi se vor teme, şi nu se va mai face o faptă aşa de nelegiuită în mijlocul tău.
Deu	19	21	Să n’ai nici o milă, ci să ceri: viaţă pentru viaţă, ochi pentru ochi, dinte pentru dinte, mînă pentru mînă, picior pentru picior.
------------------------Deuteronomul, capitolul 20
Deu	20	1	Cînd vei merge la război împotriva vrăjmaşilor tăi, şi vei vedea cai şi cară, şi un popor mai mare la număr de cît tine, să nu te temi de ei, căci Domnul, Dumnezeul tău, care te-a scos din ţara Egiptului, este cu tine.
Deu	20	2	La apropierea luptei, preotul să vină şi să vorbească poporului.
Deu	20	3	Să le spună: „Ascultă, Israele! Voi astăzi sînteţi aproape de luptă împotriva vrăjmaşilor voştri. Să nu vi se turbure inima, fiţi fără teamă, nu vă spăimîntaţi, nu vă îngroziţi dinaintea lor.
Deu	20	4	Căci Domnul, Dumnezeul vostru, merge cu voi, ca să bată pe vrăjmaşii voştri, ca să vă mîntuiască.
Deu	20	5	Mai marii oştirii să vorbească apoi poporului şi să zică: „Cine a zidit o casă nouă, şi nu s’a aşezat încă în ea, să plece şi să se întoarcă acasă, ca să nu moară în luptă şi să se aşeze altul în ea.
Deu	20	6	Cine a sădit o vie, şi n’a mîncat încă din ea, să plece şi să se întoarcă acasă, ca să nu moară în luptă şi să mănînce altul din ea.
Deu	20	7	Cine s’a logodit cu o femeie, şi n’a luat-o încă, să plece şi să se întoarcă acasă, ca să nu moară în luptă şi s’o ia altul“.
Deu	20	8	Mai marii oştirii să vorbească mai departe poporului, şi să spună: „Cine este fricos şi slab la inimă, să plece şi să se întoarcă acasă, ca să nu moaie inima fraţilor lui“.
Deu	20	9	După ce mai marii oştirii vor isprăvi de vorbit poporului, să aşeze pe căpeteniile oştirii în fruntea poporului.
Deu	20	10	Cînd te vei apropia de o cetate ca să te baţi împotriva ei, s’o îmbii cu pace.
Deu	20	11	Dacă primeşte pacea şi-ţi deschide porţile, tot poporul care se va afla în ea să-ţi dea bir şi să-ţi fie supus.
Deu	20	12	Dacă nu primeşte pacea cu tine şi vrea să facă război cu tine, atunci s’o împresori.
Deu	20	13	Şi dupăce Domnul, Dumnezeul tău, o va da în mînile tale, să treci prin ascuţişul săbiei pe toţi cei de parte bărbătească.
Deu	20	14	Dar să iei pentru tine nevestele, copiii, vitele, şi tot ce va mai fi în cetate, toată prada, şi să mănînci toată prada vrăjmaşilor tăi, pe cari ţi-i va da în mînă Domnul, Dumnezeul tău.
Deu	20	15	Aşa să faci cu toate cetăţile cari vor fi foarte departe de tine, şi cari nu fac parte din cetăţile neamurilor acestora.
Deu	20	16	Dar în cetăţile popoarelor acestora, a căror ţară ţi-o dă ca moştenire Domnul, Dumnezeul tău, să nu laşi cu viaţă nimic care suflă.
Deu	20	17	Ci să nimiceşti cu desăvîrşire popoarele acelea, pe Hetiţi, pe Amoriţi, pe Cananiţi, pe Fereziţi, pe Heviţi, şi Iebusiţi, cum ţi-a poruncit Domnul, Dumnezeul tău,
Deu	20	18	ca să nu vă înveţe să faceţi după toate urîciunile pe cari le fac ele pentru dumnezeii lor, şi să păcătuiţi astfel împotriva Domnului, Dumnezeului vostru.
Deu	20	19	Dacă vei împresura multe zile o cetate cu care eşti în război, ca s’o cucereşti, pomii să nu-i strici, tăindu-i cu securea; să mănînci din ei şi să nu-i tai; căci pomul de pe cîmp este oare un om ca să fie nimicit prin împresurare de tine?
Deu	20	20	Numai copacii pe cari-i vei şti că nu sînt pomi buni de mîncat, vei putea să-i strici şi să-i tai, şi vei putea să faci cu ei întărituri împotriva cetăţii care este în război cu tine, pînă va cădea.
------------------------Deuteronomul, capitolul 21
Deu	21	1	Dacă, în ţara pe care ţi-o dă în stăpînire Domnul, Dumnezeul tău, se găseşte întins în mijlocul unui cîmp un om ucis, fără să se ştie cine l-a lovit,
Deu	21	2	bătrînii şi judecătorii tăi să se ducă să măsoare depărtarea dela trupul mort pînă în cetăţile de primprejur.
Deu	21	3	Cînd se va hotărî cetatea cea mai apropiată de trupul mort, bătrînii din cetatea aceea să ia o viţea care să nu fi fost pusă la muncă şi care să nu fi tras la jug.
Deu	21	4	Să ducă viţeaua aceea într’o vale cu apă care nu seacă niciodată şi unde nu se ară nici nu se seamănă; şi acolo, să taie capul viţelei în vale.
Deu	21	5	Atunci să se apropie preoţii, fiii lui Levi; căci pe ei i-a ales Domnul, Dumnezeul tău, ca să-I slujească şi să binecuvinteze în Numele Domnului, şi ei trebuie să hotărască în orice ceartă şi în orice rănire.
Deu	21	6	Toţi bătrînii din cetatea aceea cea mai apropiată de trupul mort să-şi spele mînile pe viţeaua căreia i-au tăiat capul în vale.
Deu	21	7	Şi, luînd cuvîntul, să zică: „Mînile noastre n’au vărsat sîngele acesta, şi ochii noştri nu l-au văzut vărsîndu-se.
Deu	21	8	Iartă, Doamne, pe poporul Tău Israel, pe care l-ai răscumpărat; nu pune sîngele nevinovat în socoteala poporului Tău Israel.“ Şi sîngele acela nu-i va fi pus în socoteală.
Deu	21	9	Astfel trebuie să curăţi din mijlocul tău sîngele nevinovat, făcînd ce este plăcut înaintea Domnului.
Deu	21	10	Cînd vei merge la război împotriva vrăjmaşilor tăi, dacă Domnul îi dă în mînile tale, şi vei lua prinşi din ei,
Deu	21	11	poate că printre cei prinşi vei vedea o femeie frumoasă, şi vei dori s’o iei de nevastă.
Deu	21	12	Atunci s’o aduci înlăuntrul casei tale. Ea să-şi radă capul şi să-şi taie unghiile,
Deu	21	13	să-şi lepede hainele pe cari le purta cînd a fost prinsă, să locuiască în casa ta, şi să plîngă pe tatăl şi pe mama ei o lună de zile. După aceea, să te duci la ea, să-i fii bărbat, şi ea să-ţi fie nevastă.
Deu	21	14	Dacă nu-ţi va mai place, s’o laşi să plece unde va voi, dar nu vei putea s’o vinzi pe argint, nici să te porţi cu ea ca cu o roabă, pentrucă ai înjosit-o.
Deu	21	15	Dacă un om, care are două neveste, iubeşte pe una şi nu iubeşte pe cealaltă, şi dacă are copii cu ele, din cari întîiul născut este dela nevasta pe care n’o iubeşte,
Deu	21	16	cînd îşi va împărţi averile între fiii lui, nu va putea face întîi născut pe fiul aceleia pe care o iubeşte, în locul fiului aceleia pe care n’o iubeşte, şi care este întîiul născut.
Deu	21	17	Ci să recunoască de întîi născut pe fiul aceleia pe care n’o iubeşte, şi să-i dea o parte îndoită din averea lui; căci fiul acesta este cel dintîi rod al puterii lui, şi lui i se cuvine dreptul de întîi născut.
Deu	21	18	Dacă un om are un fiu neascultător şi îndărătnic, care n’ascultă nici de glasul tatălui său, nici de glasul mamei lui, şi nu-i ascultă nici chiar după ce l-au pedepsit,
Deu	21	19	tatăl şi mama să-l ia, şi să-l ducă la bătrînii cetăţii lui şi la poarta locului în care locuieşte.
Deu	21	20	Să spună bătrînilor cetăţii lui: „Iată, fiul nostru este neascultător şi îndărătnic, n’ascultă de glasul nostru, şi este lacom şi beţiv.“
Deu	21	21	Şi toţi oamenii din cetatea lui să-l ucidă cu pietre, şi să moară. Astfel să curăţi răul din mijlocul tău, pentruca tot Israelul s’audă şi să se teamă.
Deu	21	22	Dacă se va omorî un om care a săvîrşit o nelegiuire vrednică de pedeapsa cu moartea, şi l-ai spînzurat de un lemn,
Deu	21	23	trupul lui mort să nu stea noaptea pe lemn; ci să-l îngropi în aceeaş zi, căci cel spînzurat este blestemat înaintea lui Dumnezeu, şi să nu spurci ţara pe care ţi-o dă de moştenire Domnul, Dumnezeul tău.
------------------------Deuteronomul, capitolul 22
Deu	22	1	Dacă vezi rătăcindu-se boul sau oaia fratelui tău, să nu le ocoleşti, ci să le aduci la fratele tău.
Deu	22	2	Dacă fratele tău nu locuieşte lîngă tine, şi nu-l cunoşti, să iei dobitocul la tine acasă, şi să rămînă la tine pînă ce-l cere fratele tău; şi atunci să i-l dai.
Deu	22	3	Tot aşa să faci şi cu măgarul lui, tot aşa să faci şi cu haina lui, şi tot aşa să faci cu orice lucru pierdut de el şi găsit de tine: să nu le ocoleşti.
Deu	22	4	Dacă vezi măgarul fratelui tău sau boul lui căzut pe drum, să nu-l ocoleşti, ci să-i ajuţi să-l ridice.
Deu	22	5	Femeia să nu poarte îmbrăcăminte bărbătească, şi bărbatul să nu se îmbrace cu haine femeieşti; căci oricine face lucrurile acestea este o urîciune înaintea Domnului, Dumnezeului tău.
Deu	22	6	Dacă întîlneşti pe drum un cuib de pasăre, într’un copac sau pe pămînt, cu pui sau ouă şi mama lor şezînd peste pui sau peste ouă, să nu iei şi pe mama şi pe puii ei,
Deu	22	7	ci să dai drumul mamei şi să nu iei decît puii, ca să fii fericit şi să ai zile multe.
Deu	22	8	Cînd zideşti o casă nouă, să-ţi faci un pălimar împrejurul acoperişului, ca să nu aduci vină de sînge asupra casei tale, dacă s’ar întîmpla să cadă cineva de pe ea.
Deu	22	9	Să nu sameni în via ta două feluri de seminţe, ca nu cumva să întinezi şi rodul seminţei pe care ai sămănat-o şi rodul viei.
Deu	22	10	Să nu ari cu un bou şi un măgar înjugaţi împreună.
Deu	22	11	Să nu porţi o haină ţesută din felurite fire, din lînă şi in unite împreună.
Deu	22	12	Să faci ciucuri la cele patru colţuri ale hainei cu care te vei înveli.
Deu	22	13	Dacă un om, care şi-a luat o nevastă şi s’a împreunat cu ea, o urăşte
Deu	22	14	apoi, o învinuieşte de lucruri nelegiuite şi-i scoate nume rău, zicînd: „Am luat pe femeia aceasta, m’am apopiat de ea, şi n’am găsit-o fecioară“, –
Deu	22	15	atunci tatăl şi mama fetei să ia semnele fecioriei ei şi să le aducă înaintea bătrînilor cetăţii, la poartă.
Deu	22	16	Tatăl fetei să spună bătrînilor: „Am dat pe fiică-mea de nevastă omului acestuia, şi el a început s’o urască;
Deu	22	17	acum o învinuieşte de lucruri nelegiuite, zicînd: «N’am găsit fecioară pe fiică-ta.» Dar iată semnele fecioriei fetei mele.“ Şi să desfacă haina ei înaintea bătrînilor cetăţii.
Deu	22	18	Bătrînii cetăţii să ia atunci pe omul acela şi să-l pedepsească;
Deu	22	19	şi, pentrucă a scos nume rău unei fecioare din Israel, să-l osîndească la o gloabă de o sută sicli de argint, pe cari să-i dea tatălui fetei.Ea să rămînă nevasta lui, şi el nu va putea s’o gonească toată viaţa lui.
Deu	22	20	Dar dacă faptul este adevărat, dacă fata nu s’a găsit fecioară,
Deu	22	21	să scoată pe fată la uşa casei tatălui ei; să fie ucisă cu pietre de oamenii din cetate, şi să moară, pentrucă a săvîrşit o mişelie în Israel, curvind în casa tatălui ei. Să curăţi astfel răul din mijlocul tău.
Deu	22	22	Dacă se va găsi un bărbat culcat cu o femeie măritată, să moară amîndoi: şi bărbatul care s’a culcat cu femeia, şi femeia. Să curăţi astfel răul din mijlocul lui Israel.
Deu	22	23	Dacă o fată fecioară este logodită, şi o întîlneşte un om în cetate şi se culcă cu ea,
Deu	22	24	să-i aduceţi pe amîndoi la poarta cetăţii, să-i ucideţi cu pietre, şi să moară amîndoi: fata, pentrucă n’a ţipat în cetate, şi omul, pentrucă a necinstit pe nevasta aproapelui său. Să curăţi astfel răul din mijlocul tău.
Deu	22	25	Dar dacă omul acela întîlneşte în cîmp pe fata logodită, o apucă cu sila şi se culcă cu ea, numai omul care s’a culcat cu ea să fie pedepsit cu moartea.
Deu	22	26	Fetei să nu-i faci nimic; ea nu este vinovată de o nelegiuire vrednică de pedeapsa cu moarte, căci e ca şi cu un om care se aruncă asupra aproapelui lui şi-l omoară.
Deu	22	27	Fata logodită, pe care a întîlnit-o omul acela pe cîmp, a putut să strige fără să fie cineva să-i sară în ajutor.
Deu	22	28	Dacă un om întîlneşte o fată fecioară nelogodită, o apucă cu sila şi se culcă cu ea, şi se întîmplă să fie prinşi,
Deu	22	29	omul care s’a culcat cu ea să dea tatălui fetei cincizeci de sicli de argint; şi, pentrucă a necinstit-o, s’o ia de nevastă, şi nu va putea s’o gonească, toată viaţa lui.
Deu	22	30	Nimeni să nu ia pe nevasta tatălui său, şi nici să nu ridice învelitoarea tatălui său.
------------------------Deuteronomul, capitolul 23
Deu	23	1	Cel scopit sau famenul să nu intre în adunarea Domnului.
Deu	23	2	Cel născut din curvie să nu intre în adunarea Domnului, nici chiar al zecilea neam al lui să nu intre în adunarea Domnului.
Deu	23	3	Amonitul şi Moabitul să nu intre în adunarea Domnului, nici chiar al zecilea neam, pe vecie,
Deu	23	4	pentru că nu v’au ieşit înainte cu pîne şi apă, pe drum, la ieşirea voastră din Egipt, şi pentru că au adus, pe preţ de argint, împotriva ta pe Balaam, fiul lui Beor, din Petor din Mesopotamia, ca să te blesteme.
Deu	23	5	Dar Domnul, Dumnezeul tău, n’a voit să asculte pe Balaam; şi Domnul, Dumnezeul tău, a schimbat blestemul acela în binecuvîntare, pentru că tu eşti iubit de Domnul, Dumnezeul tău.
Deu	23	6	Să nu-ţi pese nici de propăşirea lor, nici de bună starea lor, toată viaţa ta, pe vecie.
Deu	23	7	Să nu urăşti pe Edomit, căci este fratele tău; să nu urăşti pe Egiptean, căci ai fost străin în ţara lui:
Deu	23	8	fiii cari li se vor naşte, în al treilea neam, să intre în adunarea Domnului.
Deu	23	9	Cînd vei ieşi cu oastea împotriva vrăjmaşilor tăi, fereşte-te de orice lucru rău.
Deu	23	10	Dacă va fi la tine cineva care să nu fie curat, în urma vreunei întîmplări din timpul nopţii, să iasă din tabără, şi să nu intre în tabără;
Deu	23	11	spre seară, să se scalde în apă, şi după asfinţitul soarelui va putea să se întoarcă în tabără.
Deu	23	12	Să ai un loc afară din tabără, şi acolo să ieşi afară.
Deu	23	13	Între uneltele tale să ai o lopată, cu care să sapi şi să-ţi acoperi murdăriile ieşite din tine, cînd vei ieşi afară.
Deu	23	14	Căci Domnul Dumnezeul tău, merge în milocul taberei tale, ca să te ocrotească şi să-ţi dea în mînă pe vrăjmaşii tăi dinaintea ta; tabăra ta va trebui deci să fie sfîntă, pentruca Domnul să nu vadă la tine nimic necurat, şi să nu Se abată dela tine.
Deu	23	15	Să nu dai înapoi stăpînului său pe un rob care va fugi la tine dupăce l-a părăsit.
Deu	23	16	Să rămînă la tine, în mijlocul tău, în locul pe care-l va alege el, într’una din cetăţile tale, unde îi va plăcea: să nu-l asupreşti.
Deu	23	17	Să nu fie nicio curvă din fetele lui Israel, şi să nu fie niciun sodomit din fiii lui Israel.
Deu	23	18	Să n’aduci în casa Domnului, Dumnezeului tău, cîştigul unei curve, nici preţul unui cîne, ca împlinire a unei juruinţe oarecare; căci şi unul şi altul sînt o urîciune înaintea Domnului, Dumnezeului tău.
Deu	23	19	Să nu ceri nicio dobîndă dela fratele tău: nici pentru argint, nici pentru merinde, pentru nimic care se împrumută cu dobîndă.
Deu	23	20	Dela străin vei putea să iei dobîndă, dar dela fratele tău să nu iei, pentruca Domnul, Dumnezeul tău, să te binecuvinteze în tot ce vei face în ţara pe care o vei lua în stăpînire.
Deu	23	21	Dacă faci o juruinţă Domnului, Dumnezeului tău, să nu pregeţi s’o împlineşti; căci Domnul, Dumnezeul tău, îţi va cere socoteala, şi te vei face vinovat de un păcat.
Deu	23	22	Dacă te fereşti să faci o juruinţă, nu faci un păcat.
Deu	23	23	Dar să păzeşti şi să împlineşti ce-ţi va ieşi de pe buze, şi anume juruinţele pe cari le vei face de bună voie Domnului, Dumnezeului tău, şi pe cari le vei rosti cu gura ta.
Deu	23	24	Dacă intri în via aproapelui tău, vei putea să mănînci struguri, după plac, pînă te vei sătura; dar în vas să nu iei.
Deu	23	25	Dacă intri în holdele aproapelui tău, vei putea să culegi spice cu mîna, dar secerea în holdele aproapelui tău, să n’o pui.
------------------------Deuteronomul, capitolul 24
Deu	24	1	Cînd cineva îşi va lua o nevastă şi se va însura cu ea, şi s’ar întîmpla ca ea să nu mai aibă trecere înaintea lui, pentru că a descoperit ceva ruşinos în ea, să-i scrie o carte de despărţire, şi, după ce-i va da-o în mînă, să-i dea drumul din casa lui.
Deu	24	2	Ea să iasă de la el, să plece, şi va putea să se mărite după un alt bărbat.
Deu	24	3	Dacă şi acesta din urmă începe s’o urască, îi scrie o carte de despărţire, şi după ce i-o dă în mînă, îi dă drumul din casa lui; sau, dacă acest bărbat din urmă care a luat-o de nevastă, moare,
Deu	24	4	atunci bărbatul dintîi, care îi dăduse drumul, nu va putea s’o ia iarăş de nevastă, după ce s’a pîngărit ea, căci lucrul acesta este o urîciune înaintea Domnului, şi să nu faci vinovată de păcat ţara pe care ţi-o dă de moştenire Domnul, Dumnezeul tău.
Deu	24	5	Cînd un om va fi însurat de curînd, să nu se ducă la oaste, şi să nu se pună nici o sarcină peste el; să fie scutit, din pricina familiei, timp de un an, şi să veselească astfel pe nevasta pe care şi-a luat-o.
Deu	24	6	Să nu iei zălog cele două pietre de rîşniţă, nici chiar piatra de rîşniţă de deasupra; căci ar însemna că iei zălog însăş viaţa cuiva.
Deu	24	7	Dacă se va găsi cineva care să fi furat pe vreunul din fraţii lui, pe vreunul din copiii lui Israel, şi să-l fi făcut rob sau să-l fi vîndut, hoţul acela să fie pedepsit cu moartea. Să curăţi astfel răul din mijlocul tău.
Deu	24	8	Ia seama bine şi păzeşte-te de rana leprei; şi să faceţi tot ce vă vor învăţa preoţii dintre Leviţi, să aveţi grijă să lucraţi după poruncile pe cari li le-am dat.
Deu	24	9	Adu-ţi aminte ce a făcut Domnul, Dumnezeul tău, Mariei, pe drum, la ieşirea voastră din Egipt.
Deu	24	10	Dacă ai vreo datorie la aproapele tău, să nu intri în casa lui ca să-i iei lucrul pus zălog;
Deu	24	11	ci să stai afară, şi cel pe care l-ai împrumutat să-ţi aducă afară lucrul pus zălog.
Deu	24	12	Dacă omul acela este sărac, să nu te culci cu lucrul luat zălog dela el la tine;
Deu	24	13	să i-l dai înapoi la apusul soarelui, ca să se culce în haina lui, şi să te binecuvinteze; şi lucrul acesta ţi se va socoti ca un lucru bun înaintea Domnului, Dumnezeului tău.
Deu	24	14	Să nu nedreptăţeşti pe simbriaşul sărac şi nevoiaş, fie că este unul din fraţii tăi, fie că este unul din străinii cari locuiesc în ţara ta, în cetăţile tale.
Deu	24	15	Să-i dai plata pentru ziua lui înainte de apusul soarelui; căci e sărac, şi o doreşte mult. Altfel, ar striga către Domnul împotriva ta, şi te-ai face vinovat de un păcat.
Deu	24	16	Să nu omori pe părinţi pentru copii, şi să nu omori pe copii pentru părinţi; fiecare să fie omorît pentru păcatul lui.
Deu	24	17	Să nu te atingi de dreptul străinului şi al orfanului, şi să nu iei zălog haina văduvei.
Deu	24	18	Să-ţi aduci aminte că ai fost rob în Egipt, şi că Domnul, Dumnezeul tău, te-a răscumpărat de acolo; de aceea îţi dau aceste porunci ca să le împlineşti.
Deu	24	19	Cînd îţi vei secera ogorul, şi vei uita un snop pe cîmp, să nu te întorci să-l iei: să fie al străinului, al orfanului şi al văduvei, pentruca Domnul, Dumnezeul tău, să te binecuvinteze în tot lucrul mînilor tale.
Deu	24	20	Cînd îţi vei scutura măslinii, să nu culegi a două oară roadele rămase pe ramuri: ele să fie ale străinului, ale orfanului şi ale văduvei.
Deu	24	21	Cînd îţi vei culege via, să nu culegi a doua oară ciorchinele cari rămîn pe urma ta: ele să fie ale străinului, ale orfanului şi ale văduvei.
Deu	24	22	Adu-ţi aminte că ai fost rob în ţara Egiptului; de aceea îţi dau poruncile acestea, ca să le împlineşti.
------------------------Deuteronomul, capitolul 25
Deu	25	1	Cînd doi oameni vor avea o ceartă între ei, şi se vor înfăţişa înaintea judecăţii ca să fie judecaţi, celui nevinovat să-i dea drumul, iar pe cel vinovat să-l osîndească.
Deu	25	2	Dacă cel vinovat este osîndit să fie bătut, judecătorul să pună să-l întindă la pămînt şi să-i dea în faţa lui un număr de lovituri potrivit cu greutatea vinei lui.
Deu	25	3	Să nu pună să-i dea mai mult de patruzeci de lovituri, ca nu cumva, dîndu-i mai multe lovituri decît atît, fratele tău să fie înjosit înaintea ta.
Deu	25	4	Să nu legi gura boului, cînd treieră grîul.
Deu	25	5	Cînd fraţii vor locui împreună, şi unul din ei va muri fără să lase copii, nevasta mortului să nu se mărite afară cu un străin, ci cumnatul ei să se ducă la ea, s’o ia de nevastă, şi să se însoare cu ea ca cumnat.
Deu	25	6	Întîiul născut, pe care-l va naşte, să moştenească pe fratele cel mort şi să-i poarte numele, pentruca numele acesta să nu fie şters din Israel.
Deu	25	7	Dacă omul acesta nu vrea să ia pe cumnată-sa, ea să se suie la poarta cetăţii, la bătrîni, şi să spună: „Cumnatul-meu nu vrea să ridice în Israel numele fratelui său, nu vrea să mă ia de nevastă după dreptul de cumnat.“
Deu	25	8	Bătrînii cetăţii să-l cheme, şi să-i vorbească. Dacă el stăruieşte, şi zice: „Nu vreau s’o iau,“
Deu	25	9	atunci cumnată-sa să se apropie de el în faţa bătrînilor, să-i scoată încălţămintea din picior, şi să-l scuipe în faţă. Şi luînd cuvîntul, să zică: „Aşa să se facă omului care nu voieşte să ridice casa fratelui său.“
Deu	25	10	Şi casa lui se va numi în Israel „casa celui descălţat“.
Deu	25	11	Cînd doi oameni se vor certa unul cu altul, şi nevasta unuia se va apropia să scoată pe bărbatul său din mîna celui ce-l loveşte, dacă întinde mîna şi apucă pe acesta din urmă de părţile ruşinoase,
Deu	25	12	să-i tai mîna: să n’ai nicio milă de ea.
Deu	25	13	Să n’ai în sacul tău două feluri de greutăţi, una mare şi alta mică.
Deu	25	14	Să n’ai în casă două feluri de efă, una mare şi alta mică.
Deu	25	15	Ci să ai o greutate adevărată şi dreaptă, să ai o efă adevărată şi dreaptă, pentruca să ai zile multe în ţara pe care ţi-o dă Domnul, Dumnezeul tău.
Deu	25	16	Căci oricine face aceste lucruri, oricine săvîrşeşte o nedreptate, este o urîciune înaintea Domnului, Dumnezeului tău.
Deu	25	17	Adu-ţi aminte ce ţi-a făcut Amalec pe drum, la ieşirea voastră din Egipt:
Deu	25	18	cum te-a întîlnit pe drum, şi, fără nici o teamă de Dumnezeu, s’a aruncat asupra ta pe dinapoi, asupra tuturor celor ce se tîrau la coadă, cînd erai obosit şi sleit de puteri.
Deu	25	19	Cînd îţi va da Domnul, Dumnezeul tău, odihnă, după ce te va izbăvi de toţi vrăjmaşii cari te înconjoară, în ţara pe care Domnul, Dumnezeul tău, ţi-o dă ca moştenire şi spre stăpînire, să ştergi pomenirea lui Amalec de subt ceruri: să nu uiţi lucrul acesta.
------------------------Deuteronomul, capitolul 26
Deu	26	1	Cînd vei intra în ţara pe care ţi-o dă de moştenire Domnul, Dumnezeul tău, cînd o vei stăpîni şi te vei aşeza în ea,
Deu	26	2	să iei cele dintîi roade din toate rodurile pe cari le vei scoate din pămînt, în ţara pe care ţi-o dă Domnul Dumnezeul tău, să le pui într’un coş, şi să te duci la locul pe care-l va alege Domnul, Dumnezeul tău, ca să facă să locuiască Numele Lui acolo.
Deu	26	3	Să te duci la preotul care va fi în zilele acelea, şi să-i spui: „Mărturisesc astăzi înaintea Domnului, Dumnezeului tău, că am intrat în ţara pe care Domnul a jurat părinţilor noştri că ne-o va da.“
Deu	26	4	Preotul să ia coşul din mîna ta, şi să-l pună înaintea altarului Domnului, Dumnezeului tău.
Deu	26	5	Apoi să iei iarăş cuvîntul, şi să spui înaintea Domnului, Dumnezeului tău:„Tatăl meu era un Arameu pribeag, gata să piară; s’a pogorît în Egipt cu puţini inşi, şi s’a aşezat acolo pentru o vreme. Acolo, a ajuns un neam mare, puternic şi mare la număr.
Deu	26	6	Egiptenii ne-au chinuit, ne-au asuprit, şi ne-au supus la grea robie.
Deu	26	7	Noi am strigat către Domnul, Dumnezeul părinţilor noştri. Domnul ne-a auzit glasul, şi a văzut asuprirea, chinurile şi necazurile noastre.
Deu	26	8	Şi Domnul ne-a scos din Egipt, cu mînă tare şi cu braţ întins, cu arătări înfricoşătoare, cu semne şi minuni.
Deu	26	9	El ne-a adus în locul acesta, şi ne-a dat ţara aceasta, ţară în care curge lapte şi miere.
Deu	26	10	Acum iată, aduc cele dintîi roade din rodurile pămîntului pe care mi l-ai dat Tu, Doamne!“Să le pui înaintea Domnului, Dumnezeului tău, şi să te închini înaintea Domnului Dumnezeului tău.
Deu	26	11	Apoi să te bucuri, cu Levitul şi cu străinul care va fi în mijlocul tău, de toate bunurile pe cari ţi le-a dat Domnul, Dumnezeul tău, ţie şi casei tale.
Deu	26	12	După ce vei isprăvi de luat toată zeciuiala din rodurile tale, în anul al treilea, anul zeciuielii, s’o dai Levitului, străinului, orfanului şi văduvei; şi ei să mănînce şi să se sature, în cetăţile tale.
Deu	26	13	Să spui înaintea Domnului, Dumnezeului tău: „Am scos din casa mea ce este sfinţit, şi l-am dat Levitului, străinului, orfanului şi văduvei, după toate poruncile pe cari mi le-ai dat Tu; n’am călcat, nici n’am uitat niciuna din poruncile Tale.
Deu	26	14	N’am mîncat nimic din aceste lucruri în timpul meu de jale, n’am îndepărtat nimic din ele pentru vre o întrebuinţare necurată, şi n’am dat nimic din ele cu prilejul unui mort; am ascultat de glasul Domnului, Dumnezeului meu, am lucrat după toate poruncile pe cari mi le-ai dat.
Deu	26	15	Priveşte din locaşul Tău cel sfînt, din ceruri, şi binecuvintează pe poporul Tău Israel, şi ţara pe care ne-ai dat-o, cum ai jurat părinţilor noştri, ţara aceasta în care curge lapte şi miere.“
Deu	26	16	Astăzi, Domnul, Dumnezeul tău, îţi porunceşte să împlineşti legile şi poruncile acestea; să le păzeşti şi să le împlineşti din toată inima ta şi din tot sufletul tău.
Deu	26	17	Astăzi, tu ai mărturisit înaintea Domnului că El va fi Dumnezeul tău, că vei umbla în căile Lui, vei păzi legile, poruncile şi rînduielile Lui, şi vei asculta de glasul Lui.
Deu	26	18	Şi azi, Domnul ţi-a mărturisit că vei fi un popor al Lui, cum ţi-a spus, dacă vei păzi toate poruncile Lui,
Deu	26	19	şi îţi va da asupra tuturor neamurilor pe cari le-a făcut: întîietate în slavă, în faimă şi în măreţie, şi vei fi un popor sfînt pentru Domnul, Dumnezeul tău, cum ţi-a spus.“
------------------------Deuteronomul, capitolul 27
Deu	27	1	Moise şi bătrînii lui Israel au dat următoarea poruncă poporului: „Păziţi toate poruncile pe cari vi le dau astăzi.
Deu	27	2	Dupăce veţi trece Iordanul, ca să intraţi în ţara pe care ţi-o dă Domnul, Dumnezeul tău, să ridici nişte pietre mari, şi să le tencuieşti cu var.
Deu	27	3	Să scrii pe pietrele acestea toate cuvintele din legea aceasta, dupăce vei trece Iordanul, ca să intri în ţara pe care ţi-o dă Domnul, Dumnezeul tău, ţară în care curge lapte şi miere, cum ţi-a spus Domnul, Dumnezeul părinţilor tăi.
Deu	27	4	Dupăce veţi trece Iordanul, să ridicaţi pe muntele Ebal pietrele acestea, pe cari vă poruncesc azi să le ridicaţi,şi să le tencuiţi cu var.
Deu	27	5	Acolo, să zideşti un altar Domnului, Dumnezeului tău, un altar de pietre, peste cari să nu treacă ferul;
Deu	27	6	din pietre întregi să zideşti altarul Domnului, Dumnezeului tău. Să aduci pe altarul acesta arderi de tot Domnului, Dumnezeului tău;
Deu	27	7	să aduci jertfe de mulţămire, şi să mănînci acolo şi să te bucuri înaintea Domnului, Dumnezeului tău.
Deu	27	8	Să scrii pe aceste pietre toate cuvintele legii acesteia, săpîndu-le foarte desluşit.“
Deu	27	9	Moise şi preoţii din neamul Leviţilor au vorbit întregului Israel, şi au zis: „Israele, ia aminte şi ascultă! Astăzi, tu te-ai făcut poporul Domnului, Dumnezeului tău.
Deu	27	10	Să asculţi de glasul Domnului, Dumnezeului tău, şi să împlineşti poruncile şi legile Lui pe cari ţi le dau astăzi.“
Deu	27	11	În aceeaş zi, Moise a mai dat următoarea poruncă poporului:
Deu	27	12	„După ce veţi trece Iordanul, Simeon, Levi, Iuda, Isahar, Iosif şi Beniamin, să stea pe muntele Garizim, ca să binecuvinteze poporul;
Deu	27	13	iar Ruben, Gad, Aşer, Zabulon, Dan şi Neftali, să stea pe muntele Ebal, ca să rostească blestemul.
Deu	27	14	Şi Leviţii să ia cuvîntul, şi să spună cu glas tare întregului Israel:
Deu	27	15	„Blestemat să fie omul care va face un chip cioplit sau un chip turnat, căci este o urîciune înaintea Domnului, un lucru ieşit din mîni de meşter, şi care-l va pune într’un loc ascuns!“– Şi tot poporul să răspundă: „Amin!“
Deu	27	16	„Blestemat să fie cel ce va nesocoti pe tatăl său şi pe mama sa!“ – Şi tot poporul să răspundă: „Amin!“
Deu	27	17	„Blestemat să fie cel ce va muta hotarele aproapelui său!“ – Şi tot poporul să răspundă: „Amin!“
Deu	27	18	„Blestemat să fie cel ce va face pe un orb să rătăcească pe drum!“ – Şi tot poporul să răspundă: „Amin!“
Deu	27	19	„Blestemat să fie cel ce se atinge de dreptul străinului, orfanului şi văduvei!“ – Şi tot poporul să răspundă:„Amin!“
Deu	27	20	„Blestemat să fie cel ce se va culca cu nevasta tatălui său, căci ridică învelitoarea tatălui său!“ – Şi tot poporul să răspundă: „Amin!“
Deu	27	21	„Blestemat să fie cel ce se va culca cu vreo vită oarecare!“ – Şi tot poporul să răspundă: „Amin!“
Deu	27	22	„Blestemat să fie cel ce se va culca cu soru-sa, fiica tatălui său sau fiica mamei sale!“ – Şi tot poporul să răspundă: „Amin!“
Deu	27	23	„Blestemat să fie cel ce se va culca cu soacră-sa!“ – Şi tot poporul să răspundă: „Amin!“
Deu	27	24	„Blestemat să fie cel ce va lovi pe aproapele lui în ascuns!“ – Şi tot poporul să răspundă: „Amin!“
Deu	27	25	„Blestemat să fie cel ce va primi un dar ca să verse sîngele celui nevinovat!“ – Şi tot poporul să răspundă: „Amin!“
Deu	27	26	„Blestemat să fie cine nu va împlini cuvintele legii acesteia, şi cine nu le va face!“ – Şi tot poporul să răspundă: „Amin!“
------------------------Deuteronomul, capitolul 28
Deu	28	1	Dacă vei asculta de glasul Domnului, Dumnezeului tău, păzind şi împlinind toate poruncile Lui pe cari ţi le dau astăzi, Domnul, Dumnezeul tău, îţi va da întîietate asupra tuturor neamurilor de pe pămînt.
Deu	28	2	Iată toate binecuvîntările cari vor veni peste tine şi de cari vei avea parte, dacă vei asculta de glasul Domnului, Dumnezeului tău:
Deu	28	3	Vei fi binecuvîntat în cetate, şi vei fi binecuvîntat la cîmp.
Deu	28	4	Rodul pîntecelui tău, rodul pămîntului tău, rodul turmelor tale, fătul vacilor şi oilor tale, toate acestea vor fi binecuvîntate.
Deu	28	5	Coşniţa şi postava ta vor fi binecuvîntate.
Deu	28	6	Vei fi binecuvîntat la venirea ta, şi vei fi binecuvîntat la plecarea ta.
Deu	28	7	Domnul îţi va da biruinţă asupra vrăjmaşilor tăi cari se vor ridica împotriva ta; pe un drum vor ieşi împotriva ta, dar pe şapte drumuri vor fugi dinaintea ta.
Deu	28	8	Domnul va face ca binecuvîntarea să fie cu tine în grînarele tale şi în toate lucrurile pe cari vei pune mîna. Te va binecuvînta în ţara pe care ţi-o dă Domnul, Dumnezeul tău.
Deu	28	9	Vei fi pentru Domnul un popor sfînt, cum ţi-a jurat El, dacă vei păzi poruncile Domnului, Dumnezeului tău, şi vei umbla pe căile Lui.
Deu	28	10	Toate popoarele vor vedea că tu porţi Numele Domnului, şi se vor teme de tine.
Deu	28	11	Domnul te va copleşi cu bunătăţi, înmulţind rodul trupului tău, rodul turmelor tale şi rodul pămîntului tău, în ţara pe care Domnul a jurat părinţilor tăi că ţi-o va da.
Deu	28	12	Domnul îţi va deschide comoara Lui cea bună, cerul, ca să trimeată ţării tale ploaie la vreme şi ca să binecuvinteze tot lucrul mînilor tale: vei da cu împrumut multor neamuri, dar tu nu vei lua cu împrumut.
Deu	28	13	Domnul te va face să fii cap, nu coadă; totdeauna vei fi sus, şi niciodată nu vei fi jos, dacă vei asculta de poruncile Domnului, Dumnezeului tău, pe cari ţi le dau astăzi, dacă le vei păzi şi le vei împlini,
Deu	28	14	şi nu te vei abate nici la dreapta nici la stînga dela toate poruncile pe cari vi le dau astăzi, ca să vă duceţi după alţi dumnezei şi să le slujiţi.
Deu	28	15	Dar dacă nu vei asculta de glasul Domnului, Dumnezeului tău, dacă nu vei păzi şi nu vei împlini toate poruncile Lui şi toate legile Lui, pe cari ţi le dau astăzi, iată toate blestemurile cari vor veni peste tine şi de cari vei avea parte.
Deu	28	16	Vei fi blestemat în cetate, şi vei fi blestemat pe cîmp.
Deu	28	17	Coşniţa şi postava ta vor fi blestemate.
Deu	28	18	Rodul trupului tău, rodul pămîntului tău, fătul vacilor tale şi fătul oilor tale, toate vor fi blestemate.
Deu	28	19	Vei fi blestemat la venirea ta, şi vei fi blestemat la plecarea ta.
Deu	28	20	Domnul va trimete împotriva ta blestemul, turburarea şi ameninţarea, în mijlocul tuturor lucrurilor de cari te vei apuca, pînă vei fi nimicit, pînă vei pieri curînd, din pricina răutăţii faptelor tale, care te-a făcut să Mă părăseşti.
Deu	28	21	Domnul va trimete peste tine ciuma, pînă te va nimici în ţara pe care o vei lua în stăpînire.
Deu	28	22	Domnul te va lovi cu lingoare, cu friguri, cu obrinteală, cu căldură arzătoare, cu secetă, cu rugină în grîu şi cu tăciune, cari te vor urmări pînă vei pieri.
Deu	28	23	Cerul deasupra capului tău va fi de aramă, şi pămîntul subt tine va fi de fer.
Deu	28	24	Domnul va trimete ţării tale în loc de ploaie praf şi pulbere, care va cădea din cer peste tine pînă vei fi nimicit.
Deu	28	25	Domnul te va face să fii bătut de vrăjmaşii tăi; pe un drum vei ieşi împotriva lor, dar pe şapte drumuri vei fugi dinaintea lor; şi vei fi o groază pentru toate împărăţiile pămîntului.
Deu	28	26	Trupul tău mort va fi hrana tuturor păsărilor cerului şi fiarelor pămîntului; şi nu va fi nimeni care să le sperie.
Deu	28	27	Domnul te va bate cu buba rea a Egiptului, cu bube rele la şezut, cu rîie şi cu pecingine, de cari nu vei putea să te vindeci.
Deu	28	28	Domnul te va lovi cu nebunie, cu orbire, cu rătăcire a minţii,
Deu	28	29	şi vei bîjbăi pe întunerec ziua nameaza mare, ca orbul pe întunerec; nu vei avea noroc în treburile tale, şi în toate zilele vei fi apăsat, prădat, şi nu va fi nimeni care să-ţi vină în ajutor.
Deu	28	30	Vei avea logodnică, şi altul se va culca cu ea; vei zidi casă, şi n’o vei locui; vei sădi vie, şi nu vei mînca din ea.
Deu	28	31	Boul tău va fi junghiat subt ochii tăi, şi nu vei mînca din el; ţi se va răpi măgarul dinaintea ta, şi nu ţi se va da înapoi; oile tale vor fi date vrăjmaşilor tăi, şi nu va fi nimeni care să-ţi vină în ajutor.
Deu	28	32	Fiii tăi şi fiicele tale vor fi date ca roabe pe mîna altui popor; ţi se vor topi ochii de dor, uitîndu-te toată ziua după ei, şi mîna ta va fi fără putere.
Deu	28	33	Un popor, pe care nu-l cunoşti, va mînca rodul pămîntului tău şi tot venitul lucrului tău, şi în toate zilele vei fi apăsat şi sdrobit.
Deu	28	34	Priveliştea pe care o vei avea subt ochi te va face să înebuneşti.
Deu	28	35	Domnul te va lovi cu o bubă rea la genunchi şi la coapse, şi nu te vei putea vindeca de ea, te va lovi dela talpa piciorului pînă în creştetul capului.
Deu	28	36	Domnul te va duce, pe tine şi împăratul pe care-l vei pune peste tine, la un neam pe care nu l-ai cunoscut, nici tu, nici părinţii tăi. Şi acolo, vei sluji altor dumnezei, de lemn şi de piatră.
Deu	28	37	Şi vei fi de pomină, de batjocură şi de rîs, printre toate popoarele la cari te va duce Domnul.
Deu	28	38	Vei sămăna multă sămînţă pe cîmpul tău, şi vei strînge puţin; căci o vor mînca toate lăcustele.
Deu	28	39	Vei sădi vii şi le vei lucra, dar vin nu vei bea, ba nici n’o vei culege, căci o vor mînca viermii.
Deu	28	40	Vei avea măslini, pe toată întinderea ţării tale: şi nu te vei unge cu untdelemn, căci măslinele vor cădea.
Deu	28	41	Vei naşte fii şi fiice; dar nu vor fi ai tăi, căci se vor duce în robie.
Deu	28	42	Omizile îţi vor mînca toţi pomii şi rodul pămîntului.
Deu	28	43	Străinul care va fi în mijlocul tău se va ridica tot mai sus peste tine, iar tu te vei pogorî tot mai jos;
Deu	28	44	el îţi va da cu împrumut, şi tu nu-i vei da cu împrumut; el va fi fruntea şi tu vei fi coada.
Deu	28	45	Toate blestemurile acestea vor veni peste tine, te vor urmări şi te vor ajunge pînă vei fi nimicit, pentrucă n’ai ascultat de glasul Domnului, Dumnezeului tău, pentrucă n’ai păzit poruncile Lui şi legile Lui, pe cari ţi le-a dat.
Deu	28	46	Ele vor fi vecinic ca nişte semne şi minuni pentru tine şi sămînţa ta.
Deu	28	47	Pentrucă, în mijlocul belşugului tuturor lucrurilor, n’ai slujit Domnului, Dumnezeului tău, cu bucurie şi cu dragă inimă,
Deu	28	48	vei sluji în mijlocul foamei, setei, goliciunii şi lipsei de toate, vrăjmaşilor tăi, pe cari-i va trimete Domnul împotriva ta. El îţi va pune pe grumaz un jug de fer, pînă te va nimici.
Deu	28	49	Domnul va aduce de departe, dela marginile pămîntului, un neam care va cădea peste tine cu sbor de vultur, un neam a cărui limbă n’o vei înţelege,
Deu	28	50	un neam cu înfăţişarea sălbatică, şi care nu se va sfii de cel bătrîn, nici nu va avea milă de copii.
Deu	28	51	El va mînca rodul turmelor tale şi rodul pămîntului tău, pînă vei fi nimicit; nu-ţi va lăsa nici grîu, nici must, nici untdelemn, nici viţeii dela vaci, nici mieii de la oi, pînă te va face să pieri.
Deu	28	52	Te va împresura în toate cetăţile tale, pînă îţi vor cădea zidurile, aceste ziduri înalte şi tari, în cari îţi pusesei încrederea pe toată întinderea ţării tale; te va împresura în toate cetăţile tale, în toată ţara pe care ţi-o dă Domnul, Dumnezeul tău.
Deu	28	53	În strîmtorarea şi necazul în care te va aduce vrăjmaşul tău, vei mînca rodul trupului tău, carnea fiilor şi fiicelor tale, pe care ţi-i va da Domnul, Dumnezeul tău.
Deu	28	54	Omul cel mai gingaş şi cel mai milos dintre voi se va uita rău la fratele său, la nevasta care se odihneşte pe sînul lui, la copiii pe cari i-a cruţat:
Deu	28	55	nu va da nici unuia din ei din carnea copiilor lui cu care se hrăneşte, fiindcă nu-i va mai rămînea nimic în mijlocul strîmtorării şi necazului în care te va aduce vrăjmaşul tău în toate cetăţile tale.
Deu	28	56	Femeia cea mai gingaşă şi cea mai miloasă dintre voi, care, de gingaşă şi miloasă ce era, nu ştia să calce mai uşor cu piciorul pe pămînt, va privi fără milă pe bărbatul care se odihneşte la sînul ei, pe fiul şi pe fiica ei:
Deu	28	57	nu le va da nimic din pieliţa noului născut, pieliţă ieşită dintre picioarele ei şi din copiii pe cari-i va naşte, căci, ducînd lipsă de toate, îi va mînca în ascuns, din pricina strîmtorării şi necazului în care te va aduce vrăjmaşul tău în cetăţile tale.
Deu	28	58	Dacă nu vei păzi şi nu vei împlini toate cuvintele legii acesteia, scrise în cartea aceasta, dacă nu te vei teme de acest Nume slăvit şi înfricoşat, adică de Domnul, Dumnezeul tău,
Deu	28	59	Domnul te va lovi în chip minunat, pe tine şi sămînţa ta, cu răni mari şi îndelungate, cu boli grele şi necurmate.
Deu	28	60	Va aduce peste tine toate bolile Egiptului de cari tremurai, şi ele se vor lipi de tine.
Deu	28	61	Ba încă, Domnul va aduce peste tine, pînă vei fi nimicit, toate felurile de boli şi de răni cari nu sînt pomenite în cartea legii acesteia.
Deu	28	62	Dupăce aţi fost atît de mulţi ca stelele cerului, nu veţi mai rămînea decît un mic număr, pentrucă n’ai ascultat de glasul Domnului, Dumnezeului tău.
Deu	28	63	După cum Domnul Se bucura să vă facă bine şi să vă înmulţească, tot aşa Domnul Se va bucura să vă piardă şi să vă nimicească; şi veţi fi smulşi din ţara pe care o vei lua în stăpînire.
Deu	28	64	Domnul te va împrăştia printre toate neamurile, dela o margine a pămîntului pînă la cealaltă: şi acolo, vei sluji altor dumnezei pe cari nu i-ai cunoscut nici tu, nici părinţii tăi, dumnezei de lemn şi de piatră.
Deu	28	65	Între aceste neamuri, nu vei fi liniştit, şi nu vei avea un loc de odihnă pentru talpa picioarelor tale. Domnul îţi va face inima fricoasă, ochii lîncezi, şi sufletul îndurerat.
Deu	28	66	Viaţa îţi va sta nehotărîtă înainte, vei tremura zi şi noapte, nu vei fi sigur de viaţa ta.
Deu	28	67	În groaza care-ţi va umplea inima şi în faţa lucrurilor pe care ţi le vor vedea ochii, dimineaţa vei zice: „O, de ar veni seara!“ şi seara vei zice: „O, de ar veni dimineaţa!“
Deu	28	68	Şi Domnul te va întoarce pe corăbii în Egipt, şi vei face drumul acesta despre care-ţi spusesem: „Să nu-l mai vezi!“ Acolo, vă veţi vinde vrăjmaşilor voştri, ca robi şi roabe: şi nu va fi nimeni să vă cumpere.“
------------------------Deuteronomul, capitolul 29
Deu	29	1	Iată cuvintele legămîntului pe care a poruncit lui Moise Domnul să-l încheie cu copiii lui Israel în ţara Moabului, afară de legămîntul pe care-l încheiase cu ei la Horeb.
Deu	29	2	Moise a chemat pe tot Israelul şi le-a zis:„Aţi văzut tot ce a făcut Domnul subt ochii voştri, în ţara Egiptului, lui Faraon, tuturor supuşilor lui, şi întregei lui ţări:
Deu	29	3	marile încercări pe cari ţi le-au văzut ochii, minunile şi semnele acelea mari
Deu	29	4	Dar Domnul nu v’a dat minte să pricepeţi, nici ochi să vedeţi, nici urechi să auziţi, pînă în ziua de azi.
Deu	29	5	Totuş El zice: „Eu v’am călăuzit patruzeci de ani în pustie; hainele nu vi s-au învechit pe voi, şi încălţămintea nu vi s’a învechit în picior:
Deu	29	6	pîne n’aţi mîncat, şi n’aţi băut nici vin, nici băutură tare, ca să cunoaşteţi că Eu sînt Domnul, Dumnezeul vostru.“
Deu	29	7	Aţi ajuns în locul acesta; Sihon, împăratul Hesbonului, şi Og, împăratul Basanului, ne-au ieşit înainte, ca să ne bată, şi i-am bătut.
Deu	29	8	Le-am luat ţara, şi am dat-o în stăpînire Rubeniţilor, Gadiţilor şi la jumătate din seminţia Manasiţilor.
Deu	29	9	Să păziţi dar cuvintele legămîntului acestuia, şi să le împliniţi, ca să izbutiţi în tot ce veţi face.
Deu	29	10	Astăzi staţi înaintea Domnului, Dumnezeului vostru, voi toţi, căpeteniile seminţiilor voastre, bătrînii voştri, mai marii oştirii voastre, toţi bărbaţii din Israel,
Deu	29	11	copiii voştri, nevestele voastre, şi străinul care este în mijlocul taberii tale, dela cel ce-ţi taie lemne, pînă la cel ce-ţi scoate apă.
Deu	29	12	Stai ca să intri în legămînt cu Domnul, Dumnezeul tău, în legămîntul acesta încheiat cu jurămînt, şi pe care Domnul, Dumnezeul tău, îl încheie cu tine în ziua aceasta,
Deu	29	13	ca să te facă azi poporul Lui şi El să fie Dumnezeul tău, cum ţi-a spus, şi cum a jurat părinţilor tăi, Avraam, Isaac şi Iacov.
Deu	29	14	Nu numai cu voi închei legămîntul acesta încheiat cu jurămînt,
Deu	29	15	ci atît cu cei ce sînt aici printre noi, de faţă în ziua aceasta înaintea Domnului, Dumnezeului nostru, cît şi cu cei ce nu sînt aici printre noi în ziua aceasta.
Deu	29	16	Ştiţi cum am locuit în ţara Egiptului şi cum am trecut prin mijlocul neamurilor pe cari le-aţi străbătut.
Deu	29	17	Aţi văzut urîciunile şi idolii lor, lemnul şi piatra, argintul şi aurul, cari erau la ele.
Deu	29	18	Să nu fie între voi nici bărbat, nici femeie, nici familie, nici seminţie, a căror inimă să se abată azi de la Domnul, Dumnezeul nostru, ca să se ducă să slujească dumnezeilor neamurilor acelora. Să nu fie printre voi nici o rădăcină care să aducă otravă şi pelin.
Deu	29	19	Nimeni, după ce a auzit cuvintele legămîntului acestuia încheiat cu jurămînt, să nu se laude în inima lui şi să zică: „Voi avea pacea, chiar dacă aş urma după pornirile inimii mele, şi chiar dacă aş adăuga beţia la sete.“
Deu	29	20	Pe acela Domnul nu-l va ierta. Ci atunci mînia şi gelozia Domnului se vor aprinde împotriva omului aceluia, toate blestemurile scrise în cartea aceasta vor veni peste el, şi Domnul îi va şterge numele de subt ceruri.
Deu	29	21	Domnul îl va despărţi, spre peirea lui, din toate seminţiile lui Israel, şi-i va face după toate blestemurile legămîntului scris în această carte a legii.
Deu	29	22	Vîrsta de oameni care va veni, copiii voştri cari se vor naşte după voi şi străinul care va veni dintr’o ţară depărtată, – la vederea urgiilor şi bolilor cu cari va lovi Domnul ţara aceasta,
Deu	29	23	la vederea pucioasei, sării, şi arderii întregului ţinut, unde nu va fi nici sămînţă, nici rod, nici o iarbă care să crească, întocmai ca la surparea Sodomei, Gomorei, Admei şi Ţeboimului, pe cari le-a nimicit Domnul, în mînia şi urgia Lui, –
Deu	29	24	toate neamurile vor zice: „Pentruce a făcut Domnul astfel ţării acesteia? Pentruce această mînie aprinsă, această mare urgie?“
Deu	29	25	Şi li se va răspunde: „Pentru că au părăsit legămîntul încheiat cu ei de Domnul, Dumnezeul părinţilor lor, cînd i-a scos din ţara Egiptului;
Deu	29	26	pentru că s’au dus să slujească altor dumnezei şi să se închine înaintea lor, dumnezei pe cari ei nu-i cunoşteau şi pe cari nu li-i dăduse Domnul.
Deu	29	27	De aceea S’a aprins Domnul de mînie împotriva acestei ţări, şi a adus peste ea toate blestemurile scrise în cartea aceasta.
Deu	29	28	Domnul i-a smuls din ţara lor cu mînie, cu urgie, cu o mare iuţime, şi i-a aruncat într’o altă ţară, cum se vede azi.“
Deu	29	29	Lucrurile ascunse sînt ale Domnului, Dumnezeului nostru, iar lucrurile descoperite sînt ale noastre şi ale copiilor noştri, pe vecie, ca să împlinim toate cuvintele legii acesteia.
------------------------Deuteronomul, capitolul 30
Deu	30	1	„Cînd se vor întîmpla toate aceste lucruri, binecuvîntarea şi blestemul pe cari le pun înaintea ta, dacă le vei pune la inimă în mijlocul tuturor neamurilor între cari te va risipi Domnul, Dumnezeul tău,
Deu	30	2	dacă te vei întoarce la Domnul, Dumnezeul tău, şi dacă vei asculta de glasul Lui din toată inima ta şi din tot sufletul tău, tu şi copiii tăi, potrivit cu tot ce-ţi poruncesc azi,
Deu	30	3	atunci Domnul, Dumnezeul tău, va aduce înapoi robii tăi şi va avea milă de tine, te va strînge iarăş din mijlocul tuturor popoarelor la cari te va împrăştia Domnul, Dumnezeul tău.
Deu	30	4	Chiar dacă ai fi risipit pînă la cealaltă margine a cerului, chiar şi de acolo te va strînge Domnul, Dumnezeul tău, şi acolo Se va duce să te caute.
Deu	30	5	Domnul, Dumnezeul tău, te va aduce în ţara pe care o stăpîneau părinţii tăi, şi o vei stăpîni; îţi va face bine, şi te va înmulţi mai mult decît pe părinţii tăi.
Deu	30	6	Domnul, Dumnezeul tău, îţi va tăia împrejur inima ta şi inima seminţei tale, şi vei iubi pe Domnul Dumnezeul tău, din toată inima ta şi din tot sufletul tău, ca să trăieşti.
Deu	30	7	Domnul, Dumnezeul tău, va face ca toate aceste blestemuri să cadă peste vrăjmaşii tăi, peste cei ce te vor urî şi te vor prigoni.
Deu	30	8	Şi tu, te vei întoarce la Domnul, vei asculta de glasul Lui, şi vei împlini toate aceste porunci pe cari ţi le dau astăzi.
Deu	30	9	Domnul, Dumnezeul tău, te va umplea de bunătăţi, făcînd să propăşească tot lucrul mînilor tale, rodul trupului tău, rodul turmelor tale şi rodul pămîntului tău; căci Domnul se va bucura din nou de fericirea ta, cum se bucura de fericirea părinţilor tăi,
Deu	30	10	dacă vei asculta de glasul Domnului, Dumnezeului tău, păzind poruncile şi rînduielile Lui scrise în cartea aceasta a legii, dacă te vei întoarce la Domnul, Dumnezeul tău, din toată inima ta şi din tot sufletul tău.
Deu	30	11	Porunca aceasta pe care ţi-o dau eu azi, nu este mai pesus de puterile tale, nici departe de tine.
Deu	30	12	Nu este în cer, ca să zici: „Cine se va sui pentru noi în cer şi să ne-o aducă, pentru ca s’o auzim şi s’o împlinim?“
Deu	30	13	Nu este nici dincolo de mare, ca să zici: „Cine va trece pentru noi dincolo de mare şi să ne-o aducă, pentru ca s’o auzim şi s’o împlinim?“
Deu	30	14	Dimpotrivă, este foarte aproape de tine, în gura ta şi în inima ta, ca s’o împlineşti.
Deu	30	15	Iată, îţi pun azi înainte viaţa şi binele, moartea şi răul.
Deu	30	16	Căci îţi poruncesc azi să iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, să umbli pe căile Lui, şi să păzeşti poruncile Lui, legile Lui şi rînduielile Lui, ca să trăieşti şi să te înmulţeşti, şi ca Domnul, Dumnezeul tău să te binecuvinteze în ţara pe care o vei lua în stăpînire.
Deu	30	17	Dar dacă inima ta se va abate, dacă nu vei asculta, şi te vei lăsa amăgit să te închini înaintea altor dumnezei şi să le slujeşti,
Deu	30	18	vă spun astăzi că veţi peri, şi nu veţi avea zile multe în ţara pe care o veţi lua în stăpînire, după ce veţi trece Iordanul.
Deu	30	19	Iau azi cerul şi pămîntul martori împotriva voastră că ţi-am pus înainte viaţa şi moartea, binecuvîntarea şi blestemul. Alege viaţa, ca să trăieşti, tu şi sămînţa ta,
Deu	30	20	iubind pe Domnul, Dumnezeul tău, ascultînd de glasul Lui, şi lipindu-te de El: căci de aceasta atîrnă viaţa ta şi lungimea zilelor tale, şi numai aşa vei putea locui în ţara pe care a jurat Domnul că o va da părinţilor tăi, lui Avraam, Isaac şi Iacov“.
------------------------Deuteronomul, capitolul 31
Deu	31	1	Moise s’a dus şi a mai spus următoarele cuvinte întregului Israel:
Deu	31	2	„Astăzi“, le-a zis el, „eu sînt în vîrstă de o sută douăzeci de ani: nu voi mai putea merge în fruntea voastră şi Domnul mi-a zis: „Tu să nu treci Iordanul!“
Deu	31	3	Domnul, Dumnezeul tău, va merge El însuş înaintea ta, va nimici neamurile acestea dinaintea ta, şi vei pune stăpînire pe ele. Iosua va merge înaintea ta, cum a spus Domnul.
Deu	31	4	Domnul va face neamurilor acestora cum a făcut lui Sihon şi Og, împăraţii Amoriţilor şi ţării lor, pe cari i-a nimicit.
Deu	31	5	Domnul vi le va da în mînă, şi le veţi face după poruncile pe cari vi le-am dat.
Deu	31	6	Întăriţi-vă şi îmbărbătaţi-vă! Nu vă temeţi şi nu vă înspăimîntaţi de ei, căci Domnul, Dumnezeul tău, va merge El însuş cu tine, nu te va părăsi şi nu te va lăsa“.
Deu	31	7	Moise a chemat pe Iosua, şi i-a zis în faţa întregului Israel: „Întăreşte-te şi îmbărbătează-te. Căci tu vei intra cu poporul acesta în ţara pe care Domnul a jurat părinţilor lor că le-o va da, şi tu îi vei pune în stăpînirea ei.
Deu	31	8	Domnul însuş va merge înaintea ta, El însuş va fi cu tine, nu te va părăsi şi nu te va lăsa; nu te teme, şi nu te spăimînta!“
Deu	31	9	Moise a scris legea aceasta, şi a încredinţat-o preoţilor, fiii lui Levi, cari duceau chivotul legămîntului Domnului, şi tuturor bătrînilor lui Israel.
Deu	31	10	Moise le-a dat porunca aceasta: „La fiecare şapte ani, pe vremea anului iertării, la sărbătoarea corturilor,
Deu	31	11	cînd tot Israelul va veni să se înfăţişeze înaintea Domnului, Dumnezeului tău, în locul pe care-l va alege El, să citeşti legea aceasta înaintea întregului Israel, în auzul lor.
Deu	31	12	Să strîngi poporul, bărbaţii, femeile, copiii şi străinul care va fi în cetăţile tale, ca să audă, şi să înveţe să se teamă de Domnul, Dumnezeul vostru, să păzească şi să împlinească toate cuvintele legii acesteia.
Deu	31	13	Pentruca şi copiii lor, cari n’o vor cunoaşte, s’o audă, şi să înveţe să se teamă de Domnul, Dumnezeul vostru, în tot timpul cît veţi trăi în ţara pe care o veţi lua în stăpînire, dupăce veţi trece Iordanul.“
Deu	31	14	Domnul a zis lui Moise: „Iată că se apropie clipa cînd vei muri. Cheamă pe Iosua, şi înfăţişaţi-vă în cortul întîlnirii. Eu voi da poruncile Mele.“ Moise şi Iosua s’au dus şi s’au înfăţişat în cortul întîlnirii.
Deu	31	15	Şi Domnul S’a arătat în cort, într’un stîlp de nor: şi stîlpul de nor s’a oprit la uşa cortului.
Deu	31	16	Domnul a zis lui Moise: „Iată, tu vei adormi împreună cu părinţii tăi. Şi poporul acesta se va scula şi va curvi după dumnezeii străini ai ţării în care intră. Pe Mine Mă va părăsi, şi va călca legămîntul Meu, pe care l-am încheiat cu el.
Deu	31	17	În ziua aceea, Mă voi aprinde de mînie împotriva lui. Îi voi părăsi, şi-Mi voi ascunde Faţa de ei. El va fi prăpădit, şi-l vor ajunge o mulţime de rele şi necazuri; şi atunci va zice: «Oare nu m’au ajuns aceste rele din pricină că Dumnezeul meu nu este în mijlocul meu?»
Deu	31	18	Şi Eu Îmi voi ascunde Faţa în ziua aceea, din pricina tot răului pe care-l va face, întorcîndu-se spre alţi dumnezei.
Deu	31	19	Acum, scrieţi-vă cîntarea aceasta. Învaţă pe copiii din Israel s’o cînte, pune-le-o în gură, şi cîntarea aceasta să-Mi fie martoră împotriva copiilor lui Israel.
Deu	31	20	Căci voi duce pe poporul acesta în ţara pe care am jurat părinţilor lui că i-o voi da, ţară unde curge lapte şi miere; el va mînca, se va sătura şi se va îngrăşa; apoi se va întoarce la alţi dumnezei şi le va sluji, iar pe Mine Mă va nesocoti şi va călca legămîntul Meu.
Deu	31	21	Cînd va fi lovit atunci cu o mulţime de rele şi necazuri, cîntarea aceasta, care nu va fi uitată şi pe care uitarea n’o va şterge din gura urmaşilor, va sta ca martoră împotriva acestui popor. Căci Eu îi cunosc pornirile, cari se arată şi azi, înainte chiar ca să-l fi dus în ţara pe care am jurat că i-o voi da“.
Deu	31	22	În ziua aceea, Moise a scris cîntarea aceasta, şi a învăţat pe copiii lui Israel s’o cînte.
Deu	31	23	Domnul a poruncit lui Iosua, fiul lui Nun, şi a zis: „Întăreşte-te şi îmbărbătează-te, căci tu vei duce pe copiii lui Israel în ţara pe care am jurat că le-o voi da; şi Eu însumi voi fi cu tine“.
Deu	31	24	Dupăce a isprăvit Moise în totul de scris într’o carte cuvintele legii acesteia,
Deu	31	25	a dat următoarea poruncă Leviţilor, cari duceau chivotul legămîntului Domnului:
Deu	31	26	„Luaţi cartea aceasta a legii, şi puneţi-o lîngă chivotul legămîntului Domnului, Dumnezeului vostru, ca să fie acolo ca martoră împotriva ta.
Deu	31	27	Căci eu îţi cunosc duhul tău de răzvrătire şi încăpăţînarea ta cea mare. Dacă vă răzvrătiţi voi împotriva Domnului cît trăiesc eu încă în mijlocul vostru, cu cît mai răzvrătiţi veţi fi după moartea mea!
Deu	31	28	Strîngeţi înaintea mea pe toţi bătrînii seminţiilor voastre şi pe căpeteniile oştirii voastre; voi spune cuvintele acestea în faţa lor, şi voi lua martor împotriva lor cerul şi pămîntul.
Deu	31	29	Căci ştiu că după moartea mea vă veţi strica, şi vă veţi abate dela calea pe care v’am arătat-o; şi în cele din urmă vă va ajunge nenorocirea, dacă veţi face ce este rău înaintea Domnului, pînă acolo încît să-L mîniaţi prin lucrul mînilor voastre“.
Deu	31	30	Moise a rostit toate cuvintele cîntării acesteia, în faţa întregei adunări a lui Israel:
------------------------Deuteronomul, capitolul 32
Deu	32	1	„Luaţi aminte ceruri, şi voi vorbi;Ascultă, pămîntule, cuvintele gurii mele.
Deu	32	2	Ca ploaia să curgă învăţăturile mele,Ca roua să cadă cuvîntul meu,Ca ploaia repede pe verdeaţă,Ca picăturile de ploaie pe iarbă!
Deu	32	3	Căci voi vesti Numele Domnului.Daţi slavă Dumnezeului nostru!
Deu	32	4	El este Stînca; lucrările Lui sînt desăvîrşite,Căci toate căile Lui sînt drepte;El este un Dumnezeu credincios şi fără nedreptate,El este drept şi curat.
Deu	32	5	Ei s’au stricat;Netrebnicia copiilor Lui, este ruşinea lor!Neam îndărătnic şi stricat!
Deu	32	6	Pe Domnul îl răsplătiţi astfel!Popor nechibzuit şi fără înţelepciune!Nu este El oare Tatăl tău, care te-a făcut,Te-a întocmit, şi ţi-a dat fiinţă?
Deu	32	7	Adu-ţi aminte de zilele din vechime,Socoteşte anii, vîrstă de oameni după vîrstă de oameni,Întreabă pe tatăl tău, şi te va învăţa,Pe bătrînii tăi, şi îţi vor spune.
Deu	32	8	Cînd Cel Prea Înalt a dat o moştenire neamurilor,Cînd a despărţit pe copiii oamenilor,A pus hotare popoarelor,După numărul copiilor lui Israel,
Deu	32	9	Căci partea Domnului, este poporul Lui,Iacov este partea Lui de moştenire.
Deu	32	10	El l-a găsit într’un ţinut pustiu,Într’o singurătate plină de urlete înfricoşate;L-a înconjurat, l-a îngrijit,Şi l-a păzit ca lumina ochiului Lui.
Deu	32	11	Ca vulturul care îşi scutură cuibul,Sboară deasupra puilor,Îşi întinde aripile, îi ia,Şi-i poartă pe penele lui:
Deu	32	12	Aşa a călăuzit Domnul singur pe poporul Său,Şi nu era niciun dumnezeu străin cu El.
Deu	32	13	L-a suit pe înălţimile ţării,Şi Israel a mîncat roadele cîmpului,I-a dat să sugă miere din stîncă,Untdelemnul care iese din stînca cea mai tare,
Deu	32	14	Untul dela vaci şi laptele oilor,Cu grăsimea mieilor,A berbecilor din Basan şi a ţapilor,Cu grăsimea grîului,Şi ai băut vinul, sîngele strugurelui.
Deu	32	15	Israel s’a îngrăşat, şi a asvîrlit din picior;– Te-ai îngrăşat, te-ai îngroşat şi te-ai lăţit! –Şi a părăsit pe Dumnezeu, Ziditorul lui,A nesocotit Sînca mîntuirii lui,
Deu	32	16	L-au întărîtat la gelozie prin dumnezei străini,L-au mîniat prin urîciuni;
Deu	32	17	Au adus jertfe dracilor, unor idoli cari nu sînt dumnezei,Unor dumnezei pe cari nu-i cunoşteau,Dumnezei noi, veniţi de curînd,De cari nu se temuseră părinţii voştri.
Deu	32	18	Ai părăsit Stînca cea care te-a născut,Şi ai uitat pe Dumnezeul,care te-a întocmit.
Deu	32	19	Domnul a văzut lucrul acesta, şi S’a mîniat,S’a supărat pe fiii şi fiicele Lui.
Deu	32	20	El a zis: „Îmi voi ascunde Faţa de ei,Şi voi vedea care le va fi sfîrşitul,Căci sînt un neam stricat,Sînt nişte copii necredincioşi.
Deu	32	21	Mi-au întărîtat gelozia prin ceea ce nu este Dumnezeu,M’au mîniat prin idolii lor deşerţi;Şi Eu îi voi întărîta la gelozie printr’un popor care nu este un popor.Îi voi mînia printr’un neam fără pricepere.
Deu	32	22	Căci focul mîniei Mele s’a aprins,Şi va arde pînă în fundul locuinţei morţilor,Va nimici pămîntul şi roadele lui,Va arde temeliile munţilor.
Deu	32	23	Voi îngrămădi toate nenorocirile peste ei,Îmi voi arunca toate săgeţile împotriva lor.
Deu	32	24	Vor fi topiţi de foame, stinşi de friguri,Şi de boli cumplite;Voi trimete în ei dinţii fiarelor sălbaticeŞi otrava şerpilor.
Deu	32	25	Afară, vor peri de sabie, Şi înlăuntru, vor peri de groază:Şi tînărul şi fata,Şi copilul de ţîţă ca şi bătrînul.
Deu	32	26	Voiam să zic: «Îi voi lua cu o suflare»,Le voi şterge pomenirea dintre oameni!
Deu	32	27	Dar Mă tem de ocările vrăjmaşului,Mă tem ca nu cumva vrăjmaşii lor să se amăgească,Şi să zică: «Mînă noastră cea puternică,Şi nu Domnul a făcut toate aceste lucruri».
Deu	32	28	Ei nu sînt un neam care şi-a perdut bunul simţ,Şi nu-i pricepere în ei.
Deu	32	29	Dacă ar fi fost înţelepţi, ar înţelege,Şi s’ar gîndi la ce li se va întîmpla.
Deu	32	30	Cum ar urmări unul singur o mie din ei,Şi cum ar pune doi pe fugă zece mii,Dacă nu i-ar fi vîndut Stînca,Dacă nu i-ar fi vîndul Domnul?
Deu	32	31	Căci stînca lor nu este ca Stînca noastră,Vrăjmaşii noştri înşişi sînt judecători în această privinţă.
Deu	32	32	Ci viţa lor este din sadul SodomeiŞi din ţinutul Gomorei;Strugurii lor sînt struguri otrăviţi,Bobiţele lor sînt amare;
Deu	32	33	Vinul lor este venin de şerpi,Este otravă cumplită de aspidă.
Deu	32	34	Oare nu este ascuns lucrul acesta la Mine,Pecetluit în comorile Mele?
Deu	32	35	A Mea este răsbunarea şi Eu voi răsplăti,Cînd va începe să le alunece piciorul!Căci ziua nenorocirii lor este aproape,Şi ceea ce-i aşteaptă nu va zăbovi.“ –
Deu	32	36	Domnul va judeca pe poporul Său,Dar va avea milă de robii Săi,Văzînd că puterea le este sleită,Şi că nu mai este nici rob nici slobod.
Deu	32	37	El va zice: „Unde sînt dumnezeii lor, Stînca aceea care le slujea de adăpost,
Deu	32	38	Dumnezeii aceia cari mîncau grăsimea jertfelor lor,Cari beau vinul jertfelor lor de băutură?Să se scoale, să vă ajute,Şi să vă ocrotească!
Deu	32	39	Să ştiţi dar că Eu sînt Dumnezeu,Şi că nu este alt dumnezeu afară de Mine;Eu dau viaţă şi Eu omor,Eu rănesc şi Eu tămăduiesc,Şi nimeni nu poate scoate pe cineva din mîna Mea.
Deu	32	40	Căci Îmi ridic mîna spre cer,Şi zic: «Cît este de adevărat că trăiesc în veci,
Deu	32	41	Atît este de adevărat că atunci cînd voi ascuţi fulgerul săbiei Mele,Şi voi pune mîna să fac judecată,Mă voi răzbuna împotriva protivnicilor Mei,Şi voi pedepsi pe cei ce Mă urăsc;
Deu	32	42	Sabia Mea le va înghiţi carnea,Şi-Mi voi îmbăta săgeţile de sînge,De sîngele celor ucişi şi prinşi,Din capetele fruntaşilor vrăjmaşului.»
Deu	32	43	Neamuri, cîntaţi laudele poporului Lui!Căci Domnul răzbună sîngele robilor Săi,El Se răzbună împotriva protivnicilor Săi,Şi face ispăşire pentru ţara Lui, pentru poporul Lui.“
Deu	32	44	Moise a venit şi a rostit toate cuvintele cîntării acesteia în faţa poporului; Iosua, fiul lui Nun, era cu el.
Deu	32	45	Dupăce a isprăvit Moise de rostit toate cuvintele acestea înaintea întregului Israel,
Deu	32	46	le-a zis: „Puneţi-vă la inimă toate cuvintele pe cari vă jur astăzi să le porunciţi copiilor voştri, ca să păzească şi să împlinească toate cuvintele legii acesteia.
Deu	32	47	Căci nu este un lucru fără însemnătate pentru voi; este viaţa voastră, şi prin aceasta vă veţi lungi zilele în ţara pe care o veţi lua în stăpînire, dupăce veţi trece Iordanul.
Deu	32	48	În aceeaş zi, Domnul a vorbit lui Moise, şi a zis:
Deu	32	49	«Suie-te pe muntele acesta Abarim, pe muntele Nebo în ţara Moabului, în faţa Ierihonului; şi priveşte ţara Canaanului pe care o dau în stăpînire copiilor lui Israel.
Deu	32	50	Tu vei muri pe muntele pe care te vei sui, şi vei fi adăugat la poporul tău, după cum Aaron, fratele tău, a murit pe muntele Hor şi a fost adăugat la poporul lui,
Deu	32	51	pentrucă aţi păcătuit împotriva Mea în mijlocul copiilor lui Israel, lîngă apele Meriba, la Cades, în pustia Ţin, şi nu M’aţi sfinţit în mijlocul copiilor lui Israel.
Deu	32	52	Tu vei vedea doar de departe ţara dinaintea ta; dar nu vei intra în ţara pe cre o dau copiilor lui Israel.»
------------------------Deuteronomul, capitolul 33
Deu	33	1	Iată binecuvîntarea cu care Moise, omul lui Dumnezeu, a binecuvîntat pe copiii lui Israel, înainte de moartea lui.
Deu	33	2	El a zis: «Domnul a venit din Sinai,Şi a răsărit peste ei din Seir,A strălucit din muntele Paran,Şi a ieşit din mijlocul zecilor de mii de sfinţi,Avînd în dreapta Lui focul legii.
Deu	33	3	Da, El iubeşte popoarele;Toţi sfinţii sînt în mîna Ta.Ei au stătut la picioarele Tale,Au primit cuvintele Tale.
Deu	33	4	Moise ne-a dat legea,Moştenirea adunării lui Iacov.
Deu	33	5	El era împărat în Israel,Cînd se adunau căpeteniile poporuluiŞi seminţiile lui Israel.
Deu	33	6	Trăiască Ruben şi să nu moară,Şi bărbaţii lui să fie mulţi la număr!»
Deu	33	7	Iată ce a zis despre Iuda:«Ascultă, Doamne, glasul lui Iuda,Şi adu-l la poporul lui.Puternice să-i fie mînile,Şi să-i fii în ajutor împotriva vrăjmaşilor lui!»
Deu	33	8	Despre Levi a zis:«Tumim şi urim au fost încredinţaţi bărbatului sfînt,Pe care l-ai ispitit la Masa,Şi cu care Te-ai certat la apele Meriba.»
Deu	33	9	Levi a zis despre tatăl său şi despre mama sa: «Nu i-am văzut!»Şi despre fraţii lui: «Nu vă cunosc!»Iar de copii n’a vrut să mai ştie.“Căci ei păzesc Cuvîntul Tău,Şi ţin legămîntul Tău;
Deu	33	10	Ei învaţă pe Iacov poruncile Tale,Şi pe Israel legea Ta;Ei pun tămîie subt nările Tale,Şi ardere de tot pe altarul Tău.
Deu	33	11	Binecuvintează tăria lui, Doamne!Primeşte lucrarea mînilor lui!Frînge şalele protivnicilor lui,Şi vrăjmaşii lui să nu se mai scoale!“
Deu	33	12	Despre Beniamin a zis:„El este prea iubitul Domnului,El va locui la adăpost lîngă Dînsul.Domnul îl va ocroti totdeauna,Şi se va odihni între umerii Lui.“
Deu	33	13	Despre Iosif a zis:„Ţara lui va primi dela Domnul, ca semn de binecuvîntare,Cel mai bun dar al cerului, roua,Cele mai bune ape cari sînt jos,
Deu	33	14	Cele mai bune roade ale soarelui,Cele mai bune roade ale fiecărei luni,
Deu	33	15	Cele mai bune roduri din munţii cei vechi,Cele mai bune roade de pe dealurile cele vecinice,
Deu	33	16	Cele mai bune roade ale pămîntului şi din tot ce cuprinde el.Bunăvoinţa Celui ce S’a arătat în rugSă vină peste capul lui Iosif,Pe creştetul capului domnului fraţilor lui!
Deu	33	17	El are frumuseţa întîiului născut al taurului;Coarnele lui sînt cum sînt coarnele bivolului;Cu ele va împunge pe toate popoarele,Pînă la marginile pămîntului:Ele sînt zecile de mii ale lui Efraim,Ele sînt miile lui Manase.“
Deu	33	18	Despre Zabulon a zis:„Bucură-te, Zabuloane, de alergările tale,Şi tu, Isahar, de corturile tale!
Deu	33	19	Ei vor chema popoarele pe munte;Acolo, vor aduce jertfe de dreptate,Căci vor suge bogăţia mării,Şi comorile ascunse în nisip.“
Deu	33	20	Despre Gad a zis:„Binecuvîntat să fie cine lărgeşte pe Gad:Gad se odihneşte ca un leu, şi sfîşie la braţe şi capete.
Deu	33	21	El a ales cea dintîi parte a ţării,Căci acolo stă ascunsă moştenirea legiuitorului;El a mers cu fruntaşii poporului,A adus la îndeplinire dreptatea Domnului,Şi poruncile Lui faţă de Israel.“
Deu	33	22	Despre Dan a zis:„Dan este un pui de leu,Care s’aruncă din Basan.“
Deu	33	23	Despre Neftali a zis:„Neftali, sătul de bunăvoinţă,Şi copleşit cu binecuvîntări dela Domnul,Ia în stăpînire partea de apus şi miazăzi!“
Deu	33	24	Despre Aşer a zis: „Binecuvîntat să fie Aşer între copiii lui Israel!Plăcut să fie fraţilor lui,Şi să-şi moaie piciorul în untdelemn!
Deu	33	25	Zăvoarele tale să fie de fer şi de aramă,Şi puterea ta să ţină cît zilele tale!“
Deu	33	26	Nimeni nu este ca Dumnezeul lui Israel,El trece pe ceruri ca să-ţi vină în ajutor,Trece cu măreţie pe nori.
Deu	33	27	Dumnezeul cel vecinic este un loc de adăpost,Şi subt braţele Lui cele vecinice este un loc de scăpare.El a izgonit pe vrăjmaş dinaintea ta,Şi a zis: „Nimiceşte-l.“
Deu	33	28	Israel este fără frică în locuinţa lui,Isvorul lui Iacov este deoparteÎntr’o ţară plină de grîu şi de must,Şi cerul lui picură roua.
Deu	33	29	Ferice de tine, Israele! Cine este ca tine,Un popor mîntuit de Domnul,Scutul care îţi dă ajutor,Şi sabia care te face slăvit?Vrăjmaşii tăi vor face pe prietenii înaintea ta,Şi tu vei călca peste înălţimile lor.“
------------------------Deuteronomul, capitolul 34
Deu	34	1	Moise s’a suit din cîmpia Moabului pe muntele Nebo, pe vîrful muntelui Pisga, în faţa Ierihonului. Şi Domnul i-a arătat toată ţara: dela Galaad pînă la Dan,
Deu	34	2	tot ţinutul lui Neftali, ţara lui Efraim şi Manase, toată ţara lui Iuda pînă la marea de apus,
Deu	34	3	partea de miază-zi, împrejurimile Iordanului, valea Ierihonului, cetatea finicilor, pînă la Ţoar.
Deu	34	4	Domnul i-a zis: „Aceasta este ţara pe care am jurat că o voi da lui Avraam, lui Isaac şi lui Iacov, zicînd: «O voi da seminţei tale.» Ţi-am arătat ca s’o vezi cu ochii tăi; dar nu vei intra în ea.“
Deu	34	5	Moise, robul Domnului, a murit acolo, în ţara Moabului, după porunca Domnului.
Deu	34	6	Şi Domnul l-a îngropat în vale, în ţara Moabului, faţă în faţă cu Bet-Peor. Nimeni nu i-a cunoscut mormîntul pînă în ziua de azi.
Deu	34	7	Moise era în vîrstă de o sută douăzeci de ani cînd a murit; vederea nu-i slăbise, şi puterea nu-i trecuse.
Deu	34	8	Copiii lui Israel au plîns pe Moise treizeci de zile, în cîmpia Moabului; şi zilele acelea de plîns şi de jale pentru Moise s’au sfîrşit.
Deu	34	9	Iosua, fiul lui Nun, era plin de duhul înţelepciunii, căci Moise îşi pusese mînile peste el. Copiii lui Israel au ascultat de el, şi au făcut potrivit cu poruncile pe cari le dăduse lui Moise Domnul.
Deu	34	10	În Israel nu s’a mai ridicat prooroc ca Moise, pe care Domnul să-l fi cunoscut faţă în faţă.
Deu	34	11	Niciunul nu poate fi pus alături de el, în ce priveşte toate semnele şi minunile pe cari a trimes Dumnezeu să le facă în ţara Egiptului împotriva lui Faraon, împotriva supuşilor lui şi împotriva întregei ţări,
Deu	34	12	şi în ce priveşte toate semnele înfricoşătoare pe cari le-a făcut Moise cu mînă tare înaintea întregului Israel.
------------------------Iosua, capitolul 1
Jos	1	1	După moartea lui Moise, robul Domnului, Domnul a zis lui Iosua, fiul lui Nun, slujitorul lui Moise:
Jos	1	2	„Robul Meu Moise a murit: acum, scoală-te, treci Iordanul acesta, tu şi tot poporul acesta, şi intraţi în ţara pe care o dau copiilor lui Israel.
Jos	1	3	Orice loc pe care-l va călca talpa piciorului vostru, vi-l dau, cum am spus lui Moise.
Jos	1	4	Ţinutul vostru se va întinde dela pustie şi Liban pînă la rîul cel mare, rîul Eufrat, toată ţara Hetiţilor, şi pînă la marea cea mare, spre apusul soarelui.
Jos	1	5	Nimeni nu va putea să stea împotriva ta, cît vei trăi. Eu voi fi cu tine, cum am fost cu Moise; nu te voi lăsa, nici nu te voi părăsi.
Jos	1	6	Întăreşte-te şi îmbărbătează-te, căci tu vei da în stăpînire poporului acestuia ţara pe care am jurat părinţilor lor că le-o voi da.
Jos	1	7	Întăreşte-te numai, şi îmbărbătează-te, lucrînd cu credincioşie după toată legea pe care ţi-a dat-o robul Meu Moise; nu te abate dela ea nici la dreapta nici la stînga, ca să isbuteşti în tot ce vei face.
Jos	1	8	Cartea aceasta a legii să nu se depărteze de gura ta; cugetă asupra ei zi şi noapte, căutînd să faci tot ce este scris în ea; căci atunci vei izbîndi în toate lucrările tale, şi atunci vei lucra cu înţelepciune.
Jos	1	9	Nu ţi-am dat Eu oare porunca aceasta: «Întăreşte-te şi îmbărbătează-te? Nu te înspăimînta şi nu te îngrozi, căci Domnul, Dumnezeul tău, este cu tine în tot ce vei face.“
Jos	1	10	Iosua a dat căpeteniilor oştirii poporului următoarea poruncă:
Jos	1	11	„Treceţi prin tabără, şi iată ce să porunciţi poporului: «Pregătiţi-vă merinde, căci peste trei zile veţi trece Iordanul acesta ca să mergeţi să cuceriţi ţara, pe care v’o dă în stăpînire Domnul, Dumnezeul vostru.“
Jos	1	12	Iosua a zis Rubeniţilor, Gadiţilor şi jumătăţii din seminţia lui Manase:
Jos	1	13	„Aduceţi-vă aminte ce v’a poruncit Moise, robul Domnului, cînd a zis: «Domnul, Dumnezeul vostru, v’a dat odihnă, şi v’a dat ţara aceasta.
Jos	1	14	Nevestele voastre, pruncii voştri şi vitele voastre să rămînă în ţara pe care v’a dat-o Moise dincoace de Iordan; dar voi toţi bărbaţii voinici, să treceţi înarmaţi înaintea fraţilor voştri, şi să-i ajutaţi,
Jos	1	15	pînă ce Domnul va da odihnă fraţilor voştri ca şi vouă, şi pînă ce vor fi şi ei în stăpînirea ţării pe care le-o dă Domnul, Dumnezeul vostru. Apoi să vă întoarceţi să stăpîniţi ţara care este moşia voastră, şi pe care v’a dat-o Moise, robul Domnului, dincoace de Iordan, spre răsăritul soarelui.“
Jos	1	16	Ei au răspuns lui Iosua, şi au zis: „Vom face tot ce ne-ai poruncit, şi ne vom duce ori unde ne vei trimete.
Jos	1	17	Te vom asculta în totul, cum am ascultat pe Moise. Numai Domnul, Dumnezeul tău, să fie cu tine, cum a fost cu Moise!
Jos	1	18	Orice om care se va răzvrăti împotriva poruncii tale, şi care nu va asculta de tot ce-i vei porunci, să fie pedepsit cu moartea! Întăreşte-te numai, şi îmbărbătează-te!“
------------------------Iosua, capitolul 2
Jos	2	1	Iosua, fiul lui Nun, a trimes în ascuns din Sitim doi oameni, ca iscoade, zicîndu-le: „Duceţi-vă de cercetaţi ţara, şi mai ales Ierihonul.“Cei doi oameni au plecat, şi au ajuns în casa unei curve, care se chema Rahav, şi s’au culcat acolo.
Jos	2	2	S’a dat de ştire împăratului din Ierihon, şi i-au spus: „Iată că nişte oameni dintre copiii lui Israel au venit aici, astă noapte, ca să iscodească ţara.“
Jos	2	3	Împăratul Ierihonului a trimes la Rahav să-i spună: „Scoate afară pe bărbaţii cari au venit la tine, şi cari au intrat în casa ta; căci au venit să iscodească ţara.“
Jos	2	4	Femeia a luat pe cei doi bărbaţi, şi i-a ascuns; şi a zis: „Este adevărat că bărbaţii aceştia au venit la mine, dar nu ştiam de unde sînt;
Jos	2	5	şi, fiindcă poarta a trebuit să se închidă noaptea, bărbaţii aceştia au ieşit afară; nu ştiu unde s’au dus: grăbiţi-vă de-i urmăriţi, şi-i veţi ajunge.“
Jos	2	6	Ea îi suise pe acoperiş, şi-i ascunsese subt nişte mănunchiuri de in, pe care-l întinsese pe acoperiş.
Jos	2	7	Oamenii aceia i-au urmărit pe drumul care duce la vadul Iordanului, şi după ce au ieşit ei, s’a închis poarta.
Jos	2	8	Înainte de a se culca iscoadele, Rahav s’a suit la ei pe acoperiş,
Jos	2	9	şi le-a zis: „Ştiu că Domnul v’a dat ţara aceasta, căci ne-a apucat groaza de voi, şi toţi locuitorii ţării tremură înaintea voastră.
Jos	2	10	Fiindcă am auzit cum, la ieşirea voastră din Egipt, Domnul a secat înaintea voastră apele mării Roşii, şi am auzit ce aţi făcut celor doi împăraţi ai Amoriţilor dincolo de Iordan, lui Sihon şi Og, pe cari i-aţi nimicit cu desăvîrşire.
Jos	2	11	De cînd am auzit lucrul acesta, ni s’a tăiat inima, şi toţi ne-am pierdut nădejdea înaintea voastră; căci Domnul, Dumnezeul vostru, este Dumnezeu sus în ceruri şi jos pe pămînt.
Jos	2	12	Şi acum, vă rog, juraţi-mi pe Domnul că veţi avea faţă de casa tatălui meu aceeaş bunăvoinţă pe care am avut-o eu faţă de voi. Daţi-mi un semn de încredinţare
Jos	2	13	că veţi lăsa cu viaţă pe tatăl meu, pe mama mea, pe fraţii mei, pe surorile mele, şi pe toţi ai lor, şi că ne veţi scăpa dela moarte.“
Jos	2	14	Bărbaţii aceia i-au răspuns: „Sîntem gata să murim pentru voi, dacă nu ne daţi pe faţă; şi cînd Domnul ne va da ţara aceasta, ne vom purta cu tine cu bunăvoinţă şi credincioşie.“
Jos	2	15	Ea i-a pogorît cu o funie pe fereastră, căci casa în care locuia era lîngă zidul cetăţii.
Jos	2	16	Şi le-a zis: „Duceţi-vă spre munte, ca să nu vă întîlnească ceice vă urmăresc; ascundeţi-vă acolo trei zile, pînă se vor întoarce; după aceea, să vă vedeţi de drum.“
Jos	2	17	Bărbaţii aceia i-au zis: „Iată cum vom fi deslegaţi de jurămîntul pe care ne-ai pus să-l facem.
Jos	2	18	La intrarea noastră în ţară, leagă funia aceasta de fir cărmiziu la fereastra prin care ne-ai pogorît, şi strînge la tine în casă pe tatăl tău, pe mama ta, pe fraţii tăi, şi pe toată familia tatălui tău.
Jos	2	19	Dacă vreunul din ei va ieşi pe poarta casei tale, ca să meargă afară pe uliţă, sîngele lui va cădea asupra capului lui, şi noi vom fi nevinovaţi: dar dacă va pune cineva mîna pe vreunul din ceice vor fi cu tine în casă, sîngele lui va cădea asupra capului nostru.
Jos	2	20	Şi dacă ne vei da pe faţă, vom fi deslegaţi de jurămîntul pe care ne-ai pus să-l facem.“
Jos	2	21	Ea a răspuns: „Fie după cuvintele voastre.“ Şi-a luat rămas bun dela ei, şi ei au plecat. Ea a legat funia cărmizie la fereastră.
Jos	2	22	Ei au plecat, şi au ajuns la munte, unde au rămas trei zile, pînă s’au întors cei cari-i urmăreau. Cei care-i urmăreau i-au căutat pe tot drumul, dar nu i-au găsit.
Jos	2	23	Cei doi oameni s’au întors, s’au pogorît din munte, şi au trecut Iordanul. Au venit la Iosua, fiul lui Nun, şi i-au istorisit tot ce li se întîmplase.
Jos	2	24	Ei au zis lui Iosua: „Cu adevărat, Domnul a dat toată ţara în mînile noastre, şi toţi locuitorii ţării tremură înaintea noastră.“
------------------------Iosua, capitolul 3
Jos	3	1	Iosua, sculîndu-se disdedimineaţă, a pornit din Sitim cu toţi copiii lui Israel. Au ajuns la Iordan; şi au rămas acolo peste noapte, înainte de a trece.
Jos	3	2	După trei zile, căpeteniile oastei au trecut prin tabără,
Jos	3	3	şi au dat poporului următoarea poruncă: „Cînd veţi vedea chivotul legămîntului Domnului, Dumnezeului vostru, dus de preoţi, cari sînt din neamul Leviţilor, să plecaţi din locul în care sînteţi, şi să porniţi după el.
Jos	3	4	Dar între voi şi el să fie o depărtare de aproape două mii de coţi: să nu vă apropiaţi de el. El vă va arăta drumul pe care trebuie să-l urmaţi, căci n’aţi mai trecut pe drumul acesta.“
Jos	3	5	Iosua a zis poporului: „Sfinţiţi-vă, căci mîne Domnul va face lucruri minunate în mijlocul vostru.“
Jos	3	6	Şi Iosua a zis preoţilor: „Luaţi chivotul legămîntului, şi treceţi înaintea poporului.“ Ei au luat chivotul legămîntului, şi au pornit înaintea poporului.
Jos	3	7	Domnul a zis lui Iosua: „Astăzi, voi începe să te înalţ înaintea întregului Israel, ca să ştie că voi fi cu tine cum am fost cu Moise.
Jos	3	8	Să dai următoarea poruncă preoţilor cari duc chivotul legămîntului: «Cînd veţi ajunge la marginea apelor Iordanului, să vă opriţi în Iordan.“
Jos	3	9	Iosua a zis copiilor lui Israel: „Apropiaţi-vă, şi ascultaţi cuvintele Domnului, Dumnezeului vostru.“
Jos	3	10	Iosua a zis: „Prin aceasta veţi cunoaşte că Dumnezeul cel viu este în mijlocul vostru, şi că va izgoni dinaintea voastră pe Cananiţi, pe Hetiţi, pe Heviţi, pe Fereziţi, pe Ghirgasiţi, pe Amoriţi şi pe Iebusiţi:
Jos	3	11	Iată, chivotul legămîntului Domnului întregului pămînt va trece înaintea voastră în Iordan.
Jos	3	12	Acum, luaţi doisprezece bărbaţi din seminţiile lui Israel, cîte un bărbat de fiecare seminţie.
Jos	3	13	Şi de îndată ce preoţii cari duc chivotul Domnului, Dumnezeului întregului pămînt, vor pune talpa piciorului în apele Iordanului, apele Iordanului se vor despica în două, şi anume ape cari se pogoară din sus, se vor opri grămadă.“
Jos	3	14	Poporul a ieşit din corturi, ca să treacă Iordanul, şi preoţii cari duceau chivotul legămîntului au pornit înaintea poporului.
Jos	3	15	Cînd preoţii, cari duceau chivotul, au ajuns la Iordan, şi cînd li s’au muiat picioarele în marginea apei, – căci Iordanul se varsă peste toate malurile lui în tot timpul secerişului,
Jos	3	16	– apele cari se pogoară din sus s’au oprit, şi s’au înălţat grămadă, la o foarte mare depărtare de lîngă cetatea Adam, care este lîngă Ţartan; iar cele ce se pogorau spre marea cîmpiei, care este marea Sărată, s’au scurs de tot. Poporul a trecut în faţa Ierihonului.
Jos	3	17	Preoţii cari duceau chivotul legămîntului Domnului s’au oprit pe uscat, în mijlocul Iordanului, în timp ce tot Israelul trecea pe uscat, pînă a isprăvit tot poporul de trecut Iordanul.
------------------------Iosua, capitolul 4
Jos	4	1	Dupăce a isprăvit tot poporul de trecut Iordanul, Domnul a zis lui Iosua:
Jos	4	2	„Ia doisprezece bărbaţi din popor, cîte un bărbat din fiecare seminţie.
Jos	4	3	Dă-le porunca următoare: «Luaţi de aici, din mijlocul Iordanului, din locul unde s’au oprit preoţii, douăsprezece pietre, pe cari să le duceţi cu voi, şi să le puneţi în locul unde veţi petrece noaptea aceasta.“
Jos	4	4	Iosua a chemat pe cei doisprezece bărbaţi, pe cari i-a ales dintre copiii lui Israel, cîte un bărbat de fiecare seminţie.
Jos	4	5	Şi le-a zis: „Treceţi înaintea chivotului Domnului, Dumnezeului vostru, în mijlocul Iordanului, şi fiecare din voi să ia o piatră pe umăr, după numărul seminţiilor copiilor lui Israel,
Jos	4	6	pentru ca acesta să fie un semn de aducere aminte în mijlocul vostru. Cînd vor întreba copiii voştri într’o zi: «Ce însemnează pietrele acestea pentru voi?»
Jos	4	7	să le spuneţi: «Apele Iordanului s’au despicat în două înaintea chivotului legămîntului Domnului; cînd a trecut chivotul Iordanul, apele Iordanului s’au despicat în două, şi pietrele acestea să fie totdeauna o aducere aminte pentru copiii lui Israel.“
Jos	4	8	Copiii lui Israel au făcut aşa cum le poruncise Iosua. Au luat douăsprezece pietre din mijlocul Iordanului, cum spusese lui Iosua Domnul, după numărul seminţiilor copiilor lui Israel, le-au luat cu ei, şi le-au pus în locul unde aveau să rămînă peste noapte.
Jos	4	9	Iosua a ridicat şi el douăsprezece pietre în mijlocul Iordanului, în locul unde se opriseră picioarele preoţilor cari duceau chivotul legămîntului; şi ele au rămas acolo pînă în ziua de azi.
Jos	4	10	Preoţii cari duceau chivotul au stătut în mijlocul Iordanului pînă la deplina împlinire a celor ce poruncise lui Iosua Domnul să spună poporului, potrivit cu tot ce poruncise Moise lui Iosua. Şi poporul s’a grăbit să treacă.
Jos	4	11	După ce a isprăvit de trecut tot poporul, chivotul Domnului şi preoţii au trecut înaintea poporului.
Jos	4	12	Fiii lui Ruben, fiii lui Gad, şi jumătate din seminţia lui Manase, au trecut înarmaţi înaintea copiilor lui Israel, cum le spusese Moise.
Jos	4	13	Aproape patruzeci de mii de bărbaţi, pregătiţi de război, au trecut gata de luptă înaintea Domnului în cîmpia Ierihonului.
Jos	4	14	În ziua aceea, Domnul a înălţat pe Iosua înaintea întregului Israel; şi s’au temut de el, cum se temuseră de Moise, în toate zilele vieţii lui.
Jos	4	15	Domnul a zis lui Iosua:
Jos	4	16	„Porunceşte preoţilor cari duc chivotul mărturiei, să iasă din Iordan.“
Jos	4	17	Şi Iosua a poruncit preoţilor: „Ieşiţi din Iordan.“
Jos	4	18	Cînd au ieşit preoţii, cari duceau chivotul legămîntului Domnului, din mijlocul Iordanului, şi cînd au călcat cu talpa picioarelor pe uscat, apele Iordanului s’au întors la locul lor, şi s’au revărsat ca mai înainte peste toate malurile lui.
Jos	4	19	Poporul a ieşit din Iordan în ziua a zecea a lunii întîi, şi a tăbărît la Ghilgal, la marginea de răsărit a Ierihonului.
Jos	4	20	Iosua a ridicat la Ghilgal cele douăsprezece pietre pe cari le luaseră din Iordan.
Jos	4	21	El a zis copiilor lui Israel: „Cînd vor întreba copiii voştri într’o zi pe părinţii lor: «Ce însemnează pietrele acestea?»
Jos	4	22	să învăţaţi pe copiii voştri, şi să le spuneţi: «Israel a trecut Iordanul acesta pe uscat.
Jos	4	23	Căci Domnul, Dumnezeul vostru, a secat înaintea voastră apele Iordanului pînă ce aţi trecut, după cum făcuse Domnul, Dumnezeul vostru, la Marea Roşie, pe care a secat-o înaintea noastră pînă am trecut,
Jos	4	24	pentru ca toate popoarele pămîntului să ştie că mîna Domnului este puternică, şi să vă temeţi totdeauna de Domnul, Dumnezeul vostru.“
------------------------Iosua, capitolul 5
Jos	5	1	Cînd au auzit toţi împăraţii Amoriţilor dela apusul Iordanului, şi toţi împăraţii Cananiţilor de lîngă mare că Domnul secase apele Iordanului înaintea copiilor lui Israel pînă am trecut, li s’a tăiat inima şi au rămas îngroziţi înaintea copiilor lui Israel.
Jos	5	2	În vremea aceea, Domnul a zis lui Iosua: „Fă-ţi nişte cuţite de piatră, şi taie împrejur pe copiii lui Israel, a doua oară.“
Jos	5	3	Iosua şi-a făcut nişte cuţite de piatră şi a tăiat împrejur pe copiii lui Israel pe dealul Aralot.
Jos	5	4	Iată pricina pentru care i-a tăiat Iosua împrejur. Tot poporul ieşit din Egipt, bărbaţii, toţi oamenii de luptă muriseră în pustie, pe drum, după ieşirea lor din Egipt.
Jos	5	5	Tot poporul acela ieşit din Egipt era tăiat împrejur; dar tot poporul născut în pustie, pe drum, după ieşirea din Egipt, nu fusese tăiat împrejur.
Jos	5	6	Căci copiii lui Israel umblaseră patruzeci de ani prin pustie pînă la nimicirea întregului neam de oameni de război cari ieşiseră din Egipt şi cari nu ascultaseră de glasul Domnului. Domnul le-a jurat că nu-i va lăsa să vadă ţara pe care jurase părinţilor lor că ne-o va da, ţară în care curge lapte şi miere.
Jos	5	7	În locul lor a ridicat pe copiii lor; şi Iosua i-a tăiat împrejur, căci erau netăiaţi împrejur, pentrucă nu-i tăiaseră împrejur pe drum.
Jos	5	8	După ce a isprăvit de tăiat împrejur pe tot poporul, au rămas pe loc în tabără pînă la vindecare.
Jos	5	9	Domnul a zis lui Iosua: „Astăzi, am ridicat ocara Egiptului de deasupra voastră.“ Şi locului aceluia i-au pus numele Ghilgal {Sau Prăvălire} pînă în ziua de azi.
Jos	5	10	Copiii lui Israel au tăbărît la Ghilgal; şi au prăznuit Paştele în a patrusprezecea zi a lunii, spre seară, în cîmpia Ierihonului.
Jos	5	11	A doua zi de Paşte au mîncat din grîul ţării, azimi şi boabe prăjite; chiar în ziua aceea au mîncat.
Jos	5	12	Mana a încetat a doua zi de Paşte, cînd au mîncat din grîul ţării. Copiii lui Israel n’au mai avut mană, ci au mîncat din roadele ţării Canaanului în anul acela.
Jos	5	13	Pe cînd Iosua era lîngă Ierihon, a ridicat ochii, şi s’a uitat. Şi iată un om stătea în picioare înaintea lui, cu sabia scoasă din teacă în mînă. Iosua s’a dus spre el, şi i-a zis: „Eşti dintre ai noştri sau dintre vrăjmaşii noştri?“
Jos	5	14	El a răspuns: „Nu, ci Eu sînt Căpetenia oştirii Domnului, şi acum am venit.“ Iosua s’a aruncat cu faţa la pămînt, s’a închinat, şi I-a zis: „Ce spune Domnul meu robului Său?“
Jos	5	15	Şi Căpetenia oştirii Domnului a zis lui Iosua: „Scoate-ţi încălţămintele din picioare, căci locul pe care stai este sfînt.“ Şi Iosua a făcut aşa.
------------------------Iosua, capitolul 6
Jos	6	1	Ierihonul era închis şi întărit de teama copiilor lui Israel. Nimeni nu ieşea din el şi nimeni nu intra în el.
Jos	6	2	Domnul a zis lui Iosua: „Iată, dau în mînile tale Ierihonul şi pe împăratul lui, pe vitejii lui ostaşi.
Jos	6	3	Înconjuraţi cetatea, voi toţi bărbaţii de război, dînd ocol cetăţii odată. Aşa să faci şase zile.
Jos	6	4	Şapte preoţi să poarte înaintea chivotului şapte trîmbiţe de corn de berbece; în ziua a şaptea, să înconjuraţi cetatea de şapte ori, şi preoţii să sune din trîmbiţe.
Jos	6	5	Cînd vor suna lung din cornul de berbece, şi cînd veţi auzi sunetul trîmbiţei, tot poporul să scoată mari strigăte. Atunci zidul cetăţii se va prăbuşi, şi poporul să se suie, fiecare drept înainte.“
Jos	6	6	Iosua, fiul lui Nun, a chemat pe preoţi, şi le-a zis: „Luaţi chivotul legămîntului, şi şapte preoţi să poarte cele şapte trîmbiţe de corn de berbece înaintea chivotului Domnului.“
Jos	6	7	Şi a zis poporului: „Porniţi, înconjuraţi cetatea, şi bărbaţii înarmaţi să treacă înaintea chivotului Domnului.“
Jos	6	8	Dupăce a vorbit Iosua poporului, cei şapte preoţi cari purtau înaintea Domnului cele şapte trîmbiţe de corn de berbece au pornit şi au sunat din trîmbiţe. Chivotul legămîntului Domnului mergea în urma lor.
Jos	6	9	Bărbaţii înarmaţi mergeau înaintea preoţilor, cari sunau din trîmbiţe, şi coada oştirii mergea după chivot; în timpul mersului, preoţii sunau din trîmbiţe.
Jos	6	10	Iosua dăduse porunca aceasta poporului: „Voi să nu strigaţi, să nu vi se audă glasul, şi să nu vă iasă o vorbă din gură, pînă în ziua cînd vă voi spune: «Strigaţi!» Atunci să strigaţi.“
Jos	6	11	Chivotului Domnului a înconjurat cetatea, şi i-a dat ocol odată; apoi au intrat în tabără, şi au rămas în tabără peste noapte.
Jos	6	12	Iosua s’a sculat cu noaptea’n cap, şi preoţii au luat chivotul Domnului.
Jos	6	13	Cei şapte preoţi, cari purtau cele şapte trîmbiţe de corn de berbece înaintea chivotului Domnului, au pornit şi au sunat din trîmbiţe. Bărbaţii înarmaţi mergeau înaintea lor, şi coada oştirii venea după chivotul Domnului; în timpul mersului, preoţii sunau din trîmbiţe.
Jos	6	14	Au înconjurat cetatea odată, a doua zi; apoi s’au întors în tabără. Au făcut acelaş lucru timp de şase zile.
Jos	6	15	În ziua a şaptea, s’au sculat în zorii zilei, şi au înconjurat în acelaş fel cetatea de şapte ori; aceasta a fost singura zi cînd au înconjurat cetatea de şapte ori.
Jos	6	16	A şaptea oară, pe cînd preoţii sunau din trîmbiţe, Iosua a zis poporului: „Strigaţi, căci Domnul v’a dat cetatea în mînă!
Jos	6	17	Cetatea să fie dată Domnului spre nimicire, ea şi tot ce se află în ea; dar să lăsaţi cu viaţă pe curva Rahav şi pe toţi cei ce vor fi cu ea în casă, pentrucă a ascuns pe solii pe cari-i trimeseserăm noi.
Jos	6	18	Feriţi-vă numai de ceeace va fi dat spre nimicire; căci dacă veţi lua ceva din ceeace va fi dat spre nimicire, veţi face ca tabăra lui Israel să fie dată spre nimicire şi o veţi nenoroci.
Jos	6	19	Tot argintul şi tot aurul, toate lucrurile de aramă şi de fer, să fie închinate Domnului, şi să intre în vistieria Domnului.“
Jos	6	20	Poporul a scos strigăte, şi preoţii au sunat din trîmbiţe. Cînd a auzit poporul sunetul trîmbiţei, a strigat tare, şi zidul s’a prăbuşit; poporul s’a suit în cetate, fiecare drept înainte. Au pus mîna pe cetate,
Jos	6	21	şi au nimicit-o cu desăvîrşire, trecînd prin ascuţişul săbiei tot ce era în cetate, bărbaţi şi femei, copii şi bătrîni, pînă la boi, oi şi măgari.
Jos	6	22	Iosua a zis celor doi bărbaţi cari iscodiseră ţara: „Intraţi în casa curvei, şi scoateţi din ea pe femeia aceea şi pe toţi ai ei, cum i-aţi jurat.“
Jos	6	23	Tinerii, iscoadele, au intrat şi au scos pe Rahav, pe tatăl ei, pe mama ei, pe fraţii ei, şi pe toţi ai ei; au scos afară pe toţi cei din familia ei, şi i-au aşezat afară din tabăra lui Israel.
Jos	6	24	Cetatea au ars-o împreună cu tot ce se afla în ea; numai argintul, aurul, şi toate lucrurile de aramă şi de fier le-au pus în vistieria casei Domnului.
Jos	6	25	Iosua a lăsat cu viaţă pe curva Rahav, casa tatălui ei, şi pe toţi ai ei; ea a locuit în mijlocul lui Israel pînă în ziua de azi, pentrucă ascunsese solii, pe cari-i trimesese Iosua să iscodească Ierihonul.
Jos	6	26	Atunci a jurat Iosua, şi a zis: „Blestemat să fie înaintea Domnului omul care se va scula să zidească din nou cetatea aceasta a Ierihonului! Cu preţul întîiului său născut îi va pune temeliile şi cu preţul celui mai tînăr fiu al lui îi va aşeza porţile!“
Jos	6	27	Domnul a fost cu Iosua, şi i s’a dus vestea în toată ţara.
------------------------Iosua, capitolul 7
Jos	7	1	Copiii lui Israel au păcătuit cu privire la lucrurile date spre nimicire. Acan, fiul lui Carmi, fiul lui Zabdi, fiul lui Zerah, din seminţia lui Iuda, a luat din lucrurile date spre nimicire. Şi Domnul S’a aprins de mînie împotriva copiilor lui Israel.
Jos	7	2	Iosua a trimes din Ierihon nişte bărbaţi la Ai, care este lîngă Bet-Aven, la răsărit de Betel. Şi le-a zis: „Suiţi-vă, şi iscodiţi ţara.“ Şi oamenii aceia s’au suit, şi au iscodit cetatea Ai.
Jos	7	3	S’au întors la Iosua, şi i-au spus: „Degeaba mai faci să mai meargă tot poporul; două sau trei mii de oameni vor ajunge ca să baţi cetatea Ai; nu osteni tot poporul; căci oamenii aceia sînt puţin la număr.“
Jos	7	4	Aproape trei mii de oameni au pornit, dar au luat-o la fugă dinaintea oamenilor din Ai.
Jos	7	5	Oamenii din Ai le-au omorît aproape treizeci şi şase de oameni; i-au urmărit dela poartă pînă la Şebarim, şi i-au bătut la vale. Poporul a rămas încremenit şi cu inima moale ca apa.
Jos	7	6	Iosua şi-a sfîşiat hainele, şi s’a aruncat cu faţa la pămînt pînă seara înaintea chivotului Domnului, el şi bătrînii lui Israel, şi şi-au presărat capul cu ţărînă.
Jos	7	7	Iosua a zis: „Ah! Doamne Dumnezeule, pentruce ai trecut pe poporul acesta Iordanul, ca să ne dai în mînile Amoriţilor şi să ne prăpădeşti? De am fi ştiut să rămînem de cealaltă parte a Iordanului!
Jos	7	8	Dar Doamne, ce voi zice, după ce Israel a dat dosul înaintea vrăjmaşilor lui?
Jos	7	9	Cananiţii şi toţi locuitorii ţării vor afla; ne vor înconjura, şi ne vor şterge numele de pe pămînt. Şi ce vei face Tu Numelui Tău celui mare?“
Jos	7	10	Domnul a zis lui Iosua: „Scoală-te! Pentruce stai culcat astfel pe faţa ta?
Jos	7	11	Israel a păcătuit; au călcat legămîntul Meu pe care li l-am dat, au luat din lucrurile date spre nimicire, le-au furat şi au minţit, şi le-au ascuns printre lucrurile lor.
Jos	7	12	De aceea copiii lui Israel nu pot să ţină piept vrăjmaşilor lor: vor da dosul în faţa vrăjmaşilor lor, căci sînt daţi spre nimicire; Eu nu voi mai fi cu voi, dacă nu nimiciţi ce este dat spre nimicire din mijlocul vostru.
Jos	7	13	Scoală-te, sfinţeşte poporul. Spune-le: «Sfinţiţi-vă pentru mîne. Căci aşa zice Domnul, Dumnezeul lui Israel: «În mijlocul tău este un lucru dat spre nimicire, Israele; nu vei putea să ţii piept vrăjmaşilor tăi, pînă nu veţi scoate lucrul dat spre nimicire din mijlocul vostru.
Jos	7	14	Să vă apropiaţi mîne dimineaţă după seminţiile voastre; şi seminţia pe care o va arăta Domnul prin sorţi se va apropia pe familii, şi familia pe care o va arăta Domnul prin sorţi se va apropia pe case, şi casa pe care o va arăta Domnul prin sorţi se va apropia pe bărbaţi.
Jos	7	15	Cine va fi arătat prin sorţi că a luat din ce era dat spre nimicire, va fi ars în foc, el şi tot ce este al lui, pentrucă a călcat legămîntul Domnului şi a făcut o mişelie în Israel.“
Jos	7	16	Iosua s’a sculat disdedimineaţă, şi a apropiat pe Israel, după seminţiile lui, şi a fost arătată prin sorţi seminţia lui Iuda.
Jos	7	17	A apropiat familiile lui Iuda, şi a fost arătată prin sorţi familia lui Zerah. A apropiat familia lui Zerah pe case, şi a fost arătată prin sorţi casa lui Zabdi.
Jos	7	18	A apropiat casa lui Zabdi pe bărbaţi, şi a fost arătat prin sorţi Acan, fiul lui Carmi, fiul lui Zabdi, fiul lui Zerah, din seminţia lui Iuda.
Jos	7	19	Iosua a zis lui Acan: „Fiule, dă slavă Domnului, Dumnezeului lui Israel, mărturiseşte şi spune-mi ce ai făcut, nu-mi ascunde nimic“.
Jos	7	20	Acan a răspuns lui Iosua, şi a zis: „Este adevărat că am păcătuit împotriva Domnului, Dumnezeului lui Israel, şi iată ce am făcut.
Jos	7	21	Am văzut în pradă o manta frumoasă de Şinear, două sute de sicli de argint, şi o placă de aur în greutate de cincizeci de sicli; le-am poftit, şi le-am luat; iată, sînt ascunse în pămînt în mijlocul cortului meu, şi argintul este pus subt ele“.
Jos	7	22	Iosua a trimes nişte oameni, cari au alergat în cort; şi iată că lucurile erau ascunse în cortul lui Acan, şi argintul era subt ele.
Jos	7	23	Le-au luat din mijlocul cortului, le-au adus lui Iosua şi tuturor copiilor lui Israel, şi le-au pus înaintea Domnului.
Jos	7	24	Iosua şi tot Israelul împreună cu el au luat pe Acan, fiul lui Zerah, argintul, mantaua, placa de aur, pe fiii şi fiicele lui Acan, boii lui, măgarii, oile, cortul lui şi tot ce era al lui; şi i-au suit în valea Acor.
Jos	7	25	Iosua a zis: „Pentruce ne-ai nenorocit? Şi pe tine te va nenoroci Domnul azi“. Şi tot Israelul i-a ucis cu pietre. I-au ars în foc, i-au ucis cu pietre,
Jos	7	26	şi au ridicat peste Acan un morman mare de pietre, care se vede pînă în ziua de azi. Şi Domnul S’a întors din iuţimea mîniei Lui. Din pricina acestei întîmplări s’a dat pînă în ziua de azi locului aceluia numele de valea Acor {Sau Turburare}.
------------------------Iosua, capitolul 8
Jos	8	1	Domnul a zis lui Iosua: „Nu te teme, şi nu te spăimînta! Ia cu tine pe toţi oamenii de război, scoală-te, suie-te împotriva cetăţii Ai. Iată că îţi dau în mînile tale pe împăratul din Ai şi pe poporul lui, cetatea lui şi ţara lui.
Jos	8	2	Să faci cetăţii Ai cum ai făcut Ierihonului şi împăratului lui: să păstraţi pentru voi numai prada de război şi vitele. Pune nişte oameni la pîndă înapoia cetăţii“.
Jos	8	3	Iosua s’a sculat cu toţi oamenii de război ca să se suie împotriva cetăţii Ai. A ales treizeci de mii de bărbaţi viteji, pe cari i-a pornit noaptea,
Jos	8	4	şi le-a dat următoarea poruncă: „Ascultaţi! Să vă puneţi la pîndă înapoia cetăţii; să nu vă depărtaţi mult de cetate, şi toţi să fiţi gata.
Jos	8	5	Iar eu şi tot poporul care este cu mine ne vom apropia de cetate. Şi cînd vor ieşi înaintea noastră, ca întîiaş dată, noi o s’o luăm la fugă dinaintea lor.
Jos	8	6	Ei ne vor urmări pînă cînd îi vom trage departe de cetate, căci vor zice: «Fug dinaitea noastră, ca întîiaş dată!» Şi vom fugi dinaintea lor.
Jos	8	7	Voi să ieşiţi atunci dela pîndă şi să puneţi mîna pe cetate, şi Domnul, Dumnezeul vostru, o va da în mînile voastre.
Jos	8	8	Dupăce veţi lua cetatea, să-i puneţi foc, să faceţi cum a zis Domnul: aceasta este porunca pe care v’o dau“.
Jos	8	9	Iosua i-a pornit, şi s’au dus de s’au aşezat la pîndă între Betel şi Ai, la apus de Ai. Iar Iosua a petrecut noaptea aceea în mijlocul poporului.
Jos	8	10	Iosua s’a sculat dis de dimineaţă, a cercetat poporul, şi a pornit împotriva cetăţii Ai, în fruntea poporului, el şi bătrînii lui Israel.
Jos	8	11	Toţi oamenii de război cari erau cu el s’au suit şi s’au apropiat de cetate; cînd au ajuns în faţa cetăţii, au tăbărît la miază noapte de Ai, de care erau despărţiţi prin vale.
Jos	8	12	Iosua a luat aproape cinci mii de oameni, şi i-a pus la pîndă între Betel şi Ai, la apus de cetate.
Jos	8	13	Dupăce s’a aşezat toată tabăra la miază noapte de cetate, şi cei de pîndă la apus de cetate, Iosua a înaintat în noaptea aceea în mijlocul văii.
Jos	8	14	Cînd a văzut împăratul cetăţii Ai lucrul acesta, oamenii din Ai s’au sculat în grabă disdedimineaţă, şi au ieşit înaintea lui Israel, ca să-l bată. Împăratul s’a îndreptat, cu tot poporul lui, spre un loc hotărît, înspre cîmpie, şi nu ştia că înapoia cetăţii o mînă de oameni stăteau la pîndă împotriva lui.
Jos	8	15	Iosua şi tot Israelul s’au prefăcut că sînt bătuţi, şi au fugit pe drumul dinspre pustie.
Jos	8	16	Atunci tot poporul care era în cetate s’a strîns ca să-i urmărească. Au urmărit pe Iosua şi au fost traşi departe din cetate.
Jos	8	17	N’a rămas niciun om în Ai şi în Betel care să nu fi ieşit împotriva lui Israel. Au lăsat cetatea deschisă, şi au urmărit pe Israel.
Jos	8	18	Domnul a zis lui Iosua: „Întinde spre Ai suliţa pe care o ai în mînă, căci am s’o dau în mîna ta!“ Şi Iosua a întins spre cetate suliţa pe care o avea în mînă.
Jos	8	19	Deîndată ce şi-a întins mîna, bărbaţii, cari stăteau la pîndă, au ieşit repede din locul unde erau; au pătruns în cetate, au luat-o, şi s’au grăbit de i-au pus foc.
Jos	8	20	Oamenii din Ai, uitîndu-se înapoi, au văzut fumul cetăţii suindu-se spre cer, şi n’au mai putut să scape în nici o parte. Poporul care fugea spre pustie s’a întors împotriva celor ce-l urmăreau;
Jos	8	21	căci Iosua şi tot Israelul, văzînd cetatea luată de cei ce stăteau la pîndă, şi fumul cetăţii suindu-se în sus, s’au întors şi au bătut pe oamenii din Ai.
Jos	8	22	Ceilalţi deasemenea le-au ieşit înainte din cetate, şi oamenii din Ai au fost înconjuraţi de Israel din toate părţile. Israel i-a bătut, fără să lase unul cu viaţă, nici vreun fugar;
Jos	8	23	pe împăratul din Ai, l-au prins viu, şi l-au adus la Iosua.
Jos	8	24	După ce a isprăvit Israel de ucis pe toţi locuitorii din Ai, în cîmp şi în pustie, unde îi urmăriseră ei, şi după ce toţi au fost trecuţi în totul prin ascuţişul săbiei, tot Israelul s’a întors la Ai şi a trecut cetatea prin ascuţişul săbiei.
Jos	8	25	În totul au fost douăsprezece mii de inşi ucişi în ziua aceea, bărbaţi şi femei, toţi oameni din Ai.
Jos	8	26	Iosua nu şi-a tras mîna pe care o ţinea întinsă cu suliţa, pînă ce toţi locuitorii au fost nimiciţi cu desăvîrşire.
Jos	8	27	Israel a păstrat pentru sine doar vitele şi prada din cetatea aceasta, după porunca pe care o dăduse lui Iosua Domnul.
Jos	8	28	Iosua a ars cetatea Ai, şi a făcut din ea pentru totdeauna un morman de dărîmături, care se vede pînă în ziua de azi.
Jos	8	29	A spînzurat de un lemn pe împăratul din Ai, şi l-a lăsat pe lemn pînă seara. La apusul soarelui, Iosua a poruncit să i se pogoare trupul de pe lemn; l-au aruncat la intrarea porţii cetăţii, şi au ridicat pe el o mare grămadă de pietre, care este pînă în ziua de azi.
Jos	8	30	Atunci Iosua a zidit un altar Domnului, Dumnezeului lui Israel, pe muntele Ebal,
Jos	8	31	cum poruncise copiilor lui Israel Moise, robul Domnului, şi cum este scris în cartea legii lui Moise: era un altar de pietre necioplite, peste cari nu trecuse ferul. Pe altarul acesta au adus Domnului arderi de tot, şi jertfe de mulţămiri.
Jos	8	32	Şi acolo Iosua a scris pe pietre o copie a legii pe care o scrisese Moise înaintea copiilor lui Israel.
Jos	8	33	Tot Israelul, bătrînii, mai marii oastei şi judecătorii lui, stăteau de amîndouă părţile chivotului, înaintea preoţilor, din neamul Leviţilor, cari duceau chivotul legămîntului Domnului; erau de faţă atît străinii cît şi copiii lui Israel, jumătate în dreptul muntelui Garizim, şi jumătate în dreptul muntelui Ebal, după porunca pe care o dăduse mai înainte Moise, robul Domnului, ca să binecuvînteze pe poporul lui Israel.
Jos	8	34	Iosua a citit apoi toate cuvintele legii, binecuvîntările şi blestemurile, după cum este scris în cartea legii.
Jos	8	35	N’a rămas nimic din tot ce poruncise Moise, pe care să nu-l fi citit Iosua în faţa întregei adunări a lui Israel, în faţa femeilor, copiilor şi străinilor cari mergeau în mijlocul lor.
------------------------Iosua, capitolul 9
Jos	9	1	La auzul acestor lucruri, toţi împăraţii cari erau dincoace de Iordan, în munte şi în vale, şi pe toată coasta mării celei mari, pînă lîngă Liban, Hetiţii, Amoriţii, Cananiţii, Fereziţii, Heviţii şi Iebusiţii,
Jos	9	2	s’au unit împreună într’o înţelegere ca să lupte împotriva lui Iosua şi împotriva lui Israel.
Jos	9	3	Locuitorii din Gabaon, de partea lor, cînd au auzit ce făcuse Iosua Ierihonului şi cetăţii Ai,
Jos	9	4	au întrebuinţat un vicleşug, şi au pornit la drum cu merinde pentru călătorie. Au luat nişte saci vechi pe măgarii lor, şi nişte burdufuri vechi pentru vin, rupte şi cîrpite,
Jos	9	5	iar în picioare purtau încălţăminte veche şi cîrpită, şi erau îmbrăcaţi cu nişte haine vechi pe ei; iar toată pînea pe care o aveau pentru hrană era uscată şi mucegăise.
Jos	9	6	S’au dus la Iosua în tabără la Ghilgal, şi i-au zis lui şi tuturor celor din Israel: „Noi venim dintr’o ţară depărtată, acum deci faceţi legămînt cu noi“.
Jos	9	7	Bărbaţii lui Israel au răspuns Heviţilor acestora: „Poate că voi locuiţi în mijlocul nostru, cum să facem noi legămînt cu voi?“
Jos	9	8	Ei au zis lui Iosua: „Noi sîntem robii tăi.“ Şi Iosua le-a zis: „Cine sînteţi voi, şi de unde veniţi?“
Jos	9	9	Ei i-au răspuns: „Robii tăi vin dintr’o ţară foarte depărtată, pentru faima Domnului, Dumnezeului tău; căci am auzit vorbindu-se de El, de tot ce a făcut în Egipt,
Jos	9	10	şi de ce a făcut celor doi împăraţi ai Amoriţilor dincolo de Iordan, lui Sihon, împăratul Hesbonului, şi lui Og, împăratul Basanului, care era la Aştarot.
Jos	9	11	Şi bătrînii noştri şi toţi locuitorii din ţara noastră ne-au zis: «Luaţi cu voi merinde pentru călătorie, duceţi-vă înaintea lor, şi spuneţi-le: «Noi sîntem robii voştri; acum deci faceţi legămînt cu noi.
Jos	9	12	Iată pînea noastră: era caldă cînd am luat-o ca merinde de acasă, în ziua cînd am plecat să venim la voi, şi acum s’a uscat şi s’a mucegăit.
Jos	9	13	Burdufurile acestea de vin, cînd le-am umplut, erau noi de tot, şi iată-le s’au rupt; hainele şi încălţămintea noastră s’au învechit de lungimea prea mare a drumului“.
Jos	9	14	Bărbaţii lui Israel au luat din merindele lor, şi n’au întrebat pe Domnul.
Jos	9	15	Iosua a făcut pace cu ei, şi a încheiat un legămînt prin care trebuia să-i lase cu viaţă, şi căpeteniile adunării le-au jurat lucrul acesta.
Jos	9	16	La trei zile după încheierea acestui legămînt, copiii lui Israel au aflat că erau vecini cu ei, şi că locuiau în mijlocul lor.
Jos	9	17	Căci copiii lui Israel au plecat, şi a treia zi au ajuns la cetăţile lor; cetăţile lor erau Gabaon, Chefira, Beerot şi Chiriat-Iearim.
Jos	9	18	Dar nu i-au bătut, pentrucă fruntaşii adunării le juraseră pe Domnul, Dumnezeul lui Israel, că-i vor lăsa cu viaţă.Şi toată adunarea a cîrtit împotriva căpeteniilor.
Jos	9	19	Toate căpeteniile au zis întregei adunări: „Le-am jurat pe Domnul, Dumnezeul lui Israel, şi acum nu putem să ne atingem de ei.
Jos	9	20	Iată ce le vom face: îi vom lăsa cu viaţă, ca să n’aducem peste noi mînia Domnului, din pricina jurămîntului pe care li l-am făcut“.
Jos	9	21	„Să trăiască“, le-au zis căpeteniile. Dar au fost întrebuinţaţi la tăiat lemne şi la scos apă pentru toată adunarea, cum le spuseseră căpeteniile.
Jos	9	22	Iosua i-a chemat, şi le-a vorbit astfel: „Pentruce ne-aţi înşelat zicînd: «Sîntem foarte departe de voi», cînd voi locuiţi în mijlocul nostru?
Jos	9	23	Acum sînteţi blestemaţi, şi nu veţi înceta să fiţi în robie, să tăiaţi lemne şi să scoateţi apă pentru casa Dumnezeului meu“.
Jos	9	24	Ei au răspuns lui Iosua, şi au zis: „Robii tăi au auzit de poruncile date de Domnul, Dumnezeul tău, robului Său Moise, ca să vă dea în mînă toată ţara şi să nimicească dinaintea voastră pe toţi locuitorii ei; şi venirea voastră a băgat mare frică în noi cu privire la viaţa noastră: iată de ce am lucrat aşa.
Jos	9	25	Şi acum iată-ne în mînile tale; fă cu noi ce vei crede că este bine şi drept să faci“.
Jos	9	26	Iosua le-a făcut aşa cum hotărîse; i-a izbăvit din mîna copiilor lui Israel, cari nu i-au omorît;
Jos	9	27	dar din ziua aceea i-a pus să taie lemne şi să scoată apă pentru adunare, şi pentru altarul Domnului în locul pe care l-ar alege Domnul: ceeace fac pănă în ziua de azi.
------------------------Iosua, capitolul 10
Jos	10	1	Adoni-Ţedec, împăratul Ierusalimului, a aflat că Iosua pusese mîna pe Ai şi o nimicise cu desăvîrşire, că făcuse cetăţii Ai şi împăratului ei cum făcuse Ierihonului şi împăratului lui, şi că locuitorii Gabaonului făcuseră pace cu Israel şi erau în mijlocul lor.
Jos	10	2	Atunci i-a fost foarte mare frică; fiindcă Gabaon era o cetate mare ca una din cetăţile împărăteşti, mai mare chiar decît Ai, şi toţi bărbaţii ei erau viteji.
Jos	10	3	Adoni-Ţedec, împăratul Ierusalimului, a trimes să spună lui Hoham, împăratul Hebronului, lui Piream, împăratul Iarmutului, lui Iafia, împăratul Lachisului, şi lui Debir, împăratul Eglonului:
Jos	10	4	„Suiţi-vă la mine, şi ajutăţi-mă, ca să batem Gabaonul, căci a făcut pace cu Iosua şi cu copiii lui Israel“.
Jos	10	5	Cei cinci împăraţi ai Amoriţilor: împăratul Ierusalimului, împăratul Hebronului, împăratul Iarmutului, împăratul Lachisului, şi împăratul Eglonului, s’au adunat astfel şi s’au suit împreună cu toate oştile lor; au venit şi au tăbărît lîngă Gabaon, şi au început să lupte împotriva lui.
Jos	10	6	Oamenii din Gabaon au trimes să spună lui Iosua, în tabăra din Ghilgal: „Nu părăsi pe robii tăi, suie-te la noi în grabă, izbăveşte-ne, dă-ne ajutor; căci toţi împăraţii Amoriţilor, cari locuiesc pe munte, s’au strîns împotriva noastră“.
Jos	10	7	Iosua s’a suit din Ghilgal, el şi toţi oamenii de război cu el, şi toţi cei viteji.
Jos	10	8	Domnul a zis lui Iosua: „Nu te teme de ei, căci îi dau în mînile tale, şi niciunul din ei nu va putea să stea împotriva ta“.
Jos	10	9	Iosua a venit fără veste peste ei, după ce a mers toată noaptea dela Ghilgal.
Jos	10	10	Domnul i-a pus în învălmăşeală dinaintea lui Israel; şi Israel le-a pricinuit o mare înfrîngere la Gabaon, i-a urmărit pe drumul care suie la Bet-Horon, şi i-a bătut pînă la Azeca şi pînă la Macheda.
Jos	10	11	Pe cînd fugeau ei dinaintea lui Israel, şi se pogorau din Bet-Horon, Domnul a făcut să cadă din cer peste ei nişte pietre mari pînă la Azeca, şi au perit; cei ce au murit de pietrele grindinei au fost mai mulţi decît cei ucişi cu sabia de copiii lui Israel.
Jos	10	12	Atunci Iosua a vorbit Domnului, în ziua cînd a dat Domnul pe Amoriţi în mînile copiilor lui Israel, şi a zis în faţa lui Israel:„Opreşte-te, soare, asupra Gabaonului,Şi tu, lună, asupra văii Aialonului!“
Jos	10	13	Şi soarele s’a oprit, şi luna şi-a întrerupt mersul,Pînă ce poporul şi-a răzbunat pe vrăjmaşii lui.Lucrul acesta nu este scris oare în Cartea Dreptului?Soarele s’a oprit în mijlocul cerului, şi nu s’a grăbit să apună, aproape o zi întreagă.
Jos	10	14	N’a mai fost nici o zi ca aceea, nici înainte nici după aceea, cînd Domnul să fi ascultat glasul unui om; căci Domnul lupta pentru Israel.
Jos	10	15	Şi Iosua şi tot Israelul împreună cu el, s’a întors în tabără la Ghigal.
Jos	10	16	Cei cinci împăraţi au fugit, şi s’au ascuns într’o peşteră la Macheda.
Jos	10	17	S’a spus lucrul acesta lui Iosua, zicînd: „Cei cinci împăraţi se află ascunşi într’o peşteră la Macheda“.
Jos	10	18	Iosua a zis: „Prăvăliţi nişte petre mari la intrarea peşterii, şi puneţi nişte oameni să-i păzească.
Jos	10	19	Şi voi nu vă opriţi, ci urmăriţi pe vrăjmaşii voştri, şi bateţi-i pe dinapoi; nu-i lăsaţi să intre în cetăţile lor, căci Domnul, Dumnezeul vostru, i-a dat în mînile voastre.“
Jos	10	20	După ce Iosua şi copiii lui Israel le-au pricinuit o foarte mare înfrîngere, şi i-au bătut cu desăvîrşire, ceice au putut scăpa au intrat în cetăţile întărite,
Jos	10	21	şi tot poporul s’a întors liniştit în tabără la Iosua în Macheda, fără ca cineva să fi crîcnit cu limba lui împotriva copiilor lui Israel.
Jos	10	22	Iosua a zis atunci: „Deschideţi intrarea peşterii, scoateţi afară din ea pe cei cinci împăraţi, şi aduceţi-i la mine.“
Jos	10	23	Ei au făcut aşa, şi au adus la el pe cei cinci împăraţi, pe cari-i scoseseră din peşteră: pe împăratul Ierusalimului, pe împărtul Hebronului, pe împăratul Iarmutului, pe împăratul Lachisului, şi pe împăratul Eglonului.
Jos	10	24	După ce au adus pe aceşti împăraţi înaintea lui Iosua, Iosua a chemat pe toţi bărbaţii lui Israel, şi a zis căpeteniilor oamenilor de război, cari merseseră cu el: „Apropiaţi-vă şi puneţi-vă picioarele pe grumajii împăraţilor acestora.“ Ei s’au apropiat, şi au pus picioarele pe grumajii lor.
Jos	10	25	Iosua le-a zis: „Nu vă temeţi şi nu vă spăimîntaţi, ci întăriţi-vă şi îmbărbătaţi-vă, căci aşa va face Domnul tuturor vrăjmaşilor voştri împotriva cărora vă veţi lupta“.
Jos	10	26	După aceea, Iosua i-a lovit, şi i-a omorît; i-a spînzurat de cinci copaci, şi au rămas spînzuraţi de copaci pînă seara.
Jos	10	27	Pela apusul soarelui, Iosua a poruncit să-i pogoare din copaci, i-au aruncat în peştera în care se ascunseseră, şi au pus la intrarea peşterii nişte pietre mari, cari au rămas acolo pînă în ziua de azi.
Jos	10	28	Iosua a luat Macheda chiar în ziua aceea, şi a trecut-o prin ascuţişul săbiei; a nimicit cu desăvîrşire pe împărat, cetatea şi pe toţi cei ce se aflau în ea; n’a lăsat să scape niciunul, şi împăratului din Macheda i-a făcut cum făcuse împăratului Ierihonului.
Jos	10	29	Iosua, şi tot Israelul împreună cu el, a trecut din Macheda la Libna, şi a dat luptă împotriva Libnei.
Jos	10	30	Domnul a dat-o şi pe ea, împreună cu împăratul ei, în mînile lui Israel, şi a trecut-o prin ascuţişul săbiei, pe ea şi pe toţi ceice se găseau în ea; n’a lăsat să scape niciunul, şi a făcut împăratului ei cum făcuse împăratului Ierihonului.
Jos	10	31	Iosua, şi tot Israelul împreună cu el, a trecut din Libna în Lachis, a tăbărît înaintea ei, şi a început lupta împotriva ei.
Jos	10	32	Domnul a dat cetatea Lachis în mînile lui Israel, care a luat-o a doua zi, şi a trecut-o prin ascuţişul săbiei, pe ea şi pe toţi cei ce se aflau în ea, cum făcuse cu Libna.
Jos	10	33	Atunci Horam, împăratul Ghezerului, s’a suit ca să dea ajutor Lachisului. Iosua l-a bătut, pe el şi pe poporul lui, fără să lase pe cineva să scape.
Jos	10	34	Iosua, şi tot Israelul împreună cu el, a trecut din Lachis la Eglon; au tăbărît înaintea ei, şi au început lupta.
Jos	10	35	Au luat-o în aceeaş zi, şi au trecut-o prin ascuţişul săbiei, pe ea şi pe toţi ceice se aflau în ea; Iosua a nimicit-o cu desăvîrşire chiar în ziua aceea, cum făcuse cu Lachis.
Jos	10	36	Iosua, şi tot Israelul împreună cu el, s’a suit din Eglon la Hebron, şi au început lupta împotriva lui.
Jos	10	37	L-au luat, şi l-au trecut prin ascuţişul săbiei, pe el, pe împăratul lui, toate cetăţile cari ţineau de el, şi pe toţi ceice se aflau în el; Iosua n’a lăsat pe niciunul să scape, cum făcuse cu Eglonul, şi l-a nimicit cu desăvîrşire împreună cu toţi ceice se aflau în el.
Jos	10	38	Iosua, şi tot Israelul împreună cu el, s’a îndreptat împotriva Debirului, şi a început lupta împotriva lui.
Jos	10	39	L-a luat, pe el, pe împăratul lui, şi toate cetăţile cari ţineau de el; le-au trecut prin ascuţişul săbiei, şi au nimicit cu desăvîrşire pe toţi cei ce se aflau în ele, fără să lase să scape vreunul; Iosua a făcut Debirului şi împăratului lui cum făcuse Hebronului şi cum făcuse Libnei şi împăratului ei.
Jos	10	40	Iosua a bătut astfel toată ţara, muntele, partea de miazăzi, cîmpia şi costişele, şi a bătut pe toţi împăraţii; n’a lăsat să scape nimeni, şi a nimicit cu desăvîrşire tot ce avea suflare, cum poruncise Domnul, Dumnezeul lui Israel.
Jos	10	41	Iosua i-a bătut dela Cades-Barnea pînă la Gaza, a bătut toată ţara Gosen pînă la Gabaon.
Jos	10	42	Iosua a luat în acelaş timp pe toţi împăraţii aceia şi ţara lor, căci Domnul, Dumnezeul lui Israel, lupta pentru Israel.
Jos	10	43	Şi Iosua, şi tot Israelul împreună cu el, s’a întors în tabără la Ghilgal.
------------------------Iosua, capitolul 11
Jos	11	1	Iabin, împăratul Haţorului, auzind de aceste lucruri, a trimes soli la Iobab, împăratul Madonului, la împăratul Şimronului, la împăratul Acşafului,
Jos	11	2	la împăraţii cari erau la miază noapte de munte, în cîmpia dela miazăzi de Chineret, în vale, şi pe înălţimile Dorului la apus,
Jos	11	3	Cananiţilor dela răsărit şi dela apus, Amoriţilor, Hetiţilor, Fereziţilor, Iebusiţilor în munte, şi Heviţilor la poalele Hermonului în ţara Miţpa.
Jos	11	4	Au ieşit, ei şi toate oştirile lor împreună cu ei, alcătuind un popor fără număr, ca nisipul care este pe marginea mării, şi avînd cai şi cară în foarte mare număr.
Jos	11	5	Toţi împăraţii aceştia au hotărît un loc de întîlnire, şi au venit de au tăbărît împreună la apele Merom, ca să lupte împotriva lui Israel.
Jos	11	6	Domnul a zis lui Iosua: „Nu te teme de ei, căci mîne, pe vremea aceasta, îi voi da bătuţi pe toţi înaintea lui Israel. Cailor să le tai vinele picioarelor, iar carăle lor să le arzi în foc“.
Jos	11	7	Iosua, cu toţi oamenii lui de război, au venit pe neaşteptate peste ei la apele Merom, şi s’au năpustit în mijlocul lor.
Jos	11	8	Domnul i-a dat în mînile lui Israel; ei i-au bătut şi i-au urmărit pînă la Sidonul cel mare, pînă la Misrefot-Maim, şi pînă în valea Miţpa la răsărit; i-au bătut, fără să lase să scape vreunul.
Jos	11	9	Iosua le-a făcut cum îi spusese Domnul: cailor le-a tăiat vinele picioarelor, iar carăle lor le-a ars în foc.
Jos	11	10	La întoarcere, şi în acelaş timp, Iosua a luat Haţorul, şi a trecut prin sabie pe împăratul lui. Haţorul era mai înainte capitala tuturor acestor împărăţii.
Jos	11	11	Au trecut prin ascuţişul săbiei şi au nimicit cu desăvîrşire pe toţi ceice se găseau în el: n’a rămas nimic din ce avea suflare de viaţă, şi au pus foc Haţorului.
Jos	11	12	Iosua a luat deasemenea toate cetăţile împăraţilor acelora, şi pe toţi împăraţii lor i-a trecut prin ascuţişul săbiei, şi i-a nimicit cu desăvîrşire, cum poruncise Moise, robul Domnului.
Jos	11	13	Dar Israel n’a ars niciuna din cetăţile aşezate pe dealuri, afară numai de Haţor, care a fost ars de Iosua.
Jos	11	14	Copiii lui Israel au păstrat pentru ei toată prada cetăţilor acelora şi vitele; dar au trecut prin ascuţişul săbiei pe toţi oamenii, pînă i-au nimicit, fără să lase ceva din ce are suflare de viaţă.
Jos	11	15	Iosua a împlinit poruncile date de Domnul robului Său Moise, şi de Moise lui Iosua; n’a lăsat nimic neîmplinit din tot ce poruncise lui Moise Domnul.
Jos	11	16	Astfel Iosua a luat toată ţara aceasta, muntele, toată partea de miazăzi, toată ţara Gosen, valea, cîmpia, muntele lui Israel şi văile lui,
Jos	11	17	dela muntele cel pleşuv care se înalţă spre Seir pînă la Baal-Gad, în valea Libanului, la poalele muntelui Hermon. A luat pe toţi împăraţii lor, i-a bătut şi i-a omorît.
Jos	11	18	Războiul, pe care l-a purtat Iosua împotriva tuturor acestor împăraţi, a ţinut multă vreme.
Jos	11	19	N’a rămas nicio cetate, care să fi făcut pace cu copiii lui Israel, afară de Heviţi, cari locuiau în Gabaon; pe toate le-au luat prin luptă.
Jos	11	20	Căci Domnul a îngăduit ca popoarele acelea să-şi împetrească inima şi să lupte împotriva lui Israel, pentru ca Israel să le nimicească cu desăvîrşire, fără să aibă milă de ele, şi să le nimicească, după cum poruncise lui Moise Domnul.
Jos	11	21	În acelaş timp, Iosua a pornit, şi a nimicit pe Anachimi, din muntele Hebronului, din Debir, din Anab, din tot muntele lui Iuda şi din tot muntele lui Israel; Iosua i-a nimicit cu desăvîrşire, împreună cu cetăţile lor.
Jos	11	22	N’au rămas deloc Anachimi în ţara copiilor lui Israel; n’au rămas decît la Gaza, la Gat şi la Asdod.
Jos	11	23	Iosua a pus stăpînire deci pe toată ţara, potrivit cu tot ce spusese lui Moise Domnul. Şi Iosua a dat-o de moştenire lui Israel, fiecăruia i-a dat partea lui, după seminţiile lor. Apoi ţara s’a odihnit de război.
------------------------Iosua, capitolul 12
Jos	12	1	Iată împăraţii pe cari i-au bătut copiii lui Israel, şi a căror ţară au luat-o în stăpînire de cealaltă parte a Iordanului, spre răsăritul soarelui, dela pîrîul Arnon pînă la muntele Hermonului, cu toată cîmpia de la răsărit:
Jos	12	2	Pe Sihon, împăratul Amoriţilor, care locuia la Hesbon. Stăpînirea lui se întindea dela Aroer, care este pe malul pîrîului Arnon, şi, dela mijlocul pîrîului, peste jumătate din Galaad, pînă la pîrîul Iaboc, hotarul copiilor lui Amon;
Jos	12	3	dela cîmpie pînă la marea Chineret la răsărit, şi pînă la marea cîmpiei, care este marea Sărată, la răsărit, spre Bet-Ieşimot; şi dela miazăzi, subt poalele muntelui Pisga.
Jos	12	4	Pe Og, împăratul Basanului, singura rămăşiţă a Refaimiţilor, cari locuiau la Aştarot şi la Edrei.
Jos	12	5	Stăpînirea lui se întindea peste muntele Hermonului, peste Salca, peste tot Basanul, pînă la hotarul Gheşuriţilor şi Maacatiţilor, şi peste jumătate din Galaad, hotarul lui Sihon, împăratul Hesbonului.
Jos	12	6	Moise, robul Domnului, şi copiii lui Israel, i-au bătut; şi Moise, robul Domnului, le-a dat ţara lor în stăpînirea Rubeniţilor, Gadiţilor, şi la jumătate din seminţia lui Manase.
Jos	12	7	Iată împăraţii pe cari i-au bătut Iosua şi copiii lui Israel dincoace de Iordan, la apus, dela Baal-Gad în valea Libanului pînă la muntele cel pleşuv, care se înalţă spre Seir. Iosua a dat ţara lor în stăpînire seminţiilor lui Israel, fiecăreia i-a dat partea ei,
Jos	12	8	în munte, în vale, în cîmpie, pe costişe, în pustie, şi în partea de miazăzi ţara Hetiţilor, Amoriţilor, Cananiţilor, Fereziţilor, Heviţilor şi Iebusiţilor.
Jos	12	9	Împăratul Ierihonului, unul; împăratul din Ai, lîngă Betel, unul;
Jos	12	10	împăratul Ierusalimului, unul; împăratul Hebronului, unul;
Jos	12	11	împăratul Iarmutului, unul; împăratul din Lachis, unul;
Jos	12	12	împăratul Eglonului, unul; împăratul Ghezerului, unul;
Jos	12	13	împăratul Debirului unul; împăratul Ghederului, unul;
Jos	12	14	împăratul din Horma, unul; împăratul Aradului, unul;
Jos	12	15	împăratul Libnei, unul; împăratul Adulamului, unul;
Jos	12	16	împăratul din Macheda, unul; împăratul Betelului, unul;
Jos	12	17	împăratul Tapuahului, unul; împăratul Heferului, unul;
Jos	12	18	împăratul Afecului, unul; împăratul Laşaronului, unul;
Jos	12	19	împăratul Madonului, unul; împăratul Haţorului, unul;
Jos	12	20	împăratul Şimron-Meronului, unul; împăratul Acşafului, unul;
Jos	12	21	împăratul Taanacului, unul; împăratul din Meghido, unul;
Jos	12	22	împăratul din Chedeş, unul; împăratul Iocneamului, la Carmel, unul;
Jos	12	23	împăratul Dorului, pe înălţimile Dorului, unul; împăratul Goimului, lîngă Ghilgal, unul;
Jos	12	24	împăratul din Tirţa, unul. Peste tot treizeci şi unu de împăraţi.
------------------------Iosua, capitolul 13
Jos	13	1	Iosua era bătrîn, înaintat în vîrstă. Domnul i-a zis atunci: „Tu ai îmbătrînit, ai înaintat în vîrstă, şi ţara care-ţi mai rămîne de supus este foarte mare.
Jos	13	2	Iată ţara care mai rămîne: toate ţinuturile Filistenilor şi tot ţinutul Gheşuriţilor,
Jos	13	3	dela Şihor, care curge înaintea Egiptului, pînă la hotarul Ecronului la miazănoapte, ţinut care trebuie socotit drept cananit, şi care este stăpînit de cei cinci domnitori ai Filistenilor: cel din Gaza, cel din Asdod, cel din Ascalon, cel din Gat şi cel din Ecron, şi de Aviţi;
Jos	13	4	începînd dela miazăzi, toată ţara Cananiţilor, şi Meara, care este a Sidoniţilor, pînă la Afec, pînă la hotarul Amoriţilor;
Jos	13	5	ţara Ghibliţilor şi tot Libanul spre răsăritul soarelui, dela Baal-Gad, la poalele muntelui Hermon, pînă la intrarea Hamatului;
Jos	13	6	toţi locuitorii de pe munte, dela Liban pînă la Misrefot-Maim, toţi Sidoniţii. Eu îi voi izgoni dinaintea copiilor lui Israel. Dă numai ţara aceasta de moştenire prin sorţi lui Israel, cum ţi-am poruncit;
Jos	13	7	şi împarte acum ţara aceasta ca moştenire între cele nouă seminţii şi între jumătate din seminţia lui Manase“.
Jos	13	8	Rubeniţii şi Gadiţii, cu cealaltă jumătate din seminţia lui Manase, şi-au primit moştenirea, pe care le-a dat-o Moise de cealaltă parte a Iordanului, la răsărit, cum le-a dat-o Moise, robul Domnului:
Jos	13	9	dela Aroer, care este pe malurile pîrîului Arnon, şi dela cetatea care este în mijlocul văii, toată cîmpia Medeba, pînă la Dibon;
Jos	13	10	toate cetăţile lui Sihon, împăratul Amoriţilor, care domnea la Hesbon, pînă la hotarul copiilor lui Amon;
Jos	13	11	Galaadul, ţinutul Gheşuriţilor şi al Maacatiţilor, tot muntele Hermonului, şi tot Basanul, pînă la Salca;
Jos	13	12	toată împărăţia lui Og în Basan, care domnea în Aştarot şi în Edrei, şi care era singura rămăşiţă a Refaimiţilor. Moise a bătut pe aceşti împăraţi, şi i-a izgonit.
Jos	13	13	Dar copiii lui Israel n’au izgonit pe Gheşuriţi şi pe Maacatiţi, cari au locuit în mijlocul lui Israel pînă în ziua de azi.
Jos	13	14	Seminţia lui Levi a fost singura căreia Moise nu i-a dat parte de moştenire; jertfele mistuite de foc înaintea Domnului, Dumnezeului lui Israel, aceasta a fost moştenirea lui, cum îi spusese El.
Jos	13	15	Moise dăduse seminţiei fiilor lui Ruben o parte de moştenire, după familiile lor.
Jos	13	16	Ei au avut ca ţinut al lor: dela Aroer, care este pe malurile pîrîului Arnon, şi cetatea care este în mijlocul văii, toată cîmpia de lîngă Medeba,
Jos	13	17	Hesbonul, şi toate cetăţile lui din cîmpie, Dibonul, Bamot-Baal, Bet-Baal-Meon,
Jos	13	18	Iahaţ, Chedemot, Mefaat,
Jos	13	19	Chiriataim, Sibma, Ţeret-Haşahar, pe muntele văii,
Jos	13	20	Bet-Peor, poalele muntelui Pisga, Bet-Ieşimot,
Jos	13	21	toate cetăţile cîmpiei, şi toată împărăţia lui Sihon, împăratul Amoriţilor, care domnea la Hesbon: Moise îl bătuse, pe el şi pe domnitorii Madianului, pe Evi, Rechem, Ţur, Hur şi Reba, domnitori cari se trăgeau din Sihon, şi cari locuiau în ţară.
Jos	13	22	Între cei pe cari i-au ucis copiii lui Israel, nimiciseră cu sabia şi pe ghicitorul Balaam, fiul lui Beor.
Jos	13	23	Hotarul ţinutului fiilor lui Ruben era Iordanul. Aceasta este moştenirea fiilor lui Ruben, după familiile lor: cetăţile şi satele lor.
Jos	13	24	Moise dăduse seminţiei lui Gad, fiilor lui Gad, o parte de moştenire, după familiile lor.
Jos	13	25	Ţinutul lor a fost Iaezerul, toate cetăţile Galaadului, jumătate din ţara copiilor lui Amon pînă la Aroer, faţă în faţă cu Raba,
Jos	13	26	dela Hesbon pînă la Ramat-Miţpe şi Betonim, dela Mahanaim pînă la hotarul Debirului,
Jos	13	27	şi, în vale, Bet-Haram, Bet-Nimra, Sucot şi Ţafon, rămăşiţă din împărăţia lui Sihon, împăratul Hesbonului, avînd ca hotar Iordanul pînă la marginea mării Chineret, de cealaltă parte a Iordanului, la răsărit.
Jos	13	28	Aceasta este moştenirea fiilor lui Gad, după familiile lor: cetăţile şi satele lor.
Jos	13	29	Moise dăduse la jumătate din seminţia lui Manase, fiilor lui Manase, o parte de moştenire după familiile lor.
Jos	13	30	Ţinutul lor a fost: dela Mahanaim, tot Basanul, toată împărăţia lui Og, împăratul Basanului, şi toate tîrguşoarele lui Iair în Basan, şasezeci de cetăţi.
Jos	13	31	Jumătate din Galaad, Aştarot şi Edrei, cetăţi din împărăţia lui Og, în Basan, au căzut fiilor lui Machir, fiul lui Manase, adică la jumătate din fiii lui Machir, după familiile lor.
Jos	13	32	Acestea sînt părţile de moştenire pe cari le-a dat Moise, cînd era în cîmpia Moabului, de cealaltă parte a Iordanului, în faţa Ierihonului, la răsărit.
Jos	13	33	Moise n’a dat nici o moştenire seminţiei lui Levi; Domnul, Dumnezeul lui Israel, este moştenirea lui, cum îi spusese El.
------------------------Iosua, capitolul 14
Jos	14	1	Iată locurile pe cari le-au primit copiii lui Israel ca moştenire în ţara Canaanului, pe cari li le-au împărţit între ei preotul Eleazar, Iosua, fiul lui Nun, şi căpeteniile de familie ale seminţiilor copiilor lui Israel.
Jos	14	2	Împărţirea s’a făcut prin sorţi, cum poruncise Domnul prin Moise, pentru cele nouă seminţii şi jumătate.
Jos	14	3	Căci Moise dăduse o moştenire celor două seminţii şi jumătate de cealaltă parte a Iordanului; dar Leviţilor nu le dăduse moştenire printre ei.
Jos	14	4	Fiii lui Iosif, alcătuiau două seminţii: Manase şi Efraim; şi Leviţilor nu li s’a dat parte în ţară, afară de cetăţile pentru locuit, cu locurile goale dimprejurul lor pentru turmele şi averile lor.
Jos	14	5	Copiii lui Israel au făcut întocmai după poruncile pe cari le dăduse lui Moise Domnul, şi au împărţit ţara.
Jos	14	6	Fiii lui Iuda s’au apropiat de Iosua, la Ghilgal; şi Caleb, fiul lui Iefune, Chenizitul, i-a zis: „Ştii ce a spus Domnul lui Moise, omul lui Dumnezeu, cu privire la mine şi cu privire la tine, la Cades-Barnea.
Jos	14	7	Eram în vîrstă de patruzeci de ani cînd m’a trimes Moise, robul Domnului, din Cades-Barnea, ca să iscodesc ţara, şi i-am adus ştiri aşa cum îmi spunea inima mea curată.
Jos	14	8	Fraţii mei cari se suiseră împreună cu mine au tăiat inima poporului, dar eu am urmat în totul calea Domnului, Dumnezeului meu.
Jos	14	9	Şi în ziua aceea Moise a jurat, şi a zis: „Ţara în care a călcat piciorul tău, va fi moştenirea ta pe vecie, pentru tine şi pentru copiii tăi, pentrucă ai urmat în totul voia Domnului, Dumnezeului meu“.
Jos	14	10	Acum iată că Domnul m’a ţinut în viaţă, cum a spus. Sînt patruzeci şi cinci de ani decînd vorbea Domnul astfel lui Moise, cînd umbla Israel prin pustie; şi acum iată că azi sînt în vîrstă de optzeci şi cinci de ani.
Jos	14	11	Şi astăzi, sînt tot aşa de tare ca în ziua cînd m’a trimes Moise; am tot atîta putere cît aveam atunci, fie pentru luptă, fie pentru ca să merg în fruntea voastră.
Jos	14	12	Dă-mi dar muntele acesta despre care a vorbit Domnul pe vremea aceea; căci ai auzit atunci că acolo sînt Anachimi, şi că sînt cetăţi mari şi întărite. Domnul va fi, poate, cu mine, şi-i voi izgoni, cum a spus Domnul“.
Jos	14	13	Iosua a binecuvîntat pe Caleb, fiul lui Iefune, şi i-a dat ca moştenire Hebronul.
Jos	14	14	Astfel Caleb, fiul lui Iefune, Chenizitul, a avut de moştenire pînă în ziua de azi Hebronul, pentrucă urmase în totul calea Domnului, Dumnezeului lui Israel.
Jos	14	15	Hebronul se chema mai înainte Chiriat-Arba: Arba fusese omul cel mai mare dintre Anachimi. Şi ţara s’a odihnit de război.
------------------------Iosua, capitolul 15
Jos	15	1	Partea căzută prin sorţi seminţiei fiilor lui Iuda, după familiile lor, se întindea spre hotarul Edomului pînă la pustia Ţin, la miazăzi. Acesta a fost hotarul cel mai de miazăzi.
Jos	15	2	Astfel, hotarul lor de miazăzi pornea dela capătul mării Sărate, dela sînul care caută spre miazăzi.
Jos	15	3	Ieşea spre miazăzi de suişul Acrabim, trecea prin Ţin, şi se suia la miazăzi de Cades-Barnea; de acolo trecea înainte prin Heţron, suia spre Adar, şi se întorcea la Carcaa;
Jos	15	4	trecea apoi prin Aţmon, mergea pînă la pîrîul Egiptului, şi ieşea la mare. Acesta să vă fie hotarul de miazăzi.
Jos	15	5	Hotarul de răsărit era marea Sărată pînă la îmbucătura Iordanului.Hotarul de miazănoapte pornea dela sînul mării care este la îmbucătura Iordanului.
Jos	15	6	Suia spre Bet-Hogla, trecea pela miazănoapte de Bet-Araba, şi se ridica pînă la piatra lui Bohan, fiul lui Ruben;
Jos	15	7	suia mai departe la Debir, la o depărtare bunicică de valea Acor, şi se îndrepta spre miazănoapte înspre Ghilgal, care este în faţa suişului Adumim la miazăzi de pîrîu. Trecea pe lîngă apele En-Şemeş, şi mergea pînă la En-Roguel.
Jos	15	8	Suia deacolo prin valea Ben-Hinom în spre miazăzi de Iebus, care este Ierusalimul; apoi se ridica pînă în vîrful muntelui, care este în dreptul văii Hinom la apus, şi la capătul văii Refaimiţilor la miazănoapte.
Jos	15	9	Din vîrful muntelui, hotarul se întindea pînă la izvorul apelor Neftoah, ieşea la cetăţile muntelui Efron, şi trecea prin Baala, sau Chiriat-Iearim.
Jos	15	10	Din Baala se întorcea la apus spre muntele Seir, trecea prin partea de miazănoapte a muntelui Iearim, sau Chesalon, se pogora la Bet-Şemeş, şi trecea prin Timna.
Jos	15	11	Apoi ieşea în laturea de miazănoapte a Ecronului, se întindea spre Şicron, trecea prin muntele Baala, ajungea pînă la Iabneel şi ieşea la mare.
Jos	15	12	Hotarul de apus era marea cea mare şi ţărmul ei. Acestea au fost, dejur împrejur, hotarele fiilor lui Iuda, după familiile lor.
Jos	15	13	Lui Caleb, fiul lui Iefune, i-au dat o parte în mijlocul fiilor lui Iuda, cum poruncise lui Iosua Domnul; lui i-au dat Chiriat-Arba, adică Hebronul: Arba era tatăl lui Anac.
Jos	15	14	Caleb a izgonit de acolo pe cei trei fii ai lui Anac: Şeşai, Ahiman şi Talmai, copiii lui Anac.
Jos	15	15	De acolo s’a suit împotriva locuitorilor Debirului: Debirul se numea mai înainte Chiriat-Sefer.
Jos	15	16	Caleb a zis: „Celui ce va bate cetatea Chiriat-Sefer şi o va lua, îi voi da de nevastă pe fiică-mea Acsa.“
Jos	15	17	Otniel, fiul lui Chenaz, fratele lui Caleb, a pus mîna pe ea; şi Caleb i-a dat de nevastă pe fiică-sa Acsa.
Jos	15	18	După ce a intrat ea la Otniel, l-a sfătuit să ceară dela tatăl ei un ogor. Ea s’a pogorît de pe măgarul ei, şi Caleb i-a zis: „Ce vrei?“
Jos	15	19	Ea a răspuns: „Fă-mi un dar, căci mi-ai dat un pămînt secetos; dă-mi şi izvoare de apă.“ Şi el i-a dat izvoarele de sus şi izvoarele de jos.
Jos	15	20	Aceasta a fost moştenirea fiilor lui Iuda, după familiile lor.
Jos	15	21	Cetăţile aşezate în ţinutul dela miazăzi, la marginea cea mai depărtată a seminţiei fiilor lui Iuda, spre hotarul Edomului, erau: Cabţeel, Eder, Iagur,
Jos	15	22	China, Dimona, Adada,
Jos	15	23	Chedeş, Haţor, Itnan,
Jos	15	24	Zif, Telem, Bealot,
Jos	15	25	Haţor-Hadata, Cheriot-Heţron, care este Haţor,
Jos	15	26	Amam, Şema, Molada,
Jos	15	27	Haţar-Gada, Heşmon, Bet-Palet,
Jos	15	28	Haţar-Şual, Beer-Şeba, Biziotia,
Jos	15	29	Baala, Iim, Aţem,
Jos	15	30	Eltolad, Chesil, Horma,
Jos	15	31	Ţiclag, Madmana, Sansana,
Jos	15	32	Lebaot, Şilhim, Ain, şi Rimon. Toate cetăţile: douăzeci şi nouă, împreună cu satele lor.
Jos	15	33	În cîmpie: Eştaol, Ţorea, Aşna,
Jos	15	34	Zanoah, En-Ganim, Tapuah, Enam,
Jos	15	35	Iarmut, Adulam, Soco, Azeca,
Jos	15	36	Şaaraim, Aditaim, Ghedera, şi Ghederotaim; patruzeci de cetăţi, şi satele lor.
Jos	15	37	Ţenan, Hadaşa, Migdal-Gad,
Jos	15	38	Dilean, Miţpe, Iocteel,
Jos	15	39	Lachis, Boţcat, Eglon,
Jos	15	40	Cabon, Lahmas, Chitliş,
Jos	15	41	Ghederot, Bet-Dagon, Naama, şi Macheda; şasesprezece cetăţi, şi satele lor.
Jos	15	42	Libna, Eter, Aşan,
Jos	15	43	Iiftah, Aşna, Neţib,
Jos	15	44	Cheila, Aczib, şi Mareşa; nouă cetăţi, şi satele lor.
Jos	15	45	Ecron, cetăţile şi satele lui;
Jos	15	46	dela Ecron şi la apus, toate cetăţile de lîngă Asdod, şi satele lor,
Jos	15	47	Asdod, cetăţile şi satele lui; Gaza, cetăţile şi satele ei, pînă la pîrîul Egiptului, şi la marea cea mare, care slujeşte ca hotar.
Jos	15	48	În munte: Şamir, Iatir, Soco,
Jos	15	49	Dana, Chiriat-Sana, care este Debirul,
Jos	15	50	Anab, Eştemo, Anim,
Jos	15	51	Gosen, Holon, şi Ghilo, unsprezece cetăţi şi satele lor.
Jos	15	52	Arab, Duma, Eşean,
Jos	15	53	Janum, Bet-Tapuah, Afeca,
Jos	15	54	Humta, Chiriat-Arba, care este Hebronul, şi Ţior; nouă cetăţi, şi satele lor.
Jos	15	55	Maon, Carmel, Zif, Iuta,
Jos	15	56	Iizreel, Iocdeam, Zanoah,
Jos	15	57	Cain, Ghibea, şi Timna; zece cetăţi şi satele lor.
Jos	15	58	Halhul, Bet-Ţur, Ghedor,
Jos	15	59	Maarat, Bet-Anot, şi Eltecon; şase cetăţi şi satele lor.
Jos	15	60	Chiriat-Baal, care este Chiriat-Iearim, şi Raba; două cetăţi, şi satele lor.
Jos	15	61	În pustie: Bet-Araba, Midin, Secaca,
Jos	15	62	Nibşan, Ir-Hamelah, şi En-Ghedi; şase cetăţi şi satele lor.
Jos	15	63	Fiii lui Iuda n’au putut izgoni pe Iebusiţii cari locuiau la Ierusalim; şi Iebusiţii au locuit cu fiii lui Iuda la Ierusalim pînă în ziua de azi.
------------------------Iosua, capitolul 16
Jos	16	1	Partea căzută la sorţi fiilor lui Iosif se întindea dela Iordan, lîngă Ierihon, spre apele Ierihonului, la răsărit. Hotarul urma pustia care se ridică dela Ierihon la Betel prin munte.
Jos	16	2	Mergea mai departe dela Betel la Luz, şi trecea spre hotarul Archiţilor prin Atarot.
Jos	16	3	Apoi se pogora la apus spre hotarul Iafletiţilor, pînă la hotarul Bet-Horonului de jos şi pînă la Ghezer, ieşind la mare.
Jos	16	4	Acolo şi-au primit moştenirea fiii lui Iosif: Manase şi Efraim.
Jos	16	5	Iată hotarele fiilor lui Efraim, după familiile lor.Hotarul moştenirii lor era, la răsărit, Atarot-Adar pînă la Bet-Horonul de sus.
Jos	16	6	Ieşea spre mare la Micmetat în partea de miazănoapte, se întorcea la răsărit pînă la Taanat-Silo, şi trecea în spre răsărit prin Ianoah.
Jos	16	7	Din Ianoah pogora la Atarot şi la Naarata, atingea Ierihonul, şi mergea pînă la Iordan.
Jos	16	8	Din Tapuah mergea spre apus pînă la pîrîul Cana, şi ieşea la mare.Aceasta a fost moştenirea seminţiei fiilor lui Efraim, după familiile lor.
Jos	16	9	Fiii lui Efraim aveau şi cetăţi deosebite în mijlocul moştenirii fiilor lui Manase, toate cu satele lor.
Jos	16	10	Ei n’au izgonit pe Cananiţii cari locuiau în Ghezer, şi Cananiţii au locuit în mijlocul lui Efraim pînă în ziua de azi, dar au fost puşi să plătească un bir.
------------------------Iosua, capitolul 17
Jos	17	1	O parte a căzut prin sorţi seminţiei lui Manase, căci el era întîiul născut al lui Iosif. Machir, întîiul născut al lui Manase şi tatăl lui Galaad, avusese Galaadul şi Basanul, pentru că era un bărbat de război.
Jos	17	2	Au dat prin sorţi o parte celorlalţi fii ai lui Manase, după familiile lor, fiilor lui Abiezer, fiilor lui Helec, fiilor lui Asriel, fiilor lui Sihem, fiilor lui Hefer, fiilor lui Şemida: aceştia sînt copiii de parte bărbătească ai lui Manase, fiul lui Iosif, după familiile lor.
Jos	17	3	Ţelofhad, fiul lui Hefer, fiul lui Galaad, fiul lui Machir, fiul lui Manase, n’a avut fii, dar a avut fiice, ale căror nume sînt acestea: Mahla, Noa, Hogla, Milca şi Tirţa.
Jos	17	4	Ele s’au înfăţişat înaintea preotului Eleazar, înaintea lui Iosua, fiul lui Nun, şi înaintea mai marilor, şi au zis: „Domnul a poruncit lui Moise să ne dea o moştenire între fraţii noştri.“ Şi li s’a dat, după porunca Domnului, o moştenire între fraţii tatălui lor.
Jos	17	5	Au căzut zece părţi lui Manase, afară de ţara Galaadului şi a Basanului, care este de cealaltă parte a Iordanului.
Jos	17	6	Căci fetele lui Manase au avut o moştenire între fiii lui, şi ţara Galaadului a fost pentru ceilalţi fii ai lui Manase.
Jos	17	7	Hotarul lui Manase se întindea de la Aşer pînă la Micmetat, care este la răsărit de Sihem, şi ducea la dreapta pînă la locuitorii din En-Tapuah.
Jos	17	8	Ţara Tapuahului era a fiilor lui Manase, dar Tapuahul de pe hotarul lui Manase era al fiilor lui Efraim.
Jos	17	9	Hotarul se pogora pînă la pîrîul Cana, la miazăzi de pîrîu. Cetăţile acestea ale lui Efraim erau în mijlocul cetăţilor lui Manase. Hotarul lui Manase era pe partea de miazănoapte a pîrîului şi ieşea la mare.
Jos	17	10	Ţinutul dela miazăzi era al lui Efraim, cel dela miazănoapte al lui Manase, şi marea le slujea ca hotar; la miazănoapte se întîlneau cu Aşer şi la răsărit cu Isahar.
Jos	17	11	Manase stăpînea în Isahar şi în Aşer: Bet-Şean cu satele lui, Ibleam cu satele lui, locuitorii Dorului cu satele lui, locuitorii din En-Dor cu satele lui, locuitorii din Taanac cu satele lui, şi locuitorii din Meghido cu satele lui, cele trei Înălţimi.
Jos	17	12	Fiii lui Manase n’au putut să izgonească pe locuitorii din aceste cetăţi, şi Cananiţii au izbutit astfel să rămînă în ţara aceasta.
Jos	17	13	Cînd copiii lui Israel au fost destul de tari, au supus pe Cananiţi la un bir, dar nu i-au izgonit.
Jos	17	14	Fiii lui Iosif au vorbit lui Iosua, şi i-au zis: „Pentruce ne-ai dat de moştenire numai un sorţ şi numai o parte, cînd noi sîntem un popor mare la număr şi Domnul ne-a binecuvîntat pînă acum?“
Jos	17	15	Iosua le-a zis: „Dacă sînteţi un popor mare la număr, suiţi-vă în pădure, şi tăiaţi-o, ca să vă faceţi loc în ţara Fereziţilor şi a Refaimiţilor, fiindcă muntele lui Efraim este prea strîmt pentru voi.“
Jos	17	16	Fiii lui Iosif au zis: „Muntele nu ne va ajunge, şi toţi Cananiţii cari locuiesc în vale, ceice sînt la Bet-Şean şi în satele lui, şi cei ce sînt în valea lui Izreel au cară de fier.“
Jos	17	17	Iosua a zis casei lui Iosif, lui Efraim şi lui Manase: „Voi sînteţi un popor mare la număr, şi puterea voastră este mare, nu veţi avea un singur sorţ.
Jos	17	18	Ci veţi avea muntele, căci veţi tăia pădurea, şi ieşirile ei vor fi ale voastre, şi veţi izgoni pe Cananiţi, cu toate carăle lor de fer şi cu toată tăria lor.“
------------------------Iosua, capitolul 18
Jos	18	1	Toată adunarea copiilor lui Israel s’a strîns la Silo, şi au aşezat acolo cortul întîlnirii. Ţara era supusă înaintea lor.
Jos	18	2	Mai rămîneau şapte seminţii ale copiilor lui Israel, cari nu-şi primiseră încă partea de moştenire.
Jos	18	3	Iosua a zis copiilor lui Israel: „Pînă cînd vă veţi lenevi să mergeţi să luaţi în stăpînire ţara pe care v’a dat-o Domnul, Dumnezeul părinţilor voştri?
Jos	18	4	Alegeţi trei bărbaţi de fiecare seminţie, şi-i voi porni. Să se scoale, să străbată ţara, să facă un plan în vederea împărţelii, şi să se întoarcă la mine.
Jos	18	5	S’o împartă în şapte părţi; Iuda să rămînă în hotarele lui la miazăzi, şi casa lui Iosif să rămînă în hotarele ei la miază noapte.
Jos	18	6	Voi dar, să faceţi un plan al ţării împărţite în şapte părţi, şi să mi-l aduceţi aici. Voi arunca sorţul pentru voi înaintea Domnului, Dumnezeului nostru.
Jos	18	7	Dar Leviţii să n’aibă parte în mijlocul vostru, căci moştenirea lor este preoţia Domnului; şi Gad, Ruben şi jumătate din seminţia lui Manase, şi-au primit moştenirea, pe care le-a dat-o Moise, robul Domnului, de cealaltă parte a Iordanului, la răsărit.“
Jos	18	8	Cînd s’au sculat bărbaţii şi au pornit să facă planul ţării, Iosua le-a dat porunca aceasta: „Duceţi-vă, străbateţi ţara, faceţi-mi un plan, şi întoarceţi-vă la mine; apoi eu voi arunca pentru voi sorţul înaintea Domnului, la Silo.“
Jos	18	9	Bărbaţii aceştia au plecat, au străbătut ţara, şi au făcut planul după cetăţi, într’o carte, împărţind-o în şapte părţi, şi s’au întors la Iosua în tabără la Silo.
Jos	18	10	Iosua a aruncat înaintea Domnului sorţi pentru ei la Silo, şi a împărţit ţara între copiii lui Israel, dînd fiecăruia partea lui.
Jos	18	11	Sorţul a căzut pe seminţia fiilor lui Beniamin, după familiile lor, şi partea care le-a căzut prin sorţi îşi avea hotarele între fiii lui Iuda şi fiii lui Iosif.
Jos	18	12	În spre miază-noapte, hotarul lor pornea dela Iordan. Suia pela miază noapte de Ierihon, se ridica în munte spre apus, şi ieşea în pustia Bet-Aven.
Jos	18	13	De acolo trecea prin Luz, la miazăzi de Luz, adică Betel, şi se pogora la Atarot-Adar, peste muntele care este la miază-zi de Bet-Horonul de jos.
Jos	18	14	Înspre apus, hotarul mergea şi se întorcea pela miazăzi de muntele care este în faţa Bet-Horonului; mergea spre miazăzi, şi ieşea la Chiriat-Baal, care este Chiriat-Iearim, cetatea fiilor lui Iuda. Aceasta era partea de apus.
Jos	18	15	Partea de miazăzi începea dela capătul Chiriat-Iearimului. Hotarul mergea spre apus pînă la izvorul apelor Neftoahului.
Jos	18	16	Se pogora pela capătul muntelui care este în faţa văii Ben-Hinom, în valea Refaimiţilor, la miazănoapte. Se pogora prin valea Hinom, pe partea de miazăzi a Iebusiţilor, pînă la En-Roguel.
Jos	18	17	Se îndrepta spre miază noapte la En-Şemeş, apoi la Ghelilot, care este în faţa suişului Adumim, şi se pogora pela piatra lui Bohan, fiul lui Ruben.
Jos	18	18	Trecea pe partea de miazănoapte în faţa Arabei, se pogora pela Araba,
Jos	18	19	mergea înainte pe partea de miazănoapte de Bet-Hogla, şi ieşea la sînul de miazănoapte al mării Sărate, spre îmbucătura Iordanului la miazăzi. Acesta era hotarul de miazăzi.
Jos	18	20	Înspre răsărit hotarul îl făcea Iordanul.Aceasta a fost moştenirea fiilor lui Beniamin, după familiile lor, cu hotarele ei de jur împrejur.
Jos	18	21	Cetăţile seminţiei fiilor lui Beniamin, după familiile lor, erau: Ierihonul, Bet-Hogla, Emec-Cheţiţ,
Jos	18	22	Bet-Araba, Ţemaraim, Betel,
Jos	18	23	Avim, Para, Ofra,
Jos	18	24	Chefar-Amonai, Ofni şi Gheba; douăsprezece cetăţi, şi satele lor.
Jos	18	25	Gabaon, Rama, Beerot,
Jos	18	26	Miţpe, Chefira, Moţa
Jos	18	27	Rechem, Iirpeel, Tareala,
Jos	18	28	Ţela, Elef, Iebus, adică Ierusalimul, Ghibeat şi Chiriat; patrusprezece cetăţi, şi satele lor.Aceasta a fost moştenirea fiilor lui Beniamin, după familiile lor.
------------------------Iosua, capitolul 19
Jos	19	1	A doua parte a căzut prin sorţi lui Simeon, seminţiei fiilor lui Simeon, după familiile lor. Moştenirea lor era în mijlocul moştenirii fiilor lui Iuda.
Jos	19	2	Ei au avut în moştenirea lor: Beer-Şeba, Şeba, Molada,
Jos	19	3	Haţar-Şual, Bala, Aţem,
Jos	19	4	Eltolad, Betul, Horma,
Jos	19	5	Ţiclag, Bet-Marcabot, Haţar-Susa,
Jos	19	6	Bet-Lebaot, şi Şaruhen, treisprezece cetăţi şi satele lor;
Jos	19	7	Ain, Rimon, Eter, şi Aşan, patru cetăţi, şi satele lor;
Jos	19	8	şi toate satele din împrejurimile acestor cetăţi, pînă la Baalat-Beer, care este Ramatul de miazăzi,Aceasta a fost moştenirea seminţiei fiilor lui Simeon, după familiile lor.
Jos	19	9	Moştenirea fiilor lui Simeon a fost luată din partea de moştenire a fiilor lui Iuda; căci partea fiilor lui Iuda era prea mare pentru ei, şi de aceea fiii lui Simeon şi-au primit pe a lor în mijlocul moştenirii lor.
Jos	19	10	A treia parte a căzut prin sorţi fiilor lui Zabulon după familiile lor.
Jos	19	11	Hotarul moştenirii lor se întindea pînă la Sarid. La apus se suia spre Mareala, şi atingea Dabeşet, apoi pîrîul care curge înaintea Iocneamului.
Jos	19	12	Din Sarid se întorcea spre răsărit, spre răsăritul soarelui, pînă la hotarul Chislot-Taborului, mergea înainte la Dabrat, şi suia la Iafia.
Jos	19	13	De acolo trecea la răsărit prin Ghita-Hefer, prin Ita-Caţin, mergea la Rimon, şi se întorcea pînă la Nea.
Jos	19	14	Se întorcea apoi înspre miazănoapte spre Hanaton, şi ieşea la valea Iiftah-El.
Jos	19	15	Coprindea Catat, Nahalal, Şimron, Iideala, Betleem: douăsprezece cetăţi, şi satele lor.
Jos	19	16	Aceasta a fost moştenirea fiilor lui Zabulon, după familiile lor, cetăţile acestea şi satele lor.
Jos	19	17	A patra parte a căzut prin sorţi lui Isahar, fiilor lui Isahar, după familiile lor.
Jos	19	18	Hotarul lor trecea prin Izreel, Chesulot, Sunem,
Jos	19	19	Hafaraim, Şion, Anaharat,
Jos	19	20	Rabit, Chişion, Abeţ,
Jos	19	21	Remet, En-Ganim, En-Hada, şi Bet-Paţeţ;
Jos	19	22	atingea Taborul, Şahaţima, Bet-Şemeş, şi ieşea la Iordan: şasesprezece cetăţi, şi satele lor.
Jos	19	23	Aceasta a fost moştenirea seminţiei fiilor lui Isahar, după familiile lor, cetăţile acestea şi satele lor.
Jos	19	24	A cincea parte a căzut prin sorţi seminţiei fiilor lui Aşer, după familiile lor.
Jos	19	25	Hotarul lor trecea prin Helcat, Hali, Beten, Acşaf,
Jos	19	26	Alamelec, Amead şi Mişeal; atingea, spre apus, Carmelul şi Şihor-Libnat;
Jos	19	27	apoi se întorcea în spre răsărit la Bet-Dagon, se atingea de Zabulon şi de valea Iiftah-El la miazănoapte de Bet-Emec şi Neiel, şi se întindea spre Cabul, la stînga,
Jos	19	28	şi spre Ebron, Rehob, Hamon şi Cana, pînă la Sidonul cel mare.
Jos	19	29	Se întorcea apoi spre Rama pînă la cetatea cea tare a Tirului, şi spre Hosa, şi ieşea la mare, prin ţinutul Aczib.
Jos	19	30	Cuprindea: Uma, Afec şi Rehob; douăzeci şi două de cetăţi, şi satele lor.
Jos	19	31	Aceasta a fost moştenirea seminţiei fiilor lui Aşer, după familiile lor, cetăţile acestea şi satele lor.
Jos	19	32	A şasea parte a căzut prin sorţi fiilor lui Neftali, după familiile lor.
Jos	19	33	Hotarul lor se întindea dela Helef, dela Alon, prin Ţaananim, Adami-Necheb şi Iabneel, pînă la Lacum, şi ieşea la Iordan.
Jos	19	34	Se întorcea spre apus la Aznot-Tabor, şi de acolo mergea înainte la Hucoc; se atingea de Zabulon, în spre miazăzi, de Aşer în spre apus, şi de Iuda; în spre răsărit era Iordanul.
Jos	19	35	Cetăţile tari erau: Ţidim, Ţer, Hamat, Racat, Chineret,
Jos	19	36	Adama, Rama, Haţor,
Jos	19	37	Chedeş, Edrei, En-Haţor,
Jos	19	38	Iireon, Migdal-El, Horem, Bet-Anat şi Bet-Şemeş: nouăsprezece cetăţi, şi satele lor.
Jos	19	39	Aceasta a fost moştenirea seminţiei fiilor lui Neftali, după familiile lor, cetăţile acestea şi satele lor.
Jos	19	40	A şaptea parte a căzut prin sorţi seminţiei fiilor lui Dan, după familiile lor.
Jos	19	41	Hotarul moştenirii lor era Ţorea, Eştaol, Ir-Şemeş,
Jos	19	42	Şaalabin, Aialon, Iitla,
Jos	19	43	Elon, Timnata, Ecron,
Jos	19	44	Elteche, Ghibeton, Baalat,
Jos	19	45	Iehud, Bene-Berac, Gat-Rimon,
Jos	19	46	Me-Iarcon şi Racon, cu hotarul care este faţă în faţă cu Iafo.
Jos	19	47	Ţinutul fiilor lui Dan se întindea şi în afară de acestea. Fiii lui Dan s’au suit şi s’au luptat împotriva lui Leşem; au pus mîna pe el şi l-au trecut prin ascuţişul săbiei; au pus stăpînire pe el, s’au aşezat în el şi l-au numit Dan, după numele tatălui lor Dan.
Jos	19	48	Aceasta a fost moştenirea seminţiei fiilor lui Dan, după familiile lor, cetăţile acestea şi satele lor.
Jos	19	49	Dupăce au isprăvit de împărţit ţara, după hotarele ei, copiii lui Israel au dat lui Iosua, fiul lui Nun, o moştenire în mijlocul lor.
Jos	19	50	După porunca Domnului, i-au dat cetatea pe care o cerea el: Timnat-Serah, în muntele lui Efraim. El a zidit cetatea din nou, şi şi-a aşezat locuinţa acolo.
Jos	19	51	Acestea sînt moştenirile pe cari le-au împărţit preotul Eleazar, Iosua, fiul lui Nun, şi căpeteniile de familie ale seminţiilor copiilor lui Israel, prin sorţi înaintea Domnului, la Silo, la uşa cortului întîlnirii. Astfel au isprăvit ei împărţirea ţării.
------------------------Iosua, capitolul 20
Jos	20	1	Domnul a vorbit lui Iosua, şi a zis:
Jos	20	2	„Vorbeşte copiilor lui Israel, şi spune-le: Hotărîţi-vă cum v’am poruncit prin Moise, cetăţi de scăpare,
Jos	20	3	unde să poată fugi ucigaşul care va omorî pe cineva fără voie, fără să aibă vreun gînd să-l omoare; ele să vă fie un loc de scăpare împotriva răzbunătorului sîngelui.
Jos	20	4	Ucigaşul să fugă într’una din aceste cetăţi, să se oprească la intrarea porţii cetăţii, şi să spună întîmplarea lui bătrînilor cetăţii aceleia; ei să-l primească la ei în cetate, şi să-i dea o locuinţă, ca să locuiască împreună cu ei.
Jos	20	5	Dacă răzbunătorul sîngelui îl va urmări, ei să nu dea pe ucigaş în mînile lui; căci fără să vrea a omorît pe aproapele lui, şi fără să-i fi fost vrăjmaş mai înainte.
Jos	20	6	El să rămînă în cetatea aceasta pînă se va înfăţişa înaintea adunării ca să fie judecat, pînă la moartea marelui preot care va fi atunci în slujbă. Atunci, ucigaşul să se întoarcă şi să intre iarăş în cetatea şi în casa lui, în cetatea de unde fugise“.
Jos	20	7	Ei au pus deoparte Chedeşul, în Galileia, în muntele lui Neftali; Sihemul în muntele lui Efraim; şi Chiriat-Arba, sau Hebronul, în muntele lui Iuda.
Jos	20	8	Şi de cealaltă parte a Iordanului, la răsăritul Ierihonului, a ales Beţerul, în pustie, în cîmpie, în seminţia lui Ruben; Ramot în Galaad, în seminţia lui Gad; şi Golan, în Basan, în seminţia lui Manase.
Jos	20	9	Acestea au fost cetăţile hotărîte pentru toţi copiii lui Israel şi pentru străinul care locuieşte în mijlocul lor, pentru ca cel ce va ucide pe cineva fără voie să poată fugi în ele, şi să nu moară ucis de mîna răzbunătorului sîngelui, înainte de a se înfăţişa înaintea adunării.
------------------------Iosua, capitolul 21
Jos	21	1	Căpeteniile de familie ale Leviţilor s’au apropiat de preotul Eleazar, de Iosua, fiul lui Nun, şi de căpeteniile de familie ale seminţiilor copiilor lui Israel.
Jos	21	2	Le-au vorbit la Silo, în ţara Canaanului, şi au zis: „Domnul a poruncit prin Moise ca să ni se dea cetăţi de locuit, cu împrejurimile lor pentru vitele noastre.“
Jos	21	3	Copiii lui Israel au dat atunci Leviţilor, din moştenirea lor, cetăţile următoare şi împrejurimile lor, după porunca Domnului.
Jos	21	4	Au tras la sorţi pentru familiile Chehatiţilor; şi Leviţii, fiii preotului Aaron, au avut prin sorţi treisprezece cetăţi din seminţia lui Iuda, din seminţia lui Simeon şi din seminţia lui Beniamin;
Jos	21	5	ceilalţi fii ai lui Chehat au avut prin sorţi zece cetăţi ale familiilor din seminţia lui Efraim, din seminţia lui Dan, şi din jumătate din seminţia lui Manase.
Jos	21	6	Fiii lui Gherşon au avut prin sorţi treisprezece cetăţi ale familiilor din seminţia lui Isahar, din seminţia lui Aşer, din seminţia lui Neftali şi din jumătate din seminţia lui Manase în Basan.
Jos	21	7	Fiii lui Merari, după familiile lor, au avut douăsprezece cetăţi din seminţia lui Ruben, din seminţia lui Gad, şi din seminţia lui Zabulon.
Jos	21	8	Copiii lui Israel au dat Leviţilor, prin sorţi, aceste cetăţi şi împrejurimile lor, cum poruncise lui Moise Domnul.
Jos	21	9	Au dat din seminţia fiilor lui Iuda şi din seminţia fiilor lui Simeon următoarele cetăţi numite pe nume,
Jos	21	10	şi cari au fost ale fiilor lui Aaron dintre familiile Chehatiţilor şi ale fiilor lui Levi, căci ei au ieşit cei dintîi la sorţi.
Jos	21	11	Le-au dat Chiriat-Arba, sau Hebronul, în muntele lui Iuda, şi locul dimprejur: Arba era tatăl lui Anac.
Jos	21	12	Cîmpia cetăţii şi satele ei au fost date în stăpînire lui Caleb, fiul lui Iefune.
Jos	21	13	Au dat deci fiilor preotului Aaron: cetatea de scăpare pentru ucigaşi, Hebronul şi împrejurimile lui, Libna şi împrejurimile ei,
Jos	21	14	Iatirul şi împrejurimile lui, Eştemoa şi împrejurimile ei,
Jos	21	15	Holonul şi împrejurimile lui, Debirul şi împrejurimile lui,
Jos	21	16	Ainul şi împrejurimile lui, Iuta şi împrejurimile ei, şi Bet-Şemeşul şi împrejurimile lui: nouă cetăţi din aceste două seminţii;
Jos	21	17	şi din seminţia lui Beniamin: Gabaonul şi împrejurimile lui, Gheba şi împrejurimile ei,
Jos	21	18	Anatot şi împrejurimile lui, şi Almonul şi împrejurimile lui: patru cetăţi.
Jos	21	19	Toate cetăţile preoţilor, fiii lui Aaron, au fost treisprezece cetăţi şi împrejurimile lor.
Jos	21	20	Leviţii din familiile celorlalţi fii ai lui Chehat au avut prin sorţ cetăţi din seminţia lui Efraim.
Jos	21	21	Le-au dat cetatea de scăpare pentru ucigaşi, Sihemul şi împrejurimile lui, în muntele lui Efraim, Ghezerul şi împrejurimile lui,
Jos	21	22	Chibţaim şi împrejurimile lui, şi Bet-Horon şi împrejurimile lui, patru cetăţi;
Jos	21	23	din seminţia lui Dan: Elteche şi împrejurimile ei, Ghibeton şi împrejurimile lui,
Jos	21	24	Aialon şi împrejurimile lui, şi Gat-Rimon şi împrejurimile lui, patru cetăţi;
Jos	21	25	şi din jumătate din seminţia lui Manase: Taanac şi împrejurimile lui, şi Gat-Rimon şi împrejurimile lui, două cetăţi.
Jos	21	26	Toate cetăţile erau zece, şi împrejurimile lor, pentru familiile celorlalţi fii ai lui Chehat.
Jos	21	27	Au dat fiilor lui Gherşon, dintre familiile Leviţilor: din cealaltă jumătate a seminţiei lui Manase, cetatea de scăpare pentru ucigaşi Golan din Basan şi împrejurimile ei, şi Beeştra şi împrejurimile ei, două cetăţi;
Jos	21	28	din seminţia lui Isahar: Chişion şi împrejurimile lui, Dabrat şi împrejurimile lui,
Jos	21	29	Iarmutul şi împrejurimile lui şi En-Ganim şi împrejurimile lui, patru cetăţi;
Jos	21	30	din seminţia lui Aşer: Mişeal şi împrejurimile lui, Abdonul şi împrejurimile lui,
Jos	21	31	Helcat şi împrejurimile lui, şi Rehob şi împrejurimile lui, patru cetăţi;
Jos	21	32	şi din seminţia lui Neftali: cetatea de scăpare pentru ucigaşi Chedeş din Galilea şi împrejurimile ei, Hamot-Dor şi împrejurimile lui, şi Cartanul şi împrejurimile lui, trei cetăţi.
Jos	21	33	Toate cetăţile Gherşoniţilor, după familiile lor, erau treisprezece cetăţi, şi împrejurimile lor.
Jos	21	34	Celorlalţi Leviţi, cari făceau parte din familiile fiilor lui Merari, le-au dat: din seminţia lui Zabulon: Iocneamul şi împrejurimile lui, Carta şi împrejurimile ei,
Jos	21	35	Dimna şi împrejurimile ei, şi Nahalal, şi împrejurimile lui, patru cetăţi;
Jos	21	36	din seminţia lui Ruben: Beţerul şi împrejurimile lui, Iahţa şi împrejurimile ei,
Jos	21	37	Chedemot şi împrejurimile lui, şi Mefaat şi împrejurimile lui, patru cetăţi;
Jos	21	38	şi din seminţia lui Gad: cetatea de scăpare pentru ucigaşi, Ramot din Galaad şi împrejurimile lui, Mahanaim şi împrejurimile lui,
Jos	21	39	Hesbonul şi împrejurimile lui, şi Iaezerul şi împrejurimile lui, de toate: patru cetăţi.
Jos	21	40	Toate cetăţile cari au căzut la sorţi fiilor lui Merari, după familiile lor, alcătuind celelalte familii ale Leviţilor, erau douăsprezece cetăţi.
Jos	21	41	Toate cetăţile Leviţilor din mijlocul moşiilor copiilor lui Israel erau patruzeci şi opt de cetăţi, şi împrejurimile lor.
Jos	21	42	Fiecare din aceste cetăţi îşi avea împrejurimile ei de jur împrejur; aşa erau toate cetăţile acestea.
Jos	21	43	Astfel, Domnul a dat lui Israel toată ţara pe care jurase că o va da părinţilor lor; ei au luat-o în stăpînire şi s’au aşezat în ea.
Jos	21	44	Domnul le-a dat odihnă dejur împrejur, cum jurase părinţilor lor; niciunul din vrăjmaşii lor nu putuse să le stea împotrivă, şi Domnul i-a dat pe toţi în mînile lor.
Jos	21	45	Din toate vorbele bune pe cari le spusese casei lui Israel Domnul, niciuna n’a rămas neîmplinită: toate s’au împlinit.
------------------------Iosua, capitolul 22
Jos	22	1	Atunci Iosua a chemat pe Rubeniţi, pe Gadiţi şi jumătatea din seminţia lui Manase.
Jos	22	2	Şi le-a zis: „Voi aţi păzit tot ce v’a poruncit Moise, robul Domnului, şi aţi ascultat de glasul meu în tot ce v’am poruncit.
Jos	22	3	N’aţi părăsit pe fraţii voştri, de o bună bucată de vreme pînă în ziua de azi; şi aţi păzit rînduielile şi poruncile Domnului, Dumnezeului vostru.
Jos	22	4	Acum cînd Domnul, Dumnezeul vostru, a dat odihnă fraţilor voştri, cum le spusese, întoarceţi-vă şi duceţi-vă la corturile voastre, în ţara dată în stăpînirea voastră, pe care v’a dat-o Moise, robul Domnului, dincolo de Iordan.
Jos	22	5	Aveţi grijă numai să păziţi şi să împliniţi poruncile şi legile pe cari vi le-a dat Moise, robul Domnului: să iubiţi pe Domnul, Dumnezeul vostru, să umblaţi în toate căile Lui, să ţineţi poruncile Lui, să vă alipiţi de El, şi să-I slujiţi din toată inima voastră şi din tot sufletul vostru.“
Jos	22	6	Şi Iosua i-a binecuvîntat şi le-a dat drumul; şi ei au plecat la corturile lor.
Jos	22	7	Moise dăduse unei jumătăţi din seminţia lui Manase o moştenire în Basan, şi Iosua a dat celeilalte jumătăţi o moştenire lîngă fraţii lor, dincoace de Iordan, la apus.
Jos	22	8	Cînd i-a trimes Iosua la corturile lor, i-a binecuvîntat, şi le-a zis: „Voi vă întoarceţi la corturile voastre cu mari bogăţii, cu foarte multe turme, şi cu o mare mulţime de argint, de aur, de aramă, de fer, şi de îmbrăcăminte. Împărţiţi cu fraţii voştri prada luată dela vrăjmaşii voştri.“
Jos	22	9	Fiii lui Ruben, fiii lui Gad, şi jumătate din seminţia lui Manase, s’au întors acasă, lăsînd pe copiii lui Israel la Silo, în ţara Canaanului, ca să se ducă în ţara Galaadului, care era moşia lor şi unde se aşezaseră, cum poruncise lui Moise Domnul.
Jos	22	10	Cînd au ajuns pe malurile Iordanului, cari fac parte din ţara Canaanului, fiii lui Ruben, fiii lui Gad şi jumătate din seminţia lui Manase, au zidit acolo un altar lîngă Iordan, un altar a cărui mărime izbea privirile.
Jos	22	11	Copiii lui Israel au auzit zicîndu-se: „Iată că fiii lui Ruben; fiii lui Gad şi jumătate din seminţia lui Manase, au zidit un altar în faţa ţării Canaanului, pe malurile Iordanului, în părţile copiilor lui Israel.“
Jos	22	12	Cînd au auzit copiii lui Israel lucrul acesta, toată adunarea copiilor lui Israel s’a strîns la Silo, ca să se suie împotriva lor şi să se bată cu ei.
Jos	22	13	Copiii lui Israel au trimes la fiii lui Ruben, la fiii lui Gad şi la jumătatea din seminţia lui Manase, în ţara Galaadului, pe Fineas, fiul preotului Eleazar,
Jos	22	14	şi zece căpetenii cu el, cîte o căpetenie de fiecare casă părintească pentru fiecare din seminţiile lui Israel; toţi erau căpetenii de casă părintească între miile lui Israel.
Jos	22	15	Ei au venit la fiii lui Ruben, la fiii lui Gad şi la jumătate din seminţia lui Manase, în ţara Galaadului, şi le-au vorbit, astfel:
Jos	22	16	„Aşa vorbeşte toată adunarea Domnului: «Ce însemnează păcatul acesta pe care l-aţi săvîrşit faţă de Dumnezeul lui Israel, şi pentruce vă abateţi acum dela Domnul, zidindu-vă un altar ca să vă răzvrătiţi azi împotriva Domnului?
Jos	22	17	Privim oare ca o nimica nelegiuirea lui Peor, a cărui pată n’am ridicat-o pînă acum de peste noi, cu toată urgia pe care a adus-o ea asupra adunării Domnului?
Jos	22	18	Şi voi vă abateţi astăzi dela Domnul! Dacă vă răzvrătiţi azi împotriva Domnului, mîne El Se va mînia împotriva întregei adunări a lui Israel.
Jos	22	19	Dacă priviţi ca necurată ţara care este moşia voastră, treceţi în ţara care este moşia Domnului, unde este aşezată locuinţa Domnului, şi aşezaţi-vă în mijlocul nostru; dar nu vă răzvrătiţi împotriva Domnului, şi nu vă despărţiţi de noi, zidindu-vă un altar, afară de altarul Domnului, Dumnezeului nostru!
Jos	22	20	Acan, fiul lui Zerah, n’a săvîrşit oare un păcat cu privire la lucrurile date spre nimicire, şi nu S’a aprins de mînie Domnul împotriva întregei adunări a lui Israel? Şi el n’a fost singurul care a pierit din pricina nelegiuirii lui.“
Jos	22	21	Fiii lui Ruben, fiii lui Gad şi jumătate din seminţia lui Manase, au răspuns astfel căpeteniilor peste miile lui Israel:
Jos	22	22	„Domnul Dumnezeu, Cel A tot puternic, Domnul Dumnezeu, Cel A tot puternic, ştie, şi Israel însuş să ştie lucrul acesta! Dacă din răsvrătire şi păcătuire împotriva Domnului am făcut lucrul acesta, să nu ne vină în ajutor Domnul în ziua aceasta!
Jos	22	23	Dacă ne-am zidit un altar ca să ne abatem dela Domnul, ca să aducem pe el arderi de tot şi daruri de mîncare, şi ca să aducem pe el jertfe de mulţămiri, Domnul să ne ceară socoteală de aceasta!
Jos	22	24	Am făcut lucrul acesta mai degrabă de frică, gîndindu-ne că într’o zi s’ar putea ca fiii voştri să zică fiilor noştri: «Ce legătură este între voi şi Domnul, Dumnezeul lui Israel?
Jos	22	25	Domnul a pus Iordanul hotar între noi şi voi, fii ai lui Ruben şi fii ai lui Gad: voi n’aveţi parte de Domnul!» – Şi fiii voştri ar face astfel ca fiii noştri să nu se mai teamă de Domnul.
Jos	22	26	De aceea am zis: «Să ne zidim deci un altar, nu pentru arderi de tot şi pentru jertfe:
Jos	22	27	ci ca o mărturie între noi şi voi, între urmaşii noştri şi ai voştri, că voim să slujim Domnului, înaintea Feţei Lui, prin arderile noastre de tot şi prin jertfele noastre de ispăşire şi de mulţămiri, ca să nu zică fiii voştri într’o zi fiilor noştri: «Voi n’aveţi parte de Domnul!»
Jos	22	28	Noi am zis: «Dacă mai tîrziu ne vor vorbi astfel nouă sau urmaşilor noştri, vom răspunde: «Priviţi chipul altarului Domnului, pe care l-au făcut părinţii noştri, nu pentru arderi de tot şi pentru jertfe, ci ca mărturie între noi şi voi.
Jos	22	29	Departe de noi gîndul să ne răzvrătim împotriva Domnului şi să ne abatem astăzi dela Domnul, zidind un altar pentru arderi de tot, pentru daruri de mîncare şi pentru jertfe, afară de altarul Domnului, Dumnezeului nostru, care este înaintea locaşului Lui!“
Jos	22	30	Cînd au auzit preotul Fineas, şi căpeteniile adunării, căpeteniile peste miile lui Israel, cari erau cu el, cuvintele pe cari le-au rostit fiii lui Ruben, fiii lui Gad şi fiii lui Manase, au rămas mulţămiţi.
Jos	22	31	Şi Fineas, fiul preotului Eleazar, a zis fiilor lui Ruben, fiilor lui Gad, şi fiilor lui Manase: „Cunoaştem acum că Domnul este în mijlocul nostru, fiindcă n’aţi săvîrşit păcatul acesta împotriva Domnului; şi aţi izbăvit astfel pe copiii lui Israel din mîna Domnului“.
Jos	22	32	Fineas, fiul preotului Eleazar, şi căpeteniile, au părăsit pe fiii lui Ruben şi pe fiii lui Gad, şi s’au întors din ţara Galaadului în ţara Canaanului, la copiii lui Israel, cărora le-au făcut o dare de seamă,
Jos	22	33	Copiii lui Israel au rămas mulţămiţi; au binecuvîntat pe Dumnezeu, şi n’au mai vorbit să se suie înarmaţi ca să pustiiască ţara pe care o locuiau fiii lui Ruben şi fiii lui Gad.
Jos	22	34	Fiii lui Ruben şi fiii lui Gad au numit altarul acela Ed {Sau Martor} „căci“, au zis ei, „el este martor între noi că Domnul este Dumnezeu“.
------------------------Iosua, capitolul 23
Jos	23	1	De multă vreme Domnul dăduse odihnă lui Israel, izbăvindu-l de toţi vrăjmaşii cari-l înconjurau. Iosua era bătrîn, înaintat în vîrstă.
Jos	23	2	Atunci Iosua o chemat pe tot Israelul, pe bătrînii lui, pe căpeteniile lui, pe judecătorii lui, şi pe căpeteniile oastei. Şi le-a zis:„Eu sînt bătrîn, înaintat în vîrstă.
Jos	23	3	Aţi văzut tot ce a făcut Domnul, Dumnezeul vostru, tuturor neamurilor acelora dinaintea voastră; căci Domnul, Dumnezeul vostru, a luptat pentru voi.
Jos	23	4	Vedeţi, v’am dat ca moştenire prin sorţ, după seminţiile voastre, neamurile acestea cari au rămas, începînd dela Iordan, şi toate neamurile pe cari le-am nimicit, pînă la marea cea mare spre apusul soarelui.
Jos	23	5	Domnul, Dumnezeul vostru, le va izgoni dinaintea voastră şi le va alunga dinaintea voastră; şi voi le veţi stăpîni ţara, cum a spus Domnul, Dumnezeul vostru.
Jos	23	6	Puneţi-vă toată puterea ca să păziţi şi să împliniţi tot ce este scris în cartea legii lui Moise, fără să vă abateţi nici la dreapta nici la stînga.
Jos	23	7	Să nu vă amestecaţi cu neamurile acestea cari au rămas printre voi; să nu rostiţi numele dumnezeilor lor, şi să nu-l întrebuinţaţi în jurămînt; să nu le slujiţi, şi să nu vă închinaţi înaintea lor.
Jos	23	8	Ci alipiţi-vă de Domnul Dumnezeul vostru, cum aţi făcut pînă în ziua aceasta.
Jos	23	9	Domnul a izgonit dinaintea voastră neamuri mari şi puternice; şi nimeni pînă în ziua aceasta, n’a putut să vă stea împotrivă.
Jos	23	10	Unul singur dintre voi urmărea o mie din ei, căci Domnul, Dumnezeul vostru, lupta pentru voi, cum v’a spus.
Jos	23	11	Vegheaţi dar cu luare aminte asupra sufletelor voastre, ca să iubiţi pe Domnul, Dumnezeul vostru.
Jos	23	12	Dacă vă veţi abate şi vă veţi alipi de neamurile acestea cari au rămas printre voi, dacă vă veţi uni cu ele prin căsătorii, şi dacă veţi intra în legături cu ele,
Jos	23	13	să fiţi încredinţaţi că Domnul Dumnezeul vostru, nu va mai izgoni aceste neamuri dinaintea voastră; ci ele vă vor fi o cursă şi un laţ, un bici în coaste, şi nişte spini în ochi, pînă veţi pieri de pe faţa acestei ţări bune, pe care v’a dat-o Domnul, Dumnezeul vostru.
Jos	23	14	Iată că astăzi eu mă duc pe calea pe care merge tot ce este pămîntesc. Recunoaşteţi dar din toată inima voastră şi din tot sufletul vostru, că niciunul din toate cuvintele bune, rostite asupra voastră de Domnul, Dumnezeul vostru, n’a rămas neîmplinit; toate vi s’au împlinit, niciunul n’a rămas neîmplinit.
Jos	23	15	Şi după cum toate cuvintele bune, pe cari vi le spusese Domnul, Dumnezeul vostru, s’au împlinit pentru voi, tot aşa Domnul va împlini faţă de voi toate cuvintele rele, pînă vă va nimici de pe faţa acestei ţări bune pe care v’a dat-o Domnul, Dumnezeul vostru.
Jos	23	16	Dacă veţi călca legămîntul pe care vi l-a dat Domnul, Dumnezeul vostru, şi dacă vă veţi duce să slujiţi altor dumnezei şi să vă închinaţi înaintea lor, Domnul Se va aprinde de mînie împotriva voastră, şi veţi pieri de grab din ţara cea bună pe care v’a dat-o El“.
------------------------Iosua, capitolul 24
Jos	24	1	Iosua a adunat toate seminţiile lui Israel la Sihem, şi a chemat pe bătrînii lui Israel, pe căpeteniile lui, pe judecătorii lui şi pe căpeteniile oastei. Ei s’au înfăţişat înaintea lui Dumnezeu.
Jos	24	2	Iosua a zis întregului popor:„Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui Israel: «Părinţii voştri Terah, tatăl lui Avraam şi tatăl lui Nahor, locuiau în vechime de cealaltă parte a Rîului {Eufrat}, şi slujeau altor dumnezei.
Jos	24	3	Eu am luat pe tatăl vostru Avraam din cealaltă parte a Rîului, şi l-am purtat prin toată ţara Canaanului; i-am înmulţit sămînţa, şi i-am dat pe Isaac.
Jos	24	4	Lui Isaac i-am dat pe Iacov şi pe Esau: lui Esau i-am dat în stăpînire muntele Seir, iar Iacov şi fiii lui s’au pogorît în Egipt.
Jos	24	5	Am trimes pe Moise şi pe Aaron şi am lovit Egiptul cu minunile pe cari le-am făcut în mijlocul lui; apoi v’am scos afară din el.
Jos	24	6	Am scos pe părinţii voştri din Egipt, şi aţi ajuns la mare. Egiptenii au urmărit pe părinţii voştri pînă la marea Roşie, cu cară şi călăreţi.
Jos	24	7	Părinţii voştri au strigat către Domnul. Şi Domnul a pus întunerec între voi şi Egipteni, a adus marea înapoi peste ei, şi i-a acoperit. Aţi văzut cu ochii voştri ce am făcut Egiptenilor. Şi aţi rămas multă vreme în pustie.
Jos	24	8	V’am adus în ţara Amoriţilor, cari locuiau dincolo de Iordan, şi ei au luptat împotriva voastră. I-am dat în mînile voastre; aţi pus stăpînire pe ţara lor, şi i-am nimicit dinaintea voastră.
Jos	24	9	Balac, fiul lui Ţipor, împăratul Moabului, s’a sculat şi a pornit la luptă împotriva lui Israel. A chemat pe Balaam, fiul lui Beor, ca să vă blastăme.
Jos	24	10	Dar n’am vrut să ascult pe Balaam: el v’a binecuvîntat, şi v’am izbăvit din mîna lui Balac.
Jos	24	11	Aţi trecut Iordanul, şi aţi ajuns la Ierihon. Locuitorii Ierihonului au luptat împotriva voastră: Amoriţii, Fereziţii, Cananiţii, Hetiţii, Ghirgasiţii, Heviţii şi Iebusiţii. I-am dat în mînile voastre,
Jos	24	12	am trimes înaintea voastră viespe bondărească, şi i-a izgonit dinaintea voastră, ca pe cei doi împăraţi ai Amoriţilor: nu cu sabia, nici cu arcul tău.
Jos	24	13	V’am dat o ţară pe care n’o munciserăţi, cetăţi pe cari nu le zidiserăţi, dar pe cari le locuiţi, vii şi măslini pe cari nu-i sădiserăţi, dar cari vă slujesc ca hrană.
Jos	24	14	Acum, temeţi-vă de Domnul, şi slujiţi-I cu scumpătate şi credincioşie. Depărtaţi dumnezeii cărora le-au slujit părinţii voştri dincolo de Rîu şi în Egipt, şi slujiţi Domnului.
Jos	24	15	Şi dacă nu găsiţi cu cale să slujiţi Domnului, alegeţi astăzi cui vreţi să slujiţi: sau dumnezeilor cărora le slujeau părinţii voştri dincolo de Rîu, sau dumnezeilor Amoriţilor în a căror ţară locuiţi. Cît despre mine, eu şi casa mea vom sluji Domnului“.
Jos	24	16	Poporul a răspuns, şi a zis: „Departe de noi gîndul să părăsim pe Domnul, şi să slujim altor dumnezei.
Jos	24	17	Căci Domnul este Dumnezeul nostru. El ne-a scos din ţara Egiptului, din casa robiei, pe noi şi pe părinţii noştri; El a făcut înaintea ochilor noştri acele minuni mari, şi ne-a păzit în tot timpul drumului pe care l-am urmat şi în mijlocul tuturor popoarelor, pela cari am trecut.
Jos	24	18	El a izgonit dinaintea noastră pe toate popoarele, şi pe Amoriţii cari locuiau ţara aceasta. Şi noi vom sluji Domnului, căci El este Dumnezeul nostru.“
Jos	24	19	Iosua a zis poporului: „Voi nu veţi putea să slujiţi Domnului, căci este un Dumnezeu sfînt, un Dumnezeu gelos; El nu vă va ierta fărădelegile şi păcatele.
Jos	24	20	Cînd veţi părăsi pe Domnul, şi veţi sluji unor dumnezei străini, El Se va întoarce, şi vă va face rău, şi vă va nimici, după ce v’a făcut bine“.
Jos	24	21	Poporul a zis lui Iosua: „Nu! căci vom sluji Domnului“.
Jos	24	22	Iosua a zis poporului: „Voi sînteţi martori împotriva voastră înşivă că aţi ales pe Domnul, ca să-I slujiţi.“Ei au răspuns: „Sîntem martori!“
Jos	24	23	„Scoateţi dar dumnezeii străini cari sînt în mijlocul vostru, şi întoarceţi-vă inima spre Domnul, Dumnezeul lui Israel.“
Jos	24	24	Şi poporul a zis lui Iosua: „Noi vom sluji Domnului, Dumnezeului nostru, şi vom asculta glasul Lui“.
Jos	24	25	Iosua a făcut în ziua aceea un legămînt cu poporul, şi i-a dat legi şi porunci, la Sihem.
Jos	24	26	Iosua a scris aceste lucruri în cartea legii lui Dumnezeu. A luat o piatră mare, şi a ridicat-o acolo subt stejarul care era în locul închinat Domnului.
Jos	24	27	Şi Iosua a zis întregului popor: „Iată, piatra aceasta va fi martoră împotriva noastră, căci a auzit toate cuvîntele pe cari ni le-a spus Domnul, ea va fi martoră împotriva voastră, ca să nu fiţi necredincioşi Dumnezeului vostru“.
Jos	24	28	Apoi Iosua a dat drumul poporului, şi s’a dus fiecare în moştenirea lui.
Jos	24	29	După aceste lucruri, Iosua, fiul lui Nun, robul Domnului, a murit, în vîrstă de o sută zece ani.
Jos	24	30	L-au înmormîntat în ţinutul care-i căzuse la împărţeală, la Timnat-Serah, în muntele lui Efraim, la miazănoapte de muntele Gaaş.
Jos	24	31	Israel a slujit Domnului în tot timpul vieţii lui Iosua, şi în tot timpul vieţii bătrînilor cari au trăit după Iosua şi cari cunoşteau tot ce făcuse Domnul pentru Israel.
Jos	24	32	Oasele lui Iosif, pe cari le aduseseră copiii lui Israel din Egipt, au fost îngropate la Sihem, în partea ţarinei pe care o cumpărase Iacov dela fiii lui Hamor, tatăl lui Sihem, cu o sută de chesita, şi care a ajuns moştenirea fiilor lui Iosif.
Jos	24	33	Eleazar, fiul lui Aaron, a murit, şi a fost îngropat la Ghibeat-Fineas, care fusese dat fiului său Fineas, în muntele lui Efraim.
------------------------Judecători, capitolul 1
Judg	1	1	După moartea lui Iosua, copiii lui Israel au întrebat pe Domnul, şi au zis: „Cine dintre noi să se suie întîi împotriva Cananiţilor, ca să pornească lupta cu ei?“
Judg	1	2	Domnul a răspuns: „Iuda să se suie; iată că am dat ţara în mînile lui.»
Judg	1	3	Şi Iuda a zis fratelui său Simeon: „Suie-te împreună cu mine în ţara care mi-a căzut la sorţ, şi să luptăm împotriva Cananiţilor; şi voi merge şi eu cu tine în ţara care ţi-a căzut la sorţ.“ Şi Simeon s’a dus cu el.
Judg	1	4	Iuda s’a suit, şi Domnul a dat pe Cananiţi şi pe Fereziţi în mînile lor; au ucis zece mii de oameni la Bezec.
Judg	1	5	Au găsit pe Adoni-Bezec la Bezec; au pornit lupta împotriva lui, şi au bătut pe Cananiţi şi Fereziţi.
Judg	1	6	Adoni-Bezec a luat fuga; dar ei l-au urmărit şi l-au prins, şi i-au tăiat degetele cele mari dela mîni şi dela picioare.
Judg	1	7	Adoni-Bezec a zis: „Şapte zeci de împăraţi, cu degetele cele mari dela mîni şi dela picioare tăiate, strîngeau mîncare subt masa mea; Dumnezeu îmi răsplăteşte şi mie cum am făcut».» L-au dus la Ierusalim şi a murit acolo.
Judg	1	8	Fiii lui Iuda au pornit lupta împotriva Ierusalimului şi l-au luat; l-au trecut prin ascuţişul săbiei şi au dat foc cetăţii.
Judg	1	9	Fiii lui Iuda s’au pogorît apoi, ca să bată pe Cananiţi, cari locuiau muntele, ţinutul de miazăzi şi cîmpia.
Judg	1	10	Iuda a pornit împotriva Cananiţilor cari locuiau la Hebron, numit mai înainte Chiriat-Arba; şi a bătut pe Şeşai, pe Ahiman şi Talmai.
Judg	1	11	De acolo a pornit împotriva locuitorilor Debirului: Debirul se numea mai înainte Chiriat-Sefer.
Judg	1	12	Caleb a zis: „Voi da pe fiică-mea Acsa de nevastă cui va bate Chiriat-Seferul şi-l va lua.“
Judg	1	13	Otniel, fiul lui Chenaz, fratele cel mai mic al lui Caleb, a pus mîna pe cetate; şi Caleb i-a dat de nevastă pe fiică-sa Acsa.
Judg	1	14	Cînd a intrat ea la Otniel, l-a îndemnat să ceară un ogor dela tatăl ei. Ea s’a pogorît depe măgar; şi Caleb i-a zis: „Ce vrei?“
Judg	1	15	Ea i-a răspuns: „Dă-mi un dar, căci mi-ai dat un pămînt secetos; dă-mi şi izvoare de apă.“ Şi Caleb i-a dat Izvoarele de sus şi Izvoarele de jos.
Judg	1	16	Fiii Chenitului, socrul lui Moise, s’au suit din cetatea Finicilor, împreună cu fiii lui Iuda, în pustia lui Iuda la miazăzi de Arad, şi s’au dus de s’au aşezat între popor.
Judg	1	17	Iuda a pornit cu fratele său Simeon, şi au bătut pe Cananiţi cari locuiau la Ţefat; au nimicit cetatea cu desăvîrşire, şi au numit-o Horma {Sau Nimicire}.
Judg	1	18	Iuda a mai pus mîna pe Gaza şi pe ţinutul ei, pe Ascalon şi pe ţinutul lui, şi pe Ecron şi pe ţinutul lui.
Judg	1	19	Domnul a fost cu Iuda; şi Iuda a pus stăpînire pe munte, dar n’a putut să izgonească pe locuitorii din cîmpie, pentrucă aveau cară de fer.
Judg	1	20	Au dat Hebronul lui Calebm cum spusese Moise; şi el a izgonit deacolo pe cei trei fii ai lui Anac.“
Judg	1	21	Fiii lui Beniamin n’au izgonit pe Iebusiţii cari locuiau la Ierusalim; şi Iebusiţii au locuit în Ierusalim cu fiii lui Beniamin pînă în ziua de azi.
Judg	1	22	Casa lui Iosif s’a suit şi ea împotriva Betelului, şi Domnul a fost cu ei.
Judg	1	23	Cei din casa lui Iosif au iscodit Betelul, care mai nainte se chema Luz.
Judg	1	24	Străjerii au văzut pe un om ieşind din cetate, şi i-au zis: „Arată-ne pe unde putem intra în cetate, şi vom avea milă de tine.“
Judg	1	25	El le-a arătat pe unde ar putea să intre în cetate. Şi au trecut cetatea prin ascuţişul săbiei; dar pe omul acela l-au lăsat să plece cu toată familia lui.
Judg	1	26	Omul acela s’a dus în ţara Hetiţilor; a zidit o cetate, şi i-a pus numele Luz, nume pe care l-a purtat pînă în ziua de azi.
Judg	1	27	Manase n’a izgonit nici el pe locuitorii din Bet-Şean şi din satele dimprejurul lui, din Taanac şi satele lui, din Dor şi satele dimprejurul lui,din Iibleam şi satele dimprejurul lui, din Meghido şi satele dimprejurul lui; aşa încît Cananiţii au izbutit să rămînă în ţara aceasta.
Judg	1	28	Cînd Israel a fost destul de tare, a supus pe Cananiţi la un bir, dar nu i-a izgonit.
Judg	1	29	Efraim n’a izgonit pe Cananiţii cari locuiau la Ghezer, şi Cananiţii au locuit în mijlocul lui Efraim la Ghezer.
Judg	1	30	Zabulon n’a izgonit nici el pe locuitorii din Chitron, nici pe locuitorii din Nahalol; şi Cananiţii au locuit în mijlocul lui Zabulon, dar au fost supuşi la un bir.
Judg	1	31	Nici Aşer n’a izgonit pe locuitorii din Aco, nici pe locuitorii din Sidon, nici pe cei din Ahlab, din Aczib, din Helba, din Afic şi din Rehob;
Judg	1	32	şi Aşeriţii au locuit în mijlocul Cananiţilor, locuitorii ţării, căci nu i-au izgonit.
Judg	1	33	Neftali n’a izgonit pe locuitorii din Bet-Şemeş, nici pe locuitorii din Bet-Anat, şi a locuit în mijlocul Cananiţilor, locuitorii ţării; dar locuitorii din Bet-Şemeş şi din Bet-Anat au fost supuşi la un bir.
Judg	1	34	Amoriţii au dat înapoi în munte pe fiii lui Dan, şi nu i-au lăsat să se coboare în cîmpie.
Judg	1	35	Amoriţii au izbutit să rămînă la Har-Heres, la Aialon şi la Şaalbim; dar mîna casei lui Iosif a apăsat asupra lor, şi au fost supuşi la un bir.
Judg	1	36	Ţinutul Amoriţilor se întindea dela suişul Acrabim, dela Sela, şi în sus.
------------------------Judecători, capitolul 2
Judg	2	1	Îngerul Domnului S’a suit din Ghilgal la Bochim, şi a zis: „Eu v’am scos din Egipt, şi v’am adus în ţara pe care am jurat părinţilor voştri că v’o voi da. Am zis: «Niciodată nu voi rupe legămîntul Meu cu voi;
Judg	2	2	şi voi să nu încheiaţi legămînt cu locuitorii din ţara aceasta, ci să le surpaţi altarele.» Dar voi n’aţi ascultat de glasul Meu. Pentruce aţi făcut lucrul acesta?
Judg	2	3	Am zis atunci: «Nu-i voi izgoni dinaintea voastră; ci vă vor sta în coaste, şi dumnezeii lor vă vor fi o cursă.“
Judg	2	4	După ce a spus Îngerul Domnului aceste vorbe tuturor copiilor lui Israel, poporul a ridicat glasul şi a plîns.
Judg	2	5	Au pus locului aceluia numele Bochim {Sau Cei ce plîng}; şi au adus jertfe Domnului acolo.
Judg	2	6	Iosua a dat drumul poporului, şi copiii lui Israel au plecat fiecare în moştenirea lui, ca să ia ţara în stăpînire.
Judg	2	7	Poporul a slujit Domnului în tot timpul vieţii lui Iosua, şi în tot timpul vieţii bătrînilor cari au trăit după Iosua şi cari văzuseră toate lucrurile mari, pe cari le făcuse Domnul pentru Israel.
Judg	2	8	Iosua, fiul lui Nun, robul Domnului, a murit, în vîrstă de o sută zece ani.
Judg	2	9	L-au îngropat în ţinutul pe care-l avea de moştenire, la Timnat-Heres, în muntele lui Efraim, la miazănoapte de muntele Gaaş.
Judg	2	10	Tot neamul acela de oameni a fost adăugat la părinţii lui, şi s’a ridicat după el un alt neam de oameni, care nu cunoştea pe Domnul, nici ce făcuse El pentru Israel.
Judg	2	11	Copiii lui Israel au făcut atunci ce nu plăcea Domnului, şi au slujit Baalilor.
Judg	2	12	Au părăsit pe Domnul, Dumnezeul părinţilor lor, care-i scosese din ţara Egiptului, şi au mers după alţi dumnezei, dintre dumnezeii popoarelor cari-i înconjurau; s’au închinat înaintea lor, şi au mîniat pe Domnul.
Judg	2	13	Au părăsit pe Domnul, şi au slujit lui Baal şi Astarteelor.
Judg	2	14	Domnul S’a aprins de mînie împotriva lui Israel. El i-a dat în mînile unor prădători cari i-au prădat, i-a vîndut în mînile vrăjmaşilor lor dejurîmprejur, şi nu s’au mai putut împotrivi vrăjmaşilor lor.
Judg	2	15	Ori unde mergeau, mîna Domnului era împotriva lor ca să le facă rău, cum spusese Domnul, şi cum le jurase Domnul. Au ajuns astfel într’o mare strîmtorare.
Judg	2	16	Domnul a ridicat judecători, ca să-i izbăvească din mîna celor ce-i prădau.
Judg	2	17	Dar ei n’au ascultat nici de judecătorii lor, căci au curvit cu alţi dumnezei şi s’au închinat înaintea lor. În curînd s’au abătut dela calea pe care o urmaseră părinţii lor, şi n’au ascultat de poruncile Domnului, ca şi ei.
Judg	2	18	Cînd le ridica Domnul judecători, Domnul era cu judecătorul, şi-i izbăvea din mîna vrăjmaşilor lor în tot timpul vieţii judecătorului, căci Domnului I se făcea milă de suspinurile scoase de ei împotriva celor ce-i apăsau şi-i chinuiau.
Judg	2	19	Dar, după moartea judecătorului, se stricau din nou, mai mult decît părinţii lor, ducîndu-se după alţi dumnezei, ca să le slujească şi să se închine înaintea lor, şi stăruiau în această purtare şi împetrire.
Judg	2	20	Atunci Domnul S’a aprins de mînie împotriva lui Israel, şi a zis: „Fiindcă neamul acesta a călcat legămîntul Meu pe care-l poruncisem părinţilor lor, şi fiindcă n’au ascultat de glasul Meu,
Judg	2	21	nu voi mai izgoni dinaintea lor niciunul din neamurile pe cari le-a lăsat Iosua cînd a murit.
Judg	2	22	Astfel, prin ele, voi pune pe Israel la încercare, ca să ştiu dacă vor căuta sau nu să urmeze calea Domnului, cum au căutat părinţii lor.“
Judg	2	23	Şi Domnul a lăsat în pace pe popoarele acelea pe cari nu le dăduse în mînile lui Iosua, şi nu S’a grăbit să le isgonească.
------------------------Judecători, capitolul 3
Judg	3	1	Iată neamurile pe cari le-a lăsat Domnul ca să încerce pe Israel prin ele, pe toţi cei ce nu cunoscuseră toate războaiele Canaanului.
Judg	3	2	El voia numai ca vîrstele de oameni ale copiilor lui Israel să cunoască şi să înveţe războiul, şi anume cei ce nu-l cunoscuseră mai înainte.
Judg	3	3	Neamurile acestea erau cei cinci domnitori ai Filistenilor, toţi Cananiţii, Sidoniţii, şi Heviţii cari locuiau în muntele Liban, dela muntele Baal-Hermon pînă la intrarea Hamatului.
Judg	3	4	Neamurile acestea au slujit ca să pună pe Israel la încercare, pentruca Domnul să vadă dacă vor asculta de poruncile pe cari le dăduse părinţilor lor prin Moise.
Judg	3	5	Şi copiii lui Israel au locuit în mijlocul Cananiţilor, Hetiţilor, Amoriţilor, Fereziţilor, Heviţilor şi Iebusiţilor;
Judg	3	6	au luat de neveste pe fetele lor, şi au dat de neveste fiilor lor pe fetele lor, şi au slujit dumnezeilor lor.
Judg	3	7	Copiii lui Israel au făcut ce nu plăcea Domnului, au uitat pe Domnul, şi au slujit Baalilor şi idolilor.
Judg	3	8	Domnul S’a aprins de mînie împotriva lui Israel, şi i-a vîndut în mînile lui Cuşan-Rişeataim, împăratul Mesopotamiei. Şi copiii lui Israel au fost supuşi opt ani lui Cuşan-Rişeataim.
Judg	3	9	Copiii lui Israel au strigat către Domnul, şi Domnul le-a ridicat un izbăvitor, care i-a izbăvit: pe Otniel, fiul lui Chenaz, fratele cel mai mic al lui Caleb.
Judg	3	10	Duhul Domnului a fost peste el. El a ajuns judecător în Israel, şi a pornit la război. Domnul a dat în mînile lui pe Cuşan-Rişeataim, împăratul Mesopotamiei, şi mîna Lui a fost puternică împotriva lui Cuşan-Rişeataim.
Judg	3	11	Ţara a avut odihnă patruzeci de ani. Şi Otniel, fiul lui Chenaz, a murit.
Judg	3	12	Copiii lui Israel au făcut iarăş ce nu plăcea Domnului; şi Domnul a întărit pe Eglon, împăratul Moabului, împotriva lui Israel, pentrucă făcuseră ce nu plăcea Domnului.
Judg	3	13	Eglon a strîns la el pe fiii lui Amon şi pe Amaleciţi, şi a pornit. A bătut pe Israel, şi a luat cetatea Finicilor.
Judg	3	14	Şi copiii lui Israel au fost supuşi optsprezece ani lui Eglon, împăratul Moabului.
Judg	3	15	Copiii lui Israel au strigat către Domnul, şi Domnul le-a ridicat un izbăvitor, pe Ehud, fiul lui Ghera, Beniamitul, care nu se slujea de mîna dreaptă. Copiii lui Israel au trimes prin el un dar lui Eglon, împăratul Moabului.
Judg	3	16	Ehud şi-a făcut o sabie cu două tăişuri, lungă de un cot, şi a încins-o pe subt haine, în partea dreaptă.
Judg	3	17	A dat darul lui Eglon, împăratul Moabului: Eglon era un om foarte gras.
Judg	3	18	Cînd a isprăvit de dat darul, a dat drumul oamenilor cari-l aduseseră.
Judg	3	19	El însuş s’a întors dela petrăriile de lîngă Ghilgal, şi a zis: „Împărate, am să-ţi spun ceva în taină.“ Împăratul a zis: „Tăcere!“ Şi toţi cei ce erau lîngă el au ieşit afară.
Judg	3	20	Ehud a început vorba cu el pe cînd stătea singur în odaia lui de vară, şi a zis: „Am un cuvînt din partea lui Dumnezeu pentru tine.“ Eglon s’a sculat de pe scaun.
Judg	3	21	Atunci Ehud a întins mîna stîngă, a scos sabia din partea dreaptă, şi i-a împlîntat-o în pîntece.
Judg	3	22	Chiar şi mînerul a intrat după fer, şi grăsimea s’a strîns în jurul ferului; căci n’a putut scoate sabia din pîntece, ci a lăsat-o în trup aşa cum o înfipsese.
Judg	3	23	Ehud a ieşit prin tindă, a închis uşile dela odaia de sus după el, şi a tras zăvorul.
Judg	3	24	Dupăce a ieşit el, au venit slujitorii împăratului şi s’au uitat; şi iată că uşile odăii de sus erau închise cu zăvorul. Ei au zis: „Fără îndoială, îşi acopere picioarele în odaia de vară.“
Judg	3	25	Au aşteptat multă vreme; şi fiindcă el nu deschidea uşile odăii de sus, au luat cheia şi au descuiat; şi iată că stăpînul lor era mort, întins pe pămînt.
Judg	3	26	Pînă să se dumirească ei, Ehud a luat-o la fugă, a trecut de pietrării, şi a scăpat în Seira.
Judg	3	27	Cum a ajuns, a sunat din trîmbiţă în muntele lui Efraim. Copiii lui Israel s’au pogorît cu el din munte, şi el s’a pus în fruntea lor.
Judg	3	28	El le-a zis: „Veniţi după mine, căci Domnul a dat în mînile voastre pe vrăjmaşii voştri Moabiţi.“ Ei s’au pogorît după el, au pus stăpînire pe vadurile Iordanului, în faţa Moabului, şi n’au lăsat pe nimeni să treacă.
Judg	3	29	Au ucis atunci aproape zece mii de oameni din Moab, toţi voinici şi viteji, şi n’a scăpat unul.
Judg	3	30	În ziua aceea Moabul a fost smerit subt mîna lui Israel. Şi ţara a avut odihnă optzeci de ani.
Judg	3	31	După el, a urmat Şamgar, fiul lui Anat. El a ucis şase sute de oameni dintre Filisteni cu un otig de plug. Şi el a fost un izbăvitor al lui Israel.
------------------------Judecători, capitolul 4
Judg	4	1	Copiii lui Israel iarăş au făcut ce nu place Domnului, după moartea lui Ehud.
Judg	4	2	Şi Domnul i-a vîndut în mînile lui Iabin, împăratul Canaanului, care domnea la Haţor. Căpetenia oştirii lui era Sisera, şi locuia la Haroşet-Goim.
Judg	4	3	Copiii lui Israel au strigat către Domnul, căci Iabin avea nouă sute de cară de fer, şi de douăzeci de ani apăsa cu putere pe copiii lui Israel.
Judg	4	4	Pe vremea aceea judecător în Israel era Debora, proorociţa, nevasta lui Lapidot.
Judg	4	5	Ea şedea subt finicul Deborei, între Rama şi Betel, în muntele lui Efraim; şi copiii lui Israel se suiau la ea ca să fie judecaţi.
Judg	4	6	Ea a trimes să cheme pe Barac, fiul lui Abinoam, din Chedeş-Neftali, şi i-a zis: „Iată porunca pe care a dat-o Domnul, Dumnezeul lui Israel: «Du-te, îndreaptă-te spre muntele Taborului, şi ia cu tine zece mii de oameni din copiii lui Neftali şi din copiii lui Zabulon;
Judg	4	7	voi trage spre tine, la pîrîul Chison, pe Sisera, căpetenia oştirii lui Iabin, împreună cu carăle şi oştile lui, şi-l voi da în mînile tale“.
Judg	4	8	Barac i-a zis: „Dacă vii tu cu mine, mă voi duce; dar dacă nu vii cu mine, nu mă voi duce“.
Judg	4	9	Ea a răspuns: „Voi merge cu tine; dar nu vei avea slavă în calea pe care mergi, căci Domnul va da pe Sisera în mînile unei femei“. Şi Debora s’a sculat, şi s’a dus cu Barac la Chedeş.
Judg	4	10	Barac a chemat pe Zabulon şi Neftali la Chedeş; zece mii de oameni mergeau în urma lui, şi Debora a plecat cu el.
Judg	4	11	Heber, Chenitul, se despărţise de Cheniţi, fiii lui Hobab, socrul lui Moise, şi îşi întinsese cortul pînă la stejarul Ţaanaim, lîngă Chedeş.
Judg	4	12	Au dat de ştire lui Sisera, că Barac, fiul lui Abinoam, s’a îndreptat spre muntele Taborului.
Judg	4	13	Şi, dela Haroşet-Goim, Sisera şi-a strîns spre pîrîul Chisonului toate carăle: nouă sute de cară de fer, şi tot poporul care era cu el.
Judg	4	14	Atunci Debora a zis lui Barac: „Scoală-te, căci iată ziua cînd dă Domnul pe Sisera în mînile tale. Într’adevăr, Domnul, merge înaintea ta“. Şi Barac s’a repezit de pe muntele Taborului, cu zece mii de oameni după el.
Judg	4	15	Domnul a pus pe fugă dinaintea lui Barac, prin ascuţişul săbiei, pe Sisera, toate carăle lui şi toată tabăra. Sisera s’a dat jos din carul lui, şi a fugit pe jos.
Judg	4	16	Barac a urmărit carăle şi oştirea pînă la Haroşet-Goim; şi toată oştirea lui Sisera a căzut subt ascuţişul săbiei, fără să fi rămas un singur om.
Judg	4	17	Sisera a fugit pe jos în cortul Iaelei, nevasta lui Heber, Chenitul; căci între Iabin, împăratul Haţorului, şi casa lui Heber, Chenitul, era pace.
Judg	4	18	Iael a eşit înaintea lui Sisera, şi i-a zis: „Intră, domnul meu, intră la mine, şi nu te teme“. El a intrat la ea în cort, şi ea l-a ascuns subt o învelitoare.
Judg	4	19	El i-a zis: „Dă-mi te rog, puţină apă să beau, căci mi-e sete“. Ea a deschis burduful cu lapte, i-a dat să bea, şi l-a acoperit.
Judg	4	20	El i-a mai zis: „Stai la uşa cortului, şi dacă vine cineva şi te întreabă: «Este cineva aici?» să răspunzi: «Nu“.
Judg	4	21	Iael, nevasta lui Heber, a luat un ţăruş de al cortului, a pus mîna pe ciocan, s’a apropiat încet de el, şi i-a bătut ţăruşul în tîmplă, aşa că a răspuns adînc în pămînt. El adormise adînc şi era rupt de oboseală; şi a murit.
Judg	4	22	Pe cînd Barac urmărea pe Sisera, Iael i-a ieşit înainte şi i-a zis: „Vino, şi-ţi voi arăta pe omul pe care-l cauţi“. El a intrat la ea, şi iată că Sisera stătea întins, mort, cu ţăruşul bătut în tîmplă.
Judg	4	23	În ziua aceea, Dumnezeu a smerit pe Iabin, împăratul Canaanului, înaintea copiilor lui Israel.
Judg	4	24	Şi mîna copiilor lui Israel a apăsat greu asupra lui Iabin, împăratul Canaanului, pînă ce au nimicit pe Iabin, împăratul Canaanului.
------------------------Judecători, capitolul 5
Judg	5	1	În ziua aceea, Debora a cîntat această cîntare, cu Barac, fiul lui Abinoam:
Judg	5	2	„Nişte căpetenii s’au pus în fruntea poporului în Israel,Şi poporul s’a arătat gata de luptă:Binecuvîntaţi pe Domnul!
Judg	5	3	Ascultaţi, împăraţi!Luaţi aminte, domnitori!Voi cînta, da, voi cînta Domnului,Voi cînta din alăută Domnului, Dumnezeului lui Israel.
Judg	5	4	Doamne, cînd ai ieşit din Seir,Cînd ai plecat din cîmpiile Edomului,Pămîntul s’a cutremurat, cerurile au picurat,Şi norii au turnat ape cu găleata;
Judg	5	5	Munţii s’au clătinat înaintea Domnului,Sinaiul acela s’a clătinat înainteaDomnului, Dumnezeului lui Israel“.
Judg	5	6	„Pe vremea lui Şamgar, fiul lui Anat,Pe vremea Iaelei drumurile erau părăsite,Şi călătorii apucau pe căi strîmbe.
Judg	5	7	Căpeteniile erau fără putere în Israel, fără putere,Pînă cînd m’am sculat eu, Debora,Pînă cînd m’am ridicat eu, ca o mamă în Israel.
Judg	5	8	El îşi alesese noi dumnezei:Atunci războiul era la porţi;Dar nu vedeai nici scut, nici suliţăLa patruzeci de mii în Israel.
Judg	5	9	Inima mea se îndreaptă spre căpeteniile lui Israel,Spre aceia din popor cari s’au arătat gata să lupte.Binecuvîntaţi pe Domnul!
Judg	5	10	Voi, cari călăriţi pe măgăriţe albe,Voi, cari şedeţi pe covoare,Şi voi, cari umblaţi pe drum, – cîntaţi!
Judg	5	11	Arcaşii, din mijlocul adăpătoarelor,Să laude cu glasul lor binefacerile Domnului,Binefacerile cîrmuirii Sale în Israel.Atunci poporul Domnului s’a pogorît la porţi:
Judg	5	12	Trezeşte-te, trezeşte-te, Debora!Trezeste-te, trezeşte-te şi zi o cîntare!Scoală-te, Barac,Şi adu-ţi robii de război,Fiul lui Abinoam!
Judg	5	13	Atunci o rămăşiţă din popor a biruit pe cei puternici,Domnul mi-a dat biruinţa asupra celor viteji.
Judg	5	14	Din Efraim au venit locuitorii lui Amalec.După tine a mers Beniamin în oştirea ta.Din Machir au venit căpeteniile,Şi din Zabulon cîrmuitorii.
Judg	5	15	Mai marii lui Isahar au fost cu Debora,Şi Isahar a venit după Barac,A fost trimes pe urma lui în vale.La pîraiele lui Ruben,Au fost mari hotărîri!
Judg	5	16	Pentruce ai rămas în mijlocul staulelorSă asculţi behăitul turmelor? La pîraiele lui RubenMari au fost sfaturile!
Judg	5	17	Galaadul de dincolo de Iordan nu şi-a părăsit locuinţa.Pentruce a stat Dan pe corăbii?Aşer a stat pe malul mării,Şi s’a odihnit în limanurile lui.
Judg	5	18	Zabulon este un popor care a înfruntat moartea,Şi Neftali la fel, pe înălţimile din cîmpie.
Judg	5	19	Împăraţii au venit, s’au luptat;Atunci au luptat împăraţii Canaanului,La Tanaac, la apele Meghido;N’au luat nicio pradă, nici argint.
Judg	5	20	Din ceruri se luptau,De pe cărările lor stelele se luptau împotriva lui Sisera,
Judg	5	21	Pîrîul Chison i-a luat,Pîrîul din vremile străvechi, pîrîul Chison!Suflete, calcă-’n picioare pe viteji!
Judg	5	22	Atunci copitele cailor au răsunatDe goana, de goana năbădăioasă a războinicilor lor.
Judg	5	23	Blestemaţi pe Meroza, a zis Îngerul Domnului,Blestemaţi, blestemaţi pe locuitorii lui;Căci n’au venit în ajutorul Domnului,În ajutorul Domnului, printre oamenii viteji“.
Judg	5	24	Binecuvîntată să fie între femei Iael,Nevasta lui Heber, Chenitul!Binecuvîntată să fie ea între femeile cari locuiesc în corturi!
Judg	5	25	El a cerut apă, şi ea i-a a dat lapte;În pahar împărătesc i-a adus unt.
Judg	5	26	Cu o mînă a luat ţăruşul,Şi cu dreapta ciocanul lucrătorilor,A lovit pe Sisera, i-a despicat capul,I-a sfărîmat şi străpuns tîmpla.
Judg	5	27	El s’a ghemuit: a căzut şi s’a culcat la picioarele ei;S’a ghemuit şi a căzut la picioarele ei;Acolo unde s’a ghemuit, acolo a căzut fără viaţă.
Judg	5	28	Pe fereastră, prin zăbrele,Se uită mama lui Sisera, şi strigă:„Pentruce zăboveşte carul lui să vină?Pentruce vin carăle lui aşa de încet?“
Judg	5	29	Cele mai înţelepte dintre femeile ei îi răspund,Şi ea îşi răspunde singură:
Judg	5	30	„Negreşit, au găsit pradă! Şi-o împărţesc:O fată, două fete de fiecare om;Pradă de haine văpsite pentru Sisera;Pradă de haine văpsite cusute la gherghef,Două haine văpsite şi cusute la gherghef,De pus pe grumazul biruitorului!“
Judg	5	31	Aşa să piară toţi vrăjmaşii Tăi, Doamne!Dar cei ce-L iubesc sînt ca soarele, cînd se arată în puterea lui“.Ţara a avut odihnă patruzeci de ani.
------------------------Judecători, capitolul 6
Judg	6	1	Copiii lui Israel au făcut ce nu plăcea Domnului; şi Domnul i-a dat în mînile lui Madian, timp de şapte ani.
Judg	6	2	Mîna lui Madian a fost puternică împotriva lui Israel. Ca să scape de Madian, copiii lui Israel fugeau în văgăunile munţilor, în peşteri şi pe stînci întărite.
Judg	6	3	Dupăce sămăna Israel, Madian se suia cu Amalec şi fiii Răsăritului, şi porneau împotriva lui.
Judg	6	4	Tăbărau în faţa lui, nimiceau roadele ţării pînă spre Gaza; şi nu lăsau în Israel nici merinde, nici oi, nici boi, nici măgari.
Judg	6	5	Căci se suiau împreună cu turmele şi corturile lor, soseau ca o mulţime de lăcuste, erau fără număr, ei şi cămilele lor, şi veneau în ţară ca s’o pustiască.
Judg	6	6	Israel a ajuns foarte nenorocit din pricina lui Madian, şi copiii lui Israel au strigat către Domnul.
Judg	6	7	Cînd copiii lui Israel au strigat către Domnul din pricina lui Madian,
Judg	6	8	Domnul a trimes copiilor lui Israel un prooroc. El le-a zis: „Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui Israel: «Eu v’am scos din Egipt, Eu v’am scos din casa robiei.
Judg	6	9	V’am scăpat din mîna Egiptenilor şi din mîna tuturor celor ce vă apăsau; i-am izgonit dinaintea voastră, şi v’am dat vouă ţara lor.
Judg	6	10	V’am zis: «Eu sînt Domnul, Dumnezeul vostru; să nu vă temeţi de dumnezeii Amoriţilor, în a căror ţară locuiţi. Dar voi n’aţi ascultat glasul Meu.“
Judg	6	11	Apoi a venit Îngerul Domnului, şi S’a aşezat sub stejarul din Ofra, care era al lui Ioas, din familia lui Abiezer. Ghedeon, fiul său, bătea grîu în teasc, ca să-l ascundă de Madian.
Judg	6	12	Îngerul Domnului i S’a arătat, şi i-a zis: „Domnul este cu tine, viteazule!“
Judg	6	13	Ghedeon I-a zis: „Rogu-te, domnul meu, dacă Domnul este cu noi, pentruce ni s’au întîmplat toate aceste lucruri? Şi unde sînt toate minunile acelea pe cari ni le istorisesc părinţii noştri cînd spun: «Nu ne-a scos oare Domnul din Egipt?» Acum Domnul ne părăseşte, şi ne dă în mînile lui Madian!“
Judg	6	14	Domnul S’a uitat la el, şi a zis: „Du-te cu puterea aceasta pe care o ai, şi izbăveşte pe Israel din mîna lui Madian; oare nu te trimet Eu?“
Judg	6	15	Ghedeon I-a zis: „Rogu-te, domnul meu, cu ce să izbăvesc pe Israel? Iată că familia mea eate cea mai săracă din Manase, şi eu sînt cel mai mic din casa tatălui meu.“
Judg	6	16	Domnul i-a zis: „Eu voi fi cu tine, şi vei bate pe Madian ca pe un singur om“.
Judg	6	17	Ghedeon I-a zis: „Dacă am căpătat trecere înaintea Ta, dă-mi un semn ca să-mi arăţi că Tu îmi vorbeşti.
Judg	6	18	Nu Te depărta de aici pînă mă voi întoarce la Tine, să-mi aduc darul, şi să-l pun înaintea Ta“. Şi Domnul a zis: „Voi rămînea pînă te vei întoarce.“
Judg	6	19	Ghedeon a intrat în casă, a pregătit un ied, şi a făcut azimi dintr’o efă de făină. A pus carnea într’un coş şi zeama a turnat-o într’o oală, le-a adus subt stejar, şi I le-a pus înainte.
Judg	6	20	Îngerul lui Dumnezeu i-a zis: „Ia carnea şi azimile, pune-le pe stînca aceasta şi varsă zeama“. Şi el a făcut aşa.
Judg	6	21	Îngerul Domnului a întins vîrful toiagului pe care-l avea în mînă, şi a atins carnea şi azimile. Atunci, s’a ridicat din stîncă un foc care a mistuit carnea şi azimile. Şi Îngerul Domnului S’a făcut nevăzut dinaintea lui.
Judg	6	22	Ghedeon, văzînd că fusese Îngerul Domnului, a zis: „Vai de mine, Stăpîne Doamne! Am văzut pe Îngerul Domnului faţă’n faţă“.
Judg	6	23	Şi Domnul i-a zis: „Fii pe pace, nu te teme, căci nu vei muri“.
Judg	6	24	Ghedeon a zidit acolo un altar Domnului, şi i-a pus numele „Domnul păcii“: altarul acesta este şi astăzi la Ofra, care era a familiei lui Abiezer.
Judg	6	25	În aceeaş noapte, Domnul a zis lui Ghedeon: „Ia viţelul tatălui tău, şi un alt taur de şapte ani. Dărîmă altarul lui Baal, care este al tatălui tău, şi taie parul închinat Astartei, care este deasupra.
Judg	6	26	Să zideşti apoi şi să întocmeşti, pe vîrful acestei stînci, un altar Domnului, Dumnezeului tău. Să iei taurul al doilea, şi să aduci o ardere de tot, cu lemnul din stîlpul idolului pe care-l vei tăia“.
Judg	6	27	Ghedeon a luat zece oameni dintre slujitorii lui, şi a făcut ce spusese Domnul; dar fiindcă se temea de casa tatălui său, şi de oamenii din cetate, a făcut lucrul acesta noaptea, nu ziua.
Judg	6	28	Cînd s’au sculat oamenii din cetate dis de dimineaţă, iată că altarul lui Baal era dărîmat, parul închinat idolului deasupra lui era tăiat; şi al doilea taur era adus ca ardere de tot pe altarul care fusese zidit.
Judg	6	29	Ei şi-au zis unul altuia: „Cine a făcut lucrul acesta?“ Şi au întrebat şi au făcut cercetări. Li s’a spus: „Ghedeon, fiul lui Ioas, a făcut lucrul acesta“.
Judg	6	30	Atunci oamenii din cetate au zis lui Ioas: „Scoate pe fiul tău, ca să moară, căci a dărîmat altarul lui Baal şi a tăiat parul sfînt care era deasupra lui“.
Judg	6	31	Ioas a răspuns tuturor celor ce s’au înfăţişat înaintea lui: „Oare datoria voastră este să apăraţi pe Baal? Voi trebuie să-i veniţi în ajutor? Oricine va lua apărarea lui Baal, să moară pînă dimineaţă. Dacă Baal este un Dumnezeu, să-şi apere el pricina, fiindcă i-au dărîmat altarul“.
Judg	6	32	În ziua aceea au pus lui Ghedeon numele Ierubaal {Sau Apere-se Baal}, căci au zis: „Apere-se Baal împotriva lui, fiindcă i-a dărîmat altarul“.
Judg	6	33	Tot Madianul, Amalec şi fiii Răsăritului, s’au strîns împreună, au trecut Iordanul, şi au tăbărît în valea Isreel.
Judg	6	34	Ghedeon a fost îmbrăcat cu Duhul Domnului; a sunat din trîmbiţă, şi Abiezer a fost chemat ca să meargă după el.
Judg	6	35	A trimes soli în tot Manase, care deasemenea a fost chemat să meargă după el. A trimes soli în Aşer, în Zabulon şi în Neftali, cari s’au suit să le iese înainte.
Judg	6	36	Ghedeon a zis lui Dumnezeu: „Dacă vrei să izbăveşti pe Israel prin mîna mea, cum ai spus,
Judg	6	37	iată, voi pune un val de lînă în arie; dacă numai lîna va fi acoperită de rouă, şi tot pămîntul va rămînea uscat, voi cunoaşte că vei izbăvi pe Israel prin mîna mea, cum ai spus“.
Judg	6	38	Şi aşa s’a întîmplat. În ziua următoare, el s’a sculat disdedimineaţă, a stors lîna, şi a scos roua din ea, care a dat un pahar plin cu apă.
Judg	6	39	Ghedeon a zis lui Dumnezeu: „Să nu Te aprinzi de mînie împotriva mea, şi nu voi mai vorbi decît de data aceasta. Aş vrea numai să mai fac o încercare cu lîna: numai lîna să rămînă uscată, şi tot pămîntul să se acopere cu rouă“.
Judg	6	40	Şi Dumnezeu a făcut aşa în noaptea aceea. Numai lîna a rămas uscată, şi tot pămîntul s’a acoperit cu rouă.
------------------------Judecători, capitolul 7
Judg	7	1	Ierubaal, sau Ghedeon, şi tot poporul care era cu el, s’au sculat disdedimineaţă, şi au tăbărît la izvorul Harod. Tabăra lui Madian era la miazănoapte de Ghedeon, spre dealul More, în vale.
Judg	7	2	Domnul a zis lui Ghedeon: „Poporul pe care-l ai cu tine este prea mult, pentru ca să dau pe Madian în mînile lui; el ar putea să se laude împotriva Mea, şi să zică: «Mîna mea m’a izbăvit».
Judg	7	3	Vesteşte dar lucrul acesta în auzul poporului: «Cine este fricos şi se teme, să se întoarcă şi să se depărteze de muntele Gaaladului“. Douăzeci şi două de mii de oameni din popor s’au întors, şi au mai rămas zece mii.
Judg	7	4	Domnul a zis lui Ghedeon: „Poporul este încă prea mult. Pogoară-i la apă, şi acolo ţi-i voi alege; acela despre care îţi voi spune: «Acesta să meargă cu tine», va merge cu tine; şi acela despre care îţi voi spune: «Acesta să nu meargă cu tine», nu va merge cu tine“.
Judg	7	5	Ghedeon a pogorît poporul la apă, şi Domnul a zis lui Ghedeon: „Pe toţi cei ce vor limpăi apă cu limba, cum limpăeşte cînele, să-i desparţi de toţi cei ce vor bea apă din genunchi“.
Judg	7	6	Ceice au limpăit apa, ducînd-o la gură cu mîna, au fost în număr de trei sute de oameni; şi tot poporul celalt a îngenunchiat ca să bea.
Judg	7	7	Şi Domnul a zis lui Ghedeon: „Cu cei trei sute de oameni cari au limpăit, vă voi mîntui, şi voi da pe Madian în mînile tale. Toţi ceilalţi din popor să se ducă fiecare acasă.
Judg	7	8	Au luat merindele poporului şi trîmbiţele lui. Apoi Ghedeon a trimes pe toţi bărbaţii lui Israel, pe fiecare în cortul lui, şi a ţinut pe cei trei sute de oameni. Tabăra lui Madian era jos în vale.
Judg	7	9	Domnul a zis lui Ghedeon în timpul nopţii: „Scoală-te, şi pogoară-te în tabără, căci am dat-o în mînile tale.
Judg	7	10	Dacă ţi-e frică să te pogori, pogoară-te cu Pura, slujitorul tău.
Judg	7	11	Să asculţi ce vor zice, şi după aceea ţi se vor întări mînile: pogoară-te dar în tabără.“ „El s’a pogorît cu Pura, slujitorul lui, pînă la întîia strajă a taberii.
Judg	7	12	Madian, Amalec, şi toţi fiii Răsăritului, erau răspîndiţi în vale, ca o mulţime de lăcuste, şi cămilele lor erau fără număr, ca nisipul de pe marginea mării.
Judg	7	13	Ghedeon a sosit; şi iată că un om istorisea tovarăşului său un vis. El zicea: „Am visat un vis: şi se făcea că o turtă de orz se rostogolea în tabăra lui Madian; a venit de s’a lovit pînă la cort, şi cortul a căzut; l-a răsturnat cu susul în jos, şi cortul a fost dărîmat.“
Judg	7	14	Tovarăşul lui a răspuns, şi a zis: „Aceasta nu este altceva decît sabia lui Ghedeon, fiul lui Ioas, bărbatul lui Israel; Dumnezeu a dat în mînile lui pe Madian şi toată tabăra.“
Judg	7	15	Cînd a auzit Ghedeon istorisirea visului şi tîlcuirea lui, s’a aruncat cu faţa la pămînt, s’a întors în tabăra lui Israel, şi a zis: „Sculaţi-vă, căci Domnul a dat în mînile voastre tabăra lui Madian.“
Judg	7	16	A împărţit în trei cete pe cei trei sute de oameni, şi le-a dat tuturor trîmbiţe şi ulcioare goale, cu nişte făclii în ulcioare.
Judg	7	17	El le-a zis: „Să vă uitaţi la mine, şi să faceţi ca mine. Cum voi ajunge în tabără, să faceţi ce voi face eu;
Judg	7	18	şi cînd voi suna din trîmbiţă, eu şi toţi ceice vor fi cu mine, să sunaţi şi voi din trîmbiţă de jur împrejurul taberii, şi să ziceţi: «Sabia Domnului şi a lui Ghedeon!“
Judg	7	19	Ghedeon şi cei o sută de oameni cari erau cu el au ajuns la capătul taberii la începutul străjii dela mijlocul nopţii, îndată dupăce puseseră pe păzitori.Au sunat din trîmbiţă, şi au spart ulcioarele pe cari le aveau în mînă.
Judg	7	20	Cele trei cete au sunat din trîmbiţă şi au spart ulcioarele; au apucat făcliile cu mîna stîngă şi trîmbiţele cu mîna dreaptă ca să sune, şi au strigat: „Sabia Domnului şi a lui Ghedeon!“
Judg	7	21	Au rămas fiecare la locul lui în jurul taberii, şi toată tabăra a început să alerge, să ţipe, şi să fugă.
Judg	7	22	Cei trei sute de oameni au sunat iarăş din trîmbiţă; şi în toată tabăra, Domnul i-a făcut să întoarcă sabia unii împotriva altora. Tabăra a fugit pînă la Bet-Şita spre Ţerera, pînă la hotarul dela Abel-Mehola lîngă Tabat.
Judg	7	23	Bărbaţii lui Israel s’au strîns, cei din Neftali, din Aşer şi din tot Manase, şi au urmărit pe Madian.
Judg	7	24	Ghedeon a trimes soli în tot muntele lui Efraim, ca să spună: „Pogorîţi-vă înaintea lui Madian, şi tăiaţi-le trecerea apelor pînă la Bet-Bara, şi Iordan.“ Toţi bărbaţii lui Efraim s’au strîns, şi au pus stăpînire pe trecerea apelor pînă la Bet-Bara şi Iordan.“
Judg	7	25	Au pus mîna pe două căpetenii ale lui Madian: Oreb şi Zeeb; au ucis pe Oreb la stînca lui Oreb, şi au ucis pe Zeeb la teascul lui Zeeb. Au urmărit pe Madian, şi au adus capetele lui Oreb şi Zeeb la Ghedeon de cealaltă parte a Iordanului.
------------------------Judecători, capitolul 8
Judg	8	1	Bărbaţii lui Efraim au zis lui Ghedeon: „Ce înseamnă felul acesta de purtare faţă de noi? Pentruce nu ne-ai chemat, cînd ai plecat să te lupţi împotriva lui Madian?“ Şi au avut o mare ceartă cu el.
Judg	8	2	Ghedeon le-a răspuns: „Ce-am făcut eu pe lîngă voi? Oare nu face mai mult culesul ciorchinelor rămase în via lui Efraim de cît culesul întregei vii a lui Abiezer?“
Judg	8	3	În mînile voastre a dat Dumnezeu pe căpeteniile lui Madian: Oreb, şi Zeeb. Ce-am putut face eu deci pe lîngă voi?“ Dupăce le-a vorbit astfel, li s’a potolit mînia.
Judg	8	4	Ghedeon a ajuns la Iordan, şi l-a trecut, el şi cei trei sute de oameni cari erau cu el, obosiţi, dar urmărind mereu pe vrăjmaş.
Judg	8	5	El a zis celor din Sucot: „Daţi, vă rog, cîteva pîni poporului care mă însoţeşte, căci sînt obosiţi, şi sînt în urmărirea lui Zebah şi Ţalmuna, împăraţii Madianului.“
Judg	8	6	Căpeteniile din Sucot au răspuns: „Este oare mîna lui Zebah şi Ţalmuna în stăpînirea ta, ca să dăm pîne oştirii tale?“
Judg	8	7	Şi Ghedeon a zis: „Ei bine! dupăce Domnul va da în mînile noastre pe Zebah şi pe Ţalmuna, vă voi scărpina carnea cu spini din pustie şi cu mărăcini.“
Judg	8	8	De acolo s’a suit la Penuel, şi a făcut celor din Penuel aceeaş rugăminte. Ei i-au răspuns cum îi răspunseseră cei din Sucot.
Judg	8	9	Şi a zis şi celor din Penuel: „Cînd mă voi întoarce în pace, voi dărîma turnul acesta.“
Judg	8	10	Zebah şi Ţalmuna erau la Carcor împreună cu oştirea lor de aproape cincisprezece mii de oameni; toţi ceice mai rămăseseră din toată oştirea fiilor Răsăritului: o sută douăzeci de mii de oameni cari scoteau sabia, fuseseră ucişi.
Judg	8	11	Ghedeon s’a suit pe drumul celor ce locuiesc în corturi, la răsărit de Nobah şi de Iogbeha, şi a bătut oştirea care se credea la adăpost.
Judg	8	12	Zebah şi Ţalmuna au luat fuga; Ghedeon i-a urmărit, a prins pe cei doi împăraţi ai Madianului: Zebah şi Ţalmuna, şi a pus pe fugă toată oştirea.
Judg	8	13	Ghedeon, fiul lui Ioas, s’a întors dela luptă prin suişul Heres.
Judg	8	14	A prins dintre cei din Sucot un tînăr pe care l-a întrebat, şi care i-a dat în scris numele căpeteniilor şi bătrînilor din Sucot; erau şaptezeci şi şapte de bărbaţi.
Judg	8	15	Apoi a venit la cei din Sucot, şi a zis: „Iată pe Zebah şi Ţalmuna, pentru cari m’aţi batjocorit, zicînd: «Oare mîna lui Zebah şi Ţalmuna este în stăpînirea ta, ca să dăm pîne oamenilor tăi obosiţi?“
Judg	8	16	Şi a luat pe bătrînii cetăţii, şi a pedepsit pe oamenii din Sucot cu spini din pustie şi cu mărăcini.
Judg	8	17	A dărîmat şi turnul din Penuel, şi a ucis pe oamenii cetăţii.
Judg	8	18	El a zis lui Zebah şi lui Ţalmuna: „Cum erau oamenii pe cari i-aţi ucis la Tabor?“ Ei au răspuns: „Erau ca tine, fiecare avea înfăţişarea unui fiu de împărat.“
Judg	8	19	El a zis: „Erau fraţii mei, fiii mamei mele. Viu este Domnul că, dacă i-aţi fi lăsat cu viaţă, nu v’aş ucide.“
Judg	8	20	Şi a zis lui Ieter, întîiul lui născut: „Scoală-te, şi ucide-i!“ Dar tînărul nu şi-a scos sabia, pentrucă-i era teamă, căci era încă un copil.
Judg	8	21	Zebah şi Ţalmuna au zis: „Scoală-te tu însuţi şi ucide-ne! Căci cum e omul aşa e şi puterea lui.“ Şi Ghedeon s’a sculat, şi a ucis pe Zebah şi Ţalmuna. A luat apoi lunişoarele dela gîtul cămilelor lor.
Judg	8	22	Bărbaţii lui Israel au zis lui Ghedeon: „Domneşte peste noi, tu, şi fiul tău, şi fiul fiului tău, căci ne-ai izbăvit din mîna lui Madian.“
Judg	8	23	Ghedeon le-a zis: „Eu nu voi domni peste voi, nici fiii mei nu vor domni peste voi, ci Domnul va domni peste voi.“
Judg	8	24	Ghedeon le-a zis: „Am să vă fac o rugăminte: daţi-mi fiecare verigile de nas pe cari le-aţi luat ca pradă.“ – Vrăjmaşii aveau verigi de aur, căci erau Ismaeliţi. –
Judg	8	25	Ei au zis: „Ţi le vom da cu plăcere.“ Şi au întins o manta, pe care a aruncat fiecare verigile pe cari le prădase.
Judg	8	26	Greutatea verigilor de aur pe cari le-a cerut Ghedeon, a fost de o mie şapte sute de sicli de aur, afară de lunişoare, de cerceii de aur, şi hainele de purpură, pe cari le purtau împăraţii Madianului, şi afară de lănţişoarele dela gîtul cămilelor lor.
Judg	8	27	Ghedeon a făcut din ele un efod, şi l-a pus în cetatea lui, la Ofra, unde a ajuns o pricină de curvie pentru tot Israelul; şi a fost o cursă pentru Ghedeon şi pentru casa lui.
Judg	8	28	Madianul a fost smerit înaintea copiilor lui Israel, şi n’a mai ridicat capul. Şi ţara a avut odihnă patruzeci de ani, în timpul vieţii lui Ghedeon.
Judg	8	29	Ierubaal, fiul lui Ioas, s’a întors, şi a locuit în casa lui.
Judg	8	30	Ghedeon a avut şaptezeci de fii, ieşiţi din el, căci a avut mai multe neveste.
Judg	8	31	Ţiitoarea lui, care era la Sihem, i-a născut de asemenea un fiu, căruia i-au pus numele Abimelec.
Judg	8	32	Ghedeon, fiul lui Ioas, a murit după o bătrîneţă fericită; şi a fost îngropat în mormîntul tatălui său Ioas, la Ofra, care era a familiei lui Abiezer.
Judg	8	33	După moartea lui Ghedeon, copiii lui Israel au început iarăş să curvească cu Baalii şi au luat pe Baal-Berit ca dumnezeu al lor.
Judg	8	34	Copiii lui Israel nu şi-au adus aminte de Domnul, Dumnezeul lor, care-i izbăvise din mîna tuturor vrăjmaşilor cari-i înconjurau.
Judg	8	35	Şi n’au ţinut la casa lui Ierubaal, a lui Ghedeon, după tot binele pe care-l făcuse el lui Israel.
------------------------Judecători, capitolul 9
Judg	9	1	Abimelec, fiul lui Ierubaal, s’a dus la Sihem la fraţii mamei lui, şi iată cum le-a vorbit atît lor cît şi la toată familia casei tatălui mamei sale:
Judg	9	2	„Spuneţi, vă rog, în auzul tuturor locuitorilor din Sihem: «Este mai bine pentru voi ca şaptezeci de oameni, toţi fii ai lui Ierubaal, să stăpînească peste voi, sau un singur om să stăpînească peste voi?» Şi aduceţi-vă aminte că eu sînt os din oasele voastre şi carne din carnea voastră.“
Judg	9	3	Fraţii mamei lui au spus toate cuvintele acestea pentru el în auzul tuturor locuitorilor din Sihem, şi inima lor s’a plecat spre Abimelec; căci îşi ziceau: „El este frate cu noi.“
Judg	9	4	I-au dat şaptezeci de sicli de argint, pe cari i-au ridicat din casa lui Baal-Berit. Abimelec a cumpărat cu ei pe nişte oameni fără căpătîi şi neastîmpăraţi, cari au mers după el.
Judg	9	5	A venit în casa tatălui său la Ofra, şi a ucis pe fraţii săi, fiii lui Ierubaal, şaptezeci de oameni, pe aceeaş peatră. N’a scăpat decît Iotam, cel mai tînăr fiu al lui Ierubaal, căci se ascunsese.
Judg	9	6	Toţi locuitorii din Sihem şi toată casa lui Milo s’au strîns la olaltă, şi au venit de au făcut împărat pe Abimelec, lîngă stejarul sădit în Sihem.
Judg	9	7	Iotam a aflat despre lucrul acesta. S’a dus şi s’a aşezat pe vîrful muntelui Garizim, şi iată ce le-a strigat el cu glas tare:„Ascultaţi-mă, locuitorii Sihemului, şi Dumnezeu să vă asculte!
Judg	9	8	Copacii au plecat să ungă un împărat şi să-l pună în fruntea lor. Ei au zis măslinului: «Împărăţeşte peste noi!»
Judg	9	9	Dar măslinul le-a răspuns: «Să-mi părăsesc eu untdelemnul meu, care îmi aduce laude din partea lui Dumnezeu şi a oamenilor, ca să mă duc să domnesc peste copaci?»
Judg	9	10	Şi copacii au zis smochinului: «Vino, tu, de împărăţeşte peste noi!»
Judg	9	11	Dar smochinul le-a răspuns: «Să-mi părăsesc eu dulceaţa mea şi rodul meu cel minunat, ca să mă duc să domnesc peste copaci?»
Judg	9	12	Şi copacii au zis viţei: «Vino, tu, şi domneşte peste noi.»
Judg	9	13	Dar viţa le-a răspuns: «Să-mi părăsesc eu vinul, care înveseleşte pe Dumnezeu şi pe oameni, ca să mă duc să domnesc peste copaci?»
Judg	9	14	Atunci toţi copacii au zis spinului: «Vino, tu, şi împărăţeşte peste noi.»
Judg	9	15	Şi spinul a răspuns copacilor: «Dacă în adevăr vreţi să mă ungeţi ca împărat al vostru, veniţi şi adăpostiţi-vă subt umbra mea; altfel, să iasă un foc din spin, şi să mistuie cedrii Libanului.»
Judg	9	16	Acum, oare cu adevărat şi cu toată curăţia aţi lucrat voi, făcînd împărat pe Abimelec? Aţi arătat voi bunăvoinţă faţă de Ierubaal şi de casa lui? V’aţi purtat voi oare cu el potrivit cu slujba pe care v’a făcut-o? –
Judg	9	17	Căci tatăl meu s’a luptat pentru voi; şi-a pus viaţa în primejdie, şi v’a izbăvit din mîna lui Madian;
Judg	9	18	şi voi v’aţi ridicat împotriva casei tatălui meu, i-aţi ucis fiii, şaptezeci de oameni, pe aceeaş piatră, şi aţi făcut împărat peste locuitorii din Sihem pe Abimelec, fiul roabei lui, pentrucă este fratele vostru. –
Judg	9	19	Dacă în adevăr şi cu toată curăţia v’aţi purtat voi astăzi faţă de Ierubaal şi casa lui, bine! Abimelec să fie bucuria voastră, şi voi să fiţi bucuria lui!
Judg	9	20	Dacă nu, să iasă un foc din Abimelec, şi să mistuie pe locuitorii din Sihem şi casa lui Milo; şi un foc să iasă din locuitorii Sihemului şi din casa lui Milo, şi să mistuie pe Abimelec!“
Judg	9	21	Iotam s’a dat înlături, şi a luat-o la fugă; s’a dus la Beer unde a locuit departe de fratele său Abimelec.
Judg	9	22	Abimelec stăpînise trei ani peste Israel.
Judg	9	23	Atunci Dumnezeu a trimes un duh rău între Abimelec şi locuitorii Sihemului şi locuitorii Sihemului au fost necredincioşi lui Abimelec,
Judg	9	24	pentru ca şi cruzimea săvîrşită cu cei şaptezeci de fii ai lui Ierubaal să-şi ia pedeapsa, şi sîngele lor să cadă asupra fratelui lor Abimelec, care-i ucisese, şi asupra locuitorilor Sihemului, cari-l ajutaseră să ucidă pe fraţii săi.
Judg	9	25	Locuitorii Sihemului au pus la pîndă împotriva lui, pe vîrfurile munţilor, nişte oameni, cari jăfuiau pe toţi cei ce treceau pe lîngă ei, pe drum. Şi lucrul acesta a fost adus la cunoştinţa lui Abimelec.
Judg	9	26	Gaal, fiul lui Ebed, a venit cu fraţii săi, şi au trecut la Sihem. Locuitorii Sihemului au avut încredere în el!
Judg	9	27	Au ieşit la cîmp, le-au cules viile, le-au călcat strugurii, şi au început să se veselească; au intrat în casa dumnezeului lor, au mîncat şi au băut, şi au blestemat pe Abimelec.
Judg	9	28	Şi Gaal, fiul lui Ebed, zicea: „Cine este Abimelec, şi cine este Sihem, ca să slujim lui Abimelec? Nu este el fiul lui Ierubaal, şi nu este Zebul, îngrijitorul lui? Slujiţi bărbaţilor lui Hamor, tatăl lui Sihem; de ce să slujim lui Abimelec?
Judg	9	29	Oh! dacă aş fi eu stăpînul acestui popor, aş răsturna pe Abimelec“. Şi despre Abimelec zicea: „Strînge-ţi oştirea şi ieşi“!
Judg	9	30	Zebul, cîrmuitorul cetăţii, a auzit ce zicea Gaal, fiul lui Ebed, şi s’a aprins de mînie.
Judg	9	31	A trimes pe ascuns nişte soli la Abimelec, ca să-i spună: „Iată, Gaal, fiul lui Ebed, şi fraţii lui, au venit la Sihem, şi au răsculat cetatea împotriva ta.
Judg	9	32	Acum, pleacă noaptea, tu şi poporul care este cu tine, şi stai la pîndă în cîmp.
Judg	9	33	Dimineaţa, la răsăritul soarelui, să te arunci cu năvală asupra cetăţii. Şi cînd Gaal şi poporul care este cu el vor ieşi împotriva ta, să-i faci ce-ţi vor îngădui puterile.
Judg	9	34	Abimelec şi tot poporul care era cu el au plecat noaptea, şi s’au pus la pîndă lîngă Sihem, împărţiţi în patru cete.
Judg	9	35	Gaal, fiul lui Ebed, a ieşit, şi a stătut la intrarea porţii cetăţii. Abimelec şi tot poporul care era cu el s’au sculat atunci dela pîndă.
Judg	9	36	Gaal a zărit poporul, şi a zis lui Zebul: „Iată un popor care se pogoară din vîrful munţilor.“ Zebul i-a răspuns: „Este umbra munţilor pe cari-i iei drept oameni.“
Judg	9	37	Gaal, luînd iarăş cuvîntul, a zis: „Este chiar un popor care se pogoară de pe înălţimile ţării, şi o ceată vine pe drumul Stejarului Ghicitorilor.“
Judg	9	38	Zebul i-a răspuns: „Unde îţi este acum gura, cu care ziceai: «Cine este Abimelec, ca să-i slujim? Nu este oare acesta poporul pe care-l dispreţuiai tu? Mergi acum, şi luptă-te cu el!“
Judg	9	39	Gaal a înaintat în fruntea locuitorilor Sihemului, şi s’a luptat cu Abimelec.
Judg	9	40	Urmărit de Abimelec, a luat-o la fugă dinaintea lui, şi mulţi oameni au căzut morţi pînă la intrarea porţii.
Judg	9	41	Abimelec s’a oprit la Aruma. Şi Zebul a izgonit pe Gaal şi pe fraţii lui, cari n’au putut să rămînă la Sihem.
Judg	9	42	A douazi, poporul, a ieşit la cîmp. Abimelec, căruia i s’a dat de ştire,
Judg	9	43	şi-a luat ceata, a împărţit-o în trei părţi, şi s’a pus la pîndă în cîmp. Văzînd că poporul ieşea din cetate, s’a sculat împotriva lor, şi i-a bătut.
Judg	9	44	Abimelec şi cetele cari erau cu el au pornit înainte şi s’au aşezat la intrarea porţii cetăţii: două din aceste cete s’au aruncat asupra tuturor celorce erau în cîmp, şi i-au bătut.
Judg	9	45	Abimelec a bătut cetatea toată ziua; a luat-o, şi a ucis poporul care se afla în ea. Apoi a dărîmat cetatea pînă în temelie, şi a presărat sare peste ea.
Judg	9	46	La auzul acestui lucru, toţi locuitorii turnului Sihemului s’au dus în cetăţuia casei dumnezeului Berit.
Judg	9	47	S’a dat de ştire lui Abimelec că toţi locuitorii turnului Sihemnului s’au strîns acolo.
Judg	9	48	Atunci Abimelec s’a suit pe muntele Ţalmon, el şi tot poporul care era cu el. A luat o secure în mînă, a tăiat o ramură de copac, a luat-o şi a pus-o pe umăr. Apoi a zis poporului care era cu el: „Aţi văzut ce am făcut? Grăbiţi-vă şi faceţi şi voi ca mine.“
Judg	9	49	Şi au tăiat fiecare cîte o ramură, şi au mers după Abimelec; au aşezat ramurile lîngă cetăţuie, şi i-au dat foc ei şi celor ce se aflau în ea. Aşa au perit toţi oamenii din turnul Sihemului, în număr de aproape o mie, bărbaţi şi femei.
Judg	9	50	Abimelec a pornit împotriva Tebeţului. A împresurat Tebeţul, şi l-a luat.
Judg	9	51	În mijlocul cetăţii era un turn tare, unde au fugit toţi locuitorii cetăţii, bărbaţi şi femei; au încuiat uşile după ei, şi s’au suit pe acoperişul turnului.
Judg	9	52	Abimelec a ajuns pînă la turn; l-a bătut, şi s’a apropiat de uşa turnului ca să-i pună foc.
Judg	9	53	Atunci o femeie a aruncat o piatră de rîşniţă pe capul lui Abimelec, şi i-a sfărîmat ţeasta capului.
Judg	9	54	Îndată el a chemat pe tînărul care-i purta armele, şi i-a zis: „Scoate-ţi sabia, şi omoară-mă, ca să nu se zică de mine: «L-a omorît o femeie.“ Tînărul l-a străpuns cu sabia, şi a murit.
Judg	9	55	Cînd au văzut bărbaţii lui Israel că Abimelec a murit, au plecat fiecare acasă.
Judg	9	56	Astfel a făcut Dumnezeu să cadă asupra lui Abimelec răul pe care-l făcuse tatălui său, ucizînd pe cei şaptezeci de fraţi ai lui;
Judg	9	57	şi Dumnezeu a făcut să cadă asupra capului oamenilor din Sihem tot răul pe care-l făcuseră. Astfel s’a împlinit faţă de ei blestemul lui Iotam, fiul lui Ierubaal.
------------------------Judecători, capitolul 10
Judg	10	1	După Abimelec, s’a sculat Tola, fiul lui Pua, fiul lui Dodo, bărbat din Isahar, ca să izbăvească pe Israel; el locuia la Şamir, în muntele lui Efraim.
Judg	10	2	Tola a fost judecător în Israel douăzeci şi trei de ani; apoi a murit, şi a fost îngropat la Şamir.
Judg	10	3	După el, s’a sculat Iair, Galaaditul, care a fost judecător în Israel douăzeci şi doi de ani.
Judg	10	4	El avea treizeci de fii, cari călăreau pe treizeci de mînji de măgari, şi stăpîneau treizeci de cetăţi, numite şi azi cetăţile lui Iair, şi aşezate în ţara Galaadului.
Judg	10	5	Şi Iair a murit, şi a fost îngropat la Camon.
Judg	10	6	Copiii lui Israel au făcut iarăş ce nu plăcea Domnului; au slujit Baalilor şi Astarteelor, dumnezeilor Siriei, dumnezeilor Sidonului, dumnezeilor Moabului, dumnezeilor fiilor lui Amon, şi dumnezeilor Filistenilor, şi au părăsit pe Domnul, şi nu I-au mai slujit.
Judg	10	7	Domnul S’a aprins de mînie împotriva lui Israel, şi i-a vîndut în mînile Filistenilor şi în mînile fiilor lui Amon.
Judg	10	8	Ei au apăsat şi au asuprit pe copiii lui Israel în vremea aceea optsprezece ani, şi anume: pe toţi copiii lui Israel cari erau de cealaltă parte a Iordanului în ţara Amoriţilor în Galaad.
Judg	10	9	Fiii lui Amon au trecut Iordanul ca să se bată şi împotriva lui Iuda, împotriva lui Beniamin şi împotriva casei lui Efraim. Şi Israel era într’o mare strîmtorare.
Judg	10	10	Copiii lui Israel au strigat către Domnul, şi au zis: „Am păcătuit împotriva Ta, căci am părăsit pe Dumnezeul nostru şi am slujit Baalilor.“
Judg	10	11	Domnul a zis copiilor lui Israel: „Nu v’am izbăvit Eu de Egipteni, de Amoriţi, de fiii lui Amon, şi de Filisteni?
Judg	10	12	Şi cînd v’au apăsat Sidoniţii, Amalec şi Maon, şi aţi strigat către Mine, nu v’am izbăvit Eu din mînile lor?
Judg	10	13	Dar voi M’aţi părăsit, şi aţi slujit altor dumnezei. De aceea nu vă voi mai izbăvi.
Judg	10	14	Duceţi-vă şi chemaţi pe dumnezeii pe cari i-aţi ales; ei să vă izbăvească în vremea strîmtorării voastre!“
Judg	10	15	Copiii lui Israel au zis Domnului: „Am păcătuit, fă-ne ce-Ţi va plăcea. Numai izbăveşte-ne astăzi!“
Judg	10	16	Şi au scos dumnezeii străini din mijlocul lor, şi au slujit Domnului. El S’a îndurat de suferinţele lui Israel.
Judg	10	17	Fiii lui Amon s’au strîns şi au tăbărît în Galaad, şi copiii lui Israel s’au strîns şi au tăbărît la Miţpa.
Judg	10	18	Poporul, şi căpeteniile Galaadului şi-au zis unul altuia: „Cine este omul care va începe lupta împotriva fiilor lui Amon? El va fi căpetenia tuturor locuitorilor Galaadului.“
------------------------Judecători, capitolul 11
Judg	11	1	Iefta, Galaaditul, era un om viteaz. El era fiul unei curve. Galaad născuse pe Iefta.
Judg	11	2	Nevasta lui Galaad i-a născut fii, cari, făcîndu-se mari, au izgonit pe Iefta, şi i-au zis: „Tu nu vei avea moştenire în casa tatălui nostru, căci eşti fiul unei alte femei.“
Judg	11	3	Şi Iefta a fugit de la fraţii lui, şi a locuit în ţara Tob. Nişte oameni fără căpătîi s-au strîns la Iefta, şi făceau plimbări cu el.
Judg	11	4	După cîtva timp, fiii lui Amon au pornit cu război împotriva lui Israel.
Judg	11	5	Şi pe cînd fiii lui Amon făceau război cu Israel, bătrînii Galaadului s’au dus să caute pe Iefta din ţara Tob.
Judg	11	6	Ei au zis lui Iefta: „Vino de fii căpetenia noastră, şi să batem pe fiii lui Amon.“
Judg	11	7	Iefta a răspuns bătrînilor Galaadului: „Nu m’aţi urît voi, şi nu m’aţi izgonit voi din casa tatălui meu? Pentruce veniţi la mine acum cînd sînteţi în strîmtorare?“
Judg	11	8	Bătrînii Galaadului au zis lui Iefta: „Ne întoarcem la tine acum, ca să mergi cu noi, să baţi pe fiii lui Amon, şi să fii căpetenia noastră, căpetenia tuturor locuitorilor Galaadului.“
Judg	11	9	Iefta a răspuns bătrînilor Galaadului: „Dacă mă aduceţi înapoi ca să bat pe fiii lui Amon, şi dacă Domnul îi va da înaintea mea, voi fi eu oare căpetenia voastră?“
Judg	11	10	Bătrînii Galaadului au zis lui Iefta: „Domnul să ne audă, şi să judece, dacă nu vom face ce spui.“
Judg	11	11	Şi Iefta a pornit cu bătrînii Galaadului. Poporul l-a pus în fruntea lui, şi l-a aşezat căpetenie, şi Iefta a spus din nou înaintea Domnului, la Miţpa, toate cuvintele pe cari le rostise.
Judg	11	12	Iefta a trimes soli împăratului fiilor lui Amon, ca să-i spună: „Ce ai cu mine de vii împotriva mea să faci război împotriva ţării mele?“
Judg	11	13	Împăratul fiilor lui Amon a răspuns solilor lui Iefta: „Pentrucă Israel, cînd s’a suit din Egipt, a pus mîna pe ţara mea, dela Arnon pînă la Iaboc şi Iordan. Dă-mi-o înapoi acum de bună voie.“
Judg	11	14	Iefta a trimes iarăş soli împăratului fiilor lui Amon,
Judg	11	15	ca să-i spună: „Aşa vorbeşte Iefta. «Israel n’a pus mîna pe ţara Moabului, nici pe ţara fiilor lui Amon.
Judg	11	16	Căci, cînd s’a suit Israel din Egipt, a mers în pustie pînă la marea Roşie şi a ajuns la Cades.
Judg	11	17	Atunci Israel a trimes soli împăratului Edomului, ca să-i spună: «Lasă-mă să trec prin ţara ta.» Dar împăratul Edomului n’a voit. A trimes şi la împăratul Moabului, şi nici el n’a vrut. Şi Israel a rămas la Cades.
Judg	11	18	Apoi a mers prin pustie, a ocolit ţara Edomului şi ţara Moabului, şi a venit la răsăritul ţării Moabului; au tăbărît dincolo de Arnon, fără să intre pe ţinutul Moabului, căci Arnonul era hotarul Moabului.
Judg	11	19	Israel a trimes soli lui Sihon, împăratul Amoriţilor, împăratul Hesbonului.Şi Israel i-a zis: «Lasă-mă să trec prin ţara ta pînă la locul spre care mergem.»
Judg	11	20	Dar Sihon n’a avut încredere în Israel, ca să-l lase să treacă pe ţinutul lui; şi-a strîns tot poporul, a tăbărît la Iahat, şi a luptat împotriva lui Israel.
Judg	11	21	Domnul, Dumnezeul lui Israel, a dat pe Sihon şi pe tot poporul lui în mînile lui Israel, care i-a bătut. Israel a pus mîna pe toată ţara Amoriţilor, cari erau aşezaţi în ţara aceasta.
Judg	11	22	Au pus mîna pe tot ţinutul Amoriţilor, dela Arnon pînă la Iaboc, şi dela pustie pînă la Iordan.
Judg	11	23	Şi acum, cînd Domnul, Dumnezeul lui Israel, a izgonit pe Amoriţi dinaintea poporului Său Israel, tu să le stăpîneşti ţara?
Judg	11	24	Oare ce-ţi dă în stăpînire dumnezeul tău Chemoş, nu vei stăpîni? Şi tot ce ne-a dat în stăpînire Domnul, Dumnezeul nostru, înaintea noastră, noi să nu stăpînim!
Judg	11	25	Eşti tu mai bun decît Balac, fiul lui Ţipor, împăratul Moabului? S’a certat el cu Israel sau a făcut el război împotriva lui?
Judg	11	26	Iată că sînt trei sute de ani de cînd locuieşte Israel la Hesbon şi în satele din jurul lui, la Aroer şi în satele din jurul lui şi în toate cetăţile cari sînt pe malul Arnonului: pentruce nu i le-aţi luat în tot timpul acesta?
Judg	11	27	Eu nu te-am supărat deloc, şi rău te-ai purtat cu mine, făcîndu-mi război. Domnul să judece lucrul acesta. El să fie astăzi judecător între fiii lui Israel şi fiii lui Amon.“
Judg	11	28	Împăratul fiilor lui Amon n’a ascultat cuvintele pe cari a trimes Iefta să i le spună.
Judg	11	29	Duhul Domnului a venit peste Iefta. Iefta a străbătut Galaadul şi Manase; a trecut la Miţpe în Galaad; şi din Miţpe din Galaad, a pornit împotriva fiilor lui Amon.
Judg	11	30	Iefta a făcut o juruinţă Domnului, şi a zis: „Dacă vei da în mînile mele pe fiii lui Amon,
Judg	11	31	ori cine va ieşi pe porţile casei mele înaintea mea, la întoarcerea mea fericită dela fiii lui Amon, va fi închinat Domnului, şi-l voi aduce ca ardere de tot.“
Judg	11	32	Iefta a pornit împotriva fiilor lui Amon, şi Domnul i-a dat în mînile lui.
Judg	11	33	Le-a pricinuit o foarte mare înfrîngere, dela Aroer pînă spre Minit, loc care cuprindea douăzeci de cetăţi, şi pînă la Abel-Cheramim. Şi fiii lui Amon au fost smeriţi înaintea copiilor lui Israel.
Judg	11	34	Iefta s’a întors acasă la Miţpa. Şi iată că fiică-sa i-a ieşit înainte cu timpane şi jocuri. Ea era singurul lui copil; n’avea fii şi nici altă fată.
Judg	11	35	Cum a văzut-o, el şi-a rupt hainele, şi a zis:: „Ah! fata mea! adînc mă loveşti şi mă turburi! Am făcut o juruinţă Domnului, şi n’o pot întoarce.“
Judg	11	36	Ea i-a zis: „Tată, ai făcut o juruinţă Domnului, fă-mi potrivit cu ceeace ţi-a ieşit din gură, acum cînd Domnul te-a răzbunat pe vrăjmaşii tăi, pe fiii lui Amon.“
Judg	11	37	Şi ea a zis tatălui său: „Atît îngăduie-mi: lasă-mă slobodă două luni, ca să mă duc să mă pogor în munţi, şi să-mi plîng fecioria cu tovarăşele mele.“
Judg	11	38	El a răspuns: „Du-te!“ Şi a lăsat-o slobodă două luni. Ea s’a dus cu tovarăşele ei, şi şi-a plîns fecioria pe munţi.
Judg	11	39	După cele două luni, s’a întors la tatăl ei, şi el a împlinit cu ea juruinţa pe care o făcuse. Ea nu cunoscuse împreunarea cu bărbat. De atunci s’a făcut în Israel obiceiul
Judg	11	40	că, în toţi anii, fetele lui Israel se duc să prăznuiască pe fiica lui Iefta, Galaaditul, patru zile pe an.
------------------------Judecători, capitolul 12
Judg	12	1	Bărbaţii lui Efraim s’au strîns, au pornit spre miază noapte, şi au zis lui Iefta: „Pentruce te-ai dus să baţi pe fiii lui Amon, fără să ne fi chemat şi pe noi să mergem cu tine? Vrem să-ţi dăm foc casei şi să te ardem împreună cu ea.“
Judg	12	2	Iefta le-a răspuns: „Eu şi poporul meu am avut mari certuri cu fiii lui Amon; şi cînd v’am chemat, nu m’aţi scăpat din mînile lor.
Judg	12	3	Văzînd că nu-mi vii în ajutor, mi-am pus viaţa în joc, şi am pornit împotriva fiilor lui Amon. Domnul i-a dat în mînile mele. Pentruce vă suiţi dar azi împotriva mea ca să-mi faceţi război?“
Judg	12	4	Iefta a strîns pe toţi bărbaţii Galaadului, şi a început lupta cu Efraim. Bărbaţii Galaadului au bătut pe Efraim, pentrucă Efraimiţii ziceau: „Sînteţi nişte fugari ai lui Efraim! Galaadul este în mijlocul lui Efraim, în mijlocul lui Manase!“
Judg	12	5	Galaadiţii au pus mîna pe vadurile Iordanului dinspre Efraim. Şi cînd unul din fugarii lui Efraim, zicea: „Lasă-mă să trec!“ bărbaţii Galaadului îl întrebau: „Eşti Efraimit?“ Dacă răspundea: „Nu,“
Judg	12	6	atunci îi ziceau: „Ei bine, zi Şibolet.“ Şi el zicea: „Sibolet“, căci nu putea să-l spună bine. Atunci bărbaţii Galaadului îl apucau, şi-l jungheau lîngă vadurile Iordanului. Astfel au pierit în vremea aceea patruzeci şi două de mii de bărbaţi din Efraim.
Judg	12	7	Iefta a fost judecător în Israel zece ani; apoi Iefta, Galaaditul, a murit, şi a fost îngropat într’una din cetăţile Galaadului.
Judg	12	8	După el, a fost judecător în Israel Ibţan din Betleem.
Judg	12	9	El a avut treizeci de fii, a măritat treizeci de fete în afară, şi a adus pentru fiii lui treizeci de fete de afară. El a fost judecător în Israel şapte ani;
Judg	12	10	apoi Ibţan a murit, şi a fost îngropat în Betleem.
Judg	12	11	După el a fost judecător în Israel Elon din Zabulon. El a fost judecător în Israel zece ani;
Judg	12	12	apoi Elon din Zabulon a murit, şi a fost îngropat la Aialon, în ţara lui Zabulon.
Judg	12	13	După el, a fost judecător în Israel, Abdon, fiul lui Hilel, Piratonitul.
Judg	12	14	El a avut patruzeci de fii şi treizeci de nepoţi, cari călăreau pe şaptezeci de mînji de măgari. El a fost judecător în Israel opt ani;
Judg	12	15	apoi Abdon, fiul lui Hilel, Piratonitul, a murit şi a fost la îngropat Piraton, în ţara lui Efraim, pe muntele Amaleciţilor.
------------------------Judecători, capitolul 13
Judg	13	1	Copiii lui Israel au făcut iarăş ce nu plăcea Domnului; şi Domnul i-a dat în mînile Filistenilor, timp de patruzeci de ani.
Judg	13	2	Era un om în Ţorea, din familia Daniţilor, care se chema Manoah. Nevastă-sa era stearpă, şi nu năştea.
Judg	13	3	Îngerul Domnului S’a arătat femeii, şi i-a zis: „Iată că tu eşti stearpă, şi n’ai copii; dar vei rămînea însărcinată, şi vei naşte un fiu.
Judg	13	4	Acum ia bine seama, să nu bei nici vin, nici băutură tare, şi să nu mănînci nimic necurat.
Judg	13	5	Căci vei rămînea însărcinată, şi vei naşte un fiu. Briciul nu va trece peste capul lui, pentrucă acest copil va fi închinat lui Dumnezeu din pîntecele mamei lui; şi el va începe să izbăvească pe Israel din mîna Filistenilor.“
Judg	13	6	Femeia s’a dus şi a spus bărbatului ei: „Un om al lui Dumnezeu a venit la mine, şi avea înfăţişarea unui înger al lui Dumnezeu, o înfăţişare înfricoşată. Nu l-am întrebat de unde este, şi nici nu mi-a spus care-i este numele.
Judg	13	7	Dar mi-a zis: „Tu vei rămînea însărcinată, şi vei naşte un fiu; şi acum să nu bei nici vin nici băutură tare, şi să nu mănînci nimic necurat, pentrucă acest copil va fi închinat lui Dumnezeu din pîntecele maicii lui, pînă în ziua morţii lui“.
Judg	13	8	Manoah a făcut Domnului următoarea rugăciune: „Doamne, Te rog, să mai vină odată la noi omul lui Dumnezeu pe care l-ai trimes, şi să ne înveţe ce să facem pentru copilul care se va naşte!“
Judg	13	9	Dumnezeu a ascultat rugăciunea lui Manoah, şi Îngerul lui Dumnezeu a venit iarăş la femeie. Ea şedea într’un ogor, şi Manoah, bărbatul ei, nu era cu ea.
Judg	13	10	Ea a alergat repede să dea de veste bărbatului ei, şi i-a zis: „Iată că omul care venise în cealaltă zi la mine, mi s’a arătat iarăş“.
Judg	13	11	Manoah s’a sculat, a mers după nevastă-sa, s’a dus la omul acela, şi i-a zis: „Tu ai vorbit femeii acesteia?“ El a răspuns: „Eu“.
Judg	13	12	Manoah a zis: „Acum, dacă se va împlini cuvîntul Tău, ce va trebui să păzim cu privire la copil, şi ce va fi de făcut?“
Judg	13	13	Îngerul Domnului a răspuns lui Manoah: „Femeia să se ferească de tot ce i-am spus.
Judg	13	14	Să nu guste niciun rod din viţă, să nu bea nici vin, nici băutură tare, şi să nu mănînce nimic necurat; să păzească tot ce i-am poruncit.“
Judg	13	15	Manoah a zis Îngerului Domnului: „Îngăduieşte-mi să Te opresc, şi să-Ţi pregătesc un ied“.
Judg	13	16	Îngerul Domnului a răspuns lui Manoah: „Chiar dacă M’ai opri, n’aş mînca din bucatele tale; dar dacă vrei să aduci o ardere de tot, s’o aduci Domnului“. Manoah nu ştia că este Îngerul Domnului.
Judg	13	17	Şi Manoah a zis Îngerului Domnului: „Care-Ţi este numele, ca să-Ţi aducem slavă, cînd se va împlini cuvîntul Tău?“
Judg	13	18	Îngerul Domnului i-a răspuns: „Pentruce Îmi ceri Numele? El este minunat.“
Judg	13	19	Manoah a luat iedul şi darul de mîncare, şi a adus jertfă Domnului pe stîncă. S’a făcut o minune, în timp ce Manoah şi nevastă-sa priveau.
Judg	13	20	Pe cînd flacăra se suia de pe altar spre cer, Îngerul Domnului S’a suit în flacăra altarului. Văzînd lucrul acesta, Manoah şi nevastă-sa au căzut cu faţa la pămînt.
Judg	13	21	Îngerul Domnului nu S’a mai arătat lui Manoah şi nevestei lui. Atunci Manoah a înţeles că este Îngerul Domnului,
Judg	13	22	şi a zis nevestei sale: „Vom muri, căci am văzut pe Dumnezeu.“
Judg	13	23	Nevastă-sa i-a răspuns: „Dacă ar fi vrut Domnul să ne omoare, n’ar fi primit din mînile noastre arderea de tot şi darul de mîncare, nu ne-ar fi arătat toate acestea, şi nu ne-ar fi făcut să auzim acum asemenea lucruri“.
Judg	13	24	Femeia a născut un fiu, şi i-a pus numele Samson. Copilul a crescut, şi Domnul l-a binecuvîntat.
Judg	13	25	Şi Duhul Domnului a început să-l mişte la Mahane-Dan, între Ţorea şi Eştaol.
------------------------Judecători, capitolul 14
Judg	14	1	Samson s’a pogorît la Timna, şi a văzut acolo o femeie din fetele Filistenilor.
Judg	14	2	Cînd s’a suit înapoi, a spus lucrul acesta tatălui său şi mamei sale, şi a zis: „Am văzut la Timna o femeie din fetele Filistenilor; luaţi-mi-o acum de nevastă“.
Judg	14	3	Tatăl său şi mama sa i-au zis: „Nu este nici o femeie între fetele fraţilor tăi şi în tot poporul nostru, de te duci să-ţi iei nevastă dela Filisteni, cari sînt netăiaţi împrejur?“ Şi Samson a zis tatălui său: „Ia-mi-o, căci îmi place.“
Judg	14	4	Tatăl său şi mama sa nu ştiau că lucrul acesta venea dela Domnul: căci Samson căuta un prilej de ceartă din partea Filistenilor. În vremea aceea Filistenii stăpîneau peste Israel.
Judg	14	5	Samson s’a pogorît împreună cu tatăl său şi cu mama sa la Timna. Cînd au ajuns la viile din Timna, iată că i-a ieşit înainte un leu tînăr mugind.
Judg	14	6	Duhul Domnului a venit peste Samson; şi, fără să aibă ceva în mînă, Samson a sfîşiat pe leu cum se sfîşie un ied. N’a spus tatălui său şi mamei sale ce făcuse.
Judg	14	7	S’a pogorît şi a vorbit cu femeia aceea, şi ea i-a plăcut.
Judg	14	8	După cîtva timp, s’a dus iarăşi la Timna ca s’o ia, şi s’a abătut să vadă hoitul leului. Şi iată că în trupul leului era un roi de albine şi miere.
Judg	14	9	A luat mierea în mînă, şi a mîncat-o pe drum; şi cînd a ajuns la tatăl său şi la mama sa, le-a dat, şi au mîncat şi ei din ea. Dar nu le-a spus că luase mierea aceasta din trupul leului.
Judg	14	10	Tatăl lui Samson s’a pogorît la femeia aceea. Şi acolo Samson a făcut un ospăţ, căci aşa făceau tinerii.
Judg	14	11	Cum l-au văzut, au poftit treizeci de tovarăşi, cari au stat împreună cu el.
Judg	14	12	Samson le-a zis: „Am să vă spun o ghicitoare. Dacă mi-o veţi ghici în cele şapte zile ale ospăţului, şi dacă o veţi deslega, vă voi da treizeci de cămăşi şi treizeci de haine de schimb.
Judg	14	13	Dar dacă n’o veţi ghici, să-mi daţi voi treizeci de cămăşi şi treizeci de haine de schimb“. „Ei i-au zis:“ „Spune-ne ghicitoarea ta s’o auzim“.
Judg	14	14	Şi el le-a zis:„Din cel ce mănîncă a ieşit ce se mănîncă,Şi din cel tare a ieşit dulceaţă“.
Judg	14	15	Trei zile, n-au putut deslega ghicitoarea. În ziua a şaptea, au zis nevestei lui Samson: „Înduplecă pe bărbatul tău să ne deslege ghicitoarea; altfel, te vom arde, pe tine şi casa tatălui tău. Ne-aţi adunat aici ca să ne jăfuiţi, nu-i aşa?“
Judg	14	16	Nevasta lui Samson plîngea lîngă el şi zicea: „Tu n’ai decît ură pentru mine, şi nu mă iubeşti; ai spus o ghicitoare copiilor poporului meu, şi nu mi-ai deslegat-o!“ Şi el i-a răspuns: „N’am deslegat-o nici tatălui meu, nici mamei mele: să ţi-o desleg ţie“?
Judg	14	17	Ea a plîns lîngă el tot timpul celor şapte zile cît a ţinut ospătul; şi în ziua a şaptea, i-a deslegat-o, căci îl necăjea. Şi ea a dat copiilor poporului ei deslegarea ghicitorii.
Judg	14	18	Oamenii din cetate au zis lui Samson în ziua a şaptea, înainte de apusul soarelui: „Ce este mai dulce de cît mierea, şi ce este mai tare decît leul?Şi el le-a zis:«Dacă n’aţi fi arat cu juncana mea, Nu mi-aţi fi deslegat ghicitoarea“.
Judg	14	19	Duhul Domnului a venit peste el, şi s’a pogorît la Ascalon. Acolo a ucis treizeci de oameni, le-a luat hainele şi a dat hainele de schimb celor ce deslegaseră ghicitoarea. Era aprins de mînie, şi s’a suit la casa tatălui său.
Judg	14	20	Nevastă-sa a fost dată unuia din tovarăşii lui, cu care era prieten el.
------------------------Judecători, capitolul 15
Judg	15	1	După cîtva timp, pe vremea seceratului grîului, Samson s’a dus să-şi vadă nevasta, şi i-a dus un ied. El a zis: „Vreau să intru la nevastă-mea în odaia ei“.
Judg	15	2	Dar tatăl nevestei nu i-a îngăduit să intre. „Am crezut că o urăşti“, a zis el, „şi am dat-o tovarăşului tău. Nu este soru-sa cea tînără mai frumoasă ca ea? Ia-o dar în locul ei.“
Judg	15	3	Samson le-a zis: „De data aceasta nu voi fi vinovat faţă de Filisteni, dacă le voi face rău“.
Judg	15	4	Samson a plecat. A prins trei sute de vulpi, şi a luat nişte făclii: apoi a legat vulpile coadă de coadă, şi a pus cîte o făclie între cele două cozi, la mijloc.
Judg	15	5	A aprins făcliile, a dat drumul vulpilor în grînele Filistenilor, şi a aprins astfel atît stogurile de snopi, cît şi grîul care era în picioare, ba încă şi grădinile de măslini.
Judg	15	6	Filistenii au zis: „Cine a făcut lucrul acesta?“ Li s’a răspuns: „Samson, ginerele Timneanului, pentru că acesta i-a luat nevasta şi a dat-o tovarăşului lui“. Şi Filistenii s’au suit, şi au ars-o pe ea şi pe tatăl ei.
Judg	15	7	Samson le-a zis: „Aşa faceţi? Nu voi înceta decît după ce-mi voi răzbuna pe voi“.
Judg	15	8	I-a bătut aspru, pe spate şi pe pîntece; apoi s’a pogorît şi a locuit în crăpătura stîncii Etam.
Judg	15	9	Atunci Filistenii au pornit, au tăbărît în Iuda, şi s’au întins pînă la Lehi.
Judg	15	10	Bărbaţii din Iuda au zis: „Pentruce v’aţi suit împotriva noastră?“ Ei au răspuns: „Ne-am suit să legăm pe Samson, ca să-i facem aşa cum ne-a făcut el nouă“.
Judg	15	11	Atunci trei mii de bărbaţi din Iuda s’au pogorît la crăpătura stîncii Etam, şi au zis lui Samson: „Nu ştii că Filistenii stăpînesc peste noi? Ce ne-ai făcut deci?“ El le-a răspuns: „Le-am făcut aşa cum mi-au făcut şi ei mie.“
Judg	15	12	Ei i-au zis: „Noi ne-am pogorît să te legăm, ca să te dăm în mînile Filistenilor.“ Samson le-a zis: „Juraţi-mi că nu mă veţi omorî“.
Judg	15	13	Ei i-au răspuns: „Nu; vrem numai să te legăm şi să te dăm în mînile lor, dar nu te vom omorî.“ Şi l-au legat cu două funii noi, şi l-au scos din stîncă.
Judg	15	14	Cînd a ajuns la Lehi, Filistenii au început să strige de bucurie înaintea lui. Atunci Duhul Domnului a venit peste el. Funiile pe cari le avea la braţe s’au făcut ca nişte fire de in ars în foc, şi legăturile i-au căzut de pe mîni.
Judg	15	15	El a găsit o falcă de măgar neuscată încă, a întins mîna şi a luat-o şi a ucis cu ea o mie de oameni.
Judg	15	16	Şi Samson a zis:„Cu o falcă de măgar, o grămadă, două grămezi;Cu o falcă de măgar, am ucis o mie de oameni“.
Judg	15	17	Dupăce a isprăvit de vorbit, a aruncat falca din mînă. Şi locul acela s’a numit Ramat-Lehi {Sau Aruncarea fălcii}.
Judg	15	18	Fiindu-i foarte sete, a strigat către Domnul, şi a zis: „Tu ai îngăduit, prin mîna robului Tău, această mare isbăvire; şi acum să mor de sete, şi să cad în mînile celor netăiaţi împrejur?“
Judg	15	19	Dumnezeu a despicat crăpătura stîncii din Lehi, şi a ieşit apă din ea. Samson a băut, duhul i s’a întremat, şi s’a înviorat. De aceea s’a numit izvorul acela En-Hacore {Sau Izvorul celui ce strigă}; el este şi astăzi la Lehi.
Judg	15	20	Samson a fost două zeci de ani judecător în Israel, pe vremea Filistenilor.
------------------------Judecători, capitolul 16
Judg	16	1	Samson a plecat la Gaza; acolo a văzut o curvă, şi a intrat la ea.
Judg	16	2	S’a spus oamenilor din Gaza: „Samson a venit aici“. Şi l-au înconjurat, şi au pîndit toată noaptea la poarta cetăţii. Au stat liniştiţi toată noaptea, şi au zis: „Cînd se va lumina de ziuă, îl vom omorî“.
Judg	16	3	Samson a rămas culcat pînă la miezul nopţii. Pela miezul nopţii, s’a sculat, şi a apucat porţile cetăţii cu amîndoi stîlpii, le-a scos împreună cu zăvorul, le-a pus pe umeri, şi le-a dus pe vîrful muntelui din faţa Hebronului.
Judg	16	4	După aceea, a iubit pe o femeie în valea Sorec. Ea se numea Dalila.
Judg	16	5	Domnitorii Filistenilor s’au suit la ea, şi i-au zis: „Înduplecă-l, şi află de unde-i vine puterea lui cea mare şi cum am putea să-l biruim, ca să-l legăm şi să-l slăbim, şi-ţi vom da fiecare cîte o mie o sută de sicli de argint.
Judg	16	6	Dalila a zis lui Samson: „Spune-mi, te rog, de unde-ţi vine puterea ta cea mare, şi cu ce ar trebui să fii legat ca să fii biruit“.
Judg	16	7	Samson i-a zis: „Dacă aş fi legat cu şapte funii noi, cari să nu fie uscate încă, aş slăbi şi aş fi ca orice alt om“.
Judg	16	8	Domnitorii Filistenilor au adus Dalilei şapte funii noi, neuscate încă“.Şi ea l-a legat cu funiile acestea.
Judg	16	9	Iar nişte oameni stăteau la pîndă la ea, într’o odaie. Ea i-a zis: „Filistenii sînt asupra ta Samson“! Şi el a rupt funiile, cum se rupe o aţă de cîlţi cînd se atinge de foc. Şi astfel n’au ştiut de unde-i venea puterea.
Judg	16	10	Dalila a zis lui Samson: „Vezi, ţi-ai bătut joc de mine, mi-ai spus minciuni. Acum, te rog, arată-mi cu ce trebuie să fii legat“.
Judg	16	11	El i-a zis: „Dacă aş fi legat cu funii noi, cari să nu fi fost întrebuinţate niciodată, aş slăbi şi aş fi ca orice alt om“.
Judg	16	12	Dalila a luat nişte funii noi, şi l-a legat cu ele. Apoi i-a zis: „Filistenii sînt asupra ta, Samson!“ Iar nişte oameni stăteau la pîndă într’o odaie. Şi el a rupt funiile de la braţe ca pe o aţă.
Judg	16	13	Dalila a zis lui Samson: „Pînă acum ţi-ai bătut joc de mine, şi mi-ai spus minciuni. Spune-mi cu ce trebuie să fii legat“. El i-a zis: „N’ai decît să împleteşti cele şapte şuviţe de păr din capul meu în urzeala ţăsăturii“.
Judg	16	14	Şi ea le-a pironit cu un cui de lemn în pămînt. Apoi i-a zis: „Filistenii sînt asupra ta, Samson!“ Şi el s’a trezit din somn, şi a smuls cuiul de lemn din pămînt cu urzeală cu tot.
Judg	16	15	Ea i-a zis: „Cum poţi spune: «Te iubesc!» cînd inima ta nu este cu mine? Iată că de trei ori ţi-ai bătut joc de mine, şi nu mi-ai spus de unde-ţi vine puterea ta cea mare.“
Judg	16	16	Fiindcă ea îl necăjea şi-l chinuia în fiecare zi cu stăruinţele ei, sufletul i s’a umplut de o nelinişte de moarte,
Judg	16	17	şi-a deschis toată inima faţă de ea, şi i-a zis: „Briciul n’a trecut peste capul meu, pentrucă sînt închinat Domnului din pîntecele maicii mele. Dacă aş fi ras, puterea m’ar părăsi, aş slăbi, şi aş fi ca orice alt om“.
Judg	16	18	Dalila, văzînd că îşi deschisese toată inima faţă de ea, a trimes să cheme pe domnitorii Filistenilor, şi a pus să le spună: „Suiţi-vă de data aceasta, căci mi-a deschis toată inima lui“. Şi domnitorii Filistenilor s’au suit la ea, şi au adus argintul în mîni.
Judg	16	19	Ea l-a adormit pe genunchii ei. Şi chemînd un om, a ras cele şapte suviţe de pe capul lui Samson, şi a început astfel să-l slăbească. El şi-a pierdut puterea.
Judg	16	20	Atunci ea a zis: „Filistenii sînt asupra ta, Samson!“ Şi el s’a trezit din somn, şi a zis: „Voi face ca şi mai înainte, şi mă voi scutura“. Nu ştia că Domnul Se depărtase de el.
Judg	16	21	Filistenii l-au apucat, şi i-au scos ochii; l-au pogorît la Gaza, şi l-au legat cu nişte lanţuri de aramă. El învîrtea la rîşniţă în temniţă.
Judg	16	22	Dar părul capului lui a început iarăş să crească, dupăce fusese ras.
Judg	16	23	Şi domnitorii Filistenilor s’au strîns ca să aducă o mare jertfă dumnezeului lor Dagon, şi ca să se veselească. Ei ziceau: „Dumnezeul nostru a dat în mînile noastre pe Samson, vrăjmaşul nostru.“
Judg	16	24	Şi cînd l-a văzut poporul, au lăudat pe dumnezeul lor, zicînd: „Dumnezeul nostru a dat în mînile noastre pe vrăjmaşul nostru, pe acela care ne pustiia ţara, şi ne înmulţea morţii.“
Judg	16	25	În bucuria inimii lor, au zis: „Chemaţi pe Samson, ca să ne desfăteze!“ Au scos pe Samson din temniţă, şi el a jucat înaintea lor. L-au aşezat între stîlpi.
Judg	16	26	Şi Samson a zis tînărului care-l ţinea de mînă: „Lasă-mă, ca să mă pot atinge de stîlpii pe cari se reazimă casa, şi să mă razim de ei.“
Judg	16	27	Casa era plină de bărbaţi şi de femei; toţi domnitorii Filistenilor erau acolo, şi pe acoperiş erau aproape trei mii de inşi, bărbaţi şi femei, cari priveau la Samson, cum juca.
Judg	16	28	Atunci Samson a strigat către Domnul, şi a zis: „Doamne, Dumnezeule! Adu-ţi aminte de mine, Te rog; Dumnezeule, dă-mi putere numai de data aceasta, şi cu o singură lovitură să-mi răzbun pe Filisteni pentru cei doi ochi ai mei!“
Judg	16	29	Şi Samson a îmbrăţişat amîndoi stîlpii dela mijloc pe cari se sprijinea casa, şi s’a rezemat de ei; unul era la dreapta lui, şi altul la stînga.
Judg	16	30	Samson a zis: „Să mor împreună cu Filistenii!“ S’a plecat cu toată puterea, şi casa a căzut peste domnitori şi peste tot poporul care era acolo. Cei pe cari i-a prăpădit la moartea lui au fost mai mulţi decît cei pe cari-i omorîse în timpul vieţii.
Judg	16	31	Fraţii lui şi toată casa tatălui său s’au pogorît, şi l-au luat. Cînd s’au suit înapoi, l-au îngropat între Ţorea şi Eştaol, în mormîntul tatălui său Manoah. El fusese judecător în Israel douăzeci de ani.
------------------------Judecători, capitolul 17
Judg	17	1	Era un om din muntele lui Efraim, numit Mica.
Judg	17	2	El a zis mamei sale: „Cei o mie o sută de sicli de argint, cari ţi s’au luat, şi pentru cari ai blestemat chiar în auzul urechilor mele, argintul acesta este în mînile mele, eu îl luasem.“ Şi mamă-sa a zis: „Binecuvîntat să fie fiul meu de Domnul!“
Judg	17	3	El a dat înapoi mamei sale cei o mie o sută sicli de argint; şi mamă-sa a zis: „Închin cu mîna mea argintul acesta Domnului, ca să fac cu el fiului meu un chip cioplit şi un chip turnat; şi astfel ţi-l voi da înapoi.“
Judg	17	4	El a dat argintul înapoi mamei sale. Mamă-sa a luat două sute sicli de argint, şi a dat argintul la argintar, care a făcut din el un chip cioplit şi un chip turnat. Chipurile au fost aduse în casa lui Mica.
Judg	17	5	Mica acesta avea o casă a lui Dumnezeu; a făcut un efod şi terafimi, şi a sfinţit pe unul din fiii lui ca preot.
Judg	17	6	În vremea aceea, nu era împărat în Israel. Fiecare făcea ce-i plăcea.
Judg	17	7	Era un tînăr în Betleemul lui Iuda, din familia lui Iuda; era Levit, şi locuia pentru o vreme acolo.
Judg	17	8	Omul acesta a plecat din cetatea Betleemul lui Iuda, să-şi caute o locuinţă potrivită. Urmîndu-şi drumul, a ajuns în muntele lui Efraim la casa lui Mica.
Judg	17	9	Mica i-a zis: „De unde vii?“ El i-a răspuns: „Eu sînt Levit, din Betleemul lui Iuda, şi merg să-mi caut o locuinţă potrivită.“
Judg	17	10	Mica i-a zis: „Rămîi la mine; tu să-mi fii tată şi preot, şi eu îţi voi da zece sicli de argint pe an, hainele de cari vei avea nevoie, şi mijloace de trai.“
Judg	17	11	Şi Levitul a intrat la el. S’a hotărît astfel să rămînă la omul acesta, care a privit pe tînăr ca pe unul din fiii lui.
Judg	17	12	Mica a sfinţit pe Levit, şi tînărul acesta i-a slujit ca preot şi a locuit în casa lui.
Judg	17	13	Şi Mica a zis: „Acum, ştiu că Domnul îmi va face bine, fiindcă am ca preot pe Levitul acesta.“
------------------------Judecători, capitolul 18
Judg	18	1	În vremea aceea, nu era împărat în Israel; şi seminţia Daniţilor îşi cauta o moşie ca să se aşeze în ea, căci pînă în ziua aceea nu-i căzuse la sorţi nici o moştenire în mijlocul semintiilor lui Israel.
Judg	18	2	Fiii lui Dan au luat dintre ei toţi, din familiile lor, cinci oameni viteji, pe cari i-au trimes din Ţorea şi din Eştaol, să iscodească ţara şi s’o cerceteze. Ei le-au zis: „Duceţi-vă şi cercetaţi ţara.“ Ei au ajuns în muntele lui Efraim, la casa lui Mica, şi au rămas peste noapte acolo.
Judg	18	3	Cînd erau aproape de casa lui Mica, au cunoscut glasul tînărului Levit, s’au apropiat şi i-au zis: „Cine te-a adus aici? Ce faci tu în locul acesta? Şi ce ai aici?“
Judg	18	4	El le-a răspuns: „Mica face cutare şi cutare lucru pentru mine, îmi dă o simbrie, şi eu îi sînt preot.“
Judg	18	5	Ei i-au zis: „Întreabă pe Dumnezeu, ca să ştim dacă vom avea noroc în călătoria noastră.“
Judg	18	6	Şi preotul le-a răspuns: „Duceţi-vă în pace; călătoria pe care o faceţi este subt privirea Domnului.“
Judg	18	7	Cei cinci oameni au plecat, şi au ajuns în Lais. Au văzut poporul de acolo trăind la adăpost, în felul Sidoniţilor, liniştit şi fără grijă; în ţară nu era nimeni care să le facă cel mai mic neajuns stăpînind peste ei; erau departe de Sidoniţi, şi n’aveau nici o legătură cu alţi oameni.
Judg	18	8	S’au întors la fraţii lor în Ţorea şi Eştaol, şi fraţii lor le-au zis: „Ce veste ne aduceţi?“
Judg	18	9	„Haidem“, au răspuns ei, „să ne suim împotriva lor; căci am văzut ţara, şi iată că era foarte bună. Ce! Staţi şi nu ziceţi nimic? Nu fiţi leneşi şi porniţi să puneţi stăpînire pe ţara aceasta.
Judg	18	10	Cînd veţi intra în ea, veţi da peste un popor care stă fără frică. Ţara este mare, şi Dumnezeu a dat-o în mînile voastre; este un loc unde nu lipseşte nimic din tot ce este pe pămînt.“
Judg	18	11	Şase sute de oameni din familia lui Dan au pornit din Ţorea şi Eştaol, încinşi cu armele lor de război.
Judg	18	12	S’au suit, şi au tăbărît la Chiriat-Iearim în Iuda; de aceea locul acesta, care este înapoia lui Chiriat-Iearim, a fost chemat pînă în ziua de azi Mahane-Dan {Sau Tabăra lui Dan}.
Judg	18	13	Au trecut de acolo în muntele lui Efraim şi au ajuns pînă la casa lui Mica.
Judg	18	14	Atunci cei cinci oameni cari se duseseră să iscodească ţara Lais, au luat cuvîntul şi au zis fraţilor lor: „Ştiţi că în casele acestea este un efod, terafimi, un chip cioplit şi un chip turnat? Vedeţi acum ce aveţi de făcut.“
Judg	18	15	Ei s’au abătut pe acolo, au intrat în casa tînărului Levit, în casa lui Mica, şi l-au întrebat de sănătate!
Judg	18	16	Cei şase sute de oameni din fiii lui Dan, încinşi cu armele lor de război, stăteau la intrarea porţii.
Judg	18	17	Şi cei cinci oameni cari se duseseră să iscodească ţara, s’au suit şi au intrat în casă; au luat chipul cioplit, efodul, terafimii, şi chipul turnat, în timp ce preotul era la intrarea porţii cu cei şase sute de oameni, încinşi cu armele lor de război.
Judg	18	18	Cînd au intrat în casa lui Mica, şi au luat chipul cioplit, efodul, terafimii, şi chipul turnat, preotul le-a zis: „Ce faceţi?“
Judg	18	19	Ei au răspuns: „Taci, pune-ţi mîna la gură, şi vino cu noi; să ne fii părinte şi preot. Mai bine este să fii preot la casa unui singur om, sau să fii preotul unei seminţii şi unei familii din Israel?“
Judg	18	20	Preotul s’a bucurat în inima lui; a luat efodul, terafimii, şi chipul cioplit, şi s’a unit cu ceata poporului.
Judg	18	21	Au pornit iarăş la drum şi au plecat, punînd înaintea lor copiii, vitele şi calabalîcurile.
Judg	18	22	După ce se depărtaseră bine de casa lui Mica, oamenii cari locuiau în casele vecine cu a lui Mica s’au strîns şi au urmărit pe fiii lui Dan.
Judg	18	23	Au strigat după fiii lui Dan, cari s’au întors şi au zis lui Mica: „Ce ai, şi ce înseamnă gloata aceasta de oameni?“
Judg	18	24	El a răspuns: „Dumnezeii mei, pe cari mi-i făcusem, mi i-aţi luat împreună cu preotul şi aţi plecat: ce-mi mai rămîne? Cum puteţi dar să-mi spuneţi: «Ce ai?“
Judg	18	25	Fiii lui Dan i-au zis: „Să nu-ţi auzim glasul; căci altfel nişte oameni amărîţi se vor arunca asupra voastră, şi te vei perde şi pe tine şi pe cei din casa ta.“
Judg	18	26	Şi fiii lui Dan şi-au văzut mai departe de drum. Mica, văzînd că sînt mai tari decît el, s’a întors şi a venit acasă.
Judg	18	27	Au ridicat dar ce făcuse Mica, şi au luat pe preotul care era în slujba lui, şi s’au năpustit asupra Laisului, asupra unui popor liniştit şi în pace; l-au trecut prin ascuţişul săbiei, şi au ars cetatea.
Judg	18	28	Nimeni n’a izbăvit-o, căci era departe de Sidon, şi locuitorii ei n’aveau nicio legătură cu alţi oameni: ea era în valea care se întinde spre Bet-Rehob. Fiii lui Dan au zidit din nou cetatea, şi au locuit în ea;
Judg	18	29	au numit-o Dan, după numele lui Dan, tatăl lor, care se născuse lui Israel; dar cetatea se chema mai înainte Lais.
Judg	18	30	Au înălţat pentru ei chipul cioplit; şi Ionatan, fiul lui Gherşom, fiul lui Moise, el şi fiii lui au fost preoţii seminţiei Daniţilor, pînă pe vremea robirii ţării.
Judg	18	31	Au aşezat pentru ei chipul cioplit pe care-l făcuse Mica, în tot timpul cît a fost casa lui Dumnezeu la Silo.
------------------------Judecători, capitolul 19
Judg	19	1	Pe vremea cînd nu era împărat în Israel, un Levit, care locuia la marginea muntelui lui Efraim, şi-a luat ca ţiitoare o femeie din Betleemul lui Iuda.
Judg	19	2	Ţiitoarea nu i-a fost credincioasă, şi l-a părăsit ca să se ducă în casa tatălui ei în Betleemul lui Iuda, unde a rămas timp de patru luni.
Judg	19	3	Bărbatul ei s’a sculat şi s’a dus la ea, ca să-i vorbească inimii şi s’o aducă înapoi. Avea cu el pe sluga lui şi doi măgari. Ea l-a adus în casa tatălui ei; şi cînd l-a văzut tatăl femeii aceleia tinere, l-a primit cu bucurie.
Judg	19	4	Socrul său, tatăl femeii aceleia tinere, l-a ţinut la el trei zile. Au mîncat şi au băut, şi au rămas noaptea acolo.
Judg	19	5	A patra zi, s’au sculat dis de dimineaţă, şi Levitul se pregătea să plece. Dar tatăl tinerei femei a zis ginerelui său: „Ia o bucată de pîne, ca să prinzi la inimă; şi apoi veţi pleca.“
Judg	19	6	Şi au şezut de au mîncat şi au băut amîndoi. Apoi tatăl tinerei femei a zis bărbatului: „Hotărăşte-te dar să rămîi aici la noapte, şi să ţi se veselească inima.“
Judg	19	7	Bărbatul se scula să plece; dar în urma stăruinţelor socrului său, a rămas acolo şi noaptea aceea.
Judg	19	8	În ziua a cincea, s’a sculat dis de dimineaţă să plece. Atunci tatăl tinerei femei a zis: „Întăreşte-ţi mai întîi inima, te rog; şi rămîi pînă ce se va pleca ziua spre seară.“ Şi au mîncat amîndoi.
Judg	19	9	Bărbatul se scula să plece, cu ţiitoarea şi sluga lui; dar socrul-său, tatăl tinerei femei, i-a zis: „Iată că ziua a trecut, e tîrziu, rămîi dar peste noapte aici; iată că ziua se pleacă spre noapte, rămîi aici peste noapte, şi să ţi se veselească inima; mîne vă veţi scula disdedimineaţă ca să porniţi la drum, şi te vei duce la cortul tău.“
Judg	19	10	Bărbatul n’a vrut să mai rămînă şi în noaptea aceea, ci s’a sculat şi a plecat.A ajuns pînă în faţa Iebusului, adică Ierusalimul, cu cei doi măgari înşălaţi şi cu ţiitoarea lui.
Judg	19	11	Cînd s’au apropiat de Iebus, ziua se plecase mult spre seară. Sluga a zis atunci stăpînului său: „Haidem, să ne îndreptăm spre cetatea aceasta a Iebusiţilor, şi să rămînem în ea peste noapte“.
Judg	19	12	Stăpînul său i-a răspuns: „Nu putem să intrăm într’o cetate străină, unde nu sînt copii de ai lui Israel, ci să mergem pînă la Ghibea.“
Judg	19	13	A mai zis slugii sale: „Haidem, să ne apropiem de unul din locurile acestea, Ghibea sau Rama, şi să rămînem acolo peste noapte“.
Judg	19	14	Au mers mai departe, şi apunea soarele cînd s’au apropiat de Ghibea, care este a lui Beniamin.
Judg	19	15	S’au îndreptat într’acolo ca să se ducă să rămînă peste noapte în Ghibea.Levitul a intrat, şi s’a oprit în piaţa cetăţii. Nu s’a găsit nimeni care să-i primească în casă să rămînă peste noapte.
Judg	19	16	Şi iată că un bătrîn se întorcea seara dela munca cîmpului; omul acesta era din muntele lui Efraim, locuia pentru o vreme la Ghibea, şi oamenii din locul acela erau Beniamiţi.
Judg	19	17	El a ridicat ochii şi a văzut pe călător în piaţa cetăţii. Şi bătrînul i-a zis: „Încotro mergi, şi de unde vii?“
Judg	19	18	El i-a răspuns: „Venim din Betleemul lui Iuda şi mergem pînă la marginea muntelui lui Efraim, de unde sînt. Mă dusesem la Betleemul lui Iuda, şi acum mă duc la casa Domnului. Dar nu se găseşte nimeni să mă primească în casă.
Judg	19	19	Avem însă paie şi nutreţ pentru măgarii noştri; avem şi pîne şi vin pentru mine, pentru roaba ta, şi pentru băiatul care este cu robii tăi. Nu ducem lipsă de nimic.“
Judg	19	20	Bătrînul a zis: „Pacea să fie cu tine! Toate nevoile tale le iau asupra mea, numai să nu rămîi în piaţă peste noapte.“
Judg	19	21	L-a dus în casa lui, şi a dat nutreţ măgarilor. Călătorii şi-au spălat picioarele; apoi au mîncat şi au băut.
Judg	19	22	Pe cînd se veseleau ei, iată că oamenii din cetate, nişte fii ai lui Belial, oameni stricaţi, au înconjurat casa, au bătut la poartă, şi au zis bătrînului, stăpînul casei: „Scoate pe omul acela care a intrat la tine, ca să ne împreunăm cu el.“
Judg	19	23	Stăpînul casei a ieşit la ei, şi le-a zis: „Nu, fraţilor, vă rog să nu faceţi un lucru aşa de rău; fiindcă omul acesta a intrat în casa mea, nu săvîrşiţi mişelia aceasta.“
Judg	19	24	Iată că am o fată fecioară, şi omul acesta are o ţiitoare; vi le voi aduce afară: necinstiţi-le, şi faceţi-le ce vă va plăcea. Dar nu săvîrşiţi cu omul acesta o faptă aşa de nelegiuită“.
Judg	19	25	Oamenii aceia n’au vrut să-l asculte. Atunci omul şi-a luat ţiitoarea, şi le-a adus-o afară. Ei s’au împreunat cu ea, şi şi-au bătut joc de ea toată noaptea pînă dimineaţa: şi i-au dat drumul cînd se lumina de ziuă.
Judg	19	26	Către ziuă, femeia aceasta a venit şi a căzut la uşa casei omului la care era bărbatul ei, şi a rămas acolo pînă la ziuă.
Judg	19	27	Şi dimineaţa, bărbatul ei s’a sculat, a deschis uşa casei, şi a ieşit ca să-şi urmeze drumul mai departe. Dar iată că femeia, ţiitoarea lui, era întinsă la uşa casei, cu mînile pe prag.
Judg	19	28	El i-a zis: „Scoală-te, şi haidem să mergem!“ Ea n’a răspuns. Atunci bărbatul a pus-o pe măgar, şi a plecat acasă.
Judg	19	29	Cînd a ajuns acasă, a luat un cuţit, a apucat pe ţiitoarea lui, şi a tăiat-o mădular cu mădular în douăsprezece bucăţi, pe cari le-a trimes în tot ţinutul lui Israel.
Judg	19	30	Toţi cei ce au văzut lucrul acesta, au zis: „Niciodată nu s’a întîmplat şi nu s’a văzut aşa ceva, decînd s’au suit copiii lui Israel din Egipt pînă în ziua de azi; luaţi aminte dar la lucrul aceasta, sfătuiţi-vă şi vorbiţi!“
------------------------Judecători, capitolul 20
Judg	20	1	Toţii copiii lui Israel au ieşit dela Dan pînă la Beer-Şeba şi ţara Galaadului, şi adunarea s’a strîns ca un singur om înaintea Domnului, la Miţpa.
Judg	20	2	Căpeteniile întregului popor, toate seminţiile lui Israel, au venit în adunarea poporului lui Dumnezeu: erau patru sute de mii de oameni pedeştri, cari scoteau sabia.
Judg	20	3	Şi fiii lui Beniamin au auzit că se suiseră copiii lui Israel la Miţpa. Copiii lui Israel au zis: „Spuneţi cum s’a întîmplat această nelegiuire?“
Judg	20	4	Atunci Levitul, bărbatul femeii care fusese ucisă, a luat cuvîntul, şi a zis: „Ajunsesem, împreună cu ţiitoarea mea, la Ghibea lui Beniamin, ca să rămînem peste noapte acolo.
Judg	20	5	Locuitorii din Ghibea s’au sculat împotriva mea, şi au înconjurat noaptea casa în care eram. Aveau de gînd să mă omoare, au siluit pe ţiitoarea mea, pînă cînd a murit.
Judg	20	6	Mi-am luat ţiitoarea, şi am tăiat-o în bucăţi, pe cari le-am trimes în tot ţinutul moştenirii lui Israel; căci au săvîrşit o nelegiuire şi o mişelie în Israel.
Judg	20	7	Iată-vă pe toţi, copii ai lui Israel; sfătuiţi-vă, şi luaţi o hotărîre aici!“
Judg	20	8	Tot poporul s’a sculat ca un singur om, şi a zis: „Niciunul din noi să nu se ducă în cortul lui, şi nimeni să nu se întoarcă acasă.
Judg	20	9	Iată acum ce vom face cetăţii Ghibea: să mergem împotriva ei după cum vom ieşi la sorţ.
Judg	20	10	Să luăm din toate seminţiile lui Israel zece oameni din o sută, o sută dintr’o mie, şi o mie din zece mii; ei să se ducă să caute merinde pentru popor, pentruca, la întoarcerea lor, să facem cetăţii Ghibea din Beniamin potrivit cu toată mişelia pe care a făcut-o ea în Israel.“
Judg	20	11	Astfel toţi bărbaţii lui Israel s’au strîns împotriva cetăţii, uniţi ca un singur om.
Judg	20	12	Seminţiile lui Israel au trimes nişte oameni în toate familiile lui Beniamin, ca să-i spună: „Ce înseamnă nelegiuirea aceasta care s’a făcut între voi?
Judg	20	13	Scoateţi afară acum pe oamenii aceia stricaţi din Ghibea, ca să-i omorîm şi să curăţim răul din mijlocul lui Israel.“ Dar Beniamiţii n’au vrut să asculte glasul fraţilor lor, copiii lui Israel.
Judg	20	14	Beniamiţii au ieşit din cetăţile lor, şi s’au strîns la Ghibea, ca să lupte împotriva copiilor lui Israel.
Judg	20	15	Numărul Beniamiţilor ieşiţi în ziua aceea din cetăţi fost de douăzeci şi şase de mii de oameni, cari scoteau sabia, fără să se mai socotească şi locuitorii din Ghibea, cari alcătuiau şapte sute de oameni aleşi.
Judg	20	16	În tot poporul acesta, erau şapte sute de oameni aleşi cari nu se slujeau de mîna dreaptă; toţi aceştia, aruncînd o piatră cu praştia, puteau să ochească un fir de păr, şi nu dădeau greş.
Judg	20	17	S’a făcut şi numărătoarea bărbaţilor lui Israel, afară de ai lui Beniamin, şi s’a găsit patru sute de mii cari scoteau sabia, toţi bărbaţii de război.
Judg	20	18	Şi copiii lui Israel s’au sculat, s’au suit la Betel, şi au întrebat pe Dumnezeu, zicînd: „Cine din noi să se suie întîi ca să lupte împotriva fiilor lui Beniamin?“ Domnul a răspuns: „Iuda să se suie întîi.“
Judg	20	19	Copiii lui Israel au pornit disdedimineaţă, şi au tăbărît la Ghibea.
Judg	20	20	Şi bărbaţii lui Israel au înaintat ca să înceapă lupta împotriva bărbaţilor lui Beniamin, şi s’au aşezat în linie de bătae împotriva lor înaintea cetăţii Ghibea.
Judg	20	21	Fiii lui Beniamin au ieşit din Ghibea, şi în ziua aceea au culcat la pămînt douăzeci şi două de mii de oameni din Israel.
Judg	20	22	Poporul, bărbaţii lui Israel, s’au îmbărbătat, şi s’au aşezat din nou în linie de bătaie în locul unde se aşezaseră în ziua întîi.
Judg	20	23	Şi copiii lui Israel s’au suit, şi au plîns înaintea Domnului pînă seara; au întrebat pe Domnul, şi au zis: „Să mă mai sui la luptă împotriva fiilor fratelui meu Beniamin?“ Domnul a răspuns: „Suiţi-vă împotriva lui.“
Judg	20	24	Copiii lui Israel au înaintat împotriva fiilor lui Beniamin, în ziua a doua.
Judg	20	25	Şi în aceeaş zi, Beniamiţii le-au ieşit înainte din Ghibea, şi iarăş au culcat la pămînt optsprezece mii de oameni din copiii lui Israel, toţi în stare să poarte armele.
Judg	20	26	Toţii copiii lui Israel şi tot poporul s’au suit şi au venit la Betel; au plîns şi au rămas acolo înaintea Domnului, au postit în ziua aceea pînă seara, şi au adus arderi de tot şi jertfe de mulţămire înaintea Domnului.
Judg	20	27	Şi copiii lui Israel au întrebat pe Domnul – acolo se găsea atunci chivotul legămîntului lui Dumnezeu,
Judg	20	28	şi Fineas, fiul lui Eleazar, fiul lui Aaron, stătea pe vremea aceea înaintea lui Dumnezeu, – şi au zis: „Să mai pornesc la luptă împotriva fiilor fratelui meu Beniamin, sau să mă las?“ Domnul a răspuns: „Suiţi-vă, căci mîne îi voi da în mînile voastre.“
Judg	20	29	Atunci Israel a pus nişte oameni la pîndă în jurul cetăţii Ghibea.
Judg	20	30	Copiii lui Israel s’au suit împotriva fiilor lui Beniamin, a treia zi, şi s’au aşezat în linie de bătaie înaintea cetăţii Ghibea, ca şi în celelalte dăţi.
Judg	20	31	Şi fiii lui Beniamin au ieşit înaintea poporului, şi au fost traşi departe de cetate. Au început să lovească de moarte în popor, ca şi în celelalte dăţi, pe drumurile cele mari, cari suie: unul la Betel şi altul la Ghibea prin cîmpie, şi au ucis aproape treizeci de bărbaţi din Israel.
Judg	20	32	Fiii lui Beniamin ziceau: „Iată-i bătuţi înaintea noastră ca şi mai înainte!“ Dar copiii lui Israel ziceau: „Să fugim, şi să-i tragem departe de cetate la drumul mare.“
Judg	20	33	Toţi bărbaţii lui Israel şi-au părăsit locurile, şi s’au înşiruit de bătaie la Baal-Tamar; şi oamenii lui Israel, cari stăteau la pîndă, s’au aruncat din locul în care erau, din Maare-Ghibea.
Judg	20	34	Zece mii de oameni aleşi din tot Israelul au ajuns înaintea cetăţii Ghibea. Lupta a fost aprigă, şi Beniamiţii nu-şi închipuiau prăpădul prin care aveau să treacă.
Judg	20	35	Domnul a bătut pe Beniamin înaintea lui Israel, şi copiii lui Israel au ucis în ziua aceea douăzeci şi cinci de mii o sută de oameni din Beniamin, toţi în stare să poarte armele.
Judg	20	36	Fiii lui Beniamin credeau că bărbaţii lui Israel sînt bătuţi, căci aceştia făceau loc Beniamiţilor şi se bizuiau pe oamenii pe cari-i puseseră la pîndă împotriva cetăţii Ghibea.
Judg	20	37	Oamenii dela pîndă s’au aruncat repede asupra cetăţii Ghibea, au pornit înainte şi au trecut toată cetatea prin ascuţişul săbiei.
Judg	20	38	După un semn asupra căruia se învoiseră cu bărbaţii lui Israel, cei dela pîndă aveau să facă să se înalţe din cetate un fum gros.
Judg	20	39	Atunci bărbaţii lui Israel s’au întors în luptă. Beniaminţii le omorîseră aproape treizeci de oameni, şi ziceau: „Negreşit, iată-i bătuţi înaintea noastră ca în cea dintîi luptă!“
Judg	20	40	Dar un fum gros începea să se înalţe atunci din cetate. Beniamiţii s’au uitat înapoi; şi iată că flăcările se ridicau din cetatea întreagă spre cer.
Judg	20	41	Bărbaţii lui Israel se întorseseră; şi bărbaţii lui Beniamin s’au înspăimîntat, văzînd prăpădul care avea să-i ajungă.
Judg	20	42	Au dat dosul înaintea bărbaţilor lui Israel, şi au fugit pe calea care duce în pustie., Dar năvălitorii s’au luat după ei, iar pe cei ce ieşiseră din cetate i-au culcat la pămînt, căci îi prinseseră la mijloc.
Judg	20	43	Au înconjurat pe Beniamin, l-au gonit şi l-au zdrobit de îndată ce voia să se odihnească, pînă în faţa cetăţii Ghibea înspre soare răsare.
Judg	20	44	Optsprezece mii de bărbaţi au căzut din Beniamin, toţi voinici.
Judg	20	45	Din ceice au dat dosul ca să fugă spre pustie la stînca Rimon, bărbaţii lui Israel au nimicit cinci mii pe drumuri; i-au urmărit pînă la Ghideom, şi au ucis din ei două mii.
Judg	20	46	Întreg numărul Beniamiţilor cari au perit în ziua aceea a fost de douăzeci şi cincii de mii de oameni în stare să poarte armele, toţi voinici.
Judg	20	47	Şase sute de oameni erau ceice dăduseră dosul şi fugiseră spre pustie la stînca Rimon; acolo au rămas patru luni.
Judg	20	48	Bărbaţii lui Israel s’au întors la fiii lui Beniamin, şi i-au trecut prin ascuţişul săbiei, dela oamenii din cetăţi pînă la dobitoace, şi tot ce au găsit. Au pus de asemenea foc tuturor cetăţilor pe cari le-au găsit în cale.
------------------------Judecători, capitolul 21
Judg	21	1	Bărbaţii lui Israel juraseră la Miţpa, zicînd: „Niciunul din noi să nu-şi dea fata după un Beniamit“.
Judg	21	2	Poporul a venit la Betel, şi a stat înaintea lui Dumnezeu pînă seara. Au ridicat glasul, au vărsat multe lacrămi,
Judg	21	3	şi au zis: „Doamne, Dumnezeul lui Israel, pentruce s’a întîmplat aşa ceva în Israel, să lipsească astăzi o seminţie întreagă din Israel?“
Judg	21	4	A doua zi, poporul s’a sculat disdedimineaţă; au zidit acolo un altar, şi au adus arderi de tot şi jertfe de mulţămire.
Judg	21	5	Copiii lui Israel au zis: „Cine dintre toate seminţiile lui Israel nu s’a suit la adunare înaintea Domnului?“ Căci făcuseră un jurămînt mare împotriva oricui nu s’ar sui la Domnul la Miţpa, şi ziseseră: „Să fie pedepsit cu moartea.“
Judg	21	6	Copiilor lui Israel le părea rău de fratele lor Beniamin, şi ziceau: „Astăzi a fost nimicită o seminţie din Israel.
Judg	21	7	Cum să facem rost de neveste celor ce au rămas cu viaţă, fiindcă am jurat pe Domnul să nu le dăm fetele noastre de neveste?“
Judg	21	8	Ei au zis deci: „Este cineva dintre seminţiile lui Israel care să nu se fi suit la Domnul la Miţpa?“ Şi nimeni din Iabes din Galaad nu venise în tabără, la adunare.
Judg	21	9	Au făcut numărătoarea poporului, şi nu era acolo nici unul din locuitorii din Iabes din Galaad.
Judg	21	10	Atunci adunarea a trimes împotriva lor douăsprezece mii de ostaşi, dîndu-le porunca aceasta: „Duceţi-vă, şi treceţi prin ascuţişul săbiei pe locuitorii din Iabes din Galaad, cu femeile şi copiii.
Judg	21	11	Iată ce să faceţi: să nimiciţi cu desăvîrşire orice bărbat şi orice femeie care a cunoscut împreunarea cu bărbat“.
Judg	21	12	Au găsit între locuitorii din Iabes din Galaad patru sute de fete fecioare, cari nu se culcaseră cu bărbat, şi le-au adus în tabără la Silo, care este în ţara Canaanului“.
Judg	21	13	Toată adunarea a trimes soli să vorbească fiilor lui Beniamin cari erau la stînca Rimon, şi să le vestească pacea.
Judg	21	14	În timpul acela Beniamiţii s’au întors şi li s’au dat de neveste acelea pe cari le lăsaseră cu viaţă din femeile din Iabes din Galaad. Dar nu erau destule.
Judg	21	15	Poporului îi părea rău de Beniamin, căci Domnul făcuse o spărtură în seminţiile lui Israel.
Judg	21	16	Bătrînii adunării au zis: „Cum să facem rost de neveste pentru cei rămaşi, căci femeile lui Beniamin au fost nimicite?“
Judg	21	17	Şi au zis: „Cei ce au mai rămas din Beniamin, să-şi păstreze moştenirea, ca să nu se şteargă o seminţie din Israel.
Judg	21	18	Dar noi nu putem să dăm pe fetele noastre după ei, căci copiii lui Israel au jurat, zicînd: „Blestemat să fie cine va da o nevastă unui Beniamit!“
Judg	21	19	Şi au zis: „Iată, în fiecare an este o sărbătoare a Domnului la Silo, care este la miază noapte de Betel, la răsăritul drumului care suie din Betel la Sihem, şi la miază-zi de Lebona.“
Judg	21	20	Apoi au dat următoarea poruncă fiilor lui Beniamin: „Duceţi-vă şi staţi la pîndă în vii.
Judg	21	21	Uitaţi-vă, şi cînd veţi vedea pe fetele din Silo ieşind să joace, să ieşiţi din vii, să vă luaţi fiecare cîte o nevastă din fetele din Silo, şi să vă duceţi în ţara lui Beniamin.
Judg	21	22	Dacă părinţii sau fraţii lor vor veni să se plîngă la noi, le vom spune: „Daţi-ni-le nouă, căci n’am luat cîte o nevastă de fiecare în război. Nu voi li le-aţi dat: numai atunci, aţi fi vinovaţi.
Judg	21	23	Fiii lui Beniamin au făcut aşa: şi-au luat neveste, după numărul lor, dintre jucătoarele pe cari le-au răpit; apoi au plecat şi s’au întors în moştenirea lor; au zidit iarăş, cetăţile, şi au locuit acolo.
Judg	21	24	Şi în acelaş timp copiii lui Israel au plecat de acolo fiecare în seminţia lui şi în familia lui, şi s’a întors fiecare în moştenirea lui.
Judg	21	25	Pe vremea aceea, nu era împărat în Israel, fiecare făcea ce-i plăcea.
------------------------Rut, capitolul 1
Ruth	1	1	Pe vremea judecătorilor, a fost o foamete în ţară. Un om din Betleemul lui Iuda a plecat cu nevastă-sa şi cu cei doi fii ai lui, să locuiască pentru o vreme în ţara Moabului.
Ruth	1	2	Numele omului aceluia era Elimelec, numele nevestei lui era Naomi, şi cei doi fii ai lui se numeau Mahlon şi Chilion: erau Efratiţi, din Betleemul lui Iuda. Ajungînd în ţara Moabului, şi-au aşezat locuinţa acolo.
Ruth	1	3	Elimelec, bărbatul Naomei, a murit, şi ea a rămas cu cei doi fii ai ei.
Ruth	1	4	Ei şi-au luat neveste Moabite. Una se numea Orpa, şi cealaltă Rut, şi au locuit acolo aproape zece ani.
Ruth	1	5	Mahlon şi Chilion au murit şi ei amîndoi, şi Naomi a rămas fără cei doi fii ai ei şi fără bărbat.
Ruth	1	6	Apoi s’a sculat, ea şi nurorile ei, ca să se întoarcă în ţara ei din ţara Moabului, căci aflase în ţara Moabului că Domnul cercetase pe poporul Său şi-i dăduse pîne.
Ruth	1	7	Ea a ieşit din locul în care locuia însoţită de cele două nurori ale ei, şi a pornit ca să se întoarcă în ţara lui Iuda.
Ruth	1	8	Naomi a zis atunci celor două nurori ale ei: „Duceţi-vă şi întoarceţi-vă fiecare la casa mamei ei! Domnul să Se îndure de voi, cum v’aţi îndurat şi voi de cei ce au murit şi de mine!
Ruth	1	9	Să vă dea Domnul să găsiţi odihnă fiecare în casa unui bărbat!“ Şi le-a sărutat. Ele au ridicat glasul, şi au plîns;
Ruth	1	10	şi i-au zis: „Nu; noi vom merge cu tine la poporul tău.“
Ruth	1	11	Naomi a zis: „Întoarceţi-vă, fiicele mele! Pentruce să veniţi voi cu mine? Mai am eu oare fii în pîntecele meu, ca să poată fi bărbaţii voştri?
Ruth	1	12	Întoarceţi-vă, fiicele mele, şi duceţi-vă! Eu sînt prea bătrînă ca să mă mărit din nou. Şi chiar dacă aş zice că trag nădejde; chiar dacă în noaptea aceasta aş fi cu un bărbat, şi aş naşte fii,
Ruth	1	13	aţi mai aştepta voi pînă să se facă mari şi aţi vrea voi să nu vă măritaţi din pricina lor? Nu, fiicele mele! Eu sînt mult mai amărîtă decît voi,pentrucă mîna Domnului s’a întins împotriva mea.“
Ruth	1	14	Şi ele au ridicat glasul, şi iarăş au plîns. Orpa a sărutat pe soacră-sa şi a plecat, dar Rut s’a ţinut de ea.
Ruth	1	15	Naomi a zis către Rut: „Iată, cumnată-ta s’a întors la poporul ei şi la dumnezeii ei; întoarce-te şi tu după cumnată-ta.“
Ruth	1	16	Rut a răspuns: „Nu sta de mine să te las, şi să mă întorc dela tine! Încotro vei merge tu voi merge şi eu, unde vei locui tu, voi locui şi eu; poporul tău va fi poporul meu, şi Dumnezeul tău va fi Dumnezeul meu;
Ruth	1	17	unde vei muri tu, voi muri şi eu, şi voi fi îngropată acolo. Facă-mi Domnul ce o vrea, dar nimic nu mă va despărţi de tine de cît moartea!“
Ruth	1	18	Naomi, văzînd-o hotărîtă să meargă cu ea, n’a mai stăruit.
Ruth	1	19	Au călătorit împreună pînă ce au ajuns la Betleem. Şi cînd au intrat în Betleem, toată cetatea s’a pus în mişcare din pricina lor şi femeile ziceau: „Naomi {Sau Plăcută} este aceasta?“
Ruth	1	20	Ea le-a zis: „Nu-mi mai ziceţi Naomi; ziceţi-mi Mara {Sau Amărăciune}, căci cel Atotputernic m’a umplut de amărăciune.
Ruth	1	21	La plecare eram în belşug, şi acum Domnul mă aduce înapoi cu mînile goale. De ce să-mi mai ziceţi Naomi, cînd Domnul S’a rostit împotriva mea, şi Cel Atotputernic m’a întristat?“
Ruth	1	22	Astfel s’au întors din ţara Moabului Naomi şi noru-sa Rut, Moabita. Au ajuns la Betleem la începutul seceratului orzurilor.
------------------------Rut, capitolul 2
Ruth	2	1	Naomi avea o rudă după bărbat. Acesta era un om foarte bogat, din familia lui Elimelec, şi se numea Boaz.
Ruth	2	2	Rut, Moabita, a zis către Naomi: „Lasă-mă, te rog, să mă duc să strîng spice de pe cîmpul aceluia înaintea căruia voi căpăta trecere.“ Ea i-a răspuns: „Du-te, fiica mea.“
Ruth	2	3	Ea s’a dus într’un ogor să strîngă spice pe urma secerătorilor. Şi s’a întîmplat că ogorul acela era a lui Boaz, care era din familia lui Elimelec.
Ruth	2	4	Şi iată că Boaz a venit din Betleem, şi a zis secerătorilor: „Domnul să fie cu voi!“ Ei i-au răspuns: „Domnul să te binecuvinteze!“
Ruth	2	5	Şi Boaz a zis slujitorului însărcinat cu privegherea secerătorilor: „A cui este tînăra aceasta?“
Ruth	2	6	Slujitorul însărcinat cu privegherea secerătorilor a răspuns: „Este o tînără Moabită, care s’a întors cu Naomi din ţara Moabului.
Ruth	2	7	Ea a zis: «Dă-mi voie să strîng şi să culeg spice dintre snopi, rămase pe urma secerătorilor.» Şi de azi dimineaţă, decînd a venit, a stat în picioare pînă acum, şi nu s’a odihnit decît o clipă în casă“.
Ruth	2	8	Boaz a zis către Rut: „Ascultă, fiică, să nu te duci să culegi spice în alt ogor; să nu te depărtezi de aici, şi rămîi cu slujnicele mele.
Ruth	2	9	Uită-te unde vor secera pe cîmpi, şi du-te după ele. Am poruncit slugilor mele să nu se atingă de tine. Şi cînd îţi va fi sete, să te duci la vase, şi să bei din ce vor scoate slugile.“
Ruth	2	10	Atunci ea s’a aruncat cu faţa la pămînt, şi i-a zis: „Cum am căpătat eu trecere înaintea ta, ca să te îngrijeşti de mine, o străină?“
Ruth	2	11	Boaz i-a răspuns: „Mi s’a spus tot ce ai făcut pentru soacră-ta, dela moartea bărbatului tău, şi cum ai părăsit pe tatăl tău şi pe mama ta şi ţara în care te-ai născut, ca să mergi la un popor pe care nu-l cunoşteai mai înainte.
Ruth	2	12	Domnul să-ţi răsplătească ce ai făcut, şi plata să-ţi fie deplină din partea Domnului, Dumnezeului lui Israel, subt ale cărui aripi ai venit să te adăposteşti!“
Ruth	2	13	Şi ea a zis: „O! să capăt trecere înaintea ta, domnul meu! Căci tu m’ai mîngîiat, şi vorbele tale au mers la inima slujnicei tale. Şi totuş eu nu sînt nici măcar ca una din slujnicele tale.“
Ruth	2	14	La vremea prînzului, Boaz a zis către Rut: „Apropie-te, mănîncă pîne, şi moaie-ţi bucata în oţet.“ Ea a şezut lîngă secerători. I-au dat grăunţe prăjite; a mîncat şi s’a săturat şi ce a rămas a strîns.
Ruth	2	15	Apoi s’a sculat să culeagă spice. Boaz a dat următoarea poruncă slujitorilor săi: „Lăsaţi-o să culeagă spice şi între snopi, şi să n’o opriţi;
Ruth	2	16	şi chiar voi să-i scoateţi din snopi cîteva spice; s’o lăsaţi să culeagă spice, şi să n’o înfruntaţi.“
Ruth	2	17	Ea a cules spice de pe cîmp pînă seara, şi a bătut ce culesese. A ieşit aproape o efă de orz.
Ruth	2	18	A luat-o şi a intrat în cetate, şi soacră-sa a văzut ce culesese. Rut a scos şi rămăşiţele dela prînz şi i le-a dat.
Ruth	2	19	Soacră-sa i-a zis: „Unde ai cules astăzi spice, şi unde ai muncit? Binecuvîntat să fie celce s’a îngrijit de tine!“ Şi Rut a spus soacrei sale la cine muncise: „Omul la care am muncit azi“, a zis ea, „se numeşte Boaz.“
Ruth	2	20	Naomi a zis nurorei sale: „Să fie binecuîntat de Domnul, care este plin de îndurare pentru cei vii, cum a fost şi pentru cei ce au murit. «Omul acesta este rudă cu noi», i-a mai spus Naomi, «este din ceice au drept de răscumpărare asupra noastră.“
Ruth	2	21	Rut, Moabita, a adăugat: „El mi-a mai zis:“ „Rămîi cu slugile mele, pînă vor isprăvi de secerat.“
Ruth	2	22	Şi Naomi a zis către noru-sa Rut: „Este bine, fiica mea, să ieşi cu slujnicele lui, şi să nu te întîlnească cineva în alt ogor“.
Ruth	2	23	Ea s’a ţinut dar de slujnicele lui Boaz, ca să culeagă spice, pînă la sfîrşitul seceratului orzurilor şi seceratului grîului. Şi locuia cu soacră-sa.
------------------------Rut, capitolul 3
Ruth	3	1	Soacră-sa Naomi i-a zis: „Fiica mea, aş vrea să-ţi dau un loc de odihnă, ca să fii fericită.
Ruth	3	2	Şi acum Boaz, cu ale cărui slujnice ai fost, nu este el rudă cu noi? Iată, el are să vînture la noapte orzurile în arie.
Ruth	3	3	Spală-te şi unge-te, apoi îmbracă-te cu hainele tale, şi pogoară-te la arie. Să nu te faci cunoscută lui, pînă va isprăvi de mîncat şi de băut.
Ruth	3	4	Şi cînd se va duce să se culce, înseamnă-ţi locul unde se culcă. Apoi du-te, descopere-i picioarele, şi culcă-te. Şi el însuş îţi va spune ce să faci.“
Ruth	3	5	Ea i-a răspuns: „Voi face tot ce ai spus.“
Ruth	3	6	Rut s’a pogorît la arie, şi a făcut tot ce poruncise soacră-sa.
Ruth	3	7	Boaz a mîncat şi a băut, şi inima-i era veselă. S’a dus şi s’a culcat la marginea unui stog. Rut a venit atunci încet de tot, i-a descoperit picioarele, şi s’a culcat.
Ruth	3	8	La miezul nopţii, omul s’a speriat; s’a plecat, şi iată că o femeie era culcată la picioarele lui.
Ruth	3	9	El a zis: „Cine eşti tu?“ Ea răspuns: „Eu sînt Rut, slujnica ta; întinde-ţi poala hainei peste slujnica ta, căci ai drept de răscumpărare.“
Ruth	3	10	Şi el a zis: „Fii binecuvîntată de Domnul, fiică! Această faptă de pe urmă mărturiseşte şi mai mult pentru tine decît cea dintîi, că n’ai umblat după tineri, săraci sau bogaţi.
Ruth	3	11	Acum, fiică, nu te teme, îţi voi face tot ce vei zice, căci toată cetatea ştie că eşti o femeie cinstită.
Ruth	3	12	Este adevărat că am drept de răscumpărare, dar este o altă rudă mai aproape decît mine.
Ruth	3	13	Rămîi în noaptea aceasta aici. Şi mîne, dacă vrea să te răscumpere, bine, să te răscumpere; dar dacă nu-i place să te răscumpere, te voi răscumpăra eu, viu este Domnul! Culcă-te aici pînă dimineaţă.“
Ruth	3	14	Ea a rămas culcată la picioarele lui pînă dimineaţă, şi s’a sculat mai înainte de a se putea cunoaşte unul pe altul. Boaz a zis: „Să nu ştie nimeni că a intrat o femeie în arie!“
Ruth	3	15	Şi a adăugat: „Adu mantaua de pe tine, şi ţine-o.“ Ea a ţinut-o, şi el a măsurat şase măsuri de orz, şi le-a pus pe ea. Apoi a intrat în cetate.
Ruth	3	16	Rut s’a întors la soacră-sa, şi Naomi, a zis: „Tu eşti, fiica mea?“ Rut i-a istorisit tot ce-i făcuse omul acela.
Ruth	3	17	Ea a zis: „Mi-a dat aceste şase măsuri de orz, zicînd: «Să nu te întorci cu mînile goale la soacră-ta.“
Ruth	3	18	Şi Naomi a zis: „Fii liniştită, fiica mea, pînă vei şti cum se va isprăvi lucrul acesta, căci omul acesta nu va avea odihnă pînă nu va sfîrşi lucrul chiar astăzi.“
------------------------Rut, capitolul 4
Ruth	4	1	Boaz s’a suit la poarta cetăţii, şi s’a oprit acolo. Şi iată că cel ce avea drept de răscumpărare, şi despre care vorbise Boaz, trecea. Boaz i-a zis: „Hei, cutare, apropie-te, stai aici.“ Şi el s’a apropiat, şi s’a oprit.
Ruth	4	2	Boaz a luat atunci zece oameni dintre bătrînii cetăţii, şi a zis: „Şedeţi aici.“ Şi ei au şezut jos.
Ruth	4	3	Apoi a zis celui ce avea drept de răscumpărare: „Naomi, întorcîndu-se din ţara Moabului, a vîndut bucata de pămînt care era a fratelui nostru Elimelec.
Ruth	4	4	Am crezut de datoria mea să te înştiinţez despre aceasta, şi să-ţi spun: «Cumpără-o, în faţa locuitorilor şi în faţa bătrînilor poporului meu. Dacă vrei s’o răscumperi, răscumpără-o; dar dacă nu vrei, spune-mi, ca să ştiu. Căci nu este nimeni înaintea ta care să aibă dreptul de răscumpărare, şi după tine eu am dreptul acesta.“ Şi el a răspuns: „O voi răscumpăr
Ruth	4	5	Boaz a zis: „În ziua în care vei cumpăra ţarina din mîna Naomei, o vei cumpăra în acelaş timp şi dela Rut, Moabita, nevasta celui mort, ca să ridici numele mortului în moştenirea lui.“
Ruth	4	6	Şi cel ce avea drept de răscumpărare a răspuns: „Nu pot s’o răscumpăr pe socoteala mea, de frică să nu-mi stric moştenirea mea; ia tu dreptul de răscumpărare, căci eu nu pot s’o răscumpăr.“
Ruth	4	7	Odinioară în Israel, pentru întărirea unei răscumpărări sau unui schimb, omul îşi scotea încălţămintea şi o dădea celuilalt: aceasta slujea ca mărturie în Israel.
Ruth	4	8	Cel ce avea drept de răscumpărare a zis dar lui Boaz: „Cumpără-o pe socoteala ta!“ Şi şi-a scos încălţămintea.
Ruth	4	9	Atunci Boaz a zis bătrînilor şi întregului popor: „Voi sînteţi martori azi că am cumpărat din mîna Naomei tot ce era al lui Elimelec, al lui Chilion şi al lui Mahlon,
Ruth	4	10	şi că mi-am cumpărat deasemenea de nevastă pe Rut, Moabita, nevasta lui Mahlon, ca să ridic numele mortului în moştenirea lui, şi pentru ca numele mortului să nu fie şters dintre fraţii lui şi din poarta locului lui. Voi sînteţi martori azi despre aceasta!“
Ruth	4	11	Tot poporul care era la poartă şi bătrînii au zis: „Sîntem martori! Domnul să facă pe femeia care intră în casa ta ca Rahela şi ca Lea, cari amîndouă au zidit casa lui Israel! Arată-ţi puterea în Efrata, şi fă-ţi un nume în Betleem!
Ruth	4	12	Sămînţa pe care ţi-o va da Domnul, prin această tînără femeie, să-ţi facă o casă asemenea casei lui Pereţ, care s’a născut lui Iuda din Tamar!“
Ruth	4	13	Boaz a luat pe Rut, care i-a fost nevastă, şi el a intrat la ea. Domnul a făcut-o să zămislească, şi ea a născut un fiu.
Ruth	4	14	Femeile au zis Naomei: „Binecuvîntat să fie Domnul, care nu te-a lăsat lipsită azi de un bărbat cu drept de răscumpărare, şi al cărui nume va fi lăudat în Israel!
Ruth	4	15	Copilul acesta îţi va înviora sufletul, şi va fi sprijinul bătrîneţelor tale; căci l-a născut noru-ta, care te iubeşte, şi care face pentru tine mai mult decît şapte fii.“
Ruth	4	16	Naomi a luat copilul, l-a ţinut în braţe, şi a văzut de el.
Ruth	4	17	Vecinele i-au pus nume, zicînd: „Un fiu s’a născut Naomei!“ Şi l-au numit Obed. Acesta a fost tatăl lui Isai, tatăl lui David.
Ruth	4	18	Iată sămînţa lui Pereţ. Pereţ a fost tatăl lui Heţron;
Ruth	4	19	Heţron a fost tatăl lui Ram; Ram a fost tatăl lui Aminadab;
Ruth	4	20	Aminadab a fost tatăl lui Nahşon: Nahşon a fost tatăl lui Salmon;
Ruth	4	21	Salmon a fost tatăl lui Boaz; Boaz a fost tatăl lui Obed;
Ruth	4	22	Obed a fost tatăl lui Isai; şi Isai a fost tatăl lui David.
------------------------1 Samuel, capitolul 1
1Sam	1	1	Era un om din Ramataim-Ţofim, din muntele lui Efraim, numit Elcana, fiul lui Ieroham, fiul lui Elihu, fiul lui Tohu, fiul lui Ţuf, Efratit.
1Sam	1	2	El avea două neveste; una se numea Ana, iar cealaltă Penina. Penina avea copii, dar Ana n’avea.
1Sam	1	3	Omul acesta se suia în fiecare an din cetatea sa la Silo, ca să se închine înaintea Domnului oştirilor şi să-I aducă jertfe. Acolo se aflau cei doi fii ai lui Eli, Hofni şi Fineas, preoţi ai Domnului.
1Sam	1	4	În ziua cînd îşi aducea Elcana jertfa, dădea părţi nevestei sale Penina, tuturor fiilor, şi tuturor fiicelor pe cari le avea de la ea.
1Sam	1	5	Dar Anei îi dădea o parte îndoită; căci iubea pe Ana. Dar Domnul o făcuse stearpă.
1Sam	1	6	Protivnica ei o înţepa dese ori, ca s’o facă să se mînie, pentru că Domnul o făcuse stearpă.
1Sam	1	7	Şi în toţi anii era aşa. Oridecîteori se suia Ana la casa Domnului, Penina o înţepa la fel. Atunci ea plîngea şi nu mînca.
1Sam	1	8	Elcana, bărbatul ei, îi zicea: „Ano, pentruce plîngi, şi nu mănînci? Pentruce ţi-este întristată inima? Oare nu preţuiesc eu pentru tine mai mult decît zece fii?“
1Sam	1	9	Ana s’a sculat, dupăce au mîncat şi au băut ei la Silo. Preotul Eli şedea pe un scaun, lîngă unul din uşiorii Templului Domnului.
1Sam	1	10	Şi Ana se ruga Domnului cu sufletul amărît şi plîngea!
1Sam	1	11	Ea a făcut o juruinţă, şi a zis: „Doamne, Dumnezeul oştirilor! Dacă vei binevoi să cauţi spre întristarea roabei Tale, dacă-Ţi vei aduce aminte de mine şi nu vei uita pe roaba Ta, şi dacă vei da roabei Tale un copil de parte bărbătească, îl voi închina Domnului pentru toate zilele vieţii lui, şi brici nu va trece peste capul lui.“
1Sam	1	12	Fiindcă ea stătea multă vreme în rugăciune înaintea Domnului, Eli se uita cu băgare de seamă la gura ei.
1Sam	1	13	Ana vorbea în inima ei, şi numai buzele şi le mişca, dar nu i se auzea glasul. Eli credea că este beată,
1Sam	1	14	şi i-a zis: „Pînă cînd vei fi beată? Du-te de te trezeşte.“
1Sam	1	15	Ana a răspuns: „Nu, domnul meu, eu sînt o femeie care sufere în inima ei, şi n’am băut nici vin, nici băutură ameţitoare; ci îmi vărsam sufletul înaintea Domnului.
1Sam	1	16	Să nu iei pe roaba ta drept o femeie stricată, căci numai prea multa mea durere şi supărare m’a făcut să vorbesc pînă acum.“
1Sam	1	17	Eli a luat din nou cuvîntul, şi a zis: „Du-te în pace, şi Dumnezeul lui Israel să asculte rugăciunea pe care I-ai făcut-o!“
1Sam	1	18	Ea a zis: „Să capete roaba ta trecerea înaintea ta!“ Şi femeia a plecat. A mîncat, şi faţa ei n’a mai fost aceeaş.
1Sam	1	19	S’au sculat disdedimineaţă, şi, dupăce s’au închinat pînă la pămînt înaintea Domnului, s’au întors şi au venit acasă la Rama.$Elcana s’a culcat cu nevastă-sa Ana, şi Domnul Şi-a adus aminte de ea.
1Sam	1	20	Cînd i s’au împlinit zilele, Ana a rămas însărcinată, şi a născut un fiu, căruia i-a pus numele Samuel {Sau Dumnezeu a ascultat}, „căci“ a zis ea, „dela Domnul l-am cerut.“
1Sam	1	21	Bărbatul său Elcana s’a suit apoi cu toată casa lui, să aducă Domnului jertfa de peste an, şi să-şi împlinească juruinţa.
1Sam	1	22	Dar Ana nu s’a suit, şi a zis bărbatului ei: „Cînd voi înţerca copilul, îl voi duce, ca să fie pus înaintea Domnului şi să rămînă acolo pentru totdeauna.“
1Sam	1	23	Elcana, bărbatul ei, i-a zis: „Fă ce vei crede, aşteaptă pînă-l vei înţerca. Numai împlinească-Şi Domnul cuvîntul Lui!“ Şi femeia a rămas acasă, şi a dat ţîţă fiului ei, pînă l-a înţercat.
1Sam	1	24	Cînd l-a înţercat, l-a suit cu ea, şi a luat trei tauri, o efă de făină, şi un burduf cu vin. L-a dus în casa Domnului la Silo: copilul era încă mic de tot.
1Sam	1	25	Au junghiat taurii, şi au dus copilul la Eli.
1Sam	1	26	Ana a zis: „Domnul meu, iartă-mă! Cît este de adevărat că sufletul tău trăieşte, domnul meu, atît este de adevărat că eu sînt femeia aceea care stăteam aici lîngă tine şi mă rugam Domnului.
1Sam	1	27	Pentru copilul acesta mă rugam, şi Domnul a ascultat rugăciunea pe care I-o făceam.
1Sam	1	28	De aceea vreau să-l dau Domnului: toată viaţa lui să fie dat Domnului.“ Şi s’au închinat acolo înaintea Domnului.
------------------------1 Samuel, capitolul 2
1Sam	2	1	Ana s’a rugat, şi a zis:„Mi se bucură inima în Domnul,Puterea mea a fost înălţată de Domnul;Mi s’a deschis larg gura împotriva vrăjmaşilor mei,Căci mă bucur de ajutorul Tău.
1Sam	2	2	Nimeni nu este sfînt ca Domnul; Nu este alt Dumnezeu decît Tine; Nu este stîncă aşa ca Dumnezeul nostru.
1Sam	2	3	Nu mai vorbiţi cu atîta îngîmfare,Să nu vă mai iasă din gură cuvinte de mîndrie;Căci Domnul este un Dumnezeu care ştie totul,Şi toate faptele sînt cîntărite de El.
1Sam	2	4	Arcul celor puternici s’a sfărîmat,Şi cei slabi sînt încinşi cu putere.
1Sam	2	5	Cei ce erau sătui, se închiriază pentru pîne,Şi ceice erau flămînzi se odihnesc;Chiar cea stearpă naşte de şapte ori,Şi cea care avea mulţi copii stă lîncezită.
1Sam	2	6	Domnul omoară şi învie,El pogoară în locuinţa morţilor şiEl scoate de acolo.
1Sam	2	7	Domnul sărăceşte şi El îmbogăţeşte,El smereşte şi El înalţă
1Sam	2	8	El ridică din pulbere pe cel sărac,Ridică din gunoi pe cel lipsit.Ca să-i pună să şadă alături cu cei mari.Şi le dă de moştenire un scaun de domnie îmbrăcat cu slavă;Căci ai Domnului sînt stîlpii pămîntului,Şi pe ei a aşezat El lumea.
1Sam	2	9	El va păzi paşii prea iubiţilor Lui,Dar cei răi vor fi nimiciţi în întunerec;Căci omul nu va birui prin putere.
1Sam	2	10	Vrăjmaşii Domnului vor tremura,Din înălţimea cerului El Îşi va arunca tunetul asupra lor; Domnul va judeca marginile pămîntului.El va da Împăratului Său putere,Şi El va înălţa tăria Unsului Lui“.
1Sam	2	11	Elcana s’a dus acasă, la Rama, şi copilul a rămas în slujba Domnului, înaintea preotului Eli.
1Sam	2	12	Fiii lui Eli erau nişte oameni răi. Nu cunoşteau pe Domnul.
1Sam	2	13	Şi iată care era felul de purtare al acestor preoţi faţă de popor. Cînd aducea cineva o jertfă, venea sluga preotului în clipa cînd se ferbea carnea. Ţinînd în mînă o furculiţă cu trei coarne,
1Sam	2	14	o vîra în cazan, în căldare, în tigaie sau în oală; şi tot ce apuca cu furculiţa, lua preotul pentru el. Aşa făceau ei tuturor acelora din Israel cari veneau la Silo.
1Sam	2	15	Chiar înainte de a arde grăsimea, venea sluga preotului şi zicea celui ce aducea jertfa: „Dă pentru preot carnea de fript; el nu va lua dela tine carne fiartă, ci vrea carne crudă“.
1Sam	2	16	Şi dacă omul zicea: „După ce se va arde grăsimea, vei lua ce-ţi va plăcea“, sluga răspundea: „Nu! dă mi acum, căci altfel iau cu sila“.
1Sam	2	17	Tinerii aceştia se făceau vinovaţi înaintea Domnului de un foarte mare păcat, pentrucă nesocoteau darurile Domnului.
1Sam	2	18	Samuel făcea slujba înaintea Domnului; şi copilul acesta era îmbrăcat cu un efod de in.
1Sam	2	19	Mamă-sa îi făcea pe fiecare an o mantie mică, şi i-o aducea cînd se suia cu bărbatul ei ca să aducă jertfa din fiecare an.
1Sam	2	20	Eli a binecuvîntat pe Elcana şi pe nevastă-sa, şi a a zis: „Să dea Domnul să ai copii din femeia aceasta, cari să înlocuiască pe acela pe care l-a împrumutat ea Domnului!“ Şi s’au întors acasă.
1Sam	2	21	Cînd a cercetat Domnul pe Ana, ea a rămas însărcinată, şi a născut trei fii şi două fiice. Şi tînărul Samuel creştea înaintea Domnului.
1Sam	2	22	Eli era foarte bătrîn, şi a aflat cum se purtau fiii lui cu tot Israelul; a aflat şi că se culcau cu femeile cari slujeau afară la uşa cortului întîlnirii.
1Sam	2	23	El le-a zis: „Pentru ce faceţi astfel de lucruri? Căci aflu dela tot poporul despre faptele voastre rele.
1Sam	2	24	Nu, copii, ce aud spunîndu-se despre voi, nu este bine; voi faceţi pe poporul Domnului să păcătuiască.
1Sam	2	25	Dacă un om păcătuieşte împotriva altui om, îl va judeca Dumnezeu; dar dacă păcătuieşte împotriva Domnului, cine se va ruga pentru el?“ Totuş ei n’au ascultat de glasul tatălui lor, căci Domnul voia să-i omoare.
1Sam	2	26	Tînărul Samuel creştea mereu, şi era plăcut Domnului şi oamenilor.
1Sam	2	27	Un om al lui Dumnezeu a venit la Eli, şi i-a zis: „Aşa vorbeşte Domnul: «Nu M’am descoperit Eu casei tatălui tău, cînd erau în Egipt, în casa lui Faraon?
1Sam	2	28	Eu l-am ales dintre toate seminţiile lui Israel, ca să fie în slujba Mea, în preoţie, ca să se suie la altarul Meu, să ardă tămîia, şi să poarte efodul înaintea Mea; şi am dat casei tatălui tău toate jertfele mistuite de foc şi aduse de copiii lui Israel.
1Sam	2	29	Pentruce călcaţi voi în picioare jertfele Mele şi darurile Mele, cari am poruncit să se facă în locaşul Meu? Şi cum se face că tu cinsteşti pe fiii tăi mai mult decît pe Mine, ca să vă îngrăşaţi din cele dintîi roade luate din toate darurile poporului Meu Israel?“
1Sam	2	30	De aceea, iată ce zice Domnul Dumnezeul lui Israel: „Spusesem că şi casa ta şi casa tatălui tău au să umble totdeauna înaintea Mea“. Şi acum, zice Domnul, departe de Mine lucrul acesta! Căci voi cinsti pe cine Mă cinsteşte, dar ceice Mă dispreţuiesc, vor fi dispreţuiţi.
1Sam	2	31	Iată că vine vremea cînd voi tăia braţul tău şi braţul casei tatălui tău, aşa încît nu va mai fi niciun bătrîn în casa ta.
1Sam	2	32	Vei vedea un protivnic al tău în locaşul Meu, în timp ce Israel va fi copleşit de bunătăţi de Domnul; şi nu va mai fi niciodată niciun bătrîn în casa ta.
1Sam	2	33	Voi lăsa să rămînă la altarul Meu numai unul dintr’ai tăi, ca să ţi se topească ochii de durere şi să ţi se întristeze sufletul; dar toţi ceilalţi din casa ta vor muri în floarea vîrstei.
1Sam	2	34	Şi iată semnul celor ce se vor întîmpla celor doi fii ai tăi Hofni şi Fineas: amîndoi vor muri într’o zi.
1Sam	2	35	Eu Îmi voi pune un preot credincios, care va lucra după inima Mea şi după sufletul Meu; îi voi zidi o casă stătătoare, şi va umbla totdeauna înaintea Unsului Meu.
1Sam	2	36	Şi oricine va mai rămînea din casa ta va veni să se arunce cu faţa la pămînt înaintea lui, pentru un ban de argint şi pentru o bucată de pîne, şi va zice: „Pune-mă, te rog, în una din slujbele preoţiei, ca să am o bucată de pîne să mănînc“.
------------------------1 Samuel, capitolul 3
1Sam	3	1	Tînărul Samuel slujea Domnului înaintea lui Eli. Cuvîntul Domnului era rar în vremea aceea, şi vedeniile nu erau dese.
1Sam	3	2	Tot pe vremea aceea, Eli începea să aibă ochii tulburi, şi nu mai putea să vadă. El stătea culcat la locul lui,
1Sam	3	3	iar candela lui Dumnezeu nu se stinsese încă; şi Samuel era culcat în Templul Domnului, unde era chivotul lui Dumnezeu.
1Sam	3	4	Atunci Domnul a chemat pe Samuel. El a răspuns: „Iată-mă!“
1Sam	3	5	Şi a alergat la Eli, şi a zis: „Iată-mă, căci m’ai chemat“. Eli a răspuns. „Nu te-am chemat; întoarce-te şi te culcă“. Şi s’a dus şi s’a culcat.
1Sam	3	6	Domnul a chemat din nou pe Samuel. Şi Samuel s’a sculat, s’a dus la Eli, şi a zis: „Iată-mă, căci m’ai chemat.“ Eli a răspuns: „Nu te-am chemat, fiule, întoarce-te şi te culcă“.
1Sam	3	7	Samuel nu cunoştea încă pe Domnul, şi Cuvîntul Domnului nu-i fusese încă descoperit.
1Sam	3	8	Domnul a chemat din nou pe Samuel, pentru a treia oară. Şi Samuel s’a sculat, s’a dus la Eli, şi a zis: „Iată-mă, căci m’ai chemat“. Eli a înţeles că Domnul cheamă pe copil,
1Sam	3	9	şi a zis lui Samuel: „Du-te, de te culcă; şi dacă vei mai fi chemat, să spui: «Vorbeşte, Doamne, căci robul Tău ascultă.“ Şi Samuel s’a dus să se culce la locul lui.
1Sam	3	10	Domnul a venit, S’a înfăţişat şi l-a chemat ca şi în celelalte dăţi: „Samuele, Samuele!“ Şi Samuel a răspuns: „Vorbeşte, căci robul Tău ascultă“.
1Sam	3	11	Atunci Domnul a zis lui Samuel: „Iată că voi face în Israel un lucru care va asurzi urechile oricui îl va auzi.
1Sam	3	12	În ziua aceea voi împlini asupra lui Eli tot ce am rostit împotriva casei lui; voi începe şi voi isprăvi.
1Sam	3	13	I-am spus că vreau să pedepsesc casa lui pentru totdeauna, din pricina fărădelegii de care are cunoştinţă, şi prin care fiii lui s’au făcut vrednici de lepădat, fără ca el să-i fi oprit.
1Sam	3	14	De aceea jur casei lui Eli că niciodată fărădelegea casei lui Eli nu va fi ispăşită, nici prin jertfe, nici prin daruri de mîncare“.
1Sam	3	15	Samuel a rămas culcat pînă dimineaţa, apoi a deschis uşile casei Domnului. Samuel s’a temut să istorisească lui Eli vedenia aceea.
1Sam	3	16	Dar Eli a chemat pe Samuel, şi a zis: „Samuele, fiule“! El a răspuns: „Iată-mă!“
1Sam	3	17	Şi Eli a zis: „Care este cuvîntul pe care ţi l-a vorbit Domnul? Nu-mi ascunde nimic. Dumnezeu să Se poarte cu tine cu toată asprimea, dacă-mi ascunzi ceva din tot ce ţi-a spus!“
1Sam	3	18	Samuel i-a istorisit tot, fără să-i ascundă nimic. Şi Eli a zis: „Domnul este acesta, să facă ce va crede!“
1Sam	3	19	Samuel creştea, Domnul era cu el, şi n’a lăsat să cadă la pămînt niciunul din cuvintele sale.
1Sam	3	20	Tot Israelul, dela Dan pînă la Beer-Şeba, a cunoscut că Domnul pusese pe Samuel prooroc al Domnului.
1Sam	3	21	Domnul nu înceta să Se arate în Silo; căci Domnul Se descoperea lui Samuel, în Silo, prin cuvîntul Domnului.
------------------------1 Samuel, capitolul 4
1Sam	4	1	Chemarea lui Samuel a ajuns la cunoştinţa întregului Israel.Israel a ieşit înaintea Filistenilor, ca să lupte împotriva lor. Au tăbărît lîngă Eben-Ezer, şi Filistenii tăbărîseră la Afec.
1Sam	4	2	Filistenii s’au aşezat în linie de bătaie împotriva lui Israel, şi lupta a început. Israel a fost bătut de Filisteni, cari au omorît pe cîmpul de bătaie aproape patru mii de oameni.
1Sam	4	3	Poporul s’a întors în tabără, şi bătrînii lui Israel au zis: „Pentruce ne-a lăsat Domnul să fim bătuţi astăzi de Filisteni? Haidem să luăm dela Silo chivotul legămîntului Domnului, ca să vină în mijlocul nostru, şi să ne izbăvească din mîna vrăjmaşilor noştri.
1Sam	4	4	Poporul a trimes la Silo, de unde au adus chivotul legămîntului Domnului oştirilor, care şade între heruvimi. Cei doi fii ai lui Eli, Hofni şi Fineas, erau acolo, împreună cu chivotul legămîntului lui Dumnezeu.
1Sam	4	5	Cînd a intrat chivotul legămîntului Domnului în tabără, tot Israelul a scos strigăte de bucurie, de s’a cutremurat pămîntul.
1Sam	4	6	Răsunetul acestor strigăte a fost auzit de Filisteni, şi au zis: «Ce înseamnă strigătele acestea cari răsună în tabăra Evreilor»? Şi au auzit că sosise chivotul Domnului în tabără.
1Sam	4	7	Filistenii s’au temut, pentrucă au crezut că Dumnezeu venise în tabără. «Vai de noi!» au zis ei, «căci n’a fost aşa ceva pînă acum.
1Sam	4	8	Vai de noi! Cine ne va izbăvi din mîna acestor dumnezei puternici? Dumnezeii aceştia au lovit pe Egipteni cu tot felul de urgii în pustie.
1Sam	4	9	Întăriţi-vă, şi fiţi oameni, Filistenilor, ca nu cumva să fiţi robi Evreilor, cum v’au fost ei robi vouă: fiţi oameni şi luptaţi!“
1Sam	4	10	Filistenii au început lupta, şi Israel a fost bătut. Fiecare a fugit în cortul lui. Înfrîngerea a fost foarte mare, şi din Israel au căzut treizeci de mii de oameni pedeştri.
1Sam	4	11	Chivotul lui Dumnezeu a fost luat, şi cei doi fii ai lui Eli, Hofni şi Fineas, au murit.
1Sam	4	12	Un om din Beniamin a alergat din tabăra de bătaie şi a venit la Silo în aceaş zi cu hainele sfîşiate, şi cu capul acoperit cu ţărînă.
1Sam	4	13	Cînd a ajuns,Eli, aştepta, stînd pe un scaun lîngă drum, căci inima îi era neliniştită pentru chivotul lui Dumnezeu. La intrarea lui în cetate, omul acesta a dat de veste, şi toată cetatea a strigat.
1Sam	4	14	Eli, auzind aceste strigăte, a zis: „Ce însemnează zarva aceasta?“ Şi îndată omul a venit şi a adus lui Eli vestea aceasta.
1Sam	4	15	Şi Eli era în vîrstă de nouăzeci şi opt de ani, avea ochii întunecaţi şi nu mai putea să vadă.
1Sam	4	16	Omul a zis lui Eli: „Vin de pe cîmpul de bătaie, şi din cîmpul de bătaie am fugit astăzi“. Eli a zis: „Ce s’a întîmplat, fiule?“
1Sam	4	17	Cel ce aducea vestea aceasta, ca răspuns, a zis: „Israel a fugit dinaintea Filistenilor, şi poporul a suferit o mare înfrîngere; şi chiar cei doi fii ai tăi, Hofni şi Fineas, au murit, şi chivotul Domnului a fost luat.“
1Sam	4	18	Abea a pomenit de chivotul lui Dumnezeu, şi Eli a căzut de pe scaun pe spate, lîngă poartă; şi-a rupt ceafa şi a murit, căci era om bătrîn şi greu. El fusese judecător în Israel patruzeci de ani.
1Sam	4	19	Noru-sa, nevasta lui Fineas, era însărcinată, şi sta să nască. Cînd a auzit vestea despre luarea chivotului lui Dumnezeu, despre moartea socrului ei şi despre moartea bărbatului ei, s’a înconvoiat şi a născut, căci au apucat-o durerile naşterii.
1Sam	4	20	Cînd trăgea să moară, femeile cari erau lîngă ea i-au zis:„Nu te teme, căci ai născut un fiu!“ Dar ea n’a răspuns şi n’a luat seama la ce i se spunea.
1Sam	4	21	A pus copilului numele I – Cabod {Sau Nu mai e slavă}!, zicînd: „S’a dus slava din Israel!“ Spunea lucrul acesta din pricina luării chivotului lui Dumnezeu, şi din pricina socrului şi bărbatului ei.
1Sam	4	22	Ea a zis: „S’a dus slava din Israel, căci chivotul lui Dumnezeu este luat.“
------------------------1 Samuel, capitolul 5
1Sam	5	1	Filistenii au luat chivotul lui Dumnezeu, şi l-au dus din Eben-Ezer la Asdod
1Sam	5	2	După ce au pus mîna pe chivotul lui Dumnezeu, Filistenii l-au dus în casa lui Dagon {Zeul peşte} şi l-au aşezat lîngă Dagon.
1Sam	5	3	A doua zi, Asdodenii, cari se sculaseră dis de dimineaţă, au găsit pe Dagon întins cu faţa la pămînt, înaintea chivotului Domnului. Au luat pe Dagon, şi l-au pus înapoi la locul lui.
1Sam	5	4	Şi a doua zi, sculîndu-se disdedimineaţă, au găsit pe Dagon întins cu faţa la pămînt, înaintea chivotului Domnului; capul lui Dagon şi cele două mîni ale lui erau tăiate pe prag, şi nu-i rămăsese decît trunchiul.
1Sam	5	5	De aceea, pînă în ziua de azi, preoţii lui Dagon şi toţi ceice intră în casa lui Dagon, la Asdod, nu calcă pe prag.
1Sam	5	6	Mîna Domnului a apăsat asupra celor din Asdod, şi i-a pustiit; i-a lovit cu bube la şezut, atît în Asdod cît şi în ţinutul lui.
1Sam	5	7	Cînd au văzut că aşa stau lucrurile, oamenii din Asdod au zis: „Chivotul Dumnezeului lui Israel să nu rămînă la noi, căci mîna Lui apasă asupra noastră şi asupra lui Dagon, dumnezeul nostru.“
1Sam	5	8	Şi au trimes şi au adunat la ei pe toţi domnitorii Filistenilor, şi au zis: „Ce să facem cu chivotul Dumnezeului lui Israel?“ Domnitorii au răspuns: „Să se ducă la Gat chivotul Dumnezeului lui Israel.“ Şi au adus acolo chivotul Dumnezeului lui Israel.“
1Sam	5	9	Dar după ce a fost dus acolo, mîna Domnului a apăsat asupra cetăţii, şi a fost o mare groază; a lovit pe oamenii cetăţii dela mic pînă la mare, şi au avut o spuzenie de bube la şezut.
1Sam	5	10	Atunci au trimes chivotul lui Dumnezeu la Ecron. Cînd a intrat chivotul lui Dumnezeu în Ecron, Ecroniţii au strigat: „Au adus la noi chivotul Dumnezeului lui Israel, ca să ne omoare, pe noi şi poporul nostru.“
1Sam	5	11	Şi au trimes şi au strîns pe toţi domnitorii Filistenilor, şi au zis: „Trimeteţi înapoi chivotul Dumnezeului lui Israel; să se întoarcă la locul lui, ca să nu ne omoare, pe noi şi poporul nostru.“ Căci în toată cetatea era o groază de moarte, şi mîna lui Dumnezeu apăsa cu putere.
1Sam	5	12	Oamenii cari nu mureau, erau loviţi cu bube la şezut, şi ţipetele cetăţii se înălţau pînă la cer.
------------------------1 Samuel, capitolul 6
1Sam	6	1	Chivotul Domnuluui a fost şapte luni în ţara Filistenilor.
1Sam	6	2	Şi Filistenii au chemat pe preoţi şi pe ghicitori, şi au zis: „Ce să facem cu chivotul Domnului? Arătaţi-ne cum trebuie să-l trimetem înapoi la locul lui.“
1Sam	6	3	Ei au răspuns: „Dacă trimeteţi înapoi chivotul Dumnezeului lui Israel, să nu-l trimeteţi cu mîna goală, ci aduceţi lui Dumnezeu o jertfă pentru vină; atunci vă veţi vindeca, şi veţi şti pentruce nu s’a îndepărtat mîna Lui de peste voi.“
1Sam	6	4	Filistenii au zis: „Ce jertfă pentru vină să-I aducem?“ Ei au răspuns: „Cinci umflături de aur şi cinci şoareci de aur, după numărul domnitorilor Filistenilor, căci aceeaş urgie a fost peste voi toţi şi peste domnitorii voştri.
1Sam	6	5	Faceţi nişte chipuri după umflăturile voastre şi nişte chipuri după şoarecii voştri cari pustiesc ţara, şi daţi slavă Dumnezeului lui Israel: poate că va înceta să-Şi apese mîna peste voi, peste dumnezeii voştri, şi peste ţara voastră.
1Sam	6	6	Pentruce să vă împietriţi inima, cum şi-au împietrit inima Egiptenii şi Faraon? Nu i-a pedepsit El şi n’au lăsat ei atunci pe copiii lui Israel să plece?
1Sam	6	7	Acum, faceţi un car nou de tot, şi luaţi două vaci tinere cari dau ţîţă şi cari n’au tras la jug; înjugaţi vacile la car, şi mînaţi înapoi acasă viţeii lor cari se ţin după ele.
1Sam	6	8	Să luaţi chivotul Domnului, şi să-l puneţi în car; să puneţi alături de el, într’o ladă, lucrurile de aur pe cari le daţi Domnului ca dar pentru vină; apoi să-l trimeteţi, şi va pleca.
1Sam	6	9	Să-l urmăriţi cu privirea; şi dacă se va sui pe drumul hotarului său spre Bet-Şemeş, Domnul ne-a făcut acest mare rău; dacă nu, vom şti că nu mîna Lui ne-a lovit, ci lucrul acesta a venit peste noi din întîmplare.“
1Sam	6	10	Oamenii au făcut aşa. Au luat două vaci cari alăptau, le-au înjugat la car, şi le-au închis viţeii acasă.
1Sam	6	11	Au pus în car chivotul Domnului, şi lada cu şoarecii de aur şi chipurile umflăturilor lor.
1Sam	6	12	Vacile au apucat drept pe drum spre Bet-Şemeş; au ţinut mereu acelaş drum, mugind, şi nu s’au abătut nici la dreapta nici la stînga. Domnitorii Filistenilor au mers după ele pînă la hotarul Bet-Şemeşului.
1Sam	6	13	Locuitorii din Bet-Şemeş secerau grînele în vale: au ridicat ochii, au zărit chivotul, şi s’au bucurat cînd l-au văzut.
1Sam	6	14	Carul a ajuns în cîmpul lui Iosua din Bet-Şemeş, şi s’a oprit acolo. Acolo era o piatră mare. Au despicat lemnele carului, şi vacile le-au adus ca ardere de tot Domnului.
1Sam	6	15	Leviţii au pogorît chivotul Domnului, şi lada de lîngă el în care se aflau lucrurile de aur, şi le-au pus pe toate pe piatra cea mare. Oamenii din Bet-Şemeş au adus Domnului în ziua aceea arderi de tot şi jertfe.
1Sam	6	16	Cei cinci domnitori ai Filistenilor, dupăce au văzut lucrul acesta, s’au întors la Ecron în aceeaş zi.
1Sam	6	17	Iată umflăturile de aur pe cari le-au dat Domnului Filistenii, ca dar pentru vină; una pentru Asdod, una pentru Gaza, una pentru Ascalon, una pentru Gat, una pentru Ecron.
1Sam	6	18	Erau şi nişte şoareci de aur, după numărul tuturor cetăţilor Filistenilor, cari erau ale celor cinci căpetenii, atît cetăţi întărite cît şi cetăţi fără ziduri. Lucrul acesta îl adevereşte piatra cea mare pe care au pus chivotul Domnului, şi care este şi astăzi în cîmpul lui Iosua din Bet-Şemeş.
1Sam	6	19	Domnul a lovit pe oamenii din Bet-Şemeş, cînd s’au uitat în chivotul Domnului; a lovit (cincizeci de mii) şapte zeci de oameni din popor. Şi poporul a plîns, pentrucă Domnul îl lovise cu o mare urgie.
1Sam	6	20	Oamenii din Bet-Şemeş au zis: „Cine poate sta înaintea Domnului, înaintea acestui Dumnezeu sfînt? Şi la cine trebuie să se suie chivotul, dacă se depărtează dela noi?“
1Sam	6	21	Au trimes soli la locuitorii din Chiriat-Iearim, ca să le spună: „Filistenii au adus înapoi chivotul Domnului; pogorîţi-vă şi suiţi-l la voi.“
------------------------1 Samuel, capitolul 7
1Sam	7	1	Locuitorii din Chiriat – Iearim au venit, şi au suit chivotul Domnului; l-au dus în casa lui Abinadab, pe deal, şi au sfinţit pe fiul său Eleazar ca să păzească chivotul Domnului.
1Sam	7	2	Trecuse destulă vreme din ziua cînd fusese pus chivotul în Chiriat – Iearim. Trecuseră douăzeci de ani. Atunci toată casa lui Israel a plîns după Domnul.
1Sam	7	3	Samuel a zis întregei case a lui Israel: „Dacă din toată inima voastră vă întoarceţi la Domnul, scoateţi din mijlocul vostru dumnezeii străini şi Astarteele, îndreptaţi-vă inima spre Domnul, şi slujiţi-I numai Lui; şi El vă va izbăvi din mîna Filistenilor.“
1Sam	7	4	Şi copiii lui Israel au scos din mijlocul lor Baalii şi Astarteele, şi au slujit numai Domnului.
1Sam	7	5	Samuel a zis: „Strîngeţi pe tot Israelul la Miţpa, şi eu mă voi ruga Domnului pentru voi.“
1Sam	7	6	Şi s’au strîns la Miţpa. Au scos apă şi au vărsat-o înaintea Domnului, şi au postit în ziua aceea, zicînd: „Am păcătuit împotriva Domnului!“ Samuel judeca pe copiii lui Israel la Miţpa.
1Sam	7	7	Filistenii au aflat că fiii lui Israel se adunaseră la Miţpa, şi domnitorii Filistenilor s’au suit împotriva lui Israel. La vestea aceasta copiii lui Israel s’au temut de Filisteni,
1Sam	7	8	şi au zis lui Samuel:„Nu înceta să strigi pentru noi către Domnul, Dumnezeul nostru, ca să ne scape din mîna Filistenilor.“
1Sam	7	9	Samuel a luat un miel sugar, şi l-a adus întreg ca ardere de tot Domnului. A strigat către Domnul pentru Israel, şi Domnul l-a ascultat.
1Sam	7	10	Pe cînd aducea Samuel arderea de tot, Filistenii s’au apropiat ca să bată pe Israel. Domnul a tunat în ziua aceea cu mare vuiet împotriva Filistenilor, şi i-a pus pe fugă. Au fost bătuţi dinaintea lui Israel.
1Sam	7	11	Bărbaţii lui Israel au ieşit din Miţpa, au urmărit pe Filisteni, şi i-au bătut pînă subt Bet-car.
1Sam	7	12	Samuel a luat o piatră pe care a pus-o între Miţpa şi Şen, şi i-a pus numele Eben-Ezer {Sau Piatră de ajutor}, zicînd: „Pînă aici Domnul ne-a ajutat.“
1Sam	7	13	Astfel au fost smeriţi Filistenii, şi n’au mai venit pe ţinutul lui Israel. Mîna Domnului a fost împotriva Filistenilor în tot timpul vieţii lui Samuel.
1Sam	7	14	Cetăţile pe cari le luaseră Filistenii dela Israel, s’au întors la Israel, dela Ecron pînă la Gat, cu ţinutul lor; Israel le-a smuls din mîna Filistenilor. Şi a fost pace între Israel şi Amoriţi.
1Sam	7	15	Samuel a fost judecător în Israel în tot timpul vieţii lui.
1Sam	7	16	El se ducea în fiecare an de făcea înconjurul Betelului, Ghilgalului şi Miţpei, şi judeca pe Israel în toate locurile acestea.
1Sam	7	17	Apoi se întorcea la Rama, unde era casa lui; şi acolo judeca pe Israel. Şi a zidit acolo un altar Domnului.
------------------------1 Samuel, capitolul 8
1Sam	8	1	Cînd a îmbătrînit Samuel, a pus pe fiii săi judecători peste Israel.
1Sam	8	2	Fiul său întîi născut se numea Ioel, şi al doilea Abia; ei erau judecători la Beer-Şeba.
1Sam	8	3	Fiii lui Samuel n’au călcat pe urmele lui; ci se dădeau la lăcomie, luau mită şi călcau dreptatea.
1Sam	8	4	Toţi bătrînii lui Israel s’au strîns şi au venit la Samuel la Rama.
1Sam	8	5	Ei au zis: „Iată că tu eşti bătrîn, şi copiii tăi nu calcă pe urmele tale; acum pune un împărat peste noi să ne judece, cum au toate neamurile.“
1Sam	8	6	Samuel n’a văzut cu plăcere faptul că ziceau: „Dă-ne un împărat ca să ne judece.“ Şi Samuel s’a rugat Domnului.
1Sam	8	7	Domnul a zis lui Samuel: „Ascultă glasul poporului în tot ce-ţi va spune; căci nu pe tine te leapădă, ci pe Mine mă leapădă, ca să nu mai domnesc peste ei.
1Sam	8	8	Ei se poartă cu tine cum s’au purtat totdeauna, decînd i-am scos din Egipt pînă în ziua de astăzi; M’au părăsit şi au slujit altor dumnezei.
1Sam	8	9	Ascultă-le glasul deci; dar înştiinţează-i, şi fă-le cunoscut dreptul împăratului care va domni peste ei.“
1Sam	8	10	Samuel a spus toate cuvintele Domnului poporului care-i cerea un împărat.
1Sam	8	11	El a zis: „Iată care va fi dreptul împăratului care va domni peste voi. El va lua pe fiii voştri, îi va pune la carele sale şi între călăreţii lui, ca să alerge înaintea carului lui;
1Sam	8	12	îi va pune căpetenii peste o mie şi căpetenii peste cinzeci, şi-i va întrebuinţa la aratul pămînturilor lui, la seceratul bucatelor lui, la facerea armelor lui de război şi a uneltelor carelor lui.
1Sam	8	13	Va lua pe fetele voastre să-i facă miresme, de mîncare şi pîne.
1Sam	8	14	Va lua cea mai bună parte din cîmpiile voastre, din viile voastre şi din măslinii voştri, şi o va da slujitorilor lui.
1Sam	8	15	Va lua zeciuială din rodul seminţelor şi viilor voastre, şi o va da famenilor şi slujitorilor lui.
1Sam	8	16	Va lua pe robii şi roabele voastre, cei mai buni boi şi măgari ai voştri, şi-i va întrebuinţa la lucrările lui.
1Sam	8	17	Va lua zeciuială din oile voastre, şi voi înşivă veţi fi slugile lui.
1Sam	8	18	Şi atunci veţi striga împotriva împăratului vostru pe care-l veţi alege, dar Domnul nu vă va asculta.“
1Sam	8	19	Poporul n’a vrut să asculte glasul lui Samuel. „Nu!“ au zis ei, „ci să fie un împărat peste noi,
1Sam	8	20	ca să fim şi noi ca toate neamurile; împăratul nostru ne va judeca, va merge în fruntea noastră şi ne va cîrmui în războaiele noastre.“
1Sam	8	21	Samuel, dupăce a auzit toate cuvintele poporului, le-a spus în auzul Domnului.
1Sam	8	22	Şi Domnul a zis lui Samuel: „Ascultă-le glasul, şi pune un împărat peste ei.“ Şi Samuel a zis bărbaţilor lui Israel: „Duceţi-vă fiecare în cetatea lui.“
------------------------1 Samuel, capitolul 9
1Sam	9	1	Era un om din Beniamin, numit Chis, fiul lui Abiel, fiul lui Ţeror, fiul lui Becorat, fiul lui Afiah, fiul unui Beniamit, un om tare şi voinic.
1Sam	9	2	El avea un fiu cu numele Saul, tînăr şi frumos, mai frumos decît oricare din copiii lui Israel. Şi-i întrecea pe toţi în înălţime dela umăr în sus.
1Sam	9	3	Măgăriţele lui Chis, tatăl lui Saul, s’au rătăcit; şi Chis a zis fiului său Saul: „Ia cu tine o slugă, scoală-te şi du-te de caută măgăriţele.“
1Sam	9	4	Saul a trecut prin muntele lui Efraim, şi a străbătut ţara Şalişa,fără să le găsească; au trecut prin ţara Şaalim, şi nu erau acolo; au străbătut ţara lui Beniamin, şi nu le-au găsit.
1Sam	9	5	Ajunseseră în ţara Ţuf, cînd Saul a zis slugii care îl însoţea: „Haide să ne întoarcem, ca nu cumva tatăl meu, lăsînd măgăriţele, să fie îngrijorat de noi.“
1Sam	9	6	Sluga i-a zis: „Iată că în cetatea aceasta este un om al lui Dumnezeu, un om cu vază; tot ce spune el, nu se poate să nu se întîmple. Haidem la el dar; poate că ne va arăta drumul pe care trebuie să apucăm.“
1Sam	9	7	Saul a zis slugii sale: „Dar dacă mergem acolo, ce să aducem omului lui Dumnezeu? Căci nu mai avem merinde în saci şi n’avem niciun dar de adus omului lui Dumnezeu. Ce avem?“
1Sam	9	8	Sluga a luat din nou cuvîntul, şi a zis lui Saul: „Uite eu am la mine un sfert de siclu de argint; îl voi da omului lui Dumnezeu, şi ne va arăta drumul.“ –
1Sam	9	9	Odinioară în Israel, cînd se ducea cineva să întrebe pe Dumnezeu, zicea: „Haidem, să mergem la văzător!“ Căci acela care se numeşte azi prooroc, se numea odinioară văzător. –
1Sam	9	10	Saul a zis slugii: „Ai dreptate; haidem să mergem!“ Şi s’au dus în cetatea unde era omul lui Dumnezeu.
1Sam	9	11	Pe cînd se suiau ei spre cetate, au întîlnit nişte fete cari ieşiseră să scoată apă; şi le-au zis: „Aici este văzătorul?“
1Sam	9	12	Ele le-au răspuns: „Da, iacă-l înaintea ta; dar du-te repede, astăzi a venit în cetate, pentrucă poporul aduce jertfă pe înălţime.
1Sam	9	13	Cînd veţi intra în cetate, îl veţi găsi înainte ca să se suie la locul înalt să mănînce; căci poporul nu mănîncă pînă nu vine el, fiindcă el trebuie să binecuvinteze jertfa; după aceea, mănîncă şi cei poftiţi. Suiţi-vă dar, căci acum îl veţi găsi.“
1Sam	9	14	Şi s’au suit în cetate. Tocmai cînd intrau pe poarta cetăţii, au fost întîlniţi de Samuel, care ieşea să se suie pe înălţime.
1Sam	9	15	Dar, cu o zi mai înainte de venirea lui Saul, Domnul înştiinţase pe Samuel, şi-i zisese:
1Sam	9	16	„Mîne, la ceasul acesta, îţi voi trimete un om din ţara lui Beniamin, şi să-l ungi drept căpetenie a poporului Meu Israel. El va scăpa poporul Meu din mîna Filistenilor; căci am căutat cu îndurare spre poporul Meu, pentrucă strigătul lui a ajuns pînă la Mine.“
1Sam	9	17	Cînd a zărit Samuel pe Saul, Domnul i-a zis: „Iată omul, despre care ţi-am vorbit; el va domni peste poporul Meu.“
1Sam	9	18	Saul s’a apropiat de Samuel la mijlocul porţii, şi a zis: „Arată-mi, te rog, unde este casa văzătorului.“
1Sam	9	19	Samuel a răspuns lui Saul: „Eu sînt văzătorul. Suie-te înaintea mea pe înălţime, şi veţi mînca astăzi cu mine. Mîne te voi lăsa să pleci, şi-ţi voi spune tot ce se petrece în inima ta.
1Sam	9	20	Nu te nelinişti de măgăriţele pe cari le-ai pierdut acum trei zile, căci s’au găsit. Şi pentru cine este păstrat tot ce este mai de preţ în Israel? Oare nu pentru tine şi pentru toată casa tatălui tău?“
1Sam	9	21	Saul a răspuns: „Oare nu sînt eu Beniamit, din una din cele mai mici seminţii ale lui Israel? Şi familia mea nu este cea mai mică dintre toate familiile din seminţia lui Beniamin? Pentru ce dar îmi vorbeşti astfel?“
1Sam	9	22	Samuel a luat pe Saul şi pe sluga lui, i-a vîrît în odaia de mîncare, le-a dat locul cel dintîi între cei poftiţi, cari erau aproape treizeci de inşi.
1Sam	9	23	Samuel a zis bucătarului: „Adu porţia pe care ţi-am dat-o, cînd ţi-am zis:«Pune-o deoparte.“
1Sam	9	24	Bucătarul a dat spata şi ce era pe ea, şi a pus-o înaintea lui Saul. Şi Samuel a zis: „Iată ce a fost păstrat,pune-o înainte, şi mănîncă, fiindcă pentru tine s’a păstrat cînd am poftit poporul.“ Astfel Saul a mîncat cu Samuel în ziua aceea.
1Sam	9	25	S’au pogorît apoi de pe înălţime în cetate, şi Samuel a stat de vorbă cu Saul pe acoperişul casei.
1Sam	9	26	Apoi s’au sculat disdedimineaţă; şi în revărsatul zorilor, Samuel a chemat pe Saul de pe acoperiş, şi a zis: „Scoală-te, şi te voi însoţi“. Saul s’a sculat, şi au ieşit amîndoi, el şi Samuel.
1Sam	9	27	Cînd s’au pogorît la marginea cetăţii, Samuel a zis lui Saul: „Spune slugii tale să treacă înaintea noastră“. Şi sluga a trecut înainte. „Opreşte-te acum“, a zis iarăş Samuel, „şi-ţi voi face cunoscut cuvîntul lui Dumnezeu“.
------------------------1 Samuel, capitolul 10
1Sam	10	1	Samuel a luat sticluţa cu untdelemn, şi a turnat-o pe capul lui Saul. Apoi l-a sărutat, şi a zis: „Nu te-a uns Domnul ca să fii căpetenia moştenirii Lui?
1Sam	10	2	Astăzi, după ce mă vei părăsi, vei găsi doi oameni la mormîntul Rahelei, în hotarul lui Beniamin la Ţelţah. Ei îţi vor zice: «Măgăriţele pe care te-ai dus să le cauţi s’au găsit; şi iată că tatăl tău nu se mai gîndeşte la măgăriţe, ci este îngrijorat de voi, şi zice: «Ce să fac pentru fiul meu?“
1Sam	10	3	De acolo vei merge mai departe, şi vei ajunge la stejarul din Tabor, unde vei fi întîmpinat de trei oameni suindu-se la Dumnezeu, în Betel, şi ducînd unul trei iezi, altul trei turte de pîne, iar altul un burduf cu vin.
1Sam	10	4	Ei te vor întreba de sănătate, şi-ţi vor da două pîni, pe cari le vei lua din mîna lor.
1Sam	10	5	După aceea, vei ajunge la Ghibea Elohim, unde se află garnizoana Filistenilor. Cînd vei intra în cetate, vei întîlni o ceată de prooroci pogorîndu-se de pe înălţimea pentru jertfă, cu lăute, tîmpene, fluere şi cobze înainte, şi proorocind.
1Sam	10	6	Duhul Domnului va veni peste tine, vei prooroci cu ei, şi vei fi prefăcut într’alt om.
1Sam	10	7	Cînd ţi se vor împlini semnele acestea, fă ce vei găsi de făcut, căci Dumnezeu este cu tine.
1Sam	10	8	Apoi să te pogori înaintea mea la Ghilgal; şi eu mă voi pogorî la tine, ca să aduc arderi de tot şi jertfe de mulţămire. Să mă aştepţi şapte zile acolo, pînă voi ajunge eu la tine şi-ţi voi spune ce ai să faci.“
1Sam	10	9	De îndată ce Saul a întors spatele ca să se despartă de Samuel, Dumnezeu i-a dat o altă inimă, şi toate semnele acestea s’au împlinit în aceeaş zi.
1Sam	10	10	Cînd au ajuns la Ghibea, iată că i-a ieşit înainte o ceată de prooroci. Duhul lui Dumnezeu a venit peste el, şi el a proorocit în mijlocul lor.
1Sam	10	11	Toţi cei ce-l cunoscuseră mai înainte, au văzut că proorocea împreună cu proorocii, şi îşi ziceau unul altuia în popor: „Ce s’a întîmplat cu fiul lui Chis? Oare şi Saul este între prooroci?“
1Sam	10	12	Cineva din Ghibea a răspuns: „Şi cine este tatăl lor?“ Deacolo zicala: „Oare şi Saul este între prooroci?“ –
1Sam	10	13	Cînd a sfîrşit de proorocit, s’a dus pe înălţime.
1Sam	10	14	Unchiul lui Saul a zis lui Saul şi slugii lui: „Unde v’aţi dus?“ Saul a răspuns: „Să căutăm măgăriţele; dar cînd am văzut că nu le găsim, ne-am dus la Samuel.“
1Sam	10	15	Unchiul lui Saul a zis din nou: „Istoriseşte-mi dar ce v’a spus Samuel.“
1Sam	10	16	Şi Saul a răspuns unchiului său: „Ne-a spus că măgăriţele s’au găsit.“ Şi nu i-a spus nimic despre împărăţia despre care vorbise Samuel.
1Sam	10	17	Samuel a chemat poporul înaintea Domnului la Miţpa,
1Sam	10	18	şi a zis copiilor lui Israel: „Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui Israel:«Eu am scos din Egipt pe Israel, şi v’am izbăvit din mîna Egiptenilor şi din mîna tuturor împărăţiilor cari vă apăsau.
1Sam	10	19	Şi astăzi, voi lepădaţi pe Dumnezeul vsotru, care v’a izbăvit din toate relele şi din toate suferinţele voastre, şi-I ziceţi: «Pune un împărat peste noi!» Înfăţişaţi-vă acum înaintea Domnului, după seminţiile voastre şi după miile voastre.“
1Sam	10	20	Samuel a apropiat toate seminţiile lui Israel, şi a ieşit la sorţi seminţia lui Beniamin.
1Sam	10	21	A apropiat seminţia lui Beniamin pe familii, şi a ieşit la sorţ familia lui Matri. Apoi a ieşit la sorţ Saul, fiul lui Chis. L-au căutat, dar nu l-au găsit.
1Sam	10	22	Au întrebat din nou pe Domnul: „A venit oare omul acesta aici?“ Şi Domnul a zis: „Iată că este ascuns între vase.“
1Sam	10	23	Au alergat şi l-au scos de acolo, şi el s’a înfăţişat în mijlocul poporului. Îi întrecea pe toţi în înălţime, dela umăr în sus.
1Sam	10	24	Samuel a zis întregului popor: „Vedeţi pe cel pe care l-a ales Domnul? Nu este nimeni în tot poporul care să fie ca el“. Şi tot poporul a strigat: „Trăiască împăratul“!“
1Sam	10	25	Samuel a făcut cunoscut poporului dreptul împărăţiei, şi l-a scris într’o carte, pe care a pus-o înaintea Domnului. Apoi a dat drumul întregului popor, trimeţînd pe fiecare acasă.
1Sam	10	26	Şi Saul s’a dus acasă în Ghibea, însoţit de o parte din ostaşi a căror inimă o mişcase Dumnezeu.
1Sam	10	27	S’au găsit însă şi oameni răi, cari ziceau: „Ce ne poate ajuta acesta?“ Şi l-au dispreţuit, şi nu i-au adus niciun dar. Dar Saul s’a făcut că nu-i aude.
------------------------1 Samuel, capitolul 11
1Sam	11	1	Nahaş, Amonitul, a venit şi a împresurat Iabesul din Galaad. Toţi locuitorii din Iabes au zis lui Nahaş: „Fă legămînt cu noi, şi-ţi vom fi supuşi.“
1Sam	11	2	Dar Nahaş, Amonitul, le-a răspuns: „Voi face legămînt cu voi dacă mă lăsaţi să vă scot la toţi ochiul drept, şi să arunc astfel o ocară asupra întregului Israel.“
1Sam	11	3	Bătrînii din Iabes i-au zis: „Dă-ne un răgaz de şapte zile, ca să trimetem soli în tot ţinutul lui Israel; şi dacă nu va fi nimeni să ne ajute, ne vom supune ţie“.
1Sam	11	4	Solii au ajuns la Ghibea, cetatea lui Saul, şi au spus aceste lucruri în auzul poporului. Şi tot poporul a ridicat glasul, şi a plîns.
1Sam	11	5	Saul tocmai se întorcea dela cîmp, în urma boilor, şi a întrebat: „Ce are poporul de plînge?“I-au istorisit ce spuseseră cei din Iabes.
1Sam	11	6	Cum a auzit Saul aceste lucruri, Duhul lui Dumnezeu a venit peste el, şi s’a mîniat foarte tare.
1Sam	11	7	A luat o păreche de boi, i-a tăiat în bucăţi, şi le-a trimes prin soli în tot ţinutul lui Israel, zicînd: „Oricine nu va merge după Saul şi Samuel, îşi va vedea boii tăiaţi la fel“. Groaza Domnului a apucat pe popor, care a pornit ca un singur om.
1Sam	11	8	Saul le-a făcut numărătoarea la Bezec; copiii lui Israel erau trei sute de mii, şi bărbaţii lui Iuda treizeci de mii.
1Sam	11	9	Ei au zis solilor cari veniseră: „Aşa să vorbiţi locuitorilor Iabesului din Galaad: Mîne, cînd va dogorî soarele, veţi avea ajutor“. Solii au dus vestea aceasta celor din Iabes, cari s’au umplut de bucurie,
1Sam	11	10	şi au zis Amoniţilor: „Mîine ne vom supune vouă, şi ne veţi face ce vă va plăcea“.
1Sam	11	11	A două zi, Saul a împărţit poporul în trei cete. Au pătruns în tabăra Amoniţilor în straja dimineţei, şi i-au bătut pînă la căldura zilei. Ceice au scăpat, au fost risipiţi, şi n’au mai rămas doi laolaltă dintre ei.
1Sam	11	12	Poporul a zis lui Samuel: „Cine zicea: «Saul să domnească peste noi?» Daţi încoace pe oamenii aceia, ca să-i omorîm.“
1Sam	11	13	Dar Saul a zis: „Nimeni nu va fi omorît în ziua aceasta, căci astăzi Domnul a dat o izbăvire lui Israel“.
1Sam	11	14	Şi Samuel a zis poporului: „Veniţi, şi să mergem la Ghilgal, ca să întărim acolo împărăţia.“
1Sam	11	15	Tot poporul s’a dus la Ghilgal, şi au pus pe Saul împărat, înaintea Domnului, la Ghilgal. Acolo, au adus jertfe de mulţămire înaintea Domnului; şi Saul şi toţi oamenii lui Israel s’au veselit foarte mult acolo.
------------------------1 Samuel, capitolul 12
1Sam	12	1	Samuel a zis întregului Israel: „Iată că v’am ascultat glasul în tot ce mi-aţi zis, şi am pus un împărat peste voi.
1Sam	12	2	De acum, iată împăratul care va merge înaintea voastră. Cît despre mine, eu sînt bătrîn, am albit, aşa că fiii mei sînt cu voi; am umblat înaintea voastră, din tinereţă pînă în ziua de azi.
1Sam	12	3	Iată-mă! Mărturisiţi împotriva mea, în faţa Domnului şi în faţa unsului Lui: Cui i-am luat boul, sau cui i-am luat măgarul? Pe cine am apăsat, şi pe cine am năpăstuit? De la cine am luat mită ca să închid ochii asupra lui? Mărturisiţi, şi vă voi da înapoi.“
1Sam	12	4	Ei au răspuns: „Nu ne-ai apăsat, nu ne-ai năpăstuit, şi nici n’ai primit nimic din mîna nimănui“.
1Sam	12	5	El le-a mai zis: „Domnul este martor împotriva voastră, şi unsul Lui este martor, în ziua aceasta, că n’aţi găsit nimic în mînile mele“. Şi ei au răspuns: „Sînt martori!“
1Sam	12	6	Atunci Samuel a zis poporului: „Domnul a pus pe Moise şi pe Aaron, şi a scos pe părinţii voştri din Egipt.
1Sam	12	7	Acum, înfăţişaţi-vă, ca să vă judec înaintea Domnului pentru toate binefacerile pe cari vi le-a făcut Domnul, vouă şi părinţilor voştri.
1Sam	12	8	Dupăce a venit Iacov în Egipt, părinţii voştri au strigat către Domnul, şi Domnul a trimes pe Moise şi pe Aaron, cari au scos pe părinţii voştri din Egipt şi i-au adus să locuiască în locul acesta.
1Sam	12	9	Dar ei au uitat pe Domnul Dumnezeul lor; şi El i-a vîndut în mînile lui Sisera, căpetenia oştirii Haţorului, în mînile Filistenilor, şi în mînile împăratului Moabului, cari au început lupta împotriva lor.
1Sam	12	10	Au strigat iarăş către Domnul, şi au zis: «Am păcătuit, căci am părăsit pe Domnul, şi am slujit Baalilor şi Astarteelor; izbăveşte-ne acum din mîna vrăjmaşilor noştri, şi-Ţi vom sluji.“
1Sam	12	11	Şi Domnul a trimes pe Ierubaal, şi pe Barac şi pe Iefta, şi pe Samuel, şi v’a izbăvit din mîna vrăjmaşilor voştri cari vă înconjurau, şi aţi locuit în linişte.
1Sam	12	12	Apoi, cînd aţi văzut că Nahaş, împăratul fiilor lui Amon, mergea împotriva voastră, mi-aţi zis: «Nu!» ci un împărat să domnească peste noi“. „Şi totuş Domnul, Dumnezeul vostru, era Împăratul vostru.
1Sam	12	13	Iată dar împăratul pe care l-aţi ales, şi pe care l-aţi cerut; iată că Domnul a pus un împărat peste voi.
1Sam	12	14	Dacă vă veţi teme de Domnul, dacă-I veţi sluji, dacă veţi asculta de glasul Lui, şi dacă nu vă veţi împotrivi cuvîntului Domnului, vă veţi alipi de Domnul, Dumnezeul vostru, atît voi cît şi împăratul care domneşte peste voi.
1Sam	12	15	Dar dacă nu veţi asculta de glasul Domnului, şi vă veţi împotrivi cuvîntului Domnului, mîna Domnului va fi împotriva voastră, cum a fost împotriva părinţilor voştri.
1Sam	12	16	Acum mai aşteptaţi aici, ca să vedeţi minunea pe care o va face Domnul subt ochii voştri.
1Sam	12	17	Nu sîntem noi la seceratul grînelor? Voi striga către Domnul, şi va trimete tunete şi ploaie. Să ştiţi atunci şi să vedeţi cît de rău aţi făcut înaintea Domnului cînd aţi cerut un împărat pentru voi“.
1Sam	12	18	Samuel a strigat către Domnul, şi Domnul a trimes chiar în ziua aceea tunete şi ploaie. Tot poporul a avut o mare frică de Domnul şi de Samuel.
1Sam	12	19	Şi tot poporul a zis lui Samuel: „Roagă-te Domnului, Dumnezeului tău, pentru robii tăi, ca să nu murim; căci la toate păcatele noastre am mai adăugat şi pe acela de a cere un împărat pentru noi“.
1Sam	12	20	Samuel a zis poporului: „Nu vă temeţi! Aţi făcut tot răul acesta; dar nu vă abateţi dela Domnul, şi slujiţi Domnului din toată inima voastră.
1Sam	12	21	Nu vă abateţi dela El; altfel, aţi merge după lucruri de nimic, cari n’aduc nici folos nici izbăvire, pentrucă sînt lucruri de nimic.
1Sam	12	22	Domnul nu va părăsi pe poporul Lui, din pricina Numelui Lui celui mare, căci Domnul a hotărît să facă din voi poporul Lui.
1Sam	12	23	Departe iarăş de mine să păcătuiesc împotriva Domnului, încetînd să mă rog pentru voi! Vă voi învăţa calea cea bună şi cea dreaptă.
1Sam	12	24	Temeţi-vă numai de Domnul, şi slujiţi-I cu credincioşie din toată inima voastră; căci vedeţi ce putere desfăşură El printre voi.
1Sam	12	25	Dar dacă veţi face răul, veţi peri, voi şi împăratul vostru“.
------------------------1 Samuel, capitolul 13
1Sam	13	1	Saul era în vîrstă de treizeci de ani, cînd a ajuns împărat, şi a domnit doi ani peste Israel.
1Sam	13	2	Saul şi-a ales trei mii de bărbaţi din Israel: două mii erau cu el la Micmaş şi pe muntele Betel, iar o mie erau cu Ionatan la Ghibea lui Beniamin. Pe ceilalţi din popor i-a trimes pe fiecare la cortul lui.
1Sam	13	3	Ionatan a bătut tabăra Filistenilor care era la Gheba, şi Filistenii au auzit lucrul acesta. Saul a pus să sune cu trîmbiţa prin toată ţara, zicînd: „Să audă Evreii lucrul acesta!“
1Sam	13	4	Tot Israelul a auzit zicîndu-se: „Saul a bătut tabăra Filistenilor, şi Israel s’a făcut urît Filistenilor“. Şi poporul a fost adunat la Saul în Ghilgal.
1Sam	13	5	Filistenii s’au strîns să lupte cu Israel. Aveau o mie de cară şi şase mii de călăreţi; şi poporul acesta era fără număr: ca nisipul depe ţărmul mării. Au venit şi au tăbărît la Micmaş, la răsărit de Bet-Aven.
1Sam	13	6	Bărbaţii lui Israel s’au văzut la strîmtoare, căci erau strînşi de aproape şi s’au ascuns în peşteri, în stufişuri, în stînci, în turnuri şi în gropile pentru apă.
1Sam	13	7	Unii Evrei au trecut Iordanul, ca să se ducă în ţara lui Gad şi Galaad. Saul era tot la Ghilgal, şi tot poporul de lîngă el tremura.
1Sam	13	8	A aşteptat sapte zile, după timpul hotărît de Samuel. Dar Samuel nu venea la Ghilgal, şi poporul se împrăştia de lîngă Saul.
1Sam	13	9	Atunci Saul a zis: „Aduceţi-mi arderea de tot şi jertfele de mulţămire.“ Şi a jertfit arderea de tot.
1Sam	13	10	Pe cînd sfîrşea de adus arderea de tot, a venit Samuel, şi Saul i-a ieşit înainte să-i ureze de bine.
1Sam	13	11	Samuel a zis: „Ce-ai făcut?“ Saul a răspuns: „Cînd am văzut că poporul se împrăştie de lîngă mine, că nu vii la timpul hotărît, şi că Filistenii sînt strînşi la Micmaş,
1Sam	13	12	mi-am zis: Filistenii se vor pogorî împotriva mea la Ghilgal, şi eu nu m’am rugat Domnului! Atunci am îndrăznit şi am adus arderea de tot.“
1Sam	13	13	Samuel a zis lui Saul: „Ai lucrat ca un nebun şi n’ai păzit porunca pe care ţi-o dăduse Domnul, Dumnezeul tău. Domnul ar fi întărit pe vecie domnia ta peste Israel;
1Sam	13	14	dar acum, domnia ta nu va dăinui. Domnul Şi-a ales un om după inima Lui, şi Domnul l-a rînduit să fie căpetenia poporului Său, pentrucă n’ai păzit ce-ţi poruncise Domnul.“
1Sam	13	15	Apoi Samuel s’a sculat, şi s’a suit din Ghilgal la Ghibea lui Beniamin. Saul a făcut numărătoarea poporului care se afla cu el: erau aproape şase sute de oameni.
1Sam	13	16	Saul, fiul său Ionatan, şi poporul care se afla cu ei, se aşezaseră la Gheba lui Beniamin, şi Filistenii tăbărau la Micmaş.
1Sam	13	17	Din tabăra Filistenilor au ieşit trei cete ca să pustiască: una a luat drumul spre Ofra, spre ţara Şual;
1Sam	13	18	alta a luat drumul spre Bet-Horon; şi a treia a luat drumul spre hotarul care caută spre valea Ţeboim, înspre pustie.“
1Sam	13	19	În toată ţara lui Israel nu se găsea niciun fierar; căci Filistenii ziseră: „Să împedecăm pe Evrei să-şi facă săbii sau suliţe.“
1Sam	13	20	Şi fiecare om din Israel se pogora la Filisteni ca să-şi ascută fierul plugului, coasa, securea şi sapa,
1Sam	13	21	cînd se tocea sapa, coasa, furca cu trei coarne şi securea, şi ca să facă vîrf ţepuşului cu care mîna boii.
1Sam	13	22	Şi aşa s’a întîmplat că în ziua luptei nu era nici sabie, nici suliţă în mînile întregului popor care era cu Saul şi Ionatan: nu avea decît Saul şi fiul său Ionatan.
1Sam	13	23	O ceată de Filisteni a venit şi s’a aşezat la trecătoarea Micmaşului.
------------------------1 Samuel, capitolul 14
1Sam	14	1	Într’o zi, Ionatan, fiul lui Saul, a zis tînărului care-i purta armele: „Vino, şi să pătrundem pînă la straja Filistenilor, care este dincolo de locul acesta.“ Şi n’a spus nimic tatălui său.
1Sam	14	2	Saul stătea la marginea cetăţii Ghibea, subt rodiul din Migron, şi poporul care era cu el era aproape şase sute de oameni.
1Sam	14	3	Ahia, fiul lui Ahitub, fratele lui I-Cabod, fiul lui Fineas, fiul lui Eli, preotul Domnului la Silo, purta efodul. Poporul nu ştia că Ionatan s’a dus.
1Sam	14	4	Între trecătorile prin cari căuta Ionatan să ajungă la straja Filistenilor, era un pisc de stîncă de o parte şi un pisc de stîncă de cealaltă parte; unul purta numele Boţeţ şi celalt Sene.
1Sam	14	5	Unul din aceste piscuri este la miazănoapte, faţă în faţă cu Micmaş, şi celalt la miazăzi, faţă în faţă cu Gheba.
1Sam	14	6	Ionatan a zis tînărului care-i purta armele: „Vino, şi să pătrundem pînă la straja acestor netăiaţi împrejur. Poate că Domnul va lucra pentru noi, căci nimic nu împiedecă pe Domnul să dea izbăvire printr’un mic număr ca şi printr’un mare număr.“
1Sam	14	7	Cel ce-i ducea armele i-a răspuns: „Fă tot ce ai în inimă, n’asculta decît de simţimîntul tău, şi iată-mă cu tine, gata să te urmez oriunde.“
1Sam	14	8	„Ei bine!“ a zis Ionatan, „haidem la oamenii aceştia şi să ne arătăm lor.
1Sam	14	9	Dacă ne vor zice: «Opriţi-vă pînă vom veni noi la voi!» vom rămînea pe loc, şi nu ne vom sui la ei.
1Sam	14	10	Dar dacă vor zice: «Suiţi-vă la noi!» ne vom sui, căci Domnul îi dă în mînile noastre. Acesta să ne fie semnul.“
1Sam	14	11	S’au arătat amîndoi străjii Filistenilor, şi Filistenii au zis: „Iată că Evreii ies din găurile în cari s’au ascuns.“
1Sam	14	12	Şi oamenii cari erau de strajă au vorbit astfel lui Ionatan şi celui ce-i ducea armele: „Suiţi-vă la noi, ca să vă arătăm ceva.“ Ionatan a zis celui ce-i ducea armele: „Suie-te după mine, căci Domnul îi dă în mînile lui Israel.“
1Sam	14	13	Şi Ionatan s’a suit ajutîndu-se cu mînile şi picioarele, şi cel ce-i ducea armele a mers după el. Filistenii au căzut înaintea lui Ionatan, şi cel ce-i ducea armele arunca moartea în urma lui.
1Sam	14	14	În această întîie înfrîngere, Ionatan şi cel ce-i ducea armele au ucis douăzeci de oameni, pe întindere de aproape o jumătate de pogon de pămînt.
1Sam	14	15	A intrat groaza în tabără, în ţară şi în tot poporul; straja şi chiar şi prădătorii s’au spăimîntat; ţara s’a îngrozit. Era groaza lui Dumnezeu.
1Sam	14	16	Străjerii lui Saul, cari erau la Ghibea lui Beniamin, au văzut că mulţimea se împrăştie şi fuge în toată părţile.
1Sam	14	17	Atunci Saul a zis a poporului care era cu el: „Numărăţi, vă rog, şi vedeţi cine a plecat din mijlocul nostru.“ Au numărat, şi iată că lipsea Ionatan şi cel ce-i purta armele.
1Sam	14	18	Şi Saul a zis lui Ahia: „Adu încoace chivotul lui Dumnezeu!“ – Căci pe vremea aceea chivotul lui Dumnezeu era cu copiii lui Israel. –
1Sam	14	19	Pe cînd vorbea Saul cu preotul zarva în tabăra Filistenilor se făcea tot mai mare; şi Saul a zis preotului: „Trage-ţi mîna!“
1Sam	14	20	Apoi Saul şi tot poporul care era cu el s’au strîns, şi au înaintat pînă la locul luptei; şi Filistenii au întors sabia, unii împotriva altora, şi învălmăşala era nespus de mare.
1Sam	14	21	Evreii cari erau mai dinainte la Filisteni, şi cari se suiseră cu ei în tabără de pe unde erau împrăştiaţi, s’au unit cu Israeliţii cari erau cu Saul şi Ionatan.
1Sam	14	22	Toţi bărbaţii lui Israel cari se ascunseseră în muntele lui Efraim, aflînd că Filistenii fugeau, au început să-i urmărească şi ei în bătaie.
1Sam	14	23	Domnul a izbăvit pe Israel în ziua aceea, şi lupta s’a întins pînă dincolo de Bet-Aven.
1Sam	14	24	Ziua aceea a fost obositoare pentru bărbaţii lui Israel. Saul pusese pe popor să jure, zicînd: „Blestemat să fie omul care va mînca pîne pînă seara, pînă mă voi răzbuna pe vrăjmaşii mei!“ Şi nimeni nu mîncase.
1Sam	14	25	Tot poporul ajunsese într’o pădure, unde se găsea miere pe faţa pămîntului.
1Sam	14	26	Cînd a intrat poporul în pădure, a văzut mierea curgînd; dar niciunul n’a dus mierea la gură, căci poporul ţinea jurămîntul.
1Sam	14	27	Ionatan nu ştia de jurămîntul pe care pusese tatăl său pe popor să-l facă; a întins vîrful toiagului pe care-l avea în mînă, l-a vîrît într’un fagure de miere, şi a dus mîna la gură; şi ochii i s’au luminat.
1Sam	14	28	Atunci cineva din popor, vorbindu-i, i-a zis: „Tatăl tău a pus pe popor să jure, zicînd: «Blestemat să fie omul care va mînca astăzi!“ Şi poporul era sleit de puteri.
1Sam	14	29	Şi Ionatan a zis: „Tatăl meu turbură poporul; vedeţi dar cum mi s’au luminat ochii, pentrucă am gustat puţin din mierea aceasta!
1Sam	14	30	Negreşit, dacă poporul ar fi mîncat azi din prada pe care a găsit-o la vrăjmaşii lui, n’ar fi fost înfrîngerea Filistenilor mai mare?“
1Sam	14	31	În ziua aceea au bătut pe Filisteni dela Micmaş pînă la Aialon. Poporul era foarte obosit,
1Sam	14	32	şi s’a aruncat asupra prăzii. A luat oi, boi şi viţei, i-a junghiat pe pămînt şi i-a mîncat cu sînge cu tot.
1Sam	14	33	Au spus lucrul acesta lui Saul, şi i-au zis: „Iată că poporul păcătuieşte împotriva Domnului, mîncînd cu sînge.“ Saul a zis: „Voi faceţi o nelegiuire; rostogoliţi îndată o piatră mare încoace.“
1Sam	14	34	Apoi a adăugat: „Împrăştiaţi-vă printre popor, şi spuneţi fiecăruia să-şi aducă boul sau oaia, şi să-l junghie aici. Apoi să mîncaţi, şi nu păcătuiţi împotriva Domnului, mîncînd cu sînge.“ Şi peste noapte, fiecare din popor şi-a adus boul cu mîna, ca să-l junghie pe piatră.
1Sam	14	35	Saul a zidit un altar Domnului: acesta a fost cel dintîi altar pe care l-a zidit Domnului.
1Sam	14	36	Saul a zis: „Să ne pogorîm în noaptea aceasta după Filisteni, să-i jefuim pînă la lumina zilei, şi să nu lăsăm să rămînă unul măcar.“ Ei au zis: „Fă tot ce vei crede.“ Atunci preotul a zis: „Să ne apropiem aici de Dumnezeu“.
1Sam	14	37	Şi Saul a întrebat pe Dumnezeu: „Să mă pogor după Filisteni? Îi vei da în mînile lui Israel?“ Dar în clipa aceea nu i-a dat niciun răspuns.
1Sam	14	38	Saul a zis: „Apropiaţi-vă aici, toate căpeteniile poporului; căutaţi şi vedeţi de cine şi cum a fost săvîrşit păcatul acesta astăzi.
1Sam	14	39	Căci viu este Domnul, Izbăvitorul lui Israel: chiar dacă l-ar fi săvîrşit fiul meu Ionatan, va muri.“ Şi nimeni din tot poporul nu i-a răspuns.
1Sam	14	40	Atunci a zis întregului Israel: „Aşezaţi-vă voi deoparte; şi eu şi fiul meu Ionatan vom sta de cealaltă.“ Şi poporul a zis lui Saul: „Fă ce vei crede.“
1Sam	14	41	Saul a zis Domnului: „Dumnezeul lui Israel, arată adevărul.“ Sorţul a căzut pe Ionatan şi pe Saul, şi poporul a scăpat.
1Sam	14	42	Saul a zis: „Aruncaţi sorţul între mine şi fiul meu Ionatan.“ Şi sorţul a căzut pe Ionatan.
1Sam	14	43	Saul a zis lui Ionatan: „Spune-mi ce-ai făcut“. Ionatan i-a spus şi a zis: „Am gustat puţină miere, cu vîrful toiagului pe care-l aveam în mînă: iată-mă, voi muri.“
1Sam	14	44	Şi Saul a zis: „Dumnezeu să Se poarte cu toată asprimea faţă de mine, dacă nu vei muri, Ionatane!“
1Sam	14	45	Poporul a zis lui Saul: „Ce! Să moară Ionatan, el, care a făcut această mare izbăvire în Israel? Niciodată! Viu este Domnul, că un păr din capul lui nu va cădea la pămînt, căci cu Dumnezeu a lucrat el în ziua aceasta.“ Astfel poporul a scăpat pe Ionatan de la moarte.
1Sam	14	46	Saul a încetat să mai urmărească pe Filisteni, şi Filistenii s’au dus acasă.
1Sam	14	47	După ce a luat Saul domnia peste Israel, a făcut război în toate părţile cu toţi vrăjmaşii lui: cu Moab, cu copiii lui Amon, cu Edom, cu împăraţii din Ţoba, şi cu Filistenii; şi ori încotro se întorcea, era biruitor.
1Sam	14	48	S’a arătat viteaz, a bătut pe Amalec, şi a scăpat pe Israel din mîna celor ce-l jăfuiau.
1Sam	14	49	Fiii lui Saul au fost: Ionatan, Işvi şi Malchişua. Cele două fete ale lui se numeau: cea mai mare Merab, iar cea mai mică Mical.
1Sam	14	50	Numele nevestei lui Saul era Ahinoam, fata lui Ahimaaţ. Numele căpeteniei oştirii lui era Abner, fiul lui Ner, unchiul lui Saul.
1Sam	14	51	Chis, tatăl lui Saul, şi Ner, tatăl lui Abner, erau fiii lui Abiel.
1Sam	14	52	În tot timpul vieţii lui Saul a fost un război înverşunat împotriva Filistenilor; şi de îndată ce Saul zărea vreun om tare şi voinic, îl lua cu el.
------------------------1 Samuel, capitolul 15
1Sam	15	1	Samuel a zis lui Saul: „Pe mine m’a trimes Domnul să te ung împărat peste poporul Lui, peste Israel: Ascultă dar ce zice Domnul.
1Sam	15	2	Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: «Mi-aduc aminte de ceeace a făcut Amalec lui Israel, cînd i-a astupat drumul la ieşirea lui din Egipt.
1Sam	15	3	Du-te acum, bate pe Amalec, şi nimiceşte cu desăvîrşire tot ce-i al lui; să nu-i cruţi, şi să omori bărbaţii şi femeile, copiii şi pruncii, cămilele şi măgarii, boii şi oile.“
1Sam	15	4	Saul a adunat poporul, şi l-a numărat la Telaim: erau două sute de mii de oameni pedeştri, şi zece mii de oameni din Iuda.
1Sam	15	5	Saul a mers pînă la cetatea lui Amalec, şi a pus nişte oameni la pîndă în vale.
1Sam	15	6	Şi a zis Cheniţilor: „Duceţi-vă, plecaţi şi ieşiţi din mijlocul lui Amalec, ca să nu vă prăpădesc împreună cu el; căci voi v’aţi purtat cu bunăvoinţă faţă de copiii lui Israel, cînd s’au suit din Egipt“. Şi Cheniţii au plecat din mijlocul lui Amalec.
1Sam	15	7	Saul a bătut pe Amalec, dela Havila pînă la Şur, care este în faţa Egiptului.
1Sam	15	8	A prins viu pe Agag, împăratul lui Amalec, şi a nimicit cu desăvîrşire tot poporul, trecîndu-l prin ascuţişul săbiei.
1Sam	15	9	Dar Saul şi poporul au cruţat pe Agag, şi oile cele mai bune, boii cei mai buni, vitele grase, mieii graşi, şi tot ce era mai bun; n’a vrut să le nimicească cu desvîrşire şi au nimicit numai tot ce era prost şi nebăgat în seamă.
1Sam	15	10	Domnul a vorbit lui Samuel, şi i-a zis:
1Sam	15	11	„Îmi pare rău că am pus pe Saul împărat, căci se abate dela Mine şi nu păzeşte cuvintele Mele“. Samuel s’a mîhnit, şi toată noaptea a strigat către Domnul.
1Sam	15	12	S’a sculat dis de dimineaţă, ca să se ducă înaintea lui Saul. Şi au venit şi i-au spus: „Saul s’a dus la Carmel, şi iată că şi-a înălţat un semn de biruinţă, apoi s’a întors, şi, trecînd mai departe, s’a pogorît la Ghilgal“.
1Sam	15	13	Samuel s’a dus la Saul, şi Saul i-a zis: „Fii binecuvîntat de Domnul! Am păzit cuvîntul Domnului“.
1Sam	15	14	Samuel a zis: „Ce înseamnă behăitul acesta de oi care ajunge la urechile mele, şi mugetul acesta de boi pe care-l aud?“
1Sam	15	15	Saul a răspuns: „Le-au adus dela Amaleciţi, pentrucă poporul a cruţat oile cele mai bune şi boii cei mai buni, ca să-i jertfească Domnului, Dumnezeului tău; iar pe celelate, le-am nimicit cu desăvîrşire“.
1Sam	15	16	Samuel a zis lui Saul: „Stai, şi-ţi voi spune ce mi-a zis Domnul astănoapte“. Şi Saul i-a zis: „Vorbeşte“.
1Sam	15	17	Samuel a zis: „Cînd erai mic în ochii tăi, n’ai ajuns tu căpetenia seminţiilor lui Israel, şi nu te-a uns Domnul ca să fii împărat peste Israel?
1Sam	15	18	Domnul te trimisese, zicînd: «Du-te, şi nimiceşte cu desăvîrşire pe păcătoşii aceia, pe Amaleciţi; războieşte-te cu ei pînă îi vei nimici».
1Sam	15	19	Pentruce n’ai ascultat glasul Domnului? Pentruce te-ai aruncat asupra prăzii, şi ai făcut ce este rău înaintea Domnului?“
1Sam	15	20	Saul a răspuns lui Samuel: „Am ascultat glasul Domnului, şi m’am dus în calea pe care mă trimetea Domnul. Am adus pe Agag, împăratul lui Amalec, şi am nimicit cu desăvîrşire pe Amaleciţi;
1Sam	15	21	dar poporul a luat din pradă oi şi boi, ca pîrgă din ceeace trebuia nimicit cu desăvîrşire, ca să le jertfească Domnului, Dumnezeului tău, la Ghilgal“.
1Sam	15	22	Samuel a zis: „Îi plac Domnului mai mult arderile de tot şi jertfele decît ascultarea de glasul Domnului? Ascultarea face mai mult decît jertfele, şi păzirea cuvîntului Său face mai mult decît grăsimea berbecilor.
1Sam	15	23	Căci neascultarea este tot atît de vinovată ca ghicirea, şi împotrivirea nu este mai puţin vinovată decît închinarea la idoli şi terafimii. Fiindcă ai lepădat cuvîntul Domnului, te leapădă şi El ca împărat“.
1Sam	15	24	Atunci Saul a zis lui Samuel: „Am păcătuit, căci am călcat porunca Domnului, şi n’am ascultat cuvintele tale; mă temeam de popor, şi i-am ascultat glasul.
1Sam	15	25	Acum, te rog, iartă-mi păcatul, întoarce-te cu mine, ca să mă închin pînă la pămînt înaintea Domnului.“
1Sam	15	26	Samuel a zis lui Saul: „Nu mă voi întoarce cu tine: fiindcă ai lepădat cuvîntul Domnului, şi Domnul te leapădă, ca să nu mai fii împărat peste Israel“.
1Sam	15	27	Şi pe cînd se întorcea Samuel să plece, Saul l-a apucat de pulpana hainei, şi s’a rupt.
1Sam	15	28	Samuel i-a zis: „Domnul rupe astăzi domnia lui Israel deasupra ta, şi o dă altuia mai bun decît tine.
1Sam	15	29	Cel ce este tăria lui Israel nu minte şi nu Se căieşte, căci nu este un om ca să-I pară rău.“
1Sam	15	30	Saul a zis iarăş: „Am păcătuit! Acum, te rog, cinsteşte-mă în faţa bătrînilor poporului meu, şi în faţa lui Israel; întoarce-te cu mine, ca să mă închin înaintea Domnului, Dumnezeului tău.“
1Sam	15	31	Samuel s’a întors şi a mers după Saul, şi Saul s’a închinat înaintea Domnului.
1Sam	15	32	Apoi Samuel a zis: „Adu-mi pe Agag, împăratul lui Amalec.“ Şi Agag a înaintat vesel spre el, căci zicea: „Negreşit, a trecut amărăciunea morţii!“
1Sam	15	33	Samuel a zis: „După cum sabia ta a lăsat femei fără copii, tot aşa şi mama ta va fi lăsată fără copii între femei.“ Şi Samuel a tăiat pe Agag în bucăţi înaintea Domnului, la Ghilgal.
1Sam	15	34	Samuel a plecat la Rama, şi Saul s’a suit acasă la Ghibea lui Saul.
1Sam	15	35	Samuel nu s’a mai dus să vadă pe Saul pînă în ziua morţii sale. Dar Samuel plîngea pe Saul, pentrucă Domnul Se căise că pusese pe Saul împărat peste Israel.
------------------------1 Samuel, capitolul 16
1Sam	16	1	Domnul a zis lui Samuel: „Cînd vei înceta să plîngi pe Saul, pentru că l-am lepădat, ca să nu mai domnească peste Israel? Umple-ţi cornul cu untdelemn, şi du-te; te voi trimite la Isai, Betleemitul, căci pe unul din fiii lui Mi l-am ales ca împărat.“
1Sam	16	2	Samuel a zis: „Cum să mă duc? Saul are să afle, şi mă va ucide.“ Şi Domnul a zis: „Să iei cu tine un viţel, şi să zici: «Vin să aduc o jertfă Domnului.»
1Sam	16	3	Să pofteşti pe Isai la jertfă; Eu îţi voi arăta ce trebuie să faci, şi Îmi vei unge pe acela pe care-ţi voi spune să-l ungi.“
1Sam	16	4	Samuel a făcut ce zisese Domnul, şi s’a dus la Betleem. Bătrînii cetăţii au alergat înspăimîntaţi înaintea lui şi au zis: „Ce vesteşte venirea ta: ceva bun?“
1Sam	16	5	El a răspuns: „Da; vin să aduc o jertfă Domnului. Sfinţiţi-vă, şi veniţi cu mine la jertfă.“ A sfinţit şi pe Isai cu fiii lui, şi i-a pofitit la jertfă.
1Sam	16	6	Cînd au intrat ei, Samuel, văzînd pe Eliab, şi-a zis: „Negreşit, unsul Domnului este aici înaintea Lui.“
1Sam	16	7	Şi Domnul a zis lui Samuel: „Nu te uita la înfăţişarea şi înălţimea staturii lui, căci l-am lepădat. Domnul nu se uită la ce se uită omul; omul se uită la ceea ce izbeşte ochii, dar Domnul se uită la inimă.“
1Sam	16	8	Isai a chemat pe Abinadab, şi l-a trecut pe dinaintea lui Samuel; şi Samuel a zis: „Nici pe acesta nu l-a ales Domnul.“
1Sam	16	9	Isai a trecut pe Şama; şi Samuel a zis: „Nici pe acesta nu l-a ales Domnul.“
1Sam	16	10	Şi aşa a trecut Isai pe cei şapte fii ai lui pe dinaintea lui Samuel; şi Samuel a zis lui Isai: „Domnul n’a ales pe niciunul din ei.“
1Sam	16	11	Apoi Samuel a zis lui Isai: „Aceştia sînt toţi fiii tăi?“. Şi el a răspuns: „A mai rămas cel mai tînăr, dar paşte oile.“ Atunci Samuel a zis lui Isai: „Trimite să-l aducă, fiindcă nu vom şedea la masă pînă nu va veni aici.“
1Sam	16	12	Isai a trimes să-l aducă.Şi el era cu păr bălai, cu ochi frumoşi şi faţă frumoasă. Domnul a zis lui Samuel: „Scoală-te, şi unge-l, căci el este!“
1Sam	16	13	Samuel a luat cornul cu untdelemn, şi l-a uns în mijlocul fraţilor lui. Duhul Domnului a venit peste David, începînd din ziua aceea şi în cele următoare.Samuel s’a sculat, şi s’a dus la Rama.
1Sam	16	14	Duhul Domnului S’a depărtat dela Saul; şi a fost muncit de un duh rău care venea dela Domnul.
1Sam	16	15	Slujitorii lui Saul i-au zis: „Iată că un duh rău dela Dumnezeu te munceşte.
1Sam	16	16	Poruncească numai domnul nostru! Robii tăi sînt înaintea ta. Ei vor căuta un om care să ştie să cînte cu arfa; şi, cînd duhul rău trimes de Dumnezeu, va fi peste tine, el va cînta cu mîna, şi vei fi uşurat.“
1Sam	16	17	Saul a răspuns slujitorilor săi: „Găsiţi-mi dar un om care să cînte bine, şi aduceţi-l la mine.“
1Sam	16	18	Unul din slujitori a luat cuvîntul, şi a zis: „Iată, am văzut pe un fiu al lui Isai, Betleemitul, care ştie să cînte; el este şi un om tare şi voinic, un războinic, vorbeşte bine, este frumos la chip, şi Domnul este cu el.“
1Sam	16	19	Saul a trimes nişte oameni la Isai, să-i spună: „Trimete-mi pe fiul tău David, care este cu oile.“
1Sam	16	20	Isai a luat un măgar, l-a încărcat cu pîne, cu un burduf cu vin şi cu un ied, şi a trimes lui Saul aceste lucruri, prin fiul său David.
1Sam	16	21	David a ajuns la Saul, şi s’a înfăţişat înaintea lui; i-a plăcut mult lui Saul, şi a fost pus să-i poarte armele.
1Sam	16	22	Saul a trimes vorbă lui Isai, zicînd: „Te rog să laşi pe David în slujba mea, căci a căpătat trecere înaintea mea.“
1Sam	16	23	Şi cînd duhul trimes de Dumnezeu venea peste Saul, David lua arfa şi cînta cu mîna lui; Saul răsufla atunci mai uşor, se simţea uşurat, şi duhul cel rău pleca dela el.
------------------------1 Samuel, capitolul 17
1Sam	17	1	Filistenii şi-au strîns oştile ca să facă război, şi s’au adunat la Soco, o cetate a lui Iuda; au tăbărît între Soco şi Azeca, la Efes-Damim.
1Sam	17	2	Saul şi bărbaţii lui Israel s’au strîns şi ei; au tăbărît în Valea terebinţilor, şi s’au aşezat în linie de bătaie împotriva Filistenilor.
1Sam	17	3	Filistenii se aşezaseră pe un munte deoparte, şi Israel pe un munte de cealaltă parte: doar valea îi despărţea.
1Sam	17	4	Atunci a ieşit un om din tabăra Filistenilor şi a înaintat între cele două oştiri. El se numea Goliat, era din Gat, şi avea o înălţime de şase coţi şi o palmă.
1Sam	17	5	Pe cap avea un coif de aramă, şi purta nişte zale de solzi în greutate de cinci mii de sicli de aramă.
1Sam	17	6	Avea nişte tureci de aramă peste fluierele picioarelor, şi o pavăză de aramă între umeri.
1Sam	17	7	Coada suliţei lui era ca un sul de ţesut, şi ferul suliţei cîntărea şase sute de sicli de fer. Cel ce-i purta scutul mergea înaintea lui.
1Sam	17	8	Filisteanul s’a oprit; şi, vorbind oştilor lui Israel aşezate în şiruri de bătaie, le-a strigat: „Pentruce ieşiţi să vă aşezaţi în şiruri de bătaie? Nu sînt eu Filistean, şi nu sînteţi voi slujitorii lui Saul? Alegeţi un om care să se pogoare împotriva mea!
1Sam	17	9	Dacă va putea să se bată cu mine şi să mă omoare, noi vom fi robii voştri; dar dacă-l voi birui şi-l voi omorî eu, voi ne veţi fi robi nouă şi ne veţi sluji.“
1Sam	17	10	Filisteanul a mai zis: „Arunc astăzi o ocară asupra oştirii lui Israel! Daţi-mi un om, ca să mă lupt cu el.“
1Sam	17	11	Saul şi tot Israelul au auzit aceste cuvinte ale Filisteanului, şi s’au înspăimîntat şi au fost cuprinşi de o mare frică.
1Sam	17	12	Şi David era fiul Efratitului aceluia din Betleemul lui Iuda, numit Isai, care avea opt fii. Pe vremea lui Saul el era bătrîn înaintat în vîrstă.
1Sam	17	13	Cei trei fii mai mari ai lui Isai urmaseră pe Saul la război; întîiul născut din cei trei fii ai lui, cari porniseră la război, se numea Eliab, al doilea Abinadab, şi al treilea Şama.
1Sam	17	14	David era cel mai tînăr. Şi cînd cei trei mai mari au urmat pe Saul,
1Sam	17	15	David a plecat dela Saul şi s’a întors la Betleem ca să pască oile tatălui său.
1Sam	17	16	Filisteanul înainta dimineaţa şi seara, şi s’a înfăţişat astfel timp de patruzeci de zile.
1Sam	17	17	Isai a zis fiului său David: „Ia pentru fraţii tăi efa aceasta de grîu prăjit şi aceste zece pîni, şi aleargă în tabără la fraţii tăi;
1Sam	17	18	du şi aceste zece caşuri de brînză căpeteniei care este peste mia lor. Să vezi dacă fraţii tăi sînt bine, şi să-mi aduci veşti temeinice.
1Sam	17	19	Ei sînt cu Saul şi cu toţi bărbaţii lui Israel în valea terebinţilor, în război cu Filistenii.“
1Sam	17	20	David s’a sculat dis de dimineaţă. A lăsat oile în seama unui paznic, şi-a luat lucrurile, şi a plecat, cum îi poruncise Isai. Cînd a ajuns în tabără, oştirea pornise să se aşeze în şiruri de bătaie şi scotea strigăte de război.
1Sam	17	21	Israel şi Filistenii s’au aşezat în şiruri de bătaie, oştire către oştire.
1Sam	17	22	David a dat lucrurile pe cari le avea în mînile celui ce păzea calabalîcurile, şi a alergat la şirurile de bătaie. Cum a ajuns, a întrebat pe fraţii săi de sănătate.
1Sam	17	23	Pe cînd vorbea cu ei, iată că Filisteanul din Gat, numit Goliat, a înaintat între cele două oştiri, ieşind afară din şirurile Filistenilor. A rostit aceleaşi cuvinte ca mai înainte, şi David le-a auzit.
1Sam	17	24	La vederea acestui om toţi cei din Israel au fugit dinaintea lui, şi i-a apucat o mare frică.
1Sam	17	25	Fiecarea zicea: „Aţi văzut pe omul acesta înaintînd? A înaintat ca să arunce ocara asupra lui Israel! Dacă-l va omorî cineva, împăratul îl va umplea de bogăţii, îi va da de nevastă pe fiică-sa, şi va scuti de dări casa tatălui său în Israel.“
1Sam	17	26	David a zis oamenilor de lîngă el: „Ce se va face aceluia care va omorî pe Filisteanul acesta, şi va lua ocara deasupra lui Israel? Cine este Filisteanul acesta, acest netăiat împrejur, ca să ocărască oştirea Dumnezeului celui viu?“
1Sam	17	27	Poporul, spunînd din nou aceleaşi lucruri, i-a zis: „Aşa şi aşa se va face aceluia care-l va omorî.“
1Sam	17	28	Eliab, fratele lui cel mai mare, care-l auzise vorbind cu oamenii aceştia, s’a aprins de mînie împotriva lui David. Şi a zis: „Pentru ce te-ai pogorît tu, şi cui ai lăsat acele puţine oi în pustie? Îţi cunosc eu mîndria şi răutatea inimii. Te-ai pogorît ca să vezi lupta.“
1Sam	17	29	David a răspuns: „Ce-am făcut oare? Nu pot să vorbesc astfel?“
1Sam	17	30	Şi s’a întors dela el ca să vorbească cu altul, şi i-a pus aceleaşi întrebări. Poporul i-a răspuns ca şi întîiaş dată.
1Sam	17	31	Cînd s’au auzit cuvintele rostite de David, au fost spuse înaintea lui Saul, care a trimes să-l caute.
1Sam	17	32	David a zis lui Saul: „Nimeni să nu-şi piardă nădejdea din pricina Filisteanului acestuia! Robul tău va merge să se bată cu el.“
1Sam	17	33	Saul a zis lui David: „Nu poţi să te duci să te baţi cu Filisteanul acesta, căci tu eşti un copil, şi el este un om războinic din tinereţa lui.“
1Sam	17	34	David a zis lui Saul: „Robul tău păştea oile tatălui său. Şi cînd un leu sau un urs venea să-i ia o oaie din turmă,
1Sam	17	35	alergam după el, îl loveam, şi-i smulgeam oaia din gură. Dacă se ridica împotriva mea, îl apucam de falcă, îl loveam, şi-l omoram.
1Sam	17	36	Aşa a doborît robul tău leul şi ursul; şi cu Filisteanul acesta, cu acest netăiat împrejur, va fi ca şi cu unul din ei, căci a ocărît oştirea Dumnezeului celui viu.“
1Sam	17	37	David a mai zis: „Domnul, care m’a izbăvit din ghiara leului, şi din laba ursului, mă va izbăvi şi din mîna acestui Filistean.“ Şi Saul a zis lui David: „Du-te, şi Domnul să fie cu tine!“
1Sam	17	38	Saul a îmbrăcat pe David cu hainele lui, i-a pus pe cap un coif de aramă, şi l-a îmbrăcat cu o platoşă.
1Sam	17	39	David a încins sabia lui Saul peste hainele lui, şi a vrut să meargă, căci nu încercase însă să meargă cu ele. Apoi a zis lui Saul: „Nu pot să merg cu armătura aceasta, căci nu sînt obicinuit cu ea.“ Şi s’a desbrăcat de ea.
1Sam	17	40	Şi-a luat toiagul în mînă, şi-a ales din pîrău cinci pietre netede, şi le-a pus în traista lui de păstor şi în buzunarul hainei. Apoi, cu praştia în mînă, a înaintat împotriva Filisteanului.
1Sam	17	41	Filisteanul s’a apropiat puţin cîte puţin de David, şi omul care-i ducea scutul mergea înaintea lui.
1Sam	17	42	Filisteanul s’a uitat, şi cînd a zărit pe David, a rîs de el, căci nu vedea în el decît un copil, cu păr bălai şi cu faţa frumoasă.
1Sam	17	43	Filisteanul a zis lui David: Ce! sînt cîne, de vii la mine cu toiege?“ Şi, după ce l-a blestemat pe dumnezeii lui,
1Sam	17	44	a adăogat: „Vino la mine, şi-ţi voi da carnea ta păsărilor cerului şi fiarelor cîmpului.“
1Sam	17	45	David a zis Filisteanului: „Tu vii împotriva mea cu sabie, cu suliţă şi cu pavăză; iar eu vin împotriva ta în Numele Domnului oştirilor, în Numele Dumnezeului oştirii lui Israel, pe care ai ocărît-o.
1Sam	17	46	Astăzi Domnul te va da în mînile mele, te voi doborî, şi-ţi voi tăia capul; astăzi voi da stîrvurile taberii Filstenilor păsărilor cerului şi fiarelor pămîntului. Şi tot pămîntul va şti că Israel are un Dumnezeu.
1Sam	17	47	Şi toată mulţimea aceasta va şti că Domnul nu mîntueşte nici prin sabie nici prin suliţă. Căci biruinţa este a Domnului. Şi El vă dă în mînile noastre.“
1Sam	17	48	Îndată ce Filisteanul a pornit să meargă înaintea lui David, David a alergat pe cîmpul de bătaie înaintea Filisteanului.
1Sam	17	49	Şi-a vîrît mîna în traistă, a luat o piatră, şi a aruncat-o cu praştia; a lovit pe Filistean în frunte, şi piatra a intrat în fruntea Filisteanului, care a căzut cu faţa la pămînt.
1Sam	17	50	Astfel, cu o praştie şi cu o piatră, David a fost mai tare decît Filisteanul; l-a trîntit la pămînt şi l-a omorît, fără să aibă sabie în mînă.
1Sam	17	51	A alergat, s’a oprit lîngă Filistean, i-a luat sabia, pe care i-a scos-o din teacă, l-a omorît şi i-a tăiat capul.Filistenii, cînd au văzut că uriaşul lor a murit, au luat-o la fugă.
1Sam	17	52	Şi bărbaţii lui Israel şi Iuda au dat chiote, şi au pornit în urmărirea Filistenilor pînă în vale şi pînă la porţile Ecronului. Filistenii, răniţi de moarte, au căzut pe drumul care duce la Şaaraim pînă la Gat şi pînă la Ecron.
1Sam	17	53	Şi copiii lui Israel s’au întors dela urmărirea Filistenilor, şi le-au jăfuit tabăra.
1Sam	17	54	David a luat capul Filisteanului şi l-a dus la Ierusalim, şi a pus armele Filisteanului în cortul său.
1Sam	17	55	Cînd a văzut Saul pe David mergînd împotriva Filisteanului, a zis lui Abner, căpetenia oştirii: „Al cui fiu este tînărul acesta, Abner?“ Abner a răspuns: „Pe sufletul tău, împărate, că nu ştiu.“
1Sam	17	56	„Întreabă dar al cui fiu este tînărul acesta“, a zis împăratul.
1Sam	17	57	Şi cînd s’a întors David după ce omorîse pe Filistean, Abner l-a luat şi l-a adus înaintea lui Saul. David avea în mînă capul Filisteanului.
1Sam	17	58	Saul i-a zis: „Al cui fiu eşti, tinere?“ Şi David a răspuns: „Sînt fiul robului tău Isai, Betleemitul.“
------------------------1 Samuel, capitolul 18
1Sam	18	1	David sfîrşise de vorbit cu Saul. Şi de atunci sufletul lui Ionatan s’a alipit de sufletul lui David, şi Ionatan l-a iubit ca pe sufletul din el.
1Sam	18	2	În aceeaş zi, Saul a oprit pe David, şi nu l-a lăsat să se întoarcă în casa tatălui său.
1Sam	18	3	Ionatan a făcut legămînt cu David, pentrucă-l iubea ca pe sufletul lui.
1Sam	18	4	A scos mantaua pe care o purta, ca s’o dea lui David; şi i-a dat hainele sale, chiar sabia, arcul şi încingătoarea lui.
1Sam	18	5	David se ducea şi izbutea ori unde-l trimetea Saul; a fost pus de Saul în fruntea oamenilor de răboi, şi era plăcut întregului popor, chiar şi slujitorilor lui Saul.
1Sam	18	6	Pe cînd veneau ei, la întoarcerea lui David dela omorîrea Filisteanului, femeile au ieşit din toate cetăţile lui Israel înaintea împăratului Saul, cîntînd şi jucînd, în sunetul timpanelor şi alăutelor, şi scoţînd strigăte de bucurie.
1Sam	18	7	Femeile cari cîntau îşi răspundeau unele altora, şi ziceau:„Saul a bătut miile lui, –iar David zecile lui de mii.“
1Sam	18	8	Saul s’a mîniat foarte tare, şi nu i-a plăcut vorba aceasta. El a zis: „Lui David îi dau zece mii şi mie-mi dau mii! Nu-i mai lipseşte decît împărăţia.“
1Sam	18	9	Şi din ziua aceea Saul a privit cu ochi răi pe David.
1Sam	18	10	A doua zi, duhul cel rău, trimes de Dumnezeu, a apucat pe Saul, care s’a înfuriat în mijlocul casei. David cînta, ca şi în celelalte zile, şi Saul era cu suliţa în mînă.
1Sam	18	11	Saul a ridicat suliţa, zicîndu-şi în sine: „Voi pironi pe David de perete“. Dar David s’a ferit de el de două ori.
1Sam	18	12	Saul se teamea de David, pentrucă Domnul era cu David şi Se depărtase dela el.
1Sam	18	13	L-a îndepărtat de lîngă el, şi l-a pus mai mare peste o mie de oameni.David ieşea şi intra în fruntea poporului;
1Sam	18	14	izbutea în tot ce făcea, şi Domnul era cu el.
1Sam	18	15	Saul, văzînd că izbutea totdeauna, se temea de el;
1Sam	18	16	dar tot Israelul şi Iuda iubeau pe David, pentrucă ieşea şi intra în fruntea lor.
1Sam	18	17	Saul a zis lui David: „Iată, îţi voi da de nevastă pe fiică-mea cea mai mare Merab: numai să-mi slujeşti cu vitejie, şi să porţi războaiele Domnului“. Dar Saul îşi zicea: „Nu vreau să-mi pun mîna mea pe el, ci mîna Filistenilor să fie asupra lui“.
1Sam	18	18	David a răspuns lui Saul: „Cine sînt eu, şi ce este viaţa mea, ce este familia tatălui meu în Israel, ca să fiu ginerele împăratului?“
1Sam	18	19	Venind vremea cînd Merab, fata lui Saul, avea să fie dată lui David, ea a fost dată de nevastă lui Adriel, din Mehola.
1Sam	18	20	Mical, fata lui Saul, iubea pe David. Au spus lui Saul, şi lucrul i-a plăcut.
1Sam	18	21	El îşi zicea: „I-o voi da ca să-i fie o cursă, şi să cadă subt mîna Filistenilor“. Şi Saul a zis lui David pentru a doua oară: „Astăzi îmi vei fi ginere“.
1Sam	18	22	Saul a dat slujitorilor săi următoarea poruncă: „Vorbiţi în taină lui David, şi spuneţi-i: «Iată că împăratul e binevoitor faţă de tine, şi toţi slujitorii lui te iubesc; fii acum ginerele împăratului.“
1Sam	18	23	Slujitorii lui Saul au spus aceste lucruri la urechile lui David. Şi David a răspuns: „Credeţi că este uşor să fii ginerele împăratului? Eu sînt un om sărac şi de puţină însemnătate.“
1Sam	18	24	Slujitorii lui Saul i-au spus ce răspunsese David.
1Sam	18	25	Saul a zis: „Aşa să vorbiţi lui David: «Împăratul nu cere nicio zestre; ci doreşte o sută de prepuţuri de ale Filistenilor, ca să-şi răzbune pe vrăjmaşii lui.“ Saul avea de gînd să facă pe David să cadă în mînile Filistenilor.
1Sam	18	26	Slujitorii lui Saul au spus aceste cuvinte lui David, şi David a primit ce i se ceruse, pentru ca să fie ginerele împăratului. Înainte de vremea hotărîtă,
1Sam	18	27	David s’a sculat, a plecat cu oamenii lui, şi a ucis două sute de oameni dintre Filisteni; le-a adus prepuţurile, şi a dat împăratului numărul întreg, ca să fie ginerele împăratului. Atunci Saul i-a dat de nevastă pe fiică-sa Mical.
1Sam	18	28	Saul a văzut şi a înţeles că Domnul era cu David; şi fiică-sa, Mical, iubea pe David.
1Sam	18	29	Saul s’a temut din ce în ce mai mult de David, şi toată viaţa i-a fost vrăjmaş.
1Sam	18	30	Domnitorii Filistenilor ieşeau la luptă; şi oridecîteori ieşeau, David avea mai multă izbîndă decît toţi slujitorii lui Saul, şi numele lui a ajuns foarte vestit.
------------------------1 Samuel, capitolul 19
1Sam	19	1	Saul a vorbit fiului său Ionatan, şi tuturor slujitorilor lui, să omoare pe David.
1Sam	19	2	Dar Ionatan, fiul lui Saul, care iubea mult pe David, i-a dat de ştire, şi i-a zis: „Tatăl meu Saul caută să te omoare. Păzeşte-te dar mîne dimineaţă, stai într’un loc tăinuit, şi ascunde-te.
1Sam	19	3	Eu voi ieşi şi voi sta lîngă tatăl meu în cîmpul în care vei fi; voi vorbi tatălui meu despre tine, voi vedea ce va zice, şi-ţi voi spune.“
1Sam	19	4	Ionatan a vorbit bine de David tatălui său Saul: „Să nu facă împăratul“, a zis el, „un păcat faţă de robul său David, căci el n’a făcut niciun păcat faţă de tine. Dimpotrivă, a lucrat pentru binele tău;
1Sam	19	5	şi-a pus în joc viaţa, a ucis pe Filistean, şi Domnul a dat o mare izbăvire pentru tot Israelul. Tu ai văzut, şi te-ai bucurat. Pentru ce să păcătuieşti împotriva unui sînge nevinovat, şi să omori fără pricină pe David?“
1Sam	19	6	Saul a ascultat glasul lui Ionatan, şi a jurat, zicînd: „Viu este Domnul, că David nu va muri!“
1Sam	19	7	Ionatan a chemat pe David, şi i-a spus toate cuvintele acestea; apoi l-a adus la Saul; şi David a fost înaintea lui ca mai înainte.
1Sam	19	8	Războiul urma înainte. David a mers împotriva Filistenilor, şi s’a bătut cu ei, le-a pricinuit o mare înfrîngere, şi au fugit dinaintea lui.
1Sam	19	9	Atunci duhul cel rău, trimes de Domnul, a venit peste Saul, care şedea în casă, cu suliţa în mînă. David cînta,
1Sam	19	10	şi Saul a vrut să-l pironească cu suliţa de perete. Dar David s’a ferit de el, şi Saul a lovit cu suliţa în perete. David a fugit, şi a scăpat noaptea.
1Sam	19	11	Saul a trimes nişte oameni acasă la David, ca să-l pîndească şi să-l omoare dimineaţa. Dar Mical, nevasta lui David, i-a dat de ştire şi i-a zis: „Dacă nu fugi în noaptea aceasta, mîne vei fi omorît.“
1Sam	19	12	Ea l-a pogorît pe fereastră, şi David a plecat şi a fugit. Aşa a scăpat.
1Sam	19	13	În urmă Mical a luat terafimul şi l-a pus în pat; i-a pus o piele de capră în jurul capului, şi l-a învelit cu o haină.
1Sam	19	14	Cînd a trimes Saul oamenii să ia pe David, ea a zis: „Este bolnav.“
1Sam	19	15	Saul i-a trimes înapoi să-l vadă, şi a zis: „Aduceţi-l la mine în patul lui, ca să-l omor.“
1Sam	19	16	Oamenii aceia s’au întors, şi iată că terafimul era în pat, şi în jurul capului era o piele de capră.
1Sam	19	17	Saul a zist către Mical: „Pentru ce m’ai înşelat în felul acesta, şi ai dat drumul vrăjmaşului meu, şi a scăpat?“ Mical a răspuns lui Saul: „El mi-a zis: «Lasă-mă să plec, ori te omor!“
1Sam	19	18	Aşa a fugit şi a scăpat David. El s’a dus la Samuel la Rama, şi i-a istorisit tot ce-i făcuse Saul. Apoi s’a dus cu Samuel şi a locuit în Naiot.
1Sam	19	19	Au spus lucrul acesta lui Saul şi au zis: „Iată că David este în Naiot, lîngă Rama.“
1Sam	19	20	Saul a trimes nişte oameni să ia pe David. Ei au văzut o adunare de prooroci cari prooroceau, cu Samuel în frunte. Duhul lui Dumnezeu a venit peste trimeşii lui Saul, şi au început şi ei să proorocească.
1Sam	19	21	Au spus lui Saul lucrul acesta; el a trimes alţi oameni, şi au proorocit şi ei. A mai trimes alţii a treia oară, şi au proorocit şi ei.
1Sam	19	22	Atunci Saul s’a dus el însuş la Rama. Ajungînd la fîntîna cea mare fără apă, care este la Secu, a întrebat: „Unde este Samuel şi David?“ I s’a răspuns: „Sînt în Naiot, lîngă Rama.“
1Sam	19	23	Şi s’a îndreptat spre Naiot, lîngă Rama. Duhul lui Dumnezeu a venit şi peste el; şi Saul şi-a văzut de drum proorocind pînă la sosirea lui în Naiot, lîngă Rama.
1Sam	19	24	S’a desbrăcat de haine şi a proorocit şi el înaintea lui Samuel; şi s’a aruncat desbrăcat la pămînt toată ziua aceea şi toată noaptea. De aceea se zice: „Oare şi Saul este între prooroci?“
------------------------1 Samuel, capitolul 20
1Sam	20	1	David a fugit din Naiot, de lîngă Rama. S’a dus la Ionatan, şi a zis: „Ce-am făcut eu? Care este nelegiuirea mea, care este păcatul meu înaintea tatălui tău, de vrea să-mi ia viaţa?“
1Sam	20	2	Ionatan i-a răspuns: „Ferească Dumnezeu! Nu vei muri. Tatăl meu nu face niciun lucru, fie mare, fie mic, fără să-mi dea de ştire; pentruce mi-ar ascunde el lucrul acesta? Nu este nimic.“
1Sam	20	3	David a zis iarăş, jurînd: „Tatăl tău ştie bine că am căpătat trecere înaintea ta, şi va fi zis: «Să nu ştie Ionatan, căci s’ar întrista.» Dar viu este Domnul şi viu este sufletul tău, că nu este decît un pas între mine şi moarte“.
1Sam	20	4	Ionatan a zis lui David: „Pentru tine voi face tot ce vei vrea.“
1Sam	20	5	Şi David i-a răspuns: „Iată că mîne este lună nouă, şi ar trebui să şed să mănînc cu împăratul; lasă-mă să mă duc, şi să mă ascund în cîmpii pînă în seara zilei a treia.
1Sam	20	6	Dacă tatăl tău va băga de seamă lipsa mea, să-i spui: «David m’a rugat să-l las să se ducă pînă la Betleem în cetatea lui, pentrucă acolo se aduce pentru toată familia o jertfă de peste an».
1Sam	20	7	Şi dacă va zice: «Bine!» atunci robul tău n’are nimic de temut; dar dacă-l va apuca mînia, să ştii că pieirea mea este lucru hotărît din partea lui.
1Sam	20	8	Arată-ţi dar dragostea pentru robul tău, căci ai făcut cu robul tău un legămînt înaintea Domnului. Şi dacă este vreo nelegiuire în mine, ia-mi tu viaţa, de ce să mă mai duci pînă la tatăl tău?“
1Sam	20	9	Ionatan i-a zis: „Departe de tine gîndul să nu-ţi dau de ştire, dacă voi afla că pieirea ta este lucru hotărît din partea tatălui meu şi ameninţă să te ajungă!“
1Sam	20	10	David a zis lui Ionatan: „Cine-mi va da de ştire dacă tatăl tău ţi-ar răspunde cu asprime?“
1Sam	20	11	Şi Ionatan a zis lui David: „Vino, să ieşim pe cîmp.“ Şi au ieşit amîndoi pe cîmp.
1Sam	20	12	Ionatan a zis lui David: „Iau martor pe Domnul, Dumnezeul lui Israel, că voi cerceta de aproape pe tatăl meu mîne sau poimîne; şi de va gîndi bine de David,
1Sam	20	13	Domnul să Se poarte cu Ionatan cu toată asprimea, dacă nu voi trimete pe nimeni să-ţi dea de ştire! Dacă tatăl meu va găsi cu cale să-ţi facă rău, iarăş îţi voi da de ştire, şi te voi lăsa să pleci, ca să te duci în pace; şi Domnul să fie cu tine, cum a fost cu tatăl meu!
1Sam	20	14	Dacă voi mai trăi, să te porţi faţă de mine cu o bunătate ca a Domnului; şi dacă voi muri,
1Sam	20	15	să nu îţi îndepărtezi niciodată bunătatea faţă de casă mea, nici chiar cînd Domnul va nimici pe fiecare din vrăjmaşii lui David de pe faţa pămîntului.
1Sam	20	16	Căci Ionatan a făcut legămînt cu casa lui David! Domnul să se răsbune pe vrăjmaşii lui David!“
1Sam	20	17	Ionatan a întărit şi mai mult faţă de David dragostea pe care o avea pentru el, căci îl iubea ca pe sufletul lui.
1Sam	20	18	Ionatan i-a zis: „Mîne este luna nouă; se va băga de seamă lipsa ta, căci locul tău va fi gol.
1Sam	20	19	Să te pogori a treia zi pînă în fundul locului în care te ascunsesei în ziua cînd cu întîmplarea aceea, şi să rămîi lîngă piatra Ezel.
1Sam	20	20	Eu voi trage trei săgeţi în spre piatra aceasta, ca şi cînd aş lovi la ţintă.
1Sam	20	21	Şi voi trimete un tînăr, şi-i voi zice: «Du-te de găseşte săgeţile!» Dacă-i voi zice:«Iată că săgeţile sînt dincoace de tine, ia-le!» atunci să vii, căci este pace pentru tine, şi n’ai să te temi de nimic, viu este Domnul!
1Sam	20	22	Dar dacă voi zice tînărului: «Iată că săgeţile sînt dincolo de tine!» atunci să pleci, căci Domnul te trimete.
1Sam	20	23	Domnul este martor pe vecie pentru cuvîntul pe care ni l-am dat unul altuia.“
1Sam	20	24	David s’a ascuns în cîmp. A venit luna nouă, şi împăratul a luat loc la ospăţ ca să mănînce.
1Sam	20	25	Împăratul a şezut ca de obicei pe scaunul lui lîngă perete. Ionatan s’a sculat, şi Abner a şezut lîngă Saul; dar locul lui David a rămas gol.
1Sam	20	26	Saul n’a zis nimic în ziua aceea; „căci“, zicea el, „s’a întîmplat: el nu este curat, negreşit nu este curat“.
1Sam	20	27	A doua zi, ziua a doua a lunii noi, locul lui David era tot gol. Şi Saul a zis fiului său Ionatan: „Pentruce n’a venit fiul lui Isai la masă nici eri nici azi?“
1Sam	20	28	Ionatan a răspuns lui Saul: „David mi-a cerut voie să se ducă la Betleem.
1Sam	20	29	El a zis: «Dă-mi drumul, te rog, căci avem în cetate o jertfă de familie, şi frate-meu mi-a spus lucrul acesta; deci dacă am căpătat trecere înaintea ta, dă-mi voie să mă duc în grabă să-mi văd fraţii. Pentru aceea n’a venit la masa împăratului.“
1Sam	20	30	Atunci Saul s’a aprins de mînie împotriva lui Ionatan, şi i-a zis: „Fiu rău şi neascultător, nu ştiu eu că ţi-ai luat ca prieten pe fiul lui Isai, spre ruşinea ta şi spre ruşinea mamei tale?
1Sam	20	31	Căci cîtă vreme va trăi fiul lui Isai pe pămînt, nu va fi linişte nici pentru tine, nici pentru împărăţia ta. Şi acum trimete să-l caute, şi să mi-l aducă, fiindcă este vrednic de moarte“.
1Sam	20	32	Ionatan a răspuns tatălui său Saul, şi i-a zis: „Pentruce să fie omorît? Ce a făcut?“
1Sam	20	33	Şi Saul şi-a îndreptat suliţa spre el, ca să-l lovească. Ionatan a înţeles că era lucru hotărît din partea tatălui său să omoare pe David.
1Sam	20	34	S’a sculat de la masă într’o mînie aprinsă, şi n’a luat deloc parte la masă în ziua a doua a lunii noi; căci era mîhnit din pricina lui David, pentrucă tatăl său îl ocărîse.
1Sam	20	35	A doua zi de dimineaţă, Ionatan s’a dus pe cîmp în locul în care se învoise cu David, şi era însoţit de un băeţaş.
1Sam	20	36	El i-a zis: „Dă fuga şi găseşte săgeţile pe cari le voi trage“. Băiatul a alergat, şi Ionatan a tras o săgeată care a trecut dincolo de el.
1Sam	20	37	Cînd a ajuns băiatul la locul unde era săgeata pe care o trăsese Ionatan, Ionatan a strigat după el: „Iată că săgeata este dincolo de tine“.
1Sam	20	38	I-a strigat iarăş: „Iute, grăbeşte-te, nu te opri!“ Şi băiatul lui Ionatan a strîns săgeţile, şi s’a întors la stăpînul lui.
1Sam	20	39	Băiatul nu ştia nimic: numai Ionatan şi David înţelegeau lucrul acesta.
1Sam	20	40	Ionatan a dat băiatului armele, şi i-a zis: „Du-te şi du-le în cetate.“
1Sam	20	41	După plecarea băiatului, David s’a sculat din partea de miazăzi, apoi s’a aruncat cu faţa la pămînt şi s’a închinat de trei ori. Cei doi prieteni s’au îmbrăţişat şi au plîns împreună. David mai ales se prăpădea plîngînd.
1Sam	20	42	Şi Ionatan a zis lui David: „Du-te în pace, acum cînd am jurat amîndoi, în Numele Domnului, zicînd: «Domnul să fie pe vecie între mine şi tine, între sămînţa mea şi sămînţa ta!“David s’a sculat şi a plecat, iar Ionatan s’a întors în cetate.
------------------------1 Samuel, capitolul 21
1Sam	21	1	David s’a dus la Nob, la preotul Ahimelec, care a alergat speriat înaintea lui, şi i-a zis: „Pentruce eşti singur şi nu este nimeni cu tine?“
1Sam	21	2	David a răspuns preotului Ahimelec: „Împăratul mi-a dat o poruncă şi mi-a zis: «Nimeni să nu ştie nimic de pricina pentru care te trimet şi de porunca pe care ţi-am dat-o.» Am hotărît un loc de întîlnire cu oamenii mei.
1Sam	21	3	Acum ce ai la îndemînă? Dă-mi cinci pîni, sau ce se va găsi.“
1Sam	21	4	Preotul a răspuns lui David: „N-am pîne obicinuită la îndemnă, ci numai pîne sfinţită; doar dacă oamenii tăi s’au ferit de împreunarea cu femei!“
1Sam	21	5	David a răspuns preotului: „Ne-am ferit de împreunarea cu femei de trei zile decînd am plecat, şi toţi oamenii mei sînt curaţi; de altfel, dacă aceasta este o faptă necurată, va fi sfinţită negreşt azi de acela care o va face.“
1Sam	21	6	Atunci preotul i-a dat pînea sfinţită, căci nu era acolo altă pîne decît pînea pentru punerea înainte, care fusese luată dinaintea Domnului ca să fie înlocuită cu pîne caldă, în clipa cînd luaseră pe cealaltă.
1Sam	21	7	Chiar în ziua aceea, se afla acolo închis înaintea Domnului un om dintre slujitorii lui Saul; era un Edomit, numit Doeg, căpetenia păstorilor lui Saul.
1Sam	21	8	David a zis lui Ahimelec: „N’ai la îndemînă o suliţă sau o sabie? Căci nu mi-am luat cu mine nici sabia nici armele, pentrucă porunca împăratului era grabnică.“
1Sam	21	9	Preotul a răspuns: „Iată sabia lui Goliat, Filisteanul, pe care l-ai omorît în valea terebinţilor; este învelită într’un covor, în dosul efodului; dacă vrei s’o iei, ia-o, căci nu este alta aici.“ Şi David a zis: „Nu-i alta ca ea; dă-mi-o.“
1Sam	21	10	David s’a sculat şi a fugit chiar în ziua aceea de Saul. A ajuns la Achiş, împăratul Gatului.
1Sam	21	11	Slujitorii lui Achiş i-au zis: „Nu este acesta David, împăratul ţării? Nu este el acela pentru care se cînta, jucînd: «Saul şi-a bătut miile lui,Iar David zecile lui de mii?“
1Sam	21	12	David a pus la inimă aceste cuvinte, şi a avut o mare frică de Achiş, împăratul Gatului.
1Sam	21	13	A făcut pe nebunul înaintea lor; făcea năzdrăvănii înaintea lor, făcea zgîrîieturi pe uşile porţilor, şi lăsa să-i curgă balele pe barbă.
1Sam	21	14	Achiş a zis slujitorilor săi: „Vedeţi bine că omul acesta şi-a pierdut minţile; pentruce mi-l aduceţi?
1Sam	21	15	Oare duc lipsă de nebuni, de-mi aduceţi pe acesta şi mă faceţi martor la năzdrăvăniile lui? Să intre el în casa mea?“
------------------------1 Samuel, capitolul 22
1Sam	22	1	David a plecat de acolo, şi a scăpat în peştera Adulam. Fraţii lui şi toată casa tatălui său au aflat, şi s’au pogorît la el.
1Sam	22	2	Toţi ceice se aflau în nevoie, cari aveau datorii, sau cari era nemulţămiţi, s’au strîns la el, şi el a ajuns căpetenia lor. Astfel, s’au unit cu el aproape patru sute de oameni.
1Sam	22	3	De acolo David s’a dus la Miţpe în ţara Moabului. El a zis împăratului Moabului: „Dă voie, te rog, tatălui meu şi mamei mele să vină la voi, pînă voi şti ce va face Dumnezeu cu mine.“
1Sam	22	4	Şi i-a adus înaintea împăratului Moabului, şi au locuit cu el în tot timpul cît a stat David în cetăţuie.
1Sam	22	5	Proorocul Gad a zis lui David: „Nu şedea în cetăţuie, ci du-te, şi intră în ţara lui Iuda.“ Şi David a plecat şi a ajuns la pădurea Heret.
1Sam	22	6	Saul a aflat că David şi oamenii lui au fost descoperiţi. Saul şedea subt tamarisc, la Ghibea, pe înălţime; avea suliţa în mînă, şi toţi slujitorii lui stăteau lîngă el.
1Sam	22	7	Şi Saul a zis slujitorilor săi de lîngă el: „Ascultaţi, Beniamiţi! Vă va da fiul lui Isai la toţi ogoare şi vii? Va face el din voi toţi căpetenii peste o mie şi căpetenii peste o sută?
1Sam	22	8	Dacă nu, de ce v’aţi unit toţi împotriva mea, şi nimeni nu mi-a dat de ştire despre legămîntul fiului meu cu fiul lui Isai? Pentruce n’a fost nimeni dintre voi pe care să-l doară inima pentru mine, şi să mă înştiinţeze că fiul meu a răsculat pe robul meu împotriva mea, ca să-mi întindă curse, cum face astăzi?“
1Sam	22	9	Doeg, Edomitul, care era şi el printre slujitorii lui Saul, a răspuns: Eu am văzut pe fiul lui Isai venind la Nob, la Ahimelec, fiul lui Ahitub.
1Sam	22	10	Ahimelec a întrebat pe Domnul pentru el, i-a dat merinde şi i-a dat sabia lui Goliat, Filisteanul.“
1Sam	22	11	Împăratul a trimes după Ahimelec, fiul lui Ahitub, preotul, şi după toată casa tatălui său, după preoţii cari erau la Nob. Ei au venit toţi la împărat.
1Sam	22	12	Saul a zis: „Ascultă, fiul lui Ahitub!“ El a răspuns: „Iată-mă, domnul meu!“
1Sam	22	13	Saul i-a zis: „Pentruce v’aţi unit împotriva mea, tu şi fiul lui Isai? Pentruce i-ai dat pîne şi o sabie, şi ai întrebat pe Dumnezeu pentru el, ca să se ridice împotriva mea şi să-mi întindă curse, cum face astăzi?“
1Sam	22	14	Ahimelec a răspuns împăratului: „Care dintre slujitorii tăi poate fi pus alături cu credinciosul David, ginerele împăratului, gata la poruncile lui, şi înconjurat cu cinste în casa ta?
1Sam	22	15	Oare de astăzi am început eu să întreb pe Dumnezeu pentru el? Departe de mine aşa ceva! Să nu arunce împăratul nici o vină asupra robului său, nici asupra nimănui din casa tatălui meu, căci robul tău nu ştie nimic din toate acestea, nici lucru mic nici lucru mare.“
1Sam	22	16	Împăratul a zis: „Trebuie să mori, Ahimelec, tu şi toată casa tatălui tău.“
1Sam	22	17	Şi împăratul a zis alergătorilor cari stăteau lîngă el: „Întoarceţi-vă, şi omorîţi pe preoţii Domnului; căci s’au învoit cu David: au ştiut bine că fuge, şi nu mi-au dat de veste.“ Dar slujitorii împăratului n’au voit să întindă mîna ca să lovească pe preoţii Domnului.
1Sam	22	18	Atunci împăratul a zis lui Doeg: „Întoarce-te, şi loveşte pe preoţi.“ Şi Doeg, Edomitul, s’a întors, şi a lovit pe preoţi; a omorît în ziua aceea optzeci şi cinci de oameni, cari purtau efodul de in.
1Sam	22	19	Saul a mai trecut prin ascuţişul săbiei cetatea preoţească Nob; bărbaţi şi femei, copii şi prunci, boi, măgari şi oi: toţi au căzut supt ascuţişul săbiei.
1Sam	22	20	Un fiu al lui Ahimelec, fiul lui Ahitub, a scăpat. Numele lui era Abiatar. A fugit la David,
1Sam	22	21	şi i-a spus că Saul a ucis pe preoţii Domnului.
1Sam	22	22	David a zis lui Abiatar: „M’am gîndit chiar în ziua aceea că Doeg, Edomitul, fiind acolo, nu se putea să nu spună lui Saul. Eu sînt pricina morţii tuturor sufletelor din casa tatălui tău.
1Sam	22	23	Rămîi cu mine, nu te teme de nimic, căci cel ce caută să ia viaţa mea, caută s’o ia şi pe a ta; lîngă mine vei fi bine păzit.“
------------------------1 Samuel, capitolul 23
1Sam	23	1	Au venit şi au spus lui David: „Iată că Filistenii au început lupta împotriva Cheilei, şi au jăfuit ariile.“
1Sam	23	2	David a întrebat pe Domnul, şi a zis: „Să mă duc, şi să bat pe Filistenii aceştia?“ Şi Domnul i-a răspuns: „Du-te, bate pe Filisteni, şi izbăveşte Cheila.“
1Sam	23	3	Dar oamenii lui David i-au zis: „Iată că noi ne temem chiar aici în Iuda; ce va fi cînd vom merge la Cheila, împotriva oştilor Filistenilor?“
1Sam	23	4	David a întrebat iarăş pe Domnul. Şi Domnul i-a răspuns: „Scoală-te şi pogoară-te la Cheila, căci dau pe Filisteni în mînile tale.“
1Sam	23	5	David s’a dus dar cu oamenii lui la Cheila, şi s’a bătut împotriva Filistenilor; le-a luat vitele, şi le-a pricinuit o mare înfrîngere. Astfel a izbăvit David pe locuitorii din Cheila.
1Sam	23	6	Cînd a fugit Abiatar, fiul lui Ahimelec, la David în Cheila, s’a pogorît cu efodul în mînă.
1Sam	23	7	Saul a fost înştiinţat de sosirea lui David la Cheila, şi a zis: „Dumnezeu îl dă în mînile mele, căci a venit şi s’a închis într’o cetate cu porţi şi zăvoare.“
1Sam	23	8	Şi Saul a chemat tot poporul la război ca să se pogoare la Cheila şi să împresoare pe David şi pe oamenii lui.
1Sam	23	9	David, luînd cunoştinţă de acest plan rău pe care-l punea la cale Saul împotriva lui, a zis preotului Abiatar: „Adu efodul!“
1Sam	23	10	Şi David a zis: „Doamne, Dumnezeul lui Israel, robul Tău a aflat că Saul vrea să vină la Cheila ca să nimicească cetatea din pricina mea.
1Sam	23	11	Mă vor da în mînile lui locuitorii din Cheila? Se va pogorî Saul aici, cum a aflat robul Tău? Doamne, Dumnezeul lui Israel binevoieşte şi descopere lucrul acesta robului Tău!“ Şi Domnul a răspuns: „Se va pogorî.“
1Sam	23	12	David a mai zis: „Mă vor da locuitorii din Cheila pe mine şi pe oamenii mei, în mînile lui Saul?“ Şi Domnul a răspuns: „Te vor da.“
1Sam	23	13	Atunci David s’a sculat cu oamenii lui în număr de aproape şase sute de inşi; au ieşit din Cheila, şi s’au dus unde au putut. Saul, aflînd că David a scăpat din Cheila, s’a oprit din mers.
1Sam	23	14	David a locuit în pustie, în locuri întărite, şi a rămas pe muntele din pustia Zif. Saul îl căuta mereu, dar Dumnezeu nu l-a dat în mînile lui.
1Sam	23	15	David, văzînd că Saul a pornit să-i ia viaţa, a stătut în pustia Zif, în pădure.
1Sam	23	16	Atunci Ionatan, fiul lui Saul, s’a sculat şi s’a dus la David în pădure. El i-a întărit încrederea în Dumnezeu,
1Sam	23	17	şi i-a zis: „Nu te teme de nimic, căci mîna tatălui meu Saul nu te va atinge. Tu vei domni peste Israel, şi eu voi fi al doilea după tine; tatăl meu Saul ştie şi el bine lucrul acesta.“
1Sam	23	18	Au făcut iarăş amîndoi legămînt înaintea Domnului, şi David a rămas în pădure, iar Ionatan s’a dus acasă.
1Sam	23	19	Zifiţii s’au suit la Saul la Ghibea, şi au zis: „Nu-i David ascuns între noi în locuri întărite, în pădure, pe dealul Hachila, care este la miazăzi de pustie?
1Sam	23	20	Pogoară-te dar, împărate, fiindcă aceasta este toată dorinţa sufletului tău; lasă pe noi dacă e vorba să-l dăm în mînile împăratului.“
1Sam	23	21	Saul a zis: „Domnul să vă binecuvinteze că aveţi milă de mine!
1Sam	23	22	Duceţi-vă, vă rog, de mai cercetaţi, ca să ştiţi şi să descoperiţi în ce loc şi-a îndreptat paşii, şi cine l-a văzut, căci mi s’a spus că este foarte şiret.
1Sam	23	23	Cercetaţi şi vedeţi toate locurile unde se ascunde, veniţi apoi la mine cu ceva temeinic, şi voi porni cu voi. Dacă este în ţară, îl voi căuta printre toate miile lui Iuda.“
1Sam	23	24	S’au sculat dar şi s’au dus la Zif înaintea lui Saul. David şi oamenii lui erau în pustia Maon, şi anume în cîmpia din spre miazăzi de pustie.
1Sam	23	25	Saul a plecat cu oamenii săi în căutarea lui David. Despre lucrul acesta s’a dat de veste lui David, care s’a pogorît la stîncă şi a rămas în pustia Maon. Saul, cînd a auzit, a urmărit pe David în pustia Maon.
1Sam	23	26	Saul mergea pe o parte a muntelui, şi David cu oamenii lui pe cealaltă parte a muntelui. David fugea repede ca să scape de Saul. Dar Saul şi oamenii lui chiar înconjuraseră pe David şi pe ai lui, ca să pună mîna pe ei,
1Sam	23	27	cînd un sol a venit şi a spus lui Saul: „Grăbeşte-te să vii, căci au năvălit Filistenii în ţară.“
1Sam	23	28	Saul a încetat să urmărească pe David, şi s’a întors să iasă înaintea Filistenilor. De aceea locul acela s’a numit Sela-Hamahlecot {Sau Stînca împărţirii}.
1Sam	23	29	De acolo David s’a suit spre locurile întărite din En-Ghedi, şi a locuit acolo.
------------------------1 Samuel, capitolul 24
1Sam	24	1	Cînd s’a întors Saul de la urmărirea Filistenilor, au venit şi i-au spus: „Iată că David este în pustia En-Ghedi.“
1Sam	24	2	Saul a luat trei mii de oameni aleşi din tot Israelul, şi s’a dus să caute pe David şi pe oamenii lui pînă pe stîncile ţapilor sălbatici.
1Sam	24	3	A ajuns la nişte stîne de oi, cari erau lîngă drum; şi acolo era o peşteră, în care a intrat să doarmă. David şi oamenii lui erau în fundul peşterii.
1Sam	24	4	Oamenii lui David i-au zis: „Iată ziua în care Domnul îţi zice: «Dau pe vrăjmaşul tău în mînile tale; fă-i ce-ţi va plăcea.“ David s’a sculat, şi a tăiat încet colţul hainei lui Saul.
1Sam	24	5	După aceea, inima îi bătea, pentrucă tăiase colţul hainei lui Saul.
1Sam	24	6	Şi a zis oamenilor săi: „Să mă ferească Domnul să fac împotriva domnului meu, care este unsul Domnului, o aşa faptă ca să pun mîna pe el! Căci el este unsul Domnului.“
1Sam	24	7	Cu aceste cuvinte David a oprit pe oamenii săi, şi i-a împedecat să se arunce asupra lui Saul. Apoi Saul s’a sculat să iasă din peşteră, şi şi-a văzut înainte de drum.
1Sam	24	8	După aceea, David s’a sculat şi a ieşit din peşteră. El a început să strige atunci după Saul: „Împărate, domnul meu!“ Saul s’a suit înapoi, şi David s’a plecat cu faţa la pămînt şi s’a închinat.
1Sam	24	9	David a zis lui Saul: „De ce asculţi tu de vorbele oamenilor cari zic: «David îţi vrea răul?»
1Sam	24	10	Vezi acum cu ochii tăi că Domnul te dăduse astăzi în mînile mele în peşteră. Oamenii mei mă îndemnau să te omor; dar te-am cruţat, şi am zis: «Nu voi pune mîna pe domnul meu, căci este unsul Domnului.»
1Sam	24	11	Uite, părintele meu, uite colţul hainei tale în mîna mea. Fiindcă ţi-am tăiat colţul hainei, şi nu te-am ucis, să ştii şi să vezi că în purtarea mea nu este nici răutate nici răzvrătire, şi că n’am păcătuit împotriva ta. Totuş tu îmi întinzi curse, ca să-mi iei viaţa.
1Sam	24	12	Judece Domnul între mine şi tine, şi Domnul să mă răzbune pe tine; dar eu nu voi pune mîna pe tine.
1Sam	24	13	Răul dela cei răi vine, zice vechea zicală. De aceea eu nu voi pune mîna pe tine.
1Sam	24	14	Împotriva cui a pornit împăratul lui Israel? Pe cine urmăreşti tu? Un cîne mort, un purice.
1Sam	24	15	Domnul va judeca şi va hotărî între mine şi tine, El va vedea, El îmi va apăra pricina şi El îmi va face dreptate, izbăvindu-mă din mîna ta.“
1Sam	24	16	Cînd a sfîrşit David de spus aceste vorbe lui Saul, Saul a zis: „Glasul tău este, fiule David?“ Şi Saul a ridicat glasul şi a plîns.
1Sam	24	17	Şi a zis lui David: „Tu eşti mai bun decît mine; căci tu mi-ai făcut bine, iar eu ţi-am făcut rău.
1Sam	24	18	Tu îţi arăţi azi bunătatea cu care te porţi faţă de mine, căci Domnul mă dăduse în mînile tale, şi nu m’ai omorît.
1Sam	24	19	Dacă întîlneşte cineva pe vrăjmaşul lui, îl lasă oare să-şi urmeze drumul în linişte? Domnul să-ţi răsplătească pentru ce mi-ai făcut în ziua aceasta!
1Sam	24	20	Acum iată, ştiu că tu vei domni, şi că împărăţia lui Israel va rămînea în mînile tale.
1Sam	24	21	Jură-mi dar pe Domnul că nu-mi vei nimici sămînţa mea după mine, şi că nu-mi vei şterge numele din casa tatălui meu.“
1Sam	24	22	David a jurat lui Saul. Apoi Saul a plecat acasă, iar David şi oamenii lui s’au suit în locul întărit.
------------------------1 Samuel, capitolul 25
1Sam	25	1	Samuel a murit. Tot Israelul s’a adunat şi l-a plîns, şi l-au îngropat în locuinţa lui la Rama. Atunci David s’a sculat şi s’a pogorît în pustia Paran.
1Sam	25	2	În Maon era un om foarte bogat, a cărui avere era în Carmel; avea trei mii de oi şi o mie de capre, şi se afla la Carmel pentru tunderea oilor lui.
1Sam	25	3	Numele acestui om era Nabal, şi nevasta lui se chema Abigail; era o femee cu judecată şi frumoasă la chip, dar bărbatul ei era aspru şi rău în faptele lui. El se trăgea din Caleb.
1Sam	25	4	David a aflat în pustie că Nabal îşi tunde oile.
1Sam	25	5	A trimes la el zece tineri, cărora le-a zis: „Suiţi-vă la Carmel, şi duceţi-vă la Nabal. Întrebaţi-l de sănătate în numele meu,
1Sam	25	6	şi să-i vorbiţi aşa: «Să trăieşti în pace, şi pacea să fie cu casa ta şi cu tot ce este al tău.
1Sam	25	7	Şi acum, am auzit că tunzi oile. Păstorii tăi au fost cu noi; nu i-am ocărît, şi nu li s’a luat nimic în tot timpul cît au fost la Carmel.
1Sam	25	8	Întreabă pe slujitorii tăi, şi-ţi vor spune. Să capete trecere dar tinerii aceştia înaintea ta, fiindcă venim într’o zi de bucurie. Dă dar, te rog, robilor tăi şi fiului tău David, ce te lasă inima.“
1Sam	25	9	Cînd au ajuns oamenii lui David, au spus lui Nabal toate aceste cuvinte, în numele lui David. Apoi au tăcut.
1Sam	25	10	Nabal a răspuns slujitorilor lui David: „Cine este David, şi cine este fiul lui Isai? Astăzi sînt mulţi slujitori cari fug de la stăpîni.
1Sam	25	11	Şi să-mi iau eu pînea, apa, şi vitele mele, pe cari le-am tăiat pentru tunzătorii mei, şi să le dau unor oameni cari sînt de nu ştiu unde?“
1Sam	25	12	Oamenii lui David şi-au luat drumul înapoi; s’au întors, şi au spus, la sosirea lor, toate aceste cuvinte lui David.
1Sam	25	13	Atunci David a zis oamenilor săi: „Fiecare din voi să-şi încingă sabia“! Şi fiecare şi-a încins sabia. David şi-a încins şi el sabia, şi aproape patru sute de inşi s’au suit după el. Au mai rămas doar două sute la calabalîcuri.
1Sam	25	14	Unul din slujitorii lui Nabal a venit şi a zis către Abigail, nevasta lui Nabal: „Iată că David a trimes din pustie nişte soli să întrebe de sănătate pe stăpînul nostru, şi el s’a purtat rău cu ei.
1Sam	25	15	Şi totuş oamenii aceştia au fost foarte buni cu noi; nu ne-au ocărît, şi nu ni s’a luat nimic, în tot timpul cît am fost cu ei în cîmp.
1Sam	25	16	Ne-au fost zid şi zi şi noapte, în tot timpul cît am fost cu ei, la păscutul turmelor.
1Sam	25	17	Să ştii acum şi vezi ce ai de făcut, căci perderea stăpînului nostru, şi a întregei lui case este hotărîtă, şi el este aşa de rău încît nimeni nu îndrăzneşte să-i vorbească.
1Sam	25	18	Abigail a luat îndată două sute de pîni, două burdufuri cu vin, cinci oi pregătite, cinci măsuri de grîu prăjit, o sută de turte de stafide, şi două sute de legături de smochine. Le-a pus pe măgari,
1Sam	25	19	şi a zis slujitorilor săi: „Luaţi-o înaintea mea, şi eu voi veni după voi. N’a spus nimic bărbatului ei Nabal.
1Sam	25	20	Ea a încălecat pe un măgar, a pogorît muntele pe un drum tufos, şi iată că David şi oamenii lui se pogorau în faţa ei, aşa că i-a întîlnit. –
1Sam	25	21	David zisese: «În zadar am păzit tot ce are omul acesta în pustie, de nu s’a luat nimic din tot ce are, căci mi-a întors rău pentru bine.
1Sam	25	22	Dumnezeu să pedepsească pe robul său David cu toată asprimea, dacă voi mai lăsa să rămînă pînă la lumina zilei pe cineva de parte bărbătească din tot ce este al lui Nabal!“
1Sam	25	23	Cînd a zărit Abigail pe David, s’a dat jos repede de pe măgar, a căzut cu faţa la pămînt înaintea lui David, şi s’a închinat pînă la pămînt.
1Sam	25	24	Apoi, aruncîndu-se la picioarele lui, a zis: „Eu sînt de vină, domnul meu! Îngăduie roabei tale să-ţi vorbească la urechi, şi ascultă cuvintele roabei tale.
1Sam	25	25	Să nu-şi pună domnul meu mintea cu omul acela rău, cu Nabal, căci, cum îi este numele, aşa este şi el; Nabal {Sau Nebun} îi este numele, şi este plin de nebunie. Şi eu, roaba ta, n’am văzut pe oamenii trimeşi de domnul meu.
1Sam	25	26	Acum, domnul meu, viu este Domnul şi viu este sufletul tău, că Domnul te-a oprit să verşi sînge şi să te ajuţi cu mîna ta. Vrăjmaşii tăi, cei ce vor răul domnului meu, să fie ca Nabal!
1Sam	25	27	Primeşte darul acesta pe care-l aduce roaba ta domnului meu, şi să se împartă oamenilor cari merg după domnul meu.
1Sam	25	28	Iartă, te rog, vina roabei tale, căci Domnul va face domnului meu o casă trainică; iartă, căci domnul meu poartă războaiele Domnului, şi niciodată nu va fi răutate în tine.
1Sam	25	29	Dacă se va ridica cineva care să te urmărească şi să vrea să-ţi ia viaţa, sufletul domnului meu va fi legat în mănunchiul celor vii la domnul, Dumnezeul tău, şi să arunce cu praştia sufletul vrăjmaşilor tăi.
1Sam	25	30	Cînd va face Domnul domnului meu tot binele pe care ţi l-a făgăduit, şi te va pune mai mare peste Israel,
1Sam	25	31	atunci nu va avea domnul meu nici mustrări de cuget şi nici nu-l va durea inima că a vărsat sînge degeaba şi că s’a răzbunat singur. Şi cînd va face Domnul bine domnului meu, adu-ţi aminte de roaba ta.“
1Sam	25	32	David a zis Abigailei: „Binecuvîntat să fie Domnul, Dumnezeul lui Israel, care te-a trimes astăzi înaintea mea!
1Sam	25	33	Binecuvîntată să fie judecata ta, şi binecuvîntată să fii tu, că m’ai oprit în ziua aceasta să vărs sînge, şi mi-ai oprit mîna!
1Sam	25	34	Dar viu este Domnul, Dumnezeul lui Israel, care m’a oprit să-ţi fac rău, că, dacă nu te-ai fi grăbit să vii înaintea mea, n’ar mai fi rămas nimic din ce este al lui Nabal, pînă la lumina zilei de mîne.“
1Sam	25	35	Şi David a luat din mîna Abigailei ce-i adusese, şi i-a zis: „Suie-te în pace acasă; vezi, că ţi-am ascultat glasul, şi te-am primit bine.“
1Sam	25	36	Abigail a ajuns la Nabal. Şi tocmai el dădea în casa lui un ospăţ ca un ospăţ împărătesc; inima îi era veselă, şi era beat mort. Ea nu i-a spus nimic, nimic, pînă la lumina zilei.
1Sam	25	37	Dar dimineaţa, după ce trecuse beţia lui Nabal, nevastă-sa i-a istorisit ce se întîmplase. Inima lui Nabal a primit o lovitură de moarte, şi s’a făcut ca o piatră.
1Sam	25	38	Cam după zece zile, Domnul a lovit pe Nabal, şi a murit.
1Sam	25	39	David a aflat că murise Nabal, şi a zis: „Binecuvîntat să fie Domnul, că mi-a apărat pricina în ocara pe care mi-a făcut-o Nabal, şi a împedecat pe robul său să facă rău! Domnul a făcut ca răutatea lui Nabal să cadă asupra capului lui.“David a trimes vorba Abigailei că vrea s’o ia de nevastă.
1Sam	25	40	Slujitorii lui David au ajuns la Abigail la Carmel, şi i-au vorbit aşa: „David ne-a trimes la tine, ca să te ia de nevastă.“
1Sam	25	41	Ea s’a sculat, s’a aruncat cu faţa la pămînt, şi a zis: „Iată, roaba ta se socoteşte ca o roabă, gata să spele picioarele slujitorilor domnului meu.“
1Sam	25	42	Şi îndată Abigail a plecat, călare pe un măgar, şi însoţită de cinci fete; a mers după solii lui David, şi i-a fost nevastă.
1Sam	25	43	David luase şi pe Ahinoam din Izreel, şi amîndouă au fost nevestele lui.
1Sam	25	44	Şi Saul dăduse pe fiică-sa Mical, nevasta lui David, lui Palti din Galim, fiul lui Laiş.
------------------------1 Samuel, capitolul 26
1Sam	26	1	Zifiţii s’au dus la Saul la Ghibea, şi au zis: „Iată că David este ascuns pe dealul Hachila, în faţa pustiei.“
1Sam	26	2	Saul s’a sculat şi s’a pogorît în pustia Zif, cu trei mii de oameni aleşi din Israel, ca să caute pe David în pustia Zif.
1Sam	26	3	A tăbărît pe dealul Hachila, în faţa pustiei, lîngă drum. David era în pustie; şi, înţelegînd că Saul merge în urmărirea lui în pustie,
1Sam	26	4	a trimes nişte iscoade, şi a aflat că în adevăr Saul venise.
1Sam	26	5	Atunci David s’a sculat şi a venit la locul unde tăbărîse Saul, şi a văzut locul unde era culcat Saul, cu Abner, fiul lui Ner, căpetenia oştirii lui. Saul era culcat în cort în mijlocul taberii şi poporul era tăbărît în jurul lui.
1Sam	26	6	David a luat cuvîntul, şi vorbind lui Ahimelec, Hetitul, şi lui Abişai, fiul Ţeruiei şi fratele lui Ioab, a zis: „Cine vrea să se pogoare cu mine în tabără la Saul?“ Şi Abişai a răspuns: „Eu, mă voi pogorî cu tine.“
1Sam	26	7	David şi Abişai s’au dus noaptea la popor. Şi iată că Saul era culcat şi dormea în cort în mijlocul taberii, şi suliţa lui era înfiptă în pămînt la capul lui. Abner şi poporul lui erau culcaţi în jurul lui.
1Sam	26	8	Abişai a zis lui David: „Dumnezeu dă astăzi pe vrăjmaşul tău în mînile tale; lasă-mă, te rog, să-l lovesc cu suliţa mea, şi să-l pironesc dintr’o lovitură în pămînt, ca să n’am nevoie să-i mai dau alta.“
1Sam	26	9	Dar David a zis lui Abişai: „Nu-l omorî! Căci cine ar putea pune mîna pe unsul Domnului şi să rămînă nepedepsit?“
1Sam	26	10	Şi David a zis: „Viu este Domnul, că numai Domnul îl poate lovi; fie că-i va veni ziua să moară, fie că se va pogorî într’un cîmp de bătaie şi va peri.
1Sam	26	11	Să mă ferească Domnul, să pun mîna pe unsul Domnului! Ia numai suliţa dela căpătîiul lui, cu urciorul cu apă, şi să plecăm.“
1Sam	26	12	David a luat dar suliţa şi urciorul cu apă de la căpătîiul lui Saul, şi au plecat. Nimeni nu i-a văzut, nici n’a băgat de seamă nimic, şi nimeni nu s’a deşteptat, căci Domnul îi cufundase pe toţi într’un somn adînc.
1Sam	26	13	David a trecut de cealaltă parte, şi a ajuns departe pe vîrful muntelui, la o mare depărtare de tabără.
1Sam	26	14	Şi a strigat poporului şi lui Abner, fiul lui Ner: „N’auzi tu, Abner?“ Abner a răspuns: „Cine eşti tu care strigi către împăratul?“
1Sam	26	15	Şi David a zis lui Abner: „Oare nu eşti tu bărbat? Şi cine este ca tine în Israel? Pentruce atunci n’ai păzit pe împărat, stăpînul tău? Căci cineva din popor a venit să omoare pe împăratul, stăpînul tău.
1Sam	26	16	Ce ai făcut tu nu este bine. Viu este Domnul, că sînteţi vrednici de moarte, căci n’aţi vegheat asupra stăpînului vostru, asupra unsului Domnului. Uită-te acum unde este suliţa împăratului şi ulciorul de apă, cari erau la căpătîiul lui.“
1Sam	26	17	Saul a cunoscut glasul lui David, şi a zis: „Glasul tău este, fiul meu David?“ Şi David a răspuns: „Glasul meu, împărate, domnul meu!“
1Sam	26	18	Şi a zis: „Pentruce urmăreşte domnul meu pe robul său? Ce-am făcut, şi cu ce sînt vinovat?
1Sam	26	19	Să binevoiască acum împăratul, domnul meu, să asculte cuvintele robului său: «Dacă Domnul este Cel ce te atîţă împotriva mea, să primească mirosul unui dar de mîncare dela noi; dar dacă oamenii te atîţă, blestemaţi să fie înaintea Domnului, fiindcă ei mă izgonesc azi ca să mă deslipească de moştenirea Domnului, zicîndu-mi: «Du-te de slujeşte unor dumnezei străini!»
1Sam	26	20	Oh! să nu-mi cadă sîngele pe pămînt departe de Faţa Domnului! Căci împăratul lui Israel a pornit să mă caute ca pe un purice, cum ar urmări o potîrniche în munţi.“
1Sam	26	21	Saul a zis: „Am păcătuit; întoarce-te, fiul meu David, căci nu-ţi voi mai face rău, fiindcă în ziua aceasta viaţa mea a fost scumpă înaintea ta. Am lucrat ca un nebun, şi am făcut o mare greşală.“
1Sam	26	22	David a răspuns: „Iată suliţa împăratului; să vină unul din oamenii tăi s’o ia.
1Sam	26	23	Domnul va răsplăti fiecăruia după dreptatea lui şi după credincioşia lui: căci Domnul te dăduse azi în mînile mele, şi eu n’am vrut să pun mîna pe unsul Domnului.
1Sam	26	24	Şi după cum azi viaţa ta a avut un mare preţ înaintea mea, tot aşa şi viaţa mea va avea un mare preţ înaintea Domnului, şi El mă va izbăvi din orice necaz.“
1Sam	26	25	Saul a zis lui David: „Fii binecuvîntat, fiul meu David! Tu vei face lucruri mari şi vei birui.“ David şi-a văzut de drum, şi Saul s’a întors acasă.
------------------------1 Samuel, capitolul 27
1Sam	27	1	David şi-a zis în sine: „Voi peri într’o zi ucis de mîna lui Saul; nu este nimic mai bine pentru mine decît să fug în ţara Filistenilor, pentru ca Saul să înceteze să mă mai caute în tot ţinutul lui Israel; aşa voi scăpa de mîna lui.“
1Sam	27	2	Şi David s’a sculat, el şi cei şase sute de oameni cari erau împreună cu el, şi au trecut la Achiş, fiul lui Maoc, împăratul Gatului.
1Sam	27	3	David şi oamenii lui au rămas în Gat la Achiş; îşi aveau fiecare familia lui, şi David îşi avea cele două neveste: Ahinoam din Izreel şi Abigail din Carmel, nevasta lui Nabal.
1Sam	27	4	Saul, cînd a aflat că David fugise la Gat, a încetat să-l mai caute.
1Sam	27	5	David a zis lui Achiş: „Dacă am căpătat trecere înaintea ta, rogu-te să mi se dea într’una din cetăţile ţării un loc unde să pot locui; căci pentruce să locuiască robul tău cu tine în cetatea împărătească?“
1Sam	27	6	Şi chiar în ziua aceea, Achiş i-a dat Ţiclagul. De aceea Ţiclagul a fost al împăraţilor lui Iuda pînă în ziua de azi.
1Sam	27	7	Timpul cît a locuit David în ţara Filistenilor a fost de un an şi patru luni.
1Sam	27	8	David şi oamenii lui se suiau şi năvăleau asupra Gheşuriţilor, Ghirziţilor şi Amaleciţilor; căci neamurile acestea locuiau din vremuri vechi în ţinutul acela pînă la Şur şi pînă în ţara Egiptului.
1Sam	27	9	David pustia ţinutul acesta; nu lăsa cu viaţă nici bărbat nici femeie, le lua oile, boii, măgarii, cămilele, hainele, şi apoi se întorcea şi se ducea la Achiş.
1Sam	27	10	Achiş zicea: „Unde aţi năvălit azi?“ Şi David răspundea: „Spre miazăzi de Iuda, spre miazăzi de Ierahmeeliţi şi spre miazăzi de Cheniţi.“
1Sam	27	11	David nu lăsa cu viaţă nici bărbat, nici femeie ca să vină la Gat; „căci“, se gîndea el, ei „ar putea să vorbească împotriva noastră şi să zică:„Aşa a făcut David.“ Şi acesta a fost felul lui de purtare în tot timpul cît a locuit în ţara Filistenilor.
1Sam	27	12	Achiş se încredea în David, şi zicea: „S’a făcut urît poporului său Israel, şi va rămînea în slujba mea pe vecie.“
------------------------1 Samuel, capitolul 28
1Sam	28	1	Pe vremea aceea, Filistenii şi-au strîns taberile şi au făcut o oştire ca să pornească cu război împotriva lui Israel. Achiş a zis lui David: „Să ştii că vei veni cu mine la oştire, tu şi oamenii tăi.“
1Sam	28	2	David a răspuns lui Achiş: „Ei bine, vei vedea ce va face robul tău.“ Şi Achiş a zis lui David: „De aceea te voi pune păzitorul capului meu în tot timpul.“
1Sam	28	3	Samuel murise. – Tot Israelul îl plînsese, şi-l îngropaseră la Rama în cetatea lui. Saul îndepărtase din ţară pe cei ce chemau morţii şi pe cei ce ghiceau.
1Sam	28	4	Filistenii s’au strîns, şi au venit de au tăbărît la Sunem: Saul a strîns pe tot Israelul şi au tăbărît la Ghilboa.
1Sam	28	5	La vederea taberii Filistenilor, Saul a fost cuprins de frică, şi un tremur puternic i-a apucat inima.
1Sam	28	6	Saul a întrebat pe Domnul şi Domnul nu i-a răspuns nici prin vise, nici prin Urim, nici prin prooroci.
1Sam	28	7	Atunci Saul a zis slujitorilor lui: „Căutaţi-mi o femeie care să cheme morţii, ca să mă duc s’o întreb.“ Slujitorii lui i-au zis: „Iată că în En-Dor este o femeie care cheamă morţii.“
1Sam	28	8	Atunci Saul s’a schimbat, a luat alte haine, şi a plecat cu doi oameni. Au ajuns la femeia aceea noaptea. Saul i-a zis: „Spune-mi viitorul chemînd un mort, şi scoală-mi pe cine-ţi voi spune.“
1Sam	28	9	Femeia i-a răspuns: „Ştii ce a făcut Saul, cum a nimicit din ţară pe ceice cheamă morţii şi pe ceice ghicesc viitorul: pentruce dar întinzi o cursă vieţii mele, ca să mă omori?“
1Sam	28	10	Saul i-a jurat pe Domnul, şi a zis: „Viu este Domnul, că nu ţi se va întîmpla niciun rău pentru aceasta.“
1Sam	28	11	Femeia a zis: „Pe cine vrei să-ţi scol?“ Şi el a răspuns: „Scoală-mi pe Samuel.“
1Sam	28	12	Cînd a văzut femeia pe Samuel, a scos un ţipăt mare, şi a zis lui Saul: „Pentruce m’ai înşelat? Tu eşti Saul!“
1Sam	28	13	Împăratul i-a zis: „Nu te teme de nimic; dar ce vezi?“ Femeia a zis lui Saul: „Văd o fiinţă dumnezeiască sculîndu-se din pămînt.“
1Sam	28	14	El i-a zis: „Cum e la chip?“ Şi ea a răspuns: „Este un bătrîn care se scoală, şi este învelit cu o mantie.“ Saul a înţeles că era Samuel, şi s’a plecat cu faţa la pămînt, şi s’a închinat.
1Sam	28	15	Samuel a zis lui Saul: „Pentruce m’ai turburat, chemîndu-mă?“ Saul a răspuns: „Sînt într’o mare strîmtoare: Filistenii îmi fac război, şi Dumnezeu S’a depărtat dela mine; nu mi-a răspuns nici prin prooroci, nici prin vise. Şi te-am chemat să-mi arăţi ce să fac.“
1Sam	28	16	Samuel a zis: „Pentruce mă întrebi pe mine cînd Domnul S’a depărtat de tine şi S’a făcut vrăjmaşul tău?
1Sam	28	17	Domnul îţi face aşa cum îţi vestisem din partea Lui; Domnul a rupt împărăţia din mînile tale, şi a dat-o altuia, lui David.
1Sam	28	18	N’ai ascultat de glasul Domnului, şi n’ai făcut pe Amalec să simtă aprinderea mîniei Lui: de aceea îţi face Domnul aşa astăzi.
1Sam	28	19	Şi chiar Domnul va da pe Israel împreună cu tine în mînile Filistenilor. Mîne, tu şi fiii tăi, veţi fi împreună cu mine şi Domnul va da tabăra lui Israel în mînile Filistenilor.“
1Sam	28	20	Îndată Saul a căzut la pămînt cît era de lung, şi cuvintele lui Samuel l-au umplut de groază; nu mai avea nici o putere, căci nu mîncase toată ziua şi toată noaptea.
1Sam	28	21	Femeia a venit la Saul, şi, văzîndu-l foarte înspăimîntat, i-a zis: „Iată că roaba ta ţi-a ascultat glasul; mi-am pus viaţa în primejdie, ascultînd de cuvintele pe care mi le-ai spus.
1Sam	28	22	Ascultă acum, şi tu, glasul roabei tale, şi lăsă-mă să-ţi dau o bucată de pîne, ca să mănînci şi să prinzi putere ca să porneşti la drum.“
1Sam	28	23	Dar el n’a vrut, şi a zis: „Nu mănînc nimic!“ Slujitorii lui şi femeia au stăruit de el pînă i-a ascultat. S’a sculat dela pămînt, şi a şezut pe pat.
1Sam	28	24	Femeia avea la ea un viţel gras, pe care l-a tăiat în grabă; a luat făină, a frămîntat-o, şi a copt azimi.
1Sam	28	25	Le-a pus înaintea lui Saul şi înaintea slujitorilor lui, şi au mîncat. Apoi s’au sculat şi au plecat chiar în noaptea aceea.
------------------------1 Samuel, capitolul 29
1Sam	29	1	Filistenii îşi strînseseră toate oştile la Afec, şi Israel tăbărîse la fîntîna lui Izreel.
1Sam	29	2	Domnii Filistenilor au înaintat cu sutele şi miile lor; şi David şi oamenii lui mergeau mai la coadă cu Achiş.
1Sam	29	3	Domnii Filistenilor au zis: „Ce caută Evreii aceştia aici?“ Şi Achiş a răspuns domnitorilor Filistenilor: „Acesta este David, slujitorul lui Saul, împăratul lui Israel. De mult este cu mine, şi n’am găsit nici cel mai mic lucru de care să-l învinuiesc, dela venirea lui şi pînă în ziua de azi.“
1Sam	29	4	Dar domnitorii Filistenilor s’au mîniat pe Achiş, şi i-au zis: „Trimete înapoi pe omul acesta, ca să se întoarcă în locul unde l-ai aşezat; să nu se pogoare cu noi pe cîmpul de bătaie, ca să nu ne fie vrăjmaş în timpul luptei. Şi cum ar putea să se facă omul acesta plăcut stăpînului său, decît cu capetele oamenilor noştri?
1Sam	29	5	Nu este acesta David pentru care cîntau jucînd:«Saul şi-a bătut miile lui,Iar David zecile lui de mii?“
1Sam	29	6	Achiş a chemat pe David, şi i-a zis: „Viu este Domnul că eşti un om curat la suflet, şi-mi place să te văd mergînd şi venind cu mine în tabără, căci n’am găsit nimic rău în tine, dela venirea ta la mine pînă în ziua de azi; dar nu eşti pe placul domnitorilor.
1Sam	29	7	Întoarce-te dar şi mergi în pace, ca să nu faci nimic neplăcut înaintea domnitorilor Filistenilor.“
1Sam	29	8	David a zis lui Achiş: „Dar ce am făcut, şi cei ai găsit în robul tău, de cînd sînt la tine pînă în ziua de azi, ca să nu merg să lupt împotriva vrăjmaşilor domnului meu, împăratul?“
1Sam	29	9	Achiş a răspuns lui David: „Ştiu că eşti plăcut înaintea mea ca un înger al lui Dumnezeu; dar domnitorii Filistenilor au zis: „Să nu se suie cu noi la luptă.“
1Sam	29	10	Astfel, scoală-te dis de dimineaţă, tu şi slujitorii stăpînului tău, cari au venit cu tine; sculaţi-vă dis de dimineaţă, şi plecaţi de îndată ce se va lumina.“
1Sam	29	11	David şi oamenii lui s’au sculat de noapte de tot, ca să plece dimineaţa, şi să se întoarcă în ţara Filistenilor. Şi Filistenii s’au suit la Izreel.
------------------------1 Samuel, capitolul 30
1Sam	30	1	Cînd a ajuns David cu oamenii lui a treia zi la Ţiclag, Amaleciţii năvăliseră în partea de miazăzi şi în Ţiclag. Ei nimiciseră şi arseseră Ţiclagul,
1Sam	30	2	după ce luaseră prinşi pe femei şi pe tot cei ce se aflau acolo, mici şi mari. Nu omorîseră pe nimeni, dar luaseră totul şi plecaseră.
1Sam	30	3	David şi oamenii lui au ajuns în cetate, şi iată că era arsă; şi nevestele, fiii şi fiicele lor, fuseseră luate prinse.
1Sam	30	4	Atunci David şi poporul care era cu el au ridicat glasul, şi au plîns pînă n’au mai putut plînge.
1Sam	30	5	Cele două neveste ale lui David: Ahinoam din Izreel, şi Abigail din Carmel, nevasta lui Nabal, fuseseră luate şi ele.
1Sam	30	6	David a fost în mare strîmtroare, căci poporul vorbea să-l ucidă cu pietre, pentru că toţi erau amărîţi în suflet, fiecare din pricina fiilor şi fetelor lui. Dar David s’a îmbărbătat, sprijinindu-se pe Domnul, Dumnezeul lui.
1Sam	30	7	El a zis preotului Abiatar, fiul lui Ahimelec: „Adu-mi efodul!“ Abiatar a adus efodul la David.
1Sam	30	8	Şi David a întrebat pe Domnul: „Să urmăresc oastea aceasta? O voi ajunge?“ Domnul i-a răspuns: „Urmăreşte-o, căci o vei ajunge şi vei izbăvi totul.“
1Sam	30	9	Şi David a pornit, el şi cei şase sute de oameni cari erau cu el. Au ajuns la pîrîul Besor, unde s’au oprit cei ce rămîneau la coadă.
1Sam	30	10	David i-a urmărit mai departe, cu patru sute de oameni; dar două sute de oameni s’au oprit, fiind prea obosiţi ca să mai treacă pîrîul Besor.
1Sam	30	11	Pe cîmp au dat peste un om Egiptean, pe care l-au adus la David. I-au dat să mănînce pîne şi să bea apă,
1Sam	30	12	şi i-au mai dat şi o legătură de smochine şi două legături de stafide. După ce a mîncat, i-au venit iarăş puterile, căci nu mîncase şi nu băuse apă de trei zile şi trei nopţi.
1Sam	30	13	David i-a zis: „Al cui eşti, şi de unde eşti?“ El a răspuns: „Sînt un băiat egiptean, în slujba unui Amalecit, şi de trei zile stăpînul meu m’a părăsit pentrucă eram bolnav.
1Sam	30	14	Am năvălit în partea de miazăzi a Cheretiţilor, pe ţinutul lui Iuda şi la miazăzi de Caleb, şi am ars Ţiclagul.“
1Sam	30	15	David i-a zis: „Vrei să mă duci la oastea aceasta?“ Şi el a zis: „Jură-mi pe Numele lui Dumnezeu că nu mă vei omorî şi nu mă vei da pe mîna stăpînului meu, şi te voi pogorî la oastea aceasta.“
1Sam	30	16	El i-a slujit astfel de călăuză. Şi Amaleciţii erau risipiţi pe tot ţinutul, mîncînd, bînd şi jucînd, de bucuria prăzii celei mari pe care o luaseră din ţara Filistenilor şi din ţara lui Iuda.
1Sam	30	17	David i-a bătut din zorii zilei pînă a doua zi seara, şi n’a scăpat niciunul din ei, afară de patru sute de tineri, cari au încălecat pe cămile şi au fugit.
1Sam	30	18	David a scăpat astfel tot ce luaseră Amaleciţii, şi a scăpat şi pe cele două neveste ale lui.
1Sam	30	19	Nu le-a lipsit nimeni, dela mic pînă la mare, nici fiu, nici fiică, nici un lucru din pradă, nimic din ce li se luase: David a adus înpoi totul.
1Sam	30	20	Şi David a luat toate oile şi toţi boii; şi cei ce mînau turma aceasta şi mergeau în fruntea ei, ziceau: „Aceasta este prada lui David!“
1Sam	30	21	David a ajuns la cei două sute de oameni cari fuseseră prea obosiţi ca să mai meargă după el şi pe cari-i lăsase la pîrîul Besor. Ei au ieşit înaintea lui David şi înaintea poporului care era cu el. David s’a apropiat de ei, şi i-a întrebat de sănătate.
1Sam	30	22	Toţi oamenii răi şi de nimic dintre cei ce merseseră cu David au luat cuvîntul şi au zis: „Fiindcă n’au venit cu noi, să nu le dăm nimic din prada pe care am scăpat-o, ci doar să-şi ia fiecare nevasta şi copiii, şi să plece.“
1Sam	30	23	Dar David a zis: „Să nu faceţi aşa, fraţilor, cu ce ne-a dat Domnul; căci El ne-a păzit şi a dat în mînile noastre ceata care venise împotriva noastră.
1Sam	30	24	Şi cine v’ar asculta în privinţa aceasta? Partea trebuie să fie aceeaş atît pentru cel ce s’a pogorît pe cîmpul de bătaie cît şi pentru cel ce a rămas la calabalîcuri; s’o împartă deopotrivă.
1Sam	30	25	Lucrul acesta a rămas de atunci şi pînă în ziua de azi o lege şi un obicei în Israel.
1Sam	30	26	Cînd s’a întors la Ţiclag, David a trimes o parte din pradă bătrînilor lui Iuda, prietenilor săi, spunîndu-le aceste cuvinte: „Iată darul pe care vi-l fac din prada luată dela vrăjmaşii Domnului!“
1Sam	30	27	A trimes celor din Betel, celor din Ramot dela miază zi, celor din Iatir,
1Sam	30	28	celor din Aroer, celor din Sifmot, celor din Eştemoa,
1Sam	30	29	celor din Racal, celor din cetăţile Ierahmeeliţilor, celor din cetăţile Cheniţilor,
1Sam	30	30	celor din Horma, celor din Cor-Aşan, celor din Atac,
1Sam	30	31	celor din Hebron, şi în toate locurile pe cari le străbătuse David cu oamenii lui.
------------------------1 Samuel, capitolul 31
1Sam	31	1	Filistenii s’au luptat cu Israel, şi bărbaţii lui Israel au luat-o la fugă dinaintea Filistenilor, şi au căzut ucişi pe muntele Ghilboa.
1Sam	31	2	Filistenii au urmărit pe Saul şi pe fiii lui, şi au ucis pe Ionatan, Abinadab şi Malchişua, fiii lui Saul.
1Sam	31	3	Saul a fost prins în toiul luptei; arcaşii l-au ajuns şi l-au rănit greu.
1Sam	31	4	Saul a zis atunci celui ce-i ducea armele: „Scoate-ţi sabia, şi străpunge-mă, ca nu cumva aceşti netăiaţi împrejur să vină să mă străpungă şi să-şi bată joc de mine.“ Cel ce-i ducea armele n’a voit, căci îi era teamă. Şi Saul şi-a luat sabia, şi s’a aruncat în ea.
1Sam	31	5	Cel ce ducea armele lui Saul, văzîndu-l mort, s’a aruncat şi el în sabia lui, şi a murit împreună cu el.
1Sam	31	6	Astfel au perit în acelaş timp şi în aceeaş zi, Saul şi cei trei fii ai lui, cel ce-i purta armele, şi toţi oamenii lui.
1Sam	31	7	Cei din Israel, cari erau dincolo de vale şi dincolo de Iordan, văzînd că oamenii lui Israel fugeau şi că Saul şi fiii lui muriseră, şi-au părăsit cetăţile şi au luat-o şi ei la fugă. Şi Filistenii au venit şi s’au aşezat în ele.
1Sam	31	8	A doua zi, Filistenii au venit să desbrace pe cei morţi, şi au găsit pe Saul şi pe cei trei fii ai lui căzuţi pe muntele Ghilboa.
1Sam	31	9	Au tăiat capul lui Saul, şi i-au luat armele. Apoi au trimes să dea de veste prin toată ţara Filistenilor în casele idolilor lor şi în popor.
1Sam	31	10	Au pus armele lui Saul în casa Astarteelor, şi i-au atîrnat trupul pe zidurile Bet-Şanului.
1Sam	31	11	Cînd au auzit locuitorii Iabesului din Galaad ce au făcut Filistenii lui Saul,
1Sam	31	12	toţi vitejii s’au sculat, au mers toată noaptea şi au luat de pe zidurile Bet-Şanului trupul lui Saul şi trupurile fiilor lui. Apoi s’au întors la Iabes, unde le-au ars;
1Sam	31	13	le-au luat oasele, şi le-au îngropat subt stejarul din Iabes. Şi au postit şapte zile.
------------------------2 Samuel, capitolul 1
2Sam	1	1	După moartea lui Saul, David, dupăce bătuse pe Amaleciţi, se întorsese de două zile la Ţiclag.
2Sam	1	2	A treia zi, a venit un om din tabăra lui Saul, cu hainele sfîşiate şi cu capul presărat cu ţărînă. Cînd a ajuns în faţa lui David, s’a aruncat cu faţa la pămînt, şi s’a închinat.
2Sam	1	3	David i-a zis: „De unde vii?“ Şi el i-a răspuns: „Am scăpat din tabăra lui Israel.“
2Sam	1	4	David i-a zis: „Spune-mi ce s’a întîmplat?“ Şi el a răspuns: „Poporul a fugit de pe cîmpul de bătaie, şi un mare număr de oameni au căzut şi au perit; chiar şi Saul şi fiul său Ionatan, au murit.“
2Sam	1	5	David a zis tînărului care-i aducea aceste veşti: „De unde ştii că Saul şi fiul său Ionatan au murit?“
2Sam	1	6	Şi tînărul care-i aducea aceste veşti, a răspuns: „Am venit din întîmplare pe muntele Ghilboa; şi Saul sta rezămat în suliţa lui, şi carăle şi călăreţii erau aproape să-l ajungă.
2Sam	1	7	Întorcîndu-se, m’a văzut şi m’a chemat. Eu am zis: «Iată-mă!»
2Sam	1	8	Şi el mi-a zis: «Cine eşti?» I-am răspuns: «Eu sînt Amalecit.»
2Sam	1	9	Şi a zis: «Apropie-te dar, şi omoară-mă; căci m’a apucat ameţeala, măcar că sînt încă plin de viaţă.»
2Sam	1	10	M’am apropiat de el, şi l-am omorît, ştiind bine că n’avea să mai rămînă cu viaţă în urma înfrîngerii. Am luat cununa împărătească de pe capul lui şi brăţara pe care o avea la braţ, şi le-am adus aici domnului meu.“
2Sam	1	11	David şi-a apucat hainele şi le-a sfîşiat, şi toţi oamenii cari erau lîngă el au făcut acelaş lucru.
2Sam	1	12	Au jălit, au plîns şi au postit pînă seara, de durere pentru Saul, pentru fiul său Ionatan, pentru poporul Domnului, fiindcă fuseseră tăiaţi cu sabia.
2Sam	1	13	David a zis tînărului care-i adusese aceste veşti: „De unde eşti?“ Şi el a răspuns: „Sînt fiul unui străin, unui Amalecit.“
2Sam	1	14	David i-a zis: „Cum nu ţi-a fost frică să pui mîna pe unsul Domnului şi să-l omori?“
2Sam	1	15	Şi David a chemat pe unul din oamenii lui, şi a zis: „Apropie-te, şi omoară-l!“ Omul acela a lovit pe Amalecit, care a murit.
2Sam	1	16	Şi David i-a zis: „Sîngele tău să cadă asupra capului tău, căci gura ta a mărturisit împotriva ta, fiindcă ai zis: «Am omorît pe unsul Domnului!“
2Sam	1	17	Iată cîntarea de jale pe care a alcătuit-o David pentru Saul şi fiul său Ionatan,
2Sam	1	18	şi pe care a poruncit s’o înveţe copiii lui Iuda. Este numită cîntarea arcului şi se află scrisă în Cartea Dreptului.
2Sam	1	19	„Fala ta, Israele, zace ucisă pe dealurile tale!Cum au căzut vitejii!
2Sam	1	20	Nu spuneţi lucrul acesta în Gat, nu răspîndiţi vestea aceasta în uliţele Ascalonului,ca să nu se bucure fetele Filistenilor, ca să nu se laude fetelor celor netăiaţi împrejur.
2Sam	1	21	Munţi din Ghilboa! Nici rouă, nici ploaie să nu cadă pe voi!Să nu fie pe voi nici cîmpii cari să dea pîrgă pentru darurile de mîncare!Căci acolo au fost aruncate scuturile vitejilor,scutul lui Saul, ca şi cînd n’ar fi fost uns cu untdelemn.
2Sam	1	22	Dela sîngele celor răniţi,dela grăsimea celor mai voinici,arcul lui Ionatan nu da înapoi niciodată,şi sabia lui Saul nu se învîrtea niciodată în vînt.
2Sam	1	23	Saul şi Ionatan, cari s’au plăcut şi s’au iubit în timpul vieţii lor,n’au fost despărţiţi nici la moarte;erau mai uşori decît vulturii,mai tari decît leii.
2Sam	1	24	Fiicele lui Israel! plîngeţi pe Saul, care vă îmbrăca în stacojiu şi alte podoabe,care vă punea găteli de aur pe hainele voastre!
2Sam	1	25	Cum au căzut vitejii în mijlocul luptei!Cum a murit Ionatan pe dealurile tale!
2Sam	1	26	Mă doare după tine, frate Ionatane!Tu erai plăcerea mea;dragostea ta pentru mine era minunată:mai pe sus de dragostea femeiască.
2Sam	1	27	Cum au căzut vitejii!Cum li s’au perdut armele!“
------------------------2 Samuel, capitolul 2
2Sam	2	1	După aceea, David a întrebat pe Domnul: „Să mă sui în vreuna din cetăţile lui Iuda?“ Domnul i-a răspuns: „Suie-te“. David a zis: „Unde să mă sui?“ Şi Domnul a răsuns: „La Hebron“.
2Sam	2	2	David s’a suit acolo, cu cele două neveste ale sale: Ahinoam din Izreel, şi Abigail din Carmel, nevasta lui Nabal.
2Sam	2	3	David a luat cu el şi pe oamenii cari erau la el, pe fiecare cu casa lui; şi au locuit în cetăţile Hebronului.
2Sam	2	4	Bărbaţii lui Iuda au venit, şi au uns acolo pe David ca împărat peste casa lui Iuda.Au dat de ştire lui David că oamenii din Iabesul Galaadului au îngropat pe Saul.
2Sam	2	5	David a trimes nişte soli oamenilor din Iabesul Galaadului, să le spună: „Binecuvîntaţi să fiţi de Domnul, fiindcă aţi arătat astfel bunăvoinţă faţă de Saul, stăpînul vostru, şi l-aţi îngropat!
2Sam	2	6	Şi acum, Domnul să vă arate bunătate şi credincioşie! Vă voi face şi eu bine, pentrucă v’aţi purtat astfel.
2Sam	2	7	Să vi se întărească mînile, şi fiţi viteji; căci stăpînul vostru Saul a murit, şi pe mine m’a uns casa lui Iuda împărat peste ea“.
2Sam	2	8	Însă Abner, fiul lui Ner, căpetenia oştirii lui Saul, a luat pe Iş-Boşet, fiul lui Saul, şi l-a trecut la Mahanaim.
2Sam	2	9	L-a pus împărat peste Galaad, peste Gheşuriţi, peste Izreel, peste Efraim, peste Beniamin, peste tot Israelul.
2Sam	2	10	Iş-Boşet, fiul lui Saul, era în vîrstă de patruzeci de ani, cînd s’a făcut împărat al lui Israel, şi a domnit doi ani. Numai casa lui Iuda a rămas lipită de David.
2Sam	2	11	Timpul cît a domnit David la Hebron peste casa lui Iuda a fost de şapte ani şi şase luni.
2Sam	2	12	Abner, fiul lui Ner, şi oamenii lui Iş-Boşet, fiul lui Saul, au ieşit din Mahanaim ca să meargă asupra Gabaonului.
2Sam	2	13	Ioab, fiul Ţeruiei, şi oamenii lui David, au pornit şi ei. S’au întîlnit la iazul din Gabaon, şi s’au oprit unii dincoace de iaz, şi ceilalţi dincolo.
2Sam	2	14	Abner a zis lui Ioab: „Să se scoale tinerii aceştia, şi să se bată înaintea noastră!“ Ioab a răspuns: „Să se scoale!“
2Sam	2	15	S’au sculat şi au înaintat în acelaş număr, doisprezece din Beniamin, pentru Iş-Boşet, fiul lui Saul; şi doisprezece inşi ai lui David.
2Sam	2	16	Fiecare, apucînd pe protivnicul lui de cap, i-a împlîntat sabia în coastă, şi au căzut toţi deodată. Şi locul acela de lîngă Gabaon, s’a numit Helcat-Haţurim {Sau Locul Săbiilor}.
2Sam	2	17	În ziua aceea a fost o luptă foarte aprigă, în care Abner şi bărbaţii lui Israel au fost bătuţi de oamenii lui David.
2Sam	2	18	Acolo se aflau cei trei fii ai Ţeruiei: Ioab, Abişai şi Asael. Asael era iute de picioare, ca o căprioară de cîmp:
2Sam	2	19	el a urmărit pe Abner, fără să se abată la dreapta sau la stînga.
2Sam	2	20	Abner s’a uitat înapoi, şi a zis: „Tu eşti Asael?“ Şi el a răspuns: „Eu“.
2Sam	2	21	Abner i-a zis: „Abate-te la dreapta sau la stînga, pune mîna pe unul din tinerii aceştia, şi ia-i armele.“ Dar Asael n’a vrut să se abată dindărătul lui.
2Sam	2	22	Abner a zis iarăş lui Asael: „Abate-te dinapoia mea; pentruce să te lovesc şi să te trîntesc la pămînt? Cum voi ridica apoi faţa înaintea fratelui tău Ioab?“
2Sam	2	23	Şi Asael n’a vrut să se abată. Atunci Abner l-a lovit în pîntece cu capătul de jos al suliţei, şi suliţa a ieşit pe dinapoi. A căzut şi a murit pe loc. Toţi cei ce ajungeau în locul unde căzuse Asael mort, se opreau,
2Sam	2	24	Ioab şi Abişai au urmărit pe Abner. Şi la asfinţitul soarelui, au ajuns la coasta Ama, care este în dreptul Ghiahului, pe drumul care duce în pustia Gabaonului.
2Sam	2	25	Fiii lui Beniamin s’au adunat în urma lui Abner, au făcut o ceată, şi s’au oprit pe vîrful unui deal.
2Sam	2	26	Abner a chemat pe Ioab, şi a zis: „Oare mereu are să sfîşie sabia? Nu ştii că la sfîrşit va fi amar? Pînă cînd vei pregeta să spui poporului să nu mai urmărească pe fraţii lui?“
2Sam	2	27	Ioab a răspuns: „Viu este Dumnezeu că, dacă n’ai fi vorbit, poporul n’ar fi încetat pînă mîne dimineaţă să urmărească pe fraţii lui.“
2Sam	2	28	Şi Ioab a sunat din trîmbiţă, şi tot poporul s’a oprit; n’au mai urmărit pe Israel şi nici nu s’au mai bătut.
2Sam	2	29	Abner şi oamenii lui au mers toată noaptea în cîmpie; au trecut Iordanul, au străbătut în întregime Bitronul, şi au ajuns la Mahanaim.
2Sam	2	30	Ioab s’a întors dela urmărirea lui Abner, şi a adunat tot poporul: lipseau nouăsprezece inşi din oamenii lui David şi Asael.
2Sam	2	31	Dar oamenii lui David omorîseră treisute şasezeci de inşi din bărbaţii lui Beniamin şi ai lui Abner.
2Sam	2	32	Au luat pe Asael, şi l-au îngropat în mormîntul tatălui său la Betleem. Ioab şi oamenii lui au mers toată noaptea, şi li s’au revărsat zorile în Hebron.
------------------------2 Samuel, capitolul 3
2Sam	3	1	Războiul a ţinut mult între casa lui Saul şi casa lui David. David era tot mai tare, şi casa lui Saul mergea slăbind.
2Sam	3	2	Lui David i s’au născut fii la Hebron. Întîiul lui născut a fost Amnon, din Ahinoam din Izreel;
2Sam	3	3	al doilea, Chileab, din Abigail din Carmel, nevasta lui Nabal; al treilea, Absalom, fiul Maachei, fata lui Talmai, împăratul Gheşurului;
2Sam	3	4	al patrulea, Adonia, fiul Hagitei; al cincilea, Şefatia, fiul Abitalei;
2Sam	3	5	şi al şaselea, Itream, din Egla, nevasta lui David. Aceştia i s’au născut lui David la Hebron.
2Sam	3	6	În timpul războiului dintre casa lui Saul şi casa lui David, Abner a ţinut cu tărie la casa lui Saul.
2Sam	3	7	Dar Saul avusese o ţiitoare, numită Riţpa, fata lui Aiia. Şi Iş-Boşet a zis lui Abner: „Pentruce ai intrat la ţiitoarea tatălui meu?“
2Sam	3	8	Abner s’a mîniat foarte rău de cuvintele lui Iş-Boşet, şi a răspuns: „Oare cap de cîne sînt eu, şi ţin cu Iuda? Eu dau astăzi dovadă de bunăvoinţă faţă de casa tatălui tău Saul, faţă de fraţii şi prietenii lui, nu te-am dat în mînile lui David, şi astăzi îmi bagi vină pentru un păcat făcut cu femeia aceasta?
2Sam	3	9	Dumnezeu să pedepsească cu toată asprimea pe Abner, dacă nu voi face cum a jurat Domnul lui David,
2Sam	3	10	cînd i-a spus că împăraţia va fi luată dela casa lui Saul, şi că scaunul de domnie al lui David va fi ridicat peste Israel şi peste Iuda, dela Dan pînă la Beer-Şeba“.
2Sam	3	11	Iş-Boşet n’a îndrăznit să mai răspundă o vorbă lui Abner, pentrucă se temea de el.
2Sam	3	12	Abner a trimes soli la David, să-i spună din partea lui: „A cui este ţara? Fă legămînt cu mine, şi mîna mea te va ajuta să întorci la tine pe tot Israelul“.
2Sam	3	13	El a răspuns: „Bine! voi face legămînt cu tine, dar îţi cer un lucru: să nu-mi vezi faţa decît dacă-mi vei aduce mai întîi pe Mical, fata lui Saul cînd vei veni la mine“.
2Sam	3	14	Şi David a trimes soli lui Iş-Boşet, fiul lui Saul, să-i spună: „Dă-mi pe nevastă-mea Mical, cu care m’am logodit pentru o sută de prepuţuri dela Filisteni“.
2Sam	3	15	Iş-Boşet a trimes s’o ia dela bărbatul ei Paltiel, fiul lui Laiş.
2Sam	3	16	Şi bărbatul ei a mers după ea plîngînd pînă la Bahurim. Atunci Abner i-a zis: „Pleacă, şi întoarce-te!“ Şi el s’a întors.
2Sam	3	17	Abner a stat de vorbă cu bătrînii lui Israel, şi le-a zis: „Odinioară voi doreaţi să aveţi împărat pe David;
2Sam	3	18	puneţi-l acum, căci Domnul a zis despre el: «Prin robul Meu David voi izbăvi pe poporul Meu Israel din mîna Filistenilor şi din mîna tuturor vrăjmaşilor lui.“
2Sam	3	19	Abner a vorbit şi lui Beniamin, şi s’a dus să spună în auzul lui David la Hebron ce hotărîse Israel şi toată casa lui Beniamin.
2Sam	3	20	A ajuns la David în Hebron, însoţit de douăzeci de oameni; şi David a dat un ospăţ în cinstea lui Abner şi acelor cari erau cu el.
2Sam	3	21	Abner a zis lui David: „Mă voi scula, şi voi pleca să strîng tot Israelul la domnul meu împăratul, ca să facă legămînt cu tine, şi să domneşti în totul după dorinţa ta“. David a dat drumul lui Abner, care a plecat în pace.
2Sam	3	22	Ioab şi oamenii lui David s’au întors dela urmărirea unei cete, şi au adus cu ei o mare pradă. Abner nu mai era la David în Hebron, căci David îi dăduse drumul, şi plecase în pace.
2Sam	3	23	Cînd a venit Ioab cu toată ceata lui, i s’a spus: „Abner, fiul lui Ner, a venit la împărat, care i-a dat drumul, şi s’a dus în pace“.
2Sam	3	24	Ioab s’a dus la împărat, şi a zis: „Ce ai făcut? Abner a venit la tine; pentruce i-ai dat drumul şi l-ai lăsat să plece?
2Sam	3	25	Tu cunoşti pe Abner, fiul lui Ner! A venit să te înşele, ca să-ţi pîndească paşii, şi să ştie tot ce faci.“
2Sam	3	26	Şi Ioab, dupăce a plecat dela David, a trimes pe urmele lui Abner nişte soli cari l-au adus înapoi dela fîntîna fără apă Sira: David nu ştia nimic.
2Sam	3	27	Cînd s’a întors Abner la Hebron, Ioab l-a tras deoparte în mijlocul porţii, ca să-i vorbească în taină, şi l-a lovit acolo în pîntece şi l-a omorît, ca să răzbune moartea fratelui său Asael.
2Sam	3	28	David a aflat apoi, şi a zis: „Nevinovat sînt eu şi împărăţia mea pe vecie, înaintea Domnului, de sîngele lui Abner, fiul lui Ner.
2Sam	3	29	Sîngele acesta să cadă asupra lui Ioab şi asupra întregei case a tatălui său! Totdeauna să fie în casa lui Ioab cineva, atins de o scurgere de sămînţă sau de lepră, sau care să se razime în cîrjă, sau să cadă ucis de sabie, sau să ducă lipsă de pîne!“
2Sam	3	30	Astfel Ioab şi fratele său Abişai, au omorît pe Abner, pentrucă omorîse pe fratele lor Asael în lupta dela Gabaon.
2Sam	3	31	David a zis lui Ioab şi întregului popor care era cu el: „Rupeţi-vă hainele, încingeţi-vă cu saci, şi bociţi-vă înaintea lui Abner!“ Şi împăratul David mergea în urma sicriului.
2Sam	3	32	Au îngropat pe Abner la Hebron. Împăratul a ridicat glasul, şi a plîns la mormîntul lui Abner, şi tot poporul plîngea.
2Sam	3	33	Împăratul a făcut următoarea cîntare de jale pentru Abner, şi a zis:„Să moară Abner cum moare un mişel?
2Sam	3	34	N’aveai nici mînile legate,Nici picioarele puse în lanţuriAi căzut cum cade cineva înaintea celor răi!“Şi tot poporul a plîns şi mai mult după Abner.
2Sam	3	35	Tot poporul s’a apropiat de David ca să-l facă să mănînce ceva, cît era încă ziuă; dar David a jurat, zicînd: „Să mă pedepsească Dumnezeu cu toată asprimea, dacă voi gusta pîne sau alt ceva înainte de apusul soarelui!“
2Sam	3	36	Lucrul acesta a fost cunoscut şi plăcut la tot poporul; toţi au găsit că era bine ce făcuse împăratul.
2Sam	3	37	Tot poporul şi tot Israelul au înţeles în ziua aceea că Abner, fiul lui Ner, nu fusese ucis din porunca împăratului.
2Sam	3	38	Împăratul a zis slujitorilor săi: „Nu ştiţi că o căpetenie, un om mare, a căzut astăzi în Israel?
2Sam	3	39	Eu sînt încă slab, măcar că am primit ungerea împărătească; şi oamenii aceştia, fiii Ţeruiei, sînt prea puternici pentru mine. Domnul să răsplătească după răutatea lui celui ce a făcut răul!“
------------------------2 Samuel, capitolul 4
2Sam	4	1	Cînd a auzit fiul lui Saul că Abner a murit la Hebron, mînile i-au rămas fără putere, şi tot Israelul s’a spăimîntat.
2Sam	4	2	Fiul lui Saul avea doi capi peste cetele de război, dintre cari unul se numea Baana iar altul Recab; erau fiii lui Rimon din Beerot, dintre fiii lui Beniamin. – Căci Beerot era privit ca făcînd parte din Beniamin,
2Sam	4	3	şi Beerotiţii fugiseră la Ghitaim, unde au locuit pînă în ziua de azi.
2Sam	4	4	Ionatan, fiul lui Saul, avea un fiu olog de picioare, şi în vîrstă de cinci ani, cînd a venit din Izreel vestea morţii lui Saul şi a lui Ionatan; doica lui l-a luat şi a fugit, şi fiindcă se grăbea să fugă, a căzut şi a rămas olog; numele lui era Mefiboşet.
2Sam	4	5	Şi fiii lui Rimon din Beerot, Recab şi Baana, s’au dus în timpul zădufului zilei în casa lui Iş-Boşet, care îşi făcea somnul de amează.
2Sam	4	6	Au pătruns pînă în mijlocul casei, dîndu-se drept negustori de grîu, şi l-au lovit în pîntece; apoi Recab şi Baana, fratele său, au scăpat.
2Sam	4	7	Au intrat în casă, pe cînd el era culcat pe pat în odaia lui de dormit, l-au lovit, l-au omorît, şi i-au tăiat capul. I-au luat capul, şi au mers toată noaptea prin cîmpie.
2Sam	4	8	Au adus capul lui Iş-Boşet la David în Hebron, şi au zis împăratului: „Iată capul lui Iş-Boşet, fiul lui Saul, vrăjmaşul tău, care voia să-ţi ia viaţa; Domnul răzbună azi pe împărat, domnul meu, împotriva lui Saul şi împotriva neamului lui.“
2Sam	4	9	David a răspuns lui Recab şi lui Baana, fratele său, fiii lui Rimon din Beerot: „Viu este Domnul care m’a izbăvit din orice primejdie,
2Sam	4	10	că pe cel ce a venit să-mi spună: «Iată, Saul a murit», şi care credea că-mi aduce o veste bună, l-am prins şi l-am omorît la Ţiclag, ca să-l răsplătesc pentru ştirea lui;
2Sam	4	11	şi cînd nişte răi au ucis pe un om nevinovat în casa lui şi în patul lui, cu cît mai mult îi voi cere sîngele din mînile voastre şi vă voi nimici de pe pămînt.“
2Sam	4	12	Şi David a poruncit oamenilor lui să-i omoare; le-au tăiat mînile şi picioarele, şi i-au spînzurat la marginea iazului din Hebron. Au luat apoi capul lui Iş-Boşet, şi l-au îngropat în mormîntul lui Abner la Hebron.
------------------------2 Samuel, capitolul 5
2Sam	5	1	Toate seminţiile lui Israel au venit la David, în Hebron, şi au zis: „Iată că noi sîntem os din oasele tale şi carne din carnea ta.
2Sam	5	2	Chiar odinioară, cînd Saul era împăratul nostru, tu povăţuiai şi strîngeai pe Israel. Domnul ţi-a zis: «Tu vei paşte pe poporul Meu Israel, şi vei fi căpetenia lui Israel.“
2Sam	5	3	Astfel toţi bătrînii lui Israel au venit la împărat în Hebron, şi împăratul David a făcut legămînt cu ei la Hebron, înaintea Domnului. Şi au uns pe David împărat peste Israel.
2Sam	5	4	David era în vîrstă de treizeci de ani cînd s’a făcut împărat, şi a domnit patruzeci de ani.
2Sam	5	5	La Hebron a domnit peste Iuda şapte ani şi şase luni, şi la Ierusalim a domnit treizeci şi trei de ani peste tot Israelul şi Iuda.
2Sam	5	6	Împăratul a mers cu oamenii lui asupra Ierusalimului împotriva Iebusiţilor, locuitorii ţării. Ei au zis lui David: „Să nu intri aici, căci şi orbii şi ologii ţi se vor împotrivi! prin aceasta voiau să spună că David nu va intra cu niciun chip aici.
2Sam	5	7	Dar David a pus mîna pe cetăţuia Sionului: aceasta este cetatea lui David.
2Sam	5	8	David zisese în ziua aceea: «Oricine va bate pe Iebusiţi, să arunce în canal pe şchiopii şi pe orbii aceia cari sînt vrăjmaşii lui David». –De aceea se zice: „Orbul şi şchiopul să nu intre în casa Domnului.“
2Sam	5	9	David s’a aşezat în cetăţuie, pe care a numit-o cetatea lui David. A făcut întărituri de jur împrejur, în afară şi înlăuntrul lui Milo {Sau Cetăţuie}.
2Sam	5	10	David ajungea tot mai mare, şi Domnul, Dumnezeul oştirilor, era cu el.
2Sam	5	11	Hiram, împăratul Tirului, a trimes soli lui David, şi lemn de cedru şi tîmplari şi cioplitori de piatră, cari au zidit o casă lui David.
2Sam	5	12	David a cunoscut că domnul îl întărea ca împărat al lui Israel, şi că-i ridica împăraţia din pricina poporului Său Israel.
2Sam	5	13	David şi-a mai luat ţiitoare şi neveste din Ierusalim, după ce a venit din Hebron, şi i s’au născut iarăş fii şi fiice.
2Sam	5	14	Iată numele celor ce i s’au născut la Ierusalim: Şamua, Şobab, Natan, Solomon,
2Sam	5	15	Ibhar, Elişua, Nefeg, Iafia,
2Sam	5	16	Elişama, Eliada, şi Elifelet.
2Sam	5	17	Filistenii au aflat că David fusese uns împărat peste Israel, şi s’au suit toţi să-l caute. David, căruia i s’a dat de ştire, s’a pogorît în cetăţuie.
2Sam	5	18	Filistenii au venit, şi s’au răspîndit în valea Refaim.
2Sam	5	19	David a întrebat pe Domnul: „Să mă sui împotriva Filistenilor? Îi vei da în mînile mele?“ Şi Domnul a zis lui David: „Suie-te, căci voi da pe Filisteni în mînile tale.“
2Sam	5	20	David a venit la Baal-Peraţim, unde i-a bătut. Apoi a zis: „Domnul a risipit pe vrăjmaşii mei dinaintea mea, ca nişte ape cari se rup.“ De aceea s’a dat locului aceluia numele Baal-Peraţim {Sau Şesul rupturii}.
2Sam	5	21	Ei şi-au lăsat idolii acolo şi David şi oamenii lui i-au luat.
2Sam	5	22	Filistenii s’au suit din nou, şi s’au răspîndit în valea Refaim.
2Sam	5	23	David a întrebat pe Domnul. Şi Domnul a zis: „Să nu te sui; ci ia-i pe la spate, şi mergi asupra lor în dreptul duzilor.
2Sam	5	24	Cînd vei auzi un vuiet de paşi în vîrfurile duzilor, atunci să te grăbeşti, căci Domnul merge înaintea ta ca să bată oştirea Filistenilor.“
2Sam	5	25	David a făcut cum îi poruncise Domnul, şi a bătut pe Filisteni dela Gheba pînă la Ghezer.
------------------------2 Samuel, capitolul 6
2Sam	6	1	David a strîns iarăş pe toţi aleşii lui Israel, în număr de treizeci de mii de oameni.
2Sam	6	2	Şi David, cu tot poporul care era cu el, a pornit dela Baale-Iuda, ca să suie de acolo chivotul lui Dumnezeu, înaintea căruia este chemat Numele Domnului oştirilor, care stă între Heruvimi deasupra chivotului.
2Sam	6	3	Au pus chivotul lui Dumnezeu într’un car nou, şi l-au ridicat din casa lui Abinadab, de pe deal; Uza şi Ahio, fiul lui Abinadab, cîrmuiau carul cel nou.
2Sam	6	4	L-au luat dar din casa lui Abinadab de pe deal; Uza mergea alături de chivotul lui Dumnezeu, şi Ahio mergea înaintea chivotului.
2Sam	6	5	David şi toată casa lui Israel cîntau înaintea Domnului cu tot felul de instrumente de lemn de chiparos, cu arfe, cu lăute, cu timpane, cu fluere şi cu ţimbale.
2Sam	6	6	Cînd au ajuns la aria lui Nacon, Uza a întins mîna spre chivotul lui Dumnezeu şi l-a apucat, pentrucă erau să-l răstoarne boii.
2Sam	6	7	Domnul S’a aprins de mînie împotriva lui Uza, şi Dumnezeu l-a lovit pe loc pentru păcatul lui, şi a murit acolo lîngă chivotul lui Dumnezeu.
2Sam	6	8	David s’a întristat că Dumnezeu lovise pe Uza cu o astfel de pedeapsă, rupîndu-l pe loc. Şi locul acesta a fost numit pînă în ziua de azi Pereţ-Uza {Sau Ruperea lui Uza}.
2Sam	6	9	David s’a temut de Domnul în ziua aceea, şi a zis: „Cum să intre chivotul Domnului la mine?“
2Sam	6	10	N’a vrut să aducă chivotul Domnului la el în cetatea lui David, şi l-a dus în casa lui Obed-Edom din Gat.
2Sam	6	11	Chivotul Domnului a rămas trei luni în casa lui Obed-Edom din Gat, şi Domnul a binecuvîntat pe Obed-Edom şi toată casa lui.
2Sam	6	12	Au venit şi au spus împăratului David: „Domnul a binecuvîntat casa lui Obed-Edom şi tot ce avea, din pricina chivotului lui Dumnezeu.“ Atunci David a pornit, şi a suit chivotul lui Dumnezeu din casa lui Obed-Edom în cetatea lui David, în mijlocul veseliei.
2Sam	6	13	Cînd ceice duceau chivotul Domnului au făcut şase paşi, au jertfit un bou şi un viţel gras.
2Sam	6	14	David juca din răsputeri înaintea Domnului, şi era încins cu efodul de in subţire.
2Sam	6	15	Astfel au suit David şi toată casa lui Israel chivotul Domnului, în strigăte de bucurie şi în sunet de trîmbiţe.
2Sam	6	16	Pe cînd chivotul Domnului intra în cetatea lui David, Mical, fata lui Saul, se uita pe fereastră; şi, văzînd pe împăratul David sărind şi jucînd înaintea Domnului, l-a dispreţuit în inima ei.
2Sam	6	17	După ce au adus chivotul Domnului, l-au pus la locul lui în mijlocul cortului pe care-l ridicase David pentru chivot; şi David a adus înaintea Domnului arderi de tot şi jertfe de mulţămire.
2Sam	6	18	Cînd a isprăvit David de adus arderile de tot şi jertfele de mulţămire, a binecuvîntat poporul în Numele Domnului oştirilor.
2Sam	6	19	Apoi a împărţit la tot poporul, la toată mulţimea lui Israel, bărbaţi şi femei, fiecăruia cîte o pîne, o bucată de carne şi o turtă de stafide. Şi tot poporul a plecat, fiecare la casa lui.
2Sam	6	20	David s’a întors să-şi binecuvinteze casa. Mical, fata lui Saul, i-a ieşit înainte, şi a zis: „Cu cîtă cinste s’a purtat azi împăratul lui Israel descoperindu-se înaintea slujnicelor supuşilor lui, cum s’ar descoperi un om de nimic!“
2Sam	6	21	David a răspuns Micalei: „Înaintea Domnului, care m’a ales mai pe sus de tatăl tău şi de toată casa lui, ca să mă pună căpetenie peste poporul Domnului, peste Israel, înaintea Domnului am jucat.
2Sam	6	22	Vreau să mă arăt şi mai de nimic de cît de data asta, şi să mă înjosesc în ochii mei; totuş voi fi în cinste la slujnicele de cari vorbeşti.“
2Sam	6	23	Şi Mical, fata lui Saul, n’a avut copii pînă în ziua morţii ei.
------------------------2 Samuel, capitolul 7
2Sam	7	1	Cînd a locuit împăratul în casa lui, şi cînd i-a dat odihnă Domnul, dupăce l-a izbăvit de toţi vrăjmaşii cari-l înconjurau,
2Sam	7	2	a zis proorocului Natan: „Iată! Eu locuiesc într’o casă de cedru, şi chivotul lui Dumnezeu locuieşte într’un cort.“
2Sam	7	3	Natan a răspuns împăratului: „Du-te şi fă tot ce ai în inimă, căci Domnul este cu tine.“
2Sam	7	4	În noaptea următoare, cuvîntul Domnului a vorbit lui Natan:
2Sam	7	5	„Du-te şi spune robului meu David: «Aşa vorbeşte Domnul: «Oare tu Îmi vei zidi o casă ca să locuiesc în ea?
2Sam	7	6	Dar Eu n’am locuit într’o casă, din ziua cînd am scos pe copiii lui Israel din Egipt pînă în ziua aceasta; ci am călătorit într’un cort drept locuinţă.
2Sam	7	7	Pretutindeni pe unde am mers cu toţi copiii lui Israel, am spus Eu oare vreo vorbă vreuneia din seminţiile lui Israel, căreia îi poruncisem să pască pe poporul Meu Israel, zicînd: «Pentru ce nu-Mi zidiţi o casă de cedru?»
2Sam	7	8	Acum să spui robului Meu David: «Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: «Te-am luat dela păşune, dela oi, ca să fii căpetenie peste poporul Meu, peste Israel;
2Sam	7	9	am fost cu tine pretutindeni pe unde ai mers, am nimicit pe toţi vrăjmaşii tăi dinaintea ta, şi ţi-am făcut numele mare ca numele celor mari de pe pămînt;
2Sam	7	10	am dat un loc poporului Meu, lui Israel, şi l-am sădit ca să locuiască în el, şi să nu mai fie turburat, ca să nu-l mai apese cei răi ca mai înainte.
2Sam	7	11	şi ca pe vremea cînd pusesem judecători peste poporul Meu Israel. Ţi-am dat odihnă izbăvindu-te de toţi vrăjmaşii tăi. Şi Domnul îţi vesteşte că-ţi va zidi o casă.
2Sam	7	12	Cînd ţi se vor împlini zilele şi vei fi culcat cu părinţii tăi, Eu îţi voi ridica un urmaş după tine, care va ieşi din trupul tău, şi-i voi întări împărăţia.
2Sam	7	13	El va zidi Numelui Meu o casă, şi voi întări pe vecie scaunul de domnie al împărăţiei lui.
2Sam	7	14	Eu îi voi fi Tată şi el Îmi va fi fiu. Dacă va face răul, îl voi pedepsi cu o nuia omenească şi cu lovituri omeneşti;
2Sam	7	15	dar harul Meu nu se va depărta dela el, cum l-am depărtat dela Saul, pe care l-am îndepărtat dinaintea ta.
2Sam	7	16	Ci casa ta şi împărăţia ta vor dăinui vecinic înaintea Mea, şi scaunul tău de domnie va fi întărit pe vecie.“
2Sam	7	17	Natan a spus lui David toate aceste cuvinte şi toată vedenia aceasta.
2Sam	7	18	Şi împăratul David s’a dus şi s’a înfăţişat înaintea Domnului, şi a zis: „Cine sînt eu, Doamne Dumnezeule, şi ce este casa mea, de m’ai făcut să ajung unde sînt?
2Sam	7	19	Şi încă atît este puţin înaintea Ta, Doamne Dumnezeule! Tu vorbeşti despre casa robului Tău şi în viitor. Şi binevoieşti să înveţi pe un om cu privire la aceste lucruri, Doamne Dumnezeule!
2Sam	7	20	Ce Ţi-ar putea spune David mai mult? Tu cunoşti pe robul Tău, Doamne Dumnezeule!
2Sam	7	21	După cuvîntul Tău, şi după inima Ta, Tu ai făcut toate aceste lucruri mari, ca să le descoperi robului Tău!
2Sam	7	22	Ce mare eşti Tu, Doamne Dumnezeule! Căci nimeni nu este ca Tine, şi nu este alt Dumnezeu afară de Tine, după tot ce am auzit cu urechile noastre.
2Sam	7	23	Este oare pe pămînt un singur neam care să fie ca poporul Tău, ca Israel, pe care a venit să-l răscumpere Dumnezeu, ca să facă din el poporul Lui, ca să-Şi facă un Nume şi ca să facă pentru el, pentru ţara Ta, minuni şi semne, izgonind dinaintea poporului Tău, pe care l-ai răscumpărat din Egipt, neamuri şi pe dumnezeii lor?
2Sam	7	24	Tu ai întărit pe poporul Tău Israel, ca să fie poporul Tău pe vecie; şi Tu, Doamne, Te-ai făcut Dumnezeul lui.
2Sam	7	25	Acum, Doamne Dumnezeule, fă să rămînă în veci cuvîntul pe care l-ai rostit asupra robului Tău şi asupra casei lui, şi lucrează după cuvîntul Tău.
2Sam	7	26	Slăvit să fie Numele Tău pe vecie, şi să se zică: «Domnul oştirilor este Dumnezeul lui Israel». Şi casa robului Tău David, să rămînă înaintea Ta!»
2Sam	7	27	Căci Tu însuţi, Doamne al oştirilor, Dumnezeul lui Israel, Te-ai descoperit robului Tău, zicînd: «Eu îţi voi întemeia o casă!» De aceea a îndrăznit robul Tău să-Ţi facă această rugăciune.
2Sam	7	28	Acum, Doamne Dumnezeule, Tu eşti Dumnezeu, şi cuvintele Tale sînt adevăr, şi Tu ai vestit harul acesta robului Tău.
2Sam	7	29	Binecuvintează dar casa robului Tău, ca să dăinuiască pe vecie înaintea Ta! Căci Tu, Doamne Dumnezeule, ai vorbit, şi, prin binecuvîntarea Ta, casa robului Tău va fi binecuvîntată pe vecie“.
------------------------2 Samuel, capitolul 8
2Sam	8	1	După aceea, David a bătut pe Filisteni şi i-a smerit, şi a luat din mîna Filistenilor cîrmuirea capitalei lor.
2Sam	8	2	A bătut pe Moabiţi, şi i-a măsurat cu o frînghie, punîndu-i să se culce la pămînt; a măsurat două frînghii ca să-i omoare, şi o frînghie plină, ca să-i lase vii. Şi Moabiţii au fost supuşi lui David, şi i-au plătit un bir.
2Sam	8	3	David a bătut pe Hadadezer {Sau Hadarezer}, fiul lui Rehob, împăratul din Ţoba, cînd s’a dus să-şi aşeze iarăş stăpînirea peste rîul Eufrat.
2Sam	8	4	David i-a luat o mie şapte sute de călăreţi şi douăzeci de mii de pedeştri; a tăiat vinele cailor de trăsură şi n’a păstrat cai decît pentru o sută de cară.
2Sam	8	5	Sirienii din Damasc au venit în ajutorul lui Hadadezer, împăratul din Ţoba, şi David a ucis douăzeci şi două de mii de Sirieni.
2Sam	8	6	David a pus strajă în Siria Damascului. Şi Sirienii au fost supuşi lui David, şi i-au plătit un bir. Domnul ocrotea pe David ori unde se ducea.
2Sam	8	7	Şi David a luat scuturile de aur, pe cari le aveau slujitorii lui Hadadezer, şi le-a adus la Ierusalim.
2Sam	8	8	Împăratul David a mai luat multă aramă din Betah şi din Berotai, cetăţile lui Hadadezer.
2Sam	8	9	Toi, împăratul Hamatului, a auzit că David bătuse toată oştirea lui Hadadezer,
2Sam	8	10	şi a trimes pe fiul său Ioram la împăratul David, ca să-i ureze de bine, şi să-l laude că a pornit lupta împotriva lui Hadadezer şi că l-a bătut. Căci Toi era în război cu Hadadezer. Ioram a adus vase de argint, vase de aur, şi vase de aramă.
2Sam	8	11	Împăratul David le-a închinat Domnului, cum închinase şi argintul şi aurul luat dela toate neamurile pe cari le biruise,
2Sam	8	12	din Siria, din Moab, dela fiii lui Amon, dela Filisteni, dela Amalec, şi din prada dela Hadadezer, fiul lui Rehob, împăratul din Ţoba.
2Sam	8	13	La întoarcerea dela biruinţa lui asupra Sirienilor, David şi-a făcut iarăş un nume, bătînd în Valea Sării optsprezece mii de Edomiţi.
2Sam	8	14	A pus străji în Edom, a pus străji în tot Edomul. Şi tot Edomul a fost supus lui David. Domnul ocrotea pe David pretutindeni pe unde mergea.
2Sam	8	15	David a împărăţit peste Israel, şi făcea judecată şi dreptate la tot poporul lui.
2Sam	8	16	Ioab, fiul Ţeruiei, era mai mare peste oştire; Iosafat, fiul lui Ahilud, era mai mare peste scriitori;
2Sam	8	17	Ţadoc, fiul lui Ahitub, şi Ahimelec, fiul lui Abiatar, erau preoţi; Seraia era logofăt;
2Sam	8	18	Benaia, fiul lui Iehoiada, era căpetenia Cheretiţilor şi a Peletiţilor; şi fiii lui David erau mari dregători.
------------------------2 Samuel, capitolul 9
2Sam	9	1	David a zis: „A mai rămas cineva din casa lui Saul, ca să-i fac bine din pricina lui Ionatan?“
2Sam	9	2	Era un slujitor din casa lui Saul, numit Ţiba, pe care l-au adus la David. Împăratul i-a zis: „Tu eşti Ţiba?“ Şi el a răspuns: „Robul tău, da!“
2Sam	9	3	Împăratul a zis: „Nu mai este nimeni din casa lui Saul, ca să mă port cu el cu o bunătate ca bunătatea lui Dumnezeu?“ Şi Ţiba a răspuns împăratului: „Mai este un fiu al lui Ionatan, olog de picioare“.
2Sam	9	4	Împăratul a zis: „Unde este?“ Şi Ţiba a răspuns împăratului: „Este în casa lui Machir fiul lui Amiel, la Lodebar“.
2Sam	9	5	Împăratul David l-a trimes să-l ia din casa lui Machir, fiul lui Amiel, din Lodebar.
2Sam	9	6	Şi Mefiboşet, fiul lui Ionatan, fiul lui Saul, a venit la David, a căzut cu faţa la pămînt, şi s’a închinat. David a zis: „Mefiboşet!“ Şi el a răspuns: „Iată robul tău!“
2Sam	9	7	David i-a zis: „Nu te teme, căci vreau să-ţi fac bine din pricina tatălui tău Ionatan. Îţi voi da înapoi toate pămînturile tatălui tău Saul, şi vei mînca totdeauna la masa mea“.
2Sam	9	8	El s’a închinat, şi a zis: „Cine este robul tău, ca să te uiţi la un cîne mort ca mine?“
2Sam	9	9	Împăratul a chemat pe Ţiba, slujbaşul lui Saul, şi i-a zis: „Dau fiului stăpînului tău tot ce era al lui Saul şi tot ce avea toată casa lui.
2Sam	9	10	Tu să lucrezi pămînturile pentru el, tu, fiii tăi, şi robii tăi, şi să strîngi rodurile, ca fiul stăpînului tău să aibă pîne de mîncare; şi Mefiboşet, fiul stăpînului tău, va mînca totdeauna la masa mea“. Şi Ţiba avea cincisprezece fii şi douăzeci de robi.
2Sam	9	11	El a zis împăratului: „Robul tău va face tot ce porunceşte împăratul, domnul meu, robului său“. Şi Mefiboşet a mîncat la masa lui David, ca unul din fiii împăratului.
2Sam	9	12	Mefiboşet avea un fiu mic, numit Mica, şi toţi ceice locuiau în casa lui Ţiba erau robii lui Mefiboşet.
2Sam	9	13	Mefiboşet locuia la Ierusalim, căci mînca totdeauna la masa împăratului. El era olog de amîndouă picioarele.
------------------------2 Samuel, capitolul 10
2Sam	10	1	După aceea, împăratul fiilor lui Amon a murit, şi în locul lui a domnit fiul său Hanun.
2Sam	10	2	David a zis: „Voi arăta bunăvoinţă lui Hanun, fiul lui Nahaş, cum a arătat şi tatăl lui faţă de mine“. Şi David a trimes pe slujitorii săi să-l mîngîie pentru moartea tatălui său. Cînd au ajuns slujitorii lui David în ţara fiilor lui Amon,
2Sam	10	3	căpeteniile fiilor lui Amon au zis stăpînului lor Hanun: „Crezi că David îţi trimete oameni să te mîngîie, ca să cinstească pe tatăl tău? Ori ca să cunoască şi să cerceteze cetatea, ca s’o nimicească îşi trimete el slujitorii la tine?“
2Sam	10	4	Atunci Hanun a luat pe slujitorii lui David, le-a ras barba pe jumătate, şi le-a tăiat hainele pe jumătate pînă la coapse. Apoi le-a dat drumul.
2Sam	10	5	David, înştiinţat de lucrul acesta, a trimes nişte oameni înaintea lor, căci oamenii aceia erau foarte batjocoriţi; şi împăratul a spus să le spună: „Rămîneţi la Ierihon pînă vă va creşte barba, şi pe urmă să vă întoarceţi.“
2Sam	10	6	Fiii lui Amon, văzînd că se făcuseră urîţi lui David, au tocmit douăzeci de mii de pedeştri dela Sirienii din Bet-Rehob şi dela Sirienii din Ţoba, o mie de oameni dela împăratul din Maaca, şi douăsprezece mii de oameni dela oamenii din Tob.
2Sam	10	7	La auzul acestei veşti, David a trimes împotriva lor pe Ioab şi toată oştirea, numai oameni viteji.
2Sam	10	8	Fiii lui Amon au ieşit, şi s’au aşezat în şiruri de bătaie la intrarea porţii; Sirienii din Ţoba şi din Rehob, şi oamenii din Tob şi din Maaca, erau deoparte în cîmpie.
2Sam	10	9	Ioab a văzut că avea să lupte şi înainte şi înapoi. A ales atunci din toţi aleşii lui Israel o ceată, pe care a aşezat-o împotriva Sirienilor;
2Sam	10	10	şi a pus subt porunca fratelui său Abişai ce mai rămăsese din popor, ca să ţină piept fiilor lui Amon.
2Sam	10	11	El a zis: „Dacă Sirienii vor fi mai tari decît mine, să vii în ajutorul meu; şi dacă fiii lui Amon vor fi mai tari decît tine, voi veni eu să te ajut.
2Sam	10	12	Fii tare, şi să ne arătăm plini de bărbăţie pentru poporul noastru şi pentru cetăţile Dumnezeului nostru; şi Domnul să facă ce va crede!“
2Sam	10	13	Ioab cu poporul lui a înaintat la luptă împotriva Sirienilor, şi ei au luat-o la fugă dinaintea lui.
2Sam	10	14	Şi cînd au văzut fiii lui Amon, că Sirienii o luaseră la fugă, au fugit şi ei dinaintea lui Abişai, şi au intrat în cetate. Ioab a plecat dela fiii lui Amon, şi s’a întors la Ierusalim.
2Sam	10	15	Sirienii, văzînd că fuseseră bătuţi de Israel, şi-au strîns puterile.
2Sam	10	16	Hadarezer a trimes după Sirienii, care erau de cealaltă parte a Rîului; şi au venit la Helam, în frunte cu Şobac, căpetenia oştirii lui Hadarezer.
2Sam	10	17	Au dat de veste lui David care a strîns tot Israelul, a trecut Iordanul, şi a venit la Helam: Sirienii s’au pregătit de au ieşit înaintea lui David, şi au început lupta cu el.
2Sam	10	18	Dar Sirienii au fugit dinaintea lui Israel. Şi David le-a tăiat şapte sute de cai de trăsură şi patruzeci de mii de călăreţi; a lovit şi pe căpetenia oştirii lor Şobac, care a murit pe loc.
2Sam	10	19	Toţi împăraţii supuşi lui Hadarezer, văzîndu-se bătuţi de Israel, au făcut pace cu Israel, şi i s’au supus. Şi Sirienii n’au mai îndrăznit să ajute pe fiii lui Amon.
------------------------2 Samuel, capitolul 11
2Sam	11	1	În anul următor, pe vremea cînd porneau împăraţii la război, David a trimes pe Ioab, cu slujitorii lui şi tot Israelul, să pustiască ţara lui Amon şi să împresoare Raba. Dar David a rămas la Ierusalim.
2Sam	11	2	Într’o după amiază spre seară, David s’a sculat de pe pat; şi pe cînd se plimba pe acoperişul casei împărăteşti, a zărit de acolo o femeie care se scălda şi care era foarte frumoasă la chip.
2Sam	11	3	David a întrebat cine este femeia aceasta, şi i-au spus: „Este Bat-Şeba, fata lui Eliam, nevasta lui Urie, Hetitul.“
2Sam	11	4	Şi David a trimes nişte oameni s’o aducă. Ea a venit la el, şi el s’a culcat cu ea. După ce s’a curăţit de necurăţia ei, ea s’a întors acasă.
2Sam	11	5	Femeia a rămas însărcinată şi a trimes vorbă lui David, zicînd: „Sînt însărcinată.“
2Sam	11	6	Atunci David a trimes următoarea poruncă lui Ioab: „Trimete-mi pe Urie, Hetitul.“ Şi Ioab a trimes pe Urie la David.
2Sam	11	7	Urie a venit la David, care l-a întrebat despre starea lui Ioab, despre starea poporului, şi despre mersul războiului.
2Sam	11	8	Apoi David a zis lui Urie: „Pogoară-te acasă, şi spală-ţi picioarele.“ Urie a ieşit din casa împărătească, şi a fost urmat de un dar din partea împăratului.
2Sam	11	9	Dar Urie s’a culcat la poarta casei împărăteşti, cu toţi slujitorii stăpînului său, şi nu s’a pogorît acasă la el.
2Sam	11	10	Au dat de ştire lui David despre aceasta, şi i-au spus: „Urie nu s’a pogorît la el casă.“ Şi David a zis lui Urie: „Nu vii tu oare din călătorie? Pentruce nu te-ai pogorît acasă?“
2Sam	11	11	Urie a răspuns lui David: „Chivotul şi Israel şi Iuda locuiesc în corturi, domnul meu Ioab şi slujitorii domnului meu sînt tăbărîţi în cîmp, şi eu să intru în casă să mănînc şi să beau şi să mă culc cu nevastă-mea! Viu eşti tu şi viu este sufletul tău că nu voi face lucrul acesta.“
2Sam	11	12	David a zis lui Urie: „Mai rămîi şi astăzi aici, şi mîne îţi voi da drumul.“ Şi Urie a rămas la Ierusalim în ziua aceea şi a doua zi.
2Sam	11	13	David l-a poftit să mănînce şi să bea cu el, şi l-a îmbătat; şi seara. Urie a ieşit şi s’a culcat cu slujitorii stăpînului său, dar nu s’a pogorît acasă.
2Sam	11	14	A doua zi dimineaţa, David a scris o scrisoare lui Ioab, şi a trimes-o prin Urie.
2Sam	11	15	În scrisoarea aceasta scria: „Puneţi pe Urie în locul cel mai greu al luptei, şi trageţi-vă înapoi dela el, ca să fie lovit şi să moară.“
2Sam	11	16	Ioab, împresurînd cetatea, a pus pe Urie în locul pe care-l ştia apărat de ostaşi viteji.
2Sam	11	17	Oamenii din cetate au făcut o ieşire şi s’au bătut împotriva lui Ioab; au căzut mulţi din popor, din slujitorii lui David, şi a fost ucis şi Urie, Hetitul.
2Sam	11	18	Ioab a trimes un sol să istorisească lui David tot ce se petrecuse în luptă.
2Sam	11	19	Şi a dat solului următoarea poruncă: „Cînd vei isprăvi de istorisit împăratului toate amănuntele luptei,
2Sam	11	20	poate că se va mînia şi va zice: «Pentruce v’aţi apropiat de cetate să luptaţi împotriva ei? Nu ştiaţi că se aruncă săgeţi din vîrful zidului?
2Sam	11	21	Cine a omorît pe Abimelec, fiul lui Ierubeşet? Nu o femeie, care a aruncat peste el din vîrful zidului o piatră de moară, şi n’a murit el la Tebeţ? Pentruce v-aţi apropiat de zid?» Atunci să-i spui: «A murit şi robul tău Urie, Hetitul.“
2Sam	11	22	Solul a plecat; şi, la sosire, a istorisit lui David tot ce-i poruncise Ioab.
2Sam	11	23	Solul a zis lui David: „Oamenii aceia au fost mai tari decît noi; făcuseră o ieşire împotriva noastră în cîmp, şi i-am dat înapoi pînă la intrarea porţii,
2Sam	11	24	dar arcaşii au tras de pe vîrful zidului asupra slujitorilor tăi, şi mulţi din slujitorii împăratului au fost ucişi, şi a murit şi robul tău Urie, Hetitul.“
2Sam	11	25	David a zis solului: „Iată ce să spui lui Ioab: «Nu te munci pentru întîmplarea aceasta, căci sabia doboară cînd pe unul,cînd pe altul; bate cetatea cu putere, dărîmă-o. Şi tu, îmbărbătează-l!“
2Sam	11	26	Nevasta lui Urie a aflat că bărbatul ei murise, şi a plîns pe bărbatul ei.
2Sam	11	27	După ce au trecut zilele de jale, David a trimes s’o ia, şi a primit-o în casa lui. Ea i-a fost nevastă, şi i-a născut un fiu.Fapta lui David n’a plăcut Domnului.
------------------------2 Samuel, capitolul 12
2Sam	12	1	Domnul a trimes pe Natan la David. Şi Natan a venit la el şi i-a zis:„Într’o cetate erau doi oameni, unul bogat şi altul sărac.
2Sam	12	2	Bogatul avea foarte multe oi şi foarte mulţi boi.
2Sam	12	3	Săracul n’avea nimic decît o mieluşa, pe care o cumpărase; o hrănea, şi o creştea la el împreună cu copiii lui; ea mînca din aceeaş bucată de pîne cu el, bea din acelaş pahar cu el, dormea la sînul lui, şi o privea ca pe fata lui.
2Sam	12	4	A venit un călător la omul acela bogat. Şi bogatul nu s’a îndurat să se atingă de oile sau de boii lui, ca să pregătească un prînz călătorului care venise la el; ci a luat oaia săracului, şi a gătit-o pentru omul care venise la el.“
2Sam	12	5	David s’a aprins foarte tare de mînie împotriva omului acestuia, şi a zis lui Natan:„«Viu este Domnul că omul care a făcut lucrul acesta este vrednic de moarte.
2Sam	12	6	Şi să dea înapoi patru miei, pentrucă a săvîrşit fapta aceasta, şi n’a avut milă.“
2Sam	12	7	Şi Natan a zis lui David: „Tu eşti omul acesta!“ Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui Israel: «Eu te-am uns împărat peste Israel, şi te-am scăpat din mîna lui Saul;
2Sam	12	8	te-am făcut stăpîn pe casa stăpînului tău, am pus la sînul tău nevestele stăpînului tău, şi ţi-am dat casa lui Israel şi Iuda. Şi dacă ar fi fost puţin atîta, aş mai fi adăugat.
2Sam	12	9	Pentruce dar ai dispreţuit tu cuvîntul Domnului, făcînd ce este rău înaintea Lui? Ai lovit cu sabia pe Urie, Hetitul; ai luat de nevastă pe nevastă-sa, şi pe el l-ai ucis cu sabia fiilor lui Amon.
2Sam	12	10	Acum niciodată nu se va depărta sabia din casa ta, pentrucă M’ai dispreţuit, şi pentrucă ai luat de nevastă pe nevasta lui Urie, Hetitul.»
2Sam	12	11	Aşa vorbeşte Domnul. «Iată, din casa ta voi ridica nenorocirea împotriva ta, şi voi lua de subt ochii tăi, pe nevestele tale şi le voi da altuia care se va culca cu ele în faţa soarelui acestuia.
2Sam	12	12	Căci ai lucrat pe ascuns; Eu însă voi face lucru acesta în faţa întregului Israel şi în faţa soarelui.“
2Sam	12	13	David a zis lui Natan: „Am păcătuit împotriva Domnului!“ Şi Natan a zis lui David: „Domnul îţi iartă păcatul, nu vei muri.
2Sam	12	14	Dar, pentrucă ai făcut pe vrăjmaşii Domnului să-L hulească, săvîrşind fapta aceasta, fiul care ţi s’a născut, va muri.“
2Sam	12	15	Şi Natan a plecat acasă.Domnul a lovit copilul pe care-l născuse lui David nevasta lui Uirie, şi a fost greu bolnav.
2Sam	12	16	David s’a rugat lui Dumnezeu pentru copil, şi a postit; şi cînd a venit acasă, toată noaptea a stat culcat pe pămînt.
2Sam	12	17	Bătrînii casei au stăruit de el să se scoale dela pămînt; dar n’a voit, şi n’a mîncat nimic cu ei.
2Sam	12	18	A şaptea zi, copilul a murit. Slujitorii lui David s’au temut să-i dea de veste că a murit copilul. Căci ziceau: „Cînd copilul trăia încă, i-am vorbit, şi nu ne-a ascultat: cum să îndrăznim să-i spunem: «A murit copilul?» Are să se întristeze şi mai mult.“
2Sam	12	19	David a băgat de seamă că slujitorii lui vorbeau în şoaptă între ei, şi a înţeles că murise copilul. El a zis slujitorilor săi: „A murit copilul?“ Şi ei au răspuns: „A murit.“
2Sam	12	20	Atunci David s’a sculat de la pămînt. S’a spălat, s’a uns, şi şi-a schimbat hainele; apoi s’a dus în casa Domnului, şi s’a închinat. Întorcîndu-se acasă, a cerut să i se dea să mănînce, şi a mîncat.
2Sam	12	21	Slujitrii lui i-au zis: „Ce însemnează ceeace faci? Cînd trăia copilul, posteai şi plîngeai; şi acum, cînd a murit copilul, te scoli şi mănînci!“
2Sam	12	22	El a răspuns: „Cînd trăia copilul, posteam şi plîneam, căci ziceam: «Cine ştie dacă nu Se va îndura Domnul de mine şi dacă nu va trăi copilul?»
2Sam	12	23	Acum, cînd a murit, pentruce să mai postesc? Pot să-l întorc în viaţă? Eu mă voi duce la el, dar el nu se va întoarce la mine.“
2Sam	12	24	David a mîngîiat pe nevastă-sa Bet-Şeba, şi a intrat la ea şi s’a culcat cu ea. Ea a născut un fiu, pe care l-a numit Solomon, şi care a fost iubit de Domnul.
2Sam	12	25	El l-a încredinţat în mînile proorocului Natan, şi Natan i-a pus numele Iedidia {Sau Iubitul Domnului}, pentru Domnul.
2Sam	12	26	Ioab, care împresura Raba fiilor lui Amon, a pus mîna pe cetatea împărătească,
2Sam	12	27	şi a trimes soli lui David să-i spună: „Am început lupta împotriva Rabei, şi am pus stăpînire pe cetatea apelor;
2Sam	12	28	strînge acum cealaltă parte a poporului, tăbărăşte împotriva cetăţii, şi ia-o, ca să n’o iau eu şi să vină asupra mea cinstea.“
2Sam	12	29	David a strîns tot poporul, şi a mers asupra cetăţii Raba; a bătut-o şi a luat-o.
2Sam	12	30	A luat cununa de pe capul împăratului ei, care cîntărea un talant de aur şi era împodobită cu pietre scumpe. Au pus-o pe capul lui David, care a luat o foarte mare pradă din cetate.
2Sam	12	31	A scos pe locuitori, şi i-a trecut prin ferestraie, prin grape de fer şi securi de fer, şi i-a pus în cuptoarele de cărămizi; aşa a făcut tuturor cetăţilor fiilor lui Amon. David s’a întors la Ierusalim cu tot poporul.
------------------------2 Samuel, capitolul 13
2Sam	13	1	După aceea, iată ce s’a întîmplat. Absalom, fiul lui David, avea o soră frumoasă, numită Tamar; şi Amnon, fiul lui David, a iubit-o.
2Sam	13	2	Amnon era atît de chinuit din această pricină, încît a căzut bolnav după soră-sa Tamar; căci era fecioară, şi-i venea greu lui Amnon să-i facă ceva.
2Sam	13	3	Amnon avea un prieten, numit Ionadab, fiul lui Şimea, fratele lui David. Şi Ionadab era un om foarte şiret.
2Sam	13	4	El i-a zis: „Pentruce te usuci din zi în zi, tu, fiul împăratului? Nu vrei să-mi spui?“ Amnon i-a răspuns: „Iubesc pe Tamar, sora fratelui meu Absalom.“
2Sam	13	5	Ionadab i-a zis: „Culcă-te în pat, şi fă-te bolnav. Cînd va veni tatăl tău să te vadă, să-i spui: «Dă voie sorei mele Tamar, să vină să-mi dea să mănînc; să-mi pregătească subt ochii mei o mîncare, ca s’o văd şi s’o iau din mîna ei.“
2Sam	13	6	Amnon s’a culcat şi s’a făcut bolnav. Împăratul a venit să-l vadă, şi Amnon a zis împăratului: „Te rog, să vină soru-mea Tamar să facă două turte subt ochii mei şi să le mănînc din mîna ei.“
2Sam	13	7	David a trimes să spună Tamarei înlăuntrul odăilor ei: „Du-te în casa fratelui tău Amnon, şi pregăteşte-i o mîncare.“
2Sam	13	8	Tamar s’a dus în casa fratelui ei Amnon, care era culcat. A luat plămădeală, a frămîntat-o, a pregătit turte înaintea lui, şi le-a copt;
2Sam	13	9	luînd apoi tigaia, le-a răsturnat înaintea lui.“ Dar Amnon n’a vrut să mănînce. El a zis: „Scoateţi pe toată lumea afară.“ Şi toată lumea a ieşit afară dela el.
2Sam	13	10	Atunci Amnon a zis Tamarei: „Adu-mi mîncarea în odaie, şi s’o mănînc din mîna ta.“Tamar a luat turtele pe cari le făcuse, şi le-a dus fratelui său Amnon, în odaie.
2Sam	13	11	Pe cînd i le dădea ea să le mănînce, el a apucat-o şi i-a zis: „Vino, soro, şi culcă-te cu mine.“
2Sam	13	12	Ea i-a răspuns: „Nu, frate, nu mă necinsti, căci nu se face aşa în Israel; nu face mişelia aceasta.
2Sam	13	13	Unde mă voi duce eu cu ruşinea mea? Şi tu vei trece drept un mişel în Israel. Acum, vorbeşte, te rog, împăratului, şi nu se va împotrivi să fiu a ta.“
2Sam	13	14	Dar el n’a vrut s’o asculte; a silit-o, a necinstit-o şi s’a culcat cu ea.
2Sam	13	15	Apoi Amnon a urît-o foarte mult, mai mult decît o iubise.Şi i-a zis: „Scoală-te, şi du-te!“
2Sam	13	16	Ea i-a răspuns: „Nu mai mări răul pe care l-ai făcut, izgonindu-mă.“
2Sam	13	17	El n’a vrut s’o asculte şi, chemînd băiatul care-i slujea, a zis: „Izgoneşte dela mine pe femeia aceasta, scoate-o afară, şi încuie uşa după ea!“
2Sam	13	18	Ea avea o rochie pestriţă; căci aceasta era haina pe care o purtau fetele împăratului, cîtă vreme erau fecioare. Slujitorul lui Amnon a scos-o afară, şi a încuiat uşa după ea.
2Sam	13	19	Tamar şi-a presărat cenuşă pe cap, şi şi-a sfîşiat haina pestriţă; a pus mîna în cap, şi a plecat ţipînd.
2Sam	13	20	Fratele ei Absalom, i-a zis: „A stat fratele tău Amnon cu tine? Acum, soro, taci, căci este fratele tău; nu te prea trece cu firea din pricina aceasta.“ Şi Tamar, nemîngîiată, a locuit în casa fratelui ei Absalom.
2Sam	13	21	Împăratul David a aflat toate aceste lucruri, şi s’a mîniat foarte tare.
2Sam	13	22	Absalom n’a vorbit nici bine nici rău cu Amnon; dar a început să-l urască, pentrucă necinstise pe soru-sa Tamar.
2Sam	13	23	După doi ani, pe cînd Absalom avea tunsul oilor la Baal-Haţor, lîngă Efraim, a poftit pe toţi fiii împăratului.
2Sam	13	24	Absalom s’a dus la împărat, şi a zis: „Iată, robul tău are tunsul oilor; să vină împăratul şi slujitorii lui la robul tău.“
2Sam	13	25	Şi împăratul a zis lui Absalom: „Nu, fiule, nu vom veni toţi, ca să nu-ţi fie greu.“ Absalom a stăruit de el; dar împăratul n’a vrut să se ducă, şi l-a binecuvîntat.
2Sam	13	26	Absalom a zis: „Dă voie măcar fratelui meu Amnon să vină cu noi.“ Împăratul i-a răspuns: „Pentruce să vină el cu tine?“
2Sam	13	27	În urma stăruinţelor lui Absalom, împăratul a lăsat să meargă cu el pe Amnon şi toţi fiii săi.
2Sam	13	28	Absalom a dat următoarea poruncă slujitorilor săi: „Luaţi seama cînd se va veseli inima lui Amnon de vin, şi cînd vă voi zice: «Loviţi pe Amnon!» atunci să-l omorîţi; să nu vă temeţi de nimic: oare nu vă poruncesc eu? Fiţi tari, şi arătaţi-vă oameni de inimă!“
2Sam	13	29	Slujitorii lui Absalom au făcut lui Amnon cum le poruncise Absalom. Şi toţi fiii împăratului s’au sculat, au încălecat fiecare pe catîrul lui, şi au fugit.
2Sam	13	30	Pe cînd erau pe drum, a ajuns zvonul la David că Absalom, a ucis pe toţii fiii împăratului, şi că n’a mai rămas niciunul din ei.
2Sam	13	31	Împăratul s’a sculat, şi-a rupt hainele, şi s’a culcat pe pămînt, şi toţi slujitorii lui stăteau acolo cu hainele sfîşiate.
2Sam	13	32	Ionadab, fiul lui Şimea, fratele lui David, a luat cuvîntul şi a zis: „Să nu creadă domnul meu că toţi tinerii, fiii împăratului, au fost ucişi, căci numai Amnon a murit; aceasta este urmarea unei hotărîri a lui Absalom, din ziua cînd Amnon a necinstit pe soră-sa Tamar.
2Sam	13	33	Să nu se mai muncească dar împăratul, domnul meu, cu gîndul că toţi fiii împăratului au murit, căci numai Amnon a murit.
2Sam	13	34	Absalom a fugit.Şi tînărul pus de strajă a ridicat ochii şi s’a uitat. Şi iată că o mare ceată venea pe drumul dinapoia lui, dinspre munte.
2Sam	13	35	Ionadab a zis împăratului: „Iată că vin fiii împăratului! Astfel se adevereşte ce spunea robul tău“.
2Sam	13	36	Pe cînd isprăvea el vorba, iată că fiii împăratului au venit. Au ridicat glasul, şi au plîns; şi împăratul şi toţi slujitorii lui au plîns mult.
2Sam	13	37	Absalom fugise, şi s’a dus la Talmai, fiul lui Amihur, împăratul Gheşurului. Şi David jălea în fiecare zi pe fiul său.
2Sam	13	38	Absalom a stat trei ani la Gheşur, unde se dusese, după ce fugise.
2Sam	13	39	Împăratul David a încetat să mai urmărească pe Absalom, căci se mîngîiase de moartea lui Amnon.
------------------------2 Samuel, capitolul 14
2Sam	14	1	Ioab, fiul Ţeruiei, a băgat de seamă că inima împăratului era aprinsă de dor după Absalom.
2Sam	14	2	A trimes să aducă din Tecoa o femeie iscusită, şi i-a zis: „Fă-te că plîngi, şi îmbracă-te în haine de jale; nu te unge cu untdelemn, şi fii ca o femeie care de multă vreme plînge după un mort.
2Sam	14	3	Să te duci astfel la împărat,şi să-i vorbeşti aşa şi aşa.“ Şi Ioab i-a spus ce trebuia să zică.
2Sam	14	4	Femeia aceea din Tecoa s’a dus să vorbească împăratului. A căzut cu faţa la pămînt, s’a închinat, şi a zis: „Împărate, scapă-mă!“
2Sam	14	5	Împăratul i-a zis: „Ce ai?“ Ea a răspuns: „Da, sînt văduvă, bărbatul mi-a murit!
2Sam	14	6	Roaba ta avea doi fii; amîndoi s’au certat pe cîmp, şi n’a fost nimeni să-i despartă; unul a lovit pe celalt, şi l-a omorît.
2Sam	14	7	Şi iată că toată familia s’a ridicat împotriva roabei tale, zicînd: «Scoate încoace pe ucigaşul fratelui său! Vrem să-l omorîm, pentru viaţa fratelui său pe care l-a ucis; vrem să nimicim chiar şi pe moştenitor!» Ei ar stinge astfel şi tăciunele care-mi mai rămîne, ca să nu lase bărbatului meu nici nume nici urmaş viu pe faţa pămîntului.“
2Sam	14	8	Împăratul a zis femeii: „Du-te acasă. Voi da porunci cu privire la tine.“
2Sam	14	9	Femeia din Tecoa a zis împăratului: „Asupra mea, împărate, domnul meu, şi asupra casei tatălui meu să cadă pedeapsa; împăratul şi scaunul lui de domnie să nu aibă nimic de suferit“.
2Sam	14	10	Împăratul a zis: „Dacă va vorbi cineva împotriva ta, să-l aduci la mine, şi nu se va mai atinge de tine.“
2Sam	14	11	Ea a zis: „Să-şi aducă aminte împăratul de Domnul, Dumnezeul tău, pentruca răzbunătorul sîngelui să nu mărească prăpădul, şi să nu mi se nimicească fiul!“ Şi el a zis: „Viu este Domnul, că un păr din capul fiului tău nu va cădea la pămînt!“
2Sam	14	12	Femeia a zis: „Dă voie roabei tale să spună o vorbă domnului meu, împăratul.“ Şi el a zis: „Vorbeşte!“
2Sam	14	13	Femeia a zis: „Pentruce gîndeşti tu astfel cu privire la poporul lui Dumnezeu, căci nu iese chiar din cuvintele împăratului că împăratul este ca şi vinovat cînd nu cheamă înapoi pe acela pe care l-a gonit?
2Sam	14	14	Trebuie negreşit să murim, şi vom fi ca nişte ape vărsate pe pămînt, cari nu se mai adună. Dumnezeu nu ia viaţa, ci doreşte ca fugarul să nu rămînă izgonit dinaintea Lui.
2Sam	14	15	Acum, dacă am venit să spun aceste lucruri împăratului, domnului meu, am venit pentrucă poporul m’a înspăimîntat. Şi roaba ta a zis: «Vreau să vorbesc împăratului; poate că împăratul va face ce va zice roaba sa.
2Sam	14	16	Da, împăratul va asculta pe roaba sa, ca să scape din mîna celor ce caută să ne nimicească, pe mine şi pe fiul meu, din moştenirea lui Dumnezeu.»
2Sam	14	17	Roaba ta a zis: «Cuvîntul domnului meu împăratul să-mi dea odihnă. Căci domnul meu împăratul este ca un înger al lui Dumnezeu, gata să audă binele şi răul. Şi Domnul, Dumnezeul tău, să fie cu tine.“
2Sam	14	18	Împăratul a răspuns, şi a zis femeii: „Nu-mi ascunde ce te voi întreba.“ Şi femeia a zis: „Să vorbească domnul meu împăratul!“
2Sam	14	19	Împăratul a zis atunci: „Oare mîna lui Ioab nu este ea cu tine în toată treaba aceasta?“ Şi femeia a răspuns: „Viu este sufletul tău, împărate, domnul meu, că nu este cu putinţă nici o abatere nici la dreapta nici la stînga dela tot ce a zis domnul meu împăratul. În adevăr, robul tău Ioab mi-a poruncit, şi a pus în gura roabei tale toate aceste cuvinte.
2Sam	14	20	Ca să dea o altă înfăţişare lucrului, a făcut robul tău Ioab lucrul acesta. Dar domnul meu este tot atît de înţelept ca şi un înger al lui Dumnezeu, ca să cunoască tot ce se petrece pe pămînt.“
2Sam	14	21	Împăratul a zis lui Ioab: „Iată, vreau să fac lucrul acesta; du-te dar, de adu înapoi pe tînărul Absalom.“
2Sam	14	22	Ioab a căzut cu faţa la pămînt, s’a închinat, şi a binecuvîntat pe împăratul. Apoi a zis: „Robul tău cunoaşte azi că am căpătat trecere înaintea ta, împărate, domnul meu, fiindcă împăratul lucrează după cuvîntul robului său.“
2Sam	14	23	Ioab s’a sculat, a plecat în Gheşur, şi a adus pe Absalom înapoi la Ierusalim.
2Sam	14	24	Dar împăratul a zis: „Să se ducă în casa lui, şi să nu-mi vadă faţa.“ Şi Absalom s’a dus în casa lui, şi n’a văzut faţa împăratului.
2Sam	14	25	Nu era om în tot Israelul aşa de vestit ca Absalom în privinţa frumuseţei lui; din talpa piciorului pînă în creştetul capului, n’avea niciun cusur.
2Sam	14	26	Cînd îşi tundea capul – şi-l tundea în fiecare an, pentrucă părul îi era greu – greutatea părului de pe capul lui era de două sute de sicli, după greutatea împăratului.
2Sam	14	27	Lui Absalom i s’au născut trei fii, şi o fiică, numită Tamar, care era o femeie frumoasă la chip.
2Sam	14	28	Absalom a locuit doi ani la Ierusalim, fără să vadă faţa împăratului.
2Sam	14	29	Apoi a chemat pe Ioab, să-l trimeată la împăratul: dar Ioab n’a voit să vină la el. L-a chemat a doua oară; şi Ioab tot n’a vrut să vină.
2Sam	14	30	Absalom a zis atunci slujitorilor lui: „Vedeţi, ogorul lui Ioab este lîngă al meu; are orz pe el; duceţi-vă şi puneţi-i foc.“ Şi slujitorii lui Absalom au pus foc cîmpului.
2Sam	14	31	Ioab s’a sculat şi s’a dus la Absalom acasă. Şi i-a zis: „Pentruce au pus slujitorii tăi foc cîmpului meu?“
2Sam	14	32	Absalom a răspuns lui Ioab: „Iată, ţi-am trimes vorbă şi ţi-am zis: «Vino aici, şi te voi trimete la împărat să-i spui: «Pentruce m’am întors din Gheşur? Ar fi fost mai bine pentru mine să fiu şi acum acolo. Doresc acum să văd faţa împăratului; şi dacă este vreo nelegiuire în mine, să mă omoare.»
2Sam	14	33	Ioab s’a dus la împărat, şi i-a spus lucrul acesta. Şi împăratul a chemat pe Absalom, care a venit la el şi s’a aruncat cu faţa la pămînt înaintea lui. Împăratul a sărutat pe Absalom.
------------------------2 Samuel, capitolul 15
2Sam	15	1	După aceea, Absalom şi-a pregătit care şi cai, şi cinci zeci de oameni cari alergau înaintea lui.
2Sam	15	2	Se scula disdedimineaţă, şi stătea la marginea drumului la poartă. Şi oridecîteori avea cineva vreo neînţelegere şi se ducea la împărat la judecată, Absalom îl chema şi zicea: „Din ce cetate eşti?“ După ce-i răspundea: „Sînt din cutare seminţie a lui Israel,“
2Sam	15	3	Absalom îi zicea: „Iată, pricina ta este bună şi dreaptă; dar nimeni din partea împăratului nu te va asculta.“
2Sam	15	4	Absalom zicea: „De m’ar pune pe mine judecător în ţară! Orice om care ar avea o neînţelegere şi o judecată, ar veni la mine, şi i-aş face dreptate.“
2Sam	15	5	Şi cînd se apropia cineva să se închine înaintea lui, el îi întindea mîna, îl apuca, şi-l săruta.
2Sam	15	6	Absalom se purta aşa cu toţi aceia din Israel cari se duceau la împărat să ceară dreptate. Şi Absalom cîştiga inima oamenilor lui Israel.
2Sam	15	7	După trecere de patruzeci {Sau: patru} de ani, Absalom a zis împăratului: „Dă-mi voie să mă duc la Hebron să împlinesc o juruinţă pe care am făcut-o Domnului.
2Sam	15	8	Căci robul tău a făcut o juruinţă, cînd locuiam la Gheşur în Siria; şi am zis: «Dacă mă va aduce Domnul înapoi la Ierusalim, voi da cinste Domnului.“
2Sam	15	9	Împăratul i-a zis: „Du-te în pace.“ Absalom s’a sculat, şi a plecat la Hebron.
2Sam	15	10	Absalom a trimes iscoade în toate seminţiile lui Israel, să spună: „Cînd veţi auzi sunetul trîmbiţei, să ziceţi: «Absalom s’a făcut împărat la Hebron!“
2Sam	15	11	Două sute de oameni din Ierusalim, cari fuseseră poftiţi, au însoţit pe Absalom; şi l-au însoţit în prostia lor, fără să ştie nimic.
2Sam	15	12	Pe cînd aducea Absalom jertfele, a trimes în cetatea Ghilo după Ahitofel, Ghilonitul, sfetnicul lui David. Uneltirea căpăta putere, şi poporul se îndrepta în număr tot mai mare de partea lui Absalom.
2Sam	15	13	Cineva a venit şi a dat de ştire lui David, şi a zis: „Inima oamenilor lui Israel s’a întors spre Absalom.“
2Sam	15	14	Şi David a zis tuturor slujitorilor lui cari erau cu el la Ierusalim: „Sculaţi-vă să fugim, căci nu vom scăpa dinaintea lui Absalom. Grăbiţi-vă de plecare; altfel, nu va întîrzia să ne ajungă, şi va arunca nenorocirea peste noi, şi va trece cetatea prin ascuţişul săbiei.“
2Sam	15	15	Slujitorii împăratului i-au zis: „Slujitorii tăi vor face tot ce va voi domnul nostru împăratul.“
2Sam	15	16	Împăratul a ieşit, şi toată casa lui mergea după el; şi a lăsat zece ţiitoare pentru paza casei.
2Sam	15	17	Împăratul a ieşit astfel, şi tot poporul îl urma. Şi s’au oprit la cea din urmă casă.
2Sam	15	18	Toţi slujitorii lui, toţi Cheretiţii şi toţi Peletiţii, au trecut alături de el; şi toţi Gatiţii, în număr de şase sute de oameni, veniţi din Gat după el, au trecut înaintea împăratului.
2Sam	15	19	Împăratul a zis lui Itai din Gat: „Pentruce să vii şi tu cu noi? Întoarce-te, şi rămîi cu împăratul, căci eşti străin, şi ai fost luat chiar din ţara ta.
2Sam	15	20	De ieri ai venit, şi azi să te fac să rătăceşti cu noi încoace şi încolo, cînd nici eu însumi nu ştiu unde mă duc! Întoarce-te, şi ia şi pe fraţii tăi cu tine. Domnul să se poarte cu tine cu bunătate şi credincioşie!“
2Sam	15	21	Itai a răspuns împăratului, şi a zis: „Viu este Domnul şi viu este domnul meu împăratul, că în locul unde va fi domnul meu împăratul, fie ca să moară, fie ca să trăiască, acolo va fi şi robul tău.“
2Sam	15	22	David a zis atunci lui Itai: „Du-te şi treci!“ Şi Itai din Gat a trecut înainte, cu toţi oamenii lui şi toţi copiii cari erau cu el.
2Sam	15	23	Tot ţinutul plîngea şi scoteau ţipete mari, la trecerea întregului popor. Împăratul a trecut apoi şi el pîrîul Chedron, şi tot poporul a apucat pe drumul care duce în pustie.
2Sam	15	24	Ţadoc era şi el acolo, şi cu el toţi Leviţii, ducînd chivotul legămîntului lui Dumnezeu; şi au aşezat jos chivotul lui Dumnezeu, şi Abiatar se suia, în timp ce tot poporul isprăvea de ieşit din cetate.
2Sam	15	25	Împăratul a zis lui Ţadoc: „Du chivotul lui Dumnezeu înapoi în cetate. Dacă voi căpăta trecere înaintea Domnului, mă va aduce înapoi şi mă va face să văd chivotul şi locaşul lui.
2Sam	15	26	Dar dacă va zice: «Nu-mi place de tine», iată-mă, să facă ce va crede cu mine.
2Sam	15	27	Împăratul a mai zis preotului Ţadoc: «Înţelegi? Întoarce-te în pace în cetate, cu fiul tău Ahimaaţ, şi cu Ionatan, fiul lui Abiatar, cei doi fii ai voştri.
2Sam	15	28	Vedeţi, voi aştepta în cîmpiile pustiei, pînă ce-mi vor veni veşti din partea voastră.“
2Sam	15	29	Astfel Ţadoc şi Abiatar au dus înapoi chivotul lui Dumnezeu la Ierusalim, şi au rămas acolo.
2Sam	15	30	David a suit dealul măslinilor. Suia plîngînd şi cu capul acoperit, şi mergea cu picioarele goale; şi toţi ceice erau cu el şi-au acoperit şi ei capul, şi suiau plîngînd.
2Sam	15	31	Au venit şi au spus lui David: „Ahitofel este împreună cu Absalom printre uneltitori.“ Şi David a zis: „Doamne, nimiceşte sfaturile lui Ahitofel!“
2Sam	15	32	Cînd a ajuns David pe vîrf, unde s’a închinat înaintea lui Dumnezeu, iată că Huşai, Architul, a venit înaintea lui, cu haina sfîşiată şi capul acoperit cu ţărînă.
2Sam	15	33	David i-a zis: „Dacă vei veni cu mine, îmi vei fi o povară.
2Sam	15	34	Dimpotrivă, vei nimici pentru mine sfaturile lui Ahitofel, dacă te vei întoarce în cetate, şi vei zice lui Absalom: «Împărate, eu voi fi robul tău; odinioară am fost robul tatălui tău, dar acum sînt robul tău.»
2Sam	15	35	Preoţii Ţadoc şi Abiatar nu vor fi acolo cu tine? Tot ce vei afla din casa împăratului spune preoţilor Ţadoc şi Abiatar.
2Sam	15	36	Şi fiindcă ei au acolo la ei pe cei doi fii ai lor, pe Ahimaaţ, fiul lui Ţadoc, şi pe Ionatan, fiul lui Abiatar, prin ei îmi veţi trimete tot ce veţi afla.
2Sam	15	37	Huşai, prietenul lui David, s’a întors dar în cetate. Şi Absalom a intrat în Ierusalim.
------------------------2 Samuel, capitolul 16
2Sam	16	1	Cînd trecuse David puţin de vîrf, iată că Ţiba, slujitorul lui Mefiboşet, a venit înaintea lui cu doi măgari înşălaţi, pe cari erau două sute de pîni, o sută de turte de stafide, o sută de roade de vară, şi un burduf cu vin.
2Sam	16	2	Împăratul a zis lui Ţiba: „Ce vrei să faci cu acestea?“ Şi Ţiba a răspuns: „Măgarii sînt pentru casa împăratului, pentru călărie, pînile şi roadele de vară sînt pentru hrana tinerilor, şi vinul pentru potolirea setei celor ce vor fi obosiţi în pustie.
2Sam	16	3	Împăratul a zis: «Unde este fiul stăpînului tău?» Şi Ţiba a răspuns împăratului: «Iată, a rămas la Ierusalim, căci a zis: «Astăzi casa lui Israel îmi va da înapoi împărăţia tatălui meu.“
2Sam	16	4	Împăratul a zis lui Ţiba: „Tot ce este al lui Mefiboşet este al tău.“ Şi Ţiba a zis: „Mă închin cu plecăciune! Să capăt trecere înaintea ta, împărate, domnul meu!“
2Sam	16	5	David ajunsese pînă la Bahurim. Şi de acolo a ieşit un om din familia şi din casa lui Saul, numit Şimei, fiul lui Ghera. El îaninta blestemînd,
2Sam	16	6	şi a aruncat cu pietre după David şi după toţi slujitorii împăratului David, în timp ce tot poporul şi toţi vitejii stăteau la dreapta şi la stînga împăratului.
2Sam	16	7	Şimei vorbea astfel cînd blestema: „Du-te, du-te, om al sîngelui, om rău!
2Sam	16	8	Domnul face să cadă asupra ta pedeapsa pentru tot sîngele casei lui Saul, al cărui scaun de domnie l-ai luat, şi Domnul a dat împărăţia în mînile fiului tău Absalom; şi iată-te nenorocit, căci eşti un om al sîngelui!“
2Sam	16	9	Atunci Abişai, fiul Ţeruiei, a zis împăratului: „Pentruce bleastămă acest cîne mort pe domnul meu împăratul? Lasă-mă, te rog, să mă duc să-i tai capul.“
2Sam	16	10	Dar împăratul a zis: „Ce aveţi voi cu mine, fiii Ţeruiei? Dacă bleastămă, înseamnă că Domnul i-a zis: «Bleastămă pe David!» Cine-i va zice dar: «Pentruce faci aşa?“
2Sam	16	11	Şi David a zis lui Abişai şi tuturor slujitorilor săi: „Iată că fiul meu, care a ieşit din trupul meu, vrea să-mi ia viaţa; cu cît mai mult Beniamitul acesta! Lăsaţi-l să blesteme, căci Domnul i-a zis.
2Sam	16	12	Poate că Domnul se va uita la necazul meu, şi-mi va face bine în locul blestemelor de azi.“
2Sam	16	13	David şi oamenii lui şi-au văzut de drum. Şimei mergea pe coasta muntelui, în dreptul lui David, şi mergînd, blestema, arunca cu pietre împotriva lui, şi vîntura praf.
2Sam	16	14	Împăratul şi tot poporul care era cu el au ajuns la Aiefim, şi acolo s’au odihnit.
2Sam	16	15	Absalom şi tot poporul, bărbaţii lui Israel, intraseră în Ierusalim. Ahitofel era şi el cu Absalom.
2Sam	16	16	Cînd a ajuns Huşai, Architul, prietenul lui David, la Absalom, i-a zis: „Trăiască împăratul! Trăiască împăratul!“
2Sam	16	17	Şi Absalom a zis lui Huşai: „Iată cît de mult ţii tu la prietenul tău! Pentru ce nu te-ai dus cu prietenul tău?“
2Sam	16	18	Huşai a răspuns lui Absalom: „Pentru că vreau să fiu al aceluia pe care l-a ales Domnul şi tot poporul acesta şi toţi bărbaţii lui Israel, şi cu el vreau să rămîn.
2Sam	16	19	De altfel, cui îi voi sluji? Nu fiului său? Cum am slujit tatălui tău, aşa îţi voi sluji şi ţie.“
2Sam	16	20	Absalom a zis lui Ahitofel: „Sfătuiţi-vă împreună; ce avem de făcut?“
2Sam	16	21	Şi Ahitofel a zis lui Absalom: „Intră la ţiitoarele pe cari le-a lăsat tatăl tău pentru paza casei; astfel, tot Israelul va şti că te-ai făcut urît tatălui tău, şi mînile tuturor celor ce sînt cu tine se vor întări.“
2Sam	16	22	Au întins un cort pentru Absalom pe acoperiş, şi Absalom a intrat la ţiitoarele tatălui său, în faţa întregului Israel.
2Sam	16	23	Sfatul dat pe vremea aceea de Ahitofel avea tot atîta putere ca şi cînd ar fi întrebat chiar pe Dumnezeu. Tot aşa era cu toate sfaturile lui Ahitofel, fie pentru David, fie pentru Absalom.
------------------------2 Samuel, capitolul 17
2Sam	17	1	Ahitofel a zis lui Absalom: „Lasă-mă să aleg douăsprezece mii de oameni! Mă voi scula, şi voi urmări pe David chiar în noaptea aceasta.
2Sam	17	2	Îl voi lua pe neaşteptate, cînd va fi obosit şi va avea mînile slăbite, îl voi înspăimînta, şi tot poporul care este cu el va fugi. Voi lovi numai pe împărat,
2Sam	17	3	şi voi aduce înapoi la tine pe tot poporul; moartea omului pe care-l urmăreşti va face ca toţi să se întoarcă, şi tot poporul va fi în pace.“
2Sam	17	4	Cuvintele acestea au plăcut lui Absalom şi tuturor bătrînilor lui Israel.
2Sam	17	5	Dar Absalom a zis: „Chemaţi şi pe Huşai, Architul, şi să auzim şi ce va zice el.“
2Sam	17	6	Huşai a venit la Absalom, şi Absalom i-a zis: „Iată cum a vorbit Ahitofel; trebuie să facem ce a zis el, sau nu? Spune tu!“
2Sam	17	7	Huşai a răspuns lui Absalom: „De data aceasta, sfatul pe care ţi l-a dat Ahitofel nu este bun.“
2Sam	17	8	Şi Huşai a zis: „Tu cunoşti vitejia tatălui tău şi a oamenilor lui; sînt înfuriaţi ca o ursoaică de pe cîmp, căreia i s’au răpit puii. Tatăl tău este un om de război, şi nu va petrece noaptea cu poporul;
2Sam	17	9	iată, acum, stă ascuns în vreo groapă sau în vreun alt loc. Şi dacă, dela început, vor cădea unii subt loviturile lor, se va auzi îndată, şi se va zice: «Poporul care urma pe Absalom a fost înfrînt!»
2Sam	17	10	Atunci cel mai viteaz, chiar dacă ar fi avut o inimă de leu, se va înspăimînta; căci tot Israelul ştie că tatăl tău este un viteaz, şi că are nişte viteji cu el.
2Sam	17	11	Sfatul meu este dar ca tot Israelul să se strîngă la tine, dela Dan pînă la Beer-Şeba, o mulţime ca nisipul de pe marginea mării. Şi tu însuţi să mergi la luptă.
2Sam	17	12	Dacă vom ajunge la el în vreun loc unde l-am găsi, vom cădea peste el cum cade roua pe pămînt; şi nu va scăpa niciunul, nici el, nici vreunul din oamenii cari sînt cu el.
2Sam	17	13	Dacă va fugi într’o cetate, tot Israelul va duce funii la cetatea aceea, şi o vom trage în pîrîu, pînă cînd nu va mai rămînea nici o piatră în ea.“
2Sam	17	14	Absalom şi toţi oamenii lui Israel au zis: „Sfatul lui Huşai, Architul, este mai bun decît sfatul lui Ahitofel.“ Dar Domnul hotărîse să nimicească bunul sfat al lui Ahitofel, ca să aducă nenorocirea peste Absalom.
2Sam	17	15	Husai a zis preoţilor Ţadoc şi Abiatar: „Ahitofel a dat cutare şi cutare sfat lui Absalom şi bătrînilor lui Israel, şi eu i-am sfătuit cutare şi cutare lucru.
2Sam	17	16	Acum trimeteţi îndată ştire lui David, şi spuneţi-i: «Nu sta noaptea în cîmpiile pustiei, ci du-te mai departe, ca nu cumva împăratul şi tot poporul care este cu el să fie în primejdie să piară.»
2Sam	17	17	Ionatan şi Ahimaaţ stăteau lîngă fîntîna Roguel. Slujnica venea şi le aducea ştiri, iar ei se duceau să dea de veste împăratului David; căci nu îndrăzneau să se arate şi să intre în cetate.
2Sam	17	18	Dar odată i-a zărit un tînăr, şi a spus lui Absalom. Ei au plecat amîndoi în grabă, şi au ajuns la Bahurim, la casa unui om care avea o fîntînă în curte, şi s’au pogorît în ea.
2Sam	17	19	Femeia a luat o învelitoare, a întins-o peste gura fîntînii, şi a împrăştiat urluială pe ea, ca să nu dea nimic de bănuit.
2Sam	17	20	Slujitorii lui Absalom au intrat în casă la femeia acesta, şi au zis: «Unde sînt Ahimaaţ şi Ionatan?» Femeia le-a răspuns: «Au trecut pîrîul». Au căutat, şi negăsindu-i, s’au întors la Ierusalim.
2Sam	17	21	După plecarea lor, Ahimaaţ şi Ionatan au ieşit din fîntînă, şi s’au dus să dea de ştire împăratului David. Au zis lui David: «Sculaţi-vă şi grăbiţi-vă de treceţi apa, căci Ahitofel a plănuit cutare şi cutare lucru împotriva voastră.»
2Sam	17	22	David şi tot poporul care era cu el s’au sculat şi au trecut Iordanul; cînd se lumina de ziuă, nu rămăsese nici unul care să nu fi trecut Iordanul“.
2Sam	17	23	Ahitofel, cînd a văzut că sfatul lui n’a fost urmat, a pus şaua pe măgar, şi a plecat acasă în cetatea lui. Şi-a pus casa în rînduială, şi s’a spînzurat. Cînd a murit, l-au îngropat în mormîntul tatălui său.
2Sam	17	24	David ajunsese la Mahanaim, cînd a trecut Absalom Iordanul, însoţit de toţi bărbaţii lui Israel.
2Sam	17	25	Absalom a pus pe Amasa în fruntea oştirii, în locul lui Ioab. Amasa era fiul unui om numit Itra, Israelitul, care intrase la Abigal, fata lui Nahaş şi sora Ţeruiei, mama lui Ioab.
2Sam	17	26	Israel şi Absalom au tăbărît în ţara Galaadului.
2Sam	17	27	Cînd a ajuns David la Mahanaim, Şobi, fiul lui Nahaş, din Raba fiilor lui Amon, Machir, fiul lui Amiel, din Lodebar, şi Barzilai Galaaditul, din Roghelim,
2Sam	17	28	au adus paturi, lighene, vase de pămînt, grîu, orz, făină, grîu prăjit, bob, linte, uscături,
2Sam	17	29	miere, unt, oi, şi brînză de vacă. Au adus aceste lucruri lui David şi poporului care era cu el, ca să mănînce; căci ziceau: „Poporul acesta trebuie să fi suferit de foame, de oboseală şi de sete, în pustie.“
------------------------2 Samuel, capitolul 18
2Sam	18	1	David a numărat poporul care era cu el, şi a pus peste ei căpetenii peste mii şi căpetenii peste sute.
2Sam	18	2	A pus o treime din popor supt porunca lui Ioab, o treime supt Abişai, fiul Ţeruiei, fratele lui Ioab, şi o treime subt Itai din Gat. Şi împăratul a zis poporului: „Vreau să ies şi eu împreună cu voi.“
2Sam	18	3	Dar poporul a zis: „Să nu ieşi! Căci dacă vom lua-o la fugă, luarea aminte nu se va îndrepta asupra noastră; şi cînd vor cădea jumătate din noi, nu vor lua seama la noi; dar tu eşti ca zece mii dintre noi, şi acum este mai bine să ne vii în ajutor din cetate.“
2Sam	18	4	Împăratul le-a răspuns: „Voi face ce credeţi că este mai bine.“ Şi împăratul a stat lîngă poartă, în timp ce tot poporul ieşea cu sutele şi miile.
2Sam	18	5	Împăratul a dat următoarea poruncă lui Ioab, lui Abişai şi lui Itai: „Pentru dragostea pe care o aveţi faţă de mine, purtaţi-vă blînd cu tînărul Absalom!“ Şi tot poporul a auzit porunca împăratului, dată tuturor căpeteniilor cu privire la Absalom.
2Sam	18	6	Poporul a ieşit în cîmp înaintea lui Israel, şi bătălia a avut loc în pădurea lui Efraim.
2Sam	18	7	Acolo, poporul lui Israel a fost bătut de slujitorii lui David, şi a fost o mare înfrîngere în ziua aceea, ca douăzeci de mii de oameni.
2Sam	18	8	Lupta s’a întins pe tot ţinutul, şi pădurea a mîncat mai mult popor în ziua aceea decît a mîncat sabia.
2Sam	18	9	Absalom s’a pomenit în faţa oamenilor lui David. Era călare pe un catîr. Catîrul a pătruns subt ramurile încîlcite ale unui mare stejar, şi capul lui Absalom s’a prins de stejar; a rămas astfel spînzurat între cer şi pămînt, şi catîrul care era subt el a trecut înainte.
2Sam	18	10	Un om, văzînd lucrul acesta, a venit şi a spus lui Ioab: „Iată, am văzut pe Absalom spînzurat de un stejar.“
2Sam	18	11	Şi Ioab a zis omului care i-a adus ştirea aceasta: „L-ai văzut! De ce dar nu l-ai tăiat pe loc? Ţi-aş fi dat zece sicli de argint şi un brîu.“
2Sam	18	12	Dar omul acela a zis lui Ioab: „Chiar dacă aş cîntări în mîna mea o mie de sicli de argint, n’aş pune mîna pe fiul împăratului; căci noi am auzit următoarea poruncă pe care ţi-a dat-o împăratul ţie, lui Abişai şi lui Itai: «Luaţi seama fiecare la tînărul Absalom!»
2Sam	18	13	Şi dacă l-aşi fi omorît mişeleşte, nimic n’ar fi rămas ascuns împăratului, şi tu însuţi ai fi fost împotriva mea.“
2Sam	18	14	Ioab a zis: „Nu voi zăbovi atîta cu tine!“ Şi a luat trei săgeţi în mînă, şi le-a înfipt în inima lui Absalom, care era încă plin de viaţă în mijlocul stejarului.
2Sam	18	15	Zece tineri, cari duceau armele lui Ioab, au înconjurat pe Absalom, l-au lovit şi l-au omorît.
2Sam	18	16	Ioab a sunat din trîmbiţă; şi poporul s’a întors, încetînd astfel să mai urmărească pe Israel, oprit de Ioab.
2Sam	18	17	Au luat pe Absalom, l-au aruncat într’o groapă mare din mijlocul pădurii, şi au pus peste el o grămadă foarte mare de petre. Tot Israelul a fugit, fiecare în cortul lui.
2Sam	18	18	Pe cînd trăia, Absalom îşi ridicase un stîlp de aducere aminte în valea împăratului. Căci zicea: „N’am fii, prin cari să se poată păstra aducerea aminte a numelui meu.“ Şi a pus numele său stîlpului, care şi astăzi se numeşte stîlpul lui Absalom.
2Sam	18	19	Ahimaaţ, fiul lui Ţadoc, a zis: „Lasă-mă, să dau fuga, şi să duc împăratului vestea cea bună că Domnul i-a făcut dreptate, scăpîndu-l din mîna vrăjmaşilor săi.“
2Sam	18	20	Ioab i-a zis: „Nu tu ai să duci veştile azi; le vei duce într’o altă zi, dar nu astăzi; fiindcă fiul împăratului a murit.“
2Sam	18	21	Şi Ioab a zis lui Cuşi: „Du-te şi vesteşte împăratului ce ai văzut.“Cuşi s’a închinat înaintea lui Ioab, şi a dat fuga.
2Sam	18	22	Ahimaaţ, fiul lui Ţadoc, a zis iarăş lui Ioab: „Orice s’ar întîmpla, lasă-mă să alerg după Cuşi.“ Şi Ioab a zis: „Pentruce vrei să alergi, fiule? Nu este o solie care-ţi va fi de folos.“
2Sam	18	23	„Orice s’ar întîmpla, vreau să alerg“, a zis din nou Ahimaaţ. Şi Ioab i-a zis: „Dă fuga!“ Ahimaaţ a alergat pe drumul care duce în cîmpie, şi a luat-o înaintea lui Cuşi.
2Sam	18	24	David şedea între cele două porţi. Caraula s’a dus pe acoperişul porţii spre zid; a ridicat ochii şi s’a uitat. Şi iată că un om alerga singur singurel.
2Sam	18	25	Caraula a strigat, şi a dat de ştire împăratului. Împăratul a zis: „Dacă este singur, aduce veşti.“ Şi omul acela se apropia din ce în ce mai mult.
2Sam	18	26	Caraula a văzut un alt om alergînd; a strigat la portar: „Iată un om aleargă singur singurel.“ Împăratul a zis: „Şi el aduce veşti.“
2Sam	18	27	Caraula a zis: „Alergătura celui dintîi pare că e a lui Ahimaaţ, fiul lui Ţadoc.“ Şi împăratul a zis: „Este un om de bine, şi aduce veşti bune.“
2Sam	18	28	Ahimaaţ a strigat, şi a zis împăratului: „Este bine de tot!“ S’a închinat înaintea împăratului cu faţa pînă la pămînt, şi a zis: „Binecuvîntat să fie Domnul, Dumnezeul tău, care a dat în mînile noastre pe cei ce ridicau mîna împotriva domnului nostru împăratul.“
2Sam	18	29	Împăratul a zis: „Tînărul Absalom este bine, sănătos?“ Ahimaaţ a răspuns: „Am văzut o mare învălmăşală, cînd a trimes Ioab pe slujitorul împăratului şi pe mine, slujitorul tău: dar nu ştiu ce era.“
2Sam	18	30	Şi împăratul a zis: „Stai colea la o parte.“ Şi Ahimaaţ a stătut deoparte.
2Sam	18	31	Îndată a sosit Cuşi. Şi a zis: „Să afle domnul meu, împăratul, vestea cea bună! Astăzi Domnul ţi-a făcut dreptate, scăpîndu-te din mîna tuturor celor ce se ridicau împotriva ta.“
2Sam	18	32	Împăratul a zis lui Cuşi: „Tînărul Absalom este bine, sănătos?“ Cuşi a răspuns: „Ca tînărul acesta să fie vrăjmaşii domnului meu, împăratul, şi toţi cei ce se ridică împotriva ta, ca să-ţi facă rău!“
2Sam	18	33	Atunci împăratul, cutremurîndu-se, s’a suit în odaia de sus a porţii, şi a plîns. Pe cînd mergea, zicea: „Fiul meu Absalom! Fiul meu, fiul meu Absalom! Cum n’am murit eu în locul tău! Absalom, fiul meu, fiul meu!“
------------------------2 Samuel, capitolul 19
2Sam	19	1	Au venit şi au spus lui Ioab: „Iată că împăratul plînge şi se jăleşte din pricina lui Absalom.“
2Sam	19	2	Şi în ziua aceea, biruinţa s’a prefăcut în jale pentru tot poporul, căci în ziua aceea, poporul auzea zicîndu-se: „Împăratul este mîhnit din pricina fiului său.“
2Sam	19	3	În aceeaş zi, poporul a intrat în cetate pe furiş, ca nişte oameni ruşinaţi că au fugit din luptă.
2Sam	19	4	Împăratul îşi acoperise faţa, şi striga în gura mare: „Fiul meu Absalom! Absalom, fiul meu, fiul meu.“
2Sam	19	5	Ioab a intrat în odaia unde era împăratul, şi a zis: „Tu acoperi azi de ruşine faţa tuturor slujitorilor tăi, cari au scăpat azi viaţa ta, a fiilor tăi şi a fetelor tale, a nevestelor tale şi a ţiitoarelor tale.
2Sam	19	6	Tu iubeşti pe ceice te urăsc, şi urăşti pe ceice te iubesc, căci arăţi azi că pentru tine nu sînt nici căpetenii nici slujitori; şi văd acum că, dacă ar trăi Absalom şi noi toţi am fi murit în ziua aceasta, lucrul acesta ţi-ar fi plăcut.
2Sam	19	7	Scoală-te dar, ieşi şi vorbeşte după inima slujitorilor tăi! Căci jur pe Domnul că, dacă nu ieşi să te arăţi, nu va rămînea un om cu tine în noaptea aceasta; şi aceasta va fi o nenorocire mai rea pentru tine decît toate nenorocirile cari ţi s’au întîmplat din tinereţă pînă acum.“
2Sam	19	8	Atunci împăratul s’a sculat, şi a şezut la poartă. Au spus tot poporului: „Iată că împăratul stă la poartă.“ Şi tot poporul a venit înaintea împăratului.$Însă Israel fugise, fiecare în cortul lui.
2Sam	19	9	Şi în toate seminţiile lui Israel, tot poporul se certa, zicînd: „Împăratul ne-a izbăvit din mîna vrăjmaşilor noştri, el ne-a scăpat din mîna Filistenilor; şi acum a trebuit să fugă din ţară dinaintea lui Absalom.
2Sam	19	10	Şi Absalom, pe care-l unsesem să domnească peste noi, a murit în bătălie: de ce nu puneţi o vorbă pentru întoarcerea împăratului?“
2Sam	19	11	La rîndul său, împăratul David a trimes să spună preoţilor Ţadoc şi Abiatar: „Vorbiţi bătrînilor lui Iuda, şi spuneţi-le: «Pentruce aţi fi voi cei din urmă pentru întoarcerea împăratului în casa lui?» – Căci ce se spunea în tot Israelul ajunsese pînă la împărat. –
2Sam	19	12	Voi sînteţi fraţii mei, sînteţi os din oasele mele şi carne din carnea mea; pentruce aţi fi voi cei din urmă pentru aducerea împăratului înapoi?
2Sam	19	13	Şi lui Amasa spuneţi-i aşa: «Nu eşti tu oare os din oasele mele şi carne din carnea mea? Să mă pedepsească Dumnezeu cu toată asprimea, dacă nu vei fi înaintea mea pentru totdeauna căpetenia oştirii în locul lui Ioab!“
2Sam	19	14	David a înmuiat inima tuturor celor din Iuda, de parcă ar fi fost un singur om; şi au trimes să spună împăratului: „Întoarce-te, tu şi toţi slujitorii tăi.“
2Sam	19	15	Împăratul s’a întors, şi a ajuns pînă la Iordan. Şi Iuda s’a dus la Ghilgal, ca să iasă înaintea împăratului, şi să-l facă să treacă Iordanul.
2Sam	19	16	Şimei, fiul lui Ghera, Beniamitul, care era din Bahurim, s’a grăbit să se pogoare cu cei din Iuda înaintea împăratului David.
2Sam	19	17	Avea cu el o mie de oameni din Beniamin, şi pe Ţiba, mai marele casei lui Saul, şi pe cei cincisprezece fii şi pe cei douăzeci de robi ai lui Ţiba. Au trecut Iordanul în faţa împăratului.
2Sam	19	18	Luntrea, pusă la îndemîna împăratului, tocmai pornise ca să-i treacă şi casa dincolo; şi în clipa cînd era să treacă împăratul Iordarnul, Şimei, fiul lui Ghera, s’a închinat înaintea lui.
2Sam	19	19	Şi a zis împăratului: „Să nu ţină seamă domnul meu de nelegiuirea mea, să uite că robul tău l-a ocărît în ziua cînd împăratul, domnul meu, ieşea din Ierusalim, şi să nu ţină seamă împăratul de lucrul acesta!
2Sam	19	20	Căci robul tău mărturiseşte că a păcătuit. Şi iată, vin astăzi, cel dintîi din toată casa lui Iosif, înaintea împăratului, domnul meu.“
2Sam	19	21	Atunci Abişai, fiul Ţeruiei, a luat cuvîntul, şi a zis: „Nu trebuie oare să moară Şimei pentrucă a blestemat pe unsul Domnului?“
2Sam	19	22	Dar David a zis: „Ce am eu cu voi, fiii Ţeruiei, şi pentruce vă arătaţi astăzi protivnicii mei? Astăzi să se omoare oare vreun om în Israel? Nu ştiu eu că împărăţesc azi peste Israel?“
2Sam	19	23	Şi împăratul a zis lui Şimei: „Nu vei muri!“ Împăratul i-a jurat că nu-l va omorî.
2Sam	19	24	Mefiboşet, fiul lui Saul, s’a pogorît şi el înaintea împăratului. Nu-şi îngrijise nici picioarele, nici barba, nici nu-şi spălase hainele, din ziua cînd plecase împăratul pînă în ziua cînd se întorcea în pace.
2Sam	19	25	Cînd s’a dus înaintea împăratului la Ierusalim, împăratul i-a zis: „Pentruce n’ai venit cu mine, Mefiboşet?“
2Sam	19	26	Şi el a răspuns: „Împărate, domnul meu, slujitorul meu m’a înşelat, căci robul tău, care este olog, zisese: «Voi pune şaua pe măgar, voi încăleca pe el, şi voi merge cu împăratul.»
2Sam	19	27	Şi el a înegrit pe robul tău la domnul meu împăratul. Dar domnul meu împăratul este ca un înger al lui Dumnezeu. Fă ce vei crede.
2Sam	19	28	Căci toţi cei din casa tatălui meu au fost nişte oameni vrednici de moarte înaintea împăratului domnul meu; şi totuş, tu ai pus pe robul tău în rîndul celor ce mănîncă la masă cu tine. Ce drept mai pot avea eu, şi ce am să cer eu împăratului?“
2Sam	19	29	Împăratul i-a zis: „Ce mai vorbeşti atîta? Am spus: «Tu şi Ţiba, veţi împărţi pămînturile.“
2Sam	19	30	Şi Mefiboşet a zis împăratului: „Să ia chiar totul, căci împăratul domnul meu se întoarce în pace acasă.“
2Sam	19	31	Barzilai, Galaaditul, s’a pogorît din Roghelim, şi a trecut Iordanul împreună cu împăratul, ca să-l petreacă pînă dincolo de Iordan.
2Sam	19	32	Barzilai era foarte bătrîn, în vîrstă de optzeci de ani. El îngrijise de împărat în timpul şederii lui la Mahanaim, căci era un om foarte bogat.
2Sam	19	33	Împăratul a zis lui Barzilai: „Vino cu mine, şi te voi hrăni la mine în Ierusalim.“
2Sam	19	34	Dar Barzilai a răspuns împăratului: „Cîţi ani voi mai trăi, ca să mă sui cu împăratul la Ierusalim?
2Sam	19	35	Eu sînt astăzi în vîrstă de optzeci de ani. Pot eu să mai cunosc ce este bun şi ce este rău? Poate robul tău să mai aibă vreun gust pentru ce mănîncă şi bea? Pot eu să mai aud glasul cîntăreţilor şi cîntăreţelor? Şi pentru ce să mai fie robul tău o povară pentru domnul meu, împăratul?
2Sam	19	36	Robul tău va merge puţin dincolo de Iordan cu împăratul. Dealtfel, pentru ce mi-ar face împăratul această binefacere?
2Sam	19	37	Să se întoarcă robul tău, şi să mor în cetatea mea, lîngă mormîntul tatălui meu şi mamei mele! Dar iată că robul tău Chimham va trece cu împăratul, domnul meu; fă ce vei crede pentru el.“
2Sam	19	38	Împăratul a zis: „Chimham să treacă împreună cu mine, şi voi face pentru el ce vei vrea; tot ce vei dori dela mine, îţi voi da!“
2Sam	19	39	După ce tot poporul a trecut Iordanul şi după ce l-a trecut şi împăratul, împăratul a sărutat pe Barzilai, şi l-a binecuvîntat. Şi Barzilai s’a întors acasă.
2Sam	19	40	Împăratul s’a îndreptat spre Ghilgal, însoţit de Chimham.Tot poporul lui Iuda şi jumătate din poporul lui Israel petrecuse pe împărat dincolo de Iordan.
2Sam	19	41	Dar toţi bărbaţii lui Israel au venit la împărat, şi i-au zis: „Pentruce te-au furat fraţii noştri, bărbaţii lui Iuda, şi au trecut pe împărat peste Iordan, împreună cu casa lui, şi cu toţi oamenii lui David?“
2Sam	19	42	Toţi bărbaţii lui Iuda au răspuns bărbaţilor lui Israel: „Fiindcă împăratul ne este rudă; şi ce aţi găsit aici, ca să vă mîniaţi? Am trăit noi pe cheltuiala împăratului? Ne-a făcut el daruri?“
2Sam	19	43	Şi bărbaţii lui Israel au răspuns bărbaţilor lui Iuda: „Împăratul este de zece ori mai mult al nostru, şi chiar la David avem mai mult drept decît voi. Pentruce ne-aţi nesocotit? N’am fost noi cei dintîi cari am spus să se întoarcă împăratul nostru?“ Şi bărbaţii lui Iuda au vorbit cu mai multă asprime decît bărbaţii lui Israel.
------------------------2 Samuel, capitolul 20
2Sam	20	1	Acolo era un om de nimic, numit Şeba, fiul lui Bicri, Beniamitul. El a sunat din trîmbiţă, şi a zis: „Noi n’avem nicio parte cu David, nicio moştenire cu fiul lui Isai! Fiecare la cortul său, Israele!“
2Sam	20	2	Şi toţi bărbaţii lui Israel s’au depărtat de David, şi au urmat pe Şeba, fiul lui Bicri. Dar bărbaţii lui Iuda au rămas credincioşi împăratului lor, şi l-au însoţit dela Iordan pînă la Ierusalim.
2Sam	20	3	David a intrat iarăş în casa lui la Ierusalim. Împăratul a luat cele zece ţiitoare pe cari le lăsase pentru paza casei, şi le-a pus într’o casă subt pază; a îngrijit de ele, dar n’a intrat la ele. Şi au fost închise pînă în ziua morţii lor, trăind în văduvie.
2Sam	20	4	Împăratul a zis lui Amasa: „Cheamă-mi peste trei zile pe bărbaţii lui Iuda; şi tu să fii de faţă aici.“
2Sam	20	5	Amasa a plecat să cheme pe Iuda; dar a zăbovit peste vremea pe care i-o hotărîse împăratul.
2Sam	20	6	David a zis atunci lui Abişai: „Şeba, fiul lui Bicri, ne va face acum mai mult rău decît Absalom. Ia tu însuţi pe slujitorii stăpînului tău, şi urmăreşte-l, ca nu cumva să găsească cetăţi întărite, şi să se ascundă dinaintea noastră.“
2Sam	20	7	Şi Abişai a plecat, urmat de oamenii lui Ioab, de Cheretiţi şi de Peletiţi, şi de toţi vitejii; au ieşit din Ierusalim, ca să urmărească pe Şeba, fiul lui Bicri.
2Sam	20	8	Cînd au fost lîngă piatra cea mare care este la Gabaon, Amasa a ajuns înaintea lor. Ioab era încins cu o sabie pe deasupra hainelor de război, cu cari era îmbrăcat; ea era legată la coapsă şi sta în teacă, şi cînd a înaintat Ioab, sabia a alunecat.
2Sam	20	9	Ioab a zis lui Amasa: „Eşti sănătos, frate?“ Şi cu mîna dreaptă a apucat pe Amasa de barbă să-l sărute.
2Sam	20	10	Amasa n’a luat seamă la sabia care era în mîna lui Ioab; şi Ioab l-a lovit cu ea în pîntece, şi i-a vărsat măruntaiele pepămînt, fără să-i mai dea o a doua lovitură. Şi Amasa a murit.Ioab şi fratele său Abişai au urmărit pe Şeba, fiul lui Bicri.
2Sam	20	11	Un bărbat dintre oamenii lui Ioab a rămas lîngă Amasa, şi zicea: „Cine vrea pe Ioab şi cine este pentru David? Să urmeze pe Ioab!“
2Sam	20	12	Amasa se rostogolea în sînge în mijlocul drumului; şi omul acela, văzînd că tot poporul se opreşte, a tras pe Amasa din drum, pe un cîmp, şi a aruncat o haină pe el, cînd a văzut că toţi cei ce ajungeau lîngă el se opreau.
2Sam	20	13	Dupăce a fost luat din drum, fiecare a urmat pe Ioab, ca să urmărească pe Şeba, fiul lui Bicri.
2Sam	20	14	Ioab a străbătut toate seminţiile lui Israel înspre Abel – Bet-Maaca, şi toţi bărbaţii de seamă s’au strîns şi l-au urmat.
2Sam	20	15	Au venit şi au împresurat pe Şeba în Abel-Bet-Maaca, şi au ridicat împotriva cetăţii un val care atingea întăritura. Tot poporul care era cu Ioab săpa zidul ca să-l facă să cadă.
2Sam	20	16	Atunci o femeie înţeleaptă a început să strige din cetate: „Ascultaţi, ascultaţi! Spuneţi, vă rog, lui Ioab: «Apropie-te pînă aici, căci vreau să-ţi vorbesc!“
2Sam	20	17	El s’a apropiat de ea, şi femeia a zis: „Tu eşti Ioab?“ El a răspuns: „Eu sînt.“ Şi ea i-a zis: „Ascultă vorbele roabei tale.“ El i-a răspuns: „Ascult.“
2Sam	20	18	Şi ea a zis: „Odinioară era obiceiul să se spună: «Să întrebăm în Abel!» Şi totul se isprăvea astfel.
2Sam	20	19	Eu sînt una din cetăţile liniştite şi credincioase din Israel; şi tu cauţi să pierzi o cetate care este o mamă în Israel! Pentruce ai nimici tu moştenirea Domnului?“
2Sam	20	20	Ioab a răspuns: „Departe, departe de mine gîndul să nimicesc sau să dărîm!
2Sam	20	21	Nu este aşa! Dar un om din muntele Efraim, numit Şeba, fiul lui Bicri, a ridicat mîna împotriva împăratului David; daţi-l încoace numai pe el, şi mă voi depărta de cetate.“ Femeia a zis lui Ioab: „Iată, capul lui îţi va fi aruncat peste zid.“
2Sam	20	22	Şi femeia s’a dus şi a înduplecat pe tot poporul cu înţelepciunea ei; au tăiat capul lui Şeba, fiul lui Bicri, şi l-au aruncat lui Ioab. Ioab a sunat din trîmbiţă; s’au împrăştiat de lîngă cetate, şi fiecare s’a dus în cortul lui. Şi Ioab s’a întors la Ierusalim, la împărat.
2Sam	20	23	Ioab era mai mare peste toată oştirea lui Israel; Benaia, fiul lui Iehoiada, era în fruntea Cheretiţilor şi a Peletiţilor;
2Sam	20	24	Adoram era mai mare peste dări; Iosafat, fiul lui Ahilud, era scriitor (arhivar);
2Sam	20	25	Şeia era logofăt: Ţadoc şi Abiatar erau preoţi;
2Sam	20	26	şi Ira din Iair era slujbaş de stat al lui David.
------------------------2 Samuel, capitolul 21
2Sam	21	1	Pe vremea lui David, a fost o foamete care a ţinut trei ani. David a întrebat pe Domnul, şi Domnul a zis: „Din pricina lui Saul şi a casei lui sîngeroase, pentru că a ucis pe Gabaoniţi este foametea aceasta.“
2Sam	21	2	Împăratul a chemat pe Gabaoniţi să le vorbească. – Gabaoniţii nu erau dintre copiii lui Israel, ci erau o rămăşiţă a Amoriţilor; copiii lui Israel se legaseră faţă de ei cu un jurămînt, şi totuş Saul voise să-i ucidă, în rîvna lui pentru copiii lui Israel şi Iuda. –
2Sam	21	3	David a zis Gabaoniţilor: „Ce pot face eu pentru voi, şi cu se să fac ispăşire, ca să binecuvîntaţi moştenirea Domnului?“
2Sam	21	4	Gabaoniţii i-au răspuns: „Nu voim nici argint nici aur dela Saul şi dela casa lui, şi nici nu este treaba noastră să omorîm pe cineva din Israel.“ Şi împăratul a zis: „Ce voiţi dar să vă fac?“
2Sam	21	5	Ei au răspuns împăratului: „Fiindcă omul acela ne-a slăbit şi îşi pusese de gînd să ne nimicească pentru ca să ne facă să perim din tot ţinutul lui Israel,
2Sam	21	6	să ni se dea şapte bărbaţi din fiii lui, şi-i vom spînzura înaintea Domnului, la Ghibea lui Saul, alesul Domnului.“ Şi împăratul a zis: „Vi-i voi da.“
2Sam	21	7	Împăratul a cruţat pe Mefiboşet, fiul lui Ionatan, fiul lui Saul, pentru jurămîntul pe care-l făcuseră între ei, înaintea Domnului, David şi Ionatan, fiul lui Saul.
2Sam	21	8	Dar împăratul a luat pe cei doi fii, pe cari-i născuse lui Saul Riţpa, fata lui Aiia, şi anume: Armoni şi Mefiboşet, şi pe cei cinci fii, pe cari-i născuse Merab, fata lui Saul, lui Adriel din Mehola, fiul lui Barzilai;
2Sam	21	9	i-a dat în mînile Gabaoniţilor, cari i-au spînzurat pe munte, înaintea Domnului. Toţi cei şapte au perit împreună; au fost omorîţi în cele dintîi zile ale seceratului, la începutul seceratului orzurilor.
2Sam	21	10	Riţpa, fata lui Aiia, a luat un sac şi l-a întins subt ea peste stîncă, dela începtul seceratului pînă cînd a căzut peste ei ploaie din cer; şi a oprit păsările cerului să se apropie de ei în timpul zilei, şi fiarele cîmpului în timpul nopţii.
2Sam	21	11	Au înştiinţat pe David despre ce făcuse Riţpa, fata lui Aiia, ţiitoarea lui Saul.
2Sam	21	12	Şi David s’a dus şi a luat oasele lui Saul şi oasele fiului său Ionatan, dela locuitorii din Iabesul Galaadului, cari le luaseră din piaţa Bet-Şan, unde îi spînzuraseră Filistenii cînd au bătut pe Saul la Ghilboa.
2Sam	21	13	A luat de acolo oasele lui Saul şi oasele fiului său Ionatan; şi s’au strîns şi oasele celor ce fuseseră spînzuraţi.
2Sam	21	14	Au îngropat oasele lui Saul şi fiului său Ionatan în ţara lui Beniamin, la Ţela, în mormîntul lui Chis, tatăl lui Saul. Şi au făcut tot ce poruncise împăratul.După aceea, Dumnezeu a fost potolit faţă de ţară.
2Sam	21	15	Filistenii au pornit iarăş cu război împotriva lui Israel. David s’a pogorît cu slujitorii lui, şi a luptat împotriva Filistenilor. David era obosit.
2Sam	21	16	Şi Işbi-Benob, unul din copiii lui Rafa, a voit să omoare pe David; avea o suliţă în greutate de trei sute de sicli de aramă, şi era încins cu o sabie nouă.
2Sam	21	17	Abişai, fiul Ţeruiei, a venit în ajutorul lui David, a lovit pe Filistean, şi l-a omorît. Atunci oamenii lui David, i-au jurat, zicînd: „Să nu mai ieşi cu noi la luptă, ca să nu stingi lumina lui Israel“.
2Sam	21	18	După aceea, a mai fost o bătălie la Gob cu Filistenii. Atunci Sibecai, Huşatitul, a omorît pe Saf, care era unul din copiii lui Rafa.
2Sam	21	19	A mai fost o bătălie la Gob cu Filistenii. Şi Elhanan, fiul lui Iaare-Oreghim, din Betleem, a omorît pe Goliat din Gat, care avea o suliţă, al cărei mîner era ca sulul de ţesut.
2Sam	21	20	A mai fost o bătălie la Gat. Acolo era un om de statură înaltă, care avea şase degete la fiecare mînă şi la fiecare picior, în totul douăzeci şi patru, şi care se trăgea tot din Rafa.
2Sam	21	21	El a batjocorit pe Israel; şi Ionatan, fiul lui Şimea, fratele lui David, l-a omorît.
2Sam	21	22	Aceşti patru oameni erau copiii lui Rafa născuţi la Gat. Au perit ucişi de mîna lui David şi de mîna slujitorilor lui.
------------------------2 Samuel, capitolul 22
2Sam	22	1	David a îndreptat către Domnul cuvintele acestei cîntări, după ce Domnul l-a izbăvit din mîna tuturor vrăjmaşilor lui şi din mîna lui Saul.
2Sam	22	2	El a zis:„Domnul este stînca mea, cetăţuia mea, Izbăvitorul meu.
2Sam	22	3	Dumnezeu este stînca mea,la care găsesc un adăpost,scutul meu şi puterea care mă mîntuieşte,turnul meu cel înalt şi scăparea mea.Mîntuitorule! Tu mă scapi de sîlnicie.
2Sam	22	4	Eu chem pe Domnul cel vrednic de laudă, şi sînt izbăvit de vrămaşii mei.
2Sam	22	5	Căci valurile morţii mă înconjuraseră,şivoaiele nimicirii mă înspăimîntaseră;
2Sam	22	6	legăturile mormîntului mă înconjuraseră,laţurile morţii mă prinseseră.
2Sam	22	7	În strîmtoarea mea, am chemat pe Domnul,am chemat pe Dumnezeul meu;din locaşul Lui, El mi-a auzit glasul, şi strigătul meu a ajuns la urechile Lui.
2Sam	22	8	Atunci pămîntul s’a cutremurat şi s’a clătinat,temeliile cerului s’au mişcatşi s’au zguduit, pentrucă El Se mîniase.
2Sam	22	9	Fum se ridica din nările Lui, şi un foc mistuitor ieşea din gura Lui:cărbuni aprinşi ţîşneau din ea.
2Sam	22	10	A plecat cerurile, şi S’a pogorît:un nor gros era subt picioarele Lui.
2Sam	22	11	Călărea pe un heruvim, şi sbura, venea pe aripile vîntului;
2Sam	22	12	era înconjurat cu întunerecul ca şi cu un cort,era înconjurat cu grămezi de ape şi cu nori întunecoşi.
2Sam	22	13	Din strălucirea care era înaintea Luischinteiau cărbuni de foc.
2Sam	22	14	Domnul a tunat din ceruri,Cel Prea Înalt a făcut să-I răsune glasul;
2Sam	22	15	a aruncat săgeţi şi a risipit pe vrăjmaşii mei,a aruncat fulgerul, şi i-a pus pe fugă.
2Sam	22	16	Fundul mării s’a văzut,temeliile lumii au fost descoperite,de mustrarea Domnului,de vuietul suflării nărilor Lui.
2Sam	22	17	El şi-a întins mîna de sus din înălţime, m’a apucat,m’a scos din apele cele mari;
2Sam	22	18	m’a izbăvit de protivnicul meu cel puternic,de vrăjmaşii meicari erau mai tari decît mine.
2Sam	22	19	Ei mă prinseseră în ziua strîmtorării mele,dar Domnul a fost sprijinitorul meu,
2Sam	22	20	El m’a scos la loc larg.El m’a mîntuit, pentrucă mă iubeşte.
2Sam	22	21	Domnul mi-a răsplătit după nevinovăţia mea,mi-a făcut după curăţia mînilor mele;
2Sam	22	22	căci am păzit căile Domnului,nu m’am făcut vinovat faţă de Dumnezeul meu.
2Sam	22	23	Toate poruncile Lui au fost înaintea mea,şi nu m’am depărtat dela legile Lui.
2Sam	22	24	Am fost fără vină înaintea Lui, m’am păzit de fărădelegea mea.
2Sam	22	25	De aceea Domnul mi-a răsplătit nevinovăţia mea,după curăţia mea înainte Lui.
2Sam	22	26	Cu cel bun Tu eşti bun,cu omul drept Te porţi după dreptate,
2Sam	22	27	cu cel curat eşti curat,cu cel îndărătnic Te porţi după îndărătnicia lui.
2Sam	22	28	Tu mîntuieşti pe poporul care se smereşte,şi cu privirea Ta,scobori pe cei mîndri.
2Sam	22	29	Da, Tu eşti lumina mea, Doamne!Domnul luminează întunerecul meu.
2Sam	22	30	Cu Tine mă năpustesc asupra unei oşti înarmate,cu Dumnezeul meu sar peste zid.
2Sam	22	31	Căile lui Dumnezeu sînt desăvîrşite,cuvîntul Domnului este curăţit;El este un scut pentru toţi cei ce caută adăpost în El.
2Sam	22	32	Căci cine este Dumnezeu, afară de Domnul?Şi cine este o stîncă, afară de Dumnezeul nostru?
2Sam	22	33	Dumnezeu este cetăţuia mea cea tare,şi El mă călăuzeşte pe calea cea dreaptă.
2Sam	22	34	El îmi face picioarele ca ale cerboaicelor,şi El mă aşează pe locurile mele cele înalte.
2Sam	22	35	Îmi deprinde mînile la luptă,şi braţele mele întind arcul de aramă.
2Sam	22	36	Tu îmi dai scutul mîntuirii Tale,şi ajung mare prin bunătatea Ta.
2Sam	22	37	Lărgeşti drumul supt paşii mei,şi picioarele mele nu se clatină.
2Sam	22	38	Urmăresc pe vrăjmaşii mei, şi-i nimicesc,nu mă întorc pînă nu-i nimicesc.
2Sam	22	39	Îi nimicesc, îi zdrobesc, de nu se mai scoală;cad subt picioarele mele.
2Sam	22	40	Tu mă încingi cu putere pentru luptă,răpui subt mine pe protivnicii mei.
2Sam	22	41	Faci pe vrăjmaşii mei să dea dosul înaintea mea,şi nimicesc pe ceice mă urăsc.
2Sam	22	42	Se uită în jurul lor, şi nu-i cine să-i scape.Strigă către Domnul dar nu le răspunde!
2Sam	22	43	Îi pisez ca pulberea pămîntului, îi zdrobesc, îi calc în picioare, ca noroiul de pe uliţe.
2Sam	22	44	Mă scapi din neînţelegerile poporului meu;mă păstrezi drept căpetenie a neamurilor;un popor pe care nu-l cunoşteam îmi este supus.
2Sam	22	45	Fiii străinului mă linguşesc;mă ascultă la cea dintîi poruncă.
2Sam	22	46	Fiii străinului leşină dela inimă, tremură cînd ies afară din cetăţuie.
2Sam	22	47	Trăiască Domnul,şi binecuvîntată să fie Stînca mea!Înălţat să fie Dumnezeu, Stînca mîntuirii mele,
2Sam	22	48	Dumnezeu, care este răzbunătorul meu,care-mi supune popoarele,
2Sam	22	49	şi care mă face să scap de vrăjmaşii mei!Tu mă înalţi mai pesus de protivnicii mei,mă izbăveşti de omul asupritor.
2Sam	22	50	De aceea Te voi lăuda printre neamuri, Doamne!Şi voi cînta spre slava Numelui Tău.
2Sam	22	51	El dă mari izbăviri împăratului Său,şi arată milă unsului Său:lui David, şi seminţei lui, pentru totdeauna.“
------------------------2 Samuel, capitolul 23
2Sam	23	1	Iată cele din urmă cuvinte ale lui David.Cuvîntul lui David, fiul lui Isai,cuvîntul omului care a fost înălţat sus de tot,cuvîntul unsului Dumnezeului lui Iacov,cuvîntul cîntăreţului plăcut al lui Israel.
2Sam	23	2	Duhul Domnului vorbeşte prin mine,şi cuvîntul Lui este pe limba mea.
2Sam	23	3	Dumnezeul lui Israel a vorbit. Stînca lui Israel mi-a zis:„Cel ce împărăţeşte între oameni cu dreptate, celce împărăţeşte în frică de Dumnezeu,
2Sam	23	4	este ca lumina dimineţii, cînd răsare soareleîn dimineaţa fără nori;ca razele soarelui după ploaie, cari fac să încolţească din pămînt verdeaţa.
2Sam	23	5	Măcar că nu este aşa casa mea înaintea lui Dumnezeu,totuş El a făcut cu mine un legămînt vecinic,bine întărit în toate privinţele şi tare.Nu va face El oare să răsară din el tot ce este spre mîntuirea şi bucuria mea?
2Sam	23	6	Dar cei răi sînt toţi ca nişte spini pe cari-i arunci,şi nu-i iei cu mîna;
2Sam	23	7	cine se atinge de ei,se înarmează cu un fer sau cu mînerul unei suliţe,şi-i arde în foc pe loc.
2Sam	23	8	Iată numele vitejilor cari erau în slujba lui David.Ioşeb-Basşebet, Tahchemonitul, unul din fruntaşii căpeteniilor. El şi-a învîrtit suliţa peste opt sute de oameni, pe cari i-a omorît dintr’o dată.
2Sam	23	9	După el, Eleazar, fiul lui Dodo, fiul lui Ahohi. El era unul din cei trei războinici cari au ţinut pept împreună cu David împotriva Filistenilor strînşi pentru luptă, cînd bărbaţii lui Israel se dădeau înapoi pe înălţimi.
2Sam	23	10	El s’a sculat, şi a lovit pe Filisteni pînă ce i-a obosit mîna şi a rămas lipită de sabie. Domnul a dat o mare izbăvire în ziua aceea. Poporul s’a întors după Eleazar, numai ca să ia prada.
2Sam	23	11	După el, Şama, fiul lui Aghe, din Harar. Filistenii se strînseseră la Lehi. Acolo era o bucată de pămînt sămănată cu linte; şi poporul fugea dinaintea Filistenilor.
2Sam	23	12	Şama s’a aşezat în mijlocul ogorului, l-a apărat şi a bătut pe Filisteni. Şi Domnul a dat o mare izbăvire.
2Sam	23	13	Trei dintre cei treizeci de căpetenii s’au pogorît pe vremea seceratului şi au venit la David, în peştera Adulam, cînd o ceată de Filisteni tăbărîse în valea Refaim.
2Sam	23	14	David era atunci în cetăţuie, şi o strajă a Filistenilor era la Betleem.
2Sam	23	15	David a avut o dorinţă, şi a zis: „Cine-mi va da să beau apă din fîntîna de la poarta Betleemului?“
2Sam	23	16	Atunci cei trei viteji au trecut prin tabăra Filistenilor, şi au scos apă din fîntîna dela poarta Betleemului. Au adus-o şi au dat-o lui David; dar el n’a vrut s’o bea şi a vărsat-o înaintea Domnului.
2Sam	23	17	El a zis: „Departe de mine, Doamne, gîndul să fac lucrul acesta! Să beau sîngele oamenilor acestora cari s’au dus cu primejdia vieţii lor?“ Şi n’a vrut s’o bea. Iată ce au făcut aceşti trei viteji.
2Sam	23	18	Abişai, fratele lui Ioab, fiul Ţeruiei, era căpetenia celor trei. El şi-a învîrtit suliţa peste trei sute de oameni, şi i-a omorît, şi a fost vestit între cei trei.
2Sam	23	19	Era cel mai cu vază din cei trei, şi a fost căpetenia lor; dar n’a fost la înălţimea celor trei dintîi.
2Sam	23	20	Benaia, fiul lui Iehoiada, fiul unui om din Cabţeel, om viteaz şi vestit prin faptele lui mari. El a ucis pe cei doi fii ai lui Ariel din Moab. S’a pogorît în mijlocul unei gropi pentru apă unde a ucis un leu, într’o zi cînd căzuse zăpadă.
2Sam	23	21	A omorît pe un Egiptean groaznic la înfăţişare, care avea o suliţă în mînă; s’a pogorît împotriva lui cu un toiag, a smuls suliţa din mîna Egipteanului, şi l-a omorît cu ea.
2Sam	23	22	Iată ce a făcut Benaia, fiul lui Iehoiada; şi a fost vestit printre cei trei viteji.
2Sam	23	23	Era cel mai cu vază din cei treizeci; dar n’a ajuns la înălţimea celor trei dintîi. David l-a primit între sfetnicii lui de aproape.
2Sam	23	24	Asael, fratele lui Ioab, din numărul celor treizeci, Elhanan, fiul lui Dodo, din Betleem.
2Sam	23	25	Şama din Harod. Elica din Harod.
2Sam	23	26	Heleţ, din Pelet. Ira, fiul lui Icheş, din Tecoa.
2Sam	23	27	Abiezer din Anatot. Mebunai, din Huşa.
2Sam	23	28	Ţalmon, din Ahoah. Maharai, din Netofa.
2Sam	23	29	Heleb, fiul lui Baana, din Netofa.Itai, fiul lui Ribai, din Ghibea fiilor lui Beniamin.
2Sam	23	30	Benaia, din Piraton. Hidai, din Nahale-Gaaş.
2Sam	23	31	Abi-Albon, din Araba. Azmavet, din Barhum.
2Sam	23	32	Eliahba, din Şaalbon. Bene-Iaşen. Ionatan.
2Sam	23	33	Şama, din Harar. Ahiam, fiul lui Şarar, din Arar.
2Sam	23	34	Elifelet, fiul lui Ahasbai, fiul unui Maacatit. Eliam, fiul lui Ahitofel, din Ghilo.
2Sam	23	35	Heţrai, din Carmel. Paarai, din Arab.
2Sam	23	36	Igheal, fiul lui Natan, din Ţoba. Bani, din Gad.
2Sam	23	37	Ţelec, Amonitul. Naharai din Beerot, care ducea armele lui Ioab, fiul Ţeruiei.
2Sam	23	38	Ira, din Ieter. Gareb, din Ieter.
2Sam	23	39	Urie, Hetitul. De toţi: treizeci şi şapte.
------------------------2 Samuel, capitolul 24
2Sam	24	1	Domnul S’a aprins de mînie din nou împotriva lui Israel; şi a stîrnit pe David împotriva lor, zicînd: „Du-te şi fă numărătoarea lui Israel şi a lui Iuda“.
2Sam	24	2	Şi împăratul a zis lui Ioab, căpetenia oştirii, care se afla lîngă el: „Străbate toate seminţiile lui Israel, dela Dan pînă la Beer-Şeba; să se facă numărătoarea poporului, şi să ştiu la cît se ridică numărul lor.“
2Sam	24	3	Ioab a zis împăratului: „Domnul, Dumnezeul tău, să făcă poporul de o sută de ori mai mare, şi împăratul, domnul meu, să vadă cu ochii lui lucrul acesta! Dar pentru ce vrea împăratul, domnul meu, să facă lucrul acesta?“
2Sam	24	4	Împăratul a stăruit în porunca pe care o dădea lui Ioab şi căpeteniilor oştirii; şi Ioab şi căpeteniile oştirii au plecat dela împărat, ca să facă numărătoarea poporului Israel.
2Sam	24	5	Au trecut Iordanul, şi au tăbărît la Aroer, la dreapta cetăţii care este în mijlocul văii Gad, şi lîngă Iaezer.
2Sam	24	6	Au venit pănă la Galaad şi în ţara lui Tahtim-Hodşi. S’au dus pînă la Dan-Iaan, şi în împrejurimile Sidonului.
2Sam	24	7	Au venit pînă la cetăîţuia Tir, şi în toate cetăţile Heviţilor şi ale Cananiţilor. Au ieşit spre partea de miazăzi a lui Iuda, la Beer-Şeba.
2Sam	24	8	Au străbătut astfel toată ţara, şi au ajuns la Ierusalim, după nouă luni şi douăzeci de zile.
2Sam	24	9	Ioab a dat împăratului numărul poporului: erau în Israel opt sute de mii de oameni de război cari scoteau sabia, şi în Iuda cinci sute de mii de oameni.
2Sam	24	10	David a simţit cum îi bătea inima, dupăce făcuse numărătoarea poporului. Şi a zis Domnului: „Am săvîrşit un mare păcat, făcînd lucrul acesta! Acum, Doamne, binevoieşte şi iartă nelegiuirea robului Tău, căci am lucrat în totul ca un nebun!“
2Sam	24	11	A doua zi, cînd s’a sculat David, cuvîntul Domnului a vorbit astfel proorocului Gad, văzătorul lui David:
2Sam	24	12	„Du-te şi spune lui David: «Aşa vorbeşte Domnul: «Îţi pun înainte trei nenorociri; alege una din ele, şi te voi lovi cu ea.“
2Sam	24	13	Gad s’a dus la David, şi i-a făcut cunoscut lucrul acesta, zicînd: „Vrei şapte ani de foamete în ţara ta, sau să fugi trei luni dinaintea vrăjmaşilor tăi, cari te vor urmări, sau să bîntuie ciuma trei zile în ţară? Acum alege, şi vezi ce trebuie să răspund Celui ce mă trimete.“
2Sam	24	14	David a răspuns lui Gad: „Sînt într’o mare strîmtoare! Oh! mai bine să cădem în mînile Domnului, căci îndurările Lui sînt nemărginite; dar să nu cad în mînile oamenilor!“
2Sam	24	15	Domnul a trimes ciuma în Israel, de dimineaţă pînă la vremea hotărîtă. Şi, din Dan pînă la Beer-Şeba, au murit şaptezeci de mii de oameni din popor.
2Sam	24	16	Pe cînd îngerul întindea mîna peste Ierusalim ca să-l nimicească, Domnul S’a căit de răul acela, şi a zis îngerului care ucidea poporul: „Destul! Trage-ţi mîna acum.“ Îngerul Domnului era lîngă aria lui Aravna, Iebusitul.
2Sam	24	17	David, văzînd pe îngerul care lovea pe popor, a zis Domnului: „Iată că am păcătuit! Eu sînt vinovat: dar oile acestea, ce au făcut? Mîna Ta să se îndrepte dar împotriva mea şi împotriva casei tatălui meu!“
2Sam	24	18	În ziua aceea, Gad a venit la David, şi i-a zis: „Suie-te şi înalţă un altar Domnului în aria lui Aravna, Iebusitul.“
2Sam	24	19	David s’a suit, după cuvîntul lui Gad, cum poruncise Domnul.
2Sam	24	20	Aravna s’a uitat, şi a văzut pe împărat şi pe slujitorii lui îndreptîndu-se spre el; şi Aravna a ieşit, şi s’a închinat înaintea împăratului, cu faţa la pămînt.
2Sam	24	21	Aravna a zis: „Pentru ce vine domnul meu, împăratul, la slujitorul lui?“ Şi David a răspuns: „Ca să cumpăr dela tine aria şi să zidesc în ea un altar Domnului, pentruca să înceteze urgia aceasta de peste popor.“
2Sam	24	22	Aravna a zis lui David: „Să ia domnul meu, împăratul, aria, şi să aducă în ea jertfele cari-i vor plăcea; vezi, boii vor fi pentru arderea de tot, şi carăle cu uneltele lor vor ţinea loc de lemne.“
2Sam	24	23	Aravna a dat împăratului totul. Şi Aravna a zis împăratului: „Domnul, Dumnezeul tău, să te primească!“
2Sam	24	24	Dar împăratul a zis lui Aravna: „Nu! vreau s’o cumpăr dela tine pe preţ de argint, şi nu voi aduce Domnului, Dumnezeului meu, arderi de tot, cari să nu mă coste nimic.“ Şi David a cumpărat aria şi boii cu cinzeci de sicli de argint.
2Sam	24	25	David a zidit acolo un altar Domnului, şi a adus arderi de tot şi jertfe de mulţămire.Atunci Domnul a fost potolit faţă de ţară, şi a încetat urgia deasupra lui Israel.
------------------------1 Împăraţi, capitolul 1
1Kin	1	1	Împăratul David era bătrîn, înaintat în vîrstă; îl acopereau cu haine, şi nu se putea încălzi.
1Kin	1	2	Slujitorii lui i-au zis: „Să se caute pentru domnul împăratul o fată fecioară; ea să stea înaintea împăratului, să-l îngrijească, şi să se culce la sînul tău; şi domnul meu împăratul se va încălzi.“
1Kin	1	3	Au căutat în tot ţinutul lui Israel o fată tînără şi frumoasă, şi au găsit pe Abişag, Sunamita, pe care au adus-o la împărat.
1Kin	1	4	Această fată era foarte frumoasă. Ea a îngrijit pe împărat, şi i-a slujit; dar împăratul nu s’a împreunat cu ea.
1Kin	1	5	Adonia, fiul Haghitei, s’a sumeţit pînă acolo în cît a zis: „Eu voi fi împărat!“ Şi şi-a pregătit care şi călăreţi, şi cincizeci de oameni cari alergau înaintea lui.
1Kin	1	6	Tatăl său nu-l mustrase niciodată în viaţa lui, zicînd: „Pentru ce faci aşa?“ Adonia, de altfel, era foarte frumos la chip, şi se născuse după Absalom.
1Kin	1	7	El a vorbit cu Ioab, fiul Ţeruiei, şi cu preotul Abiatar: şi aceştia au trecut de partea lui.
1Kin	1	8	Dar preotul Ţadoc, Benaia, fiul lui Iehoiada, proorocul Natan, Şimei, Rei şi vitejii lui David, n’au fost cu Adonia.
1Kin	1	9	Adonia a tăiat oi, boi şi viţei graşi, lîngă piatra lui Zohelet, care este, lîngă En-Roguel; şi a poftit pe toţi fraţii lui, fiii împăratului, şi pe toţi bărbaţii lui Iuda din slujba împăratului.
1Kin	1	10	Dar n’a poftit pe proorocul Natan, nici pe Benaia, nici pe viteji, nici pe fratele său Solomon.
1Kin	1	11	Atunci Natan a zis Bat-Şebei, mama lui Solomon: „N’ai auzit că Adonia, fiul Haghitei, s’a făcut împărat, fără să ştie domnul nostru David?
1Kin	1	12	Vino dar acum, şi-ţi voi da un sfat, ca să-ţi scapi viaţa ta şi viaţa fiului tău Solomon.
1Kin	1	13	Du-te, intră la împăratul David, şi spune-i: «Împărate, domnul meu, n’ai jurat tu roabei tale, zicînd: «Fiul tău Solomon va împărăţi după mine, şi va şedea pe scaunul meu de domnie?» «Pentruce dar împărăteşte Adonia?»
1Kin	1	14	Şi în timp ce tu vei vorbi cu împăratul, eu însumi voi intra după tine, şi-ţi voi întări cuvintele.“
1Kin	1	15	Bat-Şeba s’a dus în odaia împăratului. El era foarte bătrîn; şi Abişag, Sunamita, îi slujea.
1Kin	1	16	Bat-Şeba s’a plecat şi s’a închinat înaintea împăratului. Şi împăratul a zis: „Ce vrei?“
1Kin	1	17	Ea i-a răspuns: „Domnul meu, tu ai jurat roabei tale pe Domnul, Dumnezeul tău, zicînd: «Solomon, fiul tău, va împăraţi după mine, şi va şedea pe scaunul meu de domnie.»
1Kin	1	18	Şi acum iată că Adonia împărăţeşte! Şi tu nu ştii, împărate, domnul meu!
1Kin	1	19	El a junghiat boi, viţei graşi şi oi în mare număr; şi a poftit pe toţi fiii împăratului, pe preotul Abiatar, şi pe Ioab, căpetenia oştirii, dar pe robul tău Solomon nu l-a poftit.
1Kin	1	20	Împărate, domnul meu, tot Israelul are ochii îndreptaţi spre tine, ca să-i faci cunoscut cine va şedea pe scaunul de domnie al împăratului, domnului meu, după el.
1Kin	1	21	Şi cînd împăratul, domnul meu, va fi culcat împreună cu părinţii săi, se va întîmpla că eu şi fiul meu Solomon vom fi priviţi ca nişte vinovaţi.“
1Kin	1	22	Pe cînd încă vorbea ea cu împăratul, iată că a sosit proorocul Natan.
1Kin	1	23	Au dat de ştire împăratului, şi au zis: „Iată că a venit proorocul Natan!“ El a intrat înaintea împăratului, şi s’a închinat înaintea împăratului cu faţa pînă la pămînt.
1Kin	1	24	Şi Natan a zis: „Împărate, domnul meu, oare tu ai zis: «Adonia va împărăţi după mine, şi va şedea pe scaunul meu de domnie?»
1Kin	1	25	Căci el s’a pogorît astăzi, a tăiat boi, viţei graşi şi oi, în mare număr; şi a poftit pe toţii fiii împăratului, pe căpeteniile oştirii, şi pe preotul Abiatar. Şi ei mănîncă şi beau înaintea lui, şi zic: «Trăiască împăratul Adonia!»
1Kin	1	26	Dar nu m’a poftit nici pe mine, care sînt robul tău, nici pe preotul Ţadoc, nici pe Benaia, fiul lui Iehoiada, nici pe robul tău Solomon.
1Kin	1	27	Oare din porunca domnului meu, împăratul, are loc lucrul acesta, şi fără să fi făcut cunoscut robului tău cine are să se suie pe scaunul de domnie al împăratului, domnului meu, după el?“
1Kin	1	28	Împăratul David a răspuns: „Chemaţi-mi pe Bat-Şeba.“ Ea a intrat, şi s’a înfăţişat înaintea împăratului.
1Kin	1	29	Şi împăratul a jurat, şi a zis: „Viu este Domnul, care m’a izbăvit din toate necazurile,
1Kin	1	30	că, aşa cum am jurat pe Domnul, Dumnezeul lui Israel, zicînd: «Fiul tău Solomon va împărăţi după mine, şi va şedea pe scaunul meu de domnie în locul meu,» – aşa voi face azi.“
1Kin	1	31	Bat-Şeba s’a plecat cu faţa la pămînt, şi s’a închinat înaintea împăratului. Şi a zis: „Trăiască pe vecie domnul meu, împăratul David“!
1Kin	1	32	Împăratul David a zis: „Chemaţi-mi pe preotul Ţadoc, pe proorocul Natan şi pe Benaia, fiul lui Iehoiada.“Ei au intrat şi s’au înfăţişat înaintea împăratului.
1Kin	1	33	Şi împăratul le-a zis: „Luaţi cu voi pe slujitorii stăpînului vostru, puneţi pe fiul meu Solomon călare pe catîrul meu, şi pogorîţi-l la Ghihon.
1Kin	1	34	Acolo, preotul Ţadoc şi proorocul Natan să-l ungă împărat peste Israel. Să sunaţi din trîmbiţă, şi să ziceţi: «Trăiască împăratul Solomon!»
1Kin	1	35	Să vă suiţi apoi după el ca să vină să se aşeze pe scaunul meu de domnie, şi să împărăţească în locul meu. Căci porunca mea, este ca el să fie căpetenia lui Israel şi Iuda“.
1Kin	1	36	Benaia, fiul lui Iehoiada, a răspuns împăratului: „Amin! Aşa să vrea Domnul, Dumnezeul domnului meu, împăratul:
1Kin	1	37	Domnul să fie cu Solomon cum a fost cu domnul meu, împăratul, ca să-şi înalţe scaunul de domnie mai pe sus de scaunul de domnie al domnului meu, împăratul David!“
1Kin	1	38	Atunci preotul Ţadoc s’a pogorît împreună cu proorocul Natan, cu Benaia, fiul lui Iehoiada, cu Cheretiţii şi Peletiţii; au pus pe Solomon călare pe cătîrul împăratului David, şi l-au dus la Ghihon.
1Kin	1	39	Preotul Ţadoc a luat cornul cu untdelemn din cort, şi a uns pe Solomon. Au sunat din trîmbiţă, şi tot poporul a zis: „Trăiască împăratul Solomon!“
1Kin	1	40	Tot poporul s’a suit după el, şi poporul cînta din fluier şi se desfăta cu mare bucurie; se clătina pămîntul de strigătele lor.
1Kin	1	41	Zvonul acesta a ajuns pînă la Adonia şi la toţi cei poftiţi cari erau cu el, tocmai în clipa cînd sfîrşeau de mîncat. Ioab, auzind sunetul trîmbiţei, a zis: „Ce este cu vuietul acesta de care răsună cetatea?“
1Kin	1	42	Pe cînd vorbea el încă, a venit Ionatan, fiul preotului Abiatar. Şi Adonia a zis: „Apropie-te, că eşti un om viteaz, şi aduci veşti bune.“
1Kin	1	43	„Da“, a răspuns Ionatan lui Adonia, „domnul nostru împăratul David a făcut împărat pe Solomon.
1Kin	1	44	A trimes cu el pe preotul Ţadoc, pe proorocul Natan, pe Benaia, fiul lui Iehoiada, pe Cheretiţi şi Peletiţi, şi l-au pus călare pe catîrul împăratului.
1Kin	1	45	Preotul Ţadoc şi proorocul Natan l-au uns împărat la Ghihon. De acolo s’au suit veselindu-se, şi cetatea a fost pusă în mişcare: acesta este vuietul pe care l-aţi auzit.
1Kin	1	46	Solomon s’a şi aşezat pe saunul de domnie al împăratului.
1Kin	1	47	Şi slujitorii împăratului au venit să binecuvinteze pe domnul nostru împăratul David, zicînd: «Dumnezeul tău să facă numele lui Solomon mai vestit decît numele tău, şi el să-şi înalţe scaunul de domnie mai pe sus de scaunul tău de domnie!“ Şi împăratul s’a închinat pe patul său.
1Kin	1	48	Iată ce a zis şi împăratul: „Binecuvîntat să fie Domnul, Dumnezeul lui Israel, care mi-a dat astăzi un urmaş pe scaunul meu de domnie, şi mi-a îngăduit să-l văd!“
1Kin	1	49	Toţi cei poftiţi de Adonia s’au umplut de spaimă; s’au sculat şi au plecat care încotro.
1Kin	1	50	Adonia s’a temut de Solomon; s’a sculat şi el, a plecat, şi s’a apucat de coarnele altarului.
1Kin	1	51	Au venit şi au spus lui Solomon: „Iată că Adonia se teme de împăratul Solomon, şi s’a apucat de coarnele altarului, zicînd: «Să-mi jure împăratul Solomon azi că nu va omorî pe robul său cu sabia!“
1Kin	1	52	Solomon a zis: „Dacă va fi om cinstit, un păr din cap nu-i va cădea la pămînt; dar dacă se va găsi răutate în el, va muri.“
1Kin	1	53	Şi împăratul Solomon a trimes nişte oameni, cari l-au pogorît de pe altar. El a venit şi s’a închinat înaintea împăratului Solomon, şi Solomon i-a zis: „Du-te acasă.“
------------------------1 Împăraţi, capitolul 2
1Kin	2	1	David se apropia de clipa morţii, şi a dat îndrumări fiului său Solomon, zicînd:
1Kin	2	2	„Eu plec pe calea pe care merge toată lumea. Întăreşte-te, şi fii om!
1Kin	2	3	Păzeşte poruncile Domnului, Dumnezeului tău, umblînd în căile Lui, şi păzind legile Lui, poruncile Lui, hotărîrile Lui şi învăţăturile Lui, după cum este scris în legea lui Moise, ca să izbuteşti în tot ce vei face şi ori încotro te vei întoarce,
1Kin	2	4	şi pentruca Domnul să împlinească următoarele cuvinte pe cari le-a rostit pentru mine: «Dacă fiii tăi vor lua seama la calea lor, umblînd cu credincioşie înaintea Mea, din toată inima lor şi din tot sufletul lor, nu vei fi lipsit niciodată de un urmaş pe scaunul de domnie al lui Israel.»
1Kin	2	5	Ştii ce mi-a făcut Ioab, fiul Ţeruiei, ce a făcut celor două căpetenii ale oştirii lui Israel, lui Abner, fiul lui Ner, şi lui Amasa, fiul lui Ieter. I-a omorît; a vărsat în timp de pace sînge de război, şi a pus sîngele de război pe cingătoarea cu care era încins la mijloc şi pe încălţămintea din picioare.
1Kin	2	6	Fă după înţelepciunea ta, şi să nu laşi ca perii lui cei albi să se pogoare în pace în locuinţa morţilor.
1Kin	2	7	Să te porţi cu bunăvoinţă cu fiii lui Barzilai, Galaaditul, şi ei să mănînce la masă cu tine; căci tot aşa s’au purtat şi ei cu mine, ieşindu-mi înainte, cînd fugeam de fratele tău Absalom.
1Kin	2	8	Iată că ai lîngă tine pe Şimei, fiul lui Ghera, Beniamitul, din Bahurim. El a rostit împotriva mea mari blesteme în ziua cînd mă duceam la Mahanaim. Dar s’a pogorît înaintea mea la Iordan, şi i-am jurat pe Domnul, zicînd: «Nu te voi omorî cu sabia.»
1Kin	2	9	Acum, tu să nu-l laşi nepedepsit; căci eşti un om înţelept, şi ştii cum trebuie să te porţi cu el. Să-i pogori perii albi însîngeraţi în locuinţa morţilor.“
1Kin	2	10	David a adormit cu părinţii lui, şi a fost îngropat în cetatea lui David.
1Kin	2	11	Vremea cît a împărăţit David peste Israel a fost de patruzeci de ani: la Hebron a împărăţit şapte ani, iar la Ierusalim a împărăţit treizeci şi trei de ani.
1Kin	2	12	Solomon a şezut pe scaunul de domnie al tatălui său David, şi împărăţia lui s’a întărit foarte mult.
1Kin	2	13	Adonia, fiul Haghitei, s’a dus la Bat-Şeba, mama lui Solomon. Ea i-a zis: „Vii cu gînduri pacinice?“ El a răspuns: „Da.“
1Kin	2	14	Şi a adăugat: „Am să-ţi spun o vorbă.“ Ea a zis:„Vorbeşte!“
1Kin	2	15	Şi el a zis: „Ştii că împărăţia era a mea, şi că tot Israelul îşi îndrepta privirile spre mine ca să fiu împărat. Dar împăraţia s’a întors, şi a căzut fratelui meu, pentrucă Domnul i-a dat-o.
1Kin	2	16	Acum îţi cer un lucru: nu-ţi întoarce faţa!“ Ea i-a răspuns: „Vorbeşte!“
1Kin	2	17	Şi el a zis: „Spune, te rog, împăratului Solomon – căci nu se poate să nu te asculte – să-mi dea de nevastă pe Abişag, Sunamita.“
1Kin	2	18	Bat-Şeba a zis: „Bine! voi vorbi împăratului pentru tine.“
1Kin	2	19	Bat-Şeba s’a dus la împăratul Solomon, să-i vorbească pentru Adonia. Împăratul s’a sculat s’o întîmpine, s’a închinat înaintea ei, şi a şezut pe scaunul său de domnie. Au pus un scaun pentru mama împăratului, şi ea a şezut la dreapta lui.
1Kin	2	20	Apoi a zis: „Am să-ţi fac o mică rugăminte: să mă asculţi!“ Şi împăratul i-a zis: „Cere, mamă, căci te voi asculta.“
1Kin	2	21	Ea a zis: „Abişag, Sunamita, să fie dată de nevastă fratelui tău Adonia.“
1Kin	2	22	Împăratul Solomon a răspuns mamei sale: „Pentruce ceri numai pe Abişag, Sunamita, pentru Adonia? Cere şi împărăţia pentru el – căci este fratele meu mai mare decît mine – pentru el, pentru preotul Abiatar, şi pentru Ioab, fiul Ţeruiei.“
1Kin	2	23	Atunci împăratul a jurat pe Domnul, zicînd: „Să mă pedepsească Dumnezeu cu toată asprimea, dacă nu-l vor costa viaţa pe Adonia cuvintele acestea!
1Kin	2	24	Acum, viu este Domnul, care m’a întărit şi m’a suit pe scaunul de domnie al tatălui meu David, şi care mi-a făcut o casă, după făgăduinţa Lui, că astăzi va muri Adonia!“
1Kin	2	25	Şi împăratul Solomon a trimes pe Benaia, fiul lui Iehoiada, care l-a lovit; şi Adonia a murit.
1Kin	2	26	Împăratul a zis apoi preotului Abiatar: „Du-te la Anatot la moşiile tale, căci eşti vrednic de moarte; dar nu te voi omorî azi, pentrucă ai purtat chivotul Domnului Dumnezeu înaintea tatălui meu David, şi pentru că ai luat parte la toate suferinţele tatălui meu.
1Kin	2	27	Astfel Solomon a scos pe Abiatar din slujba de preot al Domnului, ca să împlinească cuvîntul rostit de Domnul asupra casei lui Eli în Silo.
1Kin	2	28	Vestea aceasta a ajuns pînă la Ioab, care luase partea lui Adonia, măcar că nu luase partea lui Absalom. Şi Ioab a fugit la cortul Domnului, şi s’a apucat de coarnele altarului.
1Kin	2	29	Au dat de ştire împăratului Solomon că Ioab a fugit la cortul Domnului, şi că este la altar. Şi Solomon a trimes pe Benaia, fiul lui Iehoiada, zicîndu-i: „Du-te şi loveşte-l!“
1Kin	2	30	Benaia a ajuns la cortului Domnului, şi a zis lui Ioab: „Ieşi! căci aşa porunceşte împăratul.“Dar el a răspuns: „Nu! vreau să mor aici.“ Benaia a spus lucrul acesta împăratului, zicînd: „Aşa a vorbit Ioab, şi aşa mi-a răspuns“.
1Kin	2	31	Împăratul a zis lui Benaia: „Fă cum a zis, loveşte-l, şi îngroapă-l; şi ia astfel de peste mine şi de peste casa tatălui meu sîngele pe care l-a vărsat Ioab fără temei.
1Kin	2	32	Domnul va face ca sîngele lui să cadă asupra capului lui, pentrucă a lovit pe doi bărbaţi mai drepţi şi mai buni decît el, şi i-a ucis cu sabia, fără să fi ştiut tatăl meu David: pe Abner, fiul lui Ner, căpetenia oştirii lui Israel, şi pe Amasa, fiul lui Ieter, căpetenia oştirii lui Iuda.
1Kin	2	33	Sîngele lor să cadă peste capul lui Ioab şi peste capul urmaşilor lui pentru totdeauna; dar David, sămînţa lui, casa lui şi scaunul lui de domnie, să aibă parte de pace pe vecie din partea Domnului.“
1Kin	2	34	Benaia, fiul lui Iehoiada, s’a suit, a lovit pe Ioab, şi l-a omorît. El a fost îngropat în casa lui, în pustie.
1Kin	2	35	Împăratul a pus în fruntea oştirii pe Benaia, fiul lui Iehoiada, în locul lui Ioab, iar în locul lui Abiatar a pus pe preotul Ţadoc.
1Kin	2	36	Împăratul a chemat pe Şimei, şi i-a zis: „Zideşte-ţi o casă la Ierusalim: să locuieşti în ea, şi să nu ieşi din ea ca să te duci într’o parte sau alta.
1Kin	2	37	Să ştii bine că în ziua cînd vei ieşi şi vei trece pîrîul Chedron, vei muri. Atunci sîngele tău va cădea asupra capului tău.
1Kin	2	38	Şimei a răspuns împăratului: „Bine! robul tău va face cum spune domnul meu, împăratul.“ Şi Şimei a locuit multă vreme la Ierusalim.
1Kin	2	39	După trei ani, s’a întîmplat că doi slujitori ai lui Şimei au fugit la Achiş, fiul lui Maaca, împăratul Gatului. Au dat de ştire lui Şimei, zicînd: „Iată că slujitorii tăi sînt la Gat.“
1Kin	2	40	Şimei s’a sculat, a pus şaua pe măgar, şi s’a dus la Gat la Achiş, să-şi caute slujitorii. Şimei s’a dus, şi şi-a adus înapoi slujitorii din Gat.
1Kin	2	41	Au dat de veste lui Solomon că Şimei a plecat din Ierusalim la Gat, şi că s’a întors.
1Kin	2	42	Împăratul a chemat pe Şimei, şi i-a zis: „Nu te-am pus eu să juri pe Domnul, şi nu ţi-am spus eu hotărît: «Să ştii că vei muri în ziua cînd vei ieşi să te duci într’o parte sau alta?» Şi nu mi-ai răspuns tu: «Bine! am înţeles?»
1Kin	2	43	Pentru ce atunci n’ai ascultat de jurămîntul Domnului şi de porunca pe care ţi-o dădusem?“
1Kin	2	44	Şi împăratul a zis lui Şimei: „Ştii înlăuntrul inimii tale tot răul pe care l-ai făcut tatălui meu David; Domnul a întors răutatea ta asupra capului tău.
1Kin	2	45	Dar împăratul Solomon va fi binecuvîntat, şi scaunul de domnie al lui David va fi întărit pe vecie înaintea Domnului.“
1Kin	2	46	Şi împăratul a poruncit lui Benaia, fiul lui Iehoiada, care a ieşit şi a lovit pe Şimei; şi Şimei a murit.Astfel, împărăţia s’a întărit în mînile lui Solomon.
------------------------1 Împăraţi, capitolul 3
1Kin	3	1	Solomon s’a încuscrit cu Faraon, împăratul Egiptului. A luat de nevastă pe fata lui Faraon, şi a adus-o în cetatea lui David, pînă şi-a isprăvit de zidit casa lui, casa Domnului, şi zidul dimprejurul Ierusalimului.
1Kin	3	2	Poporul nu aducea jertfe decît pe înălţimi, căci pînă pe vremea aceasta nu se zidise încă o casă în Numele Domnului.
1Kin	3	3	Solomon iubea pe Domnul, şi se ţinea de obiceiurile tatălui său David. Numai că aducea jertfe şi tămîie pe înălţimi.
1Kin	3	4	Împăratul s’a dus la Gabaon să aducă jertfe acolo, căci era cea mai însemnată înălţime. Solomon a adus o mie de arderi de tot pe altar.
1Kin	3	5	La Gabaon, Domnul S’a arătat în vis lui Solomon noaptea, şi Dumnezeu i-a zis: „Cere ce vrei să-ţi dau.“
1Kin	3	6	Solomon a răspuns: „Tu ai arătat o mare bunăvoinţă faţă de robul Tău David, tatăl meu, pentrucă umbla înaintea Ta în credincioşie, în dreptate şi în curăţie de inimă faţă de Tine; i-ai păstrat această mare bună voinţă, şi i-ai dat un fiu, care şade pe scaunul lui de domnie, cum se vede astăzi.
1Kin	3	7	Acum Doamne, Dumnezeul meu, Tu ai pus pe robul Tău să împărăţească în locul tatălui meu David; şi eu nu sînt decît un tînăr, nu sînt încercat.
1Kin	3	8	Robul Tău este în mijlocul poporului pe care l-ai ales, popor foarte mare, care nu poate fi nici socotit, nici numărat, din pricina mulţimii lui.
1Kin	3	9	Dă dar robului Tău o inimă pricepută, ca să judece pe poporul Tău, să deosebească binele de rău! Căci cine ar putea să judece pe poporul Tău, pe poporul acesta aşa de mare la număr!“
1Kin	3	10	Cererea aceasta a lui Solomon a plăcut Domnului.
1Kin	3	11	Şi Dumnezeu a zis: „Fiindcă lucrul acesta îl ceri, fiindcă nu ceri pentru tine nici viaţă lungă, nici bogăţii, nici moartea vrăjmaşilor tăi, ci ceri pricepere, ca să faci dreptate,
1Kin	3	12	voi face după cuvîntul tău. Îţi voi da o inimă înţeleaptă şi pricepută, aşa cum n’a fost nimeni înaintea ta şi nu se va scula nimeni niciodată ca tine.
1Kin	3	13	Mai mult, îţi voi da şi ce n’ai cerut: bogăţii şi slavă, aşa încît în tot timpul vieţii tale nu va fi niciun împărat ca tine.
1Kin	3	14	Şi dacă vei umbla în căile Mele, păzind legile şi poruncile Mele, cum a făcut David, tatăl tău, îţi voi lungi zilele.“
1Kin	3	15	Solomon s’a deşteptat. Acesta a fost visul. Solomon s’a întors la Ierusalim, şi s’a înfăţişat înaintea chivotului legămîntului Domnului. A adus arderi de tot şi jertfe de mulţămire, şi a dat un ospăţ tuturor slujitorilor lui.
1Kin	3	16	Atunci au venit două femei curve la împărat, şi s’au înfăţişat înaintea lui.
1Kin	3	17	Una din femei a zis: „Rogu-mă, domnul meu, eu şi femeia aceasta locuiam în aceeaş casă, şi am născut lîngă ea în casă.
1Kin	3	18	După trei zile, femeia aceasta a născut şi ea. Locuiam împreună, niciun străin nu era cu noi în casă, nu eram decît noi amîndouă.
1Kin	3	19	Peste noapte, fiul acestei femei a murit, pentrucă se culcase peste el.
1Kin	3	20	Ea s’a sculat pela mijlocul nopţii, a luat pe fiul meu de lîngă mine, pe cînd dormea roaba ta, şi l-a culcat la sînul ei: iar pe fiul ei, care murise, l-a culcat la sînul meu.
1Kin	3	21	Dimineaţa, m’am sculat să dau ţîţă copilului; şi iată că era mort. M’am uitat cu luare-aminte la el dimineaţa; şi iată că nu era fiul meu, pe care-l născusem.“
1Kin	3	22	Cealaltă femeie a zis: „Ba nu; fiul meu este cel viu, iar fiul tău cel mort.“ Dar cea dintîi a răspuns: „Ba nicidecum! fiul tău este cel mort, iar fiul meu este cel viu.“ Aşa au vorbit ele înaintea împăratului.
1Kin	3	23	Împăratul a zis: „Una zice: «Fiul meu este cel viu, iar fiul tău este cel mort.» Şi cealaltă zice: «Ba nicidecum! fiul tău este cel mort, iar fiul meu este cel viu.“
1Kin	3	24	Apoi a adăugat: „Aduceţi-mi o sabie.“ Au adus o sabie înaintea împăratului.
1Kin	3	25	Şi împăratul a zis: „Tăiaţi în două copilul cel viu, şi daţi o jumătate uneia şi o jumătate celeilalte.“
1Kin	3	26	Atunci femeia al cărei copil era viu, a simţit că i se rupe inima pentru copil, şi a zis împăratului: „Ah! domnul meu, dă-i mai bine ei copilul cel viu, şi nu-l omorî!“ Dar cealaltă a zis: „Să nu fie nici al meu nici al tău; tăiaţi-l!“
1Kin	3	27	Şi împăratul, luînd cuvîntul, a zis: „Daţi celei dintîi copilul cel viu, şi nu-l omorîţi. Ea este mama lui.“
1Kin	3	28	Tot Israelul a auzit de hotărîrea pe care o rostise împăratul. Şi s’au temut de împărat, căci au văzut că înţelepciunea lui Dumnezeu era în el, povăţuindu-l în judecăţile lui.
------------------------1 Împăraţi, capitolul 4
1Kin	4	1	Împăratul Solomon era împărat peste tot Israelul.
1Kin	4	2	Iată căpeteniile pe cari le avea în slujba lui: Azaria, fiul preotului Ţadoc,
1Kin	4	3	Elihoref şi Ahia, fiii lui Şişa, erau logofeţi; Iosafat, fiul lui Ahilud, era scriitor;
1Kin	4	4	Benala, fiul lui Iehoiada, era peste oştire; Ţadoc şi Abiatar erau preoţi.
1Kin	4	5	Azaria, fiul lui Natan, era mai mare peste îngrijitori. Zabud, fiul lui Natan era slujbaş de stat, cirac al împăratului;
1Kin	4	6	Ahişar era mai mare peste casa împăratului; şi Adoniram, fiul lui Abda, era mai mare peste dări.
1Kin	4	7	Solomon avea doisprezece îngrijitori peste tot Israelul. Ei îngrijeau de hrana împăratului şi a casei lui, fiecare timp de o lună din an.
1Kin	4	8	Iată-le numele:Fiul lui Hur, în muntele lui Efraim.
1Kin	4	9	Fiul lui Decher, la Macaţ, la Saalbim, la Bet-Şemeş, la Elon şi la Bet-Hanan.
1Kin	4	10	Fiul lui Hesed, la Arubot; el avea Soco şi toată ţara Hefer.
1Kin	4	11	Fiul lui Abinadab avea tot ţinutul Dorului. Tafat, fata lui Solomon, era nevasta lui.
1Kin	4	12	Baana, fiul lui Ahilud, avea Taanac şi Meghido, şi tot Bet-Şeanul de lîngă Ţartan subt Izreel, dela Bet-Şean pînă la Abel-Mehola, pînă dincolo de Iocmeam.
1Kin	4	13	Fiul lui Gheber, la Ramot din Galaad; el avea tîrgurile lui Iair, fiul lui Manase, în Galaad; mai avea şi ţinutul Argob în Basan, şasezeci cetăţi mari cu ziduri şi zăvoare de aramă.
1Kin	4	14	Ahinadab, fiul lui Ido, la Mahanaim.
1Kin	4	15	Ahimaaţ, în Neftali. El luase de nevastă pe Basmat, fata lui Solomon.
1Kin	4	16	Baana, fiul lui Huşai, în Aşer şi la Bealot.
1Kin	4	17	Iosafat, fiul lui Paruah, în Isahar.
1Kin	4	18	Şimei, fiul lui Ela, în Beniamin.
1Kin	4	19	Gheber, fiul lui Uri, în ţara Galaadului; el avea ţinutul lui Sihon, împăratul Amoriţilor şi al lui Og, împăratul Basanului. Era un singur îngrijitor în ţara aceasta.
1Kin	4	20	Iuda şi Israel erau în număr foarte mare, ca nisipul de pe ţărmul mării. Ei mîncau, beau şi se veseleau.
1Kin	4	21	Solomon mai stăpînea şi toate împărăţiile dela Rîu pînă în ţara Filistenilor şi pînă la hotarul Egiptului. Ei îi aduceau daruri, şi au fost supuşi lui Solomon tot timpul vieţii lui.
1Kin	4	22	În fiecare zi Solomon mînca: treizeci de cori de floare de făină, şi şasezeci de cori de altă făină,
1Kin	4	23	zece boi graşi, douăzeci de boi de păscut, şi o sută de oi, afară de cerbi, căprioare, ciute şi păsări îngrăşate.
1Kin	4	24	Stăpînea peste toată ţara de dincoace de Rîu, dela Tifsah pînă la Gaza, peste toţi împărăţii de dincoace de Rîu. Şi avea pace pretutindeni de jur împrejur.
1Kin	4	25	Iuda şi Israel, dela Dan pînă la Beer-Şeba, au locuit în linişte fiecare subt via lui şi subt smochinul lui, în tot timpul lui Solomon.
1Kin	4	26	Solomon avea patruzeci de mii de iesle pentru caii de la carăle lui, şi douăsprezece mii de călăreţi.
1Kin	4	27	Îngrijitorii îngrijeau de hrana împăratului Solomon şi a tuturor celor ce se apropiau de masa lui, fiecare în luna lui; şi nu lăsau să fie vreo lipsă.
1Kin	4	28	Aduceau şi orz şi paie pentru armăsari şi fugari, în locul unde se afla împăratul, fiecare după poruncile pe cari le primise.
1Kin	4	29	Dumnezeu a dat lui Solomon înţelepciune, foarte mare pricepere, şi cunoştinţe multe ca nisipul de pe ţărmul mării.
1Kin	4	30	Înţelepciunea lui Solomon întrecea înţelepciunea tuturor fiilor Răsăritului şi toată înţelepciunea Egiptenilor.
1Kin	4	31	El era mai înţelept decît orice om, mai mult decît Etan, Ezrahitul, mai mult decît Heman, Calcol şi Darda, fiii lui Mahol; şi faima lui se răspîndise printre toate neamurile, deprimprejur.
1Kin	4	32	A rostit trei mii de pilde, şi a alcătuit o mie cinci cîntări.
1Kin	4	33	A vorbit despre copaci, dela cedrul din Liban pînă la isopul care creşte pe zid, a vorbit deasemenea despre dobitoace, despre pasări, despre tîrîtoare şi despre peşti.
1Kin	4	34	Veneau oameni din toate popoarele să asculte înţelepciunea lui Solomon, din partea tuturor împăraţilor pămîntului cari auziseră vorbindu-se de înţelepciunea lui.
------------------------1 Împăraţi, capitolul 5
1Kin	5	1	Hiram, împăratul Tirului, a trimes pe slujitorii săi la Solomon; căci auzise că fusese uns împărat în locul tatălui său, şi el iubise totdeauna pe David.
1Kin	5	2	Solomon a trimes vorbă lui Hiram:
1Kin	5	3	„Ştii că tatăl meu David n’a putut să zidească o casă Domnului, Dumnezeului lui, din pricina războaielor cu cari l-au înconjurat vrăjmaşii lui, pînă ce Domnul i-a pus subt talpa picioarelor lui.
1Kin	5	4	Acum Domnul, Dumnezeul meu, mi-a dat odihnă din toate părţile; nu mai am nici protivnic, nici nenorociri!
1Kin	5	5	Iată că am de gînd să zidesc o casă Numelui Domnului, Dumnezeului meu, cum a spus Domnul tatălui meu David, zicînd: «Fiul tău, pe care-l voi pune în locul tău, pe scaunul tău de domnie, el va zidi o casă Numelui Meu.»
1Kin	5	6	Porunceşte acum să se taie pentru mine cedri din Liban. Slujitorii mei vor fi cu ai tăi, şi-ţi voi plăti simbria slujitorilor tăi aşa cum o vei hotărî tu; căci ştii că dintre noi nimeni nu se pricepe să taie lemne ca Sidonienii.“
1Kin	5	7	Cînd a auzit Hiram cuvintele lui Solomon, a avut o mare bucurie, şi a zis: „Binecuvîntat să fie astăzi Domnul, care a dat lui David un fiu înţelept, drept căpetenie a acestui mare popor!“
1Kin	5	8	Şi Hiram a trimes răspuns lui Solomon: „Am auzit ce ai trimes să mi se spună.Voi face tot ce vei vrea în ce priveşte lemnele de cedru şi lemnele de chiparos.
1Kin	5	9	Slujitorii mei le vor pogorî din Liban la mare, şi le voi trimete pe mare în plute pînă la locul pe care mi-l vei arăta: acolo, voi pune să le deslege, şi le vei lua. Ceea ce cer în schimb, este să trimeţi merinde casei mele.“
1Kin	5	10	Hiram a dat lui Solomon lemne de cedru şi lemne de chiparos cît a voit.
1Kin	5	11	Şi Solomon a dat lui Hiram douăzeci de mii de cori de grîu pentru hrana casei lui şi douăzeci de cori de untdelemn curat; iată ce a dat Solomon în fiecare an lui Hiram.
1Kin	5	12	Domnul a dat înţelepciune lui Solomon, cum îi făgăduise. Între Hiram şi Solomon a fost pace, şi au făcut legămînt împreună.
1Kin	5	13	Împăratul Solomon a luat din tot Israelul oameni de corvoadă, în număr de treizeci de mii.
1Kin	5	14	I-a trimes în Liban, cîte zece mii pe lună, cu schimbul; o lună erau în Liban, şi două luni erau acasă. Adoniram era mai mare peste oamenii de corvoadă.
1Kin	5	15	Solomon mai avea şaptezeci de mii de oameni cari purtau poverile şi optzeci de mii cari tăiau pietrele în munţi,
1Kin	5	16	afară de căpeteniile, în număr de trei mii trei sute, puse de Solomon peste lucrări şi însărcinate cu privegherea lucrătorilor.
1Kin	5	17	Împăratul a poruncit să se scoată pietre mari şi măreţe, cioplite pentru temeliile casei.
1Kin	5	18	Lucrătorii lui Solomon, ai lui Hiram, şi Ghibliţii, le-au cioplit, şi au pregătit lemnele şi pietrele pentru zidirea casei.
------------------------1 Împăraţi, capitolul 6
1Kin	6	1	În al patru sute optzecilea an după ieşirea copiilor lui Israel din ţara Egiptului, Solomon a zidit casa Domnului, în al patrulea an al domniei lui peste Israel, în luna Ziv, care este luna a doua.
1Kin	6	2	Casa pe care a zidit-o împăratul Solomon Domnului, era lungă de şase zeci de coţi, lată de douăzeci, şi înaltă de treizeci.
1Kin	6	3	Pridvorul dinaintea templului casei avea o lungime de douăzeci de coţi, în lăţimea casei, şi zece coţi lărgime în faţa casei.
1Kin	6	4	Împăratul a făcut casei ferestre largi înlăuntru şi strîmte afară.
1Kin	6	5	A zidit lipite de zidul casei mai multe rînduri de odăi, unul peste altul, de jur împrejur, cari înconjurau zidurile casei, Templul şi sfîntul locaş; şi a făcut astfel odăi lăturalnice de jur împrejur.
1Kin	6	6	Catul de jos era lat de cinci coţi, cel dela mijloc de şase coţi, iar al treilea de şapte coţi; căci pe partea deafară a casei a făcut arcade strîmte împrejur ca grinzile să nu fie prinse în zidurile casei.
1Kin	6	7	Cînd s’a zidit casa, s’au întrebuinţat pietre cioplite gata înainte de a fi aduse acolo, aşa că nici ciocan, nici secure, nici o unealtă de fer nu s’au auzit în casă în timpul zidirii.
1Kin	6	8	Intrarea odăilor din catul de jos era în partea dreaptă a casei; în catul dela mijloc te suiai pe o scară cotită, şi tot aşa dela catul de mijloc la al treilea.
1Kin	6	9	Dupăce a isprăvit de zidit casa, Solomon a acoperit-o cu scînduri şi cu grinzi de cedru.
1Kin	6	10	A făcut de cinci coţi de înalte fiecare din caturile dimprejurul întregei case, şi le-a legat de casă prin lemne de cedru.
1Kin	6	11	Domnul a vorbit lui Solomon, şi i-a zis:
1Kin	6	12	„Tu zideşti casa aceasta! Dacă vei umbla după legile Mele, dacă vei împlini orînduirile Mele, dacă vei păzi şi vei urma toate poruncile Mele, voi împlini faţă de tine făgăduinţa pe care am făcut-o tatălui tău David,
1Kin	6	13	voi locui în mijlocul copiilor lui Israel, şi nu voi părăsi pe poporul Meu Israel.“
1Kin	6	14	După ce a isprăvit de zidit casa,
1Kin	6	15	Solomon i-a îmbrăcat zidurile pe din lăuntru cu scînduri de cedru, dela pardoseală pînă la tavan; a îmbrăcat astfel în lemn partea dinlăuntru, şi a acoperit pardoseala casei cu scînduri de chiparos.
1Kin	6	16	A îmbrăcat cu scînduri de cedru cei douăzeci de coţi ai fundului casei, dela pardoseală pînă în creştetul zidurilor, şi a păstrat locul acesta ca să facă din el Sfînta Sfintelor, Locul prea sfînt.
1Kin	6	17	Cei patruzeci de coţi de dinainte alcătuiau Casa, adică Templul.
1Kin	6	18	Lemnul de cedru din lăuntru avea săpături de colocinţi, şi flori deschise; totul era de cedru, nu se vedea nicio piatră.
1Kin	6	19	Solomon a pregătit Locul prea sfînt înlăuntru în mijlocul casei, ca să aşeze acolo chivotul legămîntului Domnului.
1Kin	6	20	Locul prea sfînt avea douăzeci de coţi lungime, douăzeci de coţi lăţime, şi douăzeci de coţi înălţime. Solomon l-a căptuşit cu aur curat. A făcut înaintea Locului prea sfînt un altar de lemn de cedru, şi l-a acoperit cu aur.
1Kin	6	21	Partea dinlăuntru a casei a căptuşit-o cu aur, şi a prins perdeaua dinlăuntru în lănţişoare de aur înaintea Locului prea sfînt, pe care l-a acoperit cu aur.
1Kin	6	22	A căptuşit toată casa cu aur, casa întreagă, şi a acoperit cu aur tot altarul care era înaintea Locului prea sfînt.
1Kin	6	23	În Locul prea sfînt a făcut doi heruvimi de lemn de măslin sălbatic, înalţi de zece coţi.
1Kin	6	24	Fiecare din cele două aripi ale unuia din heruvimi avea cinci coţi, ceeace făcea zece coţi dela capătul uneia din aripile lui pînă la capătul celeilalte.
1Kin	6	25	Al doilea heruvim avea tot zece coţi. Măsura şi chipul erau aceleaşi pentru amîndoi heruvimii.
1Kin	6	26	Înălţimea fiecăruia din cei doi heruvimi era de zece coţi.
1Kin	6	27	Solomon a aşezat heruvimii în mijlocul casei, în partea dinlăuntru. Aripile lor erau întinse; aripa celui dintîi atingea un zid, şi aripa celui de al doilea atingea celalt zid; iar celelalte aripi ale lor se întîlneau la capete în mijlocul casei.
1Kin	6	28	Solomon a acoperit şi heruvimii cu aur.
1Kin	6	29	Pe toate zidurile casei de jur împrejur, în partea din fund şi în faţă, a pus să sape chipuri de heruvimi, de finici şi de flori deschise.
1Kin	6	30	A acoperit pardoseala casei cu aur, în partea din fund şi în faţă.
1Kin	6	31	La intrarea Locului prea sfînt a făcut două uşi din lemn de măslin sălbatic; pragul de sus şi uşiorii uşilor erau în cinci muchi.
1Kin	6	32	Cele două uşi erau făcute din lemn de măslin sălbatic. A pus să sape pe ele chipuri de heruvimi, de finici, şi de flori deschise, şi le-a acoperit cu aur, a întins aurul şi peste heruvimi şi peste finici.
1Kin	6	33	A făcut deasemenea pentru poarta Templului, nişte uşiori de lemn de măslin sălbatic, în patru muchi,
1Kin	6	34	şi cu două uşi de lemn de chiparos; fiecare uşă era făcută din două scînduri despărţite.
1Kin	6	35	A pus să sape pe ele chipuri de heruvimi, de finici şi de flori deschise, şi le-a acoperit cu aur, pe care l-a întins pe săpătura de chipuri.
1Kin	6	36	A zidit şi curtea dinlăuntru din trei rînduri de pietre cioplite şi dintr’un rînd de grinzi de cedru.
1Kin	6	37	În anul al patrulea, în luna Ziv, s’au pus temeliile casei Domnului;
1Kin	6	38	şi în anul al unsprezecelea, în luna Bul, care este a opta lună, casa a fost isprăvită în toate părţile ei şi aşa cum trebuia să fie. În timp de şapte ani a zidit-o Solomon.
------------------------1 Împăraţi, capitolul 7
1Kin	7	1	Solomon şi-a mai zidit şi casa lui, şi a ţinut treisprezece ani pînă cînd a isprăvit-o de tot.
1Kin	7	2	A zidit mai întîi casa din pădurea Libanului, lungă de o sută de coţi, lată de cincizeci de coţi, şi înaltă de treizeci de coţi. Se sprijinea pe patru rînduri de stîlpi de cedru, şi pe stîlpi erau grinzi de cedru.
1Kin	7	3	A acoperit cu cedru odăile cari erau sprijinite de stîlpi şi cari erau în număr de patruzeci şi cinci, cîte cincisprezece de fiecare cat.
1Kin	7	4	Erau trei caturi, şi fiecare din ele avea ferestrele faţă în faţă.
1Kin	7	5	Toată uşile şi toţi uşiorii erau din bîrne în patru muchi, şi la fiecare din cele trei caturi, uşile erau faţă în faţă.
1Kin	7	6	A făcut un pridvor de stîlpi, lung de cincizeci de coţi şi lat de treizeci de coţi, şi un alt pridvor înainte cu stîlpi şi trepte în faţă.
1Kin	7	7	A făcut pridvorul scaunului de domnie, unde judeca, pridvorul judecăţii; şi l-a acoperit cu cedru, dela pardoseală pînă în tavan.
1Kin	7	8	Casa lui de locuit a fost zidită în acelaş fel, într’o altă curte, în dosul pridvorului. Şi a făcut o casă la fel cu pridvorul acesta pentru fata lui Faraon, pe care o luase de nevastă.
1Kin	7	9	Pentru toate aceste clădiri a întrebuinţat pietre minunate, cioplite după măsură, ferestruite cu ferăstrăul, înlăuntru şi în afară; şi aceasta din temelii pînă la straşină, şi afară pînă la curtea cea mare.
1Kin	7	10	Temeliile erau de pietre foarte de preţ, şi mari, pietre de zece coţi şi pietre de opt coţi.
1Kin	7	11	Deasupra erau iarăş pietre foarte de preţ, tăiate după măsură, şi lemn de cedru.
1Kin	7	12	Curtea cea mare avea de jur împrejurul ei trei şiruri de pietre cioplite şi un şir de bîrne de cedru, ca şi curtea dinlăuntru a casei Domnului, şi ca şi pridvorul casei.
1Kin	7	13	Împăratul Solomon a trimes şi a adus din Tir pe Hiram,
1Kin	7	14	fiul unei văduve din seminţia lui Neftali, şi al unui tată din Tir, care lucra în aramă. Hiram era plin de înţelepciune, de pricepere şi de ştiinţă în săvîrşirea oricărei lucrări de aramă. El a venit la împăratul Solomon, şi i-a făcut toate lucrările.
1Kin	7	15	A turnat cei doi stîlpi de aramă. Cel dintîi avea optsprezece coţi în înălţime, şi un fir de doisprezece coţi măsura grosimea celui de al doilea.
1Kin	7	16	A turnat două coperişuri de aramă, ca să le pună pe vîrfurile stîlpilor; cel dintîi era înalt de cinci coţi, şi al doilea era înalt de cinci coţi.
1Kin	7	17	A mai făcut nişte împletituri în chip de reţea, nişte ciucuri făcuţi cu lănţişoare, pentru coperişurile de pe vîrful stîlpilor, şapte pentru coperişul dintîi, şi şapte pentru coperişul al doilea.
1Kin	7	18	A făcut cîte două şiruri de rodii împrejurul uneia din reţele, ca să acopere coperişul de pe vîrful unuia din stîlpi; tot aşa a făcut şi pentru al doilea.
1Kin	7	19	Coperişurile depe vîrful stîlpilor, în pridvor, erau lucrate aşa de parcă erau nişte crini şi aveau patru coţi.
1Kin	7	20	Coperişurile depe cei doi stîlpi erau înconjurate de două sute de rodii, sus, lîngă umflătura care era peste reţea; de asemenea erau două sute de rodii înşirate în jurul celui de al doilea coperiş.
1Kin	7	21	A aşezat stîlpii în pridvorul Templului; a aşezat stîlpul din dreapta, şi l-a numit Iachin; apoi a aşezat stîlpul din stînga, şi l-a numit Boaz.
1Kin	7	22	În vîrful stîlpilor era o lucrătură în chip de crini. Astfel s’a isprăvit lucrarea stîlpilor.
1Kin	7	23	A făcut marea turnată din aramă. Avea zece coţi dela o margine pînă la cealaltă, era rotundă de tot, înaltă de cinci coţi, şi de jur împrejur se putea măsura cu un fir de treizeci de coţi.
1Kin	7	24	Subt buza ei erau săpaţi nişte colocinţi, cîte zece la fiecare cot, de jur împrejurul mării; colocinţii, aşezaţi pe două rînduri, erau turnaţi împreună cu ea dintr’o singură bucată.
1Kin	7	25	Era aşezată pe doisprezece boi, din cari trei întorşi spre miază noapte, trei întorşi spre apus; trei întorşi spre miază zi, şi trei întorşi spre răsărit; marea era deasupra lor, şi toată partea dinapoi a trupurilor lor era înlăuntru.
1Kin	7	26	Grosimea ei era de un lat de mînă; şi marginea ei era ca marginea unui potir, făcută ca floarea crinului. Avea o încăpere de două mii de vedre.
1Kin	7	27	A mai făcut zece temelii de aramă. Fiecare temelie era lungă de patru coţi, lată de patru coţi, şi înaltă de trei coţi.
1Kin	7	28	Iată cum erau temeliile acestea. Erau făcute din tăblii, legate la colţuri cu încheieturi.
1Kin	7	29	Pe tăbliile dintre încheieturi erau nişte lei, boi şi heruvimi; şi pe încheieturi, deasupra şi dedesuptul leilor şi boilor, erau nişte împletituri cari atîrnau în chip de ciucuri.
1Kin	7	30	Fiecare temelie avea patru roate de aramă cu osii de aramă; şi la cele patru colţuri erau nişte poliţe turnate, subt lighean, şi lîngă ciucuri.
1Kin	7	31	Gura temeliei dinlăuntrul coperişului pînă sus era de un cot; gura aceasta era rotundă, ca pentru lucrările de felul acesta, şi era lată de un cot şi jumătate; avea şi săpături. Tăbliile erau în patru muchi, nu rotunde.
1Kin	7	32	Cele patru roţi erau subt tăblii, şi osiile roţilor erau prinse de temelie; fiecare era înaltă de un cot şi jumătate.
1Kin	7	33	Roatele erau făcute ca ale unui car. Osiile, obezile, spiţele şi butucii lor erau toate turnate.
1Kin	7	34	La cele patru colţuri ale fiecărei temelii erau nişte poliţe dintr’o bucată cu temelia.
1Kin	7	35	Partea de sus a temeliei se sfîrşea cu un cerc înalt de o jumătate de cot, şi îşi avea proptelele cu tăbliile ei făcute dintr’o bucată cu ea.
1Kin	7	36	Pe plăcile proptelelor, şi pe tăblii, a săpat heruvimi, lei şi finici, după locurile goale, şi ciucuri de jur împrejur.
1Kin	7	37	Aşa a făcut cele zece temelii; turnătura, măsura şi chipul erau la fel pentru toate.
1Kin	7	38	A mai făcut zece lighene de aramă. Fiecare lighean avea o încăpere de patruzeci de baţi, fiecare lighean avea patru coţi, fiecare lighean era pe cîte una din cele zece temelii.
1Kin	7	39	A pus cinci temelii pe partea dreaptă a casei, şi cinci temelii pe partea stîngă a casei; iar marea de aramă a pus-o în partea dreaptă a casei la miazăzi răsărit.
1Kin	7	40	Hiram a făcut cenuşarele, lopeţile şi lighenele.$Aşa a sfîrşit Hiram toată lucrarea pe care i-o dăduse împăratul Solomon s’o facă pentru Casa Domnului:
1Kin	7	41	doi stîlpi cu cele două coperişuri şi cu cununile lor de pe vîrful stîlpilor; cele două reţele ca să acopere cele două cununi ale coperişurilor de pe vîrful stîlpilor;
1Kin	7	42	cele patru sute de rodii pentru cele două reţele, cîte două rînduri de rodii de fiecare reţea, ca să acopere cele două cununi ale coperişurilor de pe vîrful stîlpilor;
1Kin	7	43	cele zece temelii, şi cele zece lighene de pe temelii;
1Kin	7	44	marea, şi cei doisprezece boi de subt mare;
1Kin	7	45	cenuşarele, lopeţile şi lighenele.Toate aceste unelte, pe cari le-a dat împăratul Solomon lui Hiram să le facă pentru Casa Domnului, erau de aramă lustruită.
1Kin	7	46	Împăratul a pus să le toarne în cîmpia Iordanului, într’un pămînt humos, între Sucot şi Ţartan.
1Kin	7	47	Solomon a lăsat toate aceste unelte necîntărite, căci erau foarte multe, şi greutatea aramei nu se putea socoti.
1Kin	7	48	Solomon a mai făcut toate celelalte unelte pentru Casa Domnului: altarul de aur; masa de aur, unde se puneau pînile pentru punerea înaintea Domnului;
1Kin	7	49	sfeşnicele de aur curat, cinci la dreapta şi cinci la stînga, înaintea Locului prea sfînt, cu florile, candelele şi mucările de aur;
1Kin	7	50	lighenele, cuţitele, potirele, ceştile şi căţuile de aur curat; şi ţîţînile de aur curat pentru uşa dinlăuntrul casei la intrarea în Locul prea sfînt, şi pentru uşa casei dela intrarea Templului.
1Kin	7	51	Astfel s’a isprăvit toată lucrarea, pe care a făcut-o împăratul Solomon pentru Casa Domnului. Apoi a adus argintul, aurul şi uneltele, pe cari le hărăzise tatăl său David, şi le-a pus în vistieriile Casei Domnului.
------------------------1 Împăraţi, capitolul 8
1Kin	8	1	Atunci împăratul Solomon a adunat la el la Ierusalim pe bătrînii lui Israel şi pe toate căpeteniile seminţiilor, pe căpeteniile familiilor copiilor lui Israel, ca să mute din cetatea lui David, adică Sionul, chivotul legămîntului Domnului.
1Kin	8	2	Toţi bărbaţii lui Israel s’au strîns la împăratul Solomon, în luna lui Etanim, care este a şaptea lună, în timpul praznicului.
1Kin	8	3	Cînd au venit toţi bătrînii lui Israel, preoţii au ridicat chivotul.
1Kin	8	4	Au adus chivotul Domnului, cortul întîlnirii, şi toate uneltele sfinte, cari erau în cort: preoţii şi Leviţii le-au adus.
1Kin	8	5	Împăratul Solomon şi toată adunarea lui Israel chemată la el au stătut înaintea chivotului. Au jertfit oi şi boi, cari n’au putut fi nici număraţi, nici socotiţi, din pricina mulţimii lor.
1Kin	8	6	Preoţii au dus chivotul legămîntului Domnului la locul lui, în Locul prea sfînt al casei, în Sfînta Sfintelor, subt aripile heruvimilor.
1Kin	8	7	Căci heruvimii aveau aripile întinse peste Locul chivotului, şi acopereau chivotul şi drugii lui pedeasupra.
1Kin	8	8	Se dăduse drugilor o aşa lungime încît capetele lor se vedeau din Locul sfînt dinaintea Locului prea sfînt, dar nu se vedeau deafară. Ei au fost acolo pînă în ziua de azi.
1Kin	8	9	În chivot nu erau decît cele două table de piatră, pe cari le-a pus Moise în el la Horeb, cînd a făcut Domnul legămînt cu copiii lui Israel, la ieşirea lor din ţara Egiptului.
1Kin	8	10	În clipa cînd au ieşit preoţii din Locul sfînt, norul a umplut casa Domnului.
1Kin	8	11	Preoţii n’au putut să rămînă acolo să facă slujba, din pricina norului; căci slava Domnului umpluse Casa Domnului.
1Kin	8	12	Atunci Solomon a zis: „Domnul a zis că vrea să locuiască în întunerec!
1Kin	8	13	Eu am zidit o casă care va fi locuinţa Ta, un loc unde vei locui pe vecie!“
1Kin	8	14	Împăratul şi-a întors faţa, şi a binecuvîntat pe toată adunarea lui Israel. Toată adunarea lui Israel era în picioare.
1Kin	8	15	Şi el a zis: „Binecuvîntat să fie Domnul, Dumnezeul lui Israel, care a vorbit cu gura Lui tatălui meu David, şi care împlineşte, prin puterea Lui, ce spusese, cînd a zis:
1Kin	8	16	«Din ziua cînd am scos din Egipt pe poporul Meu Israel, n’am ales nici o cetate dintre toate seminţiile lui Israel ca să Mi se zidească în ea o casă unde să locuiască Numele Meu, ci am ales pe David să împărăţească peste poporul Meu Israel!»
1Kin	8	17	Tatăl meu David avea de gînd să zidească o casă Numelui Domnului, Dumnezeului lui Israel.
1Kin	8	18	Şi Domnul a zis tatălui meu David: «Fiindcă ai avut de gînd să zideşti o casă Numelui Meu, bine ai făcut că ai avut acest gînd.
1Kin	8	19	Numai că nu tu vei zidi casa; ci fiul tău ieşit din trupul tău, va zidi casa Numelui Meu.“
1Kin	8	20	Domnul a împlinit cuvintele pe cari le rostise. Eu m’am ridicat în locul tatălui meu David, şi am şezut pe scaunul de domnie al lui Israel, cum vestise Domnul, şi am zidit casa Numelui Domnului, Dumnezeul lui Israel.
1Kin	8	21	Am rînduit un loc pentru chivot, unde este legămîntul Domnului, legămîntul pe care l-a făcut El cu părinţii noştri, cînd i-a scos din ţara Egiptului.
1Kin	8	22	Solomon s’a aşezat înaintea altarului Domnului, în faţa întregei adunări a lui Israel. Şi-a întins mînile spre cer,
1Kin	8	23	şi a zis:„Doamne, Dumnezeul lui Israel! Nu este Dumnezeu ca Tine, nici sus în ceruri, nici jos pe pămînt: Tu ţii legămîntul şi îndurarea faţă de robii Tăi, cari umblă înaintea Ta din toată inima lor!
1Kin	8	24	Astfel, ai ţinut cuvîntul dat robului tău David, tatăl meu; şi ce ai spus cu gura Ta, împlineşti în ziua aceasta cu puterea Ta.
1Kin	8	25	Acum, Doamne, Dumnezeul lui Israel, ţine făgăduinţa pe care ai făcut-o tatălui meu David, cînd ai zis: «Nu vei fi lipsit niciodată înaintea Mea de un urmaş care să şadă pe scaunul de domnie al lui Israel, numai fiii tăi să ia seamă la calea lor, şi să umble înaintea Mea cum ai umblat tu înaintea Mea.
1Kin	8	26	Oh, Dumnezeul lui Israel, împlinească-se făgăduinţa pe care ai făcut-o robului tău David, tatăl meu!
1Kin	8	27	Dar ce! Va locui oare cu adevărat Dumnezeu pe pămînt? Iată că cerurile şi cerurile cerurilor nu pot să Te cuprindă: cu cît mai puţin casa aceasta pe care Ţi-am zidit-o eu!
1Kin	8	28	Totuş, Doamne, Dumnezeul meu, ia aminte la rugăciunea robului Tău şi la cererea lui; ascultă strigătul şi rugăciunea pe care Ţi-o face astăzi robul Tău.
1Kin	8	29	Ochii tăi să fie zi şi noapte deschişi asupra casei acesteia, asupra locului despre care ai zis: «Acolo va fi Numele Meu!» Ascultă rugăciunea pe care Ţi-o face robul Tău în locul acesta.
1Kin	8	30	Binevoieşte şi ascultă cererea robului Tău şi a poporului Tău Israel, cînd se vor ruga în locul acesta! Ascultă-i din locul locuinţei Tale, din ceruri, ascultă-i şi iartă-i!
1Kin	8	31	Dacă va păcătui cineva împotriva aproapelui său şi va fi silit să facă un jurămînt, şi va veni să jure înaintea altarului Tău, în casa aceasta, –
1Kin	8	32	ascultă-l din ceruri, lucrează, şi fă dreptate robilor Tăi; osîndeşte pe cel vinovat, şi întoarce vina purtării lui asupra capului lui; dă dreptate celui nevinovat, şi fă-i după nevinovăţia lui!
1Kin	8	33	Cînd poporul Tău Israel va fi bătut de vrăjmaş, pentrucă a păcătuit împotriva Ta: dacă se vor întoarce la Tine şi vor da slavă Numelui Tău, dacă-ţi vor face rugăciuni şi cereri în casa aceasta, –
1Kin	8	34	ascultă-i din ceruri, iartă păcatul poporului Tău Israel, şi întoarce-i în ţara pe care ai dat-o părinţilor lor!
1Kin	8	35	Cînd se va închide cerul, şi nu va fi ploaie, din pricina păcatelor făcute de ei împotriva Ta: dacă se vor ruga în locul acesta şi vor da slavă Numelui tău, şi dacă se vor abate dela păcatele lor, pentrucă-i vei pedepsi –
1Kin	8	36	ascultă-i din ceruri, iartă păcatul robilor Tăi şi al poporului Tău Israel, învaţă-l calea cea bună pe care trebuie să umble, şi să trimeţi ploaie pe pămîntul pe care l-ai dat de moştenire poporului Tău!
1Kin	8	37	Cînd foametea, ciuma, rugina, tăciunele, lăcustele, de un fel sau altul, vor fi în ţară, cînd vrăjmaşul va împresura pe poporul Tău în ţara lui, în cetăţile lui, cînd vor fi urgii sau boli de orice fel:
1Kin	8	38	dacă un om, dacă tot poporul Tău Israel va face rugăciuni şi cereri, şi fiecare îşi va cunoaşte mustrarea cugetului lui şi va întinde mînile spre casa aceasta, –
1Kin	8	39	ascultă-l din ceruri, din locul locuinţei Tale, şi iartă-l; lucrează, şi răsplăteşte fiecăruia după căile lui, Tu care cunoşti inima fiecăruia, căci numai Tu cunoşti inima tuturor copiilor oamenilor,
1Kin	8	40	ca să se teamă de Tine în tot timpul cît vor trăi în ţara pe care ai dat-o părinţilor noştri!
1Kin	8	41	Cînd străinul, care nu este din poporul Tău Israel, va veni dintr’o ţară depărtată, pentru Numele Tău,
1Kin	8	42	căci se va şti că Numele Tău este mare, mîna Ta este tare, şi braţul Tău este întins, cînd va veni să se roage în casa aceasta, –
1Kin	8	43	ascultă-l din ceruri, din locul locuinţei Tale, şi dă străinului aceluia tot ce-Ţi va cere, pentruca toate popoarele pămîntului să cunoască Numele Tău, să se teamă de Tine, ca şi poporul Tău Israel, şi să ştie că Numele Tău este chemat peste casa aceasta pe care am zidit-o eu!
1Kin	8	44	Cînd poporul Tău va ieşi la luptă împotriva vrăjmaşului său, urmînd calea pe care i-o vei porunci Tu: dacă vor face rugăciuni Domnului, cu privirile întoarse spre cetatea pe care ai ales-o Tu, şi spre casa pe care am zidit-o eu Numelui Tău, –
1Kin	8	45	ascultă din ceruri rugăciunile şi cererile lor, şi fă-le dreptate!
1Kin	8	46	Cînd vor păcătui împotriva Ta, – căci nu este om care să nu păcătuiască, – şi Te vei mînia împotriva lor şi-i vei da în mîna vrăjmaşului, care-i va duce robi într’o ţară vrăjmaşă, depărtată sau apropiată:
1Kin	8	47	dacă se vor coborî în ei înşişi, în ţara unde vor fi robi, dacă se vor întoarce la Tine, şi-Ţi vor face cereri în ţara celor ce-i vor duce în robie, şi vor zice: «Am păcătuit, am săvîrşit fărădelegi, am făcut rău!»;
1Kin	8	48	dacă se vor întoarce la Tine din toată inima lor şi din tot sufletul lor, în ţara vrăjmaşilor lor cari i-au luat robi, dacă-Ţi vor face rugăciuni, cu privirile întoarse spre ţara lor, pe care ai dat-o părinţilor lor, spre cetatea pe care ai ales-o, şi spre casa pe care am zidit-o eu Numelui Tău, –
1Kin	8	49	ascultă din ceruri, din locul locuinţei Tale, rugăciunile şi cererile lor: şi fă-le dreptate;
1Kin	8	50	iartă poporului Tău păcatele lui şi toate fărădelegile făcute împotriva Ta; trezeşte mila celor ce-i vor ţinea robi, ca să se îndure de ei,
1Kin	8	51	căci sînt poporul Tău şi moştenirea Ta, şi Tu i-ai scos din Egipt, din mijlocul unui cuptor de fer!
1Kin	8	52	Ochii Tăi să fie deschişi la cererea robului Tău şi la cererea poporului Tău Israel, ca să-i asculţi în tot ce-Ţi vor cere!
1Kin	8	53	Căci Tu i-ai ales din toate celelalte popoare ale pămîntului, ca să faci din ei moştenirea Ta, cum ai spus prin robul Tău Moise, cînd ai scos din Egipt pe părinţii noştri, Doamne, Dumnezeule!“
1Kin	8	54	Cînd a isprăvit Solomon de spus Domnului toată rugăciunea aceasta şi cererea aceasta, s’a sculat dinaintea altarului Domnului, unde îngenunchiase, cu mînile întinse spre cer.
1Kin	8	55	Şi stînd în picioare, a binecuvîntat cu glas tare toată adunarea lui Israel, zicînd:
1Kin	8	56	„Binecuvîntat să fie Domnul, care a dat odihnă poporului Său Israel, după toate făgăduinţele Lui! Din toate bunele cuvinte pe cari le rostise prin robul Său Moise, niciunul n’a rămas neîmplinit.
1Kin	8	57	Domnul, Dumnezeul nostru, să fie cu noi, cum a fost cu părinţii noştri; să nu ne părăsească şi să nu ne lase,
1Kin	8	58	ci să ne plece inimile spre El, ca să umblăm în toate căile Lui, şi să păzim poruncile Lui, legile Lui şi rînduielile Lui, pe cari le-a poruncit părinţilor noştri!
1Kin	8	59	Cuvintele acestea, cuprinse în cererile mele înaintea Domnului, să fie zi şi noapte înaintea Domnului, Dumnezeului nostru, şi să facă în tot timpul dreptate robului Său şi poporului Său Israel,
1Kin	8	60	pentruca toate popoarele pămîntului să poată cunoaşte că Domnul este Dumnezeu şi că nu este alt Dumnezeu afară de El!
1Kin	8	61	Inima voastră să fie în totul a Domnului, Dumnezeului nostru, cum este astăzi, ca să urmaţi legile Lui şi să păziţi poruncile Lui.“
1Kin	8	62	Împăratul şi tot Israelul împreună cu el au adus jertfe înaintea Domnului.
1Kin	8	63	Solomon a junghiat douăzeci şi două de mii de boi şi o sută douăzeci de mii de oi pentru jertfa de mulţămire, pe care a adus-o Domnului. Aşa a făcut împăratul şi toţi copiii lui Israel sfinţirea Casei Domnului.
1Kin	8	64	În ziua aceea, împăratul a sfinţit mijlocul curţii, care este înaintea Casei Domnului; căci acolo a adus arderile de tot, darurile de mîncare, şi grăsimile jertfelor de mulţămire, pentrucă altarul de aramă care este înaintea Domnului era prea mic, ca să cuprindă arderile de tot, darurile de mîncare, şi grăsimile jertfelor de mulţămire.
1Kin	8	65	Solomon a prăznuit atunci sărbătoarea, şi tot Israelul a prăznuit împreună cu el. O mare mulţime, venită dela împrejurimile Hamatului pînă la pîrîul Egiptului, s’a strîns înaintea Domnului, Dumnezeului nostru, timp de şapte zile, şi alte şapte zile, adică patrusprezece zile.
1Kin	8	66	În ziua a opta, a dat drumul poporului. Şi ei au binecuvîntat pe împărat, şi s’au dus în corturile lor, veseli şi cu inima mulţămită pentru tot binele pe care-l făcuse Domnul robului Său David, şi poporului Său Israel.
------------------------1 Împăraţi, capitolul 9
1Kin	9	1	Cînd a isprăvit Solomon de zidit Casa Domnului, casa împăratului şi tot ce a găsit cu cale să facă,
1Kin	9	2	Domnul S’a arătat a doua oară lui Solomon, cum i Se arătase la Gabaon.
1Kin	9	3	Şi Domnul i-a zis: „Îţi ascult rugăciunea şi cererea pe care Mi-ai făcut-o, sfinţesc casa aceasta pe care ai zidit-o ca să pui în ea pentru totdeauna Numele Meu, şi ochii Mei şi inima Mea vor fi acolo pe vecie.
1Kin	9	4	Şi tu, dacă vei umbla înaintea Mea, cum a umblat tatăl tău David, cu inimă curată şi cu neprihănire, făcînd tot ce ţi-am poruncit, dacă vei păzi legile şi poruncile Mele,
1Kin	9	5	voi întări pe vecie scaunul de domnie al împărăţiei tale în Israel, cum am spus tatălui tău David, cînd am zis: «Nu vei fi lipsit niciodată de un urmaş pe scaunul de domnie al lui Israel.»
1Kin	9	6	Dar dacă vă veţi abate dela Mine, voi şi fiii voştri, dacă nu veţi păzi poruncile Mele şi legile Mele pe cari vi le-am dat, şi dacă vă veţi duce să slujiţi altor dumnezei şi să vă închinaţi înaintea lor,
1Kin	9	7	voi nimici pe Israel din ţara pe care i-am dat-o, voi lepăda dela Mine casa pe care am sfinţit-o Numelui Meu, şi Israel va ajunge de rîs şi de pomină printre toate popoarele.
1Kin	9	8	Şi oricît de înaltă este casa aceasta, oricine va trece pe lîngă ea, va rămînea încremenit şi va fluiera. Şi va zice: «Pentruce a făcut Domnul aşa ţării acesteia şi casei acesteia?»
1Kin	9	9	Şi i se va răspunde: «Pentrucă au părăsit pe Domnul, Dumnezeul lor, care a scos pe părinţii lor din ţara Egiptului, pentrucă s’au alipit de alţi dumnezei, s’au închinat înaintea lor şi le-au slujit; de aceea a făcut Domnul să vină peste ei toate aceste rele.“
1Kin	9	10	După douăzeci de ani Solomon zidise cele două case, Casa Domnului şi casa împăratului.
1Kin	9	11	Atunci, fiindcă Hiram, împăratul Tirului, dăduse lui Solomon lemne de cedru şi lemne de chiparos, şi aur, cît a voit, împăratul Solomon a dat lui Hiram douăzeci de cetăţi în ţara Galileii.
1Kin	9	12	Hiram a ieşit din Tir, să vadă cetăţile pe cari i le dădea Solomon. Dar nu i-au plăcut,
1Kin	9	13	şi a zis: „Ce cetăţi mi-ai dat, frate?“ Şi le-a numit ţara Cabul, nume pe care l-au păstrat pînă în ziua de azi.
1Kin	9	14	Hiram trimesese împăratului o sută douăzeci de talanţi de aur.
1Kin	9	15	Iată cum stau lucrurile cu privire la oamenii de corvoadă pe cari i-a luat împăratul Solomon pentru zidirea Casei Domnului şi a casei sale Milo, şi a zidului Ierusalimului, Haţorului, Meghidoului şi Ghezerului.
1Kin	9	16	Faraon, împăratul Egiptului, venise şi cucerise Ghezerul, îi dăduse foc, şi omorîse pe Cananiţii cari locuiau în cetate. Apoi îl dăduse de zestre fetei lui, nevasta lui Solomon.
1Kin	9	17	Şi Solomon a zidit Ghezerul, Bet-Horonul de jos,
1Kin	9	18	Baalatul şi Tadmorul, în pustia ţării,
1Kin	9	19	toate cetăţile slujindu-i ca magazii şi fiind ale lui, cetăţile pentru cară, cetăţile pentru călărime, şi tot ce a găsit cu cale Solomon să zidească la Ierusalim, la Liban, şi în toată ţara peste care împărăţea.
1Kin	9	20	Iar pe tot poporul care mai rămăsese din Amoriţi, Hetiţi, Fereziţi, Heviţi şi Iebusiţi, ne făcînd parte din copiii lui Israel,
1Kin	9	21	pe urmaşii lor, cari mai rămăseseră după ei în ţară şi pe cari copiii lui Israel nu-i putuseră nimici cu desăvîrşire, Solomon i-a luat ca robi de corvoadă, şi aşa au fost pînă în ziua de astăzi.
1Kin	9	22	Dar Solomon n’a întrebuinţat ca robi de corvoadă pe copiii lui Israel; căci ei erau oameni de război, slujitorii lui, căpeteniile lui, căpitanii lui, cîrmuitorii carălor şi călărimii lui.
1Kin	9	23	Căpeteniile puse de Solomon peste lucrări erau în număr de cinci sute cincizeci, însărcinaţi să privegheze pe lucrători.
1Kin	9	24	Fata lui Faraon s’a suit din cetatea lui David în casa ei, pe care i-o zidise Solomon. Atunci a zidit el Milo.
1Kin	9	25	Solomon aducea de trei ori pe an arderi de tot şi jertfe de mulţămire pe altarul pe care-l zidise Domnului, şi ardea tămîie pe cel care era înaintea Domnului. Şi a isprăvit astfel casa.
1Kin	9	26	Împăratul Solomon a mai făcut şi corăbii la Eţion-Gheber, lîngă Elot, pe ţărmurile mării Roşii, în ţara Edomului.
1Kin	9	27	Şi Hiram a trimes cu aceste corăbii, la slujitorii lui Solomon, pe înşişi slujitorii lui, marinari cari cunoşteau marea.
1Kin	9	28	S’au dus la Ofir, şi au luat de acolo aur, patru sute douăzeci de talanţi, pe cari i-au adus împăratului Solomon.
------------------------1 Împăraţi, capitolul 10
1Kin	10	1	Împărăteasa din Seba a auzit de faima lui Solomon, în ce priveşte slava Domnului, şi avenit să-l încerce prin întrebări grele.
1Kin	10	2	A sosit la Ierusalim cu un alai foarte mare, şi cu cămile cari aduceau mirodenii, aur foarte mult, şi pietre scumpe. S’a dus la Solomon şi i-a spus tot ce avea pe inimă.
1Kin	10	3	Solomon i-a răspuns la toate întrebările, şi n’a fost nimic, pe care împăratul să nu fi ştiut să i-l lămurească.
1Kin	10	4	Împărăteasa din Seba a văzut toată înţelepciunea lui Solomon, şi casa pe care o zidise,
1Kin	10	5	şi bucatele dela masa lui, şi locuinţa slujitorilor lui, şi slujbele şi hainele celor ce-i slujeau, şi paharnicii lui, şi arderile de tot pe cari le aducea în Casa Domnului.
1Kin	10	6	Uimită, a zis împăratului: „Deci era adevărat ce am auzit în ţara mea despre faptele şi înţelepciunea ta!
1Kin	10	7	Dar nu credeam, pînă n’am venit şi n’am văzut cu ochii mei. Şi iată că nici pe jumătate nu mi s’a spus. Tu ai mai multă înţelepciune şi propăşire de cît am auzit mergîndu-ţi faima.
1Kin	10	8	Ferice de oamenii tăi, ferice de slujitorii tăi, cari sînt necurmat înaintea ta, cari aud înţelepciunea ta!
1Kin	10	9	Binecuvîntat să fie Domnul, Dumnezeul tău, care a binevoit să te pună pe scaunul de domnie al lui Israel! Pentrucă Domnul iubeşte pentru totdeauna pe Israel, de aceea te-a pus împărat, ca să judeci şi să faci dreptate.“
1Kin	10	10	Ea a dat împăratului o sută douăzeci de talanţi de aur, foarte multe mirodenii, şi pietre scumpe. N’au mai venit niciodată în urmă atîtea mirodenii cîte a dat împărăteasa din Seba împăratului Solomon.
1Kin	10	11	Corăbiile lui Hiram, cari au adus aur din Ofir, au adus din Ofir şi foarte mult lemn de santal şi pietre scumpe.
1Kin	10	12	Împăratul a făcut cu lemnul mirositor pălimare pentru Casa Domnului şi pentru casa împăratului, şi arfe şi alăute pentru cîntăreţi. N’a mai venit de atunci lemn de acesta mirositor, şi nu s’a mai văzut pînă în ziua de azi.
1Kin	10	13	Împăratul Solomon a dat împărătesei din Seba tot ce a dorit, tot ce a cerut, şi i-a mai dat şi pe deasupra daruri vrednice de un împărat ca Solomon. Apoi ea s’a întors şi s’a dus în ţara ei, cu slujitorii ei.
1Kin	10	14	Greutatea aurului care venea lui Solomon pe fiecare an, era de şase sute şase zeci şi şase de talanţi de aur,
1Kin	10	15	afară de ce scotea dela negustorii cei mari şi din negoţul cu mărfuri, dela toţi împăraţii Arabiei, şi dela dregătorii ţării.
1Kin	10	16	Împăratul Solomon a făcut două sute de scuturi mari de aur bătut, şi pentru fiecare din ele a întrebuinţat şase sute de sicli de aur,
1Kin	10	17	şi alte trei sute de scuturi mici de aur bătut, şi pentru fie care din ele a întrebuinţat trei mine de aur; şi împăratul le-a pus în casa numită Pădurea Libanului.
1Kin	10	18	Împăratul a făcut un mare scaun de domnie de fildeş, şi l-a acoperit cu aur curat.
1Kin	10	19	Scaunul acesta de domnie avea şase trepte, şi partea de sus era rotunjită pe dinapoi, de fiecare parte a scaunului erau răzimători: lîngă răzimători stăteau doi lei,
1Kin	10	20	şi pe cele şase trepte stăteau doisprezece lei de o parte şi de alta. Aşa ceva nu s’a făcut pentru nici o împărăţie.
1Kin	10	21	Toate paharele împăratului Solomon erau de aur, şi toate vasele din casa pădurii Libanului erau de aur curat. Nimic nu era de argint: pe vremea lui Solomon argintul n’avea nici o trecere.
1Kin	10	22	Căci împăratul avea pe mare corăbii din Tars cu ale lui Hiram; şi corăbiile din Tars veneau la fiecare trei ani, aducînd aur şi argint, fildeş, maimuţe şi păuni.
1Kin	10	23	Împăratul Solomon a întrecut pe toţi împăraţii pămîntului în bogăţii şi înţelepciune.
1Kin	10	24	Toată lumea căuta să vadă pe Solomon, ca să audă înţelepciunea pe care o pusese Dumnezeu în inima lui.
1Kin	10	25	Şi fie care îşi aducea darul lui: lucruri de argint şi lucruri de aur, haine, arme, mirodenii, cai şi catîri; aşa era în fiecare an.
1Kin	10	26	Solomon a strîns cară şi călărime; avea o mie patru sute de cară şi douăsprezece mii de călăreţi, pe cari i-a pus în cetăţile unde îşi ţinea carăle şi la Ierusalim lîngă împărat.
1Kin	10	27	Împăratul a făcut ca argintul să fie tot aşa de obicinuit la Ierusalim ca pietrele, şi cedrii tot aşa de mulţi ca smochinii din Egipt cari cresc pe cîmpie.
1Kin	10	28	Solomon îşi aducea caii din Egipt; o ceată de negustori de ai împăratului se ducea să-i ia cu grămada pe un preţ hotărît:
1Kin	10	29	un car se aducea din Egipt cu şase sute de sicli de argint, şi un cal cu o sută cincizeci de sicli. Deasemenea aduceau cai cu ei pentru toţi împăraţii Hetiţilor şi pentru împăraţii Siriei.
------------------------1 Împăraţi, capitolul 11
1Kin	11	1	Împăratul Solomon a iubit multe femei străine, afară de fata lui Faraon; Moabite, Amonite, Edomite, Sidoniene, Hetite,
1Kin	11	2	cari făceau parte din neamurile despre cari Domnul zisese copiilor lui Israel: „Să nu intraţi la ele, şi nici ele să nu intre la voi; căci v’ar întoarce negreşit inimile înspre dumnezeii lor.“ De aceste neamuri s’a alipit Solomon, tîrît de iubire.
1Kin	11	3	A avut de neveste şapte sute de crăiese împărăteşti şi trei sute de ţiitoare; şi nevestele i-au abătut inima.
1Kin	11	4	Cînd a îmbătrînit Solomon, nevestele i-au plecat inima spre alţi dumnezei; şi inima nu i-a fost în totul a Domnului, Dumnezeului său, cum fusese inima tatălui său David.
1Kin	11	5	Solomon s’a dus după Astartea, zeiţa Sidonienilor, şi după Milcom, urîciunea Amoniţilor.
1Kin	11	6	Şi Solomon a făcut ce este rău înaintea Domnului, şi n’a urmat în totul pe Domnul, ca tatăl său David.
1Kin	11	7	Atunci Solomon a zidit pe muntele din faţa Ierusalimului un loc înalt pentru Chemoş, urîciunea Moabului, pentru Moloc, urîciunea fiilor lui Amon.
1Kin	11	8	Aşa a făcut pentru toate nevestele lui străine, cari aduceau tămîie şi jertfe dumnezeilor lor.
1Kin	11	9	Domnul S’a mîniat pe Solomon, pentrucă îşi abătuse inima dela Domnul, Dumnezeul lui Israel, care i Se arătase de două ori.
1Kin	11	10	În privinţa aceasta îi spusese să nu meargă după alţi dumnezei; dar Solomon n’a păzit poruncile Domnului.
1Kin	11	11	Şi Domnul a zis lui Solomon: „Fiindcă ai făcut aşa, şi n’ai păzit legămîntul Meu şi legile Mele pe cari ţi le-am dat, voi rupe împărăţia dela tine şi o voi da slujitorului tău.
1Kin	11	12	Numai, nu voi face lucrul acesta în timpul vieţii tale, pentru tatăl tău David. Ci din mîna fiului tău o voi rupe.
1Kin	11	13	Nu voi rupe însă toată împărăţia; voi lăsa o seminţie fiului tău, din pricina robului Meu David, şi din pricina Ierusalimului, pe care l-am ales.
1Kin	11	14	Domnul a ridicat un vrăjmaş lui Solomon: pe Hadad, Edomitul, din neamul împărătesc al Edomului.
1Kin	11	15	Pe vremea cînd a bătut David Edomul, Ioab, căpetenia oştirii, suindu-se să îngroape morţii, a ucis toată partea bărbătească din Edom;
1Kin	11	16	a rămas acolo şase luni cu tot Israelul, pînă ce a nimicit toată partea bărbătească.
1Kin	11	17	Atunci Hadad a fugit cu nişte Edomiţi, slujitori ai tatălui său, şi s’a dus în Egipt. Hadad era încă un băiat pe atunci.
1Kin	11	18	Plecînd din Madian, s’au dus la Paran, au luat cu ei nişte oameni din Paran, şi au ajuns în Egipt la Faraon, împăratul Egiptului. Faraon a dat o casă lui Hadad, i-a purtat grijă de mîncare, şi i-a dat moşii.
1Kin	11	19	Hadad a căpătat trecere înaintea lui Faraon, pînă acolo încît Faraon i-a dat de nevastă pe sora nevestei lui, sora împărătesei Tahpenes.
1Kin	11	20	Sora Tahpenei i-a născut pe fiul său Ghenubat. Tahpenes l-a înţercat în casa lui Faraon; şi Ghenubat a fost în casa lui Faraon, în mijlocul copiilor lui Faraon.
1Kin	11	21	Cînd a auzit Hadad în Egipt că David a adormit cu părinţii lui, şi că Ioab, căpetenia oştirii, murise, a zis lui Faraon: „Lasă-mă să mă duc în ţara mea.“
1Kin	11	22	Şi Faraon i-a zis: „Ce-ţi lipseşte la mine, de doreşti să te duci în ţara ta?“ El a răspuns: „Nimic, dar lasă-mă să plec.“
1Kin	11	23	Dumnezeu a ridicat un alt vrăjmaş lui Solomon: pe Rezon, fiul lui Eliada, care fugise dela stăpînul său Hadadezer {Sau: Hadarezar}, împăratul din Ţoba.
1Kin	11	24	El strînsese nişte oameni la el, şi se făcuse capul cetei, cînd a măcelărit David oştile stăpînului său. S’au dus la Damasc, şi s’au aşezat acolo şi au domnit la Damasc.
1Kin	11	25	El a fost un vrăjmaş al lui Israel în tot timpul vieţii lui Solomon, în acelaşi timp cînd îi făcea rău Hadad, şi ura pe Israel. El a împărăţit peste Siria.
1Kin	11	26	Şi Ieroboam, slujitorul lui Solomon, a ridicat mîna împotriva împăratului. El era fiul lui Nebat, Efratit din Ţereda, şi avea ca mamă pe o văduvă numită Ţerua.
1Kin	11	27	Iată cu ce prilej a ridicat el mîna împotriva împăratului. Solomon zidea Milo, şi închidea spărturile cetăţii tatălui său David.
1Kin	11	28	Ieroboam era tare şi viteaz; şi Solomon, văzînd pe tînărul acesta la lucru, i-a dat privigherea peste toţi oamenii de corvoadă din casa lui Iosif.
1Kin	11	29	În vremea aceea, Ieroboam, ieşind din Ierusalim, a fost întîlnit pe drum de proorocul Ahia din Silo, îmbrăcat cu o haină nouă. Erau amîndoi singuri pe cîmp.
1Kin	11	30	Ahia a apucat haina nouă pe care o avea pe el, a rupt-o în douăsprezece bucăţi,
1Kin	11	31	şi a zis lui Ieroboam: „Ia-ţi zece bucăţi! Căci aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui Israel: «Iată, voi rupe împărăţia din mîna lui Solomon, şi-ţi voi da zece seminţii.
1Kin	11	32	Dar el va avea o seminţie, din pricina robului Meu David, şi din pricina Ierusalimului, cetatea pe care am ales-o din toate seminţiile lui Israel.
1Kin	11	33	Şi aceasta, pentrucă M’au părăsit, şi s’au închinat înaintea Astarteei, zeiţa Sidonienilor, înaintea lui Chemoş, dumnezeul Moabului, şi înaintea lui Milcom, dumnezeul fiilor lui Amon, şi pentrucă n’au umblat în căile Mele ca să facă ce este drept înaintea Mea, şi să păzească legile şi poruncile Mele, cum a făcut David, tatăl lui Solomon.
1Kin	11	34	Nu voi lua din mîna lui toată împărăţia, căci îl voi ţinea domn în tot timpul vieţii lui, pentru robul Meu David, pe care l-am ales, şi care a păzit poruncile şi legile Mele.
1Kin	11	35	Dar voi lua împărăţia din mîna fiului său, şi-ţi voi da zece seminţii din ea;
1Kin	11	36	voi lăsa o seminţie fiului său, pentruca robul Meu David să aibă totdeauna o lumină înaintea Mea la Ierusalim, cetatea pe care am ales-o să pun în ea Numele Meu.
1Kin	11	37	Pe tine te voi lua, şi vei domni peste tot ce-ţi va dori sufletul, vei fi împăratul lui Israel.
1Kin	11	38	Dacă vei asculta de tot ce-ţi voi porunci, dacă vei umbla în căile Mele, şi dacă vei face ce este drept înaintea Mea, păzind legile şi poruncile Mele, cum a făcut robul Meu David, voi fi cu tine, îţi voi zidi o casă trainică, aşa cum am zidit lui David, şi-ţi voi da ţie pe Israel.
1Kin	11	39	Voi smeri prin aceasta sămînţa lui David, dar nu pentru totdeauna.“
1Kin	11	40	Solomon a căutat să omoare pe Ieroboam. Şi Ieroboam s’a sculat, şi a fugit în Egipt la Şişac, împăratul Egiptului; a locuit în Egipt pînă la moartea lui Solomon.
1Kin	11	41	Celelalte fapte ale lui Solomon, tot ce a făcut el, şi înţelepciunea lui, nu sînt scrise oare în cartea faptelor lui Solomon?
1Kin	11	42	Solomon a domnit patruzeci de ani la Ierusalim peste tot Israelul.
1Kin	11	43	Apoi Solomon a adormit cu părinţii lui, şi a fost îngropat în cetatea tatălui său David. În locul lui a domnit fiul său Roboam.
------------------------1 Împăraţi, capitolul 12
1Kin	12	1	Roboam s’a dus la Sihem, căci tot Israelul venise la Sihem să-l facă împărat.
1Kin	12	2	Cînd a auzit lucrul acesta Ieroboam, fiul lui Nebat, era tot în Egipt, unde fugise de împăratul Solomon, şi în Egipt locuia.
1Kin	12	3	Au trimes să-l cheme. Atunci Ieroboam, şi toată adunarea lui Israel au venit la Roboam şi i-au vorbit aşa:
1Kin	12	4	„Tatăl tău ne-a îngreuiat jugul; acum tu uşurează această aspră robie şi jugul greu pe care l-a pus peste noi tatăl tău. Şi îţi vom sluji.“
1Kin	12	5	El le-a zis: „Duceţi-vă, şi întoarceţi-vă la mine peste trei zile.“ Şi poporul a plecat.
1Kin	12	6	Împăratul Roboam s’a sfătuit cu bătrînii cari fuseseră pe lîngă tatăl său Solomon, în timpul vieţii lui, şi a zis: „Ce mă sfătuiţi să răspund poporului acestuia?“
1Kin	12	7	Şi iată ce i-au zis ei: „Dacă vei îndatora astăzi pe poporul acesta, dacă le faci ce cer, şi dacă le vei răspunde cu vorbe binevoitoare, îţi vor sluji pe vecie.“
1Kin	12	8	Dar Roboam a lăsat sfatul pe care i-l dădeau bătrînii, şi s’a sfătuit cu tinerii cari crescuseră cu el şi cari erau împrejurul lui.
1Kin	12	9	El a zis: „Ce mă sfatuiţi să răspund poporului acestuia, care-mi vorbeşte aşa: «Uşurează-ne jugul pe care l-a pus peste noi tatăl tău?“
1Kin	12	10	Şi iată ce i-au zis tinerii cari crescuseră cu el: „Să spui aşa poporului acestuia care ţi-a vorbit astfel: «Tatăl tău ne-a îngreuiat jugul, tu uşurează-ni-l!» Să le vorbeşti aşa: «Degetul meu cel mic va fi mai gros decît coapsele tatălui meu.
1Kin	12	11	Acum, tatăl meu a pus peste voi un jug greu, dar eu vi-l voi face şi mai greu; tatăl meu v’a bătut cu bice, dar eu vă voi bate cu scorpioane.“
1Kin	12	12	Ieroboam şi tot poporul au venit la Roboam a treia zi, după cum zisese împăratul: „Întoarceţi-vă la mine peste trei zile!“
1Kin	12	13	Împăratul a răspuns aspru poporului. A lăsat sfatul pe care i-l dăduseră bătrînii,
1Kin	12	14	şi le-a vorbit astfel, după sfatul tinerilor: „Tatăl meu v’a îngreuiat jugul, dar eu vi-l voi face şi mai greu; tatăl meu v’a bătut cu bice, dar eu vă voi bate cu scorpioane.“
1Kin	12	15	Astfel împăratul n’a ascultat pe popor; căci lucrul acesta a fost cîrmuit de Domnul, în vederea împlinirii cuvîntului, pe care-l spusese Domnul prin Ahia din Silo lui Ieroboam, fiul lui Nebat.
1Kin	12	16	Cînd a văzut tot Israelul că împăratul nu-l ascultă, poporul a răspuns împăratului: „Ce parte avem noi cu David? Noi n’avem moştenire cu fiul lui Isai! La corturile tale, Israele! Acum vezi-ţi de casă, Davide!“ Şi Israel s’a dus în corturile lui.
1Kin	12	17	Copiii lui Israel cari locuiau în cetăţile lui Iuda, au fost singurii peste cari a domnit Roboam.
1Kin	12	18	Atunci împăratul Roboam a trimes la ei pe Adoram, care era mai mare peste biruri. Dar Adoram a fost ucis cu pietre de tot Israelul, şi a murit. Şi împăratul Roboam s’a grăbit să se suie într’un car, ca să fugă la Ierusalim.
1Kin	12	19	Astfel s’a deslipit Israel de casa lui David pînă în ziua de azi.
1Kin	12	20	Tot Israelul, auzind că Ieroboam s’a întors, au trimes să-l cheme în adunare, şi l-au făcut împărat peste tot Israelul. Seminţia lui Iuda a fost singura care a mers după casa lui David.
1Kin	12	21	Roboam ajungînd la Ierusalim, a strîns toată casa lui Iuda şi seminţia lui Beniamin, o sută optzeci de mii de oameni aleşi, buni pentru război, ca să lupte împotriva casei lui Israel şi s’o aducă înapoi subt stăpînirea lui Roboam, fiul lui Solomon.
1Kin	12	22	Dar cuvîntul lui Dumnezeu a vorbit astfel lui Şemaia, omul lui Dumnezeu:
1Kin	12	23	„Vorbeşte lui Roboam, fiul lui Solomon, împăratul lui Iuda, şi întregei case a lui Iuda şi a lui Beniamin, şi celuilalt popor, şi spune-le:
1Kin	12	24	«Aşa vorbeşte Domnul: «Nu vă suiţi, şi nu faceţi război împotriva fraţilor voştri, copiii lui Israel! Fiecare din voi să se întoarcă acasă, căci de la Mine s’a întîmplat lucrul acesta.“ Ei au ascultat de cuvîntul Domnului, şi s’au întors acasă, după cuvîntul Domnului.
1Kin	12	25	Ieroboam a zidit Sihemul pe muntele lui Efraim, şi a locuit acolo; apoi a ieşit de acolo, şi a zidit Penuel.
1Kin	12	26	Ieroboam a zis în inima sa: „Împărăţia s’ar putea acum să se întoarcă la casa lui David.
1Kin	12	27	Dacă poporul acesta se va sui la Ierusalim să aducă jertfe în Casa Domnului, inima poporului acestuia se va întoarce la domnul său, la Roboam, împăratul lui Iuda, şi mă vor omorî şi se vor întoarce la Roboam, împăratul lui Iuda.“
1Kin	12	28	După ce s’a sfătuit, împăratul a făcut doi viţei de aur, şi a zis poporului: „Destul v’aţi suit la Ierusalim; Israele! Iată Dumnezeul tău care te-a scos din ţara Egiptului.“
1Kin	12	29	A aşezat unul din aceşti viţei la Betel, iar pe celalt l-a pus în Dan.
1Kin	12	30	Şi fapta aceasta a fost un prilej de păcătuire. Poporul se ducea să se închine înaintea unuia din viţei pînă la Dan.
1Kin	12	31	Ieroboam a făcut o casă de înălţimi şi a pus preoţi luaţi din tot poporul, cari nu făceau parte din fiii lui Levi.
1Kin	12	32	A rînduit o sărbătoare în luna a opta, în ziua a cincisprezecea a lunii, ca sărbătoarea care se prăznuia în Iuda, şi a adus jertfe pe altar. Iată ce a făcut la Betel, ca să se aducă jertfe viţeilor pe cari-i făcuse el. A pus în slujbă la Betel pe preoţii înălţimilor ridicate de el.
1Kin	12	33	Şi a jertfit pe altarul pe care-l făcuse la Betel, în ziua a cincisprezecea a lunii a opta, lună pe care o alesese după bunul lui plac. A hotărît-o ca sărbătoare pentru copiii lui Israel, şi s’a suit la altar să ardă tămîie.
------------------------1 Împăraţi, capitolul 13
1Kin	13	1	Dar iată că un om al lui Dumnezeu a venit din Iuda la Betel, trimes de cuvîntul Domnului, tocmai pe cînd stătea Ieroboam la altar să ardă tămîie.
1Kin	13	2	El a strigat împotriva altarului, după cuvîntul Domnului, şi a zis: „Altarule! Altarule! Aşa vorbeşte Domnul: «Iată că se va naşte un fiu casei lui David; numele lui va fi Iosia; el va junghia pe tine, pe preoţii înălţimilor, cari ard tămîie pe tine, şi pe tine se vor arde osăminte omeneşti!“
1Kin	13	3	Şi în aceeaş zi a dat un semn, zicînd: „Acesta este semnul care arată că Domnul a vorbit: Altarul se va despica, şi cenuşa de pe el se va vărsa.“
1Kin	13	4	Cînd a auzit împăratul cuvîntul pe care-l strigase omul lui Dumnezeu împotriva altarului din Betel, a întins mîna de pe altar, zicînd: „Prindeţi-l!“ Şi mîna, pe care o întinsese Ieroboam împotriva lui, s’a uscat, şi n’a putut s’o întoarcă înapoi.
1Kin	13	5	Altarul s’a despicat, şi cenuşa de pe el s’a vărsat, după semnul pe care-l dăduse omul lui Dumnezeu, potrivit cu cuvîntul Domnului.
1Kin	13	6	Atunci împăratul a luat cuvîntul, şi a zis omului lui Dumnezeu: „Roagă-te Domnului, Dumnezeului tău, şi cere-I să-mi pot trage mîna înapoi.“ Omul lui Dumnezeu s’a rugat Domnului şi împăratul a putut să-şi tragă înapoi mîna, care s’a făcut sănătoasă ca mai înainte.
1Kin	13	7	Împăratul a zis omului lui Dumnezeu: „Intră cu mine în casă, să iei ceva de mîncare, şi-ţi voi da un dar.“
1Kin	13	8	Omul lui Dumnezeu a zis împăratului: jumătate din casa ta să-mi dai, şi n’aş intra cu tine. Nu voi mînca pîne, şi nu voi bea apă în locul acesta;
1Kin	13	9	căci iată ce poruncă mi-a fost dată; prin cuvîntul Domnului: „Să nu mănînci pîne nici să bei apă, şi nici să nu te întorci pe drumul pe care te vei duce.“
1Kin	13	10	El a plecat pe un alt drum, şi nu s’a întors pe drumul pe care venise la Betel.
1Kin	13	11	În Betel locuia un prooroc bătrîn. Fiii săi au venit şi i-au istorisit toate lucrurile pe care le făcuse omul lui Dumnezeu la Betel în ziua aceea, precum şi cuvintele pe cari le spusese împăratului. După ce au istorisit tatălui lor toate,
1Kin	13	12	el le-a zis: „Pe ce drum a plecat?“ Fiii săi văzuseră pe ce drum plecase omul lui Dumnezeu, care venise din Iuda.
1Kin	13	13	Şi a zis fiilor săi: „Puneţi-mi şaua pe măgar.“ I-au pus şaua pe măgar, şi a încălecat pe el.
1Kin	13	14	S’a dus după omul lui Dumnezeu, şi l-a găsit stînd supt un stejar. Şi i-a zis: „Tu eşti omul lui Dumnezeu care a venit din Iuda?“ El a răspuns: „Eu sînt.“
1Kin	13	15	Atunci el i-a zis: „Vino cu mine acasă, şi să iei ceva să mănînci.“
1Kin	13	16	Dar el a răspuns: „Nu pot nici să mă întorc cu tine, nici să intru la tine. Nu voi mînca pîne şi nici nu voi bea apă cu tine în locul acesta;
1Kin	13	17	căci mi s’a spus, prin cuvîntul Domnului: «Să nu mănînci pîne nici să nu bei apă acolo, şi nici să nu te întorci pe drumul pe care te vei duce.“
1Kin	13	18	Şi el i-a zis: „Şi eu sînt prooroc ca tine; şi un înger mi-a vorbit din partea Domnului, şi mi-a zis: «Adu-l acasă cu tine ca să mănînce pîne şi să bea apă.“ Îl minţea.
1Kin	13	19	Omul lui Dumnezeu s’a întors cu el, şi a mîncat pîne şi a băut apă în casa lui.
1Kin	13	20	Pe cînd stăteau ei la masă, cuvîntul Domnului a vorbit proorocului, care-l adusese înapoi.
1Kin	13	21	Şi el a strigat omului lui Dumnezeu care venise din Iuda: „Aşa vorbeşte Domnul: «Pentrucă n’ai ascultat porunca Domnului, şi n’ai păzit porunca pe care ţi-o dăduse Domnul, Dumnezeul tău;
1Kin	13	22	pentrucă te-ai întors, şi ai mîncat pîne şi ai băut apă, în locul despre care îţi spusese: «Să nu mănînci pîne şi să nu bei apă acolo», – trupul tău mort nu va intra în mormîntul părinţilor tăi.“
1Kin	13	23	Şi, dupăce a mîncat pîne şi a băut apă proorocul pe care-l întorsese, i-a pus şaua pe măgar.
1Kin	13	24	Omul lui Dumnezeu a plecat; şi a fost întîlnit pe drum de un leu care l-a omorît. Trupul lui mort era întins pe drum; măgarul a rămas lîngă el, şi leul stătea şi el lîngă trup.
1Kin	13	25	Şi nişte oameni cari treceau pe acolo, au văzut trupul întins în drum şi leul stînd lîngă trup; şi au spus lucrul acesta, la venirea lor în cetatea în care locuia proorocul cel bătrîn.
1Kin	13	26	Cînd a auzit lucrul acesta proorocul care întorsese depe drum pe omul lui Dumnezeu, a zis: „Este omul lui Dumnezeu, care n’a ascultat de porunca Domnului, şi Domnul l-a dat în ghearele leului care l-a sfîrşiat şi l-a omorît, după cuvîntul pe care i-l spusese Domnul.“
1Kin	13	27	Apoi, îndreptîndu-se către fiii săi, a zis: „Puneţi-mi şaua pe măgar.“ Au pus şaua pe măgar,
1Kin	13	28	şi el a plecat. A găsit trupul întins în drum, şi măgarul şi leul stînd lîngă trup. Leul nu mîncase trupul şi nu sfîşiase pe măgar.
1Kin	13	29	Proorocul a ridicat trupul omului lui Dumnezeu, l-a pus pe măgar, şi l-a dus înapoi; şi bătrînul prooroc s’a întors în cetate să-l jălească şi să-l îngroape.
1Kin	13	30	I-a pus trupul în mormînt şi l-au jălit, zicînd: „Vai, frate!“
1Kin	13	31	Dupăce l-a îngropat, a zis fiilor săi: „Cînd voi muri, să mă îngropaţi în mormîntul în care este îngropat omul lui Dumnezeu; să-mi puneţi oasele lîngă oasele lui.
1Kin	13	32	Căci se va împlini cuvîntul pe care l-a strigat el din partea Domnului împotriva, altarului din Betel, şi împotriva tuturor capiştelor de înălţimi din cetăţile Samariei.“
1Kin	13	33	După întîmplarea aceasta, Ieroboam nu s’a abătut de pe calea lui cea rea. A pus iarăş preoţi pentru înălţimi, luaţi din tot poporul: pe oricine dorea, îl sfinţea preot al înălţimilor.
1Kin	13	34	Şi fapta aceasta a fost un prilej de păcătuire pentru casa lui Ieroboam, şi pentru aceasta a fost nimicită ea şi ştearsă de pe faţa pămîntului.
------------------------1 Împăraţi, capitolul 14
1Kin	14	1	În vremea aceea, s’a îmbolnăvit Abiia, fiul lui Ieroboam.
1Kin	14	2	Şi Ieroboam a zis nevestei sale: „Scoală-te, te rog, şi schimbă-ţi hainele, ca să nu se ştie că eşti nevasta lui Ieroboam, şi du-te la Silo. Iată că acolo este Ahia, proorocul; el mi-a spus că voi fi împăratul poporului acestuia.
1Kin	14	3	Ia cu tine zece pîni, turte, şi un vas cu miere, şi intră la el: el îţi va spune ce va fi cu copilul.“
1Kin	14	4	Nevasta lui Ieroboam a făcut aşa; s’a sculat, s’a dus la Silo, şi a intrat în casa lui Ahia. Ahia nu mai putea să vadă, căci ochii i se întunecaseră de bătrîneţă.
1Kin	14	5	Domnul spusese lui Ahia: „Nevasta lui Ieroboam are să vină să te întrebe de fiul ei, pentrucă este bolnav. Să vorbeşti aşa şi aşa. Ea cînd va veni, se va da drept alta.“
1Kin	14	6	Cînd a auzit Ahia vuietul paşilor ei, în clipa cînd intra pe uşă, a zis: „Intră, nevasta lui Ieroboam; pentruce vrei să te dai drept alta? Sînt însărcinat să-ţi vestesc lucruri aspre.
1Kin	14	7	Du-te, şi spune lui Ieroboam: «Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui Israel: «Te-am ridicat din mijlocul poporului, te-am pus căpetenie peste poporul Meu Israel,
1Kin	14	8	am rupt împărăţia dela casa lui David, şi ţi-am dat-o ţie, şi n’ai fost ca robul Meu David, care a păzit poruncile Mele şi a umblat după Mine din toată inima lui, nefăcînd decît ce este drept înaintea Mea.
1Kin	14	9	Tu ai făcut mai rău decît toţi ceice au fost înaintea ta: te-ai dus să-ţi faci alţi dumnezei şi chipuri turnate ca să Mă mînii, şi M’ai lepădat înapoia ta!
1Kin	14	10	De aceea, voi trimete nenorocirea peste casa lui Ieroboam, voi nimici pe oricine este al lui Ieroboam, fie rob, fie slobod în Israel, şi voi mătura casa lui Ieroboam, cum se mătură murdăriile, pînă va peri.
1Kin	14	11	Cel ce va muri în cetate din casa lui Ieroboam, va fi mîncat de cîni, şi cel ce va muri pe cîmp va fi mîncat de păsările cerului. Căci Domnul a vorbit.
1Kin	14	12	Tu, scoală-te şi du-te acasă. Şi cum îţi vor păşi picioarele în cetate, copilul va muri.
1Kin	14	13	Tot Israelul îl va plînge, şi-l vor îngropa; căci el este singurul din casa lui Ieroboam care va fi pus într’un mormînt, pentrucă este singurul din casa lui Ieroboam în care s’a găsit ceva bun înaintea Domnului, Dumnezeului lui Israel.
1Kin	14	14	Domnul va pune peste Israel un împărat, care va nimici casa lui Ieroboam în ziua aceea. Şi nu se întîmplă oare chiar acum lucrul acesta?
1Kin	14	15	Domnul va lovi pe Israel, şi Israel va fi ca trestia clătinată în ape; va smulge pe Israel din această ţară bună pe care o dăduse părinţilor lor, şi-i va împrăştia dincolo de Rîu, pentrucă şi-au făcut idoli, mîniind pe Domnul.
1Kin	14	16	Va părăsi pe Israel, din pricina păcatelor pe cari le-a făcut Ieroboam şi în cari a tîrît şi pe Israel.“
1Kin	14	17	Nevasta lui Ieroboam s’a sculat, şi a plecat. A ajuns la Tirţa; şi cum a atins pragul casei, copilul a murit.
1Kin	14	18	L-au îngropat, şi tot Israelul l-a plîns, după cuvîntul Domnului, pe care-l spusese prin robul Său Ahia, proorocul.
1Kin	14	19	Celelalte fapte ale lui Ieroboam, cum a făcut război şi cum a domnit, sînt scrise în cartea Cronicilor împăraţilor lui Israel.
1Kin	14	20	Ieroboam a împărăţit douăzeci şi doi de ani; apoi a adormit cu părinţii săi. Şi în locul lui a împărăţit fiul său Nadab.
1Kin	14	21	Roboam, fiul lui Solomon, a împărăţit peste Iuda. Avea patruzeci şi unu de ani cînd s’a făcut împărat, şi a împărăţit şaptesprezece ani la Ierusalim, cetatea pe care o alesese Domnul din toate seminţiile lui Israel, ca să-Şi pună Numele în ea. Mamă-sa se chema Naama, Amonita.
1Kin	14	22	Iuda a făcut ce este rău înaintea Domnului; şi, prin păcatele pe cari le-au săvîrşit, I-au stîrnit gelozia mai mult decît părinţii lor.
1Kin	14	23	Şi-au zidit şi ei înălţimi cu stîlpi închinaţi idolilor şi Astartee pe orice deal înalt şi supt orice copac verde.
1Kin	14	24	Au fost chiar şi sodomiţi în ţară. Au făcut de toate urîciunele neamurilor pe cari le izgonise Domnul dinaintea copiilor lui Israel.
1Kin	14	25	În al cincilea an al împărăţirii lui Roboam, Şişac, împăratul Egiptului, s’a suit împotriva Ierusalimului.
1Kin	14	26	A luat vistieriile Casei Domnului şi vistieriile casei împăratului, a luat tot. A luat toate scuturile de aur pe cari le făcuse Solomon.
1Kin	14	27	Împăratul Roboam a făcut în locul lor nişte scuturi de aramă, şi le-a dat în grija căpeteniilor alergătorilor, cari păzeau intrarea casei împăratului.
1Kin	14	28	Oridecîte ori se ducea împăratul la Casa Domnului, alergătorii le purtau; apoi le aduceau iarăş în odaia alergătorilor.
1Kin	14	29	Celelalte fapte ale lui Roboam, şi tot ce a făcut el, nu sînt scrise oare în cartea Cronicilor împăraţilor lui Iuda?
1Kin	14	30	Totdeauna a fost război între Roboam şi Ieroboam.
1Kin	14	31	Roboam a adormit cu părinţii lui, şi a fost îngropat cu părinţii lui în cetatea lui David. Mamă-sa se numea Naama, Amonita. Şi în locul lui a împărăţit fiul său Abiam.
------------------------1 Împăraţi, capitolul 15
1Kin	15	1	În al optsprezecelea an al domniei lui Ieroboam, fiul lui Nebat, a început să împărăţească peste Iuda Abiam.
1Kin	15	2	A împărăţit trei ani la Ierusalim. Mamă-sa se chema Maaca, fata lui Abisalom.
1Kin	15	3	El s’a dedat la toate păcatele pe cari le făcuse tatăl său înaintea lui; şi inima lui n’a fost întreagă a Domnului, Dumnezeului său, cum fusese inima tatălui său David.
1Kin	15	4	Dar din pricina lui David, Domnul Dumnezeul lui i-a dat o lumină la Ierusalim, punînd pe fiul lui după el şi lăsînd Ierusalimul în picioare.
1Kin	15	5	Căci David făcuse ce este plăcut înaintea Domnului, şi nu se abătuse dela niciuna din poruncile Lui în tot timpul vieţii lui, afară de întîmplarea cu Urie, Hetitul.
1Kin	15	6	Între Roboam şi Ieroboam a fost război tot timpul cît a trăit Roboam.
1Kin	15	7	Celelalte fapte ale lui Abiam, şi tot ce a făcut el, nu sînt scrise oare în cartea Cronicilor împăraţilor lui Iuda?Între Abiam şi Ieroboam a fost război.
1Kin	15	8	Abiam a adormit cu părinţii lui, şi l-au îngropat în cetatea lui David. Şi în locul lui a domnit fiul său Asa.
1Kin	15	9	În al douăzecilea an al lui Ieroboam, împăratul lui Israel, a început să domnească peste Iuda Asa.
1Kin	15	10	El a domnit patruzeci şi unu de ani la Ierusalim. Mamă-sa se chema Maaca, fata lui Abisalom.
1Kin	15	11	Asa a făcut ce este plăcut înaintea Domnului, ca tatăl său David.
1Kin	15	12	A scos din ţară pe sodomiţi, şi a îndepărtat toţi idolii pe cari-i făcuseră părinţii lui.
1Kin	15	13	Şi chiar pe mama sa Maaca n’a mai lăsat-o să fie împărăteasă, pentrucă făcuse un idol Astarteei. Aşa i-a sfărîmat idolul, şi l-a ars în pîrîul Chedron.
1Kin	15	14	Dar înălţimile n’au perit, măcar că inima lui Asa a fost în totul a Domnului în tot timpul vieţii lui.
1Kin	15	15	El a pus în Casa Domnului lucrurile hărăzite de tatăl său şi de el însuş: argint, aur şi vase.
1Kin	15	16	Între Asa şi Baeşa, împăratul lui Israel, a fost război în tot timpul vieţii lor.
1Kin	15	17	Baeşa, împăratul lui Israel, s’a suit împotriva lui Iuda; şi a întărit Rama, ca să împedece pe ai lui Asa, împăratul lui Iuda, să iasă şi să intre.
1Kin	15	18	Asa a luat tot argintul şi tot aurul cari rămăseseră în vistieriile Casei Domnului şi vistieriile casei împăratului, şi le-a pus în mînile slujitorilor lui, pe care i-a trimes la Ben-Hadad, fiul lui Tabrimon, fiul lui Hezion, împăratul Siriei, care locuia la Damasc. Împăratul Asa a trimes să-i spună:
1Kin	15	19	„Să fie un legămînt între mine şi tine, cum a fost între tatăl meu şi tatăl tău. Iată, îţi trimet un dar în argint şi în aur. Du-te, rupe legămîntul tău cu Baeşa, împăratul lui Israel, ca să se depărteze de la mine.“
1Kin	15	20	Ben-Hadad a ascultat pe împăratul Asa; a trimes pe căpeteniile oştirii lui împotriva cetăţilor lui Israel, şi au pustiit Iionul, Dan, Abel-Bet-Maaca, tot Chinerotul, şi toată ţara lui Neftali.
1Kin	15	21	Cînd a auzit Baeşa lucrul acesta, a încetat să mai întărească Rama, şi s’a întors la Tirţa.
1Kin	15	22	Împăratul Asa a chemat pe tot Iuda, fără să lase la o parte pe cineva, şi au ridicat pietrele şi lemnul pe care-l întrebuinţa Baeşa la întărirea Ramei; şi împăratul Asa le-a întrebuinţat la întărirea Ghebei lui Beniamin şi Miţpei.
1Kin	15	23	Toate celelalte fapte ale lui Asa, toate isprăvile lui şi tot ce a făcut, şi cetăţile pe cari le-a zidit, nu sînt scrise oare în cartea Cronicilor împăraţilor lui Iuda? Totuş, la bătrîneţe, a fost bolnav de picioare.
1Kin	15	24	Asa a adormit cu părinţii lui, şi a fost îngropat cu părinţii lui în cetatea tatălui său David. Şi în locul lui a domnit fiul său Iosafat.
1Kin	15	25	Nadab, fiul lui Ieroboam, a început să domnească peste Israel, în al doilea an al lui Asa, împăratul lui Iuda. El a domnit doi ani peste Israel.
1Kin	15	26	El a făcut ce este rău înaintea Domnului, şi a umblat pe calea tatălui său, săvîrşind păcatele în cari tîrîse tatăl său pe Israel.
1Kin	15	27	Baeşa, fiul lui Ahia, din casa lui Isahar, a uneltit împotriva lui, şi Baeşa l-a omorît la Ghibeton, care era al Filistenilor, pe cînd Nadab şi tot Israelul împresurau Ghibetonul.
1Kin	15	28	Baeşa l-a omorît în al treilea an al lui Asa, împăratul lui Iuda, şi a domnit el în locul lui.
1Kin	15	29	Cînd s’a făcut împărat, a ucis toată casa lui Ieroboam, n’a lăsat să scape nimeni cu viaţă, ci a nimicit totul, după cuvîntul pe care-l spusese Domnul prin robul său Ahia din Silo,
1Kin	15	30	din pricina păcatelor pe cari le făcuse Ieroboam şi în cari tîrîse şi pe Israel, mîniind astfel pe Domnul, Dumnezeul lui Israel.
1Kin	15	31	Celelalte fapte ale lui Nadab, şi tot ce a făcut el, nu sînt scrise oare în cartea Cronicilor împăraţilor lui Israel?
1Kin	15	32	Între Asa şi Baeşa, împăratul lui Israel, a fost război în tot timpul vieţii lor.
1Kin	15	33	În al treilea an al lui Asa, împăratul lui Iuda, a început să domnească peste tot Israelul la Tirţa, Baeşa, fiul lui Ahia. A domnit douăzeci şi patru de ani.
1Kin	15	34	El a făcut ce este rău înaintea Domnului, şi a umblat pe calea lui Ieroboam, săvîrşind păcatele în cari tîrîse Ieroboam pe Israel.
------------------------1 Împăraţi, capitolul 16
1Kin	16	1	Cuvîntul Domnului a vorbit astfel lui Iehu, fiul lui Hanani, împotriva lui Baeşa:
1Kin	16	2	„Eu te-am ridicat din ţărînă, şi te-am pus mai mare peste poporul Meu Israel; dar pentrucă ai umblat pe calea lui Ieroboam, şi ai făcut pe poporul Meu Israel să păcătuiască, pentruca să Mă mînii prin păcatele lor,
1Kin	16	3	iată că voi mătura pe Baeşa şi casa lui, şi casa ta o voi face ca şi casa lui Ieroboam, fiul lui Nebat.
1Kin	16	4	Cine va muri în cetate din casa lui Baeşa, va fi mîncat de cîni, şi cine va muri pe cîmp dintr’ai lui, va fi mîncat de păsările cerului.“
1Kin	16	5	Celelalte fapte ale lui Baeşa, ce a făcut el, şi isprăvile lui, nu sînt scrise oare în cartea Cronicilor împăraţilor lui Israel?
1Kin	16	6	Baeşa a adormit cu părinţii săi, şi a fost îngropat la Tirţa. Şi în locul lui a domnit fiul său Ela.
1Kin	16	7	Cuvîntul Domnului vorbise prin proorocul Iehu, fiul lui Hanani, împotriva lui Baeşa, şi împotriva casei lui, pe deoparte pentru tot răul pe care-l făcuse supt ochii Domnului, mîniindu-L prin lucrul mînilor lui şi ajungînd ca şi casa lui Ieroboam, iar pe de alta pentrucă lovise casa lui Ieroboam.
1Kin	16	8	În al douăzeci şi şaselea an al lui Asa, împăratul lui Iuda, a început să domnească Ela, fiul lui Baeşa. El a domnit peste Israel la Tirţa. A domnit doi ani.
1Kin	16	9	Slujitorul său Zimri, care era mai mare peste jumătate din carăle lui, a uneltit împotriva lui. Ela era la Tirţa, chefuind şi îmbătîndu-se în casa lui Arţa, căpetenia casei împăratului la Tirţa.
1Kin	16	10	Zimri a intrat, l-a lovit şi l-a ucis, în al douăzeci şi şaptelea an al lui Asa, împăratul lui Iuda. Şi a domnit el în locul lui.
1Kin	16	11	Cînd s’a făcut împărat şi a şezut pe scaunul lui de domnie, a omorît toată casa lui Baeşa, n’a lăsat să scape nimeni din ai lui: nici rudă nici prieten.
1Kin	16	12	Zimri a nimicit toată casa lui Baeşa, după cuvîntul pe care-l spusese Domnul împotriva lui Baeşa prin proorocul Iehu,
1Kin	16	13	din pricina tuturor păcatelor pe cari le săvîrşise Baeşa şi fiul său Ela, şi în cari tîrîseră şi pe Israel, mîniind prin idolii lor pe Domnul, Dumnezeul lui Israel.
1Kin	16	14	Celelalte fapte ale lui Ela, şi tot ce a făcut el, nu sînt scrise oare în cartea Cronicilor împăraţilor lui Israel?
1Kin	16	15	În al douăzeci şi şaptelea an al lui Asa, împăratul lui Iuda, Zimri a domnit şapte zile la Tirţa.Poporul tăbăra împotriva Ghibetonului care era al Filistenilor.
1Kin	16	16	Şi poporul a auzit în tabără vestea aceasta: „Zimri a uneltit, şi chiar a ucis pe împărat!“ Şi în ziua aceea, tot Israelul a pus în tabără ca împărat al lui Israel pe Omri, căpetenia oştirii.
1Kin	16	17	Omri, şi tot Israelul cu el, au pornit din Ghibeton, şi au împresurat Tirţa.
1Kin	16	18	Zimri, văzînd că cetatea este luată, a intrat în cetăţuia casei împăratului, şi a dat foc casei împăratului peste el. Astfel a murit el,
1Kin	16	19	din pricina păcatelor pe cari le săvîrşise, făcînd ce este rău înaintea Domnului, umblînd pe calea lui Ieroboam, săvîrşind păcatele pe cari le făcuse Ieroboam, şi făcînd şi pe Israel să păcătuiască.
1Kin	16	20	Celelalte fapte ale lui Zimri, şi uneltirea pe care a făcut-o el nu sînt scrise oare în cartea Cronicilor împăraţilor lui Israel?
1Kin	16	21	Atunci poporul lui Israel s’a desbinat în două părţi; jumătate din popor voia să facă împărat pe Tibni, fiul lui Ghinat, şi jumătate era pentru Omri.
1Kin	16	22	Ceice urmau pe Omri au biruit pe ceice urmau pe Tibni, fiul lui Ghinat. Tibni a murit, şi Omri a domnit.
1Kin	16	23	În al treizeci şi unulea an al lui Asa, împăratul lui Iuda, a început să domnească peste Israel Omri. A domnit doisprezece ani. După ce a domnit şase ani la Tirţa,
1Kin	16	24	a cumpărat dela Şemer muntele Samariei, cu doi talanţi de argint; a întărit muntele, şi a pus cetăţii pe care a zidit-o, numele Samaria, după numele lui Şemer, domnul muntelui.
1Kin	16	25	Omri a făcut ce este rău înaintea Domnului, şi a lucrat mai rău decît toţi ceice fuseseră înaintea lui.
1Kin	16	26	A umblat în toată calea lui Ieroboam, fiul lui Nebat, şi s’a dedat la păcatele în cari tîrîse Ieroboam pe Israel, mîniind prin idolii lor pe Domnul, Dumnezeul lui Israel.
1Kin	16	27	Celelalte fapte ale lui Omri, ce a făcut el, şi isprăvile lui, nu sînt scrise oare în cartea Cronicilor împăraţilor lui Israel?
1Kin	16	28	Omri a adormit cu părinţii săi, şi a fost îngropat la Samaria. Şi în locul lui a domnit fiul său Ahab.
1Kin	16	29	Ahab, fiul lui Omri, a început să domnească peste Israel, în al treizeci şi optulea an al lui Asa, împăratul lui Iuda. Ahab, fiul lui Omri, a domnit douăzeci şi doi de ani peste Israel la Samaria.
1Kin	16	30	Ahab, fiul lui Omri, a făcut ce este rău înaintea Domnului, mai mult decît toţi ceice fuseseră înaintea lui.
1Kin	16	31	Şi, ca şi cum ar fi fost puţin lucru pentru el să se dedea la păcatele lui Ieroboam, fiul lui Nebat, a mai luat de nevastă şi pe Izabela, fata lui Etbaal, împăratul Sidoniţilor, şi a slujit lui Baal şi s’a închinat înaintea lui.
1Kin	16	32	A ridicat un altar lui Baal în templul lui Baal pe care l-a zidit la Samaria,
1Kin	16	33	şi a făcut un idol Astarteei. Ahab a făcut mai multe rele decît toţi împăraţii lui Israel cari fuseseră înaintea lui, ca să mînie pe Domnul Dumnezeul lui Israel.
1Kin	16	34	Pe vremea lui, Hiel din Betel a zidit iarăş Ierihonul; i-a pus temeliile cu preţul lui Abiram, întîiul lui născut, şi i-a pus porţile cu preţul lui Segub, cel mai tînăr fiu al lui, după cuvîntul pe care-l spusese Domnul prin Iosua, fiul lui Nun.
------------------------1 Împăraţi, capitolul 17
1Kin	17	1	Ilie, Tişbitul, unul din locuitorii Galaadului, a zis lui Ahab: „Viu este Domnul, Dumnezeul lui Israel, al cărui slujitor sînt, că în anii aceştia nu va fi nici rouă, nici ploaie, decît după cuvîntul meu.“
1Kin	17	2	Şi cuvîntul Domnului a vorbit lui Ilie, cu aceste vorbe:
1Kin	17	3	„Pleacă de aici, îndreaptă-te spre răsărit, şi ascunde-te lîngă pîrîul Cherit, care este în faţa Iordanului.
1Kin	17	4	Vei bea apă din pîrîu, şi am poruncit corbilor să te hrănească acolo.“
1Kin	17	5	El a plecat şi a făcut după cuvîntul Domnului. S’a dus şi s’a aşezat lîngă pîrîul Cherit, care este în faţa Iordanului.
1Kin	17	6	Corbii îi aduceau pîne şi carne dimineaţa, şi pîne şi carne seara, şi bea apă din pîrîu.
1Kin	17	7	Dar după cîtăva vreme pîrîtul a secat, căci nu căzuse ploaie în ţară.
1Kin	17	8	Atunci cuvîntul Domnului i-a vorbit astfel:
1Kin	17	9	„Scoală-te, du-te la Sarepta care ţine de Sidon, şi rămîi acolo. Iată că am poruncit acolo unei femei văduve să te hrănească.“
1Kin	17	10	Ilie s’a sculat, şi s’a dus la Sarepta. Cînd a ajuns la poarta cetăţii, acolo era o femeie văduvă care strîngea lemne. El a chemat-o, şi a zis: „Du-te şi adu-mi, te rog, puţină apă într’un vas, ca să beau.“
1Kin	17	11	Pe cînd se ducea ea să-i aducă, a chemat-o din nou, şi a zis: „Adu-mi, te rog, şi o bucată de pîne în mîna ta.“
1Kin	17	12	Şi ea a răspuns: „Viu este Domnul, Dumnezeul tău, că n’am nimic copt, n’am decît un pumn de făină într’o oală şi puţin untdelemn într-un ulcior. Şi iată, strîng două bucăţi de lemne, apoi mă voi întoarce şi voi pregăti ce am pentru mine şi pentru fiul meu: vom mînca şi apoi vom muri.“
1Kin	17	13	Ilie i-a zis: „Nu te teme, întoarce-te şi fă cum ai zis. Numai, pregăteşte-mi întîi mie cu untdelemnul şi făina aceea o mică turtă, şi adu-mi-o; pe urmă să faci şi pentru tine şi pentru fiul tău.
1Kin	17	14	Căci aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui Israel: «Făina din oală nu va scădea şi untdelemnul din ulcior nu se va împuţina, pînă în ziua cînd va da Domnul ploaie pe faţa pămîntului.“
1Kin	17	15	Ea s’a dus, şi a făcut după cuvîntul lui Ilie. Şi multă veme a avut ce să mănînce, ea şi familia ei, şi Ilie.
1Kin	17	16	Făina din oală n’a scăzut, şi untdelemnul din ulcior nu s’a împuţinat, după cuvîntul pe care-l rostise Domnul prin Ilie.
1Kin	17	17	După aceea, fiul femeii, stăpîna casei, s’a îmbolnăvit. Şi boala lui a fost atît de cumplită încît n’a mai rămas suflare în el.
1Kin	17	18	Femeia a zis atunci lui Ilie: „Ce am eu a face cu tine, omule al lui Dumnezeu? Ai venit la mine doar ca să aduci aminte lui Dumnezeu de nelegiuirea mea, şi să-mi omori astfel fiul?“
1Kin	17	19	El i-a răspuns: „Dă-mi încoace pe fiul tău.“ Şi l-a luat dela sînul femeii, l-a suit în odaia de sus unde locuia el, şi l-a culcat pe patul lui.
1Kin	17	20	Apoi a chemat pe Domnul, şi a zis: „Doamne, Dumnezeule, oare atît de mult să mîhneşti Tu chiar pe văduva aceasta, la care am fost primit ca oaspete, încît să-i omori fiul?“
1Kin	17	21	Şi s’a întins de trei ori peste copil, a chemat pe Domnul, şi a zis: „Doamne, Dumnezeule, Te rog, fă să se întoarcă sufletul copilului în el!“
1Kin	17	22	Domnul a ascultat glasul lui Ilie, şi sufletul copilului s’a întors în el, şi a înviat.
1Kin	17	23	Ilie a luat copilul, l-a pogorît jos în casă din odaia de sus, şi l-a dat mamei sale. Şi Ilie a zis: „Iată, fiul tău este viu.“
1Kin	17	24	Şi femeia a zis lui Ilie: „Cunosc acum că eşti un om al lui Dumnezeu, şi cuvîntul Domnului în gura ta este adevăr!“
------------------------1 Împăraţi, capitolul 18
1Kin	18	1	Au trecut multe zile, şi cuvîntul Domnului a vorbit astfel lui Ilie, în al treilea an: „Du-te, şi înfăţişează-te înaintea lui Ahab, ca să dau ploaie pe faţa pămîntului.“
1Kin	18	2	Şi Ilie s’a dus să se înfăţişeze înaintea lui Ahab.Era mare foamete în Samaria.
1Kin	18	3	Şi Ahab a trimes să cheme pe Obadia, mai marele casei lui. – Obadia se temea mult de Domnul.
1Kin	18	4	De aceea cînd a nimicit Izabela pe proorocii Domnului, Obadia a luat o sută de prooroci, i-a ascuns cîte cincizeci într’o peştere, şi i-a hrănit cu pîne şi cu apă. –
1Kin	18	5	Ahab a zis lui Obadia: „Haidem prin ţară pe la toate izvoarele de apă şi pe la toate pîrîurile; poate că vom găsi iarbă ca să păstrăm viaţa cailor şi catîrilor, şi să n’avem nevoie să omorîm vitele.“
1Kin	18	6	Şi-au împărţit ţara s’o cutreere. Ahab a plecat singur pe un drum, şi Obadia a plecat singur pe un alt drum.
1Kin	18	7	Pe cînd era Obadia pe drum, iată că l-a întîlnit Ilie. Obadia, cunoscîndu-l, a căzut cu faţa la pamînt, şi a zis: „Tu eşti, domnul meu Ilie?“
1Kin	18	8	El i-a răspuns: „Eu sînt; du-te şi spune stăpînului tău: «Iată că a venit Ilie!“
1Kin	18	9	Şi Obadia a zis: „Ce păcat am săvîrşit eu, ca să dai pe robul tău în mînile lui Ahab, ca să mă omoare?
1Kin	18	10	Viu este Domnul, că n’a rămas popor sau împărăţie unde să nu fi trimes stăpînul meu să te caute; şi cînd se spunea că nu eşti acolo, punea pe împărăţia şi poporul acela să jure că nu te-a găsit.
1Kin	18	11	Şi acum zici: «Du-te, şi spune stăpînului tău: «Iată că a venit Ilie»!
1Kin	18	12	Şi apoi, cînd voi pleca de la tine, Duhul Domnului te va duce nu ştiu unde. Dacă m’aş duce să dau de ştire lui Ahab, şi nu te-ar găsi, mă va omorî. Şi totuş robul tău se teme de Domnul din tinereţa lui.
1Kin	18	13	Nu s’a spus oare domnului meu ce am făcut cînd a ucis Izabela pe proorocii Domnului? Cum am ascuns o sută de prooroci ai Domnului, cîte cincizeci într-o peşteră şi i-am hrănit cu pîne şi cu apă?
1Kin	18	14	Şi acum tu zici: «Du-te şi spune stăpînului tău: «Iată că a venit Ilie»! El mă va ucide.“
1Kin	18	15	Dar Ilie a zis: „Viu este Domnul oştirilor, al cărui slujitor sînt, că astăzi mă voi înfăţişa înaintea lui Ahab.“
1Kin	18	16	Obadia, ducîndu-se înaintea lui Ahab, l-a înştiinţat despre lucrul acesta. Şi Ahab s’a dus înaintea lui Ilie.
1Kin	18	17	Abia a zărit Ahab pe Ilie, şi i-a zis: „Tu eşti acela care nenoroceşti pe Israel?“
1Kin	18	18	Ilie a răspuns: „Nu eu nenorocesc pe Israel; ci tu, şi casa tatălui tău, fiindcă aţi părăsit poruncile Domnului şi te-ai dus după Baali.
1Kin	18	19	Strînge acum pe tot Israelul la mine, la muntele Carmel, pe cei patrusute cincizeci de prooroci ai lui Baal, şi pe cei patru sute de prooroci ai Astarteei, cari mănîncă la masa Izabelei“.
1Kin	18	20	Ahab a trimes soli la toţi copiii lui Israel, şi a strîns pe prooroci la muntele Carmel.
1Kin	18	21	Atunci Ilie s’a apropiat de tot poporul, şi a zis: „Pînă cînd vreţi să şchiopătaţi de amîndouă picioarele? Dacă Domnul este Dumnezeu, mergeţi după El; iar dacă este Baal, mergeţi după Baal!“ Poporul nu i-a răspuns nimic.
1Kin	18	22	Şi Ilie a zis poporului: „Eu singur am rămas din proorocii Domnului, pe cînd prooroci ai lui Baal sînt patru sute cincizeci.
1Kin	18	23	Să ni se dea doi junci. Ei să-şi aleagă un junc, pe care să-l taie în bucăţi, şi să-l pună pe lemne, fără să pună foc. Şi eu voi pregăti celalt junc, şi-l voi pune pe lemne fără să pun foc.
1Kin	18	24	Apoi voi să chemaţi numele dumnezeului vostru; şi eu voi chema Numele Domnului. Dumnezeul care va răspunde prin foc, acela să fie adevăratul Dumnezeu. Şi tot poporul a răspuns, şi a zis: „Bine!“
1Kin	18	25	Ilie a zis proorocilor lui Baal: „Alegeţi-vă un junc din cei doi, pregătiţi-l voi întîi, căci sînteţi mai mulţi, şi chemaţi numele dumnezeului vostru; dar să nu puneţi foc.“
1Kin	18	26	Ei au luat juncul pe care li l-au dat, şi l-au pregătit. Şi au chemat numele lui Baal, de dimineaţă pînă la amează, zicînd: „Baale, auzi-ne!“ Dar nu s’a auzit nici glas, nici răspuns. Şi săreau împrejurul altarului pe care-l făcuseră.
1Kin	18	27	La amează, Ilie şi-a bătut joc de ei, şi a zis: „Strigaţi tare, fiindcă este dumnezeu; se gîndeşte la ceva, sau are treabă, sau este în călătorie, sau poate că doarme, şi se va trezi.“
1Kin	18	28	Ei au strigat tare, şi, după obiceiul lor, şi-au făcut tăieturi cu săbiile şi cu suliţele, pînă ce a curs sînge pe ei.
1Kin	18	29	Cînd a trecut ameaza, au aiurat, pînă în clipa cînd se aducea jertfa de seară. Dar nu s’a auzit nici glas, nici răspuns, nici semn de luare aminte.
1Kin	18	30	Ilie a zis atunci întregului popor: „Apropiaţi-vă de mine“! Tot poporul s’a apropiat de el. Şi Ilie a dres altarul Domnului care fusese sfărîmat.
1Kin	18	31	A luat douăsprezece pietre, după numărul seminţiilor fiilor lui Iacov, căruia Domnul îi zisese: „Israel îţi va fi numele“,
1Kin	18	32	şi a zidit cu pietrele acestea un altar în Numele Domnului. A făcut împrejurul altarului un şanţ, în care încăpeau două măsuri de sămînţă.
1Kin	18	33	A aşezat apoi lemnele, a tăiat juncul în bucăţi, şi l-a puse pe lemne. Apoi a zis: „Umpleţi patru vedre cu apă, şi vărsaţi-le pe arderea de tot şi pe lemne.“ Şi au făcut aşa.
1Kin	18	34	Apoi a zis: „Mai faceţi lucrul acesta odată.“ Şi l-au făcut încă odată. Apoi a zis: „Mai faceţi-l şi a treia oară.“ Şi l-au făcut şi a treia oară.
1Kin	18	35	Apa curgea în jurul altarului, şi au umplut cu apă şi şanţul.
1Kin	18	36	În clipa cînd se aducea jertfa de seară, proorocul Ilie s’a apropiat şi a zis: „Doamne, Dumnezeul lui Avraam, Isaac şi Israel! Fă să se ştie astăzi că Tu eşti Dumnezeu în Israel, că eu sînt slujitorul Tău, şi că toate aceste lucruri le-am făcut după porunca Ta.
1Kin	18	37	Ascultă-mă, Doamne, ascultă-mă, pentruca să cunoască poporul acesta că Tu, Doamne, eşti adevăratul Dumnezeu, şi să le întorci astfel inima spre bine!“
1Kin	18	38	Atunci a căzut foc dela Domnul, şi a mistuit arderea de tot, lemnele, pietrele şi pămîntul, şi a supt şi apa care era în şanţ.
1Kin	18	39	Cînd a văzut tot poporul lucrul acesta, au căzut cu faţa la pămînt, şi au zis: „Domnul este adevăratul Dumnezeu! Domnul este adevăratul Dumnezeu!“
1Kin	18	40	„Puneţi mîna pe proorocii lui Baal“, le-a zis Ilie: „niciunul să nu scape!“ Şi au pus mîna pe ei. Ilie i-a pogorît la pîrîul Chison şi i-a junghiat acolo.
1Kin	18	41	Apoi Ilie a zis lui Ahab: „Suie-te de mănîncă şi bea; căci se aude vuiet de ploaie.“
1Kin	18	42	Ahab s’a suit să mănînce şi să bea. Dar Ilie s’a suit pe vîrful Carmelului, şi plecîndu-se la pămînt, s’a aşezat cu faţa între genunchi,
1Kin	18	43	şi a zis slujitorului său: „Suie-te şi uită-te înspre mare.“ Slujitorul s’a suit, s’a uitat, şi a zis: „Nu este nimic!“ Ilie a zis de şapte ori: „Du-te iarăş.“
1Kin	18	44	A şaptea oară, slujitorul a zis: „Iată că se ridică un mic nor din mare, ca o palmă de om.“ Ilie a zis: „Suie-te, şi spune lui Ahab: «Înhamă, şi pogoară-te, ca să nu te oprească ploaia.“
1Kin	18	45	Peste cîteva clipe, cerul s’a înegrit de nori, a început vîntul, şi a venit o ploaie mare. Ahab s’a suit în car, şi a plecat la Izreel.
1Kin	18	46	Şi mîna Domnului a venit peste Ilie, care şi-a încins mijlocul, şi a alergat înaintea lui Ahab pînă la intrarea în Izreel.
------------------------1 Împăraţi, capitolul 19
1Kin	19	1	Ahab a spus Izabelei tot ce făcuse Ilie, şi cum ucisese cu sabia pe toţi proorocii.
1Kin	19	2	Izabela a trimes un sol la Ilie, să-i spună: „Să mă pedepsească zeii cu toată asprimea lor, dacă mîne, la ceasul acesta, nu voi face cu viaţa ta ce ai făcut tu cu viaţa fiecăruia din ei.“
1Kin	19	3	Ilie, cînd a văzut lucrul acesta, s’a sculat şi a plecat, ca să-şi scape viaţa. A ajuns la Beer-Şeba, care ţine de Iuda, şi şi-a lăsat slujitorul acolo.
1Kin	19	4	El s’a dus în pustie unde, după un drum de o zi, a şezut subt un ienuper, şi dorea să moară, zicînd: „Destul! Acum, Doamne, ia-mi sufletul, căci nu sînt mai bun decît părinţii mei.“
1Kin	19	5	S’a culcat şi a adormit subt un ienuper. Şi iată, l-a atins un înger şi i-a zis: „Scoală-te şi mănîncă.“
1Kin	19	6	El s’a uitat, şi la căpătîiul lui era o turtă coaptă pe nişte pietre încălzite şi un ulcior cu apă. A mîncat şi a băut, apoi s’a culcat din nou.
1Kin	19	7	Îngerul Domnului a venit a doua oară, l-a atins, şi a zis: „Scoală-te şi mănîncă, fiindcă drumul pe care-l ai de făcut este prea lung pentru tine.“
1Kin	19	8	El s’a sculat, a mîncat şi a băut; şi, cu puterea pe care i-a dat-o mîncarea aceasta, a mers patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi pînă la muntele lui Dumnezeu, Horeb.
1Kin	19	9	Şi acolo, Ilie a intrat într’o peşteră, şi a rămas în ea peste noapte. Şi cuvîntul Domnului i-a vorbit astfel: „Ce faci tu aici, Ilie?“
1Kin	19	10	El a răspuns: „Am fost plin de rîvnă pentru Domnul, Dumnezeul oştirilor; căci copiii lui Israel au părăsit legămîntul Tău, au sfărîmat altarele Tale, şi au ucis cu sabia pe proorocii Tăi; am rămas numai eu singur, şi caută să-mi ia viaţa!“
1Kin	19	11	Domnul i-a zis: „Ieşi, şi stai pe munte înaintea Domnului!“ Şi iată că Domnul a trecut pe lîngă peşteră. Şi înaintea Domnului a trecut un vînt tare şi puternic, care despica munţii şi sfărîma stîncile. Domnul nu era în vîntul acela. Şi după vînt, a venit un cutremur de pămînt. Domnul nu era în cutremurul de pămînt.
1Kin	19	12	Şi după cutremurul de pămînt, a venit un foc: Domnul nu era în focul acela. Şi după foc, a venit un susur blînd şi supţire.
1Kin	19	13	Cînd l-a auzit Ilie, şi-a acoperit faţa cu mantaua, a ieşit şi a stătut la gura peşterii.Şi un glas i-a vorbit, zicînd: „Ce faci tu aici, Ilie?“
1Kin	19	14	El a răspuns: „Am fost plin de rîvnă pentru Domnul, Dumnezeul oştirilor; căci copiii lui Israel au părăsit legămîntul Tău, au sfărîmat altarele Tale, şi au ucis cu sabia pe proorocii Tăi; am rămas numai eu singur, şi caută să-mi ia viaţa.“
1Kin	19	15	Domnul i-a zis: „Du-te, întoarce-te pe drumul tău prin pustie pînă la Damasc; şi cînd vei ajunge, să ungi pe Hazael ca împărat al Siriei.
1Kin	19	16	Să ungi şi pe Iehu, fiul lui Nimşi, ca împărat al lui Israel; şi să ungi pe Elisei, fiul lui Şafat, din Abel-Mehola, ca prooroc în locul tău.
1Kin	19	17	Şi se va întîmpla că pe cel ce va scăpa de sabia lui Hazael îl va omorî Iehu; şi pe cel ce va scăpa de sabia lui Iehu, îl va omorî Elisei.
1Kin	19	18	Dar voi lăsa în Israel şapte mii de bărbaţi, şi anume pe toţi cei ce nu şi-au plecat genunchii înaintea lui Baal, şi a căror gură nu l-au sărutat.“
1Kin	19	19	Ilie a plecat de acolo, şi a găsit pe Elisei, fiul lui Şafat, arînd. Înaintea lui erau douăsprezece perechi de boi, şi el era cu a douăsprezecea. Ilie s’a apropiat de el, şi şi-a aruncat mantaua pe el.
1Kin	19	20	Elisei a părăsit boii, a alergat după Ilie, şi a zis: „Lasă-mă să sărut pe tatăl meu şi pe mama mea, şi te voi urma.“ Ilie i-a răspuns: „Du-te, şi apoi întoarce-te: dar gîndeşte-te la ce ţi-am făcut.“
1Kin	19	21	După ce s’a depărtat de Ilie, s’a întors şi a luat o păreche de boi pe cari i-a adus jertfă; cu uneltele boilor le-a fiert carnea, şi a dat-o oamenilor s’o mănînce. Apoi s’a sculat, a urmat pe Ilie, şi a fost în slujba lui.
------------------------1 Împăraţi, capitolul 20
1Kin	20	1	Ben-Hadad, împăratul Siriei, şi-a strîns toată oştirea: avea cu el treizeci şi doi de împăraţi, cai şi cară. S’a suit, a împresurat Samaria şi a început lupta împotriva ei.
1Kin	20	2	A trimes în cetate soli la Ahab, împăratul lui Israel, să-i spună: „Aşa vorbeşte Ben-Hadad:
1Kin	20	3	«Argintul şi aurul tău sînt ale mele, nevestele şi cei mai frumoşi copii ai tăi sînt tot ai mei.“
1Kin	20	4	Împăratul lui Israel a răspuns: „Împărate, domnul meu, fie cum zici! Sînt al tău cu tot ce am.“
1Kin	20	5	Solii s’au întors, şi au zis: „Aşa vorbeşte Ben-Hadad: «Am trimes să-ţi spună: «Să-mi dai argintul şi aurul tău, nevestele şi copiii tăi.
1Kin	20	6	De aceea, voi trimete mîne, la ceasul acesta, pe slujitorii mei la tine. Ei îţi vor scormoni casa ta şi casele slujitorilor tăi, vor pune mîna pe tot ce ai mai scump, şi vor lua.“
1Kin	20	7	Împăratul lui Israel a chemat pe toţi bătrînii ţării şi a zis: „Vedeţi bine şi înţelegeţi că omul acesta ne vrea răul; căci a trimes să-mi ceară nevestele şi copiii, argintul şi aurul, şi n’am zis că nu i le dau!“
1Kin	20	8	Toţi bătrînii şi tot poporul au zis lui Ahab: „Nu-l asculta şi nu te învoi.“
1Kin	20	9	Şi el a zis solilor lui Ben-Hadad: „Spuneţi domnului meu, împăratul: «Voi face tot ce ai trimes să ceri robului tău întîia dată; dar lucrul acesta, nu-l pot face.“ Solii au plecat şi i-au dus răspunsul.
1Kin	20	10	Ben-Hadad a trimes să spună lui Ahab: „Să mă pedepsească zeii cu toată asprimea lor, de va ajunge praful Samariei să umple mîna întregului popor care mă urmează!“
1Kin	20	11	Şi împăratul lui Israel a răspuns: „Cine încinge armele, să nu se laude ca cel ce le pune jos!“
1Kin	20	12	Cînd a primit Ben-Hadad răspunsul acesta, stătea la băut cu împăraţii în corturi, şi a zis slujitorilor lui: „Pregătiţi-vă!“ Şi ei s’au pregătit de năvală împotriva cetăţii.
1Kin	20	13	Dar iată că un prooroc s’a apropiat de Ahab, împăratul lui Israel, şi a zis: „Aşa vorbeşte Domnul: «Vezi toată această mulţime mare? O voi da astăzi în mînile tale, ca să cunoşti că Eu sînt Domnul.“
1Kin	20	14	Ahab a zis: „Prin cine?“ Şi el a răspuns: „Aşa vorbeşte Domnul: «Prin slujitorii mai marilor peste ţinuturi.“ Ahab a zis: „Cine va începe lupta?“ Şi el a răspuns: „Tu“.
1Kin	20	15	Atunci Ahab a numărat slujitorii mai marilor peste ţinuturi, şi s’au găsit două sute treizeci şi doi; şi după ei, a numărat tot poporul, pe toţi copiii lui Israel, şi erau şapte mii.
1Kin	20	16	Au făcut o ieşire pela miazăzi. Ben-Hadad bea şi se îmbăta în corturile lui cu cei treizeci şi doi de împăraţi cari-l ajutau.
1Kin	20	17	Slujitorii mai marilor peste ţinuturi au ieşit cei dintîi. Ben-Hadad a cercetat, şi i-au spus astfel: „Au ieşit nişte oameni din Samaria.“
1Kin	20	18	El a zis: „Dacă ies pentru pace, prindeţi-i vii; şi chiar dacă ies pentru luptă, prindeţi-i vii.“
1Kin	20	19	Cînd au ieşit din cetate slujitorii mai marilor peste ţinuturi şi armata care-i urma,
1Kin	20	20	a lovit fiecare pe omul dinaintea lui, şi Sirienii au luat-o la fugă. Israel i-a urmărit. Ben-Hadad, împăratul Siriei, a scăpat pe un cal, cu nişte călăreţi.
1Kin	20	21	Împăratul lui Israel a eşit, a lovit caii şi carăle, şi a pricinuit Sirienilor o mare înfrîngere.
1Kin	20	22	Atunci proorocul s’a apropiat de împăratul lui Israel, şi i-a zis: „Du-te, întăreşte-te, cercetează şi vezi ce ai de făcut; căci, la anul viitor împăratul Siriei se va sui din nou împotriva ta.“
1Kin	20	23	Slujitorii împăratului Siriei i-au zis: „Dumnezeul lor este un dumnezeu al munţilor; de aceea au fost mai tari decît noi. Dar ia să ne luptăm cu ei în cîmpie, şi se va vedea dacă nu vom fi mai tari decît ei.
1Kin	20	24	Fă şi lucrul acesta: scoate pe fiecare din împăraţi dela locul lui, şi înlocuieşte-i cu căpetenii;
1Kin	20	25	şi fă-ţi o armată ca aceea pe care ai pierdut-o, cu tot atîţia cai şi tot atîtea care. Apoi să ne batem cu ei în cîmpie, şi se va vedea dacă nu vom fi mai tari decît ei.“ El i-a ascultat, şi a făcut aşa.
1Kin	20	26	În anul următor Ben-Hadad a numărat pe Sirieni, şi s’a suit la Afec să lupte împotriva lui Israel.
1Kin	20	27	Copiii lui Israel au fost număraţi şi ei; au primit merinde, şi au ieşit în întîmpinarea Sirienilor. Au tăbărît în faţa lor, ca două turme mici de capre, pe cînd Sirienii umpleau ţara.
1Kin	20	28	Omul lui Dumnezeu s’a apropiat şi a zis împăratului lui Israel: „Aşa vorbeşte Domnul: «Pentrucă Sirienii au zis: «Domnul este un dumnezeu al munţilor şi nu un dumnezeu al văilor,» voi da toată această mare mulţime în mînile tale, şi veţi şti că Eu sînt Domnul.“
1Kin	20	29	Au stat tăbărîţi şapte zile unii în faţa altora. În ziua a şaptea au început lupta, şi copiii lui Israel au omorît Sirienilor o sută de mii de oameni pedestraşi într’o zi.
1Kin	20	30	Ceilalţi au fugit în cetatea Afec, şi a căzut zidul cetăţii peste douăzeci şi şapte de mii de oameni cari mai rămăseseră.$Ben-Hadad fugise şi el în cetate, şi umbla din odaie în odaie.
1Kin	20	31	Slujitorii lui i-au zis: „Iată, am auzit că împăraţii casei lui Israel sînt nişte împăraţi miloşi; să ne încingem deci coapsele cu saci, să ne punem funii pe capetele noastre, şi să ieşim la împăratul lui Israel: poate că te va lăsa cu viaţă.“
1Kin	20	32	Şi-au pus saci împrejurul coapselor şi funii împrejurul capului, s’au dus la împăratul lui Israel, şi au zis: „Robul tău Ben-Hadad a zis: «Lasă-mă cu viaţă!» Ahab a răspuns: «Mai este încă în viaţă? Este fratele meu!“
1Kin	20	33	Oamenii aceştia au luat lucrul acesta ca un semn bun, şi s’au grăbit să-l ia pe cuvînt şi să zică: „Ben-Hadad este fratele tău!“ Şi el a zis: „Duceţi-vă şi aduceţi-l!“ Ben-Hadad a venit la el, şi Ahab l-a suit în carul lui.
1Kin	20	34	Ben-Hadad i-a zis: „Îţi voi da înapoi cetăţile pe cari le-a luat tatăl meu dela tatăl tău; şi-ţi vei face uliţi în Damasc, cum făcuse tatăl meu în Samaria.“ „Şi eu,“ a răspuns Ahab, „îţi voi da drumul, făcînd un legămînt.“ A făcut legămînt cu el, şi i-a dat drumul.
1Kin	20	35	Unul din fiii proorocilor a zis tovarăşului său, după porunca Domnului: „Loveşte-mă, te rog!“ Dar omul acela n’a vrut să-l lovească.
1Kin	20	36	Atunci el i-a zis: „Pentrucă n’ai ascultat de glasul Domnului, iată, cînd vei pleca dela mine, te va omorî un leu. Şi cînd a plecat dela el, l-a întîlnit un leu şi l-a omorît.
1Kin	20	37	A găsit pe un alt om, şi a zis: «Loveşte-mă, te rog!“ Omul acela l-a lovit, şi l-a rănit.
1Kin	20	38	Proorocul s’a dus şi s’a aşezat pe drumul împăratului, şi s’a legat la ochi.
1Kin	20	39	Cînd a trecut împăratul proorocul a strigat, şi i-a zis: „Robul tău era în mijlocul luptei; şi iată că un om se apropie şi-mi aduce pe un alt om, zicînd: «Păzeşte pe omul acesta; dacă va fugi, viaţa ta va răspunde pentru viaţa lui, sau vei plăti un talant de argint!»
1Kin	20	40	Şi pe cînd robul tău făcea cîte ceva încoace şi încolo, omul s’a făcut nevăzut.“ Împăratul lui Israel i-a zis: „Aceasta îţi este osînda; tu însuţi ai rostit-o.“
1Kin	20	41	Îndată proorocul şi-a scos legătura dela ochi, şi împăratul lui Israel l-a cunoscut că făcea parte din prooroci.
1Kin	20	42	El a zis atunci împăratului: „Aşa vorbeşte Domnul: «Pentrucă ai lăsat să-ţi scape din mîni omul pe care-l sortisem nimicirii, viaţa ta va răspunde pentru viaţa lui, şi poporul tău pentru poporul lui.“
1Kin	20	43	Împăratul lui Israel s’a dus acasă, trist şi mînios, şi a ajuns la Samaria.
------------------------1 Împăraţi, capitolul 21
1Kin	21	1	După aceste lucruri, iată ce s’a întîmplat. Nabot, din Izreel, avea o vie la Izreel, lîngă casa lui Ahab, împăratul Samariei.
1Kin	21	2	Şi Ahab a vorbit astfel lui Nabot: „Dă-mi mie via ta, să fac din ea o grădină de verdeţuri, căci este foarte aproape de casa mea. În locul ei îţi voi da o vie mai bună, sau dacă-ţi vine mai bine, îţi voi plăti preţul ei în argint.“
1Kin	21	3	Dar Nabot a răspuns lui Ahab: „Să mă ferească Domnul să-ţi dau moştenirea părinţilor mei!“
1Kin	21	4	Ahab a intrat în casă, trist şi mîniat, din pricina cuvintelor, pe cari i le spusese Nabot din Izreel: „Nu-ţi voi da moştenirea părinţilor mei!“ Şi s’a culcat pe pat, şi-a întors faţa, şi n’a mîncat nimic.
1Kin	21	5	Nevastă-sa Izabela a venit la el, şi i-a zis: „Pentruce îţi este tristă inima şi nu mănînci?“
1Kin	21	6	El i-a răspuns: „Am vorbit cu Nabot din Izreel, şi i-am zis: «Dă-mi via ta pe preţ de argint; sau, dacă vrei, îţi voi da o altă vie în locul ei.“ Dar el a zis: „Nu pot să-ţi dau via mea!“
1Kin	21	7	Atunci Izabela, nevasta lui, i-a zis: „Oare nu domneşti tu acum peste Israel? Scoală-te, ia şi mănîncă şi fii cu inima veselă, căci eu îţi voi da via lui Nabot din Izreel!“
1Kin	21	8	Şi ea a scris nişte scrisori în numele lui Ahab, le-a pecetluit cu pecetea lui Ahab, şi le-a trimes bătrînilor şi dregătorilor cari locuiau cu Nabot în cetatea lui.
1Kin	21	9	Iată ce a scris în aceste scrisori: „Vestiţi un post; puneţi pe Nabot în fruntea poporului,
1Kin	21	10	şi puneţi-i în faţă doi oameni de nimic, cari să mărturisească astfel împotriva lui: «Tu ai blestemat pe Dumnezeu şi pe împăratul!» Apoi scoateţi-l afară, împroşcaţi-l cu pietre, şi să moară.“
1Kin	21	11	Oamenii din cetatea lui Nabot, bătrînii şi dregatorii cari locuiau în cetate, au făcut cum le spusese Izabela, după cum era scris în scrisorile pe cari li le trimisese ea.
1Kin	21	12	Au vestit un post, şi au pus pe Nabot în fruntea poporului.
1Kin	21	13	Cei doi oameni de nimic au venit şi s’au aşezat în faţa lui; şi aceşti oameni răi au mărturisit aşa înaintea poporului, împotriva lui Nabot: „Nabot a blestemat pe Dumnezeu şi pe împăratul!“ Apoi l-au scos afară din cetate, l-au împroşcat cu pietre, şi a murit.
1Kin	21	14	Şi au trimes să spună Izabelei: „Nabot a fost împroşcat cu pietre, şi a murit.“
1Kin	21	15	Cînd a auzit Izabela că Nabot fusese împroşcat cu pietre şi că murise, a zis lui Ahab: „Scoală-te şi ia în stăpînire via lui Nabot din Izreel, care n’a vrut să ţi-o dea pe preţ de argint; căci Nabot nu mai trăieşte, a murit.“
1Kin	21	16	Ahab, auzind că a murit Nabot, s’a sculat să se pogoare la via lui Nabot din Izreel ca s’o ia în stăpînire.
1Kin	21	17	Atunci cuvîntul Domnului a vorbit lui Ilie, Tişbitul, astfel:
1Kin	21	18	„Scoală-te şi pogoară-te înaintea lui Ahab, împăratul lui Israel la Samaria; iată-l, este în via lui Nabot, unde s’a pogorît s’o ia în stăpînire.
1Kin	21	19	Să-i spui: «Aşa vorbeşte Domnul: «Nu eşti tu un ucigaş şi un hoţ?» Şi să-i mai spui: «Aşa vorbeşte Domnul: «Chiar în locul unde au lins cînii sîngele lui Nabot, vor linge cînii şi sîngele tău.“
1Kin	21	20	Ahab a zis lui Ilie: „M’ai găsit, vrăjmaşule?“ Şi el a răspuns: „Te-am găsit, pentrucă te-ai vîndut ca să faci ce este rău înaintea Domnului.“
1Kin	21	21	„Iată ce zice Domnul: «Voi aduce nenorocirea peste tine; te voi mătura, voi nimici pe oricine este al lui Ahab, fie rob, fie slobod în Israel,
1Kin	21	22	şi voi face casei tale cum am făcut casei lui Ieroboam, fiul lui Nebat, şi casei lui Baeşa, fiul lui Ahia, pentrucă M’ai mîniat şi ai făcut pe Israel să păcătuiască.“
1Kin	21	23	Domnul a vorbit şi despre Izabela, şi a zis: „Cînii vor mînca pe Izabela lîngă întăritura Izreelului.
1Kin	21	24	Cine va muri în cetate din casa lui Ahab, va fi mîncat de cîni, iar cine va muri pe cîmp va fi mîncat de păsările cerului.“
1Kin	21	25	N’a fost nimeni care să se fi vîndut pentruca să facă ce este rău înaintea Domnului, ca Ahab, pe care nevastă-sa Izabela îl aţîţa la aceasta.
1Kin	21	26	El a lucrat în chipul cel mai urîcios, mergînd după idoli, cum făceau Amoriţii, pe cari-i izgonise Domnul dinaintea copiilor lui Israel.
1Kin	21	27	Dupăce a auzit cuvintele lui Ilie, Ahab şi-a rupt hainele, şi-a pus un sac pe trup, şi a postit: se culca cu sacul acesta, şi mergea încet.
1Kin	21	28	Şi cuvîntul Domnului a vorbit lui Ilie, Tişbitul, astfel:
1Kin	21	29	„Ai văzut cum s’a smerit Ahab înaintea Mea? Pentrucă s’a smerit înaintea Mea, nu voi aduce nenorocirea în timpul vieţii lui; ci în timpul vieţii fiului său voi aduce nenorocirea casei lui!“
------------------------1 Împăraţi, capitolul 22
1Kin	22	1	Au stat trei ani liniştiţi, fără să fie război între Siria şi Israel.
1Kin	22	2	În anul al treilea, Iosafat, împăratul lui Iuda, s’a pogorît la împăratul lui Israel.
1Kin	22	3	Împăratul lui Israel a zis slujitorilor săi: „Ştiţi că Ramot din Galaad este al nostru. Şi noi stăm fără grijă, în loc să-l luăm înapoi din mînile împăratului Siriei.“
1Kin	22	4	Şi a zis lui Iosafat: „Vrei să vii cu mine să luptăm împotriva Ramotului din Galaad?“ Iosafat a răspuns împăratului lui Israel: „Eu voi fi ca tine, poporul meu ca poporul tău, caii mei ca ai tăi.“
1Kin	22	5	Apoi Iosafat a zis împăratului lui Israel: „Întreabă acum, te rog, cuvîntul Domnului.“
1Kin	22	6	Împăratul lui Israel a strîns pe prooroci, în număr de aproape patru sute, şi le-a zis: „Să merg să lupt împotriva Ramotului din Galaad, sau să mă las?“ Şi ei au răspuns: „Suie-te, şi Domnul îl va da în mînile împăratului.“
1Kin	22	7	Dar Iosafat a zis: „Nu mai este aici niciun prooroc al Domnului, ca să-L putem întreba?“
1Kin	22	8	Împăratul lui Israel a răspuns lui Iosafat: „Mai este un om prin care am putea să întrebăm pe Domnul; dar îl urăsc, căci nu-mi prooroceşte nimic bun, nu prooroceşte decît rău: este Mica, fiul lui Imla.“ Şi Iosafat a zis: „Să nu vorbească împăratul aşa!“
1Kin	22	9	Atunci împăratul lui Israel a chemat un dregător, şi a zis: „Trimete şi adu îndată pe Mica, fiul lui Imla.“
1Kin	22	10	Împăratul lui Israel şi Iosafat, împăratul lui Iuda, şedeau fiecare pe scaunul lui de domnie, îmbrăcaţi cu hainele lor împărăteşti, în locul dela intrarea porţii Samariei. Şi toţi proorocii prooroceau înaintea lor.
1Kin	22	11	Zedechia, fiul lui Chenaana, îşi făcuse nişte coarne de fer, şi a zis: „Aşa vorbeşte Domnul: «Cu coarnele acestea vei bate pe Sirieni pînă îi vei nimici.“
1Kin	22	12	Şi toţi proorocii prooroceau la fel, zicînd: „Suie-te la Ramot din Galaad! Căci vei izbîndi, şi Domnul îl va da în mînile împăratului.“
1Kin	22	13	Solul care se dusese să cheme pe Mica i-a vorbit aşa: „Iată, că proorocii, într’un glas, proorocesc bine împăratului; să fie dar şi cuvîntul tău ca al fiecăruia din ei! Vesteşte-i bine!“
1Kin	22	14	Mica a răspuns: „Viu este Domnul, că voi vesti ce-mi va spune Domnul.“
1Kin	22	15	Cînd a ajuns la împărat, împăratul i-a zis: „Mica, să mergem să luptăm împotriva Ramotului din Galaad, sau să ne lăsăm?“ El a răspuns: „Suie-te, căci vei izbîndi, şi Domnul îl va da în mînile împăratului.“
1Kin	22	16	Şi împăratul i-a zis: „De cîteori trebuie să te pun să juri că nu-mi vei spune decît adevărul în Numele Domnului?“
1Kin	22	17	Mica a răspuns: „Văd tot Israelul risipit pe munţi, ca nişte oi cari n’au păstor. Şi Domnul zice: «Oamenii aceştia n’au stăpîn; să se întoarcă fiecare acasă în pace.“
1Kin	22	18	Împăratul lui Israel a zis lui Iosafat: „Nu ţi-am spus că el nu prooroceşte nimic bun despre mine, ci prooroceşte numai rău?“
1Kin	22	19	Şi Mica a zis: „Ascultă dar cuvîntul Domnului! Am văzut pe Domnul stînd pe scaunul Lui de domnie, şi toată oştirea cerurilor stînd lîngă El, la dreapta şi la stînga Lui.
1Kin	22	20	Şi Domnul a zis: «Cine va amăgi pe Ahab, ca să se suie la Ramot din Galaad şi să piară acolo?» Şi au răspuns unul într’un fel, altul într’altul.
1Kin	22	21	Şi un duh a venit şi s’a înfăţişat înaintea Domnului, şi a zis: «Eu îl voi amăgi.»
1Kin	22	22	Domnul i-a zis: «Cum?» «Voi ieşi», a răspuns el, «şi voi fi un duh de minciună în gura tuturor proorocilor lui.» Domnul a zis: Îl vei amăgi, şi-ţi vei ajunge ţinta; ieşi, şi fă aşa!“
1Kin	22	23	Şi acum, iată că Domnul a pus un duh de minciună în gura tuturor proorocilor tăi cari sînt de faţă. Dar Domnul a hotărît lucruri rele împotriva ta.“
1Kin	22	24	Atunci Zedechia, fiul lui Chenaana, apropiindu-se, a lovit pe Mica peste obraz, şi a zis: „Pe unde a ieşit Duhul Domnului din mine ca să-ţi vorbească?“
1Kin	22	25	Mica a răspuns: „Vei vedea în ziua cînd vei umbla din odaie în odaie ca să te ascunzi.“
1Kin	22	26	Împăratul lui Israel a zis: „Ia pe Mica, du-l la Amon, mai marele cetăţii, şi la Ioas, fiul împăratului,
1Kin	22	27	şi să le spui: «Aşa vorbeşte împăratul: «Puneţi pe omul acesta la închisoare, şi hrăniţi-l cu pînea şi cu apa întristării, pînă cînd mă voi întoarce în pace.“
1Kin	22	28	Şi Mica a zis: „Dacă te vei întoarce în pace, Domnul n’a vorbit prin mine.“ Apoi a mai zis: „Auziţi, popoare, toate.“
1Kin	22	29	Împăratul lui Israel şi Iosafat, împăratul lui Iuda, s’au suit la Ramot din Galaad.
1Kin	22	30	Împăratul lui Israel a zis lui Iosafat: „Vreau să-mi schimb hainele ca să merg la luptă; dar tu, îmbracă-te cu hainele tale împărăteşti.“ Şi împăratul lui Israel şi-a schimbat hainele, şi s’a dus la luptă.
1Kin	22	31	Împăratul Siriei dăduse următoarea poruncă celor treizeci şi două de căpetenii ale carălor lui: „Să nu vă luptaţi nici cu cei mici nici cu cei mari, ci să vă luptaţi numai cu împăratul lui Israel.“
1Kin	22	32	Cînd au zărit căpeteniile carălor pe Iosafat, au zis: „Negreşit, acesta este împăratul lui Israel.“ Şi s’au apropiat de el să-l lovească. Iosafat a scos un ţipăt.
1Kin	22	33	Căpeteniile carălor, văzînd că nu este împăratul lui Israel, s’au depărtat de el.
1Kin	22	34	Atunci un om a tras cu arcul la întîmplare, şi a lovit pe împăratul lui Israel la încheietura platoşei. Împăratul a zis cărăuşului său: „Întoarce, şi scoate-mă din cîmpul de bătaie, căci sînt greu rănit.“
1Kin	22	35	Lupta a fost din ce în ce mai crîncenă în ziua aceea. Împăratul a stat drept în carul lui în faţa Sirienilor, şi seara a murit. Sîngele a curs din rană în lăuntrul carului.
1Kin	22	36	La apusul soarelui, s’a strigat prin toată tabăra: „Să plece fiecare în cetatea lui şi să plece fiecare în ţara lui,
1Kin	22	37	căci a murit împăratul.“ S’au întors la Samaria, şi împăratul a fost îngropat la Samaria.
1Kin	22	38	Cînd au spălat carul în iazul Samariei, cînii au lins sîngele lui Ahab, şi curvele s’au scăldat în el, după cuvîntul pe care-l spusese Domnul.
1Kin	22	39	Celelalte fapte ale lui Ahab, tot ce a făcut el, casa de fildeş pe care a zidit-o, şi toate cetăţile pe cari le-a zidit, nu sînt scrise oare în cartea Cronicilor împăraţilor lui Israel?
1Kin	22	40	Ahab a adormit cu părinţii săi. Şi în locul lui, a domnit fiul său Ahazia.
1Kin	22	41	Iosafat, fiul lui Asa, a început să domnească peste Iuda, în al patrulea an al lui Ahab, împăratul lui Israel.
1Kin	22	42	Iosafat era de treizeci şi cinci de ani cînd s’a făcut împărat, şi a domnit douăzeci şi cinci de ani la Ierusalim. Mamă-sa se numea Azuba, fata lui Şilhi.
1Kin	22	43	El a umblat în toată calea tatălui său Asa, şi nu s’a abătut deloc dela ea, făcînd ce este plăcut înaintea Domnului. Numai că înălţimile n’au fost îndepărtate: poporul tot mai aducea jertfe şi tămîie pe înălţimi.
1Kin	22	44	Iosafat a trăit în pace cu împăratul lui Israel.
1Kin	22	45	Celelalte fapte ale lui Iosafat, isprăvile şi războaiele lui, nu sînt scrise oare în cartea Cronicilor împăraţilor lui Iuda?
1Kin	22	46	El a scos din ţară pe sodomiţii cari mai rămăseseră de pe vremea tatălui său Asa.
1Kin	22	47	În Edom nu era împărat pe atunci: cîrmuia un dregător.
1Kin	22	48	Iosafat a făcut corăbii din Tars ca să meargă la Ofir să aducă aur; dar nu s’au dus, căci corăbiile s’au sfărîmat la Eţion-Gheber.
1Kin	22	49	Atunci Ahazia, fiul lui Ahab, a zis lui Iosafat: „Vrei ca slujitorii mei să meargă împreună cu ai tăi pe corăbii?“ Dar Iosafat n’a voit.
1Kin	22	50	Iosafat a adormit cu părinţii săi, şi a fost îngropat cu părinţii săi, în cetatea tatălui său David. Şi în locul lui a domnit fiul său Ioram.
1Kin	22	51	Ahazia, fiul lui Ahab, a început să domnească peste Israel la Samaria, în al şaptesprezecelea an al lui Iosafat, împăratul lui Iuda. A domnit doi ani peste Israel.
1Kin	22	52	El a făcut ce este rău înaintea Domnului, şi a umblat în calea tatălui său şi în calea mamei sale, şi în calea lui Ieroboam, fiul lui Nebat, care făcuse pe Israel să păcătuiască.
1Kin	22	53	A slujit lui Baal şi s’a închinat înaintea lui, şi a mîniat pe Domnul, Dumnezeul lui Israel, cum făcuse şi tatăl său.
------------------------2 Împăraţi, capitolul 1
2Kin	1	1	Moab s’a răzvrătit împotriva lui Israel, după moartea lui Ahab.
2Kin	1	2	Ahazia a căzut prin zăbrelele odăii lui de sus în Samaria, şi s’a îmbolnăvit. A trimes nişte soli, şi le-a zis: „Duceţi-vă şi întrebaţi pe Baal-Zebub, dumnezeul Ecronului, ca să ştiu dacă mă voi vindeca de boala aceasta.“
2Kin	1	3	Dar îngerul Domnului a zis lui Ilie, Tişbitul: „Scoală-te, suie-te înaintea solilor împăratului Samariei, şi spune-le: «Oare nu este Dumnezeu în Israel, de vă duceţi să întrebaţi pe Baal-Zebub, dumnezeul Ecronului?
2Kin	1	4	De aceea, aşa vorbeşte Domnul: «Nu te vei mai da jos din patul în care te-ai suit, ci vei muri.“ Şi Ilie a plecat.
2Kin	1	5	Solii s’au întors la Ahazia. Şi el le-a zis: „Pentruce v’aţi întors?“
2Kin	1	6	Ei i-au răspuns: „Un om s’a suit înaintea noastră, şi ne-a zis: „Întoarceţi-vă la împăratul care v’a trimes, şi spuneţi-i: «Aşa vorbeşte Domnul: „Oare nu este Dumnezeu în Israel, de trimeteţi să întrebe pe Baal-Zebub, dumnezeul Ecronului? De aceea nu te vei mai da jos din patul în care te-ai suit, ci vei muri.“
2Kin	1	7	Ahazia le-a zis: „Ce înfăţişare avea omul acela care s’a suit înaintea voastră şi v’a spus aceste cuvinte?“
2Kin	1	8	Ei au răspuns: „Era un om îmbrăcat cu o manta de păr şi încins cu o curea la mijloc.“ Şi Ahazia a zis: „Este Ilie, Tişbitul.“
2Kin	1	9	A trimes la el pe o căpetenie de cincizeci cu cei cincizeci de oameni ai lui. Căpetenia aceasta s’a suit la Ilie, care şedea pe vîrful muntelui, şi i-a zis: „Omule al lui Dumnezeu, împăratul a zis: «Pogoară-te!“
2Kin	1	10	Ilie a răspuns căpeteniei peste cincizeci: „Dacă sînt un om al lui Dumnezeu, să se pogoare foc din cer şi să te mistuie, pe tine şi pe cei cincizeci de oameni ai tăi!“ Şi s’a pogorît foc din cer şi l-a mistuit pe el şi pe cei cincizeci de oameni ai lui.
2Kin	1	11	Ahazia a trimes din nou la el altă căpetenie peste cincizeci cu cei cincizeci de oameni ai lui. Căpetenia aceasta a luat cuvîntul, şi a zis lui Ilie: „Omule al lui Dumnezeu, aşa a zis împăratul: „Grăbeşte-te de te pogoară!“
2Kin	1	12	Ilie le-a răspuns: „Dacă sînt un om al lui Dumnezeu, să se pogoare foc din cer şi să te mistuiască, pe tine şi pe cei cincizeci de oameni ai tăi!“ Şi s’a pogorît foc din cer şi l-a mistuit, pe el şi pe cei cincizeci de oameni ai lui.
2Kin	1	13	Ahazia a trimes din nou o a treia căpetenie peste cincizeci, împreună cu cei cincizeci de oameni ai săi. Această a treia căpetenie peste cincizeci s’a suit; şi, la sosire, şi-a plecat genunchii înaintea lui Ilie, şi i-a zis, rugîndu-l: „Omule al lui Dumnezeu, te rog, viaţa mea şi viaţa acestor cincizeci de oameni, slujitorii tăi, să fie scumpă înaintea ta!
2Kin	1	14	Iată, s’a pogorît foc din cer şi a mistuit pe cele dintîi două căpetenii peste cincizeci şi pe cei cincizeci de oameni ai lor: dar acum, viaţa mea să fie scumpă înaintea ta!“
2Kin	1	15	Îngerul Domnului a zis lui Ilie: „Pogoară-te împreună cu el, n’ai nicio frică de el.“ Ilie s’a sculat şi s’a pogorît cu el la împăratul.
2Kin	1	16	El i-a zis: „Aşa vorbeşte Domnul: «Pentrucă ai trimes soli să întrebe pe Baal-Zebub, dumnezeul Ecronului, ca şi cum n’ar fi în Israel Dumnezeu al cărui cuvînt să-l poţi întreba, nu te vei mai da jos din patul în care te-ai suit, ci vei muri.“
2Kin	1	17	Ahazia a murit, după cuvîntul Domnului, rostit prin Ilie. Şi în locul lui, a început să domnească Ioram, în al doilea an al lui Ioram, fiul lui Iosafat, împăratul lui Iuda; căci n’avea fiu.
2Kin	1	18	Celelalte fapte ale lui Ahazia, şi ce a făcut el, nu sînt scrise oare în cartea Cronicilor împăraţilor lui Israel?
------------------------2 Împăraţi, capitolul 2
2Kin	2	1	Cînd a voit Domnul să ridice pe Ilie la cer într’un vîrtej de vînt, Ilie pleca din Ghilgal cu Elisei.
2Kin	2	2	Ilie a zis lui Elisei: ‘Rămîi aici, te rog, căci Domnul mă trimete pînă la Betel.“ Elisei a răspuns: „Viu este Domnul şi viu este sufletul tău că nu te voi părăsi.“ Şi s’au pogorît la Betel.
2Kin	2	3	Fiii proorocilor, cari erau la Betel, au ieşit la Elisei, şi i-au zis: „Ştii că Domnul răpeşte astăzi pe stăpînul tău deasupra capului tău?“ Şi el a răspuns: „Ştiu şi eu, dar tăceţi.“
2Kin	2	4	Ilie i-a zis: ‘Eliseie, rămîi aici, te rog, căci Domnul mă trimete la Ierihon.“ El a răspuns: „Viu este Domnul şi viu este sufletul tău că nu te voi părăsi!“ Şi au ajuns la Ierihon.
2Kin	2	5	Fii proorocilor, cari erau la Ierihon, s’au apropiat de Elisei, şi i-au zis: „Ştii că Domnul răpeşte azi pe stăpînul tău deasupra capului tău?“ Şi el a răspuns: „Ştiu şi eu; dar tăceţi.“
2Kin	2	6	Ilie i-a zis: „Rămîi aici, te rog, căci Domnul mă trimete la Iordan.“ El a răspuns: „Viu este Domnul şi viu este sufletul tău că nu te voi părăsi.“ Şi amîndoi şi-au văzut de drum.
2Kin	2	7	Cincizeci de inşi dintre fiii proorocilor au sosit şi s’au oprit la o depărtare oarecare în faţa lor, şi ei amîndoi s’au oprit pe malul Iordanului.
2Kin	2	8	Atunci Ilie şi-a luat mantaua, a făcut-o sul, şi a lovit cu ea apele, cari s’au despărţit într’o parte şi într’alta, şi au trecut amîndoi pe uscat.
2Kin	2	9	Dupăce au trecut, Ilie a zis lui Elisei: „Cere ce vrei să-ţi fac, înainte ca să fiu răpit dela tine.“ Elisei a răspuns: „Te rog să vină peste mine o îndoită măsură din duhul tău!“
2Kin	2	10	Ilie a zis: „Greu lucru ceri. Dar dacă mă vei vedea cînd voi fi răpit dela tine, aşa ţi se va întîmpla; dacă nu, nu ţi se va întîmpla aşa,“
2Kin	2	11	Pe cînd mergeau ei vorbind, iată că un car de foc şi nişte cai de foc i-au despărţit pe unul de altul, şi Ilie s’a înălţat la cer într’un vîrtej de vînt.
2Kin	2	12	Elisei se uita şi striga: „Părinte! Părinte! Carul lui Israel şi călărimea lui!“ Şi nu l-a mai văzut. Apucîndu-şi hainele, le-a sfîşiat în două bucăţi,
2Kin	2	13	şi a ridicat mantaua, căreia îi dăduse drumul Ilie. Apoi s’a întors, şi s’a oprit pe malul Iordanului;
2Kin	2	14	a luat mantaua, căreia îi dăduse Ilie drumul, şi a lovit apele cu ea, şi a zis: „Unde este acum Domnul, Dumnezeul lui Ilie?“ Şi a lovit apele, cari s’au despărţit într’o parte şi în alta, şi Elisei a trecut.
2Kin	2	15	Fiii proorocilor cari erau în faţa Ierihonului, cînd l-au văzut, au zis: „Duhul lui Ilie a venit peste Elisei.“ Şi i-au ieşit înainte, şi s’au închinat pînă la pămînt înaintea lui.
2Kin	2	16	Ei i-au zis: „Iată că între slujitorii tăi sînt cincizeci de oameni viteji; vrei să se ducă să caute pe stăpînul tău?“ Poate că Duhul Domnului l-a dus şi l-a aruncat pe vreun munte sau în vreo vale.“ El a răspuns: „Nu-i trimeteţi.“
2Kin	2	17	Dar ei au stăruit multă vreme de el. Şi el a zis: „Trimeteţi-i.“ Au trimes pe cei cincizeci de oameni, cari au căutat pe Ilie trei zile şi nu l-au găsit.
2Kin	2	18	Cînd s’au întors la Elisei, care era la Ierihon, el le-a zis: „Nu v’am spus să nu vă duceţi?“
2Kin	2	19	Oamenii din cetate au zis lui Elisei: „Iată, aşezarea cetăţii este bună, după cum vede domnul meu; dar apele sînt rele, şi ţara este stearpă.“
2Kin	2	20	El a zis: „Aduceţi-mi un blid nou şi puneţi sare în el.“ Şi i-au adus.
2Kin	2	21	Apoi s’a dus la izvorul apelor, şi a aruncat sare în el, şi a zis: „Aşa vorbeşte Domnul: «Vindec apele acestea; nu va mai veni din ele nici moarte, nici sterpiciune.“
2Kin	2	22	Şi apele au fost vindecate pînă în ziua aceasta, după cuvîntul pe care-l rostise Domnul.
2Kin	2	23	De acolo s’a suit la Betel. Şi pe cînd mergea pe drum, nişte băieţaşi au ieşit din cetate, şi şi-au bătut joc de el. Ei îi ziceau: „Suie-te, pleşuvule! Suie-te, pleşuvule!“
2Kin	2	24	El s’a întors să-i privească, şi i-a blestemat în Numele Domnului. Atunci au ieşit doi urşi din pădure, şi au sfîşiat patruzeci şi doi din aceşti copii.
2Kin	2	25	De acolo s’a dus pe muntele Carmel, de unde s’a întors la Samaria.
------------------------2 Împăraţi, capitolul 3
2Kin	3	1	Ioram, fiul lui Ahab, a început să domnească peste Israel la Samaria, în al optsprezecelea an al lui Iosafat, împăratul lui Iuda. A domnit doisprezece ani.
2Kin	3	2	El a făcut ce este rău înaintea Domnului, totuş nu ca tatăl său şi ca mama sa. A răsturnat stîlpii lui Baal, pe cari-i făcuse tatăl său;
2Kin	3	3	dar s’a dedat la păcatele lui Ieroboam, fiul lui Nebat, care făcuse pe Israel să păcătuiască, şi nu s’a abătut dela ele.
2Kin	3	4	Meşa, împăratul Moabului, avea turme mari şi plătea împăratului lui Israel un bir de o sută de mii de miei şi o sută de mii de berbeci cu lîna lor.
2Kin	3	5	La moartea lui Ahab, împăratul Moabului s’a răsculat împotriva împăratului lui Israel.
2Kin	3	6	Împăratul Ioram a ieşit atunci din Samaria, şi a numărat pe tot Israelul.
2Kin	3	7	A pornit, şi a trimes să spună lui Iosafat, împăratul lui Iuda: „Împăratul Moabului s’a răsculat împotriva mea; vrei să vii cu mine să luptăm împotriva Moabului?“ Iosafat a răspuns: „Voi merge, eu ca tine, poporul meu ca poporul tău, caii mei ca ai tăi.“
2Kin	3	8	Şi a zis: „Pe care drum să ne suim?“ Ioram a zis: „Pe drumul care duce în pustia Edomului.“
2Kin	3	9	Împăratul lui Israel, împăratul lui Iuda şi împăratul Edomului, au plecat; şi, după un drum de şapte zile, n’au avut apă pentru oştire şi pentru vitele cari veneau după ea.
2Kin	3	10	Atunci împăratul lui Israel a zis: „Vai! Domnul a chemat pe aceşti trei împăraţi ca să-i dea în mînile Moabului!“
2Kin	3	11	Dar Iosafat a zis: „Nu este aici nici un prooroc al Domnului, prin care să putem întreba pe Domnul?“ Unul din slujitorii împăratului lui Israel a răspuns: „Este aici Elisei, fiul lui Şafat, care turna apă pe mînile lui Ilie.“
2Kin	3	12	Şi Iosafat a zis: „Cuvîntul Domnului este cu el.“ Împăratul lui Israel, Iosafat, şi împăratul Edomului s’au pogorît la el.
2Kin	3	13	Elisei a zis împăratului lui Israel: „Ce am eu a face cu tine? Du-te la proorocii tatălui tău şi la proorocii mamei tale.“ Şi împăratul lui Israel i-a zis: „Nu! căci Domnul a chemat pe aceşti trei împăraţi ca să-i dea în mînile Moabului!“
2Kin	3	14	Elisei a zis: „Viu este Domnul oştirilor, al cărui slujitor sînt, că, dacă n’aş avea în vedere pe Iosafat, împăratul lui Iuda, pe tine nu te-aş băga de loc în seamă, şi nici nu m’aş uita la tine.
2Kin	3	15	Acum aduceţi-mi un cîntăreţ cu arfa.“ Şi pe cînd cînta cîntăreţul din arfă, mîna Domnului a fost peste Elisei.
2Kin	3	16	Şi a zis: „Aşa vorbeşte Domnul: „Faceţi gropi în valea aceasta, groapă lîngă groapă!
2Kin	3	17	Căci aşa vorbeşte Domnul: «Nu veţi vedea vînt şi nu veţi vedea ploaie, dar totuş valea aceasta se va umplea de apă, şi veţi bea, voi, turmele voastre şi vitele voastre.
2Kin	3	18	Dar aceasta este puţin lucru înaintea Domnului. El va da pe Moab în mînile voastre;
2Kin	3	19	veţi sfărîma toate cetăţile întărite şi toate cetăţile alese, veţi tăia toţi copacii cei buni, veţi astupa toate izvoarele de apă, şi veţi strica cu pietre toate ogoarele cele mai bune.“
2Kin	3	20	Şi dimineaţa, în clipa cînd se aducea jertfa, iată că a venit apa de pe drumul Edomului, şi s’a umplut ţara de apă.
2Kin	3	21	Însă, toţi Moabiţii, auzind că împăraţii se suie să lupte împotriva lor, au chemat pe toţi cei în vîrstă să poarte armele şi mai mari chiar, şi au stătut la hotar.
2Kin	3	22	S’au sculat disdedimineaţă, şi cînd a strălucit soarele peste ape, Moabiţii au văzut în faţa lor apele roşi ca sîngele.
2Kin	3	23	Ei au zis: „Este sînge! Împăraţii au scos sabia între ei, s’au tăiat unii pe alţii; acum, la pradă, Moabiţi!“
2Kin	3	24	Şi au mers împotriva taberei lui Israel. Dar Israel s’a sculat, şi a bătut pe Moab, care a luat-o la fugă dinaintea lor. Au pătruns în ţară, şi au bătut pe Moab.
2Kin	3	25	Au sfărîmat cetăţile, au aruncat fiecare pietre, în toate ogoarele cele mai bune şi le-au umplut cu pietre au astupat toate izvoarele de apă, şi au tăiat toţi copacii cei buni; prăştiaşii au înconjurat şi au bătut Chir-Hareset, din care n’au lăsat decît pietrele.
2Kin	3	26	Împăratul Moabului, văzînd că fusese înfrînt în luptă, a luat cu el şapte sute de oameni, cari scoteau sabia, să-şi croiască drum pînă la împăratului Edomului; dar n’au putut.
2Kin	3	27	A luat atunci pe fiul său întîi născut, care trebuia să domnească în locul lui, şi l-a adus ca ardere de tot pe zid. Şi o mare mînie a cuprins pe Israel, care s’a depărtat de împăratul Moabului, şi s’a întors în ţară.
------------------------2 Împăraţi, capitolul 4
2Kin	4	1	O femeie dintre nevestele fiilor proorocilor a strigat lui Elisei: „Robul tău, bărbatul meu, a murit, şi ştii că robul tău se temea de Domnul; şi cel ce l-a împrumutat a venit să ia cei doi copii ai mei şi să-i facă robi.“
2Kin	4	2	Elisei i-a zis: „Ce pot să fac pentru tine? Spune-mi ce ai acasă?“ Ea a răspuns: „Roaba ta n’are acasă decît un vas cu untdelemn.
2Kin	4	3	Şi el a zis: „Du-te de cere vase de afară dela toţi vecinii tăi, vase goale, şi nu cere puţine.
2Kin	4	4	Cînd te vei întoarce, închide uşa după tine şi după copiii tăi; toarnă din untdelemn în toate aceste vase, şi pune deoparte pe cele pline.“
2Kin	4	5	Atunci ea a plecat dela el. A închis uşa după ea şi după copiii ei; ei îi apropiau vasele, şi ea turna din untdelemn în ele.
2Kin	4	6	Cînd s’au umplut vasele, ea a zis fiului său: „Mai dă-mi un vas.“ Dar el i-a răspuns: „Nu mai este niciun vas.“ Şi n’a mai curs untdelemn.
2Kin	4	7	Ea s’a dus de a spus omului lui Dumnezeu lucrul acesta. Şi el a zis: „Du-te de vinde untdelemnul, şi plăteşte-ţi datoria; iar cu ce va rămînea, vei trăi tu şi fiii tăi.“
2Kin	4	8	Într’o zi Elisei trecea prin Sunem. Acolo era o femeie bogată. Ea a stăruit de el să primească să mănînce la ea. Şi ori de cîte ori trecea, se ducea să mănînce la ea.
2Kin	4	9	Ea a zis bărbatului ei: „Iată, ştiu că omul acesta care trece totdeauna pela noi, este un om sfînt al lui Dumnezeu.
2Kin	4	10	Să facem o mică odaie sus cu ziduri, şi să punem în ea un pat pentru el, o masă, un scaun şi un sfeşnic, ca să stea acolo cînd va veni la noi.
2Kin	4	11	Elisei, întorcîndu-se la Sunem, s’a dus în odaia de sus şi s’a culcat acolo.
2Kin	4	12	El a zis slujitorului său Ghehazi: „Cheamă pe Sunamita aceasta!“ Ghehazi a chemat-o, şi ea a venit înaintea lui.
2Kin	4	13	Şi Elisei a zis lui Ghehazi: „Spune-i: «Iată, pentru noi tu ţi-ai făcut toată turburarea aceasta, noi ce putem face pentru tine? Trebuie să vorbim pentru tine împăratului sau căpeteniei oştirii?“ Ea a răspuns: „Eu locuiesc liniştită în mijlocul poporului meu.“
2Kin	4	14	Şi el a zis: „Ce să fac pentru ea?“ Ghehazi a răspuns: „Ea n’are fiu, şi bărbatul ei este bătrîn.“
2Kin	4	15	Şi el a zis: „Cheamă-o!“ Ghehazi a chemat-o, şi ea a venit la uşă.
2Kin	4	16	Elisei i-a zis: „La anul pe vremea aceasta, vei ţinea în braţe un fiu.“ Şi ea a zis: „Nu! domnul meu, omule al lui Dumnezeu, nu amăgi pe roaba ta!
2Kin	4	17	Femeia a rămas însărcinată, şi a născut un fiu chiar pe vremea aceea, în anul următor, cum îi spusese Elisei.
2Kin	4	18	Copilul s’a făcut mare. Şi într’o zi cînd se dusese pela tatăl său la secerători,
2Kin	4	19	a zis tatălui său: „Capul meu! Capul meu!“ Tatăl a zis slujitorului său: „Du-l la mamă-sa!“
2Kin	4	20	Slujitorul l-a luat şi l-a dus la mamă-sa. Şi copilul a stat pe genunchii mamei sale pînă la amează, şi apoi a murit.
2Kin	4	21	Ea s’a suit, l-a culcat pe patul omului lui Dumnezeu, a închis uşa după ea, şi a ieşit.
2Kin	4	22	A chemat pe bărbatul ei, şi a zis: „Trimite-mi, te rog, un slujitor şi o măgăriţă; vreau să mă duc în grabă la omul lui Dumnezeu, şi apoi mă voi întoarce.“
2Kin	4	23	Şi el a zis: „Pentruce vrei să te duci astăzi la el? Doar nu este nici lună nouă, nici Sabat.“ Ea a răspuns: „Fii pe pace!“
2Kin	4	24	Apoi a pus şaua pe măgăriţă, şi a zis slujitorului său: „Mînă, şi pleacă, să nu opreşti pe drum decît cînd ţi-oi spune.“
2Kin	4	25	Ea a plecat deci şi s’a dus la omul lui Dumnezeu pe muntele Carmel.Omul lui Dumnezeu a văzut-o de departe şi a zis slujitorului său Ghehazi: „Iată pe Sunamita aceea!
2Kin	4	26	Acum, aleargă dar înaintea ei, şi spune-i: «Eşti bine? Bărbatul tău şi copilul sînt bine?» Ea a răspuns: „Bine.“
2Kin	4	27	Şi cum a ajuns la omul lui Dumnezeu pe munte, i-a îmbrăţişat picioarele. Ghehazi s’a apropiat s’o dea înapoi. Dar omul lui Dumnezeu a zis: „Lasă-o, căci este tare amărîtă, şi Domnul mi-a ascuns lucrul acesta, şi nu mi l-a făcut cunoscut.“
2Kin	4	28	Atunci ea a zis: „Am cerut eu oare domnului meu un fiu? N’am zis eu: „Nu mă amăgi?“
2Kin	4	29	Şi Elisei a zis lui Ghehazi: „Încinge-ţi mijlocul, ia toiagul meu în mînă, şi pleacă. Dacă vei întîlni pe cineva, să nu-l întrebi de sănătate; şi dacă te va întreba cineva de sănătate, să nu-i răspunzi. Să pui toiagul meu pe faţa copilului.“
2Kin	4	30	Mama copilului a zis: „Viu este Domnul şi viu este sufletul tău că nu te voi părăsi.“Şi el s’a sculat şi a mers după ea.
2Kin	4	31	Ghehazi le-o luase înainte, şi pusese toiagul pe faţa copilului; dar n’a dat nici glas, nici semn de simţire. S’a întors înaintea lui Elisei, i-a spus lucrul acesta, şi a zis: „Copilul nu s’a trezit“.
2Kin	4	32	Cînd a ajuns Elisei în casă, iată că murise copilul, culcat în patul lui.
2Kin	4	33	Elisei a intrat şi a închis uşa după ei amîndoi, şi s’a rugat Domnului.
2Kin	4	34	S’a suit, şi s’a culcat pe copil; şi-a pus gura pe gura lui, ochii lui pe ochii lui, mînile lui pe mînile lui, şi s’a întins peste el. Şi trupul copilului s’a încălzit.
2Kin	4	35	Elisei a plecat, a mers încoace şi încolo prin casă, apoi s’a suit iarăş şi s’a întins peste copil. Şi copilul a strănutat de şapte ori, şi a deschis ochii.
2Kin	4	36	Elisei a chemat pe Ghehazi, şi a zis: „Cheamă pe Sunamita.“ Ghehazi a chemat-o, şi ea a venit la Elisei, care a zis: „Ia-ţi fiul!“
2Kin	4	37	Ea s’a dus şi s’a aruncat la picioarele lui, şi s’a închinat pînă la pamînt. Şi şi-a luat fiul, şi a ieşit afară.
2Kin	4	38	Elisei s’a întors la Ghilgal, şi în ţară bîntuia o foamete. Pe cînd fiii proorocilor şedeau înaintea lui, a zis slujitorului său: „Pune oala cea mare, şi fierbe o ciorbă pentru fiii proorocilor!“
2Kin	4	39	Unul din ei a ieşit pe cîmp să culeagă verdeţuri; a găsit viţă sălbatică şi a cules din ea curcubeţe {Un fel de castraveţi} sălbatice, pînă şi-a umplut haina. Cînd s’a întors, le-a tăiat în bucăţi în oala cu ciorbă, căci nu le cunoştea.
2Kin	4	40	Au dat oamenilor acelora să mănînce. Dar, cum au mîncat din ciorba aceea, au strigat: „Omule al lui Dumnezeu, moartea este în oală!“ Şi n’au putut să mănînce.
2Kin	4	41	Elisei a zis: „Luaţi făină.“ A aruncat făină în oală, şi a zis: „Dă oamenilor acestora să mănînce.“ Şi nu mai era nimic vătămător în oală.
2Kin	4	42	A venit un om din Baal-Şalişa. A adus pîne din cele dintîi roade omului lui Dumnezeu, şi anume douăzeci de pîni de orz, şi spice noi în sac. Elisei a zis: „Dă oamenilor acestora să mănînce.“
2Kin	4	43	Slujitorul său a răspuns: „Cum pot să dau din ele la o sută de inşi?“ Dar Elisei a zis: „Dă oamenilor să mănînce; căci aşa vorbeşte Domnul: «Vor mînca, şi va mai rămînea.“
2Kin	4	44	Atunci le-a pus pînile înainte; şi au mîncat şi le-a mai şi rămas, după cuvîntul Domnului.
------------------------2 Împăraţi, capitolul 5
2Kin	5	1	Naaman, căpetenia oştirii împăratului Siriei, avea trecere înaintea stăpînului său şi mare vază; căci prin el izbăvise Domnul pe Sirieni. Dar omul acesta tare şi viteaz era lepros.
2Kin	5	2	Şi Sirienii ieşiseră în cete la o luptă, şi aduseseră roabă pe o fetiţă din ţara lui Israel. Ea era în slujba nevestei lui Naaman.
2Kin	5	3	Şi ea a zis stăpînei sale: „Oh, dacă domnul meu ar fi la proorocul acela din Samaria, proorocul l-ar tămădui de lepra lui!“
2Kin	5	4	Naaman s’a dus şi a spus stăpînului său: „Fata aceea din ţara lui Israel a vorbit aşa şi aşa.“
2Kin	5	5	Şi împăratul Siriei a zis: „Du-te la Samaria, şi voi trimete o scrisoare împăratului lui Israel.“ A plecat, luînd cu el zece talanţi de argint, şase mii de sicli de aur, şi zece haine de schimb.
2Kin	5	6	A dus împăratului lui Israel scrisoarea, care glăsuia aşa: „Acum, cînd vei primi scrisoarea acasta, vei ştii că îţi trimet pe slujitorul meu Naaman, ca să-l vindeci de lepra lui.“
2Kin	5	7	După ce a citit scrisoarea, împăratul lui Israel şi-a rupt hainele, şi a zis: „Oare sînt eu Dumnezeu, ca să omor şi să înviez, de-mi spune să vindec pe un om de lepra lui? Să ştiţi dar şi să înţelegeţi că el caută prilej de ceartă cu mine.“
2Kin	5	8	Cînd a auzit Elisei, omul lui Dumnezeu, că împăratul lui Israel şi-a sfîşiat hainele, a trimes să spună împăratului: „Pentruce ţi-ai sfîşiat hainele? Lasă-l să vină la mine, şi va şti că este un prooroc în Israel.“
2Kin	5	9	Naaman a venit cu caii şi cu carul lui, şi s’a oprit la poarta casei lui Elisei.
2Kin	5	10	Elisei a trimes să-i spună printr’un sol: „Du-te, şi scaldă-te de şapte ori în Iordan; şi carnea ţi se va face sănătoasă, şi vei fi curat.“
2Kin	5	11	Naaman s’a mîniat, şi a plecat, zicînd: „Eu credeam că va ieşi la mine, se va înfăţişa el însuş, va chema Numele Domnului, Dumnezeului lui, îşi va duce mîna pe locul rănii, şi va vindeca lepra.
2Kin	5	12	Nu sînt oare rîurile Damascului, Abana şi Parpar, mai bune decît toate apele lui Israel? N’aş fi putut oare să mă spăl în ele şi să mă fac curat?“ Şi s’a întors şi a plecat plin de mînie.
2Kin	5	13	Dar slujitorii lui s’au apropiat să-i vorbească, şi au zis: „Părinte, dacă proorocul ţi-ar fi cerut un lucru greu, nu l-ai fi făcut? Cu atît mai mult trebuie să faci ce ţi-a spus: „Scaldă-te, şi vei fi curat.“
2Kin	5	14	S’a pogorît atunci şi s’a cufundat de şapte ori în Iordan, după cuvîntul omului lui Dumnezeu; şi carnea lui s’a făcut iarăş cum este carnea unui copilaş, şi s’a curăţit.
2Kin	5	15	Naaman s’a întors la omul lui Dumnezeu cu tot alaiul lui. Cînd a ajuns, s’a înfăţişat înaintea lui, şi a zis: „Iată, cunosc acum că nu este Dumnezeu pe tot pămîntul, decît în Israel. Şi acum, primeşte, rogu-te, un dar din partea robului tău.“
2Kin	5	16	Elisei a răspuns: „Viu este Domnul, al cărui slujitor sînt, că nu voi primi.“ Naaman a stăruit de el să primească, dar el n’a vrut.
2Kin	5	17	Atunci Naaman a zis: „Fiindcă nu vrei să primeşti tu, îngăduie să se dea robului tău pămînt cît pot duce doi catîri; căci robul tău nu mai vrea să mai aducă altor dumnezei nici ardere de tot, nici jertfă, ci va aduce numai Domnului.
2Kin	5	18	Iată totuş ce rog pe Domnul să ierte robului tău: cînd stăpînul meu intră în casa lui Rimon să se închine acolo şi se sprijineşte pe mîna mea, mă închin şi eu în casa lui Rimon: să ierte Domnul pe robul tău, cînd mă voi închina în casa lui Rimon!“
2Kin	5	19	Elisei i-a zis „Du-te în pace.“$După ce a plecat Naaman dela Elisei şi a fost la o depărtare bunicică,
2Kin	5	20	Ghehazi, slujitorul lui Elisei, omul lui Dumnezeu, a zis în sine: „Iată că stăpînul meu a cruţat pe Sirianul acela Naaman, şi n’a primit din mîna lui ce adusese. Viu este Domnul că voi alerga după el, şi voi căpăta ceva dela el.“
2Kin	5	21	Şi Ghehazi a alergat după Naaman. Naaman, cînd l-a văzut alergînd după el, s’a dat jos din car ca să-i iasă înainte, şi a zis: „Este bine totul?“
2Kin	5	22	El a răspuns: „Totul este bine. Stăpînul meu mă trimite să-ţi spun: „Iată că au venit la mine doi tineri din muntele lui Efraim, dintre fiii proorocilor; dă-mi pentru ei, te rog, un talant de argint şi două haine de schimb.“
2Kin	5	23	Naaman a zis: „Fă-mi plăcerea şi ia doi talanţi.“ A stăruit de el, şi a legat doi talanţi de argint în doi saci, împreună cu două haine de schimb, şi a pus pe doi din slujitorii săi să le ducă înaintea lui Ghehazi.
2Kin	5	24	Ajungînd la deal, Ghehazi le-a luat din mînile lor, şi le-a pus în casă. Apoi a dat drumul oamenilor acelora cari au plecat.
2Kin	5	25	După aceea s’a dus şi s’a înfăţişat înaintea stăpînului său. Elisei i-a zis: „De unde vii, Ghehazi?“ El a răspuns: „Robul tău nu s’a dus nicăieri.“
2Kin	5	26	Dar Elisei i-a zis: „Oare n’a fost duhul meu cu tine, cînd a lăsat omul acela carul şi a venit înaintea ta? Este oare acum vremea de luat argint, haine, măslini, vii, oi, boi, robi şi roabe?
2Kin	5	27	Lepra lui Naaman se va lipi de tine şi de sămînţa ta pentru totdeauna.“ Şi Ghehazi a ieşit dinaintea lui Elisei plin de lepră, alb ca zăpada.
------------------------2 Împăraţi, capitolul 6
2Kin	6	1	Fiii proorocilor au zis lui Elisei: „Iată că locul unde locuim noi cu tine este prea strîmt pentru noi.
2Kin	6	2	Haidem pînă la Iordan; ca să luăm deacolo fiecare cîteo bîrnă, şi să ne facem acolo un loc de locuit.“ Elisei a răspuns: „Duceţi-vă.“
2Kin	6	3	Şi unul din ei a zis: „Fii bun şi vino cu slujitorii tăi.“ El a răspuns: „Voi merge!“
2Kin	6	4	A plecat deci cu ei. Ajungînd la Iordan, au tăiat lemne.
2Kin	6	5	Şi pe cînd tăia unul din ei o bîrnă, a căzut ferul dela secure în apă. El a strigat: „Ah! domnul meu, era împrumutat!“
2Kin	6	6	Omul lui Dumnezeu a zis: „Unde a căzut?“ Şi i-a arătat locul. Atunci Elisei a tăiat o bucată de lemn, a aruncat-o în locul acela, şi ferul dela secure a plutit pe apă.
2Kin	6	7	Apoi a zis: „Ridică-l!“ Şi a întins mîna, şi l-a luat.
2Kin	6	8	Împăratul Siriei era în război cu Israel. Şi, într’un sfat pe care l-a ţinut cu slujitorii săi, a zis: „Tabăra mea va fi în cutare loc.“
2Kin	6	9	Dar omul lui Dumnezeu a trimis să spună împăratului lui Israel: „Fereşte-te să treci pe lîngă locul acela, căci acolo sînt ascunşi Sirienii.“
2Kin	6	10	Şi împăratul lui Israel a trimes nişte oameni să stea la pîndă spre locul pe care i-l spusese şi despre care îl înştiinţase omul lui Dumnezeu. Aceasta s’a întîmplat nu odată, nici de două ori.
2Kin	6	11	Împăratului Siriei i s’a turburat inima. A chemat pe slujitorii săi, şi le-a zis: „Nu voiţi să-mi spuneţi care din noi este pentru împăratul lui Israel?“
2Kin	6	12	Unul din slujitorii săi a răspuns: „Nimeni, împărate, domnul meu; dar proorocul Elisei, care este în Israel, spune împăratului lui Israel cuvintele pe cari le rosteşti în odaia ta de culcare.“
2Kin	6	13	Şi împăratul a zis: „Duceţi-vă şi vedeţi unde este, ca să trimet să-l prindă.“ Au venit şi i-au spus: „Iată că este la Dotan.“
2Kin	6	14	A trimes acolo cai, cară şi o oaste puternică. Au ajuns noaptea, şi au înconjurat cetatea.
2Kin	6	15	Slujitorul omului lui Dumnezeu s’a sculat disdedimineaţă şi a ieşit. Şi iată că o oaste înconjura cetatea, cu cai şi cară. Şi slujitorul a zis omului lui Dumnezeu: „Ah! domnul meu, cum vom face?“
2Kin	6	16	El a răspuns: „Nu te teme, căci mai mulţi sînt cei cu noi decît cei cu ei.“
2Kin	6	17	Elisei s’a rugat, şi a zis: „Doamne, deschide-i ochii să vadă.“ Şi Domnul a deschis ochii slujitorului, care a văzut muntele plin de cai şi de cară de foc împrejurul lui Elisei.
2Kin	6	18	Sirienii s’au pogorît la Elisei. El a făcut atunci următoarea rugăciune către Domnul: „Loveşte, rogu-Te, pe poporul acesta cu orbire.“ Şi Domnul i-a lovit cu orbire, după cuvîntul lui Elisei.
2Kin	6	19	Elisei le-a zis: „Nu este aceasta calea, şi nu este aceasta cetatea; veniţi după mine, şi vă voi duce la omul pe care-l căutaţi.“ Şi i-a dus la Samaria.
2Kin	6	20	Cînd au intrat în Samaria, Elisei a zis: „Doamne, deschide ochii oamenilor acestora, să vadă!“ Şi Domnul le-a deschis ochii, şi au văzut că erau în mijlocul Samariei.
2Kin	6	21	Împăratul lui Israel, văzîndu-i, a zis lui Elisei: „Să-i măcelăresc, să-i măcelăresc, părinte?“
2Kin	6	22	„Să nu-i măcelăreşti“, a răspuns Elisei. „Obicinuieşti tu oare să măcelăreşti pe aceia pe cari îi iei prinşi cu sabia şi cu arcul tău? Dă-le pîne şi apă, ca să mănînce şi să bea; apoi să se ducă la stăpînul lor.“
2Kin	6	23	Împăratul lui Israel le-a dat un prînz mare, şi ei au mîncat şi au băut; apoi le-a dat drumul, şi au plecat la stăpînul lor. Şi oştile Sirienilor nu s’au mai întors pe ţinutul lui Israel.
2Kin	6	24	După aceea, Ben-Haded, împăratul Siriei, strîngîndu-şi toată oştirea, s’a suit şi a împresurat Samaria.
2Kin	6	25	În Samaria a fost o mare foamete, şi atît de mult au strîmtorat-o încît un cap de măgar preţuia optzeci de sicli de argint, şi un sfert de cab de găinaţ de porumbel cinci sicli de argint.
2Kin	6	26	Şi pe cînd trecea împăratul pe zid, o femeie i-a strigat: „Scapă-mă, împărate, domnul meu!“
2Kin	6	27	El a răspuns: „Dacă nu te scapă Domnul, cu ce să te scap eu? Cu venitul ariei sau al teascului?“
2Kin	6	28	Şi împăratul i-a zis: „Ce ai?“ Ea a răspuns: „Femeia aceea mi-a zis:«Dă-mi pe fiul tău să-l mîncăm astăzi, şi mîne vom mînca pe fiul meu.»
2Kin	6	29	Noi am fiert pe fiul meu, şi l-am mîncat. Şi în ziua următoare i-am zis: «Dă pe fiul tău să-l mîncăm.» Dar ea a ascuns pe fiul ei.“
2Kin	6	30	Cum a auzit împăratul cuvintele acestei femei, şi-a rupt hainele, cînd stătea pe zid. Şi poporul a văzut că pe dinlăuntru avea un sac de păr pe trup.
2Kin	6	31	Împăratul a zis: „Să mă pedepsească Dumnezeu cu toată asprimea, dacă va rămînea astăzi capul lui Elisei, fiul lui Şafat, pe trupul lui!“
2Kin	6	32	Elisei şedea în casă, şi bătrînii şedeau lîngă el. Împăratul a trimes pe cineva înainte. Dar înainte ca să ajungă solul, Elisei a zis bătrînilor: „Vedeţi că acest fiu de ucigaş trimete pe cineva să-mi ia capul? Ascultaţi! Cînd va veni solul, închideţi uşa, şi opriţi-l la uşă; nu se aude oare sunetul paşilor stăpînului său în urma lui?“
2Kin	6	33	Pe cînd le vorbea el încă, solul se şi pogorîse la el, şi împăratul a zis: „Iată, răul acesta vine dela Domnul; ce mai am de nădăjduit dela Domnul?“
------------------------2 Împăraţi, capitolul 7
2Kin	7	1	Elisei a zis: „Ascultaţi cuvîntul Domnului! Aşa vorbeşte Domnul: „Mîne, la ceasul acesta, se va vinde la poarta Samariei o măsuţă de floare de făină cu un siclu şi două măsuri de orz cu un siclu.“
2Kin	7	2	Călăreţul pe braţul căruia se rezema împăratul a răspuns omului lui Dumnezeu: „Chiar dacă ar face Domnul ferestre în cer, cum s’ar putea întîmpla un asemenea lucru?“ Şi Elisei a zis: „Vei vedea cu ochii tăi: dar tu nu vei mînca din ele.“
2Kin	7	3	La intrarea porţii erau patru leproşi, cari au zis unul către altul: „La ce să şedem aici pînă vom muri?
2Kin	7	4	Dacă ne vom gîndi să intrăm în cetate, în cetate este foamete, şi vom muri; şi dacă vom sta aici, deasemenea vom muri. Haidem dar să ne aruncăm în tabăra Sirienilor; dacă ne vor lăsa cu viaţă, vom trăi, iar dacă ne vor omorî, vom muri.“
2Kin	7	5	Au plecat dar în amurg, să se ducă în tabăra Sirienilor. Şi cînd au ajuns la intrarea taberii Sirienilor, iată că nu era nimeni.
2Kin	7	6	Domnul făcuse să se audă în tabăra Sirienilor un vuiet de cară şi un vuiet de cai, vuietul unei mari oştiri, şi îşi ziseseră unul către altul: „Împăratul lui Israel a tocmit împotriva noastră pe împăraţii Hetiţilor şi pe împăraţii Egiptenilor, ca să vină să lupte împotriva noastră.“
2Kin	7	7	Şi s’au sculat şi au luat-o la fugă în amurg. Şi-au lăsat corturile, caii şi măgarii, tabăra aşa cum era şi au fugit ca să-şi scape viaţa.
2Kin	7	8	Leproşii, ajungînd la intrarea taberii, au pătruns într’un cort, au mîncat şi au băut, au luat din el argint, aur şi haine, şi s’au dus şi le-au ascuns. S’au întors iarăş, au pătruns într’un alt cort şi au luat şi de acolo lucruri pe cari s’au dus şi le-au ascuns.
2Kin	7	9	Apoi, şi-au zis unul altuia: „Nu facem bine! Ziua aceasta este o zi de veste bună. Dacă vom tăcea şi dacă vom aştepta pînă la lumina zilei de mîne, vom fie pedepsiţi. Veniţi acum şi haidem să dăm de ştire casei împăratului.“
2Kin	7	10	Au plecat, şi au chemat pe străjerii de la poarta cetăţii, şi le-au spus aşa: „Am intrat în tabăra Sirienilor, şi iată că nu este nimeni, nu se aude niciun glas de om; n’am găsit decît cai legaţi şi măgari legaţi, şi corturile aşa cum erau.“
2Kin	7	11	Străjerii dela poartă au strigat, şi au trimes vestea aceasta înlăuntrul casei împăratului.
2Kin	7	12	Împăratul s’a sculat noaptea, şi a zis slujitorilor săi: „Vreau să vă spun ce ne fac Sirienii. Fiindcă ştiu că sîntem flămînzi, au părăsit tabăra ca să se ascundă în ogoare, şi şi-au zis: „Cînd vor ieşi din cetate, îi vom prinde vii, şi vom intra în cetate.“
2Kin	7	13	Unul din slujitorii împăratului a răspuns: „Să se ia cinci din caii cari au mai rămas în cetate, – li se va întîmpla doar cum s’a întîmplat la toată mulţimea lui Israel care a mai rămas, toată mulţimea lui Israel care se istoveşte, – şi să trimetem să vedem ce se petrece.“
2Kin	7	14	Au luat două cară cu caii lor, şi împăratul a trimes nişte soli pe urmele oştirii Sirienilor, zicînd: „Duceţi-vă şi vedeţi.“
2Kin	7	15	S’au dus după ei pînă la Iordan; şi iată că tot drumul era plin cu haine şi lucruri pe cari le aruncaseră Sirienii în goana lor. Solii s’au întors, şi au spus împăratului.
2Kin	7	16	Poporul a ieşit, şi a jăfuit tabăra Sirienilor. Şi s’a vîndut o măsură de floare de făină cu un siclu şi două măsuri de orz cu un siclu, după cuvîntul Domnului.
2Kin	7	17	Împăratul încredinţase paza porţii în mîna călăreţului pe braţul căruia se rezemase atunci. Dar călăreţul acesta a fost călcat în picioare de popor la poartă şi a murit, după cuvîntul pe care-l rostise omul lui Dumnezeu, cînd se pogorîse împăratul la el.
2Kin	7	18	Omul lui Dumnezeu spusese atunci împăratului: „Mîne, la ceasul acesta, se vor vinde la poarta Samariei două măsuri de orz cu un siclu şi o măsura de floare de făină cu un siclu.“
2Kin	7	19	Iar călăreţul răspunsese omului lui Dumnezeu: „Chiar dacă ar face Domnul ferestre în cer, cum s’ar putea întîmpla un asemenea lucru?“ Şi Elisei zisese: „Vei vedea cu ochii tăi; dar tu nu vei mînca din ele.“
2Kin	7	20	În adevăr aşa i s’a şi întîmplat: a fost călcat în picioare la poartă de popor, şi a murit.
------------------------2 Împăraţi, capitolul 8
2Kin	8	1	Elisei a zis femeii pe al cărei fiu îl înviase: „Scoală-te, du-te, tu şi casa ta, şi locuieşte pentru o vreme unde vei putea; căci Domnul va trimete o foamete de şapte ani peste ţară, şi foametea a şi început.“
2Kin	8	2	Femeia s’a sculat, şi a făcut după cuvîntul omului lui Dumnezeu: a plecat, ea şi casa ei, şi a locuit şapte ani în ţara Filistenilor.
2Kin	8	3	După şapte ani, femeia s’a întors din ţara Filistenilor, şi s’a dus să roage pe împărat pentru casa şi ogorul ei.
2Kin	8	4	Împăratul stătea de vorbă cu Ghehazi, slujitorul omului lui Dumnezeu, şi zicea: „Istoriseşte-mi, te rog, toate lucrurile mari pe cari le-a făcut Elisei.“
2Kin	8	5	Şi pe cînd istorisea împăratului cum înviase pe un mort, tocmai a venit femeia pe al cărei fiu îl înviase Elisei să roage pe împărat pentru casa şi ogorul ei. Ghehazi a zis: „Împărate, domnul meu, iată femeia, şi iată fiul ei pe care l-a înviat Elisei.“
2Kin	8	6	Împăratul a întrebat pe femeie, şi ea i-a istorisit faptul. Apoi împăratul i-a dat un dregător, căruia i-a zis: „Vezi să se dea înapoi tot ce este al femeii acesteia, cu toate veniturile ogorului, din ziua cînd a părăsit ţara şi pînă acum!“
2Kin	8	7	Elisei s’a întors la Damasc. Ben-Hadad, împăratul Siriei, era bolnav. Şi l-au înştiinţat, zicînd: „Omul lui Dumnezeu a venit aici!“
2Kin	8	8	Împăratul a zis lui Hazael: „Ia cu tine un dar, şi du-te înaintea omului lui Dumnezeu. Întreabă prin el pe Domnul, şi zi: „Mă voi tămădui de boala aceasta?“
2Kin	8	9	Hazael s’a dus înaintea lui Elisei, luînd cu el un dar, tot ce era mai bun în Damasc, patruzeci de cămile încărcate. Cînd a ajuns, s’a înfăţişat înaintea lui, şi a zis: „Fiul tău Ben-Hadad, împăratul Siriei, mă trimete la tine să te întreb: „Mă voi tămădui de boala aceasta?“
2Kin	8	10	Elisei i-a răspuns: „Du-te şi spune-i: «Te vei tămădui», măcar că Domnul mi-a descoperit că va muri.“
2Kin	8	11	Omul lui Dumnezeu şi-a pironit privirea asupra lui Hazael, şi s’a uitat ţintă la el multă veme; apoi a plîns.
2Kin	8	12	Hazael a zis: „Pentruce plînge domnul meu?“ Şi Elisei a răspuns: „Pentrucă ştiu răul pe care-l vei face copiilor lui Israel; vei pune foc cetăţilor întărite ale lor; vei ucide cu sabia pe tinerii lor, vei zdrobi pe pruncii lor, şi vei spinteca pîntecele femeilor însărcinate.“
2Kin	8	13	Hazael a zis: „Dar ce este robul tău, cînele acesta, ca să facă lucruri aşa de mari?“ Şi Elisei a zis: „Domnul mi-a descoperit că vei fi împărat al Siriei.
2Kin	8	14	Hazael a plecat dela Elisei, şi s’a întors la stăpînul său, care i-a zis: „Ce ţi-a spus Elisei?“ Şi el a răspuns: „Mi-a spus că te vei tămădui!“
2Kin	8	15	A doua zi, Hazael a luat o învelitoare, pe care a muiat-o în apă, şi a întins-o pe faţa împăratului, care a murit. Şi, în locul lui, a domnit Hazael.
2Kin	8	16	În al cincilea an al lui Ioram, fiul lui Ahab, împăratul lui Israel, a început să domnească Ioram, fiul lui Iosafat, împăratul lui Iuda.
2Kin	8	17	Avea treizeci şi doi de ani cînd s’a făcut împărat, şi a domnit opt ani la Ierusalim.
2Kin	8	18	El a umblat în calea împăraţilor lui Israel, cum facuse casa lui Ahab, căci avea de nevastă pe o fată a lui Ahab, şi a făcut ce este rău înaintea Domnului.
2Kin	8	19	Dar Domnul n’a voit să nimicească pe Iuda, din pricina robului Său David, după făgăduinţa pe care i-o făcuse că-i va da totdeauna o lumină printre fiii săi.
2Kin	8	20	Pe vremea sa, Edom s’a răsculat împotriva stăpînirii lui Iuda, şi au pus un împărat peste ei.
2Kin	8	21	Ioram a trecut la Ţair, cu toate carele lui. Sculîndu-se noaptea, a bătut pe Edomiţi, cari-l înconjurau, şi pe căpeteniile carălor, şi poporul a fugit în corturi.
2Kin	8	22	Răscoala Edomului împotriva stăpînirii lui Iuda a ţinut pînă în ziua de azi. Libna s’a răsculat tot în acelaş timp.
2Kin	8	23	Celelalte fapte ale lui Ioram, şi tot ce a făcut el, nu sînt scrise oare în cartea Cronicilor împăraţilor lui Iuda?
2Kin	8	24	Ioram a adormit cu părinţii săi, şi a fost îngropat cu părinţii săi în cetatea lui David. Şi, în locul lui, a domnit fiul său Ahazia.
2Kin	8	25	În al doisprezecelea an al lui Ioram, fiul lui Ahab, împăratul lui Israel, a început să domnească Ahazia, fiul lui Ioram, împăratul lui Iuda.
2Kin	8	26	Ahazia avea douăzeci şi doi de ani cînd a ajuns împărat, şi a domnit un an la Ierusalim. Mamă-sa se chema Atalia, fata lui Omri, împăratul lui Israel.
2Kin	8	27	El a umblat în calea casei lui Ahab, şi a făcut ce este rău înaintea Domnului, ca şi casa lui Ahab, căci era ginerele casei lui Ahab.
2Kin	8	28	El a mers cu Ioram, fiul lui Ahab, la război împotriva lui Hazael, împăratul Siriei, la Ramot din Galaad. Şi Sirienii au rănit pe Ioram.
2Kin	8	29	Împăratul Ioram s’a întors să se tămăduiască la Izreel de rănile pe cari i le făcuseră Sirienii la Rama, cînd se bătea împotriva lui Hazael, împăratul Siriei. Ahazia, fiul lui Ioram, împăratul lui Iuda, s’a pogorît să vadă pe Ioram, fiul lui Ahab, la Izreel, pentru că era bolnav.
------------------------2 Împăraţi, capitolul 9
2Kin	9	1	Proorocul Elisei a chemat pe unul din fiii proorocilor, şi i-a zis: „Încinge-ţi mijlocul, ia cu tine sticluţa aceasta cu untdelemn, şi du-te la Ramot în Galaad.
2Kin	9	2	Cînd vei ajunge acolo, să cauţi să vezi pe Iehu, fiul lui Iosafat, fiul lui Nimşi. Să te duci să-l ridici din mijlocul fraţilor săi, şi să-l aduci într’o odaie deoparte.
2Kin	9	3	Să iei sticluţa cu untdelemn, să-l torni pe capul lui, şi să zici: „Aşa zice Domnul: «Te ung împărat al lui Israel!» Apoi să deschizi uşa, şi să fugi fără să te opreşti.“
2Kin	9	4	Tînărul, slujitorul proorocului, a plecat în Ramot din Galaad.
2Kin	9	5	Cînd a ajuns, căpeteniile oştirii şedeau jos. El a zis: „Căpetenie, am să-ţi spun o vorbă.“ Şi Iehu a zis: „Căruia dintre noi toţi?“ El a răspuns: „Ţie, căpetenie.“
2Kin	9	6	Iehu s’a sculat şi a intrat în casă, şi tînărul i-a turnat untdelemnul pe cap, zicîndu-i: „Aşa zice Domnul, Dumnezeul lui Israel: «Te ung împărat al lui Israel, al poporului Domnului.
2Kin	9	7	Să nimiceşti casa stăpînului tău Ahab, şi voi răzbuna asupra Izabelei sîngele robilor Mei, proorocii, şi sîngele tuturor slujitorilor Domnului.
2Kin	9	8	Toată casa lui Ahab va peri; voi nimici pe oricine ţine de Ahab, fie rob, fie slobod în Israel,
2Kin	9	9	şi voi face casa lui Ahab asemenea casei lui Ieroboam, fiul lui Nebat, şi casei lui Baeşa, fiul lui Ahia.
2Kin	9	10	Cînii vor mînca pe Izabela în ogorul din Izreel, şi nu va fi cine s’o îngroape.“ Apoi tînărul a deschis uşa, şi a fugit.
2Kin	9	11	Cînd a ieşit Iehu la slujitorii stăpînului său, ei i-au zis: „Toate bune? Pentruce a venit nebunul acesta la tine?“ Iehu le-a răspuns: „Voi cunoaşteţi bine pe omul acesta şi ce poate spune.“
2Kin	9	12	Dar ei au zis: „Minciună! Spune-ne dar!“ Şi el a zis: „Mi-a vorbit aşa şi aşa, zicînd: «Aşa zice Domnul: «Te ung împărat al lui Israel.»
2Kin	9	13	Îndată şi-au luat fiecare hainele şi le-au pus subt Iehu pe treptele goale. Apoi au sunat din trîmbiţă, şi au zis: „Iehu este împărat!“
2Kin	9	14	Astfel a uneltit Iehu, fiul lui Iosafat, fiul lui Nimşi, împotriva lui Ioram. – Şi Ioram şi tot Israelul apărau Ramotul din Galaad împotriva lui Hazael, împăratul Siriei.
2Kin	9	15	Dar împăratul Ioram se întorsese să se vindece la Izreel de rănile pe cari i le făcuseră Sirienii, cînd se bătea împotriva lui Hazael, împăratul Siriei. – Iehu a zis: „Dacă voiţi, să nu lăsaţi pe nimeni să scape din cetate, ca să se ducă să dea de veste la Izreel.“
2Kin	9	16	Şi Iehu s’a suit în carul lui şi a plecat la Izreel; căci Ioram era bolnav în pat acolo, şi Ahazia, împăratul lui Iuda, se pogorîse să-l vadă.
2Kin	9	17	Caraula pusă pe turnul lui Izreel a văzut ceata lui Iehu venind, şi a zis: „Văd o ceată de oameni.“ Ioram a zis: „Ia un călăreţ, şi trimete-l înaintea lor să întrebe dacă este pace.“
2Kin	9	18	Călăreţul s’a dus înaintea lui Iehu, şi a zis: „Aşa zice împăratul: „Veniţi cu pace?“ Şi Iehu a răspuns: „Ce-ţi pasă de pace? Treci înapoia mea.“ Caraula a dat de ştire, şi a zis: „Solul s’a dus pînă la ei, şi nu se mai întoarce.“
2Kin	9	19	Ioram a trimes un al doilea călăreţ, care a ajuns la ei, şi a zis: „Aşa zice împăratul: „Veniţi cu pace?“ Şi Iehu a răspuns: „Ce-ţi pasă de pace? Treci înapoia mea.“
2Kin	9	20	Caraula a dat de ştire, şi a zis: „S’a dus pînă la ei, şi nu se întoarce. Şi alaiul este ca al lui Iehu, fiul lui Nimşi, căci mînă ca un nebun.“
2Kin	9	21	Atunci Ioram a zis: „Înhamă!“ Şi au pus caii la car. Ioram, împăratul lui Israel, şi Ahazia, împăratul lui Iuda, au ieşit fiecare, în carul lui, înaintea lui Iehu; şi l-au întîlnit în ogorul lui Nabot din Izreel.
2Kin	9	22	Cum a văzut Ioram pe Iehu, a zis: „Pace, Iehu?“ Iehu a răspuns: „Ce, pace! Cîtă vreme dăinuiesc curviile mamei tale Izabela, şi mulţimea vrăjitoriilor ei!“
2Kin	9	23	Ioram a sucit frînele şi a fugit, zicînd lui Ahazia: „Vînzare, Ahazia!“
2Kin	9	24	Dar Iehu a pus mîna pe arc, şi a lovit pe Ioram între umeri. Săgeta a ieşit prin inimă, şi Ioram a căzut în car.
2Kin	9	25	Iehu a zis căpeteniei sale Bidcar: „Ia-l şi aruncă-l în ogorul lui Nabot din Izreel; căci adu-ţi aminte că atunci cînd stăteam împreună, eu şi tu, călări pe cai înapoia tatălui său Ahab, Domnul a rostit împotriva lui hotărîrea aceasta:
2Kin	9	26	„Am văzut ieri sîngele lui Nabot şi sîngele fiilor lui.“ zice Domnul, „şi-ţi voi face la fel chiar în ogorul acesta“, zice Domnul!“ Ia-l dar, şi aruncă-l în ogor, după cuvîntul Domnului.“
2Kin	9	27	Ahazia, împăratul lui Iuda, cînd a văzut lucrul acesta, a fugit pe drumul care duce la casa din grădină. Iehu l-a urmărit, şi a zis: „Loveşte-l şi pe el în car!“ Şi l-au lovit la suişul Gur, lîngă Ibleam. El a fugit la Meghido, şi a murit acolo.
2Kin	9	28	Slujitorii lui l-au dus într’un car la Ierusalim, şi l-au îngropat în mormîntul lui, cu părinţii lui, în cetatea lui David.
2Kin	9	29	Ahazia se făcuse împărat al lui Iuda în anul al unsprezecelea al lui Ioram, fiul lui Ahab.
2Kin	9	30	Iehu a intrat în Izreel. Izabela, auzind lucrul acesta, şi-a uns sprîncenele, şi-a împodobit capul, şi se uita pe fereastră.
2Kin	9	31	Pe cînd intra Iehu pe poartă, ea a zis: ‘Pace, noule Zimri, ucigaşul stăpînului său?“
2Kin	9	32	El a ridicat faţa spre fereastră, şi a zis: „Cine este pentru mine? Cine?“ Şi doi sau trei dregători s’au uitat la el, apropiindu-se de fereastră.
2Kin	9	33	El a zis: „Aruncaţi-o jos!“ Ei au aruncat-o jos, şi i-a ţîşnit sîngele pe zid şi pe cai. Iehu a călcat-o în picioare.
2Kin	9	34	Apoi a intrat, a mîncat şi a băut, şi a zis: „Duceţi-vă de vedeţi pe blestemata aceea, şi îngropaţi-o, căci este fată de împărat.“
2Kin	9	35	S’au dus s’o îngroape; dar n’au găsit din ea decît ţeasta capului, picioarele şi palmele mînilor.“
2Kin	9	36	S’au întors şi au spus lui Iehu, care a zis: „Aşa spusese Domnul prin robul său Ilie, Tişbitul: „Cînii vor mînca în ogorul din Izreel carnea Izabelei;
2Kin	9	37	şi hoitul Izabelei va fi ca gunoiul pe faţa ogoarelor, în ogorul din Izreel, aşa încît nu se va mai putea zice: „Aceasta este Izabela!“
------------------------2 Împăraţi, capitolul 10
2Kin	10	1	În Samaria erau şaptezeci de fii ai lui Ahab. Iehu a scris scrisori, şi le-a trimes la Samaria căpeteniilor din Izreel, bătrînilor, şi îngrijitorilor copiilor lui Ahab. În ele zicea:
2Kin	10	2	„Acum, cînd veţi primi scrisoarea aceasta, – fiindcă aveţi cu voi pe fiii stăpînului vostru, carăle şi caii, o cetate întărită şi arme, –
2Kin	10	3	vedeţi care din fiii stăpînului vostru este cel mai bun şi mai vrednic, puneţi-l pe scaunul de domnie al tatălui său, şi luptaţi pentru casa stăpînului vostru!“
2Kin	10	4	Ei s’au temut foarte mult, şi au zis: „Iată că doi împăraţi n’au putut să-i stea împotrivă; cum îi vom sta noi împotrivă?“
2Kin	10	5	Şi căpetenia casei împărăteşti, căpetenia cetăţii, bătrînii, şi îngrijitorii copiilor, au trimes să spună lui Iehu: „Noi sîntem slujitorii tăi, şi vom face tot ce ne vei spune; nu vom pune pe nimeni împărat, fă ce vei crede.“
2Kin	10	6	Iehu le-a scris o a doua scrisoare, în care spunea: „Dacă sînteţi ai mei, şi dacă ascultaţi de glasul meu, luaţi capetele oamenilor acelora, fiii stăpînului vostru, şi veniţi la mine mîne la ceasul acesta, la Izreel.“ Şi cei şaptezeci de fii ai împăratului erau la mai marii cetăţii, cari-i creşteau.
2Kin	10	7	Cînd au primit scrisoarea, au luat pe fiii împăratului, şi au tăiat pe aceşti şaptezeci de oameni; apoi le-au pus capetele în coşuri, şi le-au trimes lui Iehu, la Izreel.
2Kin	10	8	Solul a venit să-i spună, zicînd: „Au adus capetele fiilor împăratului.“ Şi el a zis: „Faceţi-le două grămezi la intrarea porţii, pînă dimineaţă.“
2Kin	10	9	Dimineaţa a ieşit; şi venind înaintea întregului popor, a zis: „Voi sînteţi fără vină! Eu am uneltit împotriva stăpînului meu şi l-am omorît; dar cine a lovit pe toţi aceştia?
2Kin	10	10	Să ştiţi dar că nu va cădea nimic la pămînt din cuvîntul Domnului, din cuvîntul pe care l-a rostit Domnul împotriva casei lui Ahab; Domnul împlineşte ce a spus prin robul Său Ilie.“
2Kin	10	11	Şi Iehu a lovit pe toţi cei ce mai rămăseseră din casa lui Ahab la Izreel, pe toţi mai marii lui, pe prietenii şi pe preoţii lui, şi n’a lăsat să scape nici unul.
2Kin	10	12	Apoi s’a sculat, şi a plecat la Samaria. Cînd a ajuns la coliba de întîlnire a unor ciobani, pe drum,
2Kin	10	13	Iehu a dat peste fraţii lui Ahazia, împăratul lui Iuda, şi a zis: „Cine sînteţi voi?“ Ei au răspuns: „Sîntem fraţii lui Ahazia, şi ne pogorîm să urăm de bine fiilor împăratului şi fiilor împărătesei.“
2Kin	10	14	Iehu a zis: „Prindeţi-i de vii.“ Şi i-au prins de vii, şi i-au tăiat în număr de patruzeci şi doi, la fîntîna colibei de întîlnire. Iehu n’a lăsat să scape niciunul.
2Kin	10	15	Plecînd de acolo, a întîlnit pe Ionadab, fiul lui Recab, care venea înaintea lui. L-a întrebat de sănătate, şi i-a zis: „Inima ta este tot aşa de curată, cum este inima mea faţă de a ta?“ Şi Ionadab a răspuns: „Este.“ „Dacă este,“ a zis Iehu, „dă-mi mîna.“ Ionadab i-a dat mîna. Şi Iehu l-a suit la el în car,
2Kin	10	16	şi a zis: „Vino cu mine, şi vei vedea rîvna mea pentru Domnul.“ L-a luat astfel în carul său.
2Kin	10	17	Cînd a ajuns Iehu la Samaria, a ucis pe toţi cei rămaşi din Ahab în Samaria, şi i-a nimicit cu desăvîrşire, după cuvîntul pe care-l spusese lui Ilie Domnul.
2Kin	10	18	Apoi a strîns tot poporul, şi le-a zis: „Ahab a slujit puţin lui Baal, Iehu însă îi va sluji mult.
2Kin	10	19	Acum chemaţi la mine pe toţi proorocii lui Baal, pe toţi slujitorii lui şi pe toţi preoţii lui, fără să lipsească unul, căci vreau să aduc o mare jertfă lui Baal: oricine va lipsi va muri.“ Iehu lucra cu viclenie, ca să omoare pe toţi slujitorii lui Baal.
2Kin	10	20	El a zis: „Vestiţi o sărbătoare în cinstea lui Baal!“ Şi au vestit-o.
2Kin	10	21	A trimes soli în tot Israelul. Şi au venit toţi slujitorii lui Baal; n’a fost unul care să nu fi venit. Au intrat în templul lui Baal aşa încît templul lui Baal s’a umplut dela un capăt pînă la celalt.
2Kin	10	22	Iehu a zis celui ce păzea odaia cu veşmintele: „Scoate veşminte pentru toţi slujitorii lui Baal. „Şi omul acela a scos veşminte pentru ei.
2Kin	10	23	Atunci Iehu a venit în templul lui Baal cu Ionadab, fiul lui Recab, şi a zis slujitorilor lui Baal:“ Căutaţi şi vedeţi, să nu fie niciun slujitor al Domnului aici, ci să fie numai slujitori de ai lui Baal.“
2Kin	10	24	Şi au intrat să aducă jertfe şi arderi de tot.Iehu pusese afară optzeci de oameni, şi le zisese: „Cine va lăsa să scape vreunul din oamenii pe cari-i dau pe mîna voastră, va răspunde de viaţa lui cu a sa.“
2Kin	10	25	Cînd au isprăvit de adus arderile de tot, Iehu a zis alergătorilor şi căpeteniilor: „Intraţi, şi loviţi-i: unul să nu iasă.“ Şi i-au lovit cu ascuţişul săbiei. Alergătorii şi căpeteniile i-au aruncat acolo, şi s’au dus pînă la odaia din fund a templului lui Baal.
2Kin	10	26	Au scos afară stîlpii Astarteei din casa lui Baal, şi i-au ars.
2Kin	10	27	Au sfărîmat stîlpul lui Baal, au dărîmat şi templul lui Baal, şi l-au prefăcut într’o hazna de gunoi, care a rămas în picioare pînă în ziua de azi.
2Kin	10	28	Iehu a nimicit pe Baal din mijlocul lui Israel,
2Kin	10	29	dar nu s’a abătut dela păcatele lui Ieroboam, fiul lui Nebat, care făcuse pe Israel să păcătuiască, n’a părăsit viţeii de aur din Betel şi Dan.
2Kin	10	30	Domnul a zis lui Iehu: „Pentru că ai adus bine la îndeplinire ce este plăcut înaintea Mea, şi ai făcut casei lui Ahab tot ce era după voia Mea, fiii tăi pînă la al patrulea neam vor şedea pe scaunul de domnie al lui Israel.“
2Kin	10	31	Totuş Iehu n’a luat seama să umble din toată inima lui în legea Domnului, Dumnezeul lui Israel; şi nu s’a abătut de la păcatele în cari tîrîse Ieroboam pe Israel.
2Kin	10	32	Pe vremea aceea, Domnul a început să taie cîte o bucată din ţinutul lui Israel; şi Hazael i-a bătut la toate hotarele lui Israel.
2Kin	10	33	Dela Iordan, spre soare – răsare, a bătut toată ţara Galaadului, pe Gadiţi, Rubeniţi şi Manasiţi, dela Aroer, care este pe pîrîul Arnon, pînă la Galaad şi Basan.
2Kin	10	34	Celelalte fapte ale lui Iehu, tot ce a făcut el, şi toate isprăvile lui, nu sînt scrise oare în cartea Cronicilor împăraţilor lui Israel?
2Kin	10	35	Iehu a adormit cu părinţii săi, şi a fost îngropat la Samaria. Şi, în locul lui, a domnit fiul său Ioahaz.
2Kin	10	36	Iehu domnise douăzeci şi opt de ani peste Israel la Samaria.
------------------------2 Împăraţi, capitolul 11
2Kin	11	1	Atalia, mama lui Ahazia, văzînd că fiul ei a murit, s’a sculat şi a omorît pe toţi cei de neam împărătesc.
2Kin	11	2	Dar Ioşeba fata împăratului Ioram, sora lui Ahazia, a luat peIoas, fiul lui Ahazia, şi l-a ridicat din mijlocul fiilor împăratului, cînd i-au omorît: l-a pus împreună cu doica lui în odaia paturilor. Astfel a fost ascuns de privirile Ataliei, şi n’a fost omorît.
2Kin	11	3	A stat şase ani ascuns cu Ioşeba, în Casa Domnului. Şi în ţară domnea Atalia.
2Kin	11	4	În anul al şaptelea, Iehoiada a trimes şi a luat pe sutaşii Cheretiţilor şi alergătorilor, şi i-a adus la el în Casa Domnului. A făcut legămînt cu ei, i-a pus să jure în Casa Domnului, şi le-a arătat pe fiul împăratului.
2Kin	11	5	Apoi le-a poruncit astfel: „Iată ce aveţi să faceţi. O treime din voi, cari intră de slujbă în ziua Sabatului, să facă de strajă la casa împăratului,
2Kin	11	6	o treime la poarta Sur, şi o treime la poarta dinapoia alergătorilor: să păziţi bine casa, aşa încît să nu lăsaţi pe nimeni să intre.
2Kin	11	7	Celelalte două cete ale voastre, toţi cei ce ies din slujbă în ziua Sabatului, vor păzi Casa Domnului de lîngă împărat;
2Kin	11	8	să înconjuraţi pe împărat de toate părţile, fiecare cu armele în mînă, şi să omorîţi pe oricine va intra în şirurile voastre; să fiţi lîngă împărat cînd va ieşi şi cînd va intra.“
2Kin	11	9	Sutaşii au îndeplinit toate poruncile pe cari le dăduse preotul Iehoiada. Şi-au luat fiecare oamenii, pe cei ce intrau în slujbă şi pe ceice ieşeau din slujbă în ziua Sabatului, şi s’au dus la preotul Iehoiada.
2Kin	11	10	Preotul a dat sutaşilor suliţele şi scuturile cari veneau dela împăratul David, şi cari se aflau în Casa Domnului.
2Kin	11	11	Alergătorii, fiecare cu armele în mînă, au înconjurat pe împărat, apezîndu-se dela latura dreaptă pînă la latura stîngă a casei, lîngă altar şi lîngă casă.
2Kin	11	12	Preotul a adus înainte pe fiul împăratului, şi i-a pus cununa împărătească şi mărturia. L-au pus împărat, l-au uns, şi bătînd din palme, au zis: „Trăiască împăratul!“
2Kin	11	13	Atalia a auzit vuietul alergătorilor şi poporului, şi a venit la popor în Casa Domnului.
2Kin	11	14	S’a uitat. Şi iată că împăratul stătea pe scaunul împărătesc, după datină. Căpeteniile şi trîmbiţele erau lîngă împărat: tot poporul ţării se bucura, şi sunau din trîmbiţe. Atalia şi-a sfîşiat hainele, şi a strigat: „Vînzare!“ „Vînzare!“
2Kin	11	15	Atunci preotul Iehoiada a dat următoarea poruncă sutaşilor, cari erau în fruntea oştirii: „Scoateţi-o afară din şiruri, şi ucideţi cu sabia pe oricine va merge după ea.“ Căci preotul zisese: „Să nu fie omorîtă în Casa Domnului!“
2Kin	11	16	I-au făcut loc, şi s’a dus la casa împăratului pe drumul pe care intrau caii: acolo a fost omorîtă.
2Kin	11	17	Iehoiada a făcut un legămînt între Domnul, împărat şi popor, prin care ei aveau să fie poporul Domnului; a încheiat şi un legămînt între împărat şi popor.
2Kin	11	18	Tot poporul ţării a intrat în templul lui Baal, şi l-au dărîmat, i-au sfărîmat cu desăvîrşire altarele şi icoanele, şi au ucis înaintea altarelor pe Matan, preotul lui Baal. Preotul Iehoiada a pus străjeri în Casa Domnului.
2Kin	11	19	A luat pe sutaşi, pe Cheretiţi şi alergători, şi pe tot poporul ţării, au pogorît pe împărat din Casa Domnului, şi au intrat în casa împăratului, pe drumul care duce la poarta alergătorilor. Şi Ioas a şezut pe scaunul de domnie al împăraţilor.
2Kin	11	20	Tot poporul ţării se bucura, şi cetatea era liniştită. Pe Atalia o omorîseră cu sabia în casa împăratului.
2Kin	11	21	Ioas avea şapte ani cînd a ajuns împărat.
------------------------2 Împăraţi, capitolul 12
2Kin	12	1	Ioas s’a făcut împărat în al şaptelea an al lui Iehu, şi a domnit patruzeci de ani la Ierusalim. Mamă-sa se chema Ţibia, din Beer-Şeba.
2Kin	12	2	Ioas a făcut ce este plăcut înaintea Domnului, în tot timpul cît a urmat îndrumările preotului Iehoiada.
2Kin	12	3	Numai, că înălţimile n’au încetat; poporul tot mai aducea jertfe şi tămîie pe înălţimi.
2Kin	12	4	Ioas a zis preoţilor: „Tot argintul închinat şi adus în Casa Domnului, argintul ieşit la numărătoare, şi anume argintul pentru răscumpărarea oamenilor, după preţuirea făcută, şi tot argintul pe care-i spune cuiva inima să-l aducă la Casa Domnului,
2Kin	12	5	preoţii să-l ia fiecare dela cei pe cari-i cunoaşte, şi să-l întrebuinţeze la dregerea casei, ori unde se va găsi ceva de dres.“
2Kin	12	6	Dar s’a întîmplat că, în al douăzeci şi treilea an al împăratului Ioas, preoţii încă nu dreseseră stricăciunile casei.
2Kin	12	7	Împăratul Ioas a chemat pe preotul Iehoiada şi pe ceilalţi preoţi, şi le-a zis: „Pentruce n’aţi dres stricăciunile casei?“ Acum, să nu mai luaţi argint de la cunoscuţii noştri, ci să-l daţi pentru dregerea stricăciunilor casei.“
2Kin	12	8	Preoţii s’au învoit să nu mai ia argint dela popor, şi să nu mai fie însărcinaţi cu dregerea stricăciunilor casei.
2Kin	12	9	Atunci preotul Iehoiada a luat o ladă, i-a făcut o gaură în capac, şi a pus-o lîngă altar, la dreapta, în drumul pe unde se intra în Casa Domnului. Preoţii cari păzeau pragul puneau în ea tot argintul care se aducea în Casa Domnului.
2Kin	12	10	Cînd vedeau că este mult argint în ladă, se suia logofătul împăratului cu marele preot, şi strîngeau şi numărau argintul care se afla în Casa Domnului.
2Kin	12	11	Încredinţau argintul cîntărit în mînile celor însărcinaţi cu facerea lucrărilor la Casa Domnului. Şi dădeau argintul acesta teslarilor şi lucrătorilor cari lucrau în Casa Domnului,
2Kin	12	12	zidarilor şi cioplitorilor de pietre, pentru cumpărarea lemnelor şi pietrelor cioplite, trebuitoare la dregerea stricăciunilor Casei Domnului, şi pentru toate cheltuielile privitoare la stricăciunile casei.
2Kin	12	13	Dar, cu argintul care se aducea în Casa Domnului, n’au făcut pentru Casa Domnului nici lighene de argint, nici mucări, nici potire, nici trîmbiţe, nici un vas de aur sau de argint:
2Kin	12	14	ci îl dădeau celor ce făceau lucrarea, ca să-l întrebuinţeze pentru dregerea Casei Domnului.
2Kin	12	15	Nu se cerea socoteală oamenilor în mînile cărora dădeau argintul ca să-l împartă lucrătorilor, căci lucrau cinstit.
2Kin	12	16	Argintul jertfelor pentru vină şi al jertfelor de ispăşire nu era adus în Casa Domnului: ci era pentru preoţi.
2Kin	12	17	Atunci Hazael, împăratul Siriei, s’a suit şi s’a bătut împotriva Gatului, şi l-a cucerit. Hazael avea de gînd să se suie împotriva Ierusalimului.
2Kin	12	18	Ioas, împăratul lui Iuda, a luat toate lucrurile închinate Domnului, şi anume ce fusese închinat Domnului de Iosafat, de Ioram şi de Ahazia, părinţii săi, împăraţii lui Iuda, ce închinase el însuş, şi tot aurul care se găsea în visteriile Casei Domnului şi casei împăratului. Şi a trimes totul lui Hazael, împăratul Siriei, care nu s’a suit împotriva Ierusalimului.
2Kin	12	19	Celelalte fapte ale lui Ioas, şi tot ce a făcut el, nu sînt scrise oare în cartea Cronicilor împăraţilor lui Iuda?
2Kin	12	20	Slujitorii lui s’au răsculat, au făcut o uneltire şi au lovit pe Ioas în casa Milo, care este la pogorîşul dela Sila.
2Kin	12	21	Iozacar, fiul lui Şimeat, şi Iozabad, fiul lui Şomer, slujitorii lui, l-au lovit şi a murit. Apoi l-au îngropat cu părinţii săi, în cetatea lui David. Şi, în locul lui a domnit fiul său Amaţia
------------------------2 Împăraţi, capitolul 13
2Kin	13	1	În al douăzeci şi treilea an al lui Ioas, fiul lui Ahazia, împăratul lui Iuda, a început să domnească peste Israel la Samaria Ioahaz, fiul lui Iehu. A domnit şaptesprezece ani.
2Kin	13	2	El a făcut ce este rău înaintea Domnului; a săvîrşit aceleaş păcate ca Ieroboam, fiul lui Nebat, care făcuse pe Israel să păcătuiască, şi nu s’a abătut de la ele.
2Kin	13	3	Domnul S’a aprins de mînie împotriva lui Israel, şi i-a dat în mînile lui Hazael, împăratul Siriei, şi în mînile lui Ben-Hadad, fiul lui Hazael, tot timpul cît au trăit împăraţii aceştia.
2Kin	13	4	Ioahaz s’a rugat Domnului. Domnul l-a ascultat, căci a văzut apăsarea subt care ţinea împăratul Siriei pe Israel,
2Kin	13	5	şi Domnul a dat un izbăvitor lui Israel. Copiii lui Israel au scăpat din mînile Sirienilor, şi au locuit în corturile lor ca mai nainte.
2Kin	13	6	Dar nu s’au abătut dela păcatele casei lui Ieroboam, care făcuse pe Israel să păcătuiască; s’au dedat şi ei la ele, şi chiar idolul Astarteei sta încă în picioare la Samaria.
2Kin	13	7	Din tot poporul lui Ioahaz Domnul nu-i lăsase decît cincizeci de călăreţi, zece cară, şi zece mii de pedestraşi; căci împăratul Siriei îi prăpădise şi-i făcuse ca pulberea pe care o calci în picioare.
2Kin	13	8	Celelale fapte ale lui Ioahaz, tot ce a făcut el, şi isprăvile lui, nu sînt scrise oare în cartea Cronicilor împăraţilor lui Israel?
2Kin	13	9	Ioahaz a adormit cu părinţii săi, şi l-au îngropat la Samaria. Şi, în locul lui, a domnit fiul său Ioas.
2Kin	13	10	În al treizeci şi şaptelea an al lui Ioas, împăratul lui Iuda, a început să domnească peste Israel la Samaria Ioas, fiul lui Ioahaz. A domnit şasesprezece ani.
2Kin	13	11	El a făcut ce este rău înaintea Domnului; nu s’a abătut dela niciunul din păcatele lui Ieroboam, fiul lui Nebat, care făcuse pe Israel să păcătuiască, şi s’a dedat la ele ca şi el.
2Kin	13	12	Celelalte fapte ale lui Ioas, tot ce a făcut el, isprăvile lui, şi războiul pe care l-a avut cu Amaţia, împăratul lui Iuda, nu sînt scrise oare în cartea Cronicilor împăraţilor lui Israel?
2Kin	13	13	Ioas a adormit cu părinţii săi. Şi pe scaunul lui de domnie s’a suit Ieroboam. Ioas a fost îngropat la Samaria cu împăraţii lui Israel.
2Kin	13	14	Elisei s’a îmbolnăvit de o boală de care a murit. Ioas, împăratul lui Israel, s’a pogorît la el, a plîns pe faţa lui, şi a zis: „Părinte, părinte! Carul lui Israel şi călărimea lui!“
2Kin	13	15	Elisei i-a zis: „Ia un arc şi săgeţi.“ Şi a luat un arc şi nişte săgeţi!
2Kin	13	16	Apoi Elisei a zis împăratului lui Israel: „Încordează arcul cu mîna ta.“ Şi dupăce l-a încordat cu mîna lui, Elisei şi-a pus mînile pe mînile împăratului,
2Kin	13	17	şi a zis: „Deschide fereastra din spre răsărit.“ Şi a deschis-o. Elisei a zis: „Trage.“ Şi a tras. Elisei a zis: „Aceasta este o săgeată de izbăvire din partea Domnului, o săgeată de izbăvire împotriva Sirienilor: vei bate pe Sirieni la Afec pînă îi vei nimici.“
2Kin	13	18	Elisei a mai zis: „Ia săgeţi.“ Şi a luat. Elisei a zis împăratului lui Israel: „Loveşte în pămînt!“ Şi a lovit de trei ori; apoi s’a oprit.
2Kin	13	19	Omul lui Dumnezeu s’a mîniat pe el, şi a zis: „Trebuia să loveşti de cinci sau şase ori: atunci ai fi bătut pe Sirieni pînă i-ai fi nimici, acum îi vei bate numai de trei ori.“
2Kin	13	20	Elisei a murit, şi a fost îngropat. În anul următor, au intrat în ţară nişte cete de Moabiţi.
2Kin	13	21	Şi, pe cînd îngropau un om, iată că au zărit una din aceste cete, şi au aruncat pe omul acela în mormîntul lui Elisei. Omul s’a atins de oasele lui Elisei, şi a înviat şi s’a sculat pe picioare.
2Kin	13	22	Hazael, împăratul Siriei, asuprise pe Israel tot timpul vieţii lui Ioahac.
2Kin	13	23	Dar Domnul S’a îndurat de ei, şi a avut milă de ei, Şi-a întors Faţa spre ei din pricina legămîntului Său cu Avraam, Isaac şi Iacov, n’a vrut să-i nimicească, şi pînă acum nu i-a lepădat dela Faţa lui.
2Kin	13	24	Hazael, împăratul Siriei, a murit, şi, în locul lui, a domnit fiul său Ben-Hadad.
2Kin	13	25	Ioas, fiul lui Ioahaz, a luat înapoi din mînile lui Ben-Hadad, fiul lui Hazael, cetăţile luate de Hazael dela Ioahaz, tatăl său, în timpul războiului. Ioas l-a bătut de trei ori, şi a luat înapoi cetăţile lui Israel.
------------------------2 Împăraţi, capitolul 14
2Kin	14	1	În al doilea an al lui Ioas, fiul lui Ioahaz, împăratul lui Israel, a început să domnească Amaţia, fiul lui Ioas, împăratul lui Iuda.
2Kin	14	2	Avea douăzeci şi cinci de ani cînd s’a făcut împărat, şi a domnit douăzeci şi nouă de ani la Ierusalim. Mamă-sa se chema Ioadan, din Ierusalim.
2Kin	14	3	El a făcut ce este plăcut înaintea Domnului, totuş, nu ca tatăl său David; ci a lucrat în totul cum lucrase tatăl său Ioas.
2Kin	14	4	Numai că înălţimile nu le-a stricat; poporul tot mai aducea jertfe şi tămîie pe înălţimi.
2Kin	14	5	Cînd s’a întărit împărăţia în mînile lui, a lovit pe slujitorii săi cari uciseseră pe tatăl său împăratul.
2Kin	14	6	Dar n’a omorît pe fiii ucigaşilor, căci aşa este scris în cartea legii lui Moise, unde Domnul dă următoarea poruncă: „Să nu se omoare părinţii pentru copii, şi să nu se omoare copiii pentru părinţi; ci fiecare să fie omorît pentru păcatul lui.“
2Kin	14	7	A bătut zece mii de Edomiţi în Valea Sării. Şi, în tot timpul războiului, a luat Sela, şi a numit-o Iocteel, nume pe care l-a păstrat pînă în ziua de azi.
2Kin	14	8	Atunci Amaţia a trimes nişte soli la Ioas, fiul lui Ioahaz, fiul lui Iehu, împăratul lui Israel, să-i spună: „Vino, să ne vedem faţa!“
2Kin	14	9	Şi Ioas, împăratul lui Israel, a trimes să spună lui Amaţia, împăratul lui Iuda: „Spinul din Liban a trimes să spună cedrului din Liban: „Dă pe fiică-ta de nevastă fiului meu!“ Şi fiarele sălbatice din Liban au trecut şi au călcat spinul în picioare.
2Kin	14	10	Ai bătut pe Edomiţi, şi a început să ţi se înalţe inima. Bucură-te mai bine de slava ta, şi stai acasă. Pentruce să stîrneşti un rău, care ar aduce căderea ta şi a lui Iuda?“
2Kin	14	11	Dar Amaţia nu l-a ascultat. Şi Ioas, împăratul lui Israel, s’a suit; şi şi-au văzut faţa, el şi Amaţia, împăratul lui Iuda, la Bet-Şemeşul lui Iuda.
2Kin	14	12	Iuda a fost bătut de Israel, şi a fugit fiecare în cortul său.
2Kin	14	13	Ioas, împăratul lui Israel, a prins la Bet-Şemeş, pe Amaţia, împăratul lui Iuda, fiul lui Ioas, fiul lui Ahazia. Apoi a venit la Ierusalim, şi a făcut o spărtură de patru sute de coţi în zidul Ierusalimului, dela poarta lui Efraim pînă la poarta unghiului.
2Kin	14	14	A luat tot aurul şi argintul şi toate vasele cari se aflau în Casa Domnului şi în vistieriile casei împăratului; a luat şi ostatici, şi s’a întors în Samaria.
2Kin	14	15	Celelalte fapte ale lui Ioas, ce a făcut el, isprăvile lui, şi războiul pe care l-a avut cu Amaţia, împăratul lui Iuda, nu sînt scrise oare în cartea Cronicilor împăraţilor lui Israel?
2Kin	14	16	Ioas a adormit cu părinţii săi, şi a fost îngropat la Samaria, cu împăraţii lui Israel. Şi, în locul lui, a domnit fiul său Ieroboam.
2Kin	14	17	Amaţia fiul lui Ioas, împăratul lui Iuda, a trăit cincisprezece ani după moartea lui Ioas, fiul lui Ioahaz, împăratul lui Israel.
2Kin	14	18	Celelalte fapte ale lui Amaţia, nu sînt scrise oare în cartea Cronicilor împăraţilor lui Iuda?
2Kin	14	19	Împotriva lui s’a făcut o uneltire la Ierusalim. El a fugit la Lachis, dar l-au urmărit şi la Lachis, unde l-au omorît.
2Kin	14	20	L-au dus pe cai, şi a fost îngropat la Ierusalim cu părinţii săi, în cetatea lui David.
2Kin	14	21	Şi tot poporul lui Iuda a luat pe Azaria, în vîrstă de şasesprezece ani, şi l-a pus împărat în locul tatălui său Amaţia.
2Kin	14	22	Azaria a zidit iarăş Elatul, şi l-a adus din nou supt stăpînirea lui Iuda, dupăce a adormit împăratul cu părinţii săi.
2Kin	14	23	În al cincisprezecelea an al lui Amaţia, fiul lui Ioas, împăratul lui Iuda, a început să domnească la Samaria, Ieroboam, fiul lui Ioas, împăratul lui Israel. A domnit patruzeci şi unu de ani.
2Kin	14	24	El a făcut ce este rău înaintea Domnului; nu s’a abătut dela niciunul din păcatele lui Ieroboam, fiul lui Nebat, care făcuse pe Israel să păcătuiască.
2Kin	14	25	A luat înapoi hotarele lui Israel, dela intrarea Hamatului pînă la marea cîmpiei, după cuvîntul pe care-l rostise Domnul, Dumnezeul lui Israel, prin robul Său Iona, proorocul, fiul lui Amitai, din Gat-Hefer.
2Kin	14	26	Căci Domnul a văzut că necazul lui Israel ajunsese prea mare, a văzut şi strîmtorarea în care se aflau şi robii şi oamenii slobozi, fără să fie cineva care să vină în ajutorul lui Israel.
2Kin	14	27	Domnul nu hotărîse să şteargă numele lui Israel, de subt ceruri, şi i-a izbăvit prin Ieroboam, fiul lui Ioas.
2Kin	14	28	Celelalte fapte ale lui Ieroboam, tot ce a făcut el, isprăvile lui la război, şi cum a adus iarăş subt stăpînirea lui Israel Damascul şi Hamatul, cari fuseseră ale lui Iuda, nu sînt scrise oare toate acestea în cartea Cronicilor împăraţilor lui Israel?
2Kin	14	29	Ieroboam a adormit cu părinţii săi, cu împăraţii lui Israel. Şi, în locul lui, a domnit fiul său Zaharia.
------------------------2 Împăraţi, capitolul 15
2Kin	15	1	În al douăzeci şi şaptelea an al lui Ieroboam, împăratul lui Israel, a început să domnească Azaria, fiul lui Amaţia, împăratul lui Iuda.
2Kin	15	2	Avea şasesprezece ani cînd a ajuns împărat, şi a domnit cinci zeci şi doi de ani la Ierusalim. Mamă-sa se chema Iecolia din Ierusalim.
2Kin	15	3	El a făcut ce este plăcut înaintea Domnului, întocmai cum făcuse tatăl său Amaţia.
2Kin	15	4	Numai că înălţimile nu le-a stricat; poporul tot mai aducea jertfe şi tămîie pe înălţimi.
2Kin	15	5	Domnul a lovit pe împărat cu lepră şi el a fost lepros pînă în ziua morţii, şi a locuit într’o casă deosebită. Şi Iotam, fiul împăratului, era în fruntea casei şi judeca poporul ţării.
2Kin	15	6	Celelalte fapte ale lui Azaria, şi tot ce a făcut el, nu sînt scrise oare în cartea Cronicilor împăraţilor lui Iuda?
2Kin	15	7	Azaria a adormit cu părinţii săi, şi l-au îngropat cu părinţii săi în cetatea lui David. Şi, în locul lui, a domnit fiul său Iotam.
2Kin	15	8	În al treizeci şi optulea an al lui Azaria, împăratul lui Iuda, a început să domnească peste Israel la Samaria Zaharia, fiul lui Ieroboam. A domnit şase luni.
2Kin	15	9	El a făcut ce este rău înaintea Domnului, ca şi părinţii lui; nu s’a abătut dela păcatele lui Ieroboam, fiul lui Nebat, care făcuse pe Israel să păcătuiască.
2Kin	15	10	Şalum, fiul lui Iabeş, a uneltit împotriva lui, l-a lovit înaintea poporului, şi l-a omorît; şi, în locul lui, a domnit el.
2Kin	15	11	Celelalte fapte ale lui Zaharia sînt scrise în cartea Cronicilor împăraţilor lui Israel.
2Kin	15	12	Astfel s’a împlinit ce spusese lui Iehu Domnul, cînd zisese: „Fiii tăi pînă în al patrulea neam vor şedea pe scaunul de domnie al lui Israel.“
2Kin	15	13	Şalum, fiul lui Iabeş, a început să domnească în al treizeci şi nouălea an al lui Ozia, împăratul lui Iuda. A domnit o lună la Samaria.
2Kin	15	14	Menahem, fiul lui Gadi, s’a suit din Tirţa şi a venit la Samaria, a lovit în Samaria pe Şalum, fiul lui Iabeş, şi l-a omorît; şi, în locul lui, a domnit el.
2Kin	15	15	Celelalte fapte ale lui Şalum, şi uneltirea pe care a făcut-o, sînt scrise în cartea Cronicilor împăraţilor lui Israel.
2Kin	15	16	Atunci Menahem a bătut Tifsahul şi pe toţi ceice erau în el, cu ţinutul lui dinspre Tirţa; l-a bătut pentrucă nu-şi deschisese porţile. Şi a spintecat pîntecele tuturor femeilor însărcinate.
2Kin	15	17	În al treizeci şi nouălea an al lui Azaria, împăratul lui Iuda, a început să domnească peste Israel Menahem, fiul lui Gadi. A domnit zece ani la Samaria.
2Kin	15	18	El a făcut ce este rău înaintea Domnului; nu s’a abătut, cît a trăit, dela păcatele lui Ieroboam, fiul lui Nebat, care făcuse pe Israel să păcătuiască.
2Kin	15	19	Pul, împăratul Asiriei, a venit în ţară. Şi Menahem a dat lui Pul o mie de talanţi de argint, ca să-l ajute să-şi întărească domnia.
2Kin	15	20	Menahem a ridicat argintul acesta dela toţi cei cu avere din Israel, ca să-l dea împăratului Asiriei; i-a pus să dea fiecare cîte cincizeci de sicli de argint. Împăratul Asiriei s’a întors înapoi, şi nu s’a oprit atunci în ţară.
2Kin	15	21	Celelalte fapte ale lui Menahem, şi tot ce a făcut el, nu sînt scrise oare în cartea Cronicilor împăraţilor lui Israel?
2Kin	15	22	Menahem a adormit cu părinţii săi. Şi, în locul lui, a domnit fiul său Pecahia.
2Kin	15	23	În al cincizecilea an al lui Azaria, împăratul lui Iuda, a început să domnească peste Israel la Samaria, Pecahia, fiul lui Menahem. A domnit doi ani.
2Kin	15	24	El a făcut ce este rău înaintea Domnului; nu s’a abătut dela păcatele lui Ieroboam, fiul lui Nebat, care făcuse pe Israel să păcătuiască.
2Kin	15	25	Pecah, fiul lui Remalia, slujbaşul lui, a uneltit împotriva lui; l-a lovit la Samaria, în palatul casei împăratului, ca şi pe Argob şi Arie; avea cu el cincizeci de oameni dintre fiii Galaadiţilor. A omorît astfel pe Pecahia, şi a domnit în locul lui.
2Kin	15	26	Celelalte fapte ale lui Pecahia, şi tot ce a făcut el, sînt scrise în cartea Cronicilor împăraţilor lui Israel.
2Kin	15	27	În al cincizeci şi doilea an al lui Azaria, împăratul lui Iuda, a început să domnească peste Israel la Samaria Pecah, fiul lui Remalia. A domnit douăzeci de ani.
2Kin	15	28	El a făcut ce este rău înaintea Domnului; nu s’a abătut dela păcatele lui Ieroboam, fiul lui Nebat, care făcuse pe Israel să păcătuiască.
2Kin	15	29	Pe vremea lui Pecah, împăratul lui Israel, a venit Tiglat-Pileser, împăratul Asiriei, şi a luat Iionul, Abel-Bet-Maaca, Ianoah, Chedeş, Haţor, Galaad şi Galileia, toată ţara lui Neftali, şi pe locuitori i-a dus în prinsoare în Asiria.
2Kin	15	30	Osea, fiul lui Ela, a făcut o uneltire împotriva lui Pecah, fiul lui Remalia, l-a lovit şi l-a omorît şi a domnit el în locul lui, în al douăzecilea an al lui Iotam, fiul lui Ozia.
2Kin	15	31	Celelalte fapte ale lui Pecah, şi tot ce a făcut el, sînt scrise în cartea Cronicilor împăraţilor lui Israel.
2Kin	15	32	În al doilea an al lui Pecah, fiul lui Remalia, împăratul lui Israel, a început să domnească Iotam, fiul lui Ozia, împăratul lui Iuda.
2Kin	15	33	Avea douăzeci şi cinci de ani cînd a ajuns împărat, şi a domnit şasesprezece ani la Ierusalim. Mamă-sa se chema Ieruşa, fata lui Ţadoc.
2Kin	15	34	El a făcut ce este plăcut înaintea Domnului; a lucrat întocmai ca tatăl său Ozia.
2Kin	15	35	Numai că înălţimile nu le-a stricat; poporul tot mai aducea jertfe şi tămîie pe înălţimi. Iotam a zidit poarta cea mai înaltă a Casei Domnului.
2Kin	15	36	Celelalte fapte ale lui Iotam, şi tot ce a făcut el, nu sînt scrise oare în cartea Cronicilor împăraţilor lui Iuda?
2Kin	15	37	În vremea aceea, Domnul a început să trimeată împotriva lui Iuda pe Reţin, împăratul Siriei, şi pe Pecah, fiul lui Remalia.
2Kin	15	38	Iotam a adormit cu părinţii săi, şi a fost îngropat cu părinţii săi în cetatea tatălui său David. Şi, în locul lui a domnit fiul său Ahaz.
------------------------2 Împăraţi, capitolul 16
2Kin	16	1	În al şaptesprezecelea an al lui Pecah, fiul lui Remalia, a început să domnească Ahaz, fiul lui Iotam, împăratul lui Iuda.
2Kin	16	2	Ahaz avea douăzeci de ani cînd a ajuns împărat, şi a domnit şasesprezece ani la Ierusalim.El n’a făcut ce este plăcut înaintea Domnului, Dumnezeului său, cum făcuse tatăl său David.
2Kin	16	3	Ci a umblat în calea împăraţilor lui Israel; şi chiar a trecut pe fiul său prin foc, după urîciunile neamurilor pe cari le isgonise Domnul dinaintea copiilor lui Israel.
2Kin	16	4	A adus jertfe şi tămîie pe înălţimi, pe dealuri şi supt toţi copacii verzi.
2Kin	16	5	Atunci Reţin, împăratul Siriei, şi Pecah, fiul lui Remalia, împăratul lui Israel, s’au suit împotriva Ierusalimului ca să lupte împotriva lui. Au împresurat pe Ahaz, dar n’au putut să-l biruiască.
2Kin	16	6	În acelaş timp, Reţin, împăratul Siriei, a adus iarăş Elatul subt stăpînirea Sirienilor; a izgonit pe Evrei din Elat, şi Sirienii au venit la Elat, unde au locuit pînă în ziua de azi.
2Kin	16	7	Ahaz a trimes soli lui Tiglat-Pileser, împăratul Asiriei, să-i spună: „Eu sînt robul tău şi fiul tău; suie-te, şi izbăveşte-mă din mîna împăratului Siriei, şi din mîna împăratului lui Israel, care se ridică împotriva mea.“
2Kin	16	8	Şi Ahaz a luat argintul şi aurul din Casa Domnului şi din vistieriile casei împăratului, şi l-a trimes ca dar împăratului Asiriei.
2Kin	16	9	Împăratul Asiriei l-a ascultat. S’a suit împotriva Damascului, l-a luat, a dus pe locuitori în robie la Chir, şi a omorît pe Reţin.
2Kin	16	10	Împăratul Ahaz s’a dus la Damasc înaintea lui Tiglat-Pileser, împăratul Asiriei. Şi, văzînd altarul din Damasc, împăratul Ahaz a trimes preotului Urie chipul şi înfăţişarea acestui altar, întocmai cum era făcut.
2Kin	16	11	Preotul Urie a făcut un altar întocmai după chipul trimes din Damasc de împăratul Ahaz, şi preotul Urie l-a făcut mai înainte ca să se întoarcă împăratul Ahaz din Damasc.
2Kin	16	12	La venirea lui din Damasc, împăratul a văzut altarul, s’a apropiat de el, şi s’a suit pe el.
2Kin	16	13	A ars pe el arderea de tot şi darul de mîncare, a vărsat jertfele de băutură, şi a stropit pe altar sîngele jertfelor de mulţămire.
2Kin	16	14	A îndepărtat dinaintea casei altarul de aramă care era înaintea Domnului, ca să nu fie între noul altar şi Casa Domnului; l-a pus lîngă noul altar, spre miazănoapte.
2Kin	16	15	Şi împăratul Ahaz a dat următoarea poruncă preotului Urie: „Să arzi pe altarul cel mare arderea de tot de dimineaţă şi darul de mîncare de seară, arderea de tot a împăratului şi darul lui de mîncare, arderile de tot ale întregului popor din ţară şi darurile lor de mîncare, să torni pe el jertfele lor de băutură, şi să stropeşti pe el tot sîngele arderilor de tot şi tot sîngele jertfelor; cît despre altarul de aramă, nu-mi pasă de el.“
2Kin	16	16	Preotul Urie a făcut întocmai cum poruncise împăratul Ahaz.
2Kin	16	17	Şi împăratul Ahaz a sfărîmat tăbliile dela temelie, şi a scos lighenele de pe ele. A dat jos marea de pe boii de aramă cari erau supt ea, şi a pus-o pe o pardoseală de piatră.
2Kin	16	18	De hatîrul împăratului Asiriei, a schimbat în Casa Domnului pridvorul Sabatului care fusese zidit acolo, precum şi intrarea de afară a împăratului.
2Kin	16	19	Celelalte fapte ale lui Ahaz, şi tot ce a făcut el, nu sînt scrise în cartea Cronicilor împăraţilor lui Iuda?
2Kin	16	20	Ahaz a adormit cu părinţii săi, şi a fost îngropat cu părinţii săi în cetatea lui David. Şi, în locul lui, a domnit fiul său Ezechia.
------------------------2 Împăraţi, capitolul 17
2Kin	17	1	În al doisprezecelea an al lui Ahaz, împăratul lui Iuda, a început să domnească peste Israel la Samaria, Osea, fiul lui Ela. A domnit nouă ani.
2Kin	17	2	El a făcut ce este rău înaintea Domnului, totuş nu ca împăraţii lui Israel dinaintea lui.
2Kin	17	3	Salmanasar, împăratul Asiriei, s’a suit împotriva lui; şi Osea i s’a supus, şi i-a plătit un bir.
2Kin	17	4	Dar împăratul Asiriei a descoperit o uneltire la Osea, căci trimesese soli lui So, împăratul Egiptului, şi nu mai plătea pe fiecare an birul împăratului Asiriei. Împăratul Asiriei l-a închis şi l-a pus în lanţuri într’o temniţă.
2Kin	17	5	Şi împăratul Asiriei a străbătut toată ţara, şi s’a suit împotriva Samariei, pe care a împresurat-o timp de trei ani.
2Kin	17	6	În al nouălea an al lui Osea, împăratul Asiriei a luat Samaria, şi a dus pe Israel în robie în Asiria, l-a pus să locuiască la Halah şi la Habor, lîngă rîul Gozan, şi în cetăţile Mezilor.
2Kin	17	7	Lucrul acesta s’a întîmplat pentrucă copiii lui Israel au păcătuit împotriva Domnului, Dumnezeului lor, care-i scosese din ţara Egiptului, de supt mîna lui Faraon, împăratul Egiptului, şi pentrucă s’au închinat la alţi dumnezei.
2Kin	17	8	Au urmat obiceiurile neamurilor pe cari Domnul le izgonise dinaintea copiilor lui Israel, şi obiceiurile rînduite de împăraţii lui Israel.
2Kin	17	9	Copiii lui Israel au făcut pe ascuns împotriva Domnului, Dumnezeului lor, lucruri cari nu sînt bune. Şi-au zidit înălţimi în toate cetăţile lor, dela turnurile străjerilor pînă la cetăţile întărite.
2Kin	17	10	Şi-au ridicat stîlpi idoleşti şi Astartee pe orice deal şi subt orice copac verde.
2Kin	17	11	Şi acolo au ars tămîie pe toate înălţimile, ca şi neamurile pe cari le izgonise Domnul dinaintea lor, şi au făcut lucruri rele, prin cari au mîniat pe Domnul.
2Kin	17	12	Au slujit idolilor, despre cari Domnul le zisese: „Să nu faceţi lucrul acesta!“
2Kin	17	13	Domnul a înştiinţat pe Israel şi Iuda prin toţi proorocii Lui, prin toţi văzătorii, şi le-a zis: „Întoarceţi-vă dela căile voastre cele rele, şi păziţi poruncile şi rînduielile Mele, urmînd în totul legea pe care am dat-o părinţilor voştri şi pe care v’am trimes-o prin robii Mei proorocii.“
2Kin	17	14	Dar ei n’au ascultat, şi-au înţăpenit grumazul, ca şi părinţii lor, cari nu crezuseră în Domnul, Dumnezeul lor.
2Kin	17	15	N’au vrut să ştie de legile Lui, de legămîntul pe care-l făcuse cu părinţii lor, şi de înştiinţările pe cari li le dăduse. S’au luat după lucruri de nimic, şi ei înşişi n’au fost decît nimic, şi după neamurile în mijlocul cărora trăiau, măcar că Domnul le poruncise să nu se ia după ele.
2Kin	17	16	Au părăsit toate poruncile Domnului, Dumnezeul lor, şi-au făcut viţei turnaţi, au făcut idoli de ai Astarteei, s’au închinat înaintea întregei oştiri a cerurilor, şi au slujit lui Baal.
2Kin	17	17	Au trecut prin foc pe fiii şi fiicele lor, s’au dedat la ghicire şi vrăjitorii, şi s’au vîndut ca să facă ce este rău înaintea Domnului, mîniindu-L.
2Kin	17	18	De aceea Domnul S’a mîniat foarte tare împotriva lui Israel, şi i-a îndepărtat dela Faţa Lui. – N’a rămas decît seminţia lui Iuda:
2Kin	17	19	şi chiar Iuda nu păzise poruncile Domnului Dumnezeului lui, ci se luase după obiceiurile rînduite de Israel. –
2Kin	17	20	Domnul a lepădat tot neamul lui Israel; i-a smerit, i-a dat în mînile jăfuitorilor, şi a sfîrşit prin a-i izgoni dinaintea Feţei Lui.
2Kin	17	21	Căci Israel se deslipise de casa lui David, şi făcuseră împărat pe Ieroboam, fiul lui Nebat, care-i abătuse dela Domnul, şi făcuse pe Israel să săvîrşească un mare păcat.
2Kin	17	22	Copiii lui Israel se dăduseră la toate păcatele pe cari le făcuse Ieroboam; nu s’au abătut dela ele,
2Kin	17	23	pînă ce Domnul a izgonit pe Israel dinaintea Lui, cum vestise prin toţi slujitorii Săi prooroci. Şi Israel a fost dus în robie, departe de ţara lui, în Asiria, unde a rămas pînă în ziua de azi.
2Kin	17	24	Împăratul Asiriei a adus oameni din Babilon, din Cuta, din Ava, din Hamat şi din Sefarvaim, şi i-a aşezat în cetăţile Samariei în locul copiilor lui Israel. Au pus stăpînire pe Samaria, şi au locuit în cetăţile ei.
2Kin	17	25	Cînd au început să locuiască aici, nu se temeau de Domnul, şi Domnul a trimes împotriva lor nişte lei, cari-i omorau!
2Kin	17	26	Atunci au spus împăratului Asiriei: „Neamurile pe cari le-ai strămutat şi le-ai aşezat în cetăţile Samariei nu cunosc felul în care să slujească Dumnezeului ţării, şi El a trimes împotriva lor nişte lei cari le omoară, pentrucă nu cunosc felul în care trebuie să slujească Dumnezeului ţării.“
2Kin	17	27	Împăratul Asiriei a dat următoarea poruncă: „Trimeteţi pe unul din preoţii pe cari i-aţi luat de acolo în robie; să plece să se aşeze acolo, şi să le înveţe felul în care să slujească Dumnezeului ţării.“
2Kin	17	28	Unul din preoţii cari fuseseră luaţi robi din Samaria, a venit de s’a aşezat la Betel, şi le-a învăţat cum să se teamă de Domnul.
2Kin	17	29	Dar neamurile şi-au făcut fiecare dumnezeii săi în cetăţile pe cari le locuiau, şi i-au aşezat în templele idoleşti din înălţimile zidite de Samariteni.
2Kin	17	30	Oamenii din Babilon au făcut pe Sucot-Benot, oamenii din Cut au făcut pe Nergal, cei din Hamat au făcut pe Aşima,
2Kin	17	31	cei din Ava au făcut pe Nibhaz şi Tartac; cei din Sefarvaim îşi ardeau copiii în foc în cinstea lui Adramelec şi Anamelec, dumnezeii din Sefarvaim.
2Kin	17	32	Totodată se închinau şi Domnului, şi şi-au făcut preoţi ai înălţimilor, luaţi din tot poporul: preoţii aceştia aduceau pentru ei jertfe în templele din înălţimi.
2Kin	17	33	Astfel se închinau Domnului, dar slujeau în acelaş timp şi dumnezeilor lor, după obiceiul neamurilor de unde fuseseră mutaţi.
2Kin	17	34	Pînă în ziua de astăzi îşi urmează ei obiceiurile dela început: nu se închină Domnului, şi nu se ţin nici de legile şi rînduielile lor, nici de legile şi poruncile date de Domnul copiilor lui Iacov, căruia i-a pus numele Israel.
2Kin	17	35	Domnul făcuse legămînt cu ei, şi le dăduse porunca aceasta: „Să nu vă temeţi de alţi dumnezei; să nu vă închinaţi înaintea lor, să nu le slujiţi, şi să nu le aduceţi jertfe.
2Kin	17	36	Ci să vă temeţi de Domnul, care v’a scos din ţara Egiptului cu o mare putere şi cu braţul întins; înaintea Lui să vă închinaţi, şi Lui să-I aduceţi jertfe.
2Kin	17	37	Să păziţi şi să împliniţi totdeauna învăţăturile, rînduielile, legea şi poruncile, pe cari vi le-a scris El, şi să nu vă temeţi de alţi dumnezei.
2Kin	17	38	Să nu uitaţi legămîntul pe care l-am făcut cu voi, şi să nu vă temeţi de alţi dumnezei.
2Kin	17	39	Ci să vă temeţi de Domnul, Dumnezeul vostru; şi El vă va izbăvi din mîna tuturor vrăjmaşilor voştri.“
2Kin	17	40	Ei n’au ascultat, şi au urmat obiceiurile lor dela început.
2Kin	17	41	Neamurile acestea se temeau de Domnul şi slujeau şi chipurilor lor cioplite; şi copiii lor şi copiii copiilor lor fac pînă în ziua de azi ce au făcut părinţii lor.
------------------------2 Împăraţi, capitolul 18
2Kin	18	1	În al treilea an al lui Osea, fiul lui Ela, împăratul lui Israel, a început să domnească Ezechia, fiul lui Ahaz, împăratul lui Iuda.
2Kin	18	2	Avea douăzeci şi cinci de ani cînd a ajuns împărat, şi a domnit douăzeci şi nouă de ani la Ierusalim. Mamă-sa se chema Abi, fata lui Zaharia.
2Kin	18	3	El a făcut ce este plăcut înaintea Domnului, întocmai cum făcuse tatăl său David.
2Kin	18	4	A îndepărtat înălţimile, a sfărîmat stîlpii idoleşti, a tăiat Astarteele, şi a sfărîmat în bucăţi şarpele de aramă, pe care-l făcuse Moise, căci copiii lui Israel arseseră pînă atunci tămîie înaintea lui: îl numeau Nehuştan.
2Kin	18	5	El şi-a pus încrederea în Domnul, Dumnezeul lui Israel; şi dintre toţi împăraţii lui Iuda, cari au venit după el sau cari au fost înainte de el, n’a fost niciunul ca el.
2Kin	18	6	El s’a alipit de Domnul, nu s’a abătut dela El, şi a păzit poruncile pe cari le dăduse lui Moise Domnul.
2Kin	18	7	Şi Domnul a fost cu Ezechia, care a izbutit în tot ce a făcut. El s’a răsculat împotriva împăratului Asiriei, şi nu i-a mai fost supus.
2Kin	18	8	A bătut pe Filisteni pînă la Gaza, şi le-a pustiit ţinutul, dela toate turnurile de pază pînă la cetăţile întărite.
2Kin	18	9	În al patrulea an al împăratului Ezechia, care era al şaptelea an al lui Osea, fiul lui Ela, împăratul lui Israel, Salmanasar, împăratul Asiriei, s’a suit împotriva Samariei, şi a împresurat-o.
2Kin	18	10	După trei ani, a luat-o, în al şaselea an al lui Ezechia, care era al nouălea an al lui Osea, împăratul lui Israel: atunci a fost luată Samaria.
2Kin	18	11	Împăratul Asiriei a dus pe Israel rob în Asiria, şi i-a aşezat la Halah şi Habor, lîngă rîul Gozan, şi în cetăţile Mezilor,
2Kin	18	12	pentrucă n’ascultaseră de glasul Domnului, Dumnezeului lor, şi călcaseră legămîntul Lui; pentrucă nici n’ascultaseră, nici nu împliniseră tot ce poruncise Moise, robul Domnului.
2Kin	18	13	În al patrusprezecelea an al împăratului Ezechia, Sanherib, împăratul Asiriei, s’a suit împotriva tuturor cetăţilor întărite din Iuda, şi a pus stăpînire pe ele.
2Kin	18	14	Ezechia, împăratul lui Iuda, a trimes să spună împăratului Asiriei la Lachis: „Am greşit! Depărtează-te de mine. Ce vei pune asupra mea, voi purta.“ Şi împăratul Asiriei a cerut lui Ezechia, împăratul lui Iuda, trei sute de talanţi de argint şi treizeci de talanţi de aur.
2Kin	18	15	Ezechia a dat tot argintul care se afla în Casa Domnului şi în vistieriile casei împăratului.
2Kin	18	16	Atunci a luat Ezechia, împăratul lui Iuda, şi a dat împăratului Asiriei, aurul cu care acoperise uşile şi uşiorii Templului Domnului.
2Kin	18	17	Împăratul Asiriei a trimes din Lachis la Ierusalim, la împăratul Ezechia, pe Tartan, Rab-Saris, şi pe Rabşache cu o oştire puternică. S’au suit şi au ajuns la Ierusalim. Cînd s’au suit şi au ajuns, s’au oprit la canalul de apă al iazului de sus, pe drumul care duce în ogorul nălbitorului.
2Kin	18	18	Au chemat pe împărat; şi Eliachim, fiul lui Hilchia, mai marele peste casa împăratului, s’a dus la ei, cu Şebna, logofătul, şi cu Ioah, fiul lui Asaf, arhivarul.
2Kin	18	19	Rabşache le-a zis: „Spuneţi lui Ezechia: «Aşa vorbeşte marele împărat, împăratul Asiriei: «Ce este încrederea aceasta pe care te bizuieşti?“
2Kin	18	20	Tu ai zis: «Pentru război trebuie chibzuinţă şi putere.» Dar acestea sînt doar vorbe în vînt. În cine dar ţi-ai pus încrederea de te-ai răsculat împotriva mea?
2Kin	18	21	Iată, ai pus-o în Egipt, ai luat în ajutor trestia aceea frîntă, care înţeapă şi străpunge mîna oricui se sprijineşte pe ea: aşa este Faraon, împăratul Egiptului, pentru toţi ceice se încred în el.
2Kin	18	22	Poate că îmi veţi spune: «În Domnul, Dumnezeul nostru, ne încredem.» Dar nu este El acela ale cărui înălţimi şi altare le-a îndepărtat Ezechia, zicînd lui Iuda şi Ierusalimului: «Să vă închinaţi înaintea altarului acestuia la Ierusalim?»
2Kin	18	23	Acum fă o învoială cu stăpînul meu, împăratul Asiriei: îţi voi da două mii de cai, să vedem dacă poţi din partea ta să dai atîţia călăreţi ca să încalece pe ei.
2Kin	18	24	Şi cum ai putea îndepărta o căpetenie din cei mai mici slujitori ai stăpînului meu? Îţi pui încrederea în Egipt pentru cară şi călăreţi.
2Kin	18	25	De altfel, oare fără voia Domnului m’am suit eu împotriva acestui loc, ca să-l nimicesc? Domnul mi-a zis: „Suie-te împotriva ţării acesteia, şi nimiceşte-o.“
2Kin	18	26	Eliachim, fiul, lui Hilchia, Şebna şi Ioah, au zis lui Rabşache: „Vorbeşte robilor tăi în limba aramaică, fiindcă o înţelegem; nu ne vorbi în limba iudaică, în auzul poporului de pe zid.“
2Kin	18	27	Rabşache le-a răspuns: „Oare stăpînului tău şi ţie m’a trimes stăpînul meu să spun aceste vorbe? Oare nu acestor oameni cari stau pe zid să-şi mănînce balega şi să-şi bea udul cu voi?“
2Kin	18	28	Atunci Rabşache, înaintînd, a strigat cu glas tare în limba iudaică, şi a zis: „Ascultaţi cuvîntul marelui împărat, împăratul Asiriei!
2Kin	18	29	Aşa vorbeşte împăratul: «Să nu vă înşele Ezechia, căci nu va putea să vă izbăvească din mîna mea.
2Kin	18	30	Să nu vă facă Ezechia să vă încredeţi în Domnul, zicînd: «Domnul ne va izbăvi, şi cetatea aceasta nu va fi dată în mînile împăratului Asiriei.»
2Kin	18	31	N’ascultaţi de Ezechia; căci aşa vorbeşte împăratul Asiriei: «Faceţi pace cu mine, supuneţi-vă mie, şi fiecare din voi va mînca din via lui şi din smochinul lui, fiecare va bea apă din fîntîna lui,
2Kin	18	32	pînă voi veni, şi vă voi duce într’o ţară ca a voastră, într’o ţară cu grîu şi cu vin, o ţară cu pîne şi vii, o ţară cu măslini de untdelemn şi miere, şi veţi trăi şi nu veţi muri. N’ascultaţi dar de Ezechia, care vă amăgeşte zicînd: «Domnul ne va izbăvi.»
2Kin	18	33	Oare dumnezeii neamurilor au izbăvit ei fiecare ţara lui din mîna împăratului Asiriei?
2Kin	18	34	Unde sînt dumnezeii Hamatului şi Arpadului? Unde sînt dumnezeii Sefarvaimului, Henei şi Ivei? Au izbăvit ei Samaria din mîna mea?
2Kin	18	35	Cari dintre toţi dumnezeii acestor ţări şi-au izbăvit ţara din mîna mea, pentruca şi Domnul să izbăvească Ierusalimul din mîna mea?“
2Kin	18	36	Poporul a tăcut, şi nu i-a răspuns o vorbă; căci împăratul dăduse porunca aceasta: „Să nu-i răspundeţi.“
2Kin	18	37	Şi Eliachim, fiul lui Hilchia, căpetenia casei împăratului, Şebna, logofătul, şi Ioah, fiul lui Asaf, scriitorul, au venit la Ezechia, cu hainele sfîşiate, şi i-au spus cuvintele lui Rabşache.
------------------------2 Împăraţi, capitolul 19
2Kin	19	1	Cînd a auzit împăratul Ezechia lucrul acesta, şi-a sfîşiat hainele, s’a acoperit cu un sac, şi s’a dus în Casa Domnului.
2Kin	19	2	A trimes pe Eliachim, căpetenia casei împăratului, pe Şebna, logofătul, şi pe preoţii cei mai bătrîni, acoperiţi cu saci, la proorocul Isaia, fiul lui Amoţ.
2Kin	19	3	Şi i-au zis: „Aşa vorbeşte Ezechia: Ziua aceasta este o zi de necaz, de pedeapsă şi de ocară; căci copiii sînt aproape să iasă din pîntecele mamei, şi nu este putere pentru naştere.
2Kin	19	4	Poate că Domnul, Dumnezeul tău, a auzit toate cuvintele lui Rabşache, pe care l-a trimes împăratul Asiriei, stăpînul său, să batjocorească pe Dumnezeul cel viu, şi poate că Domnul, Dumnezeul tău, îl va pedepsi pentru cuvintele pe cari le-a auzit. Înalţă dar o rugăciune pentru ceilalţi cari au mai rămas.“
2Kin	19	5	Slujitorii împăratului Ezechia s’au dus dar la Isaia.
2Kin	19	6	Şi Isaia le-a zis: „Iată ce să spuneţi stăpînului vostru: «Aşa vorbeşte Domnul: «Nu te speria de cuvintele pe cari le-ai auzit şi prin cari M’au batjocorit slujitorii împăratului Asiriei.
2Kin	19	7	Voi pune în el un duh care îl va face ca, la auzul unei veşti pe care o va primi, să se întoarcă în ţara lui; şi-l voi face să cadă ucis de sabie în ţara lui.“
2Kin	19	8	Rabşache, plecînd, a găsit pe împăratul Asiriei luptînd împotriva Libnei, căci aflase de plecarea lui din Lachis.
2Kin	19	9	Atunci împăratul Asiriei a primit o veste cu privire la Tirhaca, împăratul Etiopiei. I s’a spus: „Iată că acela a pornit cu război împotriva ta.“ Şi împăratul Asiriei a trimes soli din nou lui Ezechia, zicînd:
2Kin	19	10	„Aşa să vorbiţi lui Ezechia, împăratul lui Iuda: «Să nu te înşele Dumnezeul tău, în care te încrezi, zicînd: «Ierusalimul nu va fi dat în mînile împăratului Asiriei.»
2Kin	19	11	Iată, ai auzit ce au făcut împăraţii Asiriei tuturor ţărilor, şi cum le-au nimicit; şi tu, să fii izbăvit!
2Kin	19	12	Dumnezeii neamurilor pe cari le-au nimicit părinţii mei, au izbăvit ei pe Gozan, Haran, Reţef, şi pe fiii lui Eden din Telasar?
2Kin	19	13	Unde este împăratul Hamatului, împăratul Arpadului, şi împăratul cetăţii Sefarvaimului, Henei şi Ivei?“
2Kin	19	14	Ezechia a luat scrisoarea din mîna solilor, şi a citit-o. Apoi s’a suit la Casa Domnului, şi a întins-o înaintea Domnului,
2Kin	19	15	căruia i-a făcut următoarea rugăciune: „Doamne, Dumnezeul lui Israel, care şezi pe heruvimi! Tu eşti singurul Dumnezeu al tuturor împărăţiilor pămîntului! Tu ai făcut cerurile şi pămîntul.
2Kin	19	16	Doamne, pleacă-Ţi urechea, şi ascultă! Doamne, deschide-Ţi ochii, şi priveşte. Auzi cuvintele lui Sanherib, care a trimes pe Rabşache să batjocorească pe Dumnezeul cel viu.
2Kin	19	17	Da, Doamne, este adevărat că împăraţii Asiriei, au nimicit neamurile şi le-au pustiit ţările,
2Kin	19	18	şi că au aruncat în foc pe dumnezeii lor; dar ei nu erau dumnezei, ci erau lucrări făcute de mîna omului, erau lemn şi piatră; şi i-au nimicit.
2Kin	19	19	Acum, Doamne, Dumnezeul nostru, izbăveşte-ne din mîna lui Sanherib, ca să ştie toate împărăţiile pămîntului că numai Tu eşti Dumnezeu, Doamne!“
2Kin	19	20	Atunci Isaia, fiul lui Amoţ, a trimes să spună lui Ezechia: Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui Israel „Am auzit rugăciunea pe care Mi-ai făcut-o cu privire la Sanherib, împăratul Asiriei.
2Kin	19	21	Iată cuvîntul pe care l-a rostit Domnul împotriva lui:«Fecioara, fiica Sionului, te dispreţuieşte şi rîde de tine;fata Ierusalimului dă din cap după tine.
2Kin	19	22	Pe cine ai batjocorit şi ai ocărît tu? Împotriva cui ai ridicat glasul?Şi împotriva cui ţi-ai ridicat ochii?Împotriva Sfîntului lui Israel!
2Kin	19	23	Prin solii tăi ai batjocorit pe Domnul, şi ai zis:«Cu mulţimea carălor mele, am suit vîrful munţilor, coastele Libanului!Voi tăia cei mai înalţi cedri ai lui, cei mai frumoşi chiparoşi ai lui, şi voi atinge creasta lui cea mai înaltă, pădurea lui care este ca o grădină de poame;
2Kin	19	24	am săpat, şi am băut ape străine, şi voi seca cu talpa picioarelor mele toate rîurile Egiptului.
2Kin	19	25	N’ai auzit că Eu de mult am pregătit aceste lucruri, şi că le-am hotărît din vremurile vechi? Acum însă am îngăduit să se împlinească, şi să prefaci cetăţi întărite în mormane de dărîmături.
2Kin	19	26	Locuitorii lor sînt neputincioşi,îngroziţi şi înmărmuriţi;au ajuns ca iarba de pe cîmp şi ca verdeaţa fragedă,ca iarba de pe coperişuri şi ca grîul care se usucă înainte de a-i da spicul.
2Kin	19	27	Dar ştiu cînd stai jos, cînd ieşi şi cînd intri,şi cînd eşti furios împotriva Mea.
2Kin	19	28	Pentrucă eşti furios împotriva Mea, şi pentrucă trufia ta a ajuns pînă la urechile Mele,de aceea voi pune belciugul Meu în nările tale, şi zăbala Mea între buzele tale,şi te voi face să te întorci pe drumul pe care ai venit.»
2Kin	19	29	Acesta să-ţi fie semnul:Anul acesta veţi mînca ce creşte dela sine,şi al doilea an ce va răsări din rădăcinile rămase;dar în al treilea an veţi sămăna, veţi secera,veţi sădi vii, şi veţi mînca din rodul lor.
2Kin	19	30	Rămăşiţa din casa lui Iuda, ce va mai rămînea,va prinde iarăş rădăcini de desupt, şi deasupra va da rod.
2Kin	19	31	Căci din Ierusalim va ieşi o rămăşiţă,şi din muntele Sionului cei scăpaţi.Iată ce va face rîvna Domnului oştirilor.
2Kin	19	32	De aceea, aşa vorbeşte Domnul asupra împăratului Asiriei:«Nu va intra în cetatea aceasta, nici nu va arunca săgeţi în ea,nu va sta înaintea ei cu scuturi, şi nu va ridica întărituri de şanţuri împotriva ei.
2Kin	19	33	Se va întoarce pe drumul pe care a venit,şi nu va intra în cetatea aceasta, zice Domnul.
2Kin	19	34	Căci Eu voi ocroti cetatea aceasta ca s’o mîntuiesc,din pricina Mea, şi din pricina robului Meu David.»
2Kin	19	35	În noaptea aceea, a ieşit îngerul Domnului, şi a ucis în tabăra Asirienilor o sută optzeci şi cinci de mii de oameni. Şi cînd s’au sculat dimineaţa, iată că toţi erau nişte trupuri moarte.
2Kin	19	36	Atunci Sanherib, împăratul Asiriei, şi-a ridicat tabăra, a plecat şi s’a întors; şi a locuit la Ninive.
2Kin	19	37	Şi, pe cînd se închina în casa dumnezeului său Nisroc, Adramelec şi Şareţer, fiii săi, l-au ucis cu sabia, şi au fugit în ţara Ararat. Şi, în locul lui, a domnit fiul său Esar-Hadon.
------------------------2 Împăraţi, capitolul 20
2Kin	20	1	În vremea aceea, Ezechia a fost bolnav pe moarte. Proorocul Isaia, fiul lui Amoţ, a venit la el, şi i-a zis: „Aşa vorbeşte Domnul: «Rînduieşte ce ai de rînduit casei tale, căci vei muri, şi nu vei mai trăi.“
2Kin	20	2	Ezechia s’a întors cu faţa la părete, şi a făcut Domnului următoarea rugăciune:
2Kin	20	3	„Doamne, adu-Ţi aminte că am umblat înaintea Feţei Tale cu credincioşie şi curăţie de inimă, şi am făcut ce este bine înaintea Ta!“ Şi Ezechia a vărsat multe lacrămi.
2Kin	20	4	Isaia, care ieşise, n’ajunsese încă în curtea din mijloc, cînd cuvîntul Domnului i-a vorbit astfel:
2Kin	20	5	„Întoarce-te şi spune lui Ezechia, căpetenia poporului Meu: «Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul tatălui tău David: «Ţi-am auzit rugăciunea, şi ţi-am văzut lacrămile. Iată că te voi face sănătos; a treia zi, te vei sui la Casa Domnului.
2Kin	20	6	Voi mai adăuga cincisprezece ani la zilele tale. Te voi izbăvi, pe tine şi cetatea aceasta, din mîna împăratului Asiriei, şi voi ocroti cetatea aceasta, din pricina Mea, şi din pricina robului Meu David.“
2Kin	20	7	Isaia a zis: „Luaţi o turtă de smochine.“Au luat-o şi au pus-o pe umflătură. Şi Ezechia s’a vindecat.
2Kin	20	8	Ezechia zisese lui Isaia: „După care semn voi cunoaşte că mă va vindeca Domnul, şi că mă voi sui a treia zi la Casa Domnului?“
2Kin	20	9	Şi Isaia a zis: „Iată, din partea Domnului, semnul după care vei cunoaşte că Domnul va împlini cuvîntul pe care l-a rostit: «Cum vrei: să treacă umbra peste zece trepte înainte, sau să dea înapoi cu zece trepte?“
2Kin	20	10	Ezechia a răspuns: „Nu este mare lucru ca umbra să treacă înainte peste zece trepte; ci mai bine să se dea înapoi cu zece trepte.“
2Kin	20	11	Atunci, Isaia, proorocul, s’a rugat Domnului, şi Domnul a dat cu zece trepte înapoi umbra din locul în care se pogorîse pe cadranul soarelui lui Ahaz.
2Kin	20	12	În acelaş timp, Berodac-Baladan, fiul lui Baladan, împăratul Babilonului, a trimes o scrisoare şi un dar lui Ezechia, căci auzise de boala lui Ezechia.
2Kin	20	13	Ezechia a ascultat pe soli, şi le-a arătat locul unde erau lucrurile lui de preţ, argintul şi aurul, mirodeniile şi untdelemnul cel scump, casa lui cu arme şi tot ce se afla în vistieriile lui: n’a fost nimic pe care să nu li-l fi arătat Ezechia în casa lui şi în toate moşiile lui.
2Kin	20	14	Proorocul Isaia a venit în urmă la împăratul Ezechia, şi i-a zis: „Ce au zis oamenii aceia, şi de unde au venit la tine?“ Ezechia a răspuns: „Au venit dintr’o ţară depărtată, din Babilon.“
2Kin	20	15	Isaia a mai zis: „Ce au văzut în casa ta?“ Ezechia a răspuns: „Au văzut tot ce este în casa mea: n’a fost nimic în vistieriile mele pe care să nu li-l fi arătat.“
2Kin	20	16	Atunci Isaia a zis lui Ezechia: „Ascultă cuvîntul Domnului!
2Kin	20	17	Iată că vor veni vremuri cînd vor duce în Babilon tot ce este în casa ta şi ce au strîns părinţii tăi pînă în ziua de azi; nu va rămînea nimic, – zice Domnul. –
2Kin	20	18	Şi vor lua din fiii tăi, cari vor ieşi din tine, pe cari-i vei naşte, şi-i vor face fameni slujitori în casa împăratului Babilonului.“
2Kin	20	19	Ezechia a răspuns lui Isaia: „Cuvîntul Domnului, pe care l-ai rostit, este bun.“ Şi a adăugat: „Căci va fi pace şi linişte în timpul vieţii mele!“
2Kin	20	20	Celelalte fapte ale lui Ezechia, toate isprăvile lui, şi cum a făcut iazul şi canalui de apă, şi a adus apele în cetate, nu sînt scrise oare în cartea Cronicilor împăraţilor lui Iuda?
2Kin	20	21	Ezechia a adormit cu părinţii săi. Şi, în locul lui, a domnit fiul său Manase.
------------------------2 Împăraţi, capitolul 21
2Kin	21	1	Manase avea doisprezece ani cînd a ajuns împărat, şi a domnit cincizeci şi cinci de ani la Ierusalim. Mamă-sa se numea Hefţiba.
2Kin	21	2	El a făcut ce este rău înaintea Domnului, după urîciunile neamurilor pe cari le izgonise Domnul dinaintea copiilor lui Israel.
2Kin	21	3	El a zidit din nou înălţimile, pe cari le dărîmase tatăl său Ezechia, a ridicat altare lui Baal, a făcut un idol al Astarteei, cum făcuse Ahab, împăratul lui Israel, şi s’a închinat înaintea întregei oştiri a cerurilor şi i-a slujit.
2Kin	21	4	A zidit astfel altare în Casa Domnului, măcar că Domnul spusese: „În Ierusalim Îmi voi pune Numele.“
2Kin	21	5	A zidit altare întregei oştiri a cerurilor în cele două curţi ale Casei Domnului.
2Kin	21	6	Şi-a trecut pe fiul său prin foc; se îndeletnicea cu ghicirea şi vrăjitoria, şi a ţinut la el oameni cari chemau duhurile şi ghiceau viitorul. A făcut din ce în ce mai mult ce este rău înaintea Domnului, mîniindu-L.
2Kin	21	7	A pus idolul Astarteei, pe care-l făcuse, în casa despre care Domnul spusese lui David şi fiului său Solomon: „În casa aceasta, şi în Ierusalim, pe care l-am ales din toate seminţiile lui Israel, vreau să pun pentru totdeauna Numele Meu.
2Kin	21	8	Nu voi mai muta piciorul lui Israel afară din ţara pe care am dat-o părinţilor lui, numai să aibă grijă să împlinească tot ce le-am poruncit şi toată legea pe care le-a dat-o robul Meu Moise.“
2Kin	21	9	Dar ei n’au ascultat; şi Manase a fost pricina pentru care s’au rătăcit şi au făcut rău mai mult decît neamurile, pe cari le nimicise Domnul dinaintea copiilor lui Israel.
2Kin	21	10	Atunci Domnul a vorbit astfel prin robii Săi proorocii:
2Kin	21	11	„Pentrucă Manase, împăratul lui Iuda, a săvîrşit aceste urîciuni, pentrucă a făcut mai rău decît tot ce făcuseră înaintea lui Amoriţii, şi pentrucă a făcut şi pe Iuda să păcătuiască prin idolii lui,
2Kin	21	12	iată ce zice Domnul, Dumnezeul lui Israel: «Voi aduce peste Ierusalim şi peste Iuda nenorociri cari vor asurzi urechile oricui va auzi vorbindu-se de ele
2Kin	21	13	Voi întinde asupra Ierusalimului frînghia ca asupra Samariei şi cumpăna ca asupra casei lui Ahab: şi voi curăţi Ierusalimul, ca o farfurie, care se curăţeşte, şi se răstoarnă cu faţa în jos, după ce a fost curăţită.
2Kin	21	14	Voi părăsi rămăşiţa moştenirii Mele, şi-i voi da în mînile vrăjmaşilor lor; şi vor ajunge de jaful şi prada tuturor vrăjmaşilor lor,
2Kin	21	15	pentrucă au făcut ce este rău înaintea Mea şi M’au mîniat din ziua cînd au ieşit părinţii lor din Egipt, pînă în ziua de azi!“
2Kin	21	16	Manase a vărsat deasemenea mult sînge nevinovat, pînă acolo încît a umplut Ierusalimul dela un capăt la altul, afară de păcatele pe cari le-a săvîrşit şi în cari a tîrît şi pe Iuda, făcînd ce este rău înaintea Domnului.
2Kin	21	17	Celelalte fapte ale lui Manase, tot ce a făcut el, şi păcatele la cari s’a dedat, nu sînt scrise oare în cartea Cronicilor împăraţilor lui Iuda?
2Kin	21	18	Manase a adormit cu părinţii săi, şi a fost îngropat în grădina casei, în grădina lui Uza. Şi, în locul lui, a domnit fiul său Amon.
2Kin	21	19	Amon avea douăzeci şi doi de ani cînd a ajuns împărat, şi a domnit doi ani la Ierusalim. Mamă-sa se chema Meşulemet, fata lui Haruţ, din Iotba.
2Kin	21	20	El a făcut ce este rău înaintea Domnului, cum făcuse tatăl său Manase;
2Kin	21	21	a umblat în toată calea în care umblase tatăl său, a slujit idolilor cărora slujise şi tatăl său, şi s’a închinat înaintea lor;
2Kin	21	22	a părăsit pe Domnul, Dumnezeul părinţilor săi, şi n’a umblat în calea Domnului.
2Kin	21	23	Slujitorii lui Amon au uneltit împotriva lui, şi au omorît pe împărat în casa lui.
2Kin	21	24	Dar poporul ţării a lovit pe toţi cei ce uneltiseră împotriva împăratului Amon; şi poporul ţării a pus împărat, în locul său, pe fiul său Iosia.
2Kin	21	25	Celelalte fapte ale lui Amon, şi ce a făcut el, nu sînt scrise oare în cartea Cronicilor împăraţilor lui Iuda?
2Kin	21	26	L-au îngropat în mormîntul său, în grădina lui Uza. Şi, în locul lui, a domnit fiul său Iosia.
------------------------2 Împăraţi, capitolul 22
2Kin	22	1	Iosia avea opt ani cînd s’a făcut împărat, şi a domnit treizeci şi unu de ani la Ierusalim. Mamă-sa se chema Iedida, fata lui Adaia, din Boţcat.
2Kin	22	2	El a făcut ce este bine înaintea Domnului, şi a umblat în toată calea tatălui său David; nu s’a abătut dela ea nici la dreapta, nici la stînga.
2Kin	22	3	În anul al optsprezecelea al împăratului Iosia, împăratul a trimes în Casa Domnului pe Şafan, logofătul, fiul lui Aţalia, fiul lui Meşulam. El i-a zis:
2Kin	22	4	„Suie-te la marele preot Hilchia, şi spune-i să strîngă argintul adus în Casa Domnului, pe care l-au primit dela popor ceice păzesc pragul.
2Kin	22	5	Să se dea argintul acesta în mînile meşterilor însărcinaţi cu lucrarea în Casa Domnului. Şi să-l dea celor ce lucrează la dregerea stricăciunilor Casei Domnului,
2Kin	22	6	anume: dulgherilor, zidarilor şi petrarilor, pentru cumpărăturile de lemn şi de pietre cioplite, trebuitoare pentru dregerea stricăciunilor casei.
2Kin	22	7	Dar să nu li se ceară socoteala de argintul dat în mînile lor, căci ei lucrează cinstit.“
2Kin	22	8	Atunci marele preot Hilchia a zis lui Şafan, logofătul: „Am găsit cartea legii în Casa Domnului.“ Şi Hilchia a dat cartea lui Şafan, şi Şafan a citit-o.
2Kin	22	9	Apoi logofătul Şafan s’a dus să dea socoteală împăratului, şi a zis: „Slujitorii tăi au strîns argintul care se afla în casă, şi l-au dat în mînile meşterilor însărcinaţi cu facerea lucrării în Casa Domnului.“
2Kin	22	10	Şafan, logofătul, a mai spus împăratului: „Preotul Hilchia mi-a dat o carte.“ Şi Şafan a citit-o înaintea împăratului.
2Kin	22	11	Cînd a auzit împăratul cuvintele din cartea legii, şi-a sfîşiat hainele.
2Kin	22	12	Şi împăratul a dat porunca aceasta preotului Hilchia, lui Ahicam, fiul lui Şafan, lui Acbor, fiul lui Mica, lui Şafan, logofătul, şi lui Asaia, slujitorul împăratului:
2Kin	22	13	„Duceţi-vă şi întrebaţi pe Domnul pentru mine, pentru popor şi pentru Iuda, cu privire la cuvintele cărţii acesteia care s’a găsit; căci mare este mînia Domnului, care s’a aprins împotriva noastră, pentrucă părinţii noştri n’au ascultat de cuvintele cărţii acesteia, şi n’au împlinit tot ce ne este poruncit în ea.“
2Kin	22	14	Preotul Hilchia, Ahicam, Acbor, Şafan şi Asaia, s’au dus la proorociţa Hulda, nevasta lui Şalum, fiul lui Ticva, fiul lui Harhas, păzitorul veşmintelor. Ea locuia la Ierusalim, în cealaltă mahala a cetăţii. Dupăce i-au vorbit,
2Kin	22	15	ea le-a zis: „Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui Israel: «Spuneţi omului care v’a trimes la mine:
2Kin	22	16	«Aşa vorbeşte Domnul: «Iată, voi trimete nenorociri asupra locului acestuia şi asupra locuitorilor lui, după toate cuvintele cărţii, pe care a cetit-o împăratul lui Iuda.
2Kin	22	17	Pentrucă M’au părăsit şi au adus tămîie altor dumnezei, mîniindu-Mă prin toate lucrărilor mînilor lor, mînia Mea s’a aprins împotriva locului acestuia, şi nu se va stinge.»
2Kin	22	18	Dar să spuneţi împăratului lui Iuda, care v’a trimes să întrebaţi pe Domnul: «Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui Israel, despre cuvintele pe cari le-ai auzit:
2Kin	22	19	«Pentrucă ţi s’a mişcat inima, pentrucă te-ai smerit înaintea Domnului cînd ai auzit ce am spus împotriva acestui loc şi împotriva locuitorilor lui, cari vor ajunge de spaimă şi de blestem, şi pentrucă ţi-ai sfîşiat hainele, şi ai plîns înaintea Mea, şi Eu am auzit, – zice Domnul. –
2Kin	22	20	De aceea, iată, te voi adăuga la părinţii tăi, vei fi adăugat în pace în mormîntul tău, şi nu-ţi vor vedea ochii toate nenorocirile pe cari le voi aduce asupra locului acestuia,“Ei au adus împăratului răspunsul acesta.
------------------------2 Împăraţi, capitolul 23
2Kin	23	1	Împăratul Iosia a strîns la el pe toţi bătrînii lui Iuda şi ai Ierusalimului.
2Kin	23	2	Apoi s’a suit în Casa Domnului, cu toţi bărbaţii lui Iuda şi cu toţi locuitorii Ierusalimului, preoţii, proorocii, şi tot poporul, dela cel mai mic pînă la cel mai mare. A citit înaintea lor toate cuvintele din cartea legămîntului, pe care o găsiseră în Casa Domnului.
2Kin	23	3	Împăratul stătea pe scaunul lui împărătesc, şi a făcut legămînt înaintea Domnului, îndatorindu-se să urmeze pe Domnul, şi să păzească poruncile, învăţăturile şi legile Lui, din toată inima şi din tot sufletul lui, ca să împlinească astfel cuvintele legămîntului acestuia, scrise în cartea aceasta. Şi tot poporul a intrat în legămînt.
2Kin	23	4	Împăratul a poruncit marelui preot Hilchia, preoţilor de al doilea rînd, şi celor ce păzeau pragul, să scoată din Templul Domnului toate sculele cari fuseseră făcute pentru Baal, pentru Astartea, şi pentru toată oştirea cerurilor; şi le-a ars afară din Ierusalim, în ogoarele Chedronului, şi a pus să le ducă cenuşa la Betel.
2Kin	23	5	A izgonit pe preoţii idolilor, puşi de împăraţii lui Iuda să ardă tămîie pe înălţimi în cetăţile lui Iuda şi în împrejurimile Ierusalimului, şi pe cei ce aduceau tămîie lui Baal, soarelui, lunei, zodiilor şi întregei oştiri a cerurilor.
2Kin	23	6	A scos din Casa Domnului idolul Astareteei, şi l-a dus afară din Ierusalim, la pîrîul Chedron; l-a ars la pîrîul Chedron şi l-a prefăcut în cenuşă, iar cenuşa i-a aruncat-o pe mormintele copiilor poporului.
2Kin	23	7	A dărîmat casele sodomiţilor cari erau în Casa Domnului, şi unde femeile împleteau corturi pentru Astartea.
2Kin	23	8	A adus pe toţi preoţii din cetăţile lui Iuda; a pîngărit înălţimile unde ardeau preoţii tămîie, dela Gheba pînă la Beer-Şeba; şi a dărîmat înălţimile de la porţi, cea care era la intrarea porţii lui Iosua, căpetenia cetăţii, şi cea care era la stînga porţii cetăţii.
2Kin	23	9	Totuş, preoţii înălţimilor nu se suiau la altarul Domnului în Ierusalim, ci mîncau azime în mijlocul fraţilor lor.
2Kin	23	10	Împăratul a pîngărit Tofetul în valea fiilor lui Hinom, ca nimeni să nu-şi mai treacă fiul sau fiica prin foc în cinstea lui Moloh.
2Kin	23	11	A îndepărtat dela intrarea casei Domnului caii, pe cari împăraţii lui Iuda îi închinaseră soarelui, lîngă odaia dregătorului Netan-Melec, care locuia în mahala; şi a ars în foc carăle soarelui.
2Kin	23	12	Împăratul a dărîmat altarele de pe acoperişul odăii de sus a lui Ahaz, pe cari le făcuseră împăraţii lui Iuda, şi altarele pe cari le făcuse Manase în cele două curţi ale Casei Domnului; după ce le-a sfărîmat şi le-a luat de acolo, le-a aruncat ţărîna în pîrîul Chedron.
2Kin	23	13	Împăratul a pîngărit înălţimile cari erau în faţa Ierusalimului, pe partea dreaptă a muntelui Pierzării, şi pe cari le zidise Solomon, împăratul lui Israel, Astarteei, urîciunea Sidonienilor, lui Chemoş, urîciunea Moabului, şi lui Milcom, urîciunea fiilor lui Amon.
2Kin	23	14	A sfărîmat stîlpii idoleşti şi a dărîmat Astarteele, şi locul lor l-a umplut cu oase omeneşti.
2Kin	23	15	A dărîmat şi altarul de la Betel, şi înălţimea făcută de Ieroboam, fiul lui Nebat, care făcuse pe Israel să păcătuiască; a ars înălţimea şi a prefăcut-o în ţărînă, şi a ars idolul Astarteei.
2Kin	23	16	Iosia, întorcîndu-se şi văzînd mormintele cari erau acolo în munte, a trimes să ia oasele din morminte, şi le-a ars pe altar şi l-a pîngărit, după cuvîntul Domnului, rostit prin omul lui Dumnezeu, care vestise aceste lucruri.
2Kin	23	17	El a zis: „Ce este mormîntul acesta pe care-l văd?“ Oamenii din cetate i-au răspuns: „Este mormîntul omului lui Dumnezeu, care a venit din Iuda, şi a strigat împotriva altarului din Betel lucrurile acestea pe cari le împlineşti tu.“
2Kin	23	18	Şi el a zis: „Lăsaţi-l; nimeni să nu-i mişte oasele!“ Astfel, au păstrat oasele lui împreună cu ale proorocului care venise din Samaria.
2Kin	23	19	Iosia a mai înlăturat toate templele idoleşti ale înălţimilor cari se aflau în cetăţile Samariei, şi pe cari le făcuseră împăraţii lui Israel ca să mînie pe Domnul; a făcut cu ele întocmai cum făcuse în Betel.
2Kin	23	20	A junghiat pe altare pe toţi preoţii înălţimilor, cari erau acolo, şi a ars pe ele oase de oameni. Apoi s’a întors la Ierusalim.
2Kin	23	21	Împăratul a dat următoarea poruncă întregului popor: „Prăznuiţi Paştele în cinstea Domnului, Dumnezeului vostru, cum este scris în această carte a legămîntului.“
2Kin	23	22	Paşte ca acestea nu se prăznuiseră din vremea cînd judecau judecătorii pe Israel şi în tot timpul împăraţilor lui Israel şi împăraţilor lui Iuda.
2Kin	23	23	Ci abia în al optsprezecelea an al împăratului Iosia s’au prăznuit aceste Paşte în cinstea Domnului, la Ierusalim.
2Kin	23	24	Mai mult, Iosia a stîrpit pe cei ce chemau duhurile, pe cei ce spuneau viitorul, terafimii, idolii, şi toate urîciunile cari se vedeau în ţara lui Iuda şi la Ierusalim, ca să împlinească astfel cuvintele legii, scrise în cartea pe care o găsise preotul Hilchia în Casa Domnului.
2Kin	23	25	Înainte de Iosia, n’a fost niciun împărat care să se întoarcă la Domnul, ca el, din toată inima, din tot sufletul şi din toată puterea lui, întocmai după toată legea lui Moise; şi chiar după el, n’a fost niciunul ca el.
2Kin	23	26	Totuş Domnul nu S’a întors din iuţimea mîniei Lui celei mari, de care era aprins împotriva lui Iuda, din pricina tuturor celor ce făcuse Manase ca să-L mînie.
2Kin	23	27	Şi Domnul a zis: „Voi lepăda şi pe Iuda dinaintea Mea, cum am lepădat pe Israel, şi voi lepăda cetatea aceasta a Ierusalimului, pe care o alesesem, şi casa despre care zisesem: «Acolo va fi Numele Meu.“
2Kin	23	28	Celelalte fapte ale lui Iosia, şi tot ce a făcut el, nu sînt scrise oare în cartea Cronicilor împăraţilor lui Iuda?
2Kin	23	29	Pe vremea sa, Faraon Neco, împăratul Egiptului, s’a suit împotriva împăratului Asiriei, la rîul Eufratului. Împăratul Iosia i-a ieşit înainte; şi Faraon l-a omorît la Meghido, cum l-a văzut.
2Kin	23	30	Slujitorii lui l-au luat mort într’un car; l-au adus din Meghido la Ierusalim, şi l-au îngropat în mormîntul său. Şi poporul ţării a luat pe Ioahaz, fiul lui Iosia: ei l-au uns, şi l-au făcut împărat în locul tatălui său.
2Kin	23	31	Ioahaz avea douăzeci şi trei de ani cînd s’a făcut împărat, şi a domnit trei luni la Ierusalim. Mamă-sa se chema Hamutal, fata lui Ieremia, din Libna.
2Kin	23	32	El a făcut ce este rău înaintea Domnului, întocmai cum făcuseră părinţii lui.
2Kin	23	33	Faraon Neco l-a pus în lanţuri la Ribla, în ţara Hamatului, ca să nu mai domnească la Ierusalim; şi a pus asupra ţării o gloabă de o sută de talanţi de argint şi de un talant de aur.
2Kin	23	34	Şi Faraon Neco a pus împărat pe Eliachim, fiul lui Iosia, în locul tatălui său Iosia, şi i-a schimbat numele în Ioiachim. A luat pe Ioahaz, care a mers în Egipt şi a murit acolo.
2Kin	23	35	Ioiachim a dat lui Faraon argintul şi aurul; dar a trebuit să pună bir asupra ţării ca să scoată argintul acesta, cerut de Faraon; a hotărît partea fiecăruia, şi a cerut dela poporul ţării argintul şi aurul pe care trebuia să-l dea lui Faraon Neco.
2Kin	23	36	Ioiachim avea douăzeci şi cinci de ani cînd a ajuns împărat, şi a domnit unsprezece ani la Ierusalim. Mamă-sa se chema Zebuda, fata lui Pedaia, din Ruma.
2Kin	23	37	El a făcut ce este rău înaintea Domnului, întocmai cum făcuseră părinţii săi.
------------------------2 Împăraţi, capitolul 24
2Kin	24	1	Pe vremea sa, Nebucadneţar, împăratul Babilonului, a pornit cu război. Ioiachim i-a fost supus trei ani; dar s’a răsculat din nou împotriva lui.
2Kin	24	2	Atunci Domnul a trimes împotriva lui Ioiachim cete de Haldei, cete de Sirieni, cete de Moabiţi şi cete de Amoniţi; le-a trimes împotriva lui Iuda, ca să-l nimicească, după cuvîntul pe care-l spusese Domnul prin robii Săi proorocii.
2Kin	24	3	Lucrul acesta s’a întîmplat numai după porunca Domnului, care voia să lepede pe Iuda dinaintea Lui, din pricina tuturor păcatelor săvîrşite de Manase,
2Kin	24	4	şi din pricina sîngelui nevinovat pe care-l vărsase Manase, şi de care umpluse Ierusalimul. De aceea, lucrul acesta Domnul n’a vrut să-l ierte.
2Kin	24	5	Celelalte fapte ale lui Ioiachim, şi tot ce a făcut el, nu sînt scrise oare în cartea Cronicilor împăraţilor lui Iuda?
2Kin	24	6	Ioiachim a adormit cu părinţii săi. Şi, în locul lui, a domnit fiul său Ioiachin.
2Kin	24	7	Împăratul Egiptului n’a mai ieşit din ţara lui, căci împăratul Babilonului luase tot ce era al împăratului Egiptului, dela pîrîul Egiptului pînă la rîul Eufratului.
2Kin	24	8	Ioiachin avea optsprezece ani cînd a ajuns împărat, şi a domnit trei luni la Ierusalim. Mamă-sa se chema Nehuşta, fata lui Elnatan, din Ierusalim.
2Kin	24	9	El a făcut ce este rău înaintea Domnului, întocmai cum făcuse tatăl său.
2Kin	24	10	În vremea aceea, slujitorii lui Nebucadneţar, împăratul Babilonului, s’au suit împotriva Ierusalimului, şi cetatea a fost împresurată.
2Kin	24	11	Nebucadneţar, împăratul Babilonului, a venit înaintea cetăţii pe cînd o împresurau slujitorii lui.
2Kin	24	12	Atunci Ioiachin, împăratul lui Iuda, s’a dus la împăratul Babilonului, cu mamă-sa, cu slujitorii, căpeteniile şi dregătorii lui. Şi împăratul Babilonului l-a luat prins, în al optulea an al domniei lui.
2Kin	24	13	A luat de acolo toate vistieriile Casei Domnului şi vistieriile casei împăratului; şi a sfărîmat toate vasele de aur pe cari le făcuse Solomon, împăratul lui Israel, în Templul Domnului, cum spusese Domnul.
2Kin	24	14	A dus în robie tot Ierusalimul, toate căpeteniile şi toţi oamenii viteji, în număr de zece mii, cu toţi teslarii şi ferarii; n’a mai rămas decît poporul sărac al ţării.
2Kin	24	15	A strămutat pe Ioiachin la Babilon; şi a dus robi din Ierusalim la Babilon pe mama împăratului, pe nevestele împăratului şi pe dregătorii lui, şi pe mai marii ţării,
2Kin	24	16	pe toţi războinicii, în număr de şapte mii, şi pe teslari şi ferari, în număr de o mie, toţi numai oameni viteji şi buni pentru război. Împăratul Babilonului i-a luat robi în Babilon.
2Kin	24	17	Şi împăratul Babilonului a pus împărat, în locul lui Ioiachin, pe unchiul său Matania, căruia i-a schimbat numele în Zedechia.
2Kin	24	18	Zedechia avea douăzeci şi unu de ani cînd a ajuns împărat, şi a domnit unsprezece ani la Ierusalim. Mamă-sa se chema Hamutal, fata lui Ieremia, din Libna.
2Kin	24	19	El a făcut ce este rău înaintea Domnului, întocmai cum făcuse Ioiachim.
2Kin	24	20	Şi lucrul acesta s’a întîmplat din pricina mîniei Domnului împotriva Ierusalimului şi împotriva lui Iuda, pe cari voia să-i lepede dinaintea Lui. Şi Zedechia s’a răsculat împotriva împăratului Babilonului.
------------------------2 Împăraţi, capitolul 25
2Kin	25	1	În al nouălea an al domniei lui Zedechia, în a zecea zi a lunii a zecea, Nebucadneţar, împăratul Babilonului, a venit cu toată oştirea lui împotriva Ierusalimului; a tăbărît înaintea lui, şi a ridicat întărituri de jur împrejur.
2Kin	25	2	Cetatea a fost împresurată pînă la al unsprezecelea an al împăratului Zedechia.
2Kin	25	3	În ziua a noua a lunii a patra, era mare foamete în cetate, şi nu era pîne pentru poporul ţării.
2Kin	25	4	Atunci s’a făcut o spărtură în cetate; şi toţi oamenii de război au fugit noaptea, pe drumul porţii dintre cele două ziduri de lîngă grădina împăratului, pe cînd Haldeii înconjurau cetatea. Fugarii au apucat pe drumul care duce în cîmpie.
2Kin	25	5	Dar oştirea Haldeilor a urmărit pe împărat, şi l-a ajuns în cîmpiile Ierihonului, şi toată oştirea lui s’a risipit dela el.
2Kin	25	6	Au prins pe împărat, şi l-au suit la împăratul Babilonului la Ribla; şi s’a rostit o hotărîre împotriva lui.
2Kin	25	7	Fiii lui Zedechia au fost junghiaţi în faţa lui; apoi lui Zedechia i-au scos ochii, l-au legat cu lanţuri de aramă, şi l-au dus la Babilon.
2Kin	25	8	În ziua a şaptea a lunii a cincea, – era în anul al nouăsprezecelea al domniei lui Nebucadneţar, împăratul Babilonului, – a venit Nebuzaradan, căpetenia străjerilor, slujitorul împăratului Babilonului, şi a intrat în Ierusalim.
2Kin	25	9.	A ars Casa Domnului, casa împăratului, şi toate casele Ierusalimului; a pus foc tuturor caselor cari aveau vreo însemnătate oarecare.
2Kin	25	10	Toată oştirea Haldeilor, care era cu căpetenia străjerilor, a dărîmat zidurile dimprejurul Ierusalimului.
2Kin	25	11	Nebuzaradan, căpetenia străjerilor, a luat robi pe ceice mai rămăseseră în cetate din popor, pe cei ce fugiseră la împăratul Babilonului, şi pe cealaltă mulţime.
2Kin	25	12	Însă căpetenia străjerilor a lăsat ca vieri şi lucrători de pămînt cîţiva din cei mai săraci din ţară.
2Kin	25	13	Haldeii au sfărîmat stîlpii de aramă din Casa Domnului, temeliile, marea de aramă care era în Casa Domnului, şi au dus arama în Babilon.
2Kin	25	14	Au luat cenuşarele, lopeţile, mucările, ceştile şi toate uneltele de aramă cu cari se făcea slujba.
2Kin	25	15	Căpetenia străjerilor a mai luat şi tigăile pentru cărbuni şi lighenele, tot ce era de aur şi tot ce era de argint.
2Kin	25	16	Cei doi stîlpi, marea, şi temeliile, pe cari le făcuse Solomon pentru Casa Domnului, toate uneltele acestea de aramă aveau o greutate necunoscută.
2Kin	25	17	Înălţimea unui stîlp era de optsprezece coţi, şi deasupra avea un coperiş de aramă, a cărui înălţime era de trei coţi; împrejurul coperişului era o împletitură în chip de reţea şi rodii, toate de aramă; tot aşa avea şi al doilea stîlp cu împletitura în chip de reţea.
2Kin	25	18	Căpetenia străjerilor a luat pe marele preot Seraia, pe Ţefania, al doilea preot, şi pe cei trei păzitori ai pragului.
2Kin	25	19	Şi din cetate a luat un dregător care avea supt porunca lui pe oamenii de război, cinci oameni cari făceau parte din sfetnicii împăratului şi cari au fost găsiţi în cetate, pe logofătul căpeteniei oştirii, însărcinat să scrie la oaste pe poporul ţării, şi şasezeci de oameni din poporul ţării, cari se aflau în cetate.
2Kin	25	20	Nebuzaradan, căpetenia străjerilor, i-a luat, şi i-a dus la împăratul Babilonului la Ribla.
2Kin	25	21	Împăratul Babilonului i-a lovit şi i-a omorît la Ribla, în ţara Hamatului.$Astfel a fost dus în robie Iuda, departe de ţara lui.
2Kin	25	22	Şi Nebucadneţar, împăratul Babilonului, a pus pe poporul care mai rămăsese, şi pe care-l lăsase în ţara lui Iuda, supt porunca lui Ghedalia, fiul lui Ahicam, fiul lui Şafan.
2Kin	25	23	Cînd au auzit toate căpeteniile oştilor, ei şi oamenii lor, că împăratul Babilonului a pus dregător pe Ghedalia, s’au dus la Ghedalia la Miţpa, şi anume: Ismael, fiul lui Netania, Iohanan, fiul lui Careab, Seraia, fiul lui Tanhumet, din Netofa, şi Iaazania, fiul lui Maacatitul, ei şi oamenii lor.
2Kin	25	24	Ghedalia le-a jurat, lor şi oamenilor lor, şi le-a zis: „Să nu vă temeţi de nimic din partea slujitorilor Haldeilor; rămîneţi în ţară, slujiţi împăratului Babilonului, şi veţi duce-o bine.“
2Kin	25	25	Dar în luna a şaptea, Ismael, fiul lui Netania, fiul lui Elişama, din neamul împărătesc, a venit, însoţit de zece oameni, şi au lovit de moarte pe Ghedalia, ca şi pe Iudeii şi Haldeii cari erau cu el la Miţpa.
2Kin	25	26	Atunci tot poporul, dela cel mai mic pînă la cel mai mare, şi căpeteniile oştilor, s’au sculat şi au plecat în Egipt, pentru că le era frică de Haldei.
2Kin	25	27	În al treizeci şi şaptelea an al robiei lui Ioiachin, împăratul lui Iuda, în a douăzeci şi şaptea zi a lunii a douăsprezecea, Evil-Merodac, împăratul Babilonului, în cel dintîi an al domniei lui, a înălţat capul lui Ioiachin, împăratul lui Iuda, şi l-a scos din temniţă,
2Kin	25	28	i-a vorbit cu bunătate, şi a pus scaunul lui de domnie mai pesus de scaunul de domnie al împăraţilor cari erau cu el la Babilon.
2Kin	25	29	I-a schimbat hainele de temniţă, şi Ioiachin a mîncat totdeauna la masa lui, în tot timpul vieţii lui.
2Kin	25	30	Împăratul i-a îngrijit necurmat de hrana de toate zilele, în tot timpul vieţii lui.
------------------------1 Cronici, capitolul 1
1Chro	1	1	Adam, Set, Enoş,
1Chro	1	2	Chenan, Mahalaleel, Iered,
1Chro	1	3	Enoh, Metuşelah, Lemec,
1Chro	1	4	Noe. Sem, Ham şi Iafet.
1Chro	1	5	Fiii lui Iafet: Gomer, Magog, Madai, Iavan, Tubal, Meşec şi Tiras.
1Chro	1	6	Fiii lui Gomer: Aşchenaz, Difat şi Togarma. –
1Chro	1	7	Fiii lui Iavan: Elişa, Tarsisa, Chitim şi Rodanim.
1Chro	1	8	Fiii lui Ham: Cuş, Miţraim, Put şi Canaan. –
1Chro	1	9	Fiii lui Cuş: Saba, Havila, Sabta, Raema şi Sabteca. – Fiii lui Raema: Seba şi Dedan.
1Chro	1	10	Cuş a născut pe Nimrod; el a început să fie puternic pe pămînt. –
1Chro	1	11	Miţraim a născut pe Ludimi, Ananimi, Lehabimi, Naftuhimi,
1Chro	1	12	Patrusimi, Casluhimi, din cari au ieşit Filistenii şi Caftorimii. –
1Chro	1	13	Canaan a născut pe Sidon, întîiul lui născut, şi pe Het,
1Chro	1	14	şi pe Iebusiţi, Amoriţi, Ghirgasiţi,
1Chro	1	15	Heviţi, Archiţi, Siniţi,
1Chro	1	16	Arvadiţi, Ţemariţi, Hamatiţi.
1Chro	1	17	Fiii lui Sem: Elam, Asur, Arpacşad, Lud şi Aram; Uţ, Hul, Gheter şi Meşec. –
1Chro	1	18	Arpacşad a născut pe Şelah; şi Şelah a născut pe Eber.
1Chro	1	19	Lui Eber i s’au născut doi fii: numele unuia era Peleg, pentrucă pe vremea lui s’a împărţit pămîntul, iar numele fratelui său era Ioctan.
1Chro	1	20	Ioctan a născut pe Almodad, pe Şelef, pe Haţarmavet, pe Ierah,
1Chro	1	21	pe Hadoram, pe Uzal, pe Dicla,
1Chro	1	22	pe Ebal, pe Abimael, pe Seba,
1Chro	1	23	pe Ofir, pe Havila şi pe Iobab.Toţi aceştia au fost fii ai lui Ioctan.
1Chro	1	24	Sem, Arpacşad, Şelah,
1Chro	1	25	Eber, Peleg, Rehu,
1Chro	1	26	Serug, Nahor, Terah,
1Chro	1	27	Avram, adică Avraam.
1Chro	1	28	Fiii lui Avraam: Isaac şi Ismael.
1Chro	1	29	Iată sămînţa lor:Nebaiot, întîiul născut al lui Ismael, Chedar, Adbeel, Mibsam,
1Chro	1	30	Mişma, Duma, Masa, Hadad, Tema,
1Chro	1	31	Ietur, Nafiş şi Chedma. Aceştia sînt fiii lui Ismael.
1Chro	1	32	Fiii Cheturei, ţiitoarea lui Avraam.. Ea a născut pe Zimran, Iocşan, Medan, Madian, Işbac şi Şuah. –Fiii lui Iocşan: Seba şi Dedan. –
1Chro	1	33	Fiii lui Madian: Efa, Efer, Enoh, Abida şi Eldaa. – Aceştia sînt toţi fiii Cheturei.
1Chro	1	34	Avraam a născut pe Isaac. –Fiii lui Isaac: Esau şi Israel.
1Chro	1	35	Fiii lui Esau: Elifaz, Reuel, Ieuş, Iaelam şi Core. –
1Chro	1	36	Fiii lui Elifaz: Teman, Omar, Ţefi, Gaetam, Chenaz, Timna, şi Amalec. –
1Chro	1	37	Fiii lui Reuel: Nahat, Zerah, Şama şi Miza.
1Chro	1	38	Fiii lui Seir: Lotan, Şobal, Ţibeon, Ana, Dişon, Eţer, şi Dişan. –
1Chro	1	39	Fiii lui Lotan: Hori şi Homam. Sora lui Lotan: Timna. –
1Chro	1	40	Fiii lui Şobal: Alian, Manahat, Ebal, Şefi şi Onam. – Fiii lui Ţibeon: Aia şi Ana. –
1Chro	1	41	Fiul lui Ana: Dişon. Fiii lui Dişon: Hamran, Eşban, Itran şi Cheran. –
1Chro	1	42	Fiii lui Eţer: Bilhan, Zaavan şi Iaacan. Fiii lui Dişan: Uţ şi Aran.
1Chro	1	43	Iată împăraţii cari au domnit în ţara Edomului, înainte ca să fi domnit un împărat peste copiii lui Israel. – Bela, fiul lui Beor; numele cetăţii lui era Dinhaba. –
1Chro	1	44	Bela a murit; şi în locul lui, a domnit Iobab, fiul lui Zerah, din Boţra. –
1Chro	1	45	Iobab a murit; şi, în locul lui, a domnit Huşam, din ţara Temaniţilor. –
1Chro	1	46	Huşam a murit; şi, în locul lui, a domnit Hadad, fiul lui Bedad. El a bătut pe Madian în cîmpia Moabului. Numele cetăţii lui era Avit. –
1Chro	1	47	Hadad a murit; şi, în locul lui, a domnit Samla din Masreca. –
1Chro	1	48	Samla a murit; şi, în locul lui, a domnit Saul, din Rehobot pe Rîu. –
1Chro	1	49	Saul a murit; şi, în locul lui, a domnit Baal – Hanan, fiul lui Acbor. –
1Chro	1	50	Baal – Hanan a murit; şi, în locul lui, a domnit Hadad. Numele cetăţii lui era Pahi; şi numele nevestei lui era Mehetabeel, fata lui Matred, fata lui Mezahab. –
1Chro	1	51	Hadad a murit.$Căpeteniile Edomului au fost: căpetenia Timna, căpetenia Alia, căpetenia Ietet,
1Chro	1	52	căpetenia Oholibama, căpetenia Ela, căpetenia Pinon,
1Chro	1	53	căpetenia Chenaz, căpetenia Teman, căpetenia Mibţar,
1Chro	1	54	căpetenia Magdiel, căpetenia Iram. Acestea sînt căpeteniile Edomului.
------------------------1 Cronici, capitolul 2
1Chro	2	1	Iată fiii lui Israel:Ruben, Simeon, Levi, Iuda, Isahar, Zabulon,
1Chro	2	2	Dan, Iosif, Beniamin, Neftali, Gad şi Aşer.
1Chro	2	3	Fiii lui Iuda: Er, Onan, Şela; aceşti trei i s’au născut din fata lui Şua, Cananita. Er, întîiul născut al lui Iuda, era rău înaintea Domnului, care l-a omorît.
1Chro	2	4	Tamar, nora lui Iuda, i-a născut pe Pereţ şi Zerah. Toţi fiii lui Iuda au fost cinci.
1Chro	2	5	Fiii lui Pereţ: Heţron şi Hamul.
1Chro	2	6	Fiii lui Zerah: Zimri, Etan, Heman, Calcol şi Dara. De toţi: cinci.
1Chro	2	7	– Fiii lui Carmi au fost: Acar, care a turburat pe Israel cînd a săvîrşit o fărădelege cu privire la lucrurile cari trebuiau nimicite cu desăvîrşire. –
1Chro	2	8	Fiul lui Etan: Azaria.
1Chro	2	9	Fiii cari s’au născut lui Heţron au fost Ierahmeel, Ram şi Chelubai {Sau Caleb}.
1Chro	2	10	Ram a născut pe Aminadab. Aminadab a născut pe Nahşon, domnul fiilor lui Iuda.
1Chro	2	11	Nahşon a născut pe Salma. Salma a născut pe Boaz.
1Chro	2	12	Boaz a născut pe Obed. Obed a născut pe Isai.
1Chro	2	13	Isai a născut pe Eliab, întîiul lui născut, pe Abinadab, al doilea, pe Şimea, al treilea,
1Chro	2	14	pe Netaneel, al patrulea, pe Radai, al cincilea,
1Chro	2	15	pe Oţem, al şaselea, pe David, al şaptelea.
1Chro	2	16	Surorile lor erau:Ţeruia şi Abigail. Fiii Ţeruiei au fost: Abişai, Ioab şi Asael, trei.
1Chro	2	17	Abigail a născut pe Amasa; tatăl lui Amasa a fost Ieter, Ismaelitul.
1Chro	2	18	Caleb, fiul lui Heţron, a avut copii cu nevastă-sa Azuba, şi cu Ieriot. Iată fiii pe cari i-a avut cu Azuba: Ieşer, Şobab şi Ardon.
1Chro	2	19	Azuba a murit; şi Caleb a luat pe Efrat, care i-a născut pe Hur.
1Chro	2	20	Hur a născut pe Uri, şi Uri a născut pe Beţaleel. –
1Chro	2	21	În urmă, Heţron a intrat la fiica lui Machir, tatăl lui Galaad, şi avea şasezeci de ani cînd a luat-o; ea i-a născut pe Segub.
1Chro	2	22	Segub a născut pe Iair, care a avut douăzeci şi trei de cetăţi în ţara Galaadului.
1Chro	2	23	Gheşuriţii şi Sirienii le-au luat tîrgurile lui Iair cu Chenatul şi cetăţile cari ţineau de el: şasezeci de cetăţi. Toţi aceştia erau fiii lui Machir, tatăl lui Galaad.
1Chro	2	24	După moartea lui Heţron la Caleb-Efrata, Abia, nevasta lui Heţron, i-a născut pe Aşhur, tatăl lui Tecoa.
1Chro	2	25	Fiii lui Ierahmeel, întîiul născut al lui Heţron, au fost: Ram, întîiul născut, Buna, Oren şi Oţem, născuţi din Ahia.
1Chro	2	26	Ierahmeel a avut o altă nevastă, numită Atara, care a fost mama lui Onam. –
1Chro	2	27	Fiii lui Ram, întîiul născut al lui Ierahmeel, au fost: Maaţ, Iamin şi Echer. –
1Chro	2	28	Fiii lui Onam au fost: Şamai şi Iada. Fiii lui Şamai: Nadab şi Abişur.
1Chro	2	29	Numele nevestei lui Abişur era Abihail, şi ea i-a născut pe Ahban şi Molid.
1Chro	2	30	Fiii lui Nadab: Seled şi Apaim.Seled a murit fără fii.
1Chro	2	31	Fiul lui Apaim: Işei. Fiul lui Işei: Şeşan. Fiul lui Şeşan: Ahlai.
1Chro	2	32	Fiii lui Iada, fratele lui Şamai: Ieter şi Ionatan. Ieter a murit fără fii.
1Chro	2	33	Fiii lui Ionatan: Pelet şi Zaza, – Aceştia sînt fiii lui Ierahmeel. –
1Chro	2	34	Şeşan n’a avut fii, dar a avut fete. Şeşan avea un rob Egiptean numit Iarha.
1Chro	2	35	Şi Şeşan a dat pe fiică-sa de nevastă robului său Iarha; ea i-a născut pe Atai.
1Chro	2	36	Atai a născut pe Natan; Natan a născut pe Zabad;
1Chro	2	37	Zabad a născut pe Eflal; Eflal a născut pe Obed;
1Chro	2	38	Obed a născut pe Iehu; Iehu a născut pe Azaria;
1Chro	2	39	Azaria a născut pe Haleţ; Haleţ a născut pe Elasa.
1Chro	2	40	Elasa a născut pe Sismai; Sismai a născut pe Şalum;
1Chro	2	41	Şalum a născut pe Iecamia; Iecamia a născut pe Elişama.
1Chro	2	42	Fiii lui Caleb, fratele lui Ierahmeel: Meşa, întîiul său născut, care a fost tatăl lui Zif, şi fiii lui Mareşa, tatăl lui Hebron.
1Chro	2	43	Fiii lui Hebron: Core, Tapuah, Rechem şi Şema.
1Chro	2	44	Şema a născut pe Raham, tatăl lui Iorcheam. Rechem a născut pe Şamai.
1Chro	2	45	Fiul lui Şamai: Maon; şi Maon, tatăl lui Bet-Ţur.
1Chro	2	46	Efa, ţiitoarea lui Caleb, a născut pe Haran, Moţa şi Gazez. Haran a născut pe Gazez.
1Chro	2	47	Fiii lui Iahdai: Reghem, Iotam, Gheşan, Pelet, Efa şi Şaaf.
1Chro	2	48	Maaca, ţiitoarea lui Caleb, a născut pe Şeber şi Tirhana.
1Chro	2	49	Ea a mai născut pe Şaaf, tatăl lui Madmana, şi pe Şeva, tatăl lui Macbena şi tatăl lui Ghibea. Fata lui Caleb era Acsa.
1Chro	2	50	Aceştia au fost fiii lui Caleb: Şobal, fiul lui Hur, întîiul născut al Efratei, şi tatăl lui Chiriat-Iearim;
1Chro	2	51	Salma, tatăl lui Betleem; Haref, tatăl lui Bet-Gader.
1Chro	2	52	Fiii lui Şobal, tatăl lui Chiriat-Iearim, au fost: Haroe, Haţi-Hamenuhot.
1Chro	2	53	Familiile lui Chiriat-Iearim au fost: Ietriţii, Putiţii, Şumatiţii şi Mişraiţii; din aceste familii au ieşit Ţoreatiţii şi Eştaoliţii.
1Chro	2	54	Fiii lui Salma: Betleem şi Netofatiţii, Atrot-Bet-Ioab, Haţi-Hamanahti, Ţoreiţii;
1Chro	2	55	şi familiile cărturarilor cari locuiau la Iaebeţ, Tireatiţii, Şimeatiţii şi Sucatiţii. Aceştia sînt Cheniţii, ieşiţi din Hamat, tatăl casei lui Recab.
------------------------1 Cronici, capitolul 3
1Chro	3	1	Iată fiii lui David, cari i s’au născut la Hebron:Întîiul născut, Amnon, cu Ahinoam din Izreel; al doilea, Daniel, cu Abigail din Carmel;
1Chro	3	2	al treilea: Absalom, fiul Maachei, fata lui Talmai, împăratul Gheşurului; al patrulea: Adonia, fiul Haghitei,
1Chro	3	3	al cincilea Şefatia, cu Abital; al şaselea, Itream cu nevastă-sa Egla.
1Chro	3	4	Aceşti şase i s’au născut la Hebron. El a domnit acolo şapte ani şi şase luni, iar la Ierusalim a domnit treizeci şi trei de ani.
1Chro	3	5	Iată cei ce i s’au născut la Ierusalim:Şimea, Şobab, Natan şi Solomon, patru, cu Bat-Şua, fata lui Amiel;
1Chro	3	6	Ibhar, Elişama, Elifelet,
1Chro	3	7	Noga, Nefeg, Iafia,
1Chro	3	8	Elişama, Eliada şi Elifelet, nouă.
1Chro	3	9	Aceştia sînt toţi fiii lui David, afară de fiii ţiitoarelor. Şi Tamar era sora lor.
1Chro	3	10	Fiul lui Solomon: Roboam. Abia, fiul său; Asa, fiul său; Iosafat, fiul său;
1Chro	3	11	Ioram, fiul său; Ahazia, fiul său; Ioas, fiul său;
1Chro	3	12	Amaţia, fiul său; Azaria, fiul său; Iotam, fiul său;
1Chro	3	13	Ahaz, fiul său; Ezechia, fiul său; Manase, fiul său;
1Chro	3	14	Amon, fiul său; Iosia, fiul său.
1Chro	3	15	Fiii lui Iosia: întîiul născut, Iohanan: al doilea, Ioiachim; al treilea, Zedechia; al patrulea, Şalum.
1Chro	3	16	Fiii lui Ioiachim: Ieconia, fiul său; Zedechia, fiul său.
1Chro	3	17	Fiii lui Ieconia: Asir, al cărui fiu a fost Şealtiel;
1Chro	3	18	Malchiram, Pedaia, Şenaţar, Iecamia, Hoşama şi Nedabia.
1Chro	3	19	Fiii lui Pedaia: Zorobabel şi Şimei. Fiii lui Zorobabel: Meşulam şi Hanania; Şelomit, sora lor;
1Chro	3	20	şi Haşuba, Ohel, Berechia, Hasadia, Iuşab-Hesed, cinci.
1Chro	3	21	Fiii lui Hanania: Pelatia şi Isaia; fiii lui Refaia, fiii lui Arnan, fiii lui Obadia, fiii lui Şecania.
1Chro	3	22	Fiul lui Şecania: Şemaia. Fiii lui Şemaia: Hatuş, Igheal, Bariah, Nearia şi Şafat, şase.
1Chro	3	23	Fiii lui Nearia: Elioenai, Ezechia şi Azricam, trei.
1Chro	3	24	Fiii lui Elioenai: Hodavia, Eliaşib, Pelaia, Acub, Iohanan, Delaia şi Anani, şapte.
------------------------1 Cronici, capitolul 4
1Chro	4	1	Fiii lui Iuda: Pereţ, Heţron, Carmi, Hur şi Şobal.
1Chro	4	2	Reaia, fiul lui Şobal, a născut pe Iahat; Iahat a născut pe Ahumai şi Lahad. Acestea sînt familiile Ţoreatiţilor.
1Chro	4	3	Iată scoborîtorii tatălui lui Etam: Izreel, Işma şi Idbaş; numele sorei lor era Haţelelponi.
1Chro	4	4	Penuel era tatăl lui Ghedor, şi Ezer tatăl lui Huşa. Aceştia sînt fiii lui Hur, întîiul născut al Efratei, tatăl lui Betleem.
1Chro	4	5	Aşhur, tatăl lui Tecoa, a avut două neveste, Helea şi Naara.
1Chro	4	6	Naara i-a născut pe Ahuzam, pe Hefer, pe Temeni şi pe Ahaştari: aceştia sînt fiii Naarei.
1Chro	4	7	Fiii Heleei: Ţeret, Ţohar şi Etnan.
1Chro	4	8	Coţ a născut pe Anub şi Haţobeba, şi familiile lui Aharhel, fiul lui Harum.
1Chro	4	9	Iaebeţ era mai cu vază decît fraţii săi; mamă-sa i-a pus numele Iaebeţ {Sau Trist}, zicînd: „Pentru că l-am născut cu durere.“
1Chro	4	10	Iaebeţ a chemat pe Dumnezeul lui Israel, şi a zis: „Dacă mă vei binecuvînta şi-mi vei întinde hotarele, dacă mîna Ta va fi cu mine, şi dacă mă vei feri de nenorocire, aşa încît să nu fiu în suferinţă!…“ Şi Dumnezeu i-a dat ce ceruse.
1Chro	4	11	Chelub, fratele lui Şuha, a născut pe Mechir, care a fost tatăl lui Eşton.
1Chro	4	12	Eşton a născut casa lui Rafa, Paseah şi Techina, tatăl cetăţii lui Nahaş. Aceştia sînt bărbaţii dela Reca.
1Chro	4	13	Fiii lui Chenaz: Otniel şi Seraia. Fiul lui Otniel: Hatat.
1Chro	4	14	Meonotai a născut pe Ofra. Seraia a născut pe Ioab, tatăl văii lucrătorilor; căci erau lucrători.
1Chro	4	15	Fiii lui Caleb, fiul lui Iefune: Iru, Ela şi Naam, şi fiii lui Ela, şi Chenaz.
1Chro	4	16	Fiii lui Iehaleleel: Zif, Zifa, Tiria şi Asareel.
1Chro	4	17	Fiii lui Ezra: Ieter, Mered, Efer şi Ialon. Nevasta lui Mered a născut pe Miriam, pe Şamai, şi pe Işbah, tatăl lui Eştemoa.
1Chro	4	18	Nevastă-sa, Iudeica, a născut pe Iered, tatăl lui Ghedor, pe Eber, tatăl lui Soco, şi pe Iecutiel, tatăl lui Zanoah. Aceştia sînt fiii Bitiei, fata lui Faraon, pe care a luat-o Mered de nevastă.
1Chro	4	19	Fiii nevestei lui Hodia, sora lui Naham; tatăl lui Chehila, Garmitul şi Eştemoa, Maacatitul.
1Chro	4	20	Fiii lui Simon: Amnon, Rina, Ben-Hanan şi Tilon. Fiii lui Işei: Zohet şi Ben-Zohet.
1Chro	4	21	Fiii lui Şela, fiul lui Iuda: Er, tatăl lui Leca, Laeda, tatăl lui Mareşa, şi familiile casei unde se lucrează pînza, din casa lui Aşbea,
1Chro	4	22	şi Iochim, şi oamenii lui Cozeba, şi Ioas şi Saraf, cari au stăpînit asupra Moabului şi Iaşubi-Lehem. Aceste lucruri sînt vechi.
1Chro	4	23	Ei erau olari şi locuiau în livezi şi în lunci; locuiau acolo lîngă împărat şi lucrau pentru el.
1Chro	4	24	Fiii lui Simeon: Nemuel, Iamin, Iarib, Zerah, Saul.
1Chro	4	25	Fiul lui Saul: Şalum, Mibsam, fiul său; Mişma, fiul său.
1Chro	4	26	Fiii lui Mişma: Hamuel, fiul său. Zacur, fiul său; Şimei, fiul său.
1Chro	4	27	Şimei a avut şasesprezece fii şi şase fiice. Fraţii săi n’au avut mulţi fii. Şi toate familiile lor nu s’au înmulţit atît cît fiii lui Iuda.
1Chro	4	28	Ei locuiau la Beer-Şeba, la Molada, la Haţar-Şual,
1Chro	4	29	la Bilha, la Eţem, la Tolad,
1Chro	4	30	La Betuel, la Horma, la Ţiclag,
1Chro	4	31	la Bet-Marcabot, la Haţar-Susim, la Bet-Birei şi la Şaaraim. Acestea au fost cetăţile lor pînă la domnia lui David,
1Chro	4	32	şi satele lor. Ei mai aveau şi Etam, Ain, Rimon, Tochen şi Aşan, cinci cetăţi;
1Chro	4	33	şi toate satele din împrejurimile acestor cetăţi, pînă la Baal. Iată locuinţele lor şi spiţa neamului lor.
1Chro	4	34	Meşobab; Iamlec; Ioşa, fiul lui Amaţia;
1Chro	4	35	Ioel; Iehu, fiul lui Ioşibia, fiul lui Seraia, fiul lui Asiel;
1Chro	4	36	Elioenai; Iaacoba; Ieşohaia; Asaia; Adiel; Iesimiel; Benaia;
1Chro	4	37	Ziza, fiul lui Şifei, fiul lui Alon, fiul lui Iedaia, fiul lui Şimri, fiul lui Şemaia.
1Chro	4	38	Aceştia, numiţi pe nume, erau domni în familiile lor, şi casele lor părinteşti au crescut mult.
1Chro	4	39	Ei s’au dus înspre Ghedor pînă la răsăritul văii, să caute păşune pentru turmele lor.
1Chro	4	40	Au găsit păşune grase şi bune, şi o ţară întinsă, liniştită şi pacinică, fiindcă ceice o locuiau mai înainte se pogorau din Ham.
1Chro	4	41	Oamenii aceştia, scrişi pe nume, au venit pe vremea lui Ezechia, împăratul lui Iuda; au sfărîmat corturile lor şi pe Maoniţi, cari se aflau acolo, i-au nimicit cu desăvîrşire pînă în ziua de azi, şi s’au aşezat în locul lor, căci acolo erau păşune pentru turmele lor.
1Chro	4	42	Şi dintre fiii lui Simeon s’au dus la muntele Seir, în număr de cinci sute de oameni. Aveau în frunte pe Pelatia, Nearia, Refaia şi Uziel, fiii lui Işei.
1Chro	4	43	Au bătut rămăşiţa de Amaleciţi care scăpase cu viaţă şi s’au aşezat acolo pînă în ziua de azi.
------------------------1 Cronici, capitolul 5
1Chro	5	1	Fiii lui Ruben, întîiul născut al lui Israel. – Căci el era întîiul născut, dar, pentru că a spurcat patul tatălui său, dreptul lui de întîi născut a fost dat fiilor lui Iosif, fiul lui Israel; totuş Iosif n’a fost scris în spiţele de neam ca întîi născut.
1Chro	5	2	Iuda a fost în adevăr puternic printre fraţii săi, şi din el a ieşit un domnitor; dar dreptul de întîi născut este al lui Iosif.
1Chro	5	3	Fiii lui Ruben, întîiul născut al lui Israel: Enoh, Palu, Heţron şi Carmi.
1Chro	5	4	Fiii lui Ioel: Şemaia, fiul său; Gog, fiul său; Şimei, fiul său;
1Chro	5	5	Mica, fiul său; Reaia, fiul său; Baal, fiul său;
1Chro	5	6	Beera, fiul său, pe care l-a luat rob Tilgat-Pilneser, împăratul Asiriei; el era domnul Rubeniţilor. –
1Chro	5	7	Fraţii lui Beera, după familiile lor, aşa cum sînt înscrişi în spiţele neamului după neamurile lor: cel dintîi, Ieiel; Zaharia;
1Chro	5	8	Bela, fiul lui Azaz, fiul lui Şema, fiul lui Ioel. Bela locuia la Aroer, şi pînă la Nebo şi la Baal-Meon;
1Chro	5	9	la răsărit, locuia pînă la întrarea pustiei, dela rîul Eufrat, căci turmele lor erau în mare număr în ţara Galaadului.
1Chro	5	10	Pe vremea lui Saul, au făcut război cu Hagareniţii, cari au căzut în mînile lor, şi au locuit în corturile lor, pe toată partea de răsărit a Galaadului.
1Chro	5	11	Fiii lui Gad locuiau în faţa lor, în ţara Basanului, pînă la Salca.
1Chro	5	12	Ioel, cel dintîi, Şafam, al doilea, Iaenai, şi Şafat, în Basan.
1Chro	5	13	Fraţii lor, după casele părinţilor lor: Micael, Meşulam, Şeba, Iorai, Iaecan, Zia şi Eber, şapte.
1Chro	5	14	Iată fiii lui Abihail, fiul lui Huri, fiul lui Iaroah, fiul lui Galaad, fiul lui Micael, fiul lui Ieşişai, fiul lui Iahdo, fiul lui Buz;
1Chro	5	15	Ahi, fiul lui Abdiel, fiul lui Guni, era căpetenia caselor părinţilor lor.
1Chro	5	16	Ei locuiau în Galaad, în Basan, şi în cetăţile lor, şi în toate împrejurimile Saronului pînă la marginile lor.
1Chro	5	17	Toţi au fost scrişi în spiţele de neamuri, pe vremea lui Iotam, împăratul lui Iuda, şi pe vremea lui Ieroboam, împăratul lui Israel.
1Chro	5	18	Fiii lui Ruben, Gadiţii şi jumătate din seminţia lui Manase, aveau oameni viteji, cari purtau scut şi sabie, trăgeau cu arcul, şi erau deprinşi cu războiul, în număr de patruzeci şi patru de mii şapte sute şase zeci în stare să meargă la oaste.
1Chro	5	19	Au făcut război cu Hagareniţii, cu Ietur, cu Nafiş şi cu Nodab.
1Chro	5	20	Au primit ajutor împotriva lor, şi Hagareniţii şi toţi ceice erau cu ei au fost daţi în mînile lor. Căci, în timpul luptei, strigaseră către Dumnezeu, care i-a ascultat, pentrucă se încrezuseră în El.
1Chro	5	21	Şi le-au luat turmele, cincizeci de mii de cămile, douăsute cincizeci de mii de oi, două mii de măgari, şi o sută de mii de inşi;
1Chro	5	22	căci au fost mulţi morţi, pentrucă lupta venea dela Dumnezeu. Şi s’au aşezat în locul lor pînă în vremea cînd au fost luaţi în robie.
1Chro	5	23	Fiii jumătăţii seminţiei lui Manase locuiau în ţară, dela Basan pînă la Baal-Hermon şi Senir, şi pe muntele Hermon; erau mulţi la număr.
1Chro	5	24	Iată căpeteniile caselor părinţilor lor: Efer, Işei, Eliel, Azriel, Ieremia, Hodavia şi Iahdiel, oameni viteji, oameni vestiţi, căpeteniile caselor părinţilor lor.
1Chro	5	25	Dar au păcătuit împotriva Dumnezeului părinţilor lor, şi au curvit după dumnezeii popoarelor ţării, pe cari Dumnezeu le nimicise dinaintea lor.
1Chro	5	26	Dumnezeul lui Israel a aţîţat duhul lui Pul, împăratul Asiriei, şi duhul lui Tilgat-Pilneser, împăratul Asiriei; şi Tilgat-Pilneser a luat robi pe Rubeniţi, Gadiţi şi jumătate din seminţia lui Manase şi i-a dus la Halah, la Habor, la Hara şi la rîul Gozan, unde au rămas pînă în ziua de azi.
------------------------1 Cronici, capitolul 6
1Chro	6	1	Fiii lui Levi: Gherşom, Chehat şi Merari.
1Chro	6	2	Fiii lui Chehat: Amram, Iţehar, Hebron şi Uziel.
1Chro	6	3	Fiii lui Amram: Aaron şi Moise, şi Maria. Fiii lui Aaron: Nadab, Abihu, Eleazar şi Itamar.
1Chro	6	4	Eleazar a născut pe Fineas; Fineas a născut pe Abişua:
1Chro	6	5	Abişua a născut pe Buchi; Buchi a născut pe Uzi;
1Chro	6	6	Uzi a născut pe Zerahia; Zerahia a născut pe Meraiot;
1Chro	6	7	Meraiot a născut pe Amaria: Amaria a născut pe Ahitub;
1Chro	6	8	Ahitub a născut pe Ţadoc; Ţadoc a născut pe Ahimaaţ:
1Chro	6	9	Ahimaaţ a născut pe Azaria; Azaria a născut pe Iohanan;
1Chro	6	10	Iohanan a născut pe Azaria, care a fost preot în casa pe care a zidit-o Solomon la Ierusalim;
1Chro	6	11	Azaria a născut pe Amaria; Amaria a născut pe Ahitub;
1Chro	6	12	Ahitub a născut pe Ţadoc; Ţadoc a născut pe Şalum;
1Chro	6	13	Şalum a născut pe Hilchia, Hilchia a născut pe Azaria;
1Chro	6	14	Azaria a născut pe Seraia. Seraia a născut pe Iehoţadac.
1Chro	6	15	Iehoţadac a plecat şi el cînd a dus Domnul în robie pe Iuda şi Ierusalimul prin Nebucadneţar.
1Chro	6	16	Fiii lui Levi: Gherşom, Chehat şi Merari. –
1Chro	6	17	Iată numele fiilor lui Gherşom: Libni şi Şimei. –
1Chro	6	18	Fiii lui Chehat: Amram, Iţehar, Hebron şi Uziel.
1Chro	6	19	Fiii lui Merari: Mahli şi Muşi. –Acestea sînt familiile lui Levi, după părinţii lor.
1Chro	6	20	Din Gherşom: Libni, fiul său; Iahat, fiul său; Zima, fiul său;
1Chro	6	21	Ioah, fiul său; Ido, fiul său; Zerah, fiul său; Ieatrai, fiul său. –
1Chro	6	22	Fiii lui Chehat: Aminadab, fiul său; Core, fiul său; Asir, fiul său;
1Chro	6	23	Elcana, fiul său; Ebiasaf, fiul său; Asir, fiul său;
1Chro	6	24	Tahat, fiul său; Uriel, fiul său; Ozia, fiul său; Saul, fiul său.
1Chro	6	25	Fiii lui Elcana: Amasai şi Ahimot;
1Chro	6	26	Elcana, fiul său; Elcana – Ţofai, fiul său; Nahat, fiul său;
1Chro	6	27	Eliab, fiul său; Ieroham, fiul său; Elcana, fiul său;
1Chro	6	28	şi fiii lui Samuel, întîiul născut: Vaşni şi Abia. –
1Chro	6	29	Fiii lui Merari: Mahli; Libni, fiul său; Şimei, fiul său; Uza, fiul său;
1Chro	6	30	Şimea, fiul său; Haghia, fiul său; Asaia, fiul său.
1Chro	6	31	Iată aceia pe cari i-a pus David pentru cîrmuirea cîntării în Casa Domnului, de cînd a avut chivotul un loc de odihnă:
1Chro	6	32	ei împlineau slujba de cîntăreţi înaintea locaşului cortului întîlnirii, pînă cînd a zidit Solomon Casa Domnului la Ierusalim, şi îşi făceau slujba după rînduiala care le era poruncită.
1Chro	6	33	Iată cei ce slujeau cu fiii lor. Dintre fiii Chehatiţilor: Heman, cîntăreţul, fiul lui Ioel, fiul lui Samuel,
1Chro	6	34	fiul lui Elcana, fiul lui Ieroham, fiul lui Eliel, fiul lui Toah,
1Chro	6	35	fiul lui Ţuf, fiul lui Elcana, fiul lui Mahat, fiul lui Amasai,
1Chro	6	36	fiul lui Elcana, fiul lui Ioel, fiul lui Azaria, fiul lui Ţefania,
1Chro	6	37	fiul lui Tahat, fiul lui Asir, fiul lui Ebiasaf, fiul lui Core,
1Chro	6	38	fiul lui Iţehar, fiul lui Chehat, fiul lui Levi, fiul lui Israel. –
1Chro	6	39	Fratele său Asaf, care stătea la dreapta sa, Asaf, fiul lui Berechia, fiul lui Şimea,
1Chro	6	40	fiul lui Micael, fiul lui Baaseia, fiul lui Malchia,
1Chro	6	41	fiul lui Etni, fiul lui Zerah, fiul lui Adaia,
1Chro	6	42	fiul lui Etan, fiul lui Zima, fiul lui Şimei,
1Chro	6	43	fiul lui Iahat, fiul lui Gherşom, fiul lui Levi. –
1Chro	6	44	Fiii lui Merari, fraţii lor, la stînga; Etan, fiul lui Chişi, fiul lui Abdi, fiul lui Maluc,
1Chro	6	45	fiul lui Haşabia, fiul lui Amaţia, fiul lui Hilchia,
1Chro	6	46	fiul lui Amţi, fiul lui Bani, fiul lui Şemer,
1Chro	6	47	fiul lui Mahli, fiul lui Muşi, fiul lui Merari, fiul lui Levi.
1Chro	6	48	Fraţii lor, Leviţii, erau însărcinaţi cu toată slujba locaşului Casei lui Dumnezeu.
1Chro	6	49	Aaron şi fiii săi aduceau jertfe pe altarul arderilor de tot şi tămîie pe altarul tămîiei, împlineau toate slujbele în Locul prea sfînt, şi făceau ispăşire pentru Israel, potrivit cu tot ce poruncise Moise, robul lui Dumnezeu.
1Chro	6	50	Iată fiii lui Aaron: Eleazar, fiul său; Fineas, fiul său; Abişua, fiul său;
1Chro	6	51	Buchi, fiul său; Uzi, fiul său; Zerahia, fiul său;
1Chro	6	52	Meraiot, fiul său; Amaria, fiul său; Ahitub, fiul său;
1Chro	6	53	Ţadoc, fiul său; Ahimaaţ, fiul său.
1Chro	6	54	Iată locuinţele lor, după satele lor, în hotarele cari le-au fost însemnate. Fiilor lui Aaron din familia Chehatiţilor, ieşiţi cei dintîi la sorţ,
1Chro	6	55	li s’a dat Hebronul în ţara lui Iuda, şi locurile lui de păşunat;
1Chro	6	56	dar cîmpia cetăţii şi satele ei au fost date lui Caleb, fiul lui Iefune.
1Chro	6	57	Fiilor lui Aaron li s’a dat cetatea de scăpare Hebron, Libna, şi locurile ei de păşunat, Iatir, Eştemoa cu locurile ei de păşunat,
1Chro	6	58	Hilen cu locurile lui de păşunat, Debir cu locurile lui de păşunat,
1Chro	6	59	Aşan cu locurile lui de păşunat, Bet-Şemeş cu locurile lui de păşunat;
1Chro	6	60	şi din seminţia lui Beniamin: Gheba cu locurile lui de păşunat, Alemet cu locurile lui de păşunat, Anatot cu locurile lui de păşunat. Toate cetăţile lor erau treisprezece cetăţi, după familiile lor.
1Chro	6	61	Celorlalţi fii ai lui Chehat li s’au dat prin sorţi zece cetăţi din familiile seminţiei lui Efraim, din seminţia lui Dan, şi din jumătatea seminţiei lui Manase.
1Chro	6	62	Fiii lui Gherşom, după familiile lor, au căpătat treisprezece cetăţi din seminţia lui Isahar, din seminţia lui Aşer, din seminţia lui Neftali şi din seminţia lui Manase în Basan.
1Chro	6	63	Fiii lui Merari, după familiile lor, au căpătat prin sorţi douăsprezece cetăţi din seminţia lui Ruben, din seminţia lui Gad şi din seminţia lui Zabulon.
1Chro	6	64	Copiii lui Israel au dat astfel Leviţilor cetăţile şi locurile lor de păşunat.
1Chro	6	65	Au dat prin sorţi, din seminţia fiilor lui Iuda, din seminţia fiilor lui Simeon şi din seminţia fiilor lui Beniamin, aceste cetăţi, pe cari le-au numit pe nume.
1Chro	6	66	Cît pentru celelalte familii ale fiilor lui Chehat, cetăţile ţinutului lor au fost luate din seminţia lui Efraim.
1Chro	6	67	Le-au dat cetatea de scăpare Sihem cu locurile lui de păşunat, în muntele lui Efraim, Ghezer cu locurile lui de păşunat,
1Chro	6	68	Iocmeam cu locurile lui de păşunat, Bet-Horon cu locurile lui de păşunat,
1Chro	6	69	Aialon cu locurile lui de păşunat, şi Gat-Rimon cu locurile lui de păşunat;
1Chro	6	70	şi din jumătatea seminţiei lui Manase, au dat: Aner cu locurile lui de păşunat, şi Bileam cu locurile lui de păşunat, pentru familia celorlalţi fii ai lui Chehat.
1Chro	6	71	Fiilor lui Gherşom le-au dat: din familia jumătăţii seminţiei lui Manase, Golan în Basan cu locurile lui de păşunat, şi Aştarot cu locurile lui de păşunat;
1Chro	6	72	din seminţia lui Isahar: Chedeş cu locurile lui de păşunat, Dobrat cu locurile lui de păşunat,
1Chro	6	73	Ramot cu locurile lui de păşunat, şi Anem cu locurile lui de păşunat;
1Chro	6	74	din seminţia lui Aşer, Maşal cu locurile lui de păşunat, Abdon cu locurile lui de păşunat,
1Chro	6	75	Hucoc cu locurile lui de păşunat şi Rehob cu locurile lui de păşunat;
1Chro	6	76	şi din seminţia lui Neftali: Chedeş din Galilea cu locurile lui de păşunat, Hamon cu locurile lui de păşunat, şi Chiriataim cu locurile lui de păşunat.
1Chro	6	77	Celorlalţi Leviţi, fiilor lui Merari, le-au dat, din seminţia lui Zabulon: Rimono cu locurile lui de păşunat, şi Taborul cu locurile lui de păşunat,
1Chro	6	78	iar de cealaltă parte a Iordanului, în faţa Ierihonului, la răsărit de Iordan: din seminţia lui Ruben, Beţer, în pustie, cu locurile lui de păşunat, Iahţa cu locurile lui de păşunat,
1Chro	6	79	Chedemot cu locurile lui de păşunat, şi Mefaat cu locurile lui de păşunat;
1Chro	6	80	şi din seminţia lui Gad, Ramot din Galaad cu locurile lui de păşunat, Mahanaim cu locurile lui de păşunat,
1Chro	6	81	Hesbonul cu locurile lui de păşunat, şi Iaezer cu locurile lui de păşunat.
------------------------1 Cronici, capitolul 7
1Chro	7	1	Fiii lui Isahar: Tola, Pua, Iaşub şi Şimron, patru.
1Chro	7	2	Fiii lui Tola: Uzi, Refaia, Ieriel, Iahmai, Ibsam şi Samuel, căpeteniile caselor părinţilor lor, anume ai lui Tola, oameni viteji în neamul lor; pe vremea lui David numărul lor era de douăzeci şi două de mii şase sute.
1Chro	7	3	Fiul lui Uzi: Izrahia. Fiii lui Izrahia: Micael, Obadia, Ioel, Işia, de toţi cinci căpetenii;
1Chro	7	4	aveau cu ei, după neamurile lor, după casele părinţilor lor, treizeci şi şase de mii de oameni, ostaşi înarmaţi pentru război, căci aveau multe neveste şi fii.
1Chro	7	5	Fraţii lor, după toate familiile lui Isahar, oameni viteji erau de toţi optzeci şi şapte de mii, scrişi în spiţele de neam.
1Chro	7	6	Fiii lui Beniamin: Bela, Becher şi Iediael, trei.
1Chro	7	7	Fiii lui Bela: Eţbon, Uzi, Uziel, Ierimot, şi Iri, cinci căpetenii ai caselor părinţilor lor, oamenii viteji, şi scrişi în spiţele de neam în număr de douăzeci şi două de mii treizeci şi patru. –
1Chro	7	8	Fiii lui Becher: Zemira, Ioaş, Eliezer, Elioenai, Omri, Ieremot, Abia, Anatot şi Alamet; toţi aceştia erau fii ai lui Becher,
1Chro	7	9	şi scrişi în spiţele de neam, după neamurile lor, drept căpetenii ale caselor părinţilor lor, oameni viteji, în număr de douăzeci de mii două sute. –
1Chro	7	10	Fiul lui Iediael: Bilhan. Fiii lui Bilhan: Ieuş, Beniamin, Ehud, Chenaana, Zetan, Tarsis şi Ahişahar;
1Chro	7	11	toţi aceştia erau fii ai lui Iediael, căpetenii ale caselor părinţilor lor, oameni viteji, în număr de şaptesprezece mii două sute, în stare să poarte armele şi să meargă la răsboi.
1Chro	7	12	Şupim şi Hupim, fiii lui Ir; Huşim, fiul lui Aher.
1Chro	7	13	Fiii lui Neftali: Iahţiel, Guni, Ieţer şi Şalum, fiii Bilhei.
1Chro	7	14	Fiii lui Manase: Asriel, pe care l-a născut ţiitoarea sa siriacă; ea a născut pe Machir, tatăl lui Galaad.
1Chro	7	15	Machir a luat de nevastă pe sora lui Hupim şi Şupim. Numele sorei lui era Maaca. Numele celui de al doilea fiu era Ţelofhad; şi Ţelofhad a avut fete.
1Chro	7	16	Maaca, nevasta lui Machir, a născut un fiu, şi i-a pus numele Pereş; numele fratelui său era Şereş, şi fiii săi erau Ulam şi Rechem.
1Chro	7	17	Fiul lui Ulam: Bedan. Aceştia sînt fiii lui Galaad, fiul lui Machir, fiul lui Manase.
1Chro	7	18	Soru-sa Homalechet a născut pe Işhod, pe Abiezer şi pe Mahla.
1Chro	7	19	Fiii lui Şemida erau: Ahian, Sihem, Lichi şi Aniam.
1Chro	7	20	Fiii lui Efraim: Şutelah; Bered, fiul său; Tahat, fiul său; Eleada, fiul său; Tahat, fiul său:
1Chro	7	21	Zabad, fiul său; Şutelah, fiul său; Ezer şi Elead. Oamenii din Gat, născuţi în ţară, i-au omorît, pentrucă se pogorîseră să le ia turmele.
1Chro	7	22	Efraim, tatăl lor, s’a jălit multă vreme, şi fraţii săi au venit să-l mîngîie.
1Chro	7	23	Apoi a intrat la nevastă-sa, şi ea a zămislit şi a născut un fiu; el i-a pus numele Beria {Sau În nenorocire}, pentrucă nenorocirea era în casă.
1Chro	7	24	A avut ca fiică pe Şeera care a zidit Bet-Horonul de jos şi Bet-Horonul de sus şi pe Uzen-Şeera.
1Chro	7	25	Refah, fiul său, şi Reşef; Telah, fiul său; Tahan, fiul său.
1Chro	7	26	Laedan, fiul său; Amihud, fiul său; Elişama, fiul său;
1Chro	7	27	Nun, fiul său; Iosua, fiul său.
1Chro	7	28	Ei aveau în stăpînire şi ca locuinţă Betelul cu satele lui; la răsărit: Naaran; la apus: Ghezer cu satele lui, Sihemul cu satele lui, pînă la Gaza cu satele ei.
1Chro	7	29	Fiii lui Manase stăpîneau Bet-Şeanul cu satele lui, Taanacul cu satele lui, Meghidoul cu satele lui, Dorul cu satele lui. În aceste cetăţi au locuit fiii lui Iosif, fiul lui Israel.
1Chro	7	30	Fiii lui Aşer: Imna, Işva, Işvi, şi Beria; şi Serah, sora lor.
1Chro	7	31	Fiii lui Beria: Eber şi Malchiel.
1Chro	7	32	Malchiel a fost tatăl lui Birzavit. Şi Eber a născut pe Iaflet, pe Şomer şi pe Hotam, şi pe sora lor Şua. –
1Chro	7	33	Fiii lui Iaflet: Pasac, Bimhal, şi Aşvat. Aceştia sînt fiii lui Iaflet. –
1Chro	7	34	Fiii lui Şamer: Ahi, Rohega, Huba şi Aram. –
1Chro	7	35	Fiii lui Helem, fratele său: Ţofah, Imna, Şeleş şi Amal.
1Chro	7	36	Fiii lui Ţofah: Suah, Harnefer, Şual, Beri, Imra,
1Chro	7	37	Beţer, Hod, Şama, Şilşa, Itran şi Beera.
1Chro	7	38	Fiii lui Ieter: Iefune, Pispa şi Ara. –
1Chro	7	39	Fiii lui Ula: Arah, Haniel şi Riţia. –
1Chro	7	40	Toţi aceştia erau fiii lui Aşer, căpeteniile caselor părinţilor lor, oameni aleşi şi viteji, căpeteniile domnilor, scrişi în număr de douăzeci şi şase de mii de oameni, în stare să poarte armele şi să meargă la război.
------------------------1 Cronici, capitolul 8
1Chro	8	1	Beniamin a născut pe Bela, întîiul lui născut, pe Aşbel, al doilea, Ahrah, al treilea,
1Chro	8	2	Noha, al patrulea, şi Rafa, al cincilea.
1Chro	8	3	Fiii lui Bela au fost: Adar, Ghera, Abihud,
1Chro	8	4	Abişua, Naaman, Ahoah,
1Chro	8	5	Ghera. Şefufan şi Huram.
1Chro	8	6	Iată fiii lui Ehud, cari erau capi de familie între locuitorii din Gheba, şi cari i-au strămutat la Manahat:
1Chro	8	7	Naaman, Ahia şi Ghera. Ghera, care i-a strămutat, a născut pe Uza şi pe Ahihud.
1Chro	8	8	Şaharaim a avut copii în ţara Moabului, dupăce a îndepărtat pe nevestele sale: Huşim şi Baara.
1Chro	8	9	Cu nevastă-sa Hodeş a avut pe: Iobab, Ţibia, Meşa, Malcam,
1Chro	8	10	Ieuţ, Şochia şi Mirma. Aceştia sînt fiii săi, capii de familie.
1Chro	8	11	Cu Huşim a avut pe: Abitub şi Elpaal.
1Chro	8	12	Fiii lui Elpaal: Eber, Mişeam, şi Şemer, care a zidit Ono, Lod şi satele lui.
1Chro	8	13	Beria şi Şema, cari erau capi de familie între locuitorii Aialonului, au pus pe fugă pe locuitorii din Gat.
1Chro	8	14	Ahio, Şaşac, Ieremot,
1Chro	8	15	Zebadia, Arad, Eder,
1Chro	8	16	Micael, Işfa şi Ioha erau fiii lui Beria. –
1Chro	8	17	Zebadia, Meşulam, Hizchi, Eber,
1Chro	8	18	Işmerai, Izlia şi Iobab erau fiii lui Elpaal. –
1Chro	8	19	Iachim, Zicri, Zabdi,
1Chro	8	20	Elienai, Ţiltai, Eliel,
1Chro	8	21	Adaia, Beraia şi Şimrat erau fiii lui Şimei.
1Chro	8	22	Işpan, Eber, Eliel,
1Chro	8	23	Abdon, Zicri, Hanan,
1Chro	8	24	Hanania, Elam, Antotia,
1Chro	8	25	Ifdeia şi Penuel erau fiii lui Şaşac. –
1Chro	8	26	Şamşerai, Şeharia, Atalia,
1Chro	8	27	Iaareşia, Elia şi Zicri erau fiii lui Ieroham. –
1Chro	8	28	Aceştia sînt capi de familie, capi după neamurile lor. Ei locuiau la Ierusalim.
1Chro	8	29	Tatăl lui Gabaon locuia la Gabaon, şi numele nevestei lui era Maaca.
1Chro	8	30	Abdon era fiul său întîi născut, apoi Ţur, Chis, Baal, Nadab,
1Chro	8	31	Ghedor, Ahio, şi Zecher.
1Chro	8	32	Miclot a născut pe Şimea. Şi ei locuiau tot la Ierusalim lîngă fraţii lor, împreună cu fraţii lor. –
1Chro	8	33	Ner a născut pe Chis; Chis a născut pe Saul; Saul a născut pe Ionatan, pe Malchi-Şua, pe Abinadab şi pe Eşbaal.
1Chro	8	34	Fiul lui Ionatan: Merib-Baal. Merib-Baal a născut pe Mica.
1Chro	8	35	Fiii lui Mica: Piton, Melec, Taerea şi Ahaz.
1Chro	8	36	Ahaz a născut pe Iehoada; Iehoada a născut pe Alemet, Azmavet şi Zimri; Zimri a născut pe Moţa;
1Chro	8	37	Moţa a născut pe Binea. Fiul acestuia a fost Rafa; Eleasa a fost fiul acestuia; Aţel a fost fiul acestuia;
1Chro	8	38	Aţel a avut şase fii, ale căror nume iată-le: Azricam, Bocru, Ismael, Şearia, Obadia şi Hanan. Toţi aceştia erau fiii lui Aţel. –
1Chro	8	39	Fiii fratelui său Eşec: Ulam, întîiul lui născut, Ieus, al doilea, şi Elifelet, al treilea.
1Chro	8	40	Fiii lui Ulam au fost oameni viteji, cari trăgeau cu arcul şi au avut mulţi fii şi nepoţi, o sută cinci zeci. Toţi aceştia sînt fiii lui Beniamin.
------------------------1 Cronici, capitolul 9
1Chro	9	1	Tot Israelul este scris în spiţele de neam şi trecut în cartea împăraţilor lui Israel. Şi Iuda a fost luat rob în Babilon, din pricina fărădelegilor lui.
1Chro	9	2	Cei dintîi locuitori cari au locuit în moşiile lor, în cetăţile lor, erau Israeliţii, preoţii, Leviţii şi Netiniţii.
1Chro	9	3	La Ierusalim locuiau fii de ai lui Iuda, fii de ai lui Beniamin, şi fii de ai lui Efraim şi Manase. –
1Chro	9	4	Fii de ai lui Pereţ, fiul lui Iuda: Utai, fiul lui Amihud, fiul lui Omri, fiul lui Imri, fiul lui Bani.
1Chro	9	5	Dintre Şiloniţi: Asaia, întîiul născut, şi fiii săi.
1Chro	9	6	Fii de ai lui Zerah: Ieuel, şi fraţii săi, şase sute nouăzeci. –
1Chro	9	7	Fii de ai lui Beniamin: Salu, fiul lui Meşulam, fiul lui Hodavia, fiul lui Asenua;
1Chro	9	8	Ibneia, fiul lui Ieroham; Ela, fiul lui Uzi, fiul lui Micri; Meşulam, fiul lui Şefatia, fiul lui Reuel, fiul lui Ibnia;
1Chro	9	9	şi fraţii lor, după neamurile lor, nouă sute cincizeci şi şase. Toţi oamenii aceştia erau capi de familie în casele părinţilor lor.
1Chro	9	10	Din preoţi: Iedaeia; Iehoiarib; Iachin;
1Chro	9	11	Azaria, fiul lui Hilchia, fiul lui Meşulam, fiul lui Ţadoc, fiul lui Meraiot, fiul lui Ahitub, mai marele Casei lui Dumnezeu;
1Chro	9	12	Adaia, fiul lui Ieroham, fiul lui Paşhur, fiul lui Malchia; Maesai, fiul lui Adiel, fiul lui Iahzera, fiul lui Meşulam, fiul lui Meşilemit, fiul lui Imer;
1Chro	9	13	şi fraţii lor, căpetenii ale caselor părinţilor lor, o mie şapte sute şasezeci, oameni viteji, puşi în slujba Casei lui Dumnezeu.
1Chro	9	14	Din Leviţi: Şemaia, fiul lui Haşub, fiul lui Azricam, fiul lui Haşabia, din fiii lui Merari;
1Chro	9	15	Bacbacar; Hereş; Galal; Matania, fiul lui Mica, fiul lui Zicri, fiul lui Asaf;
1Chro	9	16	Obadia, fiul lui Şemaia, fiul lui Galal, fiul lui Iedutun; Berechia, fiul lui Asa, fiul lui Elcana, care locuia în satele Netofatiţilor.
1Chro	9	17	Şi uşierii: Şalum, Acub, Talmon, Ahiman, şi fraţii lor; Salum era căpetenia lor,
1Chro	9	18	şi pînă în ziua de azi el este la uşa împăratului, la răsărit. Aceştia sînt uşierii taberei fiilor lui Levi.
1Chro	9	19	Şalum, fiul lui Core, fiul lui Ebiasaf, fiul lui Core, şi fraţii săi din casa tatălui său, Coreiţii, împlineau slujba de păzitori ai pragurilor cortului; părinţii lor păziseră intrarea în tabăra Domnului,
1Chro	9	20	şi Fineas, fiul lui Eleazar, fusese odinioară capetenia lor, şi Domnul era cu el.
1Chro	9	21	Zaharia, fiul lui Meşelemia, era uşier la intrarea cortului întîlnirii.
1Chro	9	22	De toţi erau două sute doisprezece, aleşi ca uşieri ai pragurilor, şi scrişi în spiţele de neam, după satele lor. David şi văzătorul Samuel îi puseseră în slujba lor.
1Chro	9	23	Ei şi copiii lor păzeau uşile Casei Domnului, adecă ale casei cortului.
1Chro	9	24	Erau uşieri în cele patru vînturi: la răsărit, la apus, la miazănoapte şi la miazăzi.
1Chro	9	25	Fraţii lor, cari locuiau în satele lor, trebuiau să vină din timp în timp la ei şapte zile.
1Chro	9	26	Căci aceste patru căpetenii ale uşierilor, aceşti Leviţi, erau totdeauna în slujbă, şi mai aveau privigherea asupra odăilor şi vistieriilor Casei lui Dumnezeu;
1Chro	9	27	petreceau noaptea în jurul Casei lui Dumnezeu, a cărei pază o aveau, şi pe care trebuiau s’o deschidă în fiecare dimineaţă.
1Chro	9	28	Unii din Leviţi aveau grijă de uneltele pentru slujbă, pe cari le numărau la intrare şi le numărau şi la ieşire.
1Chro	9	29	Alţii îngrijeau de unelte, de toate uneltele sfîntului locaş, şi de floarea făinii, de vin, de untdelemn, de tămîie şi de miresme.
1Chro	9	30	Fii de ai preoţilor pregăteau tămîia mirositoare.
1Chro	9	31	Matitia, unul din Leviţi, întîiul născut al lui Şalum Coreitul, avea grijă de turtele coapte în tigaie.
1Chro	9	32	Şi unii din fraţii lor, dintre Chehatiţi, erau însărcinaţi să pregătească pentru fiecare Sabat pînile pentru punerea înaintea Domnului.
1Chro	9	33	Aceştia sînt cîntăreţii, capii de familie ai Leviţilor, cari locuiau în odăi, scutiţi de alte slujbe, pentru că lucrau zi şi noapte.
1Chro	9	34	Aceştia sînt capii de familie ai Leviţilor, capi după neamurile lor. Ei locuiau la Ierusalim.
1Chro	9	35	Tatăl lui Gabaon, Ieiel, locuia la Gabaon, şi numele nevestei lui era Maaca.
1Chro	9	36	Abdon a fost fiul său întîi născut, apoi Ţur, Chis, Baal, Ner, Nadab,
1Chro	9	37	Ghedor, Ahio, Zaharia şi Miclot.
1Chro	9	38	Miclot a născut pe Şimeam. Şi ei locuiau tot la Ierusalim lîngă fraţii lor, cu fraţii lor.
1Chro	9	39	Ner a născut pe Chis; Chis a născut pe Saul; Saul a născut pe Ionatan, pe Malchi-Şua, pe Abinadab, şi pe Eşbaal.
1Chro	9	40	Fiul lui Ionatan: Merib-Baal. Merib-Baal a născut pe Mica.
1Chro	9	41	Fiii lui Mica: Piton, Melec şi Tahrea.
1Chro	9	42	Ahaz a născut pe Iaera; Iaera a născut pe Alemet, Azmavet şi Zimri; Zimri a născut pe Moţa;
1Chro	9	43	Moţa a născut pe Binea. Fiul acestuia a fost Refaia; Eleasa a fost fiul acestuia; Aţel a fost fiul acestuia.
1Chro	9	44	Aţel a avut şase fii, ale căror nume iată-le: Azricam, Bocru, Ismael, Şearia, Obadia şi Hanan. Aceştia sînt fiii lui Aţel.
------------------------1 Cronici, capitolul 10
1Chro	10	1	Filistenii s’au luptat cu Israel, şi oamenii lui Israel au luat-o la fugă înaintea Filistenilor şi au căzut morţi pe muntele Ghilboa.
1Chro	10	2	Filistenii au urmărit pe Saul şi pe fiii lui, şi au ucis pe Ionatan, Abinadab şi Malchi-Şua, fiii lui Saul.
1Chro	10	3	Învălmăşeala luptei a prins şi pe Saul; arcaşii l-au ajuns şi l-au rănit.
1Chro	10	4	Saul a zis atunci celui ce-i ducea armele: „Scoate-ţi sabia, şi străpunge-mă cu ea, ca nu cumva să vină aceşti netăiaţi împrejur să mă batjocorească.“ Cel ce-i ducea armele n’a voit, căci se temea. Şi Saul şi-a luat sabia şi s’a aruncat în ea.
1Chro	10	5	Cel ce ducea armele lui Saul, văzîndu-l mort, s’a aruncat şi el în sabia lui, şi a murit.
1Chro	10	6	Astfel a perit Saul şi cei trei fii ai lui, şi toată casa lui a perit în acelaş timp.
1Chro	10	7	Toţi bărbaţii lui Israel, cari erau în vale, văzînd fuga şi văzînd că Saul şi fiii lui au murit, şi-au părăsit cetăţile şi au fugit şi ei. Şi Filistenii au venit şi s’au aşezat acolo.
1Chro	10	8	A doua zi, Filistenii au venit să jăfuiască morţii, şi au găsit pe Saul şi pe fiii lui, căzuţi pe muntele Ghilboa.
1Chro	10	9	L-au jăfuit, şi i-au luat capul şi armele. Apoi au trimes să dea de ştire prin toată ţara Filistenilor, idolilor lor şi poporului.
1Chro	10	10	Au pus armele lui Saul în casa dumnezeului lor, şi i-au atîrnat ţeasta capului în templul lui Dagon.
1Chro	10	11	Cînd au auzit toţi locuitorii din Iabesul din Galaad tot ce au făcut Filistenii lui Saul,
1Chro	10	12	s’au sculat toţi oamenii viteji, au luat trupul lui Saul şi trupurile fiilor lui, şi le-au dus la Iabes. Le-au îngropat oasele supt stejar, la Iabes, şi au postit şapte zile.
1Chro	10	13	Saul a murit, pentrucă s’a făcut vinovat de fărădelege faţă de Domnul, al cărui cuvînt nu l-a păzit, şi pentrucă a întrebat şi cerut sfatul celor ce cheamă morţii.
1Chro	10	14	N’a întrebat pe Domnul: deaceea Domnul l-a omorît, şi împărăţia a dat-o lui David, fiul lui Isai.
------------------------1 Cronici, capitolul 11
1Chro	11	1	Tot Israelul s’a strîns la David la Hebron, zicînd: „Iată că noi sîntem os din oasele tale şi carne din carnea ta.
1Chro	11	2	Odinioară, chiar cînd era Saul împărat, tu duceai şi aduceai pe Israel înapoi. Domnul, Dumnezeul tău, ţi-a zis: «Tu vei paşte pe poporul Meu Israel şi tu vei fi căpetenia poporului Meu Israel.“
1Chro	11	3	Astfel toţi bătrînii lui Israel au venit la împărat la Hebron, şi David a făcut legămînt cu ei la Hebron înaintea Domnului. Au uns pe David împărat peste Israel, după cuvîntul Domnului, spus prin Samuel.
1Chro	11	4	David a mers cu tot Israelul asupra Ierusalimului, adică Iebus. Acolo erau Iebusiţii, locuitorii ţării.
1Chro	11	5	Locuitorii Iebusului au zis lui David: „Nu vei intra aici.“ Dar David a luat cetăţuia Sionului: aceasta este cetatea lui David.
1Chro	11	6	David zisese: „Oricine va bate cel dintîi pe Iebusiţi va fi căpetenie şi domn.“ Ioab, fiul Ţeruiei, s’a suit cel dintîi, şi a ajuns căpetenie.
1Chro	11	7	David s’a aşezat în cetăţuie; deaceea au numit-o cetatea lui David.
1Chro	11	8	A făcut zid împrejurul cetăţii, dela Milo de jur împrejur; şi Ioab a dres cealaltă parte a cetăţii.
1Chro	11	9	David ajungea din ce în ce mai mare, şi Domnul oştirilor era cu el.
1Chro	11	10	Iată căpeteniile vitejilor cari erau în slujba lui David, şi cari l-au ajutat împreună cu tot Israelul să-şi întărească stăpînirea, ca să-l pună împărat, după cuvîntul Domnului cu privire la Israel.
1Chro	11	11	Iată, după numărul lor, vitejii cari erau în slujba lui David. Iaşobeam, fiul lui Hacmoni, unul din căpitanii de seamă. El şi-a învîrtit suliţa peste trei sute de oameni, pe cari i-a omorît dintr’o singură dată.
1Chro	11	12	După el, Eleazar, fiul lui Dodo, Ahohitul, unul din cei trei războinici.
1Chro	11	13	El era cu David la Pas-Damim, unde se strînseseră Filistenii pentru luptă. Acolo era o bucată de pămînt plină cu orz: şi poporul fugea dinaintea Filistenilor.
1Chro	11	14	S’au aşezat în mijlocul ogorului, l-au ocrotit, şi au bătut pe Filisteni. Şi Domnul a dat o mare izbăvire.
1Chro	11	15	Trei din cele treizeci de căpetenii s’au pogorît la David pe stîncă în peştera Adulam, cînd tabăra Filistenilor era în valea Refaimiţilor.
1Chro	11	16	David era atunci în cetăţuie, şi o ceată a Filistenilor era la Betleem.
1Chro	11	17	David a avut o dorinţă, şi a zis: „Cine-mi va aduce apă de băut din fîntîna de la poarta Betleemului?“
1Chro	11	18	Atunci cei trei bărbaţi au trecut prin tabăra Filistenilor, şi au scos apă din fîntîna dela poarta Betleemului. Au adus-o şi au dat-o lui David; dar David n’a vrut s’o bea, ci a vărsat-o înaintea Domnului.
1Chro	11	19	El a zis: „Să mă ferească Dumnezeul meu să fac una ca aceasta! Să beau eu sîngele acestor oameni, cari s’au dus cu primejdia vieţii lor? Căci cu primejdia vieţii lor au adus-o.“ Şi n’a voit s’o bea. Iată ce au făcut aceşti trei viteji.
1Chro	11	20	Abişai, fratele lui Ioab, era căpetenia celor trei. El şi-a învîrtit suliţa peste trei sute de oameni, şi i-a omorît; şi i-a mers faima între cei trei.
1Chro	11	21	El era cel mai cu vază din cei trei din rîndul al doilea, şi a fost căpetenia lor; dar n’a ajuns pe cei trei dintîi.
1Chro	11	22	Benaia, fiul lui Iehoiada, fiul unui om din Cabţeel, om de preţ şi vestit prin isprăvile lui. El a ucis cei doi lei ai Moabului. S’a pogorît în mijlocul unei gropi pentru apă, unde a ucis un leu, într’o zi cînd căzuse zăpada.
1Chro	11	23	El a ucis pe un Egiptean, care avea o statură de cinci coţi şi avea în mînă o suliţă, ca sulul unui ţesător; s’a pogorît împotriva lui cu un toiag, a smuls suliţa din mîna Egipteanului, şi l-a ucis cu ea.
1Chro	11	24	Iată ce a făcut Benaia, fiul lui Iehoiada; şi i-a mers faima printre cei trei viteji.
1Chro	11	25	Era cel mai cu vază din cei treizeci; dar n’a ajuns pe cei trei dintîi. David l-a primit în sfatul celor mai aproape de el.
1Chro	11	26	Vitejii oştirii:Asael, fratele lui Ioab. Elhanan, fiul lui Dodo, din Betleem.
1Chro	11	27	Şamot, din Haror. Heleţ, din Palon.
1Chro	11	28	Ira, fiul lui Icheş, din Tecoa, Abiezer, din Anatot.
1Chro	11	29	Sibecai, Huşatitul. Ilai, din Ahoah.
1Chro	11	30	Maharai, din Netofa, Heled, fiul lui Baana, din Netofa.
1Chro	11	31	Itai, fiul lui Ribai, din Ghibea fiilor lui Beniamin. Benaia, din Piraton.
1Chro	11	32	Hurai, din Nahale-Gaaş. Abiel, din Araba.
1Chro	11	33	Azmavet, din Baharum. Eliahba, din Şaalbon.
1Chro	11	34	Bene-Haşem, din Ghizon. Ionatan, fiul lui Şaghe, din Harar.
1Chro	11	35	Ahiam, fiul lui Sacar, din Harar. Elifal, fiul lui Ur.
1Chro	11	36	Hefer din Mechera. Ahia, din Palon.
1Chro	11	37	Heţro, din Carmel. Naarai, fiul lui Ezbai.
1Chro	11	38	Ioel, fratele lui Natan. Mibhar, fiul lui Hagri.
1Chro	11	39	Ţelec, Amonitul, Nahrai, din Berot, care ducea armele lui Ioab, fiul Ţeruiei.
1Chro	11	40	Ira, din Ieter. Gareb, din Ieter.
1Chro	11	41	Urie, Hetitul. Zabad, fiul lui Ahlai.
1Chro	11	42	Adina, fiul lui Şiza, Rubenitul, căpetenia Rubeniţilor, şi treizeci împreună cu el.
1Chro	11	43	Hanan, fiul lui Maaca. Iosafat, din Mitni.
1Chro	11	44	Ozia, din Aştarot. Şama şi Iehiel, fiii lui Hotam, din Aroer.
1Chro	11	45	Iediael, fiul lui Şimri. Ioha, fratele său, Tiţitul.
1Chro	11	46	Eliel, din Mahavim, Ieribai şi Ioşavia, fiii lui Elnaam. Itma, Moabitul.
1Chro	11	47	Eliel, Obed şi Iaasiel-Meţobaia.
------------------------1 Cronici, capitolul 12
1Chro	12	1	Iată cei ce s’au dus la David la Ţiclag, pe cînd se ţinea el departe de faţa lui Saul, fiul lui Chis. Ei făceau parte din vitejii cari i-au dat ajutor în timpul războiului.
1Chro	12	2	Erau arcaşi, cu mîna dreaptă şi cu mîna stîngă aruncau pietre, iar cu arcul trăgeau săgeţi: erau din Beniamin, din numărul fraţilor lui Saul.
1Chro	12	3	Căpetenia Ahiezer şi Ioas, fiii lui Şemaa, din Ghibea; Ieziel şi Pelet, fiii lui Azmavet; Beraca; Iehu, din Anatot;
1Chro	12	4	Işmaia, din Gabaon, viteaz între cei treizeci, şi căpetenie peste treizeci; Ieremia; Iahaziel; Iohanan; Iozabad, din Ghedera;
1Chro	12	5	Eluzai; Ierimot; Bealia; Şemaria; Şefatia, din Harof;
1Chro	12	6	Elcana, Işia, Azareel, Ioezer şi Iaşobeam, Coreiţi;
1Chro	12	7	Ioela şi Zebadia, fiii lui Ieroham, din Ghedor.
1Chro	12	8	Dintre Gadiţi, nişte viteji au plecat să se ducă la David în cetăţuia din pustie, ostaşi deprinşi la război, înarmaţi cu scut şi cu suliţă, ca nişte lei, şi iuţi ca nişte căprioare de pe munţi.
1Chro	12	9	Ezer, căpetenia; Obadia, al doilea; Eliab, al treilea;
1Chro	12	10	Mişmana, al patrulea; Ieremia, al cincilea;
1Chro	12	11	Atai, al şaselea; Eliel, al şaptelea;
1Chro	12	12	Iohanan, al optulea; Elzabad, al nouălea;
1Chro	12	13	Ieremia, al zecelea; Macbanai, al unsprezecelea.
1Chro	12	14	Aceştia erau fiii lui Gad, căpetenii ale oştirii; unul singur, cel mai mic, putea să se lupte cu o sută de oameni, şi cel mai mare cu o mie.
1Chro	12	15	Aceştia au trecut Iordanul în luna întîi, cînd ieşea din matcă, pe tot cursul lui, şi ei sînt aceia cari au pus pe fugă pe toţi locuitorii din văi, la răsărit şi la apus.
1Chro	12	16	Şi din fiii lui Beniamin şi ai lui Iuda au fost unii cari s’au dus la David în cetăţuie.
1Chro	12	17	David le-a ieşit înainte, şi le-a vorbit astfel: „Dacă veniţi la mine cu gînduri bune, ca să mă ajutaţi, inima mea se va uni cu voi; dar dacă veniţi să mă înşelaţi, în folosul vrăjmaşilor mei, cînd nu fac nicio sîlnicie, Dumnezeul părinţilor noştri să vadă şi să judece!“
1Chro	12	18	Amasai, unul din căpitanii de seamă, a fost apucat de Duhul, şi a zis: „Sîntem cu tine, Davide, şi cu tine, fiul lui Isai! Pace, pace ţie, şi pace celor ce te ajută, căci Dumnezeul tău ţi-a ajutat!“ Şi David i-a primit, şi i-a pus între căpeteniile oştirii.
1Chro	12	19	Nişte oameni din Manase s’au unit cu David, cînd a pornit cu război împotriva lui Saul cu Filistenii. Dar n’au fost de ajutor Filistenilor; căci, dupăce s’au sfătuit, domnii Filistenilor au trimes înapoi pe David, zicînd: „S’ar putea ca el să treacă de partea stăpînului său Saul, şi să ne pună astfel în primejdie capetele noastre.“
1Chro	12	20	Cînd s’a întors la Ţiclag, iată cei ce s’au unit cu el din Manase: Adnah, Iozabad, Iediael, Micael, Iozabad, Elihu şi Ţiltai, căpetenia miilor lui Manase.
1Chro	12	21	Au dat ajutor lui David împotriva cetei (jăfuitorilor Amaleciţi), căci toţi erau oameni viteji, şi au ajuns căpetenii în oştire.
1Chro	12	22	Şi din zi în zi veneau oameni la David să-l ajute, pînă ce a avut o tabără mare, ca o tabără a lui Dumnezeu.
1Chro	12	23	Iată numărul oamenilor înarmaţi pentru război, cari s’au dus la David în Hebron, ca să treacă asupra lui domnia lui Saul, după porunca Domnului.
1Chro	12	24	Fiii lui Iuda, cari purtau scutul şi suliţa, şase mii opt sute, înarmaţi pentru război.
1Chro	12	25	Din fiii lui Simeon, oameni viteji la război, şapte mii o sută.
1Chro	12	26	Din fiii lui Levi, patru mii şase sute;
1Chro	12	27	şi Iehoiada, mai marele Aaroniţilor, şi cu el trei mii şapte sute;
1Chro	12	28	şi Ţadoc, tînăr viteaz, şi casa tatălui său, douăzeci şi două de căpetenii.
1Chro	12	29	Din fiii lui Beniamin, fraţii lui Saul, trei mii; căci pînă atunci cea mai mare parte dintre ei rămăseseră credincioşi casei lui Saul.
1Chro	12	30	Din fiii lui Efraim, douăzeci de mii opt sute, oameni viteji, oameni cu faimă, după casele părinţilor lor.
1Chro	12	31	Din jumătatea seminţiei lui Manase, optsprezece mii, cari au fost numiţi pe nume să se ducă să pună împărat pe David.
1Chro	12	32	Din fiii lui Isahar, cari se pricepeau în înţelegerea vremurilor şi ştiau ce trebuia să facă Israel, două sute de căpetenii, şi toţi fraţii lor erau puşi supt porunca lor.
1Chro	12	33	Din Zabulon, cincizeci de mii, în stare să meargă la oştire, înarmaţi pentru luptă cu toate armele de război, şi gata să se lupte cu o inimă hotărîtă.
1Chro	12	34	Din Neftali, o mie de căpetenii, şi cu ei treizeci şi şapte de mii, cari purtau scutul şi suliţa.
1Chro	12	35	Din Daniţi, înarmaţi pentru război, douăzeci şi opt de mii şase sute.
1Chro	12	36	Din Aşer, în stare să meargă la oaste, şi gata de luptă: patruzeci de mii.
1Chro	12	37	Şi de cealaltă parte a Iordanului, din Rubeniţi, din Gadiţi, şi din jumătatea seminţiei lui Manase, cu toate armele de război, o sută douăzeci de mii.
1Chro	12	38	Toţi aceşti bărbaţi, oameni de război, gata de luptă, au venit la Hebron cu inima neprefăcută, ca să pună pe David împărat peste tot Israelul. Şi toţi ceilalţi din Israel erau tot cu un gînd să facă împărat pe David.
1Chro	12	39	Au stat acolo trei zile cu David, mîncînd şi bînd, căci fraţii lor le pregătiseră de mîncare.
1Chro	12	40	Şi chiar ceice locuiau lîngă ei pînă la Isahar, la Zabulon şi Neftali, aduceau merinde pe măgari, pe cămile, pe catîri şi pe boi: aluaturi, turte de smochine şi de stafide, vin, untdelemn, boi şi oi din belşug, căci era bucurie în Israel.
------------------------1 Cronici, capitolul 13
1Chro	13	1	David a ţinut sfat cu căpeteniile peste mii şi peste sute, cu toţi mai marii.
1Chro	13	2	Şi David a zis întregei adunări a lui Israel: „Dacă găsiţi cu cale, şi dacă lucrul acesta vine dela Domnul, Dumnezeul nostru, să trimetem în toate părţile la fraţii noştri cari au rămas în toate ţinuturile lui Israel, şi la preoţi şi Leviţi în cetăţile şi împrejurimile lor, ca să se strîngă la noi,
1Chro	13	3	şi să aducem la noi chivotul Dumnezeului nostru, căci nu ne-am mai îngrijit de el de pe vremea lui Saul.“
1Chro	13	4	Toată adunarea a hotărît să facă aşa, căci lucrul acesta a părut bun întregului popor.
1Chro	13	5	David a strîns pe tot Israelul, dela Şilhor în Egipt, pînă la intrarea Hamatului, ca să aducă din Chiriat-Iearim chivotul lui Dumnezeu.
1Chro	13	6	Şi David, împreună cu tot Israelul, s’a suit la Baala, la Chiriat-Iearim, care este al lui Iuda, ca să ridice de acolo chivotul lui Dumnezeu, înaintea căruia este chemat Numele Domnului care şade între heruvimi.
1Chro	13	7	Au pus într’un car nou chivotul lui Dumnezeu, pe care l-au luat din casa lui Abinadab: Uza şi Ahio cîrmuiau carul.
1Chro	13	8	David şi tot Israelul jucau înaintea lui Dumnezeu cu toată puterea lor, cîntînd şi zicînd din arfe, din lăute, din tobe, din chimvale şi din trîmbiţe.
1Chro	13	9	Cînd au ajuns la aria lui Chidon, Uza a întins mîna să apuce chivotul, pentru că boii erau să-l răstoarne.
1Chro	13	10	Domnul S’a aprins de mînie împotriva lui Uza, şi Domnul l-a lovit, pentrucă întinsese mîna pe chivot. Uza a murit acolo înaintea lui Dumnezeu.
1Chro	13	11	David s’a mîniat că Domnul făcuse o spărtură, lovind pe Uza cu o asemenea pedeapsă. De aceea locul acesta a fost numit pînă în ziua de azi Pereţ-Uza {Sau: Spărtura lui Uza}.
1Chro	13	12	David s’a temut de Dumnezeu în ziua aceea, şi a zis: „Cum să aduc chivotul lui Dumnezeu la mine?“
1Chro	13	13	David n’a tras chivotul la el în cetatea lui David, ci l-a dus în casa lui Obed-Edom din Gat.
1Chro	13	14	Chivotul lui Dumnezeu a rămas trei luni la familia lui Obed-Edom, în casa lui. Şi Domnul a binecuvîntat casa lui Obed-Edom şi tot ce era al lui.
------------------------1 Cronici, capitolul 14
1Chro	14	1	Hiram, împăratul Tirului, a trimes soli lui David, şi lemn de cedru şi cioplitori de piatră şi tîmplari, să-i zidească o casă.
1Chro	14	2	David a cunoscut că Domnul îl întărea ca împărat al lui Israel, şi că împărăţia lui s’a înălţat foarte mult, din pricina poporului Său Israel.
1Chro	14	3	David a mai luat neveste şi la Ierusalim: şi a mai născut fii şi fiice.
1Chro	14	4	Iată numele celor ce i s’au născut la Ierusalim; Şamua, Şobab, Natan, Solomon,
1Chro	14	5	Ibhar, Elişua, Elfelet,
1Chro	14	6	Noga, Nefeg, Iafia,
1Chro	14	7	Elişama, Beeliada şi Elifelet.
1Chro	14	8	Filistenii au auzit că David fusese uns împărat peste tot Israelul, şi s’au suit cu toţii să-l caute. David a fost înştiinţat de acest lucru, şi le-a ieşit înainte.
1Chro	14	9	Filistenii au venit, şi s’au răspîndit în valea Refaimiţilor.
1Chro	14	10	David a întrebat pe Dumnezeu, zicînd: „Să mă sui împotriva Filistenilor, şi îi vei da în mînile mele?“ Şi Domnul i-a zis: „Sui-te, şi-i voi da în mînile tale.“
1Chro	14	11	S’au suit la Baal-Peraţim, unde David i-a bătut. Apoi a zis: „Dumnezeu a risipit pe vrăjmaşii mei prin mîna mea, ca pe nişte ape cari se scurg. Deaceea s’a dat locului acestuia numele Baal-Peraţim.
1Chro	14	12	Ei şi-au lăsat acolo dumnezeii, cari au fost arşi în foc, după porunca lui David.
1Chro	14	13	Filistenii s’au răspîndit din nou în vale.
1Chro	14	14	David a întrebat iarăş pe Dumnezeu. Şi Dumnezeu i-a zis: „Să nu te sui după ei; întoarce-te dela ei, şi mergi asupra lor prin faţa duzilor.
1Chro	14	15	Cînd vei auzi un vuiet de paşi în vîrfurile duzilor, atunci să ieşi la luptă, căci Dumnezeu merge înaintea ta, ca să bată oastea Filistenilor.“
1Chro	14	16	David a făcut cum îi poruncise Dumnezeu, şi oastea Filistenilor a fost bătută dela Gabaon pînă la Ghezer.
1Chro	14	17	Faima lui David s’a răspîndit în toată ţara, şi Domnul l-a făcut de temut pentru toate neamurile.
------------------------1 Cronici, capitolul 15
1Chro	15	1	David şi-a zidit case în cetatea lui David; a pregătit un loc chivotului lui Dumnezeu, şi a ridicat un cort pentru el.
1Chro	15	2	Atunci David a zis: „Chivotul lui Dumnezeu nu trebuie purtat decît de Leviţi, căci pe ei i-a ales Domnul să ducă chivotul lui Dumnezeu şi să-I slujească pe vecie.
1Chro	15	3	Şi David a strîns tot Israelul la Ierusalim ca să suie chivotul Domnului la locul pe care i-l pregătise.
1Chro	15	4	David a strîns pe fiii lui Aaron şi pe Leviţi:
1Chro	15	5	din fiii lui Chehat: pe căpetenia Uriel şi pe fraţii săi, o sută douăzeci;
1Chro	15	6	din fiii lui Merari: pe căpetenia Asaia şi pe fraţii săi, două sute douăzeci;
1Chro	15	7	din fiii lui Gherşom:pe căpetenia Ioel şi pe fraţii săi, o sută treizeci;
1Chro	15	8	din fiii lui Eliţafan: pe căpetenia Semaia şi pe fraţii săi, două sute;
1Chro	15	9	din fiii lui Hebron, pe căpetenia Eliel şi pe fraţii săi,optzeci;
1Chro	15	10	din fiii lui Uziel, pe căpetenia Aminadab şi pe fraţii săi, o sută doisprezece.
1Chro	15	11	David a chemat pe preoţii Ţadoc şi Abiatar, şi pe Leviţii Uriel, Asaia, Ioel, Şemaia, Eliel şi Aminadab.
1Chro	15	12	Şi le-a zis: „Voi sînteţi capii de familie ai Leviţilor, sfinţiţi-vă, voi şi fraţii voştri, şi suiţi chivotul Domnului, Dumnezeului lui Israel, la locul pe care i l-am pregătit.
1Chro	15	13	Pentru că n’aţi fost întîiaş dată, deaceea ne-a lovit Domnul Dumnezeul nostru, căci nu L-am căutat după lege.“
1Chro	15	14	Preoţii şi Leviţii s’au sfinţit ca să suie chivotul Domnului, Dumnezeului lui Israel.
1Chro	15	15	Fiii Leviţilor au dus chivotul lui Dumnezeu pe umeri cu nişte drugi, cum poruncise Moise, după cuvîntul Domnului.
1Chro	15	16	Şi David a zis căpeteniilor Leviţilor să aşeze pe fraţii lor cîntăreţi cu instrumente de muzică, cu lăute, arfe şi ţimbale, şi să sune din ele cîntări răsunătoare, în semn de bucurie.
1Chro	15	17	Leviţii au aşezat pe Heman, fiul lui Ioel; dintre fraţii lui, pe Asaf, fiul lui Berechia; şi dintre fiii lui Merari, fraţii lor, pe Etan, fiul lui Cuşaia;
1Chro	15	18	apoi împreună cu ei pe fraţii lor de a doua mînă: pe Zaharia, Ben, Iaaziel, Şemiramot, Iehiel, Uni, Eliab, Benaia, Maaseia, Matitia, Elifele şi Micneia, şi Obed-Edom şi Ieiel, uşieri.
1Chro	15	19	Cîntăreţii Heman, Asaf şi Etan aveau ţimbale de aramă, ca să sune din ele.
1Chro	15	20	Zaharia, Aziel, Şemiramot, Iehiel, Uni, Eliab, Maaseia şi Benaia aveau lăute pe alamot;
1Chro	15	21	şi Matitia, Elifele, Micneia, Obed-Edom, Ieiel şi Azazia, aveau arfe cu opt coarde, ca să sune tare.
1Chro	15	22	Chenania, căpetenia muzicii între Leviţi, cîrmuia muzica, fiindcă era meşter.
1Chro	15	23	Berechia şi Elcana erau uşierii chivotului.
1Chro	15	24	Şebania, Iosafat, Netaneel, Amasai, Zaharia, Benaia şi Eliezer, preoţii, sunau din trîmbiţe înaintea chivotului lui Dumnezeu. Obed-Edom şi Iehia erau uşierii chivotului.
1Chro	15	25	David, bătrînii lui Israel, şi căpeteniile miilor au pornit astfel să suie chivotul legămîntului Domnului de la casa lui Obed-Edom, în mijlocul bucuriei.
1Chro	15	26	Cînd a ajutat Dumnezeu pe Leviţi să ridice chivotul legămîntului Domnului, au jertfit şapte viţei şi şapte berbeci.
1Chro	15	27	David era îmbrăcat cu o manta de in supţire; tot aşa erau îmbrăcaţi toţi Leviţii, cari duceau chivotul, cîntăreţii, şi Chenania, căpetenia muzicii între cîntăreţi, şi David avea pe el un efod de in.
1Chro	15	28	Tot Israelul a suit chivotul legămîntului Domnului cu strigăte de bucurie, cu sunete de goarne, de trîmbiţe, şi de chimvale, şi făcînd să răsune lăutele şi arfele.
1Chro	15	29	Pe cînd intra în cetatea lui David chivotul legămîntului Domnului, Mical, fata lui Saul, se uita pe fereastră, şi cînd a văzut pe împăratul David sărind şi jucînd, l-a dispreţuit în inima ei.
------------------------1 Cronici, capitolul 16
1Chro	16	1	Dupăce au adus chivotul lui Dumnezeu, l-au pus în mijlocul cortului pe care-l întinsese David pentru el, şi au adus înaintea lui Dumnezeu arderi de tot şi jertfe de mulţămiri.
1Chro	16	2	Cînd a isprăvit David de adus arderile de tot şi jertfele de mulţămiri, a binecuvîntat poporul în Numele Domnului.
1Chro	16	3	Apoi a împărţit tuturor celor din Israel bărbaţi şi femei, fiecăruia cîte o pîne, o bucată de carne şi o turtă de stafide.
1Chro	16	4	A dat Leviţilor sarcina să facă slujba înaintea chivotului Domnului, să chieme, să laude şi să slăvească pe Domnul, Dumnezeul lui Israel.
1Chro	16	5	Aceştia erau: Asaf, căpetenia; Zaharia, al doilea după el, Ieiel, Şemiramot, Iehiel, Matitia, Eliab, Benaia, Obed-Edom şi Ieiel. Ei aveau instrumente de muzică, alăute şi arfe, şi Asaf suna din ţimbale.
1Chro	16	6	Preoţii Benaia şi Iahaziel sunau mereu din trîmbiţe înaintea chivotului legămîntului lui Dumnezeu.
1Chro	16	7	În ziua aceea David a însărcinat pentru întîiaş dată pe Asaf şi fraţii săi să vestească laudele Domnului.
1Chro	16	8	Lăudaţi pe Domnul, chemaţi Numele Lui:faceţi cunoscut printre popoare faptele Lui înalte!
1Chro	16	9	Cîntaţi, cîntaţi în cinstea Lui!Vorbiţi despre toate minunile Lui!
1Chro	16	10	Făliţi-vă cu Numele Lui cel sfînt!Să se bucure inima celor ce caută pe Domnul!
1Chro	16	11	Căutaţi pe Domnul şi sprijinul Lui, căutaţi necurmat Faţa Lui!
1Chro	16	12	Aduceţi-vă aminte de minunile pe cari le-a făcut,de minunile Lui şi de judecăţile rostite de gura Lui,
1Chro	16	13	voi, sămînţa lui Israel, robul Său, copiii lui Iacov, aleşii Lui!
1Chro	16	14	Domnul este Dumnezeul nostru;judecăţile Lui se împlinesc pe tot pămîntul.
1Chro	16	15	Aduceţi-vă aminte totdeauna de legămîntul Său;de făgăduinţele Lui, făcute pentru o mie de neamuri de oameni,
1Chro	16	16	de legămîntul pe care l-a făcut cu Avraam,şi de jurămîntul pe care l-a făcut lui Isaac;
1Chro	16	17	El l-a făcut o lege pentru Iacov,un legămînt vecinic pentru Israel,
1Chro	16	18	zicînd: „Îţi voi da ţara Canaanului, ca moştenire care v’a căzut la împărţeală.“
1Chro	16	19	Ei erau puţini la număr atunci,foarte puţini la număr, şi străini în ţara aceea.
1Chro	16	20	Şi mergeau dela un neam la altul,şi dela o împărăţie la un alt popor;
1Chro	16	21	dar El n’a îngăduit nimănui să-i asuprească,şi a pedepsit împăraţi din pricina lor,
1Chro	16	22	zicînd: „Nu vă atingeţi de unşii Mei,şi nu faceţi nici un rău proorocilor mei!
1Chro	16	23	Cîntaţi Domnului, toţi locuitorii pămîntului!Vestiţi din zi în zi mîntuirea Lui;
1Chro	16	24	povestiţi printre neamuri slava Lui,printre toate popoarele minunile Lui!
1Chro	16	25	Căci Domnul este mare şi foarte vrednic de laudă,El este de temut mai pesus de toţi dumnezeii;
1Chro	16	26	căci toţi dumnezeii popoarelor sînt idoli,dar Domnul a făcut cerurile.
1Chro	16	27	Măreţia şi strălucirea sînt înaintea Feţei Lui,tăria şi bucuria sînt în locaşul Lui.
1Chro	16	28	Familii de popoare, daţi Domnului,daţi Domnului slavă şi cinste!
1Chro	16	29	Daţi Domnului slavă pentru Numele Lui!Aduceţi daruri şi veniţi înaintea Lui,închinaţi-vă înaintea Domnului cu podoabe sfinte.
1Chro	16	30	Tremuraţi înaintea Lui, toţi locuitorii pămîntului!Căci lumea este întărită, şi nu se clatină.
1Chro	16	31	Să se bucure cerurile, şi să se veselească pămîntul!Să se spună printre neamuri că Domnul împărăţeşte!
1Chro	16	32	Să urle marea cu tot ce este în ea!Cîmpia să se veselească împreună cu tot ce este pe ea!
1Chro	16	33	Să chiuie copacii din pădureînaintea Domnului! Căci El vine să judece pămîntul.
1Chro	16	34	Lăudaţi pe Domnul, căci este bun,căci îndurarea Lui ţine în veac!
1Chro	16	35	Ziceţi: «Mîntuieşte-ne, Dumnezeul mîntuirii,strînge-ne şi scoate-ne din mijlocul neamurilor,ca să lăudăm Numele Tău cel sfînt,şi să ne punem slava în a Te lăuda!
1Chro	16	36	Binecuvîntat să fie Domnul, Dumnezeul lui Israel, din vecinicie în vecinicie!Şi tot poporul a zis: «Amin!» şi lăuda pe Domnul!
1Chro	16	37	David a lăsat acolo, înaintea chivotului legămîntului Domnului, pe Asaf şi pe fraţii lui, ca să slujească necurmat înaintea chivotului, împlinindu-şi datoria zi de zi.
1Chro	16	38	A lăsat pe Obed-Edom şi pe Hosa cu fraţii lor, în număr de şasezeci şi opt, pe Obed-Edom, fiul lui Ieditun, şi pe Hosa, ca uşieri.
1Chro	16	39	A pus pe preotul Ţadoc şi pe preoţi, fraţii săi, înaintea locaşului Domnului, pe înălţimea din Gabaon,
1Chro	16	40	ca să aducă necurmat Domnului arderi de tot, dimineaţa şi seara, pe altarul arderilor de tot, şi să împlinească tot ce este scris în legea Domnului, poruncită lui Israel de Domnul.
1Chro	16	41	Cu ei erau Heman şi Iedutun, şi ceilalţi cari fuseseră aleşi şi numiţi pe nume ca să laude pe Domnul, căci îndurarea Lui ţine în veac.
1Chro	16	42	Cu ei erau Heman şi Iedutun, cari aveau trîmbiţe şi ţimbale pentru ceice sunau din ele, şi instrumente pentru cîntări în cinstea lui Dumnezeu. Fiii lui Iedutun erau uşieri.
1Chro	16	43	Tot poporul s’a dus fiecare la casa lui, şi David s’a întors să-şi binecuvinteze casa.
------------------------1 Cronici, capitolul 17
1Chro	17	1	Pe cînd locuia David în casa lui, a zis proorocului Natan: „Iată, eu locuiesc într’o casă de cedru, şi chivotul legămîntului Domnului este într’un cort.“
1Chro	17	2	Natan a răspuns lui David: „Fă tot ce-ţi spune inima, căci Dumnezeu este cu tine.“
1Chro	17	3	În noaptea următoare, cuvîntul Domnului a vorbit lui Natan:
1Chro	17	4	„Du-te şi spune robului Meu David: «Aşa vorbeşte Domnul: «Nu tu Îmi vei zidi o casă de locuit.
1Chro	17	5	Căci Eu n’am locuit într’o casă din ziua cînd am scos pe Israel din Egipt pînă în ziua de azi; ci am mers din cort în cort, şi din locaş în locaş.
1Chro	17	6	Pretutindeni pe unde am mers cu tot Israelul, am spus Eu o vorbă vreunuia din judecătorii lui Israel, cărora le poruncisem să pască pe poporul Meu, am zis Eu: «Pentruce nu-Mi zidiţi o casă de cedru?»
1Chro	17	7	Acum să spui robului Meu David: «Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: «Te-am luat dela păşune, dinapoia oilor, ca să fii căpetenia poporului Meu Israel;
1Chro	17	8	am fost cu tine pretutindeni pe unde ai mers, am nimicit pe toţi vrăjmaşii tăi dinaintea ta, şi ţi-am făcut nume ca numele celor mari de pe pămînt:
1Chro	17	9	am dat o locuinţă poporului Meu Israel, şi l-am sădit ca să fie statornic acolo şi să nu mai fie turburat, pentruca cei răi să nu-l mai nimicească aşa cum îl nimiceau mai înainte
1Chro	17	10	şi pe vremea cînd pusesem judecători peste poporul Meu Israel. Am smerit pe toţi vrăjmaşii tăi. Şi îţi vestesc că Domnul îţi va zidi o casă.
1Chro	17	11	Cînd ţi se vor împlini zilele, şi cînd te vei duce la părinţii tăi, voi ridica sămînţa ta după tine, şi anume pe unul din fiii tăi, şi-i voi întări domnia.
1Chro	17	12	El Îmi va zidi o casă, şi-i voi întări pe vecie scaunul lui de domnie.
1Chro	17	13	Eu îi voi fi Tată şi el Îmi va fi fiu; şi nu voi îndepărta bunătatea Mea dela el, cum am îndepărtat-o dela cel dinaintea ta.
1Chro	17	14	Îl voi aşeza pentru totdeauna în Casa Mea, şi în împărăţia Mea scaunul lui de domnie va fi întărit pe vecie.“
1Chro	17	15	Natan a spus lui David toate aceste cuvinte şi toată vedenia aceasta.
1Chro	17	16	Şi împăratul David s’a dus şi s’a înfăţişat înaintea Domnului, şi a zis: „Cine sînt eu, Doamne Dumnezeule, şi ce este casa mea, de m’ai făcut să ajung unde sînt?
1Chro	17	17	Şi atîta este puţin lucru înaintea ta, Dumnezeule! Tu vorbeşti şi de casa robului Tău pentru vremile viitoare. Şi binevoieşti să-Ţi îndrepţi privirile asupra mea în felul oamenilor, Tu care eşti înălţat, Doamne Dumnezeule!
1Chro	17	18	Ce ar putea să-Ţi mai spună David faţă de slava dată robului Tău? Tu cunoşti pe robul Tău.
1Chro	17	19	Doamne, din pricina robului Tău, şi după inima Ta, ai făcut aceste lucruri mari, şi i le-ai descoperit.
1Chro	17	20	Doamne! nimeni nu este ca Tine, şi nu este alt Dumnezeu afară de Tine, după tot ce am auzit cu urechile noastre.
1Chro	17	21	Este oare pe pămînt un singur popor, care să fie ca poporul Tău Israel, pe care Dumnezeu a venit să-l răscumpere, ca să facă din el poporul Lui, ca să-Ţi faci un nume şi să săvîrşeşti minuni şi semne mari, izgonind neamuri dinaintea poporului Tău, pe care l-ai răscumpărat din Egipt?
1Chro	17	22	Tu ai pus pe poporul Tău Israel, ca să fie poporul Tău pe vecie; şi Tu, Doamne, Te-ai făcut Dumnezeul lui.
1Chro	17	23	Acum, Doamne, cuvîntul pe care l-ai rostit asupra robului Tău şi asupra casei lui să rămînă în veac, şi fă după cuvîntul Tău!
1Chro	17	24	Să rămînă, pentruca Numele Tău să fie slăvit pe vecie şi să se spună: «Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel, este un Dumnezeu pentru Israel!» Şi casa robului Tău David să fie întărită înaintea Ta!
1Chro	17	25	Căci Tu însuţi, Dumnezeule, ai descoperit robului Tău că îi vei zidi o casă. De aceea a îndrăznit robul Tău să se roage înaintea Ta.
1Chro	17	26	Acum, Doamne, Tu eşti adevăratul Dumnezeu, şi Tu ai vestit harul acesta robului Tău.
1Chro	17	27	Binecuvintează dar casa robului Tău, ca să rămînă pe vecie înaintea Ta! Căci ce binecuvîntezi Tu, Doamne, este binecuvîntat pentru vecinicie!“
------------------------1 Cronici, capitolul 18
1Chro	18	1	După aceea, David a bătut pe Filisteni şi i-a smerit, şi a luat din mîna Filistenilor Gatul şi satele lui.
1Chro	18	2	A bătut pe Moabiţi, şi Moabiţii au fost supuşi lui David şi i-au plătit un bir.
1Chro	18	3	David a bătut pe Hadarezer, împăratul Ţobei, spre Hamat, cînd s’a dus să-şi aşeze stăpînirea peste rîul Eufratului.
1Chro	18	4	David i-a luat o mie de cară, şapte mii de călăreţi, şi două zeci de mii de pedestraşi; a tăiat vinele tuturor cailor de trăsuri, şi n’a păstrat decît o sută de cară.
1Chro	18	5	Sirienii din Damasc au venit în ajutorul lui Hadarezer, împăratul Ţobei, şi David a bătut douăzeci şi două de mii de Sirieni.
1Chro	18	6	David a pus o strajă de oşti în Siria Damascului. Şi Sirienii au fost supuşi lui David, şi i-au plătit bir.Domnul ocrotea pe David ori unde mergea.
1Chro	18	7	Şi David a luat scuturile de aur pe cari le aveau slujitorii lui Hadarezer, şi le-a adus la Ierusalim.
1Chro	18	8	David a mai luat multă aramă din Tibhat şi din Cun, cetăţile lui Hadarezer. Solomon a făcut din ea marea de aramă, stîlpii şi uneltele de aramă.
1Chro	18	9	Tohu, împăratul Hamatului, a auzit că David bătuse toată oştirea lui Hadarezer, împăratul Ţobei,
1Chro	18	10	şi a trimes pe fiul său Hadoram la împăratul David să-i ureze de bine, şi să-l laude că a luptat împotriva lui Hadarezer şi l-a bătut. Căci Tohu era în război cu Hadarezer. A trimes de asemenea tot felul de vase de aur, de argint şi de aramă.
1Chro	18	11	Împăratul David le-a închinat Domnului, împreună cu argintul şi aurul pe care-l luase dela toate popoarele, dela Edom, dela Moab, dela fiii lui Amon, dela Filisteni şi dela Amalec.
1Chro	18	12	Abişai, fiul Ţeruiei, a bătut în Valea Sării optsprezece mii de Edomiţi.
1Chro	18	13	A pus oşti de strajă în Edom, şi tot Edomul a fost supus lui David. Domnul ocrotea pe David ori pe unde mergea.
1Chro	18	14	David a domnit peste tot Israelul, şi făcea judecată şi dreptate tot poporului său.
1Chro	18	15	Ioab, fiul Ţeruiei, era mai mare peste oştire; Iosafat, fiul lui Ahilud, era scriitor;
1Chro	18	16	Ţadoc, fiul lui Ahitub, şi Abimelec, fiul lui Abiatar, erau preoţi; Şavşa era logofăt;
1Chro	18	17	Benaia, fiul lui Iehoiada, era căpetenia Cheretiţilor şi a Peletiţilor; şi fiii lui David erau cei dintîi pe lîngă împărat.
------------------------1 Cronici, capitolul 19
1Chro	19	1	După aceea, Nahaş, împăratul fiilor lui Amon, a murit, şi în locul lui a domnit fiul său.
1Chro	19	2	David a zis: „Voi arăta bunăvoinţă lui Hanun, fiul lui Nahaş, căci tatăl lui a arătat bunăvoinţă faţă de mine.“ Şi David a trimes soli să-l mîngîie pentru moartea tatălui său. Cînd au ajuns slujitorii lui David în ţara fiilor lui Amon, la Hanun, ca să-l mîngîie,
1Chro	19	3	căpeteniile fiilor lui Amon au zis lui Hanun: „Crezi că David îţi trimete oameni să te mîngîie, ca să cinstească pe tatăl tău? – Oare n’au venit slujitorii lui la tine ca să cunoască cetatea şi s’o nimicească, şi ca să iscodească ţara?“
1Chro	19	4	Atunci Hanun a luat pe slujitorii lui David, a pus să-i radă, şi să le taie hainele pela mijloc pînă la brîu. Apoi le-a dat drumul.
1Chro	19	5	David, căruia au venit şi i-au dat de ştire despre cele întîmplate cu oamenii aceştia, a trimes nişte oameni înaintea lor, căci li se făcuse mare ruşine; şi împăratul a trimes să le spună: „Rămîneţi la Ierihon pînă vă va creşte barba, şi apoi să vă întoarceţi.“
1Chro	19	6	Fiii lui Amon au văzut că se făcuseră urîţi lui David, şi Hanun şi fiii lui Amon au trimes o mie de talanţi de argint să tocmească în slujba lor cară şi călăreţi dela Sirienii din Mesopotamia şi dela Sirienii din Maaca şi din Ţoba.
1Chro	19	7	Au tocmit treizeci şi două de mii de cară şi pe împăratul din Maaca împreună cu poporul lui, cari au venit şi au tăbărît înaintea Medebei. Fiii lui Amon s’au strîns din cetăţile lor, şi au mers la luptă.
1Chro	19	8	La auzul acestei veşti, David a trimes împotriva lor pe Ioab şi toată oştirea de oameni viteji.
1Chro	19	9	Fiii lui Amon au ieşit, şi s’au înşirat în linie de bătaie la intrarea cetăţii; împăraţii cari veniseră au tăbărît deosebit pe cîmp.
1Chro	19	10	Ioab a văzut că avea de luptat şi înainte şi înapoi. A ales atunci din toţi voinicii de frunte ai lui Israel o ceată, pe care a aşezat-o împotriva Sirienilor;
1Chro	19	11	şi a pus supt porunca fratelui său Abişai cealaltă parte a poporului, ca să ţină piept fiilor lui Amon.
1Chro	19	12	El a zis: „Dacă Sirienii vor fi mai tari decît mine, să-mi vii tu în ajutor; şi dacă fiii lui Amon vor fi mai tari decît tine, îţi voi veni eu în ajutor.
1Chro	19	13	Fii tare, şi să ne îmbărbătăm pentru poporul nostru şi pentru cetăţile Dumnezeului nostru, şi Domnul să facă ce va crede!“
1Chro	19	14	Ioab, cu poporul lui, a înaintat la luptă împotriva Sirienilor, şi ei au fugit dinaintea lui.
1Chro	19	15	Şi cînd au văzut fiii lui Amon că Sirienii o luaseră la fugă, au fugit şi ei dinaintea lui Abişai, fratele lui Ioab, şi s’au întors în cetate. Şi Ioab s’a întors la Ierusalim.
1Chro	19	16	Sirienii, văzînd că fuseseră bătuţi de Israel, au trimes şi au adus pe Sirienii cari erau de cealaltă parte a Rîului; şi Şofah, căpetenia oştirii lui Hadarezer, era în fruntea lor.
1Chro	19	17	Au dat de ştire lui David, care a strîns pe tot Israelul, a trecut Iordanul, a mers împotriva lor, şi s’a pregătit de luptă împotriva lor. David s’a înşiruit în linie de bătaie împotriva Sirienilor. Dar Sirienii, după ce se bătuseră cu el,
1Chro	19	18	au fugit dinaintea lui Israel. David le-a ucis oamenii dela şapte mii de cară şi patruzeci de mii de pedestraşi, şi a omorît pe Şofah, căpetenia oştirii.
1Chro	19	19	Slujitorii lui Hadarezer, văzîndu-se bătuţi de Israel, au făcut pace cu David, şi i s’au supus. Şi Sirienii n’au vrut să mai ajute pe fiii lui Amon.
------------------------1 Cronici, capitolul 20
1Chro	20	1	În anul următor, pe vremea cînd porneau împăraţii la război, Ioab a pornit, în fruntea unei puternice oştiri, să pustiască ţara fiilor lui Amon şi să împresoare Raba. Dar David a rămas la Ierusalim. Ioab a bătut Raba şi a nimicit-o.
1Chro	20	2	David a luat cununa de pe capul împăratului ei, şi a găsit-o în greutate de un talant de aur: era împodobită cu petre scumpe. Au pus-o pe capul lui David, care a luat o mare pradă din cetate.
1Chro	20	3	A scos afară pe locuitori, şi i-a tăiat în bucăţi cu ferestraie, cu securi, şi cu topoare; tot aşa a făcut tuturor cetăţilor fiilor lui Amon. David s’a întors la Ierusalim cu tot poporul.
1Chro	20	4	După aceea, a avut loc o bătălie la Ghezer cu Filistenii. Atunci Sibecai, Huşatitul, a ucis pe Sipai, unul din copiii lui Rafa. Şi Filistenii au fost smeriţi.
1Chro	20	5	A mai fost o bătălie cu Filistenii. Şi Elhanan, fiul lui Iair, a ucis pe fratele lui Goliat, Lahmi din Gat, care avea o suliţă al cărei mîner era ca un sul de ţesut.
1Chro	20	6	A mai fost o bătălie la Gat. Acolo a fost un om de statură înaltă, care avea şase degete la fiecare mînă şi la fiecare picior, douăzeci şi patru de toate, şi care se trăgea şi el din Rafa.
1Chro	20	7	El a batjocorit pe Israel; şi Ionatan, fiul lui Şimea, fratele lui David, l-a ucis.
1Chro	20	8	Oamenii aceştia erau dintre copiii lui Rafa la Gat. Ei au perit ucişi de mîna lui David şi de mîna slujitorilor lui.
------------------------1 Cronici, capitolul 21
1Chro	21	1	Satana s’a sculat împotriva lui Israel, şi a aţîţat pe David să facă numărătoarea lui Israel.
1Chro	21	2	Şi David a zis lui Ioab şi căpeteniilor poporului: „Duceţi-vă, de faceţi numărătoarea lui Israel, dela Beer-Şeba, pînă la Dan, şi spuneţi-mi ca să ştiu la cît se ridică numărul poporului.“
1Chro	21	3	Ioab a răspuns: „Domnul să facă pe poporul Lui încă de o sută de ori pe atîta! Împărate, domnul meu, nu sînt ei toţi slujitori ai domnului meu? Dar pentruce cere domnul meu lucrul acesta? Pentruce să faci pe Israel să păcătuiască astfel?“
1Chro	21	4	Împăratul a stăruit în porunca pe care o dădea lui Ioab. Şi Ioab a plecat, şi a străbătut tot Israelul; apoi s’a întors la Ierusalim.
1Chro	21	5	Ioab a dat lui David cartea numărătorii poporului: în tot Israelul erau o mie de mii şi o sută de mii de bărbaţi în stare să scoată sabia, iar în Iuda erau patrusute şaptezeci de mii de bărbaţi în stare să scoată sabia.
1Chro	21	6	Între ei n’a numărat şi pe Levi şi Beniamin, căci porunca împăratului i se părea o urîciune.
1Chro	21	7	Porunca aceasta n’a plăcut lui Dumnezeu, care a lovit pe Israel.
1Chro	21	8	Şi David a zis lui Dumnezeu: „Am săvîrşit un mare păcat făcînd lucrul acesta! Acum, iartă fărădelegea robului Tău, căci am lucrat în totul ca un nebun!“
1Chro	21	9	Domnul a vorbit astfel lui Gad, văzătorul lui David:
1Chro	21	10	„Du-te şi spune lui David: «Aşa vorbeşte Domnul: «Îţi pun înainte trei urgii; alege una din ele, şi te voi lovi cu ea.“
1Chro	21	11	Gad s’a dus la David, şi i-a zis: „Aşa vorbeşte Domnul: «Primeşte:
1Chro	21	12	sau trei ani de foamete, sau trei luni în timpul cărora să fii nimicit de protivnicii tăi şi atins de sabia vrăjmaşilor tăi, sau trei zile în timpul cărora sabia Domnului şi ciuma să fie în ţară şi îngerul Domnului să ducă nimicirea în tot ţinutul lui Israel. Vezi acum ce trebuie să răspund Celui ce mă trimete.“
1Chro	21	13	David a răspuns lui Gad: „Sînt într’o mare strîmtorare! Să cad în mînile Domnului, căci îndurările Lui sînt nemărginite; dar să nu cad în mînile oamenilor!“
1Chro	21	14	Domnul a trimes ciuma în Israel, şi au căzut şaptezeci de mii de oameni din Israel.
1Chro	21	15	Dumnezeu a trimes un înger la Ierusalim, ca să-l nimicească; şi, pe cînd îl nimicea, Domnul S’a uitat, şi I-a părut rău de răul acesta; şi a zis îngerului care nimicea: „Destul! Acum, trage-ţi mîna înapoi!“ Îngerul Domnului stătea lîngă aria lui Ornan, Iebusitul.
1Chro	21	16	David a ridicat ochii, şi a văzut pe îngerul Domnului stînd între pămînt şi cer, şi ţinînd în mînă sabia scoasă şi întoarsă împotriva Ierusalimului. Atunci David şi bătrînii, înveliţi cu saci, au căzut cu faţa la pămînt.
1Chro	21	17	Şi David a zis lui Dumnezeu: „Oare n’am poruncit eu numărătoarea poporului? Eu am păcătuit şi am făcut răul acesta; dar oile acestea, ce au făcut oare? Doamne, Dumnezeul meu, mîna Ta să fie dar peste mine şi peste casa tatălui meu şi să nu peardă pe poporul Tău!“
1Chro	21	18	Îngerul Domnului a spus lui Gad să vorbească lui David, să se suie să ridice un altar Domnului în aria lui Ornan, Iebusitul.
1Chro	21	19	David s’a suit, după cuvîntul pe care-l spusese Gad în Numele Domnului.
1Chro	21	20	Ornan s’a întors şi a văzut îngerul, şi cei patru fii ai lui s’au ascuns împreună cu el: treiera grîul atunci.
1Chro	21	21	Cînd a ajuns David la Ornan, Ornan s’a uitat, şi a zărit pe David; apoi a ieşit din arie, şi s’a închinat înaintea lui David, cu faţa la pămînt.
1Chro	21	22	David a zis lui Ornan: „Dă-mi locul ariei să zidesc în el un altar Domnului; dă-mi-l pe preţul lui în argint, ca să se depărteze urgia deasupra poporului.“
1Chro	21	23	Ornan a răspuns lui David: „Ia-l, şi să facă domnul meu împăratul ce va crede; iată eu dau boii pentru arderea de tot, carăle în loc de lemne, şi grîul pentru darul de mîncare, toate le dau.“
1Chro	21	24	Dar împăratul David a zis lui Ornan: „Nu! Vreau să-l cumpăr pe preţul lui în argint, căci nu voi da Domnului ce este al tău, şi nu voi aduce o ardere de tot care să nu mă coste nimic.“
1Chro	21	25	Şi David a dat lui Ornan şase sute de sicli de aur pentru locul ariei.
1Chro	21	26	David a zidit acolo un altar Domnului, şi a adus arderi de tot şi jertfe de mulţămire. A chemat pe Domnul, şi Domnul i-a răspuns prin foc, care s’a pogorît din cer pe altarul arderii de tot.
1Chro	21	27	Atunci Domnul a vorbit îngerului, care şi-a vîrît iarăş sabia în teacă.
1Chro	21	28	Pe vremea aceasta, David, văzînd că Domnul îl ascultase în aria lui Ornan, Iebusitul, aducea jertfe acolo.
1Chro	21	29	Dar locaşul Domnului, făcut de Moise în pustie, şi altarul arderilor de tot, erau atunci pe înălţimea Gabaonului.
1Chro	21	30	David nu putea să meargă înaintea acestui altar să caute pe Dumnezeu, pentru că îl înspăimîntase sabia îngerului Domnului.
------------------------1 Cronici, capitolul 22
1Chro	22	1	Şi David a zis: „Aici să fie Casa Domnului Dumnezeu, şi aici să fie altarul arderilor de tot pentru Israel.“
1Chro	22	2	David a strîns pe străinii din ţara lui Israel, şi a însărcinat pe cioplitorii de piatră să pregătească pietre cioplite pentru zidirea Casei lui Dumnezeu.
1Chro	22	3	A pregătit şi fer din belşug pentru cuiele dela aripile uşilor şi pentru scoabe, aramă atît de multă încît nu puteau s’o numere,
1Chro	22	4	şi lemne de cedru fără număr, căci Sidonienii şi Tirienii aduseseră lui David lemne de cedru din belşug.
1Chro	22	5	David zicea: „Fiul meu Solomon este tînăr şi plăpînd, şi casa care va fi zidită Domnului trebuie să fie de mare faimă şi slavă în toate ţările; de aceea vreau să-i pregătesc cele de trebuinţă pentru zidirea ei.“ Şi David a făcut mari pregătiri înainte de moarte.
1Chro	22	6	David a chemat pe fiul său Solomon, şi i-a poruncit să zidească o casă Domnului, Dumnezeul lui Israel.
1Chro	22	7	David a zis lui Solomon: „Fiul meu, aveam de gînd să zidesc o casă Numelui Domnului, Dumnezeului meu.
1Chro	22	8	Dar cuvîntul Domnului mi-a vorbit astfel: «Tu ai vărsat mult sînge, şi ai făcut mari războaie; de aceea nu vei zidi o casă Numelui Meu, căci ai vărsat înaintea Mea mult sînge pe pămînt.
1Chro	22	9	Iată că ţi se va naşte un fiu, care va fi un om al odihnei, şi căruia îi voi da odihnă, izbăvindu-l din mîna tuturor vrăjmaşilor lui de jur împrejur; căci numele lui va fi Solomon {Sau Pace}, şi voi aduce peste Israel pacea şi liniştea în timpul vieţii lui.
1Chro	22	10	El va zidi o casă Numelui Meu. El Îmi va fi fiu, şi Eu îi voi fi Tată; şi voi întări pe vecie scaunul de domnie al împărăţiei lui în Israel.»
1Chro	22	11	Acum, fiule, Domnul să fie cu tine, ca să propăşeşti şi să zideşti Casa Domnului, Dumnezeului tău, cum a spus El despre tine!
1Chro	22	12	Numai să-ţi dea Domnul înţelepciune şi pricepere, şi să te facă să domneşti peste Israel în păzirea legii Domnului, Dumnezeului tău!
1Chro	22	13	Atunci vei propăşi, dacă vei căuta să împlineşti legile şi poruncile pe cari le-a dat lui Moise Domnul pentru Israel. Întăreşte-te şi îmbărbătează-te, nu te teme şi nu te spăimînta.
1Chro	22	14	Iată, prin străduinţele mele, am pregătit pentru Casa Domnului o sută de mii de talanţi de aur, un milion de talanţi de argint, şi o mulţime de aramă şi de fer, care nu se poate cîntări, căci este foarte mult; am pregătit deasemenea lemne şi pietre, şi vei mai adăuga şi tu.
1Chro	22	15	Tu ai la tine un mare număr de lucrători, cioplitori de piatră, şi tîmplari, şi oameni îndemînatici în tot felul de lucrări.
1Chro	22	16	Aurul, argintul, arama şi ferul sînt fără număr. Scoală-te dar şi lucrează, şi Domnul să fie cu tine.“
1Chro	22	17	David a poruncit tuturor căpeteniilor lui Israel să vină în ajutor fiului său Solomon, zicînd:
1Chro	22	18	„Domnul, Dumnezeul vostru, nu este oare cu voi, şi nu v’a dat El odihnă de toate părţile? Căci a dat în mînile mele pe locuitorii ţării, şi ţara este supusă înaintea Domnului şi înaintea poporului Său.
1Chro	22	19	Puneţi-vă acum inima şi sufletul să caute pe Domnul, Dumnezeul vostru; sculaţi-vă, şi zidiţi sfîntul locaş al Domnului Dumnezeu, ca să aduceţi chivotul legămîntului Domnului şi uneltele închinate lui Dumnezeu în casa care va fi zidită Numelui Domnului.“
------------------------1 Cronici, capitolul 23
1Chro	23	1	David, fiind bătrîn şi sătul de zile, a pus pe fiul său Solomon împărat peste Israel.
1Chro	23	2	El a strîns pe toate căpeteniile lui Israel, pe preoţi şi pe Leviţi.
1Chro	23	3	Au făcut numărătoarea Leviţilor, dela vîrsta de treizeci de ani în sus; socotiţi pe cap şi pe bărbaţi, s’au găsit în număr de treizeci şi opt de mii.
1Chro	23	4	Şi David a zis: „Douăzeci şi patru de mii dintre ei să vegheze asupra slujbelor din Casa Domnului, şase mii să fie dregători şi judecători,
1Chro	23	5	patru mii să fie portari, şi patru mii să fie însărcinaţi să laude pe Domnul cu instrumentele pe cari le-am făcut ca să-L prea mărim.“
1Chro	23	6	David i-a împărţit în cete după fiii lui Levi: Gherşon, Chehat şi Merari.
1Chro	23	7	Din Gherşoniţi: Laedan şi Şimei. –
1Chro	23	8	Fiii lui Laedan: căpetenia Iehiel, Zetam şi Ioel, trei.
1Chro	23	9	Fiii lui Şimei: Şelomit, Haziel şi Haran, trei. Aceştia erau capii caselor părinteşti ale familiei lui Laedan. –
1Chro	23	10	Fiii lui Şimei: Iahat, Zina, Ieuş şi Beria. Aceştia sînt cei patru fii ai lui Şimei.
1Chro	23	11	Iahat era căpetenia, şi Zina al doilea; Ieuş şi Beria n’au avut mulţi fii, şi au alcătuit o singură casă părintească la numărătoare.
1Chro	23	12	Fiii lui Chehat: Amram, Iţehar, Hebron şi Uziel, patru. –
1Chro	23	13	Fiii lui Amram: Aaron şi Moise. Aaron a fost pus deoparte să fie sfinţit ca prea sfînt, el şi fiii lui pe vecie, ca să aducă tămîie înaintea Domnului, să-I facă slujba, şi să binecuvinteze pe vecie în Numele Lui.
1Chro	23	14	Dar fiii lui Moise, omul lui Dumnezeu, au fost număraţi în seminţia lui Levi.
1Chro	23	15	Fiii lui Moise: Gherşom şi Eliezer.
1Chro	23	16	Fiul lui Gherşom: Şebuel, căpetenia.
1Chro	23	17	Şi fiii lui Eliezer au fost: Rehabia, căpetenia; Eliezer n’a avut alt fiu, dar fiii lui Rehabia au fost foarte mulţi la număr. –
1Chro	23	18	Fiul lui Iţehar: Şelomit, căpetenia. –
1Chro	23	19	Fiii lui Hebron: Ieria, căpetenia; Amaria, al doilea: Iahaziel, al treilea; şi Iecameam, al patrulea. –
1Chro	23	20	Fiii lui Uziel: Mica, căpetenia; şi Işia, al doilea.
1Chro	23	21	Fiii lui Merari: Mahli şi Muşi. – Fiii lui Mahli: Eleazar şi Chis.
1Chro	23	22	Eleazar a murit fără să aibă fii; dar a avut fete pe cari le-au luat de neveste fiii lui Chis, fraţii lor. –
1Chro	23	23	Fiii lui Muşi: Mahli, Eder şi Ieremot, trei.
1Chro	23	24	Aceştia sînt fiii lui Levi, după casele lor părinteşti, capii caselor părinteşti, după numărătoarea făcută numărînd numele pe Cap. Ei erau întrebuinţaţi în slujba Casei Domnului, dela vîrsta de douăzeci de ani în sus.
1Chro	23	25	Căci David a zis: „Domnul, Dumnezeul lui Israel, a dat odihnă poporului Său, şi va locui pe vecie la Ierusalim;
1Chro	23	26	şi Leviţii nu vor mai avea să poarte cortul şi toate uneltele pentru slujba lui.“
1Chro	23	27	După cele din urmă porunci ale lui David, numărătoarea fiilor lui Levi s’a făcut dela vîrsta de douăzeci de ani în sus.
1Chro	23	28	Puşi lîngă fiii lui Aaron pentru slujba Casei Domnului, ei aveau să îngrijească de curţi şi de odăi, de curăţirea tuturor lucrurilor sfinte, de împlinirea slujbei în Casa lui Dumnezeu,
1Chro	23	29	de pînile pentru punerea înaintea Domnului, de floarea de făină pentru darurile de mîncare, de plăcintele fără aluat, de turtele coapte în tigae şi de turtele prăjite, de toate măsurile de încăpere şi de lungime;
1Chro	23	30	ei aveau să stea în fiecare dimineaţă şi în fiecare seară, ca să laude şi să mărească pe Domnul,
1Chro	23	31	şi să aducă neîncetat înaintea Domnului toate arderile de tot Domnului, în zilele de Sabat, de lună nouă şi de sărbători, după numărul şi obiceiurile rînduite.
1Chro	23	32	Îngrijeau de cortul întîlnirii, de sfîntul locaş şi de fiii lui Aaron, fraţii lor, pentru slujba Casei Domnului.
------------------------1 Cronici, capitolul 24
1Chro	24	1	Iată cetele fiilor lui Aaron. Fiii lui Aaron: Nadab, Abihu, Eleazar şi Itamar.
1Chro	24	2	Nadab şi Abihu au murit înaintea tatălui lor, fără să aibă fii; şi Eleazar şi Itamar au împlinit slujba de preoţi.
1Chro	24	3	David a împărţit pe fiii lui Aaron, rînduindu-i după slujba pe care o aveau s’o facă; Ţadoc făcea parte din urmaşii lui Eleazar, şi Ahimelec din urmaşii lui Itamar.
1Chro	24	4	Printre fiii lui Eleazar s’au găsit mai multe căpetenii decît printre fiii lui Itamar, şi i-au împărţit aşa că fiii lui Eleazar aveau şasesprezece căpetenii de case părinteşti, şi fiii lui Itamar opt căpetenii de case părinteşti.
1Chro	24	5	I-au împărţit prin sorţ, între unii şi alţii, căci căpeteniile sfîntului locaş şi căpeteniile lui Dumnezeu erau din fiii lui Eleazar şi din fiii lui Itamar.
1Chro	24	6	Şemaia, fiul lui Netaneel, scriitorul, din seminţia lui Levi, i-a scris înaintea împăratului şi mai marilor, înaintea preotului Ţadoc şi Ahimelec, fiul lui Abiatar, şi înaintea căpeteniilor caselor părinteşti ale preoţilor şi Leviţilor.Au tras la sorţi cîte o casă părintească pentru Eleazar, şi au tras şi cîte una pentru Itamar.
1Chro	24	7	Cel dintîi sorţ a ieşit pentru Iehoiarib; al doilea pentru Iedaia;
1Chro	24	8	al treilea pentru Harim; al patrulea, pentru Seorim;
1Chro	24	9	al cincilea, pentru Malchia; al şaselea, pentru Miiamin;
1Chro	24	10	al şaptelea, pentru Hacoţ; al optulea, pentru Abia;
1Chro	24	11	al nouălea, pentru Iosua; al zecelea, pentru Şecania:
1Chro	24	12	al unsprezecelea, pentru Eliaşib; al doisprezecelea, pentru Iachim;
1Chro	24	13	al treisprezecelea, pentru Hupa; al patrusprezecelea, pentru Ieşebeab;
1Chro	24	14	al cincisprezecelea, pentru Bilga; al şasesprezecelea, pentru Imer;
1Chro	24	15	al şaptesprezecelea, pentru Hezir; al optsprezecelea pentru Hapiţeţ;
1Chro	24	16	al nouăsprezecelea, pentru Petahia; al douăzecilea, pentru Ezechiel;
1Chro	24	17	al douăzeci şi unulea, pentru Iachin; al douăzeci şi doilea, pentru Gamul;
1Chro	24	18	al douăzeci şi treilea, pentru Delaia; al douăzeci şi patrulea, pentru Maazia.
1Chro	24	19	Acesta era şirul în care aveau să-şi facă slujba, ca să intre în Casa Domnului, după rînduiala pusă de Aaron, tatăl lor, potrivit cu poruncile pe cari i le dăduse Domnul, Dumnezeul lui Israel.
1Chro	24	20	Iată căpeteniile celorlalţi Leviţi. – Din fiii lui Amram: Şubael; din fiii lui Şubael: Iehdia;
1Chro	24	21	din Rehabia, din fiii lui Rehabia: căpetenia Işia.
1Chro	24	22	Din Iţehariţi: Şelomot; din fiii lui Şelomot: Iahat.
1Chro	24	23	Fiii lui Hebron: Ieria, Amaria, al doilea, Iahaziel, al treilea, Iecameam, al patrulea.
1Chro	24	24	Fiul lui Uziel: Mica; din fiii lui Mica: Şamir;
1Chro	24	25	fratele lui Mica: Işia; din fiii lui Işia: Zaharia. –
1Chro	24	26	Fiii lui Merari: Mahli şi Muşi, şi fiii fiului său Iaazia.
1Chro	24	27	Fiii lui Merari, ai fiului său Iaazia: Şoham, Zacur şi Ibri.
1Chro	24	28	Din Mahli: Eleazar, care n’a avut fii;
1Chro	24	29	din Chis, fiii lui Chis: Ierahmeel.
1Chro	24	30	Fiii lui Muşi: Mahli, Eder şi Ierimot.Aceştia sînt fiii lui Levi, după casele lor părinteşti.
1Chro	24	31	Şi ei, ca şi fraţii lor, fiii lui Aaron, au tras la sorţ înaintea împăratului David, înaintea lui Ţadoc şi Ahimelec, şi înaintea căpeteniilor caselor părinteşti ale preoţilor şi Leviţilor, şi anume fiecare cap de casă întocmai ca cel mai mic din fraţii săi.
------------------------1 Cronici, capitolul 25
1Chro	25	1	David şi căpeteniile oştirii au pus de o parte pentru slujbă pe aceia din fiii lui Asaf, Heman şi Iedutun, cari prooroceau întovărăşiţi de arfă, de alăută şi de chimvale. Şi iată numărul celor ce aveau de îndeplinit lucrarea aceasta.
1Chro	25	2	Din fiii lui Asaf: Zacur, Iosif, Netania şi Aşareela, fiii lui Asaf, subt cîrmuirea lui Asaf, care proorocea după poruncile împăratului.
1Chro	25	3	Din Iedutun, fiii lui Iedutun: Ghedalia, Ţeri, Isaia, Haşabia, Matitia şi Şimei, şase, subt cîrmuirea tatălui lor Iedutun, care proorocea cu arfa, ca să laude şi să mărească pe Domnul.
1Chro	25	4	Din Heman, fiii lui Heman: Buchia, Matania, Uziel, Şebuel, Ierimot, Hanania, Hanani, Eliata, Ghidalti, Romamti-Ezer, Ioşbecaşa, Maloti, Hotir, Mahaziot,
1Chro	25	5	toţi fii ai lui Heman, care era văzătorul împăratului, ca să descopere cuvintele lui Dumnezeu şi să înalţe puterea Lui; Dumnezeu dăduse lui Heman patrusprezece fii şi trei fete.
1Chro	25	6	Toţi aceştia erau subt cîrmuirea părinţilor lor pentru cîntarea în Casa Domnului, şi aveau chimvale, alăute şi arfe pentru slujba Casei lui Dumnezeu. Asaf, Iedutun şi Heman lucrau subt poruncile împăratului.
1Chro	25	7	Erau în număr de douăsute optzeci şi opt, cuprinzîndu-se în acest număr şi fraţii lor deprinşi la cîntarea Domnului, toţi cei ce erau meşteri.
1Chro	25	8	Au tras la sorţ pentru slujbele lor, mici şi mari, învăţători şi ucenici.
1Chro	25	9	Cel dintîi sorţ ieşit, a fost din Asaf, pentru Iosif; al doilea, pentru Ghedalia, el, fraţii şi fiii lui, doisprezece;
1Chro	25	10	al treilea, Zacur, fiii şi fraţii săi, doisprezece;
1Chro	25	11	al patrulea, pentru Iţeri, fiii şi fraţii săi, doisprezece;
1Chro	25	12	al cincilea, pentru Netania, fiii săi şi fraţii săi, doisprezece;
1Chro	25	13	al şaselea, Buchia, fiii şi fraţii săi, doisprezece;
1Chro	25	14	al şaptelea, pentru Iesareela, fiii şi fraţii săi, doisprezece;
1Chro	25	15	al optulea, pentru Isaia, fiii şi fraţii săi, doisprezece;
1Chro	25	16	al nouălea, pentru Matania, fiii şi fraţii săi, doisprezece;
1Chro	25	17	al zecelea, pentru Şimei, fiii şi fraţii săi, doisprezece;
1Chro	25	18	al unsprezecelea, pentru Azareel, fiii şi fraţii săi, doisprezece;
1Chro	25	19	al doisprezecelea, pentru Haşabia, fiii şi fraţii săi, doisprezece;
1Chro	25	20	al treisprezecelea, pentru Şubael, fiii şi fraţii săi, doisprezece;
1Chro	25	21	al patrusprezecelea, pentru Matitia, fiii şi fraţii săi, doisprezece;
1Chro	25	22	al cincisprezecelea, pentru Ieremot, fiii şi fraţii săi, doisprezece;
1Chro	25	23	al şasesprezecelea, pentru Hanania, fiii şi fraţii săi, doisprezece;
1Chro	25	24	al şaptesprezecelea, pentru Ioşbecaşa, fiii şi fraţii săi, doisprezece;
1Chro	25	25	al optsprezecelea, pentru Hanani, fiii şi fraţii săi, doisprezece;
1Chro	25	26	al nouăsprezecelea, pentru Maloti, fiii şi fraţii săi, doisprezece;
1Chro	25	27	al douăzecilea, pentru Eliata, fiii şi fraţii săi, doisprezece;
1Chro	25	28	al douăzeci şi unulea, pentru Hotir, fiii şi fraţii săi, doisprezece;
1Chro	25	29	al douăzeci şi doilea, pentru Ghidalti, fiii şi fraţii săi, doisprezece;
1Chro	25	30	al douăzeci şi treilea, pentru Mahaziot, fiii şi fraţii săi, doisprezece;
1Chro	25	31	al douăzeci şi patrulea, pentru Romamti-Ezer, fiii şi fraţii săi, doisprezece;
------------------------1 Cronici, capitolul 26
1Chro	26	1	Iată cetele uşierilor.Din Coreiţi: Meşelemia, fiul lui Core, dintre fiii lui Asaf.
1Chro	26	2	Fiii lui Meşelemia: Zaharia, întîiul născut, Iediael, al doilea, Zebadia, al treilea, Iatniel, al patrulea.
1Chro	26	3	Elam, al cincilea, Iohanan, al şaselea, Elioenai, al şaptelea.
1Chro	26	4	Fiii lui Obed-Edom. Şemaia, întîiul născut, Iozabad, al doilea, Ioah al treilea, Sacar al patrulea, Netaneel, al cincilea,
1Chro	26	5	Amiel, al şaselea, Isahar al şaptelea, Peultai al optulea; căci Dumnezeu îl binecuvîntase.
1Chro	26	6	Fiului său Şemaia i s’au născut fii, cari au stăpînit în casa tatălui lor, căci erau oameni viteji;
1Chro	26	7	fiii lui Şemaia: Otni, Refael, Obed, Elzabad şi fraţii săi, oameni viteji, Elihu şi Semaia.
1Chro	26	8	Toţi aceştia erau fiii lui Obed-Edom, ei, fiii şi fraţii lor; erau oameni plini de vlagă şi de putere pentru slujbă, şasezeci şi doi de ai lui Obed-Edom.
1Chro	26	9	Fiii şi fraţii lui Meşelemia, oameni viteji, erau în număr de optsprezece. –
1Chro	26	10	Din fiii lui Merari: Hosa, care avea ca fii pe: Şimri, căpetenia, pus căpetenie de tatăl său, măcar că nu era el întîiul născut:
1Chro	26	11	Hilchia, al doilea; Tebalia, al treilea; Zaharia, al patrulea. Toţi fiii şi fraţii lui Hosa erau în număr de treisprezece.
1Chro	26	12	Acestor cete de uşieri, căpeteniilor acestor oameni şi fraţilor lor, a fost încredinţată paza pentru slujba Casei Domnului.
1Chro	26	13	Au tras la sorţ, pentru fiecare uşă, mici şi mari, după casele lor părinteşti.
1Chro	26	14	Sorţul a căzut pe Şelemia pentru partea de răsărit. Au tras la sorţ pentru fiul său Zaharia, care era un sfetnic înţelept, şi i-a căzut la sorţ partea de miază-noapte.
1Chro	26	15	Partea de miazăzi a căzut lui Obed-Edom, iar casa magaziilor a căzut fiilor săi.
1Chro	26	16	Partea de apus a căzut lui Şupim şi lui Hosa, cu uşa Şalechet, pe drumul care suia sus: o strajă era în faţa alteia.
1Chro	26	17	La răsărit erau şase Leviţi, la miazănoapte, patru pe zi, la miazăzi patru pe zi, şi patru la magazii, cîte doi în două locuri deosebite;
1Chro	26	18	spre mahala, la apus: patru spre drum, doi spre mahala.
1Chro	26	19	Acestea sînt cetele uşierilor, dintre fiii Coreiţilor şi dintre fiii lui Merari.
1Chro	26	20	Unul din Leviţi, Ahia, avea grija vistieriilor Casei lui Dumnezeu şi vistieriilor lucrurilor sfinte.
1Chro	26	21	Dintre fiii lui Laedan, fiii Gherşoniţilor ieşiţi din Laedan, căpeteniile caselor părinteşti ale lui Laedan, Gherşonitul, erau: Iehieli,
1Chro	26	22	şi fiii lui Iehieli, Zetam şi fratele său Ioel, cari păzeau vistieriile Casei Domnului.
1Chro	26	23	Dintre Amramiţi, Iţehariţi, Hebroniţi şi Uzieliţi,
1Chro	26	24	era Şebuel, fiul lui Gherşom, fiul lui Moise, care îngrijea de vistierii.
1Chro	26	25	Dintre fraţii lui, ieşiţi din Eliezer, al cărui fiu a fost Rehabia, al cărui fiu a fost Isaia, al cărui fiu a fost Ioram, al cărui fiu a fost Zicri, al cărui fiu a fost Şelomit,
1Chro	26	26	erau Şelomit şi fraţii săi, cari păzeau toate vistieriile lucrurilor sfinte, pe cari le închinaseră împăratul David, capii caselor părinteşti, căpeteniile peste mii şi sute, şi căpeteniile oştirii: le închinaseră
1Chro	26	27	din prada luată la război, pentru întreţinerea Casei Domnului.
1Chro	26	28	Tot ce fusese închinat de Samuel, văzătorul, de Saul, fiul lui Chis, de Abner, fiul lui Ner, de Ioab, fiul Ţeruiei, toate lucrurile închinate erau subt paza lui Şelomit şi a fraţilor săi.
1Chro	26	29	Dintre Iţehariţi: Chenania şi fraţii săi erau întrebuinţaţi pentru treburile de afară, ca dregători şi judecători în Israel.
1Chro	26	30	Dintre Hebroniţi: Haşabia şi fraţii săi, oameni viteji, în număr de o mie şapte sute, aveau privigherea asupra lui Israel, dincoace de Iordan, la apus, pentru toate treburile Domnului şi pentru slujba împăratului.
1Chro	26	31	În ce priveşte pe Hebroniţi, a căror căpetenie era Ieria, s’au făcut, în al patruzecilea an al domniei lui David, cercetări cu privire la ei, după spiţele lor de neam, şi după casele lor părinteşti, şi s’au găsit între ei la Iaezer în Galaad oameni viteji.
1Chro	26	32	Fraţii lui Ieria, oameni viteji, erau în număr de două mii şapte sute capi de case părinteşti. Împăratul David i-a pus peste Rubeniţi, peste Gadiţi şi peste jumătatea seminţiei lui Manase, pentru toate treburile lui Dumnezeu şi pentru treburile împăratului.
------------------------1 Cronici, capitolul 27
1Chro	27	1	Aceştia sînt copiii lui Israel, după numărul lor, capii caselor părinteşti, căpeteniile peste mii şi peste sute, şi slujbaşi în slujba împăratului pentru tot ce privea şirul cetelor, sosirea şi plecarea lor, lună după lună, în toate lunile anului; fiecare ceată era de douăzeci şi patru de mii de oameni.
1Chro	27	2	În fruntea celei dintîi cete, pentru luna întîi, era Iaşobeam, fiul lui Zabdiel: şi avea o ceată de douăzeci şi patru de mii de oameni.
1Chro	27	3	El era din fiii lui Pereţ, şi era capul tuturor căpeteniilor oştirii în luna întîi.
1Chro	27	4	În fruntea cetei din luna a doua era Dodai, Ahohitul; Miclot era unul din capii cetei sale. El avea o ceată de douăzeci şi patru de mii de oameni.
1Chro	27	5	Capul cetei a treia, pentru luna a treia, era Benaia, fiul preotului Iehoiada, capul; şi el avea o ceată de douăzeci şi patru de mii de oameni.
1Chro	27	6	Acest Benaia era un viteaz dintre cei treizeci şi în fruntea celor treizeci. Fiul său Amizadab era una din căpeteniile cetei sale.
1Chro	27	7	Al patrulea, pentru luna a patra, era Asael, fratele lui Ioab; şi, după el, fiul său Zebadia. El avea o ceată de douăzeci şi patru de mii de oameni.
1Chro	27	8	Al cincilea, pentru luna a cincea, era căpetenia Şamehut,Izrahitul. El avea o ceată de douăzeci şi patru de mii de oameni.
1Chro	27	9	Al şaselea, pentru luna a şasea, era Ira, fiul lui Icheş, Tecoitul. El avea o ceată de douăzeci şi patru de mii de oameni.
1Chro	27	10	Al şaptelea, pentru luna a şaptea, era Heleţ, Pelonitul, din fiii lui Efraim. El avea o ceată de douăzeci de mii de oameni.
1Chro	27	11	Al optulea, pentru luna a opta, era Sibecai, Huşatitul, din familia Zerahiţilor. El avea o ceată de douăzeci şi patru de mii de oameni.
1Chro	27	12	Al nouălea, pentru luna a noua, era Abiezer, din Anatot, din Beniamiţi. El avea o ceată de douăzeci şi patru de mii de oameni.
1Chro	27	13	Al zecelea, pentru luna a zecea, era Maharai, din Netofa, din familia Zerahiţilor. El avea o ceată de douăzeci şi patru de mii de oameni.
1Chro	27	14	Al unsprezecelea, pentru luna a unsprezecea, era Benaia, din Piraton, din fiii lui Efraim. El avea o ceată de douăzeci şi patru de mii de oameni.
1Chro	27	15	Al doisprezecelea, pentru luna a douăsprezecea, era Heldai din Netofa, din familia lui Otniel. El avea o ceată de douăzeci şi patru de mii de oameni.
1Chro	27	16	Iată capii seminţiilor lui Israel.Capul Rubeniţilor: Eliezer, fiul lui Zicri; al Simeoniţilor: Şefatia, fiul lui Maaca;
1Chro	27	17	al Leviţilor: Haşabia, fiul lui Chemuel; al familiei lui Aaron: Ţadoc;
1Chro	27	18	al lui Iuda: Elihu, din fraţii lui David: al lui Isahar: Omri, fiul lui Micael;
1Chro	27	19	al lui Zabulon: Işemaia, fiul lui Obadia; al lui Neftali: Ierimot, fiul lui Azriel;
1Chro	27	20	al fiilor lui Efraim: Hosea, fiul lui Azazia;
1Chro	27	21	al jumătăţii seminţiei lui Manase: Ioel, fiul lui Pedaia; al jumătăţii seminţiei lui Manase din Galaad: Ido, fiul lui Zaharia; al lui Beniamin: Iaasiel, fiul lui Abner:
1Chro	27	22	al lui Dan: Azareel, fiul lui Ieroham. Aceştia sînt capii seminţiilor lui Israel.
1Chro	27	23	David n’a făcut numărătoarea celor în vîrstă dela douăzeci de ani în jos din Israel, căci Domnul făgăduise că va înmulţi pe Israel ca stelele cerului.
1Chro	27	24	Ioab, fiul Ţeruiei, începuse numărătoarea, dar n’a isprăvit-o, căci Domnul Se mîniase pe Israel, din pricina acestei numărători, care n’a fost trecută în Cronicile împăratului David.
1Chro	27	25	Azmavet, fiul lui Adiel, era pus peste visteriile împăratului; Ionatan, fiul lui Ozia, peste merindele din ogoare, cetăţi, sate şi turnuri;
1Chro	27	26	Ezri, fiul lui Chelub, peste lucrătorii dela ţară, cari lucrau pămîntul;
1Chro	27	27	Şimei, din Rama, peste vii: Zabdi, din Şefam, peste pivniţele cu vin din vii;
1Chro	27	28	Baal-Hanan, din Gheder, peste măslini şi sicomori în cîmpie; Ioaş, peste magaziile de untdelemn;
1Chro	27	29	Şitrai, din Saron, peste boii cari păşteau în Saron; Şafat, fiul lui Adlai, peste boii din văi;
1Chro	27	30	Obil, Ismaelitul, peste cămile; Iehdia, din Meronot, peste măgăriţe;
1Chro	27	31	Iaziz, Hagarenitul, peste oi. Toţi aceştia erau îngrijitori puşi peste averile împăratului David.
1Chro	27	32	Ionatan, unchiul lui David, era sfetnic, om cu minte şi învăţat; Iehiel, fiul lui Hacmoni, era lîngă fiii împăratului;
1Chro	27	33	Ahitofel era sfetnicul împăratului; Huşai, Architul, era prietenul împăratului;
1Chro	27	34	după Ahitofel au fost sfetnici: Iehoiada, fiul lui Benaia, şi Abiatar; Ioab era căpetenia oştirii împăratului.
------------------------1 Cronici, capitolul 28
1Chro	28	1	David a chemat la Ierusalim toate căpeteniile lui Israel, căpeteniile seminţiilor, căpeteniile cetelor din slujba împăratului, căpeteniile peste mii şi căpeteniile peste sute, pe cei mai mari peste toate averile şi turmele împăratului şi ale fiilor săi, pe dregători, pe viteji şi pe toţi voinicii.
1Chro	28	2	Împăratul David s’a sculat în picioare şi a zis: „Ascultaţi-mă, fraţilor şi poporul meu! Aveam de gînd să zidesc o casă de odihnă pentru chivotul legămîntului Domnului şi pentru aşternutul picioarelor Dumnezeului nostru, şi mă pregăteam s’o zidesc.
1Chro	28	3	Dar Dumnezeu mi-a zis: «Să nu zideşti o casă Numelui Meu, căci eşti un om de război şi ai vărsat sînge.»
1Chro	28	4	Domnul, Dumnezeul lui Israel, m’a ales din toată casa tatălui meu, pentruca să fiu împărat al lui Israel pe vecie; căci pe Iuda l-a ales căpetenie, casa tatălui meu a ales-o din casa lui Iuda, şi dintre fiii tatălui meu pe mine m’a pus să domnesc peste tot Israelul.
1Chro	28	5	Dintre toţi fiii mei – căci Domnul mi-a dat mulţi fii – a ales pe fiul meu Solomon, ca să-l pună pe scaunul de domnie al împărăţiei Domnului, peste Israel.
1Chro	28	6	El mi-a zis: «Fiul tău Solomon Îmi va zidi casa şi curţile; căci l-am ales ca fiu al Meu; şi-i voi fi Tată.
1Chro	28	7	Îi voi întări împărăţia pe vecie, dacă se va ţinea, ca astăzi, de împlinirea poruncilor şi rînduielilor Mele.»
1Chro	28	8	Acum, înaintea întregului Israel, înaintea adunării Domnului, şi în faţa Dumnezeului nostru care vă aude, păziţi şi puneţi-vă la inimă toate poruncile Domnului, Dumnezeului vostru, ca să stăpîniţi această bună ţară, şi s’o lăsaţi de moştenire fiilor voştri după voi pe vecie.
1Chro	28	9	Şi tu, fiule Solomoane, cunoaşte pe Dumnezeul tatălui tău, şi slujeşte-I cu toată inima şi cu un suflet binevoitor; căci Domnul cercetează toate inimile şi pătrunde toate închipuirile şi toate gîndurile. Dacă-L vei căuta, Se va lăsa găsit de tine; dar dacă-L vei părăsi, te va lepăda şi El pe vecie.
1Chro	28	10	Vezi acum că Domnul te-a ales, ca să zideşti o casă care să-I slujească de locaş sfînt. Întăreşte-te şi lucrează.“
1Chro	28	11	David a dat fiului său Solomon, chipul prispei şi clădirilor, odăilor vistieriei, odăilor de sus, odăilor dinlăuntru, şi al odăii pentru scaunul îndurării.
1Chro	28	12	I-a dat planul a tot ce avea în minte cu privire la curţile Casei Domnului, şi toate odăile dejur împrejur pentru vistieriile Casei lui Dumnezeu şi vistieriile sfîntului locaş,
1Chro	28	13	şi cu privire la cetele preoţilor şi Leviţilor, la tot ce privea slujba Casei Domnului, şi la toate uneltele pentru slujba Casei Domnului.
1Chro	28	14	I-a dat chipul uneltelor de aur, cu greutatea celor ce trebuiau să fie de aur pentru toate uneltele fiecărei slujbe; şi chipul tuturor uneltelor de argint, cu greutatea lor, pentru toate uneltele fiecărei slujbe.
1Chro	28	15	A dat greutatea sfeşnicelor de aur şi a candelelor lor de aur cu greutatea fiecărui sfeşnic şi a candelelor lui; şi greutatea sfeşnicelor de argint, cu greutatea fiecărui sfeşnic şi a candelelor lui, după întrebuinţarea fiecărui sfeşnic.
1Chro	28	16	I-a dat greutatea de aur pentru mesele pînilor pentru punerea înainte, pentru fiecare masă; şi greutatea de argint pentru mesele de argint.
1Chro	28	17	I-a dat chipul furculiţelor, lighenelor şi ceştilor de aur curat; chipul potirelor de aur, cu greutatea fiecărui potir, şi a potirelor de argint, cu greutatea fiecărui potir;
1Chro	28	18	şi chipul altarului tămîii în aur curăţit, cu greutatea lui. I-a mai dat şi chipul carului heruvimilor de aur, cari îşi întind aripile şi acopăr chivotul legămîntului Domnului.
1Chro	28	19	„Toate acestea“, a zis David, „toate lucrările izvodului acestuia, mi le-a făcut cunoscut Domnul, însemnîndu-le în scris cu mîna Lui.“
1Chro	28	20	David a zis fiului său Solomon: „Întăreşte-te, îmbărbătează-te, şi lucrează; nu te teme, şi nu te spăimînta. Căci Domnul Dumnezeu, Dumnezeul meu, va fi cu tine. El nu te va lăsa, nici nu te va părăsi, pînă se va isprăvi toată lucrarea pentru slujba Casei Domnului.
1Chro	28	21	Iată, ai lîngă tine cetele preoţilor şi Leviţilor pentru toată slujba Casei lui Dumnezeu; şi iată că ai lîngă tine, pentru toată lucrarea, toţi oamenii binevoitori şi îndemînatici în tot felul de lucrări, şi căpeteniile şi tot poporul, supuşi la toate poruncile tale.“
------------------------1 Cronici, capitolul 29
1Chro	29	1	Împăratul David a zis întregei adunări: „Fiul meu Solomon, singurul pe care l-a ales Dumnezeu, este tînăr şi plăpînd, şi lucrarea este însemnată, căci casa aceasta nu este pentru un om, ci este pentru Domnul Dumnezeu.
1Chro	29	2	Mi-am întrebuinţat toate puterile să pregătesc pentru Casa Dumnezeului meu aur pentru ceea ce trebuie să fie de aur, argint pentru ceea ce trebuie să fie de argint, aramă pentru ceea ce trebuie să fie de aramă, fer pentru ceea ce trebuie să fie de fer, şi lemn pentru ceea ce trebuie să fie de lemn, pietre de onix şi pietre scumpe de legat, pietre strălucitoare şi de felurite colori, tot felul de pietre scumpe, şi marmoră albă multă.
1Chro	29	3	Mai mult, în dragostea mea pentru Casa Dumnezeului meu, dau Casei Dumnezeului meu aurul şi argintul pe care-l am, afară de tot ce am pregătit pentru casa sfîntului locaş:
1Chro	29	4	trei mii de talanţi de aur, de aur de Ofir, şi şapte mii de talanţi de argint curăţit, pentru îmbrăcarea pereţilor clădirilor,
1Chro	29	5	aurul pentru ceea ce trebuie să fie de aur, şi argintul pentru ceea ce trebuie să fie de argint, şi pentru toate lucrările pe cari le vor face lucrătorii. Cine vrea să-şi mai aducă de bunăvoie astăzi darurile înaintea Domnului?“
1Chro	29	6	Căpeteniile caselor părinteşti, căpeteniile seminţiilor lui Israel, căpeteniile peste mii şi peste sute, şi îngrijitorii averii împăratului au adus daruri de bunăvoie.
1Chro	29	7	Au dat pentru slujba Casei lui Dumnezeu: cinci mii de talanţi de aur, zece mii de darici, zece mii de talanţi de argint, optsprezece mii de talanţi de aramă, şi o sută de mii de talanţi de fer.
1Chro	29	8	Cei ce aveau pietre scumpe le-au dat pentru vistieria Casei Domnului în mînile lui Iehiel, Gherşonitul.
1Chro	29	9	Poporul s’a bucurat de darurile lor de bunăvoie, căci le dădeau cu dragă inimă Domnului; şi împăratul David deasemenea s’a bucurat mult.
1Chro	29	10	David a binecuvîntat pe Domnul în faţa întregei adunări. El a zis: „Binecuvîntat să fii Tu din veac în veac, Doamne, Dumnezeul părintelui nostru Israel!
1Chro	29	11	A Ta este, Doamne, mărirea, puterea şi măreţia, vecinicia şi slava, căci tot ce este în cer şi pe pămînt este al Tău; a Ta, Doamne, este domnia, căci Tu Te înalţi ca un stăpîn mai pesus de orice!
1Chro	29	12	Dela Tine vine bogăţia şi slava, Tu stăpîneşti peste tot, în mîna Ta este tăria şi puterea, şi mîna Ta poate să mărească şi să întărească toate lucrurile.
1Chro	29	13	Acum, Dumnezeul nostru, Te lăudăm, şi prea mărim Numele Tău cel slăvit.
1Chro	29	14	Căci ce sînt eu, şi ce este poporul meu, ca să putem să-Ţi aducem daruri de bună voie? Totul vine dela Tine, şi din mîna Ta primim ce-Ţi aducem.
1Chro	29	15	Înaintea Ta noi sîntem nişte străini şi locuitori, ca toţi părinţii noştri. Zilele noastre pe pămînt sînt ca umbra, şi fără nici o nădejde.
1Chro	29	16	Doamne, Dumnezeul nostru, din mîna Ta vin toate aceste bogăţii, pe cari le-am pregătit ca să-Ţi zidim o casă, Ţie, Numelui Tău celui sfînt, şi ale Tale sînt toate.
1Chro	29	17	Ştiu, Dumnezeule, că Tu cercetezi inima, şi că iubeşti curăţia de inimă; de aceea Ţi-am adus toate aceste daruri de bunăvoie în curăţia inimii mele, şi am văzut acum cu bucurie pe poporul Tău, care se află aici, aducîndu-Ţi de bunăvoie darurile lui.
1Chro	29	18	Doamne, Dumnezeul părinţilor noştri Avraam, Isaac şi Israel! Ţine totdeauna în inima poporului Tău aceste porniri şi aceste gînduri, şi întăreşte-i inima în Tine.
1Chro	29	19	Dă fiului meu Solomon o inimă bună, ca să păzească poruncile Tale, învăţăturile Tale, şi legile Tale, ca să împlinească toate aceste lucruri, şi să zidească el casa pentru care am făcut pregătiri.“
1Chro	29	20	David a zis întregei adunări: „Binecuvîntaţi pe Domnul, Dumnezeul vostru.“ Şi toată adunarea a binecuvîntat pe Domnul, Dumnezeul părinţilor lor. Ei s’au plecat şi s’au închinat înaintea Domnului şi înaintea împăratului.
1Chro	29	21	A doua zi după aceasta, au adus ca jertfă şi ardere de tot Domnului o mie de viţei, o mie de berbeci şi o mie de miei, împreună cu jertfele de băutură obicinuite, şi alte jertfe în mare număr pentru tot Israelul.
1Chro	29	22	Au mîncat şi au băut în ziua aceea înaintea Domnului cu mare bucurie, au făcut a doua oară împărat pe Solomon, fiul lui David, l-au uns înaintea Domnului ca domn, şi au uns pe Ţadoc ca preot.
1Chro	29	23	Solomon a şezut pe scaunul de domnie al Domnului, ca împărat în locul tatălui său David. El a propăşit, şi tot Israelul l-a ascultat.
1Chro	29	24	Toate căpeteniile şi vitejii, şi chiar toţi fiii împăratului David s’au supus împăratului Solomon.
1Chro	29	25	Domnul a înălţat tot mai mult pe Solomon, supt ochii întregului Israel, şi i-a făcut domnia mai strălucită decît a fost a oricărui împărat al lui Israel înaintea lui.
1Chro	29	26	David, fiul lui Isai, a domnit peste tot Israelul.
1Chro	29	27	Vremea cît a domnit peste Israel a fost de patruzeci de ani: la Hebron a domnit şapte ani, şi la Ierusalim a domnit treizeci şi trei de ani.
1Chro	29	28	A murit la o bătrîneţă fericită, sătul de zile, de bogăţie şi de slavă. Şi în locul lui, a domnit fiul său Solomon.
1Chro	29	29	Faptele împăratului David, cele dintîi şi cele depe urmă, sînt scrise în cartea lui Samuel văzătorul, şi în cartea proorocului Natan şi în cartea proorocului Gad,
1Chro	29	30	împreună cu toată domnia şi toate isprăvile lui, precum şi ce s’a petrecut pe vremea lui, fie în Israel, fie în toate împărăţiile celorlalte ţări.
------------------------2 Cronici, capitolul 1
2Chro	1	1	Solomon, fiul lui David, s’a întărit în domnie; Domnul, Dumnezeul lui, a fost cu el; şi l-a înălţat din ce în ce mai mult.
2Chro	1	2	Solomon a poruncit întregului Israel, căpeteniilor peste mii şi sute, judecătorilor, mai marilor întregului Israel, căpeteniilor caselor părinteşti;
2Chro	1	3	şi Solomon s’a dus cu toată adunarea la înălţimea dela Gabaon. Acolo se afla cortul întîlnirii lui Dumnezeu, făcut în pustie de Moise, robul Domnului.
2Chro	1	4	Dar chivotul lui Dumnezeu fusese mutat de David din Chiriat-Iearim la locul pe care i-l pregătise, căci îi întinsese un cort la Ierusalim.
2Chro	1	5	Tot acolo se afla, înaintea cortului Domnului, altarul de aramă pe care-l făcuse Beţalel, fiul lui Uri, fiul lui Hur.
2Chro	1	6	Solomon şi adunarea au căutat pe Domnul. Şi acolo, pe altarul de aramă care era înaintea cortului întîlnirii, a adus Solomon Domnului o mie de arderi de tot.
2Chro	1	7	În timpul nopţii, Dumnezeu S’a arătat lui Solomon, şi i-a zis: „Cere ce vrei să-ţi dau.“
2Chro	1	8	Solomon a răspuns lui Dumnezeu: „Tu ai arătat o mare bunăvoinţă tatălui meu David, şi m’ai pus să domnesc în locul lui.
2Chro	1	9	Acum, Doamne Dumnezeule, împlinească-se făgăduinţa Ta, făcută tatălui meu David, fiindcă m’ai pus să domnesc peste un popor mare la număr ca pulberea pămîntului!
2Chro	1	10	Dă-mi dar înţelepciune şi pricepere, ca să ştiu cum să mă port în fruntea acestui popor! Căci cine ar putea să judece pe poporul Tău, pe poporul acesta atît de mare?“
2Chro	1	11	Dumnezeu a zis lui Solomon: „Fiindcă dorinţa aceasta este în inima ta, fiindcă nu ceri nici bogăţii, nici averi, nici slavă, nici moartea vrăjmaşilor tăi, nici chiar o viaţă lungă, ci ceri pentru tine înţelepciune şi pricepere ca să judeci pe poporul Meu, peste care te-am pus să domneşti,
2Chro	1	12	Înţelepciunea şi priceperea îţi sînt date. Îţi voi da, pe deasupra, bogăţii, averi şi slavă, cum n’a mai avut niciodată niciun împărat înaintea ta, şi cum nici nu va mai avea după tine.“
2Chro	1	13	Solomon s’a întors la Ierusalim, după ce a părăsit înălţimea de la Gabaon şi cortul întîlnirii. Şi a domnit peste Israel.
2Chro	1	14	Solomon a strîns cară şi călărime; avea o mie patru sute de cară şi douăsprezece mii de călăreţi, pe cari i-a aşezat în cetăţile unde ţinea carăle şi la Ierusalim lîngă împărat.
2Chro	1	15	Împăratul a făcut argintul şi aurul tot atît de obicinuite la Ierusalim ca pietrele, şi cedrii tot atît de obicinuiţi ca sicomorii cari cresc în cîmpie.
2Chro	1	16	Solomon îşi aducea caii din Egipt; o ceată de negustori ai împăratului se duceau şi-i luau în cete pe un preţ hotărît;
2Chro	1	17	se duceau şi aduceau din Egipt un car cu şase sute de sicli de argint, şi un cal cu o sută cincizeci de sicli. Tot aşa aduceau şi pentru toţi împăraţii Hetiţilor şi pentru împăraţii Siriei.
------------------------2 Cronici, capitolul 2
2Chro	2	1	Solomon a poruncit să se zidească o casă Numelui Domnului şi o casă împărătească pentru el.
2Chro	2	2	Solomon a numărat şapte zeci de mii de oameni, ca să ducă sarcinile, optzeci de mii ca să taie pietre pe munte, şi trei mii şase sute ca să-i privegheze.
2Chro	2	3	Solomon a trimes să spună lui Hiram, împăratul Tirului: „Fă-mi şi mie cum ai făcut tatălui meu David, căruia i-ai trimes cedri, ca să-şi zidească o casă de locuit.
2Chro	2	4	Iată, eu înalţ o casă Numelui Domnului, Dumnezeului meu, ca să I-o închin Lui, să ard înaintea Lui tămîie mirositoare, să aduc necurmat în ea pînile pentru punerea înainte, şi să aduc arderile de tot de dimineaţă şi de seară, în zilele de Sabat, de lună nouă, şi de sărbătoare ale Domnului, Dumnezeului nostru, după o lege vecinică pentru Israel.
2Chro	2	5	Casa pe care o voi zidi trebuie să fie mare, căci Dumnezeul nostru este mai mare decît toţi dumnezeii.
2Chro	2	6	Dar cine poate să-I zidească o casă, cînd cerurile şi cerurile cerurilor nu-L pot cuprinde? Şi cine sînt eu, ca să-I zidesc o casă, decît doar ca să ard tămîie înaintea Lui?
2Chro	2	7	Trimete-mi dar un om iscusit în lucrarea aurului, argintului, aramei şi ferului, a materiilor văpsite în purpură, a materiilor de coloarea cărmîzului şi de coloare albastră, şi care să cunoască săpătura în lemn, ca să lucreze cu meşterii iscusiţi cari sînt la mine în Iuda şi la Ierusalim şi pe cari i-a ales tatăl meu David.
2Chro	2	8	Trimete-mi din Liban şi lemn de cedru, de chiparos şi de santal; căci ştiu că slujitorii tăi se pricep să taie lemne din Liban. Iată că slujitorii mei vor fi cu ai tăi.
2Chro	2	9	Să mi se pregătească lemn din belşug, căci casa pe care o voi zidi, va fi mare şi măreaţă.
2Chro	2	10	Slujitorilor tăi cari vor tăia, cari vor doborî jos lemnele, le voi da douăzeci de mii de cori de grîu treierat, douăzeci de mii de cori de orz, douăzeci de mii de baţi de vin şi douăzeci de mii de baţi de untdelemn.“
2Chro	2	11	Hiram, împăratul Tirului, a răspuns astfel, printr’o scrisoare, pe care a trimes-o lui Solomon: „Pentrucă Domnul iubeşte pe poporul Său, de aceea te-a pus împărat peste ei.“
2Chro	2	12	Hiram a mai zis: „Binecuvîntat să fie Domnul, Dumnezeul lui Israel, care a făcut cerurile şi pămîntul, că a dat împăratului David un fiu înţelept, priceput şi cuminte, care va zidi o casă Domnului şi o casă împărătească pentru el!
2Chro	2	13	Îţi trimet dar un om meşter şi priceput, pe Huram-Abi,
2Chro	2	14	fiul unei femei dintre fetele lui Dan, şi al unui tată Tirian. El este meşter pentru lucrările în aur, în argint, în aramă şi în fer, în piatră şi în lemn, în materii văpsite, în purpură şi în albastru, în materii de vison şi cîrmîz, şi pentru orice fel de săpături şi lucruri meşteşugite, cari i se dau de făcut. El va lucra cu oamenii tăi iscusiţi şi cu oamenii iscusiţi ai domnului meu David, tatăl tău.
2Chro	2	15	Acum, domnul meu să trimeată slujitorilor tăi grîul, orzul, untdelemnul şi vinul de care a vorbit.
2Chro	2	16	Şi noi vom tăia lemne din Liban atît cît vei avea nevoie; ţi le vom trimete pe mare în plute pînă la Iafo, şi de acolo tu le vei sui la Ierusalim.“
2Chro	2	17	Solomon a numărat pe toţi străinii cari erau în ţara lui Israel, şi a căror numărătoare fusese făcută de tatăl său David. S’au găsit o sută cincizeci şi trei de mii şase sute.
2Chro	2	18	Şi a luat din ei şaptezeci de mii, ca să poarte sarcinile, optzeci de mii să taie pietre în munte, şi trei mii şase sute, ca să privegheze şi să îndemne pe popor la lucru.
------------------------2 Cronici, capitolul 3
2Chro	3	1	Solomon a început zidirea Casei Domnului la Ierusalim, pe muntele Moria, care fusese arătat tatălui său David, în locul pregătit de David în aria lui Ornan, Iebusitul.
2Chro	3	2	A început să zidească în a doua zi a lunii a doua, în al patrulea an al domniei lui.
2Chro	3	3	Iată pe ce temelii a zidit Solomon Casa lui Dumnezeu. Lungimea, în coţi de măsura cea veche a coţilor, era de şasezeci de coţi, iar lăţimea de douăzeci de coţi.
2Chro	3	4	Pridvorul dinainte avea douăzeci de coţi lungime, cît era de lată casa, şi o sută douăzeci de coţi înălţime; Solomon l-a acoperit pe dinlăuntru cu aur curat.
2Chro	3	5	A îmbrăcat cu lemn de chiparos casa cea mare, a acoperit-o cu aur curat, şi a săpat pe ea finici şi împletituri de lănţişoare.
2Chro	3	6	A acoperit casa cu pietre scumpe ca podoabă; şi aurul era aur din Parvaim.
2Chro	3	7	A acoperit cu aur casa, bîrnele, pragurile, pereţii şi uşile, şi a pus să sape heruvimi pe pereţi.
2Chro	3	8	A făcut casa Locului prea sfînt. Ea era lungă de douăzeci de coţi, cît lărgimea casei, şi largă de douăzeci de coţi. A acoperit-o cu aur curat, care preţuia şase sute de talanţi.
2Chro	3	9	Greutatea aurului pentru cuie se ridica la cincizeci de sicli. A îmbrăcat cu aur şi odăile de sus.
2Chro	3	10	A făcut în casa Locului prea sfînt doi heruvimi săpaţi, şi i-a acoperit cu aur.
2Chro	3	11	Aripile heruvimilor aveau o lungime de douăzeci de coţi. Aripa celui dintîi, lungă de cinci coţi, atingea zidul casei; şi cealaltă aripă, lungă tot de cinci coţi, atingea aripa celui de al doilea heruvim.
2Chro	3	12	Aripa celui de al doilea heruvim, lungă de cinci coţi, atingea zidul casei; şi cealaltă aripă, lungă tot de cinci coţi, se unea cu aripa celui dintîi heruvim.
2Chro	3	13	Aripile acestor heruvimi, întinse, aveau douăzeci de coţi. Ei stăteau în picioare, cu faţa întoarsă spre casă.
2Chro	3	14	A făcut perdeaua albastră, purpurie şi cărmizie, şi de in supţire, şi a lucrat heruvimi pe ea.
2Chro	3	15	A făcut înaintea casei doi stîlpi de treizeci şi cinci de coţi înălţime, cu un cap de cinci coţi în vîrful lor.
2Chro	3	16	A făcut nişte reţele ca acelea cari erau în Locul prea sfînt, şi le-a pus pe vîrful stîlpilor. Apoi a făcut o sută de rodii pe cari le-a pus pe reţele.
2Chro	3	17	A aşezat stîlpii în partea dinainte a Templului, unul la dreapta şi altul la stînga; a numit pe cel dela dreapta Iachin, şi pe cel dela stînga Boaz.
------------------------2 Cronici, capitolul 4
2Chro	4	1	A făcut un altar de aramă, lung de douăzeci de coţi, lat de douăzeci de coţi, şi înalt de zece coţi.
2Chro	4	2	A făcut marea turnată. Ea avea zece coţi dela o margine la alta, era rotundă de tot, înaltă de cinci coţi, şi un fir de treizeci de coţi ar fi înconjurat-o.
2Chro	4	3	Supt marginea ei, de jur împrejur, erau nişte chipuri de boi, cîte zece de fiecare cot, de jur împrejurul mării; boii aşezaţi pe două rînduri, erau turnaţi dintr’o singură bucată cu ea.
2Chro	4	4	Era aşezată pe doisprezece boi, dintre cari trei întorşi spre miazănoapte, trei întorşi spre apus, trei întorşi spre miazăzi, şi trei întorşi spre răsărit; marea era aşezată pe ei, şi toată partea dindărăt a trupurilor lor era înlăuntru.
2Chro	4	5	Grosimea ei era de un lat de mînă, şi marginea, ca marginea unui pahar, era făcută în felul unei flori de crin. Puteau să încapă în ea trei mii de baţi.
2Chro	4	6	A făcut zece lighene, şi a pus cinci la dreapta şi cinci la stînga, ca să slujească la curăţiri: în ele se spălau feluritele părţi ale arderilor de tot. Marea era pentru spălarea preoţilor.
2Chro	4	7	A mai făcut zece sfeşnice de aur, după porunca privitoare la ele, şi le-a aşezat în Templu, cinci la dreapta şi cinci la stînga.
2Chro	4	8	A mai făcut zece mese, şi le-a aşezat în Templu, cinci la dreapta şi cinci la stînga.A mai făcut o sută de potire de aur.
2Chro	4	9	A mai făcut curtea preoţilor, şi curtea cea mare, cu porţile ei, ale căror aripi le-a acoperit cu aramă
2Chro	4	10	A aşezat marea în partea dreaptă, la miazăzi-răsărit.
2Chro	4	11	Hiram a făcut cenuşarele, lopeţile şi potirele.Astfel a isprăvit Hiram lucrarea pe care i-a dat-o împăratul Solomon s’o facă pentru Casa lui Dumnezeu:
2Chro	4	12	doi stîlpi, cu cele două capete şi coperişurile lor cu cununi de pe vîrful stîlpilor; cele două reţele pentru acoperirea celor două coperişuri ale capetelor de pe vîrful stîlpilor;
2Chro	4	13	cele patru sute de rodii pentru cele două reţele, cîte două şiruri de rodii pentru fiecare reţea, pentru acoperirea celor două coperişuri cu cununi ale capetelor de pe vîrful stîlpilor;
2Chro	4	14	cele zece temelii, şi cele zece lighene de pe temelii;
2Chro	4	15	marea, şi cei doisprezece boi de subt ea;
2Chro	4	16	cenuşarele, lopeţile şi furculiţele. Toate aceste unelte, pe cari le-a dat împăratul Solomon lui Huram-Abi să le facă pentru Casa Domnului, erau de aramă lustruită.
2Chro	4	17	Împăratul a pus să le toarne în cîmpia Iordanului, într’un pămînt cleios, între Sucot şi Ţereda.
2Chro	4	18	Solomon a făcut toate aceste unelte în număr atît de mare, încît nu s’a putut cerceta greutatea aramei.
2Chro	4	19	Solomon a mai făcut toate celelalte unelte pentru Casa lui Dumnezeu: altarul de aur, mesele pe cari se puneau pînile pentru punerea înaintea Domnului;
2Chro	4	20	sfeşnicile şi candelele lor de aur curat, cari trebuiau aprinse, după poruncă înaintea Locului prea sfînt,
2Chro	4	21	florile, candelele, şi mucările de aur, de aur foarte curat:
2Chro	4	22	cuţitele, potirele, ceştile şi căţuile de aur curat; şi aripile de aur pentru uşa dinlăuntru a casei, dela intrarea Locului prea sfînt, şi pentru uşa casei dela intrarea Templului.
------------------------2 Cronici, capitolul 5
2Chro	5	1	Astfel a fost isprăvită toată lucrarea pe care a făcut-o Solomon pentru Casa Domnului. Apoi a adus argintul, aurul şi toate uneltele pe cari le închinase Domnului tatăl său David, şi le-a pus în vistieriile Casei lui Dumnezeu.
2Chro	5	2	Atunci Solomon a strîns la Ierusalim pe bătrînii lui Israel şi pe toate căpeteniile seminţiilor, pe capii familiilor copiilor lui Israel, ca să mute din cetatea lui David, adică din Sion, chivotul legămîntului Domnului.
2Chro	5	3	Toţi bărbaţii lui Israel s’au adunat la împărat, pentru sărbătoarea din luna a şaptea.
2Chro	5	4	Cînd au ajuns toţi bătrînii lui Israel, Leviţii au ridicat chivotul.
2Chro	5	5	Au adus chivotul, cortul întîlnirii, şi toate uneltele sfinte cari erau în cort: preoţii şi Leviţii le-au dus.
2Chro	5	6	Împăratul Solomon şi toată adunarea lui Israel, chemată la el, a stătut înaintea chivotului. Au jertfit oi şi boi, cari nu se pot nici socoti, nici număra, din pricina mulţimii lor.
2Chro	5	7	Preoţii au dus chivotul legămîntului Domnului la locul lui, în sfîntul locaş al casei, în Locul prea sfînt, supt aripile heruvimilor.
2Chro	5	8	Heruvimii aveau aripile întinse peste locul chivotului, şi acopereau chivotul şi drugii lui pe deasupra.
2Chro	5	9	Drugilor li se dăduse o astfel de lungime încît capetele lor se vedeau la o depărtare de chivot dinaintea sfîntului locaş, dar nu se vedeau de afară. Chivotul a fost acolo pînă în ziua de azi.
2Chro	5	10	În chivot nu erau decît cele două table, pe cari le pusese acolo Moise, în Horeb, cînd a făcut Domnul legămînt cu copiii lui Israel, la ieşirea lor din Egipt.
2Chro	5	11	În clipa cînd au ieşit preoţii din Locul sfînt, – căci toţi preoţii de faţă se sfinţiseră fără să mai ţină şirul cetelor,
2Chro	5	12	şi toţi Leviţii cari erau cîntăreţi: Asaf, Heman, Iedutun, fiii şi fraţii lor, îmbrăcaţi în in supţire, stăteau la răsăritul altarului cu chimvale, alăute şi arfe, şi aveau cu ei o sută douăzeci de preoţi cari sunau din trîmbiţe; –
2Chro	5	13	şi cînd cei ce sunau din trîmbiţe şi ceice cîntau, unindu-se într’un glas ca să mărească şi să laude pe Domnul, au sunat din trîmbiţe, chimvale şi celelalte instrumente, şi au mărit pe Domnul prin aceste cuvinte: „Căci este bun, căci îndurarea Lui ţine în veci!“ în clipa aceea, casa, şi anume Casa Domnului, s’a umplut cu un nor.
2Chro	5	14	Preoţii n’au putut să mai stea acolo ca să facă slujba, din pricina norului; căci slava Domnului umpluse Casa lui Dumnezeu.
------------------------2 Cronici, capitolul 6
2Chro	6	1	Atunci Solomon a zis: „Domnul a zis că vrea să locuiască în întunerec!
2Chro	6	2	Şi eu am zidit o casă care-Ţi va fi locuinţa, un loc unde vei locui în veci!“
2Chro	6	3	Împăratul şi-a întors faţa, şi a binecuvîntat toată adunarea lui Israel. Şi toată adunarea lui Israel stătea în picioare.
2Chro	6	4	Şi el a zis: „Binecuvîntat să fie Domnul, Dumnezeul lui Israel, care a vorbit cu gura Sa tatălui meu David, şi a împlinit prin puterea Sa ce spusese, cînd a zis:
2Chro	6	5	«Din ziua cînd am scos pe poporul Meu din ţara Egiptului, n’am ales nicio cetate dintre toate seminţiile lui Israel, ca să se zidească acolo o casă în care să locuiască Numele Meu, şi n-am ales pe niciun om, care să fie căpetenia poporului Meu Israel.
2Chro	6	6	Ci Ierusalimul l-am ales, pentruca în el să locuiască Numele Meu, şi pe David l-am ales, ca să domnească peste poporul Meu Israel!»
2Chro	6	7	Tatăl meu David avea de gînd să zidească o casă Numelui Domnului, Dumnezeului lui Israel.
2Chro	6	8	Şi Domnul a zis tatălui meu David: «Fiindcă ai avut de gînd să zideşti o casă Numelui Meu, bine ai făcut că ai avut gîndul acesta.
2Chro	6	9	Numai că nu tu vei zidi casa; ci fiul tău, ieşit din tine, va zidi Numelui Meu o casă.»
2Chro	6	10	Domnul a împlinit cuvîntul pe care-l spusese. Eu m’am ridicat în locul tatălui meu David, şi am şezut pe scaunul de domnie al lui Israel, cum vestise Domnul, şi am zidit o casă Numelui Domnului, Dumnezeului lui Israel.
2Chro	6	11	Am aşezat în ea chivotul, în care este legămîntul Domnului, legămîntul pe care l-a făcut El cu copiii lui Israel.“
2Chro	6	12	Solomon s’a aşezat înaintea altarului Domnului, în faţa întregei adunări a lui Israel, şi a întins mînile.
2Chro	6	13	Căci Solomon făcuse o treaptă de aramă, şi o pusese în mijlocul curţii. Ea era lungă de cinci coţi, lată de cinci coţi, şi înaltă de trei coţi; a şezut pe ea, s’a aşezat în genunchi în faţa întregei adunări a lui Israel, şi a întins mînile spre cer.
2Chro	6	14	Şi a zis:„Doamne, Dumnezeul lui Israel! Nu este Dumnezeu ca Tine, în ceruri şi pe pămînt: Tu ţii legămîntul şi îndurarea Ta faţă de robii Tăi, cari umblă înaintea Ta cu toată inima lor!
2Chro	6	15	Astfel, Ţi-ai ţinut cuvîntul dat robului Tău David, tatăl meu; şi ce ai spus cu gura Ta, împlineşti astăzi prin puterea Ta.
2Chro	6	16	Acum, Doamne, Dumnezeul lui Israel, ţine făgăduinţa pe care ai făcut-o tatălui meu David, cînd ai zis: «Niciodată nu vei fi lipsit înaintea Mea de un urmaş care să şadă pe scaunul de domnie al lui Israel, numai fiii tăi să ia seama la calea lor şi să meargă în legea Mea, cum ai mers tu înaintea Mea.»
2Chro	6	17	Împlinească-se dar, Doamne, Dumnezeul lui Israel, făgăduinţa pe care ai făcut-o robului Tău David!
2Chro	6	18	Dar ce! Să locuiască Dumnezeu cu adevărat împreună cu omul pe pămînt? Iată că cerurile, şi cerurile cerurilor nu Te pot cuprinde: cu cît mai puţin această casă, pe care am zidit-o eu!
2Chro	6	19	Totuş, Doamne, Dumnezeul meu, ia aminte la rugăciunea robului Tău şi la cererea lui! Ascultă strigătul şi rugăciunea pe care Ţi-o face robul Tău.
2Chro	6	20	Ochii Tăi să fie zi şi noapte deschişi peste casa aceasta, peste locul despre care ai zis că acolo va fi Numele Tău! Ascultă rugăciunea pe care o face robul Tău în locul acesta!
2Chro	6	21	Ascultă cererile robului Tău şi ale poporului Tău Israel, cînd se vor ruga în locul acesta! Ascultă din locul locuinţei Tale, din ceruri, ascultă şi iartă!
2Chro	6	22	Dacă va păcătui cineva împotriva aproapelui său, şi se va pune peste el un jurămînt ca să-l facă să jure, şi dacă va veni să jure înaintea altarului Tău, în casa aceasta, –
2Chro	6	23	ascultă-l din ceruri, lucrează, şi judecă pe robii Tăi: osîndeşte pe cel vinovat, şi fă ca purtarea lui să cadă asupra capului lui; fă dreptate celui nevinovat, şi răsplăteşte-i, după nevinovăţia lui!
2Chro	6	24	Cînd poporul tău Israel va fi bătut de vrăjmaş, pentrucă a păcătuit împotriva Ta: dacă se vor întoarce la Tine şi vor da slavă Numelui Tău, dacă Îţi vor face rugăciuni şi cereri în casa aceasta, –
2Chro	6	25	ascultă-i din ceruri, iartă păcatul poporului Tău Israel, şi adu-i înapoi în ţara pe care ai dat-o lor şi părinţilor lor.
2Chro	6	26	Cînd cerul va fi închis, şi nu va fi ploaie, din pricina păcatelor lor împotriva Ta: dacă se vor ruga în acest loc, şi vor da slavă Numelui Tău, şi dacă se vor întoarce dela păcatele lor (pentrucă-i vei fi pedepsit),
2Chro	6	27	ascultă-i din ceruri, iartă păcatul robilor Tăi şi al poporului Tău Israel, învaţă-i calea cea bună în care trebuie să meargă, şi trimete ploaie pe pămîntul pe care l-ai dat de moştenire poporului Tău!
2Chro	6	28	Cînd vor fi în ţară foametea, ciuma, rugina în grîu, şi mălura, lăcustele de un soi sau altul, cînd vrăjmaşul va împresura pe poporul Tău, în ţara lui, în cetăţile lui, cînd vor fi urgii sau boli de vreun fel:
2Chro	6	29	dacă un om, dacă tot poporul Tău Israel va face rugăciuni şi cereri, şi fiecare îşi va cunoaşte rana şi durerea şi va întinde mînile spre casa aceasta, –
2Chro	6	30	ascultă-l din ceruri, din locul locuinţei Tale, şi iartă-l; răsplăteşte fiecăruia după căile lui, Tu care cunoşti inima fiecăruia, – căci numai Tu cunoşti inima copiilor oamenilor, –
2Chro	6	31	ca să se teamă de Tine, şi să umble în căile Tale tot timpul cît vor trăi în ţara, pe care ai dat-o părinţilor noştri!
2Chro	6	32	Cînd străinul, care nu este din poporul tău Israel, va veni dintr’o ţară depărtată, din pricina Numelui Tău celui mare, din pricina mînii Tale celei tari şi din pricina braţului Tău întins, cînd va veni să se roage în casa aceasta, –
2Chro	6	33	ascultă-l din ceruri, din locul locuinţei Tale, şi dă străinului aceluia tot ce-Ţi va cere, pentruca toate popoarele pămîntului să cunoască Numele Tău, să se teamă de Tine, ca poporul Tău Israel, şi să ştie că Numele Tău este chemat peste casa aceasta, pe care am zidit-o!
2Chro	6	34	Cînd va ieşi poporul Tău la luptă împotriva vrăjmaşilor lui, urmînd calea pe care îi vei porunci s’o urmeze: dacă Îţi vor face rugăciuni, cu privirile îndreptate spre cetatea aceasta pe care ai ales-o şi spre casa pe care am zidit-o în Numele Tău, –
2Chro	6	35	ascultă din ceruri rugăciunile şi cererile lor, şi fă-le dreptate!
2Chro	6	36	Cînd vor păcătui împotriva Ta, – căci nu este om care să nu păcătuiască, – şi cînd vei fi mîniat împotriva lor şi-i vei da în mîna vrăjmaşului, care-i va duce robi într’o ţară depărtată sau apropiată:
2Chro	6	37	dacă îşi vor veni în fire în ţara unde vor fi robi, dacă se vor întoarce la Tine, şi Îţi vor face cereri în ţara robiei lor, şi vor zice: «Am păcătuit, am săvîrşit fărădelegi, am făcut rău!»
2Chro	6	38	dacă se vor întoarce la Tine din toată inima lor şi din tot sufletul lor, în ţara robiei lor, unde au fost duşi robi, dacă-Ţi vor face rugăciuni, cu privirile întoarse spre ţara lor, pe care ai dat-o părinţilor lor, spre cetatea pe care ai ales-o şi spre casa pe care am zidit-o Numelui Tău, –
2Chro	6	39	ascultă din ceruri, din locul locuinţei Tale, rugăciunile şi cererile lor, şi fă-le dreptate: iartă poporului Tău păcatele făcute împotriva Ta!
2Chro	6	40	Acum, Dumnezeule, ochii Tăi să fie deschişi, şi urechile să-Ţi fie cu luare aminte la rugăciunea făcută în locul acesta!
2Chro	6	41	Acum, Doamne, Dumnezeule, scoală-Te, vino la locul Tău de odihnă, Tu şi chivotul măreţiei Tale. Preoţii Tăi, Doamne Dumnezeule, să fie îmbrăcaţi cu mîntuirea, şi prea iubiţii Tăi să se bucure de fericire!
2Chro	6	42	Doamne Dumnezeule, nu îndepărta pe unsul Tău, adu-Ţi aminte de bunătăţile făgăduite robului Tău David!“
------------------------2 Cronici, capitolul 7
2Chro	7	1	Cînd şi-a isprăvit Solomon rugăciunea, s’a pogorît foc din cer şi a mistuit arderea de tot şi jertfele, şi slava Domnului a umplut casa.
2Chro	7	2	Preoţii nu puteau să intre în Casa Domnului, căci slava Domnului umplea Casa Domnului.
2Chro	7	3	Toţi copiii lui Israel au văzut pogorîndu-se focul şi slava Domnului peste casă; ei şi-au plecat faţa la pămînt pe pardoseală, s’au închinat, şi au lăudat pe Domnul, zicînd: „Căci este bun, căci îndurarea Lui ţine în veac!“
2Chro	7	4	Împăratul şi tot poporul au adus jertfe înaintea Domnului.
2Chro	7	5	Împăratul Solomon a junghiat douăzeci şi două de mii de boi şi o sutădouăzeci de mii de oi. Astfel au făcut împăratul şi tot poporul sfinţirea Casei lui Dumnezeu.
2Chro	7	6	Preoţii stăteau la locul lor, şi tot astfel şi Leviţii, cu instrumentele făcute în cinstea Domnului de împăratul David, pentru cîntarea laudelor Domnului, cînd i-a însărcinat David să mărească pe Domnul, zicînd: „Căci îndurarea lui ţine în veac!“ Preoţii sunau din trîmbiţe în faţa lor. Şi tot Israelul era de faţă.
2Chro	7	7	Solomon a sfinţit şi mijlocul curţii, care este înaintea Casei Domnului; căci acolo a adus arderile de tot şi grăsimile jertfelor de mulţămire, pentrucă altarul de aramă, pe care-l făcuse Solomon, nu putea cuprinde arderile de tot, darurile de mîncare şi grăsimile.
2Chro	7	8	Solomon a prăznuit sărbătoarea în vremea aceea şapte zile, şi tot Israelul a prăznuit împreună cu el; venise o mare mulţime de oameni, dela intrarea Hamatului pînă la pîrîul Egiptului.
2Chro	7	9	În ziua a opta, au avut o adunare de sărbătoare; căci sfinţirea altarului au făcut-o şapte zile, şi sărbătoarea tot şapte zile.
2Chro	7	10	În a douăzeci şi treia zi a lunii a şaptea, Solomon a trimes înapoi în corturi pe popor, care era vesel şi mulţămit de binele pe care-l făcuse Domnul lui David, lui Solomon şi poporului Său Israel.
2Chro	7	11	Cînd a isprăvit Solomon Casa Domnului şi casa împăratului, şi a izbutit în tot ce-şi pusese de gînd să facă în Casa Domnului şi în casa împăratului,
2Chro	7	12	Domnul S’a arătat lui Solomon noaptea, şi i-a zis: „Îţi ascult rugăciunea, şi aleg locul acesta drept casa unde va trebui să Mi se aducă jertfe.
2Chro	7	13	Cînd voi închide cerul, şi nu va fi ploaie, cînd voi porunci lăcustelor să mănînce ţara, cînd voi trimete ciuma în poporul Meu:
2Chro	7	14	dacă poporul Meu peste care este chemat Numele Meu se va smeri, se va ruga, şi va căuta Faţa Mea, şi se va abate dela căile lui rele, – îl voi asculta din ceruri, îi voi ierta păcatul, şi-i voi tămădui ţara.
2Chro	7	15	Ochii Mei vor fi deschişi de acum, şi urechile Mele vor fi cu luare aminte la rugăciunea făcută în locul acesta.
2Chro	7	16	Acum, aleg şi sfinţesc casa aceasta, pentruca Numele Meu să locuiască în ea pe vecie, şi voi avea totdeauna ochii şi inima Mea acolo.
2Chro	7	17	Şi tu, dacă vei umbla înaintea Mea cum a umblat tatăl tău David, făcînd tot ce ţi-am poruncit, şi dacă vei păzi legile şi poruncile Mele,
2Chro	7	18	voi întări scaunul de domnie al împărăţiei tale, cum am făgăduit tatălui tău David, cînd am zis: «Niciodată nu vei fi lipsit de un urmaş, care să domnească peste Israel.»
2Chro	7	19	Dar dacă vă veţi abate, dacă veţi părăsi legile şi poruncile Mele, pe cari vi le-am dat, şi dacă vă veţi duce să slujiţi altor dumnezei şi să vă închinaţi înaintea lor,
2Chro	7	20	vă voi smulge din ţara Mea, pe care v’am dat-o, voi lepăda dela Mine casa aceasta, pe care am închinat-o Numelui Meu, şi o voi face de pomină şi de batjocură printre toate popoarele.
2Chro	7	21	Şi cît de înaltă este casa aceasta, oricine va trece pe lîngă ea, va rămînea încremenit, şi va zice: «Pentruce a făcut Domnul aşa ţării şi casei acesteia?»
2Chro	7	22	Şi se va răspunde: „Pentrucă au părăsit pe Domnul, Dumnezeul părinţilor lor, care i-a scos din ţara Egiptului, pentrucă s’au alipit de alţi dumnezei, s’au închinat înaintea lor şi le-au slujit; iată de ce a trimes peste ei toate aceste rele.“
------------------------2 Cronici, capitolul 8
2Chro	8	1	După douăzeci de ani, în timpul cărora Solomon a zidit Casa Domnului şi casa lui însuş,
2Chro	8	2	a întărit cetăţile, pe cari i le-a dat Hiram şi a aşezat în ele pe copiii lui Israel.
2Chro	8	3	Solomon a mers împotriva Hamatului, la Ţoba, şi a pus stăpînire pe ea.
2Chro	8	4	A întărit Tadmorul în pustie, şi toate cetăţile cari slujeau ca cetăţi pentru merinde în Hamat.
2Chro	8	5	A întărit apoi Bet-Horonul de sus şi Bet-Horonul de jos, ca cetăţi întărite cu ziduri, porţi şi zăvoare;
2Chro	8	6	Baalatul, şi toate cetăţile cari slujeau ca cetăţi pentru merinde şi cari ţineau de el, toate cetăţile pentru cară, cetăţile pentru călărime, şi tot ce a găsit cu cale Solomon să zidească la Ierusalim, la Liban, şi în toată ţara al cărei stăpîn era.
2Chro	8	7	Pe tot poporul care mai rămăsese din Hetiţi, din Amoriţi, din Fereziţi, din Heviţi şi din Iebusiţi, care nu făcea parte din Israel,
2Chro	8	8	pe urmaşii lor cari rămăseseră după ei în ţară şi pe cari nu-i nimiciseră copiii lui Israel, Solomon i-a ridicat ca oameni de corvoadă, ceeace au fost pînă în ziua de azi.
2Chro	8	9	Solomon n’a întrebuinţat ca robi pentru lucrările lui, pe niciunul din copiii lui Israel: căci ei erau oameni de război, căpeteniile lui, slujbaşii lui, mai marii carălor şi călărimii lui.
2Chro	8	10	Căpeteniile puse de împăratul Solomon în fruntea poporului, şi însărcinaţi să privegheze peste el, erau în număr de două sute cincizeci.
2Chro	8	11	Solomon a suit pe fata lui Faraon din cetatea lui David în casa pe care i-o zidise; căci a zis: „Nevastă-mea să nu locuiască în casa lui David, împăratul lui Israel, pentrucă locurile în cari a intrat chivotul Domnului sînt sfinte.“
2Chro	8	12	Atunci Solomon a adus arderi de tot Domnului pe altarul Domnului, pe care-l zidise înaintea pridvorului.
2Chro	8	13	Aducea ce era poruncit de Moise pentru fiecare zi, pentru zilele de Sabat, pentru zilele de lună nouă, şi pentru sărbători, de trei ori pe an, la sărbătoarea azimilor, la sărbătoarea săptămînilor, şi la sărbătoarea corturilor.
2Chro	8	14	A pus în slujbele lor, aşa cum le rînduise tatăl său David, cetele preoţilor, după slujba lor, pe Leviţi după însărcinarea lor, care era să mărească pe Domnul şi să facă zi de zi de slujbă în faţa preoţilor, şi pe uşieri, împărţiţi la fiecare uşă, după cetele lor: căci aşa poruncise David, omul lui Dumnezeu.
2Chro	8	15	Nu s’au abătut dela porunca împăratului cu privire la preoţi şi Leviţi, nici cu privire la vreun alt lucru, nici în privinţa vistieriilor.
2Chro	8	16	Aşa s’a înfăptuit toată lucrarea lui Solomon, din ziua cînd s’a pus temelia Casei Domnului şi pînă în ziua cînd a fost isprăvită. Casa Domnului a fost deci isprăvită.
2Chro	8	17	Solomon a plecat atunci la Eţion-Gheber şi la Elot, pe ţărmul mării, în ţara Edomului.
2Chro	8	18	Şi Hiram i-a trimes, prin slujitorii săi, corăbii şi slujitori cari cunoşteau marea. Ei s’au dus cu slujitorii lui Solomon la Ofir, şi au luat de acolo patru sute cincizeci de talanţi de aur, pe cari i-au adus împăratului Solomon.
------------------------2 Cronici, capitolul 9
2Chro	9	1	Împărăteasa din Seba a auzit de faima lui Solomon, şi a venit la Ierusalim ca să-l încerce prin întrebări grele. Ea avea un alai foarte mare, şi cămile încărcate cu mirodenii, aur mult de tot şi pietre scumpe. S’a dus la Solomon, şi i-a spus tot ce avea pe inimă.
2Chro	9	2	Solomon i-a răspuns la toate întrebările, şi n’a fost nimic pe care să nu fi ştiut Solomon să i-l lămurească.
2Chro	9	3	Împărăteasa din Seba a văzut înţelepciunea lui Solomon, şi casa pe care o zidise,
2Chro	9	4	şi bucatele dela masa lui, şi locuinţa slujitorilor lui, şi slujbele şi hainele celor ce-i slujeau, şi paharnicii lui şi hainele lor, şi treptele pe cari se suia la Casa Domnului. Uimită,
2Chro	9	5	ea a zis împăratului: „Era adevărat deci ce am auzit eu în ţara mea despre faptele şi înţelepciunea ta!
2Chro	9	6	Nu credeam tot ce se zicea, pînă n’am venit şi am văzut cu ochii mei. Şi iată că nu mi s’a istorisit nici jumătate din mărirea şi înţelepciunea ta. Tu întreci faima pe care am auzit-o despre tine.
2Chro	9	7	Ferice de oamenii tăi, ferice de slujitorii tăi, cari sînt pururea înaintea ta, şi cari aud înţelepciunea ta!
2Chro	9	8	Binecuvîntat să fie Domnul, Dumnezeul tău, care S’a îndurat de tine, şi te-a pus pe scaunul Lui de domnie ca împărat pentru Domnul, Dumnezeul tău! Pentrucă Dumnezeul tău iubeşte pe Israel şi vrea să-l facă să rămînă în picioare pe vecie, pentru aceea te-a pus împărat peste el, ca să faci judecată şi dreptate.“
2Chro	9	9	Ea a dat împăratului o sută douăzeci de talanţi de aur, foarte multe mirodenii, şi pietre scumpe. N’au mai fost mirodenii ca cele date împăratului Solomon de împărăteasa din Seba.
2Chro	9	10	Slujitorii lui Hiram şi slujitorii lui Solomon, cari au adus aur din Ofir, au adus şi lemn mirositor şi pietre scumpe.
2Chro	9	11	Împăratul a făcut cu lemnul mirositor scări pentru Casa Domnului şi pentru casa împăratului, şi arfe şi alăute pentru cîntăreţi. Nu se mai văzuse aşa ceva în ţara lui Iuda.
2Chro	9	12	Împăratul Solomon a dat împărătesei din Seba tot ce a dorit ea, ce a cerut, mai mult decît adusese ea împăratului. Apoi s’a întors şi s’a dus în ţara ei, ea şi slujitorii ei.
2Chro	9	13	Greutatea aurului care venea pe fiecare an lui Solomon era de şase sute şasezeci şi şase de talanţi de aur,
2Chro	9	14	afară de ce lua dela negustorii cei mari şi dela cei mici, dela toţi împăraţii Arabiei şi dela dregătorii ţării, cari aduceau aur şi argint lui Solomon.
2Chro	9	15	Împăratul Solomon a făcut două sute de scuturi mari de aur bătut, şi pentru fiecare din ele a întrebuinţat şase sute de sicli de aur bătut,
2Chro	9	16	şi alte trei sute de scuturi de aur bătut, şi pentru fiecare din ele a întrebuinţat trei sute de sicli de aur; şi împăratul le-a pus în casa pădurii Libanului.
2Chro	9	17	Împăratul a făcut un mare scaun de domnie de fildeş, şi l-a acoperit cu aur curat.
2Chro	9	18	Scaunul acesta de domnie avea şase trepte, şi un aşternut pentru picioare, de aur, care se ţinea de scaunul de domnie; de fiecare parte a scaunului erau răzimători, lîngă răzimători erau doi lei,
2Chro	9	19	şi pe cele şase trepte, de o parte şi de alta, erau doisprezece lei. Aşa ceva nu s’a făcut pentru nici o împărăţie.
2Chro	9	20	Toate paharele împăratului Solomon erau de aur, şi toate vasele din casa pădurii Libanului erau de aur curat. Nu era nimic de argint: argintului nu i se dădea niciun preţ, pe vremea lui Solomon.
2Chro	9	21	Căci împăratul avea corăbii din Tarsis cari călătoreau cu slujitorii lui Hiram; şi la fiecare trei ani veneau corăbiile din Tarsis, aducînd aur şi argint, fildeş, maimuţe şi păuni.
2Chro	9	22	Împăratul Solomon a întrecut pe toţi împăraţii pămîntului prin bogăţiile şi înţelepciunea lui.
2Chro	9	23	Toţi împăraţii pămîntului căutau să vadă pe Solomon, ca să audă înţelepciunea pe care o pusese Dumnezeu în inima lui.
2Chro	9	24	Şi fiecare din ei îşi aducea darul lui, lucruri de argint şi lucruri de aur, haine, arme, mirodenii, cai şi catîri; aşa era în fiecare an.
2Chro	9	25	Solomon avea patru mii de iesle pentru caii dela carăle lui, şi douăsprezece mii de călăreţi pe cari i-a aşezat în cetăţile unde îşi ţinea carăle şi la Ierusalim lîngă împărat.
2Chro	9	26	El stăpînea peste toţi împăraţii, dela Rîu pînă la ţara Filistenilor şi pînă la hotarul Egiptului.
2Chro	9	27	Împăratul a făcut argintul tot aşa de obicinuit la Ierusalim ca pietrele, şi cedrii tot atît de mulţi ca smochinii sălbatici, cari cresc pe cîmpie.
2Chro	9	28	Din Egipt şi din toate ţările se aduceau cai pentru Solomon.
2Chro	9	29	Celelalte fapte ale lui Solomon, cele dintîi şi cele depe urmă, nu sînt scrise oare în Cartea proorocului Natan, în proorocia lui Ahia din Silo, şi în descoperirile proorocului Ieedo despre Ieroboam, fiul lui Nebat?
2Chro	9	30	Solomon a domnit patruzeci de ani la Ierusalim peste tot Israelul.
2Chro	9	31	Apoi Solomon a adormit cu părinţii lui, şi l-au îngropat în cetatea tatălui său David. Şi, în locul lui, a domnit fiul său Roboam.
------------------------2 Cronici, capitolul 10
2Chro	10	1	Roboam s’a dus la Sihem, căci tot Israelul venise la Sihem să-l facă împărat.
2Chro	10	2	Cînd a auzit lucrul acesta, Ieroboam, fiul lui Nebat, era în Egipt, unde fugise de împăratul Solomon; şi s’a întors din Egipt.
2Chro	10	3	Au trimes să-l cheme. Atunci Ieroboam şi tot Israelul au venit la Roboam şi i-au vorbit aşa:
2Chro	10	4	„Tatăl tău ne-a îngreuiat jugul: acum uşurează această aspră robie şi jugul greu pe care l-a pus peste noi tatăl tău. Şi îţi vom sluji.“
2Chro	10	5	El le-a zis: „Întoarceţi-vă la mine după trei zile.“ Şi poporul a plecat.
2Chro	10	6	Împăratul Roboam a întrebat pe bătrînii cari fuseseră cu tatăl său Solomon, în timpul vieţii lui, şi a zis: „Ce mă sfătuiţi să răspund poporului acestuia?“
2Chro	10	7	Şi iată ce i-au zis ei: „Dacă vei fi bun cu poporul acesta, dacă-i vei primi bine, şi dacă le vei vorbi cu bunăvoinţă, îţi vor sluji pe vecie.“
2Chro	10	8	Dar Roboam a lăsat sfatul pe care i-l dădeau bătrînii, şi a întrebat pe tinerii cari crescuseră cu el şi cari-l înconjurau.
2Chro	10	9	El le-a zis: „Ce mă sfătuiţi să răspund poporului acestuia care-mi vorbeşte astfel: „Uşurează jugul pe care l-a pus tatăl tău peste noi?“
2Chro	10	10	Şi iată ce i-au zis tinerii cari crescuseră cu el: „Aşa să vorbeşti poporului acestuia care ţi-a vorbit aşa: „Tatăl tău ne-a îngreuiat jugul, iar tu uşurează-ni-l!“ să le vorbeşti aşa:„Degetul meu cel mic este mai gros decît coapsele tatălui meu.
2Chro	10	11	Acum, tatăl meu a pus peste voi un jug greu, dar eu îl voi face şi mai greu: tatăl meu v’a pedepsit cu bice, dar eu vă voi pedepsi cu scorpioane.“
2Chro	10	12	Ieroboam şi tot poporul au venit la Roboam a treia zi, după cum le spusese împăratul: „Întoarceţi-vă la mine peste trei zile.“
2Chro	10	13	Împăratul le-a răspuns aspru. Împăratul Roboam a lăsat sfatul bătrînilor,
2Chro	10	14	şi le-a vorbit aşa, după sfatul tinerilor: „Tatăl meu v’a îngreuiat jugul, dar eu îl voi îngreuia şi mai mult; tatăl meu v’a pedepsit cu bice, dar eu vă voi pedepsi cu scorpioane.“
2Chro	10	15	Astfel împăratul n’a ascultat pe popor; căci aşa rînduise Dumnezeu, în vederea împlinirii cuvîntului, pe care-l spusese Domnul prin Ahia din Silo lui Ieroboam, fiul lui Nebat.
2Chro	10	16	Cînd a văzut tot Israelul că împăratul nu-l ascultă, poporul a răspuns împăratului: „Ce parte avem noi cu David? Noi n’avem nicio moştenire cu fiul lui Isai! La corturile tale, Israele! Acum, vezi-ţi de casă, Davide!“ Şi tot Israelul s’a dus în corturile lui.
2Chro	10	17	Copiii lui Israel, cari locuiau în cetăţile lui Iuda, au fost singurii peste cari a domnit Roboam.
2Chro	10	18	Atunci împăratul Roboam a trimes pe Hadoram, care era mai mare peste dări. Hadoram a fost împroşcat cu pietre de copiii lui Israel, şi a murit. Şi împăratul Roboam s’a grăbit şi s’a suit într’un car, ca să fugă la Ierusalim.
2Chro	10	19	Astfel s’a deslipit Israel de casa lui David pînă în ziua de azi.
------------------------2 Cronici, capitolul 11
2Chro	11	1	Roboam, venind la Ierusalim, a strîns casa lui Iuda şi a lui Beniamin, o sută optzeci de mii de oameni de frunte, buni pentru război, ca să lupte împotriva lui Israel şi să-l aducă iarăş supt stăpînirea lui Roboam.
2Chro	11	2	Dar cuvîntul Domnului a vorbit astfel lui Şemaia, omul lui Dumnezeu:
2Chro	11	3	„Vorbeşte lui Roboam, fiul lui Solomon, împăratul lui Iuda, şi întregului Israel din Iuda şi din Beniamin. Şi spune-le:
2Chro	11	4	„Aşa vorbeşte Domnul: „Să nu vă suiţi şi să nu faceţi război împotriva fraţilor voştri! Fiecare din voi să se întoarcă acasă, căci dela Mine s’a întîmplat lucrul acesta. „Ei au ascultat de cuvintele Domnului, s’au întors acasă, şi nu s’au mai dus împotriva lui Ieroboam.
2Chro	11	5	Roboam a locuit la Ierusalim, şi a zidit cetăţi întărite în Iuda.
2Chro	11	6	A zidit Betleemul, Etamul, Tecoa,
2Chro	11	7	Bet-Ţur, Soco, Adulam,
2Chro	11	8	Gat, Mareşa, Zif,
2Chro	11	9	Adoraim, Lachis, Azeca,
2Chro	11	10	Ţorea, Aialon şi Hebronul, cari erau în Iuda şi în Beniamin, şi a făcut din ele nişte cetăţi întărite.
2Chro	11	11	Le-a întărit, a pus în ele căpitani şi magazii de bucate, de untdelemn şi vin.
2Chro	11	12	A pus în fiecare din aceste cetăţi scuturi şi suliţe, şi le-a făcut foarte tari. Iuda şi Beniamin erau ai lui.
2Chro	11	13	Preoţii şi Leviţii, cari se aflau în tot Israelul, şi-au părăsit locuinţele şi s’au dus la el;
2Chro	11	14	căci Leviţii şi-au părăsit ţinuturile şi moşiile şi au venit în Iuda şi la Ierusalim, pentrucă Ieroboam şi fiii săi i-au împedecat să-şi împlinească slujbele ca preoţi ai Domnului.
2Chro	11	15	Ieroboam a pus preoţi pentru înălţimile, pentru ţapii şi pentru viţeii pe cari îi făcuse.
2Chro	11	16	Aceia din toate seminţiile lui Israel, cari aveau pe inimă să caute pe Domnul, Dumnezeul lui Israel, au urmat pe Leviţi la Ierusalim, ca să jertfească Domnului, Dumnezeului părinţilor lor.
2Chro	11	17	Ei au dat astfel tărie împărăţiei lui Iuda, şi au întărit pe Roboam, fiul lui Solomon, timp de trei ani; căci trei ani au umblat în calea lui David şi a lui Solomon.
2Chro	11	18	Roboam a luat de nevastă pe Mahalat, fata lui Ierimot, fiul lui David şi al Abihailei, fata lui Eliab, fiul lui Isai.
2Chro	11	19	Ea i-a născut fii pe: Ieuş, Şemaria şi Zaham.
2Chro	11	20	După ea, a luat pe Maaca, fata lui Absalom. Ea i-a născut pe Abia, pe Atai, pe Ziza şi pe Şelomit.
2Chro	11	21	Roboam iubea pe Maaca, fata lui Absalom, mai mult de cît pe toate nevestele şi ţiitoarele lui; căci a avut optsprezece neveste şi şasezeci de ţiitoare, şi a născut douăzeci şi opt de fii şi şasezeci de fete.
2Chro	11	22	Roboam a dat cel dintîi loc lui Abia, fiul Maachei, şi l-a pus căpetenie peste fraţii lui, căci voia să-l facă împărat.
2Chro	11	23	El a lucrat cu minte, împrăştiind pe toţi fiii săi în toate ţinuturile lui Iuda şi lui Beniamin, în toate cetăţile întărite; le-a dat de mîncare din belşug, şi le-a căutat o mulţime de neveste.
------------------------2 Cronici, capitolul 12
2Chro	12	1	Cînd s’a întărit Roboam în domnie şi a căpătat putere, a părăsit legea Domnului, şi tot Israelul a părăsit-o împreună cu el.
2Chro	12	2	În al cincilea an al domniei lui Roboam, Şişac, împăratul Egiptului, s’a suit împotriva Ierusalimului, pentrucă păcătuiseră împotriva Domnului.
2Chro	12	3	Avea o mie două sute de cară şi şasezeci de mii de călăreţi; şi împreună cu el a venit din Egipt un popor fără număr, dintre Libieni, Suchieni şi Etiopieni.
2Chro	12	4	A luat cetăţile întărite ale lui Iuda, şi a ajuns pînă la Ierusalim.
2Chro	12	5	Atunci proorocul Şemaia s’a dus la Roboam şi la căpeteniile lui Iuda, cari se adunaseră în Ierusalim, la apropierea lui Şişac, şi le-a zis: „Aşa vorbeşte Domnul: „Voi M’aţi părăsit; vă părăsesc şi Eu, şi vă dau în mînile lui Şişac.“
2Chro	12	6	Căpeteniile lui Israel şi împăratul s’au smerit, şi au zis: „Domnul este drept!“
2Chro	12	7	Şi dacă a văzut Domnul că s’au smerit, cuvîntul Domnului a vorbit astfel lui Şemaia: „S-au smerit, nu-i voi nimici, nu voi zăbovi să le vin în ajutor, şi mînia Mea nu va veni asupra Ierusalimului prin Şişac;
2Chro	12	8	dar îi vor fi supuşi, şi vor şti ce înseamnă să-Mi slujească Mie sau să slujească împărăţiilor altor ţări.“
2Chro	12	9	Şişac, împăratul Egiptului, s’a suit împotriva Ierusalimului. A luat vistieriile Casei Domnului şi vistieriile casei împăratului, a luat tot. A luat scuturile de aur pe cari le făcuse Solomon.
2Chro	12	10	Împăratul Roboam a făcut în locul lor nişte scuturi de aramă, şi le-a dat în grija căpeteniilor alergătorilor, cari păzeau intrarea casei împăratului.
2Chro	12	11	Oridecîteori se ducea împăratul la Casa Domnului, alergătorii veneau şi le purtau înaintea lui; apoi le aduceau iarăş în odaia alergătorilor.
2Chro	12	12	Pentrucă Roboam se smerise, Domnul Şi-a abătut mînia dela el, şi nu l-a nimicit de tot. Şi tot mai era ceva bun în Iuda.
2Chro	12	13	Împăratul Roboam s’a întărit în Ierusalim şi a domnit. Avea patruzeci şi unu de ani cînd a ajuns împărat, şi a domnit şaptesprezece ani la Ierusalim, cetatea pe care o alesese Domnul din toate seminţiile lui Israel, ca să-Şi pună Numele în ea. Mamă-sa se numea Naama, Amonita.
2Chro	12	14	El a făcut lucruri rele, pentrucă nu şi-a pus inima să caute pe Domnul.
2Chro	12	15	Faptele lui Roboam, cele dintîi şi cele depe urmă, nu sînt scrise oare în cartea proorocului Şemaia, şi a proorocului Ido, în cărţile spiţelor de neam?Totdeauna a fost război între Roboam şi Ieroboam.
2Chro	12	16	Roboam a adormit cu părinţii săi, şi a fost îngropat în cetatea lui David. Şi, în locul lui, a domnit fiul său Abia.
------------------------2 Cronici, capitolul 13
2Chro	13	1	În al optsprezecelea an al domniei lui Ieroboam, peste Iuda a început să domnească Abia.
2Chro	13	2	El a domnit trei ani la Ierusalim. Mamă-sa se numea Micaia, fata lui Uriel, din Ghibea. Între Abia şi Ieroboam a fost război.
2Chro	13	3	Abia a început lupta cu o oaste de războinici viteji, patrusute de mii de oameni aleşi; şi Ieroboam s’a înşiruit de bătaie împotriva lui cu opt sute de mii de oameni aleşi, războinici viteji.
2Chro	13	4	Depe vîrful muntelui Ţemaraim, care face parte din muntele lui Efraim, Abia s’a sculat şi a zis: „Ascultă-mă, Ieroboame, şi tot Israelul!
2Chro	13	5	Nu trebuie oare să ştiţi că Domnul, Dumnezeul lui Israel, a dat pe vecie domnia peste Israel lui David şi fiilor lui printr’un legămînt care nu se poate călca?
2Chro	13	6	Dar Iaroboam, fiul lui Nebat, slujitorul lui Solomon, fiul lui David, s’a sculat şi s’a răzvrătit împotriva stăpînului său.
2Chro	13	7	Nişte oameni de nimic, oameni răi, s’au strîns la el şi s’au împotrivit lui Roboam, fiul lui Solomon. Roboam era tînăr şi fricos, şi nu putea să li se împotrivească.
2Chro	13	8	Şi acum, voi credeţi că puteţi ieşi biruitori asupra împărăţiei Domnului, care este în mînile fiilor lui David; şi voi sînteţi o mare mulţime şi aveţi cu voi viţeii de aur pe cari vi i-a făcut Ieroboam ca dumnezei.
2Chro	13	9	N’aţi îndepărtat voi pe preoţii Domnului, pe fiii lui Aaron şi pe Leviţi, şi nu v’aţi făcut voi preoţi, ca şi popoarele celorlalte ţări? Oricine venea cu un viţel şi şapte berbeci, ca să fie sfinţit, se făcea preot al celui ce nu este Dumnezeu.
2Chro	13	10	Dar cît despre noi, Domnul este Dumnezeul nostru, şi noi nu L-am părăsit, preoţii din slujba Domnului sînt fii ai lui Aaron, şi Leviţii stau şi îşi împlinesc slujbele.
2Chro	13	11	Noi aducem în fiecare dimineaţă şi în fiecare seară arderi de tot Domnului, ardem tămîie mirositoare, punem pînile pentru punerea înaintea Domnului pe masa cea curată, şi aprindem în fiecare seară sfeşnicul de aur cu candelele lui; căci păzim poruncile Domnului, Dumnezeului nostru. Dar voi L-aţi părăsit.
2Chro	13	12	Iată că Dumnezeu şi preoţii Lui sînt cu noi, în fruntea noastră, şi avem şi trîmbiţele răsunătoare ca să sunăm din ele împotriva voastră. Copii ai lui Israel! nu faceţi război împotriva Domnului, Dumnezeului părinţilor voştri, căci nu veţi avea nicio izbîndă!“
2Chro	13	13	Ieroboam i-a luat pe din apoi, cu ajutorul unor oameni puşi la pîndă, aşa că oştile lui erau în faţa lui Iuda, iar cei ce stăteau la pîndă erau înapoia lor.
2Chro	13	14	Cei din Iuda, întorcîndu-se, au avut de luptat înainte şi înapoi. Au strigat către Domnul, şi preoţii au sunat din trîmbiţe.
2Chro	13	15	Oamenii lui Iuda au scos un strigăt de război şi, la strigătul de război al oamenilor lui Iuda, Domnul a lovit pe Ieroboam şi pe tot Israelul dinaintea lui Abia şi a lui Iuda.
2Chro	13	16	Copiii lui Israel au fugit dinaintea lui Iuda, şi Dumnezeu i-a dat în mînile lui.
2Chro	13	17	Abia şi poporul lui le-au pricinuit o mare înfrîngere, şi cinci sute de mii de oameni aleşi au căzut morţi printre cei din Israel.
2Chro	13	18	Copiii lui Israel au fost smeriţi în vremea aceea, şi copiii lui Iuda au cîştigat biruinţa, pentrucă se sprijiniseră pe Domnul, Dumnezeul părinţilor lor.
2Chro	13	19	Abia a urmărit pe Ieroboam şi i-a luat cetăţi: Betelul cu satele lui, Ieşana cu satele ei, şi Efronul cu satele lui.
2Chro	13	20	Ieroboam n’a mai avut putere pe vremea lui Abia, şi Domnul l-a lovit, şi a murit.
2Chro	13	21	Dar Abia a ajuns puternic; a avut patrusprezece neveste, şi a născut douăzeci şi doi de fii şi şasesprezece fete.
2Chro	13	22	Celelalte fapte ale lui Abia, ce a făcut şi ce a spus el, sînt scrise în cartea proorocului Ido.
------------------------2 Cronici, capitolul 14
2Chro	14	1	Abia a adormit cu părinţii lui, şi a fost îngropat în cetatea lui David. Şi, în locul lui, a domnit fiul său Asa. Pe vremea lui, ţara a avut odihnă zece ani.
2Chro	14	2	Asa a făcut ce este bine şi plăcut înaintea Domnului, Dumnezeului său.
2Chro	14	3	A îndepărtat altarele dumnezeilor străini şi înălţimile, a sfărîmat stîlpii idoleşti şi a tăiat Astarteele.
2Chro	14	4	A poruncit lui Iuda să caute pe Domnul, Dumnezeul părinţilor săi, şi să împlinească legea şi poruncile.
2Chro	14	5	A îndepărtat din toate cetăţile lui Iuda înălţimile şi stîlpii închinaţi soarelui. Şi împărăţia a avut pace supt el.
2Chro	14	6	A zidit cetăţi întărite în Iuda; căci ţara a fost liniştită, şi împotriva lui n’a fost război în anii aceia, pentrucă Domnul i-a dat odihnă.
2Chro	14	7	El a zis lui Iuda: „Să zidim aceste cetăţi, şi să le înconjurăm cu ziduri, cu turnuri, cu porţi şi cu zăvoare; ţara este încă a noastră, căci am căutat pe Domnul, Dumnezeul nostru. L-am căutat, şi El ne-a dat odihnă de toate părţile.“ Au zidit dar, şi au izbutit.
2Chro	14	8	Asa avea o oştire de trei sute de mii de oameni din Iuda, cari purtau scut şi suliţă, şi două sute optzeci de mii din Beniamin, cari purtau scut şi trăgeau cu arcul, toţi oameni viteji.
2Chro	14	9	Zerah, Etiopianul, a ieşit împotriva lor cu o oştire de un milion de oameni şi trei sute de cară, şi a înaintat pînă la Mareşa.
2Chro	14	10	Asa a mers înaintea lui, şi s’au înşiruit de bătaie în valea Ţefata, lîngă Mareşa.
2Chro	14	11	Asa a chemat pe Domnul, Dumnezeul lui, şi a zis: „Doamne, numai Tu poţi veni în ajutor celui slab ca şi celui tare: vino în ajutorul nostru, Doamne Dumnezeul nostru! Căci pe Tine ne sprijinim, şi în Numele Tău am venit împotriva acestei mulţimi. Doamne, Tu eşti Dumnezeul nostru: să nu iasă biruitor omul împotriva Ta!“
2Chro	14	12	Domnul a lovit pe Etiopieni dinaintea lui Asa şi dinaintea lui Iuda, şi Etiopienii au luat-o la fugă.
2Chro	14	13	Asa şi poporul care era cu el i-a urmărit pînă la Gherar, şi Etiopienii au căzut fără să-şi poată scăpa viaţa, căci au fost nimiciţi de Domnul şi de oştirea Lui. Asa şi poporul lui au făcut o pradă mare;
2Chro	14	14	au bătut toate cetăţile din împrejurimile Gherarului, căci groaza Domnului căzuse peste ele, şi au jăfuit toate cetăţile, a căror pradă era mare.
2Chro	14	15	Au lovit şi corturile turmelor, şi au luat cu ei o mare mulţime de oi şi de cămile. Apoi s’au întors la Ierusalim.
------------------------2 Cronici, capitolul 15
2Chro	15	1	Duhul lui Dumnezeu a venit peste Azaria, fiul lui Oded,
2Chro	15	2	şi Azaria s’a dus înaintea lui Asa, şi i-a zis: „Ascultaţi-mă, Asa, şi tot Iuda şi Beniamin! Domnul este cu voi cînd sînteţi cu El; dacă-L căutaţi, Îl veţi găsi; iar dacă-L părăsiţi, şi El vă va părăsi.
2Chro	15	3	Multă vreme Israel a fost fără Dumnezeul cel adevărat, fără preot care să înveţe pe oameni, şi fără lege.
2Chro	15	4	Dar în mijlocul strîmtorării lor s’au întors la Domnul, Dumnezeul lui Israel, L-au căutat, şi L-au găsit.
2Chro	15	5	În vremile acelea, nu era linişte pentru cei ce se duceau şi veneau, căci erau mari turburări printre toţi locuitorii ţării;
2Chro	15	6	un popor se bătea împotriva altui popor, o cetate împotriva altei cetăţi, pentrucă Dumnezeu le turbura cu tot felul de strîmtorări:
2Chro	15	7	voi dar, întăriţi-vă, şi nu lăsaţi să vă slăbească mînile, căci faptele voastre vor avea o răsplată.“
2Chro	15	8	Dupăce a auzit aceste cuvinte şi proorocia lui Oded, proorocul, Asa s’a întărit şi a îndepărtat urîciunile din toată ţara lui Iuda şi Beniamin şi din cetăţile pe cari le luase în muntele lui Efraim, şi a înoit altarul Domnului care era înaintea pridvorului Domnului.“
2Chro	15	9	A strîns pe tot Iuda şi Beniamin, şi pe cei din Efraim, din Manase şi din Simeon, cari lociau printre ei, căci un mare număr dintre oamenii lui Israel au trecut la el cînd au văzut că Domnul, Dumnezeul lui, era cu el.
2Chro	15	10	S’au adunat la Ierusalim în luna a treia a anului al cincisprezecelea al domniei lui Asa. În ziua aceasta,
2Chro	15	11	au jertfit Domnului, din prada pe care o aduseseră: şapte sute de boi şi şapte mii de oi.
2Chro	15	12	Au făcut legămînt să caute pe Domnul, Dumnezeul părinţilor lor, din toată inima şi din tot sufletul lor;
2Chro	15	13	şi oricine nu căuta pe Domnul, Dumnezeul lui Israel, trebuia omorît, fie mic fie mare, fie bărbat fie femeie.
2Chro	15	14	Au jurat credinţă Domnului, cu glas tare, cu strigăte de bucurie, şi cu sunet de trîmbiţe şi de buciume;
2Chro	15	15	tot Iuda s’a bucurat de jurămîntul acesta, căci juraseră din toată inima lor, căutaseră pe Domnul de bună voia lor, şi-L găsiseră. Şi Domnul le-a dat odihnă de jur împrejur.
2Chro	15	16	Împăratul Asa n’a lăsat nici chiar pe mamă-sa Maaca să mai fie împărăteasă, pentrucă făcuse un idol Astartei. Asa i-a dărîmat idolul, pe care l-a făcut praf, şi l-a ars lîngă pîrîul Chedron.
2Chro	15	17	Dar înălţimile tot n’au fost îndepărtate din Israel, măcar că inima lui Asa a fost în totul a Domnului în tot timpul vieţii lui.
2Chro	15	18	A pus în Casa lui Dumnezeu lucrurile închinate Domnului de tatăl său şi de el însuş: argint, aur şi vase.
2Chro	15	19	N’a fost niciun război pînă la al treizeci şi cincilea an al domniei lui Asa.
------------------------2 Cronici, capitolul 16
2Chro	16	1	În al treizeci şi şaselea an al domniei lui Asa, Baeşa, împăratul lui Israel, s’a suit împotriva lui Iuda; şi a întărit Rama, ca să nu lase pe ai lui Asa, împăratul lui Iuda, să iasă şi să intre.
2Chro	16	2	Asa a scos argint şi aur din vistieriile Casei Domnului şi ale casei împăratului, şi a trimes soli la Ben-Hadad, împăratul Siriei, care locuia la Damasc. Şi a pus să-i spună:
2Chro	16	3	„Să fie un legămînt între mine şi tine, cum a fost unul între tatăl meu şi tatăl tău. Iată, îţi trimet argint şi aur. Du-te, şi rupe legămîntul tău cu Baeşa, împăratul lui Israel, ca să se depărteze dela mine.“
2Chro	16	4	Ben-Hadad a ascultat pe împăratul Asa; a trimes pe căpeteniile oştirii sale împotriva cetăţilor lui Israel, şi au bătut Iionul, Dan, Abel-Maim, şi toate locurile pentru merinde din cetăţile lui Neftali.
2Chro	16	5	Cînd a auzit Baeşa, a încetat să mai întărească Rama, şi a pus capăt lucrărilor sale.
2Chro	16	6	Împăratul Asa a pus pe tot Iuda să ridice pietrele şi lemnele, pe cari le întrebuinţa Baeşa la întărirea Ramei, şi le-a întrebuinţat la întărirea Ghebei şi Miţpei.
2Chro	16	7	În vremea aceea, Hanani, văzătorul, s’a dus la Asa, împăratul lui Iuda, şi i-a zis: „Pentrucă te-ai sprijinit pe împăratul Siriei, şi nu te-ai sprijinit pe Domnul, Dumnezeul tău, de aceea a scăpat oastea împăratului Siriei din mînile tale.
2Chro	16	8	Etiopienii şi Libienii nu alcătuiau oare o oaste mare, cu o mulţime de cară şi călăraţi? Şi totuş Domnul i-a dat în mînile tale, pentrucă te sprijinisei pe El.
2Chro	16	9	Căci Domnul Îşi întinde privirile peste tot pămîntul, ca să sprijinească pe aceia a căror inimă este întreagă a Lui. Ai lucrat ca un nebun în privinţa aceasta, căci deacum vei avea războaie.“
2Chro	16	10	Asa s’a mîniat pe văzător, şi l-a pus la închisoare, pentrucă era înfuriat împotriva lui. Tot în acelaş timp Asa a apăsat şi pe unii din popor.
2Chro	16	11	Faptele lui Asa, cele dintîi şi cele depe urmă, sînt scrise în cartea împăraţilor lui Iuda şi Israel.
2Chro	16	12	În al treizeci şi nouălea an al domniei sale, Asa s’a îmbolnăvit de picioare aşa încît avea mari dureri; chiar în timpul boalei lui, n’a căutat pe Domnul, ci a întrebat pe doftori.
2Chro	16	13	Asa a adormit cu părinţii săi, şi a murit în al patruzeci şi unulea an al domniei lui;
2Chro	16	14	l-au îngropat în mormîntul pe care şi-l săpase în cetatea lui David. L-au culcat pe un pat pe care-l umpluseră cu mirodenii, şi mirosuri pregătite după meşteşugul celui ce pregăteşte mirul, şi au ars în cinstea lui foarte multe mirodenii.
------------------------2 Cronici, capitolul 17
2Chro	17	1	În locul lui a domnit fiul său Iosafat. El s’a întărit împotriva lui Israel:
2Chro	17	2	a pus oşti în toate cetăţile întărite ale lui Iuda, şi a rînduit căpetenii în ţara lui Iuda şi în cetăţile lui Efraim, pe cari le luase tatăl său Asa.
2Chro	17	3	Domnul a fost cu Iosafat, pentrucă a umblat în cele dintîi căi ale tatălui său David, şi n’a căutat pe Baali;
2Chro	17	4	căci a alergat la Dumnezeul tatălui său, şi a urmat poruncile Lui, fără să facă ce făcea Israel.
2Chro	17	5	Domnul a întărit domnia în mînile lui Iosafat, căruia tot Iuda îi aducea daruri. Şi a avut o mulţime de bogăţii şi slavă.
2Chro	17	6	Inima lui s’a întărit din ce în ce în căile Domnului, şi a îndepărtat din Iuda chiar şi înălţimile şi idolii.
2Chro	17	7	În al treilea an al domniei lui, a însărcinat pe căpeteniile sale Ben-Hail, Obadia, Zaharia, Netaneel şi Mica, să se ducă să înveţe pe oameni în cetăţile lui Iuda.
2Chro	17	8	A trimes cu ei pe Leviţii Şemaia, Netania, Zebadia, Asael, Şemiramot, Ionatan, Adonia, Tobia şi Tob-Adonia, Leviţi, şi pe preoţii Elişama şi Ioram.
2Chro	17	9	Ei au învăţat pe oameni în Iuda, avînd cu ei cartea legii Domnului. Au străbătut toate cetăţile lui Iuda, şi au învăţat pe oameni în mijlocul poporului.
2Chro	17	10	Groaza Domnului a apucat toate împărăţiile ţărilor dimprejurul lui Iuda, şi n’au făcut război împotriva lui Iosafat.
2Chro	17	11	Nişte Filisteni au adus lui Iosafat daruri şi un bir în argint; şi Arabii i-au adus şi ei vite, şapte mii şapte sute de berbeci şi şapte mii şapte sute de ţapi.
2Chro	17	12	Iosafat se ridicase la cea mai înaltă treaptă de mărire. A zidit în Iuda cetăţui şi cetăţi pentru merinde.
2Chro	17	13	A strîns merinde în cetăţile lui Iuda, şi avea la Ierusalim o ceată de oameni viteji ca ostaşi.
2Chro	17	14	Iată numărul lor, după casele părinţilor lor. Din Iuda, căpetenii peste o mie: Adna, căpetenia, cu trei sute de mii de viteji;
2Chro	17	15	după el, Iohanan, căpetenia, cu două sute optzeci de mii de oameni;
2Chro	17	16	după el, Amasia, fiul lui Zicri, care se predase de bunăvoie Domnului, cu două sute de mii de viteji.
2Chro	17	17	Din Beniamin: Eliada, om viteaz, cu două sute de mii de oameni înarmaţi cu arc şi cu scut,
2Chro	17	18	şi după el, Zozabad, cu o sută optzeci de mii de oameni înarmaţi pentru război.
2Chro	17	19	Aceştia sînt cei ce erau în slujba împăratului, afară de aceia pe cari îi pusese împăratul în toate cetăţile întărite ale lui Iuda.
------------------------2 Cronici, capitolul 18
2Chro	18	1	Iosafat a avut bogăţii şi slavă din belşug, şi s’a încuscrit cu Ahab.
2Chro	18	2	După cîţiva ani, s’a pogorît la Ahab în Samaria. Ahab a tăiat pentru el şi pentru poporul care era cu el un mare număr de oi şi boi, şi l-a rugat să se suie la Ramot din Gallad.
2Chro	18	3	Ahab, împăratul lui Israel, a zis lui Iosafat, împăratul lui Iuda: „Vrei să vii cu mine la Ramot în Galaad?“ Iosafat i-a răspuns: „Eu ca tine, şi poporul meu ca poporul tău, vom merge la luptă împotriva lui cu tine.“
2Chro	18	4	Apoi Iosafat a zis împăratului lui Israel: „Întreabă acum, te rog, cuvîntul Domnului.“
2Chro	18	5	Împăratul lui Israel a strîns pe prooroci, în număr de patru sute, şi le-a zis: „Să ne ducem la luptă împotriva Ramotului din Galaad, sau să-mi văd de treabă?“ Şi ei au răspuns: „Suie-te, şi Dumnezeu o va da în mînile împăratului.“
2Chro	18	6	Dar Iosafat a zis: „Nu mai este aici nici un prooroc al Domnului, prin care să-L putem întreba?“
2Chro	18	7	Împăratul lui Israel a răspuns lui Iosafat: „Mai este un om prin care am putea să întrebăm pe Domnul; dar îl urăsc, căci nu-mi prooroceşte nimic bun, nu prooroceşte niciodată decît rău: este Mica, fiul lui Imla.“ Şi Iosafat a zis: „Să nu vorbească aşa împăratul!“
2Chro	18	8	Atunci împăratul lui Israel a chemat un dregător, şi i-a zis: „Trimete să vină îndată Mica, fiul lui Imla.“
2Chro	18	9	Împăratul lui Israel şi Iosafat, împăratul lui Iuda, şedeau fiecare pe scaunul lui de domnie, îmbrăcaţi cu hainele lor împărăteşti; şedeau în locul de la intrarea porţii Samariei. Şi toţi proorocii prooroceau înaintea lor.
2Chro	18	10	Zedechia, fiul lui Chenaana, îşi făcuse nişte coarne de fer, şi a zis: „Aşa vorbeşte Domnul: „Cu aceste coarne, vei bate pe Sirieni pînă îi vei nimici.“
2Chro	18	11	Şi toţi proorocii au proorocit la fel, zicînd: „Suie-te la Ramot în Galaad, căci vei avea izbîndă şi Domnul o va da în mînile împăratului.“
2Chro	18	12	Solul care se dusese să cheme pe Mica, i-a vorbit aşa: „Iată, proorocii cu un gînd proorocesc de bine împăratului; cuvîntul tău să fie dar ca şi cuvîntul fiecăruia din ei! Vesteşte de bine!“
2Chro	18	13	Mica a răspuns: „Viu este Domnul că voi vesti ce va spune Dumnezeul meu.“
2Chro	18	14	Cînd a venit la împărat, împăratul i-a zis: „Mica, să ne ducem la luptă împotriva Ramotului din Galaad, sau să-mi văd de treabă?“ El a răspuns: „Suiţi-vă! Căci veţi avea izbîndă, şi vor fi daţi în mînile voastre.“
2Chro	18	15	Şi împăratul i-a zis: „De cîte ori va trebui să te pun să juri că nu-mi vei spune decît adevărul în Numele Domnului?“
2Chro	18	16	Mica a răspuns: „Văd tot Israelul risipit pe munţi, ca nişte oi cari n’au păstor; şi Domnul a zis: „Oamenii aceştia n’au stăpîn, fiecare să se întoarcă în pace acasă!“
2Chro	18	17	Împăratul lui Israel a zis lui Iosafat: „Nu ţi-am spus eu? El nu-mi prooroceşte nimic bun, nu-mi prooroceşte decît rău.“
2Chro	18	18	Şi Mica a zis: „Ascultaţi dar cuvîntul Domnului! Am văzut pe Domnul stînd pe scaunul Său de domnie, şi toată oastea cerurilor stînd la dreapta şi la stînga Lui.
2Chro	18	19	Şi Domnul a zis: „Cine va amăgi pe Ahab, împăratul lui Israel, ca să se suie la Ramot în Galaad şi se peară acolo?“ Au răspuns unul într’un fel, altul într’altul.
2Chro	18	20	Şi un duh a venit şi s’a înfăţişat înaintea Domnului, şi a zis: „Eu îl voi amăgi.“ Domnul i-a zis: «Cum?»
2Chro	18	21	«Voi ieşi,» a răspuns el, «şi voi fi un duh de minciună în gura tuturor proorocilor lui.» Domnul a zis: „Îl vei amăgi, şi vei izbuti; ieşi, şi fă aşa.“
2Chro	18	22	Şi acum, iată că Domnul a pus un duh de minciună în gura proorocilor tăi cari sînt de faţă. Dar Domnul a vorbit rău împotriva ta.“
2Chro	18	23	Atunci Zedechia, fiul lui Chenaana, apropiindu-se, a lovit pe Mica peste obraz, şi a zis: „Pe ce drum a ieşit duhul Domnului din mine ca să-ţi vorbească?“
2Chro	18	24	Mica a răspuns: „Vei vedea în ziua cînd vei umbla, din odaie în odaie, ca să te ascunzi.“
2Chro	18	25	Împăratul lui Israel a zis: „Luaţi pe Mica, şi duceţi-l la Amon, căpetenia cetăţii, şi la Ioas, fiul împăratului.
2Chro	18	26	Şi spuneţi: „Aşa vorbeşte împăratul: „Băgaţi pe omul acesta în temniţă, şi hrăniţi-l cu pînea şi cu apa întristării, pînă mă voi întoarce în pace.“
2Chro	18	27	Şi Mica a zis: „Dacă te vei întoarce în pace, n’a vorbit Domnul prin mine!“ Apoi a mai zis: „Voi, toate popoarele, auziţi!“
2Chro	18	28	Împăratul lui Israel şi Iosafat, împăratul lui Iuda, s’au suit la Ramot în Galaad.
2Chro	18	29	Împăratul lui Israel a zis lui Iosafat: „Vreau să-mi schimb hainele ca să mă duc la luptă; dar tu, îmbracă-te cu hainele tale.“ Şi împăratul lui Israel şi-a schimbat hainele, şi s’au dus la luptă.
2Chro	18	30	Împăratul Siriei dăduse următoarea poruncă mai marilor peste carăle lui: „Să nu vă luptaţi nici cu cel mic nici cu cel mare, ci să vă luptaţi numai cu împăratul lui Israel.“
2Chro	18	31	Cînd au zărit mai marii carălor pe Iosafat, au zis: „Este împăratul lui Israel.“ Şi l-au înconjurat ca să lupte cu el. Iosafat a scos un ţipăt. Domnul l-a ajutat, şi Dumnezeu i-a îndepărtat dela el.
2Chro	18	32	Mai marii carălor, văzînd că nu era împăratul lui Israel, s’au depărtat de el.
2Chro	18	33	Atunci un om a tras cu arcul la întîmplare, şi a lovit pe împăratul lui Israel între încheieturile armăturii. Împăratul a zis celui ce-i mîna carul: „Întoarce, şi scoate-mă din cîmpul de bătaie, căci sînt rănit.“
2Chro	18	34	Lupta a fost înverşunată în ziua aceea. Împăratul lui Israel a stat în car, în faţa Sirienilor, pînă seara, şi a murit pela apusul soarelui.
------------------------2 Cronici, capitolul 19
2Chro	19	1	Iosafat, împăratul lui Iuda, s’a întors în pace acasă la Ierusalim.
2Chro	19	2	Iehu, fiul proorocului Hanani, i-a ieşit înainte, şi a zis împăratului Iosafat: „Cum de ai ajutat tu pe cel rău, şi ai iubit pe cei ce urăsc pe Domnul? Din pricina aceasta este mîniat Domnul pe tine.
2Chro	19	3	Dar tot se mai găseşte şi ceva bun în tine, căci ai înlăturat din ţară idolii, şi ţi-ai pus inima să caute pe Dumnezeu.“
2Chro	19	4	Iosafat a rămas la Ierusalim.Apoi a mai făcut o călătorie prin mijlocul poporului, dela Beer-Şeba, pînă la muntele lui Efraim, şi i-a adus înapoi la Domnul, Dumnezeul părinţilor lor.
2Chro	19	5	A pus judecători în toate cetăţile întărite din ţara lui Iuda, în fiecare cetate.
2Chro	19	6	Şi a zis judecătorilor: „Luaţi seama la ce veţi face, căci nu pentru oameni veţi rosti judecăţi; ci pentru Domnul, care va fi lîngă voi cînd le veţi rosti.
2Chro	19	7	Acum, frica Domnului să fie peste voi; vegheaţi asupra faptelor voastre, căci la Domnul, Dumnezeul nostru, nu este nici o nelegiuire, nici nu se are în vedere faţa oamenilor, nici nu se primesc daruri.“
2Chro	19	8	Cînd s’a întors la Ierusalim, Iosafat a pus şi aici, pentru judecăţile Domnului şi pentru neînţelegeri, Leviţi, preoţi şi căpetenii peste casele părinteşti ale lui Israel.
2Chro	19	9	Şi iată poruncile pe cari li le-a dat: „Voi să lucraţi în frica Domnului, cu credinţă şi curăţie de inimă.
2Chro	19	10	În orice neînţelegere, care vă va fi supusă de fraţii voştri, cari locuiesc în cetăţile lor, şi anume: cu privire la un omor, la o lege, la o poruncă, la învăţături şi rînduieli, să-i luminaţi, ca să nu se facă vinovaţi faţă de Domnul, şi să nu izbucnească mînia Lui peste voi şi peste fraţii voştri. Aşa să lucraţi, şi nu veţi fi vinovaţi.
2Chro	19	11	Şi iată că aveţi în frunte pe marele preot Amaria, pentru toate treburile Domnului, şi pe Zebadia, fiul lui Ismael, căpetenia casei lui Iuda, pentru toate treburile împăratului, şi aveţi înainte ca dregători pe Leviţi. Întăriţi-vă şi lucraţi, şi Domnul să fie cu cel ce va face binele!“
------------------------2 Cronici, capitolul 20
2Chro	20	1	După aceea, fiii lui Moab şi fiii lui Amon, şi cu ei nişte Moaniţi, au pornit cu război împotriva lui Iosafat.
2Chro	20	2	Au venit şi au dat de ştire lui Iosafat, zicînd: „O mare mulţime înaintează împotiva ta de dincolo de mare, din Siria, şi sînt la Haţaţon-Tamar, adică En-Ghedi.“
2Chro	20	3	În spaima sa, Iosafat şi-a îndreptat faţa să caute pe Domnul, şi a vestit un post pentru tot Iuda.
2Chro	20	4	Iuda s’a adunat să cheme pe Domnul, şi au venit din toate cetăţile lui Iuda să caute pe Domnul.
2Chro	20	5	Iosafat a venit în mijlocul adunării lui Iuda şi a Ierusalimului, în Casa Domnului, înaintea curţii celei noi.
2Chro	20	6	Şi a zis: „Doamne, Dumnezeul părinţilor noştri, nu eşti Tu Dumnezeu în ceruri şi nu stăpîneşti Tu peste toate împărăţiile neamurilor? Oare n’ai Tu în mînă tăria şi puterea, aşa că nimeni nu Ţi se poate împotrivi?
2Chro	20	7	Oare n’ai izgonit Tu, Dumnezeul nostru, pe locuitorii ţării acesteia dinaintea poporului Tău Israel, şi n’ai dat-o Tu pentru totdeauna de moştenire seminţei lui Avraam care Te iubea?
2Chro	20	8	Ei au locuit-o şi Ţi-au zidit în ea un locaş sfînt pentru Numele Tău, zicînd:
2Chro	20	9	„Dacă va veni peste noi vreo nenorocire, sabia, judecata, ciuma sau foametea, ne vom înfăţişa înaintea casei acesteia şi înaintea Ta, căci Numele Tău este în casa aceasta; vom striga către Tine din mijlocul strîmtorării noastre, şi Tu ne vei asculta şi ne vei mîntui!
2Chro	20	10	Acum, iată, fiii lui Amon, şi ai lui Moab şi cei din muntele Seir, la cari n’ai îngăduit lui Israel să intre, cînd venea din ţara Egiptului, – căci s’a abătut de la ei şi nu i-a nimicit, –
2Chro	20	11	iată-i cum ne răsplătesc acum, venind să ne izgonească din moştenirea Ta, pe care ne-ai dat-o în stăpînire!
2Chro	20	12	O, Dumnezeul nostru, nu-i vei judeca Tu pe ei? Căci noi sîntem fără putere înaintea acestei mari mulţimi, care înaintează împotriva noastră, şi nu ştim ce să facem, dar ochii noştri sînt îndreptaţi spre Tine!“
2Chro	20	13	Tot Iuda stătea în picioare înaintea Domnului, cu pruncii, nevestele şi fiii lor.
2Chro	20	14	Atunci Duhul Domnului a venit în mijlocul adunării peste Iahaziel, fiul lui Zaharia, fiul lui Benaia, fiul lui Ieiel, fiul lui Matania, Levitul, dintre fiii lui Asaf.
2Chro	20	15	Şi Iahaziel a zis: „Ascultaţi, tot Iuda şi locuitorii din Ierusalim, şi tu, împărate Iosafat! Aşa vă vorbeşte Domnul: „Nu vă temeţi şi nu vă spăimîntaţi dinaintea acestei mari mulţimi, căci nu voi veţi lupta, ci Dumnezeu.
2Chro	20	16	Mîne pogorîţi-vă împotriva lor. Ei se vor sui pe dealul Ţiţ, şi-i veţi găsi la capătul văii, în faţa pustiei Ieruel.
2Chro	20	17	Nu veţi avea de luptat în lupta aceasta: aşezaţi-vă, staţi acolo, şi veţi vedea izbăvirea pe care v’o va da Domnul. Iuda şi Ierusalim, nu vă temeţi şi nu vă spăimîntaţi; mîne, ieşiţi-le înainte, şi Domnul va fi cu voi!“
2Chro	20	18	Iosafat s’a plecat cu faţa la pămînt, şi tot Iuda şi locuitorii Ierusalimului s’au aruncat înaintea Domnului să se închine înaintea Lui.
2Chro	20	19	Leviţii dintre fiii Chehatiţilor şi dintre fiii Coreiţilor s’au sculat şi au lăudat cu glas tare şi puternic pe Domnul, Dumnezeul lui Israel.
2Chro	20	20	A doua zi, au pornit disdedimineaţă spre pustia Tecoa. La plecarea lor, Iosafat a venit şi a zis: „Ascultaţi-mă, Iuda şi locuitorii Ierusalimului! Încredeţi-vă în Domnul, Dumnezeul vostru, şi veţi fi întăriţi; încredeţi-vă în proorocii Lui, şi veţi izbuti.“
2Chro	20	21	Apoi în învoire cu poporul, a numit nişte cîntăreţi cari, îmbrăcaţi cu podoabe sfinte, şi mergînd înaintea oştirii, lăudau pe Domnul şi ziceau: „Lăudaţi pe Domnul, căci îndurarea Lui ţine în veac!“
2Chro	20	22	În clipa cînd au început cîntările şi laudele. Domnul a pus o pîndă împotriva fiilor lui Amon şi ai lui Moab şi împotriva celor din muntele Seir, cari veniseră împotriva lui Iuda. Şi au fost bătuţi.
2Chro	20	23	Fiii lui Amon şi ai lui Moab s’au aruncat asupra locuitorilor din muntele Seir ca să-i nimicească cu desăvîrşire şi să-i prăpădească. Şi, după ce au isprăvit cu locuitorii din Seir, s’au ajutat unii pe alţii să se nimicească.
2Chro	20	24	Cînd a ajuns Iuda pe înălţimea de unde se zăreşte pustia, s’au uitat înspre mulţime, şi iată că ei erau nişte trupuri moarte întinse pe pămînt, şi nimeni nu scăpase.
2Chro	20	25	Iosafat şi poporul său s’au dus să ia prăzile; au găsit printre trupuri multe bogăţii şi lucruri scumpe, şi au luat atît de multe că n’au putut să le ducă pe toate. Trei zile au prădat, căci era multă pradă.
2Chro	20	26	A patra zi, s’au strîns în valea Beraca {Sau Binecuvîntare}, unde au binecuvîntat pe Domnul; de aceea au numit locul acesta valea Beraca, nume care i-a rămas pînă în ziua de azi.
2Chro	20	27	Toţi oamenii din Iuda şi din Ierusalim, în frunte cu Iosafat, au plecat veseli şi s’au întors la Ierusalim, căci Domnul îi umpluse de bucurie, izbăvindu-i de vrăjmaşii lor.
2Chro	20	28	Au intrat în Ierusalim şi în Casa Domnului, în sunete de alăute, şi de arfe şi trîmbiţe.
2Chro	20	29	Groaza Domnului a apucat toate împărăţiile celorlalte ţări, cînd au auzit că Domnul luptase împotriva vrăjmaşilor lui Israel.
2Chro	20	30	Şi împărăţia lui Iosafat a fost liniştită, şi Dumnezeul lui i-a dat pace de jur împrejur.
2Chro	20	31	Iosafat a domnit peste Iuda. Avea treizeci şi cinci de ani cînd a ajuns împărat, şi a domnit douăzeci şi cinci de ani la Ierusalim. Mamă-sa se chema Azuba, fata lui Şilhi.
2Chro	20	32	El a mers pe calea tatălui său Asa, şi nu s’a abătut deloc, făcînd ce este bine înaintea Domnului.
2Chro	20	33	Numai că înălţimile n’au fost îndepărtate, şi poporul tot n’avea inima strîns lipită de Dumnezeul părinţilor săi.
2Chro	20	34	Celelalte fapte ale lui Iosafat, cele dintîi şi cele de pe urmă, sînt scrise în istoria lui Iehu, fiul lui Hanani, care este cuprinsă în cartea împăraţilor lui Israel.
2Chro	20	35	După aceea, Iosafat, împăratul lui Iuda, s’a unit cu împăratul lui Israel, Ahazia, a cărui purtare era nelegiuită.
2Chro	20	36	S’a unit cu el ca să zidească nişte corăbii, cari să meargă la Tarsis, şi au făcut corăbii la Eţion-Gheber.
2Chro	20	37	Atunci Eliezer, fiul lui Dodava, din Mareşa, a proorocit împotriva lui Iosafat, şi a zis: „Pentrucă te-ai unit cu Ahazia, Domnul îţi nimiceşte lucrarea.“ Şi corăbiile au fost sfărîmate, şi n’au putut să se ducă la Tarsis.
------------------------2 Cronici, capitolul 21
2Chro	21	1	Iosafat a adormit cu părinţii săi, şi a fost îngropat cu părinţii săi în cetatea lui David. Şi, în locul lui, a domnit fiul său Ioram.
2Chro	21	2	Ioram avea ca fraţi, fii ai lui Iosafat, pe: Azaria, Iehiel, Zaharia, Azaria, Micael şi Şefatia, toţi fii ai lui Iosafat, împăratul lui Israel.
2Chro	21	3	Tatăl lor le dăduse daruri însemnate în argint, în aur şi în lucruri scumpe, împreună cu cetăţi întărite în Iuda; dar împărăţia a lăsat-o lui Ioram, pentrucă el era întîiul născut.
2Chro	21	4	Cînd a luat Ioram în stăpînire împărăţia tatălui său, şi cînd s’a întărit, a omorît cu sabia pe toţi fraţii săi şi pe vreo cîţiva din capii lui Israel.
2Chro	21	5	Ioram avea treizeci şi doi de ani cînd a ajuns împărat, şi a domnit opt ani la Ierusalim.
2Chro	21	6	El a umblat în calea împăraţilor lui Israel, cum făcuse casa lui Ahab, căci avea de nevastă pe o fată a lui Ahab, şi a făcut ce este rău înaintea Domnului.
2Chro	21	7	Dar Domnul n’a voit să peardă casa lui David, din pricina legămîntului pe care-l făcuse cu David, şi din pricina făgăduinţei pe care o făcuse că îi va da totdeauna o lumină, lui şi fiilor lui.
2Chro	21	8	Pe vremea sa, Edom s’a răsculat împotriva stăpînirii lui Iuda, şi şi-a pus un împărat.
2Chro	21	9	Ioram a pornit cu căpeteniile şi cu toate carăle sale. Sculîndu-se noaptea, a bătut pe Edomiţi, cari-l înconjurau şi pe căpeteniile carălor lor.
2Chro	21	10	Răscoala lui Edom împotriva stăpînirii lui Iuda a ţinut pînă în ziua de azi. În acelaş timp s’a răsculat şi Libna împotriva stăpînirii lui, pentrucă părăsise pe Domnul, Dumnezeul părinţilor săi.
2Chro	21	11	Ioram a făcut chiar înălţimi în munţii lui Iuda. A tîrît pe locuitorii Ierusalimului la curvie, şi a amăgit pe Iuda.
2Chro	21	12	I-a venit o scrisoare dela proorocul Ilie, care zicea: „Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul tatălui tău David: „Pentrucă n’ai umblat în căile tatălui tău Iosafat, şi în căile lui Asa, împăratul lui Iuda,
2Chro	21	13	ci ai umblat în calea împăraţilor lui Israel; pentrucă ai tîrît la curvie pe Iuda şi locuitorii Ierusalimului, cum a făcut casa lui Ahab faţă de Israel: şi pentrucă ai omorît pe fraţii tăi, cari erau mai buni decît tine, şi cari făceau parte din însăş casa tatălui tău; –
2Chro	21	14	iată, Domnul va lovi cu o mare urgie pe poporul tău, pe fiii tăi, pe nevestele tale, şi tot ce este al tău.
2Chro	21	15	Iar pe tine, te va lovi cu o boală grea, cu o boală de măruntaie, care se va îngreuia din zi în zi pînă cînd îţi vor ieşi măruntaiele din pricina tăriei bolii.“
2Chro	21	16	Şi Domnul a aţîţat împotriva lui Ioram duhul Filistenilor şi al Arabilor, cari sînt în vecinătatea Etiopienilor.
2Chro	21	17	S’au suit împotriva lui Iuda, au năvălit în el, au jăfuit toate bogăţiile cari se aflau în casa împăratului, şi i-au luat fiii şi nevestele, aşa încît nu i-a mai rămas alt fiu decît Ioahaz {Ioahaz, numit Ahazia în cap. 22.1}, cel mai tînăr dintre fiii săi.
2Chro	21	18	După toate acestea, Domnul l-a lovit cu o boală de măruntaie, care era fără leac.
2Chro	21	19	Ea s’a îngreuiat din zi în zi, şi pela sfîrşitul anului al doilea i-au ieşit lui Ioram măruntaiele din pricina tăriei bolii. A murit în dureri grele. Şi poporul lui n’a ars tămîie în cinstea lui, cum făcuse pentru părinţii lui.
2Chro	21	20	Avea treizeci şi doi de ani cînd a ajuns împărat, şi a domnit opt ani la Ierusalim. A murit fără să lase părere de rău în urmă, şi l-au îngropat în cetatea lui David, dar nu în mormintele împăraţilor.
------------------------2 Cronici, capitolul 22
2Chro	22	1	Locuitorii Ierusalimului au pus împărat în locul lui, pe Ahazia, fiul lui cel mai tînăr; căci oastea venită în tabără cu Arabii omorîse pe toţi cei mai mari în vîrstă. Astfel a început să domnească Ahazia, fiul lui Ioram, împăratul lui Iuda.
2Chro	22	2	Ahazia avea patruzeci şi doi de ani, cînd a ajuns împărat, şi a domnit un an la Ierusalim. Mamă-sa se chema Atalia, fata lui Omri.
2Chro	22	3	El a umblat în căile casei lui Ahab, căci mamă-sa îi dădea sfaturi nelegiuite.
2Chro	22	4	A făcut ce este rău înaintea Domnului, ca şi casa lui Ahab, căci după moartea tatălui său ei îi erau sfetnici, spre perzarea lui.
2Chro	22	5	Tîrît de sfatul lor, s’a dus cu Ioram, fiul lui Ahab, împăratul lui Israel, la război împotriva lui Hazael, împăratul Siriei, la Ramot în Galaad. Sirienii au rănit pe Ioram.
2Chro	22	6	Ioram s’a întors să se vindece la Izreel de rănile, pe cari i le făcuseră Sirienii la Rama, cînd se bătea împotriva lui Hazael, împăratul Siriei. Azaria, fiul lui Ioram, împăratul lui Iuda, s’a pogorît să vadă pe Ioram, fiul lui Ahal, la Izreel, pentrucă era bolnav.
2Chro	22	7	Prin voia lui Dumnezeu, şi spre perzarea lui a venit Ahazia la Ioram. Cînd a ajuns, a ieşit cu Ioram să se ducă înaintea lui Iehu, fiul lui Nimşi, pe care-l unsese Domnul, ca să peardă casa lui Ahab.
2Chro	22	8	Şi pe cînd se răzbuna Iehu împotriva casei lui Ahab, a dat peste capii lui Iuda şi peste fiii fraţilor lui Ahazia, cari erau în slujba lui Ahazia, şi i-a omorît.
2Chro	22	9	A căutat pe Ahazia, şi l-au prins în Samaria, unde se ascunsese. L-au adus la Iehu, şi l-au omorît. Apoi l-au îngropat, căci ziceau: „Este fiul lui Iosafat, care căuta pe Domnul din toată inima lui.“ Şi n’a mai rămas nimeni din casa lui Ahazia care să fi fost în stare să domnească.
2Chro	22	10	Atalia, mama lui Ahazia, văzînd că fiul ei a murit, s’a sculat şi a omorît tot neamul împărătesc al casei lui Iuda.
2Chro	22	11	Dar Ioşabeat, fata împăratului, a luat pe Ioas, fiul lui Ahazia, l-a ridicat din mijlocul fiilor împăratului, cînd au fost omorîţi: şi l-a pus cu doica lui în odaia paturilor. Astfel l-a ascuns Ioşabeat, fata împăratului Ioram, nevasta preotului Iehoiada, şi sora lui Ahazia, de privirile Ataliei, care nu l-a omorît.
2Chro	22	12	A stat şase ani ascuns cu ei în Casa lui Dumnezeu. Şi în ţară domnea Atalia.
------------------------2 Cronici, capitolul 23
2Chro	23	1	În al şaptelea an, Iehoiada s’a îmbărbătat, şi a făcut legămînt cu căpeteniile peste sute. Aceştia erau: Azaria, fiul lui Ieroham, Ismael, fiul lui Iohanan, Azaria, fiul lui Obed, Maaseia, fiul lui Adaia, şi Elişafat, fiul lui Zicri.
2Chro	23	2	Au străbătut toată ţara lui Iuda, şi au strîns pe Leviţii din toate cetăţile lui Iuda şi pe capii de familii din Israel; şi au venit la Ierusalim.
2Chro	23	3	Toată adunarea a făcut legămînt cu împăratul în Casa lui Dumnezeu. Şi Iehoiada le-a zis: „Iată că fiul împăratului va domni, cum a spus Domnul cu privire la fiii lui David.
2Chro	23	4	Iată ce veţi face. A treia parte din voi, cari intră de slujbă în ziua Sabatului, preoţi şi Leviţi, să facă paza pragurilor;
2Chro	23	5	altă treime să stea în casa împăratului, şi o treime la poarta Iesod. Tot poporul să fie în curţile Casei Domnului.
2Chro	23	6	Nimeni să nu intre în Casa Domnului, afară de preoţii şi Leviţii de slujbă: ei să intre, căci sînt sfinţi. Şi tot poporul să facă de strajă cu privire la porunca Domnului.
2Chro	23	7	Leviţii să înconjoare pe împărat de toate părţile, fiecare cu armele în mînă, şi oricine va intra în casă să fie omorît. Voi să fiţi pe lîngă împărat, cînd va intra şi cînd va ieşi.“
2Chro	23	8	Leviţii şi tot Iuda au împlinit toate poruncile pe cari le dăduse preotul Iehoiada. Şi-au luat fiecare oamenii lui, pe cei ce intrau în slujbă şi pe ceice ieşeau din slujbă în ziua Sabatului; căci preotul Iehoiada nu scutise pe niciuna din cete.
2Chro	23	9	Preotul Iehoiada a dat sutaşilor suliţele şi scuturile, mari şi mici, cari veneau dela împăratul David, şi cari se aflau în Casa lui Dumnezeu.
2Chro	23	10	A aşezat tot poporul, fiecare cu arma în mînă, dela partea dreaptă pînă la partea stîngă a casei, lîngă altar şi lîngă casă de jur împrejurul împăratului.
2Chro	23	11	Au adus înainte pe fiul împăratului, i-au pus cununa împărătească şi mărturia, şi l-au făcut împărat. Şi Iehoiada şi fiii săi l-au uns, şi au zis: „Trăiască împăratul.“
2Chro	23	12	Atalia a auzit zarva poporului care alerga şi mărea pe împărat, şi a venit la popor în Casa Domnului.
2Chro	23	13	S’a uitat. Şi iată că, împăratul stătea pe scaunul său împărătesc la intrare. Căpeteniile şi trîmbiţele erau lîngă împărat; tot poporul ţării se bucura, şi sunau din trîmbiţe, iar cîntăreţii cu instrumentele de muzică ziceau cîntările de laudă. Atalia şi-a sfîşiat hainele, şi a zis: „Vînzare! Vînzare!“
2Chro	23	14	Atunci preotul Iehoiada, scoţînd pe sutaşi, cari erau în fruntea oştirii, le-a zis: „Scoateţi-o afară din şiruri, şi oricine o va urma, să fie ucis.“ Căci preotul zisese: „N’o omorîţi în Casa Domnului.“
2Chro	23	15	I-au făcut loc, şi s’a dus la casa împăratului pe intrarea porţii cailor: şi au omorît-o acolo.
2Chro	23	16	Iehoiada a făcut între el, tot poporul şi împărat, un legămînt prin care aveau să fie poporul Domnului.
2Chro	23	17	Tot poporul a intrat în casa lui Baal, şi au dărîmat-o; i-au sfărîmat altarele şi chipurile, şi au ucis înaintea altarelor pe Matan, preotul lui Baal.
2Chro	23	18	Iehoiada a încredinţat slujbele Casei Domnului în mînile preoţilor, Leviţilor, pe cari-i împărţise David în Casa Domnului, ca să aducă arderi de tot Domnului, cum este scris în legea lui Moise, în mijlocul bucuriilor şi cîntărilor, după rînduiala lui David.
2Chro	23	19	A pus uşieri la porţile Casei Domnului, ca să nu intre nimeni spurcat prin ceva.
2Chro	23	20	A luat pe sutaşi, pe oamenii cu vază, pe cei ce aveau putere peste popor, şi pe tot poporul ţării, şi a pogorît pe împărat din Casa Domnului. Au intrat în casa împăratului pe poarta de sus, şi au pus pe împărat pe scaunul de domnie al împărăţiei.
2Chro	23	21	Tot poporul ţării se bucura, şi cetatea era liniştită. Pe Atalia o omorîseră cu sabia.
------------------------2 Cronici, capitolul 24
2Chro	24	1	Ioas avea şapte ani, cînd a ajuns împărat, şi a domnit patruzeci de ani la Ierusalim. Mamă-sa se chema Ţibia, din Beer-Şeba.
2Chro	24	2	Ioas a făcut ce este bine înaintea Domnului în tot timpul vieţii preotului Iehoiada.
2Chro	24	3	Iehoiada a luat pentru Ioas două neveste, şi Ioas a născut fii şi fiice.
2Chro	24	4	După aceea, Ioas şi-a pus de gînd să dreagă Casa Domnului.
2Chro	24	5	A strîns pe preoţi şi pe Leviţi, şi le-a zis: „Duceţi-vă prin cetăţile lui Iuda, şi strîngeţi bani din tot Israelul, pe fiecare an, pentru dregerea Casei Dumnezeului vostru. Şi grăbiţi-vă cu lucrul acesta.“ Dar Leviţii nu s’au grăbit.
2Chro	24	6	Împăratul a chemat pe marele preot Iehoiada, şi i-a zis: „Pentruce n’ai vegheat ca Leviţii să strîngă“ din Iuda şi din Ierusalim darea poruncită de Moise, robul Domnului, şi pusă pe adunarea lui Israel pentru cortul mărturiei?
2Chro	24	7	Căci nelegiuita aceea de Atalia şi fiii ei au pustiit Casa lui Dumnezeu, şi au întrebuinţat în slujba Baalilor toate lucrurile închinate Casei Domnului.“
2Chro	24	8	Atunci împăratul a poruncit să se facă o ladă, şi să se pună afară la poarta Casei Domnului.
2Chro	24	9	Şi s’a dat de veste în Iuda şi în Ierusalim ca să se aducă Domnului darea pusă de Moise, robul Domnului, pe Israel în pustie.
2Chro	24	10	Toate căpeteniile şi tot poporul s’au bucurat de lucrul acesta, şi au adus şi au aruncat în ladă tot ce aveau de plătit.
2Chro	24	11	Cînd vedeau Leviţii că e mult argint în ladă şi că era vremea ca s’o dea în mînile dregătorilor împărtului, venea logofătul împăratului şi slujbaşul marelui preot şi goleau lada. Apoi o luau şi o puneau iarăş la loc. Aşa făceau în fiecare zi, şi au strîns mult argint.
2Chro	24	12	Împăratul şi Iehoiada îl dădeau meşterilor însărcinaţi cu facerea lucrării în Casa Domnului, cari tocmeau cioplitori de piatră şi tîmplari, ca să dreagă Casa Domnului, precum şi lucrători în fier şi aramă, ca să dreagă Casa Domnului.
2Chro	24	13	Lucrătorii s’au apucat de lucru, şi au isprăvit ce era de dres; au pus casa lui Dumnezeu iarăş în stare bună şi au întărit-o.
2Chro	24	14	Cînd au isprăvit, au adus înaintea împăratului şi înaintea lui Iehoiada argintul care mai rămăsese. Şi cu el au făcut unelte pentru casa Domnului, unelte pentru slujbă şi pentru arderile de tot, pahare şi alte scule de aur şi de argint. Şi, în tot timpul vieţii lui Iehoiada, au adus necurmat arderi de tot în Casa Domnului.
2Chro	24	15	Iehoiada a murit bătrîn şi sătul de zile. La moarte, avea o sută treizeci de ani.
2Chro	24	16	L-au îngropat în cetatea lui David la un loc cu împăraţii, pentrucă făcuse bine în Israel, şi faţă de Dumnezeu şi faţă de Casa Lui.
2Chro	24	17	După moartea lui Iehoiada, căpeteniile lui Iuda au venit şi s’au închinat înaintea împăratului. Atunci împăratul i-a ascultat.
2Chro	24	18	Şi au părăsit Casa Domnului, Dumnezeului părinţilor lor, şi au slujit Astarteelor şi idolilor. Mînia Domnului a venit asupra lui Iuda şi asupra Ierusalimului, pentrucă se făcuseră vinovaţi în felul acesta.
2Chro	24	19	Domnul a trimes la ei prooroci să-i întoarcă înapoi la El, dar n’au ascultat de înştiinţările pe cari le-au primit.
2Chro	24	20	Zaharia, fiul preotului Iehoiada, a fost îmbrăcat cu Duhul lui Dumnezeu. El s’a înfăţişat înaintea poporului şi i-a zis: „Aşa vorbeşte Dumnezeu: „Pentruce călcaţi poruncile Domnului? Nu veţi propăşi. Pentrucă aţi părăsit pe Domnul, şi El vă va părăsi.“
2Chro	24	21	Şi au uneltit împotriva lui, şi l-au ucis cu pietre, din porunca împăratului, în curtea Casei Domnului.
2Chro	24	22	Împăratul Ioas nu şi-a adus aminte de bunăvoinţa pe care o avusese faţă de el Iehoiada, tatăl lui Zaharia, şi a omorît pe fiul lui. Zaharia a zis cînd a murit: „Domnul să vadă, şi să judece!“
2Chro	24	23	După trecerea anului, oastea Sirienilor s’a suit împotriva lui Ioas, şi a venit în Iuda şi la Ierusalim. Au omorît din popor pe toate căpeteniile poporului, şi au trimes împăratului toată prada la Damasc.
2Chro	24	24	Oastea Sirienilor a venit cu un mic număr de oameni. Totuş, Domnul a dat în mînile lor o oaste foarte însemnată, pentrucă părăsiseră pe Domnul, Dumnezeul părinţilor lor. Astfel au pedepsit Sirienii pe Ioas.
2Chro	24	25	Cînd au plecat dela el, după ce-l lăsaseră în mari suferinţe, slujitorii lui au uneltit împotriva lui din pricina sîngelui fiului preotului Iehoiada. L-au omorît în patul lui, şi a murit. L-au îngropat în cetatea lui David, dar nu l-au îngropat în mormintele împăraţilor.
2Chro	24	26	Iată pe ceice au uneltit împotriva lui: Zabad, fiul Şimeatei, o femeie Amonită, şi Iozabad, fiul Şimritei, o femeie Moabită.
2Chro	24	27	Cît despre fiii lui, despre marele număr de proorocii făcute cu privire la el, şi despre dregerea Casei lui Dumnezeu, toate acestea sînt scrise în istoria din cartea împăraţilor.În locul lui a domnit fiul său Amaţia.
------------------------2 Cronici, capitolul 25
2Chro	25	1	Amaţia a ajuns împărat la vîrsta de douăzeci şi cinci de ani, şi a domnit douăzeci şi nouă de ani la Ierusalim. Mamă-sa se chema Ioadan, din Ierusalim.
2Chro	25	2	El a făcut ce este bine înaintea Domnului, dar cu o inimă care nu era în totul dată Lui.
2Chro	25	3	Cînd s’a întărit domnia în mînile lui, a omorît pe slujitorii cari uciseseră pe împăratul, tatăl său.
2Chro	25	4	Dar n’a omorît pe fiii lor, căci a lucrat potrivit cu ceeace este scris în Lege, în cartea lui Moise, unde Domnul dă porunca aceasta: „Să nu se omoare părinţii pentru copii, şi să nu se omoare copiii pentru părinţi; ci fiecare să fie omorît pentru păcatul lui.“
2Chro	25	5	Amaţia a strîns pe oamenii din Iuda şi i-a pus după casele părinteşti, căpetenii peste mii şi căpetenii peste sute, pentru tot Iuda şi Beniamin. Le-a făcut numărătoarea dela vîrsta de douăzeci de ani în sus, şi a găsit trei sute de mii de oameni aleşi, în stare să poarte armele, mînuind suliţa şi scutul.
2Chro	25	6	A mai tocmit cu plată din Israel o sută de mii de viteji, cu o sută de talanţi de argint.
2Chro	25	7	Un om al lui Dumnezeu a venit la el, şi a zis: „Împărate, să nu meargă cu tine oastea lui Israel, căci Domnul nu este cu Israel, nu este cu toţi aceşti fii ai lui Efraim.
2Chro	25	8	Dacă mergi cu ei, chiar dacă ai face la luptă fapte de vitejie, să ştii că Dumnezeu te va face să cazi înaintea vrăjmaşului. Căci Dumnezeu are putere să te ajute şi să te facă să cazi.“
2Chro	25	9	Amaţia a zis omului lui Dumnezeu: „Dar ce să fac cu cei o sută de talanţi pe cari i-am dat oastei lui Israel?“ Omul lui Dumnezeu a răspuns: „Domnul poate să-ţi dea mult mai mult decît atît.“
2Chro	25	10	Atunci Amaţia a despărţit ceata care-i venise din Efraim, şi a poruncit ca oamenii aceştia să se întoarcă acasă. Dar ei s’au mîniat foarte tare pe Iuda, şi au plecat acasă cu mare furie.
2Chro	25	11	Amaţia s’a îmbărbătat, şi şi-a dus poporul în Valea Sării, unde a bătut zece mii de oameni din fiii lui Seir.
2Chro	25	12	Şi fiii lui Iuda au prins din ei zece mii de inşi vii, pe cari i-au dus pe vîrful unei stînci, de unde i-au prăvălit în vale aşa încît toţi au fost zdrobiţi.
2Chro	25	13	Însă, oamenii din ceata căreia îi dăduse drumul ca să nu meargă la război cu el, au năvălit în cetăţile lui Iuda, dela Samaria pînă la Bet-Horon, au ucis acolo trei mii de inşi, şi au luat multe prăzi.
2Chro	25	14	Cînd s’a întors Amaţia dela înfrîngerea Edomiţilor, a adus pe dumnezeii fiilor lui Seir, şi i-a pus dumnezei pentru el; s’a închinat înaintea lor, şi le-a adus tămîie.
2Chro	25	15	Atunci Domnul S’a aprins de mînie împotriva lui Amaţia, şi a trimes la el pe un prooroc, care i-a zis: „Pentruce ai căutat pe dumnezeii poporului acestuia, cînd ei n’au putut să-şi izbăvească poporul din mîna ta?“
2Chro	25	16	Pe cînd vorbea el, Amaţia i-a zis: „Oare te-am făcut sfetnic al împăratului? Pleacă! Pentruce vrei să fii lovit?“ Proorocul a plecat, zicînd: „Ştiu acum că Dumnezeu a hotărît să te nimicească, pentrucă ai făcut lucrul acesta şi n’ai ascultat sfatul meu.“
2Chro	25	17	Dupăce s’a sfătuit, Amaţia, împăratul lui Iuda, a trimes să spună lui Ioas, fiul lui Ioahaz, fiul lui Iehu, împăratul lui Israel: „Vino, să ne vedem faţă în faţă!“
2Chro	25	18	Şi Ioas, împăratul lui Israel, a trimes să spună lui Amaţia, împăratul lui Iuda: „Spinul din Liban a trimes să spună cedrului din Liban: „Dă pe fiică-ta de nevastă fiului meu!“ Şi fiarele sălbatice din Liban au trecut şi au călcat în picioare spinul.
2Chro	25	19	Tu te gîndeşti că ai bătut pe Edomiţi, şi de aceea ţi se înalţă inima ca să te mîndreşti. Acum stai mai bine acasă. Pentruce să stîrneşti un rău, care ţi-ar aduce peirea ta şi a lui Iuda?“
2Chro	25	20	Dar Amaţia nu l-a ascultat, fiindcă Dumnezeu hotărîse să-i dea în mînile vrăjmaşului, căci căutaseră pe dumnezeii Edomului.
2Chro	25	21	Şi Ioas, împăratul lui Israel, s’a suit: şi s’au văzut în faţă, el şi Amaţia, împăratul lui Iuda, la Bet-Şemeşul lui Iuda.
2Chro	25	22	Iuda a fost bătut de Israel, şi fiecare a fugit în cortul lui.
2Chro	25	23	Ioas, împăratul lui Israel, a luat la Bet-Şemeş pe Amaţia, împăratul lui Iuda, fiul lui Ioas, fiul lui Ioahaz. L-a adus la Ierusalim, şi a făcut o spărtură de patru sute de coţi în zidul Ierusalimului, dela poarta lui Efraim pînă la poarta unghiului.
2Chro	25	24	A luat tot aurul şi argintul, şi toate vasele, cari se aflau în Casa lui Dumnezeu, la Obed-Edom, şi vistieriile casei împăratului. A luat şi ostateci, şi s’a întors la Samaria.
2Chro	25	25	Amaţia, fiul lui Ioas, împăratul lui Iuda, a trăit cincisprezece ani după moartea lui Ioas, fiul lui Ioahaz, împăratul lui Israel.
2Chro	25	26	Celelalte fapte ale lui Amaţia, cele dintîi şi cele de pe urmă, nu sînt scrise oare în cartea împăraţilor lui Iuda şi Israel?
2Chro	25	27	De cînd s’a abătut Amaţia dela Domnul, s’a făcut împotriva lui o uneltire la Ierusalim, şi el a fugit la Lachis. Dar l-au urmărit la Lachis şi l-au omorît.
2Chro	25	28	L-au adus pe cai, şi l-au îngropat cu părinţii săi în cetatea lui Iuda.
------------------------2 Cronici, capitolul 26
2Chro	26	1	Tot poporul din Iuda a luat pe Ozia, care era în vîrstă de şasesprezece ani, şi l-a pus împărat în locul tatălui său Amaţia.
2Chro	26	2	Ozia a întărit Elotul şi l-a adus iarăş supt stăpînirea lui Iuda, dupăce a adormit împăratul cu părinţii săi.
2Chro	26	3	Ozia avea şasesprezece ani cînd a ajuns împărat, şi a domnit cincizeci şi doi de ani la Ierusalim. Mamă-sa se chema Iecolia, din Ierusalim.
2Chro	26	4	El a făcut ce este bine înaintea Domnului, întocmai cum făcuse tatăl său Amaţia.
2Chro	26	5	A căutat pe Dumnezeu în timpul vieţii lui Zaharia, care pricepea vedeniile lui Dumnezeu. Şi în timpul cînd a căutat pe Domnul, Dumnezeu l-a făcut să propăşească.
2Chro	26	6	A pornit cu război împotriva Filistenilor. A dărîmat zidurile Gatului, zidurile Iabnei, şi zidurile Asdodului, şi a zidit cetăţi în ţinutul Asdodului, şi între Filisteni.
2Chro	26	7	Dumnezeu l-a ajutat împotriva Filistenilor, împotriva Arabilor cari locuiau la Gur-Baal, şi împotriva Maoniţilor.
2Chro	26	8	Amoniţii aduceau daruri lui Ozia, şi faima lui s’a întins pănă la hotarele Egiptului, căci a ajuns foarte puternic.
2Chro	26	9	Ozia a zidit turnuri la Ierusalim pe poarta unghiului, pe poarta văii, şi pe unghiu, şi le-a întărit.
2Chro	26	10	A zidit turnuri în pustie, şi a săpat multe fîntîni, pentru că avea multe turme în văi şi în cîmpie, şi plugari şi vieri în munţi şi la Carmel, căci îi plăcea lucrarea pămîntului.
2Chro	26	11	Ozia avea o oaste de ostaşi cari mergeau la război în cete, socotite după numărătoarea făcută de logofătul Ieiel şi dregătorul Maaseia, şi puse supt poruncile lui Hanania, una din căpeteniile împăratului.
2Chro	26	12	Tot numărul capilor caselor părinteşti, al vitejilor, era de două mii şase sute.
2Chro	26	13	Ei porunceau peste o oaste de trei sute şapte mii cinci sute de ostaşi, în stare să ajute pe împărat împotriva vrăjmaşului.
2Chro	26	14	Ozia le-a dat pentru toată oştirea scuturi, suliţi, coifuri, platoşe, arcuri şi prăştii.
2Chro	26	15	A făcut la Ierusalim maşini iscodite de un meşter, cari aveau să fie aşezate pe turnuri şi pe unghiuri, ca să arunce săgeţi şi pietre mari. Faima lui s’a întins pînă departe, căci a fost ajutat în chip minunat pînă ce a ajuns foarte puternic.
2Chro	26	16	Dar cînd a ajuns puternic, inima i s’a înălţat şi l-a dus la peire. A păcătuit împotriva Domnului, Dumnezeului său, intrînd în Templul Domnului ca să ardă tămîie pe altarul tămîierii.
2Chro	26	17	Preotul Azaria a intrat după el, cu optzeci de preoţi ai Domnului, oameni de inimă,
2Chro	26	18	cari s’au împotrivit împăratului Ozia, şi i-au zis: „N’ai drept, Ozia, să aduci tămîie Domnului! Dreptul acesta îl au preoţii, fiii lui Aaron, cari au fost sfinţiţi ca s’o aducă. Ieşi din sfîntul locaş, căci faci un păcat! Şi lucrul acesta nu-ţi va face cinste înaintea Domnului Dumnezeu.“
2Chro	26	19	Ozia s’a mîniat. În mînă avea o cădelniţă. Şi cum s’a mîniat pe preoţi, i-a izbucnit lepra pe frunte, în faţa preoţilor, în Casa Domnului, lîngă altarul tămîierii.
2Chro	26	20	Marele preot Azaria şi toţi preoţii şi-au îndreptat privirile spre el, şi iată că era plin de lepră pe frunte. L-au scos repede afară, şi el însuş s’a grăbit să iasă, pentrucă Domnul îl lovise.
2Chro	26	21	Împăratul Ozia a fost lepros pînă în ziua morţii, şi a locuit într’o casă deosebită ca lepros, căci a fost izgonit din Casa Domnului. Şi fiul său Iotam era în fruntea casei împăratului şi judeca poporul ţării.
2Chro	26	22	Celelalte fapte ale lui Ozia, cele dintîi şi cele de pe urmă, au fost scrise de Isaia, fiul lui Amoţ, proorocul.
2Chro	26	23	Ozia a adormit cu părinţii săi. Şi l-au îngropat cu părinţii săi în ogorul de înmormîntare al împăraţilor, căci ziceau: „Este lepros.“ În locul lui, a domnit fiul său Iotam.
------------------------2 Cronici, capitolul 27
2Chro	27	1	Iotam avea douăzeci şi cinci de ani cînd a ajuns împărat, şi a domnit şasesprezece ani la Ierusalim. Mamă-sa se chema Ieruşa, fata lui Ţadoc.
2Chro	27	2	El a făcut ce este bine înaintea Domnului, întocmai cum făcuse tatăl său Ozia. Numai că n’a intrat în Templul Domnului. Totuş, poporul se strica mereu.
2Chro	27	3	Iotam a zidit poarta de sus a Casei Domnului, şi a făcut multe clădiri pe zidurile depe deal.
2Chro	27	4	A zidit cetăţi în muntele lui Iuda, şi cetăţui şi turnuri în dumbrăvi.
2Chro	27	5	A fost în război cu împăratul fiilor lui Amon, şi i-a biruit. Fiii lui Amon i-au dat în anul acela o sută de talanţi de argint, zece mii de cori de grîu, şi zece mii de orz; şi i-au plătit tot atît pe anul al doilea şi al treilea.
2Chro	27	6	Iotam a ajuns puternic, pentrucă şi-a urmat necurmat căile înaintea Domnului, Dumnezeului său.
2Chro	27	7	Celelalte fapte ale lui Iotam, toate războaiele lui, şi tot ce a făcut el, sînt scrise în cartea împăraţilor lui Israel şi Iuda.
2Chro	27	8	El avea douăzeci şi cinci de ani cînd a ajuns împărat şi a domnit şasesprezece ani la Ierusalim.
2Chro	27	9	Iotam a adormit cu părinţii săi, şi l-au îngropat în cetatea lui David. Şi, în locul lui, a domnit fiul său Ahaz.
------------------------2 Cronici, capitolul 28
2Chro	28	1	Ahaz avea douăzeci de ani cînd a ajuns împărat, şi a domnit şasesprezece ani la Ierusalim.El n’a făcut ce este bine înaintea Domnului, cum făcuse tatăl său David.
2Chro	28	2	A umblat în căile împăraţilor lui Israel; şi a făcut chiar chipuri turnate pentru Baali,
2Chro	28	3	a ars tămîie în valea fiilor lui Hinom, şi a trecut pe fiii săi prin foc, după urîciunile neamurilor pe cari le izgonise Domnul dinaintea copiilor lui Israel.
2Chro	28	4	Aducea jertfe şi tămîie pe înălţimi, pe dealuri şi supt orice copac verde.
2Chro	28	5	Domnul, Dumnezeul său, l-a dat în mînile împăratului Siriei. Sirienii l-au bătut şi i-au luat un mare număr de prinşi de război, pe cari i-au dus la Damasc. A fost dat şi în mînile împăratului lui Israel, care i-a pricinuit o mare înfrîngere.
2Chro	28	6	Pecah, fiul lui Remalia, a ucis într’o singură zi în Iuda o sută douăzeci de mii de oameni, toţi viteji, pentrucă părăsiseră pe Domnul, Dumnezeul părinţilor lor.
2Chro	28	7	Zicri, un războinic din Efraim, a ucis pe Maaseia, fiul împăratului, pe Azricam, căpetenia casei împărăteşti, şi pe Elcana, care era al doilea după împărat.
2Chro	28	8	Copiii lui Israel au luat dintre fraţii lor două sute de mii de prinşi de război, femei, fii şi fiice, şi le-au luat multă pradă, pe care au adus-o la Samaria.
2Chro	28	9	Acolo era un prooroc al Domnului, numit Oded. El a ieşit înaintea oştirii care se întorcea la Samaria, şi le-a zis: „În mînia Sa împotriva lui Iuda i-a dat Domnul, Dumnezeul părinţilor voştri în mînile voastre, şi voi i-aţi ucis cu o furie, care s’a ridicat pînă la ceruri.
2Chro	28	10	Şi credeţi acum că veţi face din copiii lui Iuda şi din Ierusalim robii şi roabele voastre? Dar voi nu sînteţi vinovaţi înaintea Domnului, Dumnezeului vostru?
2Chro	28	11	Ascultaţi-mă dar, şi daţi drumul acestor prinşi pe cari i-aţi luat dintre fraţii voştri; căci mînia aprinsă a Domnului este peste voi!“
2Chro	28	12	Unii dintre capii fiilor lui Efraim: Azaria, fiul lui Iohanan, Berechia, fiul lui Meşilemot, Ezechia, fiul lui Şalum, şi Amasa, fiul lui Hadlai, s’au ridicat împotriva celor ce se întorceau dela oştire,
2Chro	28	13	şi le-au zis: „Să nu aduceţi aici pe aceşti prinşi de război. Căci, după ce că sîntem vinovaţi înaintea Domnului, voi vreţi să mai şi adăugaţi la păcatele şi la greşelile noastre. Sîntem foarte vinovaţi, şi mînia aprinsă a Domnului este peste Israel.“
2Chro	28	14	Ostaşii au lăsat pe prinşii de război şi prada înaintea căpeteniilor şi înaintea întregei adunări.
2Chro	28	15	Şi oamenii numiţi pe nume pentru aceasta, s’au sculat şi au luat pe prinşii de război, au îmbrăcat cu prada pe toţi cei ce erau goi, le-au dat haine şi încălţăminte, le-au dat să mănînce şi să bea, i-au uns, au încălecat pe măgari pe toţi cei osteniţi, şi i-au adus la Ierihon, cetatea finicilor, la fraţii lor. Apoi s’au întors la Samaria.
2Chro	28	16	Pe vremea aceea, împăratul Ahaz a trimes să ceară ajutor dela împăraţii Asiriei.
2Chro	28	17	Edomiţii au venit iarăş, au bătut pe Iuda, şi le-au luat prinşi de război.
2Chro	28	18	Filistenii au năvălit în cetăţile din cîmpie şi din partea de miazăzi a lui Iuda; au luat Bet-Şemeşul, Aialonul, Ghederotul, Soco şi satele lui, Timna şi satele ei, Ghimzo şi satele lui, şi s’au aşezat acolo.
2Chro	28	19	Căci Domnul a smerit pe Iuda, din pricina lui Ahaz, împăratul lui Israel, care avusese o purtare fără frîu în Iuda şi păcătuise împotriva Domnului.
2Chro	28	20	Tilgat Pilneser, împăratul Asiriei, a venit împotriva lui, s’a purtat cu el cum s’ar purta cu un vrăjmaş, şi nu l-a ajutat.
2Chro	28	21	Căci Ahaz a prădat Casa Domnului, casa împăratului şi a mai marilor, ca să facă daruri împăratului Asiriei; dar nu i-a ajutat la nimic.
2Chro	28	22	Pe vremea aceea, chiar cînd era la strîmtoare, a păcătuit şi mai mult împotriva Domnului, el, împăratul Ahaz.
2Chro	28	23	A adus jertfă dumnezeilor Damascului, cari-l bătuseră, şi a zis: „Fiindcă dumnezeii împăraţilor Siriei le vin în ajutor, le voi aduce şi eu jertfe, ca să-mi ajute.“ Dar ei au fost prilejul căderii lui şi a întregului Israel.
2Chro	28	24	Ahaz a strîns uneltele din Casa lui Dumnezeu, şi a făcut bucăţi uneltele din Casa lui Dumnezeu. A închis uşile Casei Domnului, şi-a făcut altare în toate colţurile Ierusalimului.
2Chro	28	25	şi a ridicat înălţimi în fiecare cetate a lui Iuda, ca să aducă tămîie altor dumnezei. Şi a mîniat astfel pe Domnul, Dumnezeul părinţilor săi.
2Chro	28	26	Celelalte fapte ale lui şi toate căile lui, cele dintîi şi cele de pe urmă, sînt scrise în cartea împăraţilor lui Iuda şi Israel.
2Chro	28	27	Ahaz a adormit cu părinţii săi, şi a fost îngropat în cetatea Ierusalimului, căci nu l-au pus în mormintele împăraţilor lui Israel. Şi în locul lui, a domnit fiul său Ezechia.
------------------------2 Cronici, capitolul 29
2Chro	29	1	Ezechia a ajuns împărat la vîrsta de douăzeci şi cinci de ani, şi a domnit douăzeci şi nouă de ani la Ierusalim. Mamă-sa se chema Abia, fata lui Zaharia.
2Chro	29	2	El a făcut ce este bine înaintea Domnului, întocmai cum făcuse tatăl său David.
2Chro	29	3	În anul întîi al domniei lui, în luna întîi, a deschis uşile Casei Domnului, şi le-a dres.
2Chro	29	4	A adus pe preoţi şi pe Leviţi, pe cari i-a strîns în locul deschis dinspre răsărit,
2Chro	29	5	şi le-a zis: „Ascultaţi-mă, Leviţilor! Acum sfinţiţi-vă, sfinţiţi Casa Domnului, Dumnezeului părinţilor voştri, şi scoateţi afară din sfîntul locaş ce este necurat.
2Chro	29	6	Căci părinţii noştri au păcătuit, au făcut ce este rău înaintea Domnului, Dumnezeului nostru. L-au părăsit, şi-au abătut privirile dela cortul Domnului, şi i-au întors spatele.
2Chro	29	7	Au închis chiar uşile pridvorului şi au strîns candelele, şi n’au adus Dumnezeului lui Israel nici tămîie, nici arderi de tot în sfîntul locaş.
2Chro	29	8	De aceea mînia Domnului a fost peste Iuda şi peste Ierusalim, şi i-a făcut de groază, de spaimă şi de bătaie de joc, cum vedeţi cu ochii voştri.
2Chro	29	9	Şi din pricina aceasta au căzut părinţii noştri ucişi de sabie, şi fiii noştri, fiicele noastre şi nevestele noastre sînt în robie.
2Chro	29	10	Am de gînd dar să fac legămînt cu Domnul, Dumnezeul lui Israel, pentruca mînia Lui aprinsă să se abată de la noi.
2Chro	29	11	Acum, fiilor, nu mai staţi nepăsători; căci voi aţi fost aleşi de Domnul ca să staţi în slujbă înaintea Lui, să fiţi slujitorii Lui, şi să-I aduceţi tămîie.
2Chro	29	12	Şi Leviţii s’au sculat: Mahat, fiul lui Amasai, Ioel, fiul lui Azaria, din fiii Chehatiţilor; şi din fiii Merariţilor: Chis, fiul lui Abdi, Azaria, fiul lui Iehaleleel; şi din Gherşoniţi: Ioah, fiul lui Zima, Eden, fiul lui Ioah;
2Chro	29	13	şi din fiii lui Eliţafan: Şimri şi Ieiel; şi din fiii lui Asaf: Zaharia şi Matania;
2Chro	29	14	şi din fiii lui Heman: Iehiel şi Şimei, şi din fiii lui Iedutun: Şemaia şi Uziel.
2Chro	29	15	Au adunat pe fraţii lor, şi, după ce s’au sfinţit, au venit să curăţească şi Casa Domnului, după porunca împăratului, şi după cuvintele Domnului.
2Chro	29	16	Preoţii au intrat înlăuntrul Casei Domnului ca s’o curăţească; au scos toate necurăţiile pe cari le-au găsit în Templul Domnului, şi le-au pus în curtea Casei Domnului, unde le-au adunat Leviţii ca să le ducă afară în pîrîul Chedron.
2Chro	29	17	Au început aceste curăţiri în ziua întîi a lunii întîi; în a opta zi a lunii, au intrat în pridvorul Domnului, şi opt zile au curăţit Casa Domnului; în a şasesprezecea zi a lunii întîi, isprăviseră.
2Chro	29	18	S’au dus apoi la împăratul Ezechia, şi au zis: „Am curăţit toată Casa Domnului, altarul arderilor de tot cu toate uneltele lui, şi masa pînilor pentru punerea înainte cu toate uneltele ei.
2Chro	29	19	Am adus iarăş în bună stare şi am curăţit toate uneltele, pe cari le pîngărise împăratul Ahaz în timpul domniei lui, cînd cu fărădelegile lui: sînt înaintea altarului Domnului.“
2Chro	29	20	Împăratul Ezechia s’a sculat disdedimineaţă, a strîns pe mai marii cetăţii şi s’a suit la Casa Domnului.
2Chro	29	21	Au adus şapte viţei, şapte berbeci, şapte miei, şi şapte ţapi, ca jertfă de ispăşire pentru împărăţie, pentru sfîntul locaş, şi pentru Iuda. Împăratul a poruncit preoţilor, fiii lui Aaron, să le aducă pe altarul Domnului.
2Chro	29	22	Preoţii au junghiat boii, şi au strîns sîngele, pe care l-au stropit pe altar; au junghiat berbecii, şi au stropit sîngele pe altar; au junghiat mieii, şi au stropit sîngele pe altar.
2Chro	29	23	Au adus apoi ţapii ispăşitori înaintea împăratului şi înaintea adunării, cari şi-au pus mînile peste ei.
2Chro	29	24	Preoţii i-au junghiat, şi au turnat sîngele la piciorul altarului, ca ispăşire pentru păcatele întregului Israel; căci pentru tot Israelul poruncise împăratul să se aducă arderea de tot şi jertfa de ispăşire.
2Chro	29	25	A pus pe Leviţi în Casa Domnului cu chimvale, alăute şi arfe, după rînduiala lui David, lui Gad, văzătorul împăratului, şi proorocului Natan; căci astfel era porunca Domnului, dată prin proorocii Săi.
2Chro	29	26	Leviţii au luat loc cu instrumentele lui David, şi preoţii cu trîmbiţele.
2Chro	29	27	Ezechia a poruncit să aducă arderea de tot pe altar; şi, în clipa cînd a început arderea de tot, a început şi cîntarea Domnului, în sunetul trîmbiţelor şi instrumentelor lui David, împăratul lui Israel.
2Chro	29	28	Toată adunarea s’a închinat, au cîntat cîntarea, şi au sunat din trîmbiţe, pînă s’a isprăvit arderea de tot.
2Chro	29	29	Şi cînd au isprăvit de adus ardere de tot, împăratul şi toţi ceice erau cu el au îngenunchiat şi s’au închinat.
2Chro	29	30	Apoi împăratul Ezechia şi căpeteniile au zis Leviţilor să laude pe Domnul cu cuvintele lui David şi ale proorocului Asaf. L-au lăudat cu bucurie, şi s’au plecat şi s’au închinat.
2Chro	29	31	Ezechia a luat atunci cuvîntul, şi a zis: „Acum, dupăce v’aţi sfinţit în slujba Domnului, apropiaţi-vă, aduceţi dobitoacele pentru jertfă, şi aduceţi jertfe de mulţămire la Casa Domnului. Şi adunarea a adus dobitoacele pentru jertfă, şi a adus jertfe de mulţămire; şi toţi cei pe cari-i îndemna inima au adus arderi de tot.
2Chro	29	32	Numărul arderilor de tot aduse de adunare a fost de şaptezeci de boi, o sută de berbeci, şi două sute de miei; toate aceste vite au fost jertfite ca ardere de tot Domnului.
2Chro	29	33	Şi au mai închinat Domnului şase sute de boi şi trei mii de oi.
2Chro	29	34	Dar preoţii erau în număr mic, şi n’au putut să despoaie toate arderile de tot; i-au ajutat fraţii lor, Leviţii, pînă s’a isprăvit lucrarea, şi pînă s’au sfinţit şi ceilalţi preoţi; căci Leviţii s’au sfinţit mai de grabă decît preoţii.
2Chro	29	35	De altfel erau foarte multe arderi de tot, cu grăsimile jertfelor de mulţămire, şi cu jertfele de băutură ale arderilor de tot.Astfel a fost aşezată din nou slujba Casei Domnului.
2Chro	29	36	Ezechia şi tot poporul s’au bucurat că Dumnezeu făcuse pe popor cu voie bună, căci lucrul s’a făcut pe neaşteptate.
------------------------2 Cronici, capitolul 30
2Chro	30	1	Ezechia a trimes soli în tot Israelul şi Iuda, şi a scris scrisori şi lui Efraim şi lui Manase, ca să vină la Casa Domnului la Ierusalim să prăznuiască Paştele în cinstea Domnului, Dumnezeul lui Israel.
2Chro	30	2	Împăratul, căpeteniile lui, şi toată adunarea ţinuseră sfat la Ierusalim, ca Paştele să fie prăznuite în luna a doua;
2Chro	30	3	căci nu puteau fi prăznuite la vremea lor, pentrucă preoţii nu se sfinţiseră în număr destul de mare şi poporul nu se adunase la Ierusalim.
2Chro	30	4	Lucrul avînd încuviinţarea împăratului şi a întregei adunări,
2Chro	30	5	au hotărît să dea de veste în tot Israelul, dela Beer-Şeba pînă la Dan, ca să vină la Ierusalim să prăznuiască Paştele în cinstea Domnului, Dumnezeului lui Israel. Căci de mult nu mai fuseseră prăznuite după cum era scris.
2Chro	30	6	Alergătorii s’au dus cu scrisorile împăratului şi căpeteniilor lui în tot Israelul şi Iuda. Şi, după porunca împăratului, au zis: „Copii ai lui Israel, întoarceţi-vă la Domnul, Dumnezeul lui Avraam, lui Isaac şi Israel, ca să Se întoarcă şi El la voi, rămăşiţă scăpată din mîna împăraţilor Asiriei.
2Chro	30	7	Nu fiţi ca părinţii voştri şi ca fraţii voştri, cari au păcătuit împotriva Domnului, Dumnezeului părinţilor lor, şi pe cari de aceea i-a dat pradă pustiirii, cum vedeţi.
2Chro	30	8	Nu vă înţepeniţi grumazul, ca părinţii voştri; daţi mîna Domnului, veniţi la sfîntul Lui locaş, pe care l-a sfinţit pe vecie, şi slujiţi Domnului, Dumnezeului vostru, pentruca mînia Lui aprinsă să se abată dela voi.
2Chro	30	9	Dacă vă întoarceţi la Domnul, fraţii voştri şi fiii voştri vor găsi milă la ceice i-au luat robi, şi se vor întoarce în ţară. Căci Domnul, Dumnezeul vostru, este milostiv şi îndurător, şi nu-Şi va întoarce Faţa dela voi, dacă vă întoarceţi la El.“
2Chro	30	10	Alergătorii au mers astfel din cetate în cetate prin ţara lui Efraim şi Manase, pînă la Zabulon. Dar ei rîdeau şi îşi băteau joc de ei.
2Chro	30	11	Însă cîţiva oameni din Aşer, din Manase şi Zabulon, s’au smerit şi au venit la Ierusalim.
2Chro	30	12	În Iuda, deasemenea, mîna lui Dumnezeu a lucrat şi le-a dat o singură inimă ca să-i facă să împlinească porunca împăratului şi a căpeteniilor, după cuvîntul Domnului.
2Chro	30	13	Un popor în mare număr s’a adunat la Ierusalim să prăznuiască sărbătoarea azimilor în luna a doua: a fost o adunare foarte mare.
2Chro	30	14	S’au sculat, şi au îndepărtat altarele pe cari se jertfea în Ierusalim şi pe toate acelea pe cari se aducea tămîie, şi le-au aruncat în pîrîul Chedron.
2Chro	30	15	Au jertfit apoi Paştele în ziua a patrusprezecea a lunii a doua. Preoţii şi Leviţii, plini de ruşine, s’au sfinţit, şi au adus arderi de tot în Casa Domnului.
2Chro	30	16	Ei şedeau în locul lor obicinuit, după Legea lui Moise, omul lui Dumnezeu, şi preoţii stropeau sîngele, pe care-l luau din mîna Leviţilor.
2Chro	30	17	Fiindcă în adunare erau mulţi inşi, cari nu se sfinţiseră, Leviţii au junghiat ei jertfele de Paşte pentru toţi cei ce nu erau curaţi, ca să le închine Domnului.
2Chro	30	18	Căci o mare parte din popor, mulţi din Efraim, Manase, Isahar şi Zabulon nu se curăţiseră, şi au mîncat Paştele nu după cele scrise. Dar Ezechia s’a rugat pentru ei, zicînd: „Domnul, care este bun, să ierte pe toţi
2Chro	30	19	cei ce şi-au pus inima să caute pe Domnul, Dumnezeul părinţilor lor, măcar că n’au făcut sfînta curăţire!“
2Chro	30	20	Domnul a ascultat pe Ezechia, şi a iertat poporul.
2Chro	30	21	Astfel copiii lui Israel, cari se aflau la Ierusalim, au prăznuit sărbătoarea azimilor, şapte zile, cu mare bucurie. Şi, în fiecare zi, Leviţii şi preoţii lăudau pe Domnul cu instrumente cari răsunau în cinstea Lui.
2Chro	30	22	Ezechia a vorbit inimii tuturor Leviţilor, cari arătau o mare pricepere pentru slujba Domnului. Şapte zile au mîncat dobitoacele jertfite, aducînd jertfe de mulţămire, şi lăudînd pe Domnul, Dumnezeul părinţilor lor.
2Chro	30	23	Toată adunarea a fost de părere să mai prăznuiască alte şapte zile. Şi au prăznuit cu bucurie încă şapte zile.
2Chro	30	24	Căci Ezechia, împăratul lui Iuda, dăduse adunării o mie de viţei şi şapte mii de oi, iar căpeteniile i-au dat o mie de viţei şi zece mii de oi, şi mulţi preoţi se sfinţiseră.
2Chro	30	25	Şi s’a bucurat toată adunarea lui Iuda, şi preoţii şi Leviţii, şi tot poporul venit din Israel, şi străinii veniţi din ţara lui Israel sau aşezaţi în Iuda.
2Chro	30	26	A fost mare veselie la Ierusalim. De pe vremea lui Solomon, fiul lui David, împăratul lui Israel, nu mai fusese la Ierusalim aşa ceva.
2Chro	30	27	Preoţii şi Leviţii s’au sculat şi au binecuvîntat poporul. Glasul lor a fost auzit, şi rugăciunea lor a ajuns pînă la ceruri, pînă la locuinţa sfîntă a Domnului.
------------------------2 Cronici, capitolul 31
2Chro	31	1	Cînd s’au isprăvit toate acestea, toţi cei din Israel cari erau de faţă au plecat în cetăţile lui Iuda, şi au sfărîmat stîlpii idoleşti, au tăiat Astarteele, şi au surpat de tot înălţimile şi altarele din tot Iuda şi Beniamin şi din Efraim şi Manase. Apoi toţi copiii lui Israel s’au întors în cetăţile lor, fiecare la moşia lui.
2Chro	31	2	Ezechia a aşezat din nou cetele preoţilor şi Leviţilor, după şirul lor, fiecare după slujbele sale, preoţi şi Leviţi, pentru arderile de tot şi jertfele de mulţămire, pentru slujbă, pentru cîntări şi laude, la porţile taberii Domnului.
2Chro	31	3	Împăratul a dat o parte din averile lui pentru arderi de tot, pentru arderile de tot de dimineaţă şi de seară, şi pentru arderile de tot din zilele de Sabat, de lună nouă şi de sărbători, cum este scris în legea Domnului.
2Chro	31	4	Şi a poruncit poporului, locuitorilor Ierusalimului, să dea preoţilor şi Leviţilor partea cuvenită lor, ca să ţină cu scumpătate legea Domnului.
2Chro	31	5	Cînd a ieşit porunca aceasta, copiii lui Israel au dat din belşug cele dintîi roade de grîu, de must, de untdelemn, de miere, şi din toate roadele de pe cîmp; au adus din belşug şi zeciuiala din toate.
2Chro	31	6	Tot odată, copiii lui Israel şi Iuda, cari locuiau în cetăţile lui Iuda, au dat zeciuiala din boi şi oi, şi zeciuiala din lucrurile sfinte cari erau închinate Domnului, Dumnezeului lor, şi au făcut mai multe grămezi.
2Chro	31	7	Au început să facă grămezile în luna a treia, şi au isprăvit în luna a şaptea.
2Chro	31	8	Ezechia şi căpeteniile au venit să vadă grămezile, şi au binecuvîntat pe Domnul şi pe poporul Său Israel.
2Chro	31	9	Şi Ezechia a întrebat pe preoţi şi pe Leviţi de grămezile acestea.
2Chro	31	10	Atunci marele preot Azaria, din casa lui Ţadoc, i-a răspuns: „De cînd au început să se aducă darurile în Casa Domnului, noi am mîncat, ne-am săturat, şi a mai rămas mult, căci Domnul a binecuvîntat pe poporul Său. Şi iată ce mare grămadă a mai rămas!“
2Chro	31	11	Ezechia a dat poruncă să pregătească nişte cămări în Casa Domnului; şi le-au pregătit.
2Chro	31	12	Au adus în ele cu credincioşie darurile de mîncare, zeciuiala, şi lucrurile sfinte. Levitul Conania avea grija lor, şi fratele său Şimei era al doilea după el.
2Chro	31	13	Iehiel, Azazia, Nahat, Asael, Ierimot, Iozabad, Eliel, Ismachia, Mahat şi Benaia erau întrebuinţaţi supt cîrmuirea lui Conania şi a fratelui său Şimei, după porunca împăratului Ezechia şi a lui Azaria, căpetenia Casei lui Dumnezeu.
2Chro	31	14	Levitul Core, fiul lui Imna, uşier în partea de răsărit, avea grijă de darurile de bună voie aduse lui Dumnezeu, ca să împartă ce era adus Domnului prin ridicare şi lucrurile prea sfinte.
2Chro	31	15	În cetăţile preoţeşti, Eden, Miniamin, Iosua, Şemaia, Amaria şi Şecania erau puşi supt cîrmuirea lui ca să împartă cu credincioşie fraţilor lor, mari şi mici, partea cuvenită lor, după cetele lor:
2Chro	31	16	celor de parte bărbătească înscrişi dela vîrsta de trei ani în sus; tuturor celor ce intrau zilnic în Casa Domnului ca să-şi facă slujba după însărcinările şi după cetele lor;
2Chro	31	17	preoţilor înscrişi după casele lor părinteşti, şi Leviţilor dela douăzeci de ani în sus, după slujbele şi după cetele lor:
2Chro	31	18	la toată adunarea preoţilor şi Leviţilor înscrişi cu toţi pruncii lor, cu nevestele lor, cu fiii şi fiicele lor, căci erau fără prihană în împărţirea lucrurilor sfinte.
2Chro	31	19	Şi pentru fiii lui Aaron, preoţii, cari locuiau la ţară în împrejurimile cetăţilor lor, erau în fiecare cetate oameni numiţi anume, ca să împartă părţile cuvenite tuturor celor de parte bărbătească din preoţi şi tuturor Leviţilor înscrişi.
2Chro	31	20	Iată ce a făcut Ezechia în tot Iuda. El a făcut ce este bine, ce este drept, ce este adevărat, înaintea Domnului, Dumnezeului său.
2Chro	31	21	A lucrat cu toată inima, şi a izbutit în tot ce a făcut pentru Casa lui Dumnezeu, pentru lege şi pentru porunci, ca să caute pe Dumnezeul său.
------------------------2 Cronici, capitolul 32
2Chro	32	1	După aceste lucruri şi după aceste fapte de credincioşie, a venit Sanherib, împăratul Asiriei, care a pătruns în Iuda, şi a împresurat cetăţile întărite, cu gînd să pună mîna pe ele.
2Chro	32	2	Ezechia, văzînd că a venit Sanherib şi că are de gînd să înceapă lupta împotriva Ierusalimului,
2Chro	32	3	s’a sfătuit cu căpeteniile sale şi cu oamenii lui cei viteji, ca să astupe izvoarele de apă cari erau afară din cetate. Şi ei au fost de părerea lui.
2Chro	32	4	S’au strîns o mulţime de oameni, şi au astupat toate izvoarele şi pîrîul care curge prin mijlocul ţinutului aceluia. „Pentruce“, ziceau ei, „să găsească împăraţii Asiriei, la venirea lor, ape din belşug?“
2Chro	32	5	Ezechia s’a îmbărbătat; a zidit din nou zidul care era stricat şi l-a ridicat pînă la turnuri. A mai zidit un alt zid în afară, a întărit Milo în cetatea lui David, şi a pregătit o mulţime de arme şi de scuturi.
2Chro	32	6	A pus căpetenii de război peste popor, şi i-a adunat la el pe locul deschis dela poarta cetăţii. Vorbindu-le inimii, a zis:
2Chro	32	7	„Întăriţi-vă şi îmbărbătaţi-vă. Nu vă temeţi şi nu vă spăimîntaţi înaintea împăratul Asiriei şi înaintea întregei mulţimi care este cu el; căci cu noi sînt mai mulţi decît cu el.
2Chro	32	8	Cu el este un braţ de carne, dar cu noi este Domnul, Dumnezeul nostru, care ne va ajuta şi va lupta pentru noi.“ Poporul a avut încredere în cuvintele lui Ezechia, împăratul lui Iuda.
2Chro	32	9	După aceea, Sanherib, împăratul Asiriei, a trimes pe slujitorii săi la Ierusalim, pe cînd era înaintea Lachisului cu toate puterile lui; i-a trimes la Ezechia, împăratul lui Iuda, şi la toţi cei din Iuda cari erau la Ierusalim, să le spună:
2Chro	32	10	„Aşa vorbeşte Sanherib, împăratul Asiriei: „Pe ce se bizue încrederea voastră, de staţi împresuraţi la Ierusalim?
2Chro	32	11	Oare nu vă amăgeşte Ezechia, ca să vă dea morţii prin foamete şi prin sete, cînd zice: „Domnul, Dumnezeul nostru, ne va scăpa din mîna împăratului Asiriei?“
2Chro	32	12	Oare nu Ezechia a îndepărtat înălţimile şi altarele Domnului, şi a dat porunca aceasta lui Iuda şi Ierusalimului: „Să vă închinaţi numai unui altar, şi să aduceţi tămîie numai pe el?“
2Chro	32	13	Nu ştiţi ce am făcut noi, eu şi părinţii mei, tuturor popoarelor celorlalte ţări? Dumnezeii neamurilor acestor ţări au putut ei să le izbăvească ţările din mîna mea?
2Chro	32	14	Care dintre toţi dumnezeii acestor neamuri pe cari le-au nimicit părinţii mei, a putut să izbăvească pe poporul lui din mîna mea, pentruca să vă poată izbăvi Dumnezeul vostru din mîna mea?
2Chro	32	15	Să nu vă amăgească Ezechia dar şi să nu vă înşele astfel; nu vă încredeţi în el! Căci dumnezeul niciunui neam, niciunei împărăţii n’a putut să izbăvească pe poporul lui din mîna mea şi din mîna părinţilor mei: cu cît mai puţin vă va izbăvi Dumnezeul vostru din mîna mea!“
2Chro	32	16	Slujitorii lui Sanherib au mai vorbit şi alte lucruri împotriva Domnului Dumnezeu, şi împotriva robului Său Ezechia.
2Chro	32	17	Şi a trimes o scrisoare batjocoritoare pentru Domnul, Dumnezeul lui Israel, vorbind astfel împotriva Lui: „După cum dumnezeii neamurilor celorlalte ţări n’au putut să izbăvească pe poporul lor din mîna mea, tot aşa nici Dumnezeul lui Ezechia nu va izbăvi pe poporul Său din mîna mea.
2Chro	32	18	Slujitorii lui Sanherib au strigat cu glas tare în limba evreiască, pentruca să arunce groaza şi spaima în poporul din Ierusalim, care era pe zid, şi să poată pune astfel stăpînire pe cetate.
2Chro	32	19	Au vorbit despre Dumnezeul Ierusalimului ca despre dumnezeii popoarelor pămîntului, cari sînt lucrarea mînilor omeneşti.
2Chro	32	20	Împăratul Ezechia şi proorocul Isaia, fiul lui Amoţ, au început să se roage pentru lucrul acesta şi au strigat către cer.
2Chro	32	21	Atunci Domnul a trimes un înger care a nimicit în tabăra împăratului Asiriei pe toţi vitejii, domnitorii şi căpeteniile. Şi împăratul s’a întors ruşinat în ţara lui. A intrat în casa dumnezeului său, şi cei ce ieşiseră din coapsele lui l-au ucis acolo cu sabia.
2Chro	32	22	Astfel a scăpat Domnul pe Ezechia şi pe locuitorii Ierusalimului din mîna lui Sanherib, împăratul Asiriei, şi din mîna tuturor, şi i-a ocrotit împotriva celor ce-i împresurau.
2Chro	32	23	Mulţi au adus Domnului daruri în Ierusalim, şi au adus daruri bogate lui Ezechia, împăratul lui Iuda, care de atunci s’a înălţat în ochii tuturor popoarelor.
2Chro	32	24	În vremea aceea, Ezechia a fost bolnav de moarte. El a făcut o rugăciune Domnului. Domnul i-a vorbit, şi i-a dat un semn.
2Chro	32	25	Dar Ezechia n’a răsplătit binefacerea pe care a primit-o, căci i s’a îngîmfat inima. Mînia Domnului a venit peste el, peste Iuda şi peste Ierusalim.
2Chro	32	26	Atunci Ezechia s’a smerit din mîndria lui, împreună cu locuitorii Ierusalimului, şi mînia Domnului n’a venit peste ei în timpul vieţii lui Ezechia.
2Chro	32	27	Ezechia a avut multe bogăţii şi multă slavă. Şi-a făcut vistierii de argint, de aur, de pietre scumpe, de mirodenii, de scuturi, şi de toate lucrurile cari se pot dori;
2Chro	32	28	hambare pentru roadele de grîu, de must şi de untdelemn, grajduri pentru tot felul de vite, şi staule pentru oi.
2Chro	32	29	Şi-a zidit cetăţi, şi a avut belşug de boi şi de oi; căci Dumnezeu îi dăduse multe avuţii.
2Chro	32	30	Tot Ezechia a astupat şi gura de sus a apelor Ghihon, şi le-a adus în jos spre apus de cetatea lui David. Ezechia a izbutit în toate lucrările lui.
2Chro	32	31	Însă, cînd au trimes căpeteniile Babilonului soli la el să întrebe de minunea care avusese loc în ţară, Dumnezeu l-a părăsit ca să-l încerce, pentruca să cunoască tot ce era în inima lui.
2Chro	32	32	Celelalte fapte ale lui Ezechia, şi faptele lui evlavioase, sînt scrise în vedenia proorocului Isaia, fiul lui Amoţ, în cartea împăraţilor lui Iuda şi Israel.
2Chro	32	33	Ezechia a adormit cu părinţii săi, şi l-au îngropat în cel mai bun loc al mormintelor fiilor lui David. Tot Iuda şi locuitorii Ierusalimului i-au dat cinste la moarte. Şi, în locul lui, a domnit fiul său Manase.
------------------------2 Cronici, capitolul 33
2Chro	33	1	Manase avea doisprezece ani cînd a ajuns împărat, şi a domnit cincizeci şi cinci de ani la Ierusalim.
2Chro	33	2	El a făcut ce este rău înaintea Domnului, după urîciunile neamurilor pe cari le izgonise Domnul dinaintea copiilor lui Israel.
2Chro	33	3	A zidit iarăş înălţimile pe cari le dărîmase tatăl său Ezechia. A ridicat altare Baalilor, a făcut idoli Astarteei, şi s’a închinat înaintea întregei oştiri a cerurilor şi i-a slujit.
2Chro	33	4	A zidit altare în Casa Domnului, măcar că Domnul zisese: „În Ierusalim va fi Numele Meu pe vecie.“
2Chro	33	5	A zidit altare întregei oştiri a cerurilor, în cele două curţi ale Casei Domnului.
2Chro	33	6	Şi-a trecut fiii prin foc în valea fiilor lui Hinom; umbla cu descîntece şi vrăjitorii, şi ţinea la el oameni cari chemau duhurile şi cari-i spuneau viitorul. A făcut din ce în ce mai mult ce este rău înaintea Domnului, ca să-L mînie.
2Chro	33	7	A pus chipul cioplit al idolului pe care-l făcuse, în Casa lui Dumnezeu, despre care Dumnezeu spusese lui David şi fiului său Solomon: „În casa aceasta, şi în Ierusalim, pe care l-am ales din toate seminţiile lui Israel Îmi voi pune Numele pe vecie.
2Chro	33	8	Nu voi mai strămuta pe Israel din ţara pe care am dat-o părinţilor voştri, numai să caute să împlinească tot ce le-am poruncit, după toată legea, învăţăturile şi poruncile date prin Moise.“
2Chro	33	9	Dar Manase a fost pricina că Iuda şi locuitorii Ierusalimului s’au rătăcit şi au făcut rău mai mult decît neamurile pe cari le nimicise Domnul dinaintea copiilor lui Israel.
2Chro	33	10	Domnul a vorbit lui Manase şi poporului său, dar ei n’au vrut să asculte.
2Chro	33	11	Atunci Domnul a trimes împotriva lor pe căpeteniile oştirii împăratului Asiriei, cari au prins pe Manase şi l-au pus în lanţuri. L-au legat cu lanţuri de aramă, şi l-au dus la Babilon.
2Chro	33	12	Cînd a fost la strîmtoare, s’a rugat Domnului, Dumnezeului lui, şi s’a smerit adînc înaintea Dumnezeului părinţilor săi.
2Chro	33	13	I-a făcut rugăciuni; şi Domnul, lăsîndu-Se înduplecat, i-a ascultat cererile, şi l-a adus înapoi la Ierusalim în împărăţia lui. Şi Manase a cunoscut că Domnul este Dumnezeu.
2Chro	33	14	După aceea, a zidit afară din cetatea lui David, la apus, spre Ghihon în vale, un zid care se întindea pînă la poarta peştilor şi cu care a înconjurat dealul, şi l-a făcut foarte înalt. A pus şi căpetenii de război în toate cetăţile întărite ale lui Iuda.
2Chro	33	15	A înlăturat din Casa Domnului dumnezeii străini şi idolul Astarteei, a dărîmat toate altarele pe cari le zidise pe muntele Casei Domnului şi la Ierusalim, şi le-a aruncat afară din cetate.
2Chro	33	16	A aşezat din nou altarul Domnului, a adus pe el jertfe de mulţămire şi de laudă, şi a poruncit lui Iuda să slujească Domnului, Dumnezeului lui Israel.
2Chro	33	17	Poporul jertfea tot pe înălţimi, dar numai Domnului Dumnezeului său.
2Chro	33	18	Celelalte fapte ale lui Manase, rugăciunea lui către Dumnezeul lui, şi cuvintele proorocilor, cari i-au vorbit în Numele Domnului, Dumnezeul lui Israel, sînt scrise în faptele împăraţilor lui Israel.
2Chro	33	19	Rugăciunea lui şi felul în care l-a ascultat Dumnezeu, păcatele şi nelegiuirile lui, locurile unde a zidit înălţimi şi a înălţat idoli Astarteei şi chipuri cioplite, înainte de a se smeri, sînt scrise în cartea lui Hozai.
2Chro	33	20	Manase a adormit cu părinţii săi, şi a fost îngropat în casa lui. Şi, în locul lui, a domnit fiul său Amon.
2Chro	33	21	Amon avea douăzeci şi doi de ani cînd a ajuns împărat, şi a domnit doi ani la Ierusalim.
2Chro	33	22	El a făcut ce este rău înaintea Domnului, cum făcuse tatăl său Manase. A adus jertfe tuturor chipurilor cioplite pe cari le făcuse tatăl său Manase, şi le-a slujit.
2Chro	33	23	Şi nu s’a smerit înaintea Domnului, cum se smerise tatăl său Manase, căci Amon s’a făcut din ce în ce mai vinovat.
2Chro	33	24	Slujitorii lui au uneltit împotriva lui, şi l-au omorît în casa lui.
2Chro	33	25	Dar poporul ţării a ucis pe toţi cei ce uneltiseră împotriva împăratului Amon. Şi, în locul lui, poporul ţării a pus împărat pe fiul său Iosia.
------------------------2 Cronici, capitolul 34
2Chro	34	1	Iosia avea opt ani cînd a ajuns împărat, şi a domnit treizeci şi unu de ani la Ierusalim.
2Chro	34	2	El a făcut ce este bine înaintea Domnului şi a umblat în căile tatălui său David: nu s’a abătut dela ele nici la dreapta nici la stînga.
2Chro	34	3	În al optulea an al domniei lui, pe cînd era încă tînăr, a început să caute pe Dumnezeul tatălui său David. Şi în doisprezecelea an, a început să curăţească Iuda şi Ierusalimul de înălţimi, de idolii Astarteei, de chipuri cioplite şi de chipuri turnate.
2Chro	34	4	Au dărîmat înaintea lui altarele Baalilor, şi au tăiat stîlpii închinaţi soarelui, cari erau deasupra lor; a sfărîmat idolii Astarteei, chipurile cioplite şi chipurile turnate, le-a făcut praf, a presărat praful pe mormintele celor ce le aduseseră jertfe,
2Chro	34	5	şi a ars oasele preoţilor pe altarele lor. Astfel a curăţit Iuda şi Ierusalimul.
2Chro	34	6	În cetăţile lui Manase, lui Efraim, lui Simeon, şi chiar lui Neftali, pretutindeni, în mijlocul dărîmăturilor lor,
2Chro	34	7	a dărîmat altarele, a făcut bucăţi idolii Astarteei şi chipurile cioplite, le-a făcut praf, şi a tăiat toţi stîlpii închinaţi soarelui în toată ţara lui Israel. Apoi s’a întors la Ierusalim.
2Chro	34	8	În al optsprezecelea an al domniei lui, dupăce a curăţit ţara şi casa, a trimes pe Şafan, fiul lui Aţalia, pe Maaseia, căpetenia cetăţii şi pe Ioah, fiul lui Ioahaz, arhivarul, să dreagă casa Domnului, Dumnezeului său.
2Chro	34	9	S’au dus la marele preot Hilchia, şi au dat argintul adus în Casa lui Dumnezeu, pe care-l strînseseră Leviţii păzitori ai pragului, dela Manase şi Efraim, şi dela toată cealaltă parte a lui Israel, şi dela tot Iuda şi Beniamin şi dela locuitorii Ierusalimului.
2Chro	34	10	L-au dat în mînile meşterilor însărcinaţi cu facerea lucrării în Casa Domnului. Aceştia l-au dat lucrătorilor cari munceau la dregerea Casei Domnului,
2Chro	34	11	iar ei l-au dat tîmplarilor şi zidarilor, ca să cumpere pietre cioplite şi lemne pentru grinzi şi pentru căptuşitul clădirilor pe cari le stricaseră împăraţii lui Iuda.
2Chro	34	12	Oamenii aceştia au lucrat cinstit în lucrul lor. Erau puşi supt privegherea lui Iahat şi Obadia, Leviţi din fiii lui Merari, şi a lui Zaharia şi Meşulam, din fiii Chehatiţilor. Toţi aceia dintre Leviţi, cari ştiau să cînte bine,
2Chro	34	13	vegheau asupra lucrărilor şi cîrmuiau pe toţi lucrătorii cari aveau de făcut felurite lucrări. Mai erau şi alţi Leviţi, logofeţi, dregători şi uşieri.
2Chro	34	14	În clipa cînd au scos argintul care fusese adus în Casa Domnului, preotul Hilchia a găsit cartea Legii Domnului, dată prin Moise.
2Chro	34	15	Atunci Hilchia a luat cuvîntul şi a zis logofătului Şafan: „Am găsit cartea Legii în Casa Domnului.“ Şi Hilchia a dat lui Şafan cartea.
2Chro	34	16	Şafan a adus împăratului cartea. Şi cînd a dat socoteală împăratului, a zis: „Slujitorii tăi au făcut tot ce li s’a poruncit.
2Chro	34	17	Au strîns argintul care se afla în Casa Domnului, şi l-au dat în mînile priveghetorilor şi lucrătorilor.“
2Chro	34	18	Logofătul Şafan a mai spus împăratului: „Preotul Hilchia mi-a dat o carte.“ Şi Şafan a citit-o înaintea împăratului.
2Chro	34	19	Cînd a auzit împăratul cuvintele Legii, şi-a sfîşiat hainele.
2Chro	34	20	Şi împăratul a dat următoarea poruncă lui Hilchia, lui Ahicam, fiul lui Şafan, lui Abdon, fiul lui Mica, lui Şafan, logofătul, şi lui Asaia, slujitorul împăratului:
2Chro	34	21	„Duceţi-vă şi întrebaţi pe Domnul pentru mine şi pentru rămăşiţa lui Israel şi Iuda, cu privire la cuvintele cărţii acesteia care s’a găsit. Căci mare mînie s’a vărsat peste noi din partea Domnului, pentrucă părinţii noştri n’au ţinut cuvîntul Domnului, şi n’au împlinit tot ce este scris în cartea aceasta.
2Chro	34	22	Hilchia şi cei trimişi de împărat s’au dus la proorociţa Hulda, nevasta lui Şalum, fiul lui Tochehat, fiul lui Hasra, străjerul veşmintelor. Ea locuia la Ierusalim, în cealaltă mahala a cetăţii. Dupăce au spus ce aveau de spus,
2Chro	34	23	ea le-a răspuns: „Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeul lui Israel: „Spuneţi omului care v’a trimes la mine:
2Chro	34	24	„Aşa vorbeşte Domnul: „Iată, voi trimete nenorociri peste locul acesta şi peste locuitorii lui, şi anume toate blestemele scrise în cartea care s’a citit înaintea împăratului lui Iuda.
2Chro	34	25	Pentrucă M’au părăsit şi au adus tămîie altor dumnezei, mîniindu-Mă prin toate lucrările mînilor lor, mînia Mea s’a vărsat asupra acestui loc, şi nu se va stinge.“
2Chro	34	26	Dar să spuneţi împăratului lui Iuda care v’a trimes să întrebaţi pe Domnul: „Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui Israel, cu privire la cuvintele pe cari le-ai auzit:
2Chro	34	27	„Pentrucă ţi s’a înduioşat inima, pentrucă te-ai smerit înaintea lui Dumnezeu, cînd ai auzit cuvintele rostite de El împotriva acestui loc şi împotriva locuitorilor lui, pentrucă te-ai smerit înaintea Mea, pentrucă ţi-ai sfîşiat hainele şi ai plîns înaintea Mea, şi Eu, am auzit, – zice Domnul. –
2Chro	34	28	Iată, te voi strînge lîngă părinţii tăi, vei fi adăugat în pace în mormîntul tău şi nu vei vedea cu ochii tăi toate nenorocirile pe cari le voi trimete peste locul acesta şi peste locuitorii lui.“ Ei au adus împăratului răspunsul acesta.
2Chro	34	29	Împăratul a strîns pe toţi bătrînii din Iuda şi din Ierusalim.
2Chro	34	30	Apoi s’a suit la Casa Domnului, cu toţi oamenii lui Iuda şi cu locuitorii Ierusalimului, cu preoţii şi Leviţii, şi cu tot poporul, dela cel mai mare pînă la cel mai mic. A citit înaintea lor toate cuvintele cărţii legămîntului, care se găsise în casa Domnului.
2Chro	34	31	Împăratul stătea pe scaunul lui împărătesc, şi a încheiat legămînt înaintea Domnului, îndatorindu-se să urmeze pe Domnul şi să păzească poruncile Lui, învăţăturile Lui, şi legile Lui, din toată inima şi din tot sufletul lui, şi să împlinească cuvintele legămîntului, scrise în cartea aceasta.
2Chro	34	32	Şi a făcut să intre în legămînt toţi cei ce se aflau la Ierusalim şi în Beniamin. Şi locuitorii Ierusalimului au lucrat după legămîntul lui Dumnezeu, legămîntul Dumnezeului părinţilor lor.
2Chro	34	33	Iosia a îndepărtat toate urîciunile din toate ţările copiilor lui Israel, şi a făcut ca toţi cei ce se aflau în Israel să slujească Domnului, Dumnezeului lor. În tot timpul vieţii lui, nu s’au abătut dela Domnul, Dumnezeul părinţilor lor.
------------------------2 Cronici, capitolul 35
2Chro	35	1	Iosia a prăznuit Paştele în cinstea Domnului la Ierusalim, şi au jertfit Paştele în a patrusprezecea zi a lunii întîi.
2Chro	35	2	A pus pe preoţi în slujbele lor, şi i-a îmbărbătat la slujba Casei Domnului.
2Chro	35	3	A zis Leviţilor, cari învăţau pe tot Israelul şi cari erau închinaţi Domnului: „Puneţi chivotul sfînt în casa pe care a zidit-o Solomon, fiul lui David, împăratul lui Israel. N’aveţi să-l mai purtaţi pe umeri. Slujiţi acum Domnului, Dumnezeului vostru, şi poporului Său, Israel.
2Chro	35	4	Pregătiţi-vă, după casele voastre părinteşti, după cetele voastre, cum au rînduit prin scris David, împăratul lui Israel, şi fiul său Solomon.
2Chro	35	5	Luaţi-vă locurile în sfîntul locaş, după feluritele case părinteşti ale fraţilor voştri, fiii poporului, şi după înşiruirea caselor părinteşti ale Leviţilor.
2Chro	35	6	Jertfiţi Paştele, sfinţiţi-vă, şi pregătiţi-le pentru fraţii voştri, întocmai după cuvîntul Domnului, rostit prin Moise.“
2Chro	35	7	Iosia a dat oamenilor poporului, tuturor celor ce se aflau acolo, miei şi capre în număr de treizeci de mii, toţi pentru Paşte, şi trei mii de boi. Aceştia au fost luaţi din averile împăratului.
2Chro	35	8	Căpeteniile lui au făcut de bună voie un dar poporului, preoţilor şi Leviţilor. Hilchia, Zaharia şi Iehiel, mai marii Casei lui Dumnezeu, au dat preoţilor, pentru Paşte, două mii şase sute de miei şi trei sute de boi.
2Chro	35	9	Conania, Şemaia şi Netaneel, fraţii săi, Haşabia, Ieiel şi Iozabad, capii Leviţilor, au dat Leviţilor, pentru Paşte, cinci mii de miei şi cinci sute de boi.
2Chro	35	10	Astfel s’a întocmit slujba, şi preoţii şi Leviţii şi-au luat locul, după cetele lor, după porunca împăratului.
2Chro	35	11	Au jertfit Paştele. Preoţii au stropit sîngele pe care-l luau din mîna Leviţilor, şi Leviţii au jupuit vitele de piele.
2Chro	35	12	Au pus deoparte arderile de tot, ca să le dea cetelor caselor părinteşti ale oamenilor din popor, ca să le aducă Domnului,cum este scris în cartea lui Moise. Tot aşa au făcut şi cu boii.
2Chro	35	13	Au fiert Paştele la foc, după orînduială, şi au fiert lucrurile sfinte în cazane, căldări şi tigăi. Şi le-au împărţit în grabă la tot poporul.
2Chro	35	14	Apoi au pregătit ce era pentru ei şi pentru preoţi, căci preoţii, fiii lui Aaron, au avut treabă pînă noaptea cu aducerea arderilor de tot şi a grăsimilor. De aceia au pregătit Leviţii pentru ei şi pentru preoţi, fiii lui Aaron.
2Chro	35	15	Cîntăreţii, fiii lui Asaf, stăteau la locul lor, după rînduiala lui David, lui Asaf, lui Heman, şi lui Iedutun, văzătorul împăratului. Uşierii deasemenea erau la fiecare uşă. N’au avut nevoie să se abată dela slujba lor, căci fraţii lor Leviţii au pregătit ce era pentru ei.
2Chro	35	16	Astfel a fost întocmită în ziua aceea toată slujba Domnului, ca să prăznuiască Paştele şi să aducă arderile de tot pe altarul Domnului, după porunca împăratului Iosia.
2Chro	35	17	Copiii lui Israel, cari se aflau acolo, au prăznuit Paştele în acelaş timp şi sărbătoarea azimilor şapte zile.
2Chro	35	18	Nicio sărbătoare a Paştelor nu mai fusese prăznuită ca aceasta în Israel din zilele proorocului Samuel. Şi niciunul din împăraţii lui Israel nu mai prăznuise Paşte ca cele pe cari le-au prăznuit Iosia, preoţii şi Leviţii, tot Iuda şi Israelul cari se aflau acolo, şi locuitorii Ierusalimului.
2Chro	35	19	În al optsprezecelea an al domniei lui Iosia au fost prăznuite Paştele acestea.
2Chro	35	20	După toate aceste lucruri, după ce a dres Iosia Casa Domnului, Neco, împăratul Egiptului, s’a suit să lupte împotriva Carchemişului pe Eufrat. Iosia i-a ieşit înainte.
2Chro	35	21	Şi Neco i-a trimes soli să-i spună: „Ce am eu cu tine, împăratul lui Iuda? Nu împotriva ta vin astăzi; ci împotriva unei case cu care sînt în război. Şi Dumnezeu mi-a spus să mă grăbesc. Nu te împotrivi lui Dumnezeu, care este cu mine, ca să nu te nimicească.“
2Chro	35	22	Dar Iosia nu s’a întors dela el, ci şi-a schimbat hainele, ca să lupte împotriva lui, fără să asculte cuvintele lui Neco, cari veneau din gura lui Dumnezeu. A înaintat la luptă în valea Meghido.
2Chro	35	23	Arcaşii au tras asupra împăratului Iosia, şi împăratul a zis slujitorilor săi: „Luaţi-mă, căci sînt greu rănit.“
2Chro	35	24	Slujitorii l-au luat din car, l-au pus într’un alt car al lui, şi l-au adus la Ierusalim. A murit, şi a fost îngropat în mormîntul părinţilor săi.Tot Iuda şi Ierusalimul au plîns pe Iosia.
2Chro	35	25	Ieremia a făcut un cîntec de jale pentru Iosia. Toţi cîntăreţii şi toate cîntăreţele au vorbit de Iosia în cîntecele lor de jale pînă în ziua de azi, şi au ajuns o datină în Israel. Cîntările acestea sînt scrise în „Cîntecele de jale.“
2Chro	35	26	Celelalte fapte ale lui Iosia, şi faptele lui evlavioase, făcute aşa cum porunceşte Legea Domnului,
2Chro	35	27	cele dintîi şi cele de pe urmă fapte ale lui, sînt scrise în cartea împăraţilor lui Israel şi Iuda.
------------------------2 Cronici, capitolul 36
2Chro	36	1	Poporul ţării a luat pe Ioahaz, fiul lui Iosia, şi l-a pus împărat în locul tatălui său la Ierusalim.
2Chro	36	2	Ioahaz avea douăzeci şi trei de ani cînd a ajuns împărat, şi a domnit trei luni la Ierusalim.
2Chro	36	3	Împăratul Egiptului l-a dat jos de pe scaunul de domnie în Ierusalim, şi a pus peste ţară un bir de o sută de talanţi de argint şi de un talant de aur.
2Chro	36	4	Împăratul Egiptului a pus împărat peste Iuda şi peste Ierusalim pe Eliachim, fratele lui Ioahaz, şi i-a schimbat numele în Ioiachim. Neco a luat pe fratele său Ioahaz, şi l-a dus în Egipt.
2Chro	36	5	Ioiachim avea douăzeci şi cinci de ani cînd a ajuns împărat, şi a domnit unsprezece ani la Ierusalim.El a făcut ce este rău înaintea Domnului, Dumnezeului său.
2Chro	36	6	Nebucadneţar, împăratul Babilonului, s’a suit împotriva lui, şi l-a legat cu lanţuri de aramă ca să-l ducă la Babilon.
2Chro	36	7	Nebucadneţar a dus la Babilon unelte din Casa Domnului, şi le-a pus în casa lui în Babilon.
2Chro	36	8	Celelalte fapte ale lui Ioiachim, urîciunile pe cari le-a săvîrşit, şi răul ce se afla în el, sînt scrise în cartea împăraţilor lui Israel şi Iuda. Şi, în locul lui, a domnit fiul său Ioiachin.
2Chro	36	9	Ioiachin avea opt ani cînd a ajuns împărat, şi a domnit trei luni şi zece zile la Ierusalim.El a făcut ce este rău înaintea Domnului.
2Chro	36	10	În anul următor, împăratul Nebucadneţar l-a dus la Babilon împreună cu uneltele scumpe ale Casei Domnului. Şi a pus împărat peste Iuda şi peste Ierusalim pe Zedechia, fratele lui Ioiachin.
2Chro	36	11	Zedechia avea douăzeci şi unu de ani cînd a ajuns împărat, şi a domnit unsprezece ani la Ierusalim.
2Chro	36	12	El a făcut ce este rău înaintea Domnului, Dumnezeului său; şi nu s’a smerit înaintea proorocului Ieremia, care-i vorbea din partea Domnului.
2Chro	36	13	S’a răsculat chiar împotriva împăratului Nebucadneţar, care-l pusese să jure pe Numele lui Dumnezeu. Şi-a înţepenit grumazul şi şi-a învîrtoşat inima, pînă acolo încît nu s’a întors la Domnul, Dumnezeul lui Israel.
2Chro	36	14	Toate căpeteniile preoţilor şi poporul au înmulţit şi ei fărădelegile, după toate urîciunile neamurilor; şi au pîngărit Casa Domnului, pe care o sfinţise El în Ierusalim.
2Chro	36	15	Domnul, Dumnezeul părinţilor lor, a dat din vreme trimişilor Săi însărcinarea să-i înştiinţeze, căci voia să cruţe pe poporul Său şi locaşul Său.
2Chro	36	16	Dar ei şi-au bătut joc de trimeşii lui Dumnezeu, I-au nesocotit cuvintele, şi au rîs de proorocii Lui, pînă cînd mînia Domnului împotriva poporului Său a ajuns fără leac.
2Chro	36	17	Atunci Domnul a făcut să se suie împotriva lor împăratul Haldeilor, şi a ucis cu sabia pe tinerii lor în casa locaşului lor celui sfînt. N’a cruţat nici pe tînăr, nici pe tînără, nici pe bătrîn, nici pe omul gîrbov supt povara perilor albi, ci a dat totul în mîna lui.
2Chro	36	18	Nebucadneţar a dus la Babilon toate uneltele din Casa Domnului, mari şi mici, vistieriile Casei Domnului, şi vistieriile împăratului şi ale căpeteniilor lui.
2Chro	36	19	Au ars Casa lui Dumnezeu, au dărîmat zidurile Ierusalimului, au pus foc tuturor caselor lui şi au nimicit toate lucrurile scumpe.
2Chro	36	20	Pe cei ce au scăpat de sabie, Nebucadneţar i-a dus prinşi la Babilon. Ei i-au fost supuşi, lui şi fiilor lui, pînă la stăpînirea împărăţiei Perşilor,
2Chro	36	21	ca să se împlinească cuvîntul Domnului rostit prin gura lui Ieremia; pînăce ţara şi-a ţinut Sabatele ei şi s’a odihnit tot timpul cît a fost pustiită, pînă la împlinirea celor şaptezeci de ani.
2Chro	36	22	În cel dintîi an al lui Cir, împăratul Perşilor, ca să se împlinească cuvîntul Domnului rostit prin gura lui Ieremia, Domnul a trezit duhul lui Cir, împăratul Perşilor, care a pus să se facă prin viu grai şi prin scris această vestire în toată împărăţia lui:
2Chro	36	23	„Aşa vorbeşte Cir, împăratul Perşilor: „Domnul, Dumnezeul cerurilor, mi-a dat toate împărăţiile pămîntului, şi mi-a poruncit să-I zidesc o casă la Ierusalim în Iuda. Cine dintre voi este din poporul Lui? Domnul, Dumnezeul lui, să fie cu el, şi să plece!“
------------------------Ezra, capitolul 1
Ezra	1	1	În cel dintîi an al lui Cir, împăratul Perşilor, ca să se împlinească cuvîntul Domnului rostit prin gura lui Ieremia, Domnul a trezit duhul lui Cir, împăratul Perşilor, care a pus să se facă prin viu grai şi prin scris vestirea aceasta în toată împărăţia lui:
Ezra	1	2	Aşa vorbeşte Cir, împăratul Perşilor: „Domnul, Dumnezeul cerurilor mi-a dat toate împărăţiile pămîntului, şi mi-a poruncit să-I zidesc o casă la Ierusalim în Iuda.
Ezra	1	3	Cine dintre voi este din poporul Lui? Dumnezeul lui să fie cu el, şi să se suie la Ierusalim în Iuda şi să zidească acolo Casa Domnului, Dumnezeului lui Israel! El este adevăratul Dumnezeu,care locuieşte la Ierusalim.
Ezra	1	4	Ori unde locuiesc rămăşiţe din poporul Domnului, oamenii din locul acela să le dea argint, aur, avere, şi vite, pe lîngă daruri de bunăvoie pentru Casa lui Dumnezeu, care este la Ierusalim!“
Ezra	1	5	Capii de familie din Iuda şi Beniamin, preoţii şi Leviţii, şi anume toţi aceia al căror duh l-a trezit Dumnezeu, s’au sculat să meargă să zidească la Ierusalim Casa Domnului.
Ezra	1	6	Şi toţi cei dimprejurul lor le-au dat lucruri de argint, de aur, avere, vite, şi lucruri scumpe, afară de toate darurile de bună voie.
Ezra	1	7	Împăratul Cir a dat înapoi uneltele Casei Domnului, pe cari le luase Nebucadneţar din Ierusalim şi le pusese în casa dumnezeului său.
Ezra	1	8	Cir, împăratul Perşilor, le-a scos prin Mitredat, vistiernicul, care le-a dat lui Şeşbaţar {Zorobabel}, voevodul lui Iuda.
Ezra	1	9	Iată-le numărul: treizeci de lighene de aur, o mie de lighene de argint, douăzeci şi nouă de cuţite,
Ezra	1	10	treizeci de potire de aur, patrusute zece potire de argint de mîna a doua, şi o mie de alte unelte.
Ezra	1	11	Toate lucrurile de aur şi de argint erau în număr de cinci mii patru sute. Şeşbaţar a adus tot din Babilon la Ierusalim, împreună cu cei ce s’au întors din robie.
------------------------Ezra, capitolul 2
Ezra	2	1	Iată oamenii din ţară, cari s’au întors din robie, şi anume aceia pe cari îi luase Nebucadneţar, împăratul Babilonului, robi la Babilon, şi cari s’au întors la Ierusalim şi în Iuda, fiecare în cetatea lui.
Ezra	2	2	Au plecat cu Zorobabel, Iosua, Neemia, Seraia, Reelaia, Mardoheu, Bilşan, Mispar, Bigvai, Rehum, Baana.Numărul bărbaţilor din poporul lui Israel:
Ezra	2	3	fiii lui Pareoş, două mii o sută şaptezeci şi doi;
Ezra	2	4	fiii lui Şefatia, trei sute şaptezeci şi doi;
Ezra	2	5	fiii lui Arah, şapte sute şaptezeci şi cinci;
Ezra	2	6	fiii lui Pahat-Moab, din fiii lui Iosua şi lui Ioab, două mii opt sute doisprezece;
Ezra	2	7	fiii lui Elam, o mie două sute cincizeci şi patru;
Ezra	2	8	fiii lui Zatu, nouă sute patruzeci şi cinci;
Ezra	2	9	fiii lui Zacai, şapte sute şase zeci;
Ezra	2	10	fiii lui Bani, şase sute patruzeci şi doi;
Ezra	2	11	fiii lui Bebai, şase sute două zeci şi trei;
Ezra	2	12	fiii lui Azgad, o mie două sute douăzeci şi doi;
Ezra	2	13	fiii lui Adonicam, şase sute şase zeci şi şase;
Ezra	2	14	fiii lui Bigvai, două mii cincizeci şi şase;
Ezra	2	15	fiii lui Adin, patru sute cincizeci şi patru;
Ezra	2	16	fiii lui Ater, din familia lui Ezechia, nouăzeci şi opt;
Ezra	2	17	fiii lui Beţai; trei sute douăzeci şi trei;
Ezra	2	18	fiii lui Iora, o sută doisprezece;
Ezra	2	19	fiii lui Haşum, două sute douăzeci şi trei;
Ezra	2	20	fiii lui Ghibar, nouăzeci şi cinci;
Ezra	2	21	fiii lui Betleem, o sută douăzeci şi trei;
Ezra	2	22	oamenii din Netofa, cincizeci şi şase;
Ezra	2	23	oamenii din Anatot, o sută douăzeci şi opt;
Ezra	2	24	fiii lui Azmavet, patruzeci şi doi;
Ezra	2	25	fiii lui Chiriat-Arim, Chefirei şi Beerotului, şapte sute patruzeci şi trei;
Ezra	2	26	fiii Ramei şi ai Ghebei, şase sute douăzeci şi unu;
Ezra	2	27	oamenii din Micmas, o sută douăzeci şi doi;
Ezra	2	28	oamenii din Betel şi Ai, două sute douăzeci şi trei;
Ezra	2	29	fiii lui Nebo, cincizeci şi doi;
Ezra	2	30	fiii lui Magbiş, o sută cincizeci şi şase;
Ezra	2	31	fiii celuilalt Elam, o mie două sute cincizeci şi patru;
Ezra	2	32	fiii lui Harim, treisute douăzeci;
Ezra	2	33	fiii lui Lod, lui Hadid şi lui Ono, şapte sute douăzeci şi cinci;
Ezra	2	34	fiii Ierihonului, trei sute patru zeci şi cinci;
Ezra	2	35	fiii lui Senaa, trei mii şase sute treizeci.
Ezra	2	36	Preoţi: fiii lui Iedaeia, din casa lui Iosua, nouăsute şaptezeci şi trei;
Ezra	2	37	fiii lui Imer, o mie cincizeci şi doi;
Ezra	2	38	fiii lui Paşhur, o mie două sute patruzeci şi şapte;
Ezra	2	39	fiii lui Harim, o mie şaptesprezece.
Ezra	2	40	Leviţi: fiii lui Iosua şi Cadmiel, din fiii lui Hodavia, şaptezeci şi patru.
Ezra	2	41	Cîntăreţi: fiii lui Asaf, o sută douăzeci şi opt.
Ezra	2	42	Fiii uşierilor: fiii lui Şalum, fiii lui Ater, fiii lui Talmon, fiii lui Acub, fiii lui Hatita, fiii lui Şobai, de toţi o sută treizeci şi nouă.
Ezra	2	43	Slujitorii Templului: fiii lui Ţiha, fiii lui Hasufa, fiii lui Tabaot,
Ezra	2	44	fiii lui Cheros, fiii lui Siaha, fiii lui Padon
Ezra	2	45	fiii lui Lebana, fiii lui Hagaba, fiii lui Acub,
Ezra	2	46	fiii lui Hagab, fiii lui Şamlai, fiii lui Hanan,
Ezra	2	47	fiii lui Ghidel, fiii lui Gahar, fiii lui Reaia.
Ezra	2	48	fiii lui Reţin, fiii lui Necoda, fiii lui Gazam.
Ezra	2	49	fiii lui Uza, fiii lui Paseah, fiii lui Besai,
Ezra	2	50	fiii lui Asna, fiii lui Mehunim, fiii lui Nefusim,
Ezra	2	51	fiii lui Bacbuc, fiii lui Hacufa, fiii lui Harhur,
Ezra	2	52	fiii lui Baţlut, fiii lui Mehida, fiii lui Harşa,
Ezra	2	53	fiii lui Barcos, fiii lui Sisera, fiii lui Tamah,
Ezra	2	54	fiii lui Neţiah, fiii lui Hatifa.
Ezra	2	55	Fiii robilor lui Solomon: fiii lui Sotai, fiii lui Soferet, fiii lui Peruda,
Ezra	2	56	fiii lui Iaala, fiii lui Darcon, fiii lui Ghidel.
Ezra	2	57	fiii lui Şefatia, fiii lui Hatil, fiii lui Pocheret-Haţebaim, fiii lui Ami.
Ezra	2	58	Toţi slujitorii Templului şi fiii robilor lui Solomon erau trei sute nouăzeci şi doi.
Ezra	2	59	Iată ceice au plecat din Tel-Melah, din Tel-Harşa, din Cherub-Adan, din Imer şi cari n’au putut să-şi arate casa lor părintească şi neamul, ca să facă dovada că erau din Israel.
Ezra	2	60	Fiii lui Delaia, fiii lui Tobia, fiii lui Necoda, şase sute cincizeci şi doi.
Ezra	2	61	Şi dintre fiii preoţilor: fiii lui Habaia, fiii lui Hacoţ, fiii lui Barzilai, care luase de nevastă pe una din fetele lui Barzilai, Galaaditul, şi a fost numit cu numele lor.
Ezra	2	62	Şi-au căutat însemnarea în cărţile spiţelor de neam, dar n’au găsit-o. De aceea, au fost îndepărtaţi dela preoţie,
Ezra	2	63	şi dregătorul le-a spus să nu mănînce lucruri prea sfinte, pînă cînd un preot va întreba pe Urim şi Tumim.
Ezra	2	64	Toată adunarea era de patruzeci şi două de mii trei sute şasezeci de inşi,
Ezra	2	65	afară de robii şi roabele lor, în număr de şapte mii trei sute treizeci şi şapte. Între ei se aflau două sute de cîntăreţi şi cîntăreţe.
Ezra	2	66	Aveau şapte sute treizeci şi şase de cai, două sute patruzeci şi cinci de catîri,
Ezra	2	67	patru sute treizeci şi cinci de cămile, şi şase mii şapte sute douăzeci de măgari.
Ezra	2	68	Unii capi de familie, la venirea lor la Casa Domnului în Ierusalim, au adus daruri de bună voie pentru Casa lui Dumnezeu, ca s’o aşeze din nou pe locul unde fusese.
Ezra	2	69	Au dat la vistieria lucrării, după mijloacele lor, şasezeci şi una de mii de darici de aur, cinci mii de mine de argint, şi o sută de haine preoţeşti.
Ezra	2	70	Preoţii şi Leviţii, oamenii din popor, cîntăreţii, uşierii şi slujitorii Templului s’au aşezat în cetăţile lor. Tot Israelul a locuit în cetăţile lui.
------------------------Ezra, capitolul 3
Ezra	3	1	Cînd a venit luna a şaptea, copiii lui Israel erau în cetăţile lor. Atunci poporul s’a strîns ca un singur om la Ierusalim.
Ezra	3	2	Iosua, fiul lui Ioţadac, cu fraţii săi preoţii şi Zorobabel, fiul lui Şealtiel, cu fraţii săi, s’au sculat şi au zidit altarul Dumnezeului lui Israel, ca să aducă pe el arderi de tot, după cum este scris în Legea lui Moise, omul lui Dumnezeu.
Ezra	3	3	Au aşezat din nou altarul pe temeliile lui, măcar că au avut să se teamă de popoarele ţării, şi au adus arderi de tot Domnului, arderile de tot de dimineaţă şi de seară.
Ezra	3	4	Au prăznuit sărbătoarea corturilor, cum este scris, şi au adus zi de zi arderi de tot, după numărul poruncit pentru fiecare zi.
Ezra	3	5	După aceea au adus arderea de tot necurmată, arderile de tot pentru fiecare lună nouă şi pentru toate sărbătorile închinate Domnului, afară de cele pe cari le aducea fiecare, ca daruri de bună voie Domnului.
Ezra	3	6	Din cea dintîi zi a lunii a şaptea, au început să aducă Domnului arderi de tot. Însă temeliile Templului Domnului nu erau încă puse.
Ezra	3	7	Au dat argint cioplitorilor de piatră şi tîmplarilor, şi merinde, băuturi şi untdelemn Sidonienilor şi Tirienilor, ca să aducă pe mare pînă la Iafo lemne de cedru din Liban, după învoirea dată de Cir, împăratul Perşilor.
Ezra	3	8	În al doilea an dela venirea lor la Casa lui Dumnezeu la Ierusalim, în luna a doua, Zorobabel, fiul lui Şealtiel, Iosua, fiul lui Ioţadac, cu ceilalţi fraţi ai lor, preoţi şi Leviţi, şi toţi ceice se întorseseră din robie la Ierusalim, s’au pus pe lucru şi au însărcinat pe Leviţii dela douăzeci de ani în sus să vegheze asupra lucrărilor Casei Domnului.
Ezra	3	9	Şi Iosua, cu fiii şi fraţii săi, Cadmiel, cu fiii săi, fiii lui Iuda, fiii lui Henadad, cu fiii şi fraţii lor Leviţii, s’au pregătit toţi, ca un om, să vegheze asupra celor ce lucrau la casa lui Dumnezeu.
Ezra	3	10	Cînd au pus lucrătorii temeliile Templului Domnului, au aşezat pe preoţi în veşminte, cu trîmbiţe, şi pe Leviţi, fiii lui Asaf, cu chimvale, ca să laude pe Domnul, după rînduiala lui David, împăratul lui Israel.
Ezra	3	11	Cîntau, mărind şi lăudînd pe Domnul prin aceste cuvinte: „Căci este bun, căci îndurarea Lui pentru Israel ţine în veac!“ Şi tot poporul scotea mari strigăte de bucurie, lăudînd pe Domnul, pentrucă puneau temeliile Casei Domnului.
Ezra	3	12	Dar mulţi din preoţi şi Leviţi, şi din capii de familii mai în vîrstă, cari văzuseră casa dintîi, plîngeau tare, cînd se puneau supt ochii lor temeliile casei acesteia. Mulţi alţii îşi arătau bucuria prin strigăte,
Ezra	3	13	aşa încît nu se putea deosebi glasul strigătelor de bucurie de glasul plînsetelor poporului; căci poporul scotea mari strigăte, al căror sunet se auzea de departe.
------------------------Ezra, capitolul 4
Ezra	4	1	Vrăjmaşii lui Iuda şi Beniamin au auzit că fiii robiei zidesc un Templu Domnului, Dumnezeului lui Israel.
Ezra	4	2	Au venit la Zorobabel şi la capii de familii, şi le-au zis: „Să zidim şi noi cu voi; căci, şi noi chemăm ca şi voi pe Dumnezeul vostru, şi-I aducem jertfe din vremea lui Esar-Hadon, împăratul Asiriei, care ne-a adus aici.“
Ezra	4	3	Dar Zorobabel, Iosua, şi ceilalţi capi ai familiilor lui Israel, le-au răspuns: „Nu se cuvine să zidiţi împreună cu noi Casa Dumnezeului nostru; ci noi singuri o vom zidi Domnului, Dumnezeului lui Israel, cum ne-a poruncit împăratul Cir, împăratul Perşilor.“
Ezra	4	4	Atunci oamenii ţării au muiat inima poporului lui Iuda; l-au înfricoşat ca să-l împedece să zidească,
Ezra	4	5	şi au mituit cu preţ de argint pe sfetnici ca să-i zădărnicească lucrarea. Aşa a fost tot timpul vieţii lui Cir, împăratul Perşilor, pînă la domnia lui Dariu, împăratul Perşilor.
Ezra	4	6	Supt domnia lui Asuerus, la începutul domniei lui, au scris o pîră împotriva locuitorilor din Iuda şi din Ierusalim.
Ezra	4	7	Şi pe vremea lui Artaxerxe, Bişlam, Mitredat, Tabeel, şi ceilalţi tovarăşi de slujbă ai lor, au scris lui Artaxerxe, împăratul Perşilor. Scrisoarea a fost scrisă cu slove aramaice şi tălmăcită în limba aramaică.
Ezra	4	8	Dregătorul Rehum şi logofătul Şimşai au scris împăratului Artaxerxe scrisoarea următoare la Ierusalim.
Ezra	4	9	Dregătorul Rehum, logofătul Şimşai, şi ceilalţi tovarăşi de slujbă ai lor, cei din Din, din Arfarsatac, din Tarpel, din Afaras, din Erec, din Babilon, din Susa, din Deha, din Elam,
Ezra	4	10	şi celelalte popoare pe cari le-a mutat marele şi vestitul Osnapar şi le-a aşezat în cetatea Samariei, şi în celelalte locuri de dincoace de Rîu, şi aşa mai departe.
Ezra	4	11	Iată cuprinsul scrisorii pe care au trimes-o împăratului Artaxerxe:„Robii tăi, oamenii de dincoace de Rîu, şi aşa mai departe …
Ezra	4	12	Să ştie împăratul că Iudeii plecaţi dela tine şi veniţi printre noi la Ierusalim zidesc din nou cetatea aceea răzvrătită şi rea, îi ridică zidurile şi-i dreg temeliile.
Ezra	4	13	Să ştie dar împăratul că, dacă se va zidi cetatea aceasta şi i se vor ridica zidurile, nu vor mai plăti nici bir, nici dare, nici drept de trecere, şi vistieria împărătească va suferi din pricina aceasta.
Ezra	4	14	Şi, fiindcă noi mîncăm sarea curţii domneşti şi nu ne şade bine să vedem pe împărat păgubit, trimitem împăratului aceste ştiri.
Ezra	4	15	Să se facă cercetări în cartea cronicilor părinţilor tăi; şi vei găsi şi vei vedea în cartea cronicilor că cetatea aceasta este o cetate răzvrătită, vătămătoare împăraţilor şi ţinuturilor, şi că s’au dedat la răscoală încă din vremuri străbune. De aceea a fost nimicită cetatea aceasta.
Ezra	4	16	Facem cunoscut împăratului că dacă va fi zidită din nou cetatea aceasta, şi dacă i se vor ridica zidurile, prin chiar faptul acesta nu vei mai avea stăpînire dincoace de Rîu.“
Ezra	4	17	Iată răspunsul trimes de împărat dregătorului Rehum, logofătului Şimşai, şi celorlalţi tovarăşi ai lui de slujbă, cari locuiau la Samaria şi în alte locuri de cealaltă parte a Rîului.„Sănătate, şi aşa mai departe.
Ezra	4	18	Scrisoarea pe care ne-aţi trimes-o a fost cetită întocmai înaintea mea.
Ezra	4	19	Am dat poruncă să se facă cercetări; şi s’a găsit că din vremuri vechi cetatea aceasta s’a răsculat împotriva împăraţilor, şi s’a dedat la răscoală şi la răzvrătire.
Ezra	4	20	Au fost la Ierusalim împăraţi puternici, stăpîni peste toată ţara de dincolo de Rîu, şi cărora li se plătea bir, dare, şi drept de trecere pe drum.
Ezra	4	21	Ca urmare, porunciţi să înceteze lucrările oamenilor acelora, şi să nu se mai zidească cetatea aceasta pînă ce nu vor avea o învoire din partea mea.
Ezra	4	22	Vedeţi să nu vă abateţi dela porunca aceasta, ca să nu crească răul acela spre paguba împăraţilor.“
Ezra	4	23	Îndată ce s’a citit cuprinsul scrisorii împăratului Artaxerxe înaintea lui Rehum, înaintea logofătului Şimşai, şi înaintea tovarăşilor lor de slujbă, s’au dus în grabă la Ierusalim la Iudei, şi i-au oprit cu silă şi cu putere dela lucrările lor.
Ezra	4	24	Atunci s’a oprit lucrarea Casei lui Dumnezeu la Ierusalim, şi a fost oprită pînă în anul al doilea al domniei lui Dariu, împăratul Perşilor.
------------------------Ezra, capitolul 5
Ezra	5	1	Proorocii: Hagai, proorocul, şi Zaharia, fiul lui Ido, au proorocit Iudeilor cari erau în Iuda şi la Ierusalim, în Numele Dumnezeului lui Israel.
Ezra	5	2	Atunci Zorobabel, fiul lui Şealtiel, şi Iosua, fiul lui Ioţadac, s’au sculat şi au început zidirea Casei lui Dumnezeu la Ierusalim. Şi împreună cu ei erau şi proorocii lui Dumnezeu cari-i ajutau.
Ezra	5	3	În aceeaş vreme, Tatnai, dregătorul de dincoace de Rîu, Şetar-Boznai, şi tovarăşii lor de slujbă au venit la ei şi le-au vorbit aşa: „Cine v’a dat învoire să zidiţi casa aceasta şi să ridicaţi zidurile acestea?“
Ezra	5	4	Ei le-au mai zis: „Cari sînt numele oamenilor cari zidesc clădirea aceasta?“
Ezra	5	5	Dar ochiul lui Dumnezeu veghea asupra bătrînilor Iudeilor. Şi au lăsat să meargă înainte lucrările pînă la trimeterea unei înştiinţări către Dariu, şi pînă la primirea unei scrisori dela el în această privinţă.
Ezra	5	6	Iată cuprinsul scrisorii trimese împăratului Dariu de Tatnai, dregătorul de dincoace de Rîu, de Şetar-Boznai, şi tovarăşii lor din Afarsac, cari locuiau dincoace de Rîu.
Ezra	5	7	I-au trimes o scrisoare cu următorul cuprins:„Către împăratul Dariu, sănătate!
Ezra	5	8	Să ştie împăratul că ne-am dus în ţinuturile lui Iuda, la Casa Dumnezeului celui mare. Ea se zideşte din pietre cioplite, şi în pereţi se pune lemn; lucrul merge repede şi izbuteşte în mînile lor.
Ezra	5	9	Am întrebat pe bătrîni, şi le-am vorbit aşa: «Cine v’a dat învoire să zidiţi casa aceasta şi să ridicaţi zidurile acestea?»
Ezra	5	10	Le-am cerut şi numele lor ca să ţi le facem cunoscut, şi am pus în scris numele oamenilor cari sînt în fruntea lor.
Ezra	5	11	Iată răspunsul pe care ni l-au dat: «Noi sîntem slujitorii Dumnezeului cerurilor şi al pămîntului, şi zidim din nou casa care fusese zidită acum mulţi ani. Un mare împărat al lui Israel o zidise şi o isprăvise.
Ezra	5	12	Dar, dupăce părinţii noştri au mîniat pe Dumnezeul cerurilor, El i-a dat în mînile lui Nebucadneţar, împăratul Babilonului, Haldeianul, care a nimicit casa aceasta şi a luat pe popor rob la Babilon.
Ezra	5	13	Totuş, în cel dintîi an al lui Cir, împăratul Babilonului, împăratul Cir a dat poruncă să se zidească din nou această casă a lui Dumnezeu.
Ezra	5	14	Şi chiar împăratul Cir a scos din templul din Babilon uneltele de aur şi de argint ale Casei lui Dumnezeu, pe cari le luase Nebucadneţar din Templul dela Ierusalim şi le dusese în templul din Babilon, le-a dat în mîna aşa zisului Şeşbaţar, pe care l-a pus dregător,
Ezra	5	15	şi i-a zis: «Ia uneltele acestea, du-te de le pune în Templul din Ierusalim, şi să se zidească din nou Casa lui Dumnezeu pe locul unde era.»
Ezra	5	16	Acest Şeşbaţar a venit dar, şi a pus temeliile Casei lui Dumnezeu la Ierusalim. De atunci pînă acum se zideşte ea, şi nu s’a isprăvit.»
Ezra	5	17	Acum, dacă împăratul găseşte cu cale, să se facă cercetări în casa vistieriilor împăratului la Babilon, ca să vadă dacă s’a dat din partea împăratului Cir o poruncă pentru zidirea Casei acesteia a lui Dumnezeu la Ierusalim. Apoi, să ne trimeată împăratul voinţa lui asupra acestui lucru.
------------------------Ezra, capitolul 6
Ezra	6	1	Atunci împăratul Dariu a dat poruncă să se facă cercetări în casa scrisorilor unde se puneau vistieriile în Babilon.
Ezra	6	2	Şi s’a găsit la Ahmeta, capitala ţinutului Mediei, un sul pe care era scrisă această aducere aminte:
Ezra	6	3	– „În anul întîi al domniei împăratului Cir, împăratul Cir a dat această poruncă privitoare la Casa lui Dumnezeu din Ierusalim: «Casa să fie zidită iarăş, ca să fie un loc unde să se aducă jertfe, şi să aibă temelii tari. Să aibă o înălţime de şasezeci de coţi, o lăţime de şasezeci de coţi,
Ezra	6	4	trei rînduri de pietre cioplite şi un rînd de lemn nou. Cheltuielile vor fi plătite din casa împăratului.
Ezra	6	5	Mai mult, uneltele de aur şi de argint ale Casei lui Dumnezeu, pe cari le luase Nebucadneţar din Templul dela Ierusalim şi le adusese la Babilon, să fie date înapoi, duse în Templul din Ierusalim la locul unde erau, şi puse în Casa lui Dumnezeu.“ –
Ezra	6	6	Acum, Tatnai, dregătorul de dincolo de Rîu, Şetar-Boznai, şi tovarăşii voştri de slujbă din Afarsac, cari locuiţi dincolo de Rîu, depărtaţi-vă de locul acesta.
Ezra	6	7	Lăsaţi să meargă înainte lucrările acestei case a lui Dumnezeu; dregătorul Iudeilor şi bătrînii Iudeilor s’o zidească iarăş pe locul unde era.
Ezra	6	8	Iată porunca pe care o dau cu privire la ce veţi avea de făcut faţă de aceşti bătrîni ai Iudeilor, pentru zidirea acestei Case a lui Dumnezeu: cheltuielile, luate din averile împăratului venite din birurile de dincolo de Rîu, să fie plătite îndată oamenilor acestora, ca să nu înceteze lucrul.
Ezra	6	9	Lucrurile trebuincioase pentru arderile de tot ale Dumnezeului cerurilor, viţei, berbeci şi miei, grîu, sare, vin şi untdelemn, să li se dea, la cerere, preoţilor din Ierusalim, zi de zi, şi fără nicio lipsă,
Ezra	6	10	ca să aducă jertfe de bun miros Dumnezeului cerurilor, şi să se roage pentru viaţa împăratului şi a fiilor lui.
Ezra	6	11	Şi iată porunca pe care o dau cu privire la oricine va călca porunca aceasta: să se scoată din casa lui o bîrnă, s’o ridice ca să fie spînzurat pe ea, şi casa să i se prefacă într’o grămadă de gunoi.
Ezra	6	12	Dumnezeul care a pus să locuiască în locul acela Numele Lui să răstoarne pe orice împărat şi pe orice popor, care ar întinde mîna să calce cuvîntul meu, ca să nimicească această Casă a lui Dumnezeu din Ierusalim! Eu, Dariu, am dat porunca aceasta. Să fie împlinită întocmai.»
Ezra	6	13	Tatnai, dregătorul de dincoace de Rîu, Şetar-Boznai, şi tovarăşii lor de slujbă, au împlinit întocmai porunca aceasta pe care le-a trimes-o împăratul Dariu.
Ezra	6	14	Şi bătrînii Iudeilor au zidit cu izbîndă, după proorocirile proorocului Hagai, şi ale lui Zaharia, fiul lui Ido; au zidit şi au isprăvit, după porunca Dumnezeului lui Israel, şi după porunca lui Cir, lui Dariu, şi lui Artaxerxe, împăratul Perşilor.
Ezra	6	15	Casa a fost isprăvită în ziua a treia a lunii Adar, în al şaselea an al domniei împăratului Dariu.
Ezra	6	16	Copiii lui Israel, preoţii şi Leviţii, şi ceilalţi fii ai robiei, au făcut cu bucurie sfinţirea acestei Case a lui Dumnezeu.
Ezra	6	17	Au adus, pentru sfinţirea acestei Case a lui Dumnezeu, o sută de viţei, două sute de berbeci, patru sute de miei, şi, ca jertfe ispăşitoare pentru tot Israelul, doisprezece ţapi, după numărul seminţiilor lui Israel.
Ezra	6	18	Au pus pe preoţi, după cetele lor, şi pe Leviţi, după împărţirile lor, pentru slujba lui Dumnezeu la Ierusalim, cum este scris în cartea lui Moise.
Ezra	6	19	Fiii robiei au prăznuit Paştele în a patrusprezecea zi a lunii întîi.
Ezra	6	20	Preoţii şi Leviţii se curăţiseră cu toţii, aşa că toţi erau curaţi; au jertfit Paştele pentru toţi fiii robiei, pentru fraţii lor preoţii, şi pentru ei înşişi.
Ezra	6	21	Copiii lui Israel, întorşi din robie, au mîncat Paştele, împreună cu toţi cei ce se depărtaseră de necurăţia neamurilor ţării şi cari s’au unit cu ei ca să caute pe Domnul, Dumnezeul lui Israel.
Ezra	6	22	Au prăznuit cu bucurie şapte zile sărbătoarea azimilor, căci Domnul îi înveselise, făcînd pe împăratul Asiriei să-i sprijinească în lucrarea Casei lui Dumnezeu, Dumnezeul lui Israel.
------------------------Ezra, capitolul 7
Ezra	7	1	După aceste lucruri, supt domnia lui Artaxerxe, împăratul Perşilor, a venit Ezra, fiul lui Seraia, fiul lui Azaria, fiul lui Hilchia,
Ezra	7	2	fiul lui Şalum, fiul lui Ţadoc, fiul lui Ahitub,
Ezra	7	3	fiul lui Amaria, fiul lui Azaria, fiul lui Meraiot,
Ezra	7	4	fiul lui Zerahia, fiul lui Uzi, fiul lui Buchi,
Ezra	7	5	fiul lui Abişua, fiul lui Fineas, fiul lui Eleazar, fiul lui Aaron, marele preot.
Ezra	7	6	Acest Ezra a venit din Babilon: era un cărturar iscusit în Legea lui Moise, dată de Domnul, Dumnezeul lui Israel. Şi, fiindcă mîna Domnului, Dumnezeului său, era peste el, împăratul i-a dat tot ce ceruse.
Ezra	7	7	Mulţi din copiii lui Israel, din preoţi şi din Leviţi, din cîntăreţi, din uşieri, şi din slujitorii Templului, au venit şi ei la Ierusalim, în al şaptelea an al împăratului Artaxerxe.
Ezra	7	8	Ezra a venit la Ierusalim în a cincea lună a anului al şaptelea al împăratului.
Ezra	7	9	Plecase din Babilon în ziua întîi a lunii întîia, şi a ajuns la Ierusalim în ziua întîi a lunii a cincea, mîna bună a Dumnezeului său fiind peste el.
Ezra	7	10	Căci Ezra îşi pusese inima să adîncească şi să împlinească Legea Domnului, şi să înveţe pe oameni în mijlocul lui Israel legile şi poruncile.
Ezra	7	11	Iată cuprinsul scrisorii date de împăratul Artaxerxe preotului şi cărturarului Ezra, care învăţa poruncile şi legile Domnului cu privire la Israel:
Ezra	7	12	„Artaxerxe, împăratul împăraţilor, către Ezra, preotul şi cărturarul iscusit în Legea Dumnezeului cerurilor, şi aşa mai departe:
Ezra	7	13	Am dat poruncă să se lase să plece aceia din poporul lui Israel, din preoţii şi din Leviţii lui, cari se află în împărăţia mea, şi cari vor să plece cu tine la Ierusalim.
Ezra	7	14	Tu eşti trimes de împăratul şi de cei şapte sfetnici ai lui să cercetezi în Iuda şi Ierusalim, după Legea Dumnezeului tău, care este în mînile tale,
Ezra	7	15	şi să duci argintul şi aurul pe care împăratul şi sfetnicii săi l-au dăruit cu dragă inimă Dumnezeului lui Israel, a cărui locuinţă este la Ierusalim,
Ezra	7	16	tot argintul şi aurul pe care-l vei găsi în tot ţinutul Babilonului, şi darurile de bunăvoie făcute de popor şi preoţi pentru Casa Dumnezeului lor la Ierusalim.
Ezra	7	17	Ca urmare, vei avea grijă să cumperi cu argintul acesta viţei, berbeci, miei, şi ce trebuie pentru darurile de mîncare şi jertfele de băutură, şi să le aduci pe altarul Casei Dumnezeului vostru la Ierusalim.
Ezra	7	18	Cu celalt argint şi aur să faceţi ce veţi crede de cuviinţă, tu şi fraţii tăi, potrivit cu voia Dumnezeului vostru.
Ezra	7	19	Pune înaintea Dumnezeului din Ierusalim uneltele cari-ţi vor fi încredinţate pentru slujba Casei Dumnezeului tău.
Ezra	7	20	Să scoţi din casa vistieriilor împăratului ce va trebui pentru celelalte cheltuieli pe cari le vei avea de făcut cu privire la Casa Dumnezeului tău.
Ezra	7	21	Eu, împăratul Artaxerxe, dau poruncă tuturor vistiernicilor de dincolo de Rîu să dea îndată lui Ezra, preot şi cărturar iscusit în Legea Dumnezeului cerurilor, tot ce vă va cere,
Ezra	7	22	pînă la o sută de talanţi de argint, o sută de cori de grîu, o sută de baţi de vin, o sută de baţi de untdelemn, şi sare cîtă va vrea.
Ezra	7	23	Tot ce este poruncit de Dumnezeul cerurilor să se facă întocmai pentru Casa Dumnezeului cerurilor, pentruca să nu vie mînia Lui asupra împărăţiei, asupra împăratului şi asupra fiilor săi.
Ezra	7	24	Vă facem cunoscut că nu puteţi pune nici bir, nici dare, nici vamă de trecere, peste niciunul din preoţi, din Leviţi, din cîntăreţi, din uşieri, din slujitorii Templului şi din slujitorii acestei Case a lui Dumnezeu.
Ezra	7	25	Şi tu, Ezra, după înţelepciunea lui Dumnezeu pe care o ai, pune judecători şi dregători cari să facă dreptate la tot poporul de dincolo de Rîu, tuturor celorce cunosc legile Dumnezeului tău; şi fă-le cunoscut celor ce nu le cunosc.
Ezra	7	26	Oricine nu va păzi întocmai Legea Dumnezeului tău şi legea împăratului, să fie osîndit la moarte, la surghiun, la o gloabă sau la temniţă.“
Ezra	7	27	Binecuvîntat să fie Domnul, Dumnezeul părinţilor noştri, care a pregătit inima împăratului ca să slăvească astfel Casa Domnului la Ierusalim,
Ezra	7	28	şi a îndreptat asupra mea bunăvoinţa împăratului, a sfetnicilor săi, şi a tuturor căpeteniilor puternice ale lui! Întărit de mîna Domnului, Dumnezeului meu, care era asupra mea, am strîns pe căpeteniile lui Israel, ca să plece cu mine.
------------------------Ezra, capitolul 8
Ezra	8	1	Iată capii de familii şi spiţele de neam ale celor ce s’au suit cu mine din Babilon, supt domnia împăratului Artaxerxe.
Ezra	8	2	Din fiii lui Fineas, Gherşom; din fiii lui Itamar, Daniel; din fiii lui David, Hatuş,
Ezra	8	3	din fiii lui Şecania; din fiii lui Pareoş, Zaharia, şi cu el o sută cincizeci de bărbaţi înscrişi;
Ezra	8	4	din fiii lui Pahat-Moab, Elioenai, fiul lui Zeraria, şi cu el două sute de bărbaţi;
Ezra	8	5	din fiii lui Şecania, fiul lui Iahaziel, şi cu el trei sute de bărbaţi;
Ezra	8	6	din fiii lui Adin, Ebed, fiul lui Ionatan, şi cu el cincizeci de bărbaţi;
Ezra	8	7	din fiii lui Elam, Isaia, fiul Ataliei, şi cu el şaptezeci de bărbaţi;
Ezra	8	8	din fiii lui Şefatia, Zebadia, fiul lui Micael, şi cu el optzeci de mii de bărbaţi;
Ezra	8	9	din fiii lui Ioab, Obadia, fiul lui Iehiel, şi cu el douăsute optsprezece bărbaţi;
Ezra	8	10	din fiii lui Şelomit, fiul lui Iosifia, şi cu el o sută şasezeci de bărbaţi;
Ezra	8	11	din fiii lui Bebai, Zaharia, fiul lui Bebai, şi cu el douăzeci şi opt de bărbaţi;
Ezra	8	12	din fiii lui Azgad, Iohanan, fiul lui Hacatan, şi cu el o sută zece bărbaţi;
Ezra	8	13	din fiii lui Adonicam, cei din urmă, ale căror nume iată-le: Elifelet, Ieiel şi Şemaia, şi cu ei şasezeci de bărbaţi;
Ezra	8	14	din fiii lui Bigvai, Utai şi Zabud, şi cu ei şaptezeci de bărbaţi.
Ezra	8	15	I-am strîns la rîul care curge spre Ahava, şi am tăbărît acolo trei zile. Am căutat între popor şi preoţi, şi n’am găsit acolo pe niciunul din fiii lui Levi.
Ezra	8	16	Atunci am trimes să cheme pe căpeteniile Eliezer, Ariel, Şemaia, Elnatan, Iarib, Elnatan, Natan, Zaharia şi Meşulam, şi pe învăţătorii Ioiarib şi Elnatan.
Ezra	8	17	I-am trimes la căpetenia Ido, care locuia la Casifia, şi am pus în gura lor ce trebuiau să spună lui Ido şi fraţilor săi slujitori ai Templului cari erau la Casifia, ca să ne aducă slujitori pentru Casa Dumnezeului nostru.
Ezra	8	18	Şi, fiindcă mîna cea bună a Dumnezeului nostru era peste noi, ne-au adus pe Serebia, bărbat cu minte, dintre fiii lui Mahli, fiul lui Levi, fiul lui Israel, şi cu el pe fiii şi fraţii lui, în număr de optsprezece;
Ezra	8	19	pe Haşabia, şi cu el pe Isaia, dintre fiii lui Merari, fraţii săi şi fiii lor, în număr de douăzeci;
Ezra	8	20	şi dintre slujitorii Templului, pe cari David şi căpeteniile îi puseseră în slujba Leviţilor, două sute douăzeci de slujitori ai Templului, toţi numiţi pe nume.
Ezra	8	21	Acolo, la rîul Ahava, am vestit un post de smerire înaintea Dumnezeului nostru, ca să cerem dela El o călătorie fericită pentru noi, pentru copiii noştri, şi pentru tot ce era al nostru.
Ezra	8	22	Mi-era ruşine să cer împăratului o oaste de însoţire şi călăreţi, ca să ne ocrotească împotriva vrăjmaşului pe drum, căci spusesem împăratului: „Mîna Dumnezeului nostru este, spre binele lor, peste toţi cei ce-L caută, dar puterea şi mînia Lui sînt peste toţi cei ce-L părăsesc.“
Ezra	8	23	Pentru aceasta am postit şi am chemat pe Dumnezeul nostru. Şi El ne-a ascultat.
Ezra	8	24	Am ales douăsprezece căpetenii dintre preoţi, pe Şerabia, Haşabia, şi zece din fraţii lor.
Ezra	8	25	Am cîntărit înaintea lor argintul, aurul, şi uneltele, date în dar pentru Casa Dumnezeului nostru de împărat, sfetnicii şi căpeteniile lui, şi de toţi cei din Israel cari se aflau acolo.
Ezra	8	26	Am dat în mînile lor şase sute cincizeci de talanţi de argint, unelte de argint de o sută de talanţi, o sută de talanţi de aur,
Ezra	8	27	douăzeci de pahare de aur de o mie de darici, şi două vase de aramă frumoasă poleită, tot atît de scumpă ca aurul.
Ezra	8	28	Apoi le-am zis: „Sînteţi închinaţi Domnului. Vasele acestea sînt lucruri sfinte, şi argintul şi aurul acestea sînt un dar de bună voie făcut Domnului, Dumnezeului părinţilor voştri.
Ezra	8	29	Fiţi cu ochii în patru, şi luaţi lucrurile acestea supt paza voastră, pînă le veţi cîntări înaintea căpeteniilor preoţilor şi înaintarea Leviţilor, şi înaintarea capilor de familii ai lui Israel, la Ierusalim, în cămările Casei Domnului.“
Ezra	8	30	Şi preoţii şi Leviţii au luat greutatea argintului, aurului şi vaselor, ca să le ducă la Ierusalim, în Casa Dumnezeului nostru.
Ezra	8	31	Am plecat dela rîul Ahava, ca să ne ducem la Ierusalim, în a douăsprezecea zi a lunii întîia. Mîna Dumnezeului nostru a fost peste noi, şi ne-a păzit de loviturile vrăjmaşului şi de orice piedică pe drum.
Ezra	8	32	Am ajuns la Ierusalim, şi ne-am odihnit acolo trei zile.
Ezra	8	33	În ziua a patra, am cîntărit în Casa Dumnezeului nostru argintul, aurul şi vasele, pe cari le-am încredinţat lui Meremot, fiul lui Urie, preotul. Cu el era Eleazar, fiul lui Fineas, şi împreună cu ei Leviţii Iozabad, fiul lui Iosua, şi Noadia, fiul lui Binui.
Ezra	8	34	Fiind cercetate toate după număr şi greutate, au pus atunci în scris greutatea tuturor.
Ezra	8	35	Fiii robiei, întorşi din robie, au adus, ca ardere de tot Dumnezeului lui Israel, doisprezece viţei pentru tot Israelul, nouăzeci şi şase de berbeci, şaptezeci şi şapte de miei, şi doisprezece ţapi, ca jertfe ispăşitoare, toate ca ardere de tot Domnului.
Ezra	8	36	Au dat poruncile împăratului dregătorilor împăratului şi cîrmuitorilor de dincoace de Rîu, cari au ajutat pe popor şi casa lui Dumnezeu.
------------------------Ezra, capitolul 9
Ezra	9	1	După ce s’a sfîrşit lucrul acesta, căpeteniile s’au apropiat de mine, şi au zis: „Poporul lui Israel, preoţii şi Leviţii nu s’au despărţit de popoarele acestor ţări, şi au făcut urîciunile lor, ale Cananiţilor, Hetiţilor, Fereziţilor, Iebusiţilor, Amoniţilor, Moabiţilor, Egiptenilor şi Amoriţilor.
Ezra	9	2	Căci şi-au luat neveste din fetele lor pentru ei şi pentru fiii lor, şi au amestecat neamul sfînt cu popoarele ţărilor acestora. Şi căpeteniile şi dregătorii au fost cei dintîi cari au săvîrşit păcatul acesta.“
Ezra	9	3	Cînd am auzit lucrul acesta, mi-am sfîşiat hainele şi mantaua, mi-am smuls părul din cap şi perii din barbă, şi am stat jos mîhnit.
Ezra	9	4	Atunci s’au strîns la mine toţi ceice se temeau de cuvintele Dumnezeului lui Israel, din pricina păcatului fiilor robiei. Şi eu, am stat jos mîhnit, pînă la jertfa de seară.
Ezra	9	5	Apoi, în clipa jertfei de seară, m’am sculat din smerirea mea, cu hainele şi mantaua sfîşiate, am căzut în genunchi, am întins mînile spre Domnul, Dumnezeul meu, şi am zis:
Ezra	9	6	„Dumnezeule, sînt uluit, şi mi-e ruşine, Dumnezeule, să-mi ridic faţa spre Tine. Căci fărădelegile noastre s’au înmulţit deasupra capetelor noastre, şi greşelile noastre au ajuns pînă la ceruri.
Ezra	9	7	Din zilele părinţilor noştri, am fost foarte vinovaţi pînă în ziua de azi, şi din pricina fărădelegilor noastre am fost daţi, noi, împăraţii noştri şi preoţii noştri, în mînile împăraţilor străini, pradă săbiei, robiei, jafului, şi ruşinii care ne acopere astăzi faţa.
Ezra	9	8	Şi totuş Domnul, Dumnezeul nostru, S’a îndurat de noi, lăsîndu-ne cîţiva oameni scăpaţi, şi dîndu-ne un adăpost în locul Lui cel sfînt, ca să ne lumineze ochii şi să ne dea puţină răsuflare în mijlocul robiei noastre.
Ezra	9	9	Căci sîntem robi, dar Dumnezeu nu ne-a părăsit în robia noastră. A îndreptat spre noi bunăvoinţa împăraţilor Perşilor şi ei ne-au dat o nouă putere de viaţă, ca să putem zidi Casa Dumnezeului nostru, şi să-i dregem dărîmăturile, făcîndu-ne astfel rost de un loc de adăpost în Iuda şi la Ierusalim.
Ezra	9	10	Acum, ce să mai zicem noi după aceste lucruri, Dumnezeule? Căci am părăsit poruncile Tale,
Ezra	9	11	pe cari ni le poruncisei prin robii Tăi proorocii, zicînd: „Ţara în care intraţi s’o stăpîniţi este o ţară întinată de necurăţiile popoarelor din aceste ţinuturi, de urîciunile cu cari au umplut-o, dela un capăt la altul, cu necurăţiile lor.
Ezra	9	12	Să nu daţi deci pe fetele voastre după fiii lor, nici să nu luaţi pe fetele lor de neveste pentru fiii voştri, şi să nu vă pese niciodată nici de propăşirea lor nici de bună starea lor. În chipul acesta veţi ajunge tari, veţi mînca cele mai bune roade ale ţării, şi o veţi lăsa pe veci moştenire fiilor voştri.“
Ezra	9	13	După tot ce mi s’a întîmplat din pricina faptelor rele şi marilor greşeli pe cari le-am făcut, măcar că, Tu, Dumnezeule, nu ne-ai pedepsit după fărădelegile noastre, se cuvine ca, acum, cînd ne-ai păstrat pe aceşti oameni scăpaţi,
Ezra	9	14	să începem iarăş să călcăm poruncile Tale, şi să ne încuscrim cu aceste popoare urîcioase? N’ar izbucni atunci iarăş mînia Ta împotriva noastră, pînă acolo încît ne-ar nimici, fără să lase nici rămăşiţă nici robi izbăviţi?
Ezra	9	15	Doamne, Dumnezeul lui Israel, Tu eşti drept; căci astăzi noi sîntem o rămăşiţă de robi izbăviţi. Iată-ne înaintea Ta ca nişte vinovaţi, şi din această pricină nu putem sta înaintea Ta.“
------------------------Ezra, capitolul 10
Ezra	10	1	Pe cînd sta Ezra, plîngînd şi cu faţa la pămînt înaintea Casei lui Dumnezeu, şi făcea această rugăciune şi mărturisire, se strînsese la el o mulţime foarte mare de oameni din Israel, bărbaţi, femei şi copii, şi poporul vărsa multe lăcrămi.
Ezra	10	2	Atunci Şecania, fiul lui Iehiel, dintre fiii lui Elam, a luat cuvîntul şi a zis lui Ezra: „Am păcătuit împotriva Dumnezeului nostru, ducîndu-ne la femei străine cari fac parte din popoarele ţării. Dar Israel n’a rămas fără nădejde în această privinţă.
Ezra	10	3	Să facem acum un legămînt cu Dumnezeul nostru pentru izgonirea tuturor acestor femei şi a copiilor lor, după părerea domnului meu şi a celor ce se tem de poruncile Dumnezeului nostru. Şi facă-se după Lege.
Ezra	10	4	Scoală-te, căci treaba aceasta te priveşte. Noi vom fi cu tine. Îmbărbătează-te şi lucrează.“
Ezra	10	5	Ezra s’a sculat, şi a pus pe căpeteniile preoţilor, Leviţilor şi întregului Israel, să jure că vor face ce se spusese. Şi ei au jurat.
Ezra	10	6	Apoi Ezra a plecat dinaintea Casei lui Dumnezeu, şi s’a dus în odaia lui Iohanan, fiul lui Eliaşib. Cînd a intrat, n’a mîncat pîne şi n’a băut apă, pentrucă era mîhnit din pricina păcatului fiilor robiei.
Ezra	10	7	S’a dat de veste în Iuda şi la Ierusalim că toţi fiii robiei trebuie să se adune la Ierusalim,
Ezra	10	8	şi că, după părerea căpeteniilor şi bătrînilor, oricui nu va veni în trei zile i se vor lua averile, şi el însuş va fi izgonit din adunarea fiilor robiei.
Ezra	10	9	Toţi bărbaţii lui Iuda şi Beniamin s’au strîns la Ierusalim în trei zile. Era a douăzecea zi a lunii a noua. Tot poporul stătea pe locul deschis dinaintea Casei lui Dumnezeu, tremurînd din pricina împrejurării aceleia şi de ploaie.
Ezra	10	10	Preotul Ezra s’a sculat şi le-a zis: „Aţi păcătuit luînd femei străine, şi aţi făcut pe Israel şi mai vinovat.
Ezra	10	11	Mărturisiţi-vă acum greşala înaintea Domnului, Dumnezeului părinţilor voştri, şi faceţi voia Lui! Despărţiţi-vă de popoarele ţării şi de femeile străine.“
Ezra	10	12	Toată adunarea a răspuns cu glas tare: „Trebuie să facem cum ai zis!
Ezra	10	13	Dar poporul este în mare număr, vremea este ploioasă, şi nu poate să rămînă afară. De altfel, aceasta nu este treabă de o zi sau două, căci sînt mulţi printre noi cari au păcătuit în privinţa aceasta.
Ezra	10	14	Să rămînă dar toate căpeteniile noastre în locul întregei adunări. Şi toţi cei din cetăţile noastre, cari s’au însurat cu femei străine, să vină la timpuri hotărîte, cu bătrînii şi judecătorii din fiecare cetate, pînă se va abate dela noi mînia aprinsă a Dumnezeului nostru din pricina întîmplării acesteia.“
Ezra	10	15	Ionatan, fiul lui Asael, şi Iahzia, fiul lui Ticva, ajutaţi de Meşulam, şi de Levitul Şabtai, au fost singurii împotriva acestei păreri,
Ezra	10	16	pe care au primit-o fiii robiei. Au ales pe preotul Ezra, şi capi de familii după casele lor părinteşti, toţi numiţi pe nume, şi au stătut în ziua întîi a lunii a zecea să cerceteze lucrul acesta.
Ezra	10	17	În ziua întîi a lunii întîia, au isprăvit cu toţi bărbaţii cari se însuraseră cu femei străine.
Ezra	10	18	Între fiii preoţilor, s’au găsit unii cari se însuraseră cu femei străine: dintre fiii lui Iosua, fiul lui Ioţadac, şi dintre fraţii săi: Maaseia, Eliezer, Iarib şi Ghedalia, cari s’au îndatorat,
Ezra	10	19	dînd mîna, să-şi izgonească nevestele şi să aducă un berbece ca jertfă pentru vină;
Ezra	10	20	din fiii lui Imer: Hanani şi Zebadia;
Ezra	10	21	din fiii lui Harim: Maaseia, Ilie, Şemaia, Iehiel şi Ozia;
Ezra	10	22	din fiii lui Paşhur: Elioenai, Maaseia, Ismael, Netaneel, Iozabad şi Eleasa.
Ezra	10	23	Dintre Leviţi: Iozabad, Şimei, Chelaia sau Chelita, Petahia, Iuda şi Eliezer.
Ezra	10	24	Dintre cîntăreţi: Eliaşib.Dintre uşieri: Şalum, Telem şi Uri.
Ezra	10	25	Dintre cei din Israel: din fiii lui Pareoş, Ramia, Izia, Malchia, Miamin, Eleazar, Malchia şi Benaia;
Ezra	10	26	din fiii lui Elam: Matania, Zaharia, Iehiel, Abdi, Ieremot şi Ilie;
Ezra	10	27	dintre fiii lui Zatu: Elioenai, Eliaşib, Matania, Ieremot, Zabat şi Aziza;
Ezra	10	28	dintre fiii lui Bebai: Iohanan, Hanania, Zabai şi Atlai;
Ezra	10	29	dintre fiii lui Bani: Meşulam, Maluc, Adaia, Iaşub, Şeal şi Ramot;
Ezra	10	30	dintre fiii lui Pahat-Moab: Adna, Chelal, Benaia, Maaseia, Matania, Beţaleel, Binui şi Manase;
Ezra	10	31	dintre fiii lui Harim: Eliezer, Işia, Malchia, Şemaia, Simeon,
Ezra	10	32	Beniamin, Maluc şi Şemaria;
Ezra	10	33	dintre fiii lui Haşum: Matnai, Matata, Zabad, Elifelet, Ieremai, Manase şi Şimei;
Ezra	10	34	dintre fiii lui Bani: Maadai, Amram, Uel,
Ezra	10	35	Benaia, Bedia, Cheluhu,
Ezra	10	36	Vania, Meremot, Eliaşib,
Ezra	10	37	Matania, Matnai, Iaasai,
Ezra	10	38	Bani, Binui, Şimei,
Ezra	10	39	Şelemia, Natan, Adaia,
Ezra	10	40	Macnadbai, Şaşai, Şarai,
Ezra	10	41	Azareel, Şelemia, Şemaria,
Ezra	10	42	Şalum, Amaria şi Iosif;
Ezra	10	43	dintre fiii lui Nebo: Ieiel, Matitia, Zabad, Zebina, Iadai, Ioel şi Benaia.
Ezra	10	44	Toţi aceştia luaseră femei străine, şi mulţi avuseseră copii cu ele.
------------------------Neemia, capitolul 1
Neh	1	1	Istorisirea lui Neemia, fiul lui Hacalia.În luna Chişleu, în al douăzecilea an, pe cînd eram în capitala Susa,
Neh	1	2	a venit Hanani, unul din fraţii mei, şi cîţiva oameni din Iuda. I-am întrebat despre Iudeii scăpaţi cari mai rămăseseră din robie, şi despre Ierusalim.
Neh	1	3	Ei mi-au răspuns: „Ceice au mai rămas din robie sînt acolo în ţară, în cea mai mare nenorocire şi ocară; zidurile Ierusalimului sînt dărîmate, şi porţile sînt arse de foc.“
Neh	1	4	Cînd am auzit aceste lucruri, am şezut jos, am plîns, şi m’am jălit multe zile. Am postit şi m’am rugat înaintea Dumnezeului cerurilor,
Neh	1	5	şi am zis:„Doamne, Dumnezeul cerurilor, Dumnezeule mare şi înfricoşat, Tu care ţii legămîntul Tău şi eşti plin de îndurare faţă de ceice Te iubesc şi păzesc poruncile Tale!
Neh	1	6	Să ia aminte urechea Ta şi ochii să-Ţi fie deschişi: ascultă rugăciunea pe care ţi-o face robul Tău acum, zi şi noapte, pentru robii Tăi copiii lui Israel, mărturisind păcatele copiilor lui Israel, păcatele făcute de noi împotriva Ta; căci eu şi casa tatălui meu am păcătuit.
Neh	1	7	Te-am supărat, şi n’am păzit poruncile Tale, legile şi orînduirile, pe cari le-ai dat robului Tău Moise.
Neh	1	8	Adu-Ţi aminte de cuvintele acestea pe cari le-ai dat robului Tău Moise să le spună: „Cînd veţi păcătui, vă voi risipi printre popoare;
Neh	1	9	dar dacă vă veţi întoarce la Mine, şi dacă veţi păzi poruncile Mele şi le veţi împlini, atunci, chiar dacă veţi fi izgoniţi la marginea cea mai depărtată a cerului, de acolo vă voi aduna şi vă voi aduce iarăş în locul pe care l-am ales ca să locuiască Numele Meu acolo.“
Neh	1	10	Ei sînt robii Tăi şi poporul Tău, pe care l-ai răscumpărat prin puterea Ta cea mare şi prin mîna Ta cea tare.
Neh	1	11	Ah! Doamne, să ia aminte urechea Ta la rugăciunea robului Tău, şi la rugăciunea robilor Tăi, cari vor să se teamă de Numele Tău! Dă astăzi izbîndă robului Tău, şi fă-l să capete trecere înaintea omului acestuia!“ Pe atunci eram paharnicul împăratului.
------------------------Neemia, capitolul 2
Neh	2	1	În luna Nisan, anul al douăzecilea al împăratului Artaxerxe, pe cînd vinul era înaintea lui, am luat vinul şi l-am dat împăratului. Niciodată nu fusesem trist înaintea lui.
Neh	2	2	Împăratul mi-a zis: „Pentru ce ai faţa tristă? Totuş nu eşti bolnav; nu poate fi decît o întristare a inimii.“ Atunci m’a apucat o mare frică,
Neh	2	3	şi am răspuns împăratului: „Trăiască împăratul în veac! Cum să n’am faţa tristă, cînd cetatea în care sînt mormintele părinţilor mei este nimicită şi porţile ei sînt arse de foc?“
Neh	2	4	Şi împăratul mi-a zis: „Ce ceri?“ Eu m’am rugat Dumnezeului cerurilor,
Neh	2	5	şi am răspuns împăratului: „Dacă găseşte cu cale împăratul, şi dacă robul tău îi este plăcut, trimete-mă în Iuda, la cetatea mormintelor părinţilor mei, ca s’o zidesc din nou.“
Neh	2	6	Împăratul, lîngă care şedea şi împărăteasa, mi-a zis atunci: „Cît va ţinea călătoria ta, şi cînd te vei întoarce?“ Împăratul a găsit cu cale să mă lase să plec, şi i-am hotărît o vreme.
Neh	2	7	Apoi am zis împăratului: „Dacă găseşte împăratul cu cale, să mi se dea scrisori pentru dregătorii de dincolo de Rîu, ca să mă lase să trec şi să intru în Iuda,
Neh	2	8	şi o scrisoare pentru Asaf, păzitorul pădurii împăratului, ca să-mi dea lemne să fac grinzi pentru porţile cetăţuiei de lîngă casă, pentru zidul cetăţii, şi pentru casa în care voi locui.“ Împăratul mi-a dat aceste scrisori, căci mîna cea bună a Dumnezeului meu era peste mine.
Neh	2	9	M’am dus la dregătorii de dincolo de Rîu, şi le-am dat scrisorile împăratului, care pusese să mă însoţească nişte mai mari ai oastei şi nişte călăreţi.
Neh	2	10	Sanhalat, Horonitul, şi Tobia, slujitorul Amonit, cînd au auzit lucrul acesta, nu le-a plăcut deloc că venea un om să caute binele copiilor lui Israel.
Neh	2	11	Am ajuns la Ierusalim, şi am rămas acolo trei zile.
Neh	2	12	După aceea, m’am sculat noaptea cu cîţiva oameni, fără să fi spus cuiva ce-mi pusese Dumnezeul meu în inimă să fac pentru Ierusalim. Nu era cu mine nicio altă vită, afară de vita pe care călăream.
Neh	2	13	Am ieşit noaptea pe poarta văii, şi m’am îndreptat spre izvorul balaurului şi spre poarta gunoiului, uitîndu-mă cu băgare de seamă la zidurile dărîmate ale Ierusalimului şi la porţile lui arse de foc.
Neh	2	14	Am trecut pela poarta izvorului şi pela iazul împăratului, şi nu era loc pe unde să treacă vita care era supt mine.
Neh	2	15	M’am suit noaptea pe la pîrău, şi m’am uitat iarăş, cu băgare de seamă la zid. Apoi am intrat pe poarta văii, şi astfel m’am întors.
Neh	2	16	Dregătorii nu ştiau unde fusesem, şi ce făceam. Pînă în clipa aceea nu spusesem nimic Iudeilor, nici preoţilor, nici mai marilor, nici dregătorilor, nici vreunuia din ceice vedeau de treburi.
Neh	2	17	Le-am zis atunci: „Vedeţi starea nenorocită în care sîntem! Ierusalimul este dărîmat, şi porţile sînt arse de foc. Veniţi să zidim iarăş zidul Ierusalimului, şi să nu mai fim de ocară!“
Neh	2	18	Şi le-am istorisit cum mîna cea bună a Dumnezeului meu fusese peste mine, şi ce cuvinte îmi spusese împăratul. Ei au zis: „Să ne sculăm, şi să zidim!“ Şi s’au întărit în această hotărîre bună.
Neh	2	19	Sanbalat, Horonitul, Tobia, slujitorul Amonit, şi Gheşem, Arabul, fiind înştiinţaţi, şi-au bătut joc de noi şi ne-au dispreţuit. Ei au zis: „Ce faceţi voi acolo? Vă răsculaţi împotriva împăratului?“
Neh	2	20	Şi eu le-am răspuns: „Dumnezeul cerurilor ne va da izbînda. Noi, robii Săi, ne vom scula şi vom zidi; dar voi, n’aveţi nici parte, nici drept, nici aducere aminte în Ierusalim.“
------------------------Neemia, capitolul 3
Neh	3	1	Marele preot Eliaşib s’a sculat împreună cu fraţii săi, preoţii, şi au zidit poarta oilor. Au sfinţit-o, şi i-au pus uşile; au sfinţit-o dela turnul Mea, pînă la turnul lui Hananeel.
Neh	3	2	Alături de Eliaşib au zidit şi oamenii din Ierihon; alături de el a zidit şi Zacur, fiul lui Imri.
Neh	3	3	Fiii lui Senaa au zidit poarta peştilor. Au acoperit-o cu scînduri, şi i-au pus uşile, încuietorile şi zăvoarele.
Neh	3	4	Alături de ei a lucrat la dregerea zidului Meremot, fiul lui Urie, fiul lui Hacoţ; alături de ei a lucrat Meşulam, fiul lui Berechia, fiul lui Meşezabeel; alături de ei a lucrat Ţadoc, fiul lui Baana;
Neh	3	5	alături de ei au lucrat Tecoiţii, ai căror fruntaşi nu s’au supus în slujba Domnului.
Neh	3	6	Ioiada, fiul lui Paseah, şi Meşulam, fiului lui Besodia, au dres poarta cea veche. Au acoperit-o cu scînduri, şi i-au pus uşile, încuietorile şi zăvoarele.
Neh	3	7	Alături de ei au lucrat Melatia, Gabaonitul, Iadon, Meronotitul, şi oamenii din Gabaon şi Miţpa, pînă la scaunul dregătorului de dincoace de rîul Eufrat;
Neh	3	8	alături de ei a lucrat Uziel, fiul lui Harhaia, dintre argintari, şi alături de el a lucrat Hanania, dintre făcătorii de mir. Au întărit Ierusalimul pînă la zidul cel lat.
Neh	3	9	Alături de ei a lucrat Refaia, fiul lui Hur, care era mai mare peste jumătate din ţinutul Ierusalimului.
Neh	3	10	Alături de ei a lucrat, în faţa casei sale, Iedaia, fiul lui Harumaf, şi alături de el a lucrat Hatuş, fiul lui Haşabnia.
Neh	3	11	O altă parte a zidului şi turnul cuptoarelor au fost drese de Malchia, fiul lui Harim, şi de Haşub, fiul lui Pahat-Moab.
Neh	3	12	Alături de ei a lucrat, cu fetele sale, Şalum, fiul lui Haloheş, mai marele peste jumătate din ţinutul Ierusalimului.
Neh	3	13	Hanun şi locuitorii Zanoahului au dres poarta văii. Au zidit-o, şi i-au pus uşile, încuietorile şi zăvoarele. Ei au făcut o mie de coţi de zid pînă la poarta gunoiuluui.
Neh	3	14	Malchia, fiul lui Recab, mai marele peste ţinutul Bet-Hacheremului, a dres poarta gunoiului. A zidit-o, şi i-a pus uşile, încuietorile şi zăvoarele.
Neh	3	15	Şalun, fiul lui Col-Hoze, mai marele peste ţinutul Miţpa, a dres poarta izvorului. A zidit-o, a acoperit-o cu scînduri, şi i-a pus uşile, încuietorile şi zăvoarele. A făcut zidul iazului Siloe lîngă grădina împăratului, pînă la treptele cari pogoară din cetatea lui David.
Neh	3	16	După el Neemia, fiul lui Azbuc, mai marele peste jumătate din ţinutul Bet-Ţurului, a lucrat la dregerea zidului pînă în faţa mormintelor lui David, pînă la iazul care fusese zidit, şi pînă la casa vitejilor.
Neh	3	17	După el au lucrat Leviţii, Rehum, fiul lui Bani, şi alături de el a lucrat, pentru ţinutul său, Haşabia, mai marele peste jumătate din ţinutul Cheila.
Neh	3	18	După el au lucrat fraţii lor, Bavai, fiul lui Henadad, mai marele peste jumătate din ţinutul Cheila;
Neh	3	19	şi alături de el Ezer, fiul lui Iosua, mai marele Miţpei, a dres o altă parte a zidului, în faţa suişului casei armelor, în unghi.
Neh	3	20	După el Baruc, fiul lui Zabai, a dres cu rîvnă o altă parte, dela unghi pînă la poarta casei marelui preot Eliaşib.
Neh	3	21	După el Meremot, fiul lui Urie, fiul lui Hacoţ, a dres o altă parte, dela poarta casei lui Eliaşib, pînă la capătul casei lui Eliaşib.
Neh	3	22	După el au lucrat preoţii din împrejurimile Ierusalimului.
Neh	3	23	După ei Beniamin şi Haşub au lucrat în dreptul casei lor. După ei Azaria, fiul lui Maaseia, fiul lui Anania, a lucrat lîngă casa lui.
Neh	3	24	După el Binui, fiul lui Henadad, a dres o altă parte, dela casa lui Azaria pînă la unghi şi pînă la colţ.
Neh	3	25	Palal, fiul lui Uzai, a lucrat în faţa unghiului şi în faţa turnului de sus care iese înainte din casa împăratului, lîngă curtea temniţei. După el a lucrat Pedaia, fiul lui Pareoş.
Neh	3	26	Slujitorii Templului, cari locuiesc pe deal, au lucrat pînă în dreptul porţii apelor, la răsărit, şi pînă în dreptul turnului care iese în afară.
Neh	3	27	După el Tecoiţii au dres o altă parte, în dreptul turnului celui mare, care iese înafară pînă la zidul dealului.
Neh	3	28	Deasupra porţii cailor, preoţii au lucrat fiecare înaintea casei lui.
Neh	3	29	După ei Ţadoc, fiul lui Imer, a lucrat înaintea casei lui. După el a lucrat Şemaia, fiul lui Şecania,păzitorul porţii dela răsărit.
Neh	3	30	După el Hanania, fiul lui Şelemia, şi Hanun, al şaselea fiu al lui Ţalaf, au dres o altă parte a zidului. După ei Meşulam, fiul lui Berechia, a lucrat în faţa odăii lui.
Neh	3	31	După el Malchia, dintre argintari, a lucrat pînă la casele slujitorilor Templului şi negustorilor, în dreptul porţii Mifcad, şi pînă la odaia de sus din colţ.
Neh	3	32	Argintarii şi negustorii au lucrat între odaia de sus din colţ şi poarta oilor.
------------------------Neemia, capitolul 4
Neh	4	1	Cînd a auzit Sanbalat că zidim iarăş zidul, s’a mîniat şi s’a supărat foarte tare. Şi-a bătut joc de Iudei,
Neh	4	2	şi a zis înaintea fraţilor săi şi înaintea ostaşilor Samariei: „La ce lucrează aceşti Iudei neputincioşi? Oare vor fi lăsaţi să lucreze? Oare vor jertfi? Oare vor isprăvi? Oare vor da ei viaţă unor pietre înmormîntate supt mormane de praf şi arse de foc?“
Neh	4	3	Tobia, Amonitul, era lîngă el, şi a zis: „Să zidească numai! Dacă se va sui o vulpe, le va dărîma zidul lor de piatră.“
Neh	4	4	„Ascultă, Dumnezeul nostru, cum sîntem batjocoriţi! Fă să cadă ocările lor asupra capului lor, şi dă-i pradă pe un pămînt unde să fie robi.
Neh	4	5	Nu le ierta fărădelegea, şi păcatul lor să nu fie şters dinaintea Ta; căci au necăjit pe cei ce zidesc.“
Neh	4	6	Am zidit zidul, care a fost isprăvit pretutindeni pînă la jumătate din înălţimea lui. Şi poporul lucra cu inimă.
Neh	4	7	Dar Sanbalat, Tobia, Arabii, Amoniţii şi Asdodiţii, s’au supărat foarte tare cînd au auzit că dregerea zidurilor înainta şi că spărturile începeau să se astupe.
Neh	4	8	S’au unit toţi împreună ca să vină împotriva Ierusalimului, şi să-i facă stricăciuni.
Neh	4	9	Ne-am rugat Dumnezeului nostru, şi am pus o strajă zi şi noapte ca să ne apere împotriva loviturilor lor.
Neh	4	10	Însă Iuda zicea: „Puterile celor ce duc poverile slăbesc, şi dărîmăturile sînt multe; nu vom putea să zidim zidul.“
Neh	4	11	Şi vrăjmaşii noştri ziceau: „Nu vor şti şi nu vor vedea nimic pînă vom ajunge în mijlocul lor; îi vom ucide şi vom face astfel să înceteze lucrarea.“
Neh	4	12	Şi Iudeii, cari locuiau lîngă ei, au venit de zece ori şi ne-au înştiinţat despre toate locurile pe unde veneau la noi.
Neh	4	13	De aceea am pus, în locurile cele mai de jos, dinapoia zidului, şi în locurile tari, poporul pe familii, i-am aşezat pe toţi cu săbiile, suliţele şi arcurile lor.
Neh	4	14	M’am uitat, şi sculîndu-mă, am zis mai marilor, dregătorilor şi celuilalt popor: „Nu vă temeţi de ei! Aduceţi-vă aminte de Domnul cel mare şi înfricoşat, şi luptaţi pentru fraţii voştri, pentru fiii voştri şi fetele voastre, pentru nevestele voastre, şi pentru casele voastre!“
Neh	4	15	Cînd au auzit vrăjmaşii noştri că am fost înştiinţaţi, Dumnezeu le-a nimicit planul, şi ne-am întors cu toţii la zid, fiecare la lucrarea lui.
Neh	4	16	Din ziua aceea, jumătate din oamenii mei lucrau, iar celalaltă jumătate era înarmată cu suliţe, cu scuturi, cu arcuri şi cu platoşe. Căpeteniile erau înapoia întregei case a lui Iuda.
Neh	4	17	Ceice zideau zidul, şi cei ce duceau sau încărcau poverile, cu o mînă lucrau, iar cu alta ţineau arma.
Neh	4	18	Fiecare din ei, cînd lucra, îşi avea sabia încinsă la mijloc. Cel ce suna din trîmbiţă stătea lîngă mine.
Neh	4	19	Am zis mai marilor, dregătorilor, şi celuilalt popor: „Lucrarea este mare şi întinsă, şi noi sîntem risipiţi pe zid, departe unii de alţii.
Neh	4	20	La sunetul trîmbiţei, să vă strîngeţi la noi, spre locul de unde o veţi auzi. Dumnezeul nostru va lupta pentru noi.“
Neh	4	21	Aşa făceam lucrarea: jumătate din noi stînd cu suliţa în mînă din zorii zilei pînă la ivirea stelelor.
Neh	4	22	În acelaş timp, am mai zis poporului: „Fiecare să petreacă noaptea în Ierusalim cu slujitorul lui; noaptea să facem de strajă, iar ziua să lucrăm.“
Neh	4	23	Şi nu ne-am desbrăcat de haine, nici eu, nici fraţii mei, nici slujitorii mei, nici oamenii de strajă, cari erau subt porunca mea. Fiecare se ducea cu armele la apă.
------------------------Neemia, capitolul 5
Neh	5	1	Din partea oamenilor din popor şi din partea nevestelor lor s’au ridicat mari plîngeri împotriva fraţilor lor Iudei.
Neh	5	2	Unii ziceau: „Noi, fiii noştri şi fetele noastre, sîntem mulţi; să ni se dea grîu ca să mîncăm şi să trăim.“
Neh	5	3	Alţii ziceau: „Punem zălog ogoarele, viile şi casele noastre, ca să avem grîu în timpul foametei.“
Neh	5	4	Alţii ziceau: „Am împrumutat argint punînd zălog ogoarele şi viile noastre pentru birul împăratului.
Neh	5	5	Şi totuş carnea noastră este ca şi carnea fraţilor noştri, copiii noştri sînt ca şi copiii lor; şi iată, supunem la robie pe fiii noştri şi pe fetele noastre, şi multe din fetele noastre au şi fost supuse la robie; sîntem fără putere, căci ogoarele şi viile noastre sînt ale altora.“
Neh	5	6	M’am supărat foarte tare cînd le-am auzit plîngerile şi cuvintele acestea.
Neh	5	7	Am hotărît să mustru pe cei mari şi pe dregători, şi le-am zis: „Ce! voi împrumutaţi cu camătă fraţilor voştri?“ Şi am strîns în jurul meu o mare mulţime,
Neh	5	8	şi le-am zis: „Noi am răscumpărat, după puterea noastră, pe fraţii noştri Iudei, vînduţi neamurilor; şi voi să vindeţi pe fraţii voştri? Şi încă nouă să ne fie vînduţi?“ Ei au tăcut, ne avînd ce să răspundă.
Neh	5	9	Apoi am zis: „Ce faceţi voi nu este bine. N’ar trebui să umblaţi în frica Dumnezeului nostru, ca să nu fiţi de ocara neamurilor vrăjmaşe nouă?
Neh	5	10	Şi eu, şi fraţii mei şi slujitorii mei, le-am împrumutat argint şi grîu. Să le lăsăm dar datoria aceasta!
Neh	5	11	Daţi-le înapoi astăzi ogoarele, viile, măslinii şi casele, şi a suta parte din argintul, din grîul, din mustul şi din untdelemnul, pe care l-aţi cerut dela ei ca dobîndă.“
Neh	5	12	Ei au răspuns: „Le vom da înapoi, şi nu le vom cere nimic, vom face cum ai zis.“ Atunci am chemat pe preoţi, înaintea cărora i-am pus să jure că îşi vor ţinea cuvîntul.
Neh	5	13	Şi mi-am scuturat mantaua, zicînd: „Aşa să scuture Dumnezeu afară din Casa Lui şi de averile lui pe orice om care nu-şi va ţinea cuvîntul, şi aşa să fie scuturat omul acela şi lăsat cu mînile goale!“ Toată adunarea a zis: „Amin.“ Şi au lăudat pe Domnul. Şi poporul s’a ţinut de cuvînt.
Neh	5	14	Din ziua cînd m’a pus împăratul dregător peste ei în ţara lui Iuda, dela al douăzecilea an pînă la al treizeci şi doilea an al împăratului Artaxerxe, timp de doisprezece ani, nici eu, nici fraţii mei n’am trăit din veniturile cuvenite dregătorului.
Neh	5	15	Înainte de mine, cei dintîi dregători împovărau poporul, şi luau dela el pîne şi vin, afară de cei patruzeci de sicli de argint; chiar şi slujitorii lor apăsau poporul. Eu n’am făcut aşa, din frică de Dumnezeu.
Neh	5	16	Ba, mai mult, am lucrat la dregerea zidului acestuia, n’am cumpărat niciun ogor, şi toţi slujitorii mei erau la lucru.
Neh	5	17	Aveam la masă o sută cincizeci de oameni, Iudei şi dregători, afară de ceice veneau la noi din neamurile deprimprejur.
Neh	5	18	Mi se pregătea în fiecare zi un bou, şase berbeci aleşi, şi păsări, şi la fiecare zece zile se pregătea din belşug tot vinul care era de trebuinţă. Cu toate acestea, n’am cerut veniturile cuvenite dregătorului, pentrucă lucrările apăsau greu asupra poporului acestuia.
Neh	5	19	Adu-Ţi aminte de mine, spre bine, Dumnezeule, pentru tot ce am făcut pentru poporul acesta!
------------------------Neemia, capitolul 6
Neh	6	1	Nu pusesem încă uşile porţilor cînd Sanbalat, Tobia, Gheşem, Arabul, şi ceilalţi vrăjmaşi ai noştri au auzit că zidisem zidul şi că n’a mai rămas nicio spărtură.
Neh	6	2	Atunci Sanbalat şi Gheşem au trimes să-mi spună: „Vino, şi să ne întîlnim în satele din valea Ono. Îşi puseseră de gînd să-mi facă rău.
Neh	6	3	Le-am trimes soli cu următorul răspuns: „Am o mare lucrare de făcut, şi nu pot să mă pogor; cît timp l-aş lăsa ca să vin la voi, lucrul ar înceta.“
Neh	6	4	Mi-au făcut în patru rînduri aceeaş cerere, şi le-am dat acelaş răspuns.
Neh	6	5	Sanbalat mi-a trimes solia aceasta a cincea oară prin slujitorul său, care ţinea în mînă o scrisoare deschisă.
Neh	6	6	În ea era scris: „Se răspîndeşte zvonul printre popoare, şi Gaşmu spune că tu şi Iudeii aveţi de gînd să vă răsculaţi, şi că în acest scop zideşti zidul. Se zice că tu vei ajunge împăratul lor,
Neh	6	7	şi că ai pus chiar prooroci, ca să te numească la Ierusalim împărat al lui Iuda. Şi acum lucrurile acestea vor ajunge la cunoştinţa împăratului. Vino dar, şi să ne sfătuim împreună.“
Neh	6	8	Am trimes următorul răspuns lui Sanbalat: „Ce ai spus tu în scrisoare nu este; tu dela tine le născoceşti!“
Neh	6	9	Toţi oamenii aceştia voiau să ne înfricoşeze, şi îşi ziceau: „Li se va muia inima, şi lucrarea nu se va face.“Acum, Dumnezeule, întăreşte-mă!
Neh	6	10	M’am dus la Şemaia, fiul lui Delaia, fiul lui Mehetabeel. El se închisese, şi a zis: „Haidem împreună în Casa lui Dumnezeu, în mijlocul Templului, şi să închidem uşile Templului: căci vin să te omoare, şi au să vină noaptea să te omoare.“
Neh	6	11	Eu am răspuns: „Un om ca mine să fugă? Şi care om ca mine ar putea să intre în Templu şi să trăiască? Nu voi intra!“
Neh	6	12	Şi am cunoscut că nu Dumnezeu îl trimetea. Ci a proorocit aşa pentru mine, fiindcă Sanbalat şi Tobia îi dăduseră argint.
Neh	6	13	Şi cîştigîndu-l astfel, nădăjduiau că am să mă tem, şi că am să urmez sfaturile lui şi să fac un păcat. Ei s’ar fi folosit de această atingere a bunului meu nume, ca să mă umple de ocară.
Neh	6	14	Adu-Ţi aminte, Dumnezeule, de Tobia şi de Sanbalat, şi de faptele lor! Adu-Ţi aminte şi de Noadia, proorociţa, şi de ceilalţi prooroci cari căutau să mă sperie!
Neh	6	15	Zidul a fost isprăvit în a douăzeci şi cincea zi a lunii Elul, în cincizeci şi două de zile.
Neh	6	16	Cînd au auzit toţi vrăjmaşii noştri, s’au temut toate popoarele dimprejurul nostru; s’au smerit foarte mult, şi au cunoscut că lucrarea se făcuse prin voia Dumnezeului nostru.
Neh	6	17	În vremea aceea erau unii fruntaşi din Iudeia, cari trimeteau deseori scrisori lui Tobia şi primeau şi ei scrisori dela el.
Neh	6	18	Căci mulţi din Iuda erau legaţi cu el prin jurămînt, pentrucă era ginerile lui Şecania, fiul lui Arah, şi fiul său Iohanan luase pe fata lui Meşulam, fiul lui Berechia.
Neh	6	19	Vorbeau bine de el chiar în faţa mea, şi-i spuneau cuvintele mele. Tobia trimetea scrisori ca să mă înfricoşeze.
------------------------Neemia, capitolul 7
Neh	7	1	După ce s’a zidit zidul şi am pus uşile porţilor, au fost puşi în slujbele lor uşierii, cîntăreţii şi Leviţii.
Neh	7	2	Am poruncit fratelui meu Hanani, şi lui Hanania, căpetenia cetăţuii Ierusalimului, om care întrecea pe mulţi prin credincioşia şi prin frica lui de Dumnezeu,
Neh	7	3	şi le-am zis: „Să nu se deschidă porţile Ierusalimului înainte de căldura soarelui, şi uşile să fie închise cu încuietorile, în faţa voastră. Locuitorii Ierusalimului să facă de strajă, fiecare la locul lui, înaintea casei lui.“
Neh	7	4	Cetatea era încăpătoare şi mare, dar popor era puţin în ea, şi casele nu erau zidite.
Neh	7	5	Dumnezeul meu mi-a pus în inimă gîndul să adun pe mai mari, pe dregători şi poporul, ca să-i număr. Am găsit o carte cu spiţele de neam ale celor ce se suiseră întîi din robie, şi am văzut scris în ea cele ce urmează.
Neh	7	6	Iată pe cei din ţară cari s’au întors din robie, din aceia pe cari îi luase robi Nebucadneţar, împăratul Babilonului, şi cari s’au întors la Ierusalim şi în Iuda, fiecare în cetatea lui.
Neh	7	7	Au plecat cu Zorobabel, Iosua, Neemia, Azaria, Raamia, Nahamani, Mardoheu, Bilşan, Misperet, Bigvai, Nehum, Baana.Numărul bărbaţilor din poporul lui Israel:
Neh	7	8	fiii lui Pareoş, două mii o sută şaptezeci şi doi;
Neh	7	9	fiii lui Şefatia, trei sute şaptezeci şi doi;
Neh	7	10	fiii lui Arah, şase sute cincizeci şi doi;
Neh	7	11	fiii lui Pahat-Moab, din fiii lui Iosua şi ai lui Ioab, două mii opt sute optsprezece;
Neh	7	12	fiii lui Elam, o mie două sute cincizeci şi patru;
Neh	7	13	fiii lui Zatu, opt sute patruzeci şi cinci;
Neh	7	14	fiii lui Zacai, şapte sute şasezeci;
Neh	7	15	fiii lui Binui, şase sute patruzeci şi opt;
Neh	7	16	fiii lui Bebai, şase sute douăzeci şi opt;
Neh	7	17	fiii lui Azgad, două mii trei sute douăzeci şi doi;
Neh	7	18	fiii lui Adonicam, şase sute şase zeci şi şapte;
Neh	7	19	fiii lui Bigvai, două mii şase zeci şi şapte;
Neh	7	20	fiii lui Adin, şase sute cincizeci şi cinci;
Neh	7	21	fiii lui Ater, din familia lui Ezechia, nouăzeci şi opt;
Neh	7	22	fiii lui Haşum, trei sute douăzeci şi opt;
Neh	7	23	fiii lui Beţai, trei sute douăzeci şi patru;
Neh	7	24	fiii lui Harif, o sută doisprezece;
Neh	7	25	fiii lui Gabaon, nouăzeci şi cinci;
Neh	7	26	oamenii din Betleem şi din Netofa, o sută optzeci şi opt;
Neh	7	27	oamenii din Anatot, o sută douăzeci şi opt;
Neh	7	28	oamenii din Bet-Azmavet, patruzeci şi doi;
Neh	7	29	oamenii din Chiriat-Iearim, din Chefira şi din Beerot, şapte sute patruzeci şi trei;
Neh	7	30	oamenii din Rama şi din Gheba, şase sute douăzeci şi unu;
Neh	7	31	oamenii din Micmas, o sută douăzeci şi doi;
Neh	7	32	oamenii din Betel şi din Ai, o sută douăzeci şi trei;
Neh	7	33	oamenii din celalt Nebo, cincizeci şi doi;
Neh	7	34	fiii celuilalt Elam, o mie două sute cincizeci şi patru;
Neh	7	35	fiii lui Harim, trei sute douăzeci;
Neh	7	36	fiii lui Ierihon, trei sute patruzeci şi cinci;
Neh	7	37	fiii lui Lod, lui Hadid şi lui Ono, şapte sute douăzeci şi unu;
Neh	7	38	fiii lui Senaa, trei mii nouă sute treizeci.
Neh	7	39	Preoţi: fiii lui Iedaia, din casa lui Iosua, nouă sute şapte zeci şi trei;
Neh	7	40	fiii lui Imer, o mie cinci zeci şi doi;
Neh	7	41	fiii lui Paşhur, o mie două sute patruzeci şi şapte;
Neh	7	42	fiii lui Harim, o mie şaptesprezece.
Neh	7	43	Leviţi: fiii lui Iosua şi lui Cadmiel, din fiii lui Hodva, şaptezeci şi patru.
Neh	7	44	Cîntăreţi: fiii lui Asaf, o sută patruzeci şi opt.
Neh	7	45	Uşieri: fiii lui Şalum, fiii lui Ater, fiii lui Talmon, fiii lui Acub, fiii lui Hatita, fiiii lui Şobai, o sută treizeci şi opt.
Neh	7	46	Slujitori ai Templului: fiii lui Ţiha, fiii lui Hasufa, fiii lui Tabaot,
Neh	7	47	fiii lui Cheros, fiii lui Sia, fiii lui Padon,
Neh	7	48	fiii lui Lebana, fiii lui Hagaba, fiii lui Salmai,
Neh	7	49	fiii lui Hanan, fiii lui Ghidel, fiii lui Gahar,
Neh	7	50	fiii lui Reaia, fiii lui Reţin, fiii lui Necoda,
Neh	7	51	fiii lui Gazam, fiii lui Uza, fiii lui Paseah,
Neh	7	52	fiii lui Besai, fiii lui Mehunim, fiii lui Nefişim,
Neh	7	53	fiii lui Bacbuc, fiii lui Hacufa, fiii lui Harhur,
Neh	7	54	fiii lui Baţlit, fiii lui Mehida, fiii lui Harşa,
Neh	7	55	fiii lui Barcos, fiii lui Sisera, fiii lui Tamah,
Neh	7	56	fiii lui Neţiah, fiii lui Hatifa.
Neh	7	57	Fiii robilor lui Solomon: fiii lui Sotai, fiii lui Soferet, fiii lui Perida,
Neh	7	58	fiii lui Iaala, fiii lui Darcon, fiii lui Ghidel,
Neh	7	59	fiii lui Şefatia, fiii lui Hatil, fiii lui Pocheret-Haţebaim, fiii lui Amon.
Neh	7	60	Toţi slujitorii Templului şi fiii robilor lui Solomon: trei sute nouăzeci şi doi.
Neh	7	61	Iată pe ceice au plecat din Tel-Melah, din Tel-Harşa, din Cherub-Adon, şi din Imer, şi cari n’au putut să-şi arate casa părintească şi neamul, ca dovadă că erau din Israel.
Neh	7	62	Fiii lui Delaia, fiii lui Tobia, fiii lui Necoda, şase sute patruzeci şi doi.
Neh	7	63	Şi dintre preoţi: fiii lui Hobaia, fiii lui Hacoţ, fiii lui Barzilai, care luase de nevastă pe una din fetele lui Barzilai, Galaaditul, şi a fost numit cu numele lor.
Neh	7	64	Şi-au căutat cartea spiţelor neamului lor, dar n’au găsit-o. De aceea au fost daţi afară din preoţie,
Neh	7	65	şi dregătorul le-a spus să nu mănînce din lucrurile prea sfinte pînă nu va întreba un preot pe Urim şi Tumim.
Neh	7	66	Adunarea întreagă era de patruzeci şi două de mii trei sute şasezeci de inşi,
Neh	7	67	afară de robii şi roabele lor, în număr de şapte mii trei sute treizeci şi şapte. Printre ei se aflau două sute patruzeci şi cinci de cîntăreţi şi cîntăreţe.
Neh	7	68	Aveau şapte sute treizeci şi şase de cai, două sute patruzeci şi cinci de catîri,
Neh	7	69	patru sute treizeci şi cinci de cămile, şi şase mii şapte sute douăzeci de măgari.
Neh	7	70	Mulţi din capii de familie au făcut daruri pentru lucrare. Dregătorul a dat vistieriei o mie de darici de aur, cincizeci de potire, cinci sute treizeci de veşminte preoţeşti.
Neh	7	71	Capii de familie au dat în vistieria lucrării douăzeci de mii de darici de aur şi două mii douăsute de mine de argint.
Neh	7	72	Celalt popor a dat douăzeci de mii de darici de aur, două mii de mine de argint, şi şasezeci şi şapte de veşminte preoţeşti.
Neh	7	73	Preoţii şi Leviţii, uşierii, cîntăreţii, oamenii din popor, slujitorii Templului şi tot Israelul s’au aşezat în cetăţile lor
------------------------Neemia, capitolul 8
Neh	8	1	Cînd a venit luna a şaptea, copiii lui Israel erau în cetăţile lor.Atunci tot poporul s’a strîns ca un singur om pe locul deschis dinaintea porţii apelor. Au zis cărturarului Ezra să se ducă să ia cartea Legii lui Moise, dată de Domnul lui Israel.
Neh	8	2	Şi preotul Ezra a adus Legea înaintea adunării, alcătuită din bărbaţi şi femei şi din toţi cei ce erau în stare s’o înţeleagă. Era întîia zi a lunii a şaptea.
Neh	8	3	Ezra a citit în carte de dimineaţă pînă la amează, pe locul deschis dinaintea porţii apelor, în faţa bărbaţilor şi femeilor şi în faţa celor ce erau în stare s’o înţeleagă. Tot poporul a fost cu luare aminte la cetirea cărţii Legii.
Neh	8	4	Cărturarul Ezra stătea pe un scaun de lemn, ridicat cu prilejul acesta. Lîngă el, la dreapta, stăteau Matitia, Şema, Anaia, Urie, Hilchia şi Maaseia, şi la stînga: Pedaia, Mişael, Malchia, Haşum, Haşbadana, Zaharia şi Meşulam.
Neh	8	5	Ezra a deschis cartea înaintea întregului popor, căci stătea mai sus de cît tot poporul. Şi cînd a deschis-o, tot poporul s’a sculat.
Neh	8	6	Ezra a binecuvîntat pe Domnul, Dumnezeul cel mare, şi tot poporul a răspuns ridicînd mînile: „Amin! Amin!“ Şi s’au plecat şi s’au închinat înaintea Domnului, cu faţa la pămînt.
Neh	8	7	Iosua, Bani, Şerebia, Iamin, Acub, Şabetai, Hodia, Maaseia, Chelita, Azaria, Iozabad, Hanan, Pelaia, şi Leviţii, lămureau poporului Legea, şi fiecare stătea la locul lui.
Neh	8	8	Ei citeau desluşit în cartea Legii lui Dumnezeu, şi-i arătau înţelesul, ca să-i facă să înţeleagă ce citiseră.
Neh	8	9	Dregătorul Neemia, preotul şi cărturarul Ezra, şi Leviţii cari învăţau pe popor, au zis întregului popor: „Ziua aceasta este închinată Domnului, Dumnezeului vostru; să nu vă bociţi şi să nu plîngeţi!“ Căci tot poporul plîngea cînd a auzit cuvintele Legii.
Neh	8	10	Ei le-au zis: „Duceţi-vă de mîncaţi cărnuri grase şi beţi băuturi dulci, şi trimeteţi cîte o parte şi celor ce n’au nimic pregătit, căci ziua aceasta este închinată Domnului nostru; nu vă mîhniţi, căci bucuria Domnului va fi tăria voastră.“
Neh	8	11	Leviţii potoleau pe tot poporul, zicînd: „Tăceţi, căci ziua aceasta este sfîntă; nu vă mîhniţi!“
Neh	8	12	Şi tot poporul s’a dus să mănînce şi să bea. Şi au trimes cîte o parte şi altora, şi s’au veselit mult. Căci înţeleseseră cuvintele cari li se tîlcuiseră.
Neh	8	13	A doua zi, capii de familie din tot poporul, preoţii şi Leviţii, s’au strîns la cărturarul Ezra, ca să audă tîlcuirea cuvintelor Legii.
Neh	8	14	Şi au găsit scris în Lege că Domnul poruncise prin Moise, că fiii lui Israel trebuie să locuiască în corturi, în timpul sărbătorii lunii a şaptea.
Neh	8	15	Atunci au trimes să răspîndească vestea aceasta în toate cetăţile lor şi la Ierusalim: „Duceţi-vă la munte şi aduceţi ramuri de măslin, ramuri de măslin sălbatic, ramuri de mirt, ramuri de finic, şi ramuri de copaci stufoşi, ca să faceţi corturi, cum este scris.“
Neh	8	16	Atunci poporul s’a dus şi a adus ramuri, şi au făcut corturi pe acoperişul caselor lor, în curţile lor, în curţile Casei lui Dumnezeu, pe locul deschis dinaintea porţii apelor şi pe locul deschis dela poarta lui Efraim.
Neh	8	17	Toată adunarea celor ce se întorseseră din robie a făcut corturi şi au locuit în aceste corturi. Din vremea lui Iosua, fiul lui Nun, pînă în ziua aceasta, nu mai făcuseră copiii lui Israel aşa ceva. Şi a fost foarte mare veselie.
Neh	8	18	Au citit în cartea Legii lui Dumnezeu în fiecare zi, din cea dintîi zi pînă la cea din urmă. Au prăznuit sărbătoarea şapte zile, şi a fost o adunare de sărbătoare în ziua a opta, cum este poruncit.
------------------------Neemia, capitolul 9
Neh	9	1	În a douăzeci şi patra zi a aceleiaş luni, copiii lui Israel s’au adunat, îmbrăcaţi în saci şi presăraţi cu ţărînă, pentru ţinerea unui post.
Neh	9	2	Cei ce erau din neamul lui Israel, despărţindu-se de toţi străinii, au venit şi şi-au mărturisit păcatele lor şi fărădelegile părinţilor lor.
Neh	9	3	După ce au şezut jos, au cetit în cartea Legii Domnului, Dumnezeului lor, a patra parte din zi; şi altă a patra parte din zi şi-au mărturisit păcatele şi s’au închinat înaintea Domnului, Dumnezeului lor.
Neh	9	4	Iosua, Bani, Cadmiel, Şebania, Buni, Şerebia, Bani şi Chenani s’au suit pe scaunul Leviţilor şi au strigat cu glas tare către Domnul, Dumnezeul lor.
Neh	9	5	Şi Leviţii Iosua, Cadmiel, Bani, Haşabnia, Şerebia, Hodia, Şebania şi Petahia, au zis:„Sculaţi-vă şi binecuvîntaţi pe Domnul, Dumnezeul vostru, din vecinicie în vecinicie!„Binecuvîntat să fie Numele Tău cel slăvit, care este mai pe sus de orice binecuvîntare şi de orice laudă!
Neh	9	6	Tu, Doamne, numai Tu, ai făcut cerurile, cerurile cerurilor şi toată oştirea lor, şi pămîntul cu tot ce este pe el, mările cu tot ce cuprind ele. Tu dai viaţă tuturor acestor lucruri, şi oştirea cerurilor se închină înaintea Ta.
Neh	9	7	Tu, Doamne Dumnezeule, ai ales pe Avram, l-ai scos din Ur din Haldeia, şi i-ai pus numele Avraam.
Neh	9	8	Tu ai găsit inima lui credincioasă înainta Ta, ai făcut legămînt cu el, şi ai făgăduit că vei da seminţei lui ţara Cananiţilor, Hetiţilor, Amoriţilor, Fereziţilor, Iebusiţilor şi Ghirgasiţilor. Şi Ţi-ai ţinut cuvîntul, căci eşti drept.
Neh	9	9	Tu ai văzut necazul părinţilor noştri în Egipt, şi le-ai auzit strigătele la Marea Roşie.
Neh	9	10	Ai făcut semne şi minuni împotriva lui Faraon, împotriva tuturor slujitorilor lui şi împotriva întregului popor din ţara lui, pentrucă ştiai cu cîtă îngîmfare se purtaseră faţă de părinţii noştri, şi Ţi-ai arătat slava Ta cum se vede astăzi.
Neh	9	11	Ai despărţit marea înaintea lor, şi au trecut pe uscat prin mijlocul mării: dar ai prăbuşit în adînc, ca o piatră în fundul apelor, pe cei ce-i urmăreau.
Neh	9	12	I-ai călăuzit ziua printr’un stîlp de nor, şi noaptea printr’un stîlp de foc, care le lumina drumul pe care aveau să-l urmeze.
Neh	9	13	Te-ai pogorît pe muntele Sinai, le-ai vorbit din înălţimea cerurilor, şi le-ai dat porunci drepte, legi adevărate, învăţături şi orînduiri minunate.
Neh	9	14	Le-ai făcut cunoscut Sabatul Tău cel sfînt, şi le-ai dat prin robul Tău Moise, porunci, învăţături şi o lege.
Neh	9	15	Le-ai dat, dela înălţimea cerurilor, pîne, cînd le era foame, şi ai scos apă din stîncă, atunci cînd le era sete. Şi le-ai spus să intre în stăpînirea ţării pe care jurasei că le-o vei da.
Neh	9	16	Dar părinţii noştri s’au îngîmfat şi şi-au înţepenit grumazul. N’au urmat poruncile Tale,
Neh	9	17	n’au vrut să asculte, şi au dat uitării minunile pe cari le făcusei pentru ei. Şi-au înţepenit grumazul; şi, în răzvrătirea lor, şi-au pus o căpetenie ca să se întoarcă în robia lor. Dar Tu, Tu eşti un Dumnezeu gata să ierţi, îndurător şi milostiv, încet la mînie şi bogat în bunătate.Şi nu i-ai părăsit,
Neh	9	18	nici chiar atunci cînd şi-au făcut un viţel turnat, şi au zis: „Iată Dumnezeul tău care te-a scos din Egipt!“ şi s’au dedat la mari ocări faţă de Tine.
Neh	9	19	În îndurarea Ta fără margini, nu i-ai părăsit în pustie, şi stîlpul de nor n’a încetat să-i călăuzească ziua pe drum, nici stîlpul de foc să le lumineze noaptea drumul, pe care aveau să-l urmeze.
Neh	9	20	Le-ai dat Duhul Tău cel bun, ca să-i facă înţelepţi; n’ai îndepărtat mana Ta dela gura lor, şi le-ai dat apă să-şi potolească setea.
Neh	9	21	Patruzeci de ani, ai avut grijă să-i hrăneşti în pustie, şi n’au dus lipsă de nimic, hainele nu li s’au învechit, şi picioarele nu li s’au umflat.
Neh	9	22	Le-ai dat în mînă împărăţii şi popoare, ale căror ţinuturi le-ai împărţit între ei, şi au stăpînit ţara lui Sihon, împăratul Hesbonului, şi ţara lui Og, împăratul Basanului.
Neh	9	23	Le-ai înmulţit fiii ca stelele cerurilor, şi i-ai adus în ţara despre care spusesei părinţilor lor că au s’o ia în stăpînire.
Neh	9	24	Şi fiii lor au intrat şi au luat ţara în stăpînire; ai smerit înaintea lor pe locuitorii ţării, Cananiţii, şi i-ai dat în mînile lor, împreună cu împăraţii şi popoarele ţării, ca să le facă ce le place.
Neh	9	25	Au ajuns stăpîni pe cetăţi întărite şi pe pămînturi roditoare; au stăpînit case pline de tot felul de bunătăţi, puţuri săpate, vii, măslini, şi pomi roditori din belşug; au mîncat, s’au săturat, s’au îngrăşat, şi au trăit în desfătări, prin bunătatea Ta cea mare.
Neh	9	26	Totuş, ei s’au răsculat şi s’au răzvrătit împotriva Ta. Au aruncat Legea Ta la spatele lor, au ucis pe proorocii Tăi, cari-i rugau ferbinte să se întoarcă la Tine, şi s’au dedat la mari ocări faţă de Tine.
Neh	9	27	Atunci i-ai lăsat în mînile vrăjmaşilor lor, cari i-au apăsat. Dar, în vremea necazului lor, au strigat către Tine; şi Tu i-ai auzit dela înălţimea cerurilor, şi, în îndurarea Ta cea mare, le-ai dat izbăvitori cari i-au scăpat din mînile vrăjmaşilor lor.
Neh	9	28	Cînd au avut odihnă, au început iarăş să facă rău, înaintea Ta. Atunci i-ai lăsat în mînile vrăjmaşilor lor, cari i-au stăpînit. Dar, din nou au strigat către Tine; şi Tu i-ai auzit dela înălţimea cerurilor, şi, în marea Ta îndurare, i-ai izbăvit de mai multe ori.
Neh	9	29	I-ai rugat fierbinte să se întoarcă la Legea Ta; dar ei au stăruit în îngîmfarea lor, n’au ascultat de poruncile Tale, au păcătuit împotriva orînduirilor Tale, cari fac viu pe celce le împlineşte, Ţi-au întors spatele cu îndărătnicie, şi-au înţepenit grumazul, şi n’au ascultat.
Neh	9	30	I-ai îngăduit astfel mulţi ani, le-ai dat înştiinţări prin Duhul tău, prin prooroci, şi tot n’au luat aminte. Atunci i-ai dat în mînile unor popoare străine.
Neh	9	31	Dar, în marea Ta îndurare, nu i-ai nimicit, şi nu i-ai părăsit, căci Tu eşti un Dumnezeu milostiv şi îndurător.
Neh	9	32	Şi acum, Dumnezeul nostru, Dumnezeule mare, puternic şi înfricoşat, Tu care Îţi ţii legămîntul Tău de îndurare, nu privi ca puţin lucru toate suferinţele prin cari am trecut noi, împăraţii noştri, căpeteniile noastre, preoţii noştri, proorocii noştri, părinţii noştri şi tot poporul Tău, din vremea împăraţilor Asiriei pînă în ziua de azi.
Neh	9	33	Tu ai fost drept în tot ce ni s’a întîmplat, căci Te-ai arătat credincios, iar noi am făcut rău.
Neh	9	34	Împăraţii noştri, căpeteniile noastre, preoţii noştri, şi părinţii noştri n’au păzit Legea, şi n’au dat ascultare nici poruncilor, nici înştiinţărilor pe cari li le dădeai.
Neh	9	35	Cînd erau stăpîni, în mijlocul multelor binefaceri pe cari li le dădeai, în ţara întinsă şi roditoare, pe care le-o dădusei, nu Ţi-au slujit şi nu s’au abătut dela faptele lor rele.
Neh	9	36	Şi astăzi, iată-ne robi! Iată-ne robi pe pămîntul pe care l-ai dat părinţilor noştri, pentruca să se bucure de roadele şi de bunurile lui!
Neh	9	37	El îşi înmulţeşte roadele pentru împăraţii cărora ne-ai supus, din pricina păcatelor noastre; ei stăpînesc după plac asupra trupurilor noastre şi asupra vitelor noastre, şi sîntem într’o mare strîmtorare!“
Neh	9	38	Pentru toate acestea, noi am încheiat un legămînt, pe care l-am făcut în scris. Şi căpeteniile noastre, Leviţii noştri şi preoţii noştri şi-au pus pecetea pe el.
------------------------Neemia, capitolul 10
Neh	10	1	Iată pe cei ce şi-au pus pecetea: Dregătorul Neemia, fiul lui Hacalia Zedechia,
Neh	10	2	Seraia, Azaria, Ieremia,
Neh	10	3	Paşhur, Amaria, Malchia,
Neh	10	4	Hatuş, Şebania, Maluc,
Neh	10	5	Harim, Meremot, Obadia,
Neh	10	6	Daniel, Ghineton, Baruc,
Neh	10	7	Meşulam, Abia, Miiamin,
Neh	10	8	Maazia, Bilgai, Şemaia, preoţi.
Neh	10	9	Leviţii: Iosua, fiul lui Azania, Binui, din fiii lui Henadad, Cadmiel,
Neh	10	10	şi fraţii lor, Şebania, Hodia, Chelita, Pelaia, Hanan,
Neh	10	11	Mica, Rehob, Haşabia,
Neh	10	12	Zacur, Şerebia, Şebania,
Neh	10	13	Hodia, Bani, Beninu.
Neh	10	14	Căpeteniile poporului: Pareoş, Pahat-Moab, Elam, Zatu, Bani,
Neh	10	15	Buni, Azgad, Bebai,
Neh	10	16	Adonia, Bigvai, Adin,
Neh	10	17	Ater, Ezechia, Azur,
Neh	10	18	Hodia, Haşum, Beţai,
Neh	10	19	Harif, Anatot, Nebai,
Neh	10	20	Magpiaş, Meşulam Hezir,
Neh	10	21	Meşezabeel, Ţadoc, Iadua,
Neh	10	22	Pelatia,Hanan, Anaia,
Neh	10	23	Hosea, Hanania, Haşub,
Neh	10	24	Haloheş, Pilha, Şobec,
Neh	10	25	Rehum, Haşabna, Maaseia,
Neh	10	26	Ahia, Hanan, Anan,
Neh	10	27	Maluc, Harim, Baana.
Neh	10	28	Cealaltă parte a poporului, preoţii, Leviţii, uşierii, cîntăreţii, slujitorii Templului, şi toţi ceice se despărţiseră de popoarele străine, ca să urmeze Legea lui Dumnezeu, nevestele lor, fiii şi fetele lor, toţi cei ce aveau cunoştinţă şi pricepere,
Neh	10	29	s’au unit cu fraţii lor mai cu vază dintre ei. Au făgăduit cu jurămînt şi au jurat să umble în Legea lui Dumnezeu, dată prin Moise, robul lui Dumnezeu, să păzească şi să împlinească toate poruncile Domnului, Stăpînului nostru, orînduirile şi legile Lui.
Neh	10	30	Am făgăduit să nu dăm pe fetele noastre după popoarele ţării şi să nu luăm pe fetele lor de neveste pentru fiii noştri;
Neh	10	31	să nu cumpărăm nimic, în ziua Sabatului, şi în zilele de sărbătoare, dela popoarele ţării cari ar aduce de vînzare în ziua Sabatului mărfuri sau altceva de cumpărat, şi să lăsăm nelucrat pămîntul în anul al şaptelea şi să nu cerem plata nici unei datorii.
Neh	10	32	Am luat asupra noastră îndatorirea să dăm a treia parte dintr’un siclu pe an pentru slujba Casei Dumnezeului nostru,
Neh	10	33	pentru pînile pentru punerea înaintea Domnului, pentru darul de mîncare necurmat, pentru arderea de tot necurmată din zilele de Sabat, din zilele de lună nouă şi din zilele de sărbători, pentru lucrurile închinate Domnului, pentru jertfele de ispăşire pentru Israel, şi pentru tot ce se face în Casa Dumnezeului nostru.
Neh	10	34	Am tras la sorţi, preoţi, Leviţi şi popor, pentru lemnele cari trebuiau aduse pe fiecare an, ca dar, la Casa Dumnezeului nostru, după casele noastre părinteşti, la vremi hotărîte, ca să fie ars pe altarul Domnului, Dumnezeului nostru, cum este scris în Lege.
Neh	10	35	Am hotărît să aducem în fiecare an la Casa Domnului cele dintîi roade ale pămîntului nostru şi cele dintîi roade din toate roadele tuturor pomilor;
Neh	10	36	să aducem la Casa Dumnezeului nostru, preoţilor cari fac slujba în Casa Dumnezeului nostru, pe întîii născuţi ai fiilor noştri şi ai vitelor noastre, cum este scris în Lege, pe întîii născuţi ai vacilor şi oilor noastre;
Neh	10	37	să aducem preoţilor, în cămările Casei Dumnezeului nostru, cele dintîi roade din plămădeală şi darurile noastre de mîncare din roadele tuturor pomilor din must şi din untdelemn; şi să dăm zeciuială din pămîntul nostru Leviţilor, cari trebuie s’o ia ei înşişi în toate cetăţile aşezate pe pămînturile pe cari le lucrăm.
Neh	10	38	Preotul, fiul lui Aaron, va fi cu Leviţii cînd vor ridica zeciuiala; şi Leviţii vor aduce zeciuială din zeciuială la Casa Dumnezeului nostru, în cămările casei vistieriei.
Neh	10	39	Căci copiii lui Israel şi fiii lui Levi vor aduce în cămările acestea darurile de grîu, de must şi de untdelemn; acolo sînt uneltele sfîntului locaş, şi acolo stau preoţii cari fac slujba, uşierii şi cîntăreţii. Astfel ne-am hotărît să nu părăsim Casa Dumnezeului nostru.
------------------------Neemia, capitolul 11
Neh	11	1	Căpeteniile poporului s’au aşezat la Ierusalim. Cealaltă parte a poporului a tras la sorţ, pentruca unul din zece să vină să locuiască la Ierusalim în cetatea sfîntă, iar ceilalţi să locuiască în cetăţi.
Neh	11	2	Poporul a binecuvîntat pe toţi cei ce au primit de bună voie să locuiască la Ierusalim.
Neh	11	3	Iată căpeteniile ţinutului cari s’au aşezat la Ierusalim. În cetăţile lui Iuda, fiecare s’a aşezat în moşia lui, în cetatea lui Israel, preoţii şi Leviţii, slujitorii Templului, şi fiii robilor lui Solomon.
Neh	11	4	La Ierusalim s’au aşezat unii din fiii lui Iuda şi din fiii lui Beniamin. – Din fiii lui Iuda: Ataia, fiul lui Ozia, fiul lui Zaharia, fiul lui Amaria, fiul lui Şefatia, fiul lui Mahalaleel, din fiii lui Pereţ,
Neh	11	5	şi Maaseia, fiul lui Baruc, fiul lui Col-Hoze, fiul lui Hazaia, fiul lui Adaia, fiul lui Ioiarib, fiul lui Zaharia, fiul lui Şiloni.
Neh	11	6	Toţi fiii lui Pereţ cari s’au aşezat la Ierusalim, au fost patru sute şasezeci şi opt de oameni viteji. –
Neh	11	7	Iată fiii lui Beniamin: Salu, fiul lui Meşulam, fiul lui Ioed, fiul lui Pedaia, fiul lui Colaia, fiul lui Maaseia, fiul lui Itiel, fiul lui Isaia,
Neh	11	8	şi după el, Gabai şi Salai, nouăsute douăzeci şi opt.
Neh	11	9	Ioel, fiul lui Zieri, era căpetenia lor; şi Iuda, fiul lui Senua, era a doua căpetenie a cetăţii.
Neh	11	10	Din preoţi: Iedaia, fiul lui Ioiarib, Iachin,
Neh	11	11	Seraia, fiul lui Hilchia, fiul lui Meşulam, fiul lui Ţadoc, fiul lui Meraiot, fiul lui Ahitub, domnul Casei lui Dumnezeu,
Neh	11	12	şi fraţii lor cari făceau slujba Casei, opt sute douăzeci şi doi; Adaia, fiul lui Ieroham, fiul lui Pelalia, fiul lui Amţi, fiul lui Zaharia, fiul lui Paşhur, fiul lui Malchia,
Neh	11	13	şi fraţii săi, capii caselor părinteşti, două sute patruzeci şi doi; şi Amaşai, fiul lui Azareel, fiul lui Ahzai, fiul lui Meşilemot, fiul lui Imer,
Neh	11	14	şi fraţii lor, oameni viteji, o sută douăzeci şi opt; Zabdiel, fiul lui Ghedolim, era căpetenia lor.
Neh	11	15	Din Leviţi: Şemaia, fiul lui Haşub, fiul lui Azricam, fiul lui Haşabia, fiul lui Buni,
Neh	11	16	Şabetai şi Iozabad, însărcinaţi cu treburile de afară ale Casei lui Dumnezeu, şi făcînd parte din căpeteniile Leviţilor;
Neh	11	17	Matania, fiul lui Mica, fiul lui Zabdi, fiul lui Asaf, căpetenia care cînta lauda la rugăciune, şi Bacbuchia, al doilea din fraţii săi, şi Abda, fiul lui Şamua, fiul lui Galal, fiul lui Iedutun.
Neh	11	18	Toţi Leviţii din cetatea sfîntă erau două sute optzeci şi patru.
Neh	11	19	Şi uşierii: Acub, Talmon, şi fraţii lor, păzitorii porţilor, o sută şapte zeci şi doi.
Neh	11	20	Cealaltă parte din Israel, din preoţi, şi din Leviţi, s’au aşezat în toate cetăţile lui Iuda, fiecare în moşia lui.
Neh	11	21	Slujitorii Templului s’au aşezat pe deal, şi aveau de căpetenii pe Ţiha şi Ghişpa.
Neh	11	22	Căpetenia Leviţilor la Ierusalim era Uzi, fiul lui Bani, fiul lui Haşabia, fiul lui Matania, fiul lui Mica, dintre fiii lui Asaf, cîntăreţii însărcinaţi cu slujba Casei lui Dumnezeu;
Neh	11	23	căci era o poruncă a împăratului cu privire la cîntăreţi, şi li se dădea o parte hotărîtă pe fiecare zi.
Neh	11	24	Petahia, fiul lui Meşezabeel, din fiii lui Zerah, fiul lui Iuda, era dregătorul împăratului pentru toate treburile poporului.
Neh	11	25	Cît despre sate şi cîmpiile lor, unii din fiii lui Iuda s’au aşezat la Chiriat-Arba şi în locurile cari ţin de el, la Dibon şi în locurile cari ţin de el, Iecabţeel şi în satele cari ţin de el,
Neh	11	26	la Ieşua, la Molada, la Bet-Palet,
Neh	11	27	La Haţar-Şual, la Beer-Şeba şi în locurile cari ţin de ea,
Neh	11	28	la Ţiclag, la Mecona şi în locurile cari ţin de ea,
Neh	11	29	la En-Rimon, la Ţorea, la Iarmut,
Neh	11	30	la Zanoah, la Adulam, şi în satele cari ţin de el, la Lachis şi în ţinutul lui, la Azeca şi în locurile cari ţin de el. S’au aşezat astfel dela Beer-Şeba pînă la valea lui Hinom.
Neh	11	31	Fiii lui Beniamin s’au aşezat, dela Gheba la Micmaş, la Aia, la Betel şi în locurile cari ţin de el,
Neh	11	32	la Anatot, la Nob, la Hanania,
Neh	11	33	la Haţor, la Rama, la Ghitaim,
Neh	11	34	la Hadid, la Ţeboim, la Nebalat,
Neh	11	35	la Lod, şi la Ono, valea lucrătorilor.
Neh	11	36	Au fost unii Leviţi cari s’au unit cu Beniamin, măcar că făceau parte din cetele lui Iuda.
------------------------Neemia, capitolul 12
Neh	12	1	Iată preoţii şi Leviţii cari s’au întors cu Zorobabel, fiul lui Şealtiel, şi cu Iosua: Seraia, Ieremia, Ezra,
Neh	12	2	Amaria, Maluc, Hatuş,
Neh	12	3	Şecania, Rehum, Meremot,
Neh	12	4	Ido, Ghinetoi, Abia,
Neh	12	5	Miiamin, Maadia, Bilga,
Neh	12	6	Şemaia, Ioiarib, Iedaia,
Neh	12	7	Salu, Amoc, Hilchia, Iedaia. Aceştia au fost căpeteniile preoţilor şi a fraţilor lor, pe vremea lui Iosua. –
Neh	12	8	Leviţi: Iosua, Binui, Cadmiel, Şerebia, Iuda, Matania, care cîrmuia împreună cu fraţii săi cîntarea laudelor;
Neh	12	9	Bacbuchia şi Uni, cari îşi împlineau slujbele lîngă fraţii lor.
Neh	12	10	Iosua a născut pe Ioiachim, Ioiachim a născut pe Eliaşib, Eliaşib a născut pe Ioiada,
Neh	12	11	Ioiada a născut pe Ionatan, şi Ionatan a născut pe Iadua.
Neh	12	12	Iată, cari erau pe vremea lui Ioiachim, preoţii, capi de familii: pentru Seraia, Meraia; pentru Ieremia, Hanania;
Neh	12	13	pentru Ezra, Meşulam; pentru Amaria, Iohanan;
Neh	12	14	pentru Meluchi, Ionatan, pentru Şebania, Iosif;
Neh	12	15	pentru Harim, Adna; pentru Meraioat, Helcai;
Neh	12	16	pentru Ido, Zaharia, pentru Ghineton, Meşulam;
Neh	12	17	pentru Abia, Zicri; pentru Miniamin şi Moadia, Piltai;
Neh	12	18	pentru Bilga, Şamua; pentru Şemaia, Ionatan;
Neh	12	19	pentru Ioiarib, Matnai; pentru Iedaia, Uzi;
Neh	12	20	pentru Salai, Calai; pentru Amoc, Eber;
Neh	12	21	pentru Hilchia, Haşabia; pentru Iedaia, Netaneel.
Neh	12	22	Pe vremea lui Eliaşib, lui Ioiada, lui Iohanan şi lui Iadua, Leviţii, capi de familii, şi preoţii, au fost scrişi, supt domnia lui Dariu, Persanul.
Neh	12	23	Fiii lui Levi, capi de familii, au fost scrişi în cartea Cronicilor pînă pe vremea lui Iohanan, fiul lui Eliaşib.
Neh	12	24	Căpeteniile Leviţilor, Haşabia, Şerebia, şi Iosua, fiul lui Cadmiel, şi fraţii lor împreună cu ei, stînd unii în faţa altora, erau însărcinaţi să mărească şi să laude pe Domnul, după rînduiala lui David, omul lui Dumnezeu.
Neh	12	25	Matania, Bacbuchia, Obadia, Meşulam, Talmon şi Acub, uşieri, făceau de strajă la cămările dela porţi.
Neh	12	26	Ei trăiau pe vremea lui Ioiachim, fiul lui Iosua, fiul lui Ioţadac, şi pe vremea lui Neemia, dregătorul, şi pe vremea preotului şi cărturarului Ezra.
Neh	12	27	La sfinţirea zidurilor Ierusalimului, au chemat pe Leviţi din toate locurile în cari locuiau, şi i-au adus la Ierusalim, ca să prăznuiască sfinţirea şi sărbătoarea cu laude şi cîntări, în sunet de chimvale, alăute şi arfe.
Neh	12	28	Fiii cîntăreţilor s’au strîns din împrejurimile Ierusalimului, din satele slujitorilor Templului,
Neh	12	29	din Bet-Ghilgal, şi din ţinutul Ghebei şi din Azmavet; căci cîntăreţii îşi zidiseră sate împrejurul Ierusalimului.
Neh	12	30	Preoţii şi Leviţii s’au curăţit, şi au curăţit şi pe popor, porţile şi zidul.
Neh	12	31	Am suit pe zid pe căpeteniile lui Iuda, şi am făcut două coruri mari. Cel dintîi a pornit pe partea dreaptă a zidului, spre poarta gunoiului.
Neh	12	32	În urma acestui cor mergeau Hosea şi jumătate din căpeteniile lui Iuda,
Neh	12	33	Azaria, Ezra, Meşulam,
Neh	12	34	Iuda, Beniamin, Şemaia, şi Ieremia,
Neh	12	35	unii din fiii preoţilor cu trîmbiţe, Zaharia, fiul lui Ionatan, fiul lui Şemaia, fiul lui Matania, fiul lui Mica, fiul lui Zacur, fiul lui Asaf,
Neh	12	36	şi fraţii săi, Şemaia, Azareel, Milalai, Ghilalai, Maai, Netaneel, Iuda şi Hanani, cu instrumentele de muzică ale lui David, omul lui Dumnezeu. Cărturarul Ezra era în fruntea lor.
Neh	12	37	La poarta izvorului, s’au suit drept înainte pe treptele cetăţii lui David pe ridicătura zidului, deasupra casei lui David, pînă la poarta apelor, spre răsărit.
Neh	12	38	Al doilea cor a pornit spre stînga. În urma lui veneam eu cu cealaltă jumătate din popor, pe zid. Trecînd pe deasupra turnului cuptoarelor, au mers pînă la zidul cel lat;
Neh	12	39	apoi pe deasupra porţii lui Efraim, pedeasupra porţii celei vechi, pe deasupra porţii peştilor, pe deasupra turnului lui Hananeel şi pe deasupra turnului Mea, pînă la poarta oilor. Şi s’au oprit la poarta temniţei.
Neh	12	40	Cele două coruri s’au oprit în Casa lui Dumnezeu; şi tot aşa şi eu şi dregătorii cari erau cu mine,
Neh	12	41	şi preoţii Eliachim, Maaseia, Miniamin, Mica, Elioenai, Zaharia, Hanania, cu trîmbiţe,
Neh	12	42	şi Maaseia, Şemaia, Eleazar, Uzi, Iohanan, Malchia, Elam şi Ezer. Cîntăreţii şi-au înălţat glasul, cîrmuiţi de Izrahia.
Neh	12	43	În ziua aceea s’au adus multe jertfe, şi a fost mare bucurie, căci Dumnezeu dăduse poporului o mare pricină de bucurie. Se bucurau şi femeile şi copiii, şi strigătele de bucurie ale Ierusalimului se auzeau pînă departe.
Neh	12	44	În ziua aceea, s’au rînduit oameni cari să privegheze asupra odăilor cari slujeau de cămări pentru darurile de mîncare, cele dintîi roade şi zeciuieli. Ei au fost însărcinaţi să adune în ele, din ţinutul cetăţilor, părţile hotărîte de Lege preoţilor şi Leviţilor. Căci Iuda se bucura că preoţii şi Leviţii erau la locul lor,
Neh	12	45	păzind tot ce privea slujba lui Dumnezeu şi a curăţirilor. Cîntăreţii şi uşierii îşi împlineau şi ei slujbele, după rînduiala lui David şi a fiului său Solomon.
Neh	12	46	Căci odinioară, pe vremea lui David şi lui Asaf, erau căpetenii peste cîntăreţi şi cîntări de laudă şi de mulţămire în cinstea lui Dumnezeu.
Neh	12	47	Tot Israelul a dat pe vremea lui Zorobabel şi Neemia, părţile cuvenite cîntăreţilor şi uşierilor, zi de zi; au dat Leviţilor lucrurile sfinţite, iar Leviţii au dat fiilor lui Aaron lucrurile sfinţite cuvenite lor.
------------------------Neemia, capitolul 13
Neh	13	1	În vremea aceea, s’a cetit în faţa poporului în cartea lui Moise, şi s’a găsit scris că Amonitul şi Moabitul nu trebuiau să intre niciodată în adunarea lui Dumnezeu,
Neh	13	2	pentrucă nu veniseră înaintea copiilor lui Israel cu pîne şi apă, şi pentrucă tocmiseră împotriva lor cu preţ de argint pe Balaam ca să-i blesteme. Dar Dumnezeul nostru a prefăcut blestemul în binecuvîntare.
Neh	13	3	Cînd au auzit Legea, au deosebit din Israel pe toţi străinii.
Neh	13	4	Înainte de aceasta, preotul Eliaşib, care era pus peste cămările Casei Dumnezeului nostru, şi rudă cu Tobia,
Neh	13	5	pregătise pentru el o cămară mare, unde puneau mai înainte darurile de mîncare, tămîia, uneltele, zeciuiala din grîu, din must, şi din untdelemn, părţile rînduite pentru Leviţi, cîntăreţi şi uşieri, şi darurile ridicate pentru preoţi.
Neh	13	6	Eu nu eram la Ierusalim cînd s’au petrecut toate acestea, căci mă întorsesem la împărat în al treizeci şi doilea an al lui Artaxerxe, împăratul Babilonului. La sfîrşitul anului am căpătat de la împărat învoire
Neh	13	7	să mă întorc la Ierusalim, şi am văzut răul pe care-l făcuse Eliaşib, pregătind o cămară pentru Tobia, în curţile Casei lui Dumnezeu.
Neh	13	8	Mi-a părut foarte rău, şi am aruncat afară din cămară toate lucrurile lui Tobia.
Neh	13	9	Apoi am poruncit să se curăţească odăile, şi am pus iarăş în ele uneltele Casei lui Dumnezeu, darurile de mîncare şi tămîia.
Neh	13	10	Am auzit deasemenea că părţile Leviţilor nu li se dăduseră, şi că Leviţii şi cîntăreţii, însărcinaţi cu slujba, fugiseră fiecare în ţinutul lui.
Neh	13	11	Am mustrat pe dregători, şi am zis: „Pentruce a fost părăsită Casa lui Dumnezeu?“ Şi am strîns pe Leviţi şi pe cîntăreţi, şi i-am pus iarăş în slujba lor.
Neh	13	12	Atunci tot Iuda a adus în cămări zeciuiala din grîu, din must şi din untdelemn.
Neh	13	13	Am dat cămările în grija preotului Şelemia, cărturarului Ţadoc, şi lui Pedaia, unul din Leviţi, şi le-am adaos şi pe Hanan, fiul lui Zacur, fiul lui Matania, căci le mergea numele că sînt credinicoşi. Ei au fost însărcinaţi să facă împărţirile cuvenite fraţilor lor.
Neh	13	14	Adu-Ţi aminte de mine, Dumnezeule, pentru aceste lucruri, şi nu uita faptele mele evlavioase făcute pentru Casa Dumnezeului meu şi pentru lucrurile cari trebuiesc păzite în ea!
Neh	13	15	Pe vremea aceasta am văzut în Iuda nişte oameni călcînd la teasc în ziua Sabatului, aducînd snopi, încărcînd măgarii cu vin, struguri şi smochine, şi cu tot felul de lucruri, şi aducîndu-le la Ierusalim în ziua Sabatului. Şi i-am mustrat chiar în ziua cînd îşi vindeau mărfurile.
Neh	13	16	Mai erau şi nişte Tirieni, aşezaţi în Ierusalim, cari aduceau peşte şi tot felul de mărfuri, şi le vindeau fiilor lui Iuda în ziua Sabatului şi în Ierusalim.
Neh	13	17	Am mustrat pe mai marii lui Iuda, şi le-am zis: „Ce însemnează această faptă rea pe care o faceţi, pîngărind ziua Sabatului?
Neh	13	18	Oare n’au lucrat aşa părinţii voştri, şi nu din pricina aceasta a trimes Dumnezeul nostru toate aceste nenorociri peste noi şi peste cetatea aceasta? Şi voi aduceţi din nou mînia Lui împotriva lui Israel, pîngărind Sabatul!“
Neh	13	19	Apoi am poruncit să se închidă porţile Ierusalimului înainte de Sabat, de îndată ce le va ajunge umbra, şi să nu se deschidă decît după Sabat. Şi am pus cîţiva din slujitorii mei la porţi, să oprească intrarea sarcinilor de mărfuri în ziua Sabatului.
Neh	13	20	Şi aşa negustorii şi vînzătorii de tot felul de lucruri au petrecut noaptea odată şi de două ori afară din Ierusalim.
Neh	13	21	I-am mustrat, şi le-am zis: „Pentruce staţi noaptea înaintea zidului? Dacă veţi mai face încă odată lucrul acesta, voi pune mîna pe voi.“ Din clipa aceea, n’au mai venit în timpul Sabatului.
Neh	13	22	Am poruncit şi Leviţilor să se curăţească, şi să vină să păzească porţile, ca să sfinţească ziua Sabatului.Adu-Ţi aminte de mine, Dumnezeule, şi pentru aceste lucruri, şi ocroteşte-mă după marea Ta îndurare!
Neh	13	23	Tot pe vremea aceea, am văzut pe nişte Iudei, cari îşi luaseră neveste Asdodiene, Amonite şi Moabite.
Neh	13	24	Jumătate din fiii lor vorbeau limba asdodiană, şi nu ştiau să vorbească limba evreiască; nu cunoşteau decît limba cutărui sau cutărui popor.
Neh	13	25	I-am mustrat, şi i-am blestemat; am lovit pe unii din ei, le-am smuls părul, şi i-am pus să jure în Numele lui Dumnezeu, zicînd: „Să nu vă daţi fetele după fiii lor, şi să nu luaţi fetele lor de neveste nici pentru fiii voştri, nici pentru voi.
Neh	13	26	Oare nu în aceasta a păcătuit Solomon, împăratul lui Israel? Nu era alt împărat ca el, în mulţimea popoarelor; el era iubit de Dumnezeul lui, şi Dumnezeu îl pusese împărat peste tot Israelul. Totuş, femeile străine l-au tîrît şi pe el în păcat.
Neh	13	27	Şi acum trebuie să auzim despre voi că săvîrşiţi o nelegiuire atît de mare şi că păcătuiţi împotriva Dumnezeului nostru, luînd neveste străine?“
Neh	13	28	Unul din fiii lui Ioiada, fiul marelui preot Eliaşib, era ginerele lui Sanbalat, Horonitul. L-am izgonit dela mine.
Neh	13	29	Adu-Ţi aminte de ei, Dumnezeule, căci au spurcat preoţia şi legămîntul încheiat de preoţi şi Leviţi.
Neh	13	30	I-am curăţit de orice străin, şi am pus rînduială în tot ce trebuiau să păzească preoţii şi Leviţii, fiecare în slujba lui,
Neh	13	31	în ce privea atît darul lemnelor la vremi hotărîte, cît şi cele dintîi roade.Adu-Ţi aminte de mine, spre bine, Dumnezeule!
------------------------Estera, capitolul 1
Est	1	1	Era pe vremea lui Ahaşveroş, al acelui Ahaşveroş care domnea dela India pînă în Etiopia peste o sută douăzeci şi şapte de ţinuturi.
Est	1	2	Împăratul Ahaşveroş şedea atunci pe scaunul lui împărătesc la Susa, în capitală.
Est	1	3	În al treilea an al domniei lui, a dat un ospăţ tuturor domnitorilor şi slujitorilor săi. Căpeteniile oştirii Perşilor şi Mezilor, mai marii şi capii ţinuturilor, s’au strîns înaintea lui.
Est	1	4	El le-a arătat bogăţia strălucită a împărăţiei lui şi slava minunată a mărimii lui, în multe zile, timp de o sută optzeci de zile.
Est	1	5	După ce au trecut aceste zile, împăratul a dat întregului popor care se afla în capitala Susa, dela cel mai mare pînă la cel mai mic, un ospăţ, care a ţinut şapte zile, în curtea grădinii casei împărăteşti.
Est	1	6	Covoare albe, verzi şi albastre, erau legate cu funii de in supţire şi de purpură de nişte verigi de argint şi de nişte stîlpi de marmoră. Paturi de aur şi de argint stăteau pe o podeală de porfir, de marmoră, de sidef şi de pietre negre.
Est	1	7	Iar de băut turnau în vase de aur, de felurite soiuri. Era belşug de vin împărătesc, mulţămită dărniciei împăratului.
Est	1	8	Dar nimeni nu era silit să bea, căci împăratul poruncise tuturor oamenilor din casa lui să facă după voia fiecăruia.
Est	1	9	Împărăteasa Vasti a dat şi ea un ospăţ femeilor, în casa împărătească a împăratului Ahaşveroş.
Est	1	10	A şaptea zi, pe cînd inima împăratului era veselă de vin, a poruncit lui Mehuman, Bizta, Harbona Bigta, Abagta, Zetar şi Carcas, cei şapte fameni cari slujeau înaintea împăratului Ahaşveroş,
Est	1	11	să aducă în faţa lui pe împărăteasa Vasti, cu cununa împărătească, pentruca să arate frumuseţa ei popoarelor şi mai marilor săi, căci era frumoasă la chip.
Est	1	12	Dar împărăteasa Vasti n’a vrut să vină, cînd a primit prin fameni porunca împăratului. Şi împăratul s’a supărat foarte tare, s’a aprins de mînie.
Est	1	13	Atunci împăratul a vorbit cu înţelepţii cari cunoşteau obiceiurile vremii. Căci aşa se puneau la cale treburile împăratului: înaintea tuturor celor ce cunoşteau legile şi dreptul.
Est	1	14	Avea lîngă el pe Carşena, pe Şetar, pe Admata, pe Tarsis, pe Meres, pe Marsena, pe Memucan, şapte domnitori ai Persiei şi Mediei, cari vedeau faţa împăratului şi cari aveau locul întîi în împărăţie.
Est	1	15	„Ce trebuie“, a zis el, „să se facă împărătesei Vasti, după lege, pentrucă n’a împlinit ce i-a poruncit împăratul Ahaşveroş prin fameni?“
Est	1	16	Memucan a răspuns înaintea împăratului şi domnitorilor: „Nu numai faţă de împărat s’a purtat rău împărăteasa Vasti; ci şi faţă de toţi domnitorii şi toate popoarele cari sînt în toate ţinuturile împăratului Ahaşveroş.
Est	1	17	Căci fapta împărătesei va ajunge la cunoştinţa tuturor femeilor, şi le va face să-şi nesocotească bărbaţii. Ele vor zice: «Împăratul Ahaşveroş a poruncit să i se aducă înainte împărăteasa Vasti, şi ea nu s’a dus.»
Est	1	18	Şi în ziua aceasta crăiesele Persiei şi Mediei, cari vor afla de fapta împărătesei, vor vorbi tot aşa tuturor căpeteniilor împăratului: de aici va veni mult dispreţ şi mînie.
Est	1	19	Dacă împăratul găseşte cu cale, să se dea poruncă din partea lui şi să se scrie în legile Perşilor şi Mezilor, cu arătare că nu trebuie să se calce, o poruncă împărătească, după care Vasti să nu se mai arate înaintea împăratului Ahaşveroş. Iar împăratul să dea vrednicia de împărăteasă alteia, mai bună decît ea.
Est	1	20	Porunca împăratului se va vesti astfel în toată împărăţia lui, – căci este mare – şi toate femeile vor da cinste bărbaţilor lor, dela mare pînă la mic.“
Est	1	21	Părerea aceasta a fost primită de împărat şi de domnitori, şi împăratul a lucrat după cuvîntul lui Memucan.
Est	1	22	A trimes scrisori tuturor ţinuturilor din împărăţia lui, fiecărui ţinut după scrierea lui, şi fiecărui popor după limba lui; ele spuneau că orice bărbat trebuie să fie stăpîn în casa lui, şi că va vorbi limba poporului său.
------------------------Estera, capitolul 2
Est	2	1	După aceste lucruri, cînd s’a potolit mînia împăratului Ahaşveroş, s’a gîndit la Vasti, la ce făcuse ea, şi la hotărîrea luată cu privire la ea.
Est	2	2	Atunci cei ce slujeau împăratului au zis: „Să se caute pentru împărat nişte fete, fecioare şi frumoase.
Est	2	3	Împăratul să pună în toate ţinuturile din împărăţia lui dregători însărcinaţi să strîngă pe toate fetele, fecioare şi frumoase, în capitala Susa, în casa femeilor, supt privegherea lui Hegai, famenul împăratului şi păzitorul femeilor, care să le dea cele trebuincioase pentru gătit.
Est	2	4	Şi fata care-i va plăcea împăratului, să fie împărăteasă în locul Vastii.“ Părerea aceasta a fost primită de împărat, şi aşa a făcut.
Est	2	5	În capitala Susa era un Iudeu numit Mardoheu, fiul lui Iair, fiul lui Şimei, fiul lui Chis, bărbat din Beniamin,
Est	2	6	care fusese luat din Ierusalim printre robii strămutaţi împreună cu Ieconia, împăratul lui Iuda, de Nebucadneţar, împăratul Babilonului.
Est	2	7	El creştea pe Hadasa, adică Estera, fata unchiului său; căci ea n’avea nici tată nici mamă. Fata era frumoasă la statură şi plăcută la vedere. După moartea tatălui şi a mamei sale, Mardoheu o luase de suflet.
Est	2	8	Cînd s’a auzit porunca împăratului şi hotărîrea lui, au fost strînse un mare număr de fete în capitala Susa, supt privegherea lui Hegai. Odată cu ele a fost luată şi Estera şi adusă în casa împăratului, subt privegherea lui Hegai, păzitorul femeilor.
Est	2	9	Fata i-a plăcut, şi a căpătat trecere înaintea lui. El s’a grăbit să-i dea cele de trebuinţă pentru găteală şi hrană, i-a dat şapte slujnice alese din casa împăratului, şi a pus-o împreună cu slujnicile ei în cea mai bună încăpere din casa femeilor.
Est	2	10	Estera nu şi-a făcut cunoscut nici poporul, nici naşterea, căci Mardoheu o oprise să vorbească despre aceste lucruri.
Est	2	11	Şi în fiecare zi Mardoheu se ducea şi venea înaintea curţii casei femeilor, ca să afle cum îi merge Esterei şi ce se face cu ea.
Est	2	12	Fiecare fată se ducea la rîndul ei la împăratul Ahaşveroş, după ce timp de douăsprezece luni împlinea ce era poruncit femeilor. În timpul acesta, aveau grijă să se gătească, ungîndu-se şase luni cu untdelemn de mirt, şi şase luni cu miresme de mirozne femeieşti.
Est	2	13	Aşa se ducea fiecare fată la împărat. Şi, cînd trecea din casa femeilor în casa împăratului, o lăsau să ia cu ea tot ce voia.
Est	2	14	Se ducea seara; şi a doua zi dimineaţa trecea în a doua casă a femeilor, supt privegherea lui Şaaşgaz, famenul împăratului şi păzitorul ţiitoarelor împăratului. Nu se mai întorcea la împărat, decît cînd ar fi dorit împăratul şi ar fi chemat-o pe nume.
Est	2	15	Cînd i-a venit rîndul să se ducă la împărat, Estera, fata lui Abihail, unchiul lui Mardoheu, care o înfiase, n’a cerut decît ce a fost rînduit de Hegai, famenul împăratului şi păzitorul femeilor. Estera căpăta trecere înaintea tuturor celor ce o vedeau.
Est	2	16	Estera a fost dusă la împăratul Ahaşveroş, în casa împărătească, în luna zecea, adică luna Tebet, în al şaptelea an al domniei lui.
Est	2	17	Împăratul a iubit pe Estera mai mult decît pe toate celelalte femei, şi ea a căpătat trecere şi iubire înaintea lui mai mult decît toate celelalte fete. I-a pus cununa împărătească pe cap, şi a făcut-o împărăteasă în locul Vastii.
Est	2	18	Împăratul a dat un mare ospăţ tuturor domnitorilor şi slujitorilor lui, un ospăţ în cinstea Esterei. Cu prilejul acesta a uşurat sarcinile ţinuturilor, şi a împărţit daruri cu o dărnicie împărătească.
Est	2	19	A doua oară, cînd s’au strîns fetele, Mardoheu şedea la poarta împăratuluui.
Est	2	20	Estera nu-şi spusese nici naşterea nici poporul, căci o oprise Mardoheu. Şi ea urma acum poruncile lui Mardoheu cu tot atîta scumpătate ca atunci cînd o creştea el.
Est	2	21	În acelaş timp, pe cînd Mardoheu stătea la poarta împăratului, Bigtan şi Tereş, doi fameni ai împăratului, păzitorii pragului, s’au lăsat biruiţi de o supărare şi au vrut să întindă mîna împotriva împăratului Ahaşveroş.
Est	2	22	Mardoheu a avut cunoştinţă de lucrul acesta, şi a dat de ştire împărătesei Estera, care l-a spus împăratului din partea lui Mardoheu.
Est	2	23	Faptul fiind cercetat şi găsit întocmai, cei doi fameni au fost spînzuraţi de un lemn. Şi lucrul acesta a fost scris în cartea Cronicilor în faţa împăratului.
------------------------Estera, capitolul 3
Est	3	1	După aceste lucruri, împăratul Ahaşveroş a ridicat la putere pe Haman, fiul lui Hamedata, Agaghitul. L-a ridicat în cinste, şi a pus scaunul lui mai pe sus de scaunele tuturor căpeteniilor cari erau lîngă el.
Est	3	2	Toţi slujitorii împăratului, cari stăteau la poarta împăratului, plecau genunchiul şi se închinau înaintea lui Haman, căci aşa era porunca împăratului cu privire la el. Dar Mardoheu nu-şi pleca genunchiul şi nu se închina.
Est	3	3	Şi slujitorii împăratului, cari stăteau la poarta împăratului, au zis lui Mardoheu: „Pentru ce calci porunca împăratului?“
Est	3	4	Fiindcă ei îi spuneau în fiecare zi lucrul acesta, şi el nu-i asculta, l-au spus lui Haman, ca să vadă dacă Mardoheu are să se ţină de hotărîrea lui; căci el spusese că este Iudeu.
Est	3	5	Şi Haman a văzut că Mardoheu nu-şi pleca genunchiul şi nu se închina înaintea lui. S’a umplut de mînie;
Est	3	6	dar a crezut prea puţin pentru el să pună mîna numai pe Mardoheu, căci i se spusese din ce popor era Mardoheu, şi a voit să nimicească pe poporul lui Mardoheu, pe toţi Iudeii cari se aflau în toată împărăţia lui Ahaşveroş.
Est	3	7	În luna întîi, adică luna Nisan, în al doisprezecelea an al împăratului Ahaşveroş, au aruncat Pur, adică sorţul, înaintea lui Haman, pentru fiecare zi şi pentru fiecare lună, pînă în luna a douăsprezecea, adică luna Adar.
Est	3	8	Atunci Haman a zis împăratului Ahaşveroş: „În toate ţinuturile împărăţiei tale este risipit un popor deosebit între popoare, care are legi deosebite de ale tuturor popoarelor şi nu ţine legile împăratului. Nu este în folosul împăratului să-l lase liniştit.
Est	3	9	Dacă împăratul găseşte cu cale, să se scrie o poruncă pentru ca ei să fie nimiciţi, şi eu voi cîntări zece mii de talanţi de argint în mînile slujbaşilor, ca să-i ducă în vistieria împăratului.“
Est	3	10	Împăratul şi-a scos inelul din deget, şi l-a dat lui Haman, fiul lui Hamedata, Agaghitul, vrăjmaşul Iudeilor.
Est	3	11	Şi împăratul a zis lui Haman: „Îţi dăruiesc şi argintul şi pe poporul acesta; fă cu el ce vei voi.“
Est	3	12	Logofeţii împăratului au fost chemaţi în a treisprezecea zi a lunii întîi, şi au scris în totul cum a poruncit Haman, mai marilor oştirii, dregătorilor fiecărui ţinut şi căpeteniilor fiecărui popor, fiecărui ţinut după scrierea lui şi fiecărui popor după limba lui. Au scris în numele împăratului Ahaşveroş, şi au pecetluit scrisorile cu inelul împăratului.
Est	3	13	Scrisorile au fost trimese prin alergători în toate ţinuturile împăratului, ca să nimicească, să omoare şi să peardă pe toţi Iudeii, tineri şi bătrîni, prunci şi femei, şi anume într’o singură zi, în ziua a treisprezecea a lunii a douăsprezecea, adică luna Adar, şi să li se prade averile.
Est	3	14	Aceste scrisori cuprindeau porunca împăratului care trebuia vestită în fiecare ţinut, şi îndemnau pe toate popoarele să fie gata pentru ziua aceea.
Est	3	15	Alergătorii au plecat în grabă mare, după porunca împăratului.Porunca a fost vestită şi în capitala Susa. Şi pe cînd împăratul şi Haman stăteau şi beau, cetatea Susa era îngrozită.
------------------------Estera, capitolul 4
Est	4	1	Mardoheu, aflînd tot ce se petrecea, şi-a sfîşiat hainele, s’a îmbrăcat cu un sac şi s’a presărat cu cenuşă. Apoi s’a dus în mijlocul cetăţii, scoţînd cu putere strigăte amare,
Est	4	2	şi a mers pînă la poarta împăratului, a cărei intrare era oprită oricui era îmbrăcat cu un sac.
Est	4	3	În fiecare ţinut unde ajungea porunca împăratului şi hotărîrea lui, a fost o mare jale printre Iudei; posteau, plîngeau şi se boceau, şi mulţi se culcau în sac şi cenuşă.
Est	4	4	Slujnicele Esterei şi famenii ei au venit şi i-au spus lucrul acesta. Şi împărăteasa a rămas îngrozită. A trimes haine lui Mardoheu ca să-l îmbrace, şi să ia sacul de pe el, dar el nu le-a primit.
Est	4	5	Atunci Estera a chemat pe Hatac, unul din famenii pe cari-i pusese împăratul în slujba ei, şi l-a însărcinat să se ducă să întrebe pe Mardoheu ce înseamnă lucrul acesta şi de unde vine.
Est	4	6	Hatac s’a dus la Mardoheu în locul deschis al cetăţii, înaintea porţii împăratului.
Est	4	7	Şi Mardoheu i-a istorisit tot ce i se întîmplase, şi i-a spus suma de argint pe care făgăduise Haman că o va da vistieriei împăratului în schimbul măcelăririi Iudeilor.
Est	4	8	I-a dat şi cuprinsul poruncii vestite în Susa în vederea nimicirii lor, ca s’o arate Esterei şi să-i spună totul. Şi a poruncit ca Estera să se ducă la împărat să-l roage şi să stăruiască de el pentru poporul său.
Est	4	9	Hatac a venit şi a spus Esterei cuvintele lui Mardoheu.
Est	4	10	Estera a însărcinat pe Hatac să se ducă să spună lui Mardoheu:
Est	4	11	„Toţi slujitorii împăratului şi poporul din ţinuturile împăratului ştiu că este o lege care pedepseşte cu moartea pe oricine, fie bărbat fie femeie, care intră la împărat, în curtea dinlăuntru, fără să fie chemat. Numai acele scapă cu viaţă, căruia îi întinde împăratul toiagul lui împărătesc de aur. Şi eu n’am fost chemată la împărat de treizeci de zile.“
Est	4	12	Cînd s’au spus cuvintele Esterei lui Mardoheu,
Est	4	13	Mardoheu a trimes următorul răspuns Esterei: „Să nu-ţi închipui că numai tu vei scăpa dintre toţi Iudeii, pentrucă eşti în casa împăratului.
Est	4	14	Căci, dacă vei tăcea acum, ajutorul şi izbăvirea vor veni din altă parte pentru Iudei, şi tu şi casa tatălui tău veţi peri. Şi cine ştie dacă nu pentru o vreme ca aceasta ai ajuns la împărăţie?“
Est	4	15	Estera a trimes să spună lui Mardoheu:
Est	4	16	„Du-te, strînge pe toţi Iudeii cari se află în Susa, şi postiţi pentru mine, fără să mîncaţi nici să beţi, trei zile, nici noaptea, nici ziua. Şi eu voi posti odată cu slujnicele mele; apoi voi intra la împărat, în ciuda legii; şi, dacă va fi să per, voi peri.“
Est	4	17	Mardoheu a plecat, şi a făcut tot ce-i poruncise Estera.
------------------------Estera, capitolul 5
Est	5	1	A treia zi, Estera s’a îmbrăcat cu hainele împărăteşti şi a venit în curtea dinlăuntru a casei împăratului, înaintea casei împăratului. Împăratul şedea pe scaunul lui împărătesc, în casa împărătească, în faţa uşii casei.
Est	5	2	Cînd a văzut împăratul pe împărăteasa Estera în picioare în curte, ea a căpătat trecere înaintea lui. Şi împăratul a întins Esterei toiagul împărătesc, pe care-l ţinea în mînă. Estera s’a apropiat, şi a atins vîrful toiagului.
Est	5	3	Împăratul i-a zis: „Ce ai tu, împărăteasă Estero, şi ce ceri? Chiar dacă ai cere jumătate din împărăţie, îţi voi da.“
Est	5	4	Estera a răspuns: „Dacă împăratul găseşte cu cale, să vină împăratul astăzi cu Haman la ospăţul pe care i l-am pregătit.“
Est	5	5	Şi împăratul a zis: „Duceţi-vă îndată şi aduceţi pe Haman, cum doreşte Estera.“Împăratul s’a dus cu Haman la ospăţul pe care-l pregătise Estera.
Est	5	6	Şi pe cînd beau vin, împăratul a zis Esterei: „Care este cererea ta? Ea îţi va fi împlinită. Ce doreşti? Chiar dacă ai cere jumătate din împărăţie, o vei căpăta.“
Est	5	7	Estera a răspuns: „Iată ce cer şi ce doresc.
Est	5	8	Dacă am căpătat trecere înaintea împăratului, şi dacă găseşte cu cale, împăratul să-mi împlinească cererea şi să-mi facă dorinţa, să mai vină împăratul cu Haman şi la ospăţul pe care li-l voi pregăti, şi mîne voi da răspuns împăratului după porunca lui.“
Est	5	9	Haman a ieşit în ziua aceea, vesel şi cu inima mulţămită. Dar, cînd a văzut, la poarta împăratului, pe Mardoheu care nu se scula nici nu se mişca înaintea lui, s’a umplut de mînie împotriva lui Mardoheu.
Est	5	10	A ştiut totuş să se stăpînească, şi s’a dus acasă. Apoi a trimes să aducă pe prietenii săi şi pe nevastă-sa Zereş.
Est	5	11	Haman le-a vorbit despre strălucirea bogăţiilor lui, despre numărul fiilor săi, despre tot ce făcuse împăratul ca să-l ridice în vrednicie, şi despre locul pe care i-l dăduse mai pesus de căpeteniile şi slujitorii împăratului.
Est	5	12	Şi a adăugat: „Eu sînt chiar singurul pe care împărăteasa Estera l-a primit împreună cu împăratul la ospăţul pe care l-a făcut, şi sînt poftit şi pe mîne la ea cu împăratul.
Est	5	13	Dar toate acestea n’au niciun preţ pentru mine, cîtă vreme voi vedea pe Mardoheu, Iudeul acela, şezînd la poarta împăratului.“
Est	5	14	Nevastă-sa Zereş, şi toţi prietenii lui i-au zis: „Să se pregătească o spînzurătoare înaltă de cincizeci de coţi, şi mîne dimineaţă cere împăratului ca Mardoheu să fie spînzurat. Apoi vei merge vesel la ospăţ cu împăratul.“ Părerea aceasta a plăcut lui Haman, şi a pus să pregătească spînzurătoarea.
------------------------Estera, capitolul 6
Est	6	1	În noaptea aceea, împăratul n’a putut să doarmă, şi a poruncit să-i aducă lîngă el cartea aducerilor aminte, Cronicile. Le-au citit înaintea împăratului,
Est	6	2	şi s’a găsit scris ce descoperise Mardoheu cu privire la Bigtan şi Tereş, cei doi fameni ai împăratului, păzitorii pragului, cari voiseră să întindă mîna asupra împăratului Ahaşveroş.
Est	6	3	Împăratul a zis: „Ce cinste şi mărire i s’a făcut lui Mardoheu pentru aceasta?“ „Nu i s’a făcut nimic,“ au răspuns cei ce slujeau împăratului.
Est	6	4	Atunci împăratul a zis: „Cine este în curte?“ – Haman venise în curtea de afară a casei împăratului, să ceară împăratului să spînzure pe Mardoheu pe lemnul pe care-l pregătise pentru el. –
Est	6	5	Slujitorii împăratului i-au răspuns: „Haman este în curte.“ Şi împăratul a zis: „Să intre.“
Est	6	6	Haman a intrat, şi împăratul i-a zis: „Ce trebuie făcut pentru un om pe care vrea să-l cinstească împăratul?“ Haman şi-a zis în sine: „Pe cine altul decît pe mine ar vrea împăratul să-l cinstească?“
Est	6	7	Şi Haman a răspuns împăratului: „Omului pe care vrea împăratul să-l cinstească,
Est	6	8	trebuie să i se aducă haina împărătească, aceea cu care se îmbracă împăratul, şi calul pe care călăreşte împăratul, şi să i se pună cununa împărătească pe cap.
Est	6	9	Să se dea haina şi calul uneia din căpeteniile de seamă ale împăratului, apoi să înbrace cu haina pe omul acela pe care vrea să-l cinstească împăratul, să-l plimbe călare pe cal prin locul deschis al cetăţii, şi să se strige înaintea lui: «Aşa se face omului pe care vrea împăratul să-l cinstească!“
Est	6	10	Împăratul i-a zis lui Haman: „Ia îndată haina şi calul, cum ai zis, şi fă aşa Iudeului Mardoheu, care şade la poarta împăratului. Nu lăsa nefăcut nimic din ce ai spus.“
Est	6	11	Şi Haman a luat haina şi calul, a îmbrăcat pe Mardoheu, l-a plimbat călare pe cal prin locul deschis al cetăţii, şi a strigat înaintea lui: „Aşa se face omului pe care vrea împăratul să-l cinstească!“
Est	6	12	Mardoheu s’a întors la poarta împăratului, şi Haman s’a dus în grabă acasă, mîhnit şi cu capul acoperit.
Est	6	13	Haman a istorisit nevestei sale Zereş şi tuturor prietenilor săi tot ce i se întîmplase. Şi înţelepţii lui, şi nevastă-sa Zereş, i-au zis: „Dacă Mardoheu, înaintea căruia ai început să cazi, este din neamul Iudeilor, nu vei putea face nimic împotriva lui, ci vei cădea înaintea lui.“
Est	6	14	Pe cînd îi vorbeau ei încă, au venit famenii împăratului şi au luat îndată pe Haman la ospăţul pe care-l pregătise Estera.
------------------------Estera, capitolul 7
Est	7	1	Împăratul şi Haman s’au dus la ospăţ la împărăteasa Estera.
Est	7	2	În această a doua zi, împăratul a zis iarăş Esterei, pe cînd beau vin: „Care este cererea ta, împărăteasă Estero? Ea îţi va fi împlinită. Ce doreşti? Chiar dacă ai cere jumătate din împărăţie, o vei căpăta.“
Est	7	3	Împărăteasa Estera a răspuns: „Dacă am căpătat trecere înaintea ta, împărate, şi dacă găseşte cu cale împăratul, dă-mi viaţa: iată cererea mea; şi scapă pe poporul meu: iată dorinţa mea!
Est	7	4	Căci eu şi poporul meu sîntem vînduţi să fim nimiciţi, junghiaţi şi prăpădiţi. Măcar dacă am fi vînduţi să fim robi şi roabe, aş tăcea, dar vrăjmaşul n’ar putea să înlocuiască perderea făcută împăratului.“
Est	7	5	Împăratul Ahaşveroş a luat cuvîntul, şi a zis împărătesei Estera: „Cine şi unde este acela care are de gînd să facă aşa?“
Est	7	6	Estera a răspuns: „Apăsătorul, vrăjmaşul, este Haman, răul acesta!“ Haman a rămas îngrozit în faţa împăratului şi a împărătesei.
Est	7	7	Şi împăratul, în mînia lui, s’a sculat şi a părăsit ospăţul, şi s’a dus în grădina casei împărăteşti. Haman a rămas să-şi ceară viaţa dela împărăteasa Estera, căci vedea bine că perderea lui era hotărîtă în mintea împăratului.
Est	7	8	Cînd s’a întors împăratul din grădina casei împărăteşti în odaia ospăţului, a văzut pe Haman că se aruncase spre patul pe care era Estera, şi i-a zis: „Cum, să mai şi sileşti pe împărăteasă, la mine, în casa împărătească?“Cum au ieşit cuvintele acestea din gura împăratului, i-au şi acoperit faţa lui Haman.
Est	7	9	Şi Harbona, unul din fameni, a zis în faţa împăratului: „Iată, spînzurătoarea pregătită de Haman pentru Mardoheu, care a vorbit spre binele împăratului, este ridicată în casa lui Haman, la o înălţime de cincizeci de coţi.“ Împăratul a zis: „Haman să fie spînzurat pe ea!“
Est	7	10	Şi au spînzurat pe Haman pe spînzurătoarea pe care o pregătise el pentru Mardoheu. Şi mînia împăratului s’a potolit.
------------------------Estera, capitolul 8
Est	8	1	În aceeaşi zi, împăratul Ahaşveroş a dat împărătesei Estera casa lui Haman, vrăjmaşul Iudeilor. Şi Mardoheu a venit înaintea împăratului, căci Estera arătase legătura ei de rudenie cu el.
Est	8	2	Împăratul şi-a scos inelul, pe care-l luase înapoi dela Haman, şi l-a dat lui Mardoheu. Estera, din partea ei, a pus pe Mardoheu peste casa lui Haman.
Est	8	3	Apoi Estera a vorbit din nou înaintea împăratului. S’a aruncat la picioarele lui, a plîns, l-a rugat să oprească urmările răutăţii lui Haman, Agaghitul, şi izbînda planurilor lui împotriva Iudeilor.
Est	8	4	Împăratul a întins toiagul împărătesc de aur Esterei, care s’a ridicat şi a stat în picioare înaintea împăratului.
Est	8	5	Ea a zis atunci: „Dacă împăratul găseşte cu cale şi dacă am căpătat trecerea înaintea lui, dacă lucrul pare potrivit împăratului, şi dacă eu sînt plăcută înaintea lui, să se scrie ca să se întoarcă scrisorile făcute de Haman, fiul lui Hamedata, Agaghitul, şi scrise de el cu gînd să peardă pe Iudeii cari sînt în toate ţinuturile împăratului.
Est	8	6	Căci cum aş putea eu să văd nenorocirea, care ar atinge pe poporul meu, şi cum aş putea să văd nimicirea neamului meu?“
Est	8	7	Împăratul Ahaşveroş a zis împărătesei Estera şi Iudeului Mardoheu: „Iată, am dat Esterei casa lui Haman, şi el a fost spînzurat pe spînzurătoare, pentrucă întinsese mîna împotriva Iudeilor.
Est	8	8	Scrieţi dar în folosul Iudeilor cum vă va plăcea, în numele împăratului, şi pecetluiţi cu inelul împăratului. Căci o scrisoare scrisă în numele împăratului şi pecetluită cu inelul împăratului nu poate fi desfiinţată.“
Est	8	9	Logofeţii împăratului au fost chemaţi în vremea aceea, în a douăzeci şi treia zi a lunii a treia, adică luna Sivan, şi au scris, după tot ce a poruncit Mardoheu, Iudeilor, căpeteniilor oştirii, dregătorilor şi mai marilor celor o sută douăzeci şi şapte de ţinuturi aşezate de la India la Etiopia, fiecărui ţinut după scrierea lui, fiecărui popor după limba lui, şi Iudeilor după scrierea şi limba lor.
Est	8	10	Au scris în numele împăratului Ahaşveroş, şi au pecetluit cu inelul împăratului. Au trimes scrisorile prin alergători, călări pe cai şi catîri născuţi din iepe.
Est	8	11	Prin aceste scrisori, împăratul dădea voie Iudeilor, ori în care cetate ar fi fost, să se adune şi să-şi apere viaţa, să nimicească, să omoare şi să peardă, împreună cu pruncii şi femeile lor, pe toţi aceia din fiecare popor şi din fiecare ţinut cari ar lua armele să-i lovească, şi să le prădeze averile.
Est	8	12	Aceasta să se facă într’o singură zi, în toate ţinuturile împăratului Ahaşveroş, şi anume în a treisprezecea zi a lunii a douăsprezecea, adică luna Adar.
Est	8	13	Aceste scrisori cuprindeau hotărîrea care trebuia vestită în fiecare ţinut, şi dădeau de ştire tuturor popoarelor că Iudeii stau gata pentru ziua aceea ca să se răzbune pe vrăjmaşii lor.
Est	8	14	Alergătorii, călări pe cai şi pe catîri, au plecat îndată şi în toată graba, după porunca împăratului.Hotărîrea a fost vestită şi în capitala Susa.
Est	8	15	Mardoheu a ieşit dela împărat, cu o haină împărătească albastră şi albă, cu o mare cunună de aur, şi cu o mantie de in subţire şi de purpură. Cetatea Susa striga şi se bucura.
Est	8	16	Pentru Iudei nu era decît fericire şi bucurie, veselie şi slavă.
Est	8	17	În fiecare ţinut şi în fiecare cetate, pretutindeni unde ajungea porunca împăratului şi hotărîrea lui, a fost între Iudei bucurie şi veselie, ospeţe şi zile de sărbătoare. Şi mulţi oameni dintre popoarele ţării s’au făcut Iudei, căci îi apucase frica de Iudei.
------------------------Estera, capitolul 9
Est	9	1	În luna a douăsprezecea, adică luna Adar, în a treisprezecea zi a lunii, ziua în care avea să se aducă la îndeplinire porunca şi hotărîrea împăratului, şi cînd vrăjmaşii Iudeilor nădăjduiseră să stăpînească peste ei, s’a întîmplat tocmai dimpotrivă, că Iudeii au stăpînit asupra vrăjmaşilor lor.
Est	9	2	Iudeii s’au strîns în cetăţile lor, în toate ţinuturile împăratului Ahaşveroş, ca să pună mîna pe ceice căutau să-i peardă. Nimeni n’a putut să le stea împotrivă, căci frica de ei apucase pe toate popoarele!
Est	9	3	Şi toţi mai marii ţinuturilor, căpeteniile oştirii, dregătorii, slujbaşii împăratului, au sprijinit pe Iudei, din pricina fricei pe care le-o însufla Mardoheu.
Est	9	4	Căci Mardoheu era puternic în casa împăratului, şi faima lui se răspîndea în toate ţinuturile, pentrucă ajungea din ce în ce mai puternic.
Est	9	5	Iudeii au ucis cu lovituri de sabie pe toţi vrăjmaşii lor, i-au omorît şi i-au prăpădit. Au făcut ce au vrut cu vrăjmaşii lor.
Est	9	6	În capitala Susa, Iudeii au ucis şi au prăpădit cinci sute de oameni,
Est	9	7	şi au junghiat pe Parşandata, Dalfon, Aspata,
Est	9	8	Porata, Adalia, Aridata,
Est	9	9	Parmaşta, Arizai, Aridai, şi Vaiezata,
Est	9	10	cei zece fii ai lui Haman, fiul lui Hamedata, vrăjmaşul Iudeilor. Dar n’au pus mîna pe averile lor.
Est	9	11	În ziua aceea, numărul celor ce fuseseră ucişi în capitala Susa a ajuns la cunoştinţa împăratului.
Est	9	12	Şi împăratul a zis împărătesei Estera: „Iudeii au ucis şi au prăpădit în capitala Susa cinci sute de oameni şi pe cei zece fii ai lui Haman. Ce vor fi făcut în celelalte ţinuturi ale împăratului?… Care-ţi este cererea? Ea îţi va fi împlinită. Ce mai doreşti? Vei căpăta.“
Est	9	13	Estera a răspuns: „Dacă împăratul găseşte cu cale, să fie îngăduit Iudeilor cari sînt la Susa să facă şi mîne după porunca de azi, şi să spînzure pe lemn pe cei zece fii ai lui Haman.“
Est	9	14	Şi împăratul a poruncit să se facă aşa. Porunca a fost adusă la cunoştinţa poporului din Susa. Au spînzurat pe cei zece fii ai lui Haman.
Est	9	15	Iudeii cari se aflau în Susa s’au strîns din nou în a patrusprezecea zi a lunii Adar, şi au ucis în Susa trei sute de oameni. Dar n’au pus mîna pe averile lor.
Est	9	16	Ceilalţi Iudei din celelalte ţinuturi ale împăratului s’au strîns şi şi-au apărat viaţa. Au căpătat astfel odihnă, scăpînd de vrăjmaşii lor, şi au ucis şaptezeci şi cinci de mii din cei ce le erau vrăjmaşi. Dar n’au pus mîna pe averile lor.
Est	9	17	Aceste lucruri s’au întîmplat în a treisprezecea zi a lunii Adar. În ziua a patrusprezecea, Iudeii s’au odihnit, şi au făcut din ea o zi de ospăţ şi de bucurie.
Est	9	18	Cei ce se aflau la Susa, s’au strîns în ziua a treisprezecea şi a patrusprezecea, dar în ziua a cincisprezecea s’au odihnit, şi au făcut din ea o zi de ospăţ şi de bucurie.
Est	9	19	De aceea Iudeii dela ţară, cari locuiesc în cetăţi fără ziduri, au făcut din ziua a patrusprezecea a lunii Adar o zi de bucurie, de ospăţ şi de sărbătoare, în care îşi trimet daruri unii altora.
Est	9	20	Mardoheu a scris aceste lucruri, şi a trimes scrisori tuturor Iudeilor din toate ţinuturile împăratului Ahaşveroş, de aproape şi din depărtare.
Est	9	21	Le poruncea să prăznuiască în fiecare an ziua a patrusprezecea şi a cincisprezecea a lunii Adar,
Est	9	22	ca zile în cari căpătaseră odihnă, scăpînd de vrajmaşii lor. Le-a poruncit să prăznuiască luna în care întristarea lor se prefăcuse în bucurie şi jalea lor în zi de sărbătoare, şi să facă din aceste zile nişte zile de ospăţ şi de bucurie, cînd să-şi trimeată daruri de mîncare unii altora şi să împartă daruri celor lipsiţi.
Est	9	23	Iudeii s’au îndatorat să facă ceeace şi începuseră să facă şi ce le scrisese Mardoheu.
Est	9	24	Căci Haman, fiul lui Hamedata, Agaghitul, vrăjmaşul tuturor Iudeilor, făcuse planul să-i peardă, şi aruncase Pur, adică sorţul, ca să-i omoare şi să-i nimicească.
Est	9	25	Dar Estera, venind înaintea împăratului, împăratul a poruncit în scris să întoarcă asupra capului lui Haman planul cel rău pe care-l făcuse împotriva Iudeilor, şi să-l spînzure pe lemn, pe el şi pe fiii lui.
Est	9	26	De aceea zilele acestea s’au numit Purim, dela numirea Pur.Potrivit cu tot cuprinsul acestei scrisori, potrivit cu cele ce văzuseră ei înşişi şi potrivit cu cele ce li se întîmplaseră,
Est	9	27	Iudeii au luat pentru ei, pentru sămînţa lor, şi pentru toţi ceice se vor lipi de ei, hotărîrea şi îndatorirea neschimbăcioasă ca să prăznuiască în fiecare an aceste două zile, în felul rînduit, şi la vremea hotărîtă.
Est	9	28	Zilele acestea trebuiau să fie pomenite şi prăznuite din neam în neam, în fiecare familie, în fiecare ţinut şi în fiecare cetate. Şi zilele acestea Purim nu trebuiau desfiinţate niciodată din mijlocul Iudeilor, nici să se şteargă aducerea aminte de ele printre urmaşii lor.
Est	9	29	Împărăteasa Estera, fata lui Abihail, şi Iudeul Mardoheu au scris stăruitor a doua oară pentruca să întărească scrisoarea privitoare la Purim.
Est	9	30	Au trimes scrisori tuturor Iudeilor, în cele o sută douăzeci şi şapte de ţinuturi ale împăratului Ahaşveroş. Ele cuprindeau cuvinte de pace şi de credincioşie,
Est	9	31	întărind ţinerea acestor zile Purim, la vremea hotărîtă, cum le rînduiseră Iudeul Mardoheu şi împărăteasa Estera pentru ei, şi cum şi le rînduiseră şi pentru ei înşişi şi pentru sămînţa lor, cu prilejul postului lor şi ţipetelor lor.
Est	9	32	Porunca Esterei a întărit aşezarea acestei sărbători Purim, şi lucrul acesta a fost scris în carte.
------------------------Estera, capitolul 10
Est	10	1	Împăratul Ahaşveroş a pus un bir asupra ţării şi asupra ostroavelor mării.
Est	10	2	Toate faptele privitoare la puterea şi isprăvile lui, şi amănuntele despre mărimea la care a ridicat împăratul pe Mardoheu, nu sînt scrise în cartea Cronicilor împăraţilor Mezilor şi Perşilor?
Est	10	3	Căci Iudeul Mardoheu era cel dintîi după împăratul Ahaşveroş. El era cu vază între Iudei şi iubit de mulţimea fraţilor săi, căci a căutat binele poporului său şi a vorbit pentru fericirea întregului său neam.
------------------------Iov, capitolul 1
Job	1	1	Era în ţara Uţ un om care se numea Iov. Şi omul acesta era fără prihană şi curat la suflet. El se temea de Dumnezeu, şi se abătea de la rău.
Job	1	2	I s’au născut şapte fii şi trei fete.
Job	1	3	Avea şapte mii de oi, trei mii de cămile, cinci sute de perechi de boi, cinci sute de măgăriţe, şi un foarte mare număr de slujitori.Şi omul acesta era cel mai cu vază din toţi locuitorii Răsăritului.
Job	1	4	Fiii săi se duceau unii la alţii, şi dădeau, rînd pe rînd, cîte un ospăţ. Şi pofteau şi pe cele trei surori ale lor să mănînce şi să bea împreună cu ei.
Job	1	5	Şi, dupăce treceau zilele de ospăţ, Iov chema şi sfinţea pe fiii săi: se scula disdedimineaţă şi aducea pentru fiecare din ei cîte o ardere de tot. Căci zicea Iov: „Poate că fiii mei au păcătuit şi au supărat pe Dumnezeu în inima lor.“ Aşa avea Iov obicei să facă.
Job	1	6	Fiii lui Dumnezeu au venit într’o zi de s’au înfăţişat înaintea Domnului. Şi a venit şi Satana în mijlocul lor.
Job	1	7	Domnul a zis Satanei: „De unde vii?“ Şi Satana a răspuns Domnului: „Dela cutreerarea pămîntului şi dela plimbarea pe care am făcut-o pe el.“
Job	1	8	Domnul a zis Satanei: „Ai văzut pe robul Meu Iov? Nu este nimeni ca el pe pămînt. Este un om fără prihană şi curat la suflet, care se teme de Dumnezeu şi se abate dela rău.“
Job	1	9	Şi Satana a răspuns Domnului: „Oare degeaba se teme Iov de Dumnezeu?
Job	1	10	Nu l-ai ocrotit Tu pe el, casa lui şi tot ce este al lui? Ai binecuvîntat lucrul mînilor lui, şi turmele lui acopăr ţara.
Job	1	11	Dar ia întinde-Ţi mîna, şi atinge-te de tot ce are, şi sînt încredinţat că Te va blestema în faţă.“
Job	1	12	Domnul a zis Satanei: „Iată, îţi dau pe mînă tot ce are, numai asupra lui să nu întinzi mîna.“Şi Satana a plecat dinaintea Domnului.
Job	1	13	Într’o zi, pe cînd fiii şi fiicele lui Iov mîncau şi beau vin în casa fratelui lor celui întîi-născut,
Job	1	14	a venit la Iov un sol, care a zis: „Boii arau şi măgăriţele păşteau lîngă ei.
Job	1	15	Şi s’au aruncat nişte Sabeeni asupra lor, i-au luat, şi au trecut pe slujitori prin ascuţişul săbiei. Numai eu am scăpat, ca să-ţi dau de ştire.“
Job	1	16	Pe cînd vorbea el încă, a venit un altul şi a zis: „Focul lui Dumnezeu a căzut din cer, şi a aprins oile şi pe slujitorii tăi, şi i-a ars de tot. Numai eu am scăpat, ca să-ţi dau de ştire.“
Job	1	17	Pe cînd vorbea el încă, a venit un altul şi a zis: „Nişte Haldeeni, înşiraţi în trei cete, s’au aruncat asupra cămilelor, le-au luat şi au trecut pe slujitori prin ascuţişul săbiei. Numai eu am scăpat, ca să-ţi dau de ştire.“
Job	1	18	Pe cînd vorbea el încă, a venit un altul şi a zis: „Fiii tăi şi fiicele tale mîncau şi beau vin în casa fratelui lor întîi-născut.
Job	1	19	Şi deodată, a venit un vînt mare de dincolo de pustie, şi a izbit în cele patru colţuri ale casei: Casa s’a prăbuşit peste tineri, şi au murit. Şi am scăpat numai eu, ca să-ţi dau de ştire.“
Job	1	20	Atunci Iov s’a sculat, şi-a sfîşiat mantaua, şi şi-a tuns capul. Apoi, aruncîndu-se la pămînt, s’a închinat,
Job	1	21	şi a zis: „Gol am ieşit din pîntecele mamei mele, şi gol mă voi întoarce în sînul pămîntului. Domnul a dat, şi Domnul a luat, – binecuvîntat fie Numele Domnului!“
Job	1	22	În toate acestea, Iov n’a păcătuit de loc, şi n’a vorbit nimic necuviincios împotriva lui Dumnezeu.
------------------------Iov, capitolul 2
Job	2	1	Fiii lui Dumnezeu au venit într’o zi de s’au înfăţişat înaintea Domnului. Şi a venit şi Satana în mijlocul lor şi s’a înfăţişat înaintea Domnului.
Job	2	2	Domnul a zis Satanei: „De unde vii?“ Şi Satana a răspuns Domnului: „Dela cutreierarea pămîntului şi de la plimbarea pe care am făcut-o pe el.“
Job	2	3	Domnul a zis Satanei: „Ai văzut pe robul Meu Iov? Nu este nimeni ca el pe pămînt. Este un om fără prihană şi curat la suflet. El se teme de Dumnezeu, şi se abate de la rău. El se ţine tare în neprihănirea lui, şi tu Mă îndemni să-l perd fără pricină.“
Job	2	4	Şi Satana a răspuns Domnului: „Piele pentru piele! Omul dă tot ce are pentru viaţa lui.
Job	2	5	Dar ia întinde-Ţi mîna şi atinge-Te de oasele şi de carnea lui, şi sînt încredinţat că Te va blestema în faţă.“
Job	2	6	Domnul a zis Satanei: „Iată, ţi-l dau pe mînă: numai cruţă-i viaţa.“
Job	2	7	Şi Satana a plecat dinaintea Domnului.Apoi a lovit pe Iov cu o bubă rea, din talpa piciorului pînă în creştetul capului.
Job	2	8	Şi Iov a luat un ciob să se scarpine, şi a şezut pe cenuşă.
Job	2	9	Nevastă-sa i-a zis: „Tu rămîi neclintit în neprihănirea ta! Bleastămă pe Dumnezeu, şi mori!“
Job	2	10	Dar Iov i-a răspuns: „Vorbeşti ca o femeie nebună. Ce! primim dela Dumnezeu binele, şi să nu primim şi răul?“În toate acestea, Iov n’a păcătuit de loc cu buzele lui.
Job	2	11	Trei prieteni ai lui Iov, Elifaz din Teman, Bildad din Şuah, şi Ţofar din Naama, au aflat de toate nenorocirile cari-l loviseră. S’au sfătuit şi au plecat de acasă să se ducă să-i plîngă de milă şi să-l mîngîie.
Job	2	12	Ridicîndu-şi ochii de departe, nu l-au mai cunoscut. Şi au ridicat glasul şi au plîns. Şi-au sfîşiat mantalele, şi au aruncat cu ţărînă în văzduh deasupra capetelor lor.
Job	2	13	Şi au şezut pe pămînt lîngă el şapte zile şi şapte nopţi, fără să-i spună o vorbă, căci vedeau cît de mare îi este durerea.
------------------------Iov, capitolul 3
Job	3	1	După aceea, Iov a deschis gura şi a blestemat ziua în care s’a născut.
Job	3	2	A luat cuvîntul şi a zis:
Job	3	3	„Blestemată să fie ziua în care m’am născut,şi noaptea care a zis: «S’a zămislit un copil de parte bărbătească!»
Job	3	4	Prefacă-se în întunerec ziua aceea,să nu se îngrijească Dumnezeu de ea din cer,şi să nu mai strălucească lumina peste ea!
Job	3	5	S’o cuprindă întunerecul şi umbra morţii,nori groşi să vină peste ea,şi neguri de peste zi s’o înspăimînte!
Job	3	6	Noaptea aceea! S’o acopere întunerecul,să piară din an,să nu mai fie numărată între luni!
Job	3	7	Da, stearpă să fie noaptea aceea, ducă-se veselia din ea!
Job	3	8	Blestemată să fie de ceice blastămă zilele,de ceice ştiu să întărîte Leviatanul {Sau: crocodilul};
Job	3	9	să se întunece stelele din amurgul ei,în zădar să aştepte lumina,şi să nu mai vadă genele zorilor zilei!
Job	3	10	Căci n’a închis pîntecele care m’a zămislit,nici n’a ascuns suferinţa dinaintea ochilor mei.
Job	3	11	Dece n’am murit în pîntecele mamei mele?Dece nu mi-am dat sufletul la ieşirea din pîntecele ei?
Job	3	12	Dece am găsit genunchi cari să mă primească?Şi ţîţe cari să-mi dea lapte?
Job	3	13	Acum aş fi culcat, aş fi liniştit, aş dormi şi m’aş odihni
Job	3	14	cu împăraţii şi cei mari de pe pămînt,cari şi-au zidit falnice morminte,
Job	3	15	cu domnitorii cari aveau aur,şi şi-au umplut casele cu argint.
Job	3	16	Sau n’aş mai fi în viaţă,aş fi ca o stîrpitură îngropată,ca nişte copii cari n’au văzut lumina!
Job	3	17	Acolo nu te mai necăjesc cei răi,acolo se odihnesc cei sleiţi de puteri.
Job	3	18	Acolo cei puşi în lanţuri sînt lăsaţi toţi în pace,nu mai aud glasul asupritorului;
Job	3	19	cel mai mic şi cel mare sînt tot una acolo,şi robul scapă de stăpînul său.
Job	3	20	Pentru ce dă Dumnezeu lumină celui ce sufere,şi viaţă celor amăriţi la suflet,
Job	3	21	cari aşteaptă moartea şi nu vine;măcar că o doresc mai mult decît o comoară,
Job	3	22	cari n’ar mai putea de bucurieşi de veselie, dacă ar găsi mormîntul? –
Job	3	23	Pentruce, zic, dă El lumină omului care nu ştie încotro să meargă,pe care îl îngrădeşte Dumnezeu de toate părţile?
Job	3	24	Suspinurile îmi sînt hrana de toate zilele,şi jalea mi se varsă ca apa.
Job	3	25	De ce mă tem, aceea mi se întîmplă;de ce mi-e frică, de aceea am parte!
Job	3	26	N’am nici linişte, nici pace, nici odihnă,şi necazul dă peste mine.“
------------------------Iov, capitolul 4
Job	4	1	Elifaz din Teman a luat cuvîntul şi a zis:
Job	4	2	„Dacă vom îndrăzni să-ţi vorbim, te vei supăra?Dar cine ar putea să tacă?
Job	4	3	De multeori tu ai învăţat pe alţii,şi ai întărit mînile slăbite.
Job	4	4	Cuvintele tale au ridicat pe cei ce se clătinau,şi ai întărit genunchii cari se îndoiau.
Job	4	5	Şi acum, cînd este vorba de tine, eşti slab!Acum, cînd eşti atins tu, te turburi!Nu este frica ta de Dumnezeu sprijinul tău?
Job	4	6	Nădejdea ta, nu-i neprihănirea ta?
Job	4	7	Adu-ţi aminte, te rog: care nevinovat a perit?Cari oameni neprihăniţi au fost nimiciţi?
Job	4	8	După cîte am văzut eu, numai cei ce ară fărădelegea şi samănă nelegiuirea îi seceră roadele!
Job	4	9	Aceia pier prin suflarea lui Dumnezeu,nimiciţi de vîntul mîniei Lui.
Job	4	10	Mugetul leilor încetează,dinţii puilor de lei sînt zdrobiţi!
Job	4	11	Leul bătrîn piere din lipsă de pradă,şi puii leoaicei se risipesc.
Job	4	12	Un cuvînt s’a furişat pînă la mine,şi urechea mea i-a prins sunetele uşoare.
Job	4	13	În clipa cînd vedeniile de noapte frămîntă gîndul,cînd oamenii sînt cufundaţi într’un somn adînc,
Job	4	14	m’a apucat groaza şi spaima,şi toate oasele mi-au tremut.
Job	4	15	Un duh a trecut pe lîngă mine …Tot părul mi s’a sbîrlit ca ariciul …
Job	4	16	Un chip cu o înfăţişare necunoscută era înaintea ochilor mei.Şi am auzit un glas care şoptea încetişor:
Job	4	17	„Fi-va omul fără vină înaintea lui Dumnezeu?Fi-va el curat înaintea Celui ce l-a făcut?
Job	4	18	Dacă n’are încredere Dumnezeu nici în slujitorii Săi,dacă găseşte El greşeli chiar la îngerii Săi,
Job	4	19	cu cît mai mult la cei ce locuiesc în case de lut, cari îşi trag obîrşia din ţărînă,şi pot fi zdrobiţi ca un vierme!
Job	4	20	De dimineaţă pînă seara sînt zdrobiţi,pier pentru totdeauna, şi nimeni nu ţine seama de ei.
Job	4	21	Li se taie firul vieţii:mor, şi tot n’au căpătat înţelepciunea!
------------------------Iov, capitolul 5
Job	5	1	Strigă acum! Cine îţi va răspunde?Căruia dintre sfinţi îi vei vorbi?
Job	5	2	Nebunul piere ucis de mînia lui,prostul moare ucis de aprinderea lui.
Job	5	3	Am văzut pe un nebun prinzînd rădăcină;apoi deodată i-am blestemat locuinţa.
Job	5	4	Fiii lui n’au noroc,sînt călcaţi în picioare la poartă,şi nimeni nu i scapă!
Job	5	5	Secerişul lui este mîncat de cei flămînzi,cari vin să-l ia chiar şi din spini,şi averile lui sînt înghiţite de oameni însetaţi.
Job	5	6	Nenorocirea nu răsare din ţărînă,şi suferinţa nu încolţeşte din pămînt.
Job	5	7	Omul se naşte ca să sufere,după cum scînteia se naşte ca să zboare.
Job	5	8	Eu aş alerga la Dumnezeu,lui Dumnezeu i-aş spune necazul meu.
Job	5	9	El face lucruri mari şi nepătrunse,minuni fără număr.
Job	5	10	El varsă ploaia pe pămînt,şi trimete apă pe cîmpii.
Job	5	11	El înalţă pe cei smeriţi,şi izbăveşte pe cei necăjiţi.
Job	5	12	El nimiceşte planurile oamenilor vicleni,şi mînile lor nu pot să le împlinească.
Job	5	13	El prinde pe cei înţelepţi în viclenia lor,şi planurile oamenilor înşelători sînt răsturnate:
Job	5	14	dau peste întunerec în mijlocul zilei,bîjbăie ziua nameaza mare ca noaptea.
Job	5	15	Astfel, Dumnezeu ocroteşte pe cel slab împotriva ameninţărilor lor,şi-l scapă din mîna celor puternici.
Job	5	16	Aşa încît nădejdea sprijineşte pe cel nenorocit,iar fărădelegea îşi închide gura.
Job	5	17	Ferice de omul pe care-l ceartă Dumnezeu!Nu nesocoti mustrarea Celui A tot puternic.
Job	5	18	El face rana, şi tot El o leagă;El răneşte, şi mîna Lui tămăduieşte.
Job	5	19	De şase ori te va izbăvi din necaz,şi de şapte ori nu te va atinge răul.
Job	5	20	El te va scăpa de moarte în vreme de foamete,şi de loviturile săbiei în vreme de război.
Job	5	21	Vei fi la adăpost de biciul limbii,vei fi fără teamă cînd va veni pustiirea.
Job	5	22	Vei rîde de pustiire ca şi de foamete,şi nu vei avea să te temi de fiarele pămîntului.
Job	5	23	Căci vei face legămînt pînă şi cu pietrele cîmpului,şi fiarele pămîntului vor fi în pace cu tine.
Job	5	24	Vei avea fericire în cortul tău,îţi vei găsi turmele întregi,
Job	5	25	îţi vei vedea sămînţa crescîndu-ţi,şi odraslele înmulţindu-se ca iarba de pe cîmp.
Job	5	26	Vei intra în mormînt la bătrîneţă, ca snopul strîns la vremea lui.
Job	5	27	Iată ce am cercetat, şi aşa este! Ascultă, că sînt spre folosul tău!“
------------------------Iov, capitolul 6
Job	6	1	Iov a luat cuvîntul şi a zis:
Job	6	2	„Oh! de ar fi cu putinţă să mi se cîntărească durerea,şi să mi se pună toate nenorocirile în cumpănă,
Job	6	3	ar fi mai grele decît nisipul mării: de aceea îmi merg cuvintele pînă la nebunie!
Job	6	4	Căci săgeţile Celui Atotputernic m’au străpuns,sufletul meu le suge otrava,şi groaza Domnului bagă fiori în mine!
Job	6	5	Sbiară măgarul sălbatec cînd are verdeaţă?Mugeşte boul cînd are de mîncare?
Job	6	6	Poţi mînca ce-i fără gust şi fără sare?Are vreun gust albuşul unui ou?
Job	6	7	Orice lucru de care aş vrea să nu m’ating,acela-i hrana mea, fie cît de greţoasă ea!
Job	6	8	O, de mi s’ar asculta dorinţa,şi de mi-ar împlini Dumnezeu nădejdea!
Job	6	9	De ar vrea Dumnezeu să mă zdrobească,întindă-Şi mîna şi să mă prăpădească!
Job	6	10	Îmi va rămînea măcar această mîngîiere,această bucurie în durerile cu cari mă copleşeşte:că niciodată n’am călcat poruncile Celui Sfînt.
Job	6	11	La ce să mai nădăjduiesc cînd nu mai pot?La ce să mai aştept, cînd sfîrşitul se ştie?
Job	6	12	Tăria mea oare este o tărie de piatră?Trupul meu e de aramă?
Job	6	13	Nu sînt eu lipsit de ajutor,şi n’a fugit mîntuirea de mine?
Job	6	14	Cel ce sufere are drept la mila prietenului,chiar dacă părăseşte frica de Cel A tot puternic.
Job	6	15	Fraţii mei s’au arătat înşelători ca un pîrîu,ca albia pîraielor cari trec.
Job	6	16	Un sloi le turbură cursul,zăpada se îngrămădeşte pe ele;
Job	6	17	vine arşiţa vremii şi seacă,vine căldura soarelui, şi li se usucă albia.
Job	6	18	Cete de călători se abat din drumul lor,se cufundă în pustie, şi pier.
Job	6	19	Cetele celor din Tema se uită ţintă la ele,călătorii din Seba sînt plini de nădejde cînd le văd.
Job	6	20	Dar rămîn înşelaţi în nădejdea lor,rămîn uimiţi cînd ajung la ele.
Job	6	21	Aşa sînteţi şi voi acum pentru mine.Voi îmi vedeţi necazul, şi vă îngroziţi!
Job	6	22	V’am zis eu oare: «Daţi-mi ceva,cheltuiţi din averile voastre pentru mine,
Job	6	23	scăpaţi-mă din mîna vrăjmaşului, răscumpăraţi-mă din mîna celor răi?»
Job	6	24	Învăţaţi-mă, şi voi tăcea;faceţi-mă să înţeleg în ce am păcătuit.
Job	6	25	O cît de înduplecătoare sînt cuvintele adevărului!Dar ce dovedesc mustrările voastre?
Job	6	26	Vreţi să mă mustraţi pentru tot ce am zis,şi să nu vedeţi decît vînt în cuvintele unui desnădăjduit?
Job	6	27	Voi năpăstuiţi pe orfan,prigoniţi pe prietenul vostru.
Job	6	28	Uitaţi-vă la mine, vă rog!Doar nu voi minţi în faţă!
Job	6	29	Întoarceţi-vă, nu fiţi nedrepţi;întoarceţi-vă, şi mărturisiţi că sînt nevinovat!
Job	6	30	Este vreo nelegiuire pe limba mea,şi nu deosebeşte gura mea ce este rău?
------------------------Iov, capitolul 7
Job	7	1	Soarta omului pe pămînt este ca a unui ostaş,şi zilele lui sînt ca ale unui muncitor cu ziua.
Job	7	2	Cum suspină robul după umbră,cum îşi aşteaptă muncitorul plata,
Job	7	3	aşa am eu parte de luni de durere,şi partea mea sînt nopţi de suferinţă.
Job	7	4	Mă culc, şi zic:«Cînd mă voi scula?Cînd se va sfîrşi noaptea?»Şi mă satur de frămîntări pînă în revărsatul zorilor.
Job	7	5	Trupul mi se acopere cu viermi şi cu o coajă pămîntoasă,pielea-mi crapă şi se desface.
Job	7	6	Zilele mele sboară mai iuţi decît suveica ţesătorului,se duc şi nu mai am nicio nădejde!
Job	7	7	Adu-Ţi aminte, Dumnezeule, că viaţa mea este doar o suflare!Ochii mei nu vor mai vedea fericirea.
Job	7	8	Ochiul, care mă priveşte, nu mă va mai privi;ochiul tău mă va căuta, şi nu voi mai fi.
Job	7	9	Cum se risipeşte norul şi trece,aşa nu se va mai ridica celce se pogoară în Locuinţa morţilor!
Job	7	10	Nu se va mai întoarce în casa lui,şi nu-şi va mai cunoaşte locul în care locuia.
Job	7	11	De aceea nu-mi voi ţinea gura,ci voi vorbi în neliniştea inimii mele,mă voi tîngui în amărăciunea sufletului meu.
Job	7	12	Oare o mare sînt eu, sau un balaur de mare,de-ai pus strajă în jurul meu?
Job	7	13	Cînd zic: «Patul mă va uşura,culcuşul îmi va alina durerile,»
Job	7	14	atunci mă înspăimînţi prin visuri,mă îngrozeşti prin vedenii.
Job	7	15	Ah! aş vrea mai bine gîtuirea,mai bine moartea decît aceste oase!
Job	7	16	Le dispreţuiesc! … nu voi trăi în veci …Lasă-mă, căci doar o suflare mi-i viaţa!
Job	7	17	Ce este omul, ca să-Ţi pese atît de mult de el,ca să iei seama la el,
Job	7	18	să-l cercetezi în toate dimineţile,şi să-l încerci în toate clipele?
Job	7	19	Cînd vei înceta odată să mă priveşti?Cînd îmi vei da răgaz să-mi înghit scuipatul?
Job	7	20	Dacă am păcătuit, ce pot să-Ţi fac, Păzitorul oamenilor?Pentruce m’ai pus ţintă săgeţilor Tale,de am ajuns o povară chiar pentru mine însumi?
Job	7	21	Pentruce nu-mi ierţi păcatul,şi pentruce nu-mi uiţi fărădelegea?Căci voi adormi în ţărînă,şi cînd mă vei căuta, nu voi mai fi!“
------------------------Iov, capitolul 8
Job	8	1	Bildad către Şuah a luat cuvîntul şi a zis:
Job	8	2	„Pînă cînd vrei să vorbeşti astfel,şi pînă cînd vor fi cuvintele gurii tale ca un vînt puternic?
Job	8	3	Oare va răsturna Dumnezeu dreptul?Sau va răsturna Cel Atotputernic dreptatea?
Job	8	4	Dacă fiii tăi au păcătuit împotriva Lui,i-a dat pe mîna păcatului.
Job	8	5	Dar tu, dacă alergi la Dumnezeu,dacă rogi pe Cel A tot puternic,
Job	8	6	dacă eşti curat şi fără prihană,atunci negreşit,El va veghea asupra ta,şi va da înapoi fericirea locuinţei tale nevinovate.
Job	8	7	Vechea ta propăşire va fi micăfaţă de cea de mai tîrziu.
Job	8	8	Întreabă pe cei din neamurile trecute,şi ia aminte la păţania părinţilor lor. –
Job	8	9	Căci noi sîntem de ieri, şi nu ştim nimic,zilele noastre pe pămînt nu sînt decît o umbră. –
Job	8	10	Ei te vor învăţa, îţi vor vorbi,şi vor scoate din inima lor aceste cuvinte:
Job	8	11	«Creşte papura fără baltă?Creşte trestia fără umezeală?
Job	8	12	Fiind încă verde şi fără să se taie,ea se usucă mai repede decît toate ierburile.
Job	8	13	Aşa se întîmplă tuturor celor ce uită pe Dumnezeu,şi nădejdea celui nelegiuit va peri.
Job	8	14	Încrederea lui este zdrobită,şi sprijinul lui este o pînză de păianjen.
Job	8	15	Se bizuie pe casa lui, dar nu este tare;se prinde de ea, dar nu ţine.
Job	8	16	Cum dă soarele, înverzeşte,îşi întinde ramurile peste grădina sa,
Job	8	17	îşi împleteşte rădăcinile printre pietre,pătrunde pînă în ziduri.
Job	8	18	Dar dacă-l smulgi din locul în care stă,locul acesta se leapădă de el şi zice:«Nu ştiu să te fi cunoscut vreodată!»
Job	8	19	Iată, aşa sînt desfătările pe cari i le aduc căile vieţii lui;apoi din acelaş pămînt răsar alţii după el.
Job	8	20	Nu, Dumnezeu nu leapădă pe omul fără prihană,şi nu ocroteşte pe cei răi.
Job	8	21	Ba încă, El îţi umple gura cu strigăte de bucurie,şi buzele cu cîntări de veselie.
Job	8	22	Vrăjmaşii tăi vor fi acoperiţi de ruşine,iar cortul celor răi va pieri.“»
------------------------Iov, capitolul 9
Job	9	1	Iov a luat cuvîntul şi a zis:
Job	9	2	„Ştiu bine că este aşa.Şi cum ar putea omul să-şi scoată dreptate înaintea lui Dumnezeu?
Job	9	3	Dacă ar voi să se certe cu El,din o mie de lucruri n’ar putea să răspundă la unul singur.
Job	9	4	A Lui este înţelepciunea, şi atotputernicia:cine I s’ar putea împotrivi fără să fie pedepsit?
Job	9	5	El mută deodată munţii,şi-i răstoarnă în mînia Sa.
Job	9	6	Zguduie pămîntul din temelia lui,de i se clatină stîlpii.
Job	9	7	Porunceşte soarelui, şi soarele nu mai răsare;şi ţine stelele supt pecetea Lui.
Job	9	8	Numai El întinde cerurile,şi umblă pe înălţimile mării.
Job	9	9	El a făcut Ursul mare, luceafărul de seară şi Raliţele,şi stelele din ţinuturile de miazăzi.
Job	9	10	El face lucruri mari şi nepătrunse,minuni fără număr.
Job	9	11	Iată, El trece pe lîngă mine, şi nu-L văd,se duce şi nu-L zăresc.
Job	9	12	Dacă apucă El, cine-L va opri?Cine-I va zice: „Ce faci?“
Job	9	13	Dumnezeu nu-Şi întoarce mînia;supt El se pleacă toţi sprijinitorii mîndriei.
Job	9	14	Şi eu, cum să-I răspund?Ce cuvinte să aleg?
Job	9	15	Chiar dacă aş avea dreptate, nu I-aş răspunde.Nu pot decît să mă rog judecătorului.
Job	9	16	Şi chiar dacă m’ar asculta, cînd Îl chem,tot n’aş putea crede că mi’a ascultat glasul;
Job	9	17	El, care mă izbeşte ca într’o furtună,care îmi înmulţeşte fără pricină rănile,
Job	9	18	care nu mă lasă să răsuflu,mă satură de amărăciune.
Job	9	19	Să alerg la putere? El este atotputernic.La dreptate? Cine mă va apăra?
Job	9	20	Oricîtă dreptate aş avea, gura mea mă va osîndi;şi oricît de nevinovat aş fi, El mă va arăta ca vinovat.
Job	9	21	Nevinovat! Sînt; dar nu ţin la viaţă, îmi dispreţuiesc viaţa.
Job	9	22	Ce-mi pasă la urma urmei?Căci, îndrăznesc s’o spun:El nimiceşte pe cel nevinovat ca şi pe cel vinovat.
Job	9	23	Şi dacă biciul ar pricinui măcar îndată moartea! …Dar El rîde de încercările celui nevinovat.
Job	9	24	Pămîntul este dat pe mînile celui nelegiuit;El acopere ochii judecătorilor; de nu El, apoi cine altul?
Job	9	25	Zilele mele aleargă mai iuţi decît un alergător;fug fără să fi văzut fericirea;
Job	9	26	trec ca şi corăbiile cele iuţi,ca vulturul care se răpede asupra prăzii.
Job	9	27	Dacă zic: «Vreau să-mi uit suferinţele,să-mi las întristarea, şi să fiu voios,»
Job	9	28	sînt îngrozit de toate durerile mele.Ştiu că nu mă vei scoate nevinovat.
Job	9	29	Şi dacă voi fi judecat vinovat,pentruce să mă mai trudesc degeaba?
Job	9	30	Chiar dacă m’aş spăla cu zăpadă,chiar dacă mi-aş curăţi mînile cu leşie,
Job	9	31	Tu tot m’ai cufunda în mocirlă,de s’ar scîrbi pînă şi hainele de mine!
Job	9	32	Căci El nu este un om ca mine, ca să-I pot răspunde,şi să mergem împreună la judecată.
Job	9	33	Nici nu este vreun mijlocitor între noi,care să-şi pună mîna peste noi amîndoi.
Job	9	34	Să-Şi tragă însă varga deasupra mea,şi să nu mă mai turbure spaima Lui.
Job	9	35	Atunci voi vorbi şi nu mă voi teme de El.Altfel, nu sînt stăpîn pe mine.
------------------------Iov, capitolul 10
Job	10	1	M’am desgustat de viaţă!Voi da drum slobod plîngerii mele,voi vorbi în amărăciunea sufletului meu.
Job	10	2	Eu zic lui Dumnezeu: «Nu mă osîndi!Arată-mi pentru ce Te cerţi cu mine!
Job	10	3	Îţi place să chinuieşti,să dispreţuieşti făptura mînilor Tale,în timp ce faci să-Ţi strălucească bunăvoinţa peste sfatul celor răi?
Job	10	4	Oare ai ochi de carne,sau vezi cum vede un om?
Job	10	5	Zilele Tale sînt ca zilele omului, şi anii Tăi ca anii lui,
Job	10	6	ca să cercetezi fărădelegea meaşi să cauţi păcatul meu,
Job	10	7	cînd ştii bine că nu sînt vinovat,şi că nimeni nu mă poate scăpa din mîna Ta?
Job	10	8	Mînile Tale m’au făcut şi m’au zidit,ele m’au întocmit în întregime …Şi Tu să mă nimiceşti!
Job	10	9	Adu-Ţi aminte că Tu m’ai lucrat ca lutul; şi vrei din nou să mă prefaci în ţărînă?
Job	10	10	Nu m’ai muls ca laptele?Nu m’ai închegat ca brînza?
Job	10	11	M’ai îmbrăcat cu piele şi carne,m’ai ţesut cu oase şi vine;
Job	10	12	mi-ai dat bunăvoinţa Ta şi viaţa,m’ai păstrat cu suflarea prin îngrijirile şi paza Ta.
Job	10	13	Iată totuş ce ascundeai în inima Ta,iată, ştiu acum, ce aveai de gînd:
Job	10	14	că, dacă păcătuiesc, să mă pîndeşti, şi să nu-mi ierţi fărădelegea.
Job	10	15	Dacă sînt vinovat, vai de mine!Dacă sînt nevinovat, nu îndrăznesc să-mi ridic capul,sătul de ruşine şi cufundat în ticăloşia mea.
Job	10	16	Şi dacă îndrăznesc să-l ridic, mă urmăreşti ca un leu,mă loveşti cu lucruri de mirat,
Job	10	17	Îmi pui înainte noi martori împotrivă,Îţi creşte mînia împotriva mea,şi mă năpădeşti cu o droaie de nenorociri.
Job	10	18	Pentruce m’ai scos din pîntecele mamei mele?O, de aş fi murit, şi ochiul să nu mă fi văzut!
Job	10	19	Aş fi ca şi cum n’aş fi fost,şi din pîntecele mamei mele aş fi trecut în mormînt!
Job	10	20	Nu sînt zilele mele destul de puţine?Să mă lase dar, să plece dela mine, şi să răsuflu puţin,
Job	10	21	înainte de a mă duce, ca să nu mă mai întorc,
Job	10	22	în ţara întunerecului şi a umbrei morţii,în ţara negurii adînci,unde domneşte umbra morţii şi neorînduiala,şi unde lumina este ca întunerecul!“
------------------------Iov, capitolul 11
Job	11	1	Ţofar din Naama a luat cuvîntul şi a zis:
Job	11	2	„Să rămînă această năvală de cuvinte fără răspuns,şi să creadă limbutul că are dreptate?
Job	11	3	Vor face vorbele tale deşerte pe oameni să tacă?Şi-ţi vei bate joc de alţii, fără să te facă cineva de ruşine?
Job	11	4	Tu zici: «Felul meu de a vedea este drept,şi sînt curat în ochii Tăi.» –
Job	11	5	A! de ar vrea Dumnezeu să vorbească,de Şi-ar deschide buzele să-ţi răspundă,
Job	11	6	şi de ţi-ar descoperi tainele înţelepciunii Lui, ale înţelepciunii Lui nemărginite,ai vedea atunci că nu-ţi răsplăteşte totuş după fărădelegea ta.
Job	11	7	Poţi spune tu că poţi pătrunde adîncimile lui Dumnezeu,că poţi ajunge la cunoştinţa desăvîrşită a Celui A tot puternic?
Job	11	8	Cît cerurile-i de înaltă: ce poţi face?Mai adîncă decît Locuinţa morţilor: ce poţi şti?
Job	11	9	Întinderea ei este mai lungă decît pămîntul,şi mai lată decît marea.
Job	11	10	Dacă apucă, dacă închide şi cheamă El la judecată, cine-L poate opri?
Job	11	11	Căci El cunoaşte pe făcătorii de rele,vede uşor pe vinovaţi.
Job	11	12	Omul dimpotrivă, are minte de nebun,şi s’a născut ca mînzul unui măgar sălbatic!
Job	11	13	Tu, îndreaptă-ţi inima spre Dumnezeu,întinde-ţi mînile spre El.
Job	11	14	Depărtează-te de fărădelege,şi nu lăsa nedreptatea să locuiască în cortul tău.
Job	11	15	Şi atunci, îţi vei ridica fruntea fără teamă,vei fi tare şi fără frică;
Job	11	16	îţi vei uita suferinţele,şi-ţi vei aduce aminte de ele ca de nişte ape cari s’au scurs.
Job	11	17	Zilele tale vor străluci mai tare decît soarele la amiază,întunerecul tău va fi ca lumina dimineţii.
Job	11	18	Vei fi plin de încredere, şi nădejdea nu-ţi va fi zădarnică.Te vei uita în jurul tău, şi vei vedea că te poţi odihni liniştit.
Job	11	19	Te vei culca şi nimeni nu te va turbura,şi mulţi vor umbla după bunăvoinţa ta.
Job	11	20	Dar ochii celor răi se vor topi;ei n’au loc de scăpare:moartea, iată nădejdea lor!“
------------------------Iov, capitolul 12
Job	12	1	Iov a luat cuvîntul şi a zis:
Job	12	2	„S’ar putea zice, în adevăr, că neamul omenesc sînteţi voi,şi că odată cu voi va muri şi înţelepciunea!
Job	12	3	Am şi eu minte ca voi, nu sînt mai pe jos decît voi.Şi cine nu ştie lucrurile pe cari le spuneţi voi?
Job	12	4	Eu sînt de batjocura prietenilor mei,cînd cer ajutorul lui Dumnezeu:dreptul, nevinovatul, de batjocură!
Job	12	5	Dispreţ în nenorocire! – iată zicerea celor fericiţi:dă brînci cui alunecă cu piciorul!
Job	12	6	Jăfuitorilor li se lasă corturile în pace,celor ce mînie pe Dumnezeu le merge bine,măcar că Dumnezeul lor este în pumn.
Job	12	7	Întreabă dobitoacele, şi te vor învăţa,păsările cerului, şi îţi vor spune;
Job	12	8	vorbeşte pămîntului, şi te va învăţa;şi peştii mării îţi vor povesti.
Job	12	9	Cine nu vede în toate acesteadovada că mîna Domnului a făcut asemenea lucruri?
Job	12	10	El ţine în mînă sufletul a tot ce trăieşte,suflarea oricărui trup omenesc.
Job	12	11	Nu deosebeşte urechea cuvintele,cum gustă cerul gurii mîncările?
Job	12	12	La bătrîni se găseşte înţelepciunea,şi într’o viaţă lungă e priceperea.
Job	12	13	La Dumnezeu este înţelepciunea şi puterea;sfatul şi priceperea ale Lui sînt.
Job	12	14	Ce dărîmă El, nu va fi zidit din nou;pe cine-l închide El, nimeni nu-l va scăpa.
Job	12	15	El opreşte apele şi totul se usucă;El le dă drumul, şi pustiesc pămîntul.
Job	12	16	El are puterea şi înţelepciunea;El stăpîneşte pe celce se rătăceşte sau rătăceşte pe alţii.
Job	12	17	El ia robi pe sfetnici,şi turbură mintea judecătorilor.
Job	12	18	El desleagă legătura împăraţilor,şi le pune o frînghie în jurul coapselor.
Job	12	19	El ia robi pe preoţi;El răstoarnă pe cei puternici
Job	12	20	El taie vorba celor meşteri la vorbă;El ia mintea celor bătrîni.
Job	12	21	El varsă dispreţul asupra celor mari;El desleagă brîul celor tari.
Job	12	22	El descopere ce este ascuns în întunerec,El aduce la lumină umbra morţii.
Job	12	23	El face pe neamuri să crească, şi El le nimiceşte; El le întinde pînă departe, şi El le aduce înapoi în hotarele lor.
Job	12	24	El ia mintea căpeteniilor poporului,El îi face să rătăcească în pustiuri fără drum,
Job	12	25	unde bîjbăie prin întunerec, şi nu văd desluşit;El îi face să se clatine ca nişte oameni beţi.
------------------------Iov, capitolul 13
Job	13	1	Iată, ochiul meu a văzut toate acestea,urechea mea a auzit şi a luat seama.
Job	13	2	Ce ştiţi voi, ştiu şi eu,nu sînt mai pe jos decît voi.
Job	13	3	Dar vreau să vorbesc acum Celui Atotputernic,vreau să-mi apăr pricina înaintea lui Dumnezeu.
Job	13	4	Căci voi sînteţi nişte făuritori de minciuni,sînteţi cu toţii nişte doftori de nimic.
Job	13	5	O, de aţi fi tăcut,ce înţelepciune aţi fi arătat!
Job	13	6	Acum, ascultaţi, vă rog, apărarea mea,şi luaţi aminte la răspunsul buzelor mele!
Job	13	7	Vreţi să vorbiţi lucruri nedrepte din dragoste pentru Dumnezeu?Şi să spuneţi minciuni, ca să-L apăraţi?
Job	13	8	Vreţi să ţineţi cu Elşi să faceţi pe apărătorii lui Dumnezeu?
Job	13	9	Dacă vă va cerceta El, va găsi bine oare?Sau vreţi să-L înşelaţi cum înşelaţi pe un om?
Job	13	10	Nu, nu; ci El vă va osîndi,dacă în ascuns nu lucraţi decît părtinindu-L pe El.
Job	13	11	Nu vă înfricoşează măreţia Lui?Şi nu cade groaza Lui peste voi?
Job	13	12	Părerile voastre sînt păreri de cenuşă,întăriturile voastre sînt întărituri de lut.
Job	13	13	Tăceţi, lăsaţi-mă, vreau să vorbesc!Întîmplă-mi-se ce mi s’ar întîmpla.
Job	13	14	Îmi voi lua carnea în dinţi,şi îmi voi pune viaţa în joc.
Job	13	15	Da, mă va ucide: n’am nimic de nădăjduit;dar îmi voi apăra purtarea în faţa Lui.
Job	13	16	Chiar şi lucrul acesta poate sluji la scăparea mea,căci un nelegiuit nu îndrăzneşte să vină înaintea Lui.
Job	13	17	Ascultaţi, ascultaţi cuvintele mele,luaţi aminte la cele ce voi spune.
Job	13	18	Iată-mă sînt gata să-mi apăr pricina,căci ştiu că am dreptate.
Job	13	19	Are cineva ceva de spus împotriva mea? Atunci tac, şi vreau să mor.
Job	13	20	Numai două lucruri fă-mi,şi nu mă voi ascunde de Faţa Ta:
Job	13	21	Trage-Ţi mîna de pe mine, şi nu mă mai turbura cu groaza Ta.
Job	13	22	Apoi cheamă-mă şi-Ţi voi răspunde;sau lasă-mă să vorbesc eu, şi răspunde-mi Tu!
Job	13	23	Cîte fărădelegi şi păcate am făcut?Arată-mi călcările de lege şi păcatele mele.
Job	13	24	Pentru ce Îţi ascunzi Faţa,şi mă iei drept vrăjmaş?
Job	13	25	Vrei să loveşti o frunză suflată de vînt?Vrei să urmăreşti un pai uscat?
Job	13	26	Pentruce să mă loveşti cu suferinţe amare,şi să mă pedepseşti pentru greşeli din tinereţă?
Job	13	27	Pentru ce să-mi pui picioarele în butuci,să-mi pîndeşti toate mişcările,să pui hotar paşilor mei,
Job	13	28	cînd trupul meu cade în putrezireca o haină mîncată de molii?
------------------------Iov, capitolul 14
Job	14	1	Omul născut din femeie, are viaţa scurtă, dar plină de necazuri.
Job	14	2	Se naşte şi e tăiat ca o floare;fuge şi piere ca o umbră.
Job	14	3	Şi asupra lui ai Tu ochiul deschis!Şi pe mine mă tragi la judecată cu Tine!
Job	14	4	Cum ar putea să iasă dintr’o fiinţă necurată un om curat?Nu poate să iasă niciunul.
Job	14	5	Dacă zilele lui sînt hotărîte,dacă i-ai numărat lunile,dacă i-ai însemnat hotarul pe care nu-l va putea trece,
Job	14	6	întoarce-Ţi măcar privirile dela el, şi dă-i răgaz,să aibă măcar bucuria pe care o are simbriaşul la sfîrşitul zilei.
Job	14	7	Un copac, şi tot are nădejde:căci cînd este tăiat, odrăsleşte din nou,şi iar dă lăstari.
Job	14	8	Cînd i-a îmbătrînit rădăcina în pămînt,cînd îi piere trunchiul în ţărînă,
Job	14	9	înverzeşte iarăş de mirosul apei,şi dă ramuri de parcă ar fi sădit din nou.
Job	14	10	Dar omul cînd moare, rămîne întins;omul, cînd îşi dă sufletul, unde mai este?
Job	14	11	Cum pier apele din lacuri,şi cum seacă şi se usucă rîurile,
Job	14	12	aşa se culcă şi omul şi nu se mai scoală;cît vor fi cerurile, nu se mai deşteaptă,şi nu se mai scoală din somnul lui.
Job	14	13	Ah! de m’ai ascunde în locuinţa morţilor,de m’ai acoperi pînă-Ţi va trece mînia,şi de mi-ai rîndui o vreme cînd Îţivei aduce iarăş aminte de mine!
Job	14	14	Dacă omul odată mort ar putea să mai învieze,aş mai trage nădejde în tot timpul suferinţelor mele,pînă mi se va schimba starea în care mă găsesc.
Job	14	15	Atunci m’ai chema, şi Ţi-aş răspunde,şi Ţi-ar fi dor de făptura mînilor Tale.
Job	14	16	Dar astăzi îmi numeri paşii,ai ochiul asupra păcatelor mele;
Job	14	17	călcările mele de lege sînt pecetluite într’un mănunchi,şi născoceşti fărădelegi în sarcina mea.
Job	14	18	Cum se prăbuşeşte muntele şi piere,cum piere stînca din locul ei,
Job	14	19	cum este mîncată piatra de ape,şi cum este luat pămîntul de rîu:aşa nimiceşti Tu nădejdea omului.
Job	14	20	Îl urmăreşti într’una, şi se duce;Îi schimonoseşti faţa, şi apoi îi dai drumul.
Job	14	21	De ajung fiii lui la cinste, el nu ştie nimic;de sînt înjosiţi, habar n’are.
Job	14	22	Numai pentru el simte durere în trupul lui,numai pentru el simte întristare în sufletul lui.“
------------------------Iov, capitolul 15
Job	15	1	Elifaz din Teman a luat cuvîntul, şi a zis:
Job	15	2	„Se cade să dea înţeleptul ca răspuns înţelepciune deşartă?Sau să-şi umfle pieptul cu vînt de răsărit?
Job	15	3	Să se apere prin cuvinte cari n’ajută la nimic,şi prin cuvîntări cari nu slujesc la nimic?
Job	15	4	Tu nimiceşti chiar şi frica de Dumnezeu,nimiceşti orice simţire de evlavie faţă de Dumnezeu.
Job	15	5	Nelegiuirea ta îţi cîrmuieşte gura,şi împrumuţi vorbirea oamenilor vicleni.
Job	15	6	Nu eu, ci gura ta te osîndeşte,buzele tale mărturisesc împotriva ta.
Job	15	7	Tu eşti omul care s’a născut întîi?Te-ai născut tu înaintea dealurilor?
Job	15	8	Ai fost tu la sfaturile lui Dumnezeu;şi ai sorbit din ele înţelepciune pentru tine?
Job	15	9	Ce ştii tu şi să nu ştim şi noi?Ce cunoştinţă ai tu pe care să n’o avem şi noi?
Job	15	10	Între noi sînt peri albi, bătrîni,oameni mai înziliţi decît tatăl tău.
Job	15	11	Puţin lucru sînt mîngîierile lui Dumnezeu pentru tine,şi cuvintele cari-ţi vorbesc atît de blînd? …
Job	15	12	Încotro te trage inima,şi ce înseamnă această privire ţintă a ochilor tăi?
Job	15	13	Ce! împotriva lui Dumnezeu îţi îndrepţi tu mînia,şi-ţi ies din gură cuvinte ca acestea?
Job	15	14	«Ce este omul, ca să fie curat?Şi poate cel născut din femeie să fie fără prihană?
Job	15	15	Dacă n’are încredere Dumnezeu nici în sfinţii Săi,dacă nici cerurile nu sînt curate înaintea Lui,
Job	15	16	cu cît mai puţin fiinţa urîcioasă şi stricată – omul,care bea nelegiuirea ca apa!
Job	15	17	Vreau să te învăţ, ascultă-mă!Voi istorisi ce am văzut,
Job	15	18	ce au arătat înţelepţii,ce au descoperit ei, auzind dela părinţii lor,
Job	15	19	cărora singuri li se dăduse ţara,şi printre cari nici un străin nu venise încă.
Job	15	20	«Omul cel rău îşi duce în nelinişte toate zilele vieţii,toţi anii de cari are parte cel nelegiuit.
Job	15	21	Ţipete de spaimă răsună la urechile lui:În mijlocul fericirii lui, pustiitorul se va arunca asupra lui.
Job	15	22	El nu trage nădejde să scape de întunerec,vede sabia care-l ameninţă;
Job	15	23	aleargă încoace şi încolo să caute pîne,ştie că-l aşteaptă ziua întunerecului.
Job	15	24	Necazul şi neliniştea îl înspăimîntă,şi se aruncă asupra lui ca un împărat gata de luptă.
Job	15	25	Căci a ridicat mîna împotriva lui Dumnezeu,s’a împotrivit Celui A tot puternic,
Job	15	26	şi a avut îndrăzneala să se năpustească asupra Luicu partea cea mai tare a scuturilor lui.
Job	15	27	Avea faţa acoperită cu grăsime,coapsele încărcate cu osînză,
Job	15	28	şi locuia în cetăţi nimicite,în case părăsite,sortite să fie dărîmate.
Job	15	29	Nu se va mai îmbogăţi,averea nu-i va creşte,şi avuţia nu se va mai întinde pe pămînt.
Job	15	30	Nu va putea ieşi din întunerec,flacăra îi va arde mlădiţele,şi Dumnezeu îl va pierde cu suflarea gurii Lui.
Job	15	31	Dacă se încrede în rău, se înşeală,căci răul îi va fi răsplata.
Job	15	32	Ea va veni înainte de capătul zilelor lui,şi ramura lui nu va mai înverzi.
Job	15	33	Va fi ca o viţă despoiată de roadele ei încă verzi,ca un măslin ale cărui flori au căzut.
Job	15	34	Căci casa celui nelegiuit va ajunge stearpă,şi cortul omului stricat îl va mînca focul.
Job	15	35	El zămisleşte răul şi naşte răul:în sînul lui coace roade cari-l înşeală.“»
------------------------Iov, capitolul 16
Job	16	1	Iov a luat cuvîntul şi a zis:
Job	16	2	„Astfel de lucruri am auzit eu des;voi toţi sînteţi nişte mîngîietori supărăcioşi.
Job	16	3	Cînd se vor sfîrşi aceste vorbe în vînt?Şi pentruce atîta supărare în răspunsurile tale?
Job	16	4	Ca voi aş vorbi eu,de aţi fi în locul meu?V’aş copleşi cu vorbe,aş da din cap la voi,
Job	16	5	v’aş mîngîia cu gura,şi aş mişca din buzeca să vă uşurez durerea?
Job	16	6	Dacă vorbesc, durerea nu mi s’alină,iar dacă tac, cu ce se micşorează?
Job	16	7	Dar acum, vai! El m’a stors de puteri …Mi-ai pustiit toată casa!
Job	16	8	M’ai apucat, ca pe un vinovat;dovadă slăbiciunea mea,care se ridică şi mă învinuie în faţă.
Job	16	9	Mă sfîşie şi mă urmăreşte în mînia Lui,scrîşneşte din dinţi împotriva mea,mă loveşte şi mă străpunge cu privirea Lui.
Job	16	10	Ei deschid gura să mă mănînce,mă ocărăsc şi mă bat peste obraji,se învierşunează cu toţii după mine.
Job	16	11	Dumnezeu mă lasă la bunul plac al celor nelegiuiţi,şi mă aruncă în mînile celor răi.
Job	16	12	Eram liniştit, şi m’a scuturat,m’a apucat de ceafă şi m’a zdrobit,a tras asupra mea ca într’o ţintă.
Job	16	13	Săgeţile Lui mă înconjură de toate părţile;îmi străpunge rărunchii fără milă,îmi varsă fierea pe pămînt,
Job	16	14	mă frînge bucăţi, bucăţi,se aruncă asupra mea ca un războinic.
Job	16	15	Mi-am cusut un sac pe piele,şi mi-am prăvălit capul în ţărînă.
Job	16	16	Plînsul mi-a înroşit faţa;şi umbra morţii este pe pleoapele mele.
Job	16	17	Totuş n’am făcut nicio nelegiuire,şi rugăciunea mea totdeauna a fost curată.
Job	16	18	Pămîntule, nu-mi acoperi sîngele,şi vaietele mele să n’aibă margine!
Job	16	19	Chiar acum, martorul meu este în cer,apărătorul meu este în locurile înalte.
Job	16	20	Prietenii mei rîd de mine,dar eu mă rog lui Dumnezeu cu lacrămi,
Job	16	21	să facă dreptate omului înaintea lui Dumnezeu,şi fiului omului împotriva prietenilor lui.
Job	16	22	Căci numărul anilor mei se apropie de sfîrşit,şi mă voi duce pe o cărare de unde nu mă voi mai întoarce.
------------------------Iov, capitolul 17
Job	17	1	Mi se pierde suflarea,mi se sting zilele,mă aşteaptă mormîntul.
Job	17	2	Sînt înconjurat de batjocoritori,şi ochiul meu trebuie să privească spre ocările lor.
Job	17	3	Pune-Te singur zălog pentru mine înaintea Ta;altfel, cine ar putea răspunde pentru mine?
Job	17	4	Căci le-ai încuiat inima în faţa priceperii.De aceea nici nu-i vei lăsa să biruie.
Job	17	5	Cine dă pe prieteni să fie prădaţi,copiilor aceluia li se vor topi ochii.
Job	17	6	M’a făcut de basmul oamenilor,şi ca unul pe care-l scuipi în faţă!
Job	17	7	Ochiul mi se întunecă de durere;toate mădularele mele sînt ca o umbră.
Job	17	8	Oamenii fără prihană sînt înmărmuriţi de aceasta,şi cel nevinovat se răscoală împotriva celui nelegiuit.
Job	17	9	Cel fără prihană rămîne totuş tare pe calea lui,cel cu mînile curate se întăreşte tot mai mult.
Job	17	10	Dar voi toţi, întoarceţi-vă,veniţi iarăş cu cuvîntările voastre,şi vă voi arăta că între voi niciunul nu e înţelept.
Job	17	11	Ce! mi s’au dus zilele,mi s’au nimicit planurile,planurile acelea făcute cu atîta iubire în inima mea …
Job	17	12	Şi ei mai spun că noaptea este zi,că se apropie lumina, cînd întunerecul a şi venit!
Job	17	13	Cînd Locuinţa morţilor o aştept ca locuinţă,cînd în întunerec îmi voi înălţa culcuşul;
Job	17	14	cînd strig gropii: «Tu eşti tatăl meu!»Şi viermilor: «Voi sînteţi mama şi sora mea!»
Job	17	15	Unde mai este atunci nădejdea mea?Şi cine mai poate vedea nădejdea mea?
Job	17	16	Ea se va pogorî cu mine la porţile locuinţei morţilor,cînd vom merge împreună {Nădejdea mea şi eu} să ne odihnim în ţărînă.“
------------------------Iov, capitolul 18
Job	18	1	Bildad din Şuah a luat cuvîntul şi a zis:
Job	18	2	„Cînd vei pune capăt acestor cuvîntări?Vino-ţi în minte şi apoi vom vorbi.
Job	18	3	Pentruce ne socoţi atît de dobitoci?Pentru ce ne priveşti ca pe nişte vite?
Job	18	4	Oare pentru tine, care te sfîşii în mînia ta,s’ajungă pustiu pămîntul,şi să se strămute stîncile din locul lor?
Job	18	5	Da, lumina celui rău se va stinge, şi flacăra din focul lui, nu va mai străluci.
Job	18	6	Se va întuneca lumina în cortul lui,şi se va stinge candela deasupra lui.
Job	18	7	Paşii lui cei puternici se vor strîmta;şi, cu toate opintirile lui, va cădea.
Job	18	8	Căci calcă cu picioarele pe laţ,şi umblă prin ochiuri de reţea;
Job	18	9	este prins în cursă de călcăi,şi laţul pune stăpînire pe el;
Job	18	10	capcana în care se prinde este ascunsă în pămînt,şi prinzătoarea îi stă pe cărare.
Job	18	11	De jur împrejur îl apucă spaima,şi-l urmăreşte pas cu pas.
Job	18	12	Foamea îi mănîncă puterile,nenorocirea este alături de el.
Job	18	13	Mădularele îi sînt mistuite unul după altul,mădularele îi sînt mîncate de întîiul născut al morţii.
Job	18	14	Este smuls din cortul lui unde se credea la adăpost,şi este tîrît spre împăratul spaimelor.
Job	18	15	Nimeni din ai lui nu locuieşte în cortul lui,pucioasă este presărată pe locuinţa lui.
Job	18	16	Jos, i se usucă rădăcinile;sus îi sînt ramurile tăiate.
Job	18	17	Îi piere pomenirea de pe pămînt,numele lui nu mai este pe uliţă.
Job	18	18	Este împins din lumină în întunerec,şi este izgonit din lume.
Job	18	19	Nu lasă nici moştenitori, nici sămînţă în poporul său,nicio rămăşiţă vie în locurile în cari locuia.
Job	18	20	Neamurile cari vor veni se vor uimi de prăpădirea lui,şi neamul de acum va fi cuprins de groază.
Job	18	21	Aceasta este soarta celui rău,aceasta este soarta celui ce nu cunoaşte pe Dumnezeu.“
------------------------Iov, capitolul 19
Job	19	1	Iov a luat cuvîntul şi a zis:
Job	19	2	„Pînă cînd îmi veţi întrista sufletul,şi mă veţi zdrobi cu cuvîntările voastre?
Job	19	3	Iată că de zece ori m’aţi batjocorit;nu vă este ruşine să vă purtaţi aşa?
Job	19	4	Dacă am păcătuit cu adevărat,numai eu sînt răspunzător de aceasta.
Job	19	5	Credeţi că mă puteţi lua de sus?Credeţi că mi-aţi dovedit că sînt vinovat?
Job	19	6	Atunci să ştiţi că Dumnezeu mă urmăreşte,şi mă înveleşte cu laţul Lui.
Job	19	7	Iată, ţip de silnicie, şi nimeni nu răspunde;cer dreptate, şi dreptate nu este!
Job	19	8	Mi-a tăiat orice ieşire, şi nu pot trece;a răspîndit întunerec pe cărările mele.
Job	19	9	M’a despoiat de slava mea,mi-a luat cununa de pe cap,
Job	19	10	m’a zdrobit din toate părţile, şi pier;mi-a smuls nădejdea ca pe un copac.
Job	19	11	S’a aprins de mînie împotriva mea,S’a purtat cu mine ca şi cu un vrăjmaş.
Job	19	12	Oştile Lui au pornit deodată înainte,şi-au croit drum pînă la mine,şi au tăbărît în jurul cortului meu.
Job	19	13	A depărtat pe fraţii mei dela mine,şi prietenii mei s’au înstrăinat de mine.
Job	19	14	Rudele mele m’au părăsit,şi cei mai deaproape ai mei m’au uitat.
Job	19	15	Casnicii mei şi slugile mele mă privesc ca pe un străin,în ochii lor sînt un necunoscut.
Job	19	16	Chem pe robul meu, şi nu răspunde;îl rog cu gura mea, şi degeaba.
Job	19	17	Suflarea mea a ajuns nesuferită nevestei mele,şi duhoarea mea a ajuns nesuferită fiilor mamei mele.
Job	19	18	Pînă şi copiii mă dispreţuiesc: dacă mă scol, ei mă ocărăsc.
Job	19	19	Aceia în cari mă încredeam mă urăsc,aceia pe cari îi iubeam s’au întors împotriva mea.
Job	19	20	Oasele mi se ţin de piele şi de carne;nu mi-a mai rămas decît pielea de pe dinţi.
Job	19	21	Fie-vă milă, fie-vă milă de mine, prietenii mei!Căci mîna lui Dumnezeu m’a lovit.
Job	19	22	Dece mă urmăriţi ca Dumnezeu?Şi nu vă mai săturaţi de carnea mea?
Job	19	23	Oh! aş vrea ca vorbele mele să fie scrise,să fie scrise într’o carte;
Job	19	24	aş vrea să fie săpate cu un priboi de fierşi cu plumb în stîncă pe vecie …
Job	19	25	Dar ştiu că Răscumpărătorul {Evreieşte: Goel} meu este viu,şi că se va ridica la urmă pe pămînt.
Job	19	26	Chiar dacă mi se va nimici pielea, şi chiar dacă nu voi mai avea carne,voi vedea totuş pe Dumnezeu.
Job	19	27	Îl voi vedea şi-mi va fi binevoitor;ochii mei Îl vor vedea, şi nu ai altuia.Sufletul meu tînjeşte de dorul acesta înlăuntrul meu.
Job	19	28	Atunci veţi zice: «Pentruce-l urmăream noi?»Căci dreptatea pricinii mele va fi cunoscută.
Job	19	29	Temeţi-vă de sabie:căci pedepsele date cu sabia sînt grozave!Şi să ştiţi că este o judecată.“
------------------------Iov, capitolul 20
Job	20	1	Ţofar din Naama a luat cuvîntul şi a zis:
Job	20	2	„Gîndurile mele mă silesc să răspund,şi frămîntarea mea nu-mi dă pace.
Job	20	3	Am auzit mustrări cari mă umplu de ruşine,şi din adîncul minţii mele duhul mă face să răspund.
Job	20	4	Nu ştii tu că, de mult de tot,de cînd a fost aşezat omul pe pămînt,
Job	20	5	biruinţa celor răi a fost scurtă,şi bucuria nelegiuitului numai de o clipă?
Job	20	6	Chiar dacă s’ar înălţa pînă la ceruri,şi capul i-ar ajunge pînă la nori,
Job	20	7	va pieri pentru totdeauna, ca murdăria lui,şi cei ce-l vedeau vor zice: «Unde este?»
Job	20	8	Va sbura ca un vis, şi nu-l vor mai găsi;va pieri ca o vedenie de noapte.
Job	20	9	Ochiul care-l privea nu-l va mai privi,locul în care locuia nu-l va mai zări.
Job	20	10	Peste fiii lui vor năvăli cei săraci,şi mînile lui vor da înapoi ce a răpit cu sila.
Job	20	11	Oasele lui, pline de vlaga tinereţii,îşi vor avea culcuşul cu el în ţărînă.
Job	20	12	Dulce era răul în gura lui,îl ascundea subt limbă,
Job	20	13	îl mesteca într’una şi nu-l lăsa,îl ţinea în cerul gurii:
Job	20	14	dar hrana lui se va preface în măruntaiele lui,va ajunge în trupul lui o otravă de aspidă.
Job	20	15	Bogăţiile înghiţite le va vărsa,Dumnezeu le va scoate din pîntecele lui.
Job	20	16	Otravă de aspidă a supt,şi de aceea, limba năpîrcii îl va ucide.
Job	20	17	Nu-şi va mai plimba privirile peste pîraieleşi rîurile de miere şi de lapte,
Job	20	18	va da înapoi ce a cîştigat,şi nu va mai trage folos din cîştig;va da înapoi tot ce a luat,şi nu se va mai bucura de el,
Job	20	19	căci a asuprit pe săraci, şi i-a lăsat să piară,a dărîmat case şi nu le-a zidit la loc.
Job	20	20	Lăcomia lui n’a cunoscut margini;dar nu va scăpa ce are mai scump.
Job	20	21	Nimic nu scapă de lăcomia lui, dar bună starea lui nu va ţinea.
Job	20	22	În mijlocul belşugului va fi în nevoie;mîna tuturor ticăloşilor se va ridica asupra lui.
Job	20	23	Şi iată, ca să-i umple pîntecele,Dumnezeu va trimete peste el focul mîniei Lui,şi-l va sătura cu o ploaie de săgeţi.
Job	20	24	Dacă va scăpa de armele de fer,îl va străpunge arcul de aramă.
Job	20	25	Îşi smulge din trup săgeata, care schinteie la ieşirea din fierea lui,şi îl apucă spaimele morţii.
Job	20	26	Toate nenorocirile sînt păstrate pentru comorile lui;va fi mistuit de un foc pe care nu-l va aprinde omul,şi ce va mai rămînea în cortul lui va fi ars de foc.
Job	20	27	Cerurile îi vor desveli fărădelegea,şi pămîntul se va ridica împotriva lui.
Job	20	28	Veniturile casei lui se vor perde,vor pieri în ziua mîniei lui Dumnezeu.
Job	20	29	Aceasta este soarta pe care o păstrează Dumnezeu celui rău,aceasta este moştenirea pe care i-o hotărăşte Dumnezeu.“
------------------------Iov, capitolul 21
Job	21	1	Iov a luat cuvîntul şi a zis:
Job	21	2	„Ascultaţi, ascultaţi cuvintele mele, daţi-mi măcar această mîngîiere.
Job	21	3	Lăsaţi-mă să vorbesc, vă rog;şi, după ce voi vorbi, veţi putea să vă bateţi joc.
Job	21	4	Oare împotriva unui om se îndreaptă plîngerea mea?Şi pentruce n’aş fi nerăbdător?
Job	21	5	Priviţi-mă, miraţi-vă,şi puneţi mîna la gură.
Job	21	6	Cînd mă gîndesc, mă înspăimînt, şi un tremur îmi apucă tot trupul:
Job	21	7	Pentruce trăiesc cei răi?Pentruce îi vezi îmbătrînind şi sporind în putere?
Job	21	8	Sămînţa lor se întăreşte cu ei şi în faţa lor,odraslele lor propăşesc supt ochii lor.
Job	21	9	În casele lor domneşte pacea, fără umbră de frică;nuiaua lui Dumnezeu nu vine să-i lovească.
Job	21	10	Taurii lor sînt plini de vlagă şi prăsitori,juncanele lor zămislesc şi nu leapădă.
Job	21	11	Îşi lasă copiii să se împrăştie ca nişte oi,şi copiii se sbeguiesc în jurul lor.
Job	21	12	Cîntă cu sunet de tobă şi de arfă,se desfătează cu sunete de caval.
Job	21	13	Îşi petrec zilele în fericire,şi se pogoară într’o clipă în locuinţa morţilor.
Job	21	14	Şi totuş ziceau lui Dumnezeu: «Pleacă dela noi.Nu voim să cunoaştem căile Tale.
Job	21	15	Ce este Cel A tot puternic, ca să-I slujim?Ce vom cîştiga dacă-I vom înălţa rugăciuni?
Job	21	16	Ce! nu sînt ei în stăpînirea fericirii? –Departe de mine sfatul celor răi! –
Job	21	17	dar de multe ori se întîmplă să li se stingă candela,să vină sărăcia peste ei,să le dea şi lor Dumnezeu partea lor de dureri în mînia Lui,
Job	21	18	să fie ca paiul luat de vînt,ca pleava luată de vîrtej?
Job	21	19	Veţi zice că pentru fiii Săi păstrează Dumnezeu pedeapsa.Dar pe el, pe nelegiuit, ar trebui să-l pedepsească Dumnezeu, ca să simtă;
Job	21	20	el ar trebui să-şi vadă nimicirea,el ar trebui să bea mînia Celui Atotputernic.
Job	21	21	Căci, ce-i pasă lui ce va fi de casa lui după el,cînd numărul lunilor i s’a împlinit?
Job	21	22	Oare pe Dumnezeu Îl vom învăţa minte,pe El, care cîrmuieşte duhurile cereşti?
Job	21	23	Unul moare în mijlocul propăşirii, păcii şi fericirii,
Job	21	24	cu coapsele încărcate de grăsime,şi măduva oaselor plină de suc.
Job	21	25	Altul moare, cu amărăciunea în suflet,fără să se fi bucurat de vreo fericire,
Job	21	26	şi amîndoi adorm în ţărînă,amîndoi sînt mîncaţi de viermi.
Job	21	27	Ştiu eu bine cari sînt gîndurile voastre,ce judecăţi nedrepte rostiţi asupra mea.
Job	21	28	Voi ziceţi: «Unde este casa apăsătorului?Unde este cortul în care locuiau nelegiuiţii?»
Job	21	29	Dar ce! n’aţi întrebat pe călători,şi nu ştiţi ce istorisesc ei?
Job	21	30	Cum în ziua nenorocirii, cel rău este cruţat,şi în ziua mîniei, el scapă.
Job	21	31	Cine îl mustră în faţă pentru purtarea lui?Cine îi răsplăteşte tot ce a făcut?
Job	21	32	Este dus la groapă,şi i se pune o strajă la mormînt.
Job	21	33	Bulgării din vale îi sînt mai uşori,căci toţi oamenii merg după el,şi o mulţime îi merge înainte.
Job	21	34	Pentruce dar îmi daţi mîngîieri deşerte?Ce mai rămîne din răspunsurile voastre decît viclenie?“
------------------------Iov, capitolul 22
Job	22	1	Elifaz din Teman a luat cuvîntul şi a zis:
Job	22	2	„Poate un om să aducă vreun folos lui Dumnezeu?Nu; ci înţeleptul nu-şi foloseşte de cît lui.
Job	22	3	Dacă eşti fără prihană, are Cel Atotputernic vre un folos?Şi dacă trăieşti fără vină, ce va cîştiga El?
Job	22	4	Pentru evlavia ta te pedepseşte El oare,şi intră la judecată cu tine?
Job	22	5	Nu-i mare răutatea ta?Şi fărădelegile tale fără număr?
Job	22	6	Luai fără pricină zăloage dela fraţii tăi,lăsai fără haine pe cei goi.
Job	22	7	Nu dădeai apă omului însetat,nu voiai să dai pîne omului flămînd.
Job	22	8	Ţara era a ta, fiindcă erai mai tare, te aşezai în ea, fiindcă erai cu vază.
Job	22	9	Dădeai afară pe văduve cu mînile goale,şi braţele orfanilor le frîngeai.
Job	22	10	Pentru aceea eşti înconjurat de curse,şi te-a apucat groaza dintr’o dată.
Job	22	11	Nu vezi dar acest întunerec,aceste ape multe cari te năpădesc?
Job	22	12	Nu este Dumnezeu sus în ceruri?Priveşte vîrful stelelor, ce înalt este!
Job	22	13	Şi tu zici: «Ce ştie Dumnezeu?Poate să judece El prin întunerecul de nori?
Job	22	14	Îl înfăşoară norii, nu vede nimic,bolta cerească abea dacă o străbate!»
Job	22	15	Ce! vrei s’apuci pe calea străveche,pe care au urmat-o cei nelegiuiţi,
Job	22	16	cari au fost luaţi înainte de vreme,şi au ţinut cît ţine un pîrîu care se scurge?
Job	22	17	Ei ziceau lui Dumnezeu: «Pleacă dela noi!Ce ne poate face Cel A tot puternic?»
Job	22	18	Şi totuş Dumnezeu le umpluse casele de bunătăţi. –Departe de mine sfatul celor răi! –
Job	22	19	Cei fără prihană vor fi martori ai căderii lor şi se vor bucura,cel nevinovat va rîde de ei
Job	22	20	şi va zice: «Iată pe protivnicii noştri nimiciţi!Iată-le bogăţiile arse de foc!»
Job	22	21	Împrieteneşte-te dar cu Dumnezeu, şi vei avea pace;te vei bucura astfel iarăş de fericire.
Job	22	22	Primeşte învăţătură din gura Lui,şi pune-ţi la inimă cuvintele Lui.
Job	22	23	Vei fi aşezat iarăş la locul tău, dacă te vei întoarce la Cel A tot puternic,dacă depărtezi fărădelegea din cortul tău.
Job	22	24	Aruncă dar aurul în ţărînă,aruncă aurul din Ofir în prundul pîraielor!
Job	22	25	Şi atunci Cel A tot puternic va fi aurul tău,argintul tău, bogăţia ta.
Job	22	26	Atunci Cel A tot puternic va fi desfătarea ta,şi îţi vei ridica faţa spre Dumnezeu.
Job	22	27	Îl vei ruga, şi te va asculta, şi îţi vei putea împlini juruinţele.
Job	22	28	Pe ce vei pune mîna îţi va izbuti,pe cărările tale va străluci lumina.
Job	22	29	Vină smerirea, tu te vei ruga pentru ridicarea ta:Dumnezeu ajută pe cel cu ochii plecaţi.
Job	22	30	El va izbăvi chiar şi pe cel vinovat,care îşi va datora scăparea curăţiei mînilor tale.“
------------------------Iov, capitolul 23
Job	23	1	Iov a luat cuvîntul şi a zis:
Job	23	2	„Şi acum plîngerea mea este tot o răzvrătire.Dar suferinţa îmi înăduşe suspinurile.
Job	23	3	Oh! dacă aş şti unde să-L găsesc,dacă aş putea să ajung pînă la scaunul Lui de domnie,
Job	23	4	mi-aş apăra pricina înaintea Lui,mi-aş umplea gura cu dovezi.
Job	23	5	Aş şti ce poate să răspundă,aş vedea ce are să-mi spună.
Job	23	6	Şi-ar întrebuinţa El toată puterea ca să lupte împotriva mea? Nu; ci m’ar asculta negreşit.
Job	23	7	Doar un om fără prihană ar vorbi cu El,şi aş fi iertat pentru totdeauna de Judecătorul meu.
Job	23	8	Dar, dacă mă duc la răsărit, nu este acolo;dacă mă duc la apus, nu-L găsesc:
Job	23	9	dacă are treabă la miazănoapte, nu-L pot vedea;dacă se ascunde la miazăzi, nu-L pot descoperi.
Job	23	10	Dar El ştie ce cale am urmat;şi, dacă m’ar încerca, aş ieşi curat ca aurul.
Job	23	11	Piciorul meu s’a ţinut de paşii Lui;am ţinut calea Lui, şi nu m’am abătut dela ea.
Job	23	12	N’am părăsit poruncile buzelor Lui;mi-am plecat voia la cuvintele gurii Lui.
Job	23	13	Dar hotărîrea Lui este luată, cine i se va împotrivi?Ce-I doreşte sufletul, aceea face.
Job	23	14	El Îşi va împlini dar planurile faţă de mine,şi va mai face şi multe altele.
Job	23	15	De aceea tremur înaintea Lui,şi cînd mă gîndesc la lucrul acesta, mă tem de El.
Job	23	16	Dumnezeu mi-a tăiat inima,Cel Atotputernic m’a umplut de groază.
Job	23	17	Căci nu întunerecul durerii mele mă nimiceşte,nici negura în care sînt înfăşurat.
------------------------Iov, capitolul 24
Job	24	1	Pentruce nu păzeşte Cel Atotputernic vremurile de judecată,şi dece nu văd ceice-L cunosc zilele Lui de pedeapsă?
Job	24	2	Sînt unii cari mută hotarele, fură turmele, şi le pasc;
Job	24	3	iau măgarul orfanului,iau zălog vaca văduvei;
Job	24	4	îmbrîncesc din drum pe cei lipsiţi,silesc pe toţi nenorociţii din ţară să se ascundă.
Job	24	5	Şi aceştia, ca măgarii sălbatici din pustie,ies dimineaţa la lucru să caute hrană,şi în pustie trebuie să caute pînea pentru copiii lor.
Job	24	6	Taie nutreţul care a mai rămas pe cîmp,culeg ciorchinele rămase pe urma culegătorilor în via celui nelegiuit.
Job	24	7	Îi apucă noaptea în umezeală,fără îmbrăcăminte, fără învelitoare împotriva frigului.
Job	24	8	Îi pătrunde ploaia munţilor,şi, neavînd alt adăpost, se ghemuiesc lîngă stînci.
Job	24	9	Aceia smulg pe orfan dela ţîţă,iau zălog tot ce are săracul.
Job	24	10	Şi săracii umblă goi de tot, fără îmbrăcăminte,strîng snopii şi-s flămînzi;
Job	24	11	în grădinile nelegiuitului ei fac untdelemn,calcă teascul, şi le este sete;
Job	24	12	în cetăţi se aud vaietele celor ce mor,sufletul celor răniţi strigă …Şi Dumnezeu nu ia seama la aceste mişelii!
Job	24	13	Alţii sînt vrăjmaşi ai luminii,nu cunosc căile ei,nu umblă pe cărările ei.
Job	24	14	Ucigaşul se scoală în revărsatul zorilor,ucide pe cel sărac şi lipsit,şi noaptea fură.
Job	24	15	Ochiul preacurvarului pîndeşte amurgul:«Nimeni nu mă va vedea,» zice el,şi îşi pune o măhramă pe faţă.
Job	24	16	Noaptea sparg casele,ziua stau închişi;se tem de lumină.
Job	24	17	Pentru ei, dimineaţa este umbra morţii,şi cînd o văd, simt toate spaimele morţii.
Job	24	18	Dar nelegiuitul alunecă uşor pe faţa apelor,pe pămînt n’are decît o parte blestemată,şi niciodată n’apucă pe drumul celor vii!
Job	24	19	Cum sorb seceta şi căldura apele zăpezii,aşa înghite locuinţa morţilor pe cei ce păcătuiesc.
Job	24	20	Pîntecele mamei îl uită,viermii se ospătează cu el,nimeni nu-şi mai aduce aminte de el!Nelegiuitul este sfărîmat ca un copac,
Job	24	21	el, care pradă pe femeia stearpă şi fără copii,el care nu face nici un bine văduvei! …
Job	24	22	Şi totuş, Dumnezeu prin puterea Lui lungeşte zilele celor sîlnici,şi iată-i în picioare cînd nu mai trăgeau nădejde de viaţă;
Job	24	23	El le dă linişte şi încredere,are privirile îndreptate spre căile lor.
Job	24	24	S’au ridicat; şi într’o clipă nu mai sînt,cad, mor ca toţi oamenii,sînt tăiaţi ca spicele coapte.
Job	24	25	Nu este aşa?Cine mă va dovedi de minciună,cine-mi va nimici cuvintele mele?“
------------------------Iov, capitolul 25
Job	25	1	Bildad din Şuah a luat cuvîntul şi a zis:
Job	25	2	„Puterea şi groaza sînt ale lui Dumnezeu;El face să împărăţească pacea în ţinuturile Lui înalte.
Job	25	3	Cine ar putea să-I numere oştile?Şi peste cine nu răsare lumina Lui?
Job	25	4	Cum ar putea omul să fie fără vină înaintea lui Dumnezeu?Cum ar putea cel născut din femeie să fie curat?
Job	25	5	Iată, în ochii Lui nici luna nu este strălucitoare,şi stelele nu sînt curate înaintea Lui;
Job	25	6	cu cît mai puţin omul, care nu este decît un vierme,fiul omului, care nu este decît un viermuşor!“
------------------------Iov, capitolul 26
Job	26	1	Iov a luat cuvîntul şi a zis:
Job	26	2	„Cît de bine ştii tu să vii în ajutorul slăbiciunii!Cum dai tu ajutor braţului fără putere!
Job	26	3	Ce bune sfaturi dai tu celui fără pricepere!Ce belşug de înţelepciune dai tu la iveală!
Job	26	4	Către cine se îndreaptă cuvintele tale? Şi al cui duh vorbeşte prin tine?
Job	26	5	Înaintea lui Dumnezeu tremură umbrele supt apeşi supt locuitorii lor;
Job	26	6	înaintea Lui locuinţa morţilor este goală,adîncul n’are acoperiş.
Job	26	7	El întinde miazănoaptea asupra golului,şi spînzură pămîntul pe nimic.
Job	26	8	Leagă apele în norii Săi,şi norii nu se sparg supt greutatea lor.
Job	26	9	Acopere faţa scaunului Său de domnie,şi Îşi întinde norul peste el.
Job	26	10	A tras o boltă pe faţa apelor,ca hotar între lumină şi întunerec.
Job	26	11	Stîlpii cerului se clatină,şi se înspăimîntă la ameninţarea Lui.
Job	26	12	Prin puterea Lui turbură marea,prin priceperea Lui îi sfarmă furia.
Job	26	13	Suflarea Lui înseninează cerul,mîna Lui străpunge şarpele fugar.
Job	26	14	Şi acestea sînt doar marginile căilor Sale,şi numai adierea lor uşoară ajunge pînă la noi!Dar tunetul lucrărilor Lui puternice cine-l va auzi?“
------------------------Iov, capitolul 27
Job	27	1	Iov a luat din nou cuvîntul, a vorbit în pilde, şi a zis:
Job	27	2	„Viu este Dumnezeu, care nu-mi dă dreptate!Viu este Cel Atotputernic, care îmi amărăşte viaţa,
Job	27	3	că atîta vreme cît voi avea suflet,şi suflarea lui Dumnezeu va fi în nările mele,
Job	27	4	buzele mele nu vor rosti nimic nedrept,limba mea nu va spune nimic neadevărat.
Job	27	5	Departe de mine gîndul să vă dau dreptate!Pînă la cea din urmă suflare îmi voi apăra nevinovăţia.
Job	27	6	Ţin să-mi scot dreptatea,şi nu voi slăbi; inima nu mă mustră pentru niciuna din zilele mele.
Job	27	7	Vrăjmaşul meu să fie ca cel rău,şi protivnicul meu ca cel nelegiuit!
Job	27	8	Ce nădejde-i mai rămîne celui nelegiuit;cînd îi taie Dumnezeu firul vieţii, cînd îi ia sufletul?
Job	27	9	Îi ascultă Dumnezeu strigătele, cînd vine strîmtoarea peste el?
Job	27	10	Este Cel Atotputernic desfătarea lui?Înalţă el în tot timpul rugăciuni lui Dumnezeu?
Job	27	11	Vă voi învăţa căile lui Dumnezeu,nu vă voi ascunde planurile Celui Atotputernic.
Job	27	12	Dar voi le cunoaşteţi, şi sînteţi de acelaş gînd;pentruce dar vorbiţi aşa de prosteşte?
Job	27	13	Iată soarta pe care o păstrează Dumnezeu celui rău,moştenirea pe care o hotărăşte Cel Atotputernic celui nelegiuit.
Job	27	14	Dacă are mulţi fii, îi are pentru sabie,şi odraslele lui duc lipsă de pîne.
Job	27	15	Ceice scapă din ai lui, sînt îngropaţi de ciumă,şi văduvele lor nu-i plîng.
Job	27	16	Dacă strînge argint ca ţărîna,dacă îngrămădeşte haine ca noroiul, –
Job	27	17	el le strînge, dar cel fără vină se îmbracă în ele,şi de argintul lui omul fără prihană are parte.
Job	27	18	Casa lui este ca aceea pe care o zideşte molia,ca o colibă pe care şi-o face un străjer.
Job	27	19	Se culcă bogat, şi moare despoiat;deschide ochii, şi totul a pierit.
Job	27	20	Îl apucă groaza ca nişte ape;şi noaptea, îl ia vîrtejul.
Job	27	21	Vîntul de răsărit îl ia, şi se duce;îl smulge cu putere din locuinţa lui.
Job	27	22	Dumnezeu aruncă fără milă săgeţi împotriva lui,şi cel rău ar vrea să fugă să scape de ele.
Job	27	23	Oamenii bat din palme la căderea lui,şi-l flueră la plecarea din locul lui.
------------------------Iov, capitolul 28
Job	28	1	Argintul are o mină de unde se scoate,şi aurul are un loc de unde este scos ca să fie curăţit.
Job	28	2	Ferul se scoate din pămînt,şi piatra se topeşte ca să dea arama.
Job	28	3	Omul pune capăt întunerecului {Cu ajutorul felinarului, de care se slujesc minerii},cercetează, pînă în ţinuturile cele mai adînci,pietrele ascunse în negura şi în umbra morţii.
Job	28	4	Sapă o fîntînă departe de locurile locuite;picioarele nu-i mai sînt de ajutor,stă atîrnat şi se clatină, departe de locuinţele omeneşti (Zugrăvirea lucrătorilor atîrnaţi de funii.).
Job	28	5	Pămîntul, de unde iese pînea, este răscolit în lăuntrul lui ca de foc,
Job	28	6	pietrele lui cuprind safir,şi în el se găseşte pulbere de aur.
Job	28	7	Pasărea de pradă nu-i cunoaşte cărarea.Ochiul vulturului n’a zărit-o,
Job	28	8	cele mai trufaşe dobitoace n’au călcat pe ea,şi leul n’a trecut niciodată pe ea.
Job	28	9	Omul îşi pune mîna pe stînca de cremene,şi răstoarnă munţii din rădăcină.
Job	28	10	Sapă şanţuri în stînci,şi ochiul lui priveşte tot ce este de preţ în ele.
Job	28	11	Opreşte curgerea apelor,şi scoate la lumină ce este ascuns.
Job	28	12	Dar înţelepciunea unde se găseşte?Unde este locuinţa priceperii?
Job	28	13	Omul nu-i cunoaşte preţul,ea nu se găseşte în pămîntul celor vii.
Job	28	14	Adîncul zice: «Nu este în mine»,şi marea zice: «Nu este la mine.»;
Job	28	15	Ea nu se dă în schimbul aurului curat,nu se cumpără cîntărindu-se cu argint;
Job	28	16	nu se cîntăreşte pe aurul din Ofir,nici pe onixul cel scump, nici pe safir.
Job	28	17	Nu se poate asemăna cu aurul, nici cu diamantul,nu se poate schimba cu un vas de aur ales.
Job	28	18	Mărgeanul şi cristalul nu sînt nimic pe lîngă ea:înţelepciunea preţuieşte mai mult decît mărgăritarele.
Job	28	19	Topazul din Etiopia nu este ca ea,şi aurul curat nu se cumpăneşte cu ea.
Job	28	20	De unde vine atunci înţelepciunea?Unde este locuinţa priceperii?
Job	28	21	Este ascunsă de ochii tuturor celor vii,este ascunsă de păsările cerului.
Job	28	22	Adîncul şi moartea zic:«Noi am auzit vorbindu-se de ea.»
Job	28	23	Dumnezeu îi ştie drumul,El îi cunoaşte locuinţa.
Job	28	24	Căci El vede pînă la marginile pămîntului,zăreşte totul subt ceruri.
Job	28	25	Cînd a rînduit greutatea vîntului,şi cînd a hotărît măsura apelor,
Job	28	26	cînd a dat legi ploii,şi cînd a însemnat drumul fulgerului şi tunetului,
Job	28	27	atunci a văzut înţelepciunea şi a arătat-o,i-a pus temeliile şi a pus-o la încercare.
Job	28	28	Apoi a zis omului: «Iată, frica de Domnul, aceasta este înţelepciunea;depărtarea de rău, este pricepere.»
------------------------Iov, capitolul 29
Job	29	1	Iov a luat din nou cuvîntul în pilde, şi a zis:
Job	29	2	„Oh! cum nu pot să fiu ca în lunile trecute,ca în zilele cînd mă păzea Dumnezeu,
Job	29	3	cînd candela Lui strălucea deasupra capului meu,şi Lumina lui mă călăuzea în întunerec!
Job	29	4	Cum nu sînt ca în zilele puterii mele,cînd Dumnezeu veghea ca un prieten peste cortul meu,
Job	29	5	cînd Cel Atotputernic încă era cu mine,şi cînd copiii mei stăteau în jurul meu;
Job	29	6	cînd mi se scăldau paşii în smîntînă,şi stînca vărsa lîngă mine pîraie de untdelemn!
Job	29	7	Dacă ieşeam să mă duc la poarta cetăţii,şi dacă îmi pregăteam un scaun în piaţă,
Job	29	8	tinerii se trăgeau înapoi la apropierea mea,bătrînii se sculau şi stăteau în picioare.
Job	29	9	Mai marii îşi opriau cuvîntările,şi îşi puneau mîna la gură.
Job	29	10	Glasul căpeteniilor tăcea,şi li se lipea limba de cerul gurii.
Job	29	11	Urechea care mă auzea, mă numea fericit,ochiul care mă vedea mă lăuda.
Job	29	12	Căci scăpam pe săracul care cerea ajutor,şi pe orfanul lipsit de sprijin.
Job	29	13	Binecuvîntarea nenorocitului venea peste mine,umpleam de bucurie inima văduvei.
Job	29	14	Mă îmbrăcam cu dreptatea şi-i slujeam de îmbrăcăminte,neprihănirea îmi era manta şi turban.
Job	29	15	Orbului îi eram ochi,şi şchiopului picior.
Job	29	16	Celor nenorociţi le eram tată,şi cercetam pricina celui necunoscut.
Job	29	17	Rupeam falca celui nedrept,şi-i smulgeam prada din dinţi.
Job	29	18	Atunci ziceam: «În cuibul meu voi muri, zilele mele vor fi multe ca nisipul.
Job	29	19	Apa va pătrunde în rădăcinile mele,roua va sta toată noaptea peste ramurile mele.
Job	29	20	Slava mea va înverzi neîncetat,şi arcul îmi va întineri în mînă.»
Job	29	21	Oamenii mă ascultau şi aşteptau,tăceau înaintea sfaturilor mele.
Job	29	22	După cuvîntările mele, niciunul nu răspundea,şi cuvîntul meu era pentru toţi o rouă binefăcătoare.
Job	29	23	Mă aşteptau ca pe ploaie,căscau gura ca după ploaia de primăvară.
Job	29	24	Cînd li se muia inima, le zîmbeam.şi nu puteau izgoni seninătatea de pe fruntea mea.
Job	29	25	Îmi plăcea să mă duc la ei, şi mă aşezam în fruntea lor;eram ca un împărat în mijlocul unei oştiri,ca un mîngîietor lîngă nişte întristaţi.
------------------------Iov, capitolul 30
Job	30	1	Şi acum! … Am ajuns de rîsul celor mai tineri de cît mine, pe ai căror părinţi nu-i socoteam vrednici să-i pun printre cînii turmei mele.
Job	30	2	Dar la ce mi-ar fi folosit puterea mînilor lor,cînd ei nu erau în stare să ajungă la bătrîneţă?
Job	30	3	Sfrijiţi de sărăcie şi foame,fug în locuri uscate, de multă vreme părăsite şi pustii.
Job	30	4	Smulg ierburile sălbatice de lîngă copăcei,şi n’au ca pîne de cît rădăcina de bucsau.
Job	30	5	Sînt izgoniţi din mijlocul oamenilor,strigă lumea după ei ca după nişte hoţi.
Job	30	6	Locuiesc în văi îngrozitoare,în peşterile pămîntului şi în stînci.
Job	30	7	Urlă printre stufişuri,şi se adună supt mărăcini.
Job	30	8	Fiinţe mîrşave şi dispreţuite, –sînt izgoniţi din ţară.
Job	30	9	Şi acum, astfel de oameni mă pun în cîntecele lor,am ajuns de batjocura lor.
Job	30	10	Mă urăsc, mă ocolesc,mă scuipă în faţă.
Job	30	11	Nu se mai sfiesc şi mă înjosesc,nu mai au niciun frîu înaintea mea.
Job	30	12	Ticăloşii aceştia se scoală la dreapta mea,şi îmi împing picioarele,şi îşi croiesc cărări împotriva mea ca să mă peardă.
Job	30	13	Îmi nimicesc cărareaşi lucrează ca să mă prăpădească, ei, cărora nimeni nu le-ar veni în ajutor.
Job	30	14	Ca printr’o largă spărtură străbat spre mine,se năpustesc supt pocnetul dărîmăturilor.
Job	30	15	Mă apucă groaza.Slava îmi este spulberată ca de vînt,ca un nor a trecut fericirea mea.
Job	30	16	Şi acum, mi se topeşte sufletul în mine,şi m’au apucat zilele suferinţei.
Job	30	17	Noaptea mă pătrunde şi-mi smulge oasele,durerea care mă roade nu încetează.
Job	30	18	De tăria suferinţei haina îşi pierde faţa,mi se lipeşte de trup ca o cămaşă.
Job	30	19	Dumnezeu m’a aruncat în noroi,şi am ajuns ca ţărîna şi cenuşa.
Job	30	20	Strig către Tine, şi nu-mi răspunzi;stau în picioare, şi nu mă vezi.
Job	30	21	Eşti fără milă împotriva mea,lupţi împotriva mea cu tăria mînii Tale.
Job	30	22	Mă ridici, îmi dai drumul pe vînt,şi mă nimiceşti cu suflarea furtunii.
Job	30	23	Căci ştiu că mă duci la moarte,în locul unde se întîlnesc toţi cei vii.
Job	30	24	Dar cel ce se prăbuşeşte nu-şi întinde mînile?Cel în nenorocire nu cere ajutor?
Job	30	25	Nu plîngeam eu pe cel amărît?N’avea inima mea milă de cel lipsit?
Job	30	26	Mă aşteptam la fericire,şi cînd colo, nenorocirea a venit peste mine;trăgeam nădejde de lumină, şi cînd colo, a venit întunerecul.
Job	30	27	Îmi ferb măruntaiele fără încetare,m’au apucat zilele de durere.
Job	30	28	Umblu înegrit, dar nu de soare.Mă scol în plină adunare, şi strig ajutor.
Job	30	29	Am ajuns frate cu şacalii,tovarăş cu struţii.
Job	30	30	Pielea mi se înegreşte şi cade,iar oasele îmi ard şi se usucă.
Job	30	31	Arfa mea s’a prefăcut în instrument de jale,şi cavalul meu scoate sunete plîngătoare.
------------------------Iov, capitolul 31
Job	31	1	Făcusem un legămînt cu ochii mei,şi nu mi-aş fi oprit privirile asupra unei fecioare.
Job	31	2	Dar ce soartă mi-a păstrat Dumnezeu de sus?Ce moştenire mi-a trimes Cel Atotputernic din ceruri?
Job	31	3	Peirea nu-i oare pentru cel rău,şi nenorocirea pentru cei ce fac fărădelege?
Job	31	4	N’a cunoscut Dumnezeu căile mele?Nu mi-a numărat El toţi paşii mei?
Job	31	5	Dacă am umblat cu minciuna,de mi-a alergat piciorul după înşelăciune:
Job	31	6	să mă cîntărească Dumnezeu în cumpăna celor fără prihană,şi-mi va vedea neprihănirea!
Job	31	7	De mi s’a abătut pasul depe calea cea dreaptă,de mi-a urmat inima ochii,de s’a lipit vreo întinăciune de mînile mele,
Job	31	8	atunci eu să samăn şi altul să secere,şi odraslele mele să fie desrădăcinate!
Job	31	9	Dacă mi-a fost amăgită inima de vreo femeie,dacă am pîndit la uşa aproapelui meu,
Job	31	10	atunci nevastă-mea să macine pentru altul,şi s’o necinstească alţii!
Job	31	11	Căci aceasta ar fi fost o nelegiuire,o fărădelege vrednică să fie pedepsită de judecători,
Job	31	12	un foc care mistuie pînă la nimicire,şi care mi-ar fi prăpădit toată bogăţia.
Job	31	13	De aş fi nesocotit dreptul slugii sau slujnicei mele,cînd se certau cu mine,
Job	31	14	ce aş putea să fac, cînd se ridică Dumnezeu?Ce aş putea răspunde cînd pedepseşte El?
Job	31	15	Cel ce m’a făcut pe mine în pîntecele mamei mele, nu l-a făcut şi pe el?Oare nu ne-a întocmit acelaş Dumnezeu în pîntecele mamei?
Job	31	16	Dacă n’am dat săracilor ce-mi cereau,dacă am făcut să se topească de plîns ochii văduvei,
Job	31	17	dacă mi-am mîncat singur pînea,fără ca orfanul să-şi fi avut şi el partea lui din ea,
Job	31	18	eu, care din tinereţă l-am crescut ca un tată,eu, care dela naştere am sprijinit pe văduvă;
Job	31	19	dacă am văzut pe cel nenorocit ducînd lipsă de haine,pe cel lipsit neavînd învălitoare,
Job	31	20	fără ca inima lui să mă fi binecuvîntat,fără să fi fost încălzit de lîna mieilor mei;
Job	31	21	dacă am ridicat mîna împotriva orfanului,pentrucă mă simţeam sprijinit de judecători;
Job	31	22	atunci, să mi se deslipească umărul dela încheietură,să-mi cadă braţul şi să se sfărîme!
Job	31	23	Căci mă temeam de pedeapsa lui Dumnezeu,şi nu puteam lucra astfel din pricina măreţiei Lui.
Job	31	24	Dacă mi-am pus încrederea în aur,dacă am zis aurului: «Tu eşti nădejdea mea»;
Job	31	25	dacă m’am îngîmfat de mărimea averilor mele,de mulţimea bogăţiilor pe cari le dobîndisem;
Job	31	26	dacă am privit soarele cînd strălucea,luna cînd înainta măreaţă,
Job	31	27	şi dacă mi s’a lăsat amăgită inima în taină,dacă le-am aruncat sărutări {Sărutări, în semn de închinare}, ducîndu-mi mîna la gură:
Job	31	28	şi aceasta este tot o fărădelege care trebuie pedepsită de judecători,căci m’aş fi lepădat de Dumnezeul cel de sus!
Job	31	29	Dacă m’am bucurat de nenorocirea vrăjmaşului meu,dacă am sărit de bucurie cînd l-a atins nenorocirea,
Job	31	30	eu, care n’am dat voie limbii mele să păcătuiască,să-i ceară moartea cu blestem;
Job	31	31	dacă nu ziceau oamenii din cortul meu:«Unde este cel ce nu s’a săturat din carnea lui?»
Job	31	32	Dacă petrecea străinul noaptea afară,dacă nu mi-aş fi deschis uşa să intre călătorul;
Job	31	33	dacă mi-am ascuns fărădelegile, ca oamenii {Ca oamenii sau ca Adam},şi mi-am închis nelegiuirile în sîn,
Job	31	34	pentrucă mă temeam de mulţime,pentrucă mă temeam de dispreţul familiilor, ţinîndu-mă deoparte şi necutezînd să-mi trec pragul …
Job	31	35	Oh! de aş găsi pe cineva să m’asculte!Iată apărarea mea, iscălită de mine: să-mi răspundă Cel Atotputernic!Cine-mi va da plîngerea iscălită de protivnicul meu?
Job	31	36	Ca să-i port scrisoarea pe umăr,s’o leg de fruntea mea ca o cunună;
Job	31	37	să-i dau socoteală de toţi paşii mei,să mă apropii de el ca un domn.
Job	31	38	Dacă pămîntul meu strigă împotriva mea,şi dacă brazdele lui varsă lacrămi;
Job	31	39	dacă i-am mîncat roada fără s’o fi plătit,şi dacă am întristat sufletul vechilor lui stăpîni:
Job	31	40	atunci să crească spini din el în loc de grîu,şi neghină în loc de orz!“Sfîrşitul cuvintelor lui Iov.
------------------------Iov, capitolul 32
Job	32	1	Aceşti trei oameni au încetat să mai răspundă lui Iov, pentrucă el se socotea fără vină.
Job	32	2	Atunci s’a aprins de mînie Elihu, fiul lui Baracheel din Buz, din familia lui Ram. El s’a aprins de mînie împotriva lui Iov, pentrucă zicea că este fără vină înaintea lui Dumnezeu.
Job	32	3	Şi s’a aprins de mînie împotriva celor trei prieteni ai lui, pentru că nu găseau nimic de răspuns şi totuş osîndeau pe Iov.
Job	32	4	Fiindcă ei erau mai în vîrstă decît el, Elihu aşteptase pînă în clipa aceasta, ca să vorbească lui Iov.
Job	32	5	Dar, văzînd că nu mai era niciun răspuns în gura acestor trei oameni, Elihu s’a aprins de mînie.
Job	32	6	Şi Elihu, fiul lui Baracheel din Buz, a luat cuvîntul, şi a zis: „Eu sînt tînăr, şi voi sînteţi bătrîni:de aceea m’am temut,şi m’am ferit să vă arăt gîndul meu.
Job	32	7	Eu îmi ziceam: «Să vorbească bătrîneţa,marele număr de ani să înveţe pe alţii înţelepciunea.»
Job	32	8	Dar, de fapt, în om, duhul,suflarea Celui Atotputernic, dă priceperea.
Job	32	9	Nu vîrsta aduce înţelepciunea,nu bătrîneţa te face în stare să judeci.
Job	32	10	Iată de ce zic:«Ascultaţi-mă! Îmi voi spune şi eu părerea.
Job	32	11	Am aşteptat sfîrşitul cuvîntărilor voastre,v’am urmărit dovezile,cercetarea pe care aţi făcut-o cuvintelor lui Iov.
Job	32	12	V’am dat toată luarea aminte;şi iată că, niciunul din voi nu l-a încredinţat,niciunul nu i-a răsturnat cuvintele.
Job	32	13	Să nu ziceţi însă: «În el noi am găsit înţelepciunea;numai Dumnezeu îl poate înfunda, nu un om!»
Job	32	14	Mie nu mi-a vorbit deadreptul:de aceea eu îi voi răspunde cu totul altfel decît voi.
Job	32	15	Ei se tem, nu mai răspund!Li s’a tăiat cuvîntul!
Job	32	16	Am aşteptat pînă şi-au sfîrşit cuvîntările,pînă s’au oprit şi n’au ştiut ce să mai răspundă.
Job	32	17	Vreau să răspund şi eu la rîndul meu,vreau să spun şi eu ce gîndesc.
Job	32	18	Căci sînt plin de cuvinte,îmi dă ghes duhul înlăuntrul meu;
Job	32	19	lăuntrul meu este ca un vin care n’are pe unde să iasă,ca nişte burdufuri noi, gata să plesnească.
Job	32	20	Voi vorbi deci, ca să răsuflu în voie, îmi voi deschide buzele şi voi răspunde.
Job	32	21	Nu voi căuta la înfăţişare,nu voi linguşi pe nimeni;
Job	32	22	căci nu ştiu să linguşesc:altfel, într’o clipeală m’ar lua Ziditorul meu.
------------------------Iov, capitolul 33
Job	33	1	Acum dar, Iov, ascultă cuvîntările mele,ia aminte la toate cuvintele mele!
Job	33	2	Iată, deschid gura,şi mi se mişcă limba în cerul gurii.
Job	33	3	Cu curăţie de inimă voi vorbi,buzele mele vor spune adevărul curat:
Job	33	4	Duhul lui Dumnezeu m’a făcut,şi suflarea Celui Atotputernic îmi dă viaţă.
Job	33	5	Dacă poţi, răspunde-mi,apără-ţi pricina, fii gata!
Job	33	6	Înaintea lui Dumnezeu eu sînt semenul tău,şi eu ca şi tine am fost făcut din noroi.
Job	33	7	Astfel frica de mine nu te va turbura,şi greutatea mea nu te va copleşi.
Job	33	8	Dar tu ai spus în auzul meu,şi am auzit sunetul cuvintelor tale:
Job	33	9	«Sînt curat, sînt fără păcat,sînt fără prihană, nu este fărădelege în mine.
Job	33	10	Şi Dumnezeu caută pricină de ură împotriva mea,mă socoteşte vrăjmaş al Lui;
Job	33	11	îmi pune picioarele în butuci,îmi pîndeşte toate mişcările.»
Job	33	12	Îţi voi răspunde că aici n’ai dreptate,căci Dumnezeu este mai mare decît omul.
Job	33	13	Vrei dar să te cerţi cu El,pentrucă nu dă socoteală fiecăruia de faptele Lui?
Job	33	14	Dumnezeu vorbeşte însă, cînd într’un fel, cînd într’altul.dar omul nu ia seama.
Job	33	15	El vorbeşte prin visuri, prin vedenii de noapte,cînd oamenii sînt cufundaţi într’un somn adînc, cînd dorm în patul lor.
Job	33	16	Atunci El le dă înştiinţări,şi le întipăreşte învăţăturile Lui,
Job	33	17	ca să abată pe om de la rău,şi să-l ferească de mîndrie,
Job	33	18	ca să-i păzească sufletul de groapăşi viaţa de loviturile săbiei.
Job	33	19	Şi prin durere este mustrat omul în culcuşul lui,cînd o luptă necurmată îi frămîntă oasele.
Job	33	20	Atunci îi este greaţă de pîne,chiar şi de bucatele cele mai alese.
Job	33	21	Carnea i se prăpădeşte şi piere,oasele cari nu i se vedeau rămîn goale;
Job	33	22	sufletul i se apropie de groapă,şi viaţa de vestitorii morţii.
Job	33	23	Dar dacă se găseşte un înger mijlocitor pentru el,unul din miile acelea, cari vestesc omului calea pe care trebuie s’o urmeze,
Job	33	24	Dumnezeu Se îndură de el şi zice îngerului:«Izbăveşte-l, ca să nu se pogoare în groapă;am găsit un preţ de răscumpărare pentru el!»
Job	33	25	Şi atunci carnea lui se face mai fragedă ca în copilărie,se întoarce la zilele tinereţei lui.
Job	33	26	Se roagă lui Dumnezeu, şi Dumnezeu îi este binevoitor,îl lasă să-I vadă Faţa cu bucurie,şi-i dă înapoi nevinovăţia.
Job	33	27	Atunci el cîntă înaintea oamenilor, şi zice:«Am păcătuit, am călcat dreptatea,şi n’am fost pedepsit după faptele mele;
Job	33	28	Dumnezeu mi-a izbăvit sufletul ca să nu intre în groapă,şi viaţa mea vede lumina!»
Job	33	29	Iată, acesteale face Dumnezeu, de două ori, de trei ori, omului,
Job	33	30	ca să-l ridice din groapă,ca să-l lumineze cu lumina celor vii.
Job	33	31	Ia aminte, Iov, şi ascultă-mă!Taci, şi voi vorbi!
Job	33	32	Dacă ai ceva de spus, răspunde-mi!Vorbeşte, căci aş vrea să-ţi dau dreptate.
Job	33	33	Dacă n’ai nimic de zis, ascultă-mă!Taci, şi te voi învăţa înţelepciunea.“
------------------------Iov, capitolul 34
Job	34	1	Elihu a luat din nou cuvîntul, şi a zis:
Job	34	2	«Ascultaţi, înţelepţilor, cuvintele mele!Luaţi aminte la mine, pricepuţilor!
Job	34	3	Căci urechea deosebeşte cuvintele,cum gustă cerul gurii bucatele.»
Job	34	4	Să alegem ce este drept,să vedem între noi ce este bun.
Job	34	5	Iov a zis: «Sînt nevinovatŞi Dumnezeu nu vrea să-mi dea dreptate;
Job	34	6	am dreptate şi trec drept mincinos;rana mea este jalnică, şi sînt fără păcat.»
Job	34	7	Este vreun om ca Iov,care să bea batjocura ca apa,
Job	34	8	care să umble în tovărăşia celor ce fac rău,care să meargă mînă în mînă cu cei nelegiuiţi?
Job	34	9	Căci el a zis: «Nu-i foloseşte nimic omuluisă-şi pună plăcerea în Dumnezeu.»
Job	34	10	Ascultaţi-mă dar, oameni pricepuţi!Departe de Dumnezeu nedreptatea,departe de Cel Atotputernic fărădelegea!
Job	34	11	El dă omului după faptele lui,răsplăteşte fiecăruia după căile lui.
Job	34	12	Nu, negreşit, Dumnezeu nu săvîrşeşte fărădelegea;Cel Atotputernic nu calcă dreptatea.
Job	34	13	Cine L-a însărcinat să cîrmuiască pămîntul?Cine I-a dat lumea în grija Lui?
Job	34	14	Dacă nu s’ar gîndi decît la El,dacă Şi-ar lua înapoi duhul şi suflarea,
Job	34	15	tot ce este carne ar pieri deodată,şi omul s’ar întoarce în ţărînă.
Job	34	16	Dacă ai pricepere, ascultă lucrul acesta,ia aminte la glasul cuvintelor mele!
Job	34	17	Oare ar putea să domnească un vrăjmaş al dreptăţii?Şi vei osîndi tu pe Cel drept, pe Cel puternic,
Job	34	18	care strigă către împăraţi: «Netrebnicilor!»Şi către domnitori: «Nelegiuiţilor!»
Job	34	19	Care nu caută la faţa celor mari,şi nu face deosebire între bogat şi sărac,pentrucă toţi sînt lucrarea mînilor Lui?
Job	34	20	Într’o clipă, ei îşi pierd viaţa.La miezul nopţii, un popor se clatină şi piere. Cel puternic piere,fără amestecul mînii vreunui om.
Job	34	21	Căci Dumnezeu vede purtatea tuturor,priveşte paşii fiecăruia.
Job	34	22	Nu este nici întunerec, nici umbră a morţii, unde să se poată ascunde cei ce fac fărădelegea.
Job	34	23	Dumnezeu n’are nevoie să privească multă vreme,ca să tragă pe un om la judecată înaintea Lui.
Job	34	24	El zdrobeşte pe cei mari fără cercetare,şi pune pe alţii în locul lor.
Job	34	25	Căci El cunoaşte faptele lor:noaptea îi răstoarnă, sînt zdrobiţi.
Job	34	26	Îi loveşte ca pe nişte nelegiuiţi,în faţa tuturor.
Job	34	27	Abătîndu-se dela El,şi părăsind toate căile Lui,
Job	34	28	ei au făcut să se înalţe la Dumnezeu strigătul săracului.I-au îndreptat luarea aminte la strigătul celui nenorocit.
Job	34	29	Dacă dă El pace, cine poate s’o turbure?Dacă Îşi ascunde El Faţa, cine poate să-L vadă?La fel se poartă fie cu un popor, fie cu un om,
Job	34	30	pentru ca nelegiuitul să nu mai stăpîneascăşi să nu mai fie o cursă pentru popor.
Job	34	31	Căci a zis el vreodată lui Dumnezeu:«Am fost pedepsit, nu voi mai păcătui;
Job	34	32	arată-mi ce nu văd;dacă am făcut nedreptăţi, nu voi mai face?»
Job	34	33	Oare după părerea ta va face Dumnezeu dreptate?Tu lepezi, tu alegi, şi nu eu;Spune dar ce ştii!
Job	34	34	Oamenii cu pricepere vor fi de părerea mea,înţeleptul care m’ascultă va gîndi ca mine:
Job	34	35	«Iov vorbeşte fără pricepere,şi cuvîntările lui sînt lipsite de judecată.
Job	34	36	Să fie încercat dar mai departe,fiindcă răspunde ca cei răi!
Job	34	37	Căci adaugă la greşelile lui păcate noi;bate din palme în mijlocul nostru,îşi înmulţeşte cuvintele împotriva lui Dumnezeu.“
------------------------Iov, capitolul 35
Job	35	1	Elihu a luat din nou cuvîntul, şi a zis:
Job	35	2	„Îţi închipuieşti că ai dreptate, şi crezi că te îndreptăţeşti înaintea lui Dumnezeu,
Job	35	3	cînd zici: «La ce-mi foloseşte,ce cîştig am că nu păcătuiesc?»
Job	35	4	Îţi voi răspunde şi la aceasta, ţie, şi prietenilor tăi totodată.
Job	35	5	Uită-te spre ceruri, şi priveşte! Vezi norii, cît de sus sînt faţă de tine?
Job	35	6	Dacă păcătuieşti, ce rău Îi faci Lui?Şi cînd păcatele ţi se înmulţesc, ce-I faci Lui?
Job	35	7	Dacă eşti drept, ce-I dai Lui?Ce primeşte El din mîna ta?
Job	35	8	Răutatea ta nu poate vătăma decît semenului tău,dreptatea ta nu foloseşte decît fiului omului.
Job	35	9	Oamenii strigă împotriva mulţimii apăsătorilor,se plîng de silnicia multora;
Job	35	10	dar niciunul nu zice: «Unde este Dumnezeu, Făcătorul meu,care ne insuflă cîntări de veselie noaptea,
Job	35	11	care ne învaţă mai mult decît pe dobitoacele pămîntului,şi ne dă mai multă pricepere decît păsărilor cerului?»
Job	35	12	Să tot strige ei atunci, căci Dumnezeu nu răspunde,din pricina mîndriei celor răi.
Job	35	13	Degeaba strigă, căci Dumnezeu n’ascultă,Cel Atotputernic nu ia aminte.
Job	35	14	Măcarcă zici că nu-L vezi,totuş pricina ta este înaintea Lui:aşteaptă-L!
Job	35	15	Dar, pentru că mînia Lui nu pedepseşte încă,nu înseamnă că puţin Îi pasă de nelegiuire.
Job	35	16	Aşa că Iov îşi deschide gura degeaba,şi spune o mulţime de vorbe fără rost.“
------------------------Iov, capitolul 36
Job	36	1	Elihu a urmat şi a zis:
Job	36	2	„Aşteaptă puţin, şi voi urma, căci mai am încă de vorbit pentru Dumnezeu.
Job	36	3	Îmi voi lua temeiurile de departe,şi voi dovedi dreptatea Ziditorului meu.
Job	36	4	Fii încredinţat, cuvîntările mele nu sînt minciuni,ci ai a face cu un om cu simţăminte curate.
Job	36	5	Dumnezeu este puternic, dar nu leapădă pe nimeni;şi este puternic prin tăria priceperii Lui.
Job	36	6	El nu lasă pe cel rău să trăiască,şi face dreptate celui nenorocit.
Job	36	7	Nu-Şi întoarce ochii de-asupra celor fără prihană,şi-i pune pe scaunul de domnie cu împăraţii,îi aşează pentru totdeauna ca să domnească.
Job	36	8	Se întîmplă să cadă în lanţuri,şi să fie prinşi în legăturile nenorocirii?
Job	36	9	Le pune înainte faptele lor,fărădelegile lor, mîndria lor.
Job	36	10	Îi înştiinţează ca să se îndrepte,îi îndeamnă să se întoarcă dela nelegiuire.
Job	36	11	Dacă ascultă şi se supun,îşi sfîrşesc zilele în fericire,şi anii în bucurie.
Job	36	12	Dacă n’ascultă, pier ucişi de sabie,mor în orbirea lor.
Job	36	13	Nelegiuiţii se mînie,nu strigă către Dumnezeu cînd îi înlănţuie;
Job	36	14	îşi pierd viaţa în tinereţă,mor ca cei desfrînaţi.
Job	36	15	Dar Dumnezeu scapă pe cel nenorocit prin nenorocirea lui,şi prin suferinţă îl înştiinţează.
Job	36	16	Şi pe tine te va scoate din strîmtoare,ca să te pună la loc larg, în slobozenie deplină,şi masa ta va fi încărcată cu bucate gustoase.
Job	36	17	Dar dacă-ţi aperi pricina ca un nelegiuit,pedeapsa este nedeslipită de pricina ta.
Job	36	18	Supărarea să nu te împingă la batjocură,şi mărimea preţului răscumpărării să nu te ducă în rătăcire!
Job	36	19	Oare ar ajunge strigătele tale să te scoată din necaz,şi chiar toate puterile pe cari le-ai putea desfăşura?
Job	36	20	Nu suspina după noapte,care ia popoarele din locul lor.
Job	36	21	Fereşte-te să faci rău,căci suferinţa te îndeamnă la rău.
Job	36	22	Dumnezeu este mare în puterea Lui;cine ar putea să înveţe pe alţii ca El?
Job	36	23	Cine Îi cere socoteală de căile Lui,şi cine îndrăzneşte să-I spună:„Faci rău?“
Job	36	24	Nu uita să lauzi faptele Lui,pe cari toţi oamenii trebuie să le mărească!
Job	36	25	Orice om le priveşte,fiecare muritor le vede de departe.
Job	36	26	Iată ce mare e Dumnezeu!Dar noi nu-L putem pricepe,numărul anilor Lui nimeni nu l-a pătruns.
Job	36	27	Căci El trage la El picăturile de apă,le preface în abur şi dă ploaia,
Job	36	28	pe care norii o strecoară,şi o picură peste mulţimea oamenilor.
Job	36	29	Şi cine poate pricepe ruperea norului,şi bubuitul cortului Său?
Job	36	30	Iată, El Îşi întinde lumina în jurul Lui,şi acoperă adîncimile mării.
Job	36	31	Prin aceste mijloace,El judecă popoarele,şi dă belşug de hrană.
Job	36	32	Ia fulgerul în mînă,şi-l aruncă asupra protivnicilor Lui.
Job	36	33	Dă de veste că e de faţă printr’un bubuit,şi pînă şi turmele Îi simt apropierea.
------------------------Iov, capitolul 37
Job	37	1	La auzul acestor lucruri îmi tremură inima de tot,şi sare din locul ei.
Job	37	2	Ascultaţi, ascultaţi trăsnetul tunetului Său,bubuitul care iese din gura Lui!
Job	37	3	Îl rostogoleşte pe toată întinderea cerurilor,şi fulgerul Lui luminează pînă la marginile pămîntului.
Job	37	4	Apoi se aude un bubuit, tună cu glasul Lui măreţ;şi nu mai opreşte fulgerul, de îndată ce răsună glasul Lui.
Job	37	5	Dumnezeu tună cu glasul Lui în chip minunat;face lucruri mari pe cari noi nu le înţelegem.
Job	37	6	El zice zăpezii: «Cazi pe pămînt!»Zice acelaş lucru ploii, chiar şi celor mai puternice ploi.
Job	37	7	Pecetluieşte mîna tuturor oamenilor,pentruca toţi să se recunoască de făpturi ale Lui.
Job	37	8	Fiara sălbatică se trage într’o peşteră,şi se culcă în vizuina ei.
Job	37	9	Vijelia vine dela miazăzi,şi frigul, din vînturile dela miazănoapte.
Job	37	10	Dumnezeu, prin suflarea Lui, face ghiaţa,şi micşorează locul apelor mari.
Job	37	11	Încarcă norii cu aburi,şi-i risipeşte schinteietori;
Job	37	12	mişcarea lor se îndreaptă după planurile Lui,pentru împlinirea a tot ce le porunceşte El pe faţa pămîntului locuit.
Job	37	13	Îi face să pară ca o nuiacu care loveşte pămîntul,sau ca un semn al dragostei Lui.
Job	37	14	Iov, ia aminte la aceste lucruri!Priveşte liniştit minunile lui Dumnezeu!
Job	37	15	Ştii cum cîrmuieşte Dumnezeu norii,şi cum face să strălucească din ei fulgerul Său?
Job	37	16	Înţelegi tu plutirea norilor,minunile Aceluia a cărui ştiinţă este desăvîrşită?
Job	37	17	Ştii pentruce ţi se încălzesc veşmintele,cînd se odihneşte pămîntul de vîntul de miazăzi?
Job	37	18	Poţi tu să întinzi cerurile ca El,tari ca o oglindă turnată?
Job	37	19	Arată-ne ce trebuie să-I spunem.Căci sîntem prea neştiutori ca să-I putem vorbi.
Job	37	20	Cine-I va da de veste că Îi voi vorbi?Dar care este omul care-şi doreşte pierderea?
Job	37	21	Acum, fireşte, nu putem vedea lumina soarelui care străluceşte în dosul norilor,dar va trece un vînt şi-l va curăţi;
Job	37	22	dela miază-noapte ne vine aurora,şi ce înfricoşată este măreţia care înconjoară pe Dumnezeu!
Job	37	23	Pe Cel Atotputernic nu-L putem ajunge,căci este mare în tărie,dar dreptul şi dreptatea deplină El nu le frînge.
Job	37	24	De aceea oamenii trebuie să se teamă de El;El nu-Şi îndreaptă privirile spre cei ce se cred înţelepţi.“
------------------------Iov, capitolul 38
Job	38	1	Domnul a răspuns lui Iov din mijlocul furtunii, şi a zis:
Job	38	2	„Cine este celce Îmi întunecă planurile,prin cuvîntări fără pricepere?
Job	38	3	Încinge-ţi mijlocul ca un viteaz, ca Eu să te întreb, şi tu să Mă înveţi.
Job	38	4	Unde erai tu cînd am întemeiat pămîntul?Spune, dacă ai pricepere.
Job	38	5	Cine i-a hotărît măsurile, ştii?Sau cine a întins frînghia de măsurat peste el?
Job	38	6	Pe ce sînt sprijinite temeliile lui?Sau cine i-a pus piatra din capul unghiului,
Job	38	7	atunci cînd stelele dimineţii izbucneau în cîntări de bucurie,şi cînd toţi fiii lui Dumnezeu scoteau strigăte de veselie?
Job	38	8	Cine a închis marea cu porţi,cînd s’a aruncat din pîntecele mamei ei?
Job	38	9	Cînd i-am făcut haina din nori,şi scutece din întunerec;
Job	38	10	cînd i-am pus hotar,şi cînd i-am pus zăvoare şi porţi;
Job	38	11	cînd am zis: «Pînă aici să vii, să nu treci mai departe;aici să ţi se oprească mîndria valurilor tale?»
Job	38	12	De cînd eşti, ai poruncit tu dimineţei?Ai arătat zorilor locul lor,
Job	38	13	ca să apuce capetele pămîntului,şi să scuture pe cei răi de pe el?
Job	38	14	Ca pămîntul să se schimbe ca lutul pe care se pune o pecete,şi toate lucrurile să se arate îmbrăcate ca în haina lor adevărată?
Job	38	15	Pentruca cei răi să fie lipsiţi de lumina lor,şi braţul care se ridică să fie zdrobit?
Job	38	16	Ai pătruns tu pînă la izvoarele mării?Sau te-ai plimbat tu prin fundurile adîncului?
Job	38	17	Ţi s’au deschis porţile morţii?Sau ai văzut tu porţile umbrei morţii?
Job	38	18	Ai cuprins tu cu privirea întinderea pămîntului?Vorbeşte, dacă ştii toate aceste lucruri.
Job	38	19	Unde este drumul care duce la locaşul luminii?Şi întunerecul unde îşi are locuinţa?
Job	38	20	Poţi să le urmăreşti pînă la hotarul lor,şi să cunoşti cărările locuinţei lor?
Job	38	21	Ştii, căci atunci erai născut,şi numărul zilelor tale este mare!
Job	38	22	Ai ajuns tu pînă la cămările zăpezii?Ai văzut tu cămările grindinei,
Job	38	23	pe cari le păstrez pentru vremurile de strîmtoare,pentru zilele de război şi de bătălie?
Job	38	24	Pe ce cale se împarte lumina?Şi pe ce cale se împrăştie vîntul de răsărit pe pămînt?
Job	38	25	Cine a deschis un loc de scurgere ploii,şi a însemnat drumul fulgerului şi al tunetului,
Job	38	26	pentru ca să cadă ploaia pe un pămînt fără locuitori,pe un pustiu unde nu sînt oameni;
Job	38	27	pentru ca să adape locurile pustii şi uscate,şi ca să facă să încolţească şi să răsară iarba?
Job	38	28	Are ploaia tată?Cine dă naştere picăturilor de rouă?
Job	38	29	Din al cui sîn iese ghiaţa,şi cine naşte promoroaca cerului,
Job	38	30	ca apele să se îngroaşe ca o piatră,şi faţa adîncului să se întărească?
Job	38	31	Poţi să înozi tu legăturile Găinuşei,sau să deslegi frînghiile Orionului?
Job	38	32	Tu faci să iasă la vremea lor semnele zodiacului,şi tu cîrmuieşti Ursul mare cu puii lui?
Job	38	33	Cunoşti tu legile cerului?Sau tu îi orînduieşti stăpînirea pe pămînt?
Job	38	34	Îţi înalţi tu glasul pînă la nori,ca să chemi să te acopere rîuri de ape?
Job	38	35	Poţi tu să arunci fulgerile, ca să plece?Îţi zic ele: «Iată-ne?»
Job	38	36	Cine a pus înţelepciunea în negura norilor,sau cine a dat pricepere întocmirii văzduhului?
Job	38	37	Cine poate să numere norii cu înţelepciune,şi să verse burdufurile cerurilor,
Job	38	38	pentruca să înceapă pulberea să facă noroi,şi bulgării de pămînt să se lipească împreună?
Job	38	39	Tu izgoneşti prada pentru leoaică,şi tu potoleşti foamea puilor de lei,
Job	38	40	cînd stau ghemuiţi în vizuina lor,cînd stau la pîndă în culcuşul lor?
Job	38	41	Cine pregăteşte corbului hrana,cînd puii lui strigă spre Dumnezeu,cînd umblă rătăciţi şi flămînzi?
------------------------Iov, capitolul 39
Job	39	1	Ştii tu cînd îşi fac caprele sălbatice puii?Vezi tu pe cerboaice cînd fată?
Job	39	2	Numeri tu lunile în cari sînt însărcinate,şi cunoşti tu vremea cînd nasc?
Job	39	3	Ele se pleacă, fată puii,şi scapă iute de durerile lor.
Job	39	4	Puii lor prind vlagă şi cresc supt cerul slobod,pleacă, şi nu se mai întorc la ele.
Job	39	5	Cine a lăsat slobod măgarul sălbatic,izbăvindu-l de orice legătură?
Job	39	6	I-am dat ca locuinţă pustiul,şi pămîntul sărac ca locaş.
Job	39	7	El rîde de zarva cetăţilor,şi n’aude strigătele stăpînului, care-l mînă.
Job	39	8	Străbate munţii ca să-şi găsească hrana,şi umblă după tot ce este verde.
Job	39	9	Vrea bivolul sălbatic să fie în slujba ta?Şi stă el noaptea la ieslea ta?
Job	39	10	Îl poţi lega tu cu o funie, ca să tragă o brazdă?Merge el după tine, ca să grăpeze bulgării din văi?
Job	39	11	Te încrezi tu în el, pentrucă puterea lui este mare?Şi-i laşi tu grija lucrărilor tale?
Job	39	12	Te laşi tu pe el, pentru căratul rodurilor tale,ca să le strîngă în aria ta?
Job	39	13	Aripa struţului bate cu veselie,de-ai zice că este aripa şi penişul berzei.
Job	39	14	Dar struţoaica îşi încredinţează pămîntului ouăle,şi le lasă să se încălzească în nisip.
Job	39	15	Ea uită că piciorul le poate strivi,că o fiară de cîmp le poate călca în picioare.
Job	39	16	Este aspră cu puii săi de parcă nici n’ar fi ai ei.Că s’a trudit degeaba, nu-i pasă nici de cum!
Job	39	17	Căci Dumnezeu nu i-a dat înţelepciune,şi nu i-a făcut parte de pricepere.
Job	39	18	Cînd se scoală şi porneşte,rîde de cal şi de călăreţul lui.
Job	39	19	Tu dai putere calului,şi-i îmbraci gîtul cu o coamă ce fîlfăie?
Job	39	20	Tu-l faci să sară ca lăcusta?Nechezatul lui puternic răspîndeşte groaza.
Job	39	21	Scurmă pămîntul, şi, mîndru de puterea lui,se aruncă asupra celor înarmaţi;
Job	39	22	îşi bate joc de frică, nu se teme,şi nu se dă înapoi dinaintea săbiei.
Job	39	23	Zîngăneşte tolba cu săgeţi pe el,suliţa şi lancea strălucesc,
Job	39	24	fierbe de aprindere, mănîncă pămîntul,n’are astîmpăr cînd răsună trîmbiţa.
Job	39	25	La sunetul trîmbiţei parcă zice:«Înainte!»De departe miroase bătălia,glasul ca de tunet ai căpeteniilor şi strigătele de luptă.
Job	39	26	Oare prin priceperea ta îşi ia uliul sborul,şi îşi întinde aripile spre miazăzi?
Job	39	27	Oare din porunca ta se înalţă vulturul,şi îşi aşează cuibul pe înălţimi?
Job	39	28	El locuieşte în stînci,acolo îşi are locuinţa, pe vîrful zimţat al stîncilor şi pe vîrful munţilor.
Job	39	29	De acolo descopere el prada,şi îşi cufundă privirile în depărtare după ea.
Job	39	30	Puii lui îi beau sîngele;şi acolo unde sînt hoituri, acolo-i şi vulturul.
------------------------Iov, capitolul 40
Job	40	1	Domnul, a vorbit lui Iov, şi a zis:
Job	40	2	„Eşti încredinţat acum tu, care vorbeşti împotriva Celui Atotputernic?Tu care mustri pe Dumnezeu, mai ai vreun răspuns de dat?“
Job	40	3	Iov a răspuns Domnului, şi a zis:
Job	40	4	„Iată, eu sînt prea mic; ce să-Ţi răspund?Îmi pun mîna la gură.
Job	40	5	Am vorbit odată, şi nu voi mai răspunde;de două ori, şi nu voi mai adăuga nimic.“
Job	40	6	Domnul a răspuns lui Iov din mijlocul furtunii, şi a zis:
Job	40	7	„Încinge-ţi mijlocul ca un viteaz; ca Eu să te întreb, şi tu să Mă înveţi.
Job	40	8	Vrei să nimiceşti pînă şi dreptatea Mea?Şi să Mă osîndeşti, ca să-ţi scoţi dreptatea?
Job	40	9	Ai tu un braţ ca al lui Dumnezeu,şi un glas de tunet ca al Lui?
Job	40	10	Împodobeşte-te cu măreţie şi mărime,îmbracă-te cu strălucire şi cu slavă!
Job	40	11	Varsă-ţi valurile mîniei tale,şi doboară cu o privire pe cei trufaşi!
Job	40	12	Smereşte cu o privire pe cei trufaşi,zdrobeşte pe loc pe cei răi,
Job	40	13	ascunde-i pe toţi împreună în ţărînă,înveleşte-le faţa în întunerec!
Job	40	14	Şi atunci voi aduce şi Eu lauda puterii dreptei tale.
Job	40	15	Uită-te la ipopotamul, căruia i-am dat viaţă ca şi ţie!El mănîncă iarbă ca boul.
Job	40	16	Uită-te ce tărie are în coapse,şi ce putere are în muşchii pîntecelui său!
Job	40	17	Îşi îndoaie coada tare ca un cedru,şi vinele coapselor lui sînt întreţăsute.
Job	40	18	Oasele lui sînt ca nişte ţevi de aramă,mădularele lui sînt ca nişte drugi de fer.
Job	40	19	El este cea mai mare dintre lucrările lui Dumnezeu.Cel ce l-a făcut l-a înzestrat cu o suliţă {Adică dinţi mari ca să se apere}.
Job	40	20	El îşi găseşte hrana în munţi, unde se joacă toate fiarele cîmpului.
Job	40	21	Se culcă supt lotus,în mijlocul trestiilor şi mlaştinilor.
Job	40	22	Desişul lotusului îl acopere cu umbra lui,sălciile pîrîului îl înconjoară.
Job	40	23	Dacă se întîmplă ca rîul să iasă din matcă, el nu fuge:chiar de s’ar năpusti Iordanul în gîtlejul lui, el ar rămînea liniştit.
Job	40	24	Crezi că-l poţi prinde lovindu-l în faţă?Sau crezi că-i vei putea străpunge nasul cu ajutorul laţurilor?
------------------------Iov, capitolul 41
Job	41	1	Poţi tu să prinzi Leviatanul cu undiţa?Sau să-i legi limba cu o funie?
Job	41	2	Îi vei putea petrece papura prin nări?Sau să-i străpungi cu un cîrlig falca?
Job	41	3	Îţi va face el multe rugăminţi?Îţi va vorbi el cu un glas dulce?
Job	41	4	Va face el un legămînt cu tine.ca să-ţi fie rob pe vecie?
Job	41	5	Te vei juca tu cu el ca şi cu o pasăre?Îl vei lega tu, ca să-ţi înveseleşti fetele?
Job	41	6	Fac pescarii negoţ cu el?Îl împart ei între negustori?
Job	41	7	Îi vei acoperi pielea cu ţepuşe,şi capul cu căngi?
Job	41	8	Ridică-ţi numai mîna împotriva lui,şi nu-ţi va mai veni gust să-l loveşti.
Job	41	9	Iată că eşti înşelat în aşteptarea ta de a-l prinde:numai să-l vezi, şi cazi la pămînt!
Job	41	10	Nimeni nu este atît de îndrăzneţ ca să-l întărîte.Cine Mi s’ar împotrivi în faţă?
Job	41	11	Cui sînt dator, ca să-i plătesc?Supt cer totul este al Meu.
Job	41	12	Vreau să mai vorbesc iarăş de mădularele lui, şi de tăria lui,şi de frumuseţea întocmirii lui.
Job	41	13	Cine-i va putea ridica veşmîntul?Cine va putea pătrunde între fălcile lui?
Job	41	14	Cine va putea deschide porţile gurii lui?Şirurile dinţilor lui cît sînt de înspăimîntătoare!
Job	41	15	Scuturile {Sau Solzii} lui măreţe şi puternice, sînt unite împreună ca printr’o pecete;
Job	41	16	se ţin unul de altul,şi nici aerul n’ar putea trece printre ele.
Job	41	17	Sînt ca nişte fraţi cari se îmbrăţişează,se apucă, şi rămîn nedespărţiţi.
Job	41	18	Strănuturile lui fac să strălucească lumina;ochii lui sînt ca geana zorilor.
Job	41	19	Din gura lui ţîşnesc flacări, scapără schintei de foc din ea.
Job	41	20	Din nările lui iese fum,ca dintr’un vas care fierbe, ca dintr’o căldare fierbinte.
Job	41	21	Suflarea lui aprinde cărbunii,şi gura lui aruncă flacări.
Job	41	22	Tăria lui stă în grumaz,şi înaintea lui sare groaza.
Job	41	23	Părţile lui cele cărnoase se ţin împreună,ca turnate pe el, neclintite.
Job	41	24	Inima lui este tare ca piatra,tare ca piatra de moară care stă dedesupt.
Job	41	25	Cînd se scoală el, tremură vitejii,şi spaima îi pune pe fugă.
Job	41	26	Degeaba este lovit cu sabia;căci suliţa, săgeata şi pavăza nu folosesc la nimic.
Job	41	27	Pentru el ferul este ca paiul,arama, ca lemnul putred.
Job	41	28	Săgeata nu-l pune pe fugă,pietrele din praştie sînt ca pleava pentru el.
Job	41	29	Nu vede în ghioagă decît un fir de pai,şi rîde la şuieratul săgeţilor.
Job	41	30	Supt pîntecele lui sînt ţepi ascuţiţi:ai zice că este o grapă întinsă peste noroi.
Job	41	31	Face să clocotească fundul mării ca un cazan,şi-l clatină ca pe un vas plin cu mir.
Job	41	32	În urmă el lasă o cărare luminoasă;şi adîncul pare ca pletele unui bătrîn.
Job	41	33	Pe pămînt nimic nu-i este stăpîn;este făcut, ca să nu se teamă de nimic.
Job	41	34	Priveşte cu dispreţ tot ce este înălţat,este împăratul celor mai mîndre dobitoace.“
------------------------Iov, capitolul 42
Job	42	1	Iov a răspuns Domnului, şi a zis:
Job	42	2	„Ştiu că Tu poţi totul,şi că nimic nu poate sta împotriva gîndurilor Tale“. –
Job	42	3	„Cine este acela care are nebunia să-Mi întunece planurile?“ –„Da, am vorbit, fără să le înţeleg,de minuni, cari sînt mai pe sus de mine şi pe cari nu le pricep.“ –
Job	42	4	„Ascultă-Mă, şi voi vorbi;te voi întreba, şi Mă vei învăţa.“ –
Job	42	5	„Urechea mea auzise vorbindu-se de Tine;dar acum ochiul meu Te-a văzut.
Job	42	6	De aceea mi-e scîrbă de mineşi mă pocăiesc în ţărînă şi cenuşă.“
Job	42	7	Dupăce a vorbit Domnul aceste cuvinte lui Iov, a zis lui Elifaz din Teman: „Mînia Mea S’a aprins împotriva ta şi împotriva celor doi prieteni ai tăi, pentrucă n’aţi vorbit aşa de drept de Mine, cum a vorbit robul Meu Iov.
Job	42	8	Luaţi acum şapte viţei şi şapte berbeci, duceţi-vă la robul Meu Iov, şi aduceţi o ardere de tot pentru voi. Robul Meu Iov să se roage pentru voi, şi numai în vederea lui nu vă voi face după nebunia voastră; căci n’aţi vorbit aşa de drept despre Mine, cum a vorbit robul Meu Iov.“
Job	42	9	Elifaz din Teman, Bildad din Şuah, şi Ţofar din Naama s’au dus şi au făcut cum le spusese Domnul. Şi Domnul a ascultat rugăciunea lui Iov.
Job	42	10	Domnul a adus pe Iov iarăş în starea lui dela început, dupăce s’a rugat Iov pentru prietenii săi. Şi Domnul i-a dat înapoi îndoit decît tot ce avusese.
Job	42	11	Fraţii, surorile, şi vechii prieteni ai lui Iov au venit toţi să-l vadă, şi au mîncat cu el în casă. L-au plîns şi l-au mîngîiat pentru toate nenorocirile, pe cari le trimesese Domnul peste el, şi fiecare i-a dat un chesita şi un inel de aur.
Job	42	12	În cei din urmă ani ai săi, Iov a primit dela Domnul mai multe binecuvîntări decît primise în cei dintîi. A avut patrusprezece mii de oi, şase mii de cămile, o mie de părechi de boi, şi o mie de măgăriţe.
Job	42	13	A avut şapte fii şi trei fete;
Job	42	14	celei dintîi i-a pus numele Iemima, celei de a doua Cheţia, şi celei de a treia Cheren-Hapuc.
Job	42	15	În toată ţara nu erau femei aşa de frumoase ca fetele lui Iov. Tatăl lor le-a dat o parte de moştenire printre fraţii lor.
Job	42	16	Iov a mai trăit după aceea o sută patruzeci de ani, şi a văzut pe fiii săi şi pe fiii fiilor săi pînă la al patrulea neam.
Job	42	17	Şi Iov a murit bătrîn şi sătul de zile.
------------------------Psalmii, capitolul 1
Psa	1	1	Ferice de omul care nu se duce la sfatul celor răi,nu se opreşte pe calea celor păcătoşi,şi nu se aşează pe scaunul celor batjocoritori!
Psa	1	2	Ci îşi găseşte plăcerea în Legea Domnului,şi zi şi noapte cugetă la Legea Lui!
Psa	1	3	El este ca un pom sădit lîngă un izvor de apă,care îşi dă rodul la vremea lui,şi ale cărui frunze nu se veştejesc:tot ce începe, duce la bun sfîrşit.
Psa	1	4	Nu tot aşa este cu cei răi:ci ei sînt ca pleava, pe care o spulberă vîntul.
Psa	1	5	Deaceea cei răi nu pot ţinea capul sus în judecăţii,nici păcătoşii în adunarea celor neprihăniţi.
Psa	1	6	Căci Domnul cunoaşte calea celor neprihăniţi,dar calea păcătoşilor duce la pieire.
------------------------Psalmii, capitolul 2
Psa	2	1	Pentruce se întărîtă nemulţumirile, şi pentruce cugetă popoarele lucruri deşerte?
Psa	2	2	Împăraţii pămîntului se răscoală, şi domnitorii se sfătuiesc împreună împotriva Domnului şi împotriva Unsului Său, zicînd:
Psa	2	3	„Să le rupem legăturileşi să scăpăm de lanţurile lor!“ –
Psa	2	4	Celce şade în ceruri rîde,Domnul Îşi bate joc de ei.
Psa	2	5	Apoi, în mînia Lui, le vorbeşte,şi-i îngrozeşte cu urgia Sa, zicînd:
Psa	2	6	„Totuş, Eu am uns pe Împăratul Meupe Sion, muntele Meu cel sfînt.“
Psa	2	7	„Eu voi vesti hotărîrea Lui,“ – zice Unsul –„Domnul Mi-a zis: «Tu eşti Fiul Meu!Astăzi Te-am născut.
Psa	2	8	Cere-Mi, şi-Ţi voi da neamurile de moştenire, şi marginile pămîntului în stăpînire!
Psa	2	9	Tu le vei zdrobi cu un toiag de fier, şi le vei sfărîma ca pe vasul unui olar.»
Psa	2	10	Acum dar, împăraţi, purtaţi-vă cu înţelepciune!Luaţi învăţătură, judecătorii pămîntului!
Psa	2	11	Slujiţi Domnului cu frică,şi bucuraţi-vă, tremurînd.
Psa	2	12	Daţi cinste Fiului, ca să nu Se mînie,şi să nu pieriţi pe calea voastră,căci mînia Lui este gata să se aprindă!Ferice de toţi cîţi se încred în El!
------------------------Psalmii, capitolul 3
Psa	3	1	Doamne, ce mulţi sînt vrăjmaşii mei!Ce mulţime se scoală împotriva mea!
Psa	3	2	Cît de mulţi zic despre mine:„Nu mai este scăpare pentru el la Dumnezeu!“ – (Oprire)
Psa	3	3	Dar, Tu, Domane, Tu eşti scutul meu,Tu eşti slava mea, şi Tu îmi înalţi capul!
Psa	3	4	Eu strig cu glasul meu către Domnul,şi El îmi răspunde din muntele Lui cel sfînt. (Oprire)
Psa	3	5	Mă culc, adorm,şi mă deştept iarăş, căci Domnul este sprijinul meu.
Psa	3	6	Nu mă tem de zecile de mii de popoare,cari mă împresoară de toate părţile.
Psa	3	7	Scoală-Te, Doamne! Scapă-mă, Dumnezeule!Căci Tu baţi peste obraz pe toţi vrăjmaşii mei,şi zdrobeşti dinţii celor răi.
Psa	3	8	La Domnul este scăparea:binecuvîntarea Ta să fie peste poporul Tău. (Oprire)
------------------------Psalmii, capitolul 4
Psa	4	1	Răspunde-mi, cînd strig, Dumnezeul neprihănirii mele:scoate-mă la loc larg, cînd sînt la strîmtoare!Ai milă, de mine, ascultă-mi rugăciunea!
Psa	4	2	Fiii oamenilor, pînă cînd va fi batjocorită slava mea?Pînă cînd veţi iubi deşertăciunea, şi veţi umbla după minciuni? (Oprire)
Psa	4	3	Să ştiţi că Domnul Şi-a ales un om pe care-l iubeşte:Domnul aude cînd strig către El.
Psa	4	4	Cutremuraţi-vă, şi nu păcătuiţi!Spuneţi lucrul acesta în inimile voastre cînd staţi în pat: apoi tăceţi. (Oprire)
Psa	4	5	Aduceţi jertfe neprihănite,şi încredeţi-vă în Domnul.
Psa	4	6	Mulţi zic: „Cine ne va arăta fericirea?“Eu însă zic: „Fă să răsară peste noi lumina Feţei Tale, Doamne!“
Psa	4	7	Tu-mi dai mai multă bucurie în inima mea, decît au eicînd li se înmulţeşte rodul grîului şi al vinului.
Psa	4	8	Eu mă culc şi adorm în pace,căci numai Tu, Doamne, îmi dai linişte deplină în locuinţa mea.
------------------------Psalmii, capitolul 5
Psa	5	1	Pleacă-Ţi urechea la cuvintele mele, Doamne!Ascultă suspinurile mele!
Psa	5	2	Ia aminte la strigătele mele, Împăratul meu şi Dumnezeul meu,căci către Tine mă rog!
Psa	5	3	Doamne, auzi-mi glasul, dimineaţa!Dimineaţa eu îmi îndrept rugăciunea spre Tine, şi aştept.
Psa	5	4	Căci Tu nu eşti un Dumnezeu căruia să-I placă răul;cel rău nu poate locui lîngă Tine.
Psa	5	5	Nebunii nu pot să stea în preajma ochilor Tăi;Tu urăşti pe cei ce fac fărădelegea,
Psa	5	6	şi pierzi pe cei mincinoşi;Domnul urăşte pe oamenii cari varsă sînge şi înşală.
Psa	5	7	Dar eu, prin îndurarea Ta cea mare, pot să intru în casa Ta, şi să mă închin cu frică în Templul Tău cel sfînt.
Psa	5	8	Doamne, călăuzeşte-mă pe calea plăcută Ţie, din pricina vrăjmaşilor mei!Netezeşte calea Ta supt paşii mei.
Psa	5	9	Căci nu este nimic adevărat în gura lor;inima le este plină de răutate,gîtlejul le este un mormînt deschis,şi pe limbă au vorbe linguşitoare.
Psa	5	10	Loveşte-i ca pe nişte vinovaţi, Dumnezeule!Fă-i să cadă prin înseşi sfaturile lor.Prăbuşeşte-i în mijlocul păcatelor lor fără număr!Căci se răzvrătesc împotriva Ta.
Psa	5	11	Atunci toţi cei ce se încred în Tine, se vor bucura,se vor veseli totdeauna, căci Tu îi vei ocroti.Tu vei fi bucuriacelorce iubesc Numele Tău.
Psa	5	12	Căci Tu binecuvintezi pe cel neprihănit, Doamne,şi-l înconjuri cu bunăvoinţa Ta, cum l-ai înconjura cu un scut.
------------------------Psalmii, capitolul 6
Psa	6	1	Doamne, nu mă pedepsi cu mînia Ta,şi nu mă mustra cu urgia Ta.
Psa	6	2	Ai milă de mine, Doamne, căci mă ofilesc!Vindecă-mă, Doamne, căci îmi tremură oasele.
Psa	6	3	Sufletul mi-i îngrozit de tot;şi Tu, Doamne, pînă cînd vei zăbovi să Te înduri de mine?
Psa	6	4	Întoarce-Te, Doamne, izbăveşte-mi sufletul!Mîntuieşte-mă, pentru îndurarea Ta!
Psa	6	5	Căci cel ce moare nu-şi mai aduce aminte de Tine;şi cine Te va lăuda în locuinţa morţilor?
Psa	6	6	Nu mai pot gemînd!În fiecare noapte îmi stropesc aşternutul,şi-mi scald patul în lacrămi.
Psa	6	7	Mi s’a supt faţa de întristare,şi a îmbătrînit din pricina tuturor celor ce mă prigonesc.
Psa	6	8	Depărtaţi-vă dela mine, toţi cei ce faceţi răul!Căci Domnul a auzit glasul plîngerii mele!
Psa	6	9	Domnul îmi ascultă cererile,şi Domnul îmi primeşte rugăciunea!
Psa	6	10	Toţi vrăjmaşii mei vor fi acoperiţi de ruşine, şi cuprinşi de spaimă;într’o clipă vor da înapoi, acoperiţi de ruşine.
------------------------Psalmii, capitolul 7
Psa	7	1	Doamne, Dumnezeule, în Tine îmi caut scăparea!Scapă-mă de toţi prigonitorii mei şi izbăveşte-mă,
Psa	7	2	ca să nu mă sfîşie ca un leu,care înghite fără să sară cineva în ajutor.
Psa	7	3	Doamne, Dumnezeule, dacă am făcut un astfel de rău,dacă este fărădelege pe mînile mele,
Psa	7	4	dacă am răsplătit cu rău pe cel ce trăia în pace cu mine,şi n’am izbăvit pe cel ce mă asuprea fără temei,
Psa	7	5	atunci: să mă urmărească vrăjmaşul şi să m’ajungă,să-mi calce viaţa la pămînt,şi slava mea în pulbere să mi-o arunce! (Oprire)
Psa	7	6	Scoală-Te, Doamne, cu mînia Ta!Scoală-Te împotriva urgiei protivnicilor mei,trezeşte-Te ca să-mi ajuţi, şi rînduieşte o judecată!
Psa	7	7	Să Te înconjure adunarea popoarelor,şi şezi mai sus decît ea, la înălţime!
Psa	7	8	Domnul judecă popoarele:fă-mi dreptate Doamne, după neprihănirea şi nevinovăţia mea!
Psa	7	9	Ah! pune odată capăt răutăţii celor răi, şi întăreşte pe cel neprihănit,Tu, care cercetezi inimile şi rărunchii, Dumnezeule drepte!
Psa	7	10	Scutul meu este în Dumnezeu,care mîntuieşte pe cei cu inima curată.
Psa	7	11	Dumnezeu este un judecător drept,un Dumnezeu care Se mînie în orice vreme.
Psa	7	12	Dacă cel rău nu se întoarce la Dumnezeu, Dumnezeu îşi ascute sabia,Îşi încordează arcul, şi-l ocheşte,
Psa	7	13	îndreptă asupra lui săgeţi omorîtoareşi-i aruncă săgeţi arzătoare!
Psa	7	14	Iată că cel rău pregăteşte răul, zămisleşte fărădelegea, şi naşte înşelăciunea:
Psa	7	15	face o groapă, o sapă,şi tot el cade în groapa pe care a făcut-o.
Psa	7	16	Fărădelegea pe care a urzit-o, se întoarce asupra capului lui,şi silnicia pe care a făcut-o, se pogoară înapoi pe ţeasta capului lui.
Psa	7	17	Eu voi lăuda pe Domnul pentru dreptatea Lui,şi voi cînta Numele Domnului, Numele Celui Prea Înalt.
------------------------Psalmii, capitolul 8
Psa	8	1	Doamne, Dumnezeul nostru,cît de minunat este Numele Tău pe tot pămîntul!Slava Ta se înalţă mai pe sus de ceruri.
Psa	8	2	Din gura copiilor şi a celor ce sug la ţîţă,Ţi-ai scos o întăritură de apărare împotriva protivnicilor tăi,ca să astupi gura vrăjmaşului şi omului cu dor de răzbunare.
Psa	8	3	Cînd privesc cerurile – lucrarea mînilor Tale –luna şi stelele pe cari le-ai făcut,
Psa	8	4	îmi zic: „Ce este omul, ca să Te gîndeşti la el?Şi fiul omului, ca să-l bagi în seamă?
Psa	8	5	L-ai făcut cu puţin mai pe jos decît Dumnezeu,şi l-ai încununat cu slavă şi cu cinste.
Psa	8	6	I-ai dat stăpînire peste lucrurile mînilor Tale,toate le-ai pus supt picioarele lui:
Psa	8	7	oile şi boii laolaltă,fiarele cîmpului,
Psa	8	8	păsările cerului şi peştii mării,tot ce străbate cărările mărilor.
Psa	8	9	Doamne, Dumnezeul nostru,cît de minunat este Numele Tău pe tot pămîntul!
------------------------Psalmii, capitolul 9
Psa	9	1	Voi lăuda pe Domnul din toată inima mea,voi istorisi toate minunile Lui.
Psa	9	2	Voi face din Tine bucuria şi veselia mea,voi cînta Numele tău, Dumnezeule Prea Înalte,
Psa	9	3	pentrucă vrăjmaşii mei dau înapoi, se clatină, şi pier dinaintea Ta.
Psa	9	4	căci Tu îmi sprijineşti dreptatea şi pricina mea,şi stai pe scaunul Tău de domnie ca un judecător drept.
Psa	9	5	Tu pedepseşti neamurile, nimiceşti pe cel rău,le ştergi numele pentru totdeauna şi pe vecie.
Psa	9	6	S’au dus vrăjmaşii! N’au rămas din ei decît nişte dărîmături vecinice!Nişte cetăţi dărîmate de Tine! Li s’a şters pomenirea!
Psa	9	7	Ei s’au dus, dar Domnul împărăteşte în veac,şi Şi-a pregătit scaunul de domnie pentru judecată.
Psa	9	8	El judecă lumea cu dreptate,judecă popoarele cu nepărtinire.
Psa	9	9	Domnul este scăparea celui asuprit,scăpare la vreme de necaz.
Psa	9	10	Cei ce cunosc Numele Tău, se încred în Tine,căci Tu nu părăseşti pe cei ce Te caută, Doamne!
Psa	9	11	Cîntaţi Domnului, care împărăţeşte în Sion,vestiţi printre popoare isprăvile Lui!
Psa	9	12	Căci El răzbună sîngele vărsat,şi Îşi aduce aminte de cei nenorociţi, nu uită strigătele lor.
Psa	9	13	Ai milă de mine, Doamne!Vezi ticăloşia în care mă aduc vrăjmaşii mei,şi ridică-mă din porţile morţii,
Psa	9	14	ca să vestesc toate laudele Tale, în porţile fiicei Sionului,şi să mă bucur de mîntuirea Ta.
Psa	9	15	Neamurile cad în groapa pe care au făcut-o,şi li se prinde piciorul în laţul pe care l-au ascuns.
Psa	9	16	Domnul Se arată, face dreptate,şi prinde pe cel rău în lucrul mînilor lui. (Joc de instrumente – Oprire)
Psa	9	17	Cei răi se întorc la locuinţa morţilor:toate neamurile cari uită pe Dumnezeu.
Psa	9	18	Căci cel nenorocit nu este uitat pe vecie,nădejdea celor sărmani nu piere pe vecie.
Psa	9	19	Scoală-Te, Doamne, ca să nu biruie omul;neamurile să fie judecate înaintea Ta!
Psa	9	20	Aruncă groaza în ei, Doamne,ca să ştie popoarele că nu sînt decît oameni! (Oprire)
------------------------Psalmii, capitolul 10
Psa	10	1	Pentruce stai aşa de departe, Doamne?Pentruce Te ascunzi la vreme de necaz?
Psa	10	2	Cel rău, în mîndria lui, urmăreşte pe cei nenorociţi,şi ei cad jertfă curselor urzite de el.
Psa	10	3	Căci cel rău se făleşte cu pofta lui,iar răpitorul batjocoreşte şi nesocoteşte pe Domnul.
Psa	10	4	Cel rău zice cu trufie: „Nu pedepseşte Domnul!Nu este Dumnezeu!“ Iată toate gîndurile lui.
Psa	10	5	Treburile îi merg bine în orice vreme;judecăţile Tale sînt prea înalte pentru el, ca să le poată vedea,şi suflă cu dispreţ împotriva tuturor protivnicilor lui.
Psa	10	6	El zice în inima lui: „Nu mă clatin,în veci sînt scutit de nenorocire!“
Psa	10	7	Gura îi este plină de blesteme, de înşelătorii şi de vicleşuguri;şi supt limbă are răutate şi fărădelege.
Psa	10	8	Stă la pîndă lîngă sate,şi ucide pe cel nevinovat în locuri dosnice:ochii lui pîndesc pe cel nenorocit.
Psa	10	9	Stă la pîndă în ascunzătoarea lui, ca leul în vizuină:stă la pîndă să prindă pe cel nenorocit.Îl prinde, şi-l trage în laţul lui:
Psa	10	10	se îndoaie, se pleacă,şi-i cad săracii în ghiare!
Psa	10	11	El zice în inima lui: „Dumnezeu uită!Îşi ascunde Faţa şi în veac nu va vedea!“
Psa	10	12	Scoală-Te, Doamne, Dumnezeule, ridică mîna!Nu uita pe cei nenorociţi!
Psa	10	13	Pentruce să hulească cel rău pe Dumnezeu?Pentruce să zică în inima lui că Tu nu pedepseşti?
Psa	10	14	Dar Tu vezi; căci Tu priveşti necazul şi suferinţa, ca să iei în mînă pricina lor.În nădejdea Ta se lasă cel nenorocit,şi Tu vii în ajutor orfanului.
Psa	10	15	Zdrobeşte braţul celui rău,pedepseşte-i fărădelegile, ca să piară din ochii Tăi!
Psa	10	16	Domnul este Împărat în veci de veci;neamurile sînt nimicite din ţara Lui.
Psa	10	17	Tu auzi rugăciunile celor ce sufăr, Doamne!Le întăreşti inima, Îţi pleci urechea spre ei,
Psa	10	18	ca să faci dreptate orfanului şi celui asuprit,şi ca să nu mai însufle groaza omul cel luat din pămînt.
------------------------Psalmii, capitolul 11
Psa	11	1	La Domnul găsesc scăpare! Cum puteţi să-mi spuneţi:„Fugi în munţii voştri, ca o pasăre?“
Psa	11	2	Căci iată că cei răi încordează arcul,îşi potrivesc săgeata pe coardă,ca să tragă pe ascuns asupra celor cu inima curată.
Psa	11	3	Şi cînd se surpă temeliile,ce ar putea să mai facă cel neprihănit?
Psa	11	4	Domnul este în Templul Lui cel sfînt, Domnul Îşi are scaunul de domnie în ceruri.Ochii Lui privesc, şi ploapele Lui cercetează pe fiii oamenilor.
Psa	11	5	Domnul cearcă pe cel neprihănit,dar urăşte pe cel rău şi pe cel ce iubeşte silnicia.
Psa	11	6	Peste cei răi plouă cărbuni, foc şi pucioasă:un vînt dogoritor, iată paharul de care au ei parte.
Psa	11	7	Căci Domnul este drept, iubeşte dreptatea,şi cei neprihăniţi privesc Faţa Lui.
------------------------Psalmii, capitolul 12
Psa	12	1	Vino în ajutor, Doamne, căci se duc oamenii evlavioşi,pier credincioşii dintre fiii oamenilor.
Psa	12	2	Oamenii îşi spun minciuni unii altora,pe buze au lucruri linguşitoare, vorbesc cu inimă prefăcută.
Psa	12	3	Nimicească Domnul toate buzele linguşitoare,limba care vorbeşte cu trufie,
Psa	12	4	pe cei ce zic: „Sîntem tari cu limba noastră,căci buzele noastre sînt cu noi: cine ar putea să fie stăpîn peste noi?“
Psa	12	5	„Pentrucă cei nenorociţi sînt asupriţi şi pentrucă săracii gem, acum“, zice Domnul, „Mă scol, şi aduc mîntuire celor obijduiţi.“
Psa	12	6	Cuvintele Domnului sînt cuvinte curate,un argint lămurit în cuptor de pămînt, şi curăţit de şapte ori. –
Psa	12	7	Tu, Doamne, îi vei păzi,şi-i vei apăra de neamul acesta pe vecie.
Psa	12	8	Pretutindeni mişună cei răi,cînd domneşte ticăloşia printre fiii oamenilor.
------------------------Psalmii, capitolul 13
Psa	13	1	Pînă cînd, Doamne, mă vei uita neîncetat?Pînă cînd Îţi vei ascunde Faţa de mine?
Psa	13	2	Pînă cînd voi avea sufletul plin de griji,şi inima plină de necazuri în fiecare zi?Pînă cînd se va ridica vrăjmaşul meu împotriva mea?
Psa	13	3	Priveşte, răspunde-mi, Doamne, Dumnezeul meu!Dă lumină ochilor mei, ca să n’adorm somnul morţii,
Psa	13	4	ca să nu zică vrăjmaşul meu: „L-am biruit!“Şi să nu se bucure protivnicii mei, cînd mă clatin.
Psa	13	5	Eu am încredere în bunătătea Ta,sînt cu inima veselă, din pricina mîntuirii Tale:
Psa	13	6	cînt Domnului,căci mi-a făcut bine!
------------------------Psalmii, capitolul 14
Psa	14	1	Nebunul zice în inima lui: „Nu este Dumnezeu!“S’au stricat oamenii, fac fapte urîte;nu este niciunul care să facă binele.
Psa	14	2	Domnul Se uită dela înălţimea cerurilor peste fiii oamenilor,să vadă de este vreunul care să aibă pricepere,şi care să caute pe Dumnezeu.
Psa	14	3	Dar toţi s’au rătăcit, toţi s’au dovedit nişte netrebnici;nu este nici unul care să facă binele, niciunul măcar.
Psa	14	4	Şi-au pierdut mintea toţi cei ce săvîrşesc fărădelegea,de mănîncă pe poporul Meu, cum mănîncă pînea,şi nu cheamă pe Domnul?
Psa	14	5	Ei vor tremura de spaimă,cînd Se va arăta Dumnezeu în mijlocul neamului neprihănit.
Psa	14	6	Rîdeţi voi de nădejdea celui nenorocit …dar scăparea lui este Domnul.
Psa	14	7	O! de ar porni din Sion izbăvirea lui Israel!…Cînd va întoarce Domnul înapoi pe prinşii de război ai poporului Său,Iacov se va veseli, şi Israel se va bucura.
------------------------Psalmii, capitolul 15
Psa	15	1	Doamne, cine va locui în cortul Tău?Cine va locui pe muntele Tău cel sfînt?
Psa	15	2	– Cel ce umblă în neprihănire, cel ce face voia lui Dumnezeu,şi spune adevărul din inimă.
Psa	15	3	Acela nu cleveteşte cu limba lui, nu face rău semenului său,şi nu aruncă ocara asupra aproapelui său.
Psa	15	4	El priveşte cu dispreţ pe cel vrednic de dispreţuit,dar cinsteşte pe ceice se tem de Domnul.El nu-şi ia vorba înapoi, dacă face un jurămînt în paguba lui.
Psa	15	5	El nu-şi dă banii cu dobîndă,şi nu ia mită împotriva celui nevinovat.Cel ce se poartă aşa, nu se clatină nici odată.
------------------------Psalmii, capitolul 16
Psa	16	1	Păzeşte-mă, Dumnezeule, căci în Tine mă încred.
Psa	16	2	Eu zic Domnului: „Tu eşti Domnul meu,Tu eşti singura mea fericire!“
Psa	16	3	Sfinţii, cari sînt în ţară,oamenii evlavioşi, sînt toată plăcerea mea.
Psa	16	4	Idolii se înmulţesc, oamenii aleargă după dumnezei străini,dar eu n’aduc jertfele lor de sînge,şi nu pun numele lor pe buzele mele.
Psa	16	5	Domnul este partea mea de moştenire şi paharul meu,Tu îmi îndrepţi sorţul meu.
Psa	16	6	O moştenire plăcută mi-a căzut la sorţ,o frumoasă moşie mi-a fost dată.
Psa	16	7	Eu binecuvintez pe Domnul, care mă sfătuieşte,căci pînă şi noaptea îmi dă îndemnuri inima.
Psa	16	8	Am necurmat pe Domnul înaintea ochilor mei:cînd este El la dreapta mea, nu mă clatin.
Psa	16	9	De aceea inima mi se bucură, sufletul mi se veseleşte,şi trupul mi se odihneşte în linişte.
Psa	16	10	Căci nu vei lăsa sufletul meu în locuinţa morţilor,nu vei îngădui ca prea iubitul Tău să vadă putrezirea.
Psa	16	11	Îmi vei arăta cărarea vieţii;înaintea Feţei Tale sînt bucurii nespuse,şi desfătări vecinice în dreapta Ta.
------------------------Psalmii, capitolul 17
Psa	17	1	Doamne, ascultă-mi pricina nevinovată, ia aminte la strigătele mele,pleacă urechea la rugăciunea mea, făcută cu buze neprefăcute!
Psa	17	2	Să se arate dreptatea mea înaintea Ta,şi să privească ochii Tăi neprihănirea mea!
Psa	17	3	Dacă îmi vei cerca inima, dacă o vei cerceta noaptea,dacă mă vei încerca, nu vei găsi nimic:căci ce-mi iese din gură, aceea şi gîndesc.
Psa	17	4	Cît priveşte legăturile cu oamenii, eu, după cuvîntul buzelor Tale,mă feresc de calea celor asupritori;
Psa	17	5	paşii mei stau neclintiţi pe cărările Tale,şi nu mi se clatină picioarele.
Psa	17	6	Strig către Tine, căci m’asculţi, Dumnezeule!Pleacă-Ţi urechea spre mine, ascultă cuvîntul meu!
Psa	17	7	Arată-Ţi bunătatea Ta cea minunată, Tu, care scapi pe cei ce caută adăpost,şi-i izbăveşti de protivnicii lor, prin dreapta Ta!
Psa	17	8	Păzeşte-mă ca lumina ochiului, ocroteşte-mă, la umbra aripilor Tale,
Psa	17	9	de cei răi, cari mă prigonesc,de vrăjmaşii mei de moarte, cari mă împresoară.
Psa	17	10	Ei îşi închid inima,au cuvintele semeţe în gură.
Psa	17	11	Se ţin de paşii mei, mă înconjoară chiar,mă pîndesc ca să mă trîntească la pămînt.
Psa	17	12	Parcă ar fi un leu lacom după pradă,un pui de leu, care stă la pîndă în culcuşul lui.
Psa	17	13	Scoală-te, Doamne, ieşi înaintea vrăjmaşului, doboară-l!Izbăveşte-mă de cel rău cu sabia Ta!
Psa	17	14	Scapă-mă de oameni, cu mîna Ta, Doamne, de oamenii lumii acesteia,cari îşi au partea lor în viaţa aceasta,şi cărora le umpli pîntecele cu bunătăţile Tale.Copiii lor sînt sătuişi prisosul lor îl lasă pruncilor lor.
Psa	17	15	Dar eu, în nevinovăţia mea, voi vedea Faţa Ta:cum mă voi trezi, mă voi sătura de chipul Tău.
------------------------Psalmii, capitolul 18
Psa	18	1	„Te iubesc din inimă, Doamne, tăria mea!
Psa	18	2	Doamne, Tu eşti stînca mea, cetăţuia mea, izbăvitorul meu! Dumnezeule, Tu eşti stînca mea, în care mă ascund,scutul meu, tăria care mă scapă, şi întăritura mea!
Psa	18	3	Eu strig: «Lăudat să fie Domnul!»şi sînt izbăvit de vrăjmaşii mei.
Psa	18	4	Mă înconjuraseră legăturile morţii, şi mă îngroziseră rîurile pieirii;
Psa	18	5	mă înfăşuraseră legăturile mormîntului,şi mă prinseseră laţurile morţii.
Psa	18	6	Dar, în strîmtorarea mea, am chemat pe Domnul,şi am strigat către Dumnezeul meu:din locaşul Lui, El mi-a auzit glasul,şi strigătul meu a ajuns pînă la El, pînă la urechile Lui.
Psa	18	7	Atunci s’a sguduit pămîntul şi s’a cutremurat,temeliile munţilor s’au mişcat,şi s’au clătinat, pentru că El se mîniase.
Psa	18	8	Din nările Lui se ridica fum,şi un foc mistuitor ieşea din gura Lui:cărbuni aprinşi ţîşneau din ea.
Psa	18	9	A plecat cerurile, şi S’a pogorît: un nor gros era supt picioarele Lui.
Psa	18	10	Călărea pe un heruvim, şi sbura, venea plutind pe aripile vîntului.
Psa	18	11	Întunerecul Şi-l făcuse învelitoare,iar cortul Lui, împrejurul Lui,erau nişte ape întunecoase şi nori negri.
Psa	18	12	Din strălucirea, care se răsfrîngea înaintea Lui, ieşeau nori,cari aruncau grindină şi cărbuni de foc.
Psa	18	13	Domnul a tunat în ceruri,Cel Prea Înalt a făcut să-I răsune glasul,cu grindină şi cărbuni de foc.
Psa	18	14	A aruncat săgeţi şi a risipit pe vrăjmaşii mei,a înmulţit loviturile trăsnetului şi i-a pus pe fugă.
Psa	18	15	Atunci s’a văzut albia apelor,şi s’au descoperit temeliile lumii,la mustrarea Ta, Doamne,la vuietul suflării nărilor Tale.
Psa	18	16	El Şi-a întins mîna de sus, m’a apucat,m’a scos din apele cele mari;
Psa	18	17	m’a izbăvit de protivnicul meu cel puternic,de vrăjmaşii mei, cari erau mai tari decît mine.
Psa	18	18	Ei năvăliseră deodată peste mine în ziua strîmtorării mele;dar Domnul a fost sprijinul meu.
Psa	18	19	El m’a scos la loc larg,şi m’a scăpat, pentrucă mă iubeşte.
Psa	18	20	Domnul mi-a făcut după neprihănirea mea,mi-a răsplătit după curăţia mînilor mele:
Psa	18	21	căci am păzit căile Domnului,şi n’am păcătuit împotriva Dumnezeului meu.
Psa	18	22	Toate poruncile Lui au fost înaintea mea,şi nu m’am depărtat dela legile Lui.
Psa	18	23	Am fost fără vină faţă de El,şi m’am păzit de fărădelegea mea.
Psa	18	24	Deaceea, Domnul mi-a răsplătit după neprihănirea mea, după curăţia mînilor mele înaintea ochilor Lui.
Psa	18	25	Cu cel bun Tu Te arăţi bun,cu omul neprihănit Te arăţi neprihănit;
Psa	18	26	cu cel curat Te arăţi curat,şi cu cel stricat Te porţi după stricăciunea lui.
Psa	18	27	Tu mîntuieşti pe poporul care se smereşte,şi smereşti privirile trufaşe.
Psa	18	28	Da, Tu îmi aprinzi lumina mea.Domnul, Dumnezeul meu, îmi luminează întunerecul meu.
Psa	18	29	Cu Tine mă năpustesc asupra unei oşti înarmate,cu Dumnezeul meu sar peste un zid întărit.
Psa	18	30	Căile lui Dumnezeu sînt desăvîrşite,Cuvîntul Domnului este încercat:El este un scut pentru toţi cei ce aleargă la El.
Psa	18	31	Căci cine este Dumnezeu, afară de Domnul,şi cine este o stîncă, afară de Dumnezeul nostru?
Psa	18	32	Dumnezeu mă încinge cu putere,şi mă povăţuieşte pe calea cea dreaptă.
Psa	18	33	El îmi face picioarele ca ale cerboaicelor,şi mă aşează pe înălţimile mele {Cetăţuile de pe munţi}.
Psa	18	34	El îmi deprinde mînile la luptă,aşa că braţele mele întind arcul de aramă.
Psa	18	35	Tu îmi dai scutul mîntuirii Tale,dreapta Ta mă sprijineşte,şi îndurarea Ta mă face mare.
Psa	18	36	Tu lărgeşti drumul supt paşii mei,şi nu-mi alunecă glesnele.
Psa	18	37	Urmăresc pe vrăjmaşii mei, îi ajung,şi nu mă întorc pînă nu-i nimicesc.
Psa	18	38	Îi zdrobesc, de nu pot să se mai ridice:ei cad supt picioarele mele.
Psa	18	39	Tu mă încingi cu putere pentru luptă,şi răpui pe protivnicii mei supt picioarele mele.
Psa	18	40	Tu faci pe vrăjmaşii mei să dea dosul înaintea mea,şi eu nimicesc pe cei ce mă urăsc.
Psa	18	41	Ei strigă, dar n’are cine să-i scape!Strigă către Domnul, dar nu le răspunde!
Psa	18	42	Îi pisez ca praful, pe care-l ia vîntul,îi calc în picioare ca noroiul de pe uliţe.
Psa	18	43	Tu mă scapi din neînţelegerile poporului; mă pui în fruntea neamurilor;un popor, pe care nu-l cunoaşteam, îmi este supus.
Psa	18	44	El ascultă de mine la cea dintîi poruncă,fiii străinului mă linguşesc.
Psa	18	45	Fiilor străinului li se moaie inima de mine,şi ies tremurînd din cetăţuile lor.
Psa	18	46	Trăiască Domnul, şi binecuvîntată să fie Stînca mea!Mărit să fie Dumnezeul mîntuirii mele,
Psa	18	47	Dumnezeu, răzbunătorul meu,care îmi supune popoarele,
Psa	18	48	şi mă izbăveşte de vrăjmaşii mei!Tu mă înalţi mai pesus de protivnicii mei,mă scapi de omul asupritor.
Psa	18	49	Deaceea, Doamne, Te voi lăuda printre neamuri,voi cînta spre slava Numelui Tău.
Psa	18	50	El dă mari izbăviri împăratului Său,şi dă îndurare unsului Său:lui David, şi seminţei lui, pe vecie.
------------------------Psalmii, capitolul 19
Psa	19	1	Cerurile spun slava lui Dumnezeu,şi întinderea lor vesteşte lucrarea mînilor Lui.
Psa	19	2	O zi istoriseşte alteia acest lucru,o noapte dă de ştire alteia despre el.
Psa	19	3	Şi aceasta, fără vorbe, fără cuvinte,al căror sunet să fie auzit:
Psa	19	4	dar răsunetul lor străbate tot pămîntul, şi glasul lor merge pînă la marginile lumii.În ceruri El a întins un cort soarelui.
Psa	19	5	Şi soarele, ca un mire, care iese din odaia lui de nuntă,se aruncă în drumul lui cu bucuria unui viteaz:
Psa	19	6	răsare la un capăt al cerurilor,şi îşi isprăveşte drumul la celalt capăt;nimic nu se ascunde de căldura lui.
Psa	19	7	Legea Domnului este desăvîrşită, şi înviorează sufletul;mărturia Domnului este adevărată şi dă înţelepciune celui neştiutor.
Psa	19	8	Orînduirile Domnului sînt fără prihană, şi veselesc inima;poruncile Domnului sînt curate şi luminează ochii.
Psa	19	9	Frica de Domnul este curată, şi ţine pe vecie;judecăţile Domnului sînt adevărate, toate sînt drepte.
Psa	19	10	Ele sînt mai de preţ decît aurul, decît mult aur curat;sînt mai dulci decît mierea, decît picurul din faguri.
Psa	19	11	Robul Tău primeşte şi el învăţătura dela ele;pentru cine le păzeşte, răsplata este mare.
Psa	19	12	Cine îşi cunoaşte greşelile făcute din neştiinţă?Iartă-mi greşelile pe cari nu le cunosc!
Psa	19	13	Păzeşte de asemenea pe robul Tău de mîndrie,ca să nu stăpînească ea peste mine!Atunci voi fi fără prihană, nevinovat de păcate mari.
Psa	19	14	Primeşte cu bunăvoinţă cuvintele gurii mele,şi cugetele inimii mele,Doamne, Stînca mea şi Izbăvitorul meu!
------------------------Psalmii, capitolul 20
Psa	20	1	Să te asculte Domnul în ziua necazului,să te ocrotească Numele Dumnezeului lui Iacov,
Psa	20	2	să-ţi trimeată ajutor din locaşul Său cel Sfînt,şi să te sprijinească din Sion!
Psa	20	3	Să-Şi aducă aminte de toate darurile tale de mîncare,şi să primească arderile tale de tot! (Oprire)
Psa	20	4	Să-ţi dea ce-ţi doreşte inima,şi să-ţi împlinească toate planurile tale!
Psa	20	5	Atunci noi ne vom bucura de biruinţa ta, şi vom flutura steagul în Numele Dumnezeului nostru.Domnul să-ţi asculte toate dorinţele tale!
Psa	20	6	Ştiu de acum că Domnul scapă pe unsul Său,şi-i va răspunde din ceruri, din locaşul Lui cel Sfînt,prin ajutorul atotputernic al dreptei Lui.
Psa	20	7	Unii se bizuiesc pe carăle lor, alţii pe caii lor;dar noi ne bizuim pe Numele Domnului, Dumnezeului nostru.
Psa	20	8	Ei se îndoaie şi cad;dar noi ne ridicăm şi rămînem în picioare.
Psa	20	9	Scapă, Doamne, pe împăratul,şi ascultă-ne cînd Te chemăm!
------------------------Psalmii, capitolul 21
Psa	21	1	Doamne, împăratul se bucură de ocrotirea puternică, pe care i-o dai Tu.Şi cum îl umple de veselie ajutorul Tău!
Psa	21	2	I-ai dat ce-i dorea inima,şi n’ai lăsat neîmplinit ce-i cereau buzele. (Oprire)
Psa	21	3	Căci i-ai ieşit înainte cu binecuvîntări de fericire,şi i-ai pus pe cap o cunună de aur curat.
Psa	21	4	Îţi cerea viaţa, şi i-ai dat-o:o viaţă lungă pentru totdeauna şi pe vecie.
Psa	21	5	Mare este slava lui în urma ajutorului Tău.Tu pui peste el strălucirea şi măreţia.
Psa	21	6	Îl faci pe vecie o pricină de bunecuvîntări,şi-l umpli de bucurie înaintea Feţii Tale.
Psa	21	7	Căci împăratul se încrede în Domnul;şi bunătatea Celui Prea Înalt îl face să nu se clatine.
Psa	21	8	Mîna ta, împărate, va ajunge pe toţi vrăjmaşii tăi,dreapta ta va ajunge pe cei ce te urăsc,
Psa	21	9	şi-i vei face ca un cuptor aprins,în ziua cînd te vei arăta;Domnul îi va nimici în mînia Lui, şi-i va mînca focul.
Psa	21	10	Le vei şterge sămînţa de pe pămînt, şi neamul lor din mijlocul fiilor oamenilor.
Psa	21	11	Ei au urzit lucruri rele împotriva ta,au făcut sfaturi rele, dar nu vor izbuti.
Psa	21	12	Căci îi vei face să dea dosul,şi vei trage cu arcul tău asupra lor.
Psa	21	13	Scoală-te, Doamne, cu puterea Ta,şi vom cînta şi vom lăuda puterea Ta.
------------------------Psalmii, capitolul 22
Psa	22	1	Dumnezeule! Dumnezeule! Pentruce m’ai părăsit,şi pentruce Te depărtezi fără să-mi ajuţi şi fără s’asculţi plîngerile mele?
Psa	22	2	Strig ziua, Dumnezeule, şi nu-mi răspunzi:strig şi noaptea, şi tot n’am odihnă.
Psa	22	3	Totuş Tu eşti Cel Sfînt,şi Tu locuieşti în mijlocul laudelor lui Israel.
Psa	22	4	În Tine se încredeau părinţii noştri:se încredeau, şi-i izbăveai.
Psa	22	5	Strigau către Tine, şi erau scăpaţi;se încredeau în Tine, şi nu rămîneau de ruşine.
Psa	22	6	Dar eu sînt vierme, nu om,am ajuns de ocara oamenilor şi dispreţuit de popor.
Psa	22	7	Toţi ceice mă văd îşi bat joc de mine,îşi deschid gura, dau din cap şi zic:
Psa	22	8	„S’a încrezut în Domnul! Să-l mîntuiască Domnul,să-l izbăvească, fiindcă-l iubeşte!“ –
Psa	22	9	Da, Tu m’ai scos din pîntecele mamei,m’ai pus la adăpost de orice grijă la ţîţele mamei mele;
Psa	22	10	de cînd eram la sînul mamei, am fost supt paza Ta,din pîntecele mamei ai fost Dumnezeul meu.
Psa	22	11	Nu Te depărta de mine, căci s’apropie necazul,şi nimeni nu-mi vine în ajutor.
Psa	22	12	O mulţime de tauri sînt împrejurul meu,nişte tauri din Basan mă înconjoară.
Psa	22	13	Îşi deschid gura împotriva mea,ca un leu, care sfîşie şi răcneşte.
Psa	22	14	Am ajuns ca apa, care se scurge,şi toate oasele mi se despart;mi s’a făcut inima ca ceara,şi se topeşte înlăuntrul meu.
Psa	22	15	Mi se usucă puterea ca lutul,şi mi se lipeşte limba de cerul gurii:m’ai adus în ţărîna morţii.
Psa	22	16	Căci nişte cîni mă înconjoară,o ceată de nelegiuiţi dau tîrcoale împrejurul meu,mi-au străpuns mînile şi picioarele:
Psa	22	17	toate oasele aş putea să mi le număr.Ei, însă, pîndesc şi mă privesc;
Psa	22	18	îşi împart hainele mele între ei,şi trag la sorţ pentru cămaşa mea.
Psa	22	19	Dar Tu, Doamne, nu Te depărta!Tu, Tăria mea, vino de grabă în ajutorul meu!
Psa	22	20	Scapă-mi sufletul de sabie,şi viaţa din ghiarele cînilor!
Psa	22	21	Scapă-mă din gura leului,şi scoate-mă din coarnele bivolului!
Psa	22	22	Voi vesti Numele Tău fraţilor mei,şi Te voi lăuda în mijlocul adunării.
Psa	22	23	Cei ce vă temeţi de Domnul, lăudaţi-L!Voi toţi, sămînţa lui Iacov, slăviţi-L!Cutremuraţi-vă înaintea Lui, voi toţi, sămînţa lui Israel!
Psa	22	24	Căci El nici nu dispreţuieşte, nici nu urăşte necazurile celui nenorocit,şi nu-Şi ascunde Faţa de el,ci îl ascultă cînd strigă către El.
Psa	22	25	În adunarea cea mare, Tu vei fi pricina laudelor mele:şi-mi voi împlini juruinţele în faţa celor ce se tem de Tine.
Psa	22	26	Cei săraci vor mînca şi se vor sătura,ceice caută pe Domnul, Îl vor lăuda:veselă să vă fie inima pe vecie!
Psa	22	27	Toate marginile pămîntului îşi vor aduce aminte şi se vor întoarce la Domnul:toate familiile neamurilor se vor închina înaintea Ta.
Psa	22	28	Căci a Domnului este împărăţia:El stăpîneşte peste neamuri.
Psa	22	29	Toţi cei puternici de pe pămînt vor mînca şi se vor închina şi ei;înaintea Lui se vor pleca toţi ceice se pogoară în ţărînă,ceice nu pot să-şi păstreze viaţa.
Psa	22	30	O sămînţă de oameni li va sluji;şi se va vorbi despre Domnul către ceice vor veni după ei.
Psa	22	31	Aceştia vor veni şi vor vesti dreptatea Lui,vor vesti lucrarea Lui poporului care se va naşte.
------------------------Psalmii, capitolul 23
Psa	23	1	Domnul este Păstorul meu: nu voi duce lipsă de nimic.
Psa	23	2	El mă paşte în păşuni verzi,şi mă duce la ape de odihnă;
Psa	23	3	îmi înviorează sufletul,şi mă povăţuieşte pe cărări drepte,din pricina Numelui Său.
Psa	23	4	Chiar dacă ar fi să umblu prin valea umbrei morţii,nu mă tem de niciun rău, căci Tu eşti cu mine.Toiagul şi nuiaua Ta mă mîngîie.
Psa	23	5	Tu îmi întinzi masa în faţa protivnicilor mei;îmi ungi capul cu untdelemn,şi paharul meu este plin de dă peste el.
Psa	23	6	Da, fericirea şi îndurarea mă vor însoţiîn toate zilele vieţii mele,şi voi locui în Casa Domnului pînă la sfîrşitul zilelor mele.
------------------------Psalmii, capitolul 24
Psa	24	1	Al Domnului este pămîntul cu tot ce este pe el,lumea şi cei ce o locuiesc!
Psa	24	2	Căci El l-a întemeiat pe mări,şi l-a întărit pe rîuri.
Psa	24	3	Cine va putea să se suie la muntele Domnului?Cine se va ridica pînă la locul Lui cel Sfînt? –
Psa	24	4	Cel ce are mînile nevinovate şi inima curată,cel ce nu-şi dedă sufletul la minciună,şi nu jură ca să înşele.
Psa	24	5	Acela va căpăta binecuvîntarea Domnului,starea după voia Lui dată de Dumnezeul mîntuirii lui.
Psa	24	6	Iată partea de moştenire a celor ce-L cheamă,a celor ce caută Faţa Ta,Dumnezeul lui Iacov. – (Oprire)
Psa	24	7	Porţi, ridicaţi-vă capetele;ridicaţi-vă, porţi vecinice,ca să intre Împăratul slavei! –
Psa	24	8	„Cine este acest Împărat al slavei?“ –Domnul cel tare şi puternic,Domnul cel viteaz în lupte.
Psa	24	9	Porţi, ridicaţi-vă capetele;ridicaţi-le, porţi vecinice,ca să intre Împăratul slavei! –
Psa	24	10	„Cine este acest Împărat al slavei?“– Domnul oştirilor:El este Împăratul slavei! – (Oprire)
------------------------Psalmii, capitolul 25
Psa	25	1	La Tine, Doamne, îmi înalţ sufletul.
Psa	25	2	În Tine, Dumnezeule, mă încred: să nu fiu dat de ruşine,ca să nu se bucure vrăjmaşii mei de mine!
Psa	25	3	Da, toţi cei ce nădăjduiesc în Tine nu vor fi daţi de ruşine:ci de ruşine vor fi daţi cei ce Te părăsesc fără temei.
Psa	25	4	Arată-mi, Doamne, căile Tale,şi învaţă-mă cărările Tale.
Psa	25	5	Povăţuieşte-mă în adevărul Tău, şi învaţă-mă;căci Tu eşti Dumnezeul mîntuirii mele,Tu eşti totdeauna nădejdea mea!
Psa	25	6	Adu-Ţi aminte, Doamne, de îndurarea şi bunătatea Ta;căci sînt vecinice.
Psa	25	7	Nu-Ţi aduce aminte de greşelile din tinereţa mea, nici de fărădelegile mele;ci adu-Ţi aminte de mine,după îndurarea Ta, pentru bunătatea Ta, Doamne!
Psa	25	8	Domnul este bun şi drept:de aceea arată El păcătoşilor calea.
Psa	25	9	El face pe cei smeriţi să umble în tot ce este drept.El învaţă pe cei smeriţi calea Sa.
Psa	25	10	Toate cărările Domnului sînt îndurare şi credincioşie,pentru cei ce păzesc legămîntul şi poruncile Lui.
Psa	25	11	Pentru Numele Tău, Doamne, iartă-mi fărădelegea,căci mare este!
Psa	25	12	Cine este omul, care se teme de Domnul?Aceluia Domnul îi arată calea pe care trebuie s’o aleagă.
Psa	25	13	El va locui în fericire,şi sămînţa lui va stăpîni ţara.
Psa	25	14	Prietenia Domnului este pentru cei ce se tem de El,şi legămîntul făcut cu El le dă învăţătură.
Psa	25	15	Eu îmi întorc necurmat ochii spre Domnul,căci El îmi va scoate picioarele din laţ.
Psa	25	16	Priveşte-mă şi ai milă de mine,căci sînt părăsit şi nenorocit.
Psa	25	17	Neliniştea inimii mele creşte: scoate-mă din necazul meu!
Psa	25	18	Uită-Te la ticăloşia şi truda mea,şi iartă-mi toate păcatele mele.
Psa	25	19	Vezi cît de mulţi sînt vrăjmaşii mei,şi cu ce ură mare mă urmăresc.
Psa	25	20	Păzeşte-mi sufletul, şi scapă-mă!Nu mă lăsa să fiu dat de ruşine cînd mă încred în Tine!
Psa	25	21	Să mă ocrotească nevinovăţia şi neprihănirea,cînd îmi pun nădejdea în Tine!
Psa	25	22	Izbăveşte, Dumnezeule, pe Israel din toate necazurile lui.
------------------------Psalmii, capitolul 26
Psa	26	1	Fă-mi dreptate, Doamne, căci umblu în nevinovăţie, şi mă încred în Domnul, fără şovăire.
Psa	26	2	Cercetează-mă, Doamne, încearcă-mă,trece-mi prin cuptorul de foc rărunchii şi inima!
Psa	26	3	Căci bunătatea Ta este înaintea ochilor mei,şi umblu în adevărul Tău.
Psa	26	4	Nu şed împreună cu oamenii mincinoşi,şi nu merg împreună cu oamenii vicleni.
Psa	26	5	Urăsc adunarea celor ce fac răul, şi nu stau împreună cu cei răi.
Psa	26	6	Îmi spăl mînile în nevinovăţie, şi aşa înconjur altarul Tău, Doamne,
Psa	26	7	ca să izbucnesc în mulţămiri, şi să istorisesc toate minunile Tale.
Psa	26	8	Doamne, eu iubesc locaşul Casei Tale,şi locul în care locuieşte slava Ta.
Psa	26	9	Nu-mi lua sufletul împreună cu păcătoşii,nici viaţa cu oamenii cari varsă sînge,
Psa	26	10	ale căror mîni sînt nelegiuite,şi a căror dreaptă este plină de mită!
Psa	26	11	Eu umblu în neprihănire;izbăveşte-mă, şi ai milă de mine!
Psa	26	12	Piciorul meu stă pe calea cea dreaptă:voi binecuvînta pe Domnul în adunări.
------------------------Psalmii, capitolul 27
Psa	27	1	Domnul este lumina şi mîntuirea mea:de cine să mă tem?Domnul este sprijinitorul vieţii mele:de cine să-mi fie frică?
Psa	27	2	Cînd înaintează cei răi împotriva mea,ca să-mi mănînce carnea,tocmai ei – prigonitorii şi vrăjmaşii mei –se clatină şi cad.
Psa	27	3	Chiar o oştire de ar tăbărî împotriva mea,inima mea tot nu s’ar teme.Chiar război de s’ar ridica împotriva mea,tot plin de încredere aş fi.
Psa	27	4	Un lucru cer dela Domnul,şi-l doresc fierbinte:aş vrea să locuiesc toată viaţa mea în Casa Domnului,ca să privesc frumuseţea Domnului,şi să mă minunez de Templul Lui.
Psa	27	5	Căci El mă va ocroti în coliba Lui, în ziua necazului,mă va ascunde supt acoperişul cortului Lui,şi mă va înălţa pe o stîncă.
Psa	27	6	Iată că mi se şi înalţă capul peste vrăjmaşii mei, cari mă înconjoară:voi aduce jertfe în cortul Luiîn sunetul trîmbiţei,voi cînta şi voi lăuda pe Domnul.
Psa	27	7	Ascultă-mi, Doamne, glasul cînd Te chiem:ai milă de mine şi ascultă-mă!
Psa	27	8	Inima îmi zice din partea Ta:„Caută Faţa Mea!“Şi Faţa Ta, Doamne, o caut!
Psa	27	9	Nu-mi ascunde Faţa Ta,nu îndepărta cu mînie pe robul Tău!Tu eşti ajutorul meu, nu mă lăsa,nu mă părăsi, Dumnezeul mîntuirii mele!
Psa	27	10	Căci tatăl meu şi mama mea mă părăsesc,dar Domnul mă primeşte.
Psa	27	11	Învaţă-mă, Doamne, calea Ta, şi povăţuieşte-mă pe cărarea cea dreaptă,din pricina vrăjmaşilor mei.
Psa	27	12	Nu mă lăsa la bunul plac al protivnicilor mei!Căci împotriva mea se ridică nişte martori mincinoşi,şi nişte oameni, cari nu suflă decît asuprire.
Psa	27	13	O! dacă n’aş fi încredinţat că voi vedea bunătatea Domnuluipe pămîntul celor vii!…
Psa	27	14	Nădăjduieşte în Domnul!Fii tare, îmbărbătează-ţi inima,şi nădăjduieşte în Domnul!
------------------------Psalmii, capitolul 28
Psa	28	1	Doamne, către Tine strig. Stînca mea!Nu rămînea surd la glasul meu,ca nu cumva, dacă Te vei depărta fără să-mi răspunzi,să ajung ca cei ce se pogoară în groapă.
Psa	28	2	Ascultă glasul rugăciunilor mele, cînd strig către Tine,şi cînd îmi ridic mînile spre locaşul Tău cel Sfînt.
Psa	28	3	Nu mă lua de pe pămînt împreună cu cei răişi cu oamenii nelegiuiţi,cari vorbesc de pace aproapelui lorşi, cînd colo, au răutate în inimă.
Psa	28	4	Răsplăteşte-le după lucrările lorşi după răutatea faptelor lor,răsplăteşte-le după lucrarea mînilor lor!Dă-le plata care li se cuvine!
Psa	28	5	Căci ei nu iau aminte la lucrările Domnului,la lucrarea mînilor Lui.Să-i doboare şi să nu-i mai scoale!
Psa	28	6	Binecuvîntat să fie Domnul,căci ascultă glasul rugăciunilor mele.
Psa	28	7	Domnul este tăria mea şi scutul meu;în El mi se încrede inima, şi sînt ajutat.De aceea îmi este plină de veselie inima,şi-L laud prin cîntările mele.
Psa	28	8	Domnul este tăria poporului Său,El este Stînca izbăvitoare a unsului Său.
Psa	28	9	Mîntuieşte, Doamne, poporul Tău,şi binecuvîntează moştenirea Ta!Fii păstorul şi sprijinitorul lor în veci.
------------------------Psalmii, capitolul 29
Psa	29	1	Fiii lui Dumnezeu, daţi Domnului,daţi Domnului slavă şi cinste.
Psa	29	2	Daţi Domnului slava cuvenită Numelui Lui!Închinaţi-vă înaintea Domnului îmbrăcaţi cu podoabe sfinte!
Psa	29	3	Glasul Domnului răsună pe ape,Dumnezeul slavei face să bubue tunetul:Domnul este pe ape mari.
Psa	29	4	Glasul Domnului este puternic,glasul Domnului este măreţ.
Psa	29	5	Glasul Domnului sfarmă cedrii;Domnul sfarmă cedrii Libanului;
Psa	29	6	îi face să sară ca nişte viţei,şi Libanul şi Sirionul sar ca nişte pui de bivoli.
Psa	29	7	Glasul Domnului face să ţîşnească flăcări de foc,
Psa	29	8	glasul Domnului face să se cutremure pustia;Domnul face să tremure pustia Cades.
Psa	29	9	Glasul Domnului face pe cerboaice să nască;El despoaie pădurile; în locaşul Lui totul strigă: „Slavă!“
Psa	29	10	Domnul stătea pe scaunul Lui de domnie cînd cu potopul,şi Domnul împărăţeşte în veci pe scaunul Lui de domnie.
Psa	29	11	Domnul dă tărie poporului Său,Domnul binecuvintează pe poporul Său cu pace.
------------------------Psalmii, capitolul 30
Psa	30	1	Te înalţ, Doamne, căci m’ai ridicat,şi n’ai lăsat pe vrăjmaşii mei să se bucure de mine.
Psa	30	2	Doamne, Dumnezeule,eu am strigat către Tine,şi Tu m’ai vindecat.
Psa	30	3	Doamne, Tu mi-ai ridicat sufletul din locuinţa morţilor,Tu m’ai adus la viaţă din mijlocul celor ce se pogoară în groapă.
Psa	30	4	Cîntaţi Domnului, voi cei iubiţi de El,măriţi prin laudele voastre Numele Lui cel Sfînt!
Psa	30	5	Căci mînia Lui ţine numai o clipă,dar îndurarea Lui ţine toată viaţa:seara vine plînsul,iar dimineaţa veselia.
Psa	30	6	Cînd îmi mergea bine, ziceam:„Nu mă voi clătina niciodată!“
Psa	30	7	Doamne, prin bunăvoinţa Ta mă aşezasei pe un munte tare…dar Ţi-ai ascuns Faţa, şi m’am turburat.
Psa	30	8	Doamne, eu am strigat către tine, şi m’am rugat Domnului, zicînd:
Psa	30	9	„Ce vei cîştiga dacă-mi verşi sîngele, şi mă pogori în groapă?Poate să Te laude ţărîna?Poate ea să vestească credincioşia Ta?
Psa	30	10	Ascultă, Doamne, ai milă de mine! Doamne, ajută-mă!“ –
Psa	30	11	Şi mi-ai prefăcut tînguirile în veselie,mi-ai deslegat sacul de jale, şi m’ai încins cu bucurie,
Psa	30	12	pentruca inima mea să-Ţi cînte, şi să nu stea mută.Doamne, Dumnezeule, eu pururea Te voi lăuda!
------------------------Psalmii, capitolul 31
Psa	31	1	Doamne, în Tine mă încred:să nu fiu dat de ruşine niciodată.Izbăveşte-mă, în dreptatea Ta!
Psa	31	2	Pleacă-Ţi urechea spre mine, grăbeşte de-mi ajută!Fii pentru mine o stîncă ocrotitoare,o cetăţuie unde să-mi găsesc scăparea!
Psa	31	3	Căci Tu eşti Stînca mea, Cetăţuia mea,şi, pentru Numele Tău, mă vei povăţui şi mă vei călăuzi.
Psa	31	4	Scoate-mă din laţul, pe care mi l-au întins vrăjmaşii.Căci Tu eşti Ocrotitorul meu!
Psa	31	5	În mînile Tale îmi încredinţez duhul:Tu mă vei izbăvi, Doamne, Dumnezeule adevărate!
Psa	31	6	Eu urăsc pe ceice se lipesc de idoli deşerţi,şi mă încred în Domnul.
Psa	31	7	Fă-mă să mă veselesc şi să mă bucur de îndurarea Ta,căci vezi ticăloşia mea, ştii neliniştea sufletului meu,
Psa	31	8	şi nu mă vei da în mînile vrăjmaşului,ci îmi vei pune picioarele la loc larg.
Psa	31	9	Ai milă de mine, Doamne, căci sînt în strîmtorare:faţa, sufletul, şi trupul mi s’au topit de întristare;
Psa	31	10	mi se sfîrşeşte viaţa în durere, şi anii în suspinuri.Mi s’au sleit puterile din pricina fărădelegii mele, şi-mi putrezesc oasele!
Psa	31	11	Din pricina protivnicilor mei, am ajuns de ocară,de mare ocară pentru vecinii mei, şi de groază pentru prietenii mei;ceice mă văd pe uliţă, fug de mine.
Psa	31	12	Sînt uitat de inimi ca un mort, am ajuns ca un vas sfărîmat.
Psa	31	13	Aud vorbele rele ale multora,văd spaima care domneşte împrejur,cînd se sfătuiesc ei împreună împotriva mea,şi uneltesc să-mi ia viaţa.
Psa	31	14	Dar eu mă încred în Tine, Doamne, şi zic: „Tu eşti Dumnezeul meu!“
Psa	31	15	Soarta mea este în mîna Ta;scapă-mă de vrăjmaşii şi de prigonitorii mei!
Psa	31	16	Fă să lumineze Faţa Ta peste robul Tău, scapă-mă, prin îndurarea Ta!
Psa	31	17	Doamne, să nu rămîn de ruşine cînd Te chem.Ci să rămînă de ruşine cei răi, şi ei să se pogoare muţi în locuinţa morţilor!
Psa	31	18	Să amuţească buzele mincinoase,cari vorbesc cu îndrăzneală,cu trufie şi dispreţ împotriva celui neprihănit!
Psa	31	19	O, cît de mare este bunătatea Ta, pe care o păstrezi pentru cei ce se tem de Tine,şi pe care o arăţi celor ce se încred în Tine, în faţa fiilor oamenilor!
Psa	31	20	Tu îi ascunzi, la adăpostul Feţei Tale, de cei ce-i prigonesc,îi ocroteşti în cortul Tău de limbile-cari-i clevetesc.
Psa	31	21	Binecuvîntat să fie Domnul,căci Şi-a arătat în chip minunat îndurarea faţă de mine:parc’aş fi fost într’o cetate întărită.
Psa	31	22	În pornirea mea nechibzuită, ziceam: „Sînt izgonit dinaintea Ta!“Dar Tu ai auzit glasul rugăciunilor mele,cînd am strigat spre Tine.
Psa	31	23	Iubiţi dar pe Domnul, toţi cei iubiţi de El.Căci Domnul păzeşte pe cei credincioşi,şi pedepseşte aspru pe cei mîndri.
Psa	31	24	Fiţi tari, şi îmbărbătaţi-vă inima,toţi cei ce nădăjduiţi în Domnul!
------------------------Psalmii, capitolul 32
Psa	32	1	Ferice de cel cu fărădelegea iertată,şi de cel cu păcatul acoperit!
Psa	32	2	Ferice de omul, căruia nu-i ţine în seamă Domnul nelegiuirea,şi în duhul căruia nu este viclenie!
Psa	32	3	Cîtă vreme am tăcut, mi se topeau oasele de gemetele mele necurmate.
Psa	32	4	Căci zi şi noapte mîna Ta apăsa asupra mea;mi se usca vlaga cum se usucă pămîntul de seceta verii. (Oprire)
Psa	32	5	Atunci Ţi-am mărturisit păcatul meu, şi nu mi-am ascuns fărădelegea.Am zis: „Îmi voi mărturisi Domnului fărădelegile!“Şi Tu ai iertat vina păcatului meu. (Oprire)
Psa	32	6	De aceea orice om evlavios să se roage Ţie la vreme potrivită!Şi chiar de s’ar vărsa ape mari, pe el nu-l vor atinge de loc.
Psa	32	7	Tu eşti ocrotirea mea, Tu mă scoţi din necaz,Tu mă înconjuri cu cîntări de izbăvire. (Oprire)
Psa	32	8	„Eu – zice Domnul – te voi învăţa, şi-ţi voi arăta calea pe care trebuie s’o urmezi,te voi sfătui, şi voi avea privirea îndreptată asupra ta.“
Psa	32	9	Nu fiţi ca un cal sau ca un catîr fără pricepere,pe cari-i struneşti cu un frîu şi o zăbală cu cari-i legi,ca să nu se apropie de tine. –
Psa	32	10	De multe dureri are parte cel rău,dar cel ce se încrede în Domnul, este înconjurat cu îndurarea Lui.
Psa	32	11	Neprihăniţilor, bucuraţi-vă în Domnul şi veseliţi-vă!Scoateţi strigăte de bucurie, toţi cei cu inima fără prihană!
------------------------Psalmii, capitolul 33
Psa	33	1	Neprihăniţilor, bucuraţi-vă în Domnul!Oamenilor fără prihană le şade bine cîntarea de laudă.
Psa	33	2	Lăudaţi pe Domnul cu arfa,lăudaţi-L cu alăuta cu zece coarde.
Psa	33	3	Cîntaţi-I o cîntare nouă!Faceţi să răsune coardele şi glasurile voastre!
Psa	33	4	Căci Cuvîntul Domnului este adevărat,şi toate lucrările Lui se împlinesc cu credincioşie.
Psa	33	5	El iubeşte dreptatea şi neprihănirea;bunătatea Domnului umple pămîntul.
Psa	33	6	Cerurile au fost făcute prin Cuvîntul Domnului,şi toată oştirea lor prin suflarea gurii lui.
Psa	33	7	El îngrămădeşte apele mării într’un morman,şi pune adîncurile în cămări.
Psa	33	8	Tot pămîntul să se teamă de Domnul!Toţi locuitorii lumii să tremure înaintea Lui!
Psa	33	9	Căci el zice, şi se face; porunceşte şi ce porunceşte ia fiinţă.
Psa	33	10	Domnul răstoarnă sfaturile Neamurilor,zădărniceşte planurile popoarelor.
Psa	33	11	Dar sfaturile Domnului dăinuiesc pe vecie,şi planurile inimii Lui, din neam în neam.
Psa	33	12	Ferice de poporul, al cărui Dumnezeu este Domnul!Ferice de poporul, pe care Şi-l alege El de moştenire!
Psa	33	13	Domnul priveşte din înălţimea cerurilor,şi vede pe toţi fiii oamenilor.
Psa	33	14	Din locaşul locuinţei Lui, El priveştepe toţi locuitorii pămîntului.
Psa	33	15	El le întocmeşte inima la toţi,şi ia aminte la toate faptele lor.
Psa	33	16	Nu mărimea oştirii scapă pe împărat,nu mărimea puterii izbăveşte pe viteaz;
Psa	33	17	calul nu poate da chezăşia biruinţei,şi toată vlaga lui nu dă izbăvirea.
Psa	33	18	Iată, ochiul Domnului priveşte peste ceice se tem de El,peste ceice nădăjduiesc în bunătatea Lui,
Psa	33	19	ca să le scape sufletul dela moarte,şi să-i ţină cu viaţă în mijlocul foametei.
Psa	33	20	Sufletul nostru nădăjduieşte în Domnul;El este Ajutorul şi Scutul nostru.
Psa	33	21	Da, inima noastră îşi găseşte bucuria în El,căci avem încredere în Numele Lui cel Sfînt.
Psa	33	22	Doamne, fie îndurarea Ta peste noi,după cum o nădăjduim noi dela Tine!
------------------------Psalmii, capitolul 34
Psa	34	1	Voi binecuvînta pe Domnul în orice vreme;lauda Lui va fi totdeauna în gura mea.
Psa	34	2	Să mi se laude sufletul în Domnul!Să asculte cei nenorociţi şi să se bucure.
Psa	34	3	Înălţaţi pe Domnul, împreună cu mine. Să lăudăm cu toţii Numele Lui! –
Psa	34	4	Eu am căutat pe Domnul, şi mi-a răspuns:m’a izbăvit din toate temerile mele.
Psa	34	5	Cînd îţi întorci privirile spre El, te luminezi de bucurie,şi nu ţi se umple faţa de ruşine.
Psa	34	6	Cînd strigă un nenorocit, Domnul aude,şi-l scapă din toate necazurile lui.
Psa	34	7	Îngerul Domnului tăbărăşte în jurul celor ce se tem de El,şi-i scapă din primejdie.
Psa	34	8	Gustaţi şi vedeţi ce bun este Domnul!Ferice de omul care se încrede în El!
Psa	34	9	Temeţi-vă de Domnul, voi, sfinţii Lui,căci de nimic nu duc lipsă cei ce se tem de El!
Psa	34	10	Puii de leu duc lipsă, şi li-i foame,dar cei ce caută pe Domnul nu duc lipsă de nici un bine.
Psa	34	11	Veniţi, fiilor, şi ascultaţi-mă,căci vă voi învăţa frica Domnului.
Psa	34	12	Cine este omul, care doreşte viaţa,şi vrea să aibă parte de zile fericite?
Psa	34	13	Fereşte-ţi limba de rău,şi buzele de cuvinte înşelătoare!
Psa	34	14	Depărtează-te de rău, şi fă binele;caută pacea, şi aleargă după ea!
Psa	34	15	Ochii Domnului sînt peste cei fără prihană,şi urechile Lui iau aminte la strigătele lor.
Psa	34	16	Domnul Îşi întoarce Faţa împotriva celor răi,ca să le şteargă pomenirea de pe pămînt.
Psa	34	17	Cînd strigă cei fără prihană, Domnul aude,şi-i scapă din toate necazurile lor.
Psa	34	18	Domnul este aproape de cei cu inima înfrîntă,şi mîntuieşte pe cei cu duhul zdrobit.
Psa	34	19	De multe ori vine nenorocirea peste cel fără prihană,dar Domnul îl scapă totdeauna din ea.
Psa	34	20	Toate oasele i le păzeşte,ca niciunul din ele să nu i se sfărîme.
Psa	34	21	Pe cel rău îl omoară nenorocirea,dar vrăjmaşii celui fără prihană sînt pedepsiţi.
Psa	34	22	Domnul scapă sufletul robilor Săi,şi niciunul din cei ce se încred în El, nu este osîndit.
------------------------Psalmii, capitolul 35
Psa	35	1	Apără-mă Tu, Doamne, de potrivnicii mei,luptă Tu cu cei ce se luptă cu mine!
Psa	35	2	Ia pavăza şi scutul,şi scoală-Te să-mi ajuţi.
Psa	35	3	Învîrte suliţa şi săgeata împotriva prigonitorilor mei!zi sufletului meu: „Eu sînt mîntuirea ta!“
Psa	35	4	Ruşinaţi şi înfruntaţi să fie ceice vor să-mi ia viaţa!Să dea înapoi şi să roşească cei ce-mi gîndesc peirea!
Psa	35	5	Să fie ca pleava luată de vînt,şi să-i gonească îngerul Domnului!
Psa	35	6	Drumul să le fie întunecos şi alunecos,şi să-i urmărească îngerul Domnului!
Psa	35	7	Căci mi-au întins laţul lor, fără pricină, pe o groapă,pe care au săpat-o, fără temei, ca să-mi ia viaţa;
Psa	35	8	să-i ajungă prăpădul pe neaşteptate,să fie prinşi în laţul, pe care l-au întins,să cadă în el şi să piară!
Psa	35	9	Şi atunci mi se va bucura sufletul în Domnul:se va veseli de mîntuirea Lui.
Psa	35	10	Toate oasele mele vor zice:„Doamne, cine poate, ca Tine,să scape pe cel nenorocit de unul mai tare de cît el,pe cel nenorocit şi sărac de cel ce-l jăfuieşte?“
Psa	35	11	Nişte martori mincinoşi se ridică,şi mă întreabă de ceeace nu ştiu.
Psa	35	12	Îmi întorc rău pentru bine:mi-au lăsat sufletul pustiu.
Psa	35	13	Şi eu, cînd erau ei bolnavi, mă îmbrăcam cu sac,îmi smeream sufletul cu post,şi mă rugam cu capul plecat la sîn.
Psa	35	14	Umblam plin de durere ca pentru un prieten, pentru un frate;cu capul plecat, ca de jalea unei mame.
Psa	35	15	Dar cînd mă clatin eu, ei se bucură şi se strîng;se strîng fără ştirea mea, ca să mă batjocorească,şi mă sfîşie neîncetat.
Psa	35	16	Scrîşnesc din dinţi împotriva mea, împreună cu cei nelegiuiţi, cu secăturile batjocoritoare.
Psa	35	17	Doamne, pînă cînd Te vei uita la ei?Scapă-mi sufletul din cursele lor,scapă-mi viaţa din ghiarele acestor pui de lei!
Psa	35	18	Şi eu Te voi lăuda în adunarea cea mare,şi Te voi slăvi în mijlocul unui popor mare la număr.
Psa	35	19	Să nu se bucure de mine ceice pe nedrept îmi sînt vrăjmaşi,nici să nu-şi facă semne cu ochiul, ceice mă urăsc fără temei!
Psa	35	20	Căci ei nu vorbesc de pace,ci urzesc înşelătorii împotriva oamenilor liniştiţi din ţară.
Psa	35	21	Îşi deschid gura larg împotriva mea,şi zic: „Ha! Ha! Ochii noştri îşi văd acum dorinţa împlinită!“
Psa	35	22	Doamne, Tu vezi: Nu tăcea!Nu Te depărta de mine, Doamne!
Psa	35	23	Trezeşte-Te, şi scoală-Te să-mi faci dreptate!Dumnezeule şi Doamne, apără-mi pricina!
Psa	35	24	Judecă-mă după dreptatea Ta, Doamne, Dumnezeul meu,ca să nu se bucure ei de mine!
Psa	35	25	Să nu zică în inima lor: „Aha! iată ce doream!“Să nu zică „L-am înghiţit!“
Psa	35	26	Ci să fie ruşinaţi şi înfruntaţi toţi cei ce se bucură de nenorocirea mea!Să se îmbrace cu ruşine şi ocară, cei ce se ridică împotriva mea!
Psa	35	27	Să se bucure şi să se veselească, cei ce găsesc plăcere în nevinovăţia mea,şi să zică neîncetat: „Mărit să fie Domnul,care vrea pacea robului Său!“
Psa	35	28	Şi atunci limba mea va lăuda dreptatea Ta,în toate zilele va spune lauda Ta.
------------------------Psalmii, capitolul 36
Psa	36	1	Nelegiuirea celui rău zice inimii mele:„Nu este frică de Dumnezeu înaintea ochilor lui.“
Psa	36	2	Căci se măguleşte singur în ochii lui,ca să-şi desăvîrşească fărădelegea, ca să-şi potolească ura.
Psa	36	3	Cuvintele gurii lui sînt mincinoase şi înşelătoare;nu mai vrea să lucreze cu înţelepciune şi să facă binele.
Psa	36	4	În aşternutul lui se gîndeşte la răutate,stă pe o cale care nu este bună,şi nu urăşte răul.
Psa	36	5	Bunătatea Ta, Doamne, ajunge pînă la ceruri,şi credincioşia Ta pînă la nori.
Psa	36	6	Dreptatea Ta este ca munţii lui Dumnezeu,şi judecăţile Tale sînt ca Adîncul cel mare.Doamne, Tu sprijineşti pe oameni şi pe dobitoace!
Psa	36	7	Cît de scumpă este bunătatea Ta, Dumnezeule!La umbra aripilor Tale găsesc fiii oamenilor adăpost.
Psa	36	8	Se satură de belşugul Casei Tale, şi-i adăpi din şivoiul desfătărilor Tale.
Psa	36	9	Căci la Tine este izvorul vieţii; prin lumina Ta vedem lumina.
Psa	36	10	Întinde-Ţi şi mai departe bunătatea peste ceice Te cunosc,şi dreptatea peste cei cu inima neprihănită!
Psa	36	11	Să nu m’ajungă piciorul celui mîndru,şi să nu mă pună pe fugă mîna celor răi.
Psa	36	12	Ceice fac fărădelegea au şi început să cadă;sînt răsturnaţi, şi nu pot să se mai scoale.
------------------------Psalmii, capitolul 37
Psa	37	1	Nu te mînia pe cei răi,şi nu te uita cu jind la ceice fac răul;
Psa	37	2	căci sînt cosiţi iute ca iarba,şi se vestejesc ca verdeaţa.
Psa	37	3	Încrede-te în Domnul, şi fă binele;locuieşte în ţară, şi umblă în credincioşie.
Psa	37	4	Domnul să-ţi fie desfătarea,şi El îţi va da tot ce-ţi doreşte inima.
Psa	37	5	Încredinţează-ţi soarta în mîna Domnului,încrede-te în El, şi El va lucra,
Psa	37	6	El va face să strălucească dreptatea ta ca lumina,şi dreptul tău ca soarele la amează.
Psa	37	7	Taci înaintea Domnului, şi nădăjduieşte în El.Nu te mînia pe cel ce izbuteşte în umbletele lui,pe omul, care îşi vede împlinirea planurilor lui rele.
Psa	37	8	Lasă mînia, părăseşte iuţimea;nu te supăra, căci supărarea duce numai la rău.
Psa	37	9	Fiindcă cei răi vor fi nimiciţi,iar cei ce nădăjduiesc în Domnul vor stăpîni ţara.
Psa	37	10	Încă puţină vreme, şi cel rău nu va mai fi;te vei uita la locul unde era, şi nu va mai fi.
Psa	37	11	Cei blînzi moştenesc ţara,şi au belşug de pace.
Psa	37	12	Cel rău face la planuri împotriva celui neprihănit,şi scrîşneşte din dinţi împotriva lui.
Psa	37	13	Domnul rîde de cel rău,căci vede că-i vine şi lui ziua.
Psa	37	14	Cei răi trag sabia şi îşi încordează arcul,ca să doboare pe cel nenorocit şi sărac,ca să junghie pe cei cu inima neprihănită.
Psa	37	15	Dar sabia lor intră în însăş inima lor,şi li se sfărîmă arcurile.
Psa	37	16	Mai mult face puţinul celui neprihănit,decît belşugul multor răi.
Psa	37	17	Căci braţele celui rău vor fi zdrobite,dar Domnul sprijineşte pe cei neprihăniţi.
Psa	37	18	Domnul cunoaşte zilele oamenilor cinstiţi;şi moştenirea lor ţine pe vecie.
Psa	37	19	Ei nu rămîn de ruşine în ziua nenorocirii,ci au de ajuns în zilele de foamete.
Psa	37	20	Dar cei răi pier,şi vrăjmaşii Domnului sînt ca cele mai frumoase păşune:pier, pier ca fumul.
Psa	37	21	Cel rău ia cu împrumut, şi nu dă înapoi;dar cel neprihănit este milos, şi dă.
Psa	37	22	Căci cei binecuvîntaţi de Domnul stăpînesc ţara, dar cei blestemaţi de El sînt nimiciţi.
Psa	37	23	Domnul întăreşte paşii omului, cînd Îi place calea lui;
Psa	37	24	dacă se întîmplă să cadă, nu este doborît de tot,căci Domnul îl apucă de mînă.
Psa	37	25	Am fost tînăr, şi am îmbătrînit, dar n’am văzut pe cel neprihănit părăsit,nici pe urmaşii lui cerşindu-şi pînea.
Psa	37	26	Ci el totdeauna este milos, şi dă cu împrumut;şi urmaşii lui sînt binecuvîntaţi.
Psa	37	27	Depărtează-te de rău, fă binele, şi vei dăinui pe vecie.
Psa	37	28	Căci Domnul iubeşte dreptatea,şi nu părăseşte pe credincioşii Lui.Totdeauna ei sînt supt paza Lui,dar sămînţa celor răi este nimicită.
Psa	37	29	Cei neprihăniţi vor stăpîni ţara,şi vor locui în ea pe vecie.
Psa	37	30	Gura celui neprihănit vesteşte înţelepciunea,şi limba lui trîmbiţează dreptatea.
Psa	37	31	Legea Dumnezeului său este în inima lui;şi nu i se clatină paşii.
Psa	37	32	Cel rău pîndeşte pe cel neprihănit,şi caută să-l omoare.
Psa	37	33	Dar Domnul nu-l lasă în mînile lui,şi nu-l osîndeşte cînd vine la judecată.
Psa	37	34	Nădăjduieşte în Domnul, păzeşte calea Lui,şi El te va înălţa ca să stăpîneşti ţara:vei vedea pe cei răi nimiciţi.
Psa	37	35	Am văzut pe cel rău în toată puterea lui;se întindea ca un copac verde.
Psa	37	36	Dar cînd am trecut a doua oară, nu mai era acolo;l-am căutat, dar nu l-am mai putut găsi.
Psa	37	37	Uită-te bine la cel fără prihană, şi priveşte pe cel fără vicleşug;căci omul de pace are parte de moştenitori.
Psa	37	38	Dar cei răzvrătiţi sînt nimiciţi cu toţii,sămînţa celor răi este prăpădită.
Psa	37	39	Scăparea celor neprihăniţi vine dela Domnul;El este ocrotitorul lor la vremea necazului.
Psa	37	40	Domnul îi ajută şi-i izbăveşte;îi izbăveşte de cei răi şi-i scapă,pentrucă se încred în El.
------------------------Psalmii, capitolul 38
Psa	38	1	Doamne, nu mă mustra în mînia Ta,şi nu mă pedepsi în urgia Ta.
Psa	38	2	Căci săgeţile Tale s’au înfipt în mine,şi mîna Ta apasă asupra mea.
Psa	38	3	N’a mai rămas nimic sănătos în carnea mea, din pricina mîniei Tale;nu mai este nici o vlagă în oasele mele, în urma păcatului meu.
Psa	38	4	Căci fărădelegile mele se ridică deasupra capului meu;ca o povară grea, sînt prea grele pentru mine.
Psa	38	5	Rănile mele miroasă greu şi sînt pline de coptură,în urma nebuniei mele.
Psa	38	6	Sînt gîrbovit, peste măsură de istovit;toată ziua umblu plin de întristare.
Psa	38	7	Căci o durere arzătoare îmi mistuie măruntaiele,şi n’a mai rămas nimic sănătos în carnea mea.
Psa	38	8	Sînt fără putere, zdrobit cu desăvîrşire;turburarea inimii mele mă face să gem.
Psa	38	9	Doamne, toate dorinţele mele sînt înaintea Ta,şi suspinurile mele nu-Ţi sînt ascunse.
Psa	38	10	Inima îmi bate cu tărie, puterea mă părăseşte,şi lumina ochilor mei nu mai este cu mine.
Psa	38	11	Prietenii şi cunoscuţii mei se depărtează de rana mea,şi rudele mele stau de o parte.
Psa	38	12	Ceice vor să-mi ia viaţa îşi întind cursele;ceice-mi caută nenorocirea, spun răutăţi,şi toată ziua urzesc la înşelătorii.
Psa	38	13	Iar eu sînt ca un surd, n’aud;sînt ca un mut, care nu deschide gura.
Psa	38	14	Sînt ca un om, care n’aude,şi în gura căruia nu este niciun răspuns.
Psa	38	15	Doamne, în Tine nădăjduiesc;Tu vei răspunde, Doamne, Dumnezeule!
Psa	38	16	Căci zic: „Nu îngădui să se bucure vrăjmaşii mei de mine,şi să se fudulească împotriva mea, cînd mi se clatină piciorul!“
Psa	38	17	Căci sînt aproape să cad,şi durerea mea este totdeauna înaintea mea.
Psa	38	18	Îmi mărturisesc fărădelegea,mă doare de păcatul meu.
Psa	38	19	Dar vrăjmaşii mei sînt plini de viaţă şi plini de putere;ceice mă urăsc fără temei, sînt mulţi la număr.
Psa	38	20	Ei îmi întorc rău pentru bine,îmi sînt potrivnici, pentrucă eu urmăresc binele.
Psa	38	21	Nu mă părăsi, Doamne!Dumnezeule, nu Te depărta de mine!
Psa	38	22	Vino degrabă în ajutorul meu,Doamne, Mîntuirea mea!
------------------------Psalmii, capitolul 39
Psa	39	1	Ziceam: „Voi veghea asupra căilor mele,ca să nu păcătuiesc cu limba;îmi voi pune frîu gurii,cît va sta cel rău înaintea mea.“
Psa	39	2	Am stat mut, în tăcere;am tăcut, măcar că eram nenorocit;şi totuş durerea mea nu era mai puţin mare.
Psa	39	3	Îmi ardea inima în mine,un foc lăuntric mă mistuia;şi atunci mi-a venit cuvîntul pe limbă, şi am zis:
Psa	39	4	„Doamne, spune-mi care este sfîrşitul vieţii mele,care este măsura zilelor mele,ca să ştiu cît de trecător sînt.“
Psa	39	5	Iată că zilele mele sînt cît un lat de mînă,şi viaţa mea este ca o nimica înaintea Ta.Da, orice om este doar o suflare, oricît de bine s’ar ţinea. – (Oprire)
Psa	39	6	Da, omul umblă ca o umbră,se frămîntă degeaba,strînge la comori, şi nu ştie cine le va lua.
Psa	39	7	Acum, Doamne, ce mai pot nădăjdui eu?În Tine îmi este nădejdea
Psa	39	8	Izbăveşte-mă de toate fărădelegile mele!Nu mă face de ocara celui nebun!
Psa	39	9	Stau mut, nu deschid gura,căci Tu lucrezi.
Psa	39	10	Abate-Ţi loviturile dela mine!Îmi iese sufletul supt loviturile mînii Tale.
Psa	39	11	Tu pedepseşti pe om, şi-l loveşti pentru fărădelegea lui:îi prăpădeşti, ca molia, ce are el mai scump.Da, orice om este doar o suflare. (Oprire)
Psa	39	12	Ascultă-mi rugăciunea, Doamne,şi pleacă-Ţi urechea la strigătele mele!Nu tăcea în faţa lacrămilor mele!Căci sînt un străin înaintea Ta,un pribeag, ca toţi părinţii mei.
Psa	39	13	Abate-Ţi privirea dela mine, şi lasă-mă să răsuflu,pînă nu mă duc şi să nu mai fiu!
------------------------Psalmii, capitolul 40
Psa	40	1	Îmi pusesem nădejdea în Domnul, şi El S’a plecat spre mine, mi-a ascultat strigătele.
Psa	40	2	M’a scos din groapa pieirii, din fundul mocirlei;mi-a pus picioarele pe stîncă, şi mi-a întărit paşii.
Psa	40	3	Mi-a pus în gură o cîntare nouă, o laudă pentru Dumnezeul nostru.Mulţi au văzut lucrul acesta, s’au temut,şi s’au încrezut în Domnul.
Psa	40	4	Ferice de omul, care îşi pune încrederea în Domnul,şi care nu se îndreaptă spre cei trufaşi şi mincinoşi!
Psa	40	5	Doamne, Dumnezeule, multe sînt minunile şi planurile Tale pentru mine:nimeni nu se poate asemăna cu Tine.Aş vrea să le vestesc şi să le trîmbiţez,dar numărul lor este prea mare ca să le povestesc.
Psa	40	6	Tu nu doreşti nici jertfă, nici dar de mîncare,ci mi-ai străpuns urechile;nu ceri nici ardere de tot, nici jertfă de ispăşire.
Psa	40	7	Atunci am zis: „Iată-mă că vin! – în sulul cărţii este scris despre mine –
Psa	40	8	vreau să fac voia Ta, Dumnezeule!Şi Legea Ta este în fundul inimii mele.
Psa	40	9	Vestesc îndurarea Ta, în adunarea cea mare;iată că nu-mi închid buzele.Tu ştii lucrul acesta, Doamne!
Psa	40	10	Nu ţin în inima mea îndurarea Ta,ci vestesc adevărul tău şi mîntuirea Ta,şi nu ascund bunătatea şi credincioşia Ta în adunarea cea mare.
Psa	40	11	Tu, Doamne, nu-mi vei opri îndurările tale;ci bunătatea şi credincioşia Ta mă vor păzi totdeauna.
Psa	40	12	Căci rele fără număr mă împresoară,m’au ajuns pedepsele pentru nelegiuirile mele; şi nu le mai pot suferi vederea.Sînt mai multe decît perii capului meu, şi mi se moaie inima.
Psa	40	13	Izbăveşte-mă, Doamne!Vino, Doamne, degrabă în ajutorul meu.
Psa	40	14	Să fie ruşinaţi şi înfruntaţi,toţi cei ce vor să-mi ia viaţa!Să dea înapoi şi să roşească de ruşineceice-mi doresc pierzarea!
Psa	40	15	Să rămînă înlemniţi de ruşinea lor,cei ce-mi zic: „Ha! Ha!“
Psa	40	16	Să se bucure şi să se veselească în Tine toţi cei ce Te caută!Ceice iubesc mîntuirea Ta să zică fără încetare:„Mărit să fie Domnul!“
Psa	40	17	Eu sînt sărac şi lipsit,dar Domnul Se gîndeşte la mine. Tu eşti ajutorul şi izbăvitorul meu:nu zăbovi, Dumnezeule!
------------------------Psalmii, capitolul 41
Psa	41	1	Ferice de cel ce îngrijeşte de cel sărac!Căci în ziua nenorocirii Domnul îl izbăveşte;
Psa	41	2	Domnul îl păzeşte şi-l ţine în viaţă.El este fericit pe pămînt,şi nu-l laşi la bunul plac al vrăjmaşilor lui.
Psa	41	3	Domnul îl sprijineşte, cînd este pe patul de suferinţă:îi uşurezi durerile în toate boalele lui.
Psa	41	4	Eu zic: „Doamne, ai milă de mine!Vindecă-mi sufletul! Căci am păcătuit împotriva Ta.“
Psa	41	5	Vrăjmaşii mei zic cu răutate despre mine:„Cînd va muri? Cînd îi va pieri numele?“
Psa	41	6	Dacă vine cineva să mă vadă, vorbeşte neadevăruri,strînge temeiuri ca să mă vorbească de rău;şi cînd pleacă, mă vorbeşte de rău pe afară.
Psa	41	7	Toţi vrăjmaşii mei şoptesc între ei împotriva mea,şi cred că nenorocirea mea îmi va aduce pieirea.
Psa	41	8	„Este atins rău de tot, – zic ei –iată-l culcat, n’are să se mai scoale!“
Psa	41	9	Chiar şi acela cu care trăiam în pace,în care îmi puneam încrederea şi care mînca din pînea mea,ridică şi el călcîiul împotriva mea.
Psa	41	10	Dar Tu, Doamne, ai milă de mine şi ridică-mă,ca să le răsplătesc cum li se cuvine.
Psa	41	11	Prin aceasta voi cunoaşte că mă iubeşti,dacă nu mă va birui vrăjmaşul meu.
Psa	41	12	Tu m’ai sprijinit, din pricina neprihănirii mele,şi m’ai aşezat pe vecie înaintea Ta.
Psa	41	13	Binecuvîntat să fie Domnul, Dumnezeul lui Israel,din vecinicie în vecinicie!Amin! Amin!
------------------------Psalmii, capitolul 42
Psa	42	1	Cum doreşte un cerb izvoarele de apă,aşa Te doreşte sufletul meu pe Tine, Dumnezeule!
Psa	42	2	Sufletul meu însetează după Dumnezeu, după Dumnezeul cel viu;cînd mă voi duce şi mă voi arăta înaintea lui Dumnezeu?
Psa	42	3	Cu lacrămi mă hrănesc zi şi noapte,cînd mi se zice fără încetare: „Unde este Dumnezeul tău?“
Psa	42	4	Mi-aduc aminte, şi-mi vărs tot focul inimii în mine,cînd mă gîndesc cum mergeam înconjurat de mulţime,şi cum înaintam în fruntea ei spre Casa lui Dumnezeu,în mijlocul strigătelor de bucurie şi mulţămireale unei mulţimi în sărbătoare.
Psa	42	5	Pentruce te mîhneşti, suflete, şi gemi înlăuntrul meu?Nădăjduieşte în Dumnezeu, căci iarăş Îl voi lăuda;El este mîntuirea mea şi Dumnezeul meu.
Psa	42	6	Îmi este mîhnit sufletul în mine, Dumnezeule;de aceea la Tine mă gîndesc, din ţara Iordanului,din Hermon, şi din muntele Miţear.
Psa	42	7	Un val cheamă un alt val, la vuietul căderii apelor Tale;toate talazurile şi valurile Tale trec peste mine.
Psa	42	8	Ziua, Domnul îmi dădea îndurarea Lui,iar noaptea, cîntam laudele Lui,şi înălţam o rugăciune Dumnezeului vieţii mele.
Psa	42	9	De aceea, zic lui Dumnezu, Stînca mea: „Pentruce mă uiţi?Pentruce trebuie să umblu plin de întristare, supt apăsarea vrăjmaşului?“
Psa	42	10	Parcă mi se sfărîmă oasele cu sabia cînd mă batjocoresc vrăjmaşii mei, şi-mi zic neîncetat: „Unde este Dumnezeul tău?“
Psa	42	11	Pentruce te mîhneşti, suflete, şi gemi înlăuntrul meu?Nădăjduieşte în Dumnezeu, căci iarăşi Îl voi lăuda;El este mîntuirea mea şi Dumnezeul meu.
------------------------Psalmii, capitolul 43
Psa	43	1	Fă-mi dreptate, Dumnezeule, apără-mi pricina împotriva unui neam nemilos!Izbăveşte-mă de oamenii plini de vicleşug şi de fărădelege!
Psa	43	2	Tu eşti Dumnezeul, care mă ocroteşte: pentruce mă lepezi?Pentruce trebuie să umblu plin de întristare, supt apăsarea vrăjmaşului?
Psa	43	3	Trimete lumina şi credincioşia Ta, ca să mă călăuzească,şi să mă ducă la muntele Tău cel sfîntşi la locaşurile Tale!
Psa	43	4	Atunci voi merge la altarul lui Dumnezeu,la altarul lui Dumnezeu, care este bucuria şi veselia mea,şi Te voi lăuda cu arfa, Dumnezeule, Dumnezeul meu!
Psa	43	5	Pentruce te mîhneşti, suflete, şi gemi înlăuntrul meu?Nădăjduieşte în Dumnezeu, căci iarăş Îl voi lăuda:El este mîntuirea mea şi Dumnezeul meu.
------------------------Psalmii, capitolul 44
Psa	44	1	Dumnezeule, am auzit cu urechile noastre, şi părinţii noştri ne-au povestitlucrările, pe cari le-ai făcut pe vremea lor, în zilele de odinioară.
Psa	44	2	Cu mîna Ta, ai izgonit neamuri, ca să-i sădeşti pe ei,ai lovit popoare, ca să-i întinzi pe ei.
Psa	44	3	Căci nu prin sabia lor au pus mîna pe ţară,nu braţul lor i-a mîntuit,ci dreapta Ta, braţul Tău, lumina Feţei Tale,pentrucă îi iubeai.
Psa	44	4	Dumnezeule, Tu eşti Împăratul meu:porunceşte izbăvirea lui Iacov!
Psa	44	5	Cu Tine doborîm pe vrăjmaşii noştri,cu Numele Tău zdrobim pe protivnicii noştri.
Psa	44	6	Căci nu în arcul meu mă încred, nu sabia mea mă va scăpa;
Psa	44	7	ci Tu ne izbăveşti de vrăjmaşii noştri,şi dai de ruşine pe cei ce ne urăsc.
Psa	44	8	Noi, în fiecare zi, ne lăudăm cu Dumnezeu, şi pururea slăvim Numele Tău. – (Oprire)
Psa	44	9	Dar Tu ne lepezi, ne acoperi de ruşine,nu mai ieşi cu oştirile noastre;
Psa	44	10	ne faci să dăm dosul înaintea vrăjmaşului,şi ceice ne urăsc, ridică prăzi luate dela noi.
Psa	44	11	Ne dai ca pe nişte oi de mîncat, şi ne risipeşti printre neamuri.
Psa	44	12	Vinzi pe poporul Tău pe nimic,şi nu-l socoteşti de mare preţ.
Psa	44	13	Ne faci de ocara vecinilor noştri,de batjocura şi de rîsul celor ce ne înconjoară.
Psa	44	14	Ne faci de pomină printre neamuri,şi pricină de clătinare din cap printre popoare.
Psa	44	15	Ocara mea este totdeauna înaintea mea,şi ruşinea îmi acopere faţa,
Psa	44	16	la glasul celui ce mă batjocoreşte şi mă ocărăşte,la vederea vrăjmaşului şi răzbunătorului.
Psa	44	17	Toate acestea ni se întîmplă, fără ca noi să Te fi uitat,fără să fi călcat legămîntul Tău:
Psa	44	18	da, inima nu ni s’a abătut,paşii nu ni s’au depărtat de pe cărarea Ta,
Psa	44	19	ca să ne zdrobeşti în locuinţa şacalilor,şi să ne acoperi cu umbra morţii.
Psa	44	20	Dacă am fi uitat Numele Dumnezeului nostru,şi ne-am fi întins mînile spre un dumnezeu străin,
Psa	44	21	n’ar şti Dumnezeu lucrul acesta,El, care cunoaşte tainele inimii?
Psa	44	22	Dar din pricina Ta sîntem junghiaţi în toate zilele,sîntem priviţi ca nişte oi sortite pentru măcelărie.
Psa	44	23	Trezeşte-Te! Pentruce dormi, Doamne? Trezeşte-Te! Nu ne lepăda pe vecie!
Psa	44	24	Pentruce Îţi ascunzi Faţa?Pentruce uiţi de nenorocirea şi apăsarea noastră?
Psa	44	25	Căci sufletul ne este doborît în ţărînă de mîhnire,trupul nostru este lipit de pămînt.
Psa	44	26	Scoală-Te, ca să ne ajuţi!Izbăveşte-ne, pentru bunătatea Ta!
------------------------Psalmii, capitolul 45
Psa	45	1	Cuvinte pline de farmec îmi clocotesc în inimă,şi zic: „Lucrarea mea de laudă este pentru Împăratul!“Ca pana unui scriitor iscusit să-mi fie limba!
Psa	45	2	Tu eşti cel mai frumos dintre oameni,harul este turnat pe buzele tale:de aceea te-a binecuvîntat Dumnezeu pe vecie.
Psa	45	3	Războinic viteaz, încinge-ţi sabia, –podoaba şi slava,
Psa	45	4	da, slava Ta! – Fii biruitor, suie-te în carul tău de luptă,apără adevărul, blîndeţa şi neprihănirea,şi dreapta ta să strălucească prin isprăvi minunate!
Psa	45	5	Săgeţile tale sînt ascuţite:supt tine vor cădea popoare,şi săgeţile tale vor străpunge inima vrăjmaşilor împăratului.
Psa	45	6	Scaunul Tău de domnie, Dumnezeule, este vecinic;toiagul de domnie al împărăţiei Tale este un toiag de dreptate.
Psa	45	7	Tu iubeşti neprihănirea, şi urăşti răutatea.De aceea, Dumnezeule, Dumnezeul Tău Te-a unscu un untdelemn de bucurie, mai pe sus decît pe tovarăşii Tăi de slujbă.
Psa	45	8	Smirna, aloia şi casia îţi umplu de miros plăcut toate veşmintele;în casele tale împărăteşti de fildeş te înveselesc instrumentele cu coarde.
Psa	45	9	Printre prea iubitele tale sînt fete de împăraţi;împărăteasa, mireasa ta, stă la dreapta ta, împodobită cu aur de Ofir.
Psa	45	10	Ascultă, fiică, vezi şi pleacă-ţi urechea;uită pe poporul tău şi casa tatălui tău!
Psa	45	11	Şi atunci împăratul îţi va pofti frumuseţa.Şi fiindcă este Domnul tău, adu-i închinăciunile tale.
Psa	45	12	Şi fiica Tirului, şi cele mai bogate din popor vor umblacu daruri ca să capete bunăvoinţa ta.
Psa	45	13	Fata împăratului este plină de strălucire înlăuntrul casei împărăteşti;ea poartă o haină ţesută cu aur.
Psa	45	14	Este adusă înaintea împăratului, îmbrăcată cu haine cusute la gherghef,şi urmată de fete, însoţitoarele ei,cari sînt aduse la tine.
Psa	45	15	Ele sînt duse în mijlocul bucuriei şi veseliei,şi intră în casa împăratului.
Psa	45	16	Copiii tăi vor lua locul părinţilor tăi;îi vei pune domni în toată ţara.
Psa	45	17	Din neam în neam îţi voi pomeni numele:de aceea în veci de veci te vor lăuda popoarele.
------------------------Psalmii, capitolul 46
Psa	46	1	Dumnezeu este adăpostul şi sprijinul nostru,un ajutor, care nu lipseşte niciodată în nevoi.
Psa	46	2	De aceea nu ne temem, chiar dacă s’ar zgudui pămîntul,şi s’ar clătina munţii în inima mărilor.
Psa	46	3	Chiar dacă ar urla şi ar spumega valurile mării,şi s’ar ridica pînă acolo de să se cutremure munţii. – (Oprire)
Psa	46	4	Este un rîu, ale cărui izvoare înveselesc cetatea lui Dumnezeu,sfîntul locaş al locuinţelor Celui Prea Înalt.
Psa	46	5	Dumnezeu este în mijlocul ei: ea nu se clatină;Dumnezeu o ajută în revărsatul zorilor.
Psa	46	6	Neamurile se frămîntă, împărăţiile se clatină,dar glasul Lui răsună, şi pămîntul se topeşte de groază.
Psa	46	7	Domnul oştirilor este cu noi,Dumnezeul lui Iacov este un turn de scăpare pentru noi. – (Oprire)
Psa	46	8	Veniţi şi priviţi lucrările Domnului,pustiirile, pe cari le-a făcut El pe pămînt.
Psa	46	9	El a pus capăt războaielor pînă la marginea pămîntului;El a sfărîmat arcul, şi a rupt suliţa, a ars cu foc carăle de război. –
Psa	46	10	„Opriţi-vă, şi să ştiţi că Eu sînt Dumnezeu:Eu stăpînesc peste neamuri,Eu stăpînesc pe pămînt. –
Psa	46	11	Domnul oştirilor este cu noi.Dumnezeul lui Iacov este un turn de scăpare pentru noi. – (Oprire)
------------------------Psalmii, capitolul 47
Psa	47	1	Bateţi din palme, toate popoarele!Înălţaţi lui Dumnezeu strigăte de bucurie!
Psa	47	2	Căci Domnul, Cel Prea Înalt, este înfricoşat:El este Împărat mare peste tot pămîntul.
Psa	47	3	El ne supune popoarele,El pune neamurile supt picioarele noastre.
Psa	47	4	El ne alege moştenirea,slava lui Iacov, pe care-l iubeşte. – (Oprire)
Psa	47	5	Dumnezeu Se suie în mijlocul strigătelor de biruinţă,Domnul înaintează în sunetul trîmbiţei.
Psa	47	6	Cîntaţi lui Dumnezeu, cîntaţi!Cîntaţi Împăratul nostru, cîntaţi!
Psa	47	7	Căci Dumnezeu este împărat peste tot pămîntul:cîntaţi o cîntare înţeleaptă!
Psa	47	8	Dumnezeu împărăţeşte peste neamuri,Dumnezeu şade pe scaunul Lui de domnie cel sfînt.
Psa	47	9	Domnitorii popoarelor se adună împreunăcu poporul Dumnezeului lui Avraam;căci ale lui Dumnezeu sînt scuturile pămîntului:El este mai înalt şi mai pe sus de orice.
------------------------Psalmii, capitolul 48
Psa	48	1	Mare este Domnul şi lăudat de toţi,în cetatea Dumnezeului nostru, pe muntele Lui cel sfînt.
Psa	48	2	Frumoasă înalţime, bucuria întregului pămînt, este muntele Sionului;în partea de miazănoapte este cetatea Marelui Împărat.
Psa	48	3	Dumnezeu, în casele Lui împărăteşti, este cunoscut ca un turn de scăpare.
Psa	48	4	Căci iată că împăraţii se adunaseră:doar au trecut împreună,
Psa	48	5	au privit-o, au înlemnit,s’au temut, şi au luat-o la fugă.
Psa	48	6	I-a apucat un tremur acolo,ca durerea unei femei la facere.
Psa	48	7	Au fost izgoniţi de parcă ar fi fost luaţi de vîntul de răsărit,care sfărîmă corăbiile din Tarsis.
Psa	48	8	Întocmai cum auzisem spunîndu-se, aşa am văzutîn cetatea Domnului oştirilor, în cetatea Dumnezeului nostru:Dumnezeu o va face să dăinuiască pe vecie. – (Oprire)
Psa	48	9	Dumnezeule, la bunătatea Ta ne gîndim,în mijlocul Templului Tău!
Psa	48	10	Ca şi Numele Tău, Dumnezeule, şi lauda Ta răsună pînă la marginile pămîntului;dreapta Ta este plină de îndurare.
Psa	48	11	Se bucură muntele Sionului,şi se veselesc fiicele lui Iudade judecăţile Tale.
Psa	48	12	Străbateţi Sionul, şi ocoliţi-l,număraţi-i turnurile,
Psa	48	13	priviţi-i întăritura,şi cercetaţi-i palatele,ca să povestiţi celor ce vor veni după ei.
Psa	48	14	Iată, Dumnezeul acesta este Dumnezeul nostru în veci de veci;El va fi călăuza noastră pînă la moarte.
------------------------Psalmii, capitolul 49
Psa	49	1	Ascultaţi lucrul acesta, toate popoarele,luaţi aminte, toţi locuitorii lumii:
Psa	49	2	mici şi mari,bogaţi şi săraci!
Psa	49	3	Gura mea va vorbi cuvinte înţelepte,şi inima mea are gînduri pline de judecată.
Psa	49	4	Eu îmi plec urechea la pildele care îmi sînt însuflate,îmi încep cîntarea în sunetul arfei.
Psa	49	5	Pentru ce să mă tem în zilele nenorocirii,cînd mă înconjoară nelegiuirea protivnicilor mei?
Psa	49	6	Ei se încred în avuţiile lor,şi se fălesc cu bogăţia lor cea mare.
Psa	49	7	Dar nu pot să se răscumpere unul pe altul,nici să dea lui Dumnezeu preţul răscumpărării.
Psa	49	8	Răscumpărarea sufletului lor este aşa de scumpă, că nu se va face niciodată.
Psa	49	9	Nu vor trăi pe vecie,nu pot să nu vadă mormîntul.
Psa	49	10	Da, îl vor vedea: căci înţelepţii mor,nebunul şi prostul deopotrivă pier,şi lasă altora avuţiile lor.
Psa	49	11	Ei îşi închipuiesc că vecinice le vor fi casele,că locuinţele lor vor dăinui din veac în veac,ei, cari dau numele lor la ţări întregi.
Psa	49	12	Dar omul pus în cinste nu dăinuieşte,ci este ca dobitoacele cari se taie.
Psa	49	13	Iată ce soartă au ei, cei plini de atîta încredere,precum şi cei ce îi urmează, cărora le plac cuvintele lor. – (Oprire)
Psa	49	14	Sînt duşi ca o turmă în locuinţa morţilor,îi paşte moartea,şi în curînd oamenii fără prihană îi calcă în picioare:li se duce frumuseţa, şi locuinţa morţilor le este locaşul.
Psa	49	15	Dar mie Dumnezeu îmi va scăpa sufletul din locuinţa morţilor,căci mă va lua supt ocrotirea Lui. – (Oprire)
Psa	49	16	Nu te teme cînd se îmbogăţeşte cineva,şi cînd i se înmulţesc vistieriile casei;
Psa	49	17	căci nu ia nimic cu el cînd moare:vistieriile lui nu se pogoară după el.
Psa	49	18	Să se tot creadă omul fericit în viaţă,să se tot laude cu bucuriile pe cari şi le face,
Psa	49	19	căci tot în locuinţa părinţilor săi va merge,şi nu va mai vedea lumina niciodată.
Psa	49	20	Omul pus în cinste, şi fără pricepere,este ca dobitoacele pe cari le tai.
------------------------Psalmii, capitolul 50
Psa	50	1	Dumnezeu, da, Dumnezeu, Domnul, vorbeşte,şi cheamă pămîntul, dela răsăritul soarelui pînă la asfinţitul lui.
Psa	50	2	Din Sion, care este întruparea frumuseţei desăvîrşite,de acolo străluceşte Dumnezeu.
Psa	50	3	Dumnezeul nostru vine şi nu tace.Înaintea Lui merge un foc mistuitor,şi împrejurul Lui o furtună puternică.
Psa	50	4	El strigă spre ceruri sus,şi spre pămînt, ca să judece pe poporul Său:
Psa	50	5	„Strîngeţi-Mi pe credincioşii Mei, care au făcut legămînt cu Mine prin jertfă!“ –
Psa	50	6	Atunci cerurile vor vesti dreptatea Lui,căci Dumnezeu este cel ce judecă. – (Oprire)
Psa	50	7	Ascultă, poporul Meu, şi voi vorbi;ascultă, Israele, şi te voi înştiinţa.Eu sînt Dumnezeu, Dumnezeul tău.
Psa	50	8	Nu pentru jertfele tale te mustru:căci arderile tale de tot sînt necurmat înaintea Mea.
Psa	50	9	Nu voi lua tauri din casa ta,nici ţapi din staulele tale.
Psa	50	10	Căci ale Mele sînt toate dobitoacele pădurilor,toate fiarele munţilor cu miile lor.
Psa	50	11	Eu cunosc toate păsările de pe munţi,şi tot ce se mişcă pe cîmp este al Meu.
Psa	50	12	Dacă Mi-ar fi foame, nu ţi-aş spune ţie,căci a mea este lumea şi tot ce cuprinde ea.
Psa	50	13	Oare mănînc Eu carnea taurilor?Oare beau Eu sîngele ţapilor?
Psa	50	14	Adu ca jertfă lui Dumnezeu mulţămiri,şi împlineşte-ţi juruinţele făcute Celui Prea Înalt.
Psa	50	15	Cheamă-Mă în ziua necazului,şi Eu te voi izbăvi, iar tu Mă vei proslăvi!
Psa	50	16	Dumnezeu zice însă celui rău:„Ce tot înşiri tu legile Mele,şi ai în gură legămîntul Meu,
Psa	50	17	cînd tu urăşti mustrările,şi arunci cuvintele Mele înapoia ta?
Psa	50	18	Dacă vezi un hoţ, te uneşti cu el,şi te însoţeşti cu preacurvarii.
Psa	50	19	Dai drumul gurii la rău,şi limba ta urzeşte vicleşuguri.
Psa	50	20	Stai şi vorbeşti împotriva fratelui tău, cleveteşti pe fiul mamei tale.
Psa	50	21	Iată ce ai făcut, şi Eu am tăcut.Ţi-ai închipuit că Eu sînt ca tine.Dar te voi mustra, şi îţi voi pune totul supt ochi!
Psa	50	22	Luaţi seama dar, voi cari uitaţi pe Dumnezeu,ca nu cumva să vă sfăşii, şi să nu fie nimeni să vă scape.
Psa	50	23	Cine aduce mulţămiri, ca jertfă, acela Mă proslăveşte,şi celui ce veghează asupra căii lui,aceluia îi voi arăta mîntuirea lui Dumnezeu.
------------------------Psalmii, capitolul 51
Psa	51	1	Ai milă de mine, Dumnezeule, în bunătatea Ta!După îndurarea Ta cea mare, şterge fărădelegile mele!
Psa	51	2	Spală-mă cu desăvîrşire de nelegiuirea mea,şi curăţeşte-mă de păcatul meu!
Psa	51	3	Căci îmi cunosc bine fărădelegile,şi păcatul meu stă necurmat înaintea mea.
Psa	51	4	Împotriva Ta, numai împotriva Ta, am păcătuitşi am făcut ce este rău înaintea Ta;aşa că vei fi drept în hotărîrea Ta,şi fără vină în judecata Ta.
Psa	51	5	Iată că sînt născut în nelegiuire,şi în păcat m’a zămislit mama mea.
Psa	51	6	Dar Tu ceri ca adevărul să fie în adîncul inimii:fă dar să pătrundă înţelepciunea înlăuntrul meu!
Psa	51	7	Curăţeşte-mă cu isop, şi voi fi curat;spală-mă, şi voi fi mai alb decît zăpada.
Psa	51	8	Fă-mă să aud veselie şi bucurie,şi oasele, pe cari le-ai zdrobit Tu, se vor bucura.
Psa	51	9	Întoarce-Ţi privirea dela păcatele mele,şterge toate nelegiuirile mele!
Psa	51	10	Zideşte în mine o inimă curată, Dumnezeule,pune în mine un duh nou şi statornic!
Psa	51	11	Nu mă lepăda dela Faţa Ta,şi nu lua dela mine Duhul Tău cel Sfînt.
Psa	51	12	Dă-mi iarăş bucuria mîntuirii Tale,şi sprijineşte-mă cu un duh de bunăvoinţă!
Psa	51	13	Atunci voi învăţa căile Tale pe ceice le calcă,şi păcătoşii se vor întoarce la Tine.
Psa	51	14	Dumnezeule, Dumnezeul mîntuirii mele! Izbăveşte-mă de vina sîngelui vărsat,şi limba mea va lăuda îndurarea Ta.
Psa	51	15	Doamne, deschide-mi buzele,şi gura mea va vesti lauda Ta.
Psa	51	16	Dacă ai fi voit jertfe, Ţi-aş fi adus:dar Ţie nu-Ţi plac arderile de tot.
Psa	51	17	Jertfele plăcute lui Dumnezeu sînt un duh zdrobit:Dumnezeule, Tu nu dispreţuieşti o inimă zdrobită şi mîhnită.
Psa	51	18	În îndurarea Ta, varsă-Ţi binefacerile asupra Sionului,şi zideşte zidurile Ierusalimului!
Psa	51	19	Atunci vei primi jertfe neprihănite, arderi de tot şi jertfe întregi;atunci se vor aduce pe altarul Tău viţei.
------------------------Psalmii, capitolul 52
Psa	52	1	Pentruce te făleşti cu răutatea ta, asupritorule?Bunătatea lui Dumnezeu ţine în veci.
Psa	52	2	Limba ta nu născoceşte decît răutate,ca un brici ascuţit, viclean ce eşti!
Psa	52	3	Tu iubeşti mai degrabă răul decît binele,mai degrabă minciuna decît adevărul. – (Oprire)
Psa	52	4	Tu iubeşti numai cuvinte nimicitoare,limbă înşelătoare!
Psa	52	5	De aceea şi Dumnezeu te va doborî pe vecie,te va apuca şi te va ridica din cortul tău,şi te va desrădăcina din pămîntul celor vii. – (Oprire)
Psa	52	6	Cei fără prihană vor vedea lucrul acesta, se vor teme,şi vor rîde de el, zicînd:
Psa	52	7	„Iată omul, care nu lua ca ocrotitor pe Dumnezeu,ci se încredea în bogăţiile lui cele mari,şi se bizuia pe răutatea lui.“
Psa	52	8	Dar eu sînt în Casa lui Dumnezeu ca un măslin verde,mă încred în bunătatea lui Dumnezeu, în veci de veci.
Psa	52	9	Te voi lăuda totdeauna, pentrucă ai lucrat;şi, în faţa copiilor Tăi, voi nădăjdui în Numele Tău, căci este binevoitor.
------------------------Psalmii, capitolul 53
Psa	53	1	Nebunul zice în inima lui: „Nu este Dumnezeu!“S’au stricat oamenii, au săvîrşit fărădelegi urîte,nu este nici unul care să facă binele.
Psa	53	2	Dumnezeu Se uită dela înălţimea cerurilor peste fiii oamenilor,ca să vadă dacă este cineva care să fie priceput,şi să caute pe Dumnezeu.
Psa	53	3	Dar toţi s’au rătăcit, toţi s’au stricat;nu este niciunul care să facă binele, niciunul măcar.
Psa	53	4	„Şi-au perdut oare mintea ceice săvîrşesc nelegiuirea,de mănîncă pe poporul Meu, cum mănîncă pînea,şi nu cheamă pe Dumnezeu?“
Psa	53	5	Atunci vor tremura de spaimă,fără să fie vreo pricină de spaimă;Dumnezeu va risipi oasele celor ce tăbărăsc împotriva ta,îi vei face de ruşine, căci Dumnezeu i-a lepădat.
Psa	53	6	O! cine va face să pornească din Sion izbăvirea lui Israel?Cînd va aduce Dumnezeu înapoi pe prinşii de război ai poporului Său,Iacov se va veseli, şi Israel se va bucura.
------------------------Psalmii, capitolul 54
Psa	54	1	Scapă-mă, Dumnezeule, prin Numele Tău,şi fă-mi dreptate, prin puterea Ta?
Psa	54	2	Ascultă-mi rugăciunea, Dumnezeule,ia aminte la cuvintele gurii mele.
Psa	54	3	Căci nişte străini s’au sculat împotriva mea, nişte oameni asupritori vor să-mi ia viaţa;ei nu se gîndesc la Dumnezeu. – (Oprire)
Psa	54	4	Da, Dumnezeu este ajutorul meu,Domnul este sprijinul sufletului meu!
Psa	54	5	Răul se va întoarce asupra protivnicilor mei;nimiceşte-i în credincioşia Ta!
Psa	54	6	Atunci Îţi voi aduce jertfe de bună voie,voi lăuda Numele Tău, Doamne, căci este binevoitor;
------------------------căci El mă izbăveşte din toate necazurile,şi cu ochii mei îmi văd împlinită dorinţa privitoare la vrăjmaşii mei.
Psa	55	1	Geneza, capitolul 55
Psa	55	2	Ia aminte, Dumnezeule, la rugăciunea mea,şi nu Te ascunde de cererile mele!
Psa	55	3	Ascultă-mă, şi răspunde-mi!Rătăcesc încoace şi încolo, şi mă frămînt,
Psa	55	4	din pricina zarvei vrăjmaşuluişi din pricina apăsării celui rău.Căci ei aruncă nenorocirea peste mine,şi mă urmăresc cu mînie.
Psa	55	5	Îmi tremură inima în mine,şi mă cuprinde spaima morţii,
Psa	55	6	mă apucă frica şi groaza,şi mă iau fiorii.
Psa	55	7	Eu zic: „O, dacă aş avea aripile porumbelului,aş sbura, şi aş găsi undeva odihnă!“
Psa	55	8	Da, aş fugi departe de tot,şi m’aş duce să locuiesc în pustie. – (Oprire)
Psa	55	9	Aş fugi în grabă la un adăpostde vîntul acesta năpraznic şi de furtuna aceasta.
Psa	55	10	Nimiceşte-i, Doamne, împarte-le limbile,căci în cetate văd silă şi certuri;
Psa	55	11	zi şi noapte ei îi dau ocol pe ziduri:nelegiuirea şi răutatea sînt în sînul ei;
Psa	55	12	răutatea este în mijlocul ei,şi vicleşugul şi înşelătoria nu lipsesc din pieţele ei.
Psa	55	13	Nu un vrăjmaş mă batjocoreşte,căci aş suferi: nu protivnicul meu se ridică împotriva mea,căci m’aş ascunde dinaintea lui.
Psa	55	14	Ci tu, pe care te socoteam una cu mine,tu, frate de cruce şi prieten cu mine!
Psa	55	15	Noi, cari trăiam împreună într’o plăcută prietenie,şi ne duceam împreună cu mulţimea în Casa lui Dumnezeu!
Psa	55	16	Să vină moartea peste ei,şi să se pogoare de vii în locuinţa morţilor!Căci răutatea este în locuinţa lor, în inima lor.
Psa	55	17	Dar eu strig către Dumnezeu,şi Domnul mă va scăpa.
Psa	55	18	Seara, dimineaţa, şi la amiază, oftez şi gem,şi El va auzi glasul meu.
Psa	55	19	Mă va scăpa din lupta care se dă împotriva mea, şi-mi va aduce pacea, căci mulţi mai sînt împotriva mea!
Psa	55	20	Dumnezeu va auzi, şi-i va smeri,El, care, din vecinicie, stă pe scaunul Lui de domnie. – (Oprire)Căci în ei nu este nicio nădejde de schimbare,şi nu se tem de Dumnezeu.
Psa	55	21	Ei pun mîna pe cei ce trăiau în pace cu ei,şi îşi calcă legămîntul.
Psa	55	22	Gura lor este dulce ca smîntîna,dar în inimă poartă războiul:cuvintele lor sînt mai alunecoase decît untdelemnul,dar cînd ies ele din gură, sînt nişte săbii.
Psa	55	23	Încredinţează-ţi soarta în mîna Domnului, şi El te va sprijini.El nu va lăsa niciodată să se clatine cel neprihănit.
Psa	55	24	Şi Tu, Dumnezeule, îi vei pogorî în fundul gropii.Oamenii setoşi de sînge şi de înşelăciune, nu vor ajunge nici jumătate din zilele lor.Eu însă mă încred în Tine!
------------------------Psalmii, capitolul 56
Psa	56	1	Ai milă de mine, Dumnezeule! Căci nişte oameni mă hărţuiesc.Toată ziua îmi fac război şi mă chinuiesc.
Psa	56	2	Toată ziua mă hărţuiesc protivnicii mei;sînt mulţi, şi se războiesc cu mine ca nişte trufaşi.
Psa	56	3	Oridecîteori mă tem,eu mă încred în Tine.
Psa	56	4	Eu mă voi lăuda cu Dumnezeu, cu Cuvîntul Lui.Mă încred în Dumnezeu,şi nu mă tem de nimic:ce pot să-mi facă nişte oameni?
Psa	56	5	Într’una ei îmi ating drepturile, şi n’au decît gînduri rele faţă de mine.
Psa	56	6	Uneltesc, pîndesc şi îmi urmăresc paşii,pentru că vor să-mi ia viaţa.
Psa	56	7	Ei trag nădejde să scape prin nelegiuirea lor:doboară popoarele, Dumnezeule, în mînia Ta!
Psa	56	8	Tu numeri paşii vieţii mele de pribeag;pune-mi lacrămile în burduful Tău:nu sînt ele scrise în cartea Ta?
Psa	56	9	Vrăjmaşii mei dau înapoi, în ziua cînd Te strig:ştiu că Dumnezeu este de partea mea.
Psa	56	10	Eu mă voi lăuda cu Dumnezeu, cu Cuvîntul Lui, da, mă voi lăuda cu Domnul, cu Cuvîntul Lui.
Psa	56	11	Mă încred în Dumnezeu, şi nu mă tem de nimic:Ce pot să-mi facă nişte oameni?
Psa	56	12	Dumnezeule, trebuie să împlinesc juruinţele pe cari Ţi le-am făcut;Îţi voi aduce jertfe de mulţămire.
Psa	56	13	Căci mi-ai izbăvit sufletul dela moarte,mi-ai ferit picioarele de cădere,ca să umblu înaintea lui Dumnezeu,în lumina celor vii.
------------------------Psalmii, capitolul 57
Psa	57	1	Ai milă de mine, Dumnezeule, ai milă de mine!Căci în Tine mi se încrede sufletul;la umbra aripilor Tale caut un loc de scăpare,pînă vor trece nenorocirile.
Psa	57	2	Eu strig către Dumnezeu, către Cel Prea Înalt, către Dumnezeu, care lucrează pentru mine.
Psa	57	3	El îmi va trimete izbăvire din cer,în timp ce prigonitorul meu îmi aruncă ocări. (Oprire)Da, Dumnezeu Îşi va trimete bunătatea şi credincioşia.
Psa	57	4	Sufletul meu este între nişte lei:stau culcat în mijlocul unor oameni cari varsă flacări,în mijlocul unor oameni ai căror dinţi sînt suliţe şi săgeţi,şi a căror limbă este o sabie ascuţită.
Psa	57	5	Înalţă-Te peste ceruri, Dumnezeule,peste tot pămîntul să se întindă slava Ta!
Psa	57	6	Ei întinseseră un laţ supt paşii mei;sufletul mi se încovoia,şi-mi săpaseră o groapă înainte:Dar au căzut ei în ea. – (Oprire)
Psa	57	7	Inima mea este tare, Dumnezeule, inima mea este tare;voi cînta, da, şi voi suna din instrumentele mele.
Psa	57	8	Trezeşte-te, suflete! Treziţi-vă, alăută şi arfă!Mă voi trezi în zori de zi.
Psa	57	9	Te voi lăuda printre popoare, Doamne!Te voi cînta printre neamuri.
Psa	57	10	Căci bunătatea Ta ajunge pînă la ceruri,şi credincioşia Ta pînă la nori.
Psa	57	11	Înalţă-Te peste ceruri, Dumnezeule,peste tot pămîntul să se întindă slava Ta!
------------------------Psalmii, capitolul 58
Psa	58	1	Oare, tăcînd, faceţi voi dreptate?Oare aşa judecaţi voi fără părtinire, fiii oamenilor?
Psa	58	2	Dimpotrivă! în inimă, săvîrşiţi nelegiuiri;în ţară, puneţi în cumpănă silnicia mînilor voastre.
Psa	58	3	Cei răi sînt stricaţi încă din pîntecele mamei lor,mincinoşii se rătăcesc odată cu ieşirea din pîntecele mamei lor.
Psa	58	4	Au o otravă ca otrava unui şarpe,ca otrava unei aspide surzi, care îşi astupă urechea,
Psa	58	5	care n’aude glasul vrăjitorilor, glasul fermecătorului celui mai iscusit.
Psa	58	6	Dumnezeule, zdrobeşte-le dinţii din gură!Smulge, Doamne, măselele acestor pui de lei!
Psa	58	7	Să se risipească întocmai ca nişte ape cari se scurg!Săgeţile, pe cari le-aruncă ei, să fie nişte săgeţi tocite!
Psa	58	8	Să piară, ca un melc, care se topeşte umblînd;să nu vadă soarele, ca stîrpitura unei femei!
Psa	58	9	Înainte ca oalele voastre să simtă focul de spinverde sau uscat, îl va lua vîrtejul.
Psa	58	10	Cel fără prihană se va bucura la vederea răzbunării;îşi va scălda picioarele în sîngele celor răi.
Psa	58	11	Şi atunci oamenii vor zice: „Da, este o răsplată pentru cel fără prihană!Da, este un Dumnezeu care judecă pe pămînt!“
------------------------Psalmii, capitolul 59
Psa	59	1	Dumnezeule, scapă-mă de vrăjmaşii mei,ocroteşte-mă de protivnicii mei!
Psa	59	2	Scapă-mă de răufăcători,izbăveşte-mă de oamenii setoşi de sînge!
Psa	59	3	Căci iată-i că stau la pîndă să-mi ia viaţa;nişte oameni porniţi la rău urzesc lucruri rele împotriva mea,fără să fiu vinovat, fără să fi păcătuit, Doamne!
Psa	59	4	Cu toată nevinovăţia mea, ei aleargă, se pregătesc:trezeşte-Te, ieşi inaintea mea, şi priveşte!
Psa	59	5	Doamne, Dumnezeul oştirilor, Dumnezeul lui Israel,scoală-Te, ca să pedepseşti toate neamurile!N’avea milă de niciunul din aceşti vînzători nelegiuiţi. – (Oprire)
Psa	59	6	Se întorc în fiecare seară, urlă ca nişte cîni,şi dau ocol cetăţii.
Psa	59	7	Da, din gura lor ţîşneşte răul,pe buzele lor sînt săbii;căci zic: „Cine aude?“
Psa	59	8	Dar Tu, Doamne, rîzi de ei,Tu Îţi baţi joc de toate neamurile.
Psa	59	9	Oricare le-ar fi puterea, eu în Tine nădăjduiesc,căci Dumnezeu este scăparea mea.
Psa	59	10	Dumnezeul meu, în bunătatea Lui, îmi iese înainte,Dumnezeu mă face să-mi văd împlinită dorinţa faţă de cei ce mă prigonesc.
Psa	59	11	Nu-i ucide, ca să nu uite lucrul acesta poporul meu,ci fă-i să pribegească, prin puterea Ta, şi doboară-i,Doamne, Scutul nostru!
Psa	59	12	Gura lor păcătuieşte la fiecare vorbă, care le iese de pe buze:să se prindă în însăş mîndria lor,căci nu spun decît blesteme şi minciuni:
Psa	59	13	Nimiceşte-i, în mînia Ta, prăpădeşte-i, ca să nu mai fie!Fă-i să ştie că împărăţeşte Dumnezeu peste Iacov,pînă la marginile pămîntului. – (Oprire)
Psa	59	14	Se întorc în fiecare seară, urlă ca nişte cîni,şi dau ocol cetăţii.
Psa	59	15	Umblă încoace şi încolo după hrană,şi petrec noaptea nesătui.
Psa	59	16	Dar eu voi cînta puterea Ta;disdedimineaţă, voi lăuda bunătatea Ta.Căci Tu eşti un turn de scăpare pentru mine,un loc de adăpost în ziua necazului meu.
Psa	59	17	O, Tăria mea! pe Tine Te voi lăuda,căci Dumnezeu, Dumnezeul meu cel prea bun, este turnul meu de scăpare.
------------------------Psalmii, capitolul 60
Psa	60	1	Dumnezeule, ne-ai lepădat, ne-ai împrăştiat,şi Te-ai mîniat: ridică-ne iarăş!
Psa	60	2	Ai cutremurat pămîntul, l-ai despicat;drege-i spărturile, căci se clatină!
Psa	60	3	Ai făcut pe poporul Tău să treacă prin lucruri grele,ne-ai adăpat cu un vin de amorţire.
Psa	60	4	Ai dat celorce se tem de Tine un steag,ca să-l înalţe spre biruinţa adevărului. – (Oprire)
Psa	60	5	Pentruca prea iubiţii Tăi să fie izbăviţi,scapă-ne prin dreapta Ta, şi ascultă-ne!
Psa	60	6	Dumnezeu a zis în sfinţenia Lui:„Voi ieşi biruitor,voi împărţi Sihemul, şi voi măsura valea Sucot.
Psa	60	7	Al Meu este Galaadul, al Meu este Manase;Efraim este tăria capului Meu,iar Iuda, toiagul Meu de cîrmuire:
Psa	60	8	Moab este ligheanul în care Mă spăl:peste Edom Îmi arunc încălţămintea:ţara Filistenilor strigă de bucurie din pricina Mea!“ –
Psa	60	9	Cine mă va duce în cetatea întărită?Cine mă va duce la Edom?
Psa	60	10	Oare nu Tu, Dumnezeule, care ne-ai lepădat,şi nu mai ieşi, Dumnezeule, cu oştirile noastre?
Psa	60	11	Dă-ne ajutor, ca să scăpăm din necaz!Căci ajutorul omului este zădarnic.
Psa	60	12	Cu Dumnezeu vom face isprăvi mari,şi El va zdrobi pe vrăjmaşii noştri.
------------------------Psalmii, capitolul 61
Psa	61	1	Ascultă, Dumnezeule, strigătele mele,ia aminte la rugăciunea mea!
Psa	61	2	Dela capătul pămîntului strig către Tine cu inima mîhnită, şi zic:„Du-mă pe stînca pe care n’o pot ajunge, căci este prea înaltă pentru mine!
Psa	61	3	Căci Tu eşti un adăpost pentru mine,un turn tare împotriva vrăjmaşului.
Psa	61	4	Aş vrea să locuiesc pe vecie în cortul Tău:să alerg la adăpostul aripilor Tale. – (Oprire)
Psa	61	5	Căci Tu, Dumnezeule, îmi asculţi juruinţele,Tu îmi dai moştenirea celorce se tem de Numele Tău.
Psa	61	6	Tu adaugi zile la zilele împăratului:lungească-i-se anii pe vecie!
Psa	61	7	În veci să rămînă el pe scaunul de domnie, înaintea lui Dumnezeu!Fă ca bunătatea şi credincioşia Ta să vegheze asupra lui!
Psa	61	8	Atunci voi cînta neîncetat Numele Tău,şi zi de zi îmi voi împlini juruinţele.
------------------------Psalmii, capitolul 62
Psa	62	1	Da, numai în Dumnezeu mi se încrede sufletul;dela El îmi vine ajutorul.
Psa	62	2	Da, El este Stînca şi Ajutorul meu,Turnul meu de scăpare; nicidecum nu mă voi clătina.
Psa	62	3	Pînă cînd vă veţi năpusti asupra unui om,pînă cînd veţi căuta cu toţii să-l doborîţica pe un zid gata să cadă, ca pe un gard gata să se surpe?
Psa	62	4	Da, ei pun la cale să-l doboare din înălţimea lui:le place minciuna;cu gura binecuvintează, dar cu inima blastămă. – (Oprire)
Psa	62	5	Da, suflete, încrede-te în Dumnezeu,căci dela El îmi vine nădejdea.
Psa	62	6	Da, El este Stînca şi Ajutorul meu,Turnul meu de scăpare: nicidecum nu mă voi clătina.
Psa	62	7	Pe Dumnezeu se întemeiază ajutorul şi slava mea;în Dumnezeu este stînca puterii mele, locul meu de adăpost.
Psa	62	8	Popoare, în orice vreme, încredeţi-vă în El,vărsaţi-vă inimile înaintea Lui!Dumnezeu este adăpostul nostru. – (Oprire)
Psa	62	9	Da, o nimica sînt fiii omului! Minciună sînt fiii oamenilor!Puşi în cumpănă toţi laolaltă, ar fi mai uşori decît o suflare
Psa	62	10	Nu vă încredeţi în asuprire,şi nu vă puneţi nădejdea zădarnică în răpire;cînd cresc bogăţiile, nu vă lipiţi inima de ele.
Psa	62	11	Odată a vorbit Dumnezeu,de două ori am auzitcă „Puterea este a lui Dumnezu.“
Psa	62	12	A Ta, Doamne, este şi bunătatea,căci Tu răsplăteşti fiecăruia după faptele lui.
------------------------Psalmii, capitolul 63
Psa	63	1	Dumnezeule, Tu eşti Dumnezeul meu, pe Tine Te caut!Îmi însetează sufletul după Tine,îmi tînjeşte trupul după Tine,într’un pămînt sec, uscat şi fără apă.
Psa	63	2	Aşa Te privesc eu în locaşul cel sfînt,ca să-Ţi văd puterea şi slava.
Psa	63	3	Fiindcă bunătatea Ta preţuieşte mai mult decît viaţa,de aceea buzele mele cîntă laudele Tale.
Psa	63	4	Te voi binecuvînta dar toată viaţa mea,şi în Numele Tău îmi voi ridica mînile.
Psa	63	5	Mi se satură sufletul ca de nişte bucate grase şi miezoase,şi gura mea Te laudă cu strigăte de bucurie pe buze,
Psa	63	6	cînd mi-aduc aminte de Tine în aşternutul meu,şi cînd mă gîndesc la Tine în timpul priveghiurilor nopţii.
Psa	63	7	Căci Tu eşti ajutorul meu,şi sînt plin de veselie la umbra aripilor Tale.
Psa	63	8	Sufletul meu este lipit de Tine;dreapta Ta mă sprijineşte.
Psa	63	9	Dar cei ce caută să-mi ia viaţa,se vor duce în adîncimile pămîntului;
Psa	63	10	vor fi daţi pradă săbiei,vor fi prada şacalilor.
Psa	63	11	Dar împăratul se va bucura în Dumnezeu;oricine jură pe El se va făli,căci va astupa gura mincinoşilor.
------------------------Psalmii, capitolul 64
Psa	64	1	Ascultă-mi glasul, Dumnezeule, cînd gem!Ocroteşte-mi viaţa împotriva vrajmaşului de care mă tem!
Psa	64	2	Păzeşte-mă de uneltirile celor răi,de ceata gălăgioasă a oamenilor nelegiuiţi!
Psa	64	3	Ei îşi ascut limba ca o sabie,îşi aruncă vorbele lor amare, ca nişte săgeţi,
Psa	64	4	ca să tragă în ascuns asupra celui nevinovat:trag asupra lui pe neaşteptate, fără nici o frică.
Psa	64	5	Ei se îmbărbătează în răutatea lor:se sfătuiesc împreună ca să întindă curse,şi zic: „Cine ne va vedea?
Psa	64	6	Pun la cale nelegiuiri,şi zic: „Iată-ne gata, planul este făcut!“O prăpastie este lăuntrul şi inima fiecăruia!
Psa	64	7	Dar Dumnezeu aruncă săgeţi împotriva lor:deodată iată-i loviţi.
Psa	64	8	Limba lor le-a pricinuit căderea;şi toţi cei ce-i văd, clatină din cap.
Psa	64	9	Toţi oamenii sînt cuprinşi de frică, şi mărturisesc: „Iată ce a făcut Dumnezeu,“şi recunosc că aceasta este lucrarea Lui!
Psa	64	10	Cel neprihănit se bucură în Domnul şi în El îşi caută scăparea;toţi cei cu inima fără prihană se laudă că sînt fericiţi.
------------------------Psalmii, capitolul 65
Psa	65	1	Cu încredere, Dumnezeule, vei fi lăudat în Sion,şi împlinite vor fi juruinţele cari Ţi-au fost făcute.
Psa	65	2	Tu asculţi rugăciunea,de aceea toţi oamenii vor veni la Tine.
Psa	65	3	Mă copleşesc nelegiuirile:dar Tu vei ierta fărădelegile noastre.
Psa	65	4	Ferice de cel pe care-l alegi Tu, şi pe care-l primeşti înaintea Ta,ca să locuiască în curţile Tale!Ne vom sătura de binecuvîntarea Casei Tale,de sfinţenia Templului Tău.
Psa	65	5	În bunătatea Ta, Tu ne asculţi prin minuni,Dumnezeul mîntuirii noastre,nădejdea tuturor marginilor îndepărtate ale pămîntului şi mării!
Psa	65	6	El întăreşte munţii prin tăria Lui,şi este încins cu putere.
Psa	65	7	El potoleşte urletul mărilor, urletul valurilor lor,şi zarva popoarelor.
Psa	65	8	Ceice locuiesc la marginile lumii se înspăimîntă de minunile Tale:Tu umpli de veselie răsăritul şi apusul îndepărtat.
Psa	65	9	Tu cercetezi pămîntul şi-i dai belşug,îl umpli de bogăţii,şi de rîuri dumnezeieşti, pline cu apă.Tu le dai grîu, pe care iată cum îl faci să rodească:
Psa	65	10	îi uzi brazdele,îi sfărîmi bulgării,îl moi cu ploaia,şi-i binecuvintezi răsadul.
Psa	65	11	Încununezi anul cu bunătăţile Tale,şi paşii Tăi varsă belşugul.
Psa	65	12	Cîmpiile pustiei sînt adăpate,şi dealurile sînt încinse cu veselie.
Psa	65	13	Păşunile se acopăr de oi,şi văile se îmbracă cu grîu:toate strigă de bucurie şi cîntă.
------------------------Psalmii, capitolul 66
Psa	66	1	Înălţaţi lui Dumnezeu strigăte de bucurie, toţi locuitorii pămîntului.
Psa	66	2	Cîntaţi slavă Numelui Său,măriţi slava Lui prin laudele voastre.
Psa	66	3	Ziceţi lui Dumnezeu: „Cît de înfricoşate sînt lucrările Tale!Din pricina mărimii puterii Tale, vrăjmaşii Tăi Te linguşesc.
Psa	66	4	Tot pămîntul se închină înaintea Ta,şi cîntă în cinstea Ta,cîntă Numele Tău. – (Oprire)
Psa	66	5	Veniţi şi priviţi lucrările lui Dumnezeu!Ce înfricoşat este El, cînd lucrează asupra fiilor oamenilor!
Psa	66	6	El a prefăcut marea în pămînt uscat,şi rîul a fost trecut cu piciorul:atunci ne-am bucurat în El.
Psa	66	7	El stăpîneşte pe vecie, prin puterea Lui.Ochii Lui urmăresc pe neamuri,ca cei răsvrătiţi să nu se mai scoale împotriva Lui! – (Oprire)
Psa	66	8	Binecuvîntaţi, popoare, pe Dumnezeul nostru! Faceţi să răsune lauda Lui!
Psa	66	9	El ne-a păstrat sufletul cu viaţă,şi n’a îngăduit să ni se clatine piciorul.
Psa	66	10	Căci Tu ne-ai încercat, Dumnezeule,ne-ai trecut prin cuptorul cu foc, ca argintul.
Psa	66	11	Ne-ai adus în laţ,şi ne-ai pus o grea povară pe coapse.
Psa	66	12	Ai lăsat pe oameni să încalece pe capetele noastre,am trecut prin foc şi prin apă:dar Tu ne-ai scos şi ne-ai dat belşug.
Psa	66	13	De aceea, voi merge în Casa Ta cu arderi de tot,îmi voi împlini juruinţele făcute Ţie,
Psa	66	14	juruinţe, cari mi-au ieşit de pe buze,pe cari mi le-a rostit gura cînd eram la strîmtoare.
Psa	66	15	Îţi voi aduce oi grase, ca ardere de tot,cu grăsimea berbecilor,voi jertfi oi împreună cu ţapi. – (Oprire)
Psa	66	16	Veniţi de ascultaţi, toţi cei ce vă temeţi de Dumnezeu,şi voi istorisi cei a făcut El sufletului meu.
Psa	66	17	Am strigat către El cu gura mea,şi îndată lauda a fost pe limba mea.
Psa	66	18	Dacă aş fi cugetat lucruri nelegiuite în inima mea,nu m’ar fi ascultat Domnul.
Psa	66	19	Dar Dumnezeu m’a ascultat,a luat aminte la glasul rugăciunii mele.
Psa	66	20	Binecuvîntat să fie Dumnezeu,care nu mi-a lepădat rugăciunea,şi nu mi-a îndepărtat bunătatea Lui!
------------------------Psalmii, capitolul 67
Psa	67	1	Dumnezeu să aibă milă de noi şi să ne binecuvinteze,să facă să lumineze peste noi Faţa Lui, – (Oprire)
Psa	67	2	ca să se cunoască pe pămînt calea Ta,şi printre toate neamurile mîntuirea Ta!
Psa	67	3	Te laudă, popoarele, Dumnezeule,toate popoarele Te laudă.
Psa	67	4	Se bucură neamurile şi se veselesc;căci Tu judeci popoarele cu nepărtinire, şi povăţuieşti neamurile pe pămînt. – (Oprire)
Psa	67	5	Te laudă, popoarele, Dumnezeule,toate popoarele Te laudă.
Psa	67	6	Pămîntul îşi dă roadele;Dumnezeu, Dumnezeul nostru, ne binecuvintează,
Psa	67	7	Dumnezeu ne binecuvintează,şi toate marginile pămîntului se tem de El.
------------------------Psalmii, capitolul 68
Psa	68	1	Dumnezeu Se scoală, vrăjmaşii Lui se risipesc,şi protivnicii Lui fug dinaintea Feţei Lui.
Psa	68	2	Cum se risipeşte fumul, aşa-i risipeşti Tu;cum se topeşte ceara la foc,aşa pier cei răi dinaintea lui Dumnezeu.
Psa	68	3	Dar cei neprihăniţi se bucură, saltă de bucurie înaintea lui Dumnezeu,şi nu mai pot de veselie.
Psa	68	4	Cîntaţi lui Dumnezeu, lăudaţi Numele Lui!Faceţi drum Celui ce înaintează prin cîmpii.Domnul este Numele Lui: bucuraţi-vă înaintea Lui!
Psa	68	5	El este Tatăl orfanilor, Apărătorul văduvelor,El, Dumnezeu, care locuieşte în locaşul Lui cel sfînt.
Psa	68	6	Dumnezeu dă o familie celor părăsiţi,El izbăveşte pe prinşii de război şi-i face fericiţi;numai cei răsvrătiţi locuiesc în locuri uscate.
Psa	68	7	Dumnezeule, cînd ai ieşit Tu în fruntea poporului,şi cînd mergeai în pustie, – (Oprire)
Psa	68	8	s’a cutremurat pămîntul,s’au topit cerurile, dinaintea lui Dumnezeu,s’a zguduit Sinai dinaintea lui Dumnezeu, Dumnezeul lui Israel.
Psa	68	9	Ai dat o ploaie binefăcătoare, Dumnezeule,şi ai întărit moştenirea Ta, sleită de puteri.
Psa	68	10	Poporul tău şi-a aşezat locuinţa în ţara,pe care, prin bunătatea Ta, Dumnezeule, o pregătisei pentru cei nenorociţi.
Psa	68	11	Un cuvînt spune Domnul,şi femeile aducătoare de veşti bune sînt o mare oştire: –
Psa	68	12	împăraţii oştirilor fug, fug,şi cea care rămîne acasă, împarte prada.
Psa	68	13	Pe cînd voi vă odihniţi în mijlocul staulelor,aripile porumbelului sînt acoperite de argint,şi penele lui sînt de un galben auriu. –
Psa	68	14	Cînd a împrăştiat Cel Autoputernic pe împăraţi în ţară,parcă ningea în Ţalmon.
Psa	68	15	Munţii lui Dumnezeu, munţii Basanului,munţi cu multe piscuri, munţii Basanului,
Psa	68	16	pentruce, munţi cu multe piscuri, purtaţi pismăpe muntele pe care l-a ales Dumnezeu ca locaş împărătesc?Cu toate acestea Domnul va locui în el în veci.
Psa	68	17	Carăle Domnului se numără cu douăzecile de mii, cu mii şi mii;Domnul este în mijlocul lor, venind din Sinai în locaşul Său cel sfînt.
Psa	68	18	Te-ai suit pe înălţime, ai luat prinşi de război,ai luat în dar oameni;cei răzvrătiţi vor locui şi ei lîngă Domnul Dumnezeu.
Psa	68	19	Binecuvîntat să fie Domnul, care zilnic ne poartă povara,Dumnezeu, mîntuirea noastră. – (Oprire)
Psa	68	20	Dumnezeu este pentru noi Dumnezeul izbăvirilor,şi Domnul, Dumnezeu, ne poate scăpa de moarte.
Psa	68	21	Da, Dumnezeu va zdrobi capul vrăjmaşilor Lui,creştetul capului celor ce trăiesc în păcat.
Psa	68	22	Domnul zice: îi voi aduce înapoi din Basan,îi voi aduce înapoi din fundul mării,
Psa	68	23	ca să-ţi cufunzi piciorul în sînge,şi limba cînilor tăi să-şi capete partea din vrăjmaşii tăi.
Psa	68	24	Ei văd intrarea Ta, Dumnezeule, intrarea Dumnezeului meu, Împăratului meu, în locaşul cel sfînt.
Psa	68	25	În frunte merg cîntăreţii, apoi ceice cîntă din instrumente,în mijlocul fetelor cari sună din timpane.
Psa	68	26	Binecuvîntaţi pe Dumnezeu în adunări,binecuvîntaţi pe Domnul, ceice vă scoborîţi din Israel!
Psa	68	27	Iată tînărul Beniamin, care stăpîneşte peste ei,căpeteniile lui Iuda şi ceata lor,căpeteniile lui Zabulon, căpeteniile lui Neftali.
Psa	68	28	Dumnezeul tău te-a făcut puternic. Întăreşte, Dumnezeule, ce ai făcut pentru noi în Templul Tău.
Psa	68	29	Împăraţii Îţi vor aduce daruri la Ierusalim.
Psa	68	30	Înspăimîntă fiara din trestii,ceata taurilor, cu viţeii popoarelor;calcă în picioare pe ceice îşi pun plăcerea în argint!Risipeşte popoarele cărora le place să se bată!
Psa	68	31	Cei mari vin din Egipt:Etiopia aleargă cu mînile întinse spre Dumnezeu.
Psa	68	32	Cîntaţi lui Dumnezeu, împărăţiile pămîntului,şi lăudaţi pe Domnul! – (Oprire)
Psa	68	33	Cîntaţi Celui ce călăreşte pe cerurile cerurilor vecinice!Iată că se aude glasul Lui, glasul Lui cel puternic!
Psa	68	34	Daţi slavă lui Dumnezeu,a cărui măreţie este peste Israel,şi a cărui putere este în ceruri.
Psa	68	35	Ce înfricoşat eşti, Dumnezeule, din locaşul Tău cel sfînt!Dumnezeul lui Israel dă poporului Său tărie şi mare putere.Binecuvîntat să fie Dumnezeu!
------------------------Psalmii, capitolul 69
Psa	69	1	Scapă-mă, Dumnezeule,căci îmi ameninţă apele viaţa.
Psa	69	2	Mă afund în noroi, şi nu mă pot ţinea;am căzut în prăpastie, şi dau apele peste mine.
Psa	69	3	Nu mai pot strigînd, mi se usucă gîtlejul,mi se topesc ochii, privind spre Dumnezeul meu.
Psa	69	4	Cei ce mă urăsc fără temei, sînt mai mulţi decît perii capului meu;ce puternici sînt ceice vor să mă peardă,ceice pe nedrept îmi sînt vrăjmaşi;trebuie să dau înapoi ce n’am furat.
Psa	69	5	Dumnezeule, Tu cunoşti nebunia mea,şi greşelile mele nu-Ţi sînt ascunse.
Psa	69	6	Să nu rămînă de ruşine, din pricina mea, ceice nădăjduiesc în Tine, Doamne, Dumnezeul oştirilor!Să nu roşească de ruşine, din pricina mea, ceice Te caută, Dumnezeul lui Israel!
Psa	69	7	Căci pentru Tine port eu ocara,şi îmi acopere faţa ruşinea.
Psa	69	8	Am ajuns un străin pentru fraţii mei,şi un necunoscut pentru fiii mamei mele.
Psa	69	9	Căci rîvna Casei Tale mă mănîncă şi ocările celor ce Te ocărăsc pe Tine cad asupra mea.
Psa	69	10	Plîng şi postesc,şi ei mă ocărăsc.
Psa	69	11	Mă îmbrac cu sac,şi ei mă batjocoresc.
Psa	69	12	Ceice stau la poartă vorbesc de mine,şi ceice beau băuturi tari mă pun în cîntece.
Psa	69	13	Dar eu către Tine îmi înalţ rugăciunea, Doamne, la vremea potrivită.În bunătatea Ta cea mare,răspunde-mi, Dumnezeule, şi dă-mi ajutorul Tău!
Psa	69	14	Scoate-mă din noroi, ca să nu mă mai afund!Să fiu izbăvit de vrăjmaşii mei şi din prăpastie!
Psa	69	15	Să nu mai dea valurile peste mine,să nu mă înghită adîncul,şi să nu se închidă groapa peste mine!
Psa	69	16	Ascultă-mă, Doamne, căci bunătatea Ta este nemărginită.În îndurarea Ta cea mare, întoarce-Ţi privirile spre mine,
Psa	69	17	şi nu-Ţi ascunde faţa de robul Tău!Căci sînt în necaz: grăbeşte de m’ascultă!
Psa	69	18	Apropie-Te de sufletul meu şi izbăveşte-l!Scapă-mă, din pricina vrăjmaşilor mei!
Psa	69	19	Tu ştii ce ocară, ce ruşine şi batjocură mi se face;toţi protivnicii mei sînt înaintea Ta.
Psa	69	20	Ocara îmi rupe inima, şi sînt bolnav;aştept să-i fie cuiva milă de mine, dar degeaba;aştept mîngîietori, şi nu găsesc niciunul.
Psa	69	21	Ei îmi pun fiere în mîncare,şi, cînd mi-e sete, îmi dau să beau oţet.
Psa	69	22	Să li se prefacă masa într’o cursă,şi liniştea într’un laţ!
Psa	69	23	Să li se întunece ochii, şi să nu mai vadă,şi clatină-le mereu coapsele!
Psa	69	24	Varsă-Ţi mînia peste ei,şi să-i atingă urgia Ta aprinsă!
Psa	69	25	Pustie să le rămînă locuinţa,şi nimeni să nu mai locuiască în corturile lor!
Psa	69	26	Căci ei prigonesc pe cel lovit de Tine,povestesc suferinţele celor răniţi de Tine.
Psa	69	27	Adaugă alte nelegiuiri la nelegiuirile lor,şi să n’aibă parte de îndurarea Ta!
Psa	69	28	Să fie şterşi din cartea vieţii,şi să nu fie scrişi împreună cu cei neprihăniţi!
Psa	69	29	Eu sînt nenorocit şi sufăr:Dumnezeule, ajutorul Tău să mă ridice!
Psa	69	30	Atunci voi lăuda Numele lui Dumnezeu prin cîntări,şi prin laude Îl voi preamări.
Psa	69	31	Lucrul acesta este mai plăcut Domnului, decît un viţelcu coarne şi copite!
Psa	69	32	Nenorociţii văd lucrul acesta şi se bucură;voi, cari căutaţi pe Dumnezeu, veselă să vă fie inima!
Psa	69	33	Căci Domnul ascultă pe cei săraci,şi nu nesocoteşte pe prinşii Lui de război.
Psa	69	34	Să-L laude cerurile şi pămîntul,mările şi tot ce mişună în ele!
Psa	69	35	Căci Dumnezeu va mîntui Sionul, şi va zidi cetăţile lui Iuda;ele vor fi locuite şi luate în stăpînire;
Psa	69	36	sămînţa robilor Lui le va moşteni,şi cei ce iubesc Numele Lui vor locui în ele.
------------------------Psalmii, capitolul 70
Psa	70	1	Grăbeşte, Dumnezeule, de mă izbăveşte!Grăbeşte de-mi ajută, Doamne!
Psa	70	2	Să rămînă de ruşine şi înfruntaţi,cei ce vor să-mi ia viaţa!Să dea înapoi şi să roşească,cei ce-mi doresc pieirea!
Psa	70	3	Să se întoarcă înapoi de ruşine, cei ce zic: „Aha, Aha!“
Psa	70	4	Toţi cei ce Te caută, să se veselească şi să se bucure în Tine!Cei ce iubesc mîntuirea Ta,să zică neîncetat: „Prea mărit să fie Dumnezeu!“
Psa	70	5	Eu sînt sărac şi lipsit: grăbeşte să-mi ajuţi, Dumnezeule.Tu eşti ajutorul şi Izbăvitorul meu:Doamne, nu zăbovi!
------------------------Psalmii, capitolul 71
Psa	71	1	În Tine, Doamne, îmi caut scăparea:să nu rămîn de ruşine niciodată!
Psa	71	2	Scapă-mă, în dreptatea Ta, şi izbăveşte-mă!Pleacă-Ţi urechea spre mine, şi ajută-mi.
Psa	71	3	Fii o stîncă de adăpost pentru mine, unde să pot fugi totdeauna!Tu ai hotărît să mă scapi,căci Tu eşti stînca şi cetăţuia mea.
Psa	71	4	Izbăveşte-mă, Dumnezeule, din mîna celui rău,din mîna omului nelegiuit şi asupritor!
Psa	71	5	Căci Tu eşti nădejdea mea, Doamne, Dumnezeule!În Tine mă încred din tinereţea mea.
Psa	71	6	Pe Tine mă sprijinesc, din pîntecele mamei mele.Tu eşti Binefăcătorul meu încă din pîntecele mamei;pe Tine Te laud fără-’ncetare.
Psa	71	7	Pentru mulţi am ajuns ca o minune,dar Tu eşti scăparea mea cea tare.
Psa	71	8	Să mi se umple gura de laudele Tale,şi’n fiecare zi să Te slăvească!
Psa	71	9	Nu mă lepăda la vremea bătrîneţei;cînd mi se duc puterile, nu mă părăsi!
Psa	71	10	Căci vrăjmaşii mei vorbesc de mine,şi ceice-mi pîndesc viaţa se sfătuiesc între ei,
Psa	71	11	zicînd: „L-a părăsit Dumnezeu;urmăriţi-l, puneţi mîna pe el, căci nu-i nimeni care să-l scape!“
Psa	71	12	Dumnezeule, nu Te depărta de mine!Dumnezeule, vino de grab în ajutorul meu!
Psa	71	13	Să rămînă de ruşine şi nimiciţi, cei ce vor să-mi ia viaţa! Să fie acoperiţi de ruşine şi de ocară, cei ce-mi caută perzarea!
Psa	71	14	Şi eu voi nădăjdui pururea,Te voi lăuda tot mai mult.
Psa	71	15	Gura mea va vesti, zi de zi, dreptatea şi mîntuirea Ta,căci nu-i cunosc marginile.
Psa	71	16	Voi spune lucrările Tale cele puternice, Doamne, Dumnezeule!Voi pomeni dreptatea Ta şi numai pe a Ta.
Psa	71	17	Dumnezeule, Tu m’ai învăţat din tinereţă,şi pînă acum eu vestesc minunile Tale.
Psa	71	18	Nu mă părăsi, Dumnezeule, chiar la bătrîneţe cărunte,ca să vestesc tăria Ta neamului de acum,şi puterea Ta neamului de oameni care va veni!
Psa	71	19	Dreptatea Ta, Dumnezeule, ajunge pînă la cer;Tu ai săvîrşit lucruri mari:Dumnezeule, cine este ca Tine?
Psa	71	20	Ne-ai făcut să trecem prin multe necazuri şi nenorociri;dar ne vei da iarăş viaţa,ne vei scoate iarăş din adîncurile pămîntului.
Psa	71	21	Înalţă-mi mărimea mea,întoarce-Te, şi mîngîie-mă din nou!
Psa	71	22	Şi te voi lăuda în sunet de alăută,Îţi voi cînta credincioşia. Dumnezeule,Te voi lăuda cu arfa,Sfîntul lui Israel!
Psa	71	23	Cînd Te voi lăuda, voi fi cu bucuria pe buze,cu bucuria în sufletul, pe care mi l-ai izbăvit;
Psa	71	24	şi limba mea va vesti zi de zi dreptatea Ta,căci cei ce-mi caută pierzarea sînt ruşinaţi şi roşi de ruşine.
------------------------Psalmii, capitolul 72
Psa	72	1	Dumnezeule, dă judecăţile Tale împăratului,şi dă dreptatea Ta fiului împăratului!
Psa	72	2	Şi el va judeca pe poporul Tău cu dreptate,şi pe nenorociţii Tăi cu nepărtinire.
Psa	72	3	Munţii vor aduce pace poporului, şi dealurile de asemenea, ca urmare a dreptăţii Tale.
Psa	72	4	El va face dreptate nenorociţilor poporului,va scăpa pe copiii săracului,şi va zdrobi pe asupritor.
Psa	72	5	Aşa că se vor teme de Tine, cît va fi soarele,şi cît se va arăta luna, din neam în neam;
Psa	72	6	va fi ca o ploaie, care cade pe un pămînt cosit,ca o ploaie repede, care udă cîmpia.
Psa	72	7	În zilele lui va înflori cel neprihănit,şi va fi belşug de pace pînă nu va mai fi lună.
Psa	72	8	El va stăpîni dela o mare la alta,şi dela Rîu pînă la marginile pămîntului.
Psa	72	9	Locuitorii pustiei îşi vor pleca genunchiul înaintea lui,şi vrăjmaşii vor linge ţărîna.
Psa	72	10	Împăraţii Tarsisului şi ai ostroavelor vor plăti biruri,împăraţii Sebei şi Sabei vor aduce daruri.
Psa	72	11	Da, toţi împăraţii se vor închina înaintea lui,toate neamurile îi vor sluji.
Psa	72	12	Căci el va izbăvi pe săracul care strigă,şi pe nenorocitul, care n’are ajutor.
Psa	72	13	Va avea milă de cel nenorocit şi de cel lipsit,şi va scăpa viaţa săracilor;
Psa	72	14	îi va izbăvi de apăsare şi de silă,şi sîngele lor va fi scump înaintea lui.
Psa	72	15	Ei vor trăi, şi-i vor da aur din Seba;se vor ruga neîncetat pentru el,şi-l vor binecuvînta în fiecare zi.
Psa	72	16	Va fi belşug de grîu în ţară, pînă în vîrful munţilor,şi spicele lor se vor clătina ca şi copacii din Liban;oamenii vor înflori în cetăţi ca iarba pămîntului.
Psa	72	17	Numele lui va dăinui pe vecie:cît soarele îi va ţinea numele.Cu el se vor binecuvînta unii pe alţii,şi toate neamurile îl vor numi fericit.
Psa	72	18	Binecuvîntat să fie Domnul, Dumnezeul lui Israel,singurul care face minuni!
Psa	72	19	Binecuvîntat să fie în veci slăvitul Lui Nume!Tot pămîntul să se umple de slava Lui!Amin! Amin!
Psa	72	20	Sfîrşitul rugăciunilor lui David, fiul lui Isai.
------------------------Psalmii, capitolul 73
Psa	73	1	Da, bun este Dumnezeu cu Israel,cu cei cu inima curată.
Psa	73	2	Totuş, era să mi se îndoaie piciorul,şi erau să-mi alunece paşii!
Psa	73	3	Căci mă uitam cu jind la cei nesocotiţi,cînd vedeam fericirea celor răi.
Psa	73	4	Într’adevăr, nimic nu-i turbură pînă la moarte,şi trupul le este încărcat de grăsime.
Psa	73	5	N’au parte de suferinţele omeneşti,şi nu sînt loviţi ca ceilalţi oameni.
Psa	73	6	Deaceea mîndria le slujeşte ca salbă, şi asuprirea este haina care-i înveleşte.
Psa	73	7	Li se bulbucă ochii de grăsime,şi au mai mult decît le-ar dori inima.
Psa	73	8	Rîd, şi vorbesc cu răutate de asuprire:vorbesc de sus,
Psa	73	9	îşi înalţă gura pînă la ceruri,şi limba le cutreieră pămîntul.
Psa	73	10	Deaceea aleargă lumea la ei,înghite apă din plin,
Psa	73	11	şi zice: „Ce ar putea să ştie Dumnezeu,şi ce ar putea să cunoască Cel Prea Înalt?“
Psa	73	12	Aşa sînt cei răi:totdeauna fericiţi, şi îşi măresc bogăţiile.
Psa	73	13	Degeaba dar mi-am curăţit eu inima,şi mi-am spălat mînile în nevinovăţie:
Psa	73	14	căci în fiecare zi sînt lovit,şi în toate dimineţile sînt pedepsit.
Psa	73	15	Dacă aş zice: „Vreau să vorbesc ca ei,“iată că n’aş fi credincios neamului copiilor Tăi.
Psa	73	16	M’am gîndit la aceste lucruri ca să le pricep,dar zădarnică mi-a fost truda,
Psa	73	17	pînă ce am intrat în sfîntul locaş al lui Dumnezeu,şi am luat seama la soarta dela urmă a celor răi.
Psa	73	18	Da, Tu-i pui în locuri alunecoase,şi-i arunci în prăpăd.
Psa	73	19	Cum sînt nimiciţi într’o clipă! Sînt perduţi, prăpădiţi printr’un sfîrşit năpraznic.
Psa	73	20	Ca un vis la deşteptare,aşa le lepezi chipul, Doamne, la deşteptarea Ta!
Psa	73	21	Cînd mi se amăra inima,şi mă simţeam străpuns în măruntaie,
Psa	73	22	eram prost şi fără judecată,eram ca un dobitoc înaintea Ta.
Psa	73	23	Însă eu sînt totdeauna cu Tine,Tu m’ai apucat de mîna dreaptă;
Psa	73	24	mă vei călăuzi cu sfatul Tău,apoi mă vei primi în slavă.
Psa	73	25	Pe cine altul am eu în cer afară de Tine?Şi pe pămînt nu-mi găsesc plăcerea în nimeni decît în Tine.
Psa	73	26	Carnea şi inima pot să mi se prăpădească:fiindcă Dumnezeu va fi pururea stînca inimii mele şi partea mea de moştenire.
Psa	73	27	Căci iată că ceice se depărtează de Tine, pier;Tu nimiceşti pe toţi ceice-Ţi sînt necredincioşi.
Psa	73	28	Cît pentru mine, fericirea mea este să mă apropii de Dumnezeu:pe Domnul Dumnezeu Îl fac locul meu de adăpost,ca să povestesc toate lucrările Tale.
------------------------Psalmii, capitolul 74
Psa	74	1	Pentruce, Dumnezeule, ne lepezi pentru totdeauna?Pentruce Te mînii pe turma păşunii Tale?
Psa	74	2	Adu-Ţi aminte de poporul Tău,pe care l-ai cîştigat odinioară,pe care l-ai răscumpărat ca seminţie a moştenirii Tale!Adu-Ţi aminte de muntele Sionului, unde Îţi aveai locuinţa;
Psa	74	3	îndreaptă-Ţi paşii spre aceste locuri pustiite fără curmare!Vrăjmaşul a pustiit totul în locaşul Tău cel sfînt.
Psa	74	4	Protivnicii Tăi au mugit în mijlocul Templului Tău;şi-au pus semnele lor drept semne.
Psa	74	5	Parcă erau nişte oameni, cari ridică toporul într’o pădure deasă:
Psa	74	6	în curînd au sfărîmat toate podoabele săpate,cu lovituri de securi şi ciocane.
Psa	74	7	Au pus foc sfîntului Tău locaş;au dărîmat şi au pîngărit locuinţa Numelui Tău.
Psa	74	8	Ei ziceau în inima lor:„Să-i prăpădim pe toţi!“Au ars toate locurile sfinte din ţară.
Psa	74	9	Semnele noastre nu le mai vedem;nu mai este niciun prooroc,şi nu mai este nimeni printre noi, care să ştie pînă cînd …
Psa	74	10	Pînă cînd, Dumnezeule, va batjocori asupritorul,şi va nesocoti vrăjmaşul fără curmare Numele Tău?
Psa	74	11	Pentruce Îţi tragi înapoi mîna şi dreapta Ta?Scoate-o din sîn şi nimiceşte-i!
Psa	74	12	Totuş, Dumnezeu este Împăratul meu, care din vremuri străvechidă izbăviri în mijlocul acestei ţări.
Psa	74	13	Tu ai despărţit marea cu puterea Ta,ai sfărîmat capetele balaurilor din ape;
Psa	74	14	ai zdrobit capul Leviatanului {Sau: crocodilului},l-ai dat să-l mănince fiarele din pustie.
Psa	74	15	Ai făcut să ţîşnească izvoare în pîraie,ai uscat rîuri, cari nu seacă.
Psa	74	16	A Ta este ziua, a Ta este şi noaptea;Tu ai aşezat lumina şi soarele.
Psa	74	17	Tu ai statornicit toate hotarele pămîntului,Tu ai rînduit vara şi iarna.
Psa	74	18	Adu-Ţi aminte, Doamne, că vrăjmaşul Te batjocoreşte,şi un popor nechibzuit huleşte Numele Tău!
Psa	74	19	Nu lăsa pradă fiarelor sufletul turturelei Tale,şi nu uita pe vecie viaţa nenorociţilor Tăi!
Psa	74	20	Ai în vedere legămîntul!Căci locurile dosnice din ţară sînt pline de bîrloage de tîlhari.
Psa	74	21	Să nu se întoarcă ruşinat cel apăsat,ci nenorocitul şi săracul să laude Numele Tău!
Psa	74	22	Scoală-te, Dumnezeule, apără-Ţi pricina!Adu-Ţi aminte de ocările, pe cari Ţi le aruncă în fiecare zi cel fără minte!
Psa	74	23	Nu uita strigătele protivnicilor Tăi,zarva care creşte necurmat a celor ce se ridică împotriva Ta!
------------------------Psalmii, capitolul 75
Psa	75	1	Te lăudăm, Dumnezeule, Te lăudăm;noi, cari chemăm Numele Tău,vestim minunile Tale!
Psa	75	2	„Atunci cînd va veni vremea hotărîtă,“ zice Domnul,„voi judeca fără părtinire.
Psa	75	3	Poate să se cutremure pămîntul cu locuitorii lui:căci Eu îi întăresc stîlpii.“ – (Oprire)
Psa	75	4	Eu zic celor ce se fălesc: „Nu vă făliţi!“Şi celor răi: „Nu ridicaţi capul sus!“
Psa	75	5	Nu vă ridicaţi capul aşa de sus,nu vorbiţi cu atîta trufie!
Psa	75	6	Căci nici dela răsărit, nici dela apus,nici din pustie, nu vine înălţarea.
Psa	75	7	Ci Dumnezeu este Cel ce judecă:El scoboară pe unul, şi înalţă pe altul.
Psa	75	8	În mîna Domnului este un potir, în care fierbe un vin plin de amestecătură.Cînd îl varsă,toţi cei răi de pe pămînt sug, îl sorb şi-l beau pînă în fund!
Psa	75	9	Eu însă voi vesti pururea aceste lucruri;voi cînta laude în cinstea Dumnezeului lui Iacov.
Psa	75	10	Şi voi doborî toate puterile celor răi:puterile celui neprihănit însă se vor înălţa.
------------------------Psalmii, capitolul 76
Psa	76	1	Dumnezeu este cunoscut în Iuda,mare este Numele Lui în Israel.
Psa	76	2	Cortul Lui este în Salem,şi locuinţa Lui în Sion;
Psa	76	3	acolo a sfărîmat El săgeţile,scutul, sabia, şi armele de război. – (Oprire)
Psa	76	4	Tu eşti mai măreţ, mai puternic decît munţii răpitorilor.
Psa	76	5	Despoiaţi au fost vitejii aceia plini de inimă, au adormit somnul de apoi;n’au putut să se apere, toţi acei oameni viteji.
Psa	76	6	La mustrarea Ta, Dumnezeul lui Iacov,au adormit şi călăreţi şi cai.
Psa	76	7	Cît de înfricoşat eşti Tu!Cine poate să-Ţi stea împotrivă, cînd Îţi izbucneşte mînia?
Psa	76	8	Ai rostit hotărîrea dela înalţimea cerurilor;pămîntul s’a îngrozit şi a tăcut,
Psa	76	9	cînd S’a ridicat Dumnezeu să facă dreptate,şi să scape pe toţi nenorociţii de pe pămînt. – (Oprire)
Psa	76	10	Omul Te laudă chiar şi în mînia lui,cînd Te îmbraci cu toatăurgia Ta.
Psa	76	11	Faceţi juruinţe Domnului, Dumnezeului vostru, şi împliniţi-le!Toţi ceice-L înconjoară, să aducă daruri Dumnezeului celui înfricoşat.
Psa	76	12	El frînge mîndria domnitorilor,El este înfricoşat pentru împăraţii pămîntului.
------------------------Psalmii, capitolul 77
Psa	77	1	Strig cu glasul meu către Dumnezeu,strig cu glasul meu către Dumnezeu, şi El mă va asculta.
Psa	77	2	În ziua necazului meu, caut pe Domnul;noaptea, mînile îmi stau întinse fără curmare;sufletul meu nu vrea nicio mîngîiere.
Psa	77	3	Mi-aduc aminte de Dumnezeu, şi gem;mă gîndesc adînc în mine, şi mi se mîhneşte duhul. – (Oprire)
Psa	77	4	Tu îmi ţii ploapele deschise;şi, de mult ce mă frămînt, nu pot vorbi.
Psa	77	5	Mă gîndesc la zilele de demult,la anii de odinioară.
Psa	77	6	Mă gîndesc la cîntările mele noaptea,cuget adînc în lăuntrul inimii mele,îmi cade duhul pe gînduri, şi zic:
Psa	77	7	„Va lepăda Domnul pentru totdeauna?Şi nu va mai fi El binevoitor?
Psa	77	8	S’a isprăvit bunătatea Lui pe vecie? S’a dus făgăduinţa Lui pentru totdeauna?
Psa	77	9	A uitat Dumnezeu să aibă milă?Şi-a tras El, în mînia Lui, înapoi îndurarea?“ – (Oprire)
Psa	77	10	Atunci îmi zic: „Ceeace mă face să sufăr,este că dreapta Celui Prea Înalt nu mai este aceeaş“…
Psa	77	11	Dar tot voi lăuda lucrările Domnului,căci îmi aduc aminte de minunile Tale de odinioară;
Psa	77	12	da, mă voi gîndi la toate lucrările Tale,şi voi lua aminte la toate isprăvile Tale.
Psa	77	13	Dumnezeule, căile Tale sînt sfinte!Care Dumnezeu este mare ca Dumnezeul nostru?
Psa	77	14	Tu eşti Dumnezeul, care faci minuni;Tu Ţi-ai arătat puterea printre popoare.
Psa	77	15	Prin braţul Tău, Tu ai izbăvit pe poporul Tău,pe fiii lui Iacov şi ai lui Iosif. (Oprire)
Psa	77	16	Cînd Te-au văzut apele, Dumnezeule,cînd Te-au văzut apele, s’au cutremurat,şi adîncurile s’au mişcat.
Psa	77	17	Norii au turnat apă cu găleata,tunetul a răsunat în nori,şi săgeţile Tale au sburat în toate părţile.
Psa	77	18	Tunetul Tău a isbucnit în vîrtej de vînt,fulgerile au luminat lumea:pămîntul s’a mişcat şi s’a cutremurat.
Psa	77	19	Ţi-ai croit un drum prin mare, o cărare prin apele cele mari,şi nu Ţi s’au mai cunoscut urmele.
Psa	77	20	Ai povăţuit pe poporul Tău ca pe o turmă,prin mîna lui Moise şi Aaron.
------------------------Psalmii, capitolul 78
Psa	78	1	Ascultă, poporul meu, învăţăturile mele!Luaţi aminte la cuvintele gurii mele!
Psa	78	2	Îmi deschid gura şi vorbesc în pilde,vestesc înţelepciunea vremurilor străvechi.
Psa	78	3	Ce am auzit, ce ştim,ce ne-au povestit părinţii noştri,
Psa	78	4	nu vom ascunde de copiii lor;ci vom vesti neamului de oameni care va veni laudele Domnului,puterea Lui, şi minunile pe cari le-a făcut.
Psa	78	5	El a pus o mărturie în Iacov,a dat o lege în Israel,şi a poruncit părinţilor noştrisă-şi înveţe în ea copiii,
Psa	78	6	ca să fie cunoscută de cei ce vor veni după ei, de copiii cari se vor naşte,şi cari, cînd se vor face mari, să vorbească despre ea copiilor lor;
Psa	78	7	pentruca aceştia să-şi pună încrederea în Dumnezeu,să nu uite lucrările lui Dumnezeu,şi să păzească poruncile Lui.
Psa	78	8	Să nu fie, ca părinţii lor,un neam neascultător şi răzvrătit,un neam, care n’avea o inimă tare,şi al cărui duh nu era credincios lui Dumnezeu!
Psa	78	9	Fiii lui Efraim, înarmaţi şi trăgînd cu arcul,au dat dosul în ziua luptei,
Psa	78	10	pentrucă n’au ţinut legămîntul lui Dumnezeu,şi n’au voit să umble întocmai după Legea Lui.
Psa	78	11	Au dat uitării lucrările Lui,minunile Lui, pe cari li le arătase.
Psa	78	12	Înaintea părinţilor lor, El făcuse minuniîn ţara Egiptului, în cîmpia Ţoan.
Psa	78	13	A despărţit marea, şi le-a deschis un drum prin ea,ridicînd apele ca un zid.
Psa	78	14	I-a călăuzit ziua cu un nor,şi toată noaptea cu lumina unui foc strălucitor.
Psa	78	15	A despicat stînci în pustie,şi le-a dat să bea ca din nişte valuri cu ape multe.
Psa	78	16	A făcut să ţîşnească izvoare din stînci,şi să curgă ape ca nişte rîuri.
Psa	78	17	Dar ei tot n’au încetat să păcătuiască împotriva Lui,n’au încetat să se răzvrătească împotriva Celui Prea Înalt în pustie.
Psa	78	18	Au ispitit pe Dumnezeu în inima lor,cerînd mîncare după poftele lor.
Psa	78	19	Au vorbit împotriva lui Dumnezeu,şi au zis: „Oare va putea Dumnezeu să pună o masă în pustie?
Psa	78	20	Iată că El a lovit stînca, de au curs ape,şi s’au vărsat şiroaie.Dar va putea El să dea şi pîne,sau să facă rost de carne poporului Său?“
Psa	78	21	Domnul a auzit, şi S’a mîniat.Un foc s’a aprins împotriva lui Iacov,şi s’a stîrnit împotriva lui Israel mînia Lui,
Psa	78	22	pentrucă n’au crezut în Dumnezeu,pentrucă n’au avut încredere în ajutorul Lui.
Psa	78	23	El a poruncit norilor de sus,şi a deschis porţile cerurilor:
Psa	78	24	a plouat peste ei mană de mîncare,şi le-a dat grîu din cer.
Psa	78	25	Au mîncat cu toţii pînea celor mari, şi le-a trimes mîncare să se sature.
Psa	78	26	A pus să sufle în ceruri vîntul de răsărit,şi a adus, prin puterea Lui, vîntul de miazăzi.
Psa	78	27	A plouat peste ei carne ca pulberea,şi păsări înaripate, cît nisipul mării;
Psa	78	28	le-a făcut să cadă în mijlocul taberii lor,dejur împrejurul locuinţelor lor.
Psa	78	29	Ei au mîncat şi s’au săturat din destul:Dumnezeu le-a dat ce doriseră.
Psa	78	30	Dar n’apucaseră să-şi stîmpere bine pofta,mîncarea le era încă în gură,
Psa	78	31	cînd s’a stîrnit mînia lui Dumnezeu împotriva lor,a lovit de moarte pe cei mai tari din ei,şi a doborît pe tinerii lui Israel.
Psa	78	32	Cu toate acestea, ei n’au încetat să păcătuiască,şi n’au crezut în minunile Lui.
Psa	78	33	De aceea, El le-a curmat zilele ca o suflare,le-a curmat anii printr’un sfîrşit năpraznic.
Psa	78	34	Cînd îi lovea de moarte, ei Îl căutau,se întorceau şi se îndreptau spre Dumnezeu;
Psa	78	35	îşi aduceau aminte că Dumnezeu este Stînca lor,şi că Dumnezeul Autoputernic este Izbăvitorul lor.
Psa	78	36	Dar Îl înşelau cu gura,şi-L minţeau cu limba.
Psa	78	37	Inima nu le era tare faţă de El,şi nu erau credincioşi legămîntului Său.
Psa	78	38	Totuş, în îndurarea Lui, El iartă nelegiuirea şi nu nimiceşte;Îşi opreşte de multe ori mîniaşi nu dă drumul întregei Lui urgii.
Psa	78	39	El Şi-a adus deci aminte că ei nu erau decît carne,o suflare care trece şi nu se mai întoarce.
Psa	78	40	Decîteori s’au răzvrătit ei împotriva Lui în pustie!Decîteori L-au mîniat ei în pustietate!
Psa	78	41	Da, n’au încetat să ispitească pe Dumnezeu,şi să întărîte pe Sfîntul lui Israel.
Psa	78	42	Nu şi-au mai adus aminte de puterea Lui,de ziua, cînd i-a izbăvit de vrăjmaş,
Psa	78	43	de minunile, pe cari le-a făcut în Egipt,şi de semnele Lui minunate din cîmpia Ţoan.
Psa	78	44	Cum le-a prefăcut rîurile în sînge,şi n’au putut să bea din apele lor.
Psa	78	45	Cum a trimes împotriva lor nişte muşte otrăvitoare, cari i-au mîncat,şi broaşte, cari i-au nimicit.
Psa	78	46	Cum le-a dat holdele pradă omizilor,rodul muncii lor pradă lăcustelor.
Psa	78	47	Cum le-a prăpădit viile, bătîndu-le cu piatră,şi smochinii din Egipt cu grindină.
Psa	78	48	Cum le-a lăsat vitele pradă grindinei,şi turmele pradă focului cerului.
Psa	78	49	El Şi-a aruncat împotriva lor mînia Lui aprinsă,urgia, iuţimea şi necazul:o droaie de îngeri aducători de nenorociri.
Psa	78	50	Cum Şi-a dat drum slobod mîniei,nu le-a scăpat sufletul dela moarte,şi le-a dat viaţa pradă molimei;
Psa	78	51	cum a lovit pe toţi întîii născuţi din Egipt,pîrga puterii în corturile lui Ham.
Psa	78	52	Cum a pornit pe poporul Său ca pe nişte oi,şi i-a povăţuit ca pe o turmă în pustie.
Psa	78	53	Cum i-a dus fără nici o grijă,ca să nu le fie frică,iar marea a acoperit pe vrăjmaşii lor.
Psa	78	54	Cum i-a adus spre hotarul Lui cel sfînt,spre muntele acesta, pe care dreapta Lui l-a cîştigat.
Psa	78	55	Cum a izgonit neamurile dinaintea lor,le-a împărţit ţara în părţi de moştenire,şi a pus seminţiile lui Israel să locuiască în corturile lor.
Psa	78	56	Dar ei au ispitit pe DumnezeulPrea Înalt, s’au răzvrătit împotriva Lui,şi n’au ţinut poruncile Lui.
Psa	78	57	Ci s’au depărtat şi au fost necredincioşi, ca şi părinţii lor,s’au abătut la o parte, ca un arc înşelător,
Psa	78	58	L-au supărat prin înălţimile lor,şi I-au stîrnit gelozia cu idolii lor.
Psa	78	59	Dumnezeu a auzit, şi Ş’a mîniat,şi a urgisit rău de tot pe Israel.
Psa	78	60	A părăsit locuinţa Lui din Silo,cortul în care locuia între oameni.
Psa	78	61	Şi-a dat slava pradă robiei,şi măreţia Lui în mînile vrăjmaşului.
Psa	78	62	A dat pradă săbiei pe poporul Lui,şi S’a mîniat pe moştenirea Lui.
Psa	78	63	Pe tinerii lui i-a ars focul,şi fecioarele lui n’au mai fost sărbătorite cu cîntări de nuntă.
Psa	78	64	Preoţii săi au căzut ucişi de sabie,şi văduvele lui nu s’au bocit.
Psa	78	65	Atunci Domnul S’a trezit, ca unul care a dormit,ca un viteaz îmbărbătat de vin,
Psa	78	66	şi a lovit pe protivnicii Lui, cari fugeau,acoperindu-i cu vecinică ocară.
Psa	78	67	Însă a lepădat cortul lui Iosif,şi n’a ales seminţia lui Efraim;
Psa	78	68	ci a ales seminţia lui Iuda,muntele Sionului, pe care-l iubeşte.
Psa	78	69	Şi-a zidit sfîntul locaş ca cerurile de înalt,şi tare ca pămîntul, pe care l-a întemeiat pe veci.
Psa	78	70	A ales pe robul Său David,şi l-a luat dela staulele de oi.
Psa	78	71	L-a luat dindărătul oilor, cari alăptau,ca să pască pe poporul Său Iacov, şi pe moştenirea Sa Israel.
Psa	78	72	Şi David i-a cîrmuit cu o inimă neprihănită,şi i-a povăţuit cu mîni pricepute.
------------------------Psalmii, capitolul 79
Psa	79	1	Dumnezeule, au năvălit neamurile în moştenirea Ta,au pîngărit Templul Tău cel sfînt,şi au prefăcut Ierusalimul într’un morman de pietre.
Psa	79	2	Trupurile neînsufleţite ale robilor Tăi le-au dat să le mănînce păsările cerului,şi carnea credincioşilor Tăi au dat-o s’o mănînce fiarele pămîntului.
Psa	79	3	Ca apa le-au vărsat sîngele, de jur împrejurul Ierusalimului,şi n’a fost nimeni să-i îngroape.
Psa	79	4	Am ajuns de ocara vecinilor noştri,de batjocura şi de rîsul celor ce ne înconjoară.
Psa	79	5	Pînă cînd, Doamne, Te vei mînia fără încetare,şi va arde mînia Ta ca focul?
Psa	79	6	Varsă-Ţi mînia peste neamurile, cari nu Te cunosc,şi peste împărăţiile, cari nu cheamă Numele Tău!
Psa	79	7	Căci au mîncat pe Iacov,şi i-au pustiit locuinţa.
Psa	79	8	Nu-Ţi mai aduce aminte de nelegiuirile strămoşilor noştri,ci să ne iese degrab înainte îndurările Tale!Căci sîntem nenorociţi de tot!
Psa	79	9	Ajută-ne, Dumnezeul mîntuirii noastre, pentru slava Numelui Tău!Izbăveşte-ne, şi iartă-ne păcatele, pentru Numele Tău!
Psa	79	10	Pentruce să zică neamurile: „Unde este Dumnezeul lor?“Să se ştie, înaintea ochilor noştri, printre neamuri,că Tu răzbuni sîngele vărsat al robilor Tăi!
Psa	79	11	Să ajungă pînă la Tine gemetele prinşilor de război!Scapă, prin braţul Tău cel puternic, pe cei ce pier!
Psa	79	12	Întoarce vecinilor noştri, de şapte ori în sînul lor,batjocurile, cari Ţi le-au aruncat ei Ţie, Doamne!
Psa	79	13	Şi noi, poporul Tău, turma păşunii Tale, Te vom lăuda în veci,şi vom vesti din neam în neam laudele tale.
------------------------Psalmii, capitolul 80
Psa	80	1	Ia aminte, Păstorul lui Israel, Tu, care povăţuieşti pe Iosif ca pe o turmă!Arată-Te în strălucirea Ta, Tu, care şezi pe heruvimi!
Psa	80	2	Trezeşte-Ţi puterea, înaintea lui Efraim, Beniamin şi Manase,şi vino în ajutorul nostru!
Psa	80	3	Ridică-ne, Dumnezeule,fă să strălucească Faţa Ta, şi vom fi scăpaţi!
Psa	80	4	Doamne, Dumnezeul oştirilor,pînă cînd Te vei mînia, cu toată rugăciunea poporului Tău?
Psa	80	5	Îi hrăneşti cu o pîne de lacrămi,şi-i adăpi cu lacrămi din plin.
Psa	80	6	Ne faci să fim mărul de ceartă al vecinilor noştri,şi vrăjmaşii noştri rîd de noi între ei.
Psa	80	7	Ridică-ne, Dumnezeul oştirilor!Fă să strălucească Faţa Ta, şi vom fi scăpaţi!
Psa	80	8	Tu ai adus o vie din Egipt,ai izgonit neamuri, şi ai sădit-o.
Psa	80	9	Ai făcut loc înaintea ei:şi ea a dat rădăcini şi a umplut ţara.
Psa	80	10	Munţii erau acoperiţi de umbra ei,şi ramurile ei erau ca nişte cedri ai lui Dumnezeu.
Psa	80	11	Îşi întindea mlădiţele pînă la mare,şi lăstarii pînă la Rîu.
Psa	80	12	Pentruce i-ai rupt gardul acum,de-o jăfuiesc toţi trecătorii?
Psa	80	13	O rîmă mistreţul din pădure,şi o mănîncă fiarele cîmpului.
Psa	80	14	Dumnezeul oştirilor, întoarce-Te iarăş!Priveşte din cer, şi vezi! Cercetează via aceasta!
Psa	80	15	Ocroteşte ce a sădit dreapta Ta,şi pe fiul, pe care Ţi l-ai ales! …
Psa	80	16	Ea este arsă de foc, este tăiată!De mustrarea Feţei Tale, ei pier!
Psa	80	17	Mîna Ta să fie peste omul dreptei Tale,peste fiul omului, pe care Ţi l-ai ales!
Psa	80	18	Şi atunci nu ne vom mai depărta de Tine.Înviorează-ne iarăş, şi vom chema Numele Tău.
Psa	80	19	Doamne, Dumnezeul oştirilor, ridică-ne iarăş!Fă să strălucească Faţa Ta, şi vom fi scăpaţi!
------------------------Psalmii, capitolul 81
Psa	81	1	Cîntaţi cu veselie lui Dumnezeu, care este tăria noastră!Înălţaţi strigăte de bucurie Dumnezeului lui Iacov!
Psa	81	2	Cîntaţi o cîntare, sunaţi din tobă,din arfa cea plăcută şi din alăută!
Psa	81	3	Sunaţi din trîmbiţă la luna nouă,la luna plină, în ziua sărbătorii noastre!
Psa	81	4	Căci aceasta este o lege pentru Israel,o poruncă a Dumnezeului lui Iacov.
Psa	81	5	El a rînduit sărbătoarea aceasta pentru Iosif,cînd a mers împotriva ţării Egiptului …Atunci am auzit un glas, pe care nu l-am cunoscut: –
Psa	81	6	„I-am descărcat povara de pe umăr,şi mînile lui nu mai ţin coşul.
Psa	81	7	Ai strigat în necaz, şi te-am izbăvit;ţi-am răspuns în locul tainic al tunetului,şi te-am încercat la apele Meriba. – (Oprire)
Psa	81	8	Ascultă, poporul Meu, şi te voi sfătui,Israele, de M’ai asculta!
Psa	81	9	Niciun dumnezeu străin să nu fie în mijlocul tău,şi să nu te închini înaintea dumnezeilor străini!
Psa	81	10	Eu sînt Domnul, Dumnezeul tău,care te-am scos din ţara Egiptului;deschide-ţi gura larg, şi ţi-o voi umplea!“
Psa	81	11	Dar poporul Meu n’a ascultat glasul Meu,Israel nu M’a ascultat.
Psa	81	12	Atunci i-am lăsat în voia pornirilor inimii lor,şi au urmat sfaturile lor.
Psa	81	13	O! de M’ar asculta poporul Meu,de ar umbla Israel în căile Mele!
Psa	81	14	Într’o clipă aş înfrunta pe vrăjmaşii lor,Mi-aş întoarce mîna împotriva protivnicilor lor;
Psa	81	15	ceice urăsc pe Domnul l-ar linguşi,şi fericirea lui Israel ar dăinui în veci.
Psa	81	16	L-aş hrăni cu cel mai bun grîu,şi l-aş sătura cu miere din stîncă.
------------------------Psalmii, capitolul 82
Psa	82	1	Dumnezeu stă în adunarea lui Dumnezeu;El judecă în mijlocul dumnezeilor.
Psa	82	2	– „Pînă cînd veţi judeca strîmb, şi veţi căuta la faţa celor răi? – (Oprire)
Psa	82	3	Faceţi dreptate celui slab şi orfanului,daţi dreptate nenorocitului şi săracului,
Psa	82	4	Scăpaţi pe cel nevoiaş şi lipsit,izbăviţi-i din mîna celor răi.“
Psa	82	5	Dar ei nu vor să ştie de nimic, nu pricep’nimic,ci umblă în întunerec;de aceea se clatină toate temeliile pămîntului.
Psa	82	6	Eu am zis: „Sînteţi dumnezei, toţi sînteţi fii ai Celui Prea Înalt.“
Psa	82	7	Însă veţi muri ca nişte oameni,veţi cădea ca un domnitor oarecare.“ –
Psa	82	8	Scoală-Te, Dumnezeule, şi judecă pămîntul!Căci toate neamurile sînt ale Tale.
------------------------Psalmii, capitolul 83
Psa	83	1	Dumnezeule, nu tăcea! Nu tăcea, şi nu Te odihni, Dumnezeule!
Psa	83	2	Căci iată că vrăjmaşii Tăi se frămîntă,şi ceice Te urăsc înalţă capul.
Psa	83	3	Fac planuri pline de vicleşug împotriva poporului Tău,şi se sfătuiesc împotriva celor ocrotiţi de Tine.
Psa	83	4	„Veniţi“, zic ei, „să-i nimicim din mijlocul neamurilor,ca să nu se mai pomenească numele lui Israel!“
Psa	83	5	Se strîng toţi cu o inimă,fac un legămînt împotriva Ta:
Psa	83	6	corturile lui Edom şi Ismaeliţii,Moabul şi Hagareniţii,
Psa	83	7	Ghebal, Amon, Amalec,Filistenii cu locuitorii Tirului.
Psa	83	8	Asiria se uneşte şi ea cu ei,şi îşi împrumută braţul ei copiilor lui Lot. – (Oprire)
Psa	83	9	Fă-le ca lui Madian,ca lui Sisera, ca lui Iabin la pîrîul Chison,
Psa	83	10	cari au fost nimiciţi la En-Dor,şi au ajuns un gunoi pentru îngrăşarea pămîntului.
Psa	83	11	Căpeteniile lor fă-le ca lui Oreb şi Zeeb,şi tuturor domnilor lor ca lui Zebah şi Ţalmuna!
Psa	83	12	Căci ei zic: „Să punem mînape locuinţele lui Dumnezeu!“
Psa	83	13	Dumnezeule, fă-i ca vîrtejul de praf,ca paiul luat de vînt,
Psa	83	14	Ca focul care arde pădurea,şi ca flacăra, care aprinde munţii!
Psa	83	15	Urmăreşte-i astfel cu furtuna Ta, şi bagă groaza în ei cu vijelia Ta!
Psa	83	16	Acopere-le faţa de ruşine,ca să caute Numele Tău, Doamne!
Psa	83	17	Să fie ruşinaţi şi îngroziţi pe vecie,să le roşească obrazul de ruşine şi să piară!
Psa	83	18	Ca să ştie că numai Tu, al cărui Nume este Domnul,Tu eşti Cel Prea Înalt pe tot pămîntul;
------------------------Psalmii, capitolul 84
Psa	84	1	Cît de plăcute sînt locaşurile Tale,Doamne al oştirilor!
Psa	84	2	Sufletul meu suspină şi tînjeşte de dor după curţile Domnului,inima şi carnea mea strigă către Dumnezeul cel viu!
Psa	84	3	Pînă şi pasărea îşi găseşte o casă acolo,şi rîndunica un cuib unde îşi pune puii …Ah! altarele Tale, Doamne al oştirilor,Împăratul meu şi Dumnezeul meu!
Psa	84	4	Ferice de ceice locuiesc în Casa Ta!Căci ei tot mai pot să Te laude. – (Oprire)
Psa	84	5	Ferice de ceice-şi pun tăria în Tine,în a căror inimă locuieşte încrederea.
Psa	84	6	Cînd străbat aceştia Valea Plîngerii, o prefac într’un loc plin de izvoare,şi ploaia timpurie o acopere cu binecuvîntări.
Psa	84	7	Ei merg din putere în putere,şi se înfăţişează înaintea lui Dumnezeu în Sion.
Psa	84	8	Doamne, Dumnezeul oştirilor, ascultă rugăciunea mea!Ia aminte, Dumnezeul lui Iacov! – (Oprire)
Psa	84	9	Tu, care eşti scutul nostru, vezi, Dumnezeule,şi priveşte faţa unsului Tău!
Psa	84	10	Căci mai mult face o zi în curţile Tale de cît o mie în altă parte;eu vreau mai bine să stau în pragul Casei Dumnezeului meu,decît să locuiesc în corturile răutăţii!
Psa	84	11	Căci Domnul Dumnezeu este un soare şi un scut,Domnul dă îndurare şi slavă,şi nu lipseşte de niciun bine pe cei ce duc o viaţă fără prihană.
Psa	84	12	Doamne al oştirilor,ferice de omul care se încrede în Tine!
------------------------Psalmii, capitolul 85
Psa	85	1	Tu ai fost binevoitor cu ţara Ta, Doamne!Ai adus înapoi pe prinşii de război ai lui Iacov;
Psa	85	2	ai iertat nelegiuirea poporului Tău,
Psa	85	3	i-ai acoperit toate păcatele; – (Oprire)Ţi-ai abătut toată aprinderea,şi Te-ai întors din iuţimea mîniei Tale.
Psa	85	4	Întoarce-ne iarăş, Dumnezeul mîntuirii noastre!Încetează-Ţi mînia împotriva nostră!
Psa	85	5	În veci Te vei mînia pe noi?În veci îţi vei lungi mînia?
Psa	85	6	Nu ne vei înviora iarăş,pentruca să se bucure poporul Tău în Tine?
Psa	85	7	Arată-ne, Doamne, bunătatea Ta,şi dă-ne mîntuirea Ta!
Psa	85	8	Eu voi asculta ce zice Dumnezeu, Domnul:căci El vorbeşte de pace poporului Său şi iubiţilor Lui,numai, ei să nu cadă iarăş în nebunie.
Psa	85	9	Da, mîntuirea Lui este aproape de ceice se tem de El,pentruca în ţara noastră să locuiască slava.
Psa	85	10	Bunătatea şi credincioşia se întîlnesc,dreptatea şi pacea se sărută.
Psa	85	11	Credincioşia răsare din pămînt,şi dreptatea priveşte dela înălţimea cerurilor.
Psa	85	12	Domnul ne va da şi fericirea, şi pămîntul nostru îşi va da roadele.
Psa	85	13	Dreptatea va merge şi înaintea Lui,şi-L va şi urma, călcînd pe urmele paşilor Lui!
------------------------Psalmii, capitolul 86
Psa	86	1	Ia aminte, Doamne, şi ascultă-mă!Căci sînt nenorocit şi lipsit.
Psa	86	2	Păzeşte-mi sufletul, căci sînt unul din cei iubiţi de Tine!Scapă, Dumnezeule, pe robul Tău, care se încrede în Tine!
Psa	86	3	Ai milă de mine, Doamne!Căci toată ziua strig către Tine.
Psa	86	4	Înveseleşte sufletul robului Tău, căci la Tine, Doamne, îmi înalţ sufletul.
Psa	86	5	Căci Tu eşti bun, Doamne, gata să ierţi,şi plin de îndurare cu toţi ceice Te cheamă.
Psa	86	6	Pleacă-ţi urechea, Doamne, la rugăciunea mea,ia aminte la glasul cererilor mele!
Psa	86	7	Te chem, în ziua necazului meu,căci m’asculţi.
Psa	86	8	Nimeni nu este ca Tine între dumnezei, Doamne,şi nimic nu seamănă cu lucrările Tale.
Psa	86	9	Toate neamurile, pe cari le-ai făcut, vor veni să se închine înaintea Ta, Doamne,şi să dea slavă Numelui Tău.
Psa	86	10	Căci Tu eşti mare, şi faci minuni,numai Tu eşti Dumnezeu.
Psa	86	11	Învaţă-mă căile Tale, Doamne! Eu voi umbla în adevărul Tău.Fă-mi inima să se teamă de Numele Tău.
Psa	86	12	Te voi lăuda din toată inima mea, Doamne, Dumnezeul meu,şi voi prea mări Numele Tău în veci!
Psa	86	13	Căci mare este bunătatea Ta faţă de mine,şi Tu îmi izbăveşti sufletul din adînca locuinţă a morţilor.
Psa	86	14	Dumnezeule, nişte îngîmfaţi s’au sculat împotriva mea,o ceată de oameni asupritori vor să-mi ia viaţa,şi nu se gîndesc la Tine.
Psa	86	15	Dar Tu, Doamne, Tu eşti un Dumnezeu îndurător şi milostiv,îndelung răbdător şi bogat în bunătate şi în credicioşie.
Psa	86	16	Îndreaptă-Ţi privirile spre mine, şi ai milă de mine:dă tărie robului Tău,şi scapă pe fiul roabei Tale!
Psa	86	17	Fă un semn pentru mine,ca să vadă vrăjmaşii mei şi să rămînă de ruşine,căci Tu mă ajuţi şi mă mîngîi, Doamne!
------------------------Psalmii, capitolul 87
Psa	87	1	Sionul are temeliile aşezate pe munţii cei sfinţi:
Psa	87	2	Domnul iubeşte porţile Sionului mai mult decît toate locaşurile lui Iacov.
Psa	87	3	Lucruri pline de slavă au fost spuse despre tine,cetate a lui Dumnezeu! – (Oprire)
Psa	87	4	Eu pomenesc Egiptul şi Babilonul printre cei ce Mă cunosc; iată, ţara Filistenilor, Tirul, cu Etiopia:„în Sion s’au născut.“ –
Psa	87	5	Iar despre Sion este zis: „Toţi s’au născut în el,“şi Cel Prea Înalt îl întăreşte.
Psa	87	6	Domnul numără popoarele, scriindu-le:„Acolo s’au născut.“ – (Oprire)
Psa	87	7	Şi cei ce cîntă şi ceice joacă strigă:„Toate izvoarele mele sînt în Tine.“
------------------------Psalmii, capitolul 88
Psa	88	1	Doamne, Dumnezeul mîntuirii mele!Zi şi noapte strig înaintea Ta!
Psa	88	2	S’ajungă rugăciunea mea înaintea Ta!Ia aminte la cererile mele;
Psa	88	3	căci mi s’a săturat sufletul de rele,şi mi se apropie viaţa de locuinţa morţilor.
Psa	88	4	Sînt pus în rîndul celor ce se pogoară în groapă,sînt ca un om, care nu mai are putere.
Psa	88	5	Stau întins printre cei morţi,ca cei ucişi şi culcaţi în mormînt,de cari nu-Ţi mai aduci aminte,şi cari sînt despărţiţi de mîna Ta.
Psa	88	6	M’ai aruncat în groapa cea mai de jos,în întunerec, în adîncuri.
Psa	88	7	Mînia Ta mă apasă,şi mă năpădeşti cu toate valurile Tale. – (Oprire)
Psa	88	8	Ai îndepărtat dela mine pe toţi prietenii mei,m’ai făcut o pricină de scîrbă pentru ei;sînt închis şi nu pot să ies.
Psa	88	9	Mi se topesc ochii de suferinţă;în toate zilele Te chem, Doamne,şi-mi întind mînile spre Tine!
Psa	88	10	Oare pentru morţi faci Tu minuni?Sau se scoală morţii să Te laude? – (Oprire)
Psa	88	11	Se vorbeşte de bunătatea Ta în mormînt,şi de credincioşia Ta în Adînc?
Psa	88	12	Sînt cunoscute minunile Tale în întunerec, şi dreptatea Ta în ţara uitării?
Psa	88	13	Doamne, eu îşi cer ajutorul,şi dimineaţa rugăciunea mea se înalţă la Tine.
Psa	88	14	Pentruce, Doamne, lepezi sufletul meu?Pentruce îmi ascunzi Faţa Ta?
Psa	88	15	Din tinereţă, sînt nenorocit şi trag să mor,sînt cuprins de spaimele Tale, şi nu ştiu ce să mai fac.
Psa	88	16	Mînia Ta trece peste mine,spaimele Tale mă nimicesc de tot.
Psa	88	17	Ele mă înconjoară toată ziua, ca nişte ape,mă înfăşoară toate deodată.
Psa	88	18	Ai depărtat dela mine pe prieteni şi tovarăşi;şi cei de aproape ai mei s’au făcut nevăzuţi.
------------------------Psalmii, capitolul 89
Psa	89	1	Voi cînta totdeauna îndurările Domnului:voi spune din neam în neam, cu gura mea, credincioşia Ta.
Psa	89	2	Căci zic: „Îndurarea are temelii vecinice!Tare ca cerurile este credincioşia Ta!“ –
Psa	89	3	„Am făcut legămînt cu alesul Meu“ – zice Domnul –„iată ce am jurat robului Meu David:
Psa	89	4	„Îţi voi întări sămînţa pe vecie, şi’-n veci îţi voi aşeza scaunul de domnie.“ (Oprire)
Psa	89	5	Cerurile laudă minunile Tale, Doamne,şi credincioşia Ta în adunarea sfinţilor!
Psa	89	6	Căci, în cer, cine se poate asemăna cu Domnul?Cine este ca Tine între fiii lui Dumnezeu?
Psa	89	7	Dumnezeu este înfricoşat în adunarea cea mare a sfinţilor,şi de temut pentru toţi ceice stau în jurul Lui.
Psa	89	8	Doamne, Dumnezeul oştirilor,cine este puternic ca Tine, Doamne!Şi credincioşia Ta Te înconjoară.
Psa	89	9	Tu îmblînzeşti mîndria mării;cînd se ridică valurile ei, Tu le potoleşti.
Psa	89	10	Tu ai zdrobit Egiptul ca pe un hoit,ai risipit pe vrăjmaşii Tăi prin puterea braţului Tău.
Psa	89	11	Ale Tale sînt cerurile şi pămîntul,Tu ai întemeiat lumea şi tot ce cuprinde ea.
Psa	89	12	Tu ai făcut miazănoaptea şi miazăziua;Taborul şi Hermonul se bucură de Numele Tău.
Psa	89	13	Braţul tău este puternic,mîna Ta este tare, dreapta Ta este înălţată.
Psa	89	14	Dreptatea şi judecata sînt temelia scaunului Tău de domnie;bunătatea şi credincioşia sînt înaintea Feţei Tale.
Psa	89	15	Ferice de poporul, care cunoaşte sunetul trîmbiţei,care umblă în lumina Feţei Tale, Doamne!
Psa	89	16	El se bucură neîncetat de Numele Tău,şi se făleşte cu dreptatea Ta.
Psa	89	17	Căci Tu eşti fala puterii lui;şi, în bunăvoinţa Ta, ne ridici puterea noastră.
Psa	89	18	Căci Domnul este scutul nostru,Sfîntul lui Israel este împăratul nostru.
Psa	89	19	Atunci ai vorbit într’o vedenie prea iubitului Tău,şi ai zis: „Am dat ajutorul Meu unui viteaz,am ridicat din mijlocul poporului un tînăr;
Psa	89	20	am găsit pe robul Meu David, şi l-am uns cu untdelemnul Meu cel sfînt.
Psa	89	21	Mîna Mea îl va sprijini,şi braţul Meu îl va întări.
Psa	89	22	Vrăjmaşul nu-l va prinde,şi cel rău nu-l va apăsa;
Psa	89	23	ci voi zdrobi dinaintea lui pe protivnicii lui,şi voi lovi pe cei ce-l urăsc.
Psa	89	24	Credincioşia şi bunătatea Mea vor fi cu el,şi tăria lui se va înălţa prin Numele Meu.
Psa	89	25	Voi da în mîna lui marea,şi în dreapta lui rîurile.
Psa	89	26	El Îmi va zice: „Tu eşti Tatăl meu,Dumnezeul meu şi Stînca mîntuirii mele!“
Psa	89	27	Iar Eu îl voi face întîiul născut,cel mai înalt dintre împăraţii pămîntului.
Psa	89	28	Îi voi păstra totdeauna bunătatea Mea,şi legămîntul Meu îi va fi neclintit.
Psa	89	29	Îi voi face vecinică sămînţa,şi scaunul lui de domnie ca zilele cerurilor.
Psa	89	30	Dacă fiii lui vor părăsi Legea Mea,şi nu vor umbla după poruncile Mele,
Psa	89	31	dacă vor călca orînduirile Mele,şi nu vor păzi poruncile Mele,
Psa	89	32	atunci le voi pedepsi fărădelegile cu nuiaua,şi nelegiuirile cu lovituri;
Psa	89	33	dar nu-Mi voi îndepărta deloc bunătatea dela ei,şi nu-Mi voi face credincioşia de minciună;
Psa	89	34	nu-Mi voi călca legămîntul,şi nu voi schimba ce a ieşit de pe buzele mele.
Psa	89	35	Am jurat odată pe sfinţenia Mea:să mint Eu oare lui David?
Psa	89	36	Sămînţa lui va dăinui în veci;scaunul lui de domnie va fi înaintea Mea ca soarele;
Psa	89	37	ca luna, va dăinui pe vecie,şi ca martorul credincios din cer. – (Oprire)
Psa	89	38	Şi totuş, Tu l-ai îndepărtat,şi Te-ai mîniat pe unsul Tău;
Psa	89	39	ai nesocotit legămîntul făcut cu robul Tău;i-ai doborît şi i-ai pîngărit cununa.
Psa	89	40	I-ai prăbuşit toate zidurile,şi i-ai dărîmat toate cetăţuile.
Psa	89	41	Toţi trecătorii îl jăfuiesc,şi a ajuns de batjocura vecinilor lui.
Psa	89	42	Ai înălţat dreapta protivnicilor lui,ai înveselit pe toţi vrăjmaşii lui,
Psa	89	43	ai făcut ca ascuţişul săbiei lui să dea înapoi,şi nu l-ai sprijinit în luptă.
Psa	89	44	Ai pus capăt strălucirii lui,şi i-ai trîntit la pămînt scaunul de domnie;
Psa	89	45	i-ai scurtat zilele tinereţii,şi l-ai acoperit de ruşine. – (Oprire)
Psa	89	46	Pînă cînd, Doamne, Te vei ascunde fără încetare,şi-Ţi va arde mînia ca focul?
Psa	89	47	Adu-ţi aminte ce scurtă este viaţa mea,şi pentruce nimic ai făcut pe toţi fiii omului.
Psa	89	48	Este vreun om care să poată trăi şi să nu vadă moartea, care să poată să-şi scape sufletul din locuinţa morţilor? – (Oprire)
Psa	89	49	Unde sînt, Doamne, îndurările Tale dintîi,pe cari le-ai jurat lui David, în credincioşia Ta?
Psa	89	50	Adu-ţi aminte, Doamne, de ocara robilor Tăi,adu-ţi aminte că port în sîn ocara multor popoare;
Psa	89	51	adu-Ţi aminte de ocările vrăjmaşilor Tăi, Doamne;de ocările lor împotriva paşilor unsului Tău!
Psa	89	52	Binecuvîntat să fie Domnul în veci!Amin! Amin!
------------------------Psalmii, capitolul 90
Psa	90	1	Doamne, Tu ai fost locul nostru de adăpost,din neam în neam.
Psa	90	2	Înainte ca să se fi născut munţii,şi înainte ca să se fi făcut pămîntul şi lumea,din vecinicie în vecinicie, Tu eşti Dumnezeu!
Psa	90	3	Tu întorci pe oameni în ţărînă,şi zici: „Întoarceţi-vă fiii oamenilor!“
Psa	90	4	Căci înaintea Ta, o mie de anisînt ca ziua de ieri, care a trecut,şi ca o strajă din noapte.
Psa	90	5	Îi mături, ca un vis:dimineaţa, sînt ca iarba, care încolţeşte iarăş:
Psa	90	6	înfloreşte dimineaţa, şi creşte,iar seara este tăiată şi se usucă.
Psa	90	7	Noi sîntem mistuiţi de mînia Ta,şi îngroziţi de urgia Ta.
Psa	90	8	Tu pui înaintea Ta nelegiuirile noastre,şi scoţi la lumina Feţei Tale păcatele noastre cele ascunse.
Psa	90	9	Toate zilele noastre pier de urgia Ta,vedem cum ni se duc anii ca un sunet.
Psa	90	10	Anii vieţii noastre se ridică la şaptezeci de ani,iar, pentru cei mai tari, la optzeci de ani;şi lucrul cu care se mîndreşte omul în timpul lor nu este decît trudă şi durere, căci trece iute, şi noi sburăm.
Psa	90	11	Dar cine ia seama la tăria mîniei Tale,şi la urgia Ta, aşa cum se cuvine să se teamă de Tine?
Psa	90	12	Învaţă-ne să ne numărăm bine zilele,ca să căpătăm o inimă înţeleaptă!
Psa	90	13	Întoarce-te, Doamne! Pînă cînd zăboveşti?Ai milă de robii Tăi!
Psa	90	14	Satură-ne în fiecare dimineaţă de bunătatea Ta,şi toată viaţa noastră ne vom bucura şi ne vom veseli.
Psa	90	15	Înveseleşte-ne tot atîtea zile cîte ne-ai smerit,tot atîţia ani cît am văzut nenorocirea!
Psa	90	16	Să se arate robilor Tăi lucrarea Ta, şi slava Ta fiilor lor!
Psa	90	17	Fie peste noi bunăvoinţa Domnului Dumnezeului nostru!Şi întăreşte lucrarea mînilor noastre,da, întăreşte lucrarea mînilor noastre!
------------------------Psalmii, capitolul 91
Psa	91	1	Celce stă supt ocrotirea Celui Prea Înalt,şi se odihneşte la umbra Celui Atoputernic,
Psa	91	2	zice despre Domnul: „El este locul meu de scăpare, şi cetăţuia mea,Dumnezeul meu în care mă încred!“
Psa	91	3	Da, El te scapă de laţul vînătorului,de ciumă şi de pustiirile ei.
Psa	91	4	El te va acoperi cu penele Lui,şi te vei ascunde supt aripile Lui.Căci scut şi pavăză este credincioşia Lui!
Psa	91	5	Nu trebuie să te temi nici de groaza din timpul nopţii,nici de săgeata care sboară ziua,
Psa	91	6	nici de ciuma, care umblă în întunerec,nici de molima, care bîntuie ziua nameaza mare.
Psa	91	7	O mie să cadă alături de tine,şi zece mii la dreapta ta,dar de tine nu se va apropia.
Psa	91	8	Doar vei privi cu ochii,şi vei vedea răsplătirea celor răi.
Psa	91	9	Pentrucă zici: „Domnul este locul meu de adăpost!“şi faci din Cel Prea Înalt turnul tău de scăpare,
Psa	91	10	de aceea nici o nenorocire nu te va ajunge, nici o urgie nu se va apropia de cortul tău.
Psa	91	11	Căci El va porunci îngerilor Săi să te păzească în toate căile tale;
Psa	91	12	şi ei te vor duce pe mîni,ca nu cumva să-ţi loveşti piciorul de vreo piatră.
Psa	91	13	Vei păşi peste lei şi peste năpîrci,şi vei călca peste pui de lei şi peste şerpi. –
Psa	91	14	„Fiindcă Mă iubeşte – zice Domnul – deaceea îl voi izbăvi;îl voi ocroti, căci cunoaşte Numele Meu.
Psa	91	15	Cînd Mă va chema, îi voi răspunde;voi fi cu el în strîmtorare,îl voi izbăvi şi-l voi proslăvi.
Psa	91	16	Îl voi sătura cu viaţă lungă,şi-i voi arăta mîntuirea Mea“.
------------------------Psalmii, capitolul 92
Psa	92	1	Frumos este să lăudăm pe Domnul,şi să mărim Numele Tău, Prea Înalte,
Psa	92	2	să vestim dimineaţa bunătatea Ta, şi noaptea credincioşia Ta,
Psa	92	3	cu instrumentul cu zece coarde şi cu alăuta,în sunetele arfei.
Psa	92	4	Căci Tu mă înveseleşti cu lucrările Tale, Doamne,şi eu cînt de veselie, cînd văd lucrarea mînilor Tale.
Psa	92	5	Cît de mari sînt lucrările Tale, Doamne,şi cît de adînci sînt gîndurile Tale!
Psa	92	6	Omul prost nu cunoaşte lucrul acesta,şi cel nebun nu ia seama la el.
Psa	92	7	Dacă cei răi înverzesc ca iarba, şi dacă toţi cei ce fac răul înfloresc, este numai ca să fie nimiciţi pe vecie.
Psa	92	8	Dar Tu, Doamne, eşti înalţat în veci de veci!
Psa	92	9	Căci iată, Doamne, vrăjmaşii Tăi, iată vrăjmaşii Tăi pier:toţi cei ce fac răul sînt risipiţi.
Psa	92	10	Dar mie, Tu-mi dai puterea bivolului,şi m’ai stropit cu untdelemn proaspăt.
Psa	92	11	Ochiul meu îşi vede împlinită dorinţa faţă de vrăjmaşii mei,şi urechea mea aude împlinirea dorinţei mele faţă de protivnicii mei cei răi.
Psa	92	12	Cel fără prihană înverzeşte ca finicul,şi creşte ca cedrul din Liban.
Psa	92	13	Cei sădiţi în Casa Domnului,înverzesc în curţile Dumnezeului nostru.
Psa	92	14	Ei aduc roade şi la bătrîneţă,sînt plini de suc şi verzi,
Psa	92	15	ca să arate că Domnul este drept,El Stînca mea, în care nu este nelegiuire.
------------------------Psalmii, capitolul 93
Psa	93	1	Domnul împărăţeşte, îmbrăcat cu măreţie;Domnul este îmbrăcat şi încins cu putere:de aceea lumea este tare şi nu se clatină.
Psa	93	2	Scaunul Tău de domnie este aşezat din vremuri străvechi;Tu eşti din vecinicie!
Psa	93	3	Rîurile vuiesc, Doamne,rîurile vuiesc tare,rîurile se umflă cu putere.
Psa	93	4	Dar mai puternic decît vuietul apelor mari,şi mai puternic decît vuietul valurilor năpraznice ale mării,este Domnul în locurile cereşti.
Psa	93	5	Mărturiile Tale sînt cu totul adevărate;sfinţenia este podoaba Casei Tale,Doamne, pentru tot timpul cît vor ţinea vremurile.
------------------------Psalmii, capitolul 94
Psa	94	1	Doamne, Dumnezeul răzbunărilor,Tu, Dumnezeul răzbunărilor, arată-Te!
Psa	94	2	Scoală-Te, Judecătorul pămîntului,şi răsplăteşte celor mîndri după faptele lor!
Psa	94	3	Pînă cînd vor birui cei răi, Doamne,pînă cînd vor birui cei răi?
Psa	94	4	Ei ţin cuvîntări puternice, vorbesc cu trufie,şi toţi cei ce fac răul se fălesc.
Psa	94	5	Ei zdrobesc pe poporul Tău, Doamne,şi asupresc moştenirea Ta.
Psa	94	6	Junghie pe văduvă şi pe străin,ucid pe orfani,
Psa	94	7	şi zic: „Nu vede Domnul,şi Dumnezeul lui Iacov nu ia aminte!“
Psa	94	8	Totuş, învăţaţi-vă minte, oameni fără minte!Cînd vă veţi înţelepţi, nebunilor?
Psa	94	9	Cel ce a sădit urechea, s’ar putea să n’audă?Cel ce a întocmit ochiul, s’ar putea să nu vadă?
Psa	94	10	Cel ce pedepseşte neamurile, s’ar putea să nu pedepsească,El, care a dat omului pricepere?
Psa	94	11	Domnul cunoaşte gîndurile omului: ştie că sînt deşerte.
Psa	94	12	Ferice de omul, pe care-l pedepseşti Tu, Doamne,şi pe care-l înveţi din Legea Ta,
Psa	94	13	ca să-l linişteşti în zilele nenorocirii,pînă se va săpa groapa celui rău!
Psa	94	14	Căci Domnul nu lasă pe poporul Său,şi nu-Şi părăseşte moştenirea.
Psa	94	15	Ci se va face odată judecata după dreptate,şi toţi cei cu inima curată o vor găsi bună.
Psa	94	16	Cine mă va ajuta împotriva celor răi?Cine mă va sprijini împotriva celor ce fac răul?
Psa	94	17	De n’ar fi Domnul ajutorul meu, cît de curînd ar fi sufletul meu în tăcerea morţii!
Psa	94	18	Oridecîte ori zic: „Mi se clatină piciorul!“bunătatea Ta, Doamne, mă sprijineşte totdeauna.
Psa	94	19	Cînd gînduri negre se frămîntă cu grămada înlăuntrul meu,mîngîierile Tale îmi înviorează sufletul.
Psa	94	20	Te vor pune cei răi să şezi pe scaunul lor de domnie,ei cari pregătesc nenorocirea la adăpostul legii?
Psa	94	21	Ei se strîng împotriva vieţii celui neprihănit,şi osîndesc sînge nevinovat.
Psa	94	22	Dar Domnul este turnul meu de scăpare,Dumnezeul meu este stînca mea de adăpost.
Psa	94	23	El va face să cadă asupra lor nelegiuirea,El îi va nimici prin răutatea lor;Domnul, Dumnezeul nostru, îi va nimici.
------------------------Psalmii, capitolul 95
Psa	95	1	Veniţi să cîntăm cu veselie Domnului,şi să strigăm de bucurie către Stînca mîntuirii noastre.
Psa	95	2	Să mergem înaintea Lui cu laude,să facem să răsune cîntece în cinstea Lui!
Psa	95	3	Căci Domnul este un Dumnezeu mare,este un Împărat mare mai pesus de toţi dumnezeii.
Psa	95	4	El ţine în mînă adîncimile pămîntului,şi vîrfurile munţilor sînt ale Lui.
Psa	95	5	A Lui este marea, El a făcut-o,şi mînile Lui au întocmi uscatul:
Psa	95	6	veniţi să ne închinăm şi să ne smerim,să ne plecăm genunchiul înaintea Domnului, Făcătorului nostru!
Psa	95	7	Căci El este Dumnezeul nostru,şi noi sîntem poporul păşunei Lui, turma, pe care o povăţuieşte mîna Lui… O! de aţi asculta azi glasul Lui! –
Psa	95	8	„Nu vă împetriţi inima, ca la Meriba,ca în ziua dela Masa, în pustie,
Psa	95	9	unde părinţii voştri M’au ispitit,şi M’au încercat, măcarcă văzuseră lucrările Mele.
Psa	95	10	Patruzeci de ani M’am scîrbit de neamul acesta,şi am zis: „Este un popor cu inima rătăcită;ei nu cunosc căile Mele.“
Psa	95	11	De aceea am jurat în mînia Mea:„Nu vom intra în odihna Mea!“
------------------------Psalmii, capitolul 96
Psa	96	1	Cîntaţi Domnului o cîntare nouă!Cîntaţi Domnului, toţi locuitorii pămîntului!
Psa	96	2	Cîntaţi Domnului, binecuvîntaţi Numele Lui, vestiţi din zi în zi mîntuirea Lui!
Psa	96	3	Povestiţi printre neamuri slava Lui,printre toate popoarele minunile Lui!
Psa	96	4	Căci Domul este mare şi foarte vrednic de laudă.El este mai de temut decît toţi dumnezeii.
Psa	96	5	Căci toţi dumnezeii popoarelor sînt nişte idoli,dar Domnul a făcut cerurile.
Psa	96	6	Strălucirea şi măreţia sînt înaintea Feţei Lui, slava şi podoaba sînt în locaşul Lui cel sfînt.
Psa	96	7	Familiile popoarelor, daţi Domnului,daţi Domnului slavă şi cinste!
Psa	96	8	Daţi Domnului slava cuvenită Numelui Lui!Aduceţi daruri de mîncare, şi intraţi în curţile Lui!
Psa	96	9	Închinaţi-vă înaintea Domnului îmbrăcaţi cu podoabe sfinte,tremuraţi înaintea Lui, toţi locuitorii pămîntului!
Psa	96	10	Spuneţi printre neamuri: „Domnul împărăţeşte!Deaceea lumea este tare, şi nu se clatină.“Domnul judecă popoarele cu dreptate.
Psa	96	11	Să se bucure cerurile, şi să se veselească pămîntul;să mugească marea cu tot ce cuprinde ea!
Psa	96	12	Să tresalte cîmpia, cu tot ce e pe ea,toţi copacii pădurii să strige de bucurie
Psa	96	13	înaintea Domnului! Căci El vine,vine să judece pămîntul.El va judeca lumea cu dreptate,şi popoarele după credincioşia Lui.
------------------------Psalmii, capitolul 97
Psa	97	1	Domnul împărăţeşte: să se veselească pămîntul,şi să se bucure ostroavele cele multe!
Psa	97	2	Norii şi negura îl înconjoară,dreptatea şi judecata sînt temelia scaunului Său de domnie.
Psa	97	3	Înaintea Lui merge focul,şi arde dejur împrejur pe protivnicii Lui.
Psa	97	4	Fulgerile Lui luminează lumea:pămîntul Îl vede şi se cutremură.
Psa	97	5	Munţii se topesc ca ceara înaintea Domnului,înaintea Domnului întregului pămînt.
Psa	97	6	Cerurile vestesc dreptatea Lui,şi toate popoarele văd slava Lui.
Psa	97	7	Sînt ruşinaţi, toţi cei ce slujesc icoanelor,şi cari se fălesc cu idolii:toţi dumnezeii se închină înaintea Lui.
Psa	97	8	Sionul aude lucrul acesta, şi se bucură, se veselesc fiicele lui Iuda de judecăţile Tale, Doamne!
Psa	97	9	Căci Tu, Doamne, Tu eşti Cel Prea Înalt peste tot pămîntul, Tu eşti prea înălţat mai pe sus de toţi dumnezeii.
Psa	97	10	Urîţi răul, ceice iubiţi pe Domnul!El păzeşte sufletele credincioşilor Lui,şi-i izbăveşte din mîna celor răi.
Psa	97	11	Lumina este sămănată pentru cel neprihănit,şi bucuria pentru cei cu inima curată.
Psa	97	12	Neprihăniţilor, bucuraţi-vă în Domnul,şi măriţi prin laudele voastre sfinţenia Lui!
------------------------Psalmii, capitolul 98
Psa	98	1	Cîntaţi Domnului o cîntare nouă,căci El a făcut minuni. Dreapta şi braţul Lui cel sfînt I-au venit în ajutor.
Psa	98	2	Domnul Şi-a arătat mîntuirea,Şi-a descoperit dreptatea înaintea neamurilor.
Psa	98	3	Şi-a adus aminte de bunătatea şi credincioşia Lui faţă de casa lui Israel:toate marginile pămîntului au văzut mîntuirea Dumnezeului nostru.
Psa	98	4	Strigaţi către Domnul cu strigăte de bucurie, toţi locuitorii pămîntului!Chiuiţi, strigaţi, şi cîntaţi laude!
Psa	98	5	Cîntaţi Domnului cu arfa,cu arfa şi cu cîntece din gură!
Psa	98	6	Cu trîmbiţe şi sunete din corn,strigaţi de bucurie înaintea Împăratului, Domnului!
Psa	98	7	Să urle marea cu tot ce cuprinde ea,să chiuie lumea şi cei ce locuiesc pe ea,
Psa	98	8	să bată din palme rîurile,să strige de bucurie toţi munţii
Psa	98	9	înaintea Domnului! Căci El vine să judece pămîntul!El va judeca lumea cu dreptate,şi popoarele cu nepărtinire.
------------------------Psalmii, capitolul 99
Psa	99	1	Domnul împărăţeşte: popoarele tremură;El şade pe heruvimi: pămîntul se clatină.
Psa	99	2	Domnul este mare în Sion,şi înalţat peste toate popoarele.
Psa	99	3	Să laude oamenii Numele Tău cel mare şi înfricoşat,căci este sfînt!
Psa	99	4	Să laude oamenii tăria Împăratului, căci iubeşte dreptatea!Tu întăreşti dreptatea,Tu faci dreptate şi judecată în Iacov.
Psa	99	5	Înălţaţi pe Domnul, Dumnezeul nostru,şi închinaţi-vă înaintea aşternutului picioarelor Lui,căci este sfînt!
Psa	99	6	Moise şi Aaron, dintre preoţii Lui,şi Samuel, dintre ceice chemau Numele Lui,au chemat pe Domnul, şi El i-a ascultat.
Psa	99	7	El le-a vorbit din stîlpul de nor;ei au păzit poruncile Lui şi Legea, pe care le-a dat-o El.
Psa	99	8	Doamne, Dumnezeul nostru, Tu i-ai ascultat;ai fost pentru ei un Dumnezeu iertător,dar i-ai pedepsit pentru greşelile lor.
Psa	99	9	Înălţaţi pe Domnul, Dumnezeul nostru,şi închinaţi-vă pe muntele Lui cel sfînt!Căci Domnul, Dumnezeul nostru, este sfînt!
------------------------Psalmii, capitolul 100
Psa	100	1	Strigaţi de bucurie către Domnul,toţi locuitorii pămîntului!
Psa	100	2	Slujiţi Domnului cu bucurie,veniţi cu veselie înaintea Lui.
Psa	100	3	Să ştiţi că Domnul este Dumnezeu!El ne-a făcut, ai Lui sîntem:noi sîntem poporul Lui şi turma păşunei Lui.
Psa	100	4	Intraţi cu laude pe porţileLui, intraţi cu cîntări în curţile Lui!Lăudaţi-L şi binecuvîntaţi-I Numele.
Psa	100	5	Căci Domnul este bun; bunătatea Lui ţine în veci,şi credincioşia Lui din neam în neam.
------------------------Psalmii, capitolul 101
Psa	101	1	Voi cînta bunătatea şi dreptatea;Ţie, Doamne, Îţi voi cînta.
Psa	101	2	Mă voi purta cu înţelepciune pe o cale neprihănită. –Cînd vei veni la mine? –Voi umbla cu inima fără prihană,în mijlocul casei mele.
Psa	101	3	Nu voi pune nimic rău înaintea ochilor mei;urăsc purtarea păcătoşilor;ea nu se va lipi de mine.
Psa	101	4	Inima stricată se va depărta de mine;nu vreau să cunosc pe cel rău.
Psa	101	5	Pe cel ce cleveteşte în ascuns pe aproapele său, îl voi nimici;pe cel cu priviri trufaşe şi cu inima îngîmfată, nu-l voi suferi.
Psa	101	6	Voi avea ochii îndreptaţi asupra credincioşilor din ţară, ca să locuiască lîngă mine;cel ce umblă pe o cale fără prihană acela îmi va sluji.
Psa	101	7	Cel ce se dedă la înşelăciune nu va locui în casa mea;cel ce spune minciuni nu va sta înaintea mea.
Psa	101	8	În fiecare dimineaţă voi nimici pe toţi cei răi din ţară,ca să stîrpesc din cetatea Domnului pe toţi ceice săvîrşesc nelegiuirea.
------------------------Psalmii, capitolul 102
Psa	102	1	Doamne, ascultă-mi rugăciunea,şi s’ajungă strigătul meu pînă la Tine!
Psa	102	2	Nu-mi ascunde Faţa Ta în ziua necazului meu!Pleacă-Ţi urechea spre mine, cînd strig!Ascultă-mă degrab!
Psa	102	3	Căci zilele mele pier ca fumul, şi oasele îmi ard ca un tăciune.
Psa	102	4	Inima îmi este lovită, şi mi se usucă întocmai ca iarba;pînă şi pînea uit să mi-o mănînc.
Psa	102	5	Aşa de mari îmi sînt gemetele,că mi se lipesc oasele de carne.
Psa	102	6	Seamăn cu pelicanul din pustie,sînt ca o cucuvaie din dărîmături;
Psa	102	7	nu mai pot dormi, şi sîntca pasărea singuratică pe un acoperiş.
Psa	102	8	În fiecare zi mă bătjocoresc vrăjmaşii mei,şi protivnicii mei jură pe mine în mînia lor.
Psa	102	9	Mănînc ţărînă în loc de pîne,şi îmi amestec lacrămile cu băutura,
Psa	102	10	din pricina mîniei şi urgiei Tale;căci Tu m’ai ridicat, şi m’ai aruncat departe.
Psa	102	11	Zilele mele sînt ca o umbră gata să treacă,şi mă usuc ca iarba.
Psa	102	12	Dar Tu, Doamne, Tu împărăţeşti pe vecie,şi pomenirea Ta ţine din neam în neam.
Psa	102	13	Tu Te vei scula, şi vei avea milă de Sion;căci este vremea să te înduri de el, a venit vremea hotărîtă pentru el.
Psa	102	14	Căci robii Tăi iubesc pietrele Sionului,şi le e milă de ţărîna lui.
Psa	102	15	Atunci se vor teme neamurile de Numele Domnului,şi toţi împăraţii pămîntului de slava Ta.
Psa	102	16	Da, Domnul va zidi iarăş Sionul,şi Se va arăta în slava Sa.
Psa	102	17	El ia aminte la rugăciunea nevoiaşului,şi nu-i nesocoteşte rugăciunea.
Psa	102	18	Să se scrie lucrul acesta pentru neamul de oameni care va veni,şi poporul, care se va naşte, să laude pe Domnul!
Psa	102	19	Căci El priveşte din înălţimea sfinţeniei Lui;Domnul priveşte din ceruri pe pămînt,
Psa	102	20	ca să audă gemetele prinşilor de război,si să izbăvească pe cei ce sînt pe moarte;
Psa	102	21	pentru ca ei să vestească în Sion Numele Domnului,şi laudele lui în Ierusalim,
Psa	102	22	cînd se vor strînge toate popoarele,şi toate împărăţiile, ca să slujească Domnului.
Psa	102	23	El mi-a frînt puterea în drum,şi mi-a scurtat zilele,
Psa	102	24	Eu zic:„Dumnezeule, nu mă lua la jumătatea zilelor mele,Tu, ai cărui ani ţin vecinic!“
Psa	102	25	Tu ai întemeiat în vechime pămîntul,şi cerurile sînt lucrarea mînilor Tale.
Psa	102	26	Ele vor pieri, dar Tu vei rămînea;toate se vor învechi ca o haină;le vei schimba ca pe un veşmînt, şi se vor schimba.
Psa	102	27	Dar Tu rămîi Acelaş,şi anii Tăi nu se vor sfîrşi.
Psa	102	28	Fiii robilor Tăi îşi vor locui ţara,şi sămînţa lor va rămînea înaintea Ta.
------------------------Psalmii, capitolul 103
Psa	103	1	Binecuvintează, suflete, pe Domnul,şi tot ce este în mine să binecuvinteze Numele Lui cel sfînt!
Psa	103	2	Binecuvintează, suflete, pe Domnul,şi nu uita nici una din binefacerile Lui!
Psa	103	3	El îţi iartă toate fărădelegile taleEl îţi vindecă toate boalele tale;
Psa	103	4	El îţi izbăveşte viaţa din groapă,El te încununează cu bunătate şi îndurare;
Psa	103	5	El îţi satură de bunătăţi bătrîneţa,şi te face să întinereşti iarăş ca vulturul.
Psa	103	6	Domnul face dreptate şi judecată tuturor celor asupriţi.
Psa	103	7	El Şi-a arătat căile Sale lui Moise,şi lucrările Sale copiilor lui Israel.
Psa	103	8	Domnul este îndurător şi milostiv, îndelung răbdător si bogat în bunătate.
Psa	103	9	El nu Se ceartă fără încetare,şi nu ţine mînia pe vecie.
Psa	103	10	Nu ne face după păcatele noastre,nu ne pedepseşte după fărădelegile noastre.
Psa	103	11	Ci cît sînt de sus cerurile faţă de pămînt,atît este de mare bunătatea Lui pentru cei ce se tem de El;
Psa	103	12	cît este de departe răsăritul de apus,atît de mult depărtează El fărădelegile noastre dela noi.
Psa	103	13	Cum se îndură un tată de copiii lui,aşa Se îndură domnul de ceice se tem de El.
Psa	103	14	Căci El ştie din ce sîntem făcuţi;Îşi aduce aminte că sîntem ţărînă.
Psa	103	15	Omul! zilele lui sînt ca iarba, şi înfloreşte ca floarea de pe cîmp.
Psa	103	16	Cînd trece un vînt peste ea, nu mai este,şi locul pe care-l cuprindea, n’o mai cunoaşte.
Psa	103	17	Dar bunătatea Domnului ţine în veci pentru ceice se tem de El,şi îndurarea Lui pentru copiii copiilor lor,
Psa	103	18	pentru ceice păzesc legămîntul Lui,şi îşi aduc aminte de poruncile Lui, ca să le împlinească.
Psa	103	19	Domnul Şi-a aşezat scaunul de domnie în ceruri,şi domnia Lui stăpîneşte peste tot.
Psa	103	20	Binecuvîntaţi pe Domnul, îngerii Lui,cari sînteţi tari în putere, cari împliniţi poruncile Lui,şi cari ascultaţi de glasul cuvîntului Lui.
Psa	103	21	Binecuvîntaţi pe Domnul, toate oştirile Lui,robii Lui, cari faceţi voia Lui!
Psa	103	22	Binecuvîntaţi pe Domnul, toate lucrările Lui,în toate locurile stăpînirii Lui!Binecuvintează, suflete, pe Domnul!
------------------------Psalmii, capitolul 104
Psa	104	1	Binecuvîntează, suflete, pe Domnul!Doamne, Dumnezeule, Tu eşti nemărginit de mare!Tu eşti îmbrăcat cu strălucire şi măreţie!
Psa	104	2	Te înveleşti cu lumina ca şi cu o manta; întinzi cerurile ca un cort.
Psa	104	3	Cu apele Îţi întocmeşti vîrful locuinţei Tale;din nori Îţi faci carul,şi umbli pe aripile vîntului.
Psa	104	4	Din vînturi Îţi faci soli,şi din flăcări de foc, slujitori.
Psa	104	5	Tu ai aşezat pămîntul pe temeliile lui,şi niciodată nu se va clătina.
Psa	104	6	Tu îl acoperisei cu adîncul cum l-ai acoperi cu o haină;apele stăteau pe munţi,
Psa	104	7	dar, la ameninţarea Ta, au fugit, la glasul tunetului Tău au luat-o la fugă,
Psa	104	8	suindu-se pe munţi şi pogorîndu-se în văi,pînă la locul, pe care li-l hotărîsei Tu.
Psa	104	9	Le-ai pus o margine, pe care nu trebuie s’o treacă,pentruca să nu se mai întoarcă să acopere pămîntul.
Psa	104	10	Tu faci să ţîşnească izvoarele în văi,şi ele curg printre munţi.
Psa	104	11	Tu adăpi la ele toate fiarele cîmpului;în ele îşi potolesc setea măgarii sălbatici.
Psa	104	12	Păsările cerului locuiesc pe marginile lor,şi fac să le răsune glasul printre ramuri.
Psa	104	13	Din locaşul Tău cel înalt Tu uzi munţii;şi se satură pămîntul de rodul lucrărilor Tale.
Psa	104	14	Tu faci să crească iarba pentru vite,şi verdeţuri pentru nevoile omului,ca pămîntul să dea hrană:
Psa	104	15	vin, care înveseleşte inima omului,untdelemn, care-i înfrumuseţează faţa,şi pîne, care-i întăreşte inima.
Psa	104	16	Se udă copacii Domnului,cedrii din Liban, pe cari i-a sădit El.
Psa	104	17	În ei îşi fac păsările cuiburi;iar cocostîrcul îşi are locuinţa în chiparoşi;
Psa	104	18	munţii cei înalţi sînt pentru ţapii sălbatici,iar stîncile sînt adăpost pentru iepuri.
Psa	104	19	El a făcut luna ca să arate vremile;soarele ştie cînd trebuie să apună.
Psa	104	20	Tu aduci întunerecul, şi se face noapte:atunci toate fiarele pădurilor se pun în mişcare;
Psa	104	21	puii de lei mugesc după pradă,şi îşi cer hrana dela Dumnezeu.
Psa	104	22	Cînd răsare soarele, ele fug înapoi,şi se culcă în vizuinile lor.
Psa	104	23	Dar omul iese la lucrul său,şi la munca lui, pînă seara.
Psa	104	24	Cît de multe sînt lucrările Tale, Doamne!Tu pe toate le-ai făcut cu înţelepciune,şi pămîntul este plin de făpturile Tale.
Psa	104	25	Iată marea cea întinsă şi mare:în ea se mişcă nenumărate vieţuitoaremici şi mari.
Psa	104	26	Acolo în ea, umblă corăbiile,şi în ea este leviatanul acela pe care l-ai făcut să se joace în valurile ei.
Psa	104	27	Toate aceste vieţuitoare Te aşteaptă,ca să le dai hrana la vreme.
Psa	104	28	Le-o dai Tu, ele o primesc;Îţi deschizi Tu mîna, ele se satură de bunătăţile Tale.
Psa	104	29	Îţi ascunzi Tu Faţa, ele tremură;le iei Tu suflarea: ele mor,şi se întorc în ţărîna lor.
Psa	104	30	Îţi trimeţi Tu suflarea: ele sînt zidite,şi înoieşti astfel faţa pămîntului.
Psa	104	31	În veci să ţină slava Domnului! Să Se bucure Domnul de lucrările Lui!
Psa	104	32	El priveşte pămîntul, şi pămîntul se cutremură;atinge munţii, şi ei fumegă.
Psa	104	33	Voi cînta Domnului cît voi trăi, voi lăuda pe Dumnezeul meu cît voi fi.
Psa	104	34	Fie plăcute Lui cuvintele mele!Mă bucur de Domnul.
Psa	104	35	Să piară păcătoşii de pe pămînt,şi cei răi să nu mai fie!Binecuvintează, suflete, pe Domnul!Lăudaţi pe Domnul!
------------------------Psalmii, capitolul 105
Psa	105	1	Lăudaţi pe Domnul, chemaţi Numele Lui!Faceţi cunoscut printre popoare isprăvile Lui!
Psa	105	2	Cîntaţi, cîntaţi în cinstea Lui!Vorbiţi despre toate minunile Lui!
Psa	105	3	Făliţi-vă cu Numele Lui cel sfînt!Să se bucure inima celor ce caută pe Domnul!
Psa	105	4	Alergaţi la Domnul şi la sprijinul Lui,căutaţi necurmat Faţa Lui!
Psa	105	5	Aduceţi-vă aminte de semnele minunate pe cari le-a făcut,de minunile şi de judecăţile rostite de gura Lui,
Psa	105	6	sămînţă a robului Său Avraam, copii ai lui Iacov, aleşii Săi!
Psa	105	7	Domnul este Dumnezeul nostru:Judecăţile Lui se aduc la îndeplinire pe tot pămîntul.
Psa	105	8	El Îşi aduce aminte totdeauna de legămîntul Lui,de făgăduinţele Lui făcute pentru o mie de neamuri de om,
Psa	105	9	de legămîntul, pe care l-a încheiat cu Avraam,şi de jurămîntul, pe care l-a făcut lui Issac;
Psa	105	10	El l-a făcut lege pentru Iacov,legămînt vecinic pentru Israel,
Psa	105	11	zicînd: „Ţie îţi voi da ţara Canaanului ca moştenire,care v’a căzut la sorţ.“
Psa	105	12	Pe atunci ei erau puţini la număr,foarte puţini la număr, şi străini în ţară;
Psa	105	13	mergeau dela un neam la altul,şi de la o împărăţie la un alt popor;
Psa	105	14	dar n’a dat voie nimănui să-i asuprească,şi a pedepsit împăraţi din pricina lor.
Psa	105	15	„Nu vă atingeţi de unşii Mei, – a zis El – şi nu faceţi rău proorocilor Mei!“
Psa	105	16	A chemat foametea asupra ţării, şi a tăiat orice mijloc de trai.
Psa	105	17	Le-a trimes înainte pe un om; Iosif a fost vîndut ca rob.
Psa	105	18	I-au strîns picioarele în lanţuri, l-au pus în fiare,
Psa	105	19	pînă la vremea cînd s’a întîmplat ce vestise el,şi pînă cînd l-a încercat Cuvîntul Domnului.
Psa	105	20	Atunci împăratul a trimes să-i scoată lanţurile,şi stăpînitorul popoarelor l-a izbăvit.
Psa	105	21	L-a pus domn peste casa lui,şi dregătorul tuturor averilor lui,
Psa	105	22	ca să lege după plac pe domnitorii lui,şi să înveţe pe bătrînii lui înţelepciunea.
Psa	105	23	Atunci Israel a venit în Egipt,şi Iacov a locuit în ţara lui Ham.
Psa	105	24	Domnul a înmulţit pe poporul Său foarte mult,şi l-a făcut mai puternic decît protivnicii lui.
Psa	105	25	Acestora le-a schimbat inima, pînă acolo că au urît pe poporul Lui,şi s’au purtat mişeleşte cu robii Săi.
Psa	105	26	A trimes pe robul Său Moise,şi pe Aaron, pe care-l alesese.
Psa	105	27	Prin puterea Lui, ei au făcut semne minunate în mijlocul lor,au făcut minuni în ţara lui Ham.
Psa	105	28	A trimes întunerec şi a adus negura,ca să nu fie neascultători la Cuvîntul Lui.
Psa	105	29	Le-a prefăcut apele în sînge,şi a făcut să le piară toţi peştii.
Psa	105	30	Ţara lor a forfotit de broaşte, pînă în odăile împăraţilor lor.
Psa	105	31	El a zis, şi au venit muşte otrăvitoare,păduchi pe tot ţinutul lor.
Psa	105	32	În loc de ploaie le-a dat grindină,şi flăcări de foc în ţara lor.
Psa	105	33	Le-a bătut viile şi smochinii,şi a sfărîmat copacii din ţinutul lor.
Psa	105	34	El a zis, şi au venit lăcuste,lăcuste fără număr,
Psa	105	35	cari au mîncat toată iarba din ţară,şi au mistuit roadele de pe cîmpiile lor.
Psa	105	36	A lovit pe toţi întîii născuţi din ţara lor,toată pîrga puterii lor.
Psa	105	37	A scos pe poporul Său cu argint şi aur,şi niciunul n’a şovăit dintre seminţiile Lui.
Psa	105	38	Egiptenii s’au bucurat de plecarea lor,căci îi apucase groaza de ei.
Psa	105	39	A întins un nor, ca să-i acopere, şi focul, ca să lumineze noaptea.
Psa	105	40	La cererea lor, a trimes prepeliţe,şi i-a săturat cu pîne din cer.
Psa	105	41	A deschis stînca, şi au curs ape,cari s-au vărsat ca un rîu în locurile uscate.
Psa	105	42	Căci Şi-a adus aminte de Cuvîntul Lui cel sfînt,şi de robul Său Avraam.
Psa	105	43	A scos pe poporul Său cu veselie, pe aleşii Săi în mijlocul strigătelor de bucurie.
Psa	105	44	Le-a dat pămînturile neamurilor, şi au pus stăpînire pe rodul muncii popoarelor,
Psa	105	45	ca să păzească poruncile Lui,şi să ţină legile Lui.Lăudaţi pe Domnul!
------------------------Psalmii, capitolul 106
Psa	106	1	Lăudaţi pe Domnul!Lăudaţi pe Domnul, căci este bun,căci îndurarea Lui ţine în veci!
Psa	106	2	Cine va putea spune isprăvile măreţe ale Domnului?Cine va putea vesti toată lauda Lui?
Psa	106	3	Ferice de cei ce păzesc Legea,de cei ce înfăptuiesc dreptatea în orice vreme!
Psa	106	4	Adu-Ţi aminte de mine, Doamne, în bunăvoinţa Ta pentru poporul Tău!Adu-Ţi aminte de mine, şi dă-mi ajutorul Tău,
Psa	106	5	ca să văd fericirea aleşilor Tăi,să mă bucur de bucuria poporului Tău,şi să mă laud cu moştenirea Ta!
Psa	106	6	Noi am păcătuit ca şi părinţii noştri,am săvîrşit nelegiuirea, am făcut rău.
Psa	106	7	Părinţii noştri în Egipt n’au luat aminte la minunile Tale,nu şi-au adus aminte de mulţimea îndurărilor Tale, şi au fost neascultători la mare, la marea Roşie.
Psa	106	8	Dar El i-a scăpat, din pricina Numelui Lui,ca să-Şi arate puterea.
Psa	106	9	A mustrat marea Roşie, şi ea s’a uscat;şi i-a trecut prin adîncuri ca printr’un pustiu.
Psa	106	10	I-a scăpat din mîna celui ce-i ura, şi i-a izbăvit din mîna vrăjmaşului.
Psa	106	11	Apele au acoperit pe protivnicii lor.N’a rămas unul măcar din ei.
Psa	106	12	Atunci ei au crezut în cuvintele Lui şi au cîntat laudele Lui.
Psa	106	13	Dar au uitat curînd lucrările Lui,şi n’au aşteptat împlinirea planurilor Lui.
Psa	106	14	Ci i-a apucat pofta în pustie,şi au ispitit pe Dumnezeu în pustietate.
Psa	106	15	El le-a dat ce cereau;dar a trimes o molimă printre ei.
Psa	106	16	În tabără au fost geloşi pe Moise,şi pe Aaron, sfîntul Domnului.
Psa	106	17	Atunci s’a deschis pămîntul, şi a înghiţit pe Datan,şi s’a închis deasupra cetei lui Abiram.
Psa	106	18	Focul le-a aprins ceata,şi flacăra a mistuit pe cei răi.
Psa	106	19	Au făcut un viţel în Horeb.S’au închinat înaintea unui chip turnat,
Psa	106	20	şi au schimbat Slava lor,pe chipul unui bou, care mănîncă iarbă.
Psa	106	21	Au uitat pe Dumnezeu, Mîntuitorul lor,care făcuse lucruri mari în Egipt,
Psa	106	22	minuni în ţara lui Ham,semne minunate la marea Roşie.
Psa	106	23	Şi El a vorbit să-i nimicească:dar Moise, alesul său, a stătut la mijloc înaintea Lui,ca să-L abată dela mînia Lui şi să-L oprească să-i nimicească.
Psa	106	24	Ei au nesocotit ţara desfătărilor;n’au crezut în Cuvîntul Domnului,
Psa	106	25	ci au cîrtit în corturile lor,şi n’au ascultat de glasul Lui.
Psa	106	26	Atunci El a ridicat mîna şi a juratcă-i va face să cadă în pustie,
Psa	106	27	că le va doborî sămînţa printre neamuri,şi-i va împrăştia în mijlocul ţărilor.
Psa	106	28	Ei s’au alipit de Baal-Peor,şi au mîncat vite jertfite morţilor.
Psa	106	29	Au mîniat astfel pe Domnul prin faptele lor,şi o urgie a izbucnit între ei.
Psa	106	30	Dar Fineas s’a sculat şi a făcut judecată,şi astfel urgia s’a oprit.
Psa	106	31	Lucrul acesta i-a fost socotit ca o stare de neprihănire,din neam în neam, pe vecie.
Psa	106	32	Ei au mîniat pe Domnul la apele Meriba;şi Moise a fost pedepsit din pricina lor.
Psa	106	33	Căci s’au răzvrătit împotriva Duhului Lui,şi Moise a vorbit în chip uşuratic cu buzele.
Psa	106	34	Ei n’au nimicit popoarele,pe cari le poruncise Domnul să le nimicească.
Psa	106	35	Ci s-au amestecat cu neamurile, şi au învăţat faptele lor,
Psa	106	36	au slujit idolilor lor,cari au fost o cursă pentru ei.
Psa	106	37	Şi-au jertfit fiii şi fiicele la idoli,
Psa	106	38	au vărsat sînge nevinovat, sîngele fiilor şi fiicelor lor,pe cari i-au jertfit idolilor din Canaan,şi ţara a fost spurcată astfel prin omoruri.
Psa	106	39	S’au spurcat prin faptele lor,au desfrînat prin faptele lor.
Psa	106	40	Atunci Domnul S’a aprins de mînie împotriva poporului Său,şi a urît moştenirea Lui.
Psa	106	41	I-a dat în mînile neamurilor,cei ce îi urau au stăpînit peste ei,
Psa	106	42	vrăjmaşii lor i-au asuprit,şi au fost smeriţi supt puterea lor.
Psa	106	43	El de mai multe ori i-a izbăvit,dar ei s’au arătat neascultători în planurile lor,şi au ajuns nenorociţi prin nelegiuirea lor.
Psa	106	44	Dar El le-a văzut strîmtorarea,cînd le-a auzit strigătele.
Psa	106	45	Şi-a adus aminte de legămîntul Său,şi a avut milă de ei, după bunătatea Lui cea mare:
Psa	106	46	a stîrnit pentru ei milatuturor celor ce i ţineau prinşi de război.
Psa	106	47	Scapă-ne, Doamne, Dumnezeul nostru,şi strînge-ne din mijlocul neamurilor,ca să lăudăm Numele Tău cel sfînt,şi să ne fălim cu lauda Ta!
Psa	106	48	Binecuvîntat să fie Domnul, Dumnezeul lui Israel,din vecincie în vecinicie!Şi tot poporul să zică: „Amin!Lăudaţi pe Domnul!“
------------------------Psalmii, capitolul 107
Psa	107	1	„Lăudaţi pe Domnul, căci este bun,căci în veac ţine îndurarea Lui!“
Psa	107	2	Aşa să zică cei răscumpăraţi de Domnul,pe cari i-a izbăvit El din mîna vrăjmaşului,
Psa	107	3	şi pe cari i-a strîns din toate ţările:dela răsărit şi dela apus,dela miazănoapte şi dela mare.
Psa	107	4	Ei pribegeau prin pustie, umblau pe căi neumblate,şi nu găseau nicio cetate, unde să poată locui.
Psa	107	5	Sufereau de foame şi de sete;le tînjea sufletul în ei.
Psa	107	6	Atunci, în strîmtorarea lor au strigat către Domnul,şi El i-a izbăvit din necazurile lor;
Psa	107	7	i-a călăuzit pe drumul cel drept,ca să ajungă într’o cetate de locuit.
Psa	107	8	O, de ar lăuda oamenii pe Domnul pentru bunătatea lui,şi pentru minunile Lui faţă de fiii oamenilor!
Psa	107	9	Căci el a potolit setea sufletului însetat,şi a umplut de bunătăţi sufletul flămînd.
Psa	107	10	Cei ce şedeau în întunerec şi umbra morţii,trăiau legaţi în ticăloşie şi în fiare,
Psa	107	11	pentrucă se răsvrătiseră împotriva cuvintelor lui Dumnezeu,pentrucă nesocotiseră sfatul Celui Prea Înalt.
Psa	107	12	El le-a smerit inima prin suferinţă: au căzut, şi nimeni nu i-a ajutat.
Psa	107	13	Atunci, în strîmtorarea lor, au strigat către Domnul,şi El i-a izbăvit din necazurile lor.
Psa	107	14	I-a scos din întunerec şi din umbra morţii,şi le-a rupt legăturile.
Psa	107	15	O, de ar lăuda oamenii pe Domnul pentru bunătatea Lui,şi pentru minunile Lui faţă de fiii oamenilor!
Psa	107	16	Căci El a sfărîmat porţi de aramă,şi a rupt zăvoare de fier.
Psa	107	17	Nebunii, prin purtarea lor vinovată,şi prin nelegiuirile lor, ajunseseră nenorociţi.
Psa	107	18	Sufletul lor se desgustase de orice hrană,şi erau lîngă porţile morţii.
Psa	107	19	Atunci, în strîmtorarea lor, au strigat către Domnul,şi El i-a izbăvit din necazurile lor;
Psa	107	20	a trimes cuvîntul Său şi i-a tămăduit,şi i-a scăpat de groapă.
Psa	107	21	O, de ar lăuda oamenii pe Domnul pentru bunătatea Lui,şi pentu minunile Lui faţă de fiii oamenilor!
Psa	107	22	Să-I aducă jertfe de mulţămiri,şi să vestească lucrările Lui cu strigăte de bucurie.
Psa	107	23	Ceice se pogorîseră pe mare în corăbii,şi făceau negoţ pe apele cele mari,
Psa	107	24	aceia au văzut lucrările Domnului şi minunile Lui în mijlocul adîncului.
Psa	107	25	El a zis, şi a pus să sufle furtuna,care a ridicat valurile mării.
Psa	107	26	Se suiau spre ceruri, se pogorau în adînc;sufletul le era perdut în faţa primejdiei.
Psa	107	27	Apucaţi de ameţeală, se clătinau ca un om beat,şi zădarnică le era toată iscusinţa.
Psa	107	28	Atunci, în strîmtorarea lor, au strigat către Domnul,şi El i-a izbăvit din necazurile lor.
Psa	107	29	A oprit furtuna, a adus liniştea, şi valurile s’au potolit.
Psa	107	30	Ei s’au bucurat că valurile s’au liniştit,şi Domnul i-a dus în limanul dorit.
Psa	107	31	O, de ar lăuda oamenii pe Domnul pentru bunătatea lui,şi pentru minunile Lui faţă de fiii oamenilor!
Psa	107	32	Să-L înalţe în adunarea poporului,şi să-L laude în adunarea bătrînilor!
Psa	107	33	El preface rîurile în pustiu,şi izvoare de apă în pămînt uscat,
Psa	107	34	ţara roditoare în ţară sărată,din pricina răutăţii locuitorilor ei.
Psa	107	35	Tot El preface pustiul în iaz,şi pămîntul uscat în izvoare de ape.
Psa	107	36	Aşează acolo pe cei flămînzi,şi ei întemeiază o cetate ca să locuiască în ea;
Psa	107	37	însămînţează ogoare, sădesc vii, şi-i culeg roadele.
Psa	107	38	El îi binecuvintează, şi se înmulţesc nespus,şi nu le împuţinează vitele.
Psa	107	39	Dacă sînt împuţinaţi şi apăsaţi prin asuprire,nenorocire şi suferinţă,
Psa	107	40	El varsă dispreţul peste cei mari, şi-i face să pribegească prin pustiuri fără drum,
Psa	107	41	dar ridică pe cel lipsit, izbăveşte pe cel nevoiaş,şi înmulţeşte familiile ca pe nişte turme.
Psa	107	42	„Oamenii fără prihană văd lucrul acesta şi se bucură,şi orice nelegiuire îşi închide gura!“
Psa	107	43	Cine este înţelept, să ia seama la aceste lucruri,şi să fie cu luare aminte la bunătăţile Domnului.
------------------------Psalmii, capitolul 108
Psa	108	1	Gata îmi este inima să cînte, Dumnezeule!Voi cînta, voi suna din instrumentele mele; aceasta este slava mea!
Psa	108	2	Deşteptaţi-vă, alăută şi arfă!Mă voi trezi în zori de zi.
Psa	108	3	Te voi lăuda printre popoare, Doamne,Te voi cînta printre neamuri.
Psa	108	4	Căci mare este bunătatea Ta şi se înalţă mai pe sus de ceruri,iar credincioşia Ta pînă la nori.
Psa	108	5	Înalţă-Te peste ceruri, Dumnezeule,şi fie slava Ta peste tot pămîntul!
Psa	108	6	Pentru ca prea iubiţii Tăi să fie izbăviţi,scapă-ne prin dreapta Ta, şi ascultă-ne!
Psa	108	7	Dumnezeu a vorbit în sfinţenia Lui: „Voi birui,voi împărţi Sihemul, voi măsura valea Sucot;
Psa	108	8	al Meu este Galaadul, al Meu Manase;Efraim este întăritura capului Meu,şi Iuda, toiagul Meu de cîrmuire;
Psa	108	9	Moab este ligheanul în care Mă spăl;Îmi arunc încălţămintea asupra Edomului;strig de bucurie asupra ţării Filistenilor!“
Psa	108	10	Cine mă va duce în cetatea întărită?Cine mă va duce la Edom?
Psa	108	11	Oare nu Tu, Dumnezeule, care ne-ai lepădat,şi care nu vrei să mai ieşi, Dumnezeule, cu oştirile noastre?
Psa	108	12	Dă-ne ajutor în necaz,căci zădarnic este ajutorul omului.
Psa	108	13	Cu Dumnezeu vom face mari isprăvi;El va zdrobi pe vrăjmaşii noştri.
------------------------Psalmii, capitolul 109
Psa	109	1	Dumnezeul laudei mele, nu tăcea!
Psa	109	2	Căci protivnicii au deschis împotriva mea o gură rea şi înşelătoare,îmi vorbesc cu o limbă mincinoasă,
Psa	109	3	mă înconjoară cu cuvîntări pline de ură,şi se războiesc cu mine fără temei.
Psa	109	4	Pe cînd eu îi iubesc, ei îmi sînt protivnici;dar eu alerg la rugăciune.
Psa	109	5	Ei îmi întorc rău pentru bine,şi ură pentru dragostea mea.
Psa	109	6	Pe vrăjmaşul meu pune-l supt stăpînirea unui om rău,şi un pîrîş să stea la dreapta lui!
Psa	109	7	Cînd va fi judecat, să fie găsit vinovat,şi rugăciunea lui să treacă drept un păcat!
Psa	109	8	Puţine să-i fie zilele la număr,şi slujba să i-o ia altul!
Psa	109	9	Să-i rămînă copiii orfani,şi nevastă-sa văduvă!
Psa	109	10	Copiii lui să umble fără niciun căpătîi şi să cerşească,să-şi caute pînea departe de locuinţa lor dărîmată!
Psa	109	11	Cel ce l-a împrumutat, să-i pună mîna pe tot ce are,şi străinii să-i jăfuiască rodul muncii lui!
Psa	109	12	Nimeni să nu mai ţină la el,şi nimeni să n’aibă milă de orfanii lui!
Psa	109	13	Urmaşii lui să fie nimiciţi,şi să li se stîngă numele în neamul următor!
Psa	109	14	Nelegiuirea părinţilor săi să rămînă ca aducere aminte înaintea Domnului,şi să nu se şteargă păcatul mamei lui!
Psa	109	15	Domnul să-i aibă totdeauna înaintea ochilor,ca să le şteargă pomenirea de pe pămînt,
Psa	109	16	pentrucă nu şi-a adus aminte să facă îndurare,pentrucă a prigonit pe cel nenorocit şi pe cel lipsit,pînă acolo încît să omoare pe omul cu inima zdrobită!
Psa	109	17	Îi plăcea blestemul: să cadă asupra lui!Nu-i plăcea binecuvîntarea: să se depărteze de el!
Psa	109	18	Se îmbracă cu blestemul cum se îmbracă cu haina lui,îi pătrunde ca apa înlăuntrul lui,ca untdelemnul în oase!
Psa	109	19	Deaceea, să-i slujească de veşmînt ca să se acopere,de încingătoare cu care să fie totdeauna încins!
Psa	109	20	Aceasta să fie, din partea Domnului, plata vrăjmaşilor mei,şi a celor ce vorbesc cu răutate de mine!
Psa	109	21	Iar Tu, Doamne, Dumnezeule, lucrează pentru mine din pricina Numelui Tău,căci mare este bunătatea ta; izbăveşte-mă!
Psa	109	22	Sînt nenorocit şi lipsit,şi îmi e rănită inima înlăuntrul meu.
Psa	109	23	Pier ca umbra gata să treacă,sînt izgonit ca o lăcustă.
Psa	109	24	Mi-au slăbit genunchii de post,şi mi s’a sleit trupul de slăbiciune.
Psa	109	25	Am ajuns de ocară lor;cînd mă privesc ei, dau din cap.
Psa	109	26	Ajută-mi, Doamne, Dumnezeul meu!Scapă-mă prin bunătatea Ta!
Psa	109	27	Şi să ştie că mîna Ta,că Tu, Doamne, ai făcut lucrul acesta!
Psa	109	28	Măcar că ei blastămă, Tu binecuvintează;măcar că se ridică ei împotriva mea, vor fi înfruntaţi, iar robul Tău se va bucura.
Psa	109	29	Protivnicii mei să se îmbrace cu ocara,să se acopere cu ruşinea lor cum se acopăr cu o manta!
Psa	109	30	Voi lăuda foarte mult cu gura mea pe Domnul,Îl voi mări în mijlocul mulţimii;
Psa	109	31	căci El stă la dreapta săracului,ca să-l izbăvească de cei ce-l osîndesc.
------------------------Psalmii, capitolul 110
Psa	110	1	Domnul a zis Domnului meu: „Şezi la dreapta Mea,pînă voi pune pe vrăjmaşii Tăi supt picioarele Tale.“ –
Psa	110	2	Domnul va întinde din Sion toiagul de cîrmuire al puterii Tale, zicînd:„Stăpîneşte în mijlocul vrăjmaşilor Tăi!“
Psa	110	3	Poporul Tău este plin de înflăcărare, cînd Îţi aduni oştirea;cu podoabe sfinte, ca din sînul zorilor,vine tineretul Tău la Tine, ca roua.
Psa	110	4	Domnul a jurat, şi nu-I va părea rău:„Tu eşti preot în veac,în felul lui Melhisedec.“ –
Psa	110	5	Domnul, dela dreapta Ta,zdrobeşte pe împăraţi în ziua mîniei Lui.
Psa	110	6	El face dreptate printre neamuri:totul este plin de trupuri moarte;El zdrobeşte capete pe toată întinderea ţării.
Psa	110	7	El bea din pîrîu în timpul mersului:de aceea Îşi înalţă capul.
------------------------Psalmii, capitolul 111
Psa	111	1	Lăudaţi pe Domnul!Voi lăuda pe Domnul din toată inima mea,în tovărăşia oamenilor fără prihană şi în adunare.
Psa	111	2	Mari sînt lucrările Domnului,cercetate de toţi ceice le iubesc.
Psa	111	3	Strălucire şi măreţie este lucrarea Lui,şi dreptatea Lui ţine în veci.
Psa	111	4	El a lăsat o aducere aminte a minunilor Lui,Domnul este îndurător şi milostiv.
Psa	111	5	El a dat hrană celor ce se tem de El;El Îşi aduce pururea aminte de legămîntul Lui.
Psa	111	6	El a arătat poporului Său puterea lucrărilor Lui,căci le-a dat moştenirea neamurilor.
Psa	111	7	Lucrările mînilor Lui sînt credincioşie şi dreptate;toate poruncile Lui sînt adevărate,
Psa	111	8	întărite pentru vecinicie,făcute cu credincioşie şi neprihănire.
Psa	111	9	A trimes poporului Său izbăvirea,a aşezat legămîntul Său în veci;Numele Lui este sfînt şi înfricoşat.
Psa	111	10	Frica Domnului este începutul înţelepciunii;toţi cei ce o păzesc, au o minte sănătoasă,şi slava Lui ţine în veci.
------------------------Psalmii, capitolul 112
Psa	112	1	Lăudaţi pe Domnul!Ferice de omul care se teme de Domnul,şi care are o mare plăcere pentru poruncile Lui!
Psa	112	2	Sămînţa lui va fi puternică pe pămînt;neamul oamenilor fără prihană va fi binecuvîntat.
Psa	112	3	El are în casă bogăţie şi belşug, şi neprihănirea lui dăinuieşte în veci.
Psa	112	4	Celui fără prihană îi răsare o lumină în întunerec,El este milostiv, îndurător şi drept.
Psa	112	5	Ce bine-i merge omului care face milă şi împrumută pe altul,şi care îşi rînduieşte faptele după dreptate!
Psa	112	6	Căci el nu se clatină niciodată; pomenirea celui neprihănit ţine în veci.
Psa	112	7	El nu se teme de veşti rele,ci inima lui este tare, încrezătoare în Domnul.
Psa	112	8	Inima îi este mîngîiată, n’are nicio teamă, pînă ce îşi vede împlinită dorinţa faţă de protivnicii lui.
Psa	112	9	El este darnic, dă celor lipsiţi;milostenia lui ţine în veci;capul i se înalţă cu slavă.
Psa	112	10	Cel rău vede lucrul acesta, şi se mînie,scrîşneşte din dinţi şi se topeşte.Poftele celor răi rămîn neîmplinite.
------------------------Psalmii, capitolul 113
Psa	113	1	Lăudaţi pe Domnul!Robii Domnului lăudaţi,lăudaţi Numele Domnului!
Psa	113	2	Fie Numele Domnului binecuvîntat,deacum şi pînă în veac!
Psa	113	3	Dela răsăritul soarelui pînă la apusul lui,fie Numele Domnului lăudat.
Psa	113	4	Domnul este înălţat mai pe sus de toate neamurile,slava Lui este mai pesus de ceruri.
Psa	113	5	Cine este ca Domnul, Dumnezeul nostru,care locuieşte atît de sus?
Psa	113	6	El îşi pleacă privirile să vadă ce se face în ceruri şi pe pămînt.
Psa	113	7	El ridică pe sărac din ţărînă,înalţă pe cel lipsit din gunoi.
Psa	113	8	ca să-i facă să şadă împreună cu cei mari:cu mai marii poporului Său.
Psa	113	9	El dă o casă celei ce era stearpă, face din ea o mamă veselă în mijlocul copiilor ei.Lăudaţi pe Domnul!
------------------------Psalmii, capitolul 114
Psa	114	1	Cînd a ieşit Israel din Egipt, cînd a plecat casa lui Iacov dela un popor străin,
Psa	114	2	Iuda a ajuns locaşul Lui cel sfînt, şi Israel stăpînirea Lui.
Psa	114	3	Marea a văzut lucrul acesta şi a fugit,Iordanul s’a întors înapoi:
Psa	114	4	munţii au sărit ca nişte berbeci,şi dealurile ca nişte miei.
Psa	114	5	Ce ai tu, mare, de fugi,şi tu, Iordanule, de te întorci înapoi?
Psa	114	6	Ce aveţi, munţilor, de săltaţi ca nişte berbeci,şi voi, dealurilor, ca nişte miei?
Psa	114	7	Da, cutremură-te, pămîntule, înaintea Domnului,înaintea Dumnezeului lui Iacov,
Psa	114	8	care preface stînca în iaz,şi cremenea în izvor de ape.
------------------------Psalmii, capitolul 115
Psa	115	1	Nu nouă, Doamne, nu nouă, ci Numelui Tău dă slavă pentru bunătatea Ta, pentru credincioşia Ta!
Psa	115	2	Pentruce să zică neamurile:„Unde este Dumnezeul lor?“
Psa	115	3	Dumnezeul nostru este în cer,El face tot ce vrea.
Psa	115	4	Idolii lor sînt argint şi aur,făcuţi de mîni omeneşti.
Psa	115	5	Au gură, dar nu vorbesc,au ochi, dar nu văd,
Psa	115	6	au urechi, dar n’aud,au nas, dar nu miroase,
Psa	115	7	au mîni, dar nu pipăie,picioare, dar nu merg;nu scot niciun sunet din gîtlejul lor.
Psa	115	8	Ca ei sînt cei ce-i fac;toţi cei ce se încred în ei.
Psa	115	9	Israele, încrede-te în Domnul!El este ajutorul şi scutul lor.
Psa	115	10	Casa lui Aaron, încrede-te în Domnul!El este ajutorul şi scutul lor.
Psa	115	11	Cei ce vă temeţi de Domnul, încredeţi-vă în Domnul!El este ajutorul şi scutul lor.
Psa	115	12	Domnul Şi-aduce aminte de noi: El va binecuvînta,va binecuvînta casa lui Israel,va binecuvînta casa lui Aaron,
Psa	115	13	va binecuvînta pe cei ce se tem de Domnul, pe cei mici şi pe cei mari.
Psa	115	14	Domnul să vă înmulţească tot mai mult,pe voi şi pe copiii voştri!
Psa	115	15	Fiţi binecuvîntaţi de Domnul,care a făcut cerurile şi pămîntul!
Psa	115	16	Cerurile sînt ale Domnului,dar pămîntul l-a dat fiilor oamenilor.
Psa	115	17	Nu morţii laudă pe Domnul,şi nici vreunul din cei ce se pogoară în locul tăcerii,
Psa	115	18	ci noi, noi vom binecuvînta pe Domnul,deacum şi pînă în veac.Lăudaţi pe Domnul!
------------------------Psalmii, capitolul 116
Psa	116	1	Iubesc pe Domnul, căci El audeglasul meu, cererile mele.
Psa	116	2	Da, El Şi-a plecat urechea spre mine,de aceea-L voi chema toată viaţa mea.
Psa	116	3	Mă înfăşuraseră legăturile morţii,şi m’apucaseră sudorile mormîntului;eram pradă necazului şi durerii.
Psa	116	4	Dar am chemat Numele Domnului, şi am zis:„Doamne, mîntuieşte-mi sufletul.“
Psa	116	5	Domnul este milostiv şi drept,şi Dumnezeul nostru este plin de îndurare.
Psa	116	6	Domnul păzeşte pe cei fără răutate:eram nenorocit de tot, dar El m’a mîntuit.
Psa	116	7	Întoarce-te, suflete, la odihna ta,căci Domnul ţi-a făcut bine.
Psa	116	8	Da, Tu mi-ai izbăvit sufletul dela moarte,ochii din lacrămi, şi picioarele de cădere.
Psa	116	9	Voi umbla înaintea Domnului,pe pămîntul celor vii.
Psa	116	10	Aveam dreptate cînd ziceam:„Sînt foarte nenorocit!“
Psa	116	11	În neliniştea mea, ziceam:„Orice om este înşelător.“
Psa	116	12	Cum voi răsplăti Domnuluitoate binefacerile Lui faţă de mine?
Psa	116	13	Voi înălţa paharul izbăvirilor,şi voi chema Numele Domnului;
Psa	116	14	îmi voi împlini juruinţele făcute Domnului,în faţa întregului Său popor.
Psa	116	15	Scumpă este înaintea Domnului moartea celor iubiţi de El.
Psa	116	16	Ascultă-mă, Doamne, căci sînt robul Tău:robul Tău, fiul roabei Tale,şi Tu mi-ai desfăcut legăturile.
Psa	116	17	Îţi voi aduce o jertfă de mulţămire,şi voi chema Numele Domnului;
Psa	116	18	îmi voi împlini juruinţele făcute Domnuluiîn faţa întregului Său popor,
Psa	116	19	în curţile Casei Domnului,în mijlocul tău, Ierusalime!Lăudaţi pe Domnul!
------------------------Psalmii, capitolul 117
Psa	117	1	Lăudaţi pe Domnul, toate neamurile,lăudaţi-L, toate popoarele!
Psa	117	2	Căci mare este bunătatea Lui faţă de noi,şi credincioşia Lui ţine în veci.Lăudaţi pe Domnul!
------------------------Psalmii, capitolul 118
Psa	118	1	Lăudaţi pe Domnul, căci este bun,„căci în veac ţine îndurarea Lui!“
Psa	118	2	Să zică Israel:„Căci în veac ţine îndurarea Lui!“
Psa	118	3	Casa lui Aaron să zică:„Căci în veac ţine îndurarea Lui!“
Psa	118	4	Cei ce se tem de Domnul să zică:„Căci în veac ţine îndurarea Lui!“
Psa	118	5	În mijlocul strîmtorării am chemat pe Domnul:Domnul m’a ascultat şi m’a scos la larg.
Psa	118	6	Domnul este de partea mea, nu mă tem de nimic:ce pot să-mi facă nişte oameni?
Psa	118	7	Domnul este ajutorul meu,şi mă bucur cînd îmi văd împlinită dorinţa faţă de vrăjmaşii mei.
Psa	118	8	Mai bine este să cauţi un adăpost în Domnul,decît să te încrezi în om;
Psa	118	9	mai bine să cauţi un adăpost în Domnuldecît să te încrezi în cei mari.
Psa	118	10	Toate neamurile mă înconjurau:în Numele Domnului, le tai în bucăţi.
Psa	118	11	Mă înconjurau, m’au împresurat:dar în Numele Domnului, le tai în bucăţi.
Psa	118	12	M’au înconjurat ca nişte albine: se sting ca un foc de spini;în Numele Domnului, le tai în bucăţi.
Psa	118	13	Tu mă împingeai ca să mă faci să cad,dar Domnul m’a ajutat.
Psa	118	14	Domnul este tăria mea şi pricina laudelor mele;El m’a mîntuit.
Psa	118	15	Strigăte de biruinţă şi de mîntuire se înalţă în corturile celor neprihăniţi:dreapta Domnului cîştigă biruinţa!
Psa	118	16	Dreapta Domnului se înalţă;dreapta Domnului cîştigă biruinţa!
Psa	118	17	Nu voi muri, ci voi trăi,şi voi povesti lucrările Domnului.
Psa	118	18	Domnul m’a pedepsit,da, dar nu m’a dat pradă morţii.
Psa	118	19	Deschideţi-mi porţile neprihănirii,ca să intru şi să laud pe Domnul.
Psa	118	20	Iată poarta Domnului:pe ea intră cei neprihăniţi.
Psa	118	21	Te laud, pentrucă m’ai ascultat,pentrucă m’ai mîntuit.
Psa	118	22	Piatra, pe care au lepădat-o zidarii,a ajuns să fie pusă în capul unghiului clădirii.
Psa	118	23	Domnul a făcut lucrul acesta:şi este o minunăţie înaintea ochilor noştri.
Psa	118	24	Aceasta este ziua, pe care a făcut-o Domnul:să ne bucurăm şi să ne veselim în ea!
Psa	118	25	Doamne, ajută! Doamne, dă izbîndă!
Psa	118	26	Binecuvîntat să fie cel ce vine în Numele Domnului!Vă binecuvîntăm din Casa Domnului.
Psa	118	27	Domnul este Dumnezeu, şi ne luminează.Legaţi cu funii vita pentru jertfă, şi aduceţi-o pînă la coarnele altarului!
Psa	118	28	Tu eşti Dumnezeul meu, şi eu Te voi lăuda;Dumnezeule, Te voi prea mări.
Psa	118	29	Lăudaţi pe Domnul, căci este bun,căci în veac ţine îndurarea Lui!
------------------------Psalmii, capitolul 119
Psa	119	1	Ferice de cei fără prihană în calea lor,cari umblă întotdeauna după Legea Domnului!
Psa	119	2	Ferice de ceice păzesc poruncile Lui,cari-L caută din toată inima lor,
Psa	119	3	cari nu săvîrşesc nicio nelegiuire,şi umblă în căile Lui!
Psa	119	4	Tu ai dat poruncile Taleca să fie păzite cu sfinţenie.
Psa	119	5	O, de ar ţinti căile melela păzirea orînduirilor Tale!
Psa	119	6	Atunci nu voi roşi de ruşine,la vederea tuturor poruncilor Tale!
Psa	119	7	Te voi lăuda cu inimă neprihănită,cînd voi învăţa legile dreptăţii Tale.
Psa	119	8	Vreau să păzesc orînduirile Tale:nu mă părăsi de tot!
Psa	119	9	Cum îşi va ţinea tînărul curată cărarea?Îndreptîndu-se după Cuvîntul Tău.
Psa	119	10	Te caut din toată inima mea;nu mă lăsa să mă abat dela poruncile Tale.
Psa	119	11	Strîng Cuvîntul Tău în inima mea,ca să nu păcătuiesc împotriva Ta!
Psa	119	12	Binecuvîntat să fii Tu, Doamne!Învaţă-mă orînduirile Tale!
Psa	119	13	Cu buzele mele vestesctoate hotărîrile gurii Tale.
Psa	119	14	Cînd urmez învăţăturile Tale, mă bucur de parc’aş avea toate comorile.
Psa	119	15	Mă gîndesc adînc la poruncile Tale,şi cărările Tale le am supt ochi.
Psa	119	16	Mă desfătez în orînduirile Tale,şi nu uit Cuvîntul Tău.
Psa	119	17	Fă bine robului Tău, ca să trăiescşi să păzesc Cuvîntul Tău!
Psa	119	18	Deschide-mi ochii, ca să vădlucrurile minunate ale Legii Tale!
Psa	119	19	Sînt un străin pe pămînt:nu-mi ascunde poruncile Tale!
Psa	119	20	Totdeauna mi se topeşte sufletul de dordupă legile tale.
Psa	119	21	Tu mustri pe cei îngîmfaţi, pe blestemaţii aceştia,cari se rătăcesc de la poruncile Tale.
Psa	119	22	Ridică de peste mine ocara şi dispreţul!Căci păzesc învăţăturile Tale.
Psa	119	23	Să tot stea voevozii şi să vorbească împotriva mea:robul tău cugetă adînc la orînduirile Tale.
Psa	119	24	Învăţăturile Tale sînt desfătarea meaşi sfătuitorii mei.
Psa	119	25	Sufletul meu este lipit de ţărînă:înviorează-mă, după făgăduinţa Ta!
Psa	119	26	Eu îmi istorisesc căile, şi Tu mă asculţi:învaţă-mă orînduirile Tale!
Psa	119	27	Fă-mă să pricep calea poruncilor Tale,şi voi cugeta la lucrurile Tale cele minunate.
Psa	119	28	Îmi plînge sufletul de durere:ridică-mă după Cuvîntul Tău!
Psa	119	29	Depărtează-mă de calea necredincioşiei către Tine,şi dă-mi îndurarea ta, ca să urmez Legea Ta!
Psa	119	30	Aleg calea adevărului,pun legile Tale supt ochii mei.
Psa	119	31	Mă ţin de învăţăturile Tale,Doamne, nu mă lăsa de ruşine!
Psa	119	32	Alerg pe calea poruncilor Tale,căci îmi scoţi inima la larg.
Psa	119	33	Învaţă-mă, Doamne, calea orînduirilor Tale,ca s’o ţin pînă în sfîrşit!
Psa	119	34	Dă-mi pricepere, ca să păzesc Legea Taşi s’o ţin din toată inima mea!
Psa	119	35	Povăţuieşte-mă pe cărarea poruncilor Tale,căci îmi place de ea.
Psa	119	36	Pleacă-mi inima spre învăţăturile Tale,şi nu spre cîştig!
Psa	119	37	Abate-mi ochii dela vederea lucrurilor deşarte,înviorează-mă în calea Ta!
Psa	119	38	Împlineşte-Ţi făgăduinţa faţă de robul Tău,făgăduinţa făcută pentru cei ce se tem de Tine!
Psa	119	39	Depărtează dela mine ocara de care mă tem!Căci judecăţile Tale sînt pline de bunătate.
Psa	119	40	Iată, doresc să împlinesc poruncile Tale:fă-mă să trăiesc în neprihănirea cerută de Tine!
Psa	119	41	Să vină, Doamne, îndurarea Ta peste mine,mîntuirea Ta, după făgăduinţa Ta!
Psa	119	42	Şi atunci voi putea răspunde celui ce mă batjocoreşte,căci mă încred în Cuvîntul Tău.
Psa	119	43	Nu lua de tot din gura mea cuvîntul adevărului!Căci nădăjduiesc în judecăţile Tale.
Psa	119	44	Voi păzi Legea Ta necurmat,totdeauna şi pe vecie.
Psa	119	45	Voi umbla în loc larg,căci caut poruncile Tale.
Psa	119	46	Voi vorbi despre învăţăturile Tale înaintea împăraţilor,şi nu-mi va roşi obrazul.
Psa	119	47	Mă desfătez în poruncile Tale, căci le iubesc.
Psa	119	48	Îmi întind mînile spre poruncile Tale, pe cari le iubesc,şi vreau să mă gîndesc adînc la orînduirile Tale.
Psa	119	49	Adu-Ţi aminte de făgăduinţa dată robului Tău,în care m’ai făcut să-mi pun nădejdea!
Psa	119	50	Aceasta este mîngîierea mea în necazul meu:că făgăduinţa Ta îmi dă iarăş viaţă.
Psa	119	51	Nişte îngîmfaţi mi-aruncă batjocuri;totuş eu nu mă abat dela Legea Ta.
Psa	119	52	Mă gîndesc la judecăţile Tale de odinioară, Doamne,şi mă mîngîi.
Psa	119	53	M’apucă o mînie aprinsă la vederea celor răi,cari părăsesc Legea Ta.
Psa	119	54	Orînduirile Tale sînt prilejul cîntărilor mele, în casa pribegiei mele.
Psa	119	55	Noaptea îmi aduc aminte de Numele Tău, Doamne,şi păzesc Legea Ta.
Psa	119	56	Aşa mi se cuvine,căci păzesc poruncile Tale.
Psa	119	57	Partea mea, Doamne, o spun,este să păzesc cuvintele Tale.
Psa	119	58	Te rog din toată inima mea:ai milă de mine, după făgăduinţa Ta!
Psa	119	59	Mă gîndesc la căile mele,şi îmi îndrept picioarele spre învăţăturile Tale.
Psa	119	60	Mă grăbesc, şi nu pregetsă păzesc poruncile Tale.
Psa	119	61	Cursele celor răi mă înconjoară,dar nu uit Legea Ta.
Psa	119	62	Mă scol la miezul nopţii să Te laudpentru judecăţile Tale cele drepte.
Psa	119	63	Sînt prieten cu toţi cei ce se tem de Tine,şi cu cei ce păzesc poruncile Tale.
Psa	119	64	Pămîntul, Doamne, este plin de bunătatea Ta;învaţă-mă orînduirile Tale!
Psa	119	65	Tu faci bine robului Tău,Doamne, după făgăduinţa Ta.
Psa	119	66	Învaţă-mă să am înţelegere şi pricepere,căci cred în poruncile Tale.
Psa	119	67	Pînă ce am fost smerit, rătăceam;dar acum păzesc Cuvîntul Tău.
Psa	119	68	Tu eşti bun şi binefăcător:învaţă-mă orînduirile tale!
Psa	119	69	Nişte îngîmfaţi urzesc neadevăruri împotriva mea;dar eu păzesc din toată inima mea poruncile Tale.
Psa	119	70	Inima lor este nesimţitoare ca grăsimea:dar eu mă desfătez în Legea Ta.
Psa	119	71	Este spre binele meu că m’ai smerit,ca să învăţ orînduirile Tale.
Psa	119	72	Mai mult preţuieşte pentru mine legea gurii Tale,decît o mie de lucruri de aur şi de argint.
Psa	119	73	Mîinile Tale m’au făcut, şi m’au întocmit;dă-mi pricepere, ca să învăţ poruncile Tale!
Psa	119	74	Cei ce se tem de Tine mă văd şi se bucură, căci nădăjduiesc în făgăduinţele Tale.
Psa	119	75	Ştiu, Doamne, că judecăţile Tale sînt drepte:din credincioşie m’ai smerit.
Psa	119	76	Fă ca bunătatea Ta să-mi fie mîngîierea,cum ai făgăduit robului Tău!
Psa	119	77	Să vină peste mine îndurările Tale, ca să trăiesc,căci Legea Ta este desfătarea mea.
Psa	119	78	Să fie înfruntaţi îngîmfaţii cari mă asupresc fără temei!Căci eu mă gîndesc adînc la poruncile Tale.
Psa	119	79	Să se întoarcă la mine, cei ce se tem de Tine,şi cei ce cunosc învăţăturile Tale!
Psa	119	80	Inima să-mi fie neîmpărţită în orînduirile Tale,ca să nu fiu dat de ruşine!
Psa	119	81	Îmi tînjeşte sufletul după mîntuirea Ta:nădăjduiesc în făgăduinţa Ta.
Psa	119	82	Mi se topesc ochii după făgăduinţa Ta,şi zic: „Cînd mă vei mîngîia?“
Psa	119	83	Căci am ajuns ca un burduf pus în fum;totuş nu uit orînduirile Tale.
Psa	119	84	Care este numărul zilelor robului Tău?Cînd vei pedepsi pe cei ce mă prigonesc?
Psa	119	85	Nişte îngîmfaţi sapă gropi înaintea mea;nu lucrează după Legea ta.
Psa	119	86	Toate poruncile tale nu sînt decît credincioşie;ei mă prigonesc fără temei: ajută-mă!
Psa	119	87	Gata, gata să mă doboare şi să mă prăpădească,dar eu nu părăsesc poruncile Tale.
Psa	119	88	Înviorează-mă după bunătatea Ta,ca să păzesc învăţăturile gurii Tale!
Psa	119	89	Cuvîntul Tău, Doamne,dăinuieşte în veci în ceruri.
Psa	119	90	Credincioşia ta ţine din neam în neam;Tu ai întemeiat pămîntul, şi el rămîne tare.
Psa	119	91	După legile Tale stă în picioare totul astăzi,căci toate lucrurile Îţi sînt supuse.
Psa	119	92	Dacă n’ar fi fost Legea Ta desfătarea mea,aş fi pierit în ticăloşia mea.
Psa	119	93	Niciodată nu voi uita poruncile Tale,căci prin ele mă înviorezi.
Psa	119	94	Al Tău sînt: mîntuieşte-mă! Căci caut poruncile Tale.
Psa	119	95	Nişte răi mă aşteaptă ca să mă piardă;dar eu iau aminte la învăţăturile Tale.
Psa	119	96	Văd că tot ce este desăvîrşit are margini:poruncile Tale însă sînt fără margini.
Psa	119	97	Cît de mult iubesc Legea Ta!Toată ziua mă gîndesc la ea.
Psa	119	98	Poruncile Tale mă fac mai înţelept decît vrăjmaşii mei, căci totdeauna le am cu mine.
Psa	119	99	Sînt mai învăţat decît toţi învăţătorii mei,căci mă gîndesc la învăţăturile Tale.
Psa	119	100	Am mai multă pricepere decît bătrînii,căci păzesc poruncile Tale.
Psa	119	101	Îmi ţin piciorul departe de orice drum rău,ca să păzesc Cuvîntul Tău.
Psa	119	102	Nu mă depărtez de legile Tale, căci Tu mă înveţi.
Psa	119	103	Ce dulci sînt cuvintele Tale pentru cerul gurii mele!Mai dulci decît mierea în gura mea!
Psa	119	104	Prin poruncile Tale mă fac mai priceput,deaceea urăsc orice cale a minciunii.
Psa	119	105	Cuvîntul Tău este o candelă pentru picioarele mele,şi o lumină pe cărarea mea.
Psa	119	106	Jur, – şi mă voi ţinea de jurămînt, –că voi păzi legile Tale cele drepte.
Psa	119	107	Sînt foarte amărît:înviorează-mă, Doamne, după Cuvîntul Tău!
Psa	119	108	Primeşte, Doamne, simţimintele pe cari le spune gura mea,şi învaţă-mă legile Tale!
Psa	119	109	Viaţa îmi este necurmat în primejdie,şi totuş nu uit Legea Ta.
Psa	119	110     Nişte răi îmi întind curse,dar eu nu mă rătăcesc dela poruncile Tale.
Psa	119	111     Învăţăturile Tale sînt moştenirea mea de veci,căci ele sînt bucuria inimii mele.
Psa	119	112     Îmi plec inima să împlinesc orînduirile Tale,totdeauna şi pînă la sfîrşit.
Psa	119	113     Urăsc pe oamenii nehotărîţi, dar iubesc Legea Ta.
Psa	119	114     Tu eşti adăpostul şi scutul meu; eu nădăjduiesc în făgăduinţa Ta.
Psa	119	115     Depărtaţi-vă de mine, răilor, ca să păzesc poruncile Dumnezeului meu!
Psa	119	116     Sprijineşte-mă, după făgăduinţa Ta, ca să trăiesc,şi nu mă lăsa de ruşine în nădejdea mea!
Psa	119	117     Fii sprijinul meu, ca să fiu scăpat,şi să mă veselesc neîncetat de orînduirile Tale!
Psa	119	118     Tu dispreţuieşti pe toţi ceice se depărtează de orînduirile Tale,căci înşelătoria lor este zădarnică.
Psa	119	119     Ca spuma iei pe toţi cei răi de pe pămînt:de aceea eu iubesc învăţăturile Tale.
Psa	119	120     Mi se înfioară carnea de frica Ta,şi mă tem de judecăţile Tale.
Psa	119	121     Păzesc legea şi dreptatea:nu mă lăsa în voia asupritorilor mei!
Psa	119	122     Ia supt ocrotirea Ta binele robului Tău,şi nu mă lăsa apăsat de nişte îngîmfaţi!
Psa	119	123     Mi se topesc ochii după mîntuirea Ta,şi după făgăduinţa Ta cea dreaptă.
Psa	119	124     Poartă-Te cu robul Tău după bunătatea Ta,şi învaţă-mă orînduirile Tale!
Psa	119	125     Eu sînt robul tău; dă-mi pricepere,ca să cunosc învăţăturile Tale.
Psa	119	126     Este vremea ca Domnul să lucreze:căci ei calcă Legea Ta.
Psa	119	127     De aceea, eu iubesc poruncile Tale,mai mult de cît aurul, da, mai mult decît aurul curat:
Psa	119	128     De aceea găsesc drepte toate poruncile Tale,şi urăsc orice cale a minciunii.
Psa	119	129     Învăţăturile Tale sînt minunate: de aceea le păzeşte sufletul meu.
Psa	119	130     Descoperirea cuvintelor Tale dă lumină,dă pricepere celor fără răutate.
Psa	119	131     Deschid gura şi oftez,căci sînt lacom după poruncile Tale.
Psa	119	132     Întoarce-Ţi Faţa spre mine, şi ai milă de mine,după obiceiul Tău faţă de ceice iubesc Numele Tău!
Psa	119	133     Întăreşte-mi paşii în Cuvîntul Tău, şi nu lăsa nici o nelegiuire să stăpînească peste mine!
Psa	119	134     Izbăveşte-mă de asuprirea oamenilor,ca să păzesc poruncile Tale!
Psa	119	135     Fă să strălucească Faţa Ta peste robul Tău,şi învaţă-mă orînduirile Tale!
Psa	119	136     Ochii îmi varsă şiroaie de ape,pentrucă Legea Ta nu este păzită.
Psa	119	137     Tu eşti drept, Doamne,şi judecăţile Tale sînt fără prihană.
Psa	119	138     Tu Îţi întemeiezi învăţăturile pe dreptate,şi pe cea mai mare credincioşie.
Psa	119	139     Rîvna mea mă mănîncă,pentru că protivnicii mei uită cuvintele Tale.
Psa	119	140     Cuvîntul Tău este cu totul încercat,şi robul Tău îl iubeşte.
Psa	119	141     Sînt mic şi dispreţuit,dar nu uit poruncile Tale.
Psa	119	142     Dreptatea Ta este o dreptate vecinică,şi Legea Ta este adevărul.
Psa	119	143     Necazul şi strîmtorarea mă ajung,dar poruncile Tale sînt desfătarea mea.
Psa	119	144     Învăţăturile Tale sînt drepte pe vecie:dă-mi pricepere, ca să trăiesc!
Psa	119	145     Te chem din toată inima mea: ascultă-mă, Doamne,ca să păzesc orînduirile Tale.
Psa	119	146     Te chem: mîntuieşte-mă,ca să păzesc învăţăturile Tale!
Psa	119	147     O iau înaintea zorilor şi strig;nădăjduiesc în făgăduinţele Tale.
Psa	119	148     O iau înaintea străjilor de noapte, şi deschid ochii,ca să mă gîndesc adînc la Cuvîntul Tău.
Psa	119	149     Ascultă-mi glasul, după bunătatea Ta:înviorează-mă, Doamne, după judecata ta!
Psa	119	150     Se apropie ceice urmăresc mişelia,şi se depărtează de Legea Ta.
Psa	119	151     Dar Tu eşti aproape, Doamne, şi toate poruncile Tale sînt adevărul.
Psa	119	152     De multă vreme ştiu din învăţăturile Tale,că le-ai aşezat pentru totdeauna.
Psa	119	153     Vezi-mi ticăloşia, şi izbăveşte-mă, căci nu uit Legea Ta.
Psa	119	154     Apără-mi pricina, şi răscumpără-mă,înviorează-mă după făgăduinţa Ta.
Psa	119	155     Mîntuirea este departe de cei răi,căci ei nu caută orînduirile Tale.
Psa	119	156     Mari sînt îndurările Tale, Doamne!Înviorează-mă după judecăţile Tale!
Psa	119	157     Mulţi sînt prigonitorii şi protivnicii mei,dar nu mă depărtez de învăţăturile Tale.
Psa	119	158     Văd cu scîrbă pe cei necredincioşi Ţie,cari nu păzesc Cuvîntul Tău.
Psa	119	159     Vezi cît de mult iubesc eu poruncile Tale:înviorează-mă, Doamne, după bunătatea Ta!
Psa	119	160     Temelia Cuvîntului Tău este adevărul,şi toate legile Tale cele drepte sînt vecinice.
Psa	119	161     Nişte voievozi mă prigonesc fără temei,dar inima mea nu tremură decît de cuvintele Tale.
Psa	119	162     Mă bucur de Cuvîntul Tău,ca cel ce găseşte o mare pradă.
Psa	119	163     Urăsc şi nu pot suferi minciuna, dar iubesc Legea Ta.
Psa	119	164     De şapte ori pe zi Te laud,din pricina legilor Tale celor drepte.
Psa	119	165     Multă pace au ceice iubesc Legea Ta,şi nu li se întîmplă nicio nenorocire.
Psa	119	166     Eu nădăjduiesc în mîntuirea Ta, Doamne,şi împlinesc poruncile Tale.
Psa	119	167     Sufletul meu ţine învăţăturile Tale,şi le iubesc mult de tot!
Psa	119	168     Păzesc poruncile şi învăţăturile Tale,căci toate căile mele sînt înaintea Ta.
Psa	119	169     Să ajungă strigătul meu pînă la Tine, Doamne!Dă-mi pricepere, după făgăduinţa Ta.
Psa	119	170     Să ajungă cererea mea pînă la Tine!Izbăveşte-mă, după făgăduinţa Ta!
Psa	119	171     Buzele mele să vestească lauda Ta,căci Tu mă înveţi orînduirile Tale!
Psa	119	172     Să cînte limba mea Cuvîntul Tău,căci toate poruncile Tale sînt drepte!
Psa	119	173     Mîna Ta să-mi fie într’ajutor, căci am ales poruncile Tale.
Psa	119	174     Suspin după mîntuirea Ta, Doamne,şi Legea Ta este desfătarea mea.
Psa	119	175     Să-mi trăiască sufletul şi să Te laude,şi judecăţile Tale să mă sprijinească!
Psa	119	176     Rătăcesc ca o oaie pierdută: caută pe robul Tău,căci nu uit poruncile Tale.
------------------------Psalmii, capitolul 120
Psa	120	1	Către Domnul strig în strîmtorarea mea,şi El m’ascultă.
Psa	120	2	Doamne, scapă-mi sufletul de buza mincinoasă,de limba înşelătoare!
Psa	120	3	Ce-ţi dă El ţie, ce-ţi aduce El ţie, limbă înşelătoare!
Psa	120	4	Săgeţi ascuţite de războinic,cu cărbuni aprinşi de ieniper.
Psa	120	5	Vai de mine că locuiesc la Meşec, că locuiesc în corturile Chedarului!
Psa	120	6	Destul mi-a locuit sufletul lîngă cei ce urăsc pacea.
Psa	120	7	Eu sînt pentru pace;dar deîndată ce vorbesc eu, ei sînt pentru război.
------------------------Psalmii, capitolul 121
Psa	121	1	Îmi ridic ochii spre munţi …De unde-mi va veni ajutorul?
Psa	121	2	Ajutorul îmi vine dela Domnul,care a făcut cerurile şi pămîntul.
Psa	121	3	Da, El nu va îngădui să ţi se clatine piciorul;Cel ce te păzeşte, nu va dormita.
Psa	121	4	Iată că nu dormitează, nici nu doarmeCel ce păzeşte pe Israel.
Psa	121	5	Domnul este Păzitorul tău,Domnul este umbra ta pe mîna ta cea dreaptă.
Psa	121	6	De aceea nu te va bate soarele ziua, nici luna noaptea.
Psa	121	7	Domnul te va păzi de orice rău, îţi va păzi sufletul.
Psa	121	8	Domnul te va păzi la plecare şi la venire, de acum şi pînă în veac.
------------------------Psalmii, capitolul 122
Psa	122	1	Mă bucur cînd mi se zice;„Haidem la Casa Domnului!“
Psa	122	2	Picioarele mi se oprescîn porţile tale, Ierusalime!
Psa	122	3	Ierusalime, tu eşti ziditca o cetate făcută dintr’o bucată!
Psa	122	4	Acolo se suie seminţiile, seminţiile Domnului,după legea lui Israel,ca să laude Numele Domnului.
Psa	122	5	Căci acolo sînt scaunele de domnie pentru judecată,scaunele de domnie ale casei lui David.
Psa	122	6	Rugaţi-vă pentru pacea Ierusalimului!Cei ce te iubesc, să se bucure de odihnă.
Psa	122	7	Pacea să fie între zidurile tale,şi liniştea în casele tale domneşti!
Psa	122	8	Din pricina fraţilor şi prietenilor mei,doresc pacea în sînul tău.
Psa	122	9	Din pricina Casei Domnului, Dumnezeului nostru.fac urări pentru fericirea ta.
------------------------Psalmii, capitolul 123
Psa	123	1	La Tine îmi ridic ochii,la Tine, care locuieşti în ceruri.
Psa	123	2	Cum se uită ochii robilor la mîna stăpînilor lor,şi ochii roabei la mîna stăpînei ei,aşa se uită ochii noştri la Domnul, Dumnezeul nostru,pînă va avea milă de noi.
Psa	123	3	Ai milă de noi, Doamne, ai milă de noi, căci sîntem sătui de dispreţ;
Psa	123	4	ne este sătul sufletulde batjocurile celor îngîmfaţi,de dispreţul celor trufaşi.
------------------------Psalmii, capitolul 124
Psa	124	1	De n’ar fi fost Domnul de partea noastră, –să spună Israel acum! –
Psa	124	2	de n’ar fi fost Domnul de partea noastră,cînd s’au ridicat oamenii împotriva noastră,
Psa	124	3	ne-ar fi înghiţit de vii,cînd li s’a aprins mînia împotriva noastră;
Psa	124	4	ne-ar fi înecat apele,ar fi trecut rîurile peste sufletul nostru;
Psa	124	5	ar fi trecut peste sufletul nostru valurile năpraznice.
Psa	124	6	Binecuvîntat să fie Domnul,care nu ne-a dat pradă dinţilor lor!
Psa	124	7	Sufletul ne-a scăpat ca pasărea din laţul păsărarului;laţul s’a rupt, şi noi am scăpat.
Psa	124	8	Ajutorul nostru este în Numele Domnului,care a făcut cerurile şi pămîntul.
------------------------Psalmii, capitolul 125
Psa	125	1	Cei ce se încred în Domnul sînt ca muntele Sionului, care nu se clatină, ci stă întărit pe vecie.
Psa	125	2	Cum este înconjurat Ierusalimului de munţi,aşa înconjoară Domnul pe poporul Său,deacum şi pînă în veac.
Psa	125	3	Căci toiagul de cîrmuire al răutăţii nu va rămînea pe moştenirea celor neprihăniţi,pentru ca cei neprihăniţi să nu întindă mînile spre nelegiuire.
Psa	125	4	Doamne, varsă-Ţi binefacerile peste cei buni,şi peste cei cu inima fără prihană!
Psa	125	5	Dar pe ceice apucă pe căi lăturalnice,să-i nimicească Domnul împreună cu cei ce fac rău!Pacea să fie peste Israel!
------------------------Psalmii, capitolul 126
Psa	126	1	Cînd a adus Domnul înapoi pe prinşii de război ai Sionului, parcă visam.
Psa	126	2.	Atunci gura ne era plină de strigăte de bucurie,şi limba de cîntări de veselie.Atunci se spunea printre neamuri:„Domnul a făcut mari lucruri pentru ei!“
Psa	126	3.	Da, Domnul a făcut mari lucruri pentru noi,şi deaceea sîntem plini de bucurie.
Psa	126	4.	Doamne, adu înapoi pe prinşii noştri de război,ca pe nişte rîuri în partea de miază zi!
Psa	126	5.	Cei ce samănă cu lăcrămi, vor secera cu cîntări de veselie.
Psa	126	6.	Cel ce umblă plîngînd, cînd aruncă sămînţa,se întoarce cu veselie, cînd îşi strînge snopii.
------------------------Psalmii, capitolul 127
Psa	127	1	Dacă nu zideşte Domnul o casă,degeaba lucrează cei ce o zidesc;dacă nu păzeşte Domnul o cetate,degeaba veghează cel ce o păzeşte.
Psa	127	2	Degeaba vă sculaţi de dimineaţă şi vă culcaţi tîrziu,ca să mîncaţi o pîne cîştigată cu durere;căci prea iubiţilor Lui El le dă pîne ca în somn.
Psa	127	3	Iată, fiii sînt o moştenire dela Domnul,rodul pîntecelui este o răsplată dată de El.
Psa	127	4	Ca săgeţile în mîna unui războinic,aşa sînt fiii făcuţi la tinereţă.
Psa	127	5	Ferice de omul care îşi umple tolba de săgeţi cu ei!Căci ei nu vor rămînea de ruşine,cînd vor vorbi cu vrăjmaşii lor la poartă.
------------------------Psalmii, capitolul 128
Psa	128	1	Ferice de oricine se teme de Domnul,şi umblă pe căile Lui!
Psa	128	2	Căci atunci te bucuri de lucrul mînilor tale,eşti fericit, şi-ţi merge bine.
Psa	128	3	Nevastă-ta este ca o viţă roditoare înlăuntrul casei tale; copiii tăi stau ca nişte lăstari de măslin împrejurul mesei tale.
Psa	128	4	Aşa este binecuvîntatomul care se teme de Domnul.
Psa	128	5	Să te binecuvînteze Domnul din Sion,să vezi fericirea Ierusalimului, în toate zilele vieţii tale,
Psa	128	6	şi să vezi pe copiii copiilor tăi! Pacea să fie peste Israel!
------------------------Psalmii, capitolul 129
Psa	129	1	Destul m’au asuprit din tinereţă –s’o spună Israel! –
Psa	129	2	destul m’au asuprit din tinereţă,dar nu m’au biruit.
Psa	129	3	plugarii au arat pe spinarea mea,au tras brazde lungi pe ea.
Psa	129	4	Domnul este drept:El a tăiat funiile celor răi.
Psa	129	5	Să se umple de ruşine şi să dea înapoi,toţi ceice urăsc Sionul!
Psa	129	6	Să fie ca iarba de pe acoperişuri,care se usucă înainte de a fi smulsă!
Psa	129	7	Secerătorul nu-şi umple mîna cu ea,cel ce leagă snopii nu-şi încarcă braţul cu ea,
Psa	129	8	şi trecătorii nu zic:„Binecuvîntarea Domnului să fie peste voi!“„Vă binecuvîntăm în Numele Domnului!“
------------------------Psalmii, capitolul 130
Psa	130	1	Din fundul adîncului, Te chem, Doamne!
Psa	130	2	Doamne, ascultă-mi glasul!Să ia aminte urechile Talela glasul cererilor mele!
Psa	130	3	Dacă ai păstra, Doamne, aducerea aminte a nelegiuirilor,cine ar putea sta în picioare, Doamne?
Psa	130	4	Dar la Tine este iertare,ca să fii temut.
Psa	130	5	Eu nădăjduiesc în Domnul, sufletul meu nădăjduieşte,şi aştept făgăduinţa Lui.
Psa	130	6	Sufletul meu aşteaptă pe Domnul,mai mult decît aşteaptă străjerii dimineaţa,da, mai mult decît aşteaptă străjerii dimineaţa.
Psa	130	7	Israele, pune-ţi nădejdea în Domnul,căci la Domnul este îndurarea,şi la El este belşug de răscumpărare!
Psa	130	8	El va răscumpăra pe Israeldin toate nelegiuirile lui.
------------------------Psalmii, capitolul 131
Psa	131	1	Doamne, eu n’am o inimă îngîmfată, nici priviri trufaşe,nu mă îndeletnicesc cu lucruri prea marişi prea înalte pentru mine.
Psa	131	2	Dimpotrivă, sufletul îmi este liniştit şi potolit,ca un copil înţercat, care stă lîngă mamă-sa;da, sufletul meu este ca un copil înţercat.
Psa	131	3	Pune-ţi nădejdea în Domnul, Israele,de acum şi pînă în veac!
------------------------Psalmii, capitolul 132
Psa	132	1	Doamne, adu-Ţi aminte de David,şi de toate necazurile lui!
Psa	132	2	Adu-Ţi aminte cum a jurat el Domnului,şi a făcut următoarea juruinţă Puternicului lui Iacov:
Psa	132	3	„Nu voi intra în cortul în care locuiesc,nu mă voi sui în patul în care mă odihnesc,
Psa	132	4	nu voi da somn ochilor mei,nici aţipire pleoapelor mele,
Psa	132	5	pînă nu voi găsi un loc pentru Domnul,o locuinţă pentru Puternicul lui Iacov.“ –
Psa	132	6	Iată, am auzit vorbindu-se despre el la Efrata,l-am găsit în ogorul Iaar …
Psa	132	7	„Haidem la locuinţa Lui,să ne închinăm înaintea aşternutului picioarelor Lui! …
Psa	132	8	Scoală-Te, Doamne, vino la locul tău de odihnă,Tu şi Chivotul măreţiei Tale!
Psa	132	9	Preoţii Tăi să se îmbrace în neprihănire,şi credincioşii Tăi să scoată strigăte de bucurie!
Psa	132	10	Pentru robul Tău David,nu lepăda pe unsul Tău!“ –
Psa	132	11	Domnul a jurat lui David adevărul,şi nu Se va întoarce dela ce a jurat:„Voi pune pe scaunul tău de domnie un fiu din trupul tău.
Psa	132	12	Dacă fiii tăi vor păzi legămîntul Meu,şi învăţăturile Mele, pe cari li le voi da,vor şedea şi fiii lor în veci pe scaunul tău de domnie.“ –
Psa	132	13	Da, Domnul a ales Sionul,l-a dorit ca locuinţă a Lui, şi a zis:
Psa	132	14	„Acesta este locul Meu de odihnă pe vecie;voi locui în el, căci l-am dorit.
Psa	132	15	Îi voi binecuvînta din belşug hrana,voi sătura cu pîne pe săracii lui.
Psa	132	16	Voi îmbrăca în mîntuire pe preoţii lui,şi credincioşii lui vor scoate strigăte de bucurie.
Psa	132	17	Acolo voi înălţa puterea lui David,voi pregăti o candelă unsului Meu,
Psa	132	18	voi îmbrăca cu ruşine pe vrăjmaşii lui,şi peste el va străluci cununa lui.“
------------------------Psalmii, capitolul 133
Psa	133	1	Iată, ce plăcut şi ce dulce este să locuiască fraţii împreună!
Psa	133	2	Este ca untdelemnul de preţ, care, turnat pe capul lui,se pogoară pe barbă,pe barba lui Aaron,se pogoară pe marginea veşmintelor lui.
Psa	133	3	Este ca roua Hermonului,care se pogoară pe munţii Sionului, căci acolo dă Domnul binecuvîntarea,viaţa, pentru vecinicie.
------------------------Psalmii, capitolul 134
Psa	134	1	Iată, binecuvîntaţi pe Domnul, toţi robii Domnului,cari staţi noaptea în Casa Domnului!
Psa	134	2	Ridicaţi-vă mînile spre sfîntul locaş,şi binecuvîntaţi pe Domnul!
Psa	134	3	Domnul să te binecuvinteze din Sion,El, care a făcut cerurile şi pămîntul!
------------------------Psalmii, capitolul 135
Psa	135	1	Lăudaţi pe Domnul!Lăudaţi Numele Domnului,lăudaţi-L, robi ai Domnului,
Psa	135	2	cari staţi în Casa Domnului,în curţile Casei Dumnezeului nostru!
Psa	135	3	Lăudaţi pe Domnul, căci Domnul este bun;cîntaţi Numele Lui, căci este binevoitor.
Psa	135	4	Căci Domnul Şi-a ales pe Iacov,pe Israel, ca să fie al Lui.
Psa	135	5	Ştiu că Domnul este mare,şi că Domnul nostru este mai pe sus de toţi dumnezeii.
Psa	135	6	Domnul face tot ce vreaîn ceruri şi pe pămînt,în mări şi în toate adîncurile.
Psa	135	7	El ridică norii dela marginile pămîntului,dă naştere la fulgere şi ploaie,şi scoate vîntul din cămările lui.
Psa	135	8	El a lovit pe întîii născuţi ai Egiptului,dela oameni pînă la dobitoace.
Psa	135	9	A trimes semne şi minuni, în mijlocul tău, Egiptule:împotriva lui Faraon şi împotriva tuturor slujitorilor lui.
Psa	135	10	A lovit multe neamuri,şi a ucis împăraţi puternici:
Psa	135	11	pe Sihon, împăratul Amoriţilor,pe Og, împăratul Basanului,şi pe toţi împăraţii Canaanului;
Psa	135	12	şi le-a dat ţara de moştenire,de moştenire poporului Său Israel.
Psa	135	13	Doamne, Numele Tău rămîne pe vecie;Doamne, pomenirea Ta ţine din neam în neam,
Psa	135	14	căci Domnul va judeca pe poporul Său,şi va avea milă de robii Săi.
Psa	135	15	Idolii neamurilor sînt argint şi aur,lucrare făcută de mînile oamenilor.
Psa	135	16	Au gură, şi nu vorbesc,au ochi, şi nu văd,
Psa	135	17	au urechi, şi totuş n’aud,da, n’au suflare în gură.
Psa	135	18	Ca ei sînt cei ce-i fac,toţi cei ce se încred în ei.
Psa	135	19	Casa lui Israel, binecuvîntaţi pe Domnul!Casa lui Aaron, binecuvîntaţi pe Domnul!
Psa	135	20	Casa lui Levi, binecuvîntaţi pe Domnul!Cei ce vă temeţi de Domnul, binecuvîntaţi pe Domnul!
Psa	135	21	Domnul să fie binecuvîntat din Sion,El, care locuieşte în Ierusalim!Lăudaţi pe Domnul!
------------------------Psalmii, capitolul 136
Psa	136	1	Lăudaţi pe Domnul, căci este bun,căci în veac ţine îndurarea Lui!
Psa	136	2	Lăudaţi pe Dumnezeul dumnezeilor,căci în veac ţine îndurarea Lui!
Psa	136	3	Lăudaţi pe Domnul domnilor,căci în veac ţine îndurarea Lui!
Psa	136	4	Pe Cel ce singur face minuni mari,căci în veac ţine îndurarea Lui!
Psa	136	5	Pe Cel ce a făcut cerurile cu pricepere,căci în veac ţine îndurarea Lui!
Psa	136	6	Pe cel ce a întins pămîntul pe ape, căci în veac ţine îndurarea Lui!
Psa	136	7	Pe Cel ce a făcut luminători mari,căci în veac ţine îndurarea Lui!
Psa	136	8	Soarele, ca să stăpînească ziua,căci în veac ţine îndurarea Lui!
Psa	136	9	Luna şi stelele, ca să stăpînească noaptea,căci în veac ţine îndurarea Lui!
Psa	136	10	Pe Cel ce a lovit pe Egipteni în întîii lor născuţi,căci în veac ţine îndurarea Lui!
Psa	136	11	Şi a scos pe Israel din mijlocul lor,căci în veac ţine îndurarea Lui!
Psa	136	12	Cu mînă tare şi cu braţ întins,căci în veac ţine îndurarea Lui!
Psa	136	13	Pe Cel ce a tăiat în două marea Roşie,căci în veac ţine îndurarea Lui!
Psa	136	14	Care a trecut pe Israel prin mijlocul ei,căci în veac ţine îndurarea Lui!
Psa	136	15	Şi a aruncat pe Faraon şi oştirea lui în marea Roşie,căci în veac ţine îndurarea Lui!
Psa	136	16	Pe Cel ce a călăuzit pe poporul Său în pustie,căci în veac ţine îndurarea Lui!
Psa	136	17	Pe Cel ce a lovit împăraţi mari,căci în veac ţine îndurarea Lui!
Psa	136	18	Pe Cel ce a ucis împăraţi puternici,căci în veac ţine îndurarea Lui!
Psa	136	19	Pe Sihon, împăratul Amoriţilor,căci în veac ţine îndurarea Lui!
Psa	136	20	Şi pe Og, împăratul Basanului,căci în veac ţine îndurarea Lui!
Psa	136	21	Şi le-a dat ţara de moştenire,căci în veac ţine îndurarea Lui!
Psa	136	22	De moştenire robului Său Israel,căci în veac ţine îndurarea Lui!
Psa	136	23	Pe Cel ce Şi-a adus aminte de noi, cînd eram smeriţi,căci în veac ţine îndurarea Lui!
Psa	136	24	Şi ne-a izbăvit de asupritorii noştri,căci în veac ţine îndurarea Lui!
Psa	136	25	Pe Cel ce dă hrană oricărei făpturi,căci în veac ţine îndurarea Lui!
Psa	136	26	Lăudaţi pe Dumnezeul cerurilor,căci în veac ţine îndurarea Lui!
------------------------Psalmii, capitolul 137
Psa	137	1	Pe malurile rîurilor Babilonului,şedeam jos şi plîngeam,cînd ne aduceam aminte de Sion.
Psa	137	2	În sălciile din ţinutul acelane atîrnaserăm arfele.
Psa	137	3	Căci acolo, biruitorii noştri ne cereau cîntări,şi asupritorii noştri ne cereau bucurie, zicînd:„Cîntaţi-ne cîteva din cîntările Sionului!“ –
Psa	137	4	Cum să cîntăm noi cîntările Domnuluipe un pămînt străin?
Psa	137	5	Dacă te voi uita, Ierusalime,să-şi uite dreapta mea destoinicia ei!
Psa	137	6	Să mi se lipească limba de cerul gurii,dacă nu-mi voi aduce aminte de tine,dacă nu voi face din Ierusalimculmea bucuriei mele!
Psa	137	7	Adu-Ţi aminte, Doamne, de copiii Edomului,cari, în ziua nenorocirii Ierusalimului,ziceau: „Radeţi-l, radeţi-ldin temelii!“
Psa	137	8	Ah! fiica Babilonului, sortită pustiirii,ferice de cine-ţi va întoarce la fel răul pe care ni l-ai făcut!
Psa	137	9	Ferice de cine va apuca pe pruncii tăi,şi-i va zdrobi de stîncă!
------------------------Psalmii, capitolul 138
Psa	138	1	Te laud din toată inima,cînt laudele Tale înaintea dumnezeilor.
Psa	138	2	Mă închin în Templul Tău cel sfînt,şi laud Numele Tău, pentru bunătatea şi credincioşia Ta,căci Ţi s’a mărit faima prin împlinirea făgăduinţelor Tale.
Psa	138	3	În ziua cînd Te-am chemat, m’ai ascultat,m’ai îmbărbătat şi mi-ai întărit sufletul.
Psa	138	4	Toţi împăraţii pămîntului Te vor lăuda, Doamne, cînd vor auzi cuvintele gurii Tale;
Psa	138	5	ei vor lăuda căile Domnului,căci mare este slava Domnului!
Psa	138	6	Domnul este înălţat: totuş vede pe cei smeriţi,şi cunoaşte de departe pe cei îngîmfaţi.
Psa	138	7	Cînd umblu în mijlocul strîmtorării, Tu mă înviorezi,Îţi întinzi mîna spre mînia vrăjmaşilor mei,şi dreapta Ta mă mîntuieşte.
Psa	138	8	Domnul va sfîrşi ce a început pentru mine.Doamne, bunătatea Ta ţine în veci:nu părăsi lucrările mînilor Tale.
------------------------Psalmii, capitolul 139
Psa	139	1	Doamne, Tu mă cercetezi de aproape şi mă cunoşti,
Psa	139	2	ştii cînd stau jos şi cînd mă scol,şi de departe îmi pătrunzi gîndul.
Psa	139	3	Ştii cînd umblu şi cînd mă culc,şi cunoşti toate căile mele.
Psa	139	4	Căci nu-mi ajunge cuvîntul pe limbă,şi Tu, Doamne, îl şi cunoşti în totul.
Psa	139	5	Tu mă înconjori pe dinapoi şi pe dinainte,şi-Ţi pui mîna peste mine.
Psa	139	6	O ştiinţă atît de minunată este mai pe sus de puterile mele:este prea înaltă ca s’o pot prinde.
Psa	139	7	Unde mă voi duce departe de Duhul Tău,şi unde voi fugi departe de Faţa Ta?
Psa	139	8	Dacă mă voi sui în cer, Tu eşti acolo;dacă mă voi culca în locuinţa morţilor, iată-Te şi acolo;
Psa	139	9	Dacă voi lua aripile zorilor,şi mă voi duce să locuiesc la marginea mării,
Psa	139	10	şi acolo mîna Ta mă va călăuzi,şi dreapta Ta mă va apuca.
Psa	139	11	Dacă voi zice: „Cel puţin întunerecul mă va acoperi, –şi se va face noapte lumina dimprejurul meu!“
Psa	139	12	Iată că nici chiar întunerecul nu este întunecos pentru Tine;ci noaptea străluceşte ca ziua,şi întunerecul ca lumina.
Psa	139	13	Tu mi-ai întocmit rărunchii,Tu m’ai ţesut în pîntecele mamei mele:
Psa	139	14	Te laud că sînt o făptură aşa de minunată.Minunate sînt lucrările Tale,şi ce bine vede sufletul meu lucrul acesta!
Psa	139	15	Trupul meu nu era ascuns de Tine,cînd am fost făcut într’un loc tainic,ţesut în chip ciudat, ca în adîncimile pămîntului.
Psa	139	16	Cînd nu eram decît un plod fără chip, ochii Tăi mă vedeau;şi în cartea Ta erau scrise toate zilele cari-mi erau rînduite,mai înainte de a fi fost vreuna din ele.
Psa	139	17	Cît de nepătrunse mi se par gîndurile Tale, Dumnezeule,şi cît de mare este numărul lor!
Psa	139	18	Dacă le număr, sînt mai multe decît boabele de nisip.Cînd mă trezesc, sînt tot cu Tine.
Psa	139	19	O, Dumnezeule, de ai ucide pe cel rău!Depărtaţi-vă dela mine, oameni setoşi de sînge!
Psa	139	20	Ei vorbesc despre Tine în chip nelegiuit,Îţi iau Numele ca să mintă, ei, vrăjmaşii Tăi!
Psa	139	21	Să nu urăsc eu, Doamne, pe cei ce Te urăsc,şi să nu-mi fie scîrbă de cei ce se ridică împotriva Ta?
Psa	139	22	Da, îi urăsc cu o ură desăvîrşită;îi privesc ca pe vrăjmaşi ai mei.
Psa	139	23	Cercetează-mă, Dumnezeule, şi cunoaşte-mi inima!Încearcă-mă, şi cunoaşte-mi gîndurile!
Psa	139	24	Vezi dacă sînt pe o cale rea,şi du-mă pe calea veciniciei!
------------------------Psalmii, capitolul 140
Psa	140	1	Scapă-mă, Doamne, de oamenii cei răi!Păzeşte-mă de oamenii asupritori,
Psa	140	2	cari cugetă lucruri rele în inima lor,şi sînt totdeauna gata să aţîţe războiul!
Psa	140	3	Ei îşi ascut limba ca un şarpe,au pe buze o otravă de năpîrcă. – (Oprire)
Psa	140	4	Păzeşte-mă, Doamne, de mîinile celui rău!Fereşte-mă de oamenii asupritori,cari se gîndesc să mă doboare!
Psa	140	5	Nişte îngîmfaţi îmi întind curse şi laţuri,pun reţele dealungul drumului,şi îmi întind capcane. – (Oprire)
Psa	140	6	Eu zic Domnului: „Tu eşti Dumnezeul meu!Ia aminte, Doamne, la glasul rugăciunilor mele!
Psa	140	7	Doamne, Dumnezeule, tăria mîntuirii mele,Tu-mi acoperi capul în ziua luptei.“
Psa	140	8	Nu împlini, Doamne, dorinţele celui rău,nu lăsa să-i izbutească planurile, ca să nu se fălească! – (Oprire)
Psa	140	9	Asupra capului celor ce mă înconjoarăsă cadă nelegiuirea buzelor lor!
Psa	140	10	Cărbuni aprinşi să cadă peste ei!În foc să fie aruncaţi,în adîncuri, de unde să nu se mai scoale!
Psa	140	11	Omul cu limba mincinoasă nu se întăreşte pe pămînt,şi pe omul asupritor, nenorocirea îl paşte şi-l duce la pierzanie.
Psa	140	12	Ştiu că Domnul face dreptate celui obijduit,dreptate celor lipsiţi.
Psa	140	13	Da, cei neprihăniţi vor lăuda Numele Tău,oamenii fără prihană vor locui înaintea Ta.
------------------------Psalmii, capitolul 141
Psa	141	1	Doamne, eu Te chem; vino degrabă la mine!Ia aminte la glasul meu, cînd Te chem!
Psa	141	2	Ca tămîia să fie rugăciunea mea înaintea Ta,şi ca jertfa de seară să fie ridicarea mînilor mele!
Psa	141	3	Pune, Doamne, o strajă înaintea gurii mele,şi păzeşte uşa buzelor mele!
Psa	141	4	Nu-mi abate inima la lucruri rele, la fapte vinovate împreună cu oamenii cari fac răul,şi să nu mănînc din ospeţele lor!
Psa	141	5	Lovească-mă cel neprihănit, căci lovirea lui îmi este binevenită;pedepsească-mă, căci pedeapsa lui este ca untdelemnul turnat pe capul meu.Să nu-mi întorc capul dela ea:dar rugăciunea mea se va înalţa într’una împotriva răutăţii lor.
Psa	141	6	Cînd li se vor prăvăli judecătorii dealungul stîncilor,atunci vor asculta cuvintele mele, şi vor vedea că sînt plăcute.
Psa	141	7	Cum se brăzdează şi se spintecă pămîntul,aşa ni se risipesc oasele la gura mormîntului.
Psa	141	8	De aceea, către Tine, Doamne, Dumnezeule, îmi îndrept ochii,la Tine caut adăpost; nu-mi părăsi sufletul!
Psa	141	9	Păzeşte-mă de cursa pe care mi-o întind ei,şi de piedicile celor ce fac răul!
Psa	141	10	Să cadă cei răi în laţurile lor, în timp ce eu să scap!
------------------------Psalmii, capitolul 142
Psa	142	1	Cu glasul meu strig către Domnul,cu glasul meu mă rog către Domnul.
Psa	142	2	Îmi vărs necazul înaintea Lui,şi-mi povestesc strîmtorarea înaintea Lui.
Psa	142	3	Cînd îmi este mîhnit duhul în mine, Tu îmi cunoşti cărarea.Pe drumul pe care umblu, mi-au întins o cursă.
Psa	142	4	Aruncă-Ţi ochii la dreapta, şi priveşte! Nimeni nu mă mai cunoaşte,orice scăpare este pierdută pentru mine, nimănui nu-i pasă de sufletul meu.
Psa	142	5	Doamne, către Tine strig, şi zic:„Tu eşti scăparea mea,partea mea de moştenire pe pămîntul celor vii.“
Psa	142	6	Ia aminte la strigătele mele, căci sînt nenorocit de tot.Izbăveşte-mă de cei ce mă prigonesc, căci sînt mai tari decît mine.
Psa	142	7	Scoate-mi sufletul din temniţă, ca să laud Numele Tău!Cei neprihăniţi vor veni să mă înconjoare, cînd îmi vei face bine.
------------------------Psalmii, capitolul 143
Psa	143	1	Doamne, ascultă-mi rugăciunea, pleacă-Ţi urechea la cererile mele!Ascultă-mă în credincioşia şi dreptatea Ta!
Psa	143	2	Nu intra la judecată cu robul Tău!Căci nici un om viu nu este fără prihană înaintea Ta.
Psa	143	3	Vrăjmaşul îmi urmăreşte sufletul,îmi calcă viaţa în picioare la pămînt:mă face să locuiesc în întunerec, ca cei ce au murit de multă vreme.
Psa	143	4	Îmi este mîhnit duhul în mine,îmi este turburată inima în lăuntrul meu.
Psa	143	5	Mi-aduc aminte de zilele de odinioară,mă gîndesc la toate lucrările Tale,cuget la lucrarea mînilor Tale.
Psa	143	6	Îmi întînd mînile spre Tine;îmi suspină sufletul după Tine, ca un pămînt uscat. – (Oprire)
Psa	143	7	Grăbeşte de m’ascultă, Doamne!Mi se topeşte duhul:nu-mi ascunde Faţa Ta!Căci aş ajunge atunci ca cei ce se pogoară în groapă!
Psa	143	8	Fă-mă să aud disdedimineaţă bunătatea Ta,căci mă încred în Tine.Arată-mi calea pe care trebuie să umblu,căci la Tine îmi înalţ sufletul.
Psa	143	9	Scapă-mă de vrăjmaşii mei, Doamne, căci la Tine caut adăpost.
Psa	143	10	Învaţă-mă să fac voia Ta, căci Tu eşti Dumnezeul meu.Duhul Tău cel bun să mă călăuzească pe calea cea dreaptă!
Psa	143	11	Pentru Numele Tău, Doamne, înviorează-mă;în dreptatea Ta, scoate-mi sufletul din necaz!
Psa	143	12	În bunătatea Ta, nimiceşte pe vrăjmaşii mei,şi perde pe toţi protivnicii sufletului meu,căci eu sînt robul Tău.
------------------------Psalmii, capitolul 144
Psa	144	1	Binecuvîntat să fie Domnul, Stînca mea,care-mi deprinde mînile la luptă, degetele la bătălie,
Psa	144	2	Binefăcătorul meu şi Cetăţuia mea,Turnul meu de scăpare şi Izbăvitorul meu,Scutul meu de adăpost,care-mi supune pe poporul meu!
Psa	144	3	Doamne, ce este omul, ca să iei cunoştinţă de el,fiul omului ca să iei seama la el?
Psa	144	4	Omul este ca o suflare,zilele lui sînt ca umbra care trece.
Psa	144	5	Pleacă cerurile, Doamne, şi pogoară-Te!Atinge munţii, ca să fumege!
Psa	144	6	Fulgeră, şi risipeşte pe vrăjmaşii mei!Aruncă-Ţi săgeţile, şi pune-i pe fugă!
Psa	144	7	Întinde-Ţi mînile de sus,izbăveşte-mă şi scapă-mă din apele cele mari,din mîna fiilor celui străin,
Psa	144	8	a căror gură spune neadevăruri,şi a căror dreaptă este o dreaptă mincinoasă.
Psa	144	9	Dumnezeule, Îţi voi cînta o cîntare nouă,Te voi lăuda cu alăuta cu zece coarde.
Psa	144	10	Tu, care dai împăraţilor biruinţa,care ai scăpat de sabie ucigaşă pe robul Tău David,
Psa	144	11	izbăveşte-mă şi scapă-mă din mîna fiilor celui străin,a căror gură spune neadevăruri,şi a căror dreaptă este o dreaptă mincinoasă!…
Psa	144	12	Fiii noştri sînt ca nişte odrasle, cari cresc în tinereţa lor;fetele noastre ca nişte stîlpi săpaţi frumos, cari fac podoaba caselor împărăteşti.
Psa	144	13	Grînarele noastre sînt pline, şi gem de tot felul de merinde;turmele ni se înmulţesc cu miile, cu zecile de mii, în cîmpiile noastre:
Psa	144	14	viţelele noastre sînt prăsitoare;nu-i nicio pagubă, nicio robie,nici un ţipăt în uliţele noastre!
Psa	144	15	Ferice de poporul care stă astfel!Ferice de poporul, al cărui Dumnezeu este Domnul!
------------------------Psalmii, capitolul 145
Psa	145	1	Te voi înălţa, Dumnezeule, Împăratul meu,şi voi binecuvînta Numele tău în veci de veci.
Psa	145	2	În fie care zi Te voi binecuvînta,şi voi lăuda Numele Tău în veci de veci.
Psa	145	3	Mare este Domnul şi foarte vrednic de laudă,şi mărimea Lui este nepătrunsă.
Psa	145	4	Fiecare neam de om să laude lucrările Tale,şi să vestească isprăvile Tale cele mari!
Psa	145	5	Voi spune strălucirea slăvită a măreţiei Tale,şi voi cînta minunile Tale.
Psa	145	6	Oamenii vor vorbi de puterea Ta cea înfricoşată,şi eu voi povesti mărimea Ta.
Psa	145	7	Să se trîmbiţeze aducerea aminte de nemărginita Ta bunătate,şi să se laude dreptatea Ta!
Psa	145	8	Domnul este milostiv şi plin de îndurare,îndelung răbdător şi plin de bunătate.
Psa	145	9	Domnul este bun faţă de toţi,şi îndurările Lui se întind peste toate lucrările Lui.
Psa	145	10	Toate lucrările Tale Te vor lăuda, Doamne!Şi credincioşii Tăi Te vor binecuvînta.
Psa	145	11	Vor spune slava împărăţiei Tale,şi vor vesti puterea Ta,
Psa	145	12	ca să facă cunoscut fiilor oamenilor puterea Ta,şi strălucirea plină de slavă a împărăţiei Tale.
Psa	145	13	Împărăţia Ta este o împărăţie vecinică,şi stăpînirea Ta rămîne în picioare în toate veacurile.
Psa	145	14	Domnul sprijineşte pe toţi ceice cad,şi îndreaptă pe cei încovoiaţi.
Psa	145	15	Ochii tuturor nădăjduiesc în Tine,şi Tu le dai hrana la vreme.
Psa	145	16	Îţi deschizi mîna,şi saturi după dorinţă tot ce are viaţă.
Psa	145	17	Domnul este drept în toate căile Lui,şi milostiv în toate faptele Lui.
Psa	145	18	Domnul este lîngă toţi cei ce-L cheamă,lîngă cei ce-L cheamă cu toată inima.
Psa	145	19	El împlineşte dorinţele celor ce se tem de El,le aude strigătul şi-i scapă.
Psa	145	20	Domnul păzeşte pe toţi cei ce-L iubesc,şi nimiceşte pe toţi cei răi.
Psa	145	21	Gura mea să vestească lauda Domnului,şi orice făptură să binecuvînteze Numele Lui cel sfînt în veci de veci!
------------------------Psalmii, capitolul 146
Psa	146	1	Lăudaţi pe Domnul! Laudă, suflete, pe Domnul!
Psa	146	2	Voi lăuda pe Domnul cît voi trăi,voi lăuda pe Dumnezeul meu cît voi fi.
Psa	146	3	Nu vă încredeţi în cei mari,în fiii oamenilor, în cari nu este ajutor.
Psa	146	4	Suflarea lor trece, se întorc în pămînt,şi în aceeaş zi le pier şi planurile lor.
Psa	146	5	Ferice de cine are ca ajutor pe Dumnezeul lui Iacov,ferice de cine-şi pune nădejdea în Domnul, Dumnezeul său!
Psa	146	6	El a făcut cerurile şi pămîntul, marea şi tot ce este în ea.El ţine credincioşia în veci.
Psa	146	7	El face dreptate celor asupriţi;dă pîne celor flămînzi:Domnul izbăveşte pe prinşii de război;
Psa	146	8	Domnul deschide ochii orbilor;Domnul îndreaptă pe cei încovoiaţi;Domnul iubeşte pe cei neprihăniţi.
Psa	146	9	Domnul ocroteşte pe cei străini,sprijineşte pe orfan şi pe văduvă,dar răstoarnă calea celor răi.
Psa	146	10	Domnul împărăţeşte în veci;Dumnezeul tău, Sioane, rămîne din veac în veac!Lăudaţi pe Domnul!
------------------------Psalmii, capitolul 147
Psa	147	1	Lăudaţi pe Domnul!Căci este frumos să lăudăm pe Dumnezeul nostru,căci este plăcut, şi se cuvine să-L lăudăm.
Psa	147	2	Domnul zideşte iarăş Ierusalimul,strînge pe surghiuniţii lui Israel;
Psa	147	3	tămăduieşte pe cei cu inima zdrobită,şi le leagă rănile.
Psa	147	4	El socoteşte numărul stelelor,şi le dă nume la toate.
Psa	147	5	Mare este Domnul nostru şi puternic prin tăria Lui,priceperea Lui este fără margini.
Psa	147	6	Domnul sprijineşte pe cei nenorociţi,şi doboară pe cei răi la pămînt.
Psa	147	7	Cîntaţi Domnului cu mulţămiri,lăudaţi pe Dumnezeul nostru cu arfa!
Psa	147	8	El acopere cerul cu nori,pregăteşte ploaia pentru pămînt,şi face să răsară iarba pe munţi.
Psa	147	9	El dă hrană vitelor,şi puilor corbului cînd strigă.
Psa	147	10	Nu de puterea calului Se bucură El,nu-Şi găseşte plăcerea în picioarele omului.
Psa	147	11	Domnul iubeşte pe cei ce se tem de El,pe cei ce nădăjduiesc în bunătatea Lui.
Psa	147	12	Laudă pe Domnul, Ierusalime,laudă pe Dumnezeul tău, Sioane!
Psa	147	13	Căci El întăreşte zăvoarele porţilor,El binecuvintează pe fiii tăi în mijlocul tău;
Psa	147	14	El dă pace ţinutului tău,şi te satură cu cel mai bun grîu
Psa	147	15	El Îşi trimete poruncile pe pămînt,Cuvîntul Lui aleargă cu iuţeală mare.
Psa	147	16	El dă zăpada ca lîna,El presară bruma albă ca cenuşa;
Psa	147	17	El Îşi asvîrle ghiaţa în bucăţi;cine poate sta înaintea frigului Său?
Psa	147	18	El Îşi trimete Cuvîntul Său, şi le topeşte;pune să sufle vîntul Lui, şi apele curg.
Psa	147	19	El descopere lui Iacov Cuvîntul Său,lui Israel legile şi poruncile Sale.
Psa	147	20	El n-a lucrat aşa cu toate neamurile,şi ele nu cunosc poruncile Lui.Lăudaţi pe Domnul!
------------------------Psalmii, capitolul 148
Psa	148	1	Lăudaţi pe Domnul!Lăudaţi pe Domnul din înălţimea cerurilor,lăudaţi-L în locurile cele înalte!
Psa	148	2	Lăudaţi-L toţi îngerii Lui!Lăudaţi-L, toate oştirile Lui!
Psa	148	3	Lăudaţi-L, soare şi lună,lăudaţi-L, toate stelele luminoase!
Psa	148	4	Lăudaţi-L, cerurile cerurilor,şi voi, ape, cari sînteţi mai pe sus de ceruri!
Psa	148	5	Să laude Numele Domnului,căci El a poruncit şi au fost făcute,
Psa	148	6	le-a întărit pe veci de veci;le-a dat legi, şi nu le va călca.
Psa	148	7	Lăudaţi pe Domnul de jos de pe pămînt,balauri de mare, şi adîncuri toate;
Psa	148	8	foc şi grindină, zăpadă şi ceaţă,vînturi năpraznice, cari împliniţi poruncile Lui,
Psa	148	9	munţi şi dealuri toate,pomi roditori, şi cedri toţi,
Psa	148	10	fiare şi vite toate,tîrîtoare şi păsări înaripate,
Psa	148	11	împăraţi ai pămîntului şi popoare toate,voievozi şi toţi judecătorii pămîntului,
Psa	148	12	tineri şi tinere,bătrîni şi copii!
Psa	148	13	Să laude Numele Domnului!Căci numai Numele Lui este înălţat:măreţia Lui este mai pe sus de pămînt şi ceruri.
Psa	148	14	El a înalţat tăria poporului Său:iată o pricină de laudă pentru toţi credincioşii Lui,pentru copiii lui Israel, popor de lîngă El.Lăudaţi pe Domnul!
------------------------Psalmii, capitolul 149
Psa	149	1	Lăudaţi pe Domnul!Cîntaţi Domnului o cîntare nouă,cîntaţi laudele Lui în adunarea credincioşilor Lui!
Psa	149	2	Să se bucure Israel de Cel ce l-a făcut,să se veselească fiii Sionului de Împăratul lor!
Psa	149	3	Să laude Numele Lui cu jocuri,să-L laude cu toba şi cu arfa!
Psa	149	4	Căci Domnul are plăcere de poporul Său,şi slăveşte pe cei nenorociţi, mîntuindu-i.
Psa	149	5	Să salte de bucurie credincioşii Lui îmbrăcaţi în slavă, să scoată strigăte de bucurie în aşternutul lor!
Psa	149	6	Laudele lui Dumnezeul să fie în gura lor,şi sabia cu două tăişuri în mîna lor,
Psa	149	7	ca să facă răzbunare asupra neamurilor,şi să pedepsească popoarele;
Psa	149	8	să lege pe împăraţii lor cu lanţuri,şi pe mai marii lor cu obezi de fer,
Psa	149	9	ca să aducă la îndeplinire împotriva lor judecata scrisă!Aceasta este o cinste pentru toţi credincioşii Lui.Lăudaţi pe Domnul!
------------------------Psalmii, capitolul 150
Psa	150	1	Lăudaţi pe Domnul!Lăudaţi pe Dumnezeu în Locaşul Lui cel sfînt,lăudaţi-L în întinderea cerului, unde se arată puterea Lui!
Psa	150	2	Lăudaţi-L pentru isprăvile Lui cele mari,lăudaţi-L, după mărimea Lui nemărginită!
Psa	150	3	Lăudaţi-L cu sunet de trîmbiţă,lăudaţi-L cu alăuta şi arfa!
Psa	150	4	Lăudaţi-L cu timpane şi cu jocuri,lăudaţi-L, cîntînd cu instrumente cu coarde şi cu cavalul.
Psa	150	5	Lăudaţi-L cu chimvale sunătoare,lăudaţi-L cu chimvale zîngănitoare!
Psa	150	6	Tot ce are suflare, să laude pe Domnul!Lăudaţi pe Domnul!
------------------------Proverbele, capitolul 1
Prov	1	1	Pildele lui Solomon, fiul lui David, împăratul lui Israel,
Prov	1	2	pentru cunoaşterea înţelepciunii şi învăţăturii,pentru înţelegerea cuvintelor minţii;
Prov	1	3	pentru căpătarea învăţăturilor de bun simţ,de dreptate, de judecată şi de nepărtinire;
Prov	1	4	ca să dea celor neîncercaţi agerime de minte,tînărului cunoştinţă şi chibzuinţă, –
Prov	1	5	să asculte însă şi înţeleptul, şi îşi va mări ştiinţa,şi cel priceput, şi va căpăta iscusinţă –
Prov	1	6	pentru prinderea înţelesului unei pilde sau al unui cuvînt adînc,înţelesul cuvintelor înţelepţilor şi al cuvintelor lor cu tîlc.
Prov	1	7	Frica Domnului este începutul ştiinţei;dar nebunii nesocotesc înţelepciunea şi învăţătura.
Prov	1	8	Ascultă, fiule, învăţătura tatălui tău,şi nu lepăda îndrumările mamei tale!
Prov	1	9	Căci ele sînt o cunună plăcută pe capul tău,şi un lanţ de aur la gîtul tău.
Prov	1	10	Fiule, dacă nişte păcătoşi vor să te amăgească,nu te lăsa cîştigat de ei!
Prov	1	11	Dacă-ţi vor zice: „Vino cu noi!Haidem să întindem curse ca să vărsăm sînge,să întindem fără temei laţuri celui nevinovat;
Prov	1	12	haidem să-i înghiţim de vii, ca locuinţa morţilor,şi întregi, ca pe cei ce se pogoară în groapă;
Prov	1	13	vom găsi tot felul de lucruri scumpe,şi ne vom umplea casele cu pradă;
Prov	1	14	vei avea şi tu partea ta la fel cu noi,o pungă vom avea cu toţii!“ –
Prov	1	15	fiule, să nu porneşti la drum cu ei,abate-ţi piciorul de pe cărarea lor!
Prov	1	16	Căci picioarele lor aleargă la rău, şi se grăbesc să verse sînge.
Prov	1	17	Dar degeaba se aruncă laţulînaintea ochilor tuturor păsărilor;
Prov	1	18	căci ei întind curse tocmai împotriva sîngelui lor,şi sufletului lor îşi întind ei laţuri.
Prov	1	19	Aceasta este soarta tuturor celor lacomi de cîştig:lăcomia aduce pierderea celor ce se dedau la ea.
Prov	1	20	Înţelepciunea strigă pe uliţe,îşi înalţă glasul în pieţe:
Prov	1	21	strigă unde e zarva mai mare;la porţi, în cetate, îşi spune cuvintele ei:
Prov	1	22	„Pînă cînd veţi iubi prostia, proştilor?Pînă cînd le va plăcea batjocoritorilor batjocura,şi vor urî nebunii ştiinţa?
Prov	1	23	Întoarceţi-vă să ascultaţi mustrările mele!Iată, voi turna duhul meu peste voi,vă voi face cunoscut cuvintele mele …
Prov	1	24	Fiindcă eu chem şi voi vă împotriviţi,fiindcă îmi întind mîna şi nimeni nu ia seama,
Prov	1	25	fiindcă lepădaţi toate sfaturile mele,şi nu vă plac mustrările mele,
Prov	1	26	de aceea şi eu, voi rîde cînd veţi fi în vreo nenorocire,îmi voi bate joc de voi cînd vă va apuca groaza,
Prov	1	27	cînd vă va apuca groaza ca o furtună,şi cînd vă va învălui nenorocirea ca un vîrtej,cînd va da peste voi necazul şi strîmtorarea.
Prov	1	28	Atunci mă vor chema, şi nu voi răspunde;mă vor căuta, şi nu mă vor găsi.
Prov	1	29	Pentrucă au urît ştiinţa,şi n’au ales frica Domnului,
Prov	1	30	pentrucă n’au iubit sfaturile mele,şi au nesocotit toate mustrările mele.
Prov	1	31	De aceea se vor hrăni cu roada umbletelor lor,şi se vor sătura cu sfaturile lor.
Prov	1	32	Căci împotrivirea proştilor îi ucide,şi liniştea nebunilor îi pierde;
Prov	1	33	dar cel ce m’ascultă va locui fără grijă,va trăi liniştit şi fără să se teamă de vreun rău.
------------------------Proverbele, capitolul 2
Prov	2	1	Fiule, dacă vei primi cuvintele mele,dacă vei păstra cu tine învăţăturile mele,
Prov	2	2	dacă vei lua aminte la înţelepciune,şi dacă-ţi vei pleca inima la pricepere;
Prov	2	3	dacă vei cere înţelepciune,şi dacă te vei ruga pentru pricepere,
Prov	2	4	dacă o vei căuta ca argintul,şi vei umbla după ea ca după o comoară,
Prov	2	5	atunci vei înţelege frica de Domnul,şi vei găsi cunoştinţa lui Dumnezeu.
Prov	2	6	Căci Domnul dă înţelepciune;din gura Lui iese cunoştinţă şi pricepere.
Prov	2	7	El dă izbîndă celor fără prihană,dă un scut celor ce umblă în nevinovăţie.
Prov	2	8	Ocroteşte cărările neprihănirii,şi păzeşte calea credincioşilor Lui.
Prov	2	9	Atunci vei înţelege dreptatea, judecata,nepărtinirea, toate căile cari duc la bine.
Prov	2	10	Căci înţelepciunea va veni în inima ta,şi cunoştinţa va fi desfătarea sufletului tău;
Prov	2	11	chibzuinţa va veghea asupra ta,priceperea te va păzi,
Prov	2	12	ca să te scape de calea cea rea,de omul care ţine cuvîntări stricate;
Prov	2	13	de ceice părăsesc cărările adevărate,ca să umble pe drumuri întunecoase;
Prov	2	14	cari se bucură să facă răul,şi îşi pun plăcerea în răutate,
Prov	2	15	cari umblă pe cărări strîmbe,şi apucă pe drumuri sucite;
Prov	2	16	ca să te scape şi de nevasta altuia,de străina, care întrebuinţează vorbe ademenitoare,
Prov	2	17	care părăseşte pe bărbatul tinereţei ei,şi uită legămîntul Dumnezeului ei.
Prov	2	18	Căci casa ei pogoară la moarte,şi drumul ei duce la cei morţi:
Prov	2	19	niciunul care se duce la ea nu se mai întoarce,şi nu mai găseşte cărările vieţii.
Prov	2	20	De aceea, tu să umbli pe calea oamenilor de bine,şi să ţii cărările celor neprihăniţi!
Prov	2	21	Căci oamenii fără prihană vor locui ţara,şi oamenii neîntinaţi vor rămînea în ea;
Prov	2	22	dar cei răi vor fi nimiciţi din ţară,şi cei necredincioşi vor fi smulşi din ea.
------------------------Proverbele, capitolul 3
Prov	3	1	Fiule, nu uita învăţăturile mele,şi păstrează în inima ta sfaturile mele!
Prov	3	2	Căci ele îţi vor lungi zilele şi anii vieţii tale,şi-ţi vor aduce multă pace.
Prov	3	3	Să nu te părăsească bunătatea şi credincioşia:leagă-ţi-le la gît,scrie-le pe tăbliţa inimii tale.
Prov	3	4	Şi astfel vei căpăta trecere şi minte sănătoasă,înaintea lui Dumnezeu şi înaintea oamenilor.
Prov	3	5	Încrede-te în Domnul din toată inima ta,şi nu te bizui pe înţelepciunea ta!
Prov	3	6	Recunoaşte-L în toate căile tale,şi El îţi va netezi cărările.
Prov	3	7	Nu te socoti singur înţelept;teme-te de Domnul, şi abate-te de la rău!
Prov	3	8	Aceasta va aduce sănătate trupului tău,şi răcorire oaselor tale.
Prov	3	9	Cinsteşte pe Domnul cu averile tale,şi cu cele dintîi roade din tot venitul tău:
Prov	3	10	căci atunci grînarele îţi vor fi pline de belşug,şi teascurile tale vor geme de must.
Prov	3	11	Fiule, nu dispreţui mustrarea Domnului,şi nu te mîhni de pedepsele Lui.
Prov	3	12	Căci Domnul mustră pe cine iubeşte,ca un părinte pe copilul pe care-l iubeşte!
Prov	3	13	Ferice de omul care găseşte înţelepciunea,şi de omul care capătă pricepere!
Prov	3	14	Căci cîştigul pe care-l aduce ea este mai bun decît al argintului,şi venitul adus de ea este mai de preţ decît aurul;
Prov	3	15	ea este mai de preţ decît mărgăritarele,şi toate comorile tale nu se pot asemui cu ea.
Prov	3	16	În dreapta ei este o viaţă lungă;în stînga ei, bogăţie şi slavă.
Prov	3	17	Căile ei sînt nişte căi plăcute,şi toate cărările ei sînt nişte cărări pacinice.
Prov	3	18	Ea este un pom de viaţă pentru cei ce o apucă,şi cei ce o au sînt fericiţi.
Prov	3	19	Prin înţelepciune a întemeiat Domnul pămîntul,şi prin pricepere a întărit El cerurile;
Prov	3	20	prin ştiinţa Lui s’au deschis Adîncurile,şi strecoară norii roua.
Prov	3	21	Fiule, să nu se depărteze învăţăturile acestea de ochii tăi:păstrează înţelepciunea şi chibzuinţa!
Prov	3	22	Căci ele vor fi viaţa sufletului tău,şi podoaba gîtului tău.
Prov	3	23	Atunci vei merge cu încredere pe drumul tău,şi piciorul nu ţi se va poticni.
Prov	3	24	Cînd te vei culca, vei fi fără teamă,şi cînd vei dormi, somnul îţi va fi dulce.
Prov	3	25	Nu te teme nici de spaimă năpraznică,nici de o năvălire din partea celor răi;
Prov	3	26	căci Domnul va fi nădejdea ta,şi El îţi va păzi piciorul de cădere.
Prov	3	27	Nu opri o binefacere celui ce are nevoie de ea,cînd poţi s’o faci.
Prov	3	28	Nu zice aproapelui tău: „Du-te şi vino iarăş;îţi voi da mîne!“cînd ai de unde să dai.
Prov	3	29	Nu gîndi rău împotriva aproapelui tău,cînd locuieşte liniştit lîngă tine.
Prov	3	30	Nu te certa fără pricină cu cineva,cînd nu ţi-a făcut nici un rău.
Prov	3	31	Nu pizmui pe omul asupritor,şi nu alege niciuna din căile lui!
Prov	3	32	Căci Domnul urăşte pe oamenii stricaţi,dar este prieten cu cei fără prihană.
Prov	3	33	Blestemul Domnului este în casa celui rău,dar locuinţa celor neprihăniţi o binecuvintează.
Prov	3	34	Cînd are a face cu cei batjocoritori,Îşi bate joc de ei,dar celor smeriţi le dă har.
Prov	3	35	Înţelepţii vor moşteni slava,dar partea celor nebuni este ruşinea.
------------------------Proverbele, capitolul 4
Prov	4	1	Ascultaţi, fiilor, învăţătura unui tată,şi luaţi aminte, ca să pricepeţi;
Prov	4	2	căci eu vă dau sfaturi bune:nu lepădaţi învăţătura mea.
Prov	4	3	Căci cînd eram încă fiu la tatăl meu,şi fiu gingaş şi singur la mama mea,
Prov	4	4	el mă învăţa atunci, şi-mi zicea:„Păstrează bine în inima ta cuvintele mele,păzeşte învăţăturile mele, şi vei trăi!
Prov	4	5	Dobîndeşte înţelepciune, dobîndeşte pricepere;nu uita cuvintele gurii mele, şi nu te abate dela ele.
Prov	4	6	N’o părăsi, şi ea te va păzi;iubeşte-o, şi te va ocroti!
Prov	4	7	Iată începutul înţelepciunii:dobîndeşte înţelepciunea,şi cu tot ce ai, dobîndeşte priceperea.
Prov	4	8	Înalţă-o, şi ea te va înălţa;ea va fi slava ta, dacă o vei îmbrăţişa.
Prov	4	9	Ea îţi va pune pe cap o cunună plăcută,te va împodobi cu o strălucită cunună împărătească.
Prov	4	10	Ascultă, fiule, primeşte cuvintele mele,şi anii vieţii tale se vor înmulţi.
Prov	4	11	Eu îţi arăt calea înţelepciunii,te povăţuiesc pe cărările neprihănirii.
Prov	4	12	Cînd vei umbla, pasul nu-ţi va fi stînjenit;şi cînd vei alerga, nu te vei poticni.
Prov	4	13	Ţine învăţătura, n’o lăsa din mînă;păstrează-o, căci ea este viaţa ta.
Prov	4	14	Nu intra pe cărarea celor răi,şi nu umbla pe calea celor nelegiuiţi!
Prov	4	15	Fereşte-te de ea, nu trece pe ea;ocoleşte-o, şi treci înainte!
Prov	4	16	Căci ei nu dorm, dacă n’au făcut răul,le piere somnul dacă nu fac pe cineva să cadă;
Prov	4	17	căci ei mănîncă pîne nelegiuită,şi beau vin stors cu sila.
Prov	4	18	Dar cărarea celor neprihăniţi este ca lumina strălucitoare,a cărei strălucire merge mereu crescînd pînă la miezul zilei.
Prov	4	19	Calea celor răi este ca întunerecul gros:ei nu văd de ce se vor poticni.
Prov	4	20	Fiule, ia aminte la cuvintele mele,pleacă-ţi urechea la vorbele mele!
Prov	4	21	Să nu se depărteze cuvintele acestea de ochii tăi,păstrează-le în fundul inimii tale!
Prov	4	22	Căci ele sînt viaţă pentru cei ce le găsesc,şi sănătate pentru tot trupul lor.
Prov	4	23	Păzeşte-ţi inima mai mult de cît orice,căci din ea ies izvoarele vieţii.
Prov	4	24	Izgoneşte neadevărul din gura ta;şi depărtează viclenia de pe buzele tale!
Prov	4	25	Ochii tăi să privească drept,şi pleoapele tale să caute drept înaintea ta.
Prov	4	26	Cărarea pe care mergi să fie netedă,şi toate căile tale să fie hotărîte:
Prov	4	27	nu te abate nici la dreapta nici la stînga,şi fereşte-te de rău.
------------------------Proverbele, capitolul 5
Prov	5	1	Fiule, ia aminte la înţelepciunea mea,şi pleacă urechea la învăţătura mea,
Prov	5	2	ca să fii cu chibzuinţă,şi buzele tale să aibă cunoştinţă.
Prov	5	3	Căci buzele femeii străine strecoară miere, şi cerul gurii ei este mai lunecos decît untdelemnul;
Prov	5	4	dar la urmă este amară ca pelinul,ascuţită ca o sabie cu două tăişuri.
Prov	5	5	Picioarele ei pogoară la moarte,paşii ei dau în locuinţa morţilor.
Prov	5	6	Aşa că ea nu poate găsi calea vieţii,rătăceşte în căile ei, şi nu ştie unde merge.
Prov	5	7	Şi acum, fiilor, ascultaţi-mă,şi nu vă abateţi dela cuvintele gurii mele:
Prov	5	8	depărtează-te de drumul care duce la ea,şi nu te apropia de uşa casei ei,
Prov	5	9	ca nu cumva să-ţi dai altora vlaga ta,şi unui om fără milă anii tăi;
Prov	5	10	ca nu cumva nişte străini să se sature de averea ta,şi tu să te trudeşti pentru casa altuia;
Prov	5	11	ca nu cumva să gemi, la urmă,cînd carnea şi trupul ţi se vor istovi,
Prov	5	12	şi să zici: „Cum am putut eu să urăsc certarea,şi cum a dispreţuit inima mea mustrarea?
Prov	5	13	Cum am putut să n’ascult glasul învăţătorilor mei,şi să nu iau aminte la ceice mă învăţau?
Prov	5	14	Cît pe ce să mă nenorocesc de totîn mijlocul poporului şi adunării!“
Prov	5	15	Bea apă din fîntîna ta,şi din izvoarele puţului tău.
Prov	5	16	Ce, vrei să ţi se verse izvoarele afară?Şi să-ţi curgă rîurile pe pieţele de obşte?
Prov	5	17	Lasă-le să fie numai pentru tine,şi nu pentru străinii de lîngă tine.
Prov	5	18	Izvorul tău să fie binecuvîntat,şi bucură-te de nevasta tinereţii tale.
Prov	5	19	Cerboaică iubită, căprioară plăcută:fii îmbătat tot timpul de drăgălăşiile ei,fii îndrăgostit necurmat de dragostea ei!
Prov	5	20	Şi pentruce, fiule, ai fi îndrăgostit de o străină,şi ai îmbrăţişa sînul unei necunoscute?
Prov	5	21	Căci căile omului sînt lămurite înaintea ochilor Domnului,şi El vede toate cărările lui.
Prov	5	22	Cel rău este prins în înseşi nelegiuirile lui,şi este apucat de legăturile păcatului lui.
Prov	5	23	El va muri din lipsă de înfrînare,se va poticni din prea multa lui nebunie.
------------------------Proverbele, capitolul 6
Prov	6	1	Fiule, dacă te-ai pus chezaş pentru aproapele tău,dacă te-ai prins pentru altul,
Prov	6	2	dacă eşti legat prin făgăduinţa gurii tale,dacă eşti prins de cuvintele gurii tale,
Prov	6	3	fă totuş lucrul acesta, fiule: desleagă-te,căci ai căzut în mîna aproapelui tău!De aceea du-te, aruncă-te cu faţa la pămînt, şi stăruieşte de el.
Prov	6	4	Nu da somn ochilor tăi,nici aţipire pleoapelor tale!
Prov	6	5	Scapă din mîna lui cum scapă căprioara din mîna vînătorului,şi ca pasărea din mîna păsărarului …
Prov	6	6	Du-te la furnică, leneşule;uită-te cu băgare de seamă la căile ei, şi înţelepţeşte-te!
Prov	6	7	Ea n’are nici căpetenie,nici priveghetor, nici stăpîn;
Prov	6	8	totuş îşi pregăteşte hrana vara,şi strînge de ale mîncării în timpul secerişului.
Prov	6	9	Pînă cînd vei sta culcat, leneşule?Cînd te vei scula din somnul tău?
Prov	6	10	Să mai dormi puţin, să mai aţipeşti puţin,să mai încrucişezi puţin mînile ca să dormi!…
Prov	6	11	Şi sărăcia vine peste tine, ca un hoţ,şi lipsa, ca un om înarmat.
Prov	6	12	Omul de nimic, omul nelegiuit,umblă cu neadevărul în gură,
Prov	6	13	clipeşte din ochi, dă din picior,şi face semne cu degetele.
Prov	6	14	Răutatea este în inima lui, urzeşte lucrurile rele într’una,şi stîrneşte certuri.
Prov	6	15	De aceea nimicirea îi va veni pe neaşteptate;va fi zdrobit deodată, şi fără leac.
Prov	6	16	Şase lucruri urăşte Domnul,şi chiar şapte Îi sînt urîte:
Prov	6	17	ochii trufaşi, limba mincinoasă,mînile cari varsă sînge nevinovat,
Prov	6	18	inima care urzeşte planuri nelegiuite,picioarele cari aleargă repede la rău,
Prov	6	19	martorul mincinos, care spune minciuni,şi cel ce stîrneşte certuri între fraţi.
Prov	6	20	Fiule, păzeşte sfaturile tatălui tău,şi nu lepăda învăţătura mamei tale:
Prov	6	21	leagă-le necurmat la inimă,atîrnă-le de gît.
Prov	6	22	Ele te vor însoţi în mersul tău, te vor păzi în pat,şi îţi vor vorbi la deşteptare!
Prov	6	23	Căci sfatul este o candelă, învăţătura este o lumină,iar îndemnul şi mustrarea sînt calea vieţii.
Prov	6	24	Ele te vor feri de femeia stricată,de limba ademenitoare a celei străine.
Prov	6	25	N’o pofti în inima ta pentru frumuseţa ei,şi nu te lăsa ademenit de pleoapele ei.
Prov	6	26	Căci pentru o femeie curvă, omul ajunge de nu mai rămîne decît cu o bucată de pîne,şi femeia măritată întinde o cursă unui suflet scump.
Prov	6	27	Poate cineva să ia foc în sîn,fără să i se aprindă hainele?
Prov	6	28	Sau poate merge cineva pe cărbuni aprinşi,fără să-i ardă picioarele?
Prov	6	29	Tot aşa este şi cu cel ce se duce la nevasta aproapelui său:ori cine se atinge de ea nu va rămînea nepedepsit.
Prov	6	30	Hoţul nu este urgisit cînd furăca să-şi potolească foamea, căci îi este foame;
Prov	6	31	Şi dacă este prins, trebuie să dea înapoi înşeptit,să dea chiar tot ce are în casă.
Prov	6	32	Dar cel ce preacurveşte cu o femeie este un om fără minte,singur îşi pierde viaţa cine face aşa.
Prov	6	33	Nu va avea decît rană şi ruşine,şi ocara nu i se va şterge.
Prov	6	34	Căci gelozia înfurie pe un bărbat,şi n’are milă în ziua răzbunării;
Prov	6	35	nu se uită la niciun preţ de răscumpărare,şi nu se lasă înduplecat nici chiar de cel mai mare dar.
------------------------Proverbele, capitolul 7
Prov	7	1	Fiule, păstrează cuvintele mele,şi ţine la tine sfaturile mele.
Prov	7	2	Ţine sfaturile mele, şi vei trăi;păzeşte învăţăturile mele ca lumina ochilor.
Prov	7	3	Leagă-le la degete,scrie-le pe tăbliţa inimii tale.
Prov	7	4	Zi înţelepciunii: „Tu eşti sora mea!“Şi numeşte priceperea prietena ta, –
Prov	7	5	ca să te ferească de nevasta altuia,de străina care întrebuinţează cuvinte ademenitoare.
Prov	7	6	Stăteam la fereastra casei mele,şi mă uitam prin zăbrele.
Prov	7	7	Am zărit printre cei neîncercaţi,am văzut printre tineripe un băiat fără minte.
Prov	7	8	Trecea pe uliţă, la colţul unde stătea una din aceste străine,şi a apucat pe calea care ducea spre locuinţa ei.
Prov	7	9	Era în amurg, seara,în noaptea neagră şi întunecoasă.
Prov	7	10	Şi, iată că, i-a alergat înainte o femeieîmbrăcată ca o curvă şi cu inima şireată.
Prov	7	11	Era bună de gură şi fără astîmpăr;picioarele nu-i puteau sta acasă:
Prov	7	12	cînd în uliţă, cînd în pieţe,pela toate colţurile stătea la pîndă.
Prov	7	13	Ea l-a îmbrăţişat şi l-a sărutat,şi cu o faţă fără ruşine i-a zis:
Prov	7	14	„Eram datoare cu o jertfă de mulţămire,azi mi-am împlinit juruinţele.
Prov	7	15	De aceea ţi-am ieşit înainte,să te caut, şi te-am şi găsit.
Prov	7	16	Mi-am împodobit patul cu învelitori,cu aşternut de pînzeturi din Egipt;
Prov	7	17	mi-am stropit aşternutulcu smirnă, aloe şi scorţişoară.
Prov	7	18	Vino, să ne îmbătăm de dragoste pînă dimineaţă,să ne desfătăm cu desmierdări!
Prov	7	19	Căci bărbatul meu nu este acasă,a plecat într’o călătorie lungă,
Prov	7	20	a luat cu el sacul cu bani,şi nu se va întoarce acasă decît la luna nouă.“
Prov	7	21	Tot vorbindu-i, ea l-a ademenit,şi l-a atras cu buzele ei ademenitoare.
Prov	7	22	De odată a început să meargă după ea,ca boul care se duce la măcelărie,ca un cerb care aleargă spre cursă,
Prov	7	23	ca pasărea care dă buzna în laţ,fără să ştie că o va costa viaţa,pînă ce săgeata îi străpunge ficatul.
Prov	7	24	Şi acum, fiilor, ascultaţi-mă,şi luaţi aminte la cuvintele gurii mele.
Prov	7	25	Să nu ţi se abată inima spre calea unei asemenea femei,nu te rătăci pe cărările ei.
Prov	7	26	Căci ea a făcut să cadă multe jertfe,şi mulţi sînt cei pe cari i-a ucis ea.
Prov	7	27	Casa ei este drumul spre locuinţa morţilor,drumul care pogoară spre locaşurile morţii.
------------------------Proverbele, capitolul 8
Prov	8	1	Nu strigă înţelepciunea,şi nu-şi înalţă priceperea glasul?
Prov	8	2	Ea se aşează sus pe înălţimi,afară pe drum, la răspîntii,
Prov	8	3	şi strigă lîngă porţi, la intrarea cetăţii,la intrarea porţilor:
Prov	8	4	„Oamenilor, către voi strig,şi spre fiii oamenilor se îndreaptă glasul meu.
Prov	8	5	Învăţaţi-vă minte, proştilor,şi înţelepţiţi-vă nebunilor!
Prov	8	6	Asculaţi, căci am lucruri mari de spus,şi buzele mi se deschid ca să înveţe pe alţii ce este drept.
Prov	8	7	Căci gura mea vesteşte adevărul,şi buzele mele urăsc minciuna!
Prov	8	8	Toate cuvintele gurii mele sînt drepte,n’au nimic neadevărat nici sucit în ele.
Prov	8	9	Toate sînt lămurite pentru cel priceput,şi drepte pentru ceice au găsit ştiinţa.
Prov	8	10	Primiţi mai de grabă învăţăturile mele decît argintul,şi mai de grabă ştiinţa de cît aurul scump.
Prov	8	11	Căci înţelepciunea preţuieşte mai mult de cît mărgăritarele,şi nici un lucru de preţ nu se poate asemui cu ea.
Prov	8	12	Eu, Înţelepciunea, am ca locuinţă mintea,şi pot născoci cele mai chibzuite planuri.
Prov	8	13	Frica de Domnul este urîrea răului;trufia şi mîndria, purtarea reaşi gura mincinoasă, iată ce urăsc eu.
Prov	8	14	Dela mine vine sfatul şi izbînda, eu sînt priceperea, a mea este puterea.
Prov	8	15	Prin mine împărăţesc împăraţiişi dau voivozii porunci drepte.
Prov	8	16	Prin mine cîrmuiesc dregătorii,şi mai marii, toţi judecătorii pămîntului.
Prov	8	17	Eu iubesc pe ceice mă iubesc,şi cei ce mă caută cu totdinadinsul mă găsesc.
Prov	8	18	Cu mine este bogăţia şi slava, avuţiile trainice şi dreptatea.
Prov	8	19	Rodul meu este mai bun decît aurul cel mai curat,şi venitul meu întrece argintul cel mai ales.
Prov	8	20	Eu umblu pe calea nevinovăţiei,pe mijlocul cărărilor neprihănirii,
Prov	8	21	ca să dau o adevărată moştenire celor ce mă iubesc,şi să le umplu visteriile.
Prov	8	22	Domnul m’a făcut cea dintîi dintre lucrările Lui,înaintea celor mai vechi lucrări ale Lui.
Prov	8	23	Eu am fost aşezată din vecinicie, înainte de orice început,înainte de a fi pămîntul.
Prov	8	24	Am fost născută cînd încă nu erau adîncuri,nici izvoare încărcate cu ape;
Prov	8	25	am fost născută înainte de întărirea munţilor,înainte de a fi dealurile,
Prov	8	26	cînd nu era încă nici pămîntul, nici cîmpiile,nici cea dintîi fărîmă din pulberea lumii.
Prov	8	27	Cînd a întocmit Domnul cerurile, eu eram de faţă;cînd a tras o zare pe faţa adîncului,
Prov	8	28	cînd a pironit norii sus,şi cînd au ţîşnit cu putere izvoarele adîncului,
Prov	8	29	cînd a pus un hotar mării,ca apele să nu treacă peste porunca Lui,cînd a pus temeliile pămîntului,
Prov	8	30	eu eram meşterul Lui, la lucru lîngă el,şi în toate zilele eram desfătarea Lui,jucînd neîncetat înaintea Lui,
Prov	8	31	jucînd pe rotocolul pămîntului Său,şi găsindu-mi plăcerea în fiii oamenilor.
Prov	8	32	Şi acum, fiilor, ascultaţi-mă,căci ferice de ceice păzesc căile mele!
Prov	8	33	Ascultaţi învăţătura, ca să vă faceţi înţelepţi, şi nu lepădaţi sfatul meu.
Prov	8	34	Ferice de omul care m’ascultă,care veghează zilnic la porţile mele,şi păzeşte pragul uşii mele.
Prov	8	35	Căci celce mă găseşte, găseşte viaţa,şi capătă bunăvoinţa Domnului.
Prov	8	36	Dar celce păcătuieşte împotriva mea îşi vatămă sufletul său;toţi ceice mă urăsc pe mine, iubesc moartea.
------------------------Proverbele, capitolul 9
Prov	9	1	Înţelepciunea şi-a zidit casa,şi-a tăiat cei şapte stîlpi.
Prov	9	2	Şi-a junghiat vitele, şi-a amestecat vinul,şi-a pus masa.
Prov	9	3	Şi-a trimes slujnicele, şi strigă,de pe vîrful înălţimilor cetăţii:
Prov	9	4	„Cine este prost, să vină încoace!“Celor lipsiţi de pricepere le zice:
Prov	9	5	„Veniţi de mîncaţi din pînea mea,şi beţi din vinul pe care l-am amestecat!
Prov	9	6	Lăsaţi prostia, şi veţi trăi,şi umblaţi pe calea priceperii!“
Prov	9	7	Celce mustră pe un batjocoritor îşi trage dispreţ,şi celce caută să îndrepte pe cel rău se alege cu ocară.
Prov	9	8	Nu mustra pe cel batjocoritor, ca să nu te urască;mustră pe cel înţelept, şi el te va iubi!
Prov	9	9	Dă înţeleptului, şi se va face şi mai înţelept;învaţă pe cel neprihănit, şi va învăţa şi mai mult!
Prov	9	10	Începutul înţelepciunii este frica de Domnul;şi ştiinţa sfinţilor, este priceperea.
Prov	9	11	Prin mine ţi se vor înmulţi zilele,şi ţi se vor mări anii vieţii tale.
Prov	9	12	Dacă eşti înţelept, pentru tine eşti înţelept;dacă eşti batjocoritor, tu singur vei suferi.
Prov	9	13	Nebunia este o femeie gălăgioasă, proastă şi care nu ştie nimic.
Prov	9	14	Ea şade totuş la uşa casei sale,pe un scaun, pe înălţimile cetăţii,
Prov	9	15	ca să strige la trecătorii,cari merg pe calea cea dreaptă:
Prov	9	16	„Cine este prost, să vină aici!“Iar celui fără minte îi zice:
Prov	9	17	„Apele furate sînt dulci,şi pînea luată pe ascuns este plăcută!“
Prov	9	18	El nu ştie că acolo sînt morţii,şi că oaspeţii ei sînt în văile locuinţei morţilor.
------------------------Proverbele, capitolul 10
Prov	10	1	Pildele lui Solomon.Un fiu înţelept este bucuria tatălui,dar un fiu nebun este mîhnirea mamei sale.
Prov	10	2	Comorile cîştigate pe nedrept nu folosesc,dar neprihănirea izbăveşte dela moarte.
Prov	10	3	Domnul nu lasă pe cel neprihănit să sufere de foame,dar îndepărtează pofta celor răi.
Prov	10	4	Cine lucrează cu o mînă leneşă sărăceşte,dar mîna celor harnici îmbogăţeşte.
Prov	10	5	Cine strînge vara, este un om chibzuit,cine doarme în timpul seceratului este un om care face ruşine.
Prov	10	6	Pe capul celui neprihănit sînt binecuvîntări,dar gura celor răi ascunde sîlnicie.
Prov	10	7	Pomenirea celui neprihănit este binecuvîntată,dar numele celor răi putrezeşte. –
Prov	10	8	Cine are o inimă înţeleaptă primeşte învăţăturile,dar cine are o gură nesocotită se prăpădeşte singur. –
Prov	10	9	Cine umblă fără prihană, umblă fără teamă,dar cine apucă pe căi strîmbe se dă singur de gol. –
Prov	10	10	Cine clipeşte din ochi este o pricină de întristare,şi cine are o gură nesocotită se prăpădeşte singur. –
Prov	10	11	Gura celui neprihănit este un izvor de viaţă,dar gura celor răi ascunde sîlnicie. –
Prov	10	12	Ura stîrneşte certuri,dar dragostea acopere toate greşelile. –
Prov	10	13	Pe buzele omului priceput se află înţelepciunea,dar nuiaua este pentru spatele celui fără minte. –
Prov	10	14	Înţelepţii păstrează ştiinţa,dar gura nebunului este o pieire apropiată. –
Prov	10	15	Averea este o cetate întărită pentru cel bogat;dar prăpădirea celor nenorociţi, este sărăcia lor. –
Prov	10	16	Cel neprihănit îşi întrebuinţează cîştigul pentru viaţă,iar cel rău îşi întrebuinţează venitul pentru păcat. –
Prov	10	17	Cine îşi aduce aminte de certare apucă pe calea vieţii;dar cel ce uită mustrarea apucă pe căi greşite. –
Prov	10	18	Cine ascunde ura, are buze mincinoase,şi cine răspîndeşte bîrfelile este un nebun. –
Prov	10	19	Cine vorbeşte mult nu se poate să nu păcătuiască,dar cel ce-şi ţine buzele, este un om chibzuit. –
Prov	10	20	Limba celui neprihănit este argint ales;inima celor răi este puţin lucru. –
Prov	10	21	Buzele celui neprihănit înviorează pe mulţi oameni,dar nebunii mor fiindcă n’au judecată. –
Prov	10	22	Binecuvîntarea Domnului îmbogăţeşte,şi El nu lasă să fie urmată de niciun necaz. –
Prov	10	23	Pentru cel nebun este o plăcere să facă răul,dar pentru cel înţelept este o plăcere să lucreze cu pricepere. –
Prov	10	24	Celui rău de ce se teme aceea i se întîmplă,dar celor neprihăniţi li se împlineşte dorinţa. –
Prov	10	25	Cum trece vîrtejul, aşa piere cel rău;dar cel neprihănit are temelii vecinice. –
Prov	10	26	Cum este oţetul pentru dinţi şi fumul pentru ochi,aşa este leneşul pentru cel ce-l trimete. –
Prov	10	27	Frica de Domnul lungeşte zilele,dar anii celui rău sînt scurtaţi. –
Prov	10	28	Aşteptarea celor neprihăniţi nu va fi decît bucurie,dar nădejdea celor răi va pieri. –
Prov	10	29	Calea Domnului este un zid de apărare pentru cel nevinovat,dar este o topenie pentru cei ce fac răul. –
Prov	10	30	Cel neprihănit nu se va clătina niciodată,dar cei răi nu vor locui în ţară. –
Prov	10	31	Gura celui neprihănit scoate înţelepciune,dar limba stricată va fi nimicită. –
Prov	10	32	Buzele celui neprihănit ştiu să vorbească lucruri plăcute,dar gura celor răi spune răutăţi.
------------------------Proverbele, capitolul 11
Prov	11	1	Cumpăna înşelătoare este urîtă Domnului,dar cîntăreala dreaptă Îi este plăcută.
Prov	11	2	Cînd vine mîndria, vine şi ruşinea;dar înţelepciunea este cu cei smeriţi.
Prov	11	3	Neprihănirea oamenilor cinstiţi îi cîrmuieşte fără teamă,dar vicleniile celor stricaţi le aduc pieirea.
Prov	11	4	În ziua mîniei, bogăţia nu slujeşte la nimic;dar neprihănirea izbăveşte dela moarte.
Prov	11	5	Nevinovăţia omului fără prihană îi netezeşte calea,dar cel rău cade prin însăş răutatea lui.
Prov	11	6	Nevinovăţia oamenilor fără prihană îi scapă,dar cei răi sînt prinşi de răutatea lor.
Prov	11	7	La moartea celui rău, îi piere nădejdea,şi aşteptarea oamenilor nelegiuiţi este nimicită.
Prov	11	8	Cel neprihănit este scăpat din strîmtoare,şi cel rău îi ia locul.
Prov	11	9	Cu gura lui omul nelegiuit pierde pe aproapele său,dar cei neprihăniţi sînt scăpaţi prin ştiinţă.
Prov	11	10	Cînd le merge bine celor neprihăniţi, toată cetatea se bucură;şi cînd pier cei răi, toţi strigă de veselie.
Prov	11	11	Cetatea se înalţă prin binecuvîntarea oamenilor fără prihană,dar este surpată prin gura celor răi. –
Prov	11	12	Cine defaimă pe aproapele său este fără minte,dar omul cu pricepere primeşte şi tace. –
Prov	11	13	Cine umblă cu bîrfeli dă pe faţă lucruri ascunse,dar sufletul credincios ţine ce i s’a încredinţat. –
Prov	11	14	Cînd nu este chibzuinţă, poporul cade;dar biruinţa vine prin marele număr de sfetnici. –
Prov	11	15	Cui se pune chezaş pentru altul, îi merge rău,dar cine se teme să se pună chezaş este liniştit. –
Prov	11	16	O femeie plăcută capătă cinste,şi cei asupritori capătă bogăţie. –
Prov	11	17	Omul milostiv îşi face bine sufletului său,dar omul fără milă îşi turbură însăş carnea lui. –
Prov	11	18	Cel rău dobîndeşte un cîştig înşelător,dar cel ce samănă neprihănirea are o adevărată plată. –
Prov	11	19	Adevărata neprihănire duce la viaţă,dar cel ce urmăreşte răul găseşte moartea. –
Prov	11	20	Cei cu inima stricată sînt o scîrbă înaintea Domnului,dar cei ce umblă fără prihană Îi sînt plăcuţi.
Prov	11	21	Hotărît: cel rău nu va rămînea nepedepsit,dar sămînţa celor neprihăniţi va fi scăpată. –
Prov	11	22	Femeia frumoasă şi fără minte esteca un inel de aur pus în rîtul unui porc. –
Prov	11	23	Dorinţa celor neprihăniţi este numai bine; dar aşteptarea celor răi este numai mînie. –
Prov	11	24	Unul, care dă cu mîna largă, ajunge mai bogat;şi altul, care economiseşte prea mult, nu face decît să sărăcească. –
Prov	11	25	Sufletul binefăcător va fi săturat,şi cel ce udă pe alţii va fi udat şi el. –
Prov	11	26	Cine opreşte grîul este blestemat de popor,dar pe capul celui ce-l vinde vine binecuvîntarea. –
Prov	11	27	Cine urmăreşte binele, îşi cîştigă bunăvoinţă,dar cine urmăreşte răul este atins de el. –
Prov	11	28	Cine se încrede în bogăţii va cădea,dar cei neprihăniţi vor înverzi ca frunzişul. –
Prov	11	29	Cine îşi turbură casa va moşteni vînt,şi nebunul va fi robul omului înţelept! –
Prov	11	30	Rodul celui neprihănit este un pom de viaţă,şi cel înţelept cîştigă suflete. –
Prov	11	31	Iată, cel neprihănit este răsplătit pe pămînt;cu cît mai mult cel rău şi păcătos!
------------------------Proverbele, capitolul 12
Prov	12	1	Cine iubeşte certarea, iubeşte ştiinţa;dar cine urăşte mustrarea, este prost. –
Prov	12	2	Omul de bine capătă bunăvoinţa Domnului,dar Domnul osîndeşte pe cel plin de răutate.
Prov	12	3	Omul nu se întăreşte prin răutate,dar rădăcina celor neprihăniţi nu se va clătina. –
Prov	12	4	O femeie cinstită este cununa bărbatului ei, dar cea care-i face ruşine este ca putregaiul în oasele lui. –
Prov	12	5	Gîndurile celor neprihăniţi nu sînt decît dreptate,dar sfaturile celor răi nu sînt decît înşelăciune. –
Prov	12	6	Cuvintele celor răi sînt nişte curse ca să verse sînge,dar gura celor fără prihană îi izbăveşte. –
Prov	12	7	Cei răi sînt răsturnaţi, şi nu mai sînt,dar casa celor neprihăniţi rămîne în picioare! –
Prov	12	8	Un om este preţuit după măsura priceperii lui,dar cel cu inima stricată este dispreţuit. –
Prov	12	9	Mai bine să fii într’o stare smerită şi să ai o slugă,decît să faci pe fudulul şi să n’ai ce mînca. –
Prov	12	10	Cel neprihănit se îndură de vite,dar inima celui rău este fără milă.
Prov	12	11	Cine-şi lucrează ogorul va avea belşug de pîne,dar cine umblă după lucruri de nimic este fără minte. –
Prov	12	12	Cel rău pofteşte prada celor nelegiuiţi,dar rădăcina celor neprihăniţi rodeşte. –
Prov	12	13	În păcătuirea cu buzele este o cursă primejdioasă,dar cel neprihănit scapă din bucluc. –
Prov	12	14	Prin rodul gurii te saturi de bunătăţi,şi fiecare primeşte după lucrul mînilor lui. –
Prov	12	15	Calea nebunului este fără prihană în ochii lui,dar înţeleptul ascultă sfaturile. –
Prov	12	16	Nebunul îndată îşi dă pe faţă mînia,dar înţeleptul ascunde ocara. –
Prov	12	17	Cine spune adevărul face o mărturisire dreaptă,dar martorul mincinos vorbeşte înşelăciune. –
Prov	12	18	Cine vorbeşte în chip uşuratic, răneşte ca străpungerea unei săbii,dar limba înţelepţilor aduce vindecare. –
Prov	12	19	Buza care spune adevărul este întărită pe vecie,dar limba mincinoasă nu stă decît o clipă. –
Prov	12	20	Înşelătoria este în inima celor ce cugetă răul,dar bucuria este pentru ceice sfătuiesc la pace. –
Prov	12	21	Nicio nenorocire nu se întîmplă celui neprihănit,dar cei răi sînt năpădiţi de rele. –
Prov	12	22	Buzele mincinoase sînt urîte Domnului,dar ceice lucrează cu adevăr îi sînt plăcuţi. –
Prov	12	23	Omul înţelept îţi ascunde ştiinţa,dar inima nebunilor vesteşte nebunia. –
Prov	12	24	Mîna celor harnici va stăpîni,dar mîna leneşă va plăti bir. –
Prov	12	25	Neliniştea din inima omului îl doboară,dar o vorbă bună îl înveseleşte. –
Prov	12	26	Cel neprihănit arată prietenului său calea cea bună,dar calea celor răi îi duce în rătăcire. –
Prov	12	27	Leneşul nu-şi frige vînatul,dar comoara de preţ a unui om este munca. –
Prov	12	28	Pe cărarea neprihănirii este viaţa,şi pe drumul însemnat de ea nu este moarte. –
------------------------Proverbele, capitolul 13
Prov	13	1	Un fiu înţelept ascultă învăţătura tatălui său,dar batjocoritorul n’ascultă mustrarea. –
Prov	13	2	Prin rodul gurii ai parte de bine,dar cei stricaţi au parte de sîlnicie. –
Prov	13	3	Cine-şi păzeşte gura, îşi păzeşte sufletul;cine-şi deschide buzele mari aleargă spre pieirea lui. –
Prov	13	4	Leneşul doreşte mult, şi totuş, n’are nimic,dar cei harnici se satură. –
Prov	13	5	Cel neprihănit urăşte cuvintele mincinoase, dar cel rău se face urît şi se acoperă de ruşine. –
Prov	13	6	Neprihănirea păzeşte pe cel nevinovat,dar răutatea aduce pierzarea păcătosului. –
Prov	13	7	Unul face pe bogatul, şi n’are nimic,altul face pe săracul, şi are totuş mari avuţii, –
Prov	13	8	Omul cu bogăţia lui îşi răscumpără viaţa,dar săracul n’ascultă mustrarea. –
Prov	13	9	Lumina celor neprihăniţi arde voioasă,dar candela celor răi se stinge. –
Prov	13	10	Prin mîndrie se aţîţă numai certuri,dar înţelepciunea este cu cel ce ascultă sfaturile. –
Prov	13	11	Bogăţia cîştigată fără trudă scade,dar ce se strînge încetul cu încetul,creşte. –
Prov	13	12	O nădejde amînată îmbolnăveşte inima,dar o dorinţă împlinită este un pom de viaţă. –
Prov	13	13	Cine nesocoteşte Cuvîntul Domnului se pierde,dar cine se teme de poruncă este răsplătit. –
Prov	13	14	Învăţătura înţeleptului este un izvor de viaţă,ca să abată pe om din cursele morţii. –
Prov	13	15	O minte sănătoasă cîştigă bunăvoinţă,dar calea celor stricaţi este pietroasă. –
Prov	13	16	Orice om chibzuit lucrează cu cunoştinţă,dar nebunul îşi dă la iveală nebunia. –
Prov	13	17	Un sol rău cade în nenorocire,dar un sol credincios aduce tămăduire. –
Prov	13	18	Sărăcia şi ruşinea sînt partea celui ce leapădă certarea,dar cel ce ia seama la mustrare este pus în cinste. –
Prov	13	19	Împlinirea unei dorinţe este dulce sufletului,dar celor nebuni le este urît să se lase de rău. –
Prov	13	20	Cine umblă cu înţelepţii se face înţelept,dar cui îi place să se însoţească cu nebunii o duce rău. –
Prov	13	21	Nenorocirea urmăreşte pe cei ce păcătuiesc,dar cei neprihăniţi vor fi răsplătiţi cu fericire.
Prov	13	22	Omul de bine lasă moştenitori pe copiii copiilor săi,dar bogăţiile păcătosului sînt păstrate pentru cel neprihănit. –
Prov	13	23	Ogorul pe care-l desţelineşte săracul dă o hrană îmbelşugată,dar mulţi pier din pricina nedreptăţii lor. –
Prov	13	24	Cine cruţă nuiaua, urăşte pe fiul său,dar cine-l iubeşte, îl pedepseşte îndată. –
Prov	13	25	Cel neprihănit mănîncă pînă se satură,dar pîntecele celor răi duce lipsă. –
------------------------Proverbele, capitolul 14
Prov	14	1	Femeia înţeleaptă îşi zideşte casa,iar femeia nebună o dărîmă cu înseşi mînile ei. –
Prov	14	2	Cine umblă cu neprihănire, se teme de Domnul,dar cine apucă pe căi strîmbe, Îl nesocoteşte. –
Prov	14	3	În gura nebunului este o nuia pentru mîndria lui,dar pe înţelepţi îi păzesc buzele lor. –
Prov	14	4	Unde nu sînt boi, ieslea rămîne goală,dar puterea boilor aduce belşug de roduri. –
Prov	14	5	Un martor credincios nu minte,dar un martor mincinos spune minciuni.
Prov	14	6	Batjocoritorul caută înţelepciunea şi n’o găseşte,dar pentru omul priceput ştiinţa este lucru uşor. –
Prov	14	7	Depărtează-te de nebun,căci nu pe buzele lui vei găsi ştiinţa. –
Prov	14	8	Înţelepciunea omului chibzuit îl face să vadă pe ce cale să meargă,dar nebunia celor nesocotiţi îi înşală pe ei înşişi. –
Prov	14	9	Cei nesocotiţi glumesc cu păcatul, dar între cei fără prihană este bunăvoinţă. –
Prov	14	10	Inima îşi cunoaşte necazurile,şi nici un străin nu se poate amesteca în bucuria ei. –
Prov	14	11	Casa celor răi va fi nimicită,dar cortul celor fără prihană va înflori. –
Prov	14	12	Multe căi pot părea bune omului,dar la urmă se văd că duc la moarte. –
Prov	14	13	De multe ori chiar în mijlocul rîsului inima poate fi mîhnită,şi bucuria poate sfîrşi prin necaz. –
Prov	14	14	Cel cu inima rătăcită se satură de căile lui,şi omul de bine se satură şi el de ce este în el. –
Prov	14	15	Omul lesne crezător crede orice vorbă,dar omul chibzuit ia seama bine cum merge. –
Prov	14	16	Înţeleptul se teme şi se abate dela rău,dar nesocotitul este îngîmfat şi fără frică. –
Prov	14	17	Cine este iute la mînie face prostii,şi omul plin de răutate se face urît. –
Prov	14	18	Cei proşti au parte de nebunie,dar oamenii chibzuiţi sînt încununaţi cu ştiinţă. –
Prov	14	19	Cei răi se pleacă înaintea celor buni,şi cei nelegiuiţi înaintea porţilor celui neprihănit. –
Prov	14	20	Săracul este urît chiar şi de prietenul său,dar bogatul are foarte mulţi prieteni. –
Prov	14	21	Cine dispreţuieşte pe aproapele său face un păcat,dar ferice de cine are milă de cei nenorociţi. –
Prov	14	22	În adevăr ceice gîndesc răul se rătăcesc.dar ceice gîndesc binele lucrează cu bunătate şi credincioşie.
Prov	14	23	Oriunde se munceşte este şi cîştig,dar oriunde numai se vorbeşte, este lipsă. –
Prov	14	24	Bogăţia este o cunună pentru cei înţelepţi,dar cei nesocotiţi n’au altceva decît nebunie. –
Prov	14	25	Martorul care spune adevărul scapă suflete,dar cel înşelător spune minciuni. –
Prov	14	26	Cine se teme de Domnul are un sprijin tare în El,şi copiii lui au un loc de adăpost la El. –
Prov	14	27	Frica de Domnul este un izvor de viaţă,ea ne fereşte de cursele morţii. –
Prov	14	28	Mulţimea poporului este slava împăratului,lipsa poporului este pieirea voivodului. –
Prov	14	29	Cine este încet la mînie are multă pricepere, dar cine se aprinde iute, face multe prostii. –
Prov	14	30	O inimă liniştită este viaţa trupului,dar prizma este putrezirea oaselor. –
Prov	14	31	Cine asupreşte pe sărac, batjocoreşte pe Ziditorul său,dar cine are milă de cel lipsit, cinsteşte pe Ziditorul său. –
Prov	14	32	Cel rău este doborît de răutatea lui,dar cel neprihănit chiar şi la moarte trage nădejde. –
Prov	14	33	Înţelepciunea se odihneşte într’o inimă pricepută,dar în mijlocul celor nesocotiţi ea se dă de gol. –
Prov	14	34	Neprihănirea înalţă pe un popor,dar păcatul este ruşinea popoarelor. –
Prov	14	35	Un împărat are plăcere de un slujitor chibzuit,dar pe cel de ocară, îl atinge mînia lui.
------------------------Proverbele, capitolul 15
Prov	15	1	Un răspuns blînd potoleşte mînia,dar o vorbă aspră aţîţă mînia.
Prov	15	2	Limba înţelepţilor dă ştiinţă plăcută,dar gura nesocotiţilor împroaşcă nebunie. –
Prov	15	3	Ochii Domnului sînt în orice loc,ei văd pe cei răi şi pe cei buni. –
Prov	15	4	Limba dulce este un pom de viaţă,dar limba stricată zdrobeşte sufletul. –
Prov	15	5	Nesocotitul dispreţuieşte învăţătura tatălui său,dar cine ia seama la mustrare ajunge înţelept. –
Prov	15	6	În casa celui neprihănit este mare belşug,dar în cîştigurile celui rău este turburare. –
Prov	15	7	Buzele înţelepţilor samănă ştiinţa,dar inima celor nesocotiţi este stricată. –
Prov	15	8	Jertfa celor răi este o scîrbă înaintea Domnului,dar rugăciunea celor fără prihană Îi este plăcută. –
Prov	15	9	Calea celui rău este urîtă Domnului,dar El iubeşte pe cel ce umblă după neprihănire. –
Prov	15	10	Cine părăseşte cărarea este aspru pedepsit,şi cine urăşte mustrarea va muri. –
Prov	15	11	Locuinţa morţilor şi Adîncul sînt cunoscute Domnului,cu cît mai mult inimile oamenilor! –
Prov	15	12	Batjocoritorului nu-i place să fie mustrat,de aceea nu se duce la cei înţelepţi. –
Prov	15	13	O inimă veselă înseninează faţa;dar cînd inima este tristă, duhul este mîhnit. –
Prov	15	14	Inima celor pricepuţi caută ştiinţa,dar gura nesocotiţilor găseşte plăcere în nebunie. –
Prov	15	15	Toate zilele celui nenorocit sînt rele,dar cel cu inima mulţămită are un ospăţ necurmat. –
Prov	15	16	Mai bine puţin, cu frică de Domnul,de cît o mare bogăţie, cu turburare! –
Prov	15	17	Mai bine un prînz de verdeţuri, şi dragoste,de cît un bou îngrăşat, şi ură. –
Prov	15	18	Un om iute la mînie stîrneşte certuri,dar cine este încet la mînie potoleşte neînţelegerile. –
Prov	15	19	Drumul leneşului este ca un hăţiş de spini,dar cărarea celor fără prihană este netezită. –
Prov	15	20	Un fiu înţelept este bucuria tatălui său,dar un om nesocotit dispreţuieşte pe mamă-sa. –
Prov	15	21	Nebunia este o bucurie pentru cel fără minte,dar un om priceput merge pe drumul cel drept. –
Prov	15	22	Planurile nu izbutesc, cînd lipseşte o adunare care să chibzuiască,dar izbutesc cînd sînt mulţi sfetnici. –
Prov	15	23	Omul are bucurie să dea un răspuns cu gura lui,şi ce bună este o vorbă spusă la vreme potrivită! –
Prov	15	24	Pentru cel înţelept cărarea vieţii duce în sus,ca să-l abată de la locuinţa morţilor, care este jos. –
Prov	15	25	Domnul surpă casa celor mîndri,dar întăreşte hotarele văduvei. –
Prov	15	26	Gîndurile rele sînt urîte Domnului,dar cuvintele prietenoase sînt curate înaintea Lui. –
Prov	15	27	Cel lacom de cîştig îşi turbură casa,dar cel ce urăşte mita va trăi. –
Prov	15	28	Inima celui neprihănit se gîndeşte ce să răspundă,dar gura celor răi împroaşcă răutăţi. –
Prov	15	29	Domnul Se depărtează de cei răi,dar ascultă rugăciunea celor neprihăniţi. –
Prov	15	30	O privire prietenoasă înveseleşte inima,o veste bună întăreşte oasele. –
Prov	15	31	Urechea care ia aminte la învăţăturile cari duc la viaţă,locuieşte în mijlocul înţelepţilor. –
Prov	15	32	Cel ce leapădă certarea îşi dispreţuieşte sufletul,dar cel ce ascultă mustrarea capătă pricepere. –
Prov	15	33	Frica de Domnul este şcoala înţelepciunii,şi smerenia merge înaintea slavei. –
------------------------Proverbele, capitolul 16
Prov	16	1	Planurile pe cari le face inima atîrnă de om,dar răspunsul pe care-l dă gura vine dela Domnul. –
Prov	16	2	Toate căile omului sînt curate în ochii lui,dar celce cercetează duhurile este Domnul. –
Prov	16	3	Încredinţează-ţi lucrările în mîna Domnului,şi îţi vor izbuti planurile. –
Prov	16	4	Domnul a făcut toate pentru o ţintă,chiar şi pe cel rău pentru ziua nenorocirii. –
Prov	16	5	Orice inimă trufaşă este o scîrbă înaintea Domnului;hotărît, ea nu va rămînea nepedepsită. –
Prov	16	6	Prin dragoste şi credincioşie omul ispăşeşte nelegiuirea,şi prin frica de Domnul se abate dela rău. –
Prov	16	7	Cînd sînt plăcute Domnului căile cuiva,îi face prieteni chiar şi pe vrăjmaşii lui. –
Prov	16	8	Mai bine puţin, cu dreptate,decît mari venituri, cu strîmbătate. –
Prov	16	9	Inima omului se gîndeşte pe ce cale să meargă,dar Domnul îi îndreaptă paşii. –
Prov	16	10	Hotărîri dumnezeieşti sînt pe buzele împăratului,gura lui nu trebuie să facă greşeli cînd judecă. –
Prov	16	11	Cîntarul şi cumpăna dreaptă vin dela Domnul;toate greutăţile de cîntărit sînt lucrarea Lui. –
Prov	16	12	Împăraţilor le este scîrbă să facă rău,căci prin neprihănire se întăreşte un scaun de domnie. –
Prov	16	13	Buzele neprihănite sînt plăcute împăraţilor,şi ei iubesc pe celce vorbeşte cu neprihănire. –
Prov	16	14	Mînia împăratului este un vestitor al morţii,dar un om înţelept trebuie s’o potolească. –
Prov	16	15	Seninătatea feţei împăratului este viaţa, şi bunăvoinţa lui este ca o ploaie de primăvară. –
Prov	16	16	Cu cît mai mult face cîştigarea înţelepciunii decît a aurului!Cu cît este mai de dorit cîştigarea priceperii decît a argintului! –
Prov	16	17	Calea oamenilor fără prihană este să se ferească de rău;acela îşi păzeşte sufletul, care veghează asupra căii sale. –
Prov	16	18	Mîndria merge înaintea pieirii,şi trufia merge înainte căderii. –
Prov	16	19	Mai bine să fii smerit cu cei smeriţi,decît să împarţi prada cu cei mîndri. –
Prov	16	20	Cine cugetă la Cuvîntul Domnului, găseşte fericirea,şi cine se încrede în Domnul este fericit. –
Prov	16	21	Cine are o inimă înţeleaptă este numit priceput,dar dulceaţa buzelor măreşte ştiinţa. –
Prov	16	22	Înţelepciunea este un izvor de viaţă pentru cine o are;dar pedeapsa nebunilor este nebunia lor. –
Prov	16	23	Cine are o inimă înţeleaptă, îşi arată înţelepciunea cînd vorbeşte,şi mereu se văd învăţături noi pe buzele lui. –
Prov	16	24	Cuvintele prietenoase sînt ca un fagur de miere,dulci pentru suflet, şi sănătoase pentru oase. –
Prov	16	25	Multe căi i se par bune omului,dar la urmă duc la moarte. –
Prov	16	26	Cine munceşte, pentru el munceşte,căci foamea lui îl îndeamnă la lucru. –
Prov	16	27	Omul stricat pregăteşte nenorocirea,şi pe buzele lui este ca un foc aprins. –
Prov	16	28	Omul neastîmpărat stîrneşte certuri,şi pîrîtorul desbină pe cei mai buni prieteni. –
Prov	16	29	Omul asupritor amăgeşte pe aproapele său,şi-l duce pe o cale, care nu este bună. –
Prov	16	30	Cine închide ochii, ca să se dedea la gînduri stricate,cine-şi muşcă buzele, a şi săvîrşit răul. –
Prov	16	31	Perii albi sînt o cunună de cinste,ea se găseşte pe calea neprihănirii. –
Prov	16	32	Cel încet la mînie preţuieşte mai mult decît un viteaz,şi cine este stăpîn pe sine preţuieşte mai mult decît cine cucereşte cetăţi. –
Prov	16	33	Se aruncă sorţul în poala hainei,dar orice hotărîre vine dela Domnul. –
------------------------Proverbele, capitolul 17
Prov	17	1	Mai bine o bucată de pîne uscată, cu pace,decît o casă plină de cărnuri, cu ceartă! –
Prov	17	2	Un argat cu minte stăpîneşte peste fiul care face ruşine,şi va împărţi moştenirea cu fraţii lui.
Prov	17	3	Tigaia lămureşte argintul, şi cuptorul lămureşte aurul;dar Cel ce încearcă inimile, este Domnul. –
Prov	17	4	Cel rău ascultă cu luare aminte la buza nelegiuită,şi mincinosul pleacă urechea la limba nimicitoare. –
Prov	17	5	Cine îşi bate joc de sărac, îşi bate joc de Cel ce l-a făcut;cine se bucură de o nenorocire, nu va rămînea nepedepsit. –
Prov	17	6	Copiii copiilor sînt cununa bătrînilor,şi părinţii sînt slava copiilor lor. –
Prov	17	7	Cuvintele alese nu se potrivesc în gura unui nebun;cu cît mai puţin cuvintele mincinoase în gura unui om de viţă aleasă! –
Prov	17	8	Darurile par o piatră scumpă în ochii celor ce le primesc:ori încotro se întorc, izbîndesc. –
Prov	17	9	Cine acopere o greşală, caută dragostea,dar cine o pomeneşte mereu în vorbirile lui, desbină pe prieteni. –
Prov	17	10	O mustrare pătrunde mai mult pe omul priceput,decît o sută de lovituri pe cel nebun. –
Prov	17	11	Cel rău nu caută decît răscoală,dar un sol fără milă va fi trimes împotriva lui. –
Prov	17	12	Mai bine să întîlneşti o ursoaică jefuită de puii ei,decît un nebun în timpul nebuniei lui. –
Prov	17	13	Celui ce întoarce rău pentru bine,nu-i va părăsi răul casa. –
Prov	17	14	Începutul unei certe este ca slobozirea unor ape;deaceea, curmă cearta înainte de a se înteţi. –
Prov	17	15	Cel ce iartă pe vinovat şi osîndeşte pe cel nevinovat,sînt amîndoi o scîrbă înaintea Domnului. –
Prov	17	16	La ce slujeşte argintul în mîna nebunului?Să cumpere înţelepciunea? Dar n’are minte. –
Prov	17	17	Prietenul adevărat iubeşte oricînd,şi în nenorocire ajunge ca un frate. –
Prov	17	18	Omul fără minte dă chezăşie,se pune chezaş pentru aproapele său. –
Prov	17	19	Cine iubeşte certurile iubeşte păcatul,şi cine-şi zideşte poarta prea înaltă, îşi caută pieirea. –
Prov	17	20	Cel cu inimă prefăcută nu găseşte fericirea,şi cel cu limba stricată cade în nenorocire. –
Prov	17	21	Cine dă naştere unui nebun va avea întristare,şi tatăl unui nebun nu poate să se bucure. –
Prov	17	22	O inimă veselă este un bun leac,dar un duh mîhnit usucă oasele. –
Prov	17	23	Cel rău primeşte daruri pe ascuns,ca să sucească şi căile dreptăţii. –
Prov	17	24	Înţelepciunea este în faţa omului priceput,dar ochii nebunului o caută la capătul pămîntului. –
Prov	17	25	Un fiu nebun aduce necaz tatălui său,şi amărăciune celei ce l-a născut. –
Prov	17	26	Nu este bine să osîndeşti pe cel neprihănit la o gloabă,nici să loveşti pe cei de neam ales din pricina neprihănirii lor. –
Prov	17	27	Cine îşi înfrînează vorbele, cunoaşte ştiinţa,şi cine are duhul potolit este un om priceput. –
Prov	17	28	Chiar şi un prost ar trece de înţelept dacă ar tăcea,şi de priceput dacă şi-ar ţinea gura.
------------------------Proverbele, capitolul 18
Prov	18	1	Cel ursuz caută ce-i place lui,se supără de orice lucru bun. –
Prov	18	2	Nebunului nu-i este de învăţătură,ci vrea să arate ce ştie el. –
Prov	18	3	Cînd vine cel rău, vine şi dispreţul;şi odată cu ruşinea, vine şi ocara. –
Prov	18	4	Cuvintele gurii unui om sînt ca nişte ape adînci;izvorul înţelepciunii este ca un şivoi care curge într’una. –
Prov	18	5	Nu este bine să ai în vedere faţa celui rău,ca să nedreptăţeşti pe cel neprihănit la judecată. –
Prov	18	6	Vorbele nebunului aduc ceartă,şi gura lui înjură pînă stîrneşte lovituri. –
Prov	18	7	Gura nebunului îi aduce pieirea,şi buzele îi sînt o cursă pentru suflet. –
Prov	18	8	Cuvintele bîrfitorului sînt ca prăjiturile:alunecă pînă în fundul măruntaielor. –
Prov	18	9	Cine se leneveşte în lucrul luieste frate cu cel ce nimiceşte. –
Prov	18	10	Numele Domnului este un turn tare;cel neprihănit fuge în el, şi stă la adăpost. –
Prov	18	11	Averea este o cetate întărită pentru cel bogat;în închipuirea lui, ea este un zid înalt. –
Prov	18	12	Înainte de pieire, inima omului se îngîmfă,dar smerenia merge înaintea slavei. –
Prov	18	13	Cine răspunde fără să fi ascultat,face o prostie şi îşi trage ruşinea. –
Prov	18	14	Duhul omului îl sprijineşte la boală;dar duhul doborît de întristare, cine-l va ridica? –
Prov	18	15	O inimă pricepută dobîndeşte ştiinţa,şi urechea celor înţelepţi caută ştiinţa. –
Prov	18	16	Darurile unui om îi fac loc,şi-i deschid intrarea înaintea celor mari. –
Prov	18	17	Cel care vorbeşte întîi în pricina lui, pare că are dreptate,dar vine celalt, şi-l ia la cercetare. –
Prov	18	18	Sorţul pune capăt neînţelegerilor,şi hotărăşte între cei puternici. –
Prov	18	19	Fraţii nedreptăţiţi sînt mai greu de cîştigat decît o cetate întărită,şi certurile lor sînt tot aşa de greu de înlăturat ca zăvoarele unei case împărăteşti. –
Prov	18	20	Din rodul gurii lui îşi satură omul trupul,din venitul buzelor lui se satură. –
Prov	18	21	Moartea şi viaţa sînt în puterea limbii;oricine o iubeşte, îi va mînca roadele. –
Prov	18	22	Cine găseşte o nevastă bună, găseşte fericirea;este un har pe care-l capătă dela Domnul. –
Prov	18	23	Săracul vorbeşte rugîndu-se,dar bogatul răspunde cu asprime. –
Prov	18	24	Cine îşi face mulţi prieteni, îi face spre nenorocirea lui,dar este un prieten care ţine mai mult la tine decît un frate. –
------------------------Proverbele, capitolul 19
Prov	19	1	Mai mult preţuieşte săracul, care umblă în neprihănirea lui,decît un bogat cu buze stricate şi nebun. –
Prov	19	2	Lipsa de ştiinţă este o pagubă pentru cineva,şi cine aleargă neghiobeşte înainte, o nimereşte rău. –
Prov	19	3	Nebunia omului îi suceşte calea, şi apoi cîrteşte împotriva Domnului cu inima lui. –
Prov	19	4	Bogăţia aduce un mare număr de prieteni,dar săracul este părăsit de prietenul lui. –
Prov	19	5	Martorul mincinos nu rămîne nepedepsit,şi cel ce spune minciuni nu va scăpa. –
Prov	19	6	Omul darnic are mulţi linguşitori,şi toţi sînt prieteni cu cel ce dă daruri. –
Prov	19	7	Toţi fraţii săracului îl urăsc;cu cît mai mult se depărtează prietenii lui de el!El se îndreaptă spre ei cu vorbe rugătoare, dar ei se fac nevăzuţi. –
Prov	19	8	Cine capătă înţelepciune, îşi iubeşte sufletul;cine păstrează priceperea, găseşte fericirea. –
Prov	19	9	Martorul mincinos nu rămîne nepedepsit,şi celce spune minciuni va pieri, –
Prov	19	10	Unui nebun nu-i şade bine să trăiască în desfătări,cu atît mai puţin unui rob să stăpînească peste voivozi. –
Prov	19	11	Înţelepciunea face pe om răbdător,şi este o cinste pentru el să uite greşelile. –
Prov	19	12	Mînia împăratului este ca răcnetul unui leu,şi bunăvoinţa lui este ca roua pe iarbă. –
Prov	19	13	Un fiu nebun este o nenorocire pentru tatăl său,şi o nevastă gîlcevitoare este ca o straşină de pe care picură într’una. –
Prov	19	14	Casa şi averea le moştenim dela părinţi,dar o nevastă pricepută este un dar dela Domnul. –
Prov	19	15	Lenea te cufundă într’un somn adînc,şi sufletul molatic sufere de foame. –
Prov	19	16	Cine păzeşte porunca, îşi păzeşte sufletul;cine nu veghează asupra căii sale, va muri. –
Prov	19	17	Cine are milă de sărac, împrumută pe Domnul,şi El îi va răsplăti binefacerea. –
Prov	19	18	Pedepseşte-ţi fiul, căci tot mai este nădejde,dar nu dori să-l omori. –
Prov	19	19	Cel pe care-l apucă mînia trebuie să-şi ia pedeapsa;căci dacă-l scoţi din ea, va trebui să mai faci odată lucrul acesta. –
Prov	19	20	Ascultă sfaturile, şi primeşte învăţătura, ca să fii înţelept pe viitor! –
Prov	19	21	Omul face multe planuri în inima lui,dar hotărîrea Domnului, aceea se împlineşte. –
Prov	19	22	Ceeace face farmecul unui om este bunătatea lui;şi mai mult preţuieşte un sărac decît nu mincinos. –
Prov	19	23	Frica de Domnul duce la viaţă,şi celce o are, petrece noaptea sătul,fără să fie cercetat de nenorocire. –
Prov	19	24	Leneşul îşi vîră mîna în strachină,şi n’o duce înapoi la gură. –
Prov	19	25	Loveşte pe batjocoritor, şi prostul se va face înţelept;mustră pe omul priceput, şi va înţelege ştiinţa. –
Prov	19	26	Cine jăfuieşte pe tatăl său şi izgoneşte pe mamă-sa,este un fiu care aduce ruşine şi ocară. –
Prov	19	27	Încetează, fiule, să mai asculţi învăţătura,dacă ea te depărtează de învăţăturile înţelepte. –
Prov	19	28	Un martor stricat îşi bate joc de dreptate,şi gura celor răi înghite nelegiuirea. –
Prov	19	29	Pedepsele sînt pregătite pentru batjocoritori,şi loviturile pentru spinările nebunilor.
------------------------Proverbele, capitolul 20
Prov	20	1	Vinul este batjocoritor, băuturile tari sînt gălăgioase;oricine se îmbată cu ele nu este înţelept. –
Prov	20	2	Frica pe care o însuflă împăratul este ca răcnetul unui leu,cine îl supără, păcătuieşte împotriva sa însuş. –
Prov	20	3	Este o cinste pentru om să se ferească de certuri;dar orice nebun se lasă stăpînit de aprindere. –
Prov	20	4	Toamna, leneşul nu ară;la secerat, ar vea să strîngă roade,dar nu este nimic! –
Prov	20	5	Sfaturile în inima omului sînt ca nişte ape adînci,dar omul priceput ştie să scoată din ele. –
Prov	20	6	Mulţi oameni îşi trîmbiţează bunătatea;dar cine poate găsi un om credincios? –
Prov	20	7	Cel neprihănit umblă în neprihănirea lui;ferice de copiii lui după el! –
Prov	20	8	Împăratul, care şade pe scaunul de domnie al dreptăţii,risipeşte orice rău cu privirea lui. –
Prov	20	9	Cine poate zice: „Mi-am curăţit inima,sînt curat de păcatul meu?“ –
Prov	20	10	Două feluri de greutăţi şi două feluri de măsuri,sînt o scîrbă înaintea Domnului. –
Prov	20	11	Copilul lasă să se vadă încă din faptele luidacă purtarea lui va fi curată şi fără prihană. –
Prov	20	12	Urechea care aude, şi ochiul care vede,şi pe una şi pe celalt, Domnul le-a făcut. –
Prov	20	13	Nu iubi somnul, căci vei ajunge sărac;deschide ochii, şi te vei sătura de pîne. –
Prov	20	14	„Rău! Rău!“ zice cumpărătorul,şi plecînd, se fericeşte. –
Prov	20	15	Este aur şi sînt multe mărgăritare;dar buzele înţelepte sînt un lucru scump. –
Prov	20	16	Ia-i haina, căci s’a pus chezaş pentru altul;şi ţine-l zălog pentru alţii. –
Prov	20	17	Pînea minciunii este dulce omului,dar mai pe urmă gura îi este plină de pietriş. –
Prov	20	18	Planurile se pun la cale prin sfat!Fă războiul cu chibzuinţă. –
Prov	20	19	Cine umblă cu bîrfeli dă pe faţă lucrurile ascunse;şi cu cel ce nu-şi poate ţinea gura să nu te amesteci. –
Prov	20	20	Dacă cineva blăstămă pe tatăl său şi pe mamă-sa,i se va stinge lumina în mijlocul întunerecului. –
Prov	20	21	O moştenire repede cîştigată dela început,nu va fi binecuvîntată la sfîrşit. –
Prov	20	22	Nu zice: „Îi voi întoarce eu răul!“Nădăjduieşte în Domnul, şi El te va ajuta. –
Prov	20	23	Domnul urăşte două feluri de greutăţi,şi cîntarul mincinos nu este un lucru bun. –
Prov	20	24	Domnu îndreaptă paşii omului,dar ce înţelege omul din calea sa? –
Prov	20	25	Este o cursă pentru om să facă în pripă o făgăduinţă sfîntă,şi abea după ce a făcut juruinţa să se gîndească. –
Prov	20	26	Un împărat înţelept vîntură pe cei răi,şi trece cu roata peste ei. –
Prov	20	27	Suflarea omului este o lumină a Domnului,care pătrunde pînă în fundul măruntaielor. –
Prov	20	28	Bunătatea şi credincioşia păzesc pe împărat,şi el îşi întăreşte scaunul de domnie prin bunătate. –
Prov	20	29	Slava tinerilor este tăria,dar podoaba bătrînilor sînt perii albi. –
Prov	20	30	Mijloacele de vindecare pentru cel rău sînt bătăileşi vînătăile pînă la rană. –
------------------------Proverbele, capitolul 21
Prov	21	1	Inima împăratului este ca un rîu de apă în mîna Domnului,pe care îl îndreaptă încotro vrea. –
Prov	21	2	Omul socoteşte că toate căile lui sînt fără prihană,dar Cel ce cercetează inimile este Domnul. –
Prov	21	3	A face dreptate şi judecată,este mai plăcut Domnului decît jertfele. –
Prov	21	4	Privirile trufaşe şi inima îngîmfată,această candelă a celor răi, nu este decît păcat. –
Prov	21	5	Planurile omului harnic nu duc de cît la belşug,dar celce lucrează cu grabă n’ajunge de cît la lipsă. –
Prov	21	6	Comorile cîştigate cu o limbă mincinoasăsînt o deşertăciune care fuge, şi ele duc la moarte. –
Prov	21	7	Silnicia celor răi îi mătură,pentrucă nu vor să facă ce este drept. –
Prov	21	8	Cel vinovat merge pe căi sucite,dar cel nevinovat face ce este bine.
Prov	21	9	Mai bine să locuieşti într’un colţ pe acoperiş,decît cu o nevastă gîlcevitoare într’o casă mare. –
Prov	21	10	Sufletul celui rău doreşte răul,semenul lui n’are nici o trecere înaintea lui. –
Prov	21	11	Cînd este pedepsit batjocoritorul, prostul se face înţelept:şi cînd se dă învăţătură celui înţelept, el capătă ştiinţa. –
Prov	21	12	Cel neprihănit se uită la casa celui rău,şi vede ce repede sînt aruncaţi cei răi în nenorocire. –
Prov	21	13	Cine îşi astupă urechea la strigătul săracului,nici el nu va căpăta răspuns, cînd va striga. –
Prov	21	14	Un dar făcut în taină potoleşte mînia, şi o mită dată pe ascuns potoleşte cea mai puternică mînie. –
Prov	21	15	Este o bucurie pentru cel neprihănit să facă ce este bine,dar pentru ceice fac răul este o groază. –
Prov	21	16	Omul care se abate dela calea înţelepciunii,se va odihni în adunarea celor morţi. –
Prov	21	17	Cine iubeşte petrecerile va duce lipsă,şi cine iubeşte vinul şi untdelemnul dresurilor nu se îmbogăţeşte. –
Prov	21	18	Cel rău slujeşte ca preţ de răscumpărare pentru cel neprihănit,şi cel stricat, pentru oamenii fără prihană. –
Prov	21	19	Mai bine să locuieşti într’un pămînt pustiu,de cît cu o nevastă gîlcevitoare şi supărăcioasă. –
Prov	21	20	Comori de preţ şi untdedelemn sînt în locuinţa celui înţelept,dar omul fără minte le risipeşte. –
Prov	21	21	Cine urmăreşte neprihănirea şi bunătatea,găseşte viaţă, neprihănire şi slavă. –
Prov	21	22	Înţeleptul cucereşte cetatea vitejilor,şi doboară puterea în care se încredeau. –
Prov	21	23	Cine îşi păzeşte gura şi limba,îşi scuteşte sufletul de multe necazuri. –
Prov	21	24	Cel mîndru şi trufaş se cheamă batjocoritor:el lucrează cu aprinderea îngîmfării.
Prov	21	25	Poftele leneşului îl omoară,pentrucă nu vrea să lucreze cu mînile. –
Prov	21	26	Toată ziua o duce numai în pofte:dar cel neprihănit dă fără zgîrcenie. –
Prov	21	27	Jertfa celor răi este o scîrbă înaintea Domnului,cu cît mai mult cînd o aduc cu gînduri nelegiuite. –
Prov	21	28	Martorul mincinos va pieri,dar omul care ascultă bine va vorbi totdeauna cu izbîndă. –
Prov	21	29	Cel rău ia o înfăţişare neruşinată,dar omul fără prihană îşi îmbunătăţeşte calea. –
Prov	21	30	Nici înţelepciunea, nici priceperea,nici sfatul n’ajută împotriva Domnului. –
Prov	21	31	Calul este pregătit pentru ziua bătăliei,dar biruinţa este a Domnului. –
------------------------Proverbele, capitolul 22
Prov	22	1	Un nume bun este mai de dorit decît o bogăţie mare,şi a fi iubit preţuieşte mai mult decît argintul şi aurul. –
Prov	22	2	Bogatul şi săracul se întîlnesc:Domnul i-a făcut şi pe unul şi pe altul. –
Prov	22	3	Omul chibzuit vede nenorocirea şi se ascunde,dar cei proşti merg înainte şi sînt pedepsiţi. –
Prov	22	4	Răsplata smereniei, a fricii de Domnul,este bogăţia, slava şi viaţa. –
Prov	22	5	Spini şi curse sînt pe calea omului stricat:cel ce-şi păzeşte sufletul se depărtează de ele. –
Prov	22	6	Învaţă pe copil calea pe care trebuie s’o urmeze,şi cînd va îmbătrîni, nu se va abate dela ea. –
Prov	22	7	Bogatul stăpîneşte peste cei săraci,şi cel ce ia cu împrumut, este robul celui ce-i dă cu împrumut. –
Prov	22	8	Cine samănă nelegiuire, nelegiuire va secera,şi nuiaua nelegiuirii lui este gata. –
Prov	22	9	Omul milostiv va fi binecuvîntat,pentrucă dă săracului din pînea lui.
Prov	22	10	Izgoneşte pe batjocoritor, şi cearta se va sfîrşi,neînţelegerile şi ocările vor înceta. –
Prov	22	11	Cine iubeşte curăţia inimii,şi are bunăvoinţa pe buze, este prieten cu împăratul. –
Prov	22	12	Ochii Domnului păzesc pe cel ce are ştiinţă,dar înfruntă cuvintele celui stricat.
Prov	22	13	Leneşul zice: „Afară este un leu,care m’ar putea ucide pe uliţă!“ –
Prov	22	14	Gura curvelor este o groapă adîncă;pe cine vrea să-l pedepsească Domnul, acela cade în ea. –
Prov	22	15	Nebunia este lipită de inima copilului,dar nuiaua certării o va deslipi de el. –
Prov	22	16	Cine asupreşte pe sărac ca să-şi mărească avuţia,va trebui să dea şi el altuia mai bogat şi va duce lipsă. –
Prov	22	17	Pleacă-ţi urechea, şi ascultă cuvintele înţelepţilor,şi ia învăţătura mea în inimă.
Prov	22	18	Căci este bine să le păstrezi înlăuntrul tău,şi să-ţi fie toate de odată pe buze. –
Prov	22	19	Pentru ca să-ţi pui încrederea în Domnul,vreau să te învăţ eu astăzi, da, pe tine.
Prov	22	20	N’am aşternut eu oare în scris pentru tinesfaturi şi cugetări,
Prov	22	21	ca să te învăţ lucruri temeinice, cuvinte adevărate,ca să răspunzi cu vorbe adevărate celui ce te trimete? –
Prov	22	22	Nu despuia pe sărac, pentrucă este sărac,şi nu asupri pe nenorocitul care stă la poartă!
Prov	22	23	Căci Domnul le va apăra pricina lor,şi va despuia viaţa celor ce-i despoaie. –
Prov	22	24	Nu te împrieteni cu omul mînios,şi nu te însoţi cu omul iute la mînie,
Prov	22	25	ca nu cumva să te deprinzi cu cărările lui,şi să-ţi ajungă o cursă pentru suflet. –
Prov	22	26	Nu fi printre cei ce pun chezăşii,printre cei ce dau zălog pentru datorii.
Prov	22	27	Căci dacă n’ai cu ce să plăteşti,pentruce ai voi să ţi se ia patul de supt tine?
Prov	22	28	Nu muta hotarul cel vechi,pe care l-au aşezat părinţii tăi. –
Prov	22	29	Dacă vezi un om iscusit în lucrul lui, acela poate sta lîngă împăraţi,nu lîngă oamenii de rînd.
------------------------Proverbele, capitolul 23
Prov	23	1	Dacă stai la masă la unul din cei mari,ia seama ce ai dinainte:
Prov	23	2	pune-ţi un cuţit în gît,dacă eşti prea lacom.
Prov	23	3	Nu pofti mîncările lui alese,căci sînt o hrană înşelătoare.
Prov	23	4	Nu te chinui ca să te îmbogăţeşti,nu-ţi pune priceperea în aceasta.
Prov	23	5	Abia ţi-ai aruncat ochii spre ea şi nu mai este;căci bogăţia îşi face aripi,şi, ca vulturul, îşi ia sborul spre ceruri.
Prov	23	6	Nu mînca pînea celui pismaş,şi nu pofti mîncările lui alese,
Prov	23	7	căci el este ca unul care îşi face socotelile în suflet.„Mănîncă şi bea“, îţi va zice el;dar inima lui nu este cu tine.
Prov	23	8	Bucata pe care ai mîncat-o, o vei vărsa,şi cuvintele plăcute pe cari le vei spune, sînt perdute.
Prov	23	9	Nu vorbi la urechea celui nebun,căci el nesocoteşte cuvintele tale înţelepte.
Prov	23	10	Nu muta hotarul văduvei,şi nu intra în ogorul orfanilor,
Prov	23	11	căci răzbunătorul lor este puternic:El le va apăra pricina împotriva ta.
Prov	23	12	Deschide-ţi inima la învăţătură,şi urechile la cuvintele ştiinţei.
Prov	23	13	Nu cruţa copilul de mustrare,căci dacă-l vei lovi cu nuiaua, nu va muri.
Prov	23	14	Lovindu-l cu nuiaua,îi scoţi sufletul din locuinţa morţilor.
Prov	23	15	Fiule, dacă-ţi va fi inima înţeleaptă,inima mea se va bucura;
Prov	23	16	şi lăuntrul meu se va veseli,cînd buzele tale vor spune ce este bine.
Prov	23	17	Să nu-ţi pizmuiască inima pe cei păcătoşi,ci să aibă totdeauna frică de Domnul;
Prov	23	18	căci este o răsplată,şi nu ţi se va tăia nădejdea.
Prov	23	19	Ascultă, fiule, şi fii înţelept;îndreaptă-ţi inima pe calea cea dreaptă.
Prov	23	20	Nu fi printre ceice beau vin,nici printre ceice se îmbuibează cu carne.
Prov	23	21	Căci beţivul şi cel ce se dedă la îmbuibare sărăcesc,şi aţipirea te face să porţi zdrenţe.
Prov	23	22	Asculă pe tatăl tău, care te-a născut,şi nu nesocoti pe mamă-ta, cînd a îmbătrînit.
Prov	23	23	Cumpără adevărul, şi nu-l vinde, înţelepciunea, învăţătura şi priceperea.
Prov	23	24	Tatăl celui neprihănit se veseleşte,şi cel ce dă naştere unui înţelept se bucură.
Prov	23	25	Să se bucure tatăl tău şi mama ta,să se veselească cea care te-a născut.
Prov	23	26	Fiule, dă-mi inima ta,şi să găsească plăcere ochii tăi în căile Mele.
Prov	23	27	Căci curva este o groapă adîncă,şi străina o fîntînă strîmtă.
Prov	23	28	Ea pîndeşte ca un hoţ,şi măreşte între oameni numărul celor stricaţi.
Prov	23	29	Ale cui sînt vaietele? Ale cui sînt oftările? Ale cui sînt neînţelegerile?Ale cui sînt plîngerile? Ale cui sînt rănirile fără pricină?Ai cui sînt ochii roşi?
Prov	23	30	Ale celor ce întîrzie la vin,şi se duc să golească paharul cu vin amestecat.
Prov	23	31	Nu te uita la vin cînd curge roşşi face mărgăritare în pahar;el alunecă uşor,
Prov	23	32	dar pe urmă ca un şarpe muşcăşi înţeapă ca un basilisc.
Prov	23	33	Ochii ţi se vor uita după femeile altora,şi inima îţi va vorbi prostii.
Prov	23	34	Vei fi ca un om culcat în mijlocul mării,ca un om culcat pe vîrful unui catarg.
Prov	23	35	„M’a lovit … dar nu mă doare! …M’a bătut … dar nu simt nimic!Cînd mă voi trezi? Mai vreau vin!“
------------------------Proverbele, capitolul 24
Prov	24	1	Nu pismui pe oamenii cei răi,şi nu dori să fii cu ei;
Prov	24	2	căci inima lor se gîndeşte la prăpăd,şi buzele lor vorbesc nelegiuiri. –
Prov	24	3	Prin înţelepciune se înalţă o casă,şi prin pricepere se întăreşte;
Prov	24	4	prin ştiinţă se umplu cămările eide toate bunătăţile de preţ şi plăcute.
Prov	24	5	Un om înţelept este plin de putere,şi cel priceput îşi oţeleşte vlaga.
Prov	24	6	Căci prin măsuri chibzuite cîştigi bătălia,şi prin marele număr al sfetnicilor ai biruinţa. –
Prov	24	7	Înţelepciunea este prea înaltă pentru cel nebun:el nu va deschide gura la judecată. –
Prov	24	8	Cine se gîndeşte să facă rău,se cheamă un om plin de răutate. –
Prov	24	9	Gîndul celui nebun nu este decît păcat,şi batjocoritorul este o scîrbă pentru oameni. –
Prov	24	10	Dacă slăbeşti în ziua necazului,mică îţi este puterea. –
Prov	24	11	Izbăveşte pe cei tîrîţi la moarte,şi scapă pe ceice sînt aproape să fie junghiaţi. –
Prov	24	12	Dacă zici: „Ah! n’am ştiut!“ … Crezi că nu vede Celce cîntăreşte inimileşi Celce veghează asupra sufletului tău?Şi nu va răsplăti El fiecăruia după faptele lui? –
Prov	24	13	Fiule, mănîncă miere, căci este bună,şi fagurul de miere este dulce pentru cerul gurii tale.
Prov	24	14	Tot aşa, şi înţelepciunea este bună pentru sufletul tău:dacă o vei găsi, ai un viitor,şi nu ţi se va tăia nădejdea. –
Prov	24	15	Nu întinde curse, nelegiuitule, la locuinţa celui neprihănit,şi nu-i turbura odihna.
Prov	24	16	Căci cel neprihănit de şapte ori cade, şi se ridică,dar cei răi se prăbuşesc în nenorocire.
Prov	24	17	Nu te bucura de căderea vrăjmaşului tău,şi să nu ţi se veselească inima cînd se poticneşte el,
Prov	24	18	ca nu cumva Domnul să vadă, să nu-I placă,şi să-Şi întoarcă mînia dela el. –
Prov	24	19	Nu te mînia din pricina celor ce fac rău,şi nu pizmui pe cei răi!
Prov	24	20	Căci cel ce face răul n’are niciun viitor,şi lumina celor răi se stinge. –
Prov	24	21	Fiule, teme-te de Domnul şi de împăratul;şi să nu te amesteci cu cei neastîmpăraţi!
Prov	24	22	Căci deodată le va veni pieirea,şi cine poate şti sfîrşitul amîndorora! –
Prov	24	23	Iată ce mai spun înţelepţii:„Nu este bine să ai în vedere faţa oamenilor în judecăţi.“ –
Prov	24	24	Pe cine zice celui rău: „Tu eşti bun!“îl blastămă popoarele, şi-l urăsc neamurile.
Prov	24	25	Dar celor ce judecă drept le merge bine,şi o mare binecuvîntare vine peste ei. –
Prov	24	26	Un răspuns bun esteca un sărut pe buze.
Prov	24	27	Vezi-ţi întîi de treburi afară,îngrijeşte de lucrul cîmpului,şi apoi apucă-te să-ţi zideşti casa. –
Prov	24	28	Nu vorbi în chip uşuratic împotriva aproapelui tău;ori ai vrea să înşeli cu buzele tale? –
Prov	24	29	Nu zice: „Cum mi-a făcut el aşa am să-i fac şi eu,îi vor răsplăti după faptele lui!“ –
Prov	24	30	Am trecut pe lîngă ogorul unui leneş,şi pe lîngă via unui om fără minte.
Prov	24	31	Şi era numai spini,acoperit de mărăcini,şi zidul de piatră era prăbuşit.
Prov	24	32	M’am uitat bine şi cu luare aminte,şi am tras învăţătură din ce am văzut.
Prov	24	33	„Să mai dorm puţin, să mai aţipesc puţin,să mai încrucişez mînile puţin ca să mă odihnesc!“…
Prov	24	34	Şi sărăcia vine peste tine pe neaşteptate,ca un hoţ, şi lipsa, ca un om înarmat.
------------------------Proverbele, capitolul 25
Prov	25	1	Iată încă vreocîteva din Pildele lui Solomon, strînse de oamenii lui Ezechia, împăratul lui Iuda. –
Prov	25	2	Slava lui Dumnezeu stă în ascunderea lucrurilor,dar slava împăraţilor stă în cercetarea lucrurilor. –
Prov	25	3	Înălţimea cerurilor, adîncimea pămîntului,şi inima împăraţilor sînt nepătrunse. –
Prov	25	4	Scoate zgura din argint,şi argintarul va face din el un vas ales.
Prov	25	5	Scoate şi pe cel rău dinaintea împăratului,şi scaunul lui de domnie se va întări prin neprihănire. –
Prov	25	6	Nu te făli înaintea împăratului,şi nu lua locul celor mari;
Prov	25	7	căci este mai bine să ţi se zică: „Suie-te mai sus!“decît să fii pogorît înaintea voivoduluipe care ţi-l văd ochii. –
Prov	25	8	Nu te grăbi să te iei la ceartă,ca nu cumva la urmă să nu ştii ce să faci,cînd te va lua la ocări aproapele tău. –
Prov	25	9	Apără-ţi pricina împotriva aproapelui tău,dar nu da pe faţă taina altuia,
Prov	25	10	ca nu cumva, aflînd-o cineva, să te umple de ruşine,şi să-ţi iasă nume rău care să nu se mai şteargă. –
Prov	25	11	Un cuvînt spus la vremea potrivită,este ca nişte mere de aur într’un coşuleţ de argint. –
Prov	25	12	Ca o verigă de aur şi o podoabă de aur curat,aşa este înţeleptul care mustră, pentru o ureche ascultătoare. –
Prov	25	13	Ca răcoreala zăpezii pe vremea secerişului,aşa este un sol credincios pentru cel ce-l trimete:el înviorează sufletul stăpînului său.
Prov	25	14	Ca norii şi vîntul fără ploaie,aşa este un om care se laudă pe nedrept cu dărniciile lui. –
Prov	25	15	Prin răbdare se înduplecă un voivod,şi o limbă dulce poate zdrobi oase.
Prov	25	16	Dacă dai peste miere, nu mînca decît atît cît îţi ajunge,ca să nu ţi se scîrbească şi s’o verşi din gură. –
Prov	25	17	Calcă rar în casa aproapelui tău,ca să nu se sature de tine şi să te urască. –
Prov	25	18	Ca un buzdugan, ca o sabie şi ca o săgeată ascuţită,aşa este un om care face o mărturisire mincinoasă împotriva aproapelui său. –
Prov	25	19	Ca un dinte stricat şi ca un picior care şchioapătează,aşa este încrederea într’un stricat la ziua necazului. –
Prov	25	20	Ca unul care îşi scoate haina pe o zi rece, sau varsă oţet pe silitră,aşa este cine cîntă cîntece unei inimi în nenorocire. –
Prov	25	21	Dacă este flămînd vrăjmaşul tău, dă-i pîne să mănînce,dăcă-i este sete, dă-i apă să bea.
Prov	25	22	Căci făcînd aşa, aduni cărbuni aprinşi pe capul lui,şi Domnul îţi va răsplăti. –
Prov	25	23	Vîntul de miazănoapte aduce ploaia,şi limba clevetitoare aduce o faţă mîhnită. –
Prov	25	24	Mai bine să locuieşti într’un colţ pe acoperiş,decît să locuieşti într’o casă mare cu o nevastă gîlcevitoare. –
Prov	25	25	Ca apa proaspătă pentru un om obosit,aşa este o veste bună venită dintr’o ţară depărtată. –
Prov	25	26	Ca o fîntînă turbure şi ca un izvor stricat,aşa este cel neprihănit care se clatină înaintea celui rău. –
Prov	25	27	Nu este bine să mănînci multă miere:tot aşa, nu este o cinste să alergi după slava ta însuţi. –
Prov	25	28	Omul care nu este stăpîn pe sine,este ca o cetate surpată şi fără ziduri.
------------------------Proverbele, capitolul 26
Prov	26	1	Cum nu se potrivesc zăpada vara, şi ploaia în timpul secerişului,aşa nu se potriveşte slava pentru un nebun.
Prov	26	2	Cum sare vrabia încoace şi încolo şi cum sboară rîndunica,aşa nu nimereşte blestemul neîntemeiat. –
Prov	26	3	Biciul este pentru cal, frîul pentru măgar,şi nuiaua pentru spinarea nebunilor. –
Prov	26	4	Nu răspunde nebunului după nebunia lui,ca să nu semeni şi tu cu el. –
Prov	26	5	Răspunde însă nebunului după nebunia lui,ca să nu se creadă înţelept. –
Prov	26	6	Celce trimete o solie printr’un nebun,îşi taie singur picioarele, şi bea nedreptatea. –
Prov	26	7	Cum sînt picioarele ologului,aşa este şi o vorbă înţeleaptă în gura unor nebuni. –
Prov	26	8	Cum ai pune o piatră în praştie,aşa este cînd dai mărire unui nebun. –
Prov	26	9	Ca un spin care vine în mîna unui om beat,aşa este o vorbă înţeleaptă în gura nebunilor. –
Prov	26	10	Ca un arcaş care răneşte pe toată lumea,aşa este celce tocmeşte pe nebuni şi pe întîii veniţi. –
Prov	26	11	Cum se întoarce cînele la ce a vărsat,aşa se întoarce nebunul la nebunia lui. –
Prov	26	12	Dacă vezi un om care se crede înţelept,poţi să ai mai multă nădejde pentru un nebun decît pentru el. –
Prov	26	13	Leneşul zice: „Afară este un leu,pe uliţe este un leu!
Prov	26	14	Cum se învîrteşte uşa pe ţîţînile ei,aşa se învîrteşte leneşul în patul lui.
Prov	26	15	Leneşul îşi vîră mîna în blid,şi-i vine greu s’o ducă iarăş la gură. –
Prov	26	16	Leneşul se crede mai înţeleptdecît şapte oameni cari răspund cu judecată.
Prov	26	17	Un trecător care se amestecă într’o ceartă care nu-l priveşte,este ca unul care apucă un cîne de urechi.
Prov	26	18	Ca nebunul care aruncăsăgeţi aprise şi ucigătoare,
Prov	26	19	aşa este omul care înşală pe aproapele său,şi apoi zice: „Am vrut doar să glumesc!“ –
Prov	26	20	Cînd nu mai sînt lemne, focul se stinge;şi cînd nu mai este niciun clevetitor, cearta se potoleşte.
Prov	26	21	După cum cărbunele face jăratic, şi lemnul foc,tot aşa şi omul gîlcevitor aprinde cearta.
Prov	26	22	Cuvintele clevetitorului sînt ca nişte prăjituri,alunecă pînă în fundul măruntaielor. –
Prov	26	23	Ca zgura de argint pusă pe un ciob de pămînt,aşa sînt buzele aprinse şi o inimă rea.
Prov	26	24	Celce urăşte se preface cu buzele lui,şi înlăuntrul lui pregăteşte înşelăciunea.
Prov	26	25	Cînd îţi vorbeşte cu glas dulce, nu-l crede,căci şapte urîciuni sînt în inima lui.
Prov	26	26	Chiar dacă-şi ascunde ura în prefăcătorie,totuş răutatea lui se va descoperi în adunare. –
Prov	26	27	Cine sapă groapa altuia cade el în ea,şi piatra se întoarce peste cel ce o prăvăleşte.
Prov	26	28	Limba mincinoasă urăşte pe cei pe cari-i doboară ea,şi gura linguşitoare pregăteşte pieirea. –
------------------------Proverbele, capitolul 27
Prov	27	1	Nu te făli cu ziua de mîne,căci nu ştii ce poate aduce o zi. –
Prov	27	2	Să te laude altul, nu gura ta,un străin, nu buzele tale.
Prov	27	3	Piatra este grea, şi nisipul este greu,dar supărarea pe care o pricinuieşte nebunul este mai grea de cît amîndouă. –
Prov	27	4	Furia este fără milă şi mînia năvalnică,dar cine poate sta împotriva geloziei? –
Prov	27	5	Mai bine o mustrare pe faţăde cît o prietenie ascunsă. –
Prov	27	6	Rănile făcute de un prieten dovedesc credincioşia lui,dar sărutările unui vrăjmaş sînt mincinoase. –
Prov	27	7	Sătulul calcă în picioare fagurul de miere,dar pentru cel flămînd toate amărăciunile sînt dulci. –
Prov	27	8	Ca pasărea plecată din cuibul ei,aşa este omul plecat din locul său.
Prov	27	9	Cum înveseleşte untdelemnul şi tămîia inima,aşa de dulci sînt sfaturile pline de dragoste ale unui prieten. –
Prov	27	10	Nu părăsi pe prietenul tău şi pe prietenul tatălui tău,dar nu intra în casa fratelui tău în ziua necazului tău:mai bine un vecin aproape de cît un frate departe. –
Prov	27	11	Fiule, fii înţelept, şi înveseleşte-mi inima,şi atunci voi putea răspunde celui ce mă batjocoreşte. –
Prov	27	12	Omul chibzuit vede răul şi se ascunde;dar proştii merg spre el şi sînt pedepsiţi. –
Prov	27	13	Ia-i haina, căci s’a pus chezaş pentru altul,ia-l zălog în locul unei străine. –
Prov	27	14	Binecuvîntarea aproapelui cu glas tare dis de dimineaţă,este privită ca un blestem. –
Prov	27	15	O straşină, care picură necurmat într’o zi de ploaie,şi o nevastă gîlcevitoare sînt tot una.
Prov	27	16	Cine o opreşte, parcă opreşte vîntul,şi parcă ţine untdelemnul în mîna dreaptă. –
Prov	27	17	După cum ferul ascute ferul,tot aşa şi omul aţîţă mînia altui om. –
Prov	27	18	Cine îngrijeşte de un smochin va mînca din rodul lui,şi cine-şi păzeşte stăpînul va fi preţuit. –
Prov	27	19	Cum răspunde în apă faţa la faţă,aşa răspunde inima omului inimii omului. –
Prov	27	20	După cum locuinţa morţilor şi adîncul nu se pot sătura,tot aşa nici ochii omului nu se pot sătura. –
Prov	27	21	Ce este tigaia pentru lămurirea argintului şi cuptorul pentru lămurirea aurului:aceea este bunul nume pentru un om. –
Prov	27	22	Pe nebun chiar dacă l-ai pisa cu pisălogul în piuă, în mijlocul grăunţelor,nebunia tot n’ar ieşi din el. –
Prov	27	23	Îngrijeşte bine de oile tale,şi ia seama la turmele tale.
Prov	27	24	Căci nici o bogăţie nu ţine vecinic,şi nici cununa nu rămîne pe vecie. –
Prov	27	25	Dupăce se ridică fînul, se arată verdeaţa nouă,şi ierburile de pe munţi sînt strînse. –
Prov	27	26	Mieii sînt pentru îmbrăcăminte,şi ţapii pentru plata ogorului;
Prov	27	27	laptele caprelor ţi-ajunge pentru hrana ta, a casei tale,şi pentru întreţinerea slujnicelor tale.
------------------------Proverbele, capitolul 28
Prov	28	1	Cel rău fuge fără să fie urmărit,dar cel neprihănit îndrăzneşte ca un leu tînăr. –
Prov	28	2	Cînd este răscoală într’o ţară, sînt mulţi capi,dar cu un om priceput şi încercat, domnia dăinueşte. –
Prov	28	3	Un om sărac care apasă pe cei obijduiţi,este ca o rupere de nori care aduce lipsă de pîne. –
Prov	28	4	Ceice părăsesc legea, laudă pe cel rău,dar ceice păzesc legea se mînie pe el. –
Prov	28	5	Oamenii dedaţi la rău nu înţeleg ce este drept,dar ceice caută pe Domnul înţeleg totul. –
Prov	28	6	Mai mult preţuieşte săracul care umblă în neprihănirea lui,decît bogatul care umblă pe căi sucite. –
Prov	28	7	Celce păzeşte legea, este un fiu priceput, dar celce umblă cu cei desfrînaţi face ruşine tatălui său. –
Prov	28	8	Cine îşi înmulţeşte avuţiile prin dobîndă şi camătă,le strînge pentru celce are milă de săraci. –
Prov	28	9	Dacă cineva îşi întoarce urechea ca să n’asculte legea,chiar şi rugăciunea lui este o scîrbă. –
Prov	28	10	Cine rătăceşte pe oamenii fără prihană pe calea cea rea,cade în groapa pe care a săpat-o,dar oamenii fără prihană moştenesc fericirea. –
Prov	28	11	Omul bogat se crede înţelept,dar săracul care este priceput îl cercetează. –
Prov	28	12	Cînd biruiesc cei neprihăniţi, este o mare slavă,dar cînd se înalţă cei răi, fiecare se ascunde. –
Prov	28	13	Cine îşi ascunde fărădelegile, nu propăşeşte,dar cine le mărturiseşte şi se lasă de ele, capătă îndurare. –
Prov	28	14	Ferice de omul care se teme necontenit,dar cel ce-şi împietreşte inima cade în nenorocire. –
Prov	28	15	Ca un leu care răcneşte şi ca un urs flămînd,aşa este cel rău care stăpîneşte peste un popor sărac. –
Prov	28	16	Un voivod fără pricepere îşi înmulţeşte faptele de asuprire,dar cel ce urăşte lăcomia îşi lungeşte zilele. –
Prov	28	17	Un om al cărui cuget este încărcat cu sîngele altuia,fuge pînă la groapă: nimeni să nu-l oprească. –
Prov	28	18	Cine umblă în neprihănire, găseşte mîntuirea,dar cine umblă pe două căi strîmbe cade într’o groapă. –
Prov	28	19	Cine îşi lucrează cîmpul are belşug de pîne,dar cine aleargă după lucruri de nimic are belşug de sărăcie. –
Prov	28	20	Un om credincios este năpădit de binecuvîntări,dar celce vrea să se îmbogăţească repede nu rămîne nepedepsit. –
Prov	28	21	Nu este bine să cauţi la faţa oamenilor;chiar pentru o bucată de pîne poate un om să se dedea la păcat. –
Prov	28	22	Un om pizmaş se grăbeşte să se îmbogăţească,şi nu ştie că lipsa va veni peste el. –
Prov	28	23	Cine mustră pe alţii, găseşte mai multă bunăvoinţă pe urmă,decît cel cu limba linguşitoare. –
Prov	28	24	Cine fură pe tatăl său şi pe mama sa, şi zice că nu este un păcat,este tovarăş cu nimicitorul. –
Prov	28	25	Cel lacom stîrneşte certuri,dar celce se încrede în Domnul este săturat din belşug. –
Prov	28	26	Cine se încrede în inima lui este un nebun,dar cine umblă în înţelepciune va fi mîntuit. –
Prov	28	27	Cine dă săracului, nu duce lipsă,dar cine închide ochii, este încărcat cu blesteme. –
Prov	28	28	Cînd se înalţă cei răi, fiecare se ascunde,dar cînd pier ei, cei buni se înmulţesc. –
------------------------Proverbele, capitolul 29
Prov	29	1	Un om care se împotriveşte tuturor mustrărilor,va fi zdrobit deodată şi fără leac. –
Prov	29	2	Cînd se înmulţesc cei buni, poporul se bucură,dar cînd stăpîneşte cel rău, poporul geme. –
Prov	29	3	Cine iubeşte înţelepciunea înveseleşte pe tatăl său,dar cine umblă cu curvele risipeşte averea. –
Prov	29	4	Un împărat întăreşte ţara prin dreptate,dar cine ia mită, o nimiceşte. –
Prov	29	5	Cine linguşeşte pe aproapele său,îi întinde un laţ supt paşii lui. –
Prov	29	6	În păcatul omului rău este o cursă,dar cel bun biruie şi se bucură. –
Prov	29	7	Cel bun pricepe pricina săracilor,dar cel rău nu poate s’o priceapă. –
Prov	29	8	Cei uşuratici aprind focul în cetate,dar înţelepţii potolesc mînia. –
Prov	29	9	Cînd se ceartă un înţelept cu un nebun,să se tot supere sau să tot rîdă, căci pace nu se face. –
Prov	29	10	Oamenii setoşi de sînge urăsc pe omul fără prihană,dar oamenii fără prihană îi ocrotesc viaţa. –
Prov	29	11	Nebunul îşi arată toată patima,dar înţeleptul o stăpîneşte. –
Prov	29	12	Cînd celce stăpîneşte dă ascultare cuvintelor mincinoase,toţi slujitorii lui sînt nişte răi. –
Prov	29	13	Săracul şi asupritorul se întîlnesc,dar Domnul le luminează ochii la amîndoi,
Prov	29	14	Un împărat care judecă pe săraci după adevăr,îşi va avea scaunul de domnie întărit pe vecie. –
Prov	29	15	Nuiaua şi certarea dau înţelepciunea,dar copilul lăsat de capul lui face ruşine mamei sale. –
Prov	29	16	Cînd se înmulţesc cei răi, se înmulţeşte şi păcatul,dar cei buni le vor vedea căderea. –
Prov	29	17	Pedepseşte-ţi fiul, şi el îţi va da odihnă,şi îţi va aduce desfătare sufletului. –
Prov	29	18	Cînd nu este nicio descoperire dumnezeiască, poporul este fără frîu;dar ferice de poporul care păzeşte legea! –
Prov	29	19	Nu prin vorbe se pedepseşte un rob,căci chiar dacă pricepe, n’ascultă. –
Prov	29	20	Dacă vezi un om care vorbeşte nechibzuit,poţi să nădăjduieşti mai mult dela un nebun decît dela el. –
Prov	29	21	Slujitorul pe care-l răsfeţi din copilărie,la urmă ajunge de se crede fiu. –
Prov	29	22	Un om mînios stîrneşte certuri,şi un înfuriat face multe păcate. –
Prov	29	23	Mîndria unui om îl scoboară,dar cine este smerit cu duhul capătă cinste. –
Prov	29	24	Cine împarte cu un hoţ îşi urăşte viaţa,aude blestemul, şi nu spune nimic. –
Prov	29	25	Frica de oameni este o cursă,dar cel ce se încrede în Domnul n’are dece să se teamă. –
Prov	29	26	Mulţi umblă după bunăvoinţa celui ce stăpîneşte,dar Domnul este acela care face dreptate fiecăruia.
Prov	29	27	Omul nelegiuit este o scîrbă înaintea celor neprihăniţi,dar cel ce umblă fără prihană este o scîrbă înaintea celor răi.
------------------------Proverbele, capitolul 30
Prov	30	1	Cuvintele lui Agur, fiul lui Iache. Cuvintele înţelepte rostite de omul acesta pentru Itiel, pentru Itiel şi pentru Ucal.
Prov	30	2	Negreşit, sînt mai prost decît oricine,şi n’am pricepere de om.
Prov	30	3	N’am învăţat înţelepciunea,şi nu cunosc ştiinţa sfinţilor.
Prov	30	4	Cine s’a suit la ceruri, şi cine s’a pogorît din ele?Cine a adunat vîntul în pumnii lui?Cine a strîns apele în haina lui?Cine a hotărît toate marginile pămîntului?Cum se numeşte el, şi cum cheamă pe fiul său? Ştii tu lucrul acesta? –
Prov	30	5	Orice cuvînt al lui Dumnezeu este încercat.El este un scut pentru ceice se încred în El.
Prov	30	6	N’adăuga nimic la cuvintele Lui,ca să nu te pedepsească, şi să fii găsit mincinos. –
Prov	30	7	Două lucruri Îţi cer;nu mi le opri, înainte de moarte!
Prov	30	8	Depărtează dela mine neadevărul şi cuvîntul mincinos;nu-mi da nici sărăcie, nici bogăţie,dă-mi pînea care-mi trebuie.
Prov	30	9	Ca nu cumva, în belşug, să mă lepăd de Tine, şi să zic: „Cine este Domnul?“Sau ca nu cumva în sărăcie, să fur,şi să iau în deşert Numele Dumnezeului Meu. –
Prov	30	10	Nu cleveti pe un slujitor la stăpînul lui,ca să nu te blesteme şi să te faci vinovat. –
Prov	30	11	Este un neam de oameni care blastămă pe tatăl său,şi nu binecuvintează pe mamă-sa.
Prov	30	12	Este un neam de oameni care se crede curat,şi totuş, nu este spălat de întinăciunea lui.
Prov	30	13	Este un neam de oameni ai căror ochi sînt trufaşi,şi cari îşi ţin pleoapele sus.
Prov	30	14	Este un neam de oameni, ai căror dinţi sînt nişte săbii, şi ale căror măsele sînt nişte cuţite,ca să mănînce pe cel nenorocit de pe pămînt, şi pe cei lipsiţi dintre oameni. –
Prov	30	15	Lipitoarea are două fete: „Dă! dă!“Trei lucruri sînt nesăţioase,patru lucruri nu zic niciodată: „Destul!“,
Prov	30	16	şi anume: Locuinţa morţilor, femeia stearpă,pămîntul, care nu este sătul de apă,şi focul, care nu zice niciodată: „Destul!“ –
Prov	30	17	Pe ochiul care îşi bate joc de tatăl său,şi nesocoteşte ascultarea de mamă,îl vor scobi corbii dela pîrîu,şi îl vor mînca puii de vultur. –
Prov	30	18	Trei lucruri sînt mai pesus de puterile mele,şi chiar patru pe cari nu le pot pricepe:
Prov	30	19	urma vulturului pe cer,urma şarpelui pe stîncă,urma corăbiei în mijlocul mării,şi urma omului la o fată.
Prov	30	20	Tot aşa este şi calea femeii preacurve:ea mănîncă, şi se şterge la gură,şi apoi zice: „N’am făcut nimic rău.“ –
Prov	30	21	Trei lucruri fac să se răscoale o ţară,şi patru lucruri nu le poate suferi:
Prov	30	22	un rob, care a început să împărăţească,un nebun, care are pîne din belşug,
Prov	30	23	o femeie dispreţuită care se mărită,şi o roabă care moşteneşte pe stăpînă-sa. –
Prov	30	24	Patru vietăţi sînt mai mici pe pămînt,şi totuş din cele mai înţelepte:
Prov	30	25	furnicile, cari nu sînt un popor tare,dar îşi pregătesc hrana vara,
Prov	30	26	şoarecii de munte, cari nu sînt un popor puternic,dar îşi aşează locuinţa în stînci;
Prov	30	27	lăcustele n’au împărat,şi totuş pornesc toate în cete;
Prov	30	28	păianjenul îl poţi prinde cu mînile,şi se găseşte totuş în casele împăraţilor.
Prov	30	29	Trei fiinţe au o ţinută frumoasă,şi patru au mers măreţ:
Prov	30	30	leul, viteazul dobitoacelor,care nu se dă înapoi dinaintea nimănui,
Prov	30	31	calul închingat gata, şi ţapul;şi împăratul, căruia nimeni nu-i poate sta împotrivă. –
Prov	30	32	Dacă mîndria te împinge la fapte de nebunie,şi dacă ai gînduri rele,pune mîna la gură:
Prov	30	33	căci baterea laptelui dă smîntînă, scărpinarea nasului dă sînge,şi stoarcerea mîniei dă certuri.
------------------------Proverbele, capitolul 31
Prov	31	1	Cuvintele împăratului Lemuel.Învăţătura pe care i-o dădea mamă-sa.
Prov	31	2	Ce să-ţi spun, fiule? Ce să-ţi spun fiul trupului meu?Ce să-ţi spun, fiule, rodul juruinţelor mele?
Prov	31	3	Nu-ţi da femeilor vlaga,şi desmierdările tale celor ce pierd pe împăraţi.
Prov	31	4	Nu se cade împăraţilor, Lemuele, nu se cade împăraţilor să bea vin,nici voivozilor să umble după băuturi tari;
Prov	31	5	ca nu cumva, bînd, să uite legea,şi să calce drepturile tuturor celor nenorociţi.
Prov	31	6	Daţi băuturi tari celui ce piere,şi vin, celui cu sufletul amărît;
Prov	31	7	ca să bea să-şi uite sărăcia,şi să nu-şi mai aducă aminte de necazurile lui. –
Prov	31	8	Deschide-ţi gura pentru cel mut,pentru pricina tuturor celor părăsiţi!
Prov	31	9	Deschide-ţi gura, judecă cu dreptate,şi apără pe cel nenorocit şi pe cel lipsit.
Prov	31	10	Cine poate găsi o femeie cinstită?Ea este mai de preţ decît mărgăritarele.
Prov	31	11	Inima bărbatului se încrede în ea,şi nu duce lipsă de venituri.
Prov	31	12	Ea îi face bine, şi nu rău,în toate zilele vieţii sale.
Prov	31	13	Ea face rost de lînă şi de in,şi lucrează cu mîni harnice.
Prov	31	14	Ea este ca o corabie de negoţ;de departe îşi aduce pînea.
Prov	31	15	Ea se scoală cînd este încă noapte,şi dă hrană casei sale,şi împarte lucrul de peste zi slujnicelor sale.
Prov	31	16	Se gîndeşte la un ogor, şi-l cumpără;din rodul muncii ei sădeşte o vie. –
Prov	31	17	Ea îşi încinge mijlocul cu putere,şi îşi oţeleşte braţele.
Prov	31	18	Vede că munca îi merge bine,lumina ei nu se stinge noaptea.
Prov	31	19	Ea pune mîna pe furcă,şi degetele ei ţin fusul.
Prov	31	20	Ea îşi întinde mîna către cel nenorocit,îşi întinde braţul către cel lipsit.
Prov	31	21	Nu se teme de zăpadă pentru casa ei,căci toată casa ei este îmbrăcată cu cărmiziu.
Prov	31	22	Ea îşi face învelitori,are haine de in supţire şi purpură.
Prov	31	23	Bărbatul ei este bine văzut la porţi,cînd şade cu bătrînii ţării.
Prov	31	24	Ea face cămăşi, şi le vinde,şi dă cingători negustorului.
Prov	31	25	Ea este îmbrăcată cu tărie şi slavă,şi rîde de ziua de mîne.
Prov	31	26	Ea deschide gura cu înţelepciune,şi învăţături plăcute îi sînt pe limbă.
Prov	31	27	Ea veghează asupra celor ce se petrec în casa ei,şi nu mănîncă pînea lenevirii.
Prov	31	28	Fiii ei se scoală, şi o numesc fericită;bărbatul ei se scoală, şi-i aduce laude zicînd:
Prov	31	29	„Multe fete au o purtare cinstită,dar tu le întreci pe toate.“
Prov	31	30	Desmerdările sînt înşelătoare, şi frumuseţa este deşartă, dar femeia care se teme de Domnul va fi lăudată.
Prov	31	31	Răsplătiţi-o cu rodul muncii ei,şi faptele ei s’o laude la porţile cetăţii.
------------------------Eclesiastul, capitolul 1
Eccl	1	1	Cuvintele Eclesiastului, fiul lui David, împăratul Ierusalimului.
Eccl	1	2	O, deşertăciune a deşertăciunilor, zice Eclesiastul, o deşertăciune a deşertăciunilor! Totul este deşertăciune.
Eccl	1	3	Ce folos are omul din toată truda pe care şi-o dă supt soare?
Eccl	1	4	Un neam trece, altul vine, şi pămîntul rămîne vecinic în picioare.
Eccl	1	5	Soarele răsare, apune şi aleargă spre locul de unde răsare din nou.
Eccl	1	6	Vîntul suflă spre miază-zi, şi se întoarce spre miază-noapte; apoi iarăş se întoarce, şi începe din nou aceleaşi rotituri.
Eccl	1	7	Toate rîurile se varsă în mare, şi marea tot nu se umple: ele aleargă necurmat spre locul de unde pornesc, ca iarăş să pornească de acolo.
Eccl	1	8	Toate lucrurile sînt într’o necurmată frămîntare, aşa cum nu se poate spune; ochiul nu se mai satură privind, şi urechea nu oboseşte auzind.
Eccl	1	9	Ce a fost, va mai fi, şi ce s’a făcut, se va mai face; nu este nimic nou supt soare.
Eccl	1	10	Dacă este vreun lucru despre care s’ar putea spune: „Iată ceva nou!“ de mult lucrul acela era şi în veacurile dinaintea noastră.
Eccl	1	11	Nimeni nu-şi mai aduce aminte de ce a fost mai înainte; şi ce va mai fi, ce se va mai întîmpla mai pe urmă nu va lăsa nici o urmă de aducere aminte la cei ce vor trăi mai tîrziu.
Eccl	1	12	Eu, Eclesiastul, am fost împărat peste Israel, în Ierusalim.
Eccl	1	13	Mi-am pus inima să cercetez şi să adîncesc cu înţelepciune tot ce se întîmplă supt ceruri: iată o îndeletnicire plină de trudă, la care supune Dumnezeu pe fiii oamenilor.
Eccl	1	14	Am văzut tot ce se face supt soare; şi iată că totul este deşertăciune şi goană după vînt!
Eccl	1	15	Ce este strîmb, nu se poate îndrepta, şi ce lipseşte nu poate fi trecut la număr.
Eccl	1	16	Am zis în mine însumi: „Iată că am sporit şi am întrecut în înţelepciune pe toţi cei ce au stăpînit înaintea mea peste Ierusalim, şi mintea mea a văzut multă înţelepciune şi ştiinţă.
Eccl	1	17	Mi-am pus inima să cunosc înţelepciunea, şi să cunosc prostia şi nebunia. Dar am înţeles că şi aceasta este goană după vînt.
Eccl	1	18	Căci unde este multă înţelepciune, este şi mult necaz, şi cine ştie multe, are şi multă durere.
------------------------Eclesiastul, capitolul 2
Eccl	2	1	Am zis inimii mele: „Haide! vreau să te încerc cu veselie, şi gustă fericirea.“ Dar iată că şi aceasta este o deşertăciune.
Eccl	2	2	Am zis rîsului: „Eşti o nebunie!“ şi veseliei: „Ce te înşeli degeaba?“
Eccl	2	3	Am hotărît în inima mea să-mi veselesc trupul cu vin, în timp ce inima mă va cîrmui cu înţelepciune, şi să stărui astfel în nebunie, pînă voi vedea ce este bine să facă fiii oamenilor supt ceruri, în tot timpul vieţii lor.
Eccl	2	4	Am făcut lucruri mari: mi-am zidit case, mi-am sădit vii;
Eccl	2	5	mi-am făcut grădini şi livezi de pomi, şi am sădit în ele tot felul de pomi roditori.
Eccl	2	6	Mi-am făcut iazuri, ca să ud dumbrava unde cresc copacii.
Eccl	2	7	Am cumpărat robi şi roabe, şi am avut copii de casă; am avut cirezi de boi şi turme de oi, mai mult de cît toţi cei ce fuseseră înainte de mine în Ierusalim.
Eccl	2	8	Mi-am strîns argint şi aur, şi bogăţii ca de împăraţi şi ţări. Mi-am adus cîntăreţi şi cîntăreţe, şi desfătarea fiilor oamenilor: o mulţime de femei.
Eccl	2	9	Am ajuns mare, mai mare de cît toţi cei ce erau înaintea mea în Ierusalim. Mi-am păstrat chiar înţelepciunea.
Eccl	2	10	Tot ce mi-au poftit ochii, le-am dat; nu mi-am oprit inima dela nicio veselie, ci am lăsat-o să se bucure de toată truda mea, şi aceasta mi-a fost partea din toată osteneala mea.
Eccl	2	11	Apoi, cînd m’am uitat cu băgare de seamă la toate lucrările pe cari le făcusem cu mînile mele, şi la truda cu care le făcusem, am văzut că în toate este numai deşertăciune şi goană după vînt, şi că nu este nimic trainic supt soare.
Eccl	2	12	Atunci mi-am întors privirile spre înţelepciune, prostie şi nebunie. –Căci ce va face omul care va veni după împărat? Ceeace s’a făcut şi mai înainte. –
Eccl	2	13	Şi am văzut, că înţelepciunea este cu atît mai de folos de cît nebunia, cu cît este mai de folos lumina de cît întunerecul;
Eccl	2	14	înţeleptul îşi are ochii în cap, iar nebunul umblă în întunerec. Dar am băgat de seamă că şi unul şi altul au aceeaş soartă.
Eccl	2	15	Şi am zis în inima mea: „Dacă şi eu voi avea aceeaş soartă ca nebunul, atunci pentru ce am fost mai înţelept?“ Şi am zis în inima mea: „Şi aceasta este o deşertăciune.“
Eccl	2	16	Căci pomenirea înţeleptului nu este mai vecinică de cît a nebunului: chiar în zilele următoare totul este uitat. Şi apoi şi înţeleptul moare, şi nebunul!
Eccl	2	17	Atunci am urît viaţa căci nu mi-a plăcut ce se face supt soare: totul este deşertăciune şi goană după vînt.
Eccl	2	18	Mi-am urît pînă şi toată munca pe care am făcut-o supt soare, muncă pe care o las omului care vine după mine, ca să se bucure de ea.
Eccl	2	19	Şi cine ştie dacă va fi înţelept sau nebun? Şi totuş el va fi stăpîn pe toată munca mea, pe care am agonisit-o cu trudă şi înţelepciune supt soare. Şi aceasta este o deşertăciune.
Eccl	2	20	Am ajuns pînă acolo că m’a apucat o mare desnădejde de toată munca pe care am făcut-o supt soare.
Eccl	2	21	Căci este cîte un om care a muncit cu înţelepciune, cu pricepere şi cu izbîndă, şi lasă rodul muncii lui unui om care nu s’a ostenit deloc cu ea. Şi aceasta este o deşertăciune şi un mare rău.
Eccl	2	22	Căci, drept vorbind, ce folos are omul din toată munca lui şi din toată străduinţa inimii lui, cu care se trudeşte supt soare?
Eccl	2	23	Toate zilele lui sînt pline de durere, şi truda lui nu este de cît necaz: nici măcar noaptea n’are odihnă inima lui. Şi aceasta este o deşertăciune.
Eccl	2	24	Nu este altă fericire pentru om decît să mănînce şi să bea, şi să-şi înveselească sufletul cu ce este bun din agoniseala lui! Dar am văzut că şi aceasta vine din mîna lui Dumnezeu.
Eccl	2	25	Cine, în adevăr, poate să mănînce şi să se bucure fără El?
Eccl	2	26	Căci El dă omului plăcut Lui înţelepciune, ştiinţă şi bucurie; dar celui păcătos îi dă grija să strîngă şi s’adune, ca să dea celui plăcut lui Dumnezeu! Şi aceasta este o deşertăciune şi goană după vînt.
------------------------Eclesiastul, capitolul 3
Eccl	3	1	Toate îşi au vremea lor, şi fiecare lucru de supt ceruri îşi are ceasul lui.
Eccl	3	2	Naşterea îşi are vremea ei, şi moartea îşi are vremea ei; săditul îşi are vremea lui, şi smulgerea celor sădite îşi are vremea ei.
Eccl	3	3	Uciderea îşi are vremea ei, şi tămăduirea îşi are vremea ei; dărîmarea îşi are vremea ei, şi zidirea îşi are vremea ei;
Eccl	3	4	plînsul îşi are vremea lui, şi rîsul îşi are vremea lui; bocitul îşi are vremea lui, şi jucatul îşi are vremea lui;
Eccl	3	5	aruncarea cu pietre îşi are vremea ei, şi strîngerea pietrelor îşi are vremea ei; îmbrăţişarea îşi are vremea ei, şi depărtarea de îmbrăţişări îşi are vremea ei;
Eccl	3	6	căutarea îşi are vremea ei, şi perderea îşi are vremea ei; păstrarea îşi are vremea ei, şi lepădarea îşi are vremea ei;
Eccl	3	7	ruptul îşi are vremea lui, şi cusutul îşi are vremea lui; tăcerea îşi are vremea ei, şi vorbirea îşi are vremea ei;
Eccl	3	8	iubitul îşi are vremea lui, şi urîtul îşi are vremea lui; războiul îşi are vremea lui, şi pacea îşi are vremea ei.
Eccl	3	9	Ce folos are cel ce munceşte din truda lui?
Eccl	3	10	Am văzut la ce îndeletnicire supune Dumnezeu pe fiii oamenilor.
Eccl	3	11	Orice lucru El îl face frumos la vremea lui; a pus în inima lor chiar şi gîndul veciniciei, măcarcă omul nu poate cuprinde, dela început pînă la sfîrşit, lucrarea pe care a făcut-o Dumnezeu.
Eccl	3	12	Am ajuns să cunosc că nu este altă fericire pentru ei decît să se bucure şi să trăiască bine în viaţa lor;
Eccl	3	13	dar şi faptul că un om mănîncă şi bea şi duce un trai bun în mijlocul întregei lui munci, este un dar dela Dumnezeu.
Eccl	3	14	Am ajuns la cunoştinţa că tot ce face Dumnezeu dăinuieşte în veci, şi la ceeace face El nu mai este nimic de adăugat şi nimic de scăzut, şi că Dumnezeu face aşa pentru ca lumea să se teamă de El.
Eccl	3	15	Ce este, a mai fost, şi ce va fi, a mai fost; şi Dumnezeu aduce iarăş înapoi ce a trecut.
Eccl	3	16	Am mai văzut supt soare că în locul rînduit pentru judecată domneşte nelegiuirea, şi că în locul rînduit pentru dreptate este răutate.
Eccl	3	17	Atunci am zis în inima mea: „Dumnezeu va judeca şi pe cel bun şi pe cel rău; căci El a sorocit o vreme pentru orice lucru şi pentru orice faptă.“
Eccl	3	18	Am zis în inima mea că acestea se întîmplă numai pentru oameni, ca să-i cerce Dumnezeu, şi ei înşişi să vadă că nu sînt decît nişte dobitoace.
Eccl	3	19	Căci soarta omului şi a dobitocului este aceeaş; aceeaş soartă au amîndoi; cum moare unul, aşa moare şi celalt, toţi au aceeaş suflare, şi omul nu întrece cu nimic pe dobitoc; căci totul este deşertăciune.
Eccl	3	20	Toate merg la un loc; toate au fost făcute din ţărînă, şi toate se întorc în ţărînă.
Eccl	3	21	Cine ştie dacă suflarea omului se suie în sus, şi dacă suflarea dobitocului se pogoară în jos în pămînt?
Eccl	3	22	Aşa că am văzut că nu este nimic mai bun pentru om decît să se veselească de lucrările lui: aceasta este partea lui. Căci cine-l va face să se bucure de ce va fi după el?
------------------------Eclesiastul, capitolul 4
Eccl	4	1	M’am uitat apoi la toate asupririle cari se fac supt soare; şi iată că cei apăsaţi varsă lacrămi, şi nu este nimeni să-i mîngîie! Ei sînt pradă sîlniciei asupritorilor lor, şi n’are cine să-i mîngîie!
Eccl	4	2	Şi am găsit că morţii, cari au murit mai înainte, sînt mai fericiţi decît cei vii, cari sînt încă în viaţă.
Eccl	4	3	Dar mai fericit decît amîndoi am găsit pe celce nu s’a născut încă, fiindcă n’a văzut toate relele cari se petrec supt soare.
Eccl	4	4	Am mai văzut că orice muncă şi orice iscusinţă la lucru îşi are temeiul numai în pizma unuia asupra altuia. Şi aceasta este o deşertăciune şi goană după vînt.
Eccl	4	5	Nebunul îşi încrucişează mînile, şi îşi mănîncă însăş carnea lui.
Eccl	4	6	Mai bine o mînă plină de odihnă, decît amîndoi pumnii plini de trudă şi goană după vînt.
Eccl	4	7	Am mai văzut o altă deşertăciune supt soare.
Eccl	4	8	Un om este singur singurel, n’are nici fiu, nici frate, şi totuş munca lui n’are sfîrşit, ochii nu i se satură niciodată de bogăţii, şi nu se gîndeşte: „Pentru cine muncesc eu, şi-mi lipsesc sufletul de plăceri?“ Şi aceasta este o deşertăciune şi un lucru rău.
Eccl	4	9	Mai bine doi decît unul, căci iau o plată cu atît mai bună pentru munca lor.
Eccl	4	10	Căci, dacă se întîmplă să cadă, se ridică unul pe altul; dar vai de cine este singur, şi cade, fără să aibă pe altul care să-l ridice!
Eccl	4	11	Tot aşa, dacă se culcă doi împreună, se încălzesc unul pe altul, dar cum are să se încălzescă dacă e singur?
Eccl	4	12	Şi dacă se scoală cineva asupra unuia, doi pot să-i stea împotrivă; şi funia împletită în trei nu se rupe uşor.
Eccl	4	13	Mai bine un copil sărac şi înţelept decît un împărat bătrîn şi fără minte, care nu înţelege că trebuie să se lase îndrumat;
Eccl	4	14	căci el poate să iasă din temniţă ca să domnească, măcarcă poate chiar să se fi născut sărac în împărăţia celui din urmă.
Eccl	4	15	Am văzut pe toţi cei vii, cari umblă supt soare, înconjurînd pe copilul, care avea să urmeze după împărat şi să domnească în locul lui.
Eccl	4	16	Fără sfîrşit era tot poporul, în fruntea căruia mergea el. Şi totuş, ceice vor veni după el nu se vor bucura de el. Căci şi aceasta este o deşertăciune şi goană după vînt.
------------------------Eclesiastul, capitolul 5
Eccl	5	1	Păzeşte-ţi piciorul, cînd intri în Casa lui Dumnezeu, şi apropie-te mai bine să asculţi, decît să aduci jertfa nebunilor; căci ei nu ştiu că fac rău cu aceasta.
Eccl	5	2	Nu te grăbi să deschizi gura, şi să nu-ţi rostească inima cuvinte pripite înaintea lui Dumnezeu; căci Dumnezeu este în cer, şi tu pe pămînt, de aceea să nu spui vorbe multe.
Eccl	5	3	Căci, dacă visurile se nasc din mulţimea grijilor, prostia nebunului se cunoaşte din mulţimea cuvintelor.
Eccl	5	4	Dacă ai făcut o juruinţă lui Dumnezeu, nu zăbovi s’o împlineşti, căci Lui nu-I plac cei fără minte; de aceea împlineşte juruinţa, pe care ai făcut-o.
Eccl	5	5	Mai bine să nu faci nicio juruinţă, decît să faci o juruinţă şi să n’o împlineşti.
Eccl	5	6	Nu lăsa gura să te bage în păcat, şi nu zice înaintea trimesului lui Dumnezeu: „M’am pripit.“ Pentruce să Se mînie Dumnezeu din pricina cuvintelor tale, şi să nimicească lucrarea mînilor tale?
Eccl	5	7	Căci, dacă este deşertăciune în mulţimea visurilor, nu mai puţin este şi în mulţimea vorbelor; de aceea, teme-te de Dumnezeu.
Eccl	5	8	Cînd vezi în ţară pe cel sărac năpăstuit şi jăfuit în numele dreptului şi dreptăţii, să nu te miri de lucrul acesta! Căci peste cel mare veghează altul mai mare, şi peste ei toţi Cel Prea Înalt.
Eccl	5	9	Dar un folos pentru ţară în toate privinţele, este un împărat preţuit în ţară.
Eccl	5	10	Cine iubeşte argintul, nu se satură niciodată de argint, şi cine iubeşte bogăţia multă, nu trage folos din ea. Şi aceasta este o deşertăciune!
Eccl	5	11	Cînd se înmulţesc bunătăţile, se înmulţesc şi ceice le papă: şi ce folos mai are din ele stăpînul lor decît că le vede cu ochii?
Eccl	5	12	Dulce este somnul lucrătorului, fie că a mîncat mult, fie că a mîncat puţin; dar pe cel bogat nu-l lasă îmbuibarea să doarmă.
Eccl	5	13	Este un mare rău, pe care l-am văzut supt soare: avuţii păstrate spre nefericirea stăpînului lor.
Eccl	5	14	Dacă se perd aceste bogăţii prin vreo întîmplare nenorocită, şi el are un fiu, fiului nu-i rămîne nimic în mîni.
Eccl	5	15	Cum a ieşit de gol din pîntecele mamei sale, din care a venit, aşa se întoarce, şi nu poate să ia nimic în mînă din toată osteneala lui.
Eccl	5	16	Şi acesta este un mare rău, anume că se duce cum venise; şi ce folos are el că s’a trudit în vînt?
Eccl	5	17	Ba încă, toată viaţa lui a mai trebuit să mănînce cu necaz, şi a avut multă durere, grijă şi supărare.
Eccl	5	18	Iată ce am văzut: este bine şi frumos ca omul să mănînce şi să bea, şi să trăiască bine în mijlocul muncii lui, cu care se trudeşte supt soare, în toate zilele vieţii lui, pe cari i le-a dat Dumnezeu; căci aceasta este partea lui.
Eccl	5	19	Dar dacă a dat Dumnezeu cuiva avere şi bogăţii, şi i-a îngăduit să mănînce din ele, să-şi ia partea lui din ele, şi să se bucure în mijlocul muncii lui, acesta este un dar dela Dumnezeu.
Eccl	5	20	Căci nu se mai gîndeşte mult la scurtimea zilelor vieţii lui, de vreme ce Dumnezeu îi umple inima de bucurie.
------------------------Eclesiastul, capitolul 6
Eccl	6	1	Este un rău, pe care l-am văzut supt soare, şi care se întîlneşte des între oameni.
Eccl	6	2	Este, de pildă, un om căruia i-a dat Dumnezeu avere, bogăţii, şi slavă, aşa că nu-i lipseşte nimic din ce-i doreşte sufletul; dar Dumnezeu nu-l lasă să se bucure de ele, ci un străin se bucură de ele: aceasta este o deşertăciune şi un rău mare.
Eccl	6	3	Chiar dacă un om ar avea o sută de copii, şi ar trăi mulţi ani, – oricît de mult i s’ar mări numărul zilelor anilor lui, dar dacă nu i se satură sufletul de bunătăţile agonisite de el, şi dacă nici de înmormîntare n’are parte, eu zic că o stărpitură este mai fericită decît el.
Eccl	6	4	Căci aceasta din urmă piere odată cu venirea ei, se duce în întunerec, şi numele îi rămîne acoperit cu întunerec;
Eccl	6	5	n’a văzut, nici n’a cunoscut soarele; şi de aceea este mai bine de ea decît de omul acela.
Eccl	6	6	Şi de ar trăi chiar de două ori o mie de ani un astfel de om, fără să se bucure de fericire, nu merg toate la un loc?
Eccl	6	7	Toată truda omului este pentru gura lui, şi totuş poftele nu i se împlinesc niciodată.
Eccl	6	8	Căci ce are înţeleptul mai mult decît nebunul? Ce folos are nenorocitul care ştie să se poarte înaintea celor vii?
Eccl	6	9	Mai bine ce vezi cu ochii decît frămîntare de pofte neîmplinite: şi aceasta este o deşertăciune şi goană după vînt.
Eccl	6	10	Ce este omul, se cunoaşte după numele care i s’a dat de mult: se ştie că este din pămînt, şi nu poate să se judece cu celce este mai tare decît el.
Eccl	6	11	Căci chiar dacă face multă vorbă, care doar înmulţeşte deşertăciunea, ce folos are omul din ea?
Eccl	6	12	Căci cine ştie ce este bine pentru om în viaţă, în toate zilele vieţii lui de vieţuire deşartă, pe cari le petrece ca o umbră? Şi cine poate să spună omului ce va fi după el supt soare?
------------------------Eclesiastul, capitolul 7
Eccl	7	1	Mai mult face un nume bun de cît untdelemnul mirositor, şi ziua morţii de cît ziua naşterii.
Eccl	7	2	Mai bine să te duci într’o casă de jale de cît să te duci într’o casă de petrecere; căci acolo îţi aduci aminte de sfîrşitul oricărui om, şi cine trăieşte, îşi pune la inimă lucrul acesta.
Eccl	7	3	Mai bună este întristarea decît rîsul; căci prin întristarea feţei inima se face mai bună.
Eccl	7	4	Inima înţelepţilor este în casa de jale, iar inima celor fără minte este în casa petrecerii.
Eccl	7	5	Mai bine să asculţi mustrarea înţeleptului de cît să asculţi la cîntecul celor fără minte.
Eccl	7	6	Căci rîsul celor fără minte este ca pîrăitul spinilor supt căldare. Şi aceasta este o deşertăciune.
Eccl	7	7	Averea luată prin silă înebuneşte pe cel înţelept, şi mita strică inima.
Eccl	7	8	Mai bun este sfîrşitul unui lucru de cît începutul lui; mai bine cel bun la suflet de cît cel îngîmfat.
Eccl	7	9	Nu te grăbi să te mînii în sufletul tău, căci mînia locuieşte în sînul nebunilor.
Eccl	7	10	Nu zice: „Cum se face că zilele de mai înainte erau mai bune de cît acestea?“ Căci nu din înţelepciune întrebi aşa.
Eccl	7	11	Înţelepciunea preţuieşte cît o moştenire, şi chiar mai mult pentru cei ce văd soarele.
Eccl	7	12	Căci ocrotire dă şi înţelepciunea, ocrotire dă şi argintul; dar un folos mai mult al ştiinţei este că înţelepciunea ţine în viaţă pe cei ce o au.
Eccl	7	13	Uită-te cu băgare de seamă la lucrarea lui Dumnezeu: cine poate să îndrepte ce a făcut El strîmb?
Eccl	7	14	În ziua fericirii, fii fericit, şi în ziua nenorocirii, gîndeşte-te că Dumnezeu a făcut şi pe una şi pe cealaltă, pentruca omul să nu mai poată şti nimic din ce va fi după el.
Eccl	7	15	Tot felul de lucruri am văzut în zilele deşertăciunii mele. Este cîte un om fără prihană, care piere în neprihănirea lui, şi este cîte un nelegiuit, care o duce mult în răutatea lui.
Eccl	7	16	Nu fi prea neprihănit şi nu te arăta prea înţelept: pentru ce să te pierzi singur?
Eccl	7	17	Dar nu fi nici peste măsură de rău şi nu fi fără minte: pentru ce vrei să mori înainte de vreme?
Eccl	7	18	Bine este să ţii la aceasta, dar nici pe cealaltă să n’o laşi din mînă; căci cine se teme de Dumnezeu, scapă din toate acestea.
Eccl	7	19	Înţelepciunea face pe cel înţelept mai tare de cît zece viteji, cari sînt într’o cetate.
Eccl	7	20	Fiindcă pe pămînt nu este nici un om fără prihană, care să facă binele fără să păcătuiască.
Eccl	7	21	Nu lua nici tu seama la toate vorbele cari se spun, ca nu cumva s’auzi pe sluga ta vorbindu-te de rău!
Eccl	7	22	Căci ştie inima ta de cîte ori ai vorbit şi tu de rău pe alţii.
Eccl	7	23	Toate acestea le-am cercetat cu înţelepciune. Am zis: „Mă voi înţelepţi.“ Dar înţelepciunea a rămas departe de mine.
Eccl	7	24	Cu mult mai departe decît era mai înainte, şi ce adîncă! Cine o va putea găsi?
Eccl	7	25	M-am apucat şi am cercetat toate lucrurile, cu gînd să înţeleg, să adîncesc, şi să caut înţelepciunea şi rostul lucrurilor, şi să pricep nebunia răutăţii şi rătăcirea prostiei.
Eccl	7	26	Şi am găsit că mai amară de cît moartea este femeia, a cărei inimă este o cursă şi un laţ, şi ale cărei mîni sînt nişte lanţuri; cel plăcut lui Dumnezeu scapă de ea, dar cel păcătos este prins de ea.
Eccl	7	27	Iată ce am găsit, zice Eclesiastul, cercetînd lucrurile unul cîte unul, ca să le pătrund rostul;
Eccl	7	28	iată ce-mi caută şi acum sufletul, şi n’am găsit. Din o mie am găsit un om: dar o femeie n’am găsit în toate acestea.
Eccl	7	29	Numai, iată ce am găsit: că Dumnezeu a făcut pe oameni fără prihană, dar ei umblă cu multe şiretenii.
------------------------Eclesiastul, capitolul 8
Eccl	8	1	Cine este ca cel înţelept, şi cine pricepe rostul lucrurilor? Înţelepciunea omului îi luminează faţa, şi asprimea feţei i se schimbă.
Eccl	8	2	Eu îţi spun: „Păzeşte poruncile împăratului, din pricina jurămîntului, făcut înaintea lui Dumnezeu.
Eccl	8	3	Nu te grăbi să pleci dinaintea lui, şi nu stărui într’un lucru rău: căci el poate face tot ce vrea,
Eccl	8	4	pentrucă vorba împăratului are putere. Cine poate zice: „Ce faci?“
Eccl	8	5	Pe cine păzeşte porunca, nu-l va atinge nici o nenorocire, dar inima înţeleptului cunoaşte şi vremea şi judecata.
Eccl	8	6	Căci pentru orice lucru este o vreme şi o judecată şi nenorocirea paşte pe om.
Eccl	8	7	Dar el nu ştie ce şi cum se va întîmpla, căci n’are nici cine-i spune.
Eccl	8	8	Omul nu este stăpîn pe suflarea lui ca s’o poată opri, şi n’are nicio putere peste ziua morţii; în lupta aceasta nu este izbăvire, şi răutatea nu poate scăpa pe cei răi.
Eccl	8	9	Toate acestea le-am văzut, şi mi-am îndreptat inima spre tot ce se face supt soare. Este o vreme cînd un om stăpîneşte peste alt om, ca să-l facă nenorocit.
Eccl	8	10	Atunci am văzut pe cei răi îngropaţi şi ducîndu-se la odihna lor, iar pe ceice lucraseră cu neprihănire depărtîndu-se de locul sfînt şi uitaţi în cetate. Şi aceasta este o deşertăciune!
Eccl	8	11	Pentrucă nu se aduce repede la îndeplinire hotărîrea dată împotriva faptelor rele, de aceea este plină inima fiilor oamenilor de dorinţa să facă rău.
Eccl	8	12	Totuş, măcarcă păcătosul face de o sută de ori răul şi stăruieşte multă vreme în el, eu ştiu că fericirea este pentru cei ce se tem de Dumnezeu, şi au frică de El.
Eccl	8	13	Dar cel rău, nu este fericit şi nu-şi va lungi zilele, întocmai ca umbra, pentru că n’are frică de Dumnezeu.
Eccl	8	14	Este o deşertăciune care se petrece pe pămînt: şi anume sînt oameni neprihăniţi, cărora le merge ca şi celor răi cari fac fapte rele, şi sînt răi, cărora le merge ca şi celor neprihăniţi, cari fac fapte bune. Eu zic că şi aceasta este o deşertăciune.
Eccl	8	15	Am lăudat dar petrecerea, pentru că nu este altă fericire pentru om supt soare de cît să mănînce şi să bea şi să se veselească; iată ce trebuie să-l însoţească în mijlocul muncii lui, în zilele vieţii pe cari i le dă Dumnezeu supt soare.
Eccl	8	16	Cînd mi-am pus inima să cunosc înţelepciunea şi să mă uit cu băgare de seamă la truda pe care şi-o dă omul pe pămînt – căci omul nu vede somn cu ochii, nici zi nici noapte, –
Eccl	8	17	am văzut atunci toată lucrarea lui Dumnezeu, am văzut că omul nu poate să pătrundă ce se face supt soare; oricît s’ar trudi el să cerceteze, tot nu va putea afla; şi chiar dacă înţeleptul ar zice că a ajuns să înţeleagă, tot nu poate să găsească.
------------------------Eclesiastul, capitolul 9
Eccl	9	1	Da, mi-am pus inima în căutarea tuturor acestor lucruri, am cercetat toate aceste lucruri, şi am văzut că cei neprihăniţi şi înţelepţi, şi faptele lor, sînt în mîna lui Dumnezeu, atît dragostea cît şi ura. Oamenii nu ştiu nimic mai dinainte; totul este înaintea lor în viitor.
Eccl	9	2	Tuturor li se întîmplă toate deopotrivă: aceeaş soartă are cel neprihănit şi cel rău, cel bun şi curat ca şi cel necurat, cel ce aduce jertfă, ca şi cel ce n’aduce jertfă; cel bun ca şi cel păcătos, cel ce jură ca şi cel ce se teme să jure!
Eccl	9	3	Iată cel mai mare rău în tot ce se face supt soare: anume că aceeaş soartă au toţi. De aceea şi este plină inima oamenilor de răutate, şi deaceea este atîta nebunie în inima lor tot timpul cît trăiesc. Şi după aceea? Se duc la cei morţi.
Eccl	9	4	Căci cine este scutit? Oricine trăieşte, tot mai trage nădejde; căci un cîne viu face mai mult decît un leu mort.
Eccl	9	5	Cei vii, în adevăr, măcar ştiu că vor muri; dar cei morţi nu ştiu nimic, şi nu mai au nicio răsplată, fiindcă pînă şi pomenirea li se uită.
Eccl	9	6	Şi dragostea lor, şi ura lor, şi pizma lor, de mult au şi pierit, şi niciodată nu vor mai avea parte de tot ce se face supt soare.
Eccl	9	7	Du-te, dar, de mănîncă-ţi pînea cu bucurie, şi bea-ţi cu inimă bună vinul; căci de mult a găsit Dumnezeu plăcere în ce faci tu acum.
Eccl	9	8	Hainele să-ţi fie albe, în orice vreme, şi untdelemnul să nu-ţi lipsească de pe cap.
Eccl	9	9	Gustă viaţa cu nevasta, pe care o iubeşti, în tot timpul vieţi tale deşerte, pe care ţi-a dat-o Dumnezeu supt soare, în această vreme trecătoare; căci aceasta îţi este partea în viaţă, în mijlocul trudei cu care te osteneşti supt soare.
Eccl	9	10	Tot ce găseşte mîna ta să facă, fă cu toată puterea ta! Căci, în locuinţa morţilor, în care mergi, nu mai este nici lucrare, nici chibzuială, nici ştiinţă, nici înţelepciune!
Eccl	9	11	Am mai văzut apoi supt soare că nu cei iuţi aleargă, că nu cei viteji cîştigă războiul, că nu cei înţelepţi cîştigă pînea, nici cei pricepuţi bogăţia, nici cei învăţaţi bunăvoinţa, ci toate atîrnă de vreme şi de împrejurări.
Eccl	9	12	Căci omul nu-şi cunoaşte nici măcar ceasul, întocmai ca peştii prinşi în mreaja nimicitoare, şi ca păsările prinse în laţ; ca şi ei sînt prinşi şi fiii oamenilor în vremea nenorocirii, cînd vine fără veste nenorocirea peste ei.
Eccl	9	13	Am mai văzut următoarea înţelepciune supt soare, şi mi s’a părut mare.
Eccl	9	14	Era o mică cetate, cu puţini oameni în ea; şi a venit asupra ei un împărat puternic, a împresurat-o, şi a ridicat mari întărituri împotriva ei.
Eccl	9	15	În ea se afla un om sărac dar înţelept, care a scăpat cetatea cu înţelepciunea lui. Şi nimeni nu se gîndise la omul acela sărac.
Eccl	9	16	Atunci am zis: „Mai bună este înţelepciunea de cît tăria!“ Totuş înţelepciunea săracului este dispreţuită, şi nimeni nu-l ascultă.
Eccl	9	17	Cuvintele înţelepţilor, ascultate în linişte, sînt mai de preţ decît strigătele unuia care stăpîneşte între nebuni.
Eccl	9	18	Înţelepciunea este mai de preţ de cît sculele de război; dar un singur păcătos nimiceşte mult bine.
------------------------Eclesiastul, capitolul 10
Eccl	10	1	Muştele moarte strică şi acresc untdelemnul negustorului de unsori; tot aşa, puţină nebunie biruie înţelepciunea şi slava.
Eccl	10	2	Inima înţeleptului este la dreapta lui, iar inima nebunului la stînga lui.
Eccl	10	3	Şi pe orice drum ar merge nebunul, peste tot îi lipseşte mintea, şi spune tuturor că este un nebun!
Eccl	10	4	Cînd izbucneşte împotriva ta mînia celuice stăpîneşte, nu-ţi părăsi locul, căci sîngele rece te păzeşte de mari păcate.
Eccl	10	5	Este un rău pe care l-am văzut supt soare, ca o greşală, care vine dela celce cîrmuieşte:
Eccl	10	6	nebunia este pusă în dregătorii înalte, iar bogaţii stau în locuri de jos.
Eccl	10	7	Am văzut robi călări, şi voivozi mergînd pe jos ca nişte robi.
Eccl	10	8	Cine sapă groapa altuia, cade el în ea, şi cine surpă un zid, va fi muşcat de un sarpe.
Eccl	10	9	Cine sfarmă pietre, este rănit de ele, şi cine despică lemne este în primejdie.
Eccl	10	10	Cînd se toceşte ferul, şi rămîne neascuţit, trebuie să-ţi îndoieşti puterile; de aceea la izbîndă ajungi prin înţelepciune.
Eccl	10	11	Cînd muşcă şarpele, fiindcă n’a fost vrăjit, vrăjitorul n’are niciun cîştig din meşteşugul lui.
Eccl	10	12	Cuvintele unui înţelept sînt plăcute, dar buzele nebunului îi aduc pieirea.
Eccl	10	13	Cel dintîi cuvînt care-i iese din gură este nebunie, şi cel din urmă este o nebunie şi mai rea.
Eccl	10	14	Nebunul spune o mulţime de vorbe, măcarcă omul nu ştie ce se va întîmpla, şi cine-i va spune ce va fi după el?
Eccl	10	15	Truda nebunului oboseşte pe celce nu cunoaşte drumul spre cetate.
Eccl	10	16	Vai de tine, ţară, al cărei împărat este un copil, şi ai cărei voivozi benchetuiesc de dimineaţă!
Eccl	10	17	Ferice de tine ţară, al cărei împărat este de neam mare, şi ai cărei voivozi mănîncă la vremea potrivită, ca să-şi întărească puterile, nu ca să se dedea la beţie!
Eccl	10	18	Cînd mînile sînt leneşe, se lasă grinda, şi cînd se lenevesc mînile, plouă în casă.
Eccl	10	19	Ospeţele se fac pentru petrecere, vinul înveseleşte viaţa, iar argintul le dă pe toate.
Eccl	10	20	Nu blestema pe împărat, nici chiar în gînd, şi nu blestema pe cel bogat în odaia în care te culci; căci s’ar putea întîmpla ca pasărea cerului să-ţi ducă vorba, şi un sol înaripat să-ţi dea pe faţă vorbele.
------------------------Eclesiastul, capitolul 11
Eccl	11	1	Aruncă-ţi pînea pe ape, şi după multă vreme o vei găsi iarăş!
Eccl	11	2	Împarte-o în şapte şi chiar în opt, căci nu ştii ce nenorocire poate da peste pămînt.
Eccl	11	3	Cînd se umplu norii de ploaie, o varsă pe pămînt. Ori încotro ar cădea copacul, fie spre miazăzi, fie spre miazănoapte, în locul unde cade, acolo rămîne.
Eccl	11	4	Cine se uită după vînt, nu va sămăna, şi cine se uită după nori, nu va secera.
Eccl	11	5	Cum nu ştii care este calea vîntului, nici cum se fac oasele în pîntecele femeii însărcinate, tot aşa nu cunoşti nici lucrarea lui Dumnezeu, care le face pe toate.
Eccl	11	6	Dimineaţa, samănă-ţi sămînţa, şi pînă seara nu lăsa mîna să ţi se odihnească, fiindcă nu ştii ce va izbuti, aceasta sau aceea, sau dacă amîndouă sînt deopotrivă de bune.
Eccl	11	7	Dulce este lumina şi o plăcere pentru ochi să vadă soarele.
Eccl	11	8	Deci, dacă un om trăieşte mulţi ani, să se bucure, în toţi anii aceştia, şi să se gîndească ce multe vor fi zilele de întunerec. Tot ce va veni este deşertăciune.
Eccl	11	9	Bucură-te, tinere, în tinereţea ta, fii cu inima veselă cît eşti tînăr, umblă pe căile alese de inima ta şi plăcute ochilor tăi; dar să ştii că pentru toate acestea te va chema Dumnezeu la judecată.
Eccl	11	10	Goneşte orice necaz din inima ta, şi depărtează răul din trupul tău; căci tinereţa şi zorile vieţii sînt trecătoare.
------------------------Eclesiastul, capitolul 12
Eccl	12	1	Dar adu-ţi aminte de Făcătorul tău în zilele tinereţei tale, pînă nu vin zilele cele rele şi pînă nu se apropie anii, cînd vei zice: „Nu găsesc nici o plăcere în ei“;
Eccl	12	2	pînă nu se întunecă soarele, şi lumina, luna şi stelele, şi pînă nu se întorc norii îndată după ploaie;
Eccl	12	3	pînă nu încep să tremure paznicii casei {mînile}, şi să se încovoaie cele tari {picioarele}; pînă nu se opresc ceice macină {dinţii}, căci s’au împuţinat; pînă nu se întunecă ceice se uită pe ferestre {ochii};
Eccl	12	4	pînă nu se închid cele două uşi dinspre uliţă {buzele}, cînd uruitul morii slăbeşte, te scoli la ciripitul unei pasări, glasul tuturor cîntăreţelor se aude înăbuşit,
Eccl	12	5	te temi de orice înălţime, şi te sperii pe drum; pînă nu înfloreşte migdalul cu peri albi, şi de abea se tîrăşte lăcusta, pînă nu-ţi trec poftele, căci omul merge spre casa lui cea vecinică, şi bocitorii cutreieră uliţele;
Eccl	12	6	pînă nu se rupe funia de argint, pînă nu se sfarmă vasul de aur, pînă nu se sparge găleata la izvor, şi pînă nu se strică roata dela fîntînă;
Eccl	12	7	pînă nu se întoarce ţărîna în pămînt, cum a fost, şi pînă nu se întoarce duhul la Dumnezeu, care l-a dat.
Eccl	12	8	O, deşertăciune a deşertăciunilor, zice Eclesiastul; totul este deşertăciune.
Eccl	12	9	Pe lîngă că Eclesiastul a fost înţelept, el a mai învăţat şi ştiinţa pe popor, a cercetat, a adîncit şi a întocmit un mare număr de zicători.
Eccl	12	10	Eclesiastul a căutat să afle cuvinte plăcute, şi să scrie întocmai cuvintele adevărului.
Eccl	12	11	Cuvintele înţelepţilor sînt ca nişte bolduri; şi, strînse la un loc, sînt ca nişte cuie bătute, date de un singur stăpîn.
Eccl	12	12	Încolo, fiule, ia învăţătură din aceste lucruri; dacă ai voi să faci o mulţime de cărţi, să ştii că n’ai mai isprăvi, şi multă învăţătură oboseşte trupul.
Eccl	12	13	Să ascultăm dar încheierea tuturor învăţăturilor: Teme-te de Dumnezeu şi păzeşte poruncile Lui. Aceasta este datoria oricărui om.
Eccl	12	14	Căci Dumnezeu va aduce orice faptă la judecată, şi judecata aceasta se va face cu privire la tot ce este ascuns, fie bine, fie rău.
------------------------Cântarea cântărilor, capitolul 1
Song	1	1	Cîntarea cîntărilor, făcută de Solomon.
Song	1	2	Să mă sărute cu sărutările gurii lui!Căci toate desmierdările tale sînt mai bune de cît vinul,
Song	1	3	mirodeniile tale au un miros plăcut.Numele tău este ca o mireasmă vărsată.De aceea te iubesc pe tine fetele!
Song	1	4	Trage-mă după tine! Şi haidem să alergăm!Împăratul mă duce în odăile lui …Ne vom veseli şi ne vom bucura de tine;vom lăuda desmierdările tale mai mult de cît vinul!Pe drept eşti iubit.
Song	1	5	Sînt neagră, dar sînt frumoasă, fiice ale Ierusalimului,cum sînt corturile Chedarului,şi cum sînt covoarele lui Solomon.
Song	1	6	Nu vă uitaţi că sînt aşa de negricioasă,căci m’a ars {Sau: m’a privit} soarele.Fiii mamei mele s’au mîniat pe mine,şi m’au pus păzitoare la vii.Dar via frumuseţii mele n’am păzit-o.
Song	1	7	Spune-mi tu, pe care te iubeşte inima mea,unde îţi paşti oile, unde te odihneşti la amiază?Căci de ce să umblu ca o rătăcită pe la turmele tovarăşilor tăi? –
Song	1	8	Dacă nu ştii, o tu, cea mai frumoasă dintre femei,ieşi pe urmele oilor,şi paşte-ţi iezii lîngă colibele păstorilor.
Song	1	9	Cu iapa înhămată la carăle lui Faraon,te asemăn eu pe tine, scumpa mea.
Song	1	10	Ce frumoşi îţi sînt obrajii în mijlocul lănţişoarelor dela gît,şi ce frumos îţi este gîtul în mijlocul şirurilor de mărgăritare!
Song	1	11	Îţi vom face deci lănţişoare de aur,cu stropituri de argint. –
Song	1	12	Cît stă împăratul la masa lui,nardul meu îşi răspîndeşte mirosul.
Song	1	13	Prea iubitul meu îmi este ca un mănunchi de mir,care se odihneşte între ţîţele mele.
Song	1	14	Prea iubitul meu este pentru mine un strugure de măliniţă,din viile din En-Ghedi. –
Song	1	15	Ce frumoasă eşti, iubito, uite ce frumoasă eşti,cu ochii tăi de porumbiţă! –
Song	1	16	Ce frumos eşti, prea iubitule, ce plăcut eşti!Verdeaţa este patul nostru! –
Song	1	17	Cedrii sînt grinzile caselor noastre,şi chiparoşii sînt pardoselele noastre. –
------------------------Cântarea cântărilor, capitolul 2
Song	2	1	Eu sînt un trandafir din Saron,un crin din văi. –
Song	2	2	Ca un crin în mijlocul spinilor,aşa este iubita mea între fete. –
Song	2	3	Ca un măr între copacii pădurii,aşa este prea iubitul meu între tineri.Cu aşa drag stau la umbra lui,şi rodul lui este dulce pentru cerul gurii mele.
Song	2	4	El m’a dus în casa de ospăţ,şi dragostea era steagul fluturat peste mine.
Song	2	5	Întăriţi-mă cu turte de struguri, învioraţi-mă cu mere,căci sînt bolnavă de dragostea lui.
Song	2	6	Să-şi pună mîna stîngă supt capul meu,şi să mă îmbrăţişeze cu dreapta lui! –
Song	2	7	Vă jur, fiice ale Ierusalimului,pe căprioarele şi cerboaicele de pe cîmp:nu stîrniţi, nu treziţi dragostea,pînă nu vine ea! –
Song	2	8	Aud glasul prea iubitului meu! Iată-l că vine,sărind peste munţi, săltînd pe dealuri.
Song	2	9	Prea iubitul meu seamănă cu o căprioară, sau cu puiul de cerboaică.Iată-l că este după zidul nostru,se uită pe fereastră,priveşte printre zăbrele.
Song	2	10	Prea iubitul meu vorbeşte şi-mi zice:Scoală-te, iubito, şi vino, frumoaso!
Song	2	11	Căci iată că a trecut iarna;a încetat ploaia, şi s’a dus.
Song	2	12	Se arată florile pe cîmp,a venit vremea cîntării,şi se aude glasul turturicii în cîmpiile noastre.
Song	2	13	Se pîrguiesc roadele în smochin, şi viile înfloriteîşi răspîndesc mirosul.Scoală-te, iubito, şi vino, frumoaso.
Song	2	14	Porumbiţă din crăpăturile stîncii, ascunsă în scobiturile prăpăstiilor,arată-mi faţa ta, şi fă-mă să-ţi aud glasul!Căci glasul tău este dulce, şi faţa ta plăcută.
Song	2	15	Prindeţi-ne vulpile, vulpile cele mici, cari strică viile; căci viile noastre sînt în floare.
Song	2	16	Prea iubitul meu este al meu, şi eu sînt a lui;el îşi paşte turma între crini.
Song	2	17	Pînă la răcoarea zilei, şi pînă la lungirea umbrelor,întoarce-te! … Iubitule, sai ca o căprioară sau ca puiul de cerb,peste munţii ce ne despart.
------------------------Cântarea cântărilor, capitolul 3
Song	3	1	Am căutat noaptea, în aşternutul meu, am căutat pe iubitul inimii mele;l-am căutat, dar nu l-am găsit …
Song	3	2	M’am sculat, atunci, şi am cutreierat cetatea,uliţele şi pieţele;şi am căutat pe iubitul inimii mele …L-am căutat, dar nu l-am găsit!
Song	3	3	M’au întîlnit păzitorii cari dau ocol cetăţii;şi i-am întrebat: „N’aţi văzut pe iubitul inimii mele?“
Song	3	4	Abia trecusem de ei,şi am găsit pe iubitul inimii mele.L-am apucat, şi nu l-am mai lăsatpînă nu l-am adus în casa mamei mele,în odaia celei ce m’a zămislit. –
Song	3	5	Vă jur, fiice ale Ierusalimului,pe căprioarele şi cerboaicele de pe cîmp,nu stîrniţi, nu treziţi dragostea,pînă nu vine ea. –
Song	3	6	Ce se vede suindu-se din pustie,ca nişte stîlpi de fum,în mijlocul aburilor de mir şi de tămîie,înconjurată de toate mirezmele negustorilor de mir? –
Song	3	7	Iată, este pataşca lui Solomon,cu şasezeci de viteji, de jur împrejur,cei mai viteji din Israel.
Song	3	8	Toţi sînt înarmaţi cu săbii, şi toţi sînt deprinşi la luptă,fiecare cu sabia la coapsă,ca să n’aibă nimic de temut în timpul nopţii.
Song	3	9	Împăratul Solomon şi-a făcut această pataşcădin lemn din Liban.
Song	3	10	Stîlpii i-a făcut de argint,rezemătoarea de aur, scaunul de purpură;iar mijlocul împodobit cu o ţesătură aleasă, lucrată de dragosteafiicelor Ierusalimului.
Song	3	11	Ieşiţi, fetele Sionului, şi priviţi pe împăratul Solomon,cu cununa cu care l-a încununat mamă-sa în ziua cununiei lui,în ziua veseliei inimii lui. –
------------------------Cântarea cântărilor, capitolul 4
Song	4	1	Ce frumoasă eşti, iubito, ce frumoasă eşti!Ochii tăi sînt ochi de porumbiţă,supt măhrama ta.Părul tău este ca o turmă de capre,poposită pe coama muntelui Galaad.
Song	4	2	Dinţii tăi sînt ca o turmă de oi tunse,cari ies din scăldătoare,toate cu gemeni, şi nici una din ele nu este stearpă.
Song	4	3	Buzele tale sînt ca un fir de cîrmîz,şi gura ta este drăguţă;obrazul tău este ca o jumătate de rodie,supt măhrama ta.
Song	4	4	Gîtul tău este ca turnul lui David, zidit ca să fie o casă de arme;o mie de scuturi atîrnă de el,toate scuturi de viteji.
Song	4	5	Amîndouă ţîţele tale sînt ca doi pui de cerb, ca gemenii unei căprioare,cari pasc între crini.
Song	4	6	Pînă se răcoreşte ziua, şi pînă fug umbrele,voi veni la tine, munte de mir,şi la tine, deal de tămîie.
Song	4	7	Eşti frumoasă de tot, iubito,şi n’ai nici un cusur.
Song	4	8	Vino cu mine din Liban, mireaso,vino cu mine din Liban!Priveşte din vîrful muntelui Amana,din vîrful muntelui Senir şi Hermon,din vizuinile leilor,din munţii pardoşilor!
Song	4	9.	Mi-ai răpit inima, soro, mireaso,mi-ai răpit inima numai cu o privire,numai cu unul din lănţişoarele dela gîtul tău!
Song	4	10	Ce lipici în desmierdările tale, soro, mireaso!Desmierdările tale preţuiesc mai mult decît vinul,şi mirezmele tale sînt mai plăcute decît toate miroznele!
Song	4	11	Miere picură din buzele tale, mireaso,miere şi lapte se află supt limba ta,şi mirosul hainelor tale este ca mirosul Libanului.
Song	4	12	Eşti o grădină închisă, soro, mireaso,un izvor închis, o fîntînă pecetluită.
Song	4	13	Odraslele tale sînt o grădină de rodii, cu cele mai alese roade,mălini negri şi nard;
Song	4	14	nard şi şofran,trestie mirositoare şi scorţişoară, cu tot felul de tufari de tămîie,smirnă şi aloe, cu cele mai alese mirezme.
Song	4	15	O fîntînă din grădini,un izvor de ape vii,ce curge din Liban.
Song	4	16	Scoală-te, crivăţule! Vino, vîntule de miazăzi!Suflaţi peste grădina mea, ca să picure mirosurile din ea! –Să intre iubitul meu în grădina lui,şi să mănînce din roadele ei alese! –
------------------------Cântarea cântărilor, capitolul 5
Song	5	1	Eu intru în grădina mea, soro, mireaso,îmi culeg smirna cu mirezmele mele,îmi mănînc fagurul de miere cu mierea mea,îmi beau vinul cu laptele meu … –Mîncaţi, prieteni,beţi şi îmbătaţi-vă de dragoste! –
Song	5	2	Adormisem, dar inima îmi veghea …Este glasul prea iubitului meu, care bate:„Deschide-mi, soro, scumpo, porumbiţo, neprihănito!Căci capul îmi este plin de rouă,cîrlionţii îmi sînt plini de picurii nopţii.“ –
Song	5	3	„Mi-am scos haina, cum să mă îmbrac iarăş?Mi-am spălat picioarele: cum să le murdăresc iarăş?
Song	5	4	Dar iubitul meu a vîrît mîna pe gaura zăvorului,şi mi-a fost milă de el atunci.
Song	5	5	M’am sculat să deschid iubitului meu,în timp ce de pe mînile mele picura smirnă,şi de pe degetele mele picura cea mai aleasă smirnăpe mînerul zăvorului.
Song	5	6	Am deschis iubitului meu;dar iubitul meu plecase, se făcuse nevăzut.Înebuneam, cînd îmi vorbea.L-am căutat, dar nu l-am găsit;l-am strigat, dar nu mi-a răspuns.
Song	5	7	Păzitorii cari dau ocol cetăţii m’au întîlnit;m’au bătut, m’au rănit;mi-au luat măhrama străjerii de pe ziduri.
Song	5	8	Vă rog ferbinte, fiice ale Ierusalimului, dacă găsiţi pe iubitul meu,ce-i veţi spune? … Că sînt bolnavă de dragoste! –
Song	5	9	Ce are iubitul tău mai mult de cît altul,o, cea mai frumoasă dintre femei? Ce are iubitul tău mai mult de cît altul,de ne rogi aşa de fierbinte? –
Song	5	10	Iubitul meu este alb şi rumen,osebindu-se din zece mii.
Song	5	11	Capul lui este o cunună de aur curat,pletele lui ca nişte valuri, sînt negre cum e corbul.
Song	5	12	Ochii lui sînt ca nişte porumbei pe marginea izvoarelor,scăldaţi în lapte, şi odihnindu-se în faţa lui plină.
Song	5	13	Obrajii lui sînt ca nişte straturi de mirezme, în cari cresc saduri mirositoare;buzele lui sînt nişte crini, din cari curge cea mai aleasă smirnă.
Song	5	14	Mînile lui sînt nişte inele de aur, ferecate cu pietre de hrisolit;trupul lui este un chip de fildeş lustruit, acoperit cu pietre de safir;
Song	5	15	picioarele lui sînt nişte stîlpi de marmoră albă, aşezaţi pe nişte temelii de aur curat.Înfăţişarea lui este ca Libanul, pare un tînăr ales ca cedrii.
Song	5	16	Cerul gurii lui este numai dulceaţă şi toată fiinţa lui este plină de farmec.Aşa este iubitul meu, aşa este scumpul meu,fiice ale Ierusalimului! –
------------------------Cântarea cântărilor, capitolul 6
Song	6	1	Unde s’a dus iubitul tău,cea mai frumoasă dintre femei?Încotro a apucat iubitul tău,ca să-l căutăm şi noi împreună cu tine? –
Song	6	2	Iubitul meu s’a pogorît la grădina lui, la stratul de mirezme,ca să-şi pască turma în grădini, şi să culeagă crini.
Song	6	3	Eu sînt a iubitului meu şi iubitul meu este al meu;el îşi paşte turma între crini. –
Song	6	4	Frumoasă eşti, iubito, ca Tirţa, plăcută ca Ierusalimul,dar cumplită ca nişte oşti supt steagurile lor.
Song	6	5	Întoarce-ţi ochii dela mine,căci mă turbură.Perii tăi sînt ca o turmă de capre,cari poposesc pe coama Galaadului.
Song	6	6	Dinţii tăi sînt ca o turmă de oi,cari ies din scăldătoare,toate cu gemeni,şi niciuna din ele nu este stearpă.
Song	6	7	Obrazul tău este ca o jumătate de rodie,supt măhrama ta …
Song	6	8	Am şasezeci de împărătese, optzeci de ţiitoare, şi fete fără număr,
Song	6	9	dar numai una singură este porumbiţa mea, neprihănita mea;ea este singură la mamă-sa,cea mai aleasă a celei ce a născut-o.Fetele o văd, şi o numesc fericită;împărătesele şi ţiitoarele de asemenea o laudă. –
Song	6	10	„Cine este aceea care se iveşte ca zorile,frumoasă ca luna,curată ca soarele,dar cumplită ca nişte oşti supt steagurile lor?“ –
Song	6	11	M’am pogorît în grădina cu nuci,să văd verdeaţa din vale,să văd dacă a înmugurit via,şi dacă au înflorit rodiile.
Song	6	12	Dar fără să bag de seamă, dorinţa mea m’a dusla carăle poporului unui om ales. –
Song	6	13	Întoarce-te, întoarce-te, Sulamito!Întoarce-te, întoarce-te, ca să te privim. –Ce aveţi voi să vă uitaţi la Sulamitaca la nişte fete ce joacă în cor {Evreieşte: din Mahanaim, Gen 32.2;}?
------------------------Cântarea cântărilor, capitolul 7
Song	7	1	Ce frumoase îţi sînt picioarele în încălţămintea ta, fată de domn!Marginile rotunde ale coapsei tale sînt ca nişte lănţişoare de pus la gît,lucrate de mînile unui meşter iscusit.
Song	7	2	Pîntecele tău este un pahar rotund,de unde nu lipseşte vinul mirositor;trupul tău este un snop de grîu,încins cu crini.
Song	7	3	Amîndouă ţîţele tale sînt ca doi pui de cerb,ca gemenii unei căprioare.
Song	7	4	Gîtul tău este ca un turn de fildeş;ochii tăi sînt ca iazurile Hesbonului, de lîngă poarta Bat-Rabim;nasul tău este ca turnul Libanului,care priveşte spre Damasc.
Song	7	5	Capul tău este cum e Carmelul,şi părul capului tău este ca purpuraîmpărătească:pînă şi un împărat ar fi înlănţuit de pletele tale! …
Song	7	6	Ce frumoasă şi ce plăcută eşti, tu,iubito, în mijlocul desfătărilor!
Song	7	7	Statura ta este ca finicul,şi ţîţele tale ca nişte struguri.
Song	7	8	Îmi zic: „Mă voi sui în finic,şi-i voi apuca crăcile!“ Atunci ţîţele tale vor fi ca strugurii din vie,mirosul suflării tale ca al merelor.
Song	7	9	Şi gura ta toarnă un vin ales,care curge lin ca răspuns la desmierdările mele,şi alunecă pe buzele noastre cînd adormim!
Song	7	10	Eu sînt a iubitului meu, şi el doreşte de mine.
Song	7	11	Vino, iubitule, haidem să ieşim pe cîmp,să mînem noaptea în sate!
Song	7	12	Dis de dimineaţă ne vom duce la vii,să vedem dacă a înmugurit via, dacă s’a deschis floarea,şi dacă au înflorit rodiile.Acolo îţi voi da dragostea mea.
Song	7	13	Mandragorele îşi răspîndesc mirosul,şi deasupra uşii avem tot felul de roade bune, noi şi vechi,pe cari, pentru tine, iubitule, le-am păstrat.
------------------------Cântarea cântărilor, capitolul 8
Song	8	1	O! de ai fi fratele meu,care a supt la ţîţele mamei mele!Cînd te-aş întîlni în uliţă, te-aş săruta,şi nimeni nu m’ar ţinea de rău.
Song	8	2	Te-aş lua şi te-aş aduce la casa mamei mele;ea m’ar învăţasă-ţi dau să bei vin mirositor,must din rodiile mele.
Song	8	3	Mîna lui cea stîngă să fie supt capul meu,şi dreapta lui să mă îmbrăţişeze! –
Song	8	4	Vă rog fierbinte, fiice ale Ierusalimului,nu stîrniţi, nu treziţi dragostea,pînă nu vine ea. –
Song	8	5	Cine este aceea, care se suie din pustie,rezemată de iubitul ei şi zicînd:„Te-am trezit supt măr;acolo te-a născut mamă-ta,acolo te-a născut şi te-a făcut ea.“ –
Song	8	6	Pune-mă ca o pecete pe inima ta, ca o pecete pe braţul tău;căci dragostea este tare ca moartea,şi gelozia este neînduplecată ca locuinţa morţilor;jarul ei este jar de foc,o flacără a Domnului.
Song	8	7	Apele cele mari nu pot să stingă dragostea,şi rîurile n’ar putea s’o înece;de ar da omul toate averile din casa lui pentru dragoste,tot n’ar avea de cît dispreţ.
Song	8	8	Avem o soră micuţă,care n’are încă ţîţe.Ce vom face cu sora noastrăîn ziua cînd îi vor veni peţitorii?
Song	8	9	Dacă este zid,vom zidi nişte zimţi de argint pe ea;dar dacă este uşă,o vom închide cu o scîndură de cedru. –
Song	8	10	Eu sînt un zid, şi ţîţele mele sînt ca nişte turnuri;în ochii lui am fost ca una care a găsit pace.
Song	8	11	Solomon avea o vie la Baal-Hamon;a închiriat-o unor păzitori;şi fiecare trebuia să aducă pentru rodul ei o mie de sicli de argint.
Song	8	12	Via mea, care este a mea, o păstrez eu.Ţine-ţi, Solomoane, cei o mie de sicli,şi două sute fie celor ce păzesc rodul! –
Song	8	13	Tu, care locuieşti în grădini,nişte prieteni îşi pleacă urechea la glasul tău:binevoieşte şi fă-mă să-l aud! –
Song	8	14	Vino repede, iubitule,ca o căprioară sau ca puiul de cerbpe munţii plini de mirozne!
------------------------Isaia, capitolul 1
Isa	1	1	Proorocia lui Isaia, fiul lui Amoţ, despre Iuda şi Ierusalim, pe vremea lui Ozia, Iotam, Ahaz şi Ezechia, împăraţii lui Iuda.
Isa	1	2	Ascultaţi, ceruri, şi ia aminte, pămîntule, căci Domnul vorbeşte: „Am hrănit şi am crescut nişte copii, dar ei s’au răsculat împotriva Mea.
Isa	1	3	Boul îşi cunoaşte stăpînul, şi măgarul cunoaşte ieslea stăpînului său: dar Israel nu Mă cunoaşte, poporul Meu nu ia aminte la Mine.“
Isa	1	4	Vai, neam păcătos, popor încărcat de fărădelegi, sămînţă de nelegiuiţi, copii stricaţi! Au părăsit pe Domnul, au dispreţuit pe Sfîntul lui Israel. I-au întors spatele …
Isa	1	5	Ce pedepse noi să vă mai dea, cînd voi vă răzvrătiţi din ce în ce mai rău? Tot capul este bolnav, şi toată inima sufere de moarte!
Isa	1	6	Din tălpi pînă’n creştet, nimic nu-i sănătos: ci numai răni, vînătăi şi carne vie, ne stoarse, ne legate, şi ne alinate cu untdelemn:
Isa	1	7	ţara vă este pustiită, cetăţile vă sînt arse de foc, străinii vă mănîncă ogoarele supt ochii voştri, pustiesc şi nimicesc, ca nişte sălbatici.
Isa	1	8	Şi fiica Sionului a rămas ca o colibă în vie, ca o covercă într’un cîmp de castraveţi, ca o cetate împresurată.
Isa	1	9	De nu ne-ar fi lăsat Domnul oştirilor o mică rămăşiţă, am fi ajuns ca Sodoma, şi ne-am fi asemănat cu Gomora.
Isa	1	10	Ascultaţi cuvîntul Domnului, căpetenii ale Sodomei! Ia aminte la Legea Dumnezeului nostru, popor al Gomorei!
Isa	1	11	„Ce-Mi trebuie Mie mulţimea jertfelor voastre, zice Domnul. Sînt sătul de arderile de tot ale berbecilor, şi de grăsimea viţeilor; nu-Mi place sîngele taurilor, oilor şi ţapilor.
Isa	1	12	Cînd veniţi să vă înfăţişaţi înaintea Mea, cine vă cere astfel de lucruri, ca să-Mi spurcaţi curţile?
Isa	1	13	Nu mai aduceţi daruri de mîncare nefolositoare, căci Mi-e scîrbă de tămîie! Nu vreau luni noi, Sabate şi adunări de sărbătoare, nu pot să văd nelegiuirea unită cu sărbătoarea!
Isa	1	14	Urăsc lunile voastre cele noi şi praznicele voastre; Mi-au ajuns o povară, nu le mai pot suferi.
Isa	1	15	Cînd vă întindeţi mînile, Îmi întorc ochii dela voi; şi ori cît de mult v’aţi ruga, n’ascult: căci mînile vă sînt pline de sînge!“
Isa	1	16	„Spălaţi-vă deci şi curăţiţi-vă! Luaţi dinaintea ochilor Mei faptele rele pe cari le-aţi făcut! Încetaţi să mai faceţi răul!
Isa	1	17	Învăţaţi-vă să faceţi binele, căutaţi dreptatea, ocrotiţi pe cel asuprit, faceţi dreptate orfanului, apăraţi pe văduvă!“ –
Isa	1	18	„Veniţi totuş să ne judecăm, zice Domnul. De vor fi păcatele voastre cum e cîrmîzul, se vor face albe ca zăpada; de vor fi roşii ca purpura, se vor face ca lîna.
Isa	1	19	De veţi voi şi veţi asculta, veţi mînca cele mai bune roade ale ţării;
Isa	1	20	dar de nu veţi voi şi nu veţi asculta, de sabie veţi fi înghiţiţi, căci gura Domnului a vorbit.“
Isa	1	21	Vai, cetatea aceea credincioasă, cum a ajuns o curvă! Era plină de judecată, dreptatea locuia în ea, şi acum e plină de ucigaşi!
Isa	1	22	Argintul tău s’a prefăcut în zgură, şi vinul tău cel ales a fost amestecat cu apă.
Isa	1	23	Mai marii tăi sînt răzvrătiţi şi părtaşi cu hoţii, toţi iubesc mita şi aleargă după plată; orfanului nu-i fac dreptate, şi pricina văduvei n’ajunge pînă la ei.
Isa	1	24	De aceea, iată ce zice Domnul, Dumnezeul oştirilor, Puternicul lui Israel: „Ah! Voi cere socoteala protivnicilor Mei, şi Mă voi răzbuna pe vrăjmaşii Mei.
Isa	1	25	Îmi voi întinde mîna împotriva ta, îţi voi topi sgura, cum o topeşte leşia, toate părticelele de plumb le voi depărta din tine.
Isa	1	26	Voi face iarăş pe judecătorii tăi ca odinioară, şi pe sfetnicii tăi ca la început. După aceea, vei fi numită cetatea neprihănită, cetatea credincioasă.“
Isa	1	27	Sionul va fi mîntuit prin judecată, şi ceice se vor întoarce la Dumnezeu în el, vor fi mîntuiţi prin dreptate.
Isa	1	28	Dar pieirea va atinge pe toţi cei răzvrătiţi şi păcătoşi, şi ceice părăsesc pe Domnul vor pieri.
Isa	1	29	Vă va fi ruşine de terebinţii în cari găseaţi plăcere, şi veţi roşi din pricina grădinilor în cari vă desfătaţi;
Isa	1	30	căci veţi fi ca un terebint cu frunzele ofilite, ca o grădină care n’are apă.
Isa	1	31	Omul tare va fi ca un cîlţ, şi lucrarea lui ca o scînteie; amîndoi vor arde împreună, şi nimeni nu-i va stinge.
------------------------Isaia, capitolul 2
Isa	2	1	Proorocia lui Isaia, fiul lui Amoţ, asupra lui Iuda şi asupra Ierusalimului.
Isa	2	2	Se va întîmpla în scurgerea vremurilor, că muntele Casei Domnului va fi întemeiat ca cel mai înalt munte; se va înălţa deasupra dealurilor, şi toate neamurile se vor îngrămădi spre el.
Isa	2	3	Popoarele se vor duce cu grămada la el, şi vor zice: „Veniţi, să ne suim la muntele Domnului, la Casa Dumnezeului lui Iacov, ca să ne înveţe căile Lui, şi să umblăm pe cărările Lui.“ Căci din Sion va ieşi Legea, şi din Ierusalim cuvîntul Domnului.
Isa	2	4	El va fi Judecătorul neamurilor, El va hotărî între un mare număr de popoare; aşa în cît din săbiile lor îşi vor făuri fiare de plug, şi din suliţele lor cosoare: nici un popor nu va mai scoate sabia împotriva altuia, şi nu vor mai învăţa războiul.
Isa	2	5	„Veniţi, casă a lui Iacov, să umblăm în lumina Domnului!“
Isa	2	6	Căci ai părăsit pe poporul Tău, pe casa lui Iacov, pentrucă sînt plini de idolii Răsăritului, şi dedaţi la vrăjitorie ca Filistenii, şi se unesc cu fiii străinilor.
Isa	2	7	Ţara lor este plină de argint şi de aur, şi comorile lor n’au sfîrşit; ţara este plină de cai, şi carăle lor sînt fără număr.
Isa	2	8	Dar ţara lor este plină şi de idoli, căci se închină înaintea lucrării mînilor lor, înaintea lucrurilor făcute de degetele lor.
Isa	2	9	De aceea cei mici vor fi scoborîţi, şi cei mari vor fi smeriţi: nu-i vei ierta.
Isa	2	10	„Intră în stînci, şi ascunde-te în ţărînă, de frica Domnului şi de strălucirea măreţiei Lui!“
Isa	2	11	Omul va trebui să-şi plece în jos privirea semeaţă şi îngîmfarea lui va fi smerită: numai Domnul va fi înălţat în ziua aceea.
Isa	2	12	Căci este o zi a Domnului oştirilor împotriva oricărui om mîndru şi trufaş, împotriva oricui se înalţă, ca să fie plecat:
Isa	2	13	împotriva tuturor cedrilor înalţi şi falnici ai Libanului, şi împotriva tuturor stejarilor Basanului;
Isa	2	14	împotriva tuturor munţilor înalţi, şi împotriva tuturor dealurilor falnice;
Isa	2	15	împotriva tuturor turnurilor înalte, şi împotriva tuturor zidurilor întărite;
Isa	2	16	împotriva tuturor corăbiilor din Tarsis, şi împotriva tuturor lucrurilor plăcute la vedere.
Isa	2	17	Mîndria omului va fi smerită, şi trufia oamenilor va fi plecată; numai Domnul va fi înălţat în ziua aceea.
Isa	2	18	Toţi idolii vor pieri.
Isa	2	19	Oamenii vor intra în peşterile stîncilor şi în crăpăturile pămîntului, de frica Domnului şi de strălucirea măreţiei Lui, cînd Se va scula să îngrozească pămîntul.
Isa	2	20	În ziua aceea, oamenii îşi vor arunca idolii de argint şi idolii de aur pe cari şi-i făcuseră, ca să se închine la ei, îi vor arunca la şobolani şi la lilieci;
Isa	2	21	şi vor intra în găurile stîncilor, şi în crăpăturile pietrelor, de frica Domnului şi de strălucirea măreţiei Lui, cînd Se va scula să îngrozească pămîntul.
Isa	2	22	Nu vă mai încredeţi dar în om, în ale cărui nări nu este decît suflare: căci ce preţ are el?
------------------------Isaia, capitolul 3
Isa	3	1	Domnul, Dumnezeul oştirilor, va lua din Ierusalim şi din Iuda orice sprijin şi orice mijloc de trai, orice izvor de pîne, şi orice izvor de apă,
Isa	3	2	pe viteaz şi pe omul de război, pe judecător şi pe prooroc, pe ghicitor şi pe bătrîn,
Isa	3	3	pe căpetenia peste cincizeci şi pe dregător, pe sfetnic, pe meşteşugarul ales şi pe vrăjitorul iscusit.
Isa	3	4	„Le voi da băieţi drept căpetenii, – zice Domnul, – şi nişte copii vor stăpîni peste ei.“
Isa	3	5	Oamenii se vor asupri unii pe alţii, unul va apăsa pe celalt, fiecare pe aproapele lui, tînărul va lovi pe cel bătrîn, şi omul de nimic pe cel pus în cinste.
Isa	3	6	Vor merge pînă acolo încît unul va apuca pe fratele său în casa părintească, şi-i va zice: „Tu ai o haină, fii căpetenia noastră! Ia dărămăturile acestea supt mîna ta!“
Isa	3	7	Dar în aceeaş zi el va răspunde: „Nu pot să fiu doftor, căci în casa mea nu este nici pîne nici haină: nu mă puneţi căpătenie peste popor.“
Isa	3	8	Se clatină Ierusalimul, se prăbuşeşte Iuda, pentrucă vorbele şi faptele lor sînt îndreptate împotriva Domnului, înfruntînd privirile Lui măreţe.
Isa	3	9	Înfăţişarea feţei lor mărturiseşte împotriva lor, şi, ca Sodomiţii, îşi dau pe faţă nelegiuirea, fără s’o ascundă. Vai de sufletul lor, căci îşi pregătesc rele!
Isa	3	10	Bine de cel neprihănit! Lui îi va merge bine, căci se va bucura de rodul faptelor lui.
Isa	3	11	Vai de cel rău! Lui îi va merge rău, căci va culege rodul faptelor lui.
Isa	3	12	Poporul meu este asuprit de nişte copii, şi-l stăpînesc nişte femei! Poporul meu, cîrmuitorii tăi te duc în rătăcire, şi pustiesc calea pe care umbli!
Isa	3	13	Domnul Se înfăţişază la judecată, stă în picioare ca să judece popoarele.
Isa	3	14	Domnul intră la judecată cu bătrînii poporului Său şi cu mai marii lui: „Voi aţi mîncat via! Prada luată dela sărac este în casele voastre!
Isa	3	15	Cu ce drept călcaţi voi în picioare pe poporul Meu, şi apăsaţi pe săraci?“ zice Domnul, Dumnezeul oştirilor.
Isa	3	16	Domnul zice: „Pentrucă fiicele Sionului sînt mîndre, şi umblă cu gîtul întins şi cu priviri pofticioase, pentrucă păşesc mărunţel, şi zornăesc cu verigile dela picior, –
Isa	3	17	Domnul va pleşuvi creştetul capului fiicelor Sionului, Domnul le va descopri ruşinea“.
Isa	3	18	În ziua aceea, Domnul va scoate verigile cari le slujesc ca podoabă la picioare, şi sorişorii şi lunişoarele,
Isa	3	19	cerceii, brăţările şi măhramele;
Isa	3	20	legăturile de pe cap, lănţişoarele dela picioare şi brîele, cutiile cu mirosuri şi băierele descîntate;
Isa	3	21	inelele şi verigele dela nas;
Isa	3	22	hainele de sărbătoare şi cămăşile cele largi, mantiile şi pungile;
Isa	3	23	oglinzile şi cămăşile supţiri, turbanele şi măhramele uşoare.
Isa	3	24	Şi atunci în loc de miros plăcut va fi putoare; în loc de brîu, o funie; în loc de păr încreţit, un cap pleşuv, în loc de mantie largă, un sac strîmt; un semn de înfierare, în loc de frumuseţă.
Isa	3	25	Bărbaţii tăi vor cădea ucişi de sabie şi vitejii tăi în luptă.
Isa	3	26	Porţile fiicei Sionului vor geme şi se vor jăli; şi ea va şedea despoiată pe pămînt.
------------------------Isaia, capitolul 4
Isa	4	1	Şapte femei vor apuca în ziua aceea un singur bărbat, şi vor zice: „Vom mînca pînea noastră înşine, şi ne vom îmbrăca în hainele noastre înşine; numai fă-ne să-ţi purtăm numele, şi ia ocara de peste noi!“
Isa	4	2	În vremea aceea odrasla Domnului va fi plină de măreţie şi slavă, şi rodul ţării va fi plin de strălucire şi frumuseţă pentru cei mîntuiţi ai lui Israel.
Isa	4	3	Şi cel rămas în Sion, cel lăsat în Ierusalim, se va numi „sfînt“, oricine va fi scris printre cei vii, la Ierusalim.
Isa	4	4	Dupăce va spăla Domnul murdăriile fiicelor Sionului, şi va curăţi Ierusalimul de vinovăţia de sînge din mijlocul lui, cu duhul judecăţii şi cu duhul nimicirii,
Isa	4	5	Domnul va aşeza, peste toată întinderea muntelui Sionului şi peste locurile lui de adunare, un nor de fum ziua, şi un foc de flacări strălucitoare noaptea. Da, peste toată slava va fi un adăpost,
Isa	4	6	o colibă, ca umbrar împotriva căldurii zilei, şi ca loc de adăpost şi de ocrotire împotriva furtunii şi ploii.
------------------------Isaia, capitolul 5
Isa	5	1	Voi cînta Prea Iubitului meu, cîntarea Prea Iubitului meu despre via Lui. Prea Iubitul meu avea o vie, pe o cîmpie foarte mănoasă.
Isa	5	2	I-a săpat pămîntul, l-a curăţit de pietre, şi a sădit în el viţele cele mai alese. A zidit un turn în mijlocul ei, şi a săpat şi un teasc, apoi trăgea nădejde că are să-I facă struguri buni, dar a făcut struguri sălbatici.
Isa	5	3	„Acum dar, – zice Domnul – locuitori ai Ierusalimului şi bărbaţi ai lui Iuda, judecaţi voi între Mine şi via Mea!
Isa	5	4	Ce aş mai fi putut face viei Mele, şi nu i-am făcut? Pentruce a făcut ea struguri sălbatici, cînd Eu mă aşteptam să facă struguri buni?
Isa	5	5	Vă voi spune însă acum, ce voi face viei Mele: îi voi smulge gardul, ca să fie păscută de vite; îi voi surpa zidul, ca să fie călcată în picioare;
Isa	5	6	o voi pustii; nu va mai fi curăţită, nici săpată, spini şi mărăcini vor creşte în ea! Voi porunci şi norilor, să nu mai ploaie peste ea.“
Isa	5	7	Via Domnului oştirilor este casa lui Israel, şi bărbaţii lui Iuda sînt viţa pe care o iubea. El se aştepta la judecată, şi cînd colo, iată sînge vărsat! – Se aştepta la dreptate, şi cînd colo, iată strigăte de apăsare!
Isa	5	8	Vai de ceice înşiră casă lîngă casă şi lipesc ogor lîngă ogor, pînă nu mai rămîne loc, şi locuiesc în mijlocul ţării!
Isa	5	9	Iată ce mi-a descoperit Domnul oştirilor: „Hotărît, aceste case multe vor fi pustiite, aceste case mari şi frumoase nu vor mai fi locuite.
Isa	5	10	Chiar zece pogoane de vie nu vor da decît un bat, şi un omer de sămînţă nu va da decît o efă.
Isa	5	11	Vai de cei ce disdedimineaţă aleargă după băuturi ameţitoare, şi şed pînă tîrziu noaptea şi se înferbîntă de vin!
Isa	5	12	Arfa şi alăuta, timpana, flautul şi vinul le înveselesc ospeţele; dar nu iau seama la lucrarea Domnului, şi nu văd lucrul mînilor Lui.
Isa	5	13	De aceea poporul meu va fi dus pe neaşteptate în robie; boierimea lui va muri de foame, şi gloata lui se va usca de sete.
Isa	5	14	De aceea îşi şi deschide locuinţa morţilor gura, şi îşi lărgeşte peste măsură gîtlejul, ca să se pogoare în ea măreţia şi bogăţia Sionului, cu toată mulţimea lui gălăgioasă şi veselă.
Isa	5	15	Şi astfel, cei mici vor fi doborîţi, cei mari vor fi smeriţi, şi privirile trufaşe vor fi plecate.
Isa	5	16	Dar Domnul oştirilor va fi înălţat prin judecată, şi Dumnezeul cel sfînt va fi sfinţit prin dreptate.
Isa	5	17	Acolo vor paşte mieii ca pe imaşul lor, şi păstori pribegi vor mînca moşiile prăpădite ale bogaţilor.
Isa	5	18	Vai de ceice trag după ei nelegiuirea cu funiile minciunii, şi păcatul, cu şleaurile unei căruţe,
Isa	5	19	şi zic: «Să-Şi grăbească, să-Şi facă iute lucrarea, ca s’o vedem! Să vină odată hotărîrea Sfîntului lui Israel şi să se aducă la îndeplinire, ca s’o cunoaştem!“
Isa	5	20	Vai de cei ce numesc răul bine, şi binele rău, cari spun că întunerecul este lumină, şi lumina întunerec, cari dau amărăciunea în loc de dulceaţă, şi dulceaţa în loc de amărăciune!
Isa	5	21	Vai de cei ce se socot înţelepţi, şi se cred pricepuţi!
Isa	5	22	Vai de cei tari cînd este vorba de băut vin, şi viteji cînd este vorba de amestecat băuturi tari;
Isa	5	23	cari scot cu faţa curată pe cel vinovat, pentru mită, şi iau drepturile celor nevinovaţi!
Isa	5	24	De aceea, cum mistuie o limbă de foc miriştea, şi cum arde flacăra iarba uscată, tot aşa: ca putregaiul le va fi rădăcina lor, şi floarea li se va risipi în vînt ca ţărîna, căci au nesocotit legea Domnului oştirilor, şi au dispreţuit cuvîntul Sfîntului lui Israel.
Isa	5	25	De aceea Se şi aprinde Domnul de mînie împotriva poporului Său, Îşi întinde mîna împotriva lui, şi-l loveşte de se zguduie munţii, şi trupurile moarte stau ca noroiul în mijlocul uliţelor. Cu toate acestea, mînia Lui nu se potoleşte, şi mîna Lui este încă întinsă.
Isa	5	26	El ridică un steag popoarelor îndepărtate, şi le fluieră dela un capăt al pămîntului: şi iată-le, vin repede şi uşor.
Isa	5	27	Niciunul nu este obosit, niciunul nu şovăieşte de oboseală, niciunul nu dormitează, nici nu doarme; niciunuia nu i se descinge brîul dela mijloc, nici nu i se rupe cureaua dela încălţăminte.
Isa	5	28	Săgeţile lor sînt ascuţite, şi toate arcurile încordate; copitele cailor lor parcă sînt cremene, şi roţile carălor lor parcă sînt un vîrtej.
Isa	5	29	Răcnesc ca nişte lei, mugesc ca nişte pui de lei; sforăie şi apucă prada, o iau cu ei, şi nimeni nu vine în ajutor.
Isa	5	30	În ziua aceea, va fi asupra lui Iuda un muget, ca mugetul unei furtuni pe mare; uitîndu-se la pămînt, nu vor vedea decît întunerec şi strîmtorare, iar lumina se va întuneca în norii lui.“
------------------------Isaia, capitolul 6
Isa	6	1	În anul morţii împăratului Ozia, am văzut pe Domnul şezînd pe un scaun de domnie foarte înalt, şi poalele mantiei Lui umpleau Templul.
Isa	6	2	Serafimii stăteau deasupra Lui, şi fiecare avea şase aripi: cu două îşi acopereau faţa, cu două îşi acopereau picioarele, şi cu două sburau.
Isa	6	3	Strigau unul la altul, şi ziceau: „Sfînt, sfînt, sfînt este Domnul oştirilor! Tot pămîntul este plin de mărirea Lui“!
Isa	6	4	Şi se zguduiau uşiorii uşii de glasul care răsuna, şi casa s’a umplut de fum.
Isa	6	5	Atunci am zis: „Vai de mine! Sînt pierdut, căci sînt un om cu buze necurate, locuiesc în mijlocul unui popor tot cu buze necurate, şi am văzut cu ochii mei pe Împăratul, Domnul oştirilor!“
Isa	6	6	Dar unul din serafimi a zburat spre mine cu un cărbune aprins în mînă, pe care-l luase cu cleştele de pe altar.
Isa	6	7	Mi-a atins gura cu el, şi a zis: „Iată, atingîndu-se cărbunele acesta de buzele tale, nelegiuirea ta este îndepărtată şi păcatul tău este ispăşit!“
Isa	6	8	Am auzit glasul Domnului, întrebînd: „Pe cine să trimet, şi cine va merge pentru Noi?“ Eu am răspuns: „Iată-mă, trimete-mă!“
Isa	6	9	El a zis atunci: „Du-te şi spune poporului acestuia: «Într’una veţi auzi şi nu veţi înţelege; într’una veţi vedea, şi nu veţi pricepe!»
Isa	6	10	Împetreşte inima acestui popor, fă-l tare de urechi, şi astupă-i ochii ca să nu vadă cu ochii, să n’audă cu urechile, să nu înţeleagă cu inima, să nu se întoarcă la Mine, şi să nu fie tămăduit.“
Isa	6	11	Şi eu am întrebat: „Pînă cînd, Doamne?“ El a răspuns: „Pînă cînd vor rămînea cetăţile pustii şi lipsite de locuitori; pînă cînd nu va mai fi nimeni în case, şi ţara va fi pustiită de tot;
Isa	6	12	pînă va îndepărta Domnul pe oameni, şi ţara va ajunge o mare pustie.
Isa	6	13	Şi chiar a zecea parte de va mai rămînea din locuitori, vor fi nimiciţi şi ei la rîndul lor. Dar, după cum terebintul şi stejarul îşi păstrează butucul din rădăcină, cînd sînt tăiaţi, tot aşa, o sămînţă sfîntă se va naşte iarăş din poporul acesta.“
------------------------Isaia, capitolul 7
Isa	7	1	S’a întîmplat, pe vremea lui Ahaz, fiul lui Iotam, fiul lui Ozia, împăratul lui Iuda, că Reţin, împăratul Siriei, s’a suit cu Pecah, fiul lui Remalia, împăratul lui Israel, împotriva Ierusalimului, ca să-l bată; dar n’a putut să-l bată.
Isa	7	2	Cînd au venit şi au spus casei lui David: „Sirienii au tăbărît în Efraim!“ a tremurat inima lui Ahaz şi inima poporului său, cum se clatină copacii din pădure cînd bate vîntul.
Isa	7	3	Atunci Domnul a zis lui Isaia: „Ieşi înaintea lui Ahaz, tu şi fiul tău Şear-Iaşub, la capătul canalului de apă al iazului de sus, pe drumul care duce la ogorul nălbitorului,
Isa	7	4	şi spune-i: «Ia seama şi fii liniştit; nu te teme de nimic, şi să nu ţi se moaie inima, din pricina acestor două cozi de tăciuni cari fumegă: din pricina mîniei lui Reţin şi a Siriei, şi din pricina fiului lui Remalia!
Isa	7	5	Nu te teme că Siria gîndeşte rău împotriva ta, şi că Efraim şi fiul lui Remalia zic:
Isa	7	6	«Să ne suim împotriva lui Iuda, să batem cetatea, s’o spargem, şi să punem împărat în ea pe fiul lui Tabeel.“
Isa	7	7	Căci aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: „Aşa ceva nu se va întîmpla şi nu va avea loc.
Isa	7	8	Căci Damascul va fi capitala Siriei, şi Reţin va fi capitala Damascului. Şi peste şase zeci şi cinci de ani, Efraim va fi nimicit şi nu va mai fi un popor.
Isa	7	9	Samaria va fi capitala lui Efraim, şi fiul lui Remalia va fi capul Samariei. Dacă nu credeţi, nu veţi sta în picioare.“
Isa	7	10	Domnul a vorbit din nou lui Ahaz, şi i-a zis:
Isa	7	11	„Cere un semn dela Domnul, Dumnezeul tău; cere-l, fie în locurile de jos, fie în locurile de sus.“
Isa	7	12	Ahaz a răspuns. „Nu vreau să cer nimic, ca să nu ispitesc pe Domnul.“
Isa	7	13	Isaia a zis atunci:„Ascultaţi totuş, casa lui David! Nu vă ajunge oare să obosiţi răbdarea oamenilor, de mai obosiţi şi pe a Dumnezeului meu?
Isa	7	14	De aceea Domnul însuş vă va da un semn: Iată, fecioara va rămînea însărcinată, va naşte un fiu, şi-i va pune numele Emanuel {Sau Dumnezeu este cu noi}.
Isa	7	15	El va mînca smîntînă şi miere, pînă va şti să lepede răul şi să aleagă binele.
Isa	7	16	Dar înainte ca să ştie copilul să lepede răul, şi să aleagă binele, ţara de ai cărei doi împăraţi te temi tu, va fi pustiită.“
Isa	7	17	„Domnul va aduce peste tine, peste poporul tău şi peste casa tatălui tău, zile cum n’au mai fost niciodată, din ziua cînd s’a despărţit Efraim de Iuda (adică pe împăratul Asiriei).
Isa	7	18	În ziua aceea, Domnul va şuiera muştelor, dela capătul rîurilor Egiptului, şi albinelor din ţara Asiriei;
Isa	7	19	ele vor veni, şi se vor aşeza toate în vîlcelele pustii, şi în crăpăturile stîncilor, pe toate stufişurile, şi pe toate imaşurile.
Isa	7	20	În ziua aceea, Domnul va rade, cu un brici luat cu chirie de dincolo de Rîu, şi anume cu împăratul Asiriei, capul şi părul de pe picioare; ba va rade chiar şi barba.
Isa	7	21	În ziua aceea, fiecare va hrăni numai o juncă şi două oi,
Isa	7	22	şi vor da un aşa belşug de lapte în cît vor mînca smîntînă; căci cu smîntînă şi cu miere se vor hrăni toţi ceice vor rămînea în ţară.
Isa	7	23	În ziua aceea, orice loc care va avea o mie de butuci de viţă, preţuind o mie de sicli de argint, va fi lăsat pradă mărăcinilor şi spinilor:
Isa	7	24	vor intra acolo cu săgeţi şi cu arcul, căci toată ţara nu va fi decît mărăcini şi spini.
Isa	7	25	Şi toţi munţii lucraţi cu cazmaua acum, nu vor mai fi cutreieraţi, de frica mărăcinilor şi a spinilor; vor da drumul boilor în ei, şi le vor bătături oile.
------------------------Isaia, capitolul 8
Isa	8	1	Domnul mi-a zis: „Ia o tablă mare, şi scrie pe ea, aşa ca să se înţeleagă: «Grăbeşte-te de prădează, aruncă-te asupra prăzii.“
Isa	8	2	Am luat cu mine nişte martori vrednici de credinţă: pe preotul Urie, şi pe Zaharia, fiul lui Berechia.
Isa	8	3	M’am apropiat de proorociţă. Ea a zămislit, şi a născut un fiu. Apoi Domnul mi-a zis: „Pune-i numele Maher-Şalal-Haş-Baz {Sau Grăbeşte de prădează, aruncă-te asupra prăzii}.“
Isa	8	4	Căci înainte ca să ştie copilul să spună: „Tată!“ şi „mamă!“ se vor lua dinaintea împăratului Asiriei bogăţiile Damascului şi prada Samariei.“
Isa	8	5	Domnul mi-a vorbit iarăş, şi mi-a zis:
Isa	8	6	„Pentrucă poporul acesta a dispreţuit apele din Siloe cari curg lin, şi s’a bucurat de Reţin şi de fiul lui Remalia,
Isa	8	7	iată, Domnul va trimete împotriva lor apele puternice şi mari ale Rîului {Eufrat}, adică pe împăratul Asiriei cu toată puterea lui; pretutindeni el va ieşi din albia lui, şi se va vărsa peste malurile lui;
Isa	8	8	va pătrunde în Iuda, va da peste maluri, va năvăli, şi va ajunge pînă la gît. Iar aripele întinse ale oastei lui vor umplea întinderea ţării tale, Emanuele!“
Isa	8	9	Scoateţi strigăte de război cît voiţi, popoare, căci tot veţi fi zdrobite; luaţi aminte, toţi ceice locuiţi departe! Pregătiţi-vă oricît de luptă, căci tot veţi fi zdrobiţi. Pregătiţi-vă oricît de luptă, căci tot veţi fi zdrobiţi.
Isa	8	10	Faceţi la planuri, cît voiţi, căci nu se va alege nimic de ele! Luaţi la hotărîri cît voiţi, căci vor fi fără urmări! Căci Dumnezeu este cu noi {Sau Emanuel}.“
Isa	8	11	Aşa mi-a vorbit Domnul, cînd m’a apucat mîna Lui, şi m’a înştiinţat să nu umblu pe calea poporului acestuia:
Isa	8	12	„Nu numiţi uneltire tot ce numeşte poporul acesta uneltire; şi nu vă temeţi de ce se teme el, nici nu vă speriaţi!
Isa	8	13	Sfinţiţi însă pe Domnul oştirilor. De El să vă temeţi şi să vă înfricoşaţi.“
Isa	8	14	Şi atunci El va fi un locaş sfînt, dar şi o piatră de poticnire, o stîncă de păcătuire pentru cele două case ale lui Israel, un laţ şi o cursă pentru locuitorii Ierusalimului!
Isa	8	15	Mulţi se vor poticni, vor cădea şi se vor sfărîma, vor da în laţ şi vor fi prinşi.“ –
Isa	8	16	„Înveleşte această mărturie, pecetluieşte această descoperire, între ucenicii Mei.“
Isa	8	17	Eu nădăjduiesc în Domnul, care Îşi ascunde Faţa de casa lui Iacov. În El îmi pun încrederea.
Isa	8	18	Iată, eu şi copiii pe cari mi i-a dat Domnul, sîntem nişte semne şi nişte minuni în Israel, din partea Domnului oştirilor, care locuieşte pe muntele Sionului.
Isa	8	19	Dacă vi se zice însă: „Întrebaţi pe ceice cheamă morţii şi pe cei ce spun viitorul, cari şoptesc şi bolborosesc,“ răspundeţi: „Nu va întreba oare un popor pe Dumnezeul său? Va întreba el pe cei morţi pentru cei vii?
Isa	8	20	La lege şi la mărturie!“ Căci dacă nu vor vorbi aşa, nu vor mai răsări zorile pentru poporul acesta.
Isa	8	21	El va pribegi prin ţară, apăsat şi flămînd, şi, cînd îi va fi foame, se va mînia, şi va huli pe Împăratul şi Dumnezeul lui, apoi fie că va ridica ochii în sus,
Isa	8	22	fie că se va uita spre pămînt, iată, nu va fi decît necaz, negură, nevoie neagră, şi se va vedea izgonit în întunerec beznă.
------------------------Isaia, capitolul 9
Isa	9	1	Totuş întunerecul nu va împărăţi vecinic pe pămîntul în care acum este necaz. După cum în vremurile trecute a acoperit cu ocară ţara lui Zabulon şi ţara lui Neftali, în vremurile viitoare va acoperi cu slavă ţinutul de lîngă mare, ţara de dincolo de Iordan, Galilea Neamurilor.
Isa	9	2	Poporul, care umbla în întunerec, vede o mare lumină; peste cei ce locuiau în ţara umbrei morţii răsare o lumină.
Isa	9	3	Tu înmulţeşti poporul, îi dai mari bucurii; şi el se bucură înaintea Ta, cum se bucură la seceriş, cum se veseleşte la împărţirea prăzii.
Isa	9	4	Căci jugul care apăsa asupra lui, toiagul, care-i lovea spinarea, nuiaua celui ce-l asuprea, le-ai sfărîmat, ca în ziua lui Madian.
Isa	9	5	Căci orice încălţăminte purtată în învălmăşala luptei, şi orice haină de război tăvălită în sînge, vor fi aruncate în flăcări, ca să fie arse de foc.
Isa	9	6	Căci un Copil ni s’a născut, un Fiu ni s’a dat, şi domnia va fi pe umărul Lui; Îl vor numi: „Minunat, Sfetnic, Dumnezeu tare, Părintele veciniciilor, Domn al păcii.
Isa	9	7	El va face ca domnia Lui să crească, şi o pace fără sfîrşit va da scaunului de domnie al lui David şi împărăţiei lui, o va întări şi o va sprijini prin judecată şi neprihănire, de acum şi’n veci de veci: iată ce va face rîvna Domnului oştirilor.
Isa	9	8	Domnul trimete un cuvînt împotriva lui Iacov: cuvînt care cade asupra lui Israel.
Isa	9	9	Tot poporul va avea cunoştinţă de el, Efraim şi locuitorii Samariei, cari spun cu mîndrie şi îngîmfare:
Isa	9	10	„Au căzut nişte cărămizi, dar vom zidi cu pietre cioplite, au fost tăiaţi nişte smochini din Egipt, dar îi vom înlocui cu cedri.“
Isa	9	11	De aceea Domnul va ridica împotriva lor pe vrăjmaşii lui Reţin, şi va stîrni pe vrăjmaşii lor:
Isa	9	12	pe Sirieni de la răsărit, pe Filisteni de la apus; şi vor mînca pe Israel cu gura plină; cu toate acestea, mînia Lui nu se potoleşte, şi mîna Lui este tot întinsă.
Isa	9	13	Căci nici poporul nu se întoarce la Cel ce-l loveşte, şi nu caută pe Domnul oştirilor.
Isa	9	14	Deaceea Domnul va smulge din Israel capul şi coada, ramura de finic şi trestia, într’o singură zi.
Isa	9	15	(Bătrînul şi dregătorul sînt capul, şi proorocul, care învaţă pe oameni minciuni, este coada.)
Isa	9	16	Cei ce povăţuiesc pe poporul acesta îl duc în rătăcire, şi cei ce se lasă povăţuiţi de ei sînt pierduţi.
Isa	9	17	De aceea nici Domnul n’ar putea să se bucure de tinerii lor, nici să aibă milă de orfanii şi văduvele lor, căci toţi sînt nişte nelegiuiţi şi nişte răi, şi toate gurile lor spun mişelii. Cu toate acestea, mînia Lui nu se potoleşte, şi mîna Lui este tot întinsă.
Isa	9	18	Căci răutatea arde ca un foc, care mănîncă mărăcini şi spini, aprinde desişul pădurii, din care se înalţă stîlpi de fum.
Isa	9	19	De mînia Domnului oştirilor, ţara parcă ar fi aprinsă, şi poporul este ca ars de foc; nimeni nu cruţă pe fratele său,
Isa	9	20	fiecare jăfuieşte în dreapta, şi rămîne flămînd, mănîncă în stînga, şi nu se satură. La urmă îşi mănîncă fiecare carnea braţului său:
Isa	9	21	Manase mănîncă pe Efraim, Efraim pe Manase, şi amîndoi împreună pe Iuda. Cu toate acestea, mînia Lui nu se potoleşte, şi mîna Lui este tot întinsă.
------------------------Isaia, capitolul 10
Isa	10	1	Vai de cei ce rostesc hotărîri nelegiuite, şi de cei ce scriu porunci nedrepte,
Isa	10	2	ca să nu facă dreptate săracilor, şi să răpească dreptul nenorociţilor poporului Meu, ca să facă pe văduve prada lor, şi să jăfuiască pe orfani!
Isa	10	3	„Ce veţi face voi în ziua pedepsei, şi a pieirii, care va veni din depărtare peste voi?“ „La cine veţi fugi după ajutor, şi unde vă veţi lăsa bogăţia?“
Isa	10	4	Unii vor fi îngenunchiaţi între cei prinşi în război, iar alţii vor cădea între cei morţi. Cu toate acestea, mînia Lui nu se potoleşte, şi mîna Lui tot întinsă este.
Isa	10	5	„Vai de Asirian – zice Domnul – nuiaua mîniei Mele, care poartă în mînă toiagul urgiei Mele!
Isa	10	6	I-am dat drumul împotriva unui neam nelegiuit, l-am trimes împotriva unui popor pe care sînt mîniat, ca să-l prădeze şi să-l jăfuiască, să-l calce în picioare ca noroiul de pe uliţe.
Isa	10	7	Dar el nu judecă aşa, şi nu acesta este gîndul inimii lui; ci el nu se gîndeşte decît să nimicească, decît să prăpădească neamurile cu grămada.
Isa	10	8	Căci el zice: «Nu sînt voivozii mei tot atîţia împăraţi?»
Isa	10	9	«Nu s’a întîmplat cu Calno la fel ca şi cu Carchemişul?»«Nu s’a întîmplat cu Hamatul ca şi cu Arpadul?» «Nu s’a întîmplat Samariei la fel ca Damascului?»
Isa	10	10	«După cum mîna mea a pus stăpînire pe împărăţiile idolilor, (unde erau mai multe icoane decît la Ierusalim şi în Samaria),
Isa	10	11	cum am făcut Samariei şi idolilor ei, nu voi face şi Ierusalimului şi icoanelor lui?.“
Isa	10	12	Dar, dupăce Domnul Îşi va împlini toată lucrarea Lui pe muntele Sionului şi la Ierusalim, voi pedepsi – zice Domnul – pe împăratul Asiriei pentru rodul inimii lui îngîmfate, şi pentru trufia privirilor lui semeţe,
Isa	10	13	căci el a zis: „Prin puterea mînei mele am făcut aceste lucruri, şi prin înţelepciunea mea, – căci sînt priceput; am împins înapoi hotarele popoarelor, şi le-am jăfuit vistieriile, şi, ca un viteaz, am dat jos pe cei ce şedeau pe scaunele lor de domnie;
Isa	10	14	am pus mîna pe bogăţiile popoarelor, ca pe un cuib, şi, cum se strîng nişte ouă părăsite, aşa am strîns eu tot pămîntul: niciunul n’a mişcat vreo aripă, nici n’a deschis ciocul, ca să ciripească. –
Isa	10	15	«Se făleşte oare securea împotriva celui ce se slujeşte de ea?» «Sau se mîndreşte ferestrăul faţă de cel ce-l mînuieşte?» «Ca şi cum nuiaua ar mişca pe cel ce o ridică, parcă toiagul ar ridica pe cel ce nu este de lemn!“
Isa	10	16	De aceea Domnul, Dumnezeul oştirilor, va trimete ofilirea prin războinicii lui cei voinici; şi între aleşii lui va izbucni un pîrjol, ca pîrjolul unui foc.
Isa	10	17	Lumina lui Israel se va preface în foc, şi Sfîntul lui într’o flacără, care va mistui şi va arde spinii şi mărăcinii lui, într’o zi.
Isa	10	18	Va arde, trup şi suflet, strălucirea pădurii şi cîmpiilor lui, de va fi ca un bolnav, care cade în leşin.
Isa	10	19	Ceilalţi copaci din pădurea lui vor putea fi număraţi, şi un copil le-ar putea scrie numărul.
Isa	10	20	În ziua aceea, rămăşiţa lui Israel şi cei scăpaţi din casa lui Iacov, nu se vor mai sprijini pe cel ce îi lovea; ci se vor sprijini cu încredere pe Domnul, Sfîntul lui Israel.
Isa	10	21	O rămăşiţă, rămăşiţa lui Iacov, se va întoarce la Dumnezeul cel puternic.
Isa	10	22	Chiar dacă poporul tău, Israele, ar fi ca nisipul mării, totuş numai o rămăşiţă se va întoarce, căci nimicirea este hotărîtă, făcînd să se reverse dreptatea.
Isa	10	23	Şi nimicirea aceasta, care a fost hotărîtă, Domnul, Dumnezeul oştirilor, o va aduce la îndeplinire în toată ţara.
Isa	10	24	Totuş, aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul oştirilor: „Poporul Meu, care locuieşte în Sion, nu te teme de Asirian; da, el te loveşte cu nuiaua, şi îşi ridică toiagul asupra ta, cum făceau Egiptenii.
Isa	10	25	Dar, peste puţină vreme, pedeapsa va înceta, şi mînia Mea se va întoarce împotriva lui, ca să-l nimicescă.“
Isa	10	26	Domnul oştirilor va învîrti biciul împotriva lui, cum a lovit pe Madian la stînca Oreb; şi Îşi va mai ridica toiagul odată asupra mării, ca odinioară în Egipt.
Isa	10	27	În ziua aceea, se va lua povara lui de pe umărul tău, şi jugul lui de pe gîtul tău, ba încă jugul va crăpa de grăsime.
Isa	10	28	El vine asupra Aiatului, străbate Migronul, îşi lasă calabalîcul la Micmaş.
Isa	10	29	Trec trecătoarea, se culcă la Gheba; Rama tremură, Ghibea lui Saul o ia la fugă.
Isa	10	30	„Ridică-ţi glasul, fiica Galimului!“ „Ia seama, Lais!“ „Vai de tine, Anatot!“
Isa	10	31	Madmena se împrăştie, locuitorii din Ghebim fug.
Isa	10	32	Încă o zi de oprire la Nob, şi ameninţă cu mîna lui muntele fiicei Sionului, dealul Ierusalimului.
Isa	10	33	Iată, Domnul, Dumnezeul oştirilor, taie crăcile cu putere; cei mai mari sînt tăiaţi, cei mai înalţi sînt doborîţi.
Isa	10	34	Dă jos cu fierul crîngul pădurii, şi Libanul cade supt mîna Celui Puternic.
------------------------Isaia, capitolul 11
Isa	11	1	Apoi o Odraslă va ieşi din tulpina lui Isai, şi un Vlăstar va da din rădăcinile lui.
Isa	11	2	Duhul Domnului Se va odihni peste El, duh de înţelepciune şi de pricepere, duh de sfat şi de tărie, duh de cunoştinţă şi de frică de Domnul.
Isa	11	3	Plăcerea lui va fi frica de Domnul; nu va judeca după înfăţişare, nici nu va hotărî după cele auzite,
Isa	11	4	ci va judeca pe cei săraci cu dreptate, şi va hotărî cu nepărtinire asupra nenorociţilor ţării; va lovi pămîntul cu toiagul cuvîntului Lui, şi cu suflarea buzelor Lui va omorî pe cel rău.
Isa	11	5	Neprihănirea va fi brîul coapselor Sale, şi credincioşia brîul mijlocului Său.
Isa	11	6	Atunci lupul va locui împreună cu mielul, şi pardosul se va culca împreună cu iedul; viţelul, puiul de leu, şi vitele îngrăşate, vor fi împreună, şi le va mîna un copilaş;
Isa	11	7	vaca şi ursoaica vor paşte la un loc, şi puii lor se vor culca împreună. Leul va mînca paie ca boul,
Isa	11	8	pruncul de ţîţă se va juca la gura bortei năpîrcii, şi copilul înţărcat va băga mîna în vizunia basilicului.
Isa	11	9	Nu se va face nici un rău şi nici o pagubă pe tot muntele Meu cel sfînt; căci pămîntul va fi plin de cunoştinţa Domnului, ca fundul mării de apele cari-l acopăr.
Isa	11	10	În ziua aceea, Vlăstarul lui Isai va fi ca un steag pentru popoare; neamurile se vor întoarce la El, şi slava va fi locuinţa Lui.
Isa	11	11	În acelaş timp, Domnul Îşi va întinde mîna a doua oară, ca să răscumpere rămăşiţa poporului Său, risipit în Asiria şi în Egipt, în Patros şi în Etiopia, la Elam, la Şinear şi la Hamat, şi în ostroavele mării.
Isa	11	12	El va înălţa un steag pentru neamuri, va strînge pe surghiuniţii lui Israel, şi va aduna pe cei risipiţi ai lui Iuda, de la cele patru capete ale pămîntului.
Isa	11	13	Pizma lui Efraim va înceta, şi vrăjmaşii lui Iuda vor fi nimiciţi; Efraim nu va mai fi gelos pe Iuda, şi Iuda nu va mai fi vrăjmaş lui Efraim,
Isa	11	14	ci vor sbura pe umărul Filistenilor la apus, şi vor jăfui împreună pe fiii Răsăritului. Edom şi Moab vor fi prada mînilor lor, şi fiii lui Amon le vor fi supuşi.
Isa	11	15	Domnul va seca limba mării Egiptului, Îşi va ridica mîna asupra Rîului în mînia Lui, îl va împărţi în şapte pîraie, aşa că îl vor putea trece încălţaţi.
Isa	11	16	Şi va fi un drum pentru rămăşiţa poporului Său, care va mai rămînea în Asiria, cum a fost pentru Israel, în ziua cînd a ieşit din ţara Egiptului.
------------------------Isaia, capitolul 12
Isa	12	1	În ziua aceea vei zice: „Te laud, Doamne, căci ai fost supărat pe mine, dar mînia Ta s’a potolit şi m’ai mîngîiat!“
Isa	12	2	„Iată, Dumnezeu este izbăvirea mea, voi fi plin de încredere, şi nu mă voi teme de nimic; căci Domnul Dumnezeu este tăria mea şi pricina laudelor mele, şi El m’a mîntuit.“
Isa	12	3	Veţi scoate apă cu bucurie din izvoarele mîntuirii,
Isa	12	4	şi veţi zice în ziua aceea: „Lăudaţi pe Domnul, chemaţi Numele Lui, vestiţi lucrările Lui printre popoare, pomeniţi mărimea Numelui Lui!
Isa	12	5	Cîntaţi Domnului, căci a făcut lucruri strălucite: să fie cunoscute în tot pămîntul!“
Isa	12	6	Strigă de bucurie şi veselie, locuitoare a Sionului, căci mare este în mijlocul tău Sfîntul lui Israel.“
------------------------Isaia, capitolul 13
Isa	13	1	Proorocie împotriva Babilonului, descoperită lui Isaia, fiul lui Amoţ.
Isa	13	2	Ridicaţi un steag pe un munte gol, înălţaţi glasul spre ei, faceţi semne cu mîna, ca să vină la porţile asupritorilor!
Isa	13	3	„Am dat poruncă sfintei Mele oştiri – zice Domnul – am chemat pe vitejii Mei la judecata mîniei Mele, pe cei ce se bucură de mărimea Mea.“
Isa	13	4	Un vuiet se aude pe munţi, ca vuietul de popor mult; se aude o zarvă de împărăţii, de neamuri adunate. Domnul oştirilor Îşi cercetează oastea care va da lupta.
Isa	13	5	Ei vin dintr’o ţară depărtată, de la marginea cerurilor: Domnul şi uneltele mîniei Lui vor nimici tot pămîntul.
Isa	13	6	Gemeţi! căci ziua Domnului este aproape: ea vine ca o pustiire a Celui Atotputernic!
Isa	13	7	De aceea toate mînile slăbesc, şi orice inimă omenească se topeşte.
Isa	13	8	Ei sînt năpădiţi de spaimă; îi apucă chinurile şi durerile; se zvîrcolesc ca o femeie în durerile naşterii, se uită unii la alţii încremeniţi; feţele lor sînt roşi ca focul.
Isa	13	9	Iată, vine ziua Domnului, zi fără milă, zi de mînie şi urgie aprinsă, care va preface tot pămîntul în pustiu, şi va nimici pe toţi păcătoşii de pe el.
Isa	13	10	Căci stelele cerurilor şi Orionul nu vor mai străluci; soarele se va întuneca la răsăritul lui, şi luna nu va mai lumina.
Isa	13	11	Voi pedepsi – zice Domnul – lumea pentru răutatea ei, şi pe cei răi pentru nelegiuirile lor; voi face să înceteze mîndria celor trufaşi, şi voi doborî semeţia celor asupritori.
Isa	13	12	Voi face pe oameni mai rari decît aurul curat, şi mai scumpi decît aurul din Ofir.
Isa	13	13	Pentru aceasta voi clătina cerurile, şi pămîntul se va zgudui din temelia lui, de mînia Domnului oştirilor, în ziua mîniei Lui aprinse.
Isa	13	14	Atunci, ca o căprioară speriată, ca o turmă fără păstor, fiecare se va întoarce la poporul său, fiecare va fugi în ţara lui.
Isa	13	15	Toţi ceice vor fi prinşi, vor fi străpunşi, şi toţi cei ce vor fi apucaţi, vor cădea ucişi de sabie.
Isa	13	16	Copiii lor vor fi zdrobiţi supt ochii lor, casele le vor fi jăfuite, şi nevestele lor vor fi necinstite.
Isa	13	17	Iată, aţîţ împotriva lor pe Mezi, cari nu se uită la argint, şi nu poftesc aurul.
Isa	13	18	Cu arcurile lor vor doborî pe tineri, şi vor fi fără milă pentru rodul pîntecelor: ochiul lor nu va cruţa pe copii.
Isa	13	19	Şi astfel Babilonul, podoaba împăraţilor, falnica mîndrie a Haldeilor, va fi ca Sodoma şi Gomora, pe cari le-a nimicit Dumnezeu.
Isa	13	20	El nu va mai fi locuit, nu va mai fi niciodată popor în el. Arabul nu-şi va mai întinde cortul acolo, şi păstorii nu-şi vor mai ţărcui turmele acolo,
Isa	13	21	ci fiarele pustiei îşi vor face culcuşul acolo, bufniţele îi vor umplea casele, struţii vor locui acolo, şi stafiile se vor juca acolo.
Isa	13	22	Şacalii vor urla în casele lui împărăteşti pustii, şi cînii sălbatici în casele lui de petrecere. Vremea lui este aproape să vină, şi zilele nu i se vor lungi.“
------------------------Isaia, capitolul 14
Isa	14	1	Căci Domnul va avea milă de Iacov, va alege iarăş pe Israel, şi-i va aduce iarăş la odihnă în ţara lor; străinii se vor alipi de ei, şi se vor uni cu casa lui Iacov.
Isa	14	2	Popoarele îi vor lua, şi-i vor aduce înapoi la locuinţa lor, şi casa lui Israel îi va stăpîni în ţara Domnului, ca robi şi roabe. Vor ţinea astfel robi pe cei ce-i robiseră pe ei, şi vor stăpîni peste asupritorii lor.
Isa	14	3	Iar cînd îţi va da Domnul odihnă după ostenelele şi frămîntările tale, şi după aspra robie care a fost pusă peste tine,
Isa	14	4	atunci vei cînta cîntarea aceasta asupra împăratului Babilonului, şi vei zice:„Iată, asupritorul nu mai este, asuprirea a încetat,
Isa	14	5	Domnul a frînt toiagul celor răi, nuiaua stăpînitorilor.
Isa	14	6	Cel ce, în urgia lui, lovea popoarele, cu lovituri fără răgaz, cel ce, în mînia lui, supunea neamurile, este prigonit fără cruţare.
Isa	14	7	Tot pămîntul se bucură acum de odihnă şi pace; izbucnesc oamenii în cîntece de veselie.
Isa	14	8	Pînă şi chiparoşii şi cedrii din Liban se bucură de căderea ta şi zic: «De cînd ai căzut tu, nu se mai suie nimeni să ne taie!»
Isa	14	9	Locuinţa morţilor se mişcă pînă în adîncimile ei, ca să te primească la sosire, ea trezeşte înaintea ta umbrele, pe toţi mai marii pămîntului, scoală de pe scaunele lor de domnie pe toţi împăraţii neamurilor.
Isa	14	10	Toţi iau cuvîntul ca să-ţi spună: «Şi tu ai ajuns fără putere ca noi, şi tu ai ajuns ca noi!»
Isa	14	11	Strălucirea ta s’a pogorît şi ea în locuinţa morţilor, cu sunetul alăutelor tale; aşternut de viermi vei avea, şi viermii te vor acoperi.
Isa	14	12	Cum ai căzut din cer, Luceafăr strălucitor, fiu al zorilor! Cum ai fost doborît la pămînt, tu, biruitorul neamurilor!
Isa	14	13	Tu ziceai în inima ta: «Mă voi sui în cer, îmi voi ridica scaunul de domnie mai pe sus de stelele lui Dumnezeu; voi şedea pe muntele adunării dumnezeilor, la capătul miază-noaptei;
Isa	14	14	mă voi sui pe vîrful norilor, voi fi ca Cel Prea Înalt.»
Isa	14	15	Dar ai fost aruncat în locuinţa morţilor, în adîncimile mormîntului!
Isa	14	16	Cei ce te văd se uită ţintă miraţi la tine, te privesc cu luare aminte şi zic: «Acesta este omul care făcea să se cutremure pămîntul, şi zguduia împărăţiile,
Isa	14	17	care prefăcea lumea în pustie, nimicea cetăţile şi nu dădea drumul prinşilor săi de război?»
Isa	14	18	Toţi împăraţii neamurilor, da, toţi, se odihnesc cu cinste, fiecare în mormîntul lui.
Isa	14	19	Dar tu ai fost aruncat departe de mormîntul tău, ca o ramură dispreţuită, ca o pradă luată dela nişte oameni ucişi cu lovituri de sabie, şi aruncată pe pietrele unei gropi, ca un hoit călcat în picioare.
Isa	14	20	Tu nu eşti unit cu ei în mormînt, căci ţi-ai nimicit ţara şi ţi-ai prăpădit poporul. Nu se va mai vorbi niciodată de neamul celor răi.
Isa	14	21	Pregătiţi măcelărirea fiilor, din pricina nelegiuirii părinţilor lor! Ca să nu se mai scoale să cucerească pămîntul, şi să umple lumea cu cetăţi!“
Isa	14	22	„Eu mă voi ridica împotriva lor! – zice Domnul oştirilor – şi voi şterge numele şi urma Babilonului, pe fiu şi nepot,“ zice Domnul.
Isa	14	23	„Voi face din el un culcuş de arici şi o mlaştină, şi îl voi mătura cu mătura nimicirii,“ zice Domnul oştirilor.
Isa	14	24	Domnul oştirilor a jurat, şi a zis: „Da, ce am hotărît se va întîmpla, ce am pus la cale se va împlini.
Isa	14	25	Voi zdrobi pe Asirian în ţara Mea, îl voi călca în picioare pe munţii Mei; astfel jugul lui se va lua de pe ei, şi povara lui va fi luată de pe umerii lor.“
Isa	14	26	Iată hotărîrea luată împotriva întregului pămînt, iată mîna, întinsă peste toate neamurile.
Isa	14	27	Domnul oştirilor a luat această hotărîre: cine I se va împotrivi? Mîna Lui este întinsă: cine o va abate?
Isa	14	28	În anul morţii împăratului Ahaz, a fost rostită această proorocie:
Isa	14	29	„Nu te bucura, ţara Filistenilor, că s’a frînt toiagul care te lovea! Căci din rădăcina şarpelui va ieşi un basilic, şi rodul lui va fi un balaur sburător.
Isa	14	30	Atunci cei mai săraci vor putea paşte, şi cei nenorociţi vor putea să locuiască liniştiţi; dar îţi voi lăsa neamul să piară de foame, şi ce va mai rămînea din tine va fi omorît.
Isa	14	31	Gemi, poartă! Boceşte-te, cetate! Cutremură-te, toată ţara Filistenilor! Căci un fum vine dela miază noapte, şi şirurile vrăjmaşului sînt strînse.“
Isa	14	32	„Şi ce va răspunde trimişilor poporului?“ – „Că Domnul a întemeiat Sionul, şi că cei nenorociţi din poporul Lui găsesc un loc de adăpost acolo.“ –
------------------------Isaia, capitolul 15
Isa	15	1	Proorocie împotriva Moabului.Chiar în noaptea cînd este pustiit, Ar-Moabul este nimicit! Chiar în noaptea cînd este pustiit, Chir-Moabul este nimicit! …
Isa	15	2	Poporul se suie la templu şi la Dibon, pe înălţimi, ca să plîngă; Moabul se boceşte: pe Nebo şi pe Medeba toate capetele sînt rase, şi toate bărbile sînt tăiate.
Isa	15	3	Pe uliţe, sînt încinşi cu saci, pe acoperişuri şi în pieţe, totul geme, şi se topesc plîngînd.
Isa	15	4	Hesbonul şi Eleale ţipă de li se aude glasul pînă la Iahaţ, chiar şi războinicii Moabului se bocesc cu sufletul plin de groază.
Isa	15	5	Îmi plînge inima pentru Moab, ai cărui fugari aleargă pînă la Ţoar, pînă la Eglat-Şelişia; căci suie, plîngînd, suişul Luhitului, şi scot ţipete de durere pe drumul Horonaimului.
Isa	15	6	Căci apele Nimrim sînt pustiite, s’a uscat iarba, s’a dus verdeaţa, şi nu mai este niciun fir verde.
Isa	15	7	De aceea strîng ce le mai rămîne, şi îşi strămută averile dincolo de pîrîul sălciilor
Isa	15	8	Căci ţipetele înconjură hotarele Moabului; bocetele lui răsună pînă la Eglaim, şi urletele lui răsună pînă la Beer-Elim.
Isa	15	9	Apele Dimonului sînt pline de sînge, şi voi trimete peste Dimon noi nenorociri; un leu va veni împotriva celor scăpaţi ai Moabului, împotriva rămăşiţei din ţară.
------------------------Isaia, capitolul 16
Isa	16	1	Trimeteţi miei cîrmuitorului ţării, trimeteţi-i din Sela, prin pustie, la muntele fiicei Sionului!
Isa	16	2	Ca o pasăre fugară, zgurnită din cuib, aşa vor fi fiicele Moabului, la trecerea Arnonului. –
Isa	16	3	Şi vor zice: „Sfătuieşte, mijloceşte, acopere-ne ziua namiaza mare cu umbra ta, ca noaptea neagră, ascunde pe ceice sînt urmăriţi, nu da pe faţă pe cei fugiţi!
Isa	16	4	Lasă să locuiască pentru o vreme la tine cei goniţi din Moab, fii un loc de scăpare pentru ei împotriva pustiitorului! Căci apăsarea va înceta, pustiirea se va sfîrşi, celce calcă ţara în picioare va pieri.
Isa	16	5	Şi atunci un scaun de domnie se va întări prin îndurare; şi se va vedea şezînd cu credincioşie, în casa lui David, un judecător, prieten al dreptului şi plin de rîvnă pentru dreptate. –
Isa	16	6	«Auzim îngîmfarea mîndrului Moab, fudulia şi fala lui, trufia şi lăudăroşia lui.“
Isa	16	7	Deaceea geme Moabul pentru Moab, toţi gem; suspinaţi pe dărîmăturile Chir-Haresetului, adînc mîhniţi;
Isa	16	8	căci cîmpiile Hesbonului lîncezesc; stăpînii neamurilor au sfărîmat butucii viei din Sibma, cari se întindeau pînă la Iaezer, şi se încîlceau prin pustie: mlădiţele ei se întindeau şi treceau dincolo de mare.
Isa	16	9	Deaceea plîng pentru via din Sibma, ca pentru Iaezer; vă ud cu lacrămile mele, Hesbonule şi Eleale! Căci peste culesul roadelor voastre şi peste secerişul vostru a căzut un strigăt de război!
Isa	16	10	S’a dus bucuria şi veselia din cîmpii! Şi în vii, nu mai sînt cîntece, nu mai sînt veselii! Nimeni nu mai calcă vinul în teascuri. – „Am făcut să înceteze strigătele de bucurie la cules.
Isa	16	11	Deaceea îmi plînge sufletul pentru Moab ca o arfă şi inima pentru Chir-Hares;
Isa	16	12	şi cînd se va arăta Moabul, obosindu-se pe înălţimi şi va intra în locaşul său cel sfînt să se roage, nu va putea să capete nimic!“ –
Isa	16	13	Acesta este cuvîntul, pe care l-a rostit Domnul de multă vreme asupra Moabului.
Isa	16	14	Iar acum Domnul vorbeşte, şi zice: „În trei ani, ca anii unui simbriaş, slava Moabului va fi dispreţuită, împreună cu toată această mare mulţime; şi ce va rămînea, va fi puţin lucru, aproape nimic.“
------------------------Isaia, capitolul 17
Isa	17	1	Proorocie împotriva Damascului:„Iată, Damascul nu va mai fi o cetate, ci va ajunge un morman de dărîmături;
Isa	17	2	cetăţile Aroerului sînt părăsite, sînt date spre păşune turmelor, cari se culcă nestingherite acolo.
Isa	17	3	S’a isprăvit cu cetăţuia lui Efraim, şi s’a sfîrşit cu împărăţia Damascului; dar rămăşiţa Siriei va fi ca slava copiilor lui Israel, zice Domnul oştirilor.
Isa	17	4	«În ziua aceea, slava lui Iacov va fi slăbită, şi grăsimea cărnii lui va pieri.
Isa	17	5	Se va întîmpla ca atunci cînd strînge secerătorul grîul, şi braţul lui taie spicele; da, ca la strînsul spicelor în valea Refaim;
Isa	17	6	vor mai rămînea doar cîteva, ca la scuturatul măslinului: două, trei măsline, pe vîrful crengilor, patru sau cinci, în ramurile cu roade, zice Domnul, Dumnezeul lui Israel.“
Isa	17	7	În ziua aceea, omul se va uita spre Făcătorul său, şi ochii i se vor întoarce spre Sfîntul lui Israel;
Isa	17	8	nu se va mai uita spre altare, cari sînt lucrarea mînilor lui, şi nu va mai privi la ce au făcut degetele lui, la idolii Astartei şi la stîlpii închinaţi soarelui.
Isa	17	9	În ziua aceea, cetăţile lui întărite vor fi ca dărîmăturile din pădure şi de pe vîrful muntelui, părăsite odinioară înaintea copiilor lui Israel: va fi o pustie!
Isa	17	10	Căci ai uitat pe Dumnezeul mîntuirii tale, şi nu ţi-ai adus aminte de Stînca scăpării tale. De aceea ţi-ai sădit răsaduri plăcute, şi ai sădit butuci străini.
Isa	17	11	Cînd i-ai sădit, i-ai înconjurat cu un gard, şi în curînd i-ai văzut înflorind. Dar culesul roadelor a fugit tocmai în clipa veseliei: şi durerea este fără leac.
Isa	17	12	Vai! ce vuiet de popoare multe, cari urlă cum urlă marea! Ce zarvă de neamuri, cari mugesc cum mugesc nişte ape puternice.
Isa	17	13	Neamurile mugesc cum mugesc apele mari … Dar cînd le mustră Dumnezeu, ele fug departe, izgonite ca pleava de pe munţi la suflarea vîntului, ca ţărîna luată de vîrtej.
Isa	17	14	Îndeseară, vine o prăpădenie neaşteptată, şi pînă dimineaţa, nu mai sînt! Iată partea celor ce ne jupoaie, şi soarta celor ce ne jăfuiesc.
------------------------Isaia, capitolul 18
Isa	18	1	Vai de tine, ţară, în care răsună zîngănit de arme, şi care eşti dincolo de rîurile Etiopiei!
Isa	18	2	Tu, care trimeţi soli pe mare, în corăbii de papură cari plutesc pe luciul apelor! Duceţi-vă, soli iuţi, la neamul acela tare şi puternic, la poporul acela înfricoşat dela începutul lui, neam puternic care zdrobeşte totul, şi a cărui ţară este tăiată de rîuri.
Isa	18	3	Voi toţi, locuitori ai lumii şi voi, locuitori ai pămîntului, luaţi seama cînd se înalţă steagul pe munţi, şi ascultaţi cînd sună trîmbiţa!
Isa	18	4	Căci aşa mi-a vorbit Domnul: „Eu privesc liniştit din locuinţa Mea pe căldura arzătoare a luminii soarelui, şi pe aburul de rouă, în vipia secerişului.
Isa	18	5	Dar înainte de seceriş, cînd cade floarea, şi rodul se face aguridă, el taie îndată mlădiţele cu cosoare, ba taie chiar lăstarii şi-i aruncă …“
Isa	18	6	Şi Asirienii vor fi lăsaţi astfel pradă păsărilor răpitoare din munţi şi fiarelor pămîntului; păsările de pradă vor petrece vara pe trupurile lor moarte, şi fiarele pămîntului vor ierna pe ele.
Isa	18	7	În vremea aceea, se vor aduce daruri de mîncare Domnului oştirilor, de poporul cel tare şi puternic, de poporul cel înfricoşat dela începutul lui, neam puternic, care zdrobeşte totul, şi a cărui ţară este tăiată de rîuri: vor fi aduse acolo unde locuieşte Numele Domnului oştirilor, pe muntele Sionului.
------------------------Isaia, capitolul 19
Isa	19	1	Proorocie împotriva Egiptului. Iată, Domnul călăreşte pe un nor repede şi vine în Egipt. Idolii Egiptului tremură înaintea Lui, şi li se îndoaie inima Egiptenilor în ei.
Isa	19	2	„Voi înarma pe Egipteni unii împotriva altora, şi se vor bate frate cu frate, prieten cu prieten, cetate cu cetate, împărăţie cu împărăţie.
Isa	19	3	Duhul Egiptenilor va pieri din ei, şi le voi nimici sfatul; atunci vor întreba pe idoli şi pe vrăjitori, pe ceice cheamă morţii şi pe ghicitori.
Isa	19	4	Voi da Egiptul în mînile unui stăpîn aspru, şi un împărat fără milă va stăpîni peste ei, zice Domnul, Dumnezeul oştirilor.“
Isa	19	5	Apele mării vor seca, şi rîul va seca şi se va usca,
Isa	19	6	rîurile se vor împuţi, canalele Egiptului vor fi goale şi uscate, pipirigul şi trestiile se vor vesteji.
Isa	19	7	Livezile Nilului de la îmbucătura rîului, şi toate sămănăturile din valea rîului se vor usca, se vor preface în ţărînă şi vor pieri.
Isa	19	8	Vor geme pescarii, se vor boci toţi cei ce aruncă undiţa în rîu, şi ceice întind mreji pe ape vor fi nemîngîiaţi.
Isa	19	9	Ceice lucrează inul dărăcit, şi ceice ţes ţesături albe vor fi acoperiţi, de ruşine,
Isa	19	10	stăpînitorii ţării vor fi întristaţi şi toţi simbriaşii vor fi cu inima amărîtă.
Isa	19	11	În adevăr, voivozii Ţoanului au înebunit, sfetnicii înţelepţi ai lui Faraon s’au prostit. „Cum îndrăzniţi voi să spuneţi lui Faraon: «Noi sîntem fiii înţelepţilor, fiii străvechilor împăraţi?
Isa	19	12	Unde sînt înţelepţii tăi?» «Să-ţi facă descoperiri dumnezeieşti, şi să spună ce a hotărît Domnul oştirilor împotriva Egiptului.
Isa	19	13	Voivozii Ţoanului au înebunit, voivozii Nofului s’au înşelat, căpeteniile seminţiilor duc Egiptul în rătăcire:
Isa	19	14	Domnul a răspîndit în mijlocul lui un duh de ameţeală ca să facă pe Egipteni să se clatine în toate faptele lor, cum se clatină un om beat şi varsă,
Isa	19	15	şi Egiptul nu va avea pe nimeni, care să poată face ceva, nici cap, nici coadă, nici ramură de finic, nici trestie!
Isa	19	16	În ziua aceea, Egiptul va fi ca o femeie: va tremura şi se va teme, văzînd mişcarea mînei Domnului oştirilor, cînd o va ridica împotriva lui.
Isa	19	17	Chiar şi ţara lui Iuda va fi o groază pentru Egipt: cum i se va vorbi de ea, se va îngrozi, din pricina hotărîrii luate împotriva lui de Domnul oştirilor.
Isa	19	18	În vremea aceea, vor fi cinci cetăţi în ţara Egiptului, cari vor vorbi limba Canaanului, şi vor jura pe Domnul oştirilor: una din ele se va numi cetatea nimicirii {Sau cetatea soarelui}!
Isa	19	19	Tot în vremea aceea va fi un altar pentru Domnul în ţara Egiptului, şi la hotar, va fi un stîlp de aducere aminte pentru Domnul.
Isa	19	20	Acesta va fi pentru Domnul oştirilor un semn şi o mărturie în ţara Egiptului. Ei vor striga către Domnul din pricina asupritorilor, şi El le va trimete un mîntuitor şi un apărător, care să-i izbăvească.
Isa	19	21	Atunci Domnul Se va descoperi Egiptenilor, şi Egiptenii vor cunoaşte pe Domnul în ziua aceea. Vor aduce jertfe şi daruri de mîncare, vor face juruinţe Domnului şi le vor împlini.
Isa	19	22	Astfel, Domnul va lovi pe Egipteni, îi va lovi, dar îi va tămădui. Ei se vor întoarce la Domnul, care-i va asculta, şi-i va vindeca.
Isa	19	23	În aceeaş vreme, va fi un drum care va duce din Egipt în Asiria: Asirienii se vor duce în Egipt şi Egiptenii în Asiria, şi Egiptenii împreună cu Asirienii vor sluji Domnului.
Isa	19	24	Tot în vremea aceea, Israel va fi al treilea, unit cu Egiptul şi cu Asiria, ca o binecuvîntare în mijlocul pămîntului.
Isa	19	25	Domnul oştirilor îi va binecuvînta şi va zice: „Binecuvîntat să fie Egiptul, poporul Meu, şi Asiria, lucrarea mînilor Mele, şi Israel, moştenirea Mea!“
------------------------Isaia, capitolul 20
Isa	20	1	În anul cînd a venit Tartan la Asdod, trimes de Sargon, împăratul Asiriei, să bată Asdodul, şi l-a luat,
Isa	20	2	în vremea aceea Domnul a vorbit lui Isaia, fiul lui Amoţ, şi i-a zis: „Du-te, desleagă-ţi sacul de pe coapse şi scoate-ţi încălţămintea din picioare!“ El a făcut aşa, a umblat gol şi desculţ.
Isa	20	3	Şi Domnul a zis: „După cum robul meu Isaia umblă gol şi desculţ, trei ani de zile, ca semn şi înştiinţare pentru Egipt şi pentru Etiopia,
Isa	20	4	tot aşa şi împăratul Asiriei va lua din Egipt şi din Etiopia prinşi de război şi surghiuniţi, tineri şi bătrîni, goi şi desculţi, şi cu spinarea descoperită, spre ruşinea Egiptului.
Isa	20	5	Atunci se vor îngrozi şi se vor ruşina ceice îşi puseseră încrederea în Etiopia, şi se făleau cu Egiptul.
Isa	20	6	Şi locuitorii de pe ţărmul acesta vor zice în ziua aceea: «Iată ce a ajuns încrederea noastră, pe care ne bizuiserăm, ca să fim ajutaţi şi să fim izbăviţi de împăratul Asiriei! Cum vom scăpa acum?“
------------------------Isaia, capitolul 21
Isa	21	1	Proorocie asupra pustiei mării.Cum înaintează vijelia dela miazăzi, aşa vine el din pustie, din ţara înfricoşată.
Isa	21	2	O vedenie grozavă mi s’a descoperit. Asupritorul asupreşte, pustiitorul pustieşte. – „Suie-te, Elamule! Împresoară, Medio! Căci fac să înceteze toate oftările lor, – zice Domnul.“
Isa	21	3	De aceea mi s’a umplut inima de nelinişte, m’apucă durerile, ca durerile unei femei cînd naşte. Zvîrcolirile nu mă lasă s’aud, tremurul mă împedecă să văd.
Isa	21	4	Îmi bate inima cu putere, m’apucă groaza; noaptea plăcerilor mele ajunge o noapte de spaimă.
Isa	21	5	Ei pun masa, straja veghează, şi ei mănîncă, beau … Dar deodată se aude strigînd: „În picioare, voivozi! Ungeţi scutul!“
Isa	21	6	Căci aşa mi-a vorbit Domnul: „Du-te şi pune un străjer, ca să dea de veste despre ce va vedea.“ –
Isa	21	7	El a văzut călărime, călăreţi doi cîte doi, călăreţi pe măgari, călăreţi pe cămile; şi asculta cu luare aminte, cu cea mai mare băgare de seamă.
Isa	21	8	Apoi a strigat, ca un leu: „Doamne, am stat mereu în turnul meu de pază, şi stam de strajă în toate nopţile.
Isa	21	9	Şi iată că a venit călărime şi călăreţi doi cîte doi.“ Apoi a luat iarăş cuvîntul, şi a zis: „A căzut, a căzut Babilonul, şi toate icoanele dumnezeilor lui sînt sfărîmate la pămînt!“
Isa	21	10	O, poporul meu, care ai fost stropşit ca boabele de grîu din aria mea, ce am auzit dela Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel, aceea vă vestesc.
Isa	21	11	Proorocie asupra Dumei.Mi se strigă din Seir: „Străjerule, cît mai este din noapte?“ „Străjerule, mai este mult din noapte?“
Isa	21	12	Străjerul răspunde: „Vine dimineaţa, şi este tot noapte. Dacă vreţi să întrebaţi, întrebaţi; întoarceţi-vă, şi veniţi iarăş.“
Isa	21	13	Proorocie asupra Arabiei.Veţi petrece noaptea în tufele Arabiei, cete de negustori din Dedan!
Isa	21	14	Duceţi apă celor ce le este sete; locuitorii ţării Tema duceţi pîne fugarilor!
Isa	21	15	Căci ei fug dinaintea săbiilor, dinaintea săbiei scoase din teacă, dinaintea arcului încordat, şi dinaintea unei lupte înverşunate.
Isa	21	16	Căci aşa mi-a vorbit Domnul: „Încă un an, ca anii unui simbriaş, şi s’a isprăvit cu toată slava Chedarului.
Isa	21	17	Nu va mai rămînea decît un mic număr din vitejii arcaşi, fii ai Chedarului, căci Domnul, Dumnezeul lui Israel, a spus-o.
------------------------Isaia, capitolul 22
Isa	22	1	Proorocie asupra văii vedeniilor. „Ce este de vă suiţi cu toţii pe acoperişuri,
Isa	22	2	cetate gălăgioasă, plină de zarvă, cetate veselă! Morţii tăi nu vor pieri ucişi de sabie, nici nu vor muri luptînd.
Isa	22	3	Ci toate căpeteniile tale fug împreună, sînt luaţi prinşi de arcaşi; toţi locuitorii tăi ajung deodată robi, în timp ce o iau la fugă în depărtare.
Isa	22	4	De aceea zic: «Întoarceţi-vă privirile dela mine, lăsaţi-mă să plîng cu amar; nu stăruiţi să mă mîngîiaţi pentru nenorocirea fiicei poporului meu!
Isa	22	5	Căci este o zi de necaz, de zdrobire şi de învălmăşală, trimeasă de Domnul, Dumnezeul oştirilor, în valea vedeniilor. Se dărîmă zidurile, şi răsună ţipete de durere spre munte.
Isa	22	6	Elamul poartă tolba cu săgeţi; cară de luptători, de călăreţi înaintează; Chirul desveleşte scutul.
Isa	22	7	Cele mai frumoase văi ale tale sînt pline de cară, şi călăreţii se înşiruie de bătaie la porţile tale.
Isa	22	8	Cele din urmă şanţuri de întărire ale lui Iuda sînt silite, şi în ziua aceasta cercetezi tu armăturile din casa pădurii.
Isa	22	9	Vă uitaţi la spărturile cele multe făcute cetăţii lui David, şi opriţi apele iazului de jos.
Isa	22	10	Număraţi casele Ierusalimului, şi le stricaţi, ca să întăriţi zidul.
Isa	22	11	Faceţi o cămară între cele două ziduri, pentru apele iazului celui vechi; – dar nu vă uitaţi spre Cel ce a vrut aceste lucruri, nu vedeţi pe Cel ce de mult le-a pregătit.
Isa	22	12	Şi totuş Domnul, Dumnezeul oştirilor, vă cheamă în ziua aceea să plîngeţi şi să vă bateţi în piept, să vă radeţi capul şi să vă încingeţi cu sac.
Isa	22	13	Dar iată, în schimb, veselie şi bucurie! Se junghie boi şi se taie oi, se mănîncă la carne şi se bea la vin: «Să mîncăm şi să bem, căci mîne vom muri!» –
Isa	22	14	Domnul oştirilor mi-a descoperit, şi mi-a zis: «Nu, nelegiuirea aceasta nu vi se va ierta pînă nu veţi muri, zice Domnul, Dumnezeul oştirilor.“
Isa	22	15	Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul oştirilor: „Du-te la curteanul acela, la Şebna, dregătorul casei împărăteşti, şi zi-i:
Isa	22	16	«Ce ai tu aici la tine, şi pe cine ai aici, de-ţi săpi aici un mormînt?» El îşi sapă un mormînt sus pe înălţime, îşi scobeşte o locuinţă în stîncă!
Isa	22	17	Iată, Domnul te va asvîrli cu o aruncătură puternică, te va învîrti ca pe un ghem.
Isa	22	18	Te va asvîrli, te va asvîrli ca pe o minge, pe un pămînt întins, şi acolo vei muri, acolo vor veni carele tale cele strălucite, tu, ocara casei stăpînului tău!
Isa	22	19	Vei fi izgonit din dregătoria ta, şi te va smulge Domnul din locul tău.
Isa	22	20	«În ziua aceea, zice Domnul, voi chema pe robul Meu Eliachim, fiul lui Hilchia,
Isa	22	21	îl voi îmbrăca în tunica ta, îl voi încinge cu brîul tău, şi voi da puterea ta în mînile lui. El va fi un tată pentru locuitorii Ierusalimului şi pentru casa lui Iuda.
Isa	22	22	Voi pune pe umărul lui cheia casei lui David: cînd va deschide el, nimeni nu va închide, şi cînd va închide el, nimeni nu va deschide.
Isa	22	23	Îl voi împlînta ca pe un drug într’un loc tare, şi va fi un scaun de slavă pentru casa tatălui său.
Isa	22	24	Pe el se va sprijini toată slava casei tatălui său, odraslele alese şi de ocară, toate sculele cele mici, atît lighenele cît şi vasele.“
Isa	22	25	„În ziua aceea, zice Domnul oştirilor, drugul acela împlîntat într’un loc tare va fi scos, va fi tăiat şi va cădea, şi povara care era pe el va fi nimicită, căci Domnul a vorbit.“
------------------------Isaia, capitolul 23
Isa	23	1	Proorocie împotriva Tirului. „Bociţi-vă, corăbii din Tarsis! Căci Tirul a fost nimicit: nu mai are nici case, nici intrare! Din ţara Chitim le-a venit vestea aceasta.“
Isa	23	2	„Amuţiţi de groază, locuitori ai ţărmului, pe care o umpleau odată negustorii din Sidon, cari străbăteau marea!
Isa	23	3	Veniturile lui erau grîul Nilului şi secerişul rîului, aduse pe ape mari, aşa că el era tîrgul neamurilor.“
Isa	23	4	„Ruşinează-te Sidoane! căci aşa vorbeşte marea, cetăţuia mării: «Eu n’am avut durerile facerii, nici n’am născut, n’am hrănit tineri, nici n’am crescut fete.“
Isa	23	5	Cînd vor afla Egiptenii vestea aceasta, vor tremura auzind de căderea Tirului,
Isa	23	6	şi vor zice: „Treceţi la Tarsis, bociţi-vă, locuitori ai ţărmului!
Isa	23	7	Aceasta este cetatea voastră cea veselă, care avea o obîrşie veche, şi ale cărei picioare o duceau să locuiască departe.
Isa	23	8	Cine a luat această hotărîre împotriva Tirului, împărţitorul cununilor, el, ai cărui negustori erau nişte voivozi, şi ai cărui tîrgoveţi erau cei mai bogaţi de pe pămînt?
Isa	23	9	Domnul oştirilor a luat această hotărîre, ca să ruşineze mîndria a tot ce străluceşte, şi să smerească pe toţi cei mari ai pămîntului:
Isa	23	10	«Străbate-ţi ţara, ca Nilul, niciun brîu nu te mai strînge, fiica Tarsisului! Nu mai este niciun jug!
Isa	23	11	Domnul Şi-a întins mîna asupra mării; a făcut să tremure împărăţii; a poruncit nimicirea cetăţuilor Canaanului,
Isa	23	12	şi a zis: «De acum nu te vei mai bucura, fecioară necinstită, fiica Sidonului! Scoală-te şi treci în ţara Chitim; dar nici acolo nu vei avea odihnă.
Isa	23	13	Iacă pe Haldei, cari nu erau un popor, locuitorii aceştia ai pustiei, cărora Asirianul le-a întemeiat o ţară; ei înalţă turnuri, surpă casele împărăteşti ale Tirului, le prefac în dărîmături.“
Isa	23	14	„Bociţi-vă, corăbii din Tarsis! Căci cetăţuia voastră este nimicită.“
Isa	23	15	În vremea aceea, Tirul va fi dat uitării şaptezeci de ani, cît ţine viaţa unui împărat, dar după şaptezeci de ani, se va întîmpla Tirului ca şi curvei despre care vorbeşte cîntecul:
Isa	23	16	„Ia arfa şi străbate cetatea, curvă dată uitării; cîntă bine, cîntă-ţi cîntecele de mai multe ori, ca iarăş să-şi aducă lumea aminte de tine.“
Isa	23	17	Tot aşa, după şaptezeci de ani, Domnul va cerceta Tirul, şi se va întoarce iarăş la cîştigul lui; va avea legături cu toate împărăţiile lumii de pe faţa pămîntului;
Isa	23	18	dar cîştigul şi plata lui vor fi închinate Domnului, nu vor fi nici strînse nici păstrate; ci cîştigul lui va aduce celor ce locuiesc înaintea Domnului, o hrană îmbelşugată şi haine strălucite.
------------------------Isaia, capitolul 24
Isa	24	1	Iată, Domnul deşartă ţara şi o pustieşte, îi răstoarnă faţa şi risipeşte locuitorii;
Isa	24	2	cum se întîmplă preotului se întîmplă şi poporului, stăpînului ca şi slugii, stăpînei ca şi slujnicei, vînzătorului ca şi cumpărătorului, celui ce dă cu împrumut ca şi celui ce ia cu împrumut, datornicului ca şi cel căruia îi este dator.
Isa	24	3	Ţara este pustiită de tot şi prădată; căci Domnul a hotărît aşa.
Isa	24	4	Ţara este tristă, sleită de puteri; locuitorii sînt mîhniţi şi tînjesc; căpeteniile poporului sînt fără putere,
Isa	24	5	căci ţara a fost spurcată de locuitorii ei; ei călcau legile, nu ţineau poruncile, şi rupeau legămîntul cel vecinic!
Isa	24	6	De aceea mănîncă blestemul ţara, şi sufăr locuitorii ei pedeapsa nelegiuirilor lor; de aceea sînt prăpădiţi locuitorii ţării, şi nu mai rămîne decît un mic număr din ei.
Isa	24	7	Mustul stă trist, via este veştejită; toţi cei ce erau cu inima veselă, suspină.
Isa	24	8	A încetat desfătarea timpanelor, s’a sfîrşit veselia gălăgiosă, s’a dus bucuria arfei.
Isa	24	9	Nu se mai cîntă cînd se bea vin, şi băuturile tari li se par amare celor ce le beau.
Isa	24	10	Cetatea pustie este dărîmată; toate casele sînt închise, nu mai intră nimeni în ele.
Isa	24	11	Pe uliţe se strigă după vin; s’a dus orice desfătare, nu mai este nicio veselie în ţară.
Isa	24	12	Numai pustiire a mai rămas în cetate, şi porţile stau dărîmate.
Isa	24	13	Da, în ţară, în mijlocul popoarelor, este ca atunci cînd se scutură măslinul, sau ca la culesul ciorchinelor rămase după culesul viei.
Isa	24	14	Ceilalţi însă, cari vor mai rămînea, îşi înălţă glasul, scot strigăte de veselie; de pe ţărmurile mării, laudă măreţia Domnului.
Isa	24	15	„Proslăviţi dar pe Domnul în locurile unde străluceşte lumină, lăudaţi Numele Domnului, Dumnezeului lui Israel, în ostroavele mării!“
Isa	24	16	Dela marginele pămîntului auzim cîntînd: „Slavă celui neprihănit!“ Dar eu zic: „Sînt perdut! Sînt perdut! Vai de mine!“ Jăfuitorii jăfuiesc, jăfuitorii se înverşunează la jaf.
Isa	24	17	Groaza, groapa, şi laţul, vin peste tine, locuitor al ţării!
Isa	24	18	Cel ce fuge dinaintea strigătelor de groază cade în groapă, şi cel ce se ridică din groapă se prinde în laţ; căci se deschid stăvilarele de sus, şi se clatină temeliile pămîntului!
Isa	24	19	Pămîntul se rupe, pămîntul se sfărîmă, pămîntul se crapă,
Isa	24	20	pămîntul se clatină ca un om beat, tremură ca o colibă; păcatul lui îl apasă, cade, şi nu se mai ridică.
Isa	24	21	În ziua aceea, Domnul va pedepsi în cer oştirea de sus, iar pe pămînt pe împăraţii pămîntului.
Isa	24	22	Aceştia vor fi strînşi ca prinşi de război şi puşi într’o temniţă, vor fi închişi în gherle, şi, după un mare număr de zile, vor fi pedepsiţi
Isa	24	23	Luna va fi acoperită de ruşine, şi soarele de groază; căci Domnul oştirilor va împărăţi pe muntele Sionului şi la Ierusalim, strălucind de slavă în faţa bătrînilor Lui.
------------------------Isaia, capitolul 25
Isa	25	1	„Doamne, Tu eşti Dumnezeul meu; pe Tine Te voi înălţa! Laud Numele Tău, căci ai făcut lucruri minunate; planurile Tale făcute mai dinainte s’au împlinit cu credincioşie.
Isa	25	2	Căci ai prefăcut cetatea (Babilon) într’un morman de pietre, cetăţuia cea tare într’o grămadă de dărîmături; cetatea cea mare a străinilor este nimicită, şi niciodată nu va mai fi zidită.
Isa	25	3	De aceea Te slăvesc popoarele puternice, şi cetăţile neamurilor puternice se tem de Tine.
Isa	25	4	Căci Tu ai fost un loc de scăpare pentru cel slab, un loc de scăpare pentru cel nenorocit în necaz, un adăpost împotriva furtunii, un umbrar împotriva căldurii; căci suflarea asupritorilor este ca vijelia care izbeşte în zid.
Isa	25	5	Cum domoleşti căldura într’un pămînt arzător, aşa ai domolit zarva străinilor; cum este înăduşită căldura de umbra unui nor, aşa au fost înăduşite cîntările de biruinţă ale asupritorilor.“
Isa	25	6	Domnul oştirilor pregăteşte tuturor popoarelor pe muntele acesta, un ospăţ de bucate gustoase, un ospăţ de vinuri vechi, de bucate miezoase, pline de măduvă, de vinuri vechi şi limpezite.
Isa	25	7	Şi, pe muntele acesta, înlătură măhrama care acopere toate popoarele, şi învelitoarea care înfăşură toate neamurile;
Isa	25	8	nimiceşte moartea pe vecie: Domnul Dumnezeu şterge lacrămile de pe toate feţele, şi îndepărtează de pe tot pămîntul ocara poporului Său; da, Domnul a vorbit.
Isa	25	9	În ziua aceea, vor zice: „Iată, acesta este Dumnezeul nostru, în care aveam încredere că ne va mîntui. Acesta este Domnul, în care ne încredeam, acum să ne veselim, şi să ne bucurăm de mîntuirea Lui!
Isa	25	10	Căci mîna Domnului se odihneşte pe muntele acesta; dar Moabul este călcat în picioare pe loc, cum este călcat în picioare paiul în bălegar.
Isa	25	11	În mijlocul acestei băltoace, el îşi întinde mînile, cum le întinde înotătorul ca să înoate; dar Domnul îi doboară mîndria, şi face de nimica dibăcia mînilor lui.
Isa	25	12	El surpă, prăbuşeşte întăriturile înalte ale zidurilor tale, le prăbuşeşte la pămînt, în ţărînă.“
------------------------Isaia, capitolul 26
Isa	26	1	În ziua aceea, se va cînta următoarea cîntare în ţara lui Iuda: „Avem o cetate tare; Dumnezeu ne dă mîntuirea ca ziduri şi întăritură.
Isa	26	2	Deschideţi porţile, ca să intre neamul cel neprihănit şi credincios.
Isa	26	3	Celui cu inima tare, Tu-i chezăşluieşti pacea; da, pacea, căci se încrede în Tine.
Isa	26	4	Încredeţi-vă în Domnul pe vecie, căci Domnul Dumnezeu este Stînca veacurilor.
Isa	26	5	El a răsturnat pe ceice locuiau pe înălţimi, El a plecat cetatea îngîmfată; a doborît-o la pămînt, şi a aruncat-o în ţărînă.
Isa	26	6	Ea este călcată în picioare, în picioarele săracilor, supt paşii celor obijduiţi.
Isa	26	7	Calea dreptului este neprihănirea; Tu, care eşti fără prihană, netezeşti cărarea dreptului.
Isa	26	8	De aceea Te aşteptăm, Doamne, şi pe calea judecăţilor Tale; sufletul nostru suspină după Numele Tău şi după pomenirea Ta.
Isa	26	9	Sufletul meu Te doreşte noaptea, şi duhul meu Te caută înlăuntrul meu. Căci, cînd se împlinesc judecăţile Tale pe pămînt, locuitorii lumii învaţă dreptatea.
Isa	26	10	Dacă ierţi pe cel rău, el totuş nu învaţă neprihănirea, se dedă la rău în ţara în care domneşte neprihănirea, şi nu caută la măreţia Domnului.
Isa	26	11	Doamne, mîna Ta este puternică: ei n’o zăresc! Dar vor vedea rîvna Ta pentru poporul Tău, şi vor fi ruşinaţi; va arde focul pe vrăjmaşii Tăi.
Isa	26	12	Dar nouă, Doamne, Tu ne dai pace, căci tot ce facem noi, Tu împlineşti pentru noi.
Isa	26	13	Doamne, Dumnezeul nostru, alţi stăpîni afară de Tine au stăpînit peste noi, dar acum numai pe Tine, şi numai Numele Tău îl chemăm.
Isa	26	14	Ceice sînt morţi acum nu vor mai trăi, sînt nişte umbre, şi nu se vor mai scula; căci Tu i-ai pedepsit, i-ai nimicit, şi le-ai şters pomenirea.
Isa	26	15	Înmulţeşte poporul, Doamne! Înmulţeşte poporul, arată-Ţi slava; dă înapoi toate hotarele ţării.
Isa	26	16	Doamne, ei Te-au căutat, cînd erau în strîmtorare; au început să se roage, cînd i-ai pedepsit.
Isa	26	17	Cum se svîrcoleşte o femeie însărcinată, gata să nască, şi cum strigă ea în mijlocul durerilor ei, aşa am fost noi, departe de Faţa Ta, Doamne!
Isa	26	18	Am zămislit, am simţit dureri, şi, cînd să naştem, am născut vînt: ţara nu este mîntuită, şi locuitorii ei nu sînt născuţi.
Isa	26	19	Să învie dar morţii Tăi! Să se scoale trupurile mele moarte! – Treziţi-vă şi săriţi de bucurie, ceice locuiţi în ţărînă! Căci roua Ta este o rouă dătătoare de viaţă, şi pămîntul va scoate iarăş afară pe cei morţi.“
Isa	26	20	„Du-te, poporul meu, intră în odaia ta, şi încuie uşa după tine; ascunde-te cîte-va clipe, pînă va trece mînia!
Isa	26	21	Căci iată, Domnul iese din locuinţa Lui, să pedepsească nelegiuirile locuitorilor pămîntului; şi pămîntul va da sîngele pe faţă, şi nu va mai acoperi uciderile.
------------------------Isaia, capitolul 27
Isa	27	1	În ziua aceea, Domnul va lovi cu sabia Lui cea aspră, mare şi tare, Leviatanul, Babilonul, şarpele fugar (Asur), şi Leviatanul, şarpele inelat (Babel), şi va ucide balaurul de lîngă mare (Egiptul).
Isa	27	2	În ziua aceea, cîntaţi o cîntare asupra viei celei mai alese:
Isa	27	3	„Eu, Domnul, sînt Păzitorul ei, Eu o ud în fiecare clipă; Eu o păzesc zi şi noapte ca să n’o vatăme nimeni.
Isa	27	4	N’am nici o mînie. Dar dacă voi găsi mărăcini şi spini, voi merge la luptă împotriva lor, şi-i voi arde pe toţi,
Isa	27	5	afară numai dacă vor căuta ocrotirea Mea, vor face pace cu Mine, da, vor face pace cu Mine.“
Isa	27	6	În vremile viitoare, Iacov va prinde rădăcină, Israel va înflori şi va odrăsli, şi va umplea lumea cu roadele lui.
Isa	27	7	L-a lovit oare Domnul cum a lovit pe cei ce-l loveau? L-a ucis El cum a ucis pe cei ce-l ucideau?
Isa	27	8	Cu măsură l-ai pedepsit în robie, luîndu-l cu suflarea năpraznică a vîntului de răsărit.
Isa	27	9	Astfel nelegiuirea lui Iacov a fost ispăşită, şi iată rodul iertării păcatului lui: Domnul a făcut toate pietrele altarelor ca nişte pietre de var prefăcute în ţărînă; idolii Astartei şi stîlpii soarelui nu se vor mai ridica.
Isa	27	10	Căci cetatea cea tare a rămas singuratică, a ajuns o locuinţă lăsată şi părăsită ca pustia. În ea paşte viţelul, în ea se culcă şi-i mănîncă ramurile.
Isa	27	11	Cînd i se usucă ramurile, sînt rupte; vin femeile, să le ardă. Căci acesta era un popor fără pricepere; de aceea Cel ce l-a făcut n’a avut milă de el, şi Cel ce l-a întocmit nu l-a iertat.
Isa	27	12	În vremea aceea, Domnul va scutura roade dela cursul Rîulul pînă la pîrîul Egiptului; iar voi veţi fi strînşi unul cîte unul, copii ai lui Israel!
Isa	27	13	În ziua aceea, se va suna cu trîmbiţa cea mare şi atunci se vor întoarce cei surghiuniţi din ţara Asiriei şi fugarii din ţara Egiptului. Ei se vor închina înaintea Domnului, pe muntele cel sfînt, Ierusalim.
------------------------Isaia, capitolul 28
Isa	28	1	Vai de cununa îngîmfată a beţivilor lui Efraim, de floarea veştejită, care este strălucirea podoabei sale, pe culmea văii mănoase a celor ce se îmbată!
Isa	28	2	Iată că vine dela Domnul, un om tare şi puternic, ca o furtună de piatră, ca o vijelie nimicitoare, ca o rupere de nori cu mari şivoaie de ape, care o doboară cu putere la pămînt.
Isa	28	3	Va fi călcată în picioare, cununa îngîmfată a beţivilor lui Efraim;
Isa	28	4	şi floarea veştejită, care este strălucirea podoabei ei, pe culmea văii mănoase, va fi ca o smochină timpurie care se vede înainte de culesul roadelor şi pe care, abia o iei în mînă, şi îndată o şi înghiţi.
Isa	28	5	În ziua aceea, Domnul oştirilor va fi o cunună strălucitoare şi o podoabă măreaţă pentru rămăşiţa poporului,
Isa	28	6	sau: un duh de dreptate pentru cel ce şade pe scaunul de judecată, şi o putere pentru cei ce dau pe vrăjmaş înapoi pînă la porţile lui.
Isa	28	7	Dar şi ei, se clatină de vin, şi băuturile tari îi ameţesc; preoţi şi prooroci sînt îmbătaţi de băuturi tari, sînt stăpîniţi de vin, au ameţeli din pricina băuturilor tari; se clatină cînd proorocesc, se poticnesc cînd judecă.
Isa	28	8	Toate mesele sînt pline de vărsături murdare, şi nu mai este nici un loc curat. –
Isa	28	9	Ei zic: „Pe cine vrea el să înveţe înţelepciunea? Cui vrea să dea învăţături? Unor copii înţărcaţi de curînd, luaţi dela ţîţă?
Isa	28	10	Căci dă învăţătură peste învăţătură, învăţătură peste învăţătură, poruncă peste poruncă, poruncă peste poruncă, puţin aici, puţin acolo.“ –
Isa	28	11	Ei bine! Prin nişte oameni cu buze bîlbăitoare şi cu vorbirea străină va vorbi poporului acestuia Domnul.
Isa	28	12	El îi zicea: „Iată odihna; lăsaţi pe cel ostenit să se odihnească; iată locul de odihnă!“ Dar ei n’au vrut să asculte,
Isa	28	13	şi pentru ei cuvîntul Domnului va fi: „Învăţătură peste învăţătură, învăţătură peste învăţătură, poruncă peste poruncă, poruncă peste poruncă, puţin aici, puţin acolo“, ca mergînd, să cadă pe spate şi să se zdrobească,să dea în laţ şi să fie prinşi.
Isa	28	14	De aceea ascultaţi Cuvîntul Domnului, batjocoritorilor, cari stăpîniţi peste poporul acesta din Ierusalim!
Isa	28	15	Pentrucă ziceţi: „Noi am făcut un legămînt cu moartea, am făcut o învoială cu locuinţa morţilor: cînd va trece urgia apelor năvălitoare, nu ne va atinge, căci avem ca loc de scăpare neadevărul şi ca adăpost minciuna!“
Isa	28	16	deaceea, aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: „Iată, pun ca temelie în Sion o piatră, o piatră încercată, o piatră de preţ, piatră din capul unghiului clădirii, temelie puternică; cel ce o va lua ca sprijin, nu se va grăbi să fugă.
Isa	28	17	Voi face din neprihănire o lege, şi din dreptate o cumpănă; şi grindina va surpa locul de scăpare al neadevărului, şi apele vor îneca adăpostul minciunii.
Isa	28	18	Aşa că legămîntul vostru cu moartea va fi nimicit, şi învoiala voastră cu locuinţa morţilor nu va dăinui. Cînd va trece urgia apelor năvălitoare, veţi fi striviţi de ea.
Isa	28	19	Ori de cîte ori va trece, vă va apuca; căci va trece în toate dimineţile, zi şi noapte, şi numai vuietul ei vă va îngrozi.“
Isa	28	20	Patul va fi prea scurt, ca să te întinzi în el, şi învelitoarea prea îngustă, ca să te înveleşti cu ea.
Isa	28	21	Căci Domnul Se va scula ca la muntele Peraţim, şi Se va mînia ca în valea Gabaonului, ca să-Şi facă lucrarea, lucrarea Lui ciudată, ca să-Şi împlinească lucrul, lucrul Lui nemaiauzit.
Isa	28	22	Acum, nu batjocoriţi, ca nu cumva să vi se strîngă mai tare legăturile; căci am aflat dela Domnul, Dumnezeul oştirilor, că nimicirea întregei ţări este hotărîtă.
Isa	28	23	„Plecaţi-vă urechea, şi ascultaţi glasul meu! Fiţi cu luare aminte, şi ascultaţi cuvîntul meu!
Isa	28	24	Cel ce ară pentru sămănătură, ară oare necontenit? Necontenit îşi brăzdează şi îşi grăpează el pămîntul?
Isa	28	25	Oare după ce a netezit faţa pămîntului, nu aruncă el măzăriche şi samănă chimen? Nu pune el grîul în rînduri, orzul într’un loc deosebit, şi alacul pe margini?
Isa	28	26	Dumnezeul lui l-a învăţat să facă aşa, El i-a dat aceste învăţături.
Isa	28	27	Măzărichea nu se treieră cu leasa, şi roata carului nu trece peste chimen; ci măzărichea se bate cu băţul, şi chimenul cu nuiaua.
Isa	28	28	Grîul se bate, dar nu se bate necontenit; împingi peste el roata carului şi caii, dar nu-l sfărîmi.
Isa	28	29	Şi lucrul acesta vine dela Domnul oştirilor; minunat este planul Lui, şi mare este înţelepciunea Lui.“
------------------------Isaia, capitolul 29
Isa	29	1	Vai de Ariel {Sau Leul lui Dumnezeu}, de Ariel! Cetatea în care a tăbărît David! „Adăugaţi an la an, şi lăsaţi sărbătorile să-şi facă ocolul lor.
Isa	29	2	Apoi voi împresura pe Ariel; plînsete şi gemete vor fi în ea şi cetatea va fi ca un Ariel pentru Mine.
Isa	29	3	Căci te voi împresura de toate părţile, te voi înconjura cu cete de străjeri, şi voi ridica întărituri de şanţuri împotriva ta.
Isa	29	4	Vei fi doborît la pămînt şi de acolo vei vorbi, şi din ţărînă ţi se vor auzi vorbele. Glasul tău va ieşi din pămînt ca al unei năluci, şi din ţărînă îţi vei şopti cuvintele.
Isa	29	5	Dar mulţimea vrăjmaşilor tăi va fi ca o pulbere măruntă, şi mulţimea asupritorilor va fi ca pleava care sboară, şi aceasta deodată, într’o clipă.“
Isa	29	6	Dela Domnul oştirilor va veni pedeapsa, cu tunete, cutremure de pămînt şi pocnet puternic, cu vijelie şi furtună, şi cu flacăra unui foc mistuitor.
Isa	29	7	Şi, ca un vis, ca o vedenie de noapte, aşa va fi mulţimea neamurilor cari vor lupta împotriva lui Ariel, aşa vor fi cei ce se vor bate împotriva lui şi cetăţuiei lui, strîngîndu-l de aproape.
Isa	29	8	După cum cel flămînd visează că mănîncă, şi se trezeşte cu stomahul gol, şi, după cum cel însetat visează că bea, şi se trezeşte stors de puteri şi cu setea nestîmpărată: tot aşa va fi şi cu mulţimea neamurilor cari vor veni să lupte împotriva muntelui Sionului.
Isa	29	9	„Rămîneţi încremeniţi şi uimiţi! Închideţi ochii şi fiţi orbi!“ „Ei sînt beţi; dar nu de vin; se clatină, dar nu din pricina băuturilor tari.
Isa	29	10	Ci pentrucă Domnul a turnat peste voi un duh de adormire; v’a închis ochii, proorocilor, şi v’a acoperit capetele, văzătorilor.
Isa	29	11	De aceea toată descoperirea dumnezeiască a ajuns pentru voi ca vorbele unei cărţi pecetluite. Dacă o dai cuiva care ştie să citească, şi-i zici; «Ia citeşte!» El răspunde: «Nu pot, căci este pecetluită!»
Isa	29	12	Sau dacă dai cartea unuia care nu ştie să citească şi-i zici: «Ia citeşte!» El răspunde: «Nu ştiu să citesc.“
Isa	29	13	Domnul zice: „Cînd se apropie de Mine poporul acesta, Mă cinsteşte cu gura şi cu buzele, dar inima lui este departe de Mine, şi frica pe care o are de Mine, nu este decît o învăţătură de datină omenească.
Isa	29	14	De aceea voi lovi iarăş pe poporul acesta cu semne şi minuni din ce în ce mai minunate, aşa că înţelepciunea înţelepţilor lui va pieri, şi priceperea oamenilor lui pricepuţi se va face nevăzută.“
Isa	29	15	Vai de ceice îşi ascund planurile dinaintea Domnului, cari îşi fac faptele în întunerec, şi zic: „Cine ne vede şi cine ne ştie?“
Isa	29	16	Stricaţi ce sînteţi! Oare olarul trebuie privit ca lutul, sau poate lucrarea să zică despre lucrător: „Nu m’a făcut el?“ Sau poate vasul să zică despre olar: „El nu se pricepe?“
Isa	29	17	Peste puţină vreme, Libanul se va preface în pomăt, şi pomătul va fi socotit ca o pădure!
Isa	29	18	În ziua aceea, surzii vor auzi cuvintele cărţii, şi ochii orbilor, izbăviţi de negură şi întunerec, vor vedea.
Isa	29	19	Cei nenorociţi se vor bucura tot mai mult în Domnul, şi săracii se vor veseli de Sfîntul lui Israel.
Isa	29	20	Căci asupritorul nu va mai fi, batjocoritorul va pieri, şi toţi ceice pîndeau nelegiuirea vor fi nimiciţi:
Isa	29	21	ceice osîndeau pe alţii la judecată, întindeau curse cui îi înfruntau la poarta cetăţii, şi năpăstuiau fără temei pe cel nevinovat.
Isa	29	22	De aceea aşa vorbeşte Domnul către casa lui Iacov, El, care a răscumpărat pe Avraam: „Acum Iacov nu va mai roşi de ruşine, şi nu i se va mai îngălbeni faţa acum.
Isa	29	23	Căci cînd vor vedea ei, cînd vor vedea copiii lor, în mijlocul lor, lucrarea mînilor Mele, Îmi vor sfinţi Numele; vor sfinţi pe Sfîntul lui Iacov, şi se vor teme de Dumnezeul lui Israel.
Isa	29	24	Cei rătăciţi cu duhul vor căpăta pricepere, şi ceice cîrteau vor lua învăţătură.“
------------------------Isaia, capitolul 30
Isa	30	1	„Vai, – zice Domnul – de copiii răzvrătiţi, cari iau hotărîri fără Mine, fac legăminte cari nu vin din Duhul Meu, şi îngrămădesc astfel păcat peste păcat!
Isa	30	2	Ei se pogoară în Egipt, fără să Mă întrebe, ca să fugă supt ocrotirea lui Faraon, şi să caute un adăpost supt umbra Egiptenilor!
Isa	30	3	Dar, ocrotirea lui Faraon vă va da de ruşine, şi adăpostul supt umbra Egiptului vă va da de ocară.
Isa	30	4	Căci voivozii lui au şi ajuns la Ţoan, şi trimeşii lui au şi atins Hanesul.
Isa	30	5	Dar toţi vor rămînea de ruşine, din pricina unui popor, care nu le va fi de folos, nici nu-i va ajuta, nici nu le va folosi, ci va fi spre ruşinea şi ocara lor.“
Isa	30	6	Proorocie asupra unor dobitoace dela miazăzi: printr’un ţinut strîmtorat şi necăjit, de unde vine leoaica şi leul, năpîrca şi şarpele sburător, îşi duc ei bogăţiile în spinarea măgarilor, şi vistieriile pe cocoaşa cămilelor, către un popor care nu le va fi de folos.
Isa	30	7	Căci ajutorul Egiptului nu este decît deşertăciune şi nimic; de aceea eu numesc lucrul acesta: „zarvă fără nici o ispravă.“
Isa	30	8	„Du-te acum – zice Domnul – de scrie aceste lucruri înaintea lor pe o tăbliţă, şi sapă-le într’o carte, ca să rămînă pînă în ziua de apoi, ca mărturie pe vecie şi în veci de veci.
Isa	30	9	Scrie că: «Poporul acesta este un popor răzvrătit, nişte copii mincinoşi, nişte copii cari nu vor să asculte Legea Domnului,
Isa	30	10	cari zic văzătorilor: «Să nu vedeţi!» şi proorocilor: «Să nu proorociţi adevăruri, ci spuneţi-ne lucruri măgulitoare, proorociţi-ne lucruri închipuite!
Isa	30	11	Abateţi-vă din drum, daţi-vă în lături de pe cărare, lăsaţi-ne în pace cu Sfîntul lui Israel!“
Isa	30	12	De aceea aşa vorbeşte Sfîntul lui Israel: „Fiindcă lepădaţi cuvîntul acesta, şi vă încredeţi în sîlnicie şi vicleşuguri, şi vă sprijiniţi pe ele,
Isa	30	13	de aceea nelegiuirea aceasta va fi pentru voi ca spărtura unui zid înalt, care, spărgîndu-se, ameninţă să cadă, şi a cărui prăbuşire vine deodată, într’o clipă:
Isa	30	14	îl sfărîmă cum se sfărîmă un vas de pămînt, care se sfărîmă fără nicio milă, şi din ale cărui sfărîmături nu mai rămîne nici un ciob măcar, cu care să iei foc din vatră, sau să scoţi apă din fîntînă.“
Isa	30	15	Căci aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu, Sfîntul lui Israel: „În linişte şi odihnă va fi mîntuirea voastră, în seninătate şi încredere va fi tăria voastră.“ Dar n’aţi voit!
Isa	30	16	Ci aţi zis: „Nu! Ci vom fugi pe cai!“ – „De aceea veţi şi fugi!“ – „Vom călări pe cai iuţi!“ – „De aceea cei ce vă vor urmări vor fi şi mai iuţi!
Isa	30	17	O mie vor fugi la ameninţarea unuia singur; şi cînd vă vor ameninţa cinci, toţi veţi fugi, pînă veţi rămînea ca un stîlp pe vîrful unui munte, şi ca un steag pe creştetul unui deal.“
Isa	30	18	„Totuş Domnul aşteaptă să Se milostivească de voi, şi Se va scula să vă dea îndurare, căci Domnul este un Dumnezeu drept: ferice de toţi ceice nădăjduiesc în El!
Isa	30	19	Da, popor al Sionului, locuitor al Ierusalimului, nu vei mai plînge! El Se va îndura de tine, cînd vei striga; cum va auzi, te va asculta.
Isa	30	20	Domnul vă va da pîne în necaz, şi apă în strîmtorare. Învăţătorii tăi nu se vor mai ascunde, ci ochii tăi vor vedea pe învăţătorii tăi.
Isa	30	21	Urechile tale vor auzi după tine glasul care va zice: «Iată drumul, mergeţi pe el!» Cînd veţi voi să vă mai abateţi la dreapta sau la stînga.
Isa	30	22	Veţi socoti ca spurcate argintul care vă acopere idolii şi aurul cu care sînt poleite chipurile turnate. Ca pe o necurăţie le vei arunca, şi le vei zice: «Afară cu voi de aici!»
Isa	30	23	Atunci El va da ploaie peste sămînţa pe care o vei pune în pămînt, şi pînea, pe care o va da pămîntul, va fi gustoasă şi hrănitoare; în acelaş timp, turmele tale vor paşte în păşuni întinse.
Isa	30	24	Boii şi măgarii, cari ară pămîntul, vor mînca un nutreţ sărat, vînturat cu lopata şi cu ciurul.
Isa	30	25	Pe orice munte înalt şi pe orice deal înalt, vor izvorî rîuri, curgeri de apă, în ziua marelui măcel, cînd turnurile vor cădea.
Isa	30	26	Şi lumina lunii va fi ca lumina soarelui, iar lumina soarelui va fi de şapte ori mai mare (ca lumina a şapte zile), cînd va lega Domnul vînătăile poporului Său, şi va tămădui rana loviturilor lui.“
Isa	30	27	„Iată, Numele Domnului vine din depărtare! Mînia Lui este aprinsă, şi un pîrjol puternic; buzele Lui sînt pline de urgie, şi limba Lui este ca un foc mistuitor;
Isa	30	28	suflarea Lui este ca un şivoi ieşit din albie, care ajunge pînă la gît ca să ciuruiască neamurile cu ciurul nimicirii, şi să pună o zăbală înşelătoare în fălcile popoarelor.
Isa	30	29	Voi însă veţi cînta ca în noaptea cînd se prăznuieşte sărbătoarea, veţi fi cu inima veselă, ca cel ce merge în sunetul flautului, ca să se ducă la muntele Domnului, spre Stînca lui Israel.
Isa	30	30	Şi Domnul va face să răsune glasul Lui măreţ, Îşi va arăta braţul gata să lovească, în mînia Lui aprinsă, în mijlocul flacării unui foc mistuitor, în mijlocul înecului, furtunii şi pietrelor de grindină.
Isa	30	31	Atunci, Asirianul va tremura de glasul Domnului, care îl va lovi cu nuiaua Sa.
Isa	30	32	La fiecare lovitură de nuia hotărîtă, pe care i-o va da Domnul, se vor auzi timpanele şi arfele, Domnul va lupta împotriva lui cu mîna ridicată.
Isa	30	33	Căci de multă vreme este pregătit un rug, gătit şi pentru împărat: adînc şi lat este făcut, cu foc şi lemne din belşug. Suflarea Domnului îl aprinde ca un şivoi de pucioasă.“
------------------------Isaia, capitolul 31
Isa	31	1	Vai de cei ce se pogoară în Egipt după ajutor, se bizuiesc pe cai şi se încred în mulţimea carălor şi în puterea călăreţilor, dar nu privesc spre Sfîntul lui Israel, şi nu caută pe Domnul!
Isa	31	2	Dar şi El, este înţelept şi aduce nenorocirea, şi nu Îşi ia vorbele înapoi, ci Se ridică împotriva casei celor răi, şi împotriva ajutorului celor ce săvîrşesc nelegiuirea.
Isa	31	3	Căci Egipteanul este om nu Dumnezeu, şi caii lui sînt carne nu duh. Doar mîna să-Şi întindă Domnul, şi ocrotitorul se va clătina, iar cel ocrotit va cădea, şi vor pieri cu toţii.
Isa	31	4	Căci aşa mi-a vorbit Domnul: „Cum mugeşte leul şi puiul de leu asupra prăzii, în ciuda tuturor păstorilor strînşi împotriva lui, şi nu se înspăimîntă de glasul lor, nici nu se sperie de numărul lor, aşa Se va pogorî şi Domnul oştirilor să lupte pe muntele Sionului şi pe dealul lui.
Isa	31	5	Cum îşi întind păsările aripile peste puii lor, aşa va ocroti Domnul oştirilor Ierusalimul, îl va ocroti şi-l va izbăvi, îl va cruţa şi-l va mîntui.“
Isa	31	6	„Întoarceţi-vă la Acela de la care v’aţi abătut mult, copii ai lui Israel.“
Isa	31	7	„Căci în ziua aceea, fiecare îşi va lepăda idolii de argint şi de aur, pe cari vi i-aţi făcut cu mînile voastre nelegiuite.
Isa	31	8	Şi Asirianul va cădea ucis de o sabie, dar nu a unui om: îl va nimici o sabie, dar nu este a unui om; va fugi de sabie, şi tinerii lui războinici vor fi robiţi.
Isa	31	9	Stînca lui se va topi de groază {Sau în groaza lui, va trece întăritura sa}, şi căpeteniile lui vor tremura înaintea steagului, – zice Domnul, – care Îşi are focul în Sion şi cuptorul în Ierusalim.“
------------------------Isaia, capitolul 32
Isa	32	1	„Atunci împăratul va împărăţi cu dreptate, şi voivozii vor cîrmui cu nepărtinire.
Isa	32	2	Fiecare va fi ca un adăpost împotriva vîntului, şi ca un loc de scăpare împotriva furtunii, ca nişte rîuri de apă într’un loc uscat, ca umbra unei stînci mari într’un pămînt ars de sete.
Isa	32	3	Ochii celor ce văd nu vor mai fi legaţi, şi urechile celor ce aud vor lua aminte.
Isa	32	4	Inima celor uşuratici va pricepe şi va înţelege, şi limba gîngavilor va vorbi iute şi desluşit.
Isa	32	5	Nebunul nu se va mai numi ales la suflet, nici mişelul nu se va mai numi cu inimă largă.
Isa	32	6	Căci nebunul spune nebunii, şi inima lui gîndeşte rău, ca să lucreze în chip nelegiuit, şi să spună neadevăruri împotriva Domnului, ca să lase lihnit sufletul celui flămînd, şi să ia băutura celui însetat.
Isa	32	7	Armele mişelului sînt nimicitoare; el face planuri vinovate, ca să piardă pe cel nenorocit prin cuvinte mincinoase, chiar cînd pricina săracului este dreaptă.
Isa	32	8	Dar cel ales la suflet face planuri alese, şi stăruie în planurile lui alese.“
Isa	32	9	„Femei fără grijă, sculaţi-vă şi ascultaţi glasul meu! Fiice nepăsătoare, luaţi aminte la cuvîntul meu!
Isa	32	10	Într’un an şi cîteva zile, veţi tremura, nepăsătoarelor; căci se va duce culesul viilor, şi strîngerea poamelor nu va mai veni.
Isa	32	11	Îngroziţi-vă, voi cele fără grijă! Tremuraţi, nepăsătoarelor! Desbrăcaţi-vă, desgoliţi-vă şi încingeţi-vă coapsele cu haine de jale!
Isa	32	12	Bateţi-vă pieptul, aducîndu-vă aminte de frumuseţa cîmpiilor şi de rodnicia viilor.
Isa	32	13	Pe pămîntul poporului meu cresc spini şi mărăcini, chiar şi în toate casele de plăcere ale cetăţii celei vesele.
Isa	32	14	Casa împărătească este părăsită, cetatea gălăgioasă este lăsată; dealul şi turnul vor sluji pe vecie ca peşteri; măgarii sălbatici se vor juca în ele, şi turmele vor paşte,
Isa	32	15	pînă cînd se va turna Duhul de sus peste noi; atunci pustia se va preface în pămînt, şi pomătul va fi privit ca o pădure.
Isa	32	16	Atunci nepărtinirea va locui în pustie, şi neprihănirea îşi va avea locuinţa în pomăt.
Isa	32	17	Lucrarea neprihănirii va fi pacea, roada neprihănirii: odihna şi liniştea pe vecie.
Isa	32	18	Poporul meu va locui în locuinţa păcii, în case fără grijă şi în adăposturi liniştite.
Isa	32	19	Dar pădurea va fi prăbuşită supt grindină şi cetatea plecată adînc.
Isa	32	20	Ferice de voi, cari sămănaţi pretutindeni dealungul apelor, şi cari daţi drumul pretutindeni boului şi măgarului!“
------------------------Isaia, capitolul 33
Isa	33	1	„Vai de tine, pustiitorule, care totuş n’ai fost pustiit; care jăfuieşti, şi n’ai fost jăfuit încă! După ce vei sfîrşi de pustiit, vei fi pustiit şi tu, după ce vei isprăvi de jăfuit, vei fi jăfuit şi tu.“
Isa	33	2	„Doamne, ai milă de noi! Noi nădăjduim în Tine. Fii ajutorul nostru în fiecare dimineaţă şi izbăvirea noastră la vreme de nevoie!
Isa	33	3	Cînd răsună glasul Tău, popoarele fug; cînd Te scoli Tu, neamurile se împrăştie.“
Isa	33	4	„Şi prada voastră va fi strînsă cum strînge muşiţa: sar peste ea cum sar lăcustele.“
Isa	33	5	Domnul este înălţat, şi locuieşte în înălţime. El umple Sionul de nepărtinire şi dreptate.
Isa	33	6	„Zilele tale sînt statornice, înţelepciunea şi priceperea sînt un izvor de mîntuire“; frica de Domnul, iată comoara Sionului.
Isa	33	7	Iată, vitejii strigă afară; solii păcii plîng cu amar.
Isa	33	8	Drumurile sînt pustii; nimeni nu mai umblă pe drumuri. Asur a rupt legămîntul, dispreţuieşte cetăţile, nu se uită la nimeni.
Isa	33	9	Ţara jăleşte şi este întristată; Libanul este plin de ruşine, tînjeşte; Saronul este ca o pustie; Basanul şi Carmelul îşi scutură frunza.
Isa	33	10	„Acum Mă voi scula, – zice Domnul, – acum Mă voi înălţa, acum Mă voi ridica.
Isa	33	11	Aţi zămislit fîn, şi naşteţi paie de mirişte; suflarea vostră de mînie împotriva Ierusalimului este un foc, care pe voi înşivă vă va arde de tot.
Isa	33	12	Popoarele vor fi ca nişte cuptoare de var, ca nişte spini tăiaţi cari ard în foc.“
Isa	33	13	„Voi, cei de departe, ascultaţi ce am făcut! Şi voi, cei de aproape, vedeţi puterea mea!“
Isa	33	14	Păcătoşii sînt îngroziţi, în Sion, un tremur a apucat pe cei nelegiuiţi, cari zic: „Cine din noi va putea să rămînă lîngă un foc mistuitor?“ „Cine din noi va putea să rămînă lîngă nişte flacări vecinice?“
Isa	33	15	Celce umblă în neprihănire, şi vorbeşte fără vicleşug, celce nesocoteşte un cîştig scos prin stoarcere, celce îşi trage mînile înapoi, ca să nu primească mită, cel ce îşi astupă urechea să n’audă cuvinte setoase de sînge, şi îşi leagă ochii ca să nu vadă răul,
Isa	33	16	acela va locui în locurile înalte; stînci întărite vor fi locul lui de scăpare; i se va da pîne, şi apa nu-i va lipsi.“
Isa	33	17	„Ochii tăi vor vedea pe Împărat în strălucirea Lui, vor privi ţara în toată întinderea ei.
Isa	33	18	Inima ta îşi va aduce aminte de groaza trecută şi va zice: «Unde este logofătul? Unde este vistiernicul? Unde este celce veghea asupra turnurilor?»
Isa	33	19	Atunci nu vei mai vedea pe poporul acela îndrăzneţ, pe poporul cu vorbirea încîlcită de n’o puteai înţelege, cu limba gîngavă, de n’o puteai pricepe.
Isa	33	20	Priveşte Sionul, cetatea sărbătorilor noastre! Ochii tăi vor vedea Ierusalimul, ca locuinţă liniştită, ca un cort, care nu va mai fi mutat, ai cărui ţăruşi nu vor mai fi scoşi niciodată, şi ale cărui funii nu vor mai fi deslegate.
Isa	33	21	Da, acolo cu adevărat Domnul este minunat pentru noi: El ne ţine loc de rîuri, de pîraie late, unde totuş nu pătrund corăbii cu lopeţi, şi nu trece niciun vas puternic.
Isa	33	22	Căci Domnul este Judecătorul nostru, Domnul este Legiuitorul nostru, Domnul este Împăratul nostru: El ne mîntueşte!
Isa	33	23	Funiile tale s’au slăbit, aşa că nu mai pot strînge piciorul catargului, şi nu mai pot întinde pînzele. Atunci se împarte prada, care-i aşa de mare, că pînă şi ologii iau parte la ea.
Isa	33	24	Niciun locuitor nu zice: «Sînt bolnav!» Poporul Ierusalimului capătă iertarea fărădelegilor lui.“
------------------------Isaia, capitolul 34
Isa	34	1	Apropiaţi-vă, neamuri, să auziţi! Popoare, luaţi aminte!“ S’asculte pămîntul, el şi ce-l umple, lumea cu toate făpturile ei!
Isa	34	2	Căci Domnul este mîniat pe toate neamurile, şi plin de urgie pe toată oştirea lor: El le nimiceşte cu desăvîrşire, le măcelăreşte de tot.
Isa	34	3	Morţii lor sînt aruncaţi, trupurile lor moarte miroasă greu, şi se topesc munţii de sîngele lor.
Isa	34	4	Toată oştirea cerurilor piere, cerurile sînt făcute sul ca o carte, şi toată oştirea lor cade, cum cade frunza de viţă, cum cade frunza de smochin.
Isa	34	5	„Căci sabia Mea – zice Domnul – s’a îmbătat în ceruri; iată, se va pogorî asupra Edomului, asupra poporului, pe care l-am sortit nimicirii, ca să-l pedepsesc.“
Isa	34	6	Sabia Domnului este plină de sînge, unsă cu grăsime, cu sîngele mieilor şi ţapilor, cu grăsimea rărunchilor berbecilor; căci Domnul ţine un praznic de jertfe la Boţra, şi un mare măcel este în ţara Edomului.
Isa	34	7	Bivolii cad împreună cu ei, şi boii împreună cu taurii; ţara lor se adapă cu sînge, şi ţărîna se umple de grăsime.
Isa	34	8	Căci este o zi de răzbunare a Domnului, un an de răsplătire şi răzbunare pentru Sion.
Isa	34	9	Pîraiele Edomului se vor preface în smoală, şi pulberea lui în pucioasă; da, ţara lui va fi ca smoala care arde.
Isa	34	10	Nu se va stinge nici zi nici noapte, şi fumul lui se va înălţa în veci. Din veac în veac va fi pustiit, şi nimeni nu va trece prin el în veci de veci.
Isa	34	11	Ci pelicanul şi ariciul îl vor stăpîni, bufniţa şi corbul îl vor locui. Se va întinde peste el funia pustiirii, şi cumpăna nimicirii.
Isa	34	12	Nu vor mai fi în el fruntaşi, ca să aleagă un împărat, şi toţi voivozii lui vor fi nimiciţi.
Isa	34	13	În casele lui împărăteşti vor creşte spinii, în cetăţuile lui mărăcini şi urzici. Acolo va fi locuinţa şacalilor şi vizuina struţilor.
Isa	34	14	Fiarele din pustie se vor întîlni acolo cu cînii sălbatici, şi ţapii păroşi se vor chema unii pe alţii. Acolo îşi va avea locuinţa năluca nopţii, şi îşi va găsi un loc de odihnă.
Isa	34	15	Acolo îşi va face cuibul şarpele de noapte, îşi va pune ouăle, le va cloci, şi îşi va strînge puii la umbra lui; acolo se vor strînge toţi ulii: fiecare la tovarăşul lui.
Isa	34	16	Căutaţi în cartea Domnului, şi citiţi! Niciuna din toate acestea nu va lipsi, nici una nici alta nu vor da greş, căci gura Domnului a poruncit lucrul acesta: Duhul Lui va strînge acele sălbătăciuni.
Isa	34	17	El a tras la sorţ pentru ele şi mîna Lui le-a împărţit cu funia de măsurat ţara aceasta: ele o vor stăpîni totdeauna şi o vor locui din veac în veac.
------------------------Isaia, capitolul 35
Isa	35	1	Pustia şi ţara fără apă se vor bucura; pustietatea se va veseli, şi va înflori ca trandafirul;
Isa	35	2	se va acoperi cu flori, şi va sări de bucurie, cu cîntece de veselie şi strigăte de biruinţă, căci i se va da slava Libanului, strălucirea Carmelului şi a Saronului. Vor vedea slava Domnului, măreţia Dumnezeului nostru.
Isa	35	3	„Întăriţi mînile slăbănogite, şi întăriţi genunchii cari se clatină.
Isa	35	4	Spuneţi celor slabi de inimă: «Fiţi tari, şi nu vă temeţi! Iată Dumnezeul vostru, răzbunarea va veni, răsplătirea lui Dumnezeu; El însuş va veni, şi vă va mîntui.“
Isa	35	5	Atunci se vor deschide ochii orbilor, se vor deschide urechile surzilor;
Isa	35	6	atunci şchiopul va sări ca un cerb, şi limba mutului va cînta de bucurie; căci în pustie vor ţîşni ape, şi în pustietate pîraie;
Isa	35	7	marea de nisip se va preface în iaz şi pămîntul uscat în izvoare de ape. În vizuina care slujea de culcuş şacalilor, vor creşte trestii şi papură.
Isa	35	8	Acolo se va croi o cale, un drum, care se va numi Calea cea sfîntă: niciun om necurat nu va trece pe ea, ci va fi numai pentru cei sfinţi; ceice vor merge pe ea, chiar şi cei fără minte, nu vor putea să se rătăcească.
Isa	35	9	Pe calea acaesta nu va fi niciun leu, şi nici o fiară sălbatică nu va apuca pe ea, nici nu va fi întîlnită pe ea, ci cei răscumpăraţi vor umbla pe ea.
Isa	35	10	Cei izbăviţi de Domnul se vor întoarce, şi vor merge spre Sion cu cîntece de biruinţă. O bucurie vecinică le va încununa capul, veselia şi bucuria îi vor apuca, iar durerea şi gemetele vor fugi!
------------------------Isaia, capitolul 36
Isa	36	1	În al patrusprezecelea an al împăratului Ezechia, Sanherib, împăratul Asiriei, s’a suit împotriva tuturor cetăţilor întărite ale lui Iuda şi le-a luat.
Isa	36	2	Şi împăratul Asiriei a trimes din Lachis la Ierusalim, la împăratul Ezechia, pe Rabşache, cu o puternică oştire. Rabşache s’a oprit la canalul de apă al iazului de sus, pe drumul ogorului nălbitorului.
Isa	36	3	Atunci Eliachim, fiul lui Hilchia, căpetenia casei împăratului, s’a dus la el, cu logofătul Şebna, şi cu Ioah, fiul lui Asaf, scriitorul (arhivarul).
Isa	36	4	Rabşache le-a zis: „Spuneţi lui Ezechia: «Aşa vorbeşte marele împărat, împăratul Asiriei: «Ce este încrederea aceasta, pe care te bizui?»
Isa	36	5	Eu îţi spun că acestea sînt vorbe în vînt: pentru război trebuie chibzuinţă şi putere. În cine ţi-ai pus dar încrederea, de te-ai răsculat împotriva mea?
Isa	36	6	Iată, ai pus-o în Egipt, ai luat ca sprijin această trestie ruptă, care înţeapă şi străpunge mîna ori cui se sprijineşte pe ea! Aşa este Faraon, împăratul Egiptului, pentru toţi ceice se încred în el.
Isa	36	7	Dar poate că îmi vei spune: «Ne încredem în Domnul, Dumnezeul nostru!» Dar nu este El acela ale cărui înălţimi şi altare le-a îndepărtat Ezechia, zicînd lui Iuda şi Ierusalimului: «Să vă închinaţi înaintea acestui altar?»
Isa	36	8	Acum fă o învoială cu stăpînul meu, împăratul Asiriei, şi-ţi voi da două mii de cai; să vedem dacă poţi face rost de călăreţi ca să încalece pe ei!
Isa	36	9	Cum ai putea să stai tu împotriva unei singure căpetenii, dintre cei mai neînsemnaţi slujitori ai stăpînului meu? Şi totuş tu îţi pui încrederea în Egipt pentru cară şi pentru călăreţi.
Isa	36	10	Şi apoi, fără voia Domnului m’am suit eu împotriva ţării acesteia s’o nimicesc? Domnul mi-a zis: «Suie-te împotriva ţării acesteia, şi nimiceşte-o!“
Isa	36	11	Eliachim, Şebna şi Ioah au zis lui Rabşache: „Vorbeşte robilor tăi în limba aramaică, fiindcă o înţelegem; nu ne vorbi în limba evreiască, în auzul poporului care este pe zid.“
Isa	36	12	Rabşache a răspuns: „Oare stăpînului tău şi ţie m’a trimes stăpînul meu să spun aceste cuvinte? Nu m’a trimes el să le spun oamenilor acestora, cari şed pe zid ca să-şi mănînce balega şi să-şi bea udul împreună cu voi?“
Isa	36	13	Apoi Rabşache a înaintat şi a strigat cu toată puterea lui în limba evreiască: „Ascultaţi cuvintele marelui împărat, împăratul Asiriei!
Isa	36	14	Aşa vorbeşte împăratul: «Nu vă lăsaţi amăgiţi de Ezechia, căci nu va putea să vă izbăvească.
Isa	36	15	Nu vă lăsaţi mîngîiaţi de Ezechia cu încrederea în Domnul, cînd vă zice: «Domnul ne va izbăvi, şi cetatea aceasta nu va fi dată în mînile împăratului Asiriei.»
Isa	36	16	Nu ascultaţi pe Ezechia. Căci aşa vorbeşte împăratul Asiriei: «Faceţi pace cu mine, supuneţi-vă mie, şi fiecare din voi va mînca din via lui şi din smochinul lui, şi va bea apă din fîntîna lui,
Isa	36	17	pînă voi veni, şi vă voi lua într’o ţară ca a voastră, într’o ţară plină de grîu şi de vin, o ţară plină de pîne şi de vii.»
Isa	36	18	Nu vă lăsaţi amăgiţi de Ezechia, cînd vă zice: «Domnul ne va izbăvi.» Oare dumnezeii neamurilor au izbăvit ei fiecare ţara lui din mîna împăratului Asiriei?
Isa	36	19	Unde sînt dumnezeii Hamatului şi Arpadului? Unde sînt dumnezeii din Sefarvaim? Şi unde sînt dumnezeii Samariei? Au izbăvit ei Samaria din mîna mea?
Isa	36	20	Dintre toţi dumnezeii acestor ţări, cari din ei şi-au izbăvit ţara din mîna mea, pentruca Domnul să izbăvească Ierusalimul din mîna mea?“
Isa	36	21	Dar ei au tăcut, şi nu i-au răspuns o vorbă; căci împăratul dăduse porunca aceasta: „Să nu-i răspundeţi!“
Isa	36	22	Şi Eliachim, fiul lui Hilchia, căpetenia casei împăratului, Şebna, logofătul, şi Ioah, fiul lui Asaf, scriitorul, au venit astfel la Ezechia, cu hainele sfîşiate, şi i-au spus cuvintele lui Rabşache.
------------------------Isaia, capitolul 37
Isa	37	1	Cînd a auzit împăratul Ezechia cuvintele acestea, şi-a sfîşiat hainele, s’a acoperit cu un sac, şi s’a dus în Casa Domnului.
Isa	37	2	A trimes pe Eliachim, căpetenia casei împăratului, pe Şebna, logofătul, şi pe cei mai bătrîni dintre preoţi, acoperiţi cu saci, la proorocul Isaia, fiul lui Amoţ.
Isa	37	3	Şi i-au zis: „Aşa vorbeşte Ezechia: «Ziua aceasta este o zi de necaz, de pedeapsă şi de ocară; căci copiii sînt aproape să iasă din pîntecele mamei lor, şi totuş mamele n’au putere să nască.
Isa	37	4	Poate că Domnul Dumnezeul tău, a auzit cuvintele lui Rabşache, pe pe care l-a trimes împăratul Asiriei, stăpînul său, să batjocorească pe Dumnezeul cel viu, şi poate că Domnul Dumnezeul tău îl va pedepsi pentru cuvintele pe cari le-a auzit. Înalţă dar o rugăciune pentru rămăşiţa care a mai rămas.“
Isa	37	5	Slujitorii împăratului Ezechia s’au dus deci la Isaia.
Isa	37	6	Şi Isaia le-a zis: „Iată ce veţi spune stăpînului vostru: «Aşa vorbeşte Domnul: «Nu te spăimînta de cuvintele pe cari le-ai auzit şi prin cari M’au batjocorit slujitorii împăratului Asiriei.
Isa	37	7	Căci voi pune în el un duh de aşa fel încît, la o veste pe care o va primi, se va întoarce în ţara lui; şi-l voi face să cadă ucis de sabie în ţara lui.“
Isa	37	8	Rabşache, la întoarcere, a găsit pe împăratul Asiriei luptînd împotriva Libnei, căci aflase de plecarea lui din Lachis.
Isa	37	9.	Atunci împăratul Asiriei a primit o veste despre Tirhaca, împăratul Etiopiei, prin care i se spunea: „El a pornit să-ţi facă război.“ Cum a auzit lucrul acesta, a trimes soli la Ezechia, zicîndu-le:
Isa	37	10	„Aşa să vorbiţi lui Ezechia, împăratul lui Iuda: «Nu te lăsa amăgit de Dumnezeul tău, în care te încrezi, şi zici: «Ierusalimul nu va fi dat în mînile împăratului Asiriei.»
Isa	37	11	Căci ai auzit ce au făcut împăraţii Asiriei tuturor ţărilor, şi cum le-au nimicit cu desăvîrşire; şi tu, să fii izbăvit?
Isa	37	12	Oare dumnezeii neamurilor, pe cari le-au nimicit părinţii mei, le-au izbăvit ei, şi anume: Gozanul, Haranul, Reţef, şi fiii lui Eden cari sînt la Telasar?
Isa	37	13	Unde este împăratul Hamatului, împăratul Arpadului, şi împăratul cetăţii Sefarvaim, Hena şi Iva?“
Isa	37	14	Ezechia a luat scrisoarea din mîna solilor, şi a citit-o. Apoi s’a suit la Casa Domnului, a întins-o înaintea Domnului,
Isa	37	15	şi i-a făcut următoarea rugăciune:
Isa	37	16	„Doamne al oştirilor, Dumnezeul lui Israel, care şezi pe heruvimi! Tu eşti singurul Dumnezeu al tuturor împărăţiilor pămîntului! Tu ai făcut cerurile şi pămîntul!
Isa	37	17	Doamne, pleacă-Ţi urechea, şi ascultă! Doamne, deschide-Ţi ochii, şi priveşte! Auzi toate cuvintele pe cari le-a trimes Sanherib ca să batjocorească pe Dumnezeul cel viu!
Isa	37	18	Este adevărat, Doamne, că împăraţii Asiriei au pustiit toate ţările şi ţările lor;
Isa	37	19	şi că au aruncat în foc pe dumnezeii lor; dar ei nu erau dumnezei, ci erau lucrări făcute de mînile omului, de lemn şi de piatră. De aceea i-au nimicit.
Isa	37	20	Acum, Doamne, Dumnezeul nostru, izbăveşte-ne din mîna lui Sanherib, ca toate împărăţiile pămîntului să ştie că numai Tu, Doamne, eşti Dumnezeu!“
Isa	37	21	Atunci Isaia, fiul lui Amoţ, a trimes să spună lui Ezechia: „Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui Israel: «Am auzit rugăciunea pe care Mi-ai făcut-o cu privire la Sanherib, împăratul Asiriei.
Isa	37	22	Iată cuvîntul pe care l-a rostit Domnul împotriva lui: «Fecioara, fiica Sionului, te dispreţuieşte şi îşi bate joc de tine; fata Ierusalimului dă din cap după tine.
Isa	37	23	Pe cine ai batjocorit şi ai ocărît tu? Împotriva cui ţi-ai ridicat glasul, şi ţi-ai îndreptat ochii? Împotriva Sfîntului lui Israel;
Isa	37	24	prin slujitorii tăi tu ai batjocorit pe Domnul, şi ai zis: «Cu mulţimea carălor mele, m’am suit pe vîrful munţilor, pe coastele Libanului, şi voi tăia cedrii lui cei mai înalţi, cei mai frumoşi chiparoşi ai lui, şi voi ajunge pe culmea cea mai înaltă, în pădurea lui care este ca un pomăt.
Isa	37	25	Am săpat izvoare, şi am băut din apele lor, şi cu talpa picioarelor mele voi seca toate rîurile Egiptului.“
Isa	37	26	„Dar n’ai auzit că am pregătit aceste lucruri de demult, şi că le-am hotărît din vremuri străvechi? Acum însă am dat voie să se împlinească, pentru ca să prefaci cetăţi tari în nişte mormane de dărîmături.
Isa	37	27	Şi locuitorii lor sînt neputincioşi, spăimîntaţi şi uluiţi: sînt ca iarba de pe cîmp şi verdeaţa fragedă, ca iarba de pe acoperişuri, şi ca grîul care se usucă înainte de a da în spic.
Isa	37	28	Dar Eu ştiu cînd stai jos, cînd ieşi afară, cînd intri, şi cînd eşti mînios împotriva Mea.
Isa	37	29	Deci pentrucă eşti mînios împotriva Mea, şi mîndria ta a ajuns pînă la urechile Mele, voi pune veriga Mea în nările tale şi zăbala Mea între buzele tale, şi te voi face să te întorci pe drumul pe care ai venit.“
Isa	37	30	„Şi acesta să-ţi fie semnul, Ezechia: anul acesta veţi mînca ce va creşte singur dela sine, şi în al doilea an ce va răsări din aceasta; dar în al treilea an, veţi sămăna, veţi secera, veţi sădi vii şi veţi mînca din rodul lor.
Isa	37	31	Şi ce va mai scăpa din casa lui Iuda, şi ce va mai rămînea iarăş va prinde rădăcini de desupt, şi va aduce rod deasupra.
Isa	37	32	Căci din Ierusalim va ieşi o rămăşiţă, şi din muntele Sionului cei izbăviţi. Iată ce va face rîvna Domnului oştirilor.
Isa	37	33	Deaceea aşa vorbeşte Domnul despre împăratul Asiriei: «El nu va intra în cetatea aceasta, nu va arunca săgeţi în ea, nu-i va sta înainte cu scuturi, şi nu va ridica întărituri de şanţuri împotriva ei.
Isa	37	34	Ci se va întoarce pe drumul pe care a venit, şi nu va intra în cetatea aceasta, zice Domnul,
Isa	37	35	căci Eu voi ocroti cetatea aceasta ca s’o scap, din pricina Mea, şi din pricina robului Meu David!.“
Isa	37	36	Îngerul Domnului a ieşit, şi a ucis în tabăra Asirienilor o sută optzeci şi cinci de mii de oameni. Şi cînd s’au sculat dimineaţa, iată că toţi aceştia erau nişte trupuri moarte.
Isa	37	37	Atunci Sanherib, împăratul Asiriei, şi-a ridicat tabăra, a plecat şi s’a întors; şi a rămas la Ninive.
Isa	37	38	Şi, pe cînd stătea cu faţa la pămînt rugîndu-se în casa lui Nisroc, dumnezeul său, fiii săi Adramalec şi Şareţer l-au lovit cu sabia, şi au fugit în ţara Ararat. Şi în locul lui a domnit fiul său Esar-Hadon.
------------------------Isaia, capitolul 38
Isa	38	1	În vremea aceea, Ezechia a fost bolnav pe moarte. Proorocul Isaia, fiul lui Amoţ, a venit la el, şi i-a zis: „Aşa vorbeşte Domnul: «Pune-ţi în rînduială casa, căci vei muri, şi nu vei mai trăi.“
Isa	38	2	Ezechia s’a întors cu faţa la părete, şi a făcut Domnului următoarea rugăciune:
Isa	38	3	„Doamne, adu-Ţi aminte că am umblat înaintea Ta cu credincioşie şi inimă curată, şi am făcut ce este bine înaintea Ta!“ Şi Ezechia a vărsat multe lacrămi.
Isa	38	4	Atunci cuvîntul Domnului a vorbit lui Isaia astfel:
Isa	38	5	„Du-te, şi spune lui Ezechia: «Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul tatălui tău David: «Am auzit rugăciunea ta şi am văzut lacrămile tale. Iată că voi mai adăuga încă cincisprezece ani la zilele vieţii tale.
Isa	38	6	Te voi izbăvi pe tine şi cetatea aceasta, din mîna împăratului Asiriei; voi ocroti cetatea aceasta.
Isa	38	7	Şi iată semnul din partea Domnului după care vei cunoaşte că Domnul va împlini cuvîntul pe care l-a rostit:
Isa	38	8	voi întoarce înapoi cu zece trepte umbra treptelor cu care s’a pogorît soarele pe cadranul lui Ahaz.“ Şi soarele s’a dat înapoi cu zece trepte de pe treptele pe cari se pogorîse.
Isa	38	9	Cîntarea lui Ezechia, împăratul lui Iuda, cu prilejul bolii şi însănătoşerii lui.
Isa	38	10	„Ziceam: «În cei mai buni ani ai vieţii mele trebuie să mă duc la porţile locuinţei morţilor!Sînt pedepsit cu perderea celorlalţi ani ai mei, cari-mi mai rămîn!
Isa	38	11	Ziceam: «Nu voi mai vedea pe Domnul, pe Domnul, în pămîntul celor vii;nu voi mai vedea pe niciun om în locuinţa morţilor!
Isa	38	12	Locuinţa mea este luată şi mutată dela mine, ca o colibă de păstori.Îmi simt firul vieţii tăiat ca de un ţesător, care m’ar rupe din ţesătura lui.Pînă deseară îmi vei pune capăt.
Isa	38	13	Am strigat pînă dimineaţa; ca un leu, îmi zdrobise toate oasele!Pînă deseară îmi vei pune capăt.
Isa	38	14	Ciripeam ca o rîndunea, croncăneam ca un cocor,şi gemeam ca o porumbiţă. Ochii-mi priveau topiţi spre cer:«Doamne, sînt în necaz, ajută-mă!»
Isa	38	15	Ce să mai spun? El mi-a răspuns şi m’a ascultat.Acum voi umbla smerit pînă la capătul anilor mei, dupăce am fost întristat astfel.
Isa	38	16	Doamne, prin îndurarea Ta se bucură omul de viaţă, prin ea mai am şi eu suflare,căci Tu mă faci sănătos şi îmi dai iarăş viaţa.
Isa	38	17	Iată, chiar suferinţele mele erau spre mîntuirea mea;Tu ai găsit plăcere să-mi scoţi sufletul din groapa putrezirii.Căci ai aruncat înapoia Ta toate păcatele mele!
Isa	38	18	Căci nu locuinţa morţilor Te laudă, nu moartea Te măreşte,şi cei ce s’au pogorît în groapă nu mai nădăjduiesc în credincioşia Ta.
Isa	38	19	Ci cel viu, da, cel viu Te laudă, ca mine astăzi.Tatăl face cunoscut copiilor săi credincioşia Ta.
Isa	38	20	Domnul m’a mîntuit!De aceea, în toate zilele vieţii noastrevom suna din coardele instrumentelor noastre,în Casa Domnului.“
Isa	38	21	Isaia zisese: „Să se aducă o turtă de smochine, şi s’o întindă peste bubă; şi Ezechia va trăi.“
Isa	38	22	Şi Ezechia zisese: „După ce semn voi cunoaşte că mă voi sui la Casa Domnului?“
------------------------Isaia, capitolul 39
Isa	39	1	În acelaş timp, Merodac-Baladan, fiul lui Baladan, împăratul Babilonului, a trimes o scrisoare şi un dar lui Ezechia, pentrucă aflase de boala şi însănătoşarea lui.
Isa	39	2	Ezechia s’a bucurat, şi a arătat trimeşilor locul unde erau lucrurile lui de preţ, argintul şi aurul, mirezmele şi untdelemnul de preţ, toată casa lui de arme, şi tot ce se afla în vistieriile lui: n’a rămas nimic în casa şi în ţinuturile lui, pe care să nu li-l fi arătat.
Isa	39	3	Proorocul Isaia a venit apoi la împăratul Ezechia, şi l-a întrebat: „Ce au spus oamenii aceia, şi de unde au venit la tine?“ Ezechia a răspuns: „Au venit la mine dintr’o ţară depărtată, din Babilon.“
Isa	39	4	Isaia a mai zis: „Ce au văzut în casa ta?“ Ezechia a răspuns: „Au văzut tot ce este în casa mea: n’a rămas nimic în vistieriile mele, pe care să nu li-l fi arătat.“
Isa	39	5	Atunci Isaia a zis lui Ezechia: „Ascultă cuvîntul Domnului oştirilor!
Isa	39	6	«Iată, vor veni vremurile cînd vor duce în Babilon tot ce este în casa ta şi tot ce au strîns părinţii tăi pînă în ziua de azi; nimic nu va rămînea, zice Domnul.
Isa	39	7	«Şi vor lua din fiii tăi, ieşiţi din tine, pe cari-i vei naşte, casă-i facă fameni în casa împăratului Babilonului.“
Isa	39	8	Ezechia a răspuns lui Isaia: „Cuvîntul Domnului, pe care l-ai rostit, este bun. Căci, a adăugat el, măcar în timpul vieţii mele va fi pace şi linişte!“
------------------------Isaia, capitolul 40
Isa	40	1	„Mîngîiaţi, mîngîiaţi pe poporul Meu, zice Dumnezeul vostru.
Isa	40	2	«Vorbiţi bine Ierusalimului, şi strigaţi-i că robia lui s’a sfîrşit, că nelegiuirea lui este ispăşită; căci a primit din mîna Domnului de două ori cît toate păcatele lui.
Isa	40	3	Un glas strigă: „Pregătiţi în pustie calea Domnului, neteziţi în locurile uscate un drum pentru Dumnezeul nostru!
Isa	40	4	Orice vale să fie înălţată, orice munte şi orice deal să fie plecate, coastele să se prefacă în cîmpii, şi strîmtorile în vîlcele!
Isa	40	5	Atunci se va descoperi slava Domnului, şi în clipa aceea orice făptură o va vedea; căci gura Domnului a vorbit.
Isa	40	6	Un glas zice: «Strigă!» – Şi eu am răspuns: «Ce să strig?» – «Orice făptură este ca iarba, şi toată strălucirea ei ca floarea de pe cîmp.
Isa	40	7	Iarba se usucă, floarea cade, cînd suflă vîntul Domnului peste ea.“ –În adevăr, poporul este ca iarba:
Isa	40	8	iarba se usucă, floarea cade; dar cuvîntul Dumnezeului nostru rămîne în veac.
Isa	40	9	Suie-te pe un munte înalt, ca să vesteşti Sionului vestea cea bună; înalţă-ţi glasul cu putere, ca să vesteşti Ierusalimului vestea cea bună; înalţă-ţi glasul, nu te teme, şi spune cetăţilor lui Iuda: «Iată Dumnezeul vostru!
Isa	40	10	Iată, Domnul Dumnezeu vine cu putere, şi porunceşte cu braţul Lui. Iată că plata este cu El, şi răsplătirile vin înaintea Lui.
Isa	40	11	El Îşi va paşte turma ca un Păstor, va lua mieii în braţe, îi va duce la sînul Lui, şi va călăuzi blînd oile cari alăptează.“
Isa	40	12	„Cine a măsurat apele cu mîna lui? Cine a măsurat cerurile cu palma, şi a strîns ţărîna pămîntului într’o treime de măsură? Cine a cîntărit munţii cu cîntarul, şi dealurile cu cumpăna?
Isa	40	13	Cine a cercetat Duhul Domnului, şi cine L-a luminat cu sfaturile lui?
Isa	40	14	Cu cine S’a sfătuit El, ca să ia învăţătură! Cine L-a învăţat cărarea dreptăţii? Cine L-a învăţat înţelepciunea, şi I-a făcut cunoscut calea priceperii!
Isa	40	15	Iată, neamurile sînt ca o picătură de apă din vadră, sînt ca praful pe o cumpănă; El ridică ostroavele ca un bob de nisip.
Isa	40	16	Libanul n’ajunge pentru foc, şi dobitoacele lui n’ajung pentru arderea de tot.
Isa	40	17	Toate neamurile sînt ca o nimica înaintea Lui, nu sînt decît nimicnicie şi deşertăciune.
Isa	40	18	Cu cine voiţi să asemănaţi pe Dumnezeu? Şi cu ce asemănare Îl veţi asemăna?
Isa	40	19	Meşterul toarnă idolul, şi argintarul îl îmbracă cu aur, şi-i toarnă lănţişoare de argint.
Isa	40	20	Iar cine este sărac, alege ca dar un lemn care nu putrezeşte; îşi caută un meşter iscusit, ca să facă un idol, care să nu se clatine.
Isa	40	21	„Nu ştiţi? N’aţi auzit? Nu vi s’a făcut cunoscut de la început? Nu v’aţi gîndit niciodată la întemeierea pămîntului?“
Isa	40	22	El şade deasupra cercului pămîntului, şi locuitorii lui sînt ca nişte lăcuste înaintea Lui; El întinde cerurile ca o mahramă supţire, şi le lăţeşte ca un cort, ca să locuiască în el.
Isa	40	23	El preface într’o nimica pe voivozi, şi face o nimica din judecătorii pămîntului.
Isa	40	24	De abia sînt sădiţi, deabia sînt sămănaţi, de abia li s’a înrădăcinat tulpina în pămînt: şi El suflă peste ei, de se usucă, şi un vîrtej îi ia ca pe nişte paie.
Isa	40	25	„Cu cine Mă veţi asemăna, ca să fiu deopotrivă cu el?“ zice Cel Sfînt.
Isa	40	26	„Ridicaţi-vă ochii în sus, şi priviţi! Cine a făcut aceste lucruri? Cine a făcut să meargă după număr, în şir, oştirea lor? El le cheamă pe toate pe nume; aşa de mare e puterea şi tăria Lui, că una nu lipseşte.“
Isa	40	27	„Pentruce zici tu, Iacove, pentruce zici tu, Israele: «Soarta mea este ascunsă dinaintea Domnului, şi dreptul meu este trecut cu vederea înaintea Dumnezeului meu?»
Isa	40	28	Nu ştii? N’ai auzit? Dumnezeul cel vecinic, Domnul a făcut marginile pămîntului. El nu oboseşte, nici nu osteneşte; priceperea Lui nu poate fi pătrunsă.
Isa	40	29	El dă tărie celui obosit, şi măreşte puterea celui ce cade în leşin.
Isa	40	30	Flăcăii obosesc şi ostenesc, chiar tinerii se clatină;
Isa	40	31	dar ceice se încred în Domnul îşi înoiesc puterea, ei sboară ca vulturii; aleargă şi nu obosesc, umblă, şi nu ostenesc.“
------------------------Isaia, capitolul 41
Isa	41	1	„Tăceţi, ostroave, şi ascultaţi-Mă! Să-şi învioreze popoarele puterea, să înainteze, şi să vorbească! Să ne apropiem şi să ne judecăm împreună.
Isa	41	2	Cine a ridicat dela răsărit pe acela pe care, în neprihănirea Lui, îl cheamă să calce pe urmele Lui? Cine îi supune neamuri şi împăraţi? Cine le face sabia praf, şi arcul o pleavă luată de vînt?
Isa	41	3	El îi urmăreşte, merge în pace pe un drum pe care n’a mai călcat nici odată cu piciorul lui.
Isa	41	4	Cine a făcut şi a împlinit aceste lucruri? Acela care a chemat neamurile dela început, Eu, Domnul, cel dintîi şi Acelaş pînă în cele din urmă veacuri.
Isa	41	5	Ostroavele văd lucrul acesta şi se tem, capetele pămîntului tremură: se apropie şi vin.
Isa	41	6	Se ajută unul pe altul, şi fiecare zice fratelui său: «Fii cu inimă!»
Isa	41	7	Lemnarul îmbărbătează pe argintar; celce lustruieşte cu ciocanul îmbărbătează pe celce bate pe nicovală, zicînd despre îmbinare: «Este bună!» şi ţintuieşte idolul în cuie ca să nu se clatine.“
Isa	41	8	Dar tu, Israele, robul Meu, Iacove, pe care te-am ales, sămînţa lui Avraam, prietenul Meu,
Isa	41	9	tu, pe care te-am luat dela marginile pămîntului, şi pe care te-am chemat dintr’o ţară depărtată, căruia ţi-am zis: „Tu eşti robul Meu, te aleg, şi nu te lepăd!“
Isa	41	10	nu te teme, căci Eu sînt cu tine; nu te uita cu îngrijorare, căci Eu sînt Dumnezeul tău; Eu te întăresc, tot Eu îţi vin în ajutor. Eu te sprijinesc cu dreapta Mea biruitoare.
Isa	41	11	Iată, înfruntaţi, şi acoperiţi de ruşine, vor fi toţi ceice sînt mîniaţi pe tine; vor fi nimiciţi şi vor pieri, ceice ţi se împotrivesc.
Isa	41	12	Îi vei căuta, şi nu-i vei mai găsi, pe ceice se certau cu tine; vor fi nimiciţi, vor fi perduţi cei ce se războiau cu tine.
Isa	41	13	Căci Eu sînt Domnul, Dumnezeul tău, care te iau de mîna dreaptă şi-ţi zic: „Nu te teme de nimic, Eu îţi vin în ajutor!
Isa	41	14	Nu te teme de nimic, vermele lui Iacov, şi rămăşiţă slabă a lui Israel; căci Eu îţi vin în ajutor, – zice Domnul, – şi Sfîntul lui Israel este Mîntuitorul tău.
Isa	41	15	Iată, te fac o sanie ascuţită, nouă de tot, cu mulţi dinţi; vei zdrobi, vei sfărîma munţii, şi vei face dealurile ca pleava.
Isa	41	16	Le vei vîntura, şi le va lua vîntul, şi un vîrtej le va risipi, dar tu, te vei bucura în Domnul, te vei făli cu Sfîntul lui Israel.
Isa	41	17	Cei nenorociţi şi cei lipsiţi caută apă, şi nu este; li se usucă limba de sete. Eu, Domnul, îi voi asculta; Eu, Dumnezeul lui Israel, nu-i voi părăsi.
Isa	41	18	Voi face să izvorască rîuri pe dealuri, şi izvoare în mijlocul văilor; voi preface pustia în iaz, şi pămîntul uscat în şivoaie de ape;
Isa	41	19	voi sădi cedri, salcîmi, mirţi şi măslini în pustie; voi pune chiparoşi, ulmi, şi merişori turceşti la un loc în pustie,
Isa	41	20	ca să vadă cu toţii şi să ştie, să priceapă şi să înţeleagă că mîna Domnului a făcut aceste lucruri, şi Sfîntul lui Israel le-a zidit.“
Isa	41	21	„Apăraţi-vă pricina, – zice Domnul – arătaţi-vă dovezile cele mai tari“, zice Împăratul lui Iacov.
Isa	41	22	„Să le arate, şi să ne spună ce are să se întîmple; cari sînt proorociile pe cari le-aţi făcut vreodată? Spuneţi, ca să luăm seama la ele, şi să le vedem împlinirea; sau, vestiţi-ne viitorul.
Isa	41	23	Spuneţi-ne ce se va întîmpla mai tîrziu, ca să ştim că sînteţi dumnezei, faceţi măcar ceva bun sau rău, ca să vedem şi să privim cu toţii.
Isa	41	24	Iată că nu sînteţi nimic şi lucrarea voastră este nimic; o scîrbă este cine vă alege pe voi.
Isa	41	25	Am sculat pe cineva dela miazănoapte, şi vine dela răsărit; el cheamă Numele Meu; trece peste voivozi ca pe noroi şi-i calcă în picioare cum calcă olarul lutul.
Isa	41	26	Cine a vestit lucrul acesta dela început, ca să-l ştim, şi cu mult înainte, ca să zicem: «Are dreptate?» Nimeni nu l-a vestit, nimeni nu l-a proorocit, şi nimeni n’a auzit cuvintele voastre.
Isa	41	27	Eu, Cel dintîi, am zis Sionului: «Iată-i, iată-i!» Şi Ierusalimului: «Îţi trimet un vestitor de veşti bune!»
Isa	41	28	Căci Mă uit, şi nu este nimeni, nimeni între ei care să proorocească şi care să poată răspunde, dacă-l voi întreba.
Isa	41	29	Iată că toţi sînt nimic, lucrările lor sînt zădarnice, idolii lor sînt o suflare goală!“
------------------------Isaia, capitolul 42
Isa	42	1	„Iată Robul Meu, pe care-L sprijinesc, Alesul Meu, în care Îşi găseşte plăcere sufletul Meu. Am pus Duhul Meu peste El; El va vesti neamurilor judecata.
Isa	42	2	El nu va striga, nu-Şi va ridica glasul, şi nu-l va face să se audă pe uliţe.
Isa	42	3	Trestia frîntă n’o va zdrobi, şi mucul care mai arde încă, nu-l va stinge. Va vesti judecata după adevăr.
Isa	42	4	El nu va slăbi, nici nu se va lăsa, pînă va aşeza dreptatea pe pămînt; şi ostroavele vor nădăjdui în legea Lui.“
Isa	42	5	Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu, care a făcut cerurile şi le-a întins, care a întins pămîntul şi cele de pe el, care a dat suflare celor ce-l locuiesc, şi suflet celor ce merg pe el.
Isa	42	6	„Eu, Domnul, Te-am chemat ca să dai mîntuire, şi Te voi lua de mînă, Te voi păzi şi Te voi pune ca legămînt al poporului, ca să fii Lumina neamurilor,
Isa	42	7	să deschizi ochii orbilor, să scoţi din temniţă pe cei legaţi, şi din prinsoare pe cei ce locuiesc în întunerec.
Isa	42	8	Eu sînt Domnul, acesta este Numele Meu; şi slava Mea n’o voi da altuia, nici cinstea mea idolilor.“
Isa	42	9	„Iată că cele dintîi lucruri s’au împlinit, şi vă vestesc altele noi; vi le spun mai înainte ca să se întîmple.
Isa	42	10	Cîntaţi Domnului o cîntare nouă, cîntaţi laudele Lui pînă la marginile pămîntului, voi cari mergeţi pe mare şi cei ce locuiţi în ea, ostroave şi locuitorii lor!
Isa	42	11	Pustia şi cetăţile ei să înalţe glasul! Satele locuite de Chedar, să-şi înalţe glasul! Locuitorii stîncilor să sară de veselie: să strige de bucurie din vîrful munţilor!
Isa	42	12	Să dea slavă Domnului, şi să vestească laudele Lui în ostroave!“
Isa	42	13	Domnul înaintează ca un viteaz, Îşi stîrneşte rîvna ca un om de război; înalţă glasul, strigă, Îşi arată puterea împotriva vrăjmaşilor Săi. –
Isa	42	14	„Am tăcut multă vreme –, zice Domnul, – am tăcut, şi M’am ţinut. Dar acum voi striga ca o femeie în durerile naşterii, voi gîfăi şi voi răsufla.
Isa	42	15	Voi pustii munţi şi dealuri, le voi usca toată verdeaţa; voi preface rîurile în ostroave, şi iazurile le voi usca.
Isa	42	16	Voi duce pe orbi pe un drum necunoscut de ei, îi voi povăţui pe cărări neştiute de ei; voi preface întunerecul în lumină, înaintea lor, şi locurile strîmbe în locuri netede: iată ce voi face, şi nu-i voi părăsi.
Isa	42	17	Vor da înapoi, vor fi acoperiţi de ruşine cei ce se încred în idoli ciopliţi şi zic idolilor turnaţi: «Voi sînteţi dumnezeii noştri!»
Isa	42	18	«Ascultaţi, surzilor, priviţi şi vedeţi, orbilor!»
Isa	42	19	Cine este orb, dacă nu robul Meu şi surd ca solul Meu, pe care îl trimet? Cine este orb ca prietenul lui Dumnezeu, şi orb ca robul Domnului?
Isa	42	20	Ai văzut multe, dar n’ai luat seama la ele; ai deschis urechile, dar n’ai auzit:
Isa	42	21	Domnul a voit, pentru dreptatea Lui, să vestească o lege mare şi minunată.
Isa	42	22	Şi totuş poporul acesta este un popor prădat şi jăfuit! Toţi zac înlănţuiţi în peşteri, şi înfundaţi în temniţe. Sînt lăsaţi de pradă, şi nimeni nu-i scapă! Jăfuiţi, şi nimeni nu zice: «Dă înapoi!»
Isa	42	23	Cine dintre voi, însă, pleacă urechea la aceste lucruri? Cine vrea să ia aminte la ele şi să asculte pe viitor?
Isa	42	24	Cine a dat pe Iacov pradă jafului, şi pe Israel în mînile jăfuitorilor? Oare nu Domnul, împotriva căruia am păcătuit? Ei n’au voit să umble pe căile Lui, şi n’au ascultat Legea Lui.
Isa	42	25	De aceea a vărsat El peste Israel văpaia mîniei Lui, şi grozăviile războiului: războiul l-a aprins din toate părţile şi n’a înţeles; l-a ars, şi n’a luat seama.“
------------------------Isaia, capitolul 43
Isa	43	1	„Acum, aşa vorbeşte Domnul, care te-a făcut, Iacove, şi Cel ce te-a întocmit, Israele!“ Nu te teme de nimic, căci Eu te izbăvesc, te chem pe nume: eşti al Meu.“
Isa	43	2	Dacă vei trece prin ape, Eu voi fi cu tine; şi rîurile nu te vor îneca; dacă vei merge prin foc, nu te va arde, şi flacăra nu te va aprinde.
Isa	43	3	Căci Eu sînt Domnul, Dumnezeul tău, Sfîntul lui Israel, Mîntuitorul tău! Eu dau Egiptul ca preţ pentru răscumpărarea ta, Etiopia şi Saba în locul tău.
Isa	43	4	De aceea, pentrucă ai preţ în ochii Mei, pentrucă eşti preţuit şi te iubesc, dau oameni pentru tine, şi popoare pentru viaţa ta.
Isa	43	5	Nu te teme de nimic, căci Eu sînt cu tine, Eu voi aduce înapoi neamul tău dela răsărit, şi te voi strînge dela apus.
Isa	43	6	Voi zice miază noaptei: «Dă încoace!» şi miazăzilei: «Nu opri», ci adu-Mi fiii din ţările depărtate şi fiicele dela marginea pămîntului:
Isa	43	7	pe toţi ceice poartă Numele Meu şi pe cari i-am făcut spre slava Mea, pe cari i-am întocmit şi i-am alcătuit.“
Isa	43	8	„Scoate afară poporul cel orb, care totuş are ochi, şi surzii, cari totuş au urechi.
Isa	43	9	Să se strîngă toate neamurile şi să se adune popoarele! Cine dintre ei a vestit aceste lucruri? Cari dintre ei ne-au făcut cele dintîi proorocii? Să-şi aducă martorii şi să-şi dovedească dreptatea, ca să asculte oamenii şi să zică: «Adevărat!“ –
Isa	43	10	„Voi sînteţi martorii Mei –, zice Domnul, – voi şi Robul Meu pe care L-am ales, ca să ştiţi, ca să Mă credeţi şi să înţelegeţi că Eu sînt: înainte de Mine n’a fost făcut niciun Dumnezeu, şi după Mine nu va fi,
Isa	43	11	Eu, Eu sînt Domnul, şi afară de Mine nu este niciun Mîntuitor!
Isa	43	12	Eu am vestit, am mîntuit, am proorocit, nu sînt străin între voi; voi Îmi sînteţi martori –, zice Domnul, – că Eu sînt Dumnezeu.
Isa	43	13	Eu sînt dela început, şi nimeni nu izbăveşte din mîna Mea; cînd lucrez Eu, cine se poate împotrivi?“
Isa	43	14	„Aşa vorbeşte Domnul, Răscumpărătorul vostru, Sfîntul lui Israel: «Din pricina voastră, trimet pe vrăjmaş împotriva Babilonului, şi pogor pe toţi fugarii, chiar şi pe Haldei, pe corăbiile cu cari se făleau.
Isa	43	15	Eu sînt Domnul, Sfîntul vostru, Făcătorul lui Israel, Împăratul vostru.“
Isa	43	16	Aşa vorbeşte Domnul, care a croit un drum pe mare, şi o cărare pe apele cele puternice,
Isa	43	17	care a scos cară şi cai, o oştire şi războinici viteji, culcaţi deodată împreună, ca să nu se mai scoale, nimiciţi, şi stinşi ca un muc de lumînare:
Isa	43	18	„Nu vă mai gîndiţi la ce a fost mai înainte, şi nu vă mai uitaţi la cele vechi!
Isa	43	19	Iată, voi face ceva nou, şi-i gata să se întîmple: să nu-l cunoaşteţi voi oare? Voi face un drum prin pustie, şi rîuri în locuri secetoase.
Isa	43	20	Fiarele cîmpului Mă vor slăvi, şacalii şi struţii, pentrucă voi da ape în pustie, şi rîuri în locuri secetoase, ca să adăp pe poporul Meu, pe poporul Meu cel ales,
Isa	43	21	poporul pe care Mi l-am alcătuit, ca să vestească laudele Mele.“
Isa	43	22	„Şi tu nu M’ai chemat, Iacove, căci te-ai obosit de Mine, Israele!
Isa	43	23	Nu Mi-ai adus oile tale ca ardere de tot, şi nu M’ai cinstit cu jertfele tale. Nu te-am chinuit cu daruri de mîncare, pe cari trebuia să Mi le aduci; şi nu te-am obosit cu jertfe de tămîie.
Isa	43	24	Nu Mi-ai cumpărat trestie mirositoare cu argint, şi nu M’ai săturat cu grăsimea jertfelor tale: dar tu M’ai chinuit cu păcatele tale, şi M’ai obosit cu nelegiuirile tale.
Isa	43	25	Eu, Eu îţi şterg fărădelegile, pentru Mine, şi nu-Mi voi mai aduce aminte de păcatele tale.
Isa	43	26	Adu-Mi aminte, să ne judecăm împreună, vorbeşte tu însuţi, ca să-ţi scoţi dreptatea.
Isa	43	27	Cel dintîi tată al tău a păcătuit, şi învăţătorii tăi s’au răsvrătit împotriva Mea.
Isa	43	28	De aceea am socotit ca nişte pîngăriţi pe căpeteniile sfîntului locaş, am dat pierzării pe Iacov, şi batjocorii pe Israel.“
------------------------Isaia, capitolul 44
Isa	44	1	„Ascultă acum, Iacove, robul Meu, Israele, pe care te-am ales!“
Isa	44	2	Aşa vorbeşte Domnul, care te-a făcut şi întocmit, şi care dela naşterea ta este sprijinul tău: „Nu te teme de nimic, robul Meu Iacov, Israelul Meu, pe care l-am ales.
Isa	44	3	Căci voi turna ape peste pămîntul însetat şi rîuri pe pămîntul uscat; voi turna Duhul Meu peste sămînţa ta, şi binecuvîntarea Mea peste odraslele tale,
Isa	44	4	şi vor răsări ca firele de iarbă între ape, ca sălciile lîngă pîraiele de apă.
Isa	44	5	Unul va zice: «Eu sînt al Domnului!» Altul se va numi cu numele lui Iacov; iar altul va scrie cu mîna lui: «Al Domnului sînt!» Şi va fi cinstit cu numele lui Israel.“
Isa	44	6	„Aşa vorbeşte Domnul, Împăratul lui Israel şi Răscumpărătorul lui, Domnul oştirilor: «Eu sînt Cel dintîi şi Cel de pe urmă, şi afară de Mine, nu este alt Dumnezeu.
Isa	44	7	Cine a făcut proorocii ca Mine (să spună şi să-Mi dovedească!), de cînd am făcut pe oameni din vremile străvechi? Să vestească viitorul şi ce are să se întîmple!
Isa	44	8	Nu vă temeţi, şi nu tremuraţi; căci nu ţi-am vestit şi nu ţi-am spus Eu de mult lucrul acesta? Voi Îmi sînteţi martori! Este oare un alt Dumnezeu afară de Mine? Nu este altă Stîncă, nu cunosc alta!
Isa	44	9	Ceice fac idoli, toţi sînt deşertăciune, şi cele mai frumoase lucrări ale lor nu slujesc la nimic. Ele însele mărturisesc lucrul acesta: n’au nici vedere, nici pricepere, tocmai ca să rămînă de ruşine.
Isa	44	10	Cine este acela care să fi făcut un dumnezeu, sau să fi turnat un idol, şi să nu fi tras niciun folos din el?
Isa	44	11	Iată, toţi închinătorii lor vor rămînea de ruşine, căci înşişi meşterii lor nu sînt decît oameni; să se strîngă cu toţii, să se înfăţişeze, şi tot vor tremura cu toţii şi vor fi acoperiţi de ruşine.
Isa	44	12	Ferarul face o secure, lucrează cu cărbuni, şi o făţuieşte şi-i dă un chip cu lovituri de ciocan, şi o lucrează cu puterea braţului; dar dacă-i este foame, este fără vlagă; dacă nu bea apă, este sleit de puteri.
Isa	44	13	Lemnarul întinde sfoara, face o trăsătură cu creionul, făţuieşte lemnul cu o rîndea, şi-i înseamnă mărimea cu compasul; face un chip de om, un frumos chip omenesc, ca să locuiască într’o casă.
Isa	44	14	Îşi taie cedri, goruni şi stejari, pe cari şi-i alege dintre copacii din pădure. Sădeşte brazi, şi ploaia îi face să crească.
Isa	44	15	Copacii aceştia slujesc omului pentru ars, el îi ia şi se încălzeşte cu ei. Îi pune pe foc, ca să coacă pîne, şi tot din ei face şi un dumnezeu căruia i se închină, îşi face din ei un idol, şi îngenunche înaintea lui!
Isa	44	16	O parte din lemnul acesta o arde în foc, cu o parte fierbe carne, pregăteşte o friptură, şi se satură; se şi încălzeşte, şi zice: «Ha! ha!» m’am încălzit, simt focul!“
Isa	44	17	Cu ce mai rămîne însă, face un dumnezeu, idolul lui. Îngenunche înaintea lui, i se închină, îl cheamă, şi strigă: „Mîntuieşte-mă, căci tu eşti dumnezeul meu!“
Isa	44	18	Ei nu pricep şi nu înţeleg, căci li s’au lipit ochii, ca să nu vadă, şi inima, ca să nu înţeleagă.
Isa	44	19	Niciunul nu intră în sine însuş, şi n’are nici minte, nici pricepere să-şi zică: „Am ars o parte din el în foc, am copt pîne pe cărbuni, am fript carne şi am mîncat-o: şi să fac din cealaltă parte o scîrbă? Să mă închin înaintea unei bucăţi de lemn?“
Isa	44	20	El se hrăneşte cu cenuşă, inima lui amăgită îl duce în rătăcire, ca să nu-şi mîntuiască sufletul, şi să nu zică: „N-am oare o minciună în mînă?“
Isa	44	21	Ţine minte aceste lucruri, Iacove, şi tu, Israele, căci eşti robul Meu. Eu te-am făcut, tu eşti robul Meu, Israele, nu Mă uita!
Isa	44	22	Eu îţi şterg fărădelegile ca un nor, şi păcatele ca o ceaţă: întoarce-te la Mine, căci Eu te-am răscumpărat.“
Isa	44	23	Bucuraţi-vă, ceruri! Căci Domnul a lucrat; răsunaţi de veselie, adîncimi ale pămîntului! Izbucniţi în strigăte de bucurie, munţilor! Şi voi, pădurilor, cu toţi copacii voştri! Căci Domnul a răscumpărat pe Iacov, Şi-a arătat slava în Israel.
Isa	44	24	Aşa vorbeşte Domnul, Răscumpărătorul tău, Celce te-a întocmit din pîntecele mamei tale: „Eu, Domnul, am făcut toate aceste lucruri, Eu singur am desfăşurat cerurile, Eu am întins pămîntul. Cine era cu Mine?
Isa	44	25	Eu zădărnicesc semnele proorocilor mincinoşi, şi arăt ca înşelători pe ghicitori; fac pe cei înţelepţi să dea înapoi, şi le prefac ştiinţa în nebunie.
Isa	44	26	Dar întăresc cuvîntul robului Meu, şi împlinesc ce proorocesc trimeşii Mei; Eu zic despre Ierusalim: «Va fi locuit,» şi despre cetăţile lui Iuda: «Vor fi zidite iarăş, şi le voi ridica dărîmăturile.»
Isa	44	27	Eu zic adîncului: «Usucă-te, şi îţi voi seca rîurile.»
Isa	44	28	Eu zic despre Cir: «El este păstorul Meu, şi el va împlini toată voia Mea; el va zice despre Ierusalim: «Să fie zidit iarăş!» Şi despre Templu: «Să i se pună temeliile!“
------------------------Isaia, capitolul 45
Isa	45	1	„Aşa vorbeşte Domnul către unsul Său, către Cir, pe care-l ţine de mînă, ca să doboare neamurile înaintea lui, şi să deslege brîul împăraţilor, să-i deschidă porţile, ca să nu se mai închidă:
Isa	45	2	«Eu voi merge înaintea ta, voi netezi drumurile muntoase, voi sfărîma uşile de aramă, şi voi rupe zăvoarele de fer.
Isa	45	3	Îţi voi da vistierii ascunse, bogăţii îngropate, ca să ştii că Eu sînt Domnul care te chem pe nume, Dumnezeul lui Israel.
Isa	45	4	Din dragoste pentru robul Meu Iacov, şi pentru Israel, alesul Meu, te-am chemat pe nume, ţi-am vorbit cu bună voinţă, înainte ca tu să Mă cunoşti.
Isa	45	5	Eu sînt Domnul, şi nu mai este altul, afară de Mine nu este Dumnezeu. Eu te-am încins, înainte ca tu să Mă cunoşti.
Isa	45	6	Ca să se ştie, dela răsăritul soarelui pînă la apusul soarelui, că afară de Mine nu este Dumnezeu: Eu sînt Domnul, şi nu este altul.
Isa	45	7	Eu întocmesc lumina, şi fac întunerecul, Eu dau propăşirea, şi aduc restriştea, Eu, Domnul, fac toate aceste lucruri.
Isa	45	8	Să picure cerurile de sus şi să ploaie norii neprihănirea! Să se deschidă pămîntul, să dea din el mîntuirea, şi să iasă totodată din el izbăvirea! Eu, Domnul, fac aceste lucruri.“
Isa	45	9	„Vai de cine se ceartă cu Făcătorul său! – Un ciob dintre cioburile pămîntului! – Oare lutul zice el celui ce-l făţuieşte: «Ce faci?» Şi lucrarea ta zice ea despre tine: «El n’are mîni?»
Isa	45	10	Vai de cine zice tatălui său: «Pentru ce m’ai născut?» Şi mamei sale: «Pentru ce m’ai făcut?“
Isa	45	11	Aşa vorbeşte Domnul, Sfîntul lui Israel, şi Făcătorul său: «Vrea cineva să Mă întrebe asupra viitorului, să-Mi poruncească pentru copiii Mei şi pentru lucrarea mînilor Mele?
Isa	45	12	Eu am făcut pămîntul, şi am făcut pe om pe el; Eu cu mînile Mele am întins cerurile, şi am aşezat toată oştirea lor.
Isa	45	13	Eu am ridicat pe Cir, în dreptatea Mea, şi voi netezi toate cărările lui. El Îmi va zidi iarăş cetatea, şi va da drumul prinşilor Mei de război, fără preţ de răscumpărare şi fără daruri, zice Domnul oştirilor.“
Isa	45	14	Aşa vorbeşte Domnul: „Cîştigurile Egiptului şi negoţul Etiopiei şi ale Sabeenilor, oameni de statură înaltă, vor trece la tine şi vor fi ale tale. Popoarele acestea vor merge după tine, vor trece înlănţuite, se vor închina înaintea ta, şi-ţi vor zice rugîndu-te: «Numai la tine se află Dumnezeu, şi nu este alt Dumnezeu afară de El.“
Isa	45	15	Dar Tu eşti un Dumnezeu care Te ascunzi, Tu, Dumnezeul lui Israel, Mîntuitorule!
Isa	45	16	Toţi sînt ruşinaţi şi uluiţi, toţi pleacă plini de ocară, făuritorii idolilor.
Isa	45	17	Dar Israel va fi mîntuit de Domnul, cu o mîntuire vecinică. Voi nu veţi fi nici ruşinaţi, nici înfruntaţi, în veci.
Isa	45	18	Căci aşa vorbeşte Domnul, Făcătorul cerurilor, singurul Dumnezeu, care a întocmit pămîntul, l-a făcut şi l-a întărit, l-a făcut nu ca să fie pustiu, ci l-a întocmit ca să fie locuit –: „Eu sînt Domnul, şi nu este altul!
Isa	45	19	Eu n’am vorbit în ascuns, într’un colţ întunecos al pămîntului. Eu n’am zis seminţei lui Iacov: «Căutaţi-Mă în zădar!» Eu, Domnul, spun ce este adevărat, vestesc ce este drept.“
Isa	45	20	„Strîngeţi-vă, veniţi şi apropiaţi-vă împreună, voi cei scăpaţi dintre neamuri! N’au nicio pricepere cei ce îşi duc idolul de lemn, şi cheamă pe un dumnezeu, care nu poate să-i mîntuiască.
Isa	45	21	Spuneţi-le, şi aduceţi-i încoace, ca să se sfătuiască unii cu alţii! Cine a proorocit aceste lucruri dela început, şi le-a vestit de mult? Oare nu Eu, Domnul? Nu este alt Dumnezeu decît Mine, Eu sunt singurul Dumnezeu drept şi mîntuitor, alt Dumnezeu afară de Mine nu este.
Isa	45	22	Întoarceţi-vă la Mine, şi veţi fi mîntuiţi toţi ceice sînteţi la marginile pămîntului! Căci Eu sînt Dumnezeu, şi nu altul.
Isa	45	23	Pe Mine Însumi Mă jur, adevărul iese din gura Mea şi cuvîntul Meu nu va fi luat înapoi: orice genunchi se va pleca înaintea Mea, şi orice limbă va jura pe Mine.
Isa	45	24	«Numai în Domnul», Mi se va zice, «locuieşte dreptatea şi puterea; la El vor veni, şi vor fi înfruntaţi toţi ceice erau mîniaţi împotriva Lui.
Isa	45	25	În Domnul vor fi făcuţi neprihăniţi şi proslăviţi toţi urmaşii lui Israel.“
------------------------Isaia, capitolul 46
Isa	46	1	„Bel se prăbuşeşte, Nebo cade; idolii lor sînt puşi pe vite şi dobitoace; idolii pe cari-i purtaţi voi au ajuns o sarcină, o povară pentru vita obosită!
Isa	46	2	Au căzut, s’au prăbuşit împreună, nu pot să scape povara; ei înşişi se duc în robie.
Isa	46	3	Ascultaţi-Mă, casa lui Iacov, şi toată rămăşiţa casei lui Israel, voi, pe cari v’am luat în spinare dela obîrşia voastră, pe cari v’am purtat pe umăr dela naşterea voastră:
Isa	46	4	pînă la bătrîneţa voastră Eu voi fi Acelaş, pînă la cărunteţele voastre vă voi sprijini. V’am purtat, şi tot vreau să vă mai port, să vă sprijinesc şi să vă mîntuiesc.
Isa	46	5	Cu cine Mă veţi pune alături, ca să Mă asemănaţi? Cu cine Mă veţi asemăna, şi mă veţi potrivi?
Isa	46	6	Ei varsă aurul din pungă, şi cîntăresc argintul în cumpănă; tocmesc un arginatar să facă un dumnezeu din ele, şi se închină şi îngenunche înaintea lui.
Isa	46	7	Îl poartă, îl iau pe umăr, îl pun la locul lui; acolo rămîne, şi nu se mişcă din locul lui. Apoi strigă la el, dar nu răspunde, nici nu-i scapă din nevoie.
Isa	46	8	Ţineţi minte aceste lucruri, şi fiţi oameni! Veniţi-vă în fire, păcătoşilor.“
Isa	46	9	„Aduceţi-vă aminte de cele petrecute în vremile străbune; căci Eu sînt Dumnezeu, şi nu este altul, Eu sînt Dumnezeu, şi nu este niciunul ca Mine.
Isa	46	10	Eu am vestit dela început ce are să se întîmple şi cu mult înainte ce nu este încă împlinit. Eu zic: «Hotărîrile Mele vor rămînea în picioare, şi Îmi voi aduce la îndeplinire toată voia Mea.
Isa	46	11	Eu chem dela răsărit o pasăre de pradă, dintr’o ţară depărtată, un om ca să împlinească planurile Mele: da, Eu am spus, şi Eu voi împlini; Eu am plănuit şi Eu voi înfăptui.
Isa	46	12	Ascultaţi-Mă, oameni cu inima împietrită, vrăjmaşi ai neprihănirii!
Isa	46	13	Eu Îmi apropii neprihănirea: nu este departe; şi mîntuirea Mea nu va zăbovi. Eu voi pune mîntuirea Mea în Sion şi slava Mea peste Israel.“
------------------------Isaia, capitolul 47
Isa	47	1	„Pogoară-te şi şezi în ţărînă, fecioară, fiica Babilonului; şezi pe pămînt, fără scaun de domnie, fiica Haldeilor; căci nu te vor mai numi supţirică şi plăcută.
Isa	47	2	Ia pietrele de moară, şi macină făină; scoate-ţi măhrama, ridică-ţi poala rochiei, descopere-ţi picioarele, treci rîurile!
Isa	47	3	Goliciunea ţi se va descoperi, şi ţi se va vedea ruşinea. Îmi voi răzbuna, şi nu voi cruţa pe nimeni.“ –
Isa	47	4	„Răscumpărătorul nostru se cheamă Domnul oştirilor, Sfîntul lui Israel.“ –
Isa	47	5	„Şezi într’un colţ, şi taci, fata Haldeilor! căci nu te vor mai numi împărăteasa împărăţiilor.
Isa	47	6	Mă mîniasem pe poporul Meu, Îmi pîngărisem moştenirea, şi-i dădusem în mînile tale: dar tu n’ai avut milă de ei, ci ţi-ai apăsat greu jugul asupra bătrînului.
Isa	47	7	Tu ziceai: «În veci voi fi împărăteasă!» şi nu te-ai gîndit, nici n’ai visat că lucrul acesta are să se sfîrşească.
Isa	47	8	Ascultă însă acum, tu cea dedată plăcerilor, care stai fără grijă şi zici în inima ta: «Eu, şi numai eu, nu voi fi niciodată văduvă, şi nu voi fi niciodată lipsită de copii!»
Isa	47	9	Şi totuş aceste două lucruri ţi se vor întîmpla deodată, în aceeaş zi: şi perderea copiilor şi văduvia; vor cădea asupra ta cu putere mare, în ciuda tuturor vrăjitoriilor tale şi multelor tale descîntece.
Isa	47	10	Căci te încredeai în răutatea ta şi ziceai: «Nimeni nu mă vede!» Înţelepciunea şi ştiinţa ta te-au amăgit, de ziceai în inima ta: «Eu şi numai eu.»
Isa	47	11	De aceea nenorocirea va veni peste tine, fără să-i vezi zorile; urgia va cădea peste tine, fără s’o poţi împăca; şi deodată va veni peste tine prăpădul, pe neaşteptate.
Isa	47	12	Vino dar cu descîntecele tale şi cu mulţimea vrăjitoriilor tale, cărora ţi-ai închinat munca din tinereţă; poate că vei putea să tragi vreun folos din ele, poate că vei izbuti.
Isa	47	13	Te-ai obosit tot întrebînd: să se scoale dar şi să te scape cei ce împart cerul, cari pîndesc stelele, cari vestesc, după lunile noi, ce are să ţi se întîmple!
Isa	47	14	Iată-i, au ajuns ca miriştea, pe care o arde focul, şi nu-şi vor scăpa viaţa din flăcări: căci nu va fi ca un cărbune, la care se încălzeşte cineva, nici un foc, la care stă.
Isa	47	15	Aşa va fi soarta acelora pe care te oboseai să-i întrebi. Şi cei cu cari ai făcut negoţ din tinereţa ta se vor risipi fiecare într’o parte: şi nu va fi nimeni care să-ţi vină în ajutor.“
------------------------Isaia, capitolul 48
Isa	48	1	„Ascultaţi lucrul acesta, casa lui Iacov, voi, cari purtaţi numele lui Israel, şi cari aţi ieşit din apele lui Iuda; voi, cari aţi jurat pe Numele Domnului, şi cari chemaţi pe Dumnezeul lui Israel, dar nu în adevăr, nici cu neprihănire!
Isa	48	2	Căci ei îşi trag numele dela cetatea sfîntă, şi se bizuiesc pe Dumnezeul lui Israel, al cărui Nume este Domnul oştirilor.
Isa	48	3	De multă vreme am făcut cele dintîi proorocii, din gura Mea au ieşit, şi Eu le-am vestit: deodată am lucrat, şi s’au împlinit.
Isa	48	4	Ştiind că eşti împietrit, că grumazul îţi este un drug de fier, şi că ai o frunte de aramă,
Isa	48	5	ţi-am vestit de mult aceste lucruri, ţi le-am spus mai înainte ca să se întîmple, ca să nu poţi să zici: «Idolul meu le-a făcut, chipul meu cioplit sau chipul meu turnat le-a poruncit!»
Isa	48	6	Ai auzit toate aceste lucruri pe cari le vezi acum! Şi nu vreţi să le mărturisiţi acum? … De acum, îţi vestesc lucruri noi, ascunse, necunoscute de tine.
Isa	48	7	Ele se fac în timpul de faţă, şi nu fac parte din trecut; pînă în ziua de azi n’aveai nicio cunoştinţă despre ele, ca să nu poţi zice: «Iată, că le ştiam.»
Isa	48	8	Nici nu le-ai auzit, nici nu le-ai ştiut, şi nici nu-ţi era deschisă odinioară urechea la ele: căci ştiam că ai să fii necredincios, şi că din naştere ai fost numit răzvrătit.
Isa	48	9	Din pricina Numelui Meu, sînt îndelung răbdător, pentru slava Mea Mă opresc faţă de tine, ca să nu te nimicesc.
Isa	48	10	Iată, te-am pus în cuptor, dar nu te-am găsit argint; te-am lămurit în cuptorul urgiei.
Isa	48	11	Din dragoste pentru Mine, din dragoste pentru Mine vreau să lucrez! Căci cum ar putea fi hulit Numele Meu? Nu voi da altuia slava Mea.
Isa	48	12	„Ascultă-Mă, Iacove! Şi tu, Israele, pe care te-am chemat! Eu, Eu sînt Cel dintîi, şi tot Eu sînt şi Cel din urmă.
Isa	48	13	Mîna Mea a întemeiat pămîntul, şi dreapta Mea a întins cerurile: cum le-am chemat, s’au şi înfăţişat îndată.
Isa	48	14	Strîngeţi-vă cu toţii şi ascultaţi! Cine dintre ei a vestit aceste lucruri? Acela pe care-l iubeşte Domnul va împlini voia Lui împotriva Babilonului, şi braţul lui va apăsa asupra Haldeilor.
Isa	48	15	Eu am vorbit, şi Eu l-am şi chemat; Eu l-am adus, şi lucrarea lui va izbuti.
Isa	48	16	Apropiaţi-vă de Mine, şi ascultaţi! Dela început, n’am vorbit în ascuns, dela obîrşia acestor lucruri, am fost de faţă. Şi acum, Domnul Dumnezeu m’a trimes cu Duhul Său.
Isa	48	17	Aşa vorbeşte Domnul, Răscumpărătorul tău, Sfîntul lui Israel: «Eu, Domnul, Dumnezeul tău, te învăţ ce este de folos, şi te călăuzesc pe calea pe care trebuie să mergi!
Isa	48	18	O! de ai fi luat aminte la poruncile Mele, atunci pacea ta ar fi fost ca un rîu, şi fericirea ta ca valurile mării.
Isa	48	19	Sămînţa ta ar fi fost ca nisipul, şi roadele pîntecelui tău ca boabele de nisip; numele tău n’ar fi fost şters şi nimicit înaintea Mea.
Isa	48	20	Ieşiţi din Babilon, fugiţi din mijlocul Haldeilor! Vestiţi, trîmbiţaţi cu glas de veselie, daţi de ştire pînă la capătul pămîntului, spuneţi: «Domnul a răscumpărat pe robul Său Iacov!
Isa	48	21	Şi nu vor suferi de sete în pustiurile în cari-i va duce: ci va face să curgă pentru ei apă din stîncă, va despica stînca, şi va curge apa.
Isa	48	22	Cei răi n’au pace, zice Domnul.
------------------------Isaia, capitolul 49
Isa	49	1	„Ascultaţi-Mă, ostroave! Luaţi aminte, popoare depărtate! Domnul M’a chemat din sînul mamei şi M’a numit dela ieşirea din pîntecele mamei.
Isa	49	2	Mi-a făcut gura ca o sabie ascuţită, M’a acoperit cu umbra mînii Lui; şi M’a făcut o săgeată ascuţită, M’a ascuns în tolba Lui cu săgeţi,
Isa	49	3	şi Mi-a zis: «Israele, Tu eşti Robul Meu, în care Mă voi slăvi.»
Isa	49	4	Şi Eu Mă gîndeam: «Degeaba am muncit, în zădar şi fără folos Mi-am istovit puterea.» Dar dreptul Meu este la Domnul, şi răsplata Mea la Dumnezeul Meu.
Isa	49	5	Şi acum, Domnul vorbeşte, El, care M’a întocmit din pîntecele mamei ca să fiu Robul Lui, ca să aduc înapoi la El pe Iacov, şi pe Israel, care este încă împrăştiat; căci Eu sînt preţuit înaintea Domnului, şi Dumnezeul Meu este tăria Mea.
Isa	49	6	El zice: «Este prea puţin lucru să fii Robul Meu ca să ridici seminţiile lui Iacov şi să aduci înapoi rămăşiţele lui Israel. De aceea, te pun să fii Lumina neamurilor, ca să duci mîntuirea pînă la marginile pămîntului.
Isa	49	7	Aşa vorbeşte Domnul, Răscumpărătorul, Sfîntul lui Israel, către Cel dispreţuit şi urît de popor, către Robul celor puternici: «Împăraţii vor vedea lucrul acesta, şi se vor scula, şi voivozii se vor arunca la pămînt şi se vor închina, din pricina Domnului, care este credincios, din pricina Sfîntului lui Israel, care Te-a ales.“
Isa	49	8	„Aşa vorbeşte mai departe Domnul: «La vremea îndurării Te voi asculta, şi în ziua mîntuirii Te voi ajuta; Te voi păzi şi Te voi pune să faci legămînt cu poporul, să ridici ţara, şi să împarţi moştenirile pustiite;
Isa	49	9	să spui prinşilor de război: «Ieşiţi!» şi celor ce sînt în întunerec: «Arătaţi-vă.» Ei vor paşte pe drumuri şi vor găsi locuri de păşune pe toate coastele.
Isa	49	10	Nu le va fi foame, nici nu le va fi sete; nu-i va bate arşiţa, nici soarele; căci Cel ce are milă de ei îi va călăuzi şi-i va duce la izvoare de ape.
Isa	49	11	Voi preface toţi munţii Mei în drumuri, şi drumurile Mele vor fi bine croite.
Isa	49	12	Iată-i că vin de departe, unii dela miază noapte şi dela apus, iar alţii din ţara Sinim.
Isa	49	13	Bucuraţi-vă, ceruri! Veseleşte-te, pămîntule! Izbucniţi în strigăte de bucurie, munţilor! Căci Domnul mîngîie pe poporul Său, şi are milă de nenorociţii Lui.“
Isa	49	14	Sionul zicea: „M’a părăsit Domnul, şi m’a uitat Domnul!“
Isa	49	15	Poate o femeie să uite copilul pe care-l alăptează, şi să n’aibă milă de rodul pîntecelui ei? Dar chiar dacă l-ar uita, totuş Eu nu te voi uita cu niciun chip:
Isa	49	16	Iată că te-am săpat pe mînile Mele, şi zidurile tale sînt totdeauna înaintea ochilor Mei!
Isa	49	17	Fiii tăi aleargă; dar ceice te dărîmaseră şi te pustiiseră vor ieşi din mijlocul tău.
Isa	49	18	Ridică-ţi ochii de jur împrejur, şi priveşte: toţi aceştia se strîng, vin la tine.“ „Pe viaţa Mea, zice Domnul, că te vei îmbrăca cu toţi aceştia ca şi cu o podoabă, şi te vei încinge cu ei ca o mireasă.
Isa	49	19	Căci locurile tale pustiite şi pustii, ţara ta nimicită, vor fi strîmte pentru locuitorii tăi; şi ceice voiau să te mănînce se vor depărta.
Isa	49	20	Fiii aceştia, de cari ai fost lipsit, vor spune mereu la urechile tale: «Locul este prea strîmt pentru mine; fă-mi loc, ca să pot să mă aşez.»
Isa	49	21	Şi vei zice în inima ta: «Cine mi i-a născut? Căci eram fără copii, şi stearpă; eram roabă, izgonită: cine i-a crescut? Rămăsesem singură: unde erau aceştia?»
Isa	49	22	De aceea, aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: «Iată, voi face neamurilor semn cu mîna, şi-Mi voi înălţa steagul spre popoare; ele vor aduce înapoi pe fiii tăi în braţele lor, şi vor duce pe fiicele tale pe umeri.
Isa	49	23	Te vor hrăni împăraţi, şi împărătesele lor te vor alăpta. Se vor închina cu faţa la pămînt înaintea ta, şi vor linge ţărîna de pe picioarele tale, ca să ştii că Eu sînt Domnul, şi că ceice nădăjduiesc în Mine nu vor fi daţi de ruşine.“
Isa	49	24	„Se poate lua prada celui puternic? Şi poate să scape cel prins din prinsoare? –
Isa	49	25	«Da, zice Domnul, prada celui puternic îi va fi luată, şi cel prins de asupritor va scăpa; căci Eu voi lupta împotriva vrăjmaşilor tăi, şi voi scăpa pe fiii tăi.
Isa	49	26	Eu voi da asupritorilor tăi să-şi mănînce carnea, şi se vor îmbăta ca de must de însuş sîngele lor. Şi va şti orice făptură, că Eu sînt Domnul, Mîntuitorul tău, Răscumpărătorul tău, Puternicul lui Iacov.“
------------------------Isaia, capitolul 50
Isa	50	1	„Aşa vorbeşte Domnul: «Unde este cartea de despărţire, prin care am izgonit pe mama voastră? Sau, căruia dintre ceice M’au împrumutat v’am vîndut? Vedeţi, din pricina fărădelegilor voastre aţi fost vînduţi, şi din pricina păcatelor voastre a fost izgonită mama voastră.
Isa	50	2	Pentru ce nu era nimeni cînd am venit? Pentruce n’a răspuns nimeni cînd am strigat? Este mîna Mea prea scurtă ca să răscumpere? Sau n’am Eu destulă putere ca să izbăvesc? Cu mustrarea Mea, Eu usuc marea, şi prefac rîurile în pustie; peştii lor se strică, din lipsă de apă, şi pier de sete!
Isa	50	3	Îmbrac cerurile cu negura de jale, şi le învelesc cu un sac.“
Isa	50	4	„Domnul Dumnezeu Mi-a dat o limbă iscusită, ca să ştiu să înviorez cu vorba pe cel doborît de întristare. El Îmi trezeşte, în fiecare dimineaţă, El Îmi trezeşte urechea, să ascult cum ascultă nişte ucenici.
Isa	50	5	Domnul Dumnezeu Mi-a deschis urechea, şi nu M’am împotrivit, nici nu M’am tras înapoi.
Isa	50	6	Mi-am dat spatele înaintea celor ce Mă loveau, şi obrajii înaintea celor ce-Mi smulgeau barba; nu Mi-am ascuns faţa de ocări şi de scuipări.
Isa	50	7	Dar Domnul Dumnezeu M’a ajutat; de aceea nu M’am ruşinat, de aceea Mi-am făcut faţa ca o cremene, ştiind că nu voi fi dat de ruşine.
Isa	50	8	Cel ce Mă îndreptăţeşte este aproape: «Cine va vorbi împotriva Mea? Să ne înfăţişăm împreună!» «Cine este protivnicul Meu? Să înainteze spre Mine!»
Isa	50	9	Iată, Domnul Dumnezeu Mă ajută: cine Mă va osîndi? Într’adevăr, se prefac cu toţii în zdrenţe ca o haină: molia îi va mînca.
Isa	50	10	Cine dintre voi se teme de Domnul, să asculte glasul Robului Său! Cine umblă în întunerec şi n’are lumină, să se încreadă în Numele Domnului, şi să se bizuie pe Dumnezeul lui!
Isa	50	11	Iar voi toţi, cari aprindeţi focul, şi puneţi tăciuni pe el, umblaţi în lumina focului vostru şi în tăciunii pe cari i-aţi aprins. Din mîna Mea vi se întîmplă aceste lucruri, ca să zăceţi în dureri.“
------------------------Isaia, capitolul 51
Isa	51	1	„Ascultaţi-Mă, voi, cari umblaţi după neprihănire, cari căutaţi pe Domnul! Priviţi spre stînca din care aţi fost ciopliţi, spre gaura gropii din care aţi fost scoşi.
Isa	51	2	Uitaţi-vă la părintele vostru Avraam, şi spre Sara care v’a născut; căci l-am chemat, cînd era numai el singur, l-am binecuvîntat şi înmulţit.
Isa	51	3	Tot astfel, Domnul are milă de Sion, şi mîngîie toate dărîmăturile lui. El va face pustia lui ca un Rai, şi pămîntul lui uscat ca o grădină a Domnului. Bucuria şi veselia vor fi mijlocul lui, mulţămiri şi cîntări de laudă.
Isa	51	4	Ia aminte spre Mine, dar, poporul Meu, pleacă urechea spre Mine, neamul Meu! Căci din Mine va ieşi Legea, şi voi pune Legea Mea lumină popoarelor.
Isa	51	5	Neprihănirea Mea este aproape, mîntuirea Mea se va arăta, şi braţele Mele vor judeca popoarele, ostroavele vor nădăjdui în Mine, şi se vor încrede în braţul Meu.
Isa	51	6	Ridicaţi ochii spre cer, şi priviţi în jos pe pămînt! Căci cerurile vor pieri ca un fum, pămîntul se va preface în zdrenţe ca o haină, şi locuitorii lui vor muri ca nişte muşte; dar mîntuirea Mea va dăinui în veci, şi neprihănirea Mea nu va avea sfîrşit.
Isa	51	7	Ascultaţi-Mă, voi cari cunoaşteţi neprihănirea, popor, care ai în inimă Legea Mea! Nu te teme de ocara oamenilor, şi nu tremura de ocările lor.
Isa	51	8	Căci îi va mînca molia ca pe o haină, şi-i va roade vermele cum roade lîna; dar neprihănirea Mea va dăinui în veci, şi mîntuirea Mea se va întinde din veac în veac.“
Isa	51	9	Trezeşte-te, trezeşte-te şi îmbracă-te cu putere, braţ al Domnului! Trezeşte-te, ca în zilele de odinioară, şi în veacurile din vechime! Oare n’ai doborît Tu Egiptul, şi ai străpuns balaurul?
Isa	51	10	Nu eşti Tu acela, care ai uscat marea, apele adîncului celui mare, şi ai croit în adîncimile mării, un drum pentru trecerea celor răscumpăraţi?
Isa	51	11	Astfel cei răscumpăraţi de Domnul se vor întoarce, vor veni în Sion cu cîntări de biruinţă, şi o bucurie vecinică le va încununa capul; îi va apuca veselia şi bucuria, iar durerea şi gemetele vor fugi.
Isa	51	12	Eu, Eu vă mîngîi. Dar cine eşti tu, ca să te temi de omul cel muritor, şi de fiul omului, care trece ca iarba,
Isa	51	13	şi să uiţi pe Domnul, care te-a făcut, care a întins cerurile şi a întemeiat pămîntul? Dece să tremuri necontenit toată ziua, înaintea mîniei asupritorului, cînd umblă să te nimicească? Unde este mînia asupritorului?
Isa	51	14	În curînd cel încovoiat supt fiare va fi deslegat; nu va muri în groapă, şi nu va duce lipsă de pîne.
Isa	51	15	Eu sînt Domnul, Dumnezeul tău, care stîrnesc marea şi fac să-i urle valurile, şi al cărui Nume este Domnul oştirilor.
Isa	51	16	Eu pun cuvintele Mele în gura ta, şi te acopăr cu umbra mînii Mele, ca să întind ceruri noi şi să întemeiez un pămînt nou, şi să zic Sionului: «Tu eşti poporul Meu!»
Isa	51	17	Trezeşte-te, trezeşte-te! Scoală-te, Ierusalime, care ai băut din mîna Domnului potirul mîniei Lui, care ai băut, ai sorbit pînă în fund potirul ameţelii!
Isa	51	18	Căci nu este nici unul, care să-l călăuzească, din toţi copiii pe cari i-a născut, nu este niciunul, care să-l ia de mînă din toţi copiii pe cari i-a crescut.
Isa	51	19	Amîndouă aceste lucruri ţi s’au întîmplat: – dar cine te va plînge? – pustiirea şi dărăpănarea, foametea şi sabia. – «Cum să te mîngîi eu?»
Isa	51	20	Fiii tăi, leşinaţi, zăceau în toate colţurile uliţelor, ca cerbul într’un laţ, plini de mînia Domnului, şi de mustrarea Dumnezeului tău.
Isa	51	21	Deaceea, nenorocitule, beat ce eşti, dar nu de vin, ascultă:
Isa	51	22	«Aşa vorbeşte Domnul tău, Domnul, Dumnezeul tău, care apără pe poporul Lui: «Iatăcă îţi iau din mînă potirul ameţelii, potirul mîniei Mele, că să nu mai bei din el!
Isa	51	23	Şi îl voi pune în mîna asupritorilor tăi, cari îţi ziceau: «Îndoaie-te, ca să trecem peste tine!“ Îţi făceai atunci spinarea ca un pămînt, şi ca o uliţă pentru trecători.
------------------------Isaia, capitolul 52
Isa	52	1	„Trezeşte-te, trezeşte-te! îmbracă-te în podoaba ta, Sioane! Pune-ţi hainele de sărbătoare, Ierusalime, cetate sfîntă! Căci nu va mai intra în tine nici un om netăiat împrejur sau necurat.
Isa	52	2	Scutură-ţi ţărîna de pe tine, scoală-te, şi şezi în capul oaselor, Ierusalime! Desleagă-ţi legăturile dela gît, fiică, roabă a Sionului!
Isa	52	3	Căci aşa vorbeşte Domnul: «Fără plată aţi fost vînduţi, şi nu veţi fi răscumpăraţi cu preţ de argint.»
Isa	52	4	Căci aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: «Odinioară poporul Meu s’a pogorît să locuiască pentru o vreme în Egipt; apoi Asirianul l-a asuprit fără temei.
Isa	52	5	Şi acum, ce am să fac aici – zice Domnul – cînd poporul Meu a fost luat pe nimic?“ „Asupritorii lui strigă de bucurie – zice Domnul – şi cît e ziulica de mare este batjocorit Numele Meu.
Isa	52	6	De aceea poporul Meu va cunoaşte Numele Meu; de aceea va şti, în ziua aceea, că Eu vorbesc şi zic: «Iată-Mă!»
Isa	52	7	Ce frumoase sînt pe munţi, picioarele celui ce aduce veşti bune, care vesteşte pacea, picioarele celui ce aduce veşti bune, care vesteşte mîntuirea! Picioarele celui ce zice Sionului: «Dumnezeul tău împărăţeşte!“
Isa	52	8	„Iată, glasul străjerilor tăi răsună; ei înalţă glasul, şi strigă toţi de veselie; căci văd cu ochii lor cum Se întoarce Domnul în Sion.
Isa	52	9	Izbucniţi cu toate în strigăte de bucurie, dărămături ale Ierusalimului! Căci Domnul mîngîie pe poporul Său, şi răscumpără Ierusalimul.
Isa	52	10	Domnul Îşi descopere braţul Său cel sfînt, înaintea tuturor neamurilor; şi toate marginile pămîntului vor vedea mîntuirea Dumnezeului nostru.“
Isa	52	11	„Plecaţi, plecaţi, ieşiţi din Babilon! Nu vă atingeţi de nimic necurat! Ieşiţi din mijlocul lui! Curăţiţi-vă, cei ce purtaţi vasele Domnului!
Isa	52	12	Nu ieşiţi cu grabă, nu plecaţi în fugă; căci Domnul vă va ieşi înainte şi Dumnezeul lui Israel vă va tăia calea.“
Isa	52	13	Iată, Robul Meu va propăşi; Se va sui, Se va ridica, Se va înălţa foarte sus.
Isa	52	14	După cum pentru mulţi a fost o pricină de groază – atît de schimonosită Îi era faţa, şi atît de mult se deosebea înfăţişarea Lui de a fiilor oamenilor –
Isa	52	15	tot aşa, pentru multe popoare va fi o pricină de bucurie; înaintea Lui împăraţii vor închide gura, căci vor vedea ce nu li se mai istorisise, şi vor auzi ce nu mai auziseră.
------------------------Isaia, capitolul 53
Isa	53	1	Cine a crezut în ceea ce ni se vestise? Cine a cunoscut braţul Domnului?
Isa	53	2	El a crescut înaintea Lui ca o odraslă slabă, ca un Lăstar care iese dintr’un pămînt uscat. N’avea nici frumuseţă, nici strălucire ca să ne atragă privirile, şi înfăţişarea Lui n’avea nimic care să ne placă.
Isa	53	3	Dispreţuit şi părăsit de oameni, om al durerii şi obicinuit cu suferinţa, era aşa de dispreţuit că îţi întorceai faţa dela El, şi noi nu L-am băgat în seamă.
Isa	53	4	Totuş, El suferinţele noastre le-a purtat, şi durerile noastre le-a luat asupra Lui, şi noi am crezut că este pedepsit, lovit de Dumnezeu, şi smerit.
Isa	53	5	Dar El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa, care ne dă pacea, a căzut peste El, şi prin rănile Lui sîntem tămăduiţi.
Isa	53	6	Noi rătăceam cu toţii ca nişte oi, fiecare îşi vedea de drumul lui; dar Domnul a făcut să cadă asupra Lui nelegiuirea noastră a tuturor.
Isa	53	7	Cînd a fost chinuit şi asuprit, n’a deschis gura deloc, ca un miel pe care-l duci la măcelărie, şi ca o oaie mută înaintea celor ce o tund: n’a deschis gura.
Isa	53	8	El a fost luat prin apăsare şi judecată; dar cine din cei de pe vremea Lui a crezut că El fusese şters de pe pămîntul celor vii şi lovit de moarte pentru păcatele poporului meu?
Isa	53	9	Groapa Lui a fost pusă între cei răi, şi mormîntul Lui la un loc cu cel bogat, măcar că nu săvîrşise nicio nelegiuire şi nu se găsise niciun vicleşug în gura Lui.
Isa	53	10	Domnul a găsit cu cale să-L zdrobească prin suferinţă … Dar, dupăce Îşi va da viaţa ca jertfă pentru păcat, va vedea o sămînţă de urmaşi, va trăi multe zile, şi lucrarea Domnului va propăşi în mînile Lui.
Isa	53	11	Va vedea rodul muncii sufletului Lui şi se va înviora. Prin cunoştinţa Lui, Robul Meu cel neprihănit va pune {Sau îndreptăţi} pe mulţi oameni într’o stare după voia lui Dumnezeu, şi va lua asupra Lui povara nelegiuirilor lor.
Isa	53	12	De aceea Îi voi da partea Lui la un loc cu cei mari, şi va împărţi prada cu cei puternici, pentrucă S’a dat pe Sine însuş la moarte, şi a fost pus în numărul celor fărădelege, pentrucă a purtat păcatele multora şi S’a rugat pentru cei vinovaţi.
------------------------Isaia, capitolul 54
Isa	54	1	„Bucură-te, stearpo, care nu mai naşti! Izbucneşte în strigăte de bucurie şi veselie, tu care nu mai ai durerile naşterii! Căci fiii celei lăsate de bărbat vor fi mai mulţi de cît fiii celei măritate, zice Domnul.“
Isa	54	2	„Lărgeşte locul cortului tău; şi întinde învelitoarele locuinţei tale: nu te opri! Lungeşte-ţi funiile, şi întăreşte-ţi ţăruşii!
Isa	54	3	Căci te vei întinde la dreapta şi la stînga, sămînţa ta va cotropi neamurile, şi va locui cetăţile pustii.
Isa	54	4	Nu te teme, căci nu vei rămînea de ruşine; nu roşi, căci nu vei fi acoperită de ruşine; ci vei uita şi ruşinea tinereţii tale, şi nu-ţi vei mai aduce aminte de văduvia ta,
Isa	54	5	căci Făcătorul tău este bărbatul tău: Domnul este Numele Lui, şi Răscumpărătorul tău este Sfîntul lui Israel. El se numeşte Dumnezeul întregului pămînt,
Isa	54	6	căci Domnul te cheamă înapoi ca pe o femeie părăsită şi cu inima întristată, ca pe o nevastă din tinereţă, care a fost izgonită, zice Dumnezeul tău.“
Isa	54	7	„Cîteva clipe te părăsisem, dar te voi primi înapoi cu mare dragoste.
Isa	54	8	Într’o izbucnire de mînie, Îmi ascunsesem o clipă Faţa de tine, dar Mă voi îndura de tine cu o dragoste vecinică, zice Domnul, Răscumpărătorul tău.
Isa	54	9	Şi lucrul acesta va fi pentru Mine ca şi cu apele lui Noe: după cum jurasem că apele lui Noe nu vor mai veni pe pămînt, tot aşa jur că nu Mă voi mai mînia pe tine şi nu te voi mai mustra.
Isa	54	10	Pot să se mute munţii, pot să se clatine dealurile, dar dragostea Mea nu se va muta dela tine, şi legămîntul Meu de pace nu se va clătina, zice Domnul, care are milă de tine.“
Isa	54	11	„Nenorocito, bătuto de furtună, şi nemîngîiato! Iată, îţi voi împodobi pietrele scumpe cu antimoniu, şi-ţi voi da temelii de safir.
Isa	54	12	Îţi voi face crestele zidurilor de rubin, porţile de pietre scumpe, şi tot ocolul de nestemate.
Isa	54	13	Toţi fiii tăi vor fi ucenici ai Domnului, şi mare va fi propăşirea fiilor tăi.
Isa	54	14	Vei fi întărită prin neprihănire. Izgoneşte neliniştea, căci n’ai nimic de temut, şi spaima, căci nu se va apropia de tine.
Isa	54	15	Dacă se urzesc uneltiri, nu vin dela Mine; oricine se va uni împotriva ta va cădea supt puterea ta.“
Isa	54	16	„Iată, Eu am făcut pe meşterul, care suflă cărbunii în foc, şi face o armă după meşteşugul lui. Dar tot Eu am făcut şi pe nimicitor ca s’o sfărîme.
Isa	54	17	Orice armă făurită împotriva ta va fi fără putere; şi pe orice limbă care se va ridica la judecată împotriva ta, o vei osîndi. Aceasta este moştenirea robilor Domnului, aşa este mîntuirea care le vine dela Mine, zice Domnul.“
------------------------Isaia, capitolul 55
Isa	55	1	„Voi toţi cei însetaţi, veniţi la ape, chiar şi cel ce n’are bani! Veniţi şi cumpăraţi bucate, veniţi şi cumpăraţi vin şi lapte, fără bani şi fără plată!
Isa	55	2	De ce cîntăriţi argint pentru un lucru care nu hrăneşte? De ce vă daţi cîştigul muncii pentru ceva care nu satură? Ascultaţi-Mă dar, şi veţi mînca ce este bun, şi sufletul vostru se va desfăta cu bucate gustoase.
Isa	55	3	Luaţi aminte, şi veniţi la Mine, ascultaţi, şi sufletul vostru va trăi: căci Eu voi încheia cu voi un legămînt vecinic, ca să întăresc îndurările Mele faţă de David.
Isa	55	4	Iată, l-am pus martor pe lîngă poapore, cap şi stăpînitor al popoarelor.
Isa	55	5	Întradevăr, vei chema neamuri, pe cari nu le cunoşti, şi popoare cari nu te cunosc vor alerga la tine, pentru Domnul, Dumnezeul tău, pentru Sfîntul lui Israel, care te proslăveşte.“
Isa	55	6	„Căutaţi pe Domnul cîtă vreme se poate găsi; chemaţi-L, cîtă vreme este aproape.
Isa	55	7	Să se lase cel rău de calea lui, şi omul nelegiuit să se lase de gîndurile lui, să se întoarcă la Domnul care va avea milă de el, la Dumnezeul nostru, care nu oboseşte iertînd.
Isa	55	8	«Căci gîndurile Mele nu sînt gîndurile voastre, şi căile voastre nu sînt căile Mele, zice Domnul.
Isa	55	9	«Ci cît sînt de sus cerurile faţă de pămînt, atît sînt de sus căile Mele faţă de căile voastre şi gîndurile Mele faţă de gîndurile voastre.
Isa	55	10	Căci dupăcum ploaia şi zăpada se pogoară din ceruri, şi nu se mai întorc înapoi, ci udă pămîntul şi-l fac să rodească şi să odrăslească, pentruca să dea sămînţă sămănătorului şi pîne celui ce mănîncă,
Isa	55	11	tot aşa şi Cuvîntul Meu, care iese din gura Mea, nu se întoarce la Mine fără rod, ci va face voia Mea şi va împlini planurile Mele.
Isa	55	12	Da, veţi ieşi cu bucurie, şi veţi fi călăuziţi în pace. Munţii şi dealurile vor răsuna de veselie înaintea voastră, şi toţi copacii din cîmpie vor bate din palme.
Isa	55	13	În locul spinului se va înălţa chiparosul, în locul mărăcinilor va creşte mirtul. Şi lucrul acesta va fi o slavă pentru Domnul, un semn vecinic, nepieritor.“
------------------------Isaia, capitolul 56
Isa	56	1	„Aşa vorbeşte Domnul: «Păziţi ce este drept, şi faceţi ce este bine; căci mîntuirea Mea este aproape să vină, şi neprihănirea Mea este aproape să se arate.
Isa	56	2	Ferice de omul care face lucrul acesta, şi de fiul omului care rămîne statornic în el, păzind Sabatul, ca să nu-l pîngărească, şi stăpînindu-şi mîna, ca să nu facă nici un rău!
Isa	56	3	Străinul care se alipeşte de Domnul, să nu zică: «Domnul mă va despărţi de poporul Său!» Şi famenul să nu zică: «Iată, eu sînt un copac uscat!»
Isa	56	4	Căci aşa vorbeşte Domnul: «Famenilor, cari vor păzi Sabatele Mele, cari vor alege ce-Mi este plăcut, şi vor stărui în legămîntul Meu,
Isa	56	5	le voi da în Casa Mea şi înlăuntrul zidurilor Mele un loc şi un nume mai bune de cît fii şi fiice; le voi da un nume vecinic, care nu se va stinge.
Isa	56	6	Şi pe străinii, care se vor lipi de Domnul ca să-I slujească, şi să iubească Numele Domnului, pentru ca să fie slujitorii Lui, şi pe toţi cei ce vor păzi Sabatul, ca să nu-l pîngărească, şi vor stărui în legămîntul Meu,
Isa	56	7	îi voi aduce la muntele Meu cel sfînt, şi-i voi umplea de veselie în Casa Mea de rugăciune. Arderile lor de tot şi jertfele lor vor fi primite pe altarul Meu, căci Casa Mea se va numi o casă de rugăciune pentru toate popoarele.“
Isa	56	8	Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu, care strînge pe cei risipiţi ai lui Israel: „Voi mai strînge şi alte popoare la cei strînşi acum din el.“
Isa	56	9	„Veniţi toate fiarele de pe cîmp, veniţi de mîncaţi, toate fiarele din pădure!
Isa	56	10	Toţi păzitorii lui sînt orbi, fără pricepere; toţi sînt nişte cîni muţi, cari nu pot să latre; aiurează, stau tolăniţi, şi le place să doarmă.
Isa	56	11	Totuş sînt nişte cîni lacomi, cari nu se mai satură. Sînt nişte păstori cari nu pot pricepe nimic; toţi îşi văd de calea lor, fiecare umblă după folosul lui, fără abatere: –
Isa	56	12	«Veniţi, – zic ei – am să caut vin, şi ne vom îmbăta cu băuturi tari! Mîne vom face tot ca azi, ba încă şi mai rău!“ –
------------------------Isaia, capitolul 57
Isa	57	1	Piere cel neprihănit, şi nimănui nu-i pasă; se duc oamenii de bine şi nimeni nu ia aminte că din pricina {Sau: înaintea nenorocirii} răutăţii este luat cel neprihănit.
Isa	57	2	El întră în pace în groapa lui: cel ce umblă pe drumul cel drept, se odihneşte în culcuşul lui.
Isa	57	3	„Dar voi, apropiaţi-vă încoace fii ai vrăjitoarei, sămînţa precurvarului şi a curvei!
Isa	57	4	De cine vă bateţi voi joc? Împotriva cui vă deschideţi voi gura larg, şi scoateţi limba? Nu sînteţi voi nişte copii ai păcatului, o sămînţă a minciunii,
Isa	57	5	care se încălzeşte pentru idoli supt orice copac verde, care junghie pe copii în văi, supt crăpăturile stîncilor?
Isa	57	6	În pietrele lustruite din pîraie este partea ta de moştenire, ele sînt soarta ta; lor le torni şi jertfe de băutură, şi le aduci daruri de mîncare: «Pot Eu să fiu nesimţitor la lucrul acesta?
Isa	57	7	Pe un munte înalt şi ridicat îţi faci culcuşul; tot acolo te sui să aduci jertfe.
Isa	57	8	Îţi pui pomenirea în dosul uşii şi uşiorilor; căci, departe de Mine, îţi ridici învelitoarea şi te sui în pat, îţi lărgeşti culcuşul, şi faci legămînt cu ei, îţi place legătura cu ei, şi iei seama la semnul lor.
Isa	57	9	Te duci la împărat cu untdelemn, îţi înmulţeşti miresmele, îţi trimeţi solii departe, şi te pleci pînă la locuinţa morţilor.
Isa	57	10	Oboseşti mergînd, şi nu zici: «Încetez!» Tot mai găseşti putere în mîna ta: De aceea nu te doboară întristarea.
Isa	57	11	Şi de cine te sfiai, de cine te temeai, de nu Mi-ai fost credincioasă, de nu ţi-ai adus aminte, şi nu ţi-a păsat de Mine? Şi Eu tac, şi încă de multă vreme: de aceea nu te temi tu de Mine.
Isa	57	12	Dar acum îţi voi da pe faţă neprihănirea, şi faptele tale nu-ţi vor folosi!
Isa	57	13	Şi atunci să strigi, şi să te izbăvească mulţimea idolilor tăi! Căci îi va lua vîntul pe toţi, o suflare îi va ridica. Dar celce se încrede în Mine va moşteni ţara, şi va stăpîni muntele Meu cel sfînt.“ –
Isa	57	14	Şi El zice: „Croiţi, croiţi drum, pregătiţi calea, luaţi orice piedică din calea poporului Meu!
Isa	57	15	Căci aşa vorbeşte Cel Prea Înalt, a cărui locuinţă este vecinică şi al cărui Nume este sfînt. «Eu locuiesc în locuri înalte şi în sfinţenie; dar sînt cu omul zdrobit şi smerit, ca să înviorez duhurile smerite, şi să îmbărbătez inimile zdrobite.
Isa	57	16	Nu vreau să cert în veci, nici să ţin o mînie necurmată, cînd înaintea Mea cad în leşin duhurile, şi sufletele pe cari le-am făcut.
Isa	57	17	Din pricina păcatului lăcomiei lui, M’am mîniat şi l-am lovit, M’am ascuns, în supărarea Mea, şi cel răzvrătit a urmat şi mai mult pe căile inimii lui.
Isa	57	18	I-am văzut căile, şi totuş îl voi tămădui; îl voi călăuzi, şi-l voi mîngîia, pe el şi pe ceice plîng împreună cu el.
Isa	57	19	Voi pune lauda pe buze: «Pace, pace celui de departe şi celui de aproape! – zice Domnul – Da Eu îl voi tămădui!
Isa	57	20	Dar cei răi sînt ca marea înfuriată, care nu se poate linişti, şi ale cărei ape aruncă afară noroi şi mîl.“
Isa	57	21	„Cei răi n’au pace“ zice Dumnezeul meu. –
------------------------Isaia, capitolul 58
Isa	58	1	„Strigă în gura mare, nu te opri! Înalţă-ţi glasul ca o trîmbiţă, şi vesteşte poporului Meu nelegiuirile lui, casei lui Iacov păcatele ei!
Isa	58	2	În toate zilele Mă întreabă, şi vor să afle căile Mele, ca un neam, care ar fi înfăptuit neprihănirea, şi n’ar fi părăsit legea Dumnezeului său. Îmi cer hotărîri drepte, doresc să se apropie de Dumnezeu. –
Isa	58	3	«La ce ne foloseşte să postim» – zic ei – «dacă Tu nu vezi? «La ce să ne chinuim sufletul, dacă Tu nu ţii seama de lucrul acesta?» – «Pentrucă, zice Domnul, în ziua postului vostru, vă lăsaţi în voia pornirilor voastre, şi asupriţi pe simbriaşii voştri.
Isa	58	4	Iată, postiţi ca să vă ciorovăiţi şi să vă certaţi, ca să bateţi răutăcios cu pumnul; nu postiţi cum cere ziua aceea, ca să vi se audă strigătul sus.
Isa	58	5	Oare aceasta este postul plăcut Mie: să-şi chinuiască omul sufletul o zi? Să-şi plece capul ca un pipirig, şi să se culce pe sac şi cenuşă? Acesta numeşti tu post şi zi plăcută Domnului?
Isa	58	6	Iată postul plăcut Mie: desleagă lanţurile răutăţii, desnoadă legăturile robiei, dă drumul celor asupriţi, şi rupe orice fel de jug;
Isa	58	7	împarte-ţi pînea cu cel flămînd, şi adu în casa ta pe nenorociţii fără adăpost; dacă vezi pe un om gol, acopere-l, şi nu întoarce spatele semenului tău.
Isa	58	8	Atunci lumina ta va răsări ca zorile, şi vindecarea ta va încolţi repede; neprihănirea ta îţi va merge înainte, şi slava Domnului te va însoţi.
Isa	58	9	Atunci tu vei chema, şi Domnul va răspunde, vei striga, şi El va zice: «Iată-Mă!» Dacă vei îndepărta jugul din mijlocul tău, ameninţările cu degetul şi vorbele de ocară,
Isa	58	10	dacă vei da mîncarea ta celui flămînd, dacă vei sătura sufletul lipsit, atunci lumina ta va răsări peste întunecime, şi întunerecul tău va fi ca ziua nămeaza mare!
Isa	58	11	Domnul te va călăuzi neîncetat, îţi va sătura sufletul chiar în locuri fără apă, şi va da din nou putere mădularelor tale; vei fi ca o grădină bine udată, ca un izvor ale cărui ape nu seacă.
Isa	58	12	Ai tăi vor zidi iarăş pe dărîmăturile de mai înainte, vei ridica din nou temeliile străbune; vei fi numit «Dregător de spărturi», «Cel ce drege drumurile, şi face ţara cu putinţă de locuit.»
Isa	58	13	Dacă îţi vei opri piciorul în ziua Sabatului, ca să nu-ţi faci gusturile tale în ziua Mea cea sfîntă; dacă Sabatul va fi desfătarea ta, ca să sfinţeşti pe Domnul, slăvindu-L, şi dacă-l vei cinsti, neurmînd căile tale, neîndeletnicindu-te cu treburile tale şi nededîndu-te la flecării,
Isa	58	14	atunci te vei putea desfăta în Domnul, şi Eu te voi sui pe înălţimile ţării, te voi face să te bucuri de moştenirea tatălui tău Iacov; căci gura Domnului a vorbit.“
------------------------Isaia, capitolul 59
Isa	59	1	Nu, mîna Domnului nu este prea scurtă ca să mîntuiască, nici urechea Lui prea tare ca să audă,
Isa	59	2	ci nelegiuirile voastre pun un zid de despărţire între voi şi Dumnezeul vostru; păcatele voastre vă ascund Faţa Lui şi-L împiedecă să v’asculte!
Isa	59	3	Căci mînile vă sînt mînjite de sînge, şi degetele de nelegiuiri; buzele voastre spun minciuni, şi limba voastră vorbeşte nelegiuiri.
Isa	59	4	Niciunuia nu-i place dreptatea, niciunul nu se judecă cu dreptate; ei se bizuiesc pe lucruri deşerte şi spun neadevăruri, zămislesc răul, şi nasc nelegiuirea.
Isa	59	5	Clocesc ouă de basilic şi ţes pînze de păianjen. Cine mănîncă din ouăle lor, moare; şi dacă se sparge vreunul, iese o năpîrcă.
Isa	59	6	Pînzele lor nu slujesc la facerea hainelor, şi nu pot să se acopere cu lucrare lor; căci lucrările lor sînt nişte lucrări nelegiuite, şi în mînile lor sînt fapte de sîlnicie.
Isa	59	7	Picioarele lor aleargă spre rău, şi se grăbesc să verse sînge nevinovat; gîndurile lor sînt gînduri nelegiuite, prăpădul şi nimicirea sînt pe drumul lor.
Isa	59	8	Ei nu cunosc calea păcii, şi în căile lor nu este dreptate; apucă pe cărări sucite: oricine umblă pe ele, nu cunoaşte pacea. –
Isa	59	9	Deaceea hotărîrea de izbăvire este departe de noi şi mîntuirea nu ne ajunge. Aşteptăm lumina, şi iată întunerecul, lucirea, şi umblăm în negură!
Isa	59	10	Bîjbăim ca nişte orbi dealungul unui zid, bîjbăim ca ceice n’au ochi, ne poticnim ziua nameaza mare, ca noaptea, în mijlocul celor sănătoşi sîntem ca nişte morţi.
Isa	59	11	Mormăim cu toţii ca nişte urşi, ne văităm ca nişte porumbei, aşteptăm izbăvirea, şi nu este, aşteptăm mîntuirea, şi ea este departe de noi.
Isa	59	12	Căci fărădelegile noastre sînt multe înaintea Ta, şi păcatele noastre mărturisesc împotriva noastră; fărădelegile noastre sînt cu noi, şi ne cunoaştem nelegiuirile noastre.
Isa	59	13	Am fost vinovaţi şi necredincioşi faţă de Domnul, am părăsit pe Dumnezeul nostru; am vorbit cu apăsare şi răzvrătire, am cugetat şi vorbit cuvinte mincinoase;
Isa	59	14	şi astfel izbăvirea s’a întors îndărăt, şi mîntuirea a stat deoparte; căci adevărul s’a poticnit în piaţa de obşte şi neprihănirea nu poate să se apropie.
Isa	59	15	Adevărul s’a făcut nevăzut, şi cel ce se depărtează de rău este jăfuit.Domnul vede, cu privirea mînioasă, că nu mai este nicio neprihănire.
Isa	59	16	El vede că nu este nici un om, şi Se miră că nimeni nu mijloceşte. Atunci braţul Lui Îi vine în ajutor, şi neprihănirea Lui Îl sprijineşte.
Isa	59	17	Se îmbracă cu neprihănire ca şi cu o platoşă, Îşi pune pe cap coiful mîntuirii; ia răzbunarea ca o haină, şi Se acopere cu gelozia ca şi cu o manta.
Isa	59	18	El va răsplăti fiecăruia după faptele lui, va da protivnicilor Săi mînia, va întoarce la fel vrăjmaşilor săi, şi va da ostroavelor plata cuvenită!
Isa	59	19	Atunci se vor teme de Numele Domnului cei dela apus, şi de slava Lui cei dela răsăritul soarelui; cînd va năvăli vrăjmaşul ca un rîu, Duhul Domnului îl va pune pe fugă.
Isa	59	20	„Da, va veni un Răscumpărător pentru Sion, pentru cei ai lui Iacov, cari se vor întoarce dela păcatele lor, zice Domnul.
Isa	59	21	„Şi iată legămîntul Meu, cu ei, zice Domnul: «Duhul Meu, care Se odihneşte peste tine, şi cuvintele Mele, pe cari le-am pus în gura ta, nu se vor mai depărta din gura ta, nici din gura copiilor tăi, nici din gura copiilor copiilor tăi, de acum şi pînă’n veac, zice Domnul.“
------------------------Isaia, capitolul 60
Isa	60	1	„Scoală-te, luminează-te! Căci lumina ta vine, şi slava Domnului răsare peste tine.
Isa	60	2	Căci iată, întunerecul acopere pămîntul, şi negură mare popoarele; dar peste tine răsare Domnul, şi slava Lui se arată peste tine.
Isa	60	3	Neamuri vor umbla în lumina ta, şi împăraţi în strălucirea razelor tale.
Isa	60	4	Ridică-ţi ochii împrejur, şi priveşte: toţi se strîng şi vin spre tine! Fiii tăi vin de departe, şi fiicele tale sînt purtate pe braţe.
Isa	60	5	Cînd vei vedea aceste lucruri, vei tresări de bucurie, şi îţi va bate inima şi se va lărgi, căci bogăţiile mării se vor întoarce spre tine, şi vistieriile neamurilor vor veni la tine.
Isa	60	6	Vei fi acoperit de o mulţime de cămile, de dromadere din Madian şi Efa; vor veni toţi din Seba, aducînd aur şi tămîie, şi vor vesti laudele Domnului.
Isa	60	7	Toate turmele Chedarului se vor aduna la tine, berbecii din Nebaiot vor fi în slujba ta; se vor sui pe altarul Meu ca jertfă plăcută Mie, şi casa slavei Mele o voi face şi mai slăvită.
Isa	60	8	Cine sînt aceia cari sboară ca nişte nori, ca nişte porumbei spre porumbarul lor?
Isa	60	9	Căci, pe Mine Mă aşteaptă ostroavele, şi corăbiile din Tarsis sînt în frunte, ca să aducă înapoi de departe pe copiii tăi, cu argintul şi aurul lor, pentru Numele Domnului, Dumnezeului tău, pentru Numele Sfîntului lui Israel, care te proslăveşte.
Isa	60	10	Străinii îţi vor zidi zidurile, şi împăraţii lor îţi vor sluji; căci te-am lovit în mînia Mea, dar, în îndurarea Mea, am milă de tine.
Isa	60	11	Porţile tale vor sta vecinic deschise, nu vor fi închise nici zi nici noapte, ca să lase să intre la tine bogăţia neamurilor, şi împăraţii lor cu alaiul lor.
Isa	60	12	Căci neamul şi împărăţia cari nu-ţi vor sluji, vor pieri, şi neamurile acelea vor fi în totul nimicite.
Isa	60	13	Slava Libanului va veni la tine, chiparosul, ulmul şi merişorul {Sau cimişirul}, cu toţii laolaltă, ca să împodobească locul sfîntului Meu locaş, căci Eu voi proslăvi locul unde se odihnesc picioarele Mele.
Isa	60	14	Fiii asupritorilor tăi vor veni plecaţi înaintea ta, şi toţi ceice te dispreţuiau se vor închina la picioarele tale; şi te vor numi «Cetatea Domnului,» «Sionul Sfîntului lui Israel.»
Isa	60	15	De unde erai părăsită şi urîtă, şi nimeni nu trecea prin tine, te voi face o podoabă vecinică, o pricină de bucurie pentru oameni din neam în neam.
Isa	60	16	Vei suge laptele neamurilor, vei suge ţiţa împăraţilor; şi vei şti astfel că Eu sînt Domnul, Mîntuitorul tău, Răscumpărătorul tău, Puternicul lui Iacov.
Isa	60	17	În loc de aramă voi aduce aur, în loc de fier voi aduce argint, în loc de lemn, aramă, şi în loc de pietre, fier. Voi face ca pacea să domnească peste tine, şi să stăpînească dreptatea.
Isa	60	18	Nu se va mai auzi vorbindu-se de sîlnicie în ţara ta, nici de pustiire şi prăpăd în ţinutul tău, ci vei numi zidurile tale «Mîntuire», şi porţile tale «Laudă».
Isa	60	19	Nu soarele îţi va mai sluji ca lumină ziua, nici luna nu te va mai lumina cu lumina ei; ci Domnul va fi Lumina ta pe vecie, şi Dumnezeul tău va fi slava ta.
Isa	60	20	Soarele tău nu va mai asfinţi, şi luna ta nu se va mai întuneca; căci Domnul va fi Lumina ta pe vecie, şi zilele suferinţei tale se vor sfîrşi.
Isa	60	21	Nu vor mai fi decît oameni neprihăniţi în poporul tău: ei vor stăpîni ţara pe vecie, ca o odraslă sădită de Mine, lucrarea mînilor Mele, ca să slujească spre slava Mea.
Isa	60	22	Cel mai mic se va face o mie, şi cel mai neînsemnat un neam puternic. Eu, Domnul, voi grăbi aceste lucruri, la vremea lor.“
------------------------Isaia, capitolul 61
Isa	61	1	„Duhul Domnului Dumnezeu este peste Mine, căci Domnul M’a uns să aduc veşti bune celor nenorociţi: El M’a trimes să vindec pe cei cu inima zdrobită, să vestesc robilor slobozenia, şi prinşilor de război izbăvirea;
Isa	61	2	să vestesc un an de îndurare al Domnului, şi o zi de răzbunare a Dumnezeului nostru; să mîngîi pe toţi cei întristaţi;
Isa	61	3	să dau celor întristaţi din Sion, să le dau o cunună împărătească în loc de cenuşă, un untdelemn de bucurie în locul plînsului, o haină de laudă în locul unui duh mîhnit, ca să fie numiţi «terebinţi ai neprihănirii,» «un sad al Domnului, ca să slujească spre slava Lui.“
Isa	61	4	„Ei vor zidi iarăş vechile dărămături, vor ridica iarăş năruirile din vechime, vor înoi cetăţi pustiite, rămase pustii din neam în neam.
Isa	61	5	Străinii vor sta şi vă vor paşte turmele, şi fiii străinului vor fi plugarii şi vierii voştri.
Isa	61	6	Dar voi vă veţi numi preoţi ai Domnului, şi veţi fi numiţi slujitori ai Dumnezeului nostru, veţi mînca bogăţiile neamurilor, şi vă veţi făli cu fala lor.
Isa	61	7	În locul ocării voastre, veţi avea îndoită cinste; în locul ruşinii, se vor veseli de partea lor, căci vor stăpîni îndoit în ţara lor, şi vor avea o bucurie vecinică.
Isa	61	8	Căci Eu, Domnul, iubesc dreptatea, urăsc răpirea şi nelegiuirea; le voi da cu credincioşie răsplata lor, şi voi încheia cu ei un legămînt vecinic.
Isa	61	9	Sămînţa lor va fi cunoscută între neamuri, şi urmaşii lor printre popoare; toţi ceice-i vor vedea, vor cunoaşte că sînt o sămînţă binecuvîntată de Domnul.“
Isa	61	10	„Mă bucur în Domnul, şi sufletul Meu este plin de veselie în Dumnezeul Meu; căci M’a îmbrăcat cu hainele mîntuirii, M’a acoperit cu mantaua izbăvirii, ca pe un mire împodobit cu o cunună împărătească, şi ca o mireasă, împodobită cu sculele ei.
Isa	61	11	Căci, după cum pămîntul face să răsară lăstarul lui, şi după cum o grădină face să încolţească sămănăturile ei, aşa va face Domnul, Dumnezeu, să răsară mîntuirea şi lauda, în faţa tuturor neamurilor.“
------------------------Isaia, capitolul 62
Isa	62	1	„De dragostea Sionului nu voi tăcea, de dragostea Ierusalimului nu voi înceta, pînă nu se va arăta mîntuirea lui, lumina soarelui şi izbăvirea lui, ca o făclie, care s’aprinde.
Isa	62	2	Atunci neamurile vor vedea mîntuirea ta, şi toţi împăraţii slava ta; şi-ţi vor pune un nume nou, pe care-l va hotărî gura Domnului.
Isa	62	3	Vei fi o cunună strălucitoare în mîna Domnului, o legătură împărătească în mîna Dumnezeului tău.
Isa	62	4	Nu te vor mai numi Părăsită, şi nu-ţi vor mai numi pămîntul un pustiu, ci te vor numi: «Plăcerea Mea este în ea,» şi ţara ta o vor numi Beula: «Măritată»; căci Domnul Îşi pune plăcerea în tine, şi ţara ta se va mărita iarăş.
Isa	62	5	Cum se uneşte un tînăr cu o fecioară, aşa se vor uni fiii tăi cu tine; şi cum se bucură mirele de mireasa lui, aşa se va bucura Dumnezeul tău de tine.“
Isa	62	6	„Pe zidurile tale, Ierusalime, am pus nişte străjeri, cari nu vor tăcea nici odată, nici zi nici noapte! Voi cari aduceţi aminte Domnului de el, nu vă odihniţi de loc!
Isa	62	7	Şi nu-I daţi răgaz, pînă nu va aşeza din nou Ierusalimul, şi-l va face o laudă pe pămînt.
Isa	62	8	Domnul a jurat pe dreapta Lui şi pe braţul Lui cel puternic, zicînd: «Nu voi mai da grîul tău hrană vrăjmaşilor tăi, şi fiii străinului nu vor mai bea vinul tău, pentru care tu te-ai ostenit.
Isa	62	9	Ci cei ce vor strînge grîul, aceia îl vor mînca şi vor lăuda pe Domnul, şi ceice vor face vinul, aceia îl vor bea, în curţile locaşului Meu celui sfînt.“
Isa	62	10	„Treceţi, treceţi pe porţi! Pregătiţi o cale poporului! Croiţi, croiţi drum, daţi pietrele la o parte! Ridicaţi un steag peste popoare!
Isa	62	11	Iată ce vesteşte Domnul pînă la marginile pămîntului: «Spuneţi fiicei Sionului: «Iată, Mîntuitorul tău vine; iată, plata este cu El, şi răsplătirile merg înaintea Lui.
Isa	62	12	Ei vor fi numiţi «Popor sfînt, Răscumpăraţi ai Domnului.» Iar pe tine, te vor numi «Cetate căutată şi nepărăsită.“
------------------------Isaia, capitolul 63
Isa	63	1	„Cine este acesta, care vine din Edom, din Boţra, în haine roşii, în haine strălucitoare, şi calcă mîndru, în plinătatea puterii Lui? – «Eu sînt Cel care am făgăduit mîntuirea, şi am putere să izbăvesc!“ –
Isa	63	2	„Dar pentru ce Îţi sînt hainele roşii, şi veşmintele Tale ca veşmintele celui ce calcă în teasc?“ –
Isa	63	3	„Eu singur am călcat în teasc, şi niciun om dintre popoare nu era cu Mine; i-am călcat astfel în mînia Mea, şi i-am zdrobit în urgia Mea; aşa că sîngele lor a ţîşnit pe veşmintele Mele, şi Mi-am mînjit toate hainele Mele cu el.
Isa	63	4	Căci în inima Mea era o zi de răzbunare, şi venise anul celor răscumpăraţi ai Mei.
Isa	63	5	Mă uitam împrejur, şi nu era nimeni să M’ajute, şi Mă îngrozeam, dar nu era cine să Mă sprijinească; atunci braţul Meu Mi-a fost într’ajutor, şi urgia mea M’a sprijinit!
Isa	63	6	Am călcat astfel în picioare popoare în mînia Mea, le-am îmbătat în urgia Mea, şi le-am vărsat sîngele pe pămînt.“
Isa	63	7	Voi vesti îndurările Domnului, faptele Lui minunate, după tot ce a făcut Domnul pentru noi! Voi spune marea Lui bunătate faţă de casa lui Israel, căci i-a făcut după îndurările şi bogăţia dragostei Lui.
Isa	63	8	El a zis: „Negreşit, ei sînt poporul Meu, nişte copii cari nu vor fi necredincioşi!“ Şi astfel El s’a făcut Mîntuitorul lor.
Isa	63	9	În toate necazurile lor n’au fost fără ajutor, şi Îngerul care este înaintea Feţei Lui i-a mîntuit; El Însuş i-a răscumpărat, în dragostea şi îndurarea Lui, şi necurmat i-a sprijinit şi i-a purtat în zilele din vechime.
Isa	63	10	Dar ei au fost neascultători şi au întristat pe Duhul Lui cel sfînt; iar El li s’a făcut vrăjmaş şi a luptat împotriva lor.
Isa	63	11	Atunci poporul Său şi-a adus aminte de zilele străvechi ale lui Moise, şi a zis: „Unde este Acela, care i-a scos din mare, cu păstorul turmei Sale? Unde este Acela care punea în mijlocul lor Duhul Lui cel sfînt;
Isa	63	12	care povăţuia dreapta lui Moise, cu braţul Său cel slăvit; care despica apele înaintea lor, ca să-Şi facă un Nume vecinic;
Isa	63	13	care îi călăuzea prin valuri, ca un cal pe loc neted, fără ca ei să se poticnească?“
Isa	63	14	„Ca fiara, care se pogoară în vale, aşa i-a dus Duhul Domnului la odihnă. Aşa ai povăţuit Tu pe poporul Tău, ca să-Ţi faci un Nume plin de slavă!“
Isa	63	15	„Priveşte din cer şi vezi, din locuinţa Ta cea sfîntă şi slăvită: unde este rîvna şi puterea Ta? Fiorul inimii Tale şi îndurările Tale nu se mai arată faţă de mine!
Isa	63	16	Totuş Tu eşti Tatăl nostru! Căci Avraam nu ne cunoaşte, şi Israel nu ştie cine sîntem; dar Tu, Doamne, eşti Tatăl nostru, Tu, din vecinicie, Te numeşti «Mîntuitorul nostru.“
Isa	63	17	Pentruce, Doamne, ne laşi să rătăcim dela căile Tale, şi ne împietreşti inima ca să nu ne temem de Tine? Întoarce-Te, din dragoste pentru robii Tăi, pentru seminţiile moştenirii Tale!
Isa	63	18	Poporul Tău cel sfînt n’a stăpînit ţara de cît puţină vreme; vrăjmaşii noştri au călcat în picioare locaşul Tău cel sfînt.
Isa	63	19	Am ajuns ca un popor pe care niciodată nu l-ai cîrmuit Tu, şi peste care niciodată nu s’a chemat Numele Tău …
------------------------Isaia, capitolul 64
Isa	64	1	„O! de ai despica cerurile, şi Te-ai pogorî, s’ar topi munţii înaintea Ta,
Isa	64	2	ca de un foc care aprinde vreascurile, ca de un foc care face apa să dea în clocot! Ţi-ar cunoaşte atunci vrăjmaşii Numele, şi ar tremura neamurile înaintea Ta!
Isa	64	3	Cînd ai făcut minuni la cari nu ne aşteptam, Te-ai pogorît, şi munţii s’au zguduit înaintea Ta,
Isa	64	4	cum niciodată nu s’a pomenit, nici nu s’a auzit vorbindu-se, şi cum nici n’a văzut vreodată ochiul aşa ceva: anume ca un alt dumnezeu afară de Tine să fi făcut asemenea lucruri pentru cei ce se încred în El.
Isa	64	5	Tu ieşi înaintea celor ce împlinesc cu bucurie dreptatea, celor ce umblă în căile Tale, şi îşi aduc aminte de Tine. Dar Te-ai mîniat, pentrucă am păcătuit: vom suferi noi vecinic, sau putem fi mîntuiţi?
Isa	64	6	Toţi am ajuns ca nişte necuraţi, şi toate faptele noastre bune sînt ca o haină mînjită. Toţi sîntem ofiliţi ca o frunză, şi nelegiuirile noastre ne iau ca vîntul.
Isa	64	7	Nu este nimeni care să cheme Numele Tău, sau care să se trezească şi să se alipească de Tine: de aceea ne-ai ascuns Faţa Ta, şi ne laşi să pierim din pricina nelegiuirilor noastre.“
Isa	64	8	Dar, Doamne, Tu eşti Tatăl nostru; noi sîntem lutul, şi Tu olarul, care ne-ai întocmit: sîntem cu toţii lucrarea mînilor Tale.
Isa	64	9	Nu Te mînia prea mult, Doamne, şi nu-Ţi aduce aminte în veci de nelegiuire! Priveşte dar, spre noi, căci toţi sîntem poporul Tău.
Isa	64	10	Cetăţile Tale cele sfinte sînt pustii; Sionul este pustiu, Ierusalimul o pustietate!
Isa	64	11	Casa noastră cea sfîntă şi slăvită, în care părinţii noştri cîntau laudele Tale, a ajuns pradă flacărilor, şi tot ce aveam mai scump a fost pustiit.
Isa	64	12	După toate acestea, Te vei opri Tu, Doamne? Vei tăcea Tu oare şi ne vei întrista nespus de mult?“
------------------------Isaia, capitolul 65
Isa	65	1	Eram gata să răspund celor ce nu întrebau de Mine, eram gata să fiu găsit de ceice nu Mă căutau; am zis: „Iată-Mă, iată-Mă!“ către un neam, care nu chema Numele Meu.
Isa	65	2	Mi-am întins mînile toată ziua spre un popor răzvrătit, care umblă pe o cale rea, în voia gîndurilor lui!
Isa	65	3	Spre un popor, care nu conteneşte să Mă mînie în faţă, aducînd jertfe în grădini, şi arzînd tămîie pe cărămizile de pe acoperiş;
Isa	65	4	care locuieşte în morminte, şi petrece noaptea în peşteri, mîncînd carne de porc, şi avînd în străchini bucate necurate.
Isa	65	5	Şi care totuş zice: „Dă-te înapoi, nu te apropia de mine, căci sînt sfînt!“ … Asemenea lucruri sînt un fum în nările Mele, un foc, care arde necontenit!
Isa	65	6	Iată ce am hotărît în Mine: „Nici gînd să tac, ci îi voi pedepsi; da, îi voi pedepsi.
Isa	65	7	Pentru nelegiuirile voastre – zice Domnul – şi pentru nelegiuirile părinţilor voştri, cari au ars tămîie pe munţi, şi M’au batjocorit pe înălţimi, de aceea, le voi măsura plata pentru faptele lor din trecut.“
Isa	65	8	„Aşa vorbeşte Domnul: «După cum cînd se găseşte zeamă într’un strugure, se zice: «Nu-l nimici, căci este o binecuvîntare în el!» tot aşa, şi Eu voi face la fel, din dragoste pentru robii Mei, ca să nu nimicesc totul.
Isa	65	9	Voi scoate o sămînţă din Iacov, şi din Iuda un moştenitor al munţilor Mei; aleşii Mei vor stăpîni ţara, şi robii Mei vor locui în ea.
Isa	65	10	Saronul va sluji ca loc de păşune oilor, şi valea Acor va sluji de culcuş boilor, pentru poporul Meu care Mă va căuta.
Isa	65	11	Dar pe voi, cari părăsiţi pe Domnul, cari uitaţi muntele Meu cel sfînt, cari puneţi o masă «Norocului {Sau Gad}», şi umpleţi un pahar în cinstea «Soartei {Sau Meni}»,
Isa	65	12	vă sortesc săbiei, şi toţi veţi pleca genunchiul ca să fiţi junghiaţi; căci Eu am chemat, şi n’aţi răspuns, am vorbit şi n’aţi ascultat, ci aţi făcut ce este rău înaintea Mea, şi aţi ales ce nu-Mi place.“
Isa	65	13	De aceea, aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: „Iată că robii Mei vor mînca, iar voi veţi fi flămînzi; iată că robii Mei vor bea, iar vouă vă va fi sete. Iată că robii Mei se vor bucura şi voi vă veţi ruşina.
Isa	65	14	Iată că robii Mei vor cînta, de veselă ce le va fi inima, dar voi veţi striga, de durerea pe care o veţi avea în suflet, şi vă veţi boci, de mîhnit ce vă va fi duhul.
Isa	65	15	Veţi lăsa numele vostru ca blestem aleşilor Mei; şi anume: «Domnul, Dumnezeu vă va omorî», şi va da robilor Săi un alt nume.
Isa	65	16	Aşa că, cine se va binecuvînta în ţară, se va binecuvînta în Dumnezeul adevărului, şi cine va jura în ţară, va jura pe Dumnezeul adevărului, căci vechile suferinţe vor fi uitate, vor fi ascunse de ochii Mei.“
Isa	65	17	„Căci iată, Eu fac ceruri noi şi un pămînt nou; aşa că nimeni nu-şi va mai aduce aminte de lucrurile trecute, şi nimănui nu-i vor mai veni în minte.
Isa	65	18	Ci vă veţi bucura şi vă veţi veseli, pe vecie, pentru cele ce voi face. Căci voi preface Ierusalimul în veselie, şi pe poporul lui în bucurie.
Isa	65	19	Eu însumi Mă voi veseli asupra Ierusalimului, şi mă voi bucura de poporul Meu; nu se va mai auzi în el de acum nici glasul plînsetelor, nici glasul ţipetelor.
Isa	65	20	Nu vor mai fi în el nici copii cu zile puţine, nici bătrîni cari să nu-şi împlinească zilele. Căci cine va muri la vîrsta de o sută de ani va fi încă tînăr, şi cel ce va muri în vîrstă de o sută de ani va fi blestemat ca păcătos.
Isa	65	21	Vor zidi case şi le vor locui; vor sădi vii, şi le vor mînca rodul.
Isa	65	22	Nu vor zidi case, ca altul să locuiască în ele, nu vor sădi vii, pentruca altul să le mănînce rodul, căci zilele poporului Meu vor fi ca zilele copacilor, şi aleşii Mei se vor bucura de lucrul mînilor lor.
Isa	65	23	Nu vor munci degeaba, şi nu vor avea copii ca să-i vadă pierind, căci vor alcătui o sămînţă binecuvîntată de Domnul, şi copiii lor vor fi împreună cu ei.
Isa	65	24	Înainte ca să Mă cheme, le voi răspunde; înainte ca să isprăvească vorba, îi voi asculta!
Isa	65	25	Lupul şi mielul vor paşte împreună, leul va mînca paie ca boul, şi şarpele se va hrăni cu ţărînă. Niciun rău, nici o vătămare nu se va face pe tot muntele Meu cel sfînt, zice Domnul.“
------------------------Isaia, capitolul 66
Isa	66	1	„Aşa vorbeşte Domnul: «Cerul este scaunul Meu de domnie, şi pămîntul este aşternutul picioarelor Mele! Ce casă aţi putea voi să-Mi zidiţi, şi ce loc Mi-aţi putea voi da ca locuinţă?
Isa	66	2	Toate aceste lucruri, doar mîna Mea le-a făcut, şi toate şi-au căpătat astfel fiinţa», – zice Domnul. – «Iată spre cine Îmi voi îndrepta privirile: spre cel ce suferă şi are duhul mîhnit, spre cel ce se teme de cuvîntul Meu.
Isa	66	3	Cine junghie un bou ca jertfă, nu este mai bun decît cel ce ucide un om; cine jertfeşte un miel este ca cel ce ar rupe gîtul unui cîne, cine aduce un dar de mîncare, este ca cel ce ar vărsa sînge de porc, cine arde tămîie, este ca cel ce s’ar închina la idoli; toţi aceştia îşi aleg căile lor, şi sufletul lor găseşte plăcere în urîciunile lor.
Isa	66	4	De aceea şi Eu, voi alege ce este spre nefericirea lor, şi voi aduce peste ei lucrurile de cari se tem, căci cînd am chemat Eu, n’au răspuns, şi cînd am vorbit Eu, n’au ascultat; ci au făcut ce este rău înaintea Mea, şi au ales ce nu-Mi place!“
Isa	66	5	„Ascultaţi Cuvîntul Domnului, voi, cari vă temeţi de Cuvîntul Lui. Iată ce zic fraţii voştri, cari vă urăsc şi vă izgonesc din pricina Numelui Meu: «Să-Şi arate Domnul slava, ca să vă vedem bucuria!» – Dar ei vor rămînea de ruşine!
Isa	66	6	Un glas răsunător iese din cetate! Un glas iese din Templu! Este glasul Domnului, care dă vrăjmaşilor lui plata cuvenită!“
Isa	66	7	„Înainte ca să simtă dureri, a născut, şi înainte ca să-i vină suferinţele, a dat naştere unui fiu.
Isa	66	8	Cine a auzit vreodată aşa ceva? Cine a văzut vreodată aşa ceva? Se poate naşte oare o ţară într’o zi? Se naşte un neam aşa dintr’o dată? Abia au apucat-o muncile, şi fiica Sionului şi-a şi născut fiii!
Isa	66	9	„Aş putea să deschid pîntecele mamei, şi să nu las să nască? zice Domnul. – Eu care fac să nască, aş putea să împedec oare naşterea?“ zice Dumnezeul tău.
Isa	66	10	„Bucuraţi-vă împreună cu Ierusalimul, şi veseliţi-vă cu el, toţi cei ce-l iubiţi; împărţiţi şi bucuria cu el, acum, toţi ceice l-aţi plîns,
Isa	66	11	ca să fiţi săturaţi, bînd laptele mîngîierilor lui, ca să vă desfătaţi în totul de plinătatea slavei lui.
Isa	66	12	Căci aşa vorbeşte Domnul: «Iată, voi îndrepta spre el pacea ca un rîu, şi slava neamurilor ca un pîrîu ieşit din matcă, şi veţi fi alăptaţi; veţi fi purtaţi în braţe, şi desmerdaţi pe genunchi.
Isa	66	13	Cum mîngîie pe cineva mamă-sa, aşa vă voi mîngîia Eu; da, veţi fi mîngîiaţi în Ierusalim!
Isa	66	14	Şi cînd veţi vedea aceste lucruri, inima vi se va bucura, şi oasele voastre vor prinde putere ca iarba.“ – Domnul Îşi va arăta astfel puterea faţă de robii Săi, dar va face pe vrăjmaşii Lui să-I simtă mînia.
Isa	66	15	„Căci iată, Domnul vine într’un foc, şi carăle Lui sînt ca un vîrtej; Îşi preface mînia într’un jăratic, şi ameninţările în flacări de foc.
Isa	66	16	Căci cu foc Îşi aduce Domnul la îndeplinire judecăţile, şi cu sabia Lui pedepseşte pe oricine; şi cei ucişi de Domnul vor fi mulţi la număr.
Isa	66	17	Ceice se sfinţesc şi se curăţesc în grădini, mergînd unul cîte unul, în mijlocul celor ce mănîncă şi carne de porc, şi şoareci şi alte lucruri urîcioase, toţi aceia vor pieri, – zice Domnul. –
Isa	66	18	«Eu pedepsesc faptele şi gîndurile lor! Dar vine vremea cînd voi strînge toate neamurile şi toate limbile; ele vor veni şi vor vedea slava Mea.
Isa	66	19	Şi voi pune un semn între ele, şi voi trimete la neamuri pe cei ce vor scăpa din Israel, la Tarsis, la Pul şi la Lud, cari trag cu arcul, la Tubal şi la Iavan, în ostroavele depărtate, cari n’au auzit vorbindu-se niciodată de Mine, şi n’au văzut slava Mea; ei vor vesti slava Mea printre neamuri.
Isa	66	20	Vor aduce pe toţi fraţii voştri din mijlocul tuturor neamurilor, ca dar Domnului, pe cai, în cară şi pe tărgi, pe catîri şi pe dromadere, la muntele Meu cel sfînt, la Ierusalim – zice Domnul – cum îşi aduc copiii lui Israel darurile de mîncare, într’un vas curat, la Casa Domnului.
Isa	66	21	Şi voi lua şi dintre ei, pe unii ca preoţi şi Leviţi, – zice Domnul.
Isa	66	22	Căci după cum cerurile cele noi, şi pămîntul cel nou, pe cari le voi face, vor dăinui înaintea Mea – zice Domnul – aşa va dăinui şi sămînţa voastră şi numele vostru.
Isa	66	23	În fiecare lună nouă şi în fiecare Sabat, va veni orice făptură să se închine înaintea Mea, – zice Domnul. –
Isa	66	24	«Şi cînd vor ieşi, vor vedea trupurile moarte ale oamenilor cari s’au răzvrătit împotriva Mea; căci vermele lor nu va muri, şi focul lor nu se va stinge; şi vor fi o pricină de groază pentru orice făptură.“
------------------------Ieremia, capitolul 1
Jer	1	1	Cuvintele lui Ieremia, fiul lui Hilchia, unul din preoţii din Anatot, din ţara lui Beniamin.
Jer	1	2	Cuvîntul Domnului i-a vorbit pe vremea lui Iosia, fiul Amon, împăratul lui Iuda, în al treisprezecelea an al domniei lui,
Jer	1	3	şi pe vremea lui Ioiachim, fiul lui Iosia, împăratul lui Iuda, pînă la sfîrşitul anului al unsprezecelea al lui Zedechia, fiul lui Iosia, împăratul lui Iuda, pînă pe vremea cînd a fost dus Ierusalimul în robie, în luna a cincea.
Jer	1	4	„Cuvîntul Domnului mi-a vorbit astfel:
Jer	1	5	«Mai bine înainte ca să te fi întocmit în pîntecele mamei tale, te cunoşteam, şi mai înainte ca să fi ieşit tu din pîntecele ei, Eu te pusesem deoparte, şi te făcusem prooroc al neamurilor.“
Jer	1	6	Eu am răspuns: „Ah! Doamne Dumnezeule, vezi că eu nu ştiu să vorbesc, căci sînt un copil.“
Jer	1	7	Dar Domnul mi-a zis: „Nu zice: «Sînt un copil,» căci te vei duce la toţi aceia la cari te voi trimete, şi vei spune tot ce-ţi voi porunci.
Jer	1	8	Nu te teme de ei; căci Eu sînt cu tine ca să te scap, – zice Domnul. –
Jer	1	9	Apoi Domnul Şi-a întins mîna, şi mi-a atins gura. Şi Domnul mi-a zis: «Iată, pun cuvintele Mele în gura ta.
Jer	1	10	Iată, astăzi te pun peste neamuri şi peste împărăţii, ca să smulgi şi să tai, să dărîmi, şi să nimiceşti, să zideşti şi să sădeşti.
Jer	1	11	Cuvîntul Domnului mi-a vorbit astfel: «Ce vezi, Ieremio?» Eu am răspuns: «Văd un veghetor.»
Jer	1	12	Şi Domnul mi-a zis: «Bine ai văzut; căci Eu veghez asupra Cuvîntului Meu, ca să-l împlinesc.“
Jer	1	13	„Cuvîntul Domnului mi-a vorbit a doua oară, astfel: „Ce vezi?“ Eu am răspuns: «Văd un cazan clocotind, dinspre miază-noapte.“
Jer	1	14	„Şi Domnul mi-a zis: «Dela miazănoapte va izbucni nenorocirea peste toţi locuitorii ţării.
Jer	1	15	Căci iată, voi chema toate popoarele împărăţiilor dela miazănoapte, zice Domnul; ele vor veni, şi îşi vor aşeza fiecare scaunul de domnie la intrarea porţilor Ierusalimului, împotriva tuturor zidurilor lui dejur împrejur, şi împotriva tuturor cetăţilor lui Iuda.
Jer	1	16	Îmi voi rosti judecăţile împotriva lor, din pricina întregei lor răutăţi, pentrucă M’au părăsit şi au adus tămîie altor dumnezei şi s’au închinat înaintea lucrării mînilor lor.
Jer	1	17	Dar tu, încinge-ţi coapsele, scoală-te, şi spune-le tot ce-ţi voi porunci. Nu tremura înaintea lor, ca nu cumva să te fac să tremuri înaintea lor.
Jer	1	18	Iată că în ziua aceasta te fac o cetate întărită, un stîlp de fier şi un zid de aramă, împotriva întregei ţări, împotriva împăraţilor lui Iuda, împotriva căpeteniilor lui, împotriva preoţilor lui şi împotriva poporului ţării.
Jer	1	19	Ei vor lupta împotriva ta, dar nu te vor birui; căci Eu sînt cu tine ca să te scap, zice Domnul.“
------------------------Ieremia, capitolul 2
Jer	2	1	„Cuvîntul Domnului mi-a vorbit astfel:
Jer	2	2	«Du-te, şi strigă la urechile cetăţii Ierusalimului: «Aşa vorbeşte Domnul: «Mi-aduc aminte încă de dragostea pe care o aveai cînd erai tînără, de iubirea ta, cînd erai logodită, cînd Mă urmai în pustie, într’un pămînt nesămănat.
Jer	2	3	Atunci Israel era închinat Domnului, era cele dintîi roade ale lui; toţi cei ce mîncau din ele se făceau vinovaţi şi venea nenorocirea peste ei, zice Domnul.“
Jer	2	4	„Ascultaţi Cuvîntul Domnului, casa lui Iacov, şi voi, toate familiile casei lui Israel!
Jer	2	5	Aşa vorbeşte Domnul: «Ce nelegiuire au găsit părinţii voştri în Mine, de s’au depărtat de Mine, şi au mers după nimicuri şi au ajuns ei înşişi de nimic?
Jer	2	6	Ei n’au întrebat: «Unde este Domnul, care ne-a scos din ţara Egiptului, care ne-a povăţuit prin pustie, printr’un pămînt uscat şi plin de gropi, printr’un pămînt unde domneşte seceta şi umbra morţii, printr’un pămînt pe unde nimeni nu trece şi unde nu locuieşte nici un om?»
Jer	2	7	«V’am adus într’o ţară ca o livadă de pomi, ca să-i mîncaţi roadele şi bunătăţile; dar voi aţi venit, Mi-aţi spurcat ţara şi Mi-aţi prefăcut moştenirea într’o urîciune.
Jer	2	8	Preoţii n’au întrebat: «Unde este Domnul?» Păzitorii Legii nu M’au cunoscut, păstorii sufleteşti Mi-au fost necredincioşi, proorocii au proorocit prin Baal, şi au alergat după cei ce nu sînt de niciun ajutor.»
Jer	2	9	De aceea, Mă voi mai certa cu voi, zice Domnul, şi Mă voi certa cu copiii copiilor voştri.
Jer	2	10	Treceţi în ostroavele Chitim, şi priviţi! Trimeteţi la Chedar, uitaţi-vă bine, şi vedeţi dacă s’a întîmplat acolo aşa ceva:
Jer	2	11	şi-a schimbat vreodată un popor dumnezeii, măcarcă ei nu sînt dumnezei? Dar poporul Meu şi-a schimbat Slava, cu ceva care nu este de niciun ajutor!
Jer	2	12	Miraţi-vă de aşa ceva, ceruri, înfioraţi-vă de spaimă şi groază, zice Domnul.»
Jer	2	13	«Căci poporul Meu a săvîrşit un îndoit păcat: M’au părăsit pe Mine, Izvorul apelor vii, şi şi-au săpat puţuri, puţuri crăpate, cari nu ţin apă.»
Jer	2	14	«Este Israel un rob cumpărat, sau fiu de rob născut în casă?» «Atunci pentru ce a ajuns de pradă?»
Jer	2	15	«Nişte pui de lei mugesc şi strigă împotriva lui, şi-i pustiesc ţara; cetăţile îi sînt arse şi fără locuitori.
Jer	2	16	Chiar şi cei din Nof şi Tahpanes îţi vor zdrobi creştetul capului.
Jer	2	17	Nu ţi-ai făcut tu singur lucrul acesta pentru că ai părăsit pe Domnul, Dumnezeul tău, cînd te îndrepta pe calea cea bună?
Jer	2	18	Şi acum, ce cauţi să te duci în Egipt, să bei apa Nilului? Ce cauţi să te duci în Asiria, să bei apa rîului?
Jer	2	19	Tu singur te pedepseşti cu răutatea ta şi tu singur te loveşti cu necredincioşia ta, şi vei şti şi vei vedea ce rău şi amar este să părăseşti pe Domnul, Dumnezeu tău, şi să n’ai nici o frică de Mine, zice Domnul, Dumnezeul oştirilor.»
Jer	2	20	«De mult ţi-ai sfărîmat jugul, ţi-ai rupt legăturile, şi ai zis: «Nu mai vreau să slujesc ca un rob!» Căci pe orice deal înalt şi supt orice copac verde, te-ai întins ca o curvă.
Jer	2	21	Te sădisem ca o vie minunată şi de cel mai bun soi: cum te-ai schimbat şi te-ai prefăcut într’o coardă de viţă sălbatică?
Jer	2	22	Chiar dacă te-ai spăla cu silitră, chiar dacă ai da cu multă sodă, nelegiuirea ta tot ar rămînea scrisă înaintea Mea, zice Domnul, Dumnezeu.»
Jer	2	23	«Cum poţi să zici: «Nu m’am spurcat, şi nu m’am dus după Baali?» Priveşte-ţi urma paşilor în vale, şi vezi ce ai făcut, dromaderă iute la mers şi care baţi drumurile şi le încrucişezi!
Jer	2	24	Măgăriţă sălbatică, deprinsă cu pustia, care gîfăie în aprinderea patimei ei, cine o va împiedeca să-şi facă pofta? Toţi cei ce o caută n’au nevoie să se ostenească: o găsesc în luna ei.
Jer	2	25	Nu te lăsa cu picioarele goale, nu-ţi usca gîtlejul de sete! Dar tu zici: «Degeaba, nu! Căci iubesc dumnezeii străini, şi vreau să merg după ei.»
Jer	2	26	Cum rămîne uluit un hoţ cînd este prins, aşa de uluiţi vor rămînea cei din casa lui Israel, ei, împăraţii lor, căpeteniile lor, preoţii lor şi proorocii lor.
Jer	2	27	Ei zic lemnului: «Tu eşti tatăl meu!» Şi pietrei: «Tu mi-ai dat viaţa!» Căci ei Îmi întorc spatele şi nu se uită la Mine. Dar cînd sînt în nenorocire, zic: «Scoală-Te şi scapă-ne!»
Jer	2	28	Unde sînt dumnezeii tăi, pe cari ţi i-ai făcut? Să se scoale ei, dacă pot să te scape în vremea nenorocirii! Căci cîte cetăţi ai, atîţia dumnezei ai, Iuda!»
Jer	2	29	«Pentruce vă certaţi cu Mine? Toţi Mi-aţi fost necredincioşi, zice Domnul.» –
Jer	2	30	«Degeaba v’am lovit copiii; n’au luat seama la certare; sabia voastră a mîncat pe proorocii voştri, ca un leu nimicitor.
Jer	2	31	O, neam rău de oameni, uitaţi-vă bine la Cuvîntul Domnului, care zice: «Am fost Eu o pustie pentru Israel, sau o ţară plină de întunerec besnă? Pentruce zice atunci poporul Meu: «Sîntem slobozi, nu voim să ne întoarcem la Tine?»
Jer	2	32	Îşi uită fata podoabele, sau mireasa brîul? Dar poporul Meu M’a uitat de zile fără număr.
Jer	2	33	Ce bine ştii să-ţi întocmeşti căile cînd este vorba să cauţi ce iubeşti! Chiar şi la nelegiuire te deprinzi.
Jer	2	34	Pînă şi pe poalele hainei tale se află sîngele sărmanilor nevinovaţi, pe cari nu i-ai prins făcînd nicio spargere.
Jer	2	35	Şi cu toate acestea, tu zici: «Da, sînt nevinovat! Să se întoarcă acum mînia Lui dela mine!» Iată, Mă voi certa cu tine, pentrucă zici: «N’am păcătuit!»
Jer	2	36	Pentruce atîta grabă ca să-ţi schimbi drumul? Din Egipt îţi va veni ruşinea, cum ţi-a venit şi din Asiria!
Jer	2	37	Tot deacolo vei ieşi, cu mîinile pe cap; căci Domnul leapădă pe aceia în cari te încrezi, şi nu vei izbuti cu ei.“
------------------------Ieremia, capitolul 3
Jer	3	1	„El zice: «Cînd se desparte un bărbat de nevastă-sa, pe care o părăseşte, şi ea ajunge nevasta altuia, se mai întoarce bărbatul acesta la ea? N’ar fi chiar şi ţara aceea spurcată? şi tu, ai curvit cu mulţi ibovnici, şi să te întorci iarăş la Mine? – zice Domnul.“ –
Jer	3	2	„Ridică-ţi ochii spre înălţimi, şi priveşte: unde n’ai curvit? Te ţineai la drumuri, ca Arabul în pustie, şi ai spurcat ţara prin curviile tale şi cu răutatea ta!
Jer	3	3	Măcar că ploile au fost oprite, şi ploaia de primăvară a lipsit, totuş tu ţi-ai păstrat fruntea de curvă, şi n’ai vrut să ai ruşine!
Jer	3	4	Acum, nu-i aşa? strigi la Mine: «Tată! Tu ai fost Prietenul tinereţii mele!»
Jer	3	5	Îşi va ţinea El mînia pe vecie? «O va păstra El totdeuna?» Iată, aşa ai vorbit, şi totuş ai făcut lucruri nelegiuite, cît ai putut!“
Jer	3	6	„Domnul mi-a zis, pe vremea împăratului Iosia: «Ai văzut ce a făcut necredincioasa Israel? S’a dus pe orice munte înalt şi supt orice copac verde, şi a curvit acolo.
Jer	3	7	Eu ziceam că dupăce a făcut toate aceste lucruri, se va întoarce la Mine. Dar nu s’a întors. Şi sora ei, vicleana Iuda, a fost martoră la aceasta.
Jer	3	8	Şi cu toate că a văzut că M’am despărţit de necredincioasa Israel, din pricina tuturor preacurviilor ei, şi i-am dat cartea ei de despărţenie, totuş soru-sa, vicleana Iuda, nu s’a temut, ci s’a dus să curvească la fel.
Jer	3	9	Şi astfel, prin necurăţia ei strigătoare, Israel a spurcat ţara, a preacurvit cu piatra şi lemnul.
Jer	3	10	Cu toate acestea, vicleana Iuda, sora ei, nu s’a întors la Mine din toată inima ei, ci cu prefăcătorie, zice Domnul.“
Jer	3	11	Domnul mi-a zis: «Necredincioasa Israel pare nevinovată faţă de vicleana Iuda.
Jer	3	12	Du-te de strigă aceste cuvinte spre miazănoapte, şi zi: Întoarce-te, necredincioasa Israel, zice Domnul.“ „Nu voi arunca o privire întunecoasă împotriva voastră, căci sînt milostiv, zice Domnul, şi nu ţin mînie pe vecie.
Jer	3	13	Recunoaşte-ţi numai nelegiuirea, recunoaşte că ai fost necredincioasă Domnului, Dumnezeului tău, că ai alergat încoace şi încolo la dumnezei străini, supt orice copac verde, şi că n’ai ascultat glasul Meu, zice Domnul.“
Jer	3	14	„Întoarceţi-vă, copii răzvrătiţi, zice Domnul; căci Eu sînt Stăpînul vostru, Eu vă voi lua, pe unul dintr’o cetate, pe doi dintr-o familie, şi vă voi aduce înapoi în Sion.
Jer	3	15	Vă voi da păstori după inima Mea, şi vă vor paşte cu pricepere şi cu înţelepciune.
Jer	3	16	Cînd vă veţi înmulţi şi veţi creşte în ţară, în zilele acelea, zice Domnul, nu se va mai vorbi de chivotul legămîntului Domnului, şi nu-i va mai veni nimănui în gînd, nu-şi vor mai aduce aminte de el, nu-i vor mai simţi lipsa, şi nici nu vor mai face altul.
Jer	3	17	În vremea aceea, Ierusalimul se va numi scaunul de domnie al Domnului; toate neamurile se vor strînge la Ierusalim, în Numele Domnului, şi nu vor mai urma pornirile inimii lor rele.
Jer	3	18	În zilele acelea, casa lui Iuda va umbla cu casa lui Israel şi vor veni împreună din ţara dela miazănoapte, în ţara pe care am dat-o în stăpînire părinţilor voştri.
Jer	3	19	Eu ziceam: «Cum să te pun printre copiii Mei, şi să-ţi dau o ţară plăcută, o moştenire, podoabă între podoabele neamurilor? Mă gîndeam că Mă vei chema: «Tată!» Şi nu te vei mai abate dela Mine.
Jer	3	20	Dar, cum este necredincioasă iubitului său o femeie, aşa Mi-aţi fost necredincioşi voi, casa lui Israel, zice Domnul!“
Jer	3	21	„Un vuiet se aude pe înălţimi: sînt plînsetele şi rugăminţile de iertare ale copiilor lui Israel; căci şi-au sucit calea, şi au uitat pe Domnul, Dumnezeul lor.
Jer	3	22	«Întoarceţi-vă, copii răzvrătiţi, şi vă voi ierta abaterile.» – «Iată-ne, venim la Tine, căci Tu eşti Domnul, Dumnezeul nostru.»
Jer	3	23	«În adevăr, zădarnic se aşteaptă mîntuire dela dealuri şi dela mulţimea munţilor; în adevăr, în Domnul, Dumnezeul nostru, este mîntuirea lui Israel.
Jer	3	24	Idolii, dimpotrivă, au mîncat rodul muncii părinţilor noştri, din tinereţa noastră, oile şi boii lor, fiii şi fiicele lor.
Jer	3	25	Să ne culcăm în ruşinea noastră, şi să ne învelim cu ocara noastră, căci am păcătuit împotriva Domnului, Dumnezeului nostru, noi şi părinţii noştri, din tinereţa noastră şi pînă în ziua de azi, şi n’am ascultat glasul Domnului, Dumnezeului nostru.“
------------------------Ieremia, capitolul 4
Jer	4	1	„Israele, de te vei întoarce, dacă te vei întoarce la Mine, zice Domnul, dacă vei scoate urîciunile tale dinaintea Mea, nu vei mai rătăci.
Jer	4	2	Dacă vei jura: «Viu este Domnul!» cu adevăr, cu neprihănire şi cu dreptate, atunci neamurile vor fi binecuvîntate în El, şi se vor făli cu El
Jer	4	3	„Căci aşa vorbeşte Domnul către oamenii din Iuda şi din Ierusalim: «Desţeleniţi-vă un ogor nou, şi nu sămănaţi între spini!
Jer	4	4	Tăiaţi-vă împrejur pentru Domnul, tăiaţi-vă împrejur inimile, oamenii lui Iuda şi locuitori ai Ierusalimului, ca nu cumva să izbucnească mînia Mea ca un foc, şi să se aprindă, fără să se poată stinge, din pricina răutăţii faptelor voastre!“
Jer	4	5	„Daţi de ştire în Iuda, vestiţi la Ierusalim, şi spuneţi: «Sunaţi din trîmbiţă în ţară!» «Strigaţi în gura mare, şi ziceţi: «Strîngeţi-vă şi haidem în cetăţile întărite!“
Jer	4	6	„Înălţaţi un steag spre Sion, fugiţi şi nu vă opriţi! Căci dela miazănoapte aduc nenorocirea şi un mare prăpăd.
Jer	4	7	Leul se aruncă din tufarul său, nimicitorul neamurilor a pornit, şi-a părăsit locul, ca să-ţi pustiiască ţara, să-ţi dărîme cetăţile, şi nimeni să nu mai locuiască în ele.
Jer	4	8	De aceea, acoperiţi-vă cu saci, plîngeţi şi gemeţi; căci mînia aprinsă a Domnului nu se abate dela noi.
Jer	4	9	„În ziua aceea, zice Domnul, împăratul şi căpeteniile îşi vor pierde inima, preoţii vor rămînea încremeniţi, şi proorocii uimiţi.
Jer	4	10	„Eu am zis: «Ah! Doamne, Dumnezeule! Ai înşelat în adevăr pe poporul acesta şi Ierusalimul, cînd ai zis: «Veţi avea pace!» Şi totuş sabia le ameninţă viaţa.
Jer	4	11	În vremea aceea, se va zice poporului acestuia şi Ierusalimului: «Un vînt arzător suflă din locurile înalte ale pustiei pe drumul fiicei poporului Meu, nu ca să vînture nici ca să cureţe grîul.
Jer	4	12	Ci un vînt năpraznic vine de acolo pînă la Mine! Acum le voi rosti hotărîrea!»
Jer	4	13	«Iată, nimicitorul înaintează ca norii; carăle lui sînt ca un vîrtej, caii lui sînt mai uşori decît vulturii.» «Vai de noi, căci sîntem prăpădiţi!» –
Jer	4	14	«Curăţeşte-ţi inima de rău, Ierusalime, ca să fii mîntuit! Pînă cînd vei păstra gînduri nelegiuite în inima ta?»
Jer	4	15	«Căci un glas care porneşte dela Dan şi vesteşte nenorocirea, o vesteşte dela muntele lui Efraim.
Jer	4	16	«Spuneţi lucrul acesta neamurilor, faceţi-l cunoscut Ierusalimului. «Vin nişte împresurători dintr’o ţară depărtată, şi strigă împotriva cetăţilor lui Iuda.
Jer	4	17	Ca cei ce păzesc un ogor, ei înconjoară Ierusalimul, căci s’a răzvrătit împotriva Mea, zice Domnul.» –
Jer	4	18	«Acesta este rodul căilor şi faptelor tale, este vina răutăţii tale, dacă este aşa de amar, şi te pătrunde pînă la inimă.»
Jer	4	19	«Măruntaiele mele! Măruntaiele mele! Cum mă doare înlăuntrul inimii mele! Îmi bate inima, nu pot să tac! Căci auzi, suflete, sunetul trîmbiţei, şi strigătul de război.
Jer	4	20	Se vesteşte dărîmare peste dărîmare, căci toată ţara este pustiită; colibele îmi sînt pustiite deodată, şi corturile într’o clipă!
Jer	4	21	Pînă cînd voi vedea steagul fîlfăind şi voi auzi sunetul trîmbiţei?“ –
Jer	4	22	„Căci poporul Meu este nebun, nu Mă cunoaşte; sînt nişte copii fără minte şi lipsiţi de pricepere; sînt meşteri să facă răul, dar nu ştiu să facă binele.“ –
Jer	4	23	„Mă uit la pămînt, şi iată că este pustiu şi gol; mă uit la ceruri, şi lumina lor a pierit!
Jer	4	24	Mă uit la munţi, şi iată că sînt zguduiţi; şi toate dealurile se clatină!
Jer	4	25	Mă uit, şi iată că nu este niciun om; şi toate păsările cerurilor au fugit!
Jer	4	26	Mă uit, şi iată, Carmelul este un pustiu; şi toate cetăţile sale sînt nimicite înaintea Domnului, şi înaintea mîniei Lui aprinse!“
Jer	4	27	„Căci aşa vorbeşte Domnul: «Toată ţara va fi pustiită; dar nu o voi nimici de tot.
Jer	4	28	Din pricina aceasta, ţara este în jale, şi cerurile sus sînt întunecate; căci Eu am zis, am hotărît lucrul acesta, şi nu-Mi pare rău de el, nu Mă voi întoarce.» –
Jer	4	29	«La vuietul călăreţilor şi arcaşilor, toate cetăţile fug; se ascund în păduri şi se suie pe stînci; toate cetăţile sînt părăsite, nu mai au locuitori.
Jer	4	30	Şi tu, pustiito, ce vei face? Te vei îmbrăca în cîrmîz, te vei împodobi cu podoabe de aur, îţi vei sulimeni ochii; dar degeaba te vei înfrumuseţa: ibovnici tăi te dispreţuiesc, şi vor să-ţi ia viaţa.
Jer	4	31	Căci Eu aud nişte ţipete ca ale unei femei în chinurile naşterii, ţipete de durere ca la cea dintîi facere. Este glasul fiicei Sionului, care suspină şi întinde mîinile, zicînd: «Nenorocita de mine! Mor din pricina ucigaşilor!“
------------------------Ieremia, capitolul 5
Jer	5	1	„Cutreieraţi uliţele Ierusalimului, uitaţi-vă, întrebaţi şi căutaţi în pieţe, dacă se găseşte un om, dacă este vreunul care să înfăptuiască ce este drept, care să se ţină de adevăr, şi voi ierta Ierusalimul.
Jer	5	2	Chiar cînd zic: «Viu este Domnul!» ei jură strîmb.»
Jer	5	3	„Doamne, nu văd ochii Tăi adevărul? Tu-i loveşti şi ei nu simt nimic; îi nimiceşti, şi nu vor să ia învăţătură; iau o înfăţişare mai tare de cît stînca, nu vor să se întoarcă la Tine.“
Jer	5	4	„Eu ziceam: «Numai cei mici sînt aşa; ei lucrează fără minte, pentru că nu cunosc calea Domnului, Legea Dumnezeului lor!
Jer	5	5	Mă voi duce deci la cei mari, şi le voi vorbi; căci ei cunosc calea Domnului, Legea Dumnezeului lor!» «Dar toţi au sfărîmat jugul, şi au rupt legăturile.
Jer	5	6	De aceea îi omoară leul din pădure, şi-i nimiceşte lupul din pustie. Stă la pîndă pardosul înaintea cetăţilor lor: toţi cei ce vor ieşi din ele vor fi sfîşiaţi; căci fărădelegile lor sînt multe, abaterile lor s’au înmulţit!“
Jer	5	7	„Cum să te iert? – zice Domnul – Copiii tăi M’au părăsit, şi jură pe dumnezei cari n’au fiinţă. Şi după ce le-am primit jurămintele, se dedau la preacurvie, şi aleargă cu grămada în casa curvei!
Jer	5	8	Ca nişte cai bine hrăniţi, cari aleargă încoace şi încolo, fiecare nechează după nevasta aproapelui său.“
Jer	5	9	„Să nu pedepsesc Eu aceste lucruri, zice Domnul, să nu-Mi răzbun Eu pe un asemenea popor?“
Jer	5	10	„Suiţi-vă pe zidurile ei şi dărîmaţi, dar nu nimiciţi de tot! Luaţi-i butucii aceştia, căci nu sînt ai Domnului!
Jer	5	11	Căci casa lui Israel şi casa lui Iuda Mi-au fost necredincioase, zice Domnul.“
Jer	5	12	„Ei tăgăduiesc pe Domnul şi zic: «Nu este El! Şi nu va veni nenorocirea peste noi; nu vom vedea nici sabia nici foametea.
Jer	5	13	Proroocii sînt vînt, şi nu Dumnezeu vorbeşte în ei. Aşa să li se facă şi lor!“
Jer	5	14	„Deaceea aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul oştirilor: «Pentrucă aţi zis lucrul acesta, iată, Cuvîntul Meu îl fac foc în gura ta, şi poporul acesta lemne, ca să-i ardă focul acesta.
Jer	5	15	Iată, aduc de departe un neam împotriva voastră, casă a lui Israel, – zice Domnul – un neam tare, un neam străvechi, un neam a cărui limbă n’o cunoşti, şi ale cărui vorbe nu le pricepi.
Jer	5	16	Tolba lui cu săgeţi este ca un mormînt deschis; toţi sînt nişte viteji.
Jer	5	17	El îţi va mînca secerişul şi pînea, îţi va mînca fiii şi fiicele, îţi va mînca oile şi boii, îţi va mînca via şi smochinul; şi îţi va trece prin sabie cetăţile întărite, în cari te încrezi.
Jer	5	18	Dar, şi în zilele acelea, zice Domnul, – nu vă voi nimici de tot.
Jer	5	19	Dacă veţi întreba atunci: «Pentruce ne-a făcut toate acestea Domnul, Dumnezeul nostru?“ „Aşa le vei răspunde: «După cum voi M’aţi părăsit şi aţi slujit unor dumnezei străini în ţara voastră, tot aşa, acum veţi sluji unor străini într’o ţară care nu este a voastră!“
Jer	5	20	„Spuneţi lucrul acesta casei lui Iacov, vestiţi-l în Iuda, şi ziceţi:
Jer	5	21	«Ascultaţi lucrul acesta, popor fără minte, şi fără inimă, care are ochi şi nu vede, urechi şi n’aude!
Jer	5	22	«Nu voiţi să vă temeţi de Mine, zice Domnul, nu voiţi să tremuraţi înaintea Mea?» Eu am pus mării ca hotar nisipul, hotar vecinic, pe care nu trebuie să-l treacă. Şi chiar dacă valurile ei se înfurie, totuş sînt neputincioase; urlă, dar nu-l trec.
Jer	5	23	Poporul acesta însă are o inimă dîrză şi răzvrătită; se răscoală, şi pleacă,
Jer	5	24	şi nu zic în inima lor: «Să ne temem de Domnul, Dumnezeul nostru, care dă ploaie la vreme, ploaie timpurie şi tîrzie, şi ne păstrează săptămînile hotărîte pentru seceriş.
Jer	5	25	«Din pricina nelegiuirilor voastre n’au loc aceste orînduiri, păcatele voastre vă lipsesc de aceste bunătăţi.
Jer	5	26	Căci în poporul Meu sînt oameni răi; ei pîndesc ca păsărarul care întinde laţuri, întind curse, şi prind oameni.
Jer	5	27	Cum se umple o colivie de păsări, aşa se umplu casele lor prin vicleşug; aşa ajung ei puternici şi bogaţi.
Jer	5	28	Se îngraşă, lucesc de grăsime; întrec orice măsură în rău, nu apără pricina, pricina orfanului, ca să le meargă bine, nu fac dreptate celor lipsiţi.
Jer	5	29	„Să nu pedepsesc Eu aceste lucruri, zice Domnul, să nu-Mi răzbun Eu pe un asemenea popor?“
Jer	5	30	„Grozave lucruri, urîcioase lucruri se fac în ţară.
Jer	5	31	Proorocii proorocesc neadevăruri, preoţii stăpînesc cu ajutorul lor, şi poporului Meu îi plac aceste lucruri. Dar ce veţi face la urmă?
------------------------Ieremia, capitolul 6
Jer	6	1	«Fugiţi, copii ai lui Beniamin, fugiţi din mijlocul Ierusalimului, sunaţi din trîmbiţă la Tecoa, ridicaţi un semn la Bet-Hacherem! Căci dela miază-noapte se vede venind o nenorocire şi un mare prăpăd.
Jer	6	2	Pe frumoasa şi supţirica fiică a Sionului, o nimicesc!
Jer	6	3	La ea vin păstorii cu turmele lor, îşi întind corturile în jurul ei, şi îşi pasc fiecare partea lui.» –
Jer	6	4	«Pregătiţi-vă s’o bateţi! Haidem! Să ne suim ziua nameaza mare!»… Vai de noi, căci ziua scade, şi umbrele de seară se lungesc.“
Jer	6	5	Haidem să ne suim noaptea! Şi să-i dărîmăm casele împărăteşti!“ –
Jer	6	6	„Căci aşa vorbeşte Domnul oştirilor: «Tăiaţi copaci, şi ridicaţi şanţuri împotriva Ierusalimului! Aceasta este cetatea care trebuie pedepsită; căci în mijlocul ei este numai apăsare.
Jer	6	7	Cum ţîşnesc apele dintr’o fîntînă, aşa ţîşneşte răutatea ei din ea; nu se aude în ea decît sîlnicie şi prăpăd; durerea şi rănile Îmi izbesc fără curmare privirile.
Jer	6	8	Ia învăţătură, Ierusalime, ca nu cumva să Mă depărtez de tine, şi să fac din tine un pustiu, o ţară nelocuită!“
Jer	6	9	„Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: «Vor culege rămăşiţele lui Israel cum se culeg ciorchinile rămase dintr’o vie. Puneţi din nou mîna pe ea, ca şi culegătorul pe mlădiţe.» –
Jer	6	10	«Cui să vorbesc, şi pe cine să iau martor ca să m’asculte?» Urechea lor este netăiată împrejur, şi nu sînt în stare să ia aminte. Iată, Cuvîntul Domnului este o ocară pentru ei, şi nu le place de el.
Jer	6	11	Eu sînt aşa de plin de mînia Domnului, că n’o pot opri.“ – „Toarnă-o peste copilul de pe uliţă, şi peste adunările tinerilor. Căci şi bărbatul şi nevasta vor fi prinşi, şi bătrînul şi cel încărcat de zile.
Jer	6	12	Casele lor vor trece în stăpînirea altora, ogoarele şi nevestele lor deasemenea, cînd Îmi voi întinde mîna asupra locuitorilor ţării, zice Domnul.“
Jer	6	13	„Căci dela cel mai mic pînă la cel mai mare, toţi sînt lacomi de cîştig; dela prooroc pînă la preot, toţi înşală.
Jer	6	14	Leagă în chip uşuratic rana fiicei poporului Meu, zicînd: «Pace! Pace!» Şi totuş nu este pace!
Jer	6	15	Sînt daţi de ruşine, căci săvîrşesc urîciuni; şi totuş nu roşesc, şi nu ştiu de ruşine. De aceea vor cădea împreună cu ceice cad, vor fi răsturnaţi, cînd îi voi pedepsi, zice Domnul.“
Jer	6	16	Aşa vorbeşte Domnul: „Staţi în drumuri, uitaţi-vă, şi întrebaţi cari sînt cărările cele vechi, care este calea cea bună: umblaţi pe ea, şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre!“ Dar ei răspund: „Nu vrem să umblăm pe ele!“
Jer	6	17	„Am pus nişte străjeri peste voi: «Fiţi cu luare aminte la sunetul trîmbiţei!“ Dar ei răspund: „Nu vrem să fim cu luare aminte!“
Jer	6	18	„Deaceea, ascultaţi, neamuri, şi luaţi seama la ce li se va întîmpla, adunare a poporelor!
Jer	6	19	Ascultă şi tu, pămîntule! Iată, voi aduce peste poporul acesta o nenorocire, care va fi rodul gîndurilor lui; căci n’au luat aminte la Cuvintele Mele, şi au nesocotit Legea Mea.
Jer	6	20	Ce nevoie am Eu de tămîia care vine din Seba, de trestia mirositoare dintr’o ţară depărtată? Arderile voastre de tot nu-Mi plac, şi jertfele voastre nu-Mi sînt plăcute.“
Jer	6	21	Deaceea, aşa vorbeşte Domnul: „Iată, voi pune înaintea poporului acestuia nişte pietre de poticnire, de cari se vor lovi împreună părinţi şi fii, vecini şi prieteni, şi vor pieri.“
Jer	6	22	„Aşa vorbeşte Domnul: «Iată că vine un popor din ţara dela miază-noapte, un neam mare se ridică dela marginile pămîntului.
Jer	6	23	Ei poartă arc şi suliţă; sînt cumpliţi şi fără milă; glasul lor urlă ca marea; sînt călări pe cai, şi gata de luptă ca un om pregătit de război, împotriva ta, fiică a Sionului!»
Jer	6	24	La vuietul apropierii lor, mîinile ni se slăbesc, ne apucă groaza, ca durerea unei femei care naşte.“
Jer	6	25	„Nu ieşiţi în ogoare, şi nu mergeţi pe drumuri! Căci acolo este sabia vrăjmaşului, răspîndind spaima de jur împrejur!
Jer	6	26	Fiica poporului meu, acopere-te cu un sac şi tăvăleşte-te în cenuşă, jăleşte-te ca după singurul tău fiu, varsă lacrămi, lacrămi amare! Căci pe neaşteptate vine pustiitorul peste noi.“
Jer	6	27	„Te pusesem de pază peste poporul Meu, ca o cetăţuie, ca să le cunoşti şi să le cercetezi calea.
Jer	6	28	Toţi sînt nişte răzvrătiţi, nişte bîrfitori, aramă şi fer, toţi sînt nişte stricaţi.
Jer	6	29	Foalele ard, plumbul este topit de foc; degeaba curăţesc, căci zgura nu se deslipeşte.“
Jer	6	30	„De aceea se vor numi argint lepădat, căci Domnul i-a lepădat.“
------------------------Ieremia, capitolul 7
Jer	7	1	Iată cuvîntul vorbit lui Ieremia din partea Domnului:
Jer	7	2	„Şezi la poarta Casei Domnului, vesteşte acolo cuvîntul acesta, şi spune: «Ascultaţi Cuvîntul Domnului, toţi bărbaţii lui Iuda, cari intraţi pe aceste porţi, ca să vă închinaţi înaintea Domnului!“
Jer	7	3	„Aşa vorbeşte Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel: «Îndreptaţi-vă căile şi faptele, şi vă voi lăsa să locuiţi în locul acesta.
Jer	7	4	Nu vă hrăniţi cu nădejdi înşelătoare, zicînd: «Acesta este Templul Domnului, Templul Domnului, Templul Domnului!»
Jer	7	5	«Căci numai dacă vă veţi îndrepta căile şi faptele, dacă veţi înfăptui dreptatea unii faţă de alţii,
Jer	7	6	dacă nu veţi asupri pe străin, pe orfan şi pe văduvă, dacă nu veţi vărsa sînge nevinovat în locul acesta, şi dacă nu veţi merge după alţi dumnezei, spre nenorocirea voastră,
Jer	7	7	numai aşa vă voi lăsa să locuiţi în locul acesta, în ţara pe care am dat-o părinţilor voştri, din vecinicie în vecinicie.
Jer	7	8	Dar iată că voi vă hrăniţi cu nădejdi înşelătoare, cari nu slujesc la nimic.
Jer	7	9	Cum? Furaţi, ucideţi, preacurviţi, juraţi strîmb, aduceţi tămîie lui Baal, mergeţi după alţi dumnezei pe cari nu-i cunoaşteţi!…
Jer	7	10	Şi apoi veniţi să vă înfăţişaţi înaintea Mea, în Casa aceasta peste care este chemat Numele Meu şi ziceţi: «Sîntem izbăviţi!»… ca iarăş să faceţi toate aceste urîciuni!
Jer	7	11	«Este Casa aceasta peste care este chemat Numele Meu, o peşteră de tîlhari înaintea voastră?»«Eu însumi văd lucrul acesta, zice Domnul!“
Jer	7	12	„Duceţi-vă dar la locul care-Mi fusese închinat la Silo, unde pusesem să locuiască odinioară Numele Meu, şi vedeţi ce i-am făcut, din pricina răutăţii poporului Meu Israel!
Jer	7	13	„Şi acum, fiindcă aţi făcut toate aceste fapte, zice Domnul, fiindcă v’am vorbit dis de dimineaţă, şi n’aţi ascultat, fiindcă v’am chemat şi n’aţi răspuns,
Jer	7	14	voi face Casei peste care este chemat Numele Meu, în care vă puneţi încrederea, şi locului pe care vi l-am dat vouă şi părinţilor voştri, le voi face întocmai cum am făcut lui Silo.
Jer	7	15	Şi vă voi lepăda dela Faţa Mea, cum am lepădat pe toţi fraţii voştri, pe toată sămînţa lui Efraim!“
Jer	7	16	„Tu însă nu mijloci pentru poporul acesta, nu înălţa nici cereri, nici rugăciuni pentru ei, şi nu stărui pe lîngă Mine; căci nu te voi asculta!
Jer	7	17	Nu vezi ce fac ei în cetăţile lui Iuda şi pe uliţele Ierusalimului?
Jer	7	18	Copiii strîng lemne, părinţii aprind focul, şi femeile frămîntă plămădeala, ca să pregătească turte împărătesei cerului, şi să toarne jertfe de băutură altor dumnezei, ca să Mă mînie.“
Jer	7	19	„Pe Mine Mă mînie ei oare? zice Domnul; nu pe ei înşişi, spre ruşinea lor?“
Jer	7	20	„De aceea, aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: «Iată, mînia şi urgia Mea se vor vărsa peste locul acesta, peste oameni şi dobitoace, peste copacii de pe cîmp şi peste roadele pămîntului; şi va arde, şi nu se va stinge.“
Jer	7	21	„Aşa vorbeşte Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel: «Adăugaţi arderile voastre de tot la jertfele voastre, şi mîncaţi-le carnea!
Jer	7	22	Căci n’am vorbit nimic cu părinţii voştri şi nu le-am dat nici o poruncă, cu privire la arderi de tot şi jertfe, în ziua cînd i-am scos din ţara Egiptului.
Jer	7	23	Ci iată porunca pe care le-am dat-o: «Ascultaţi glasul Meu, şi Eu voi fi Dumnezeul vostru, iar voi veţi fi poporul Meu; umblaţi pe toate căile pe cari vi le-am poruncit, ca să fiţi fericiţi.»
Jer	7	24	Dar ei n’au ascultat, şi n’au luat aminte, ci au urmat sfaturile şi pornirile inimii lor rele, au dat înapoi şi n’au mers înainte.
Jer	7	25	Din ziua cînd au ieşit părinţii voştri din Egipt, pînă în ziua de azi, v’am trimes pe toţi slujitorii Mei, proorocii, i-am trimes în fiecare zi, de dimineaţă.
Jer	7	26	Dar ei nu M-au ascultat, n’au luat aminte; şi-au înţepenit gîtul, şi au făcut mai rău de cît părinţii lor.
Jer	7	27	Şi chiar dacă le vei spune toate aceste lucruri, tot nu te vor asculta; şi dacă vei striga la ei, nu-ţi vor răspunde.
Jer	7	28	De aceea, spune-le: «Acesta este poporul care n’ascultă glasul Domnului, Dumnezeului său, şi care nu vrea să ia învăţătură; s’a dus adevărul, a fugit din gura lor.»
Jer	7	29	«Acum, tunde-ţi părul, Ierusalime, şi aruncă-l departe; suie-te pe înălţimi, şi fă o cîntare de jale! Căci Domnul lapădă şi îndepărtează neamul de oameni, care I-a aţîţat urgia.
Jer	7	30	Căci copiii lui Iuda au făcut ce este rău înaintea Mea, zice Domnul; şi-au aşezat urîciunile lor în Casa peste care este chemat Numele Meu, ca s’o spurce.
Jer	7	31	Au zidit şi locuri înalte la Tofet, în valea Ben-Hinom, ca să-şi ardă în foc pe fiii şi fiicele lor: lucru pe care Eu nu-l poruncisem, şi nici nu-Mi trecuse prin minte.“
Jer	7	32	„De aceea iată, vin zile, zice Domnul, cînd nu se va mai zice Tofet şi valea Ben-Hinom, ci se va zice valea măcelului, şi se vor îngropa morţii la Tofet, din lipsă de loc.
Jer	7	33	Trupurile moarte ale acestui popor vor fi hrana păsărilor cerului şi a fiarelor pămîntului; şi nimeni nu le va speria.
Jer	7	34	Voi face astfel să înceteze în cetăţile lui Iuda şi pe uliţele Ierusalimului, strigătele de bucurie şi strigătele de veselie, cîntecele mirelui şi cîntecele miresei, căci ţara va ajunge un pustiu!“
------------------------Ieremia, capitolul 8
Jer	8	1	„În vremea aceea, zice Domnul, se vor scoate din mormintele lor oasele împăraţilor lui Iuda, oasele căpeteniilor lui, oasele preoţilor, oasele proorocilor, şi oasele locuitorilor Ierusalimului.
Jer	8	2	Le vor întinde în faţa soarelui, în faţa lunii, şi în faţa întregei oştiri a cerurilor, pe cari i-au iubit ei, cărora le-au slujit, pe cari i-au urmat, pe cari i-au căutat şi înaintea cărora s’au închinat. Nu le vor mai strînge, nici nu le vor mai îngropa, şi se vor face gunoi pe pămînt.
Jer	8	3	Toţi ceice vor rămînea din acest neam rău, vor dori mai degrabă moartea de cît viaţa, în toate locurile unde îi voi izgoni, zice Domnul oştirilor.“
Jer	8	4	„Spune-le: «Aşa vorbeşte Domnul: «Cine cade şi nu se mai scoală?» «Sau cine se abate fără se se întoarcă iarăş?“
Jer	8	5	„Pentruce dar poporul acesta al Ierusalimului se lasă dus în necurmate rătăciri, stăruiesc în înşelătorie, şi nu vor să se întoarcă la Dumnezeu?
Jer	8	6	«Căci Eu sînt cu luare aminte, şi aud că ei nu vorbesc cum ar trebui; niciunul nu se căieşte de răutatea lui, şi nu zice: «Ce am făcut?» Ci toţi îşi încep din nou alergarea, ca un cal care se aruncă la luptă.
Jer	8	7	Chiar şi cocostîrcul îşi cunoaşte vremea pe ceruri; turtureaua, rîndunica şi cocorul îşi păzesc vremea venirii lor; dar poporul Meu nu cunoaşte Legea Domnului!»
Jer	8	8	Cum puteţi voi să ziceţi: «Sîntem înţelepţi, şi Legea Domnului este cu noi?» „Cu adevărat, degeaba s’a pus la lucru pana mincinoasă a cărturarilor.
Jer	8	9.	Înţelepţii sînt daţi de ruşine, sînt uimiţi, sînt prinşi; căci au nesocotit Cuvîntul Domnului, şi ce înţelepciune au ei?
Jer	8	10	De aceea, pe nevestele lor le voi da altora, şi ogoarele lor altor stăpîni. Căci dela cel mai mic pînă la cel mai mare, toţi sînt lacomi de cîştig mîrşav, dela prooroc pînă la preot, toţi înşală!
Jer	8	11	Leagă în chip uşuratic rana fiicei poporului Meu, zicînd: «Pace! Pace!» Şi totuş pace nu este.
Jer	8	12	Vor fi daţi de ruşine, căci săvîrşesc astfel de urîciuni; nu roşesc, şi nu ştiu de ruşine; de aceea, vor cădea împreună cu ceice cad, şi vor fi răsturnaţi, cînd îi voi pedepsi, zice Domnul.“
Jer	8	13	„Vreau să isprăvesc cu ei, zice Domnul. Nu vor mai fi struguri în vie, nici smochine în smochin, şi frunzele se vor vesteji. Le voi da celor ce vor trece peste ele.“ –
Jer	8	14	„Pentruce şedem jos?“ „Strîngeţi-vă, şi haidem în cetăţile întărite, ca să pierim acolo! Căci Domnul, Dumnezeul nostru, ne sorteşte la moarte, ne dă să bem ape otrăvite, pentrucă am păcătuit împotriva Domnului.
Jer	8	15	Aşteptam pacea, şi nu vine nimic mai bun; o vreme de vindecare, şi iată groaza!“ –
Jer	8	16	„Sforăitul cailor săi se aude dinspre Dan şi de vuietul nechezatului lor se cutremură toată ţara; vin, mănîncă ţara şi ce cuprinde ea, cetatea şi pe cei ce o locuiesc.“
Jer	8	17	„Căci iată că trimet între voi nişte şerpi, nişte basilici, împotriva cărora nu este niciun descîntec, şi vă vor muşca, zice Domnul.“
Jer	8	18	„Aş vrea să-mi alin durerea; dar mă doare inima în mine.
Jer	8	19	Iată, strigătele fiicei poporului meu răsună dintr’o ţară depărtată.“ „Nu mai este Domnul în Sion?“ „Nu mai este în ea împăratul ei?“ – „Pentru ce M’au mîniat ei cu chipurile lor cioplite, cu idoli străini?“ –
Jer	8	20	„Secerişul a trecut, vara s’a isprăvit, şi noi tot nu sîntem mîntuiţi!“ –
Jer	8	21	„Sînt zdrobit de durerea fiicei poporului meu, mă doare, m’apucă groaza.
Jer	8	22	Nu este nici un leac alinător în Galaad? Nu este niciun doftor acolo? Pentruce nu se face dar vindecarea fiicei poporului meu?“ –
------------------------Ieremia, capitolul 9
Jer	9	1	„O! de mi-ar fi capul plin cu apă, de mi-ar fi ochii un izvor de lacrămi, aş plînge zi şi noapte pe morţii fiicei poporului meu!
Jer	9	2	O! dac’aş avea un han de călători în pustie, aş părăsi pe poporul meu, şi m’aş depărta de el! Căci toţi sînt nişte preacurvari şi o ceată de mişei.“ –
Jer	9	3	„Au limba întinsă ca un arc şi aruncă minciuna; şi nu prin adevăr sînt ei puternici în ţară; căci merg din răutate în răutate, şi nu Mă cunosc, zice Domnul.“
Jer	9	4	„Fiecare să se păzească de prietenul lui, şi să nu se încreadă în niciunul din fraţii săi; căci orice frate caută să înşele, şi orice prieten umblă cu bîrfeli.
Jer	9	5	Se trag pe sfoară unii pe alţii, şi nu spun „adevărul; îşi deprind limba să mintă, şi se trudesc să facă rău.“ –
Jer	9	6	„Locuinţa ta este în mijlocul făţărniciei, şi, de făţarnici ce sînt, nu vor să Mă cunoască, – zice Domnul.“ –
Jer	9	7	„De aceea, aşa vorbeşte Domnul oştirilor: «Iată, îi voi topi în cuptor, şi îi voi încerca. Căci cum aş putea să mă port altfel cu fiica poporului Meu?
Jer	9	8	Limba lor este o săgeată ucigătoare, nu spun de cît minciuni; cu gura vorbesc aproapelui lor de pace, şi în fundul inimii îi întind curse.
Jer	9	9	Să nu-i pedepsesc Eu pentru aceste lucruri, zice Domnul, să nu-mi răzbun Eu pe un asemenea popor?“
Jer	9	10	„Munţii vreau să-i plîng şi să gem pentru ei, pentru cîmpiile pustiite vreau să fac o jălanie; căci sînt arse de tot, şi nimeni nu mai trece prin ele; nu se mai aude în ele behăitul turmelor; păsările cerului şi dobitoacele au fugit şi au pierit. –
Jer	9	11	Voi face şi Ierusalimul un morman de pietre, o vizuină de şacali, şi cetăţile lui Iuda le voi preface într’un pustiu fără locuitori.
Jer	9	12	Unde este omul înţelept care să înţeleagă aceste lucruri? Să spună acela, căruia i-a vorbit gura Domnului, pentruce este nimicită ţara, arsă ca un pustiu pe unde nu mai trece nimeni?
Jer	9	13	Domnul zice: „Pentrucă au părăsit Legea Mea, pe care le-o pusesem înainte; pentrucă n’au ascultat glasul Meu, şi nu l-au urmat;
Jer	9	14	ci au umblat după aplecările inimii lor, şi au mers după Baali, cum i-au învăţat părinţii lor.“
Jer	9	15	„Deaceea, aşa vorbeşte Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel: «Iată, voi hrăni poporul acesta cu pelin, şi-i voi da să bea ape otrăvite.
Jer	9	16	Îi voi risipi printre nişte neamuri pe cari nu le-au cunoscut nici ei, nici părinţii lor, şi voi trimite sabia în urma lor, pînă-i voi nimici.“
Jer	9	17	„Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: «Căutaţi, şi chemaţi plîngătoarele să vină! Trimeteţi la femeile iscusite, ca să vină!
Jer	9	18	Să se grăbească să facă o cîntare de jale asupra noastră ca să ne curgă lacrămile din ochi, şi să curgă apa din pleoapele noastre!
Jer	9	19	Căci strigăte de jale se aud din Sion: «Cît sîntem de prăpădiţi! Cît de jalnic sîntem acoperiţi de ruşine! Trebuie să părăsim ţara, căci ne-au surpat locuinţele!“ –
Jer	9	20	„Ascultaţi, femeilor, cuvîntul Domnului, şi să prindă urechea voastră ce spune gura Lui! Învăţaţi pe copiii voştri cîntece de jale, învăţaţi-vă plîngeri unele pe altele!
Jer	9	21	Căci moartea s’a suit pe ferestrele noastre, a pătruns în casele noastre împărăteşti; a nimicit pe copii pe uliţă, şi pe tineri în pieţe.“
Jer	9	22	„Spune: «Aşa vorbeşte Domnul: «Trupurile moarte ale oamenilor vor cădea ca gunoiul pe cîmpii, cum cade înapoia secerătorului un snop, pe care nu-l strînge nimeni!“
Jer	9	23	„Aşa vorbeşte Domnul: «Înţeleptul să nu se laude cu înţelepciunea lui, cel tare să nu se laude cu tăria lui, bogatul să nu se laude cu bogăţia lui.
Jer	9	24	Ci cel ce se laudă să se laude că are pricepere şi că Mă cunoaşte, că ştie că Eu sînt Domnul, care fac milă, judecată şi dreptate pe pămînt! Căci în acestea găsesc plăcere Eu, zice Domnul.“
Jer	9	25	„Iată, vin zilele, zice Domnul, cînd voi pedepsi pe toţi cei tăiaţi împrejur, cari nu sînt tăiaţi împrejur cu inima,
Jer	9	26	pe Egipteni, pe Iudei, pe Edomiţi, pe Amoniţi, pe Moabiţi, pe toţi cei ce îşi rad colţurile bărbii, pe cei ce locuiesc în pustie; căci toate neamurile sînt netăiate împrejur, şi toată casa lui Israel are inima netăiată împrejur.“
------------------------Ieremia, capitolul 10
Jer	10	1	„Ascultaţi Cuvîntul pe care vi-l vorbeşte Domnul, casa lui Israel!
Jer	10	2	«Aşa vorbeşte Domnul: «Nu vă luaţi după felul de vieţuire al neamurilor, şi nu vă temeţi de semnele cerului, pentrucă neamurile se tem de ele.
Jer	10	3	Căci obiceiurile popoarelor sînt deşerte. Taie un lemn din pădure; mîna meşterului îl lucrează cu securea;
Jer	10	4	îl împodobeşte cu argint şi aur, şi ei îl ţintuiesc cu cuie şi ciocane, ca să nu se clatine.
Jer	10	5	Dumnezeii aceştia sînt ca o sperietoare de păsări într’un ogor de castraveţi {Sau: ca un stîlp tras la strung}, şi nu vorbesc; sînt duşi de alţii, pentrucă nu pot să meargă.“ „Nu vă temeţi de ei, căci nu pot să facă niciun rău, şi nu sînt în stare să facă niciun bine.“
Jer	10	6	„Niciunul nu este ca Tine, Doamne! Mare eşti Tu, şi mare este Numele Tău prin puterea Ta.
Jer	10	7	Cine să nu se teamă de Tine, Împărate al neamurilor? Ţie se cuvine teama; căci între toţi înţelepţii neamurilor şi în toate împărăţiile lor, niciunul nu este ca Tine.
Jer	10	8	Toţi laolaltă, sînt proşti şi fără minte, ştiinţa idolilor nu este decît deşertăciune, e lemn!
Jer	10	9	Ei aduc din Tarsis foiţe de argint şi aur din Ufaz; meşterul şi mîna argintarului le pun în lucru; hainele acestor dumnezei sînt de materii văpsite în albastru şi în purpură, toate sînt lucrate de meşteri iscusiţi. –
Jer	10	10	Dar Domnul este Dumnezeu cu adevărat, este un Dumnezeu viu şi un Împărat vecinic. Pămîntul tremură de mînia Lui, şi neamurile nu pot să sufere urgia lui.“
Jer	10	11	„Aşa să le vorbiţi: «Dumnezeii, cari n’au făcut nici cerurile, nici pămîntul, vor pieri depe pămînt şi de supt ceruri.
Jer	10	12	Dar El a făcut pămîntul prin puterea Lui, a întemeiat lumea prin înţelepciunea Lui, a întins cerurile prin priceperea Lui.
Jer	10	13	La tunetul Lui, urlă apele în ceruri; El ridică norii dela marginile pămîntului, dă naştere fulgerelor şi ploii, şi scoate vîntul din cămările Lui.
Jer	10	14	Atunci se arată omul cît este de prost cu ştiinţa lui, şi orice argintar rămîne de ruşine cu chipul lui cioplit; căci idolii lui nu sînt decît minciună, şi nu este nicio suflare în ei;
Jer	10	15	sînt un lucru de nimic, o lucrare înşelătoare, şi vor pieri, cînd va veni pedeapsa.
Jer	10	16	Dar Cel ce este partea lui Iacov, nu este ca ei; căci El a întocmit totul, şi Israel este seminţia moştenirii Lui: Domnul oştirilor este Numele Lui.“
Jer	10	17	„Ia din ţară legătura cu ce este al tău, tu, care eşti în strîmtorare!“
Jer	10	18	„Căci aşa vorbeşte Domnul: «Iată, de data aceasta, voi arunca departe pe locuitorii ţării. Îi voi strînge de aproape, ca să simtă.“ –
Jer	10	19	„Vai de mine! Sînt zdrobită! Mă doare rana!“ „Dar eu zic: «O nenorocire a dat peste mine şi o voi suferi!
Jer	10	20	Cortul îmi este dărîmat, toate funiile îmi sînt rupte, fiii mei m’au părăsit, nu mai sînt; n’am pe nimeni, care să-mi întindă cortul din nou, sau să-mi ridice pînzele!
Jer	10	21	Păstorii s’au prostit, n’au căutat pe Domnul; pentru aceea n’au propăşit, şi li se risipesc toate turmele.
Jer	10	22	Iată, se aude un vuiet! O mare zarvă vine de la miazănoapte să prefacă cetăţile lui Iuda într’un pustiu, într’o vizuină de şacali. –
Jer	10	23	„Ştiu, Doamne, că soarta omului nu este în puterea lui; nici nu stă în puterea omului, cînd umblă, să-şi îndrepte paşii spre ţintă.
Jer	10	24	Pedepseşte-mă, Doamne, dar cu măsură, şi nu în mînia Ta, ca să nu mă nimiceşti!
Jer	10	25	Varsă-Ţi urgia peste neamurile cari nu Te cunosc, şi peste popoarele cari nu cheamă Numele Tău! Căci mănîncă pe Iacov, îl înghit, îl topesc, şi-i pustiesc locuinţa.“
------------------------Ieremia, capitolul 11
Jer	11	1	„Iată Cuvîntul Domnului care a vorbit lui Ieremia din partea Domnului, astfel:
Jer	11	2	«Ascultaţi cuvintele acestui legămînt, şi spuneţi-le oamenilor lui Iuda şi locuitorilor Ierusalimului!
Jer	11	3	«Zi-le: «Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui Israel: «Blestemat să fie omul care n’ascultă cuvintele legămîntului acestuia,
Jer	11	4	pe care l-am poruncit părinţilor voştri, în ziua cînd i-am scos din ţara Egiptului, din cuptorul de fer, zicînd: «Ascultaţi glasul Meu, şi faceţi tot ce vă voi porunci; şi veţi fi poporul Meu, iar Eu voi fi Dumnezeul vostru;
Jer	11	5	atunci voi împlini jurămîntul pe care l-am făcut părinţilor voştri, că le voi da o ţară în care curge lapte şi miere, cum vedeţi astăzi.“ – „Şi eu am răspuns: «Amin, Doamne!»
Jer	11	6	Domnul mi-a zis iarăş: «Vesteşte toate cuvintele acestea în cetăţile lui Iuda şi pe uliţele Ierusalimului, şi zi: «Ascultaţi cuvintele legămîntului acestuia, şi împliniţi-le!
Jer	11	7	Căci am înştiinţat pe părinţii voştri, din ziua cînd i-am scos din ţara Egiptului şi pînă în ziua de azi; i-am înştiinţat în toate dimineţile, zicînd: «Ascultaţi glasul Meu!»
Jer	11	8	«Dar ei n’au ascultat, n’au luat aminte, ci au urmat fiecare pornirile inimii lor rele. De aceea am împlinit asupra lor toate cuvintele legămîntului acestuia, pe care le poruncisem să-l păzească, şi pe care nu l-au păzit.“
Jer	11	9	„Domnul mi-a zis: «Este o uneltire între bărbaţii lui Iuda şi între locuitorii Ierusalimului.
Jer	11	10	S’au întors la nelegiuirile celor dintîi părinţi ai lor, cari n’au vrut să asculte cuvintele Mele, şi s’au dus şi ei după alţi dumnezei ca să le slujească. Casa lui Israel şi casa lui Iuda au călcat legămîntul Meu, pe care-l făcusem cu părinţii lor.“
Jer	11	11	„Deaceea, aşa vorbeşte Domnul: «Iată, voi aduce peste ei nişte nenorociri din cari nu vor putea să scape. Vor striga la Mine, dar nu-i voi asculta!
Jer	11	12	Cetăţile lui Iuda şi locuitorii Ierusalimului se vor duce să cheme pe dumnezeii cărora le aduc tămîie, dar nu-i vor scăpa la vremea nenorocirii lor.
Jer	11	13	Căci cîte cetăţi ai, atîţia dumnezei ai, Iuda! Şi cîte uliţi are Ierusalimul, atîtea altare aţi ridicat idolilor, altare ca să aduceţi tămîie lui Baal!…»
Jer	11	14	«Tu însă, nu mijloci pentru poporul acesta, nu înălţa nici cereri nici rugăciuni pentru ei; căci nu-i voi asculta nicidecum, cînd Mă vor chema din pricina nenorocirii lor.
Jer	11	15	Ce ar putea să facă prea iubitul Meu popor în Casa Mea? Să facă o mulţime de nelegiuiri în ea? Vor îndepărta juruinţele şi carnea sfîntă, răutatea dinaintea ta? Atunci ai putea să te bucuri!
Jer	11	16	«Măslin verde, gras şi cu roade frumoase şi plăcute» este numele pe care ţi-l dăduse Domnul, dar cu vuietul unei mari troznituri, îl arde cu foc, şi ramurile lui sînt sfărîmate.
Jer	11	17	Căci Domnul oştirilor, care te-a sădit, cheamă nenorocirea peste tine, din pricina răutăţii casei lui Israel şi a casei lui Iuda, pe care au făcut-o ca să Mă mînie, aducînd tămîie lui Baal.“
Jer	11	18	„Domnul mi-a dat de ştire, şi am ştiut; atunci Tu mi-ai arătat faptele lor.
Jer	11	19	Dar eu eram ca un miel blînd pe care-l duci la măcelărie, şi nu ştiam planurile rele, pe cari le urzeau ei împotriva mea, zicînd: «Să nimicim pomul cu rodul lui, să-l stîrpim din pămîntul celor vii, ca să nu i se mai pomenească numele.“ –
Jer	11	20	„O, Doamne, Dumnezeul oştirilor, Tu, care eşti un judecător drept, care cercetezi rărunchii şi inimile: fă-mă să văd răzbunarea Ta împotriva lor, căci Ţie îţi încredinţez pricina mea!“
Jer	11	21	„Deaceea aşa vorbeşte Domnul împotriva oamenilor din Anatot, cari vor să-ţi ia viaţa, şi zic: «Nu prooroci în Numele Domnului, căci vei muri ucis de mîna noastră!“
Jer	11	22	„Deaceea aşa vorbeşte Domnul oştirilor: «Iată, îi voi pedepsi; tinerii vor muri ucişi de sabie, iar fiii şi fiicele lor vor muri de foamete.
Jer	11	23	Şi niciunul din ei nu va scăpa, căci voi aduce nenorocirea peste oamenii din Anatot, în anul cînd îi voi pedepsi.“
------------------------Ieremia, capitolul 12
Jer	12	1	„Tu eşti prea drept, Doamne, ca să mă cert cu Tine; vreau totuş să Te întreb asupra orînduirilor Tale. Pentruce propăşeşte calea celor răi, şi toţi mişeii trăiesc în pace?
Jer	12	2	I-ai sădit, au prins rădăcină, cresc, fac rod. Ce-i drept, eşti aproape de gura lor, dar departe de inima lor!
Jer	12	3	Totuş, Tu, Doamne, mă cunoşti, mă vezi, îmi cercetezi inima şi vezi că este cu Tine. Ia-i ca pe nişte oi, cari trebuiesc tăiate, şi pregăteşte-i pentru ziua măcelului!
Jer	12	4	Pînă cînd să se jălească ţara, şi să se usuce iarba de pe toate cîmpiile? Pier vitele şi păsările din pricina răutăţii locuitorilor. Căci ei zic: «El, (Ieremia) n’are să ne vadă sfîrşitul!“ –
Jer	12	5	„Dacă alergînd cu cei ce aleargă pe picioare, ei te obosesc, cum vei putea să te iei la întrecere cu nişte cai? Şi dacă nu te crezi la adăpost decît într’o ţară liniştită, ce vei face pe malurile îngîmfate ale Iordanului?
Jer	12	6	Căci chiar fraţii tăi şi casa tatălui tău te vînd, ei înşişi strigă în gura mare după tine. Nu-i crede cînd îţi vor spune vorbe prietenoase.“
Jer	12	7	„Mi-am părăsit casa, şi Mi-am lăsat moştenirea, Mi-am dat pe iubita Mea în mîinile vrăjmaşilor ei.
Jer	12	8	Moştenirea Mea a ajuns pentru Mine ca un leu în pădure, a mugit împotriva Mea; şi de aceea o urăsc.
Jer	12	9	A ajuns oare moştenirea Mea pentru Mine o pasăre de pradă pestriţă, în jurul căreia se strîng păsările de pradă?“ „Duceţi-vă, şi strîngeţi toate fiarele cîmpului, şi aduceţi-le ca s’o mănînce!“
Jer	12	10	„Un mare număr de păstori îmi pustiesc via, îmi calcă ogorul în picioare; ogorul meu cel plăcut îl prefac într’un pustiu părăsit.
Jer	12	11	Îl pustiesc, şi el stă trist şi pustiit înaintea mea. Toată ţara este pustiită, căci nimeni nu ia seama la ea.
Jer	12	12	Peste toate înălţimile pustiei vin pustiitori, căci sabia Domnului mănîncă ţara dela un capăt la altul; şi nimeni nu-i lăsat în pace.
Jer	12	13	Au semănat grîu, şi seceră spini, s’au ostenit fără folos.“ „Să vă fie ruşine de ce culegeţi, în urma mîniei aprinse a Domnului!“
Jer	12	14	„Aşa vorbeşte Domnul despre toţi vecinii mei cei răi, cari se ating de moştenirea pe care am dat-o poporului Meu Israel: «Iată, îi voi smulge din ţara lor, şi voi smulge casa lui Iuda din mijlocul lor.
Jer	12	15	Dar după ce-i voi smulge, voi avea iarăş milă de ei, şi-i voi aduce înapoi pe fiecare în moştenirea lui, şi pe fiecare în ţara lui.
Jer	12	16	Şi dacă vor învăţa căile poporului Meu, dacă vor jura pe Numele Meu, zicînd: «Viu este Domnul!» cum au învăţat pe poporul Meu să jure pe Baal, atunci vor fi fericiţi în mijlocul poporului Meu.
Jer	12	17	Dar dacă nu vor asculta nimic, voi nimici cu desăvîrşire pe un astfel de popor, îl voi nimici şi îl voi pierde, zice Domnul.“
------------------------Ieremia, capitolul 13
Jer	13	1	„Aşa mi-a vorbit Domnul: «Du-te de cumpără-ţi un brîu de in, şi pune-l în jurul coapselor tale; dar să nu-l moi în apă!»
Jer	13	2	Am cumpărat brîul, după porunca Domnului, şi l-am pus în jurul coapselor mele.
Jer	13	3	Apoi Cuvîntul Domnului mi-a vorbit a doua oară, astfel:
Jer	13	4	«Ia brîul, pe care l-ai cumpărat, şi pe care l-ai pus în jurul coapselor tale, scoală-te, du-te la Eufrat, şi ascunde-l acolo în crăpătura unei stînci.»
Jer	13	5	M’am dus, şi l-am ascuns la Eufrat, cum îmi poruncise Domnul.
Jer	13	6	După mai multe zile, Domnul mi-a zis: «Scoală-te, du-te la Eufrat, şi ia de acolo brîul, pe care-ţi poruncisem să-l ascunzi acolo!»
Jer	13	7	M’am dus la Eufrat, am săpat, şi am luat brîul din locul în care-l ascunsesem; dar iată că brîul era stricat şi nu mai era bun de nimic.
Jer	13	8	Cuvîntul Domnului mi-a vorbit astfel:
Jer	13	9	«Aşa vorbeşte Domnul: «Aşa voi nimici mîndria lui Iuda şi mîndria peste măsură de mare a Ierusalimului.
Jer	13	10	Poporul acesta este un popor rău: nu vrea să asculte cuvintele Mele, urmează pornirile inimii lui, şi merge după alţi dumnezei, ca să le slujească şi să se închine înaintea lor; de aceea va ajunge întocmai ca brîul acesta, care nu mai este bun de nimic!
Jer	13	11	Căci, cum se lipeşte brîul de coapsele unui om, aşa Îmi lipisem Eu toată casa lui Israel şi toată casa lui Iuda, zice Domnul, ca să fie poporul Meu, Numele Meu, lauda Mea şi slava Mea; dar nu M’au ascultat.
Jer	13	12	De aceea spune-le cuvintele acestea: «Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui Israel: «Toate vasele se vor umplea cu vin!» Şi ei îţi vor zice: «Crezi că noi nu ştim, că toate vasele se vor umplea cu vin?»
Jer	13	13	Atunci spune-le: «Aşa vorbeşte Domnul: «Iată, voi umplea pe toţi locuitorii ţării acesteia, pe împăraţii cari stau pe scaunul de domnie al lui David, pe preoţi, pe prooroci, şi pe toţi locuitorii Ierusalimului, îi voi umplea de beţie.
Jer	13	14	Îi voi sfărîma pe unii de alţii, pe părinţi şi pe fii laolaltă, zice Domnul. «Nu-i voi cruţa, nu voi avea milă de ei, nu Mă voi îndura de ei, nimic nu Mă va împedeca să-i nimicesc.“
Jer	13	15	„Ascultaţi şi luaţi aminte! Nu fiţi mîndri, căci Domnul vorbeşte!
Jer	13	16	Daţi slavă Domnului, Dumnezeului vostru, pînă nu vine întunerecul, pînă nu vi se lovesc picioarele de munţii nopţii! Veţi aştepta lumina, dar El o va preface în umbra morţii, şi o va preface în negură adîncă.
Jer	13	17	Iar dacă nu vreţi să ascultaţi, voi plînge în ascuns, pentru mîndria voastră; mi se vor topi ochii în lacrămi, pentrucă turma Domnului va fi dusă în robie.
Jer	13	18	Spune împăratului şi împărătesei: «Şedeţi pe pămînt! Căci v’a căzut de pe cap cununa împărărtească ce vă slujea ca podoabă.“
Jer	13	19	„Cetăţile dela miazăzi sînt închise, şi nu-i cine să deschidă. Tot Iuda este dus în robie, da, în întregime este dus în robie.“
Jer	13	20	„Ridică-ţi ochii şi priveşte pe ceice vin dela miazănoapte. Unde este turma care-ţi fusese dată, turma de care erai aşa de mîndru?
Jer	13	21	Ce vei zice cînd va pune mai mari peste tine pe străinii aceia pe cari i-ai obicinuit să-ţi fie prieteni de aproape? Nu te vor apuca durerile, cum apucă pe o femeie la naştere?
Jer	13	22	Şi dacă vei zice în inima ta: «Pentruce mi se întîmplă lucrul acesta?“ – „Din pricina mulţimii nelegiuirilor tale, ţi s’au ridicat poalele hainelor, şi ţi se dezgolesc călcîile cu sila.
Jer	13	23	Poate un Etiopian să-şi schimbe pielea, sau un pardos să-şi schimbe petele? Tot aşa, aţi putea voi să faceţi binele, voi, cari sînteţi deprinşi să faceţi răul?
Jer	13	24	De aceea, îi voi risipi, ca pleava luată de vîntul pustiei.
Jer	13	25	Iată-ţi soarta, partea pe care ţi-o măsor, zice Domnul, pentrucă M’ai uitat, şi ţi-ai pus încrederea în minciună.
Jer	13	26	De aceea îţi voi ridica poalele şi ţi le voi da peste cap, ca să ţi se vadă ruşinea.
Jer	13	27	Am văzut preacurviile şi nechezăturile tale, curviile nelegiuite pe dealuri şi în ogoare, ţi-am văzut urîciunile! Vai de tine, Ierusalime! Nu vrei să te curăţi? Cît vei mai zăbovi?“
------------------------Ieremia, capitolul 14
Jer	14	1	Cuvîntul Domnului, spus lui Ieremia, cu prilejul secetei.
Jer	14	2	„Iuda jăleşte, cetăţile lui sînt pustiite, triste, posomorîte, şi strigătele Ierusalimului se înalţă.“
Jer	14	3	Cei mari trimet pe cei mici să aducă apă, dar cei mici, cînd se duc la fîntîni, nu găsesc apă, şi se întorc cu vasele goale: ruşinaţi şi roşiţi, îşi acopăr capul.
Jer	14	4	Pămîntul crapă, pentrucă nu cade ploaie în ţară, şi plugarii, înşelaţi în nădejdea lor, îşi acopăr capul.
Jer	14	5	Chiar şi cerboaica de pe cîmp naşte şi îşi părăseşte puii, pentrucă nu găseşte verdeaţă.
Jer	14	6	Măgarii sălbatici stau pe locuri înalte şi pleşuve, trăgînd aier ca nişte şerpi; li se topesc ochii, pentrucă nu este iarbă.“
Jer	14	7	„Dacă nelegiuirile noastre mărturisesc împotriva noastră, lucrează, pentru Numele Tău, Doamne! Căci abaterile noastre sînt multe, am păcătuit împotriva Ta.
Jer	14	8	Tu, care eşti nădejdea lui Israel, Mîntuitorul lui la vreme de nevoie: pentruce să fii ca un străin în ţară, ca un călător, care intră doar să petreacă noaptea în ea?
Jer	14	9	De ce să fii ca un om încremenit, ca un viteaz, care nu ne poate ajuta? Şi totuş, Tu eşti în mijlocul nostru, Doamne, şi Numele Tău este chemat peste noi. De aceea nu ne părăsi!“
Jer	14	10	Iată ce spune Domnul despre poporul acesta: „Le place să alerge încoace şi încolo. Nu-şi cruţă picioarele; de aceea Domnul n’are plăcere de ei; acum îşi aduce aminte de nelegiuirile lor, şi le pedepseşte păcatele!“
Jer	14	11	Şi Domnul mi-a zis: „Nu mijloci pentru poporul acesta!
Jer	14	12	Căci, chiar dacă vor posti, tot nu le voi asculta rugăciunile, şi chiar dacă vor aduce arderi de tot şi jertfe de mîncare, nu le voi primi; ci vreau să-i nimicesc cu sabia, cu foametea şi cu ciuma.“
Jer	14	13	„Eu am răspuns: «Ah! Doamne Dumnezeule! Iată că proorocii lor le zic: «Nu veţi vedea sabie, şi nu veţi avea foamete; ci Domnul vă va da în locul acesta o pace trainică.»
Jer	14	14	Dar Domnul mi-a răspuns: «Proorocii lor proorocesc minciuni în Numele Meu; Eu nu i-am trimes, nu le-am dat poruncă, şi nu le-am vorbit; ci ei vă proorocesc nişte vedenii mincinoase, proorociri deşerte, înşelătorii şi închipuiri scoase din inima lor.
Jer	14	15	De aceea aşa vorbeşte Domnul despre proorocii cari măcar că nu i-am trimes Eu, proorocesc totuş în Numele Meu, şi zic: Nu va fi nici sabie, nici foamete în ţara aceasta.» – «Proorocii aceştia vor pieri ucişi de sabie şi de foamete!
Jer	14	16	Iar aceia, cărora le proorocesc ei, vor fi întinşi pe uliţele Ierusalimului, de foamete şi sabie; nu va avea cine să-i îngroape, nici pe ei, nici pe nevestele lor, nici pe fiii lor, nici pe fiicele lor; voi turna astfel răutatea lor asupra lor.“
Jer	14	17	„Spune-le lucrul acesta: «Îmi varsă lacrămi ochii zi şi noapte, şi nu se opresc. Căci fecioara, fiica poporului meu este greu lovită cu o rană foarte usturătoare.
Jer	14	18	Dacă ies la cîmp, dau peste oameni străpunşi de sabie. Dacă intru în cetate, dau peste nişte fiinţe sleite de foamete; chiar şi proorocul şi preotul cutreieră ţara, fără să ştie unde merg.“
Jer	14	19	„Ai lepădat Tu de tot pe Iuda, şi a urît suflet Tău atît de mult Sionul? Pentru ce ne loveşti aşa, că nu mai este nici o vindecare pentru noi? Trăgeam nădejde de pace, şi nu vine nimic bun, aşteptam o vreme de vindecare, şi nu-i de cît groază!“
Jer	14	20	„Doamne, ne recunoaştem răutatea noastră, şi nelegiuirea părinţilor noştri; căci am păcătuit împotriva Ta.
Jer	14	21	Pentru Numele Tău, nu nesocoti, nu necinsti scaunul de domnie al slavei Tale! Nu uita, nu rupe legămîntul Tău cu noi!
Jer	14	22	Este oare printre idolii neamurilor vreunul care să aducă ploaie? Sau poate cerul să dea ploaie? Nu dai Tu ploaie, Doamne, Dumnezeul nostru? Noi nădăjduim în Tine, căci Tu ai făcut toate aceste lucruri!“
------------------------Ieremia, capitolul 15
Jer	15	1	„Domnul mi-a zis: «Chiar dacă Moise şi Samuel s’ar înfăţişa înaintea Mea, tot n’aş fi binevoitor faţă de poporul acesta. Izgoneşte-l dinaintea Mea, ducă-se!
Jer	15	2	Şi dacă-ţi vor zice: «Unde să ne ducem?» să le răspunzi: «Aşa vorbeşte Domnul: «La moarte cei sortiţi la moarte, la sabie cei sortiţi săbiei, la foamete cei sortiţi foametei, la robie, cei sortiţi robiei!
Jer	15	3	Căci voi trimete împotriva lor patru feluri de nenorociri, zice Domnul: sabia, ca să-i ucidă, cînii ca să-i sfîşie, păsările cerului şi fiarele pămîntului, ca să-i mănînce şi să-i nimicească.
Jer	15	4	Îi voi face de pomină pentru toate împărăţiile pămîntului, din pricina lui Manase, fiul lui Ezechia, împăratul lui Iuda, şi pentru tot ce a făcut el în Ieruslim.
Jer	15	5	Căci cine să aibă milă de tine, Ierusalime, cine să te plîngă? Cine să meargă să te întrebe de sănătate?“
Jer	15	6	„M’ai părăsit, zice Domnul, ai dat înapoi; de aceea Îmi întind mîna împotriva ta şi te nimicesc: sînt sătul de milă.
Jer	15	7	Îi vîntur cu lopata, la porţile ţării; îi lipsesc de copii, pierd pe poporul Meu, căci nu s’au abătut dela căile lor.
Jer	15	8	Văduvele lor sînt mai multe de cît boabele de nisip din mare; peste mama tînărului, aduc un pustiitor ziua nameaza mare; fac să cadă deodată peste ea necazul şi groaza.
Jer	15	9	Cea care născuse şapte fii tînjeşte, îşi dă sufletul; soarele ei apune cînd este încă ziuă: este roşie, acoperită de ruşine. Pe cei ce mai rămîn, îi dau pradă săbiei înaintea vrăjmaşilor lor, zice Domnul.“
Jer	15	10	„Vai de mine, mamă, că m’ai născut, pe mine, om de ceartă şi de pricină pentru toată ţara! Nu iau cu împrumut, nici nu dau cu împrumut, şi totuş toţi mă blastămă!
Jer	15	11	Domnul a răspuns: „Da, vei avea un viitor fericit; da, voi sili pe vrăjmaş să te roage, la vreme de nenorocire şi la vreme de necaz!
Jer	15	12	Poate ferul să frîngă ferul dela miazănoapte şi arama?
Jer	15	13	Averile şi comorile tale le voi da pradă fără despăgubire, din pricina tuturor păcatelor tale, pe tot ţinutul tău.
Jer	15	14	Te voi duce rob la vrăjmaşul tău într’o ţară, pe care n’o cunoşti, căci focul mîniei Mele s’a aprins şi arde peste voi!“
Jer	15	15	„Tu ştii tot, Doamne! Adu-ţi aminte de mine, nu mă uita, răzbună-mă pe prigonitorii mei! Nu mă lua, după îndelunga Ta răbdare. Gîndeşte-Te că sufăr ocara din pricina Ta!
Jer	15	16	Cînd am primit cuvintele Tale, le-am înghiţit; cuvintele Tale au fost bucuria şi veselia inimii mele, căci după Numele Tău sînt numit, Doamne, Dumnezeul oştirilor!
Jer	15	17	N’am şezut în adunarea celor ce petrec, ca să mă veselesc cu ei: de frica puterii Tale, am stat singur la o parte, căci mă umplusei de mînie.
Jer	15	18	Pentruce nu mai conteneşte suferinţa mea? Pentruce mă ustură rana şi nu vrea să se vindece? Să fii Tu pentru mine ca un izvor înşelător, ca o apă, care seacă?“
Jer	15	19	„Deaceea aşa vorbeşte Domnul: «Dacă te vei lipi iarăş de Mine, îţi voi răspunde iarăş, şi vei sta înaintea Mea; dacă vei despărţi ce este de preţ de ce este fără preţ, vei fi ca gura Mea. Ei să se întoarcă la tine, nu tu să te întorci la ei!
Jer	15	20	Te voi face pentru poporul acesta ca un zid tare de aramă; ei se vor război cu tine, dar nu te vor birui; căci Eu voi fi cu tine, ca să te scap şi să te izbăvesc, zice Domnul.“
Jer	15	21	„Te voi izbăvi din mîna celor răi, şi te voi scăpa din mîna asupritorilor.“
------------------------Ieremia, capitolul 16
Jer	16	1	Cuvîntul Domnului mi-a vorbit astfel:
Jer	16	2	„Să nu-ţi iei nevastă, şi să n’ai în locul acesta nici fii nici fiice!
Jer	16	3	Căci aşa vorbeşte Domnul despre fiii şi fiicele cari se vor naşte în locul acesta, despre mamele cari-i vor naşte, şi despre taţii lor cari le vor da naştere în ţara aceasta:
Jer	16	4	vor muri doborîţi de boala rea. Nimeni nu-i va plînge, nici nu-i va îngropa, ci vor fi ca un gunoi pe pămînt; vor pieri de sabie şi de foamete; şi trupurile lor moarte vor sluji ca hrană păsărilor cerului şi fiarelor pămîntului.“
Jer	16	5	„Căci aşa vorbeşte Domnul: «Să nu intri în nici o casă de jale, să nu plîngi în ea, şi nici să nu te boceşti cu ei, căci Mi-am luat înapoi dela poporul acesta pacea Mea, zice Domnul, bunătatea şi îndurarea Mea.
Jer	16	6	Şi mari şi mici, toţi vor muri în ţara aceasta, şi nu vor fi îngropaţi: nimeni nu-i va plînge, nimeni nu-şi va face tăieturi din pricina lor, şi nu se va rade pentru ei.
Jer	16	7	Nimeni nu le va pune masa în timpul jălirii ca să-i mîngîie pentru cel mort; şi nimeni nu le va întinde paharul mîngîierii pentru tatăl sau pentru mama lor.
Jer	16	8	Să nu intri nici într’o casă de petrecere, ca să te aşezi cu ei, să mănînci şi să bei.“
Jer	16	9	„Căci aşa vorbeşte Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel: «Iată, voi face să înceteze în locul acesta, supt ochii voştri şi în zilele voastre, strigătele de bucurie şi strigătele de veselie, cîntecele mirelui şi cîntecele miresei.“
Jer	16	10	„Cînd vei vesti poporului acestuia toate aceste lucruri, ei îţi vor zice: «Pentru ce ne ameninţă Domnul cu toate aceste mari nenorociri? Ce nelegiuire şi ce păcat am făcut împotriva Domnului, Dumnezeului nostru?“
Jer	16	11	„Atunci să le răspunzi: «Părinţii voştri M’au părăsit, zice Domnul, s’au dus după alţi dumnezei, le-au slujit şi s’au închinat înaintea lor; iar pe Mine M’au părăsit, şi n’au păzit Legea Mea!
Jer	16	12	Şi voi aţi făcut şi mai rău de cît părinţii voştri; căci iată că fiecare umblaţi după pornirile inimii voastre rele, şi nu m’ascultaţi.
Jer	16	13	De aceeea, vă voi muta din ţara aceasta într’o ţară, pe care n’aţi cunoscut-o, nici voi, nici părinţii voştri; şi acolo, veţi sluji altor dumnezei, zi şi noapte, căci nu vă voi ierta!“
Jer	16	14	„De aceea iată, vin zile, zice Domnul, cînd nu se va mai zice: «Viu este Domnul, care a scos din ţara Egiptului pe copiii lui Israel!»
Jer	16	15	Ci se va zice: «Viu este Domnul, care a scos pe copiii lui Israel din ţara de la miază-noapte şi din toate ţările unde-i izgonise!» Căci îi voi aduce înapoi în ţara lor, pe care o dădusem părinţilor lor.“
Jer	16	16	„Iată, trimet o mulţime de pescari, zice Domnul, şi-i vor pescui; şi după aceea, voi trimete o mulţime de vînători, şi-i vor vîna pe toţi munţii şi pe toate dealurile, şi în crăpăturile stîncilor.
Jer	16	17	Căci ochii Mei sînt cu luare aminte la toate căile lor; ele nu sînt ascunse înaintea Feţii Mele, şi nelegiuirea lor nu este ascunsă de privirile Mele.
Jer	16	18	De aceea le voi răsplăti mai întîi îndoit nelegiuirea şi păcatul lor, pentrucă Mi-au spurcat ţara, pentrucă Mi-au umplut moştenirea cu trupurile moarte ale jertfelor aduse idolilor lor şi cu urîciunile lor.
Jer	16	19	Doamne, tăria, cetăţuia şi scăparea mea în ziua necazului! Neamurile vor veni la Tine dela marginile pămîntului, şi vor zice: «Părinţii noştri n’au moştenit decît minciună, idoli deşerţi, cari nu sînt de niciun ajutor!
Jer	16	20	Cum poate omul să-şi facă dumnezei, cari nu sînt dumnezei?» –
Jer	16	21	De aceea iată că le arăt, de data aceasta, şi-i fac să ştie puterea şi tăria Mea; şi vor cunoaşte că Numele Meu este Domnul.“
------------------------Ieremia, capitolul 17
Jer	17	1	Păcatul lui Iuda este scris cu un priboi de fer, cu un vîrf de diamant; este săpat pe tabla inimii lor, şi pe coarnele altarelor lor.
Jer	17	2	Cum se gîndesc la copiii lor, aşa se gîndesc la altarele lor, şi la idolii şi Astartele lor lîngă copacii verzi, pe dealurile înalte.
Jer	17	3	Eu dau la pradă muntele Meu şi ogoarele lui, avuţiile tale, toate vistieriile şi înălţimile tale, din pricina păcatelor tale, pe tot ţinutul tău!
Jer	17	4	Din vina ta vei perde moştenirea, pe care ţi-o dădusem; te voi face să slujeşti vrăjmaşului tău într’o ţară, pe care n’o cunoşti, căci aţi aprins focul mîniei Mele, care va arde totdeauna.“
Jer	17	5	„Aşa vorbeşte Domnul: blestemat să fie omul care se încrede în om, care se sprijineşte pe un muritor şi îşi abate inima dela Domnul!
Jer	17	6	Căci este ca un nenorocit în pustie, şi nu vede venind fericirea; locuieşte în locurile arse ale pustiei, într’un pămînt sărat şi fără locuitori.
Jer	17	7	Binecuvîntat să fie omul, care se încrede în Domnul, şi a cărui nădejde este Domnul!
Jer	17	8	Căci el este ca un pom sădit lîngă ape care-şi întinde rădăcinile spre rîu; nu se teme de căldură, cînd vine, şi frunzişul lui rămîne verde; în anul secetei, nu se teme, şi nu încetează să aducă roadă.“
Jer	17	9	„Inima este nespus de înşelătoare şi de desnădăjduit de rea; cine poate s’o cunoască?
Jer	17	10	„Eu, Domnul, cercetez inima, şi cerc rărunchii, ca să răsplătesc fiecăruia după purtare lui, după rodul faptelor lui.“
Jer	17	11	Ca o potîrnichie, care cloceşte nişte ouă pe cari nu le-a ouat ea, aşa este celce agoniseşte bogăţii pe nedrept; trebuie să le părăsească în mijlocul zilelor sale, şi la urmă nu este decît un nebun.
Jer	17	12	Scaun de domnie plin de slavă, înălţat dela început, loc al sfîntului nostru Locaş,
Jer	17	13	Doamne, nădejdea lui Israel! Toţi ceice Te părăsesc vor fi acoperiţi de ruşine.“ – „Ceice se abat dela Mine vor fi scrişi pe pămînt, căci părăsesc pe Domnul, izvorul de apă vie.“
Jer	17	14	Vindecă-mă, Tu, Doamne, şi voi fi vindecat; mîntuieşte-mă Tu, şi voi fi mîntuit; căci Tu eşti slava mea!
Jer	17	15	Iată, ei îmi zic: „Unde este Cuvîntul Domnului? Să se împlinească dar!“
Jer	17	16	„Şi eu, ca să Te ascult, n’am vrut să nu fiu păstor; nici n’am dorit ziua nenorocirii, ştii; şi ce a ieşit din buzele mele, este descoperit înaintea Ta.
Jer	17	17	De aceea, nu fi o pricină de groază pentru mine, căci Tu eşti scăparea mea în ziua nenorocirii!
Jer	17	18	Prigonitorii mei să fie acoperiţi de ruşine, dar să nu fiu ruşinat eu; să tremure ei, dar să nu tremur eu! Adu peste ei ziua nenorocirii, loveşte-i cu o îndoită urgie!“
Jer	17	19	„Aşa mi-a vorbit Domnul: «Du-te, şi stai la poarta copiilor poporului, pe care intră şi ies împăraţii lui Iuda, şi la toate porţile Ierusalimului,
Jer	17	20	şi spune-le: «Ascultaţi Cuvîntul Domnului, împăraţi ai lui Iuda, tot Iuda, şi toţi locuitorii Ierusalimului, cari intraţi pe aceste porţi!“
Jer	17	21	„Aşa vorbeşte Domnul: «Luaţi seama, în sufletele voastre, să nu purtaţi nici o povară în ziua Sabatului, şi să n’o aduceţi înlăuntru pe porţile Ierusalimului.
Jer	17	22	Să nu scoateţi din casele voastre nici o povară în ziua Sabatului, şi să nu faceţi nici o lucrare, ci sfinţiţi ziua Sabatului, cum am poruncit părinţilor voştri.“
Jer	17	23	Dar ei n’au ascultat şi n’au luat aminte: ci şi-au înţepenit gîtul, ca să n’asculte şi să nu ia învăţătură.
Jer	17	24	Dacă Mă veţi asculta în adevăr, zice Domnul, şi nu veţi aduce nici o sarcină înlăuntru pe porţile acestei cetăţi, în ziua Sabatului, ci veţi sfinţi ziua Sabatului, şi nu veţi face nici o lucrare în ziua aceasta,
Jer	17	25	atunci pe porţile acestei cetăţi vor intra împăraţi şi voivozi, cari vor şedea pe scaunul de domnie al lui David; ei vor veni în cară şi călări pe cai, ei şi voivozii lor, oamenii lui Iuda şi locuitorii Ierusalimului, şi cetatea aceasta va fi locuită în veci.
Jer	17	26	Vor veni din cetăţile lui Iuda şi din împrejurimile Ierusalimului, din ţara lui Beniamin, din vale, de pe munte şi dela miazăzi, ca să aducă arderi de tot şi jertfe, să aducă daruri de mîncare şi tămîie, şi să aducă jertfe de mulţămire în Casa Domnului.
Jer	17	27	Dar dacă nu veţi asculta cînd vă poruncesc să sfinţiţi ziua Sabatului, să nu duceţi nici o povară, şi n’o aduceţi înlăuntru pe porţile Ierusalimului, în ziua Sabatului, atunci voi aprinde un foc la porţile cetăţii, care va arde casele cele mari ale Ierusalimului şi nu se va stinge.“
------------------------Ieremia, capitolul 18
Jer	18	1	Cuvîntul vorbit de Ieremia din partea Domnului şi care sună astfel:
Jer	18	2	„Scoală-te şi pogoară-te în casa olarului; acolo te voi face să auzi cuvintele Mele!“
Jer	18	3	Cînd m’am pogorît în casa olarului, iată că el lucra pe roată.
Jer	18	4	Vasul pe care-l făcea n’a izbutit, – cum se întîmplă cu lutul în mîna olarului. Atunci el a făcut un alt vas, cum i-a plăcut lui să-l facă.
Jer	18	5	Şi Cuvîntul Domnului mi-a vorbit astfel:
Jer	18	6	„Nu pot Eu să fac cu voi ca olarul acesta casă a lui Israel? zice Domnul. Iată, cum este lutul în mîna olarului, aşa sînteţi voi în mîna Mea, casă a lui Israel!
Jer	18	7	Deodată zic despre un neam, despre o împărăţie, că-l voi smulge, că-l voi surpa, şi că-l voi nimici.
Jer	18	8	dar dacă neamul acesta, despre care am vorbit astfel, se întoarce dela răutatea lui, atunci şi Mie Îmi pare rău de răul pe care Îmi pusesem în gînd să i-l fac.
Jer	18	9	Tot aşa însă, deodată zic despre un neam, sau despre o împărăţie, că-l voi zidi sau că-l voi sădi.
Jer	18	10	Dar dacă neamul acesta face ce este rău înaintea Mea, şi n’ascultă glasul Meu, atunci Îmi pare rău şi de binele, pe care aveam de gînd să i-l fac.“
Jer	18	11	„De aceea, vorbeşte acum oamenilor lui Iuda şi locuitorilor Ierusalimului, şi zi: «Aşa vorbeşte Domnul: Iată, pregătesc o nenorocire împotriva voastră, şi fac un plan împotriva voastră. De aceea, întoarceţi-vă fiecare dela calea voastră cea rea, îndreptaţi-vă umbletele şi faptele!“
Jer	18	12	„Dar ei zic: «Degeaba! Căci noi ne vom urma gîndurile noastre, şi vom lucra fiecare după pornirile inimii noastre rele!“
Jer	18	13	„De aceea, aşa vorbeşte Domnul: «Întrebaţi pe neamuri! Cine a auzit vreodată asemenea lucruri? Fecioara lui Israel a făcut grozave blestemăţii.
Jer	18	14	Părăseşte zăpada Libanului stînca ogoarelor? Sau se văd secînd apele cari vin de departe proaspete şi curgătoare?
Jer	18	15	Totuş poporul Meu M’a uitat şi aduce tămîie idolilor; s’a abătut din căile lui, a părăsit vechile cărări, şi a apucat pe cărări şi drumuri nebătute,
Jer	18	16	făcînd astfel din ţara lor, o pustietate, o vecinică batjocură; toţi ceice trec prin ea sînt uimiţi şi dau din cap.
Jer	18	17	Ca vîntul de la răsărit, îi voi risipi înaintea vrăjmaşului; iar în ziua necazului lor, le voi întoarce spatele şi nu Mă voi uita la ei!“
Jer	18	18	„Atunci ei au zis: «Veniţi, să urzim rele împotriva lui Ieremia! Căci doar nu va pieri Legea din lipsă de preoţi, nici sfatul din lipsă de înţelepţi, nici cuvîntul din lipsă de prooroci. Haidem să-l ucidem cu vorba, şi să nu luăm seama la toate vorbirile lui!“
Jer	18	19	„Ascultă-mă, Doamne, şi auzi glasul protivnicilor mei!
Jer	18	20	Cu rău se răsplăteşte binele? Căci au săpat o groapă ca să-mi ia viaţa. Adu-Ţi aminte că am stat înaintea Ta, ca să vorbesc bine pentru ei, şi să abat mînia Ta de la ei.
Jer	18	21	De aceea, dă pe copiii lor pradă foametei, şi doboară-i cu sabia! Nevestele lor să fie lipsite de copii şi să rămînă văduve, şi bărbaţii lor să fie luaţi de ciumă; tinerii lor să fie ucişi de sabie în luptă!
Jer	18	22	Să se audă strigăte ieşind din casele lor, cînd cetele aduse de Tine vor cădea deodată peste ei! Căci au săpat o groapă, ca să mă prindă, şi mi-au întins laţuri supt picioare.
Jer	18	23	Dar Tu, Doamne, cunoşti toate uneltirile lor făcute ca să mă omoare. Nu le ierta nelegiuirea, şi nu le şterge păcatul dinaintea Ta: ci să fie doborîţi în Faţa Ta! Lucrează împotriva lor la vremea mîniei Tale!“
------------------------Ieremia, capitolul 19
Jer	19	1	Aşa a vorbit Domnul: „Du-te de cumpără de la un olar un vas de pămînt, şi ia cu tine pe cîţiva din bătrînii poporului şi din bătrînii preoţilor.
Jer	19	2	Du-te în valea Ben-Hinom, care este la intrarea porţii olăriei, şi acolo să vesteşti cuvintele pe cari ţi le voi spune.
Jer	19	3	Să spui: «Ascultaţi Cuvîntul Domnului, împăraţi ai lui Iuda, şi locuitori ai Ierusalimului!Aşa vorbeşte Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel: «Iată, voi aduce peste locul acesta o nenorocire, care va face să ţiuie urechile oricui va auzi vorbindu-se de ea.
Jer	19	4	Pentrucă M’au părăsit, au spurcat locul acesta, au adus în el tămîie altor dumnezei, pe cari nu-i cunoşteau nici ei, nici părinţii lor, nici împăraţii lui Iuda, şi au umplut locul acesta cu sînge nevinovat.
Jer	19	5	Au zidit şi înălţimi lui Baal, ca să ardă pe copiii lor în foc ca arderi de tot lui Baal: lucru, pe care nici nu-l poruncisem, nici nu-l rînduisem, şi nici nu-Mi trecuse prin minte.“
Jer	19	6	„De aceea, iată, vin zile, zice Domnul, cînd locul acesta nu se va mai numi Tofet, nici Valea Ben-Hinom, ci se va numi Valea Măcelului!
Jer	19	7	În locul acesta voi zădărnici sfatul lui Iuda şi al Ierusalimului, îi voi face să cadă ucişi de sabie înaintea vrăjmaşilor lor, şi de mîna celor ce vor să le ia viaţa. Trupurile lor moarte le voi da hrană păsărilor cerului şi fiarelor pămîntului.
Jer	19	8	Voi face din cetatea aceasta o groază şi o batjocură; aşa că toţi ceice vor trece pe lîngă ea, se vor îngrozi şi vor şuera, cînd vor vedea toate rănile ei.
Jer	19	9	Îi voi face să mănînce carnea fiilor şi fiicelor lor, aşa că îşi vor mînca unii carnea altora, în mijlocul necazului şi strîmtorării, în care-i vor aduce vrăjmaşii lor, şi ceice vor să le ia viaţa.
Jer	19	10	Să spargi apoi vasul, supt ochii oamenilor cari vor merge cu tine.
Jer	19	11	Şi să le spui: «Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: «Tocmai aşa voi zdrobi pe poporul acesta şi cetatea aceasta cum se sparge vasul unui olar, fără să poată fi făcut la loc. Şi morţii vor fi îngropaţi în Tofet, din lipsă de loc pentru îngropare.
Jer	19	12	Aşa voi face locului acestuia – zice Domnul – şi locuitorilor lui, şi voi face cetatea aceasta ca Tofetul.
Jer	19	13	Casele Ierusalimului, şi casele împăraţilor lui Iuda vor fi necurate ca Tofetul, toate casele pe acoperişul cărora se aducea tămîie întregei oştiri a cerurilor, şi se turnau jertfe de băutură altor dumnezei!“
Jer	19	14	Ieremia s’a întors din Tofet, unde-l trimisese Domnul să proorocească. Apoi a stătut în curtea Casei Domnului, şi a zis întregului popor:
Jer	19	15	Aşa vorbeşte Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel: „Iată, voi aduce peste cetatea aceasta şi peste toate cetăţile cari ţin de ea, toate nenorocirile pe cari i le-am vestit mai dinainte, pentrucă şi-au înţepenit gîtul ca să n’asculte cuvintele Mele.“
------------------------Ieremia, capitolul 20
Jer	20	1	Paşhur, fiul lui Imer, preot şi priveghetor de căpetenie în Casa Domnului, a auzit pe Ieremia proorocind aceste lucruri.
Jer	20	2	Şi Paşhur a lovit pe proorocul Ieremia, şi l-a aruncat în temniţa cu butuci, care era la poarta de sus a lui Beniamin, în Casa Domnului.
Jer	20	3	Dar a doua zi, Paşhur a scos pe Ieremia din temniţă. Şi Ieremia i-a zis: „Domnul nu te mai numeşte Paşhur {Sau Noroc din toate părţile}“, ci Magor-Misabib {Sau Spaimă din toate părţile}.
Jer	20	4	Căci aşa vorbeşte Domnul: „Iată, te voi face de groază, pe tine şi pe toţi prietenii tăi; ei vor cădea ucişi de sabia vrăjmaşilor lor, şi ochii tăi vor vedea lucrul acesta. Voi da de asemenea pe tot Iuda în mînile împăratului Babilonului, care-i va duce robi la Babilon şi-i va ucide cu sabia.
Jer	20	5	Toate bogăţiile cetăţii acesteia, tot rodul muncii ei, tot ce are ea mai scump, şi toate vistieriile împăraţilor lui Iuda le voi da în mîinile vrăjmaşilor lor; aceştia le vor jăfui, le vor lua şi le vor duce la Babilon.
Jer	20	6	Chiar şi tu, Paşhur, şi toţi ceice locuiesc în casa ta, veţi merge la Babilon în robie; acolo vei muri şi acolo vei fi îngropat, tu şi toţi prietenii tăi, cărora le-ai proorocit minciuni.“
Jer	20	7	M’ai înduplecat, Doamne, şi m’am lăsat înduplecat; ai fost mai tare decît mine şi m’ai biruit! În fiecare zi sînt o pricină de rîs, toată lumea şi bate joc de mine.
Jer	20	8	Căci ori de cîte ori vorbesc, trebuie să strig: „Sîlnicie şi apăsare!“ Aşa încît cuvîntul Domnului îmi aduce numai ocară şi batjocură toată ziua.
Jer	20	9	Dacă zic: „Nu voi mai pomeni de El, şi nu voi mai vorbi în Numele Lui!“ iată că în inima mea este ca un foc mistuitor, închis în oasele mele. Caut să-l opresc, dar nu pot.
Jer	20	10	Căci aud vorbele rele ale multora, spaima care domneşte împrejur. – „Învinuiţi-l“, strigă ei; „haidem să-l învinuim!“ Toţi ceice trăiau în pace cu mine, pîndesc să vadă dacă mă clatin, şi zic: „Poate că se va lăsa prins, vom pune mîna pe el, şi ne vom răzbuna pe el!“
Jer	20	11	Dar Domnul este cu mine ca un viteaz puternic; deaceea, prigonitorii mei se vor poticni şi nu vor birui. Se vor umplea de ruşine că n’au lucrat cu chibzuinţă: de o vecinică ruşine, care nu se va uita!
Jer	20	12	Şi acum, Doamne, Dumnezeul oştirilor, care încerci pe cel neprihănit, care pătrunzi rărunchii şi inimile, fă-mă să văd răzbunarea Ta împotriva lor! Căci Ţie îmi încredinţez pricina.
Jer	20	13	Cîntaţi Domnului, lăudaţi pe Domnul! Căci El izbăveşte sufletul celui nenorocit din mîna celor răi.“
Jer	20	14	Blestemată să fie ziua cînd m’am născut! Ziua în care m’a născut mama, să nu fie binecuvîntată!
Jer	20	15	Blestemat să fie omul care a adus vestea aceasta tatălui meu: „Ţi s’a născut un copil de parte bărbătească“, şi l-a umplut de bucurie cu ea!
Jer	20	16	Omul acela să ajungă ca cetăţile, pe cari le-a nimicit Domnul fără milă! Să audă gemete dimineaţa, şi strigăte de război la amiază!
Jer	20	17	De ce n’am fost omorît în pîntecele mamei, ca să-mi fi fost ea mormîntul meu!“ De ce n’a rămas ea vecinic însărcinată cu mine?
Jer	20	18	Pentruce am ieşit din pîntecele mamei ca să văd numai suferinţă şi durere, şi să-mi isprăvesc zilele în ruşine?
------------------------Ieremia, capitolul 21
Jer	21	1	Cuvîntul spus lui Ieremia din partea Domnului, cînd i-a trimes împăratul Zedechia pe Paşhur, fiul lui Malchia, şi pe Ţefania, fiul lui Maaseia, preotul, ca să-i zică:
Jer	21	2	„Întreabă pe Domnul pentru noi; căci Nebucadneţar, împăratul Babilonului, este în război cu noi! Poate că Domnul va face pentru noi vreuna din minunile Lui, ca să-l depărteze dela noi.“
Jer	21	3	Ieremia le-a răspuns: „Să spuneţi lui Zedechia:
Jer	21	4	«Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui Israel: «Iată, voi întoarce armele de război cari sînt în mînile voastre, şi cu cari vă luptaţi în afară de ziduri, împotriva împăratului Babilonului şi împotriva Haldeilor cari vă împresoară, şi le voi strînge în mijlocul cetăţii acesteia.
Jer	21	5	Apoi Eu însumi voi lupta împotriva voastră, cu mîna întinsă şi cu braţ tare, cu mînie, urgie, şi mare supărare.
Jer	21	6	Voi lovi pe locuitorii cetăţii acesteia, atît oameni cît şi dobitoace, şi vor muri de o ciumă grozavă.»
Jer	21	7	După aceea – zice Domnul – voi da pe Zedechia, împăratul lui Iuda, pe slujitorii lui, pe popor, şi pe ceice vor scăpa în cetatea aceasta de ciumă, de sabie şi de foamete, îi voi da în mînile lui Nebucadneţar, împăratul Babilonului, în mînile vrăjmaşilor lor, în mînile celor ce vor să le ia viaţa; şi Nebucadneţar îi va trece prin ascuţişul săbiei, nu-i va cruţa, nu va avea nici o milă de ei, şi nu se va îndura de ei.
Jer	21	8	Iar poporului acestuia să-i spui: «Aşa vorbeşte Domnul: «Iată că vă pun înainte calea vieţii şi calea morţii.
Jer	21	9	Cine va rămînea în cetatea aceasta, va muri ucis de sabie, de foamete sau de ciumă; dar cine va ieşi să se ducă la Haldeii, cari vă împresoară, va scăpa cu viaţă, care va fi singura lui pradă.
Jer	21	10	Căci Eu Îmi îndrept privirile împotriva cetăţii acesteia că să-i fac rău, nu bine, zice Domnul; ea va fi dată în mînile împăratului Babilonului, care o va arde cu foc.“
Jer	21	11	„Şi să spui casei împăratului lui Iuda: «Ascultaţi Cuvîntul Domnului,
Jer	21	12	casă a lui David! Aşa vorbeşte Domnul: «Faceţi dreptate disdedimineaţă, şi scoateţi pe cel asuprit din mînile asupritorului, ca să nu izbucnească mînia Mea ca un foc, şi să se aprindă, fără să se poată stinge, din pricina răutăţii faptelor voastre!
Jer	21	13	Iată, am necaz pe tine, cetate aşezată în vale, pe stînca din cîmpie, zice Domnul, pe voi cari ziceţi: «Cine se va pogorî împotriva noastră? Cine va intra în locuinţele noastre?“
Jer	21	14	Vă voi pedepsi după rodul faptelor voastre, zice Domnul; – voi pune foc pădurii voastre, şi-i va mînca toate împrejurimile.“
------------------------Ieremia, capitolul 22
Jer	22	1	„Aşa vorbeşte Domnul: «Pogoară-te în casa împăratului lui Iuda, şi acolo rosteşte cuvintele acestea.
Jer	22	2	Să spui: «Ascultă Cuvîntul Domnului, împărat al lui Iuda, care stai pe scaunul de domnie al lui David, tu, slujitorii tăi, şi tot poporul, cari intraţi pe porţile acestea!
Jer	22	3	Aşa vorbeşte Domnul: «Faceţi dreptate şi judecată; scoateţi pe cel asuprit din mînile asupritorului; nu chinuiţi pe străin, pe orfan şi pe văduvă; nu apăsaţi, şi nu vărsaţi sînge nevinovat în locul acesta!
Jer	22	4	Căci dacă lucraţi după cuvîntul acesta, vor intra pe porţile casei acesteia împăraţi cari stau pe scaunul de domnie al lui David, suiţi în cară şi călări pe cai, ei, slujitorii lor şi poporul lor.
Jer	22	5	Dar dacă nu veţi asculta cuvintele acestea, pe Mine însumi jur, zice Domnul că această casă va ajunge o dărîmătură!
Jer	22	6	Căci aşa vorbeşte Domnul asupra casei împăratului lui Iuda: «Tu eşti pentru Mine ca Galaadul, ca vîrful Libanului; dar, cu adevărat, voi face din tine un pustiu, o cetate fără locuitori!
Jer	22	7	Pregătesc împotriva ta nişte nimicitori, fiecare cu armele lui: ei vor tăia cei mai frumoşi cedri ai tăi, şi-i vor arunca în foc.
Jer	22	8	Multe neamuri vor trece pe lîngă cetatea aceasta, şi vor zice unul altuia: «Pentruce a făcut Domnul aşa acestei cetăţi mari?»
Jer	22	9	Şi se va răspunde: «Pentrucă au părăsit legămîntul Domnului, Dumnezeului lor, pentrucă s’au închinat înaintea altor dumnezei şi le-au slujit!»
Jer	22	10	«Nu plîngeţi pe cel mort, şi nu vă bociţi pentru el; ci plîngeţi mai de grabă pe cel ce se duce, care nu se va mai întoarce, şi nu-şi va mai vedea ţara de naştere!
Jer	22	11	Căci aşa vorbeşte Domnul despre Şalum, fiul lui Iosia, împăratul lui Iuda, care domnea în locul tatălui său Iosia, şi care a ieşit din locul acesta: «Nu se va mai întoarce în el;
Jer	22	12	ci va muri în locul unde este dus rob, şi nu va mai vedea ţara aceasta.»
Jer	22	13	«Vai de cel ce îşi zideşte casa cu nedreptate, şi odăile cu nelegiuire; care pune pe aproapele său să lucreze de geaba, fără să-i dea plata;
Jer	22	14	care zice: «Îmi voi zidi o casă mare, şi odăi încăpătoare;» şi-i face ferestre multe, o căptuşeşte cu cedru, şi o văpseşte cu roş!»
Jer	22	15	«Împărat eşti tu oare, de te întreci în cedri?» Nu mînca tatăl tău, şi nu bea şi el?» Şi totuş el făcea dreptate şi judecată, şi era fericit!
Jer	22	16	Judeca pricina săracului şi a celui lipsit, şi era fericit. Nu înseamnă lucrul acesta a Mă cunoaşte? zice Domnul.
Jer	22	17	Dar tu n’ai ochi şi inimă decît ca să te dedai la lăcomie, ca să verşi sînge nevinovat, şi să întrebuinţezi asuprire şi sîlnicie.
Jer	22	18	De aceea, aşa vorbeşte Domnul despre Ioachim, fiul lui Iosia, împăratul lui Iuda: „Nu-l vor plînge, zicînd: «Vai, fratele meu! Vai, sora mea!» Nici nu-l vor plînge, zicînd: «Vai doamne! Vai, măria sa!»
Jer	22	19	Ci va fi înmormîntat ca un măgar, va fi tîrît şi aruncat afară din porţile Ierusalimului!“
Jer	22	20	„Suie-te pe Liban, şi strigă! Înalţă-ţi glasul de pe Basan! Şi strigă de pe înălţimea Abarim! Căci toţi cei ce te iubeau sînt zdrobiţi!
Jer	22	21	„Ţi-am vorbit cînd îţi mergea bine; dar tu ziceai: «Nu pot s’ascult!» Aşa ai lucrat din tinereţea ta, şi n’ai ascultat glasul Meu.
Jer	22	22	Pe toţi păstorii tăi îi va paşte vîntul, şi cei ce te iubesc vor merge în robie. Atunci vei fi acoperit de ruşine şi vei roşi, din pricina întregei tale răutăţi.
Jer	22	23	Tu, care locuieşti pe Liban acum, care îţi ai cuibul în cedri, cum vei geme cînd te vor ajunge durerile, dureri ca ale unei femei în munci.“
Jer	22	24	„Pe viaţa Mea, zice Domnul, că, şi chiar dacă Ieconia {Sau Ioiachim} fiul lui Ioiachim, împăratul lui Iuda, ar fi un inel de pecetluit în mîna Mea cea dreaptă, te-aş scoate şi de acolo.
Jer	22	25	Te voi da în mînile celor ce vor să-ţi ia viaţa, în mînile acelora înaintea cărora tremuri, în mînile lui Nebucadneţar, înpăratul Babilonului, în mînile Haldeilor.
Jer	22	26	Te voi arunca, pe tine şi pe mamă-ta care te-a născut, într’o altă ţară, unde nu v’aţi născut, şi acolo veţi muri!
Jer	22	27	Dar în ţara în care vor dori să se întoarcă, nu se vor mai întoarce!
Jer	22	28	Este un vas dispreţuit, sfărîmat, acest Ieconia? Este el un lucru, căruia nu-i dai niciun preţ? Pentruce sînt aruncaţi oare, el şi sămînţa lui, şi asvîrliţi într’o ţară, pe care n’o cunosc?“ –
Jer	22	29	Ţară, ţară, ţară, ascultă glasul Domnului!
Jer	22	30	Aşa vorbeşte Domnul: „Scrieţi pe omul acesta ca lipsit de copii, ca un om căruia nu-i va merge bine toată viaţa lui; căci niciunul din urmaşii lui nu va izbuti să şadă pe scaunul de domnie a lui David şi să domnească peste Iuda.“
------------------------Ieremia, capitolul 23
Jer	23	1	„Vai de păstorii cari nimicesc şi risipesc turma păşunei mele, zice Domnul.“
Jer	23	2	„De aceea, aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui Israel, împotriva păstorilor cari pasc pe poporul meu: «Pentrucă Mi-aţi risipit oile, le-aţi izgonit, şi nu v’aţi îngrijit de ele, iată că vă voi pedepsi din pricina răutăţii faptelor voastre, zice Domnul.“
Jer	23	3	„Şi Eu însumi voi strînge rămăşiţa oilor Mele din toate ţările, în cari le-am izgonit; le voi aduce înapoi în păşunea lor, şi vor creşte şi se vor înmulţi.
Jer	23	4	Voi pune peste ele păstori cari le vor paşte; nu le va mai fi teamă, nici groază, şi nu va mai lipsi niciuna din ele, zice Domnul.“
Jer	23	5	„Iată vin zile, zice Domnul, cînd voi ridica lui David o Odraslă, neprihănită. El va împărăţi, va lucra cu înţelepciune, şi va face dreptate şi judecată în ţară.
Jer	23	6	În vremea Lui, Iuda va fi mîntuit, şi Israel va avea linişte în locuinţa lui; şi iată Numele pe care i-L vor da: «Domnul, Neprihănirea noastră!“
Jer	23	7	„De aceea iată, vin zile, zice Domnul, cînd nu se va mai zice: «Viu este Domnul, care a scos din ţara Egiptului pe copiii lui Israel!»
Jer	23	8	Ci se va zice: «Viu este Domnul, care a scos şi a adus înapoi sămînţa casei lui Israel din ţara dela miază noapte şi din toate ţările în cari îi risipisem! «Şi vor locui în ţara lor.»
Jer	23	9	Asupra proorocilor.„Inima îmi este zdrobită în mine, toate oasele îmi tremură; sînt ca un om beat, ca un om ameţit de vin, din pricina Domnului şi din pricina sfintelor Lui cuvinte.
Jer	23	10	Căci ţara este plină de preacurvii, şi ţara se jăleşte din pricina jurămintelor; cîmpiile pustiei sînt uscate.“ Toată alergătura lor ţinteşte numai la rău, şi toată vitejia lor este pentru nelegiuire!
Jer	23	11	Proorocii şi preoţii sînt stricaţi; „le-am găsit răutatea chiar şi în Casa Mea, zice Domnul.“
Jer	23	12	„De aceea, calea lor va fi lunecoasă şi întunecoasă, vor fi împinşi şi vor cădea; căci voi aduce nenorocirea peste ei în anul cînd îi voi pedepsi, zice Domnul.“
Jer	23	13	„În proorocii Samariei am văzut următoarea nebunie: au proorocit pe Baal, şi au rătăcit pe poporul Meu Israel!
Jer	23	14	Dar în proorocii Ierusalimului am văzut lucruri grozave. Sînt preacurvari, trăiesc în minciună; întăresc mînile celor răi, aşa că nici unul nu se mai întoarce dela răutatea lui; toţi sînt înaintea Mea ca Sodoma, şi locuitorii Ierusalimului ca Gomora.“
Jer	23	15	„De aceea, aşa vorbeşte Domnul oştirilor despre prooroci: iată, îi voi hrăni cu pelin, şi le voi da să bea ape otrăvite; căci prin proorocii Ierusalimului s’a răspîndit nelegiuirea în toată ţara.“
Jer	23	16	„Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: «N’ascultaţi cuvintele proorocilor cari vă proorocesc! Ei vă leagănă în închipuiri zădarnice; spun vedenii ieşite din inima lor, nu ce vine din gura Domnului.
Jer	23	17	Ei spun celor ce Mă nesocotesc: «Domnul a zis: «Veţi avea pace;» şi zic tuturor celor ce trăiesc după aplecările inimii lor: «Nu vi se va întîmpla niciun rău.»
Jer	23	18	Cine a fost de faţă la sfatul Domnului ca să vadă şi să asculte cuvîntul Lui? Cine a plecat urechea la cuvîntul Lui şi cine l-a auzit?
Jer	23	19	Iată că furtuna Domnului, urgia izbucneşte, se năpusteşte vijelia şi cade peste capul celor răi!
Jer	23	20	Mînia Domnului nu se va potoli, pînă nu va împlini şi va înfăptui planurile inimii Lui. Veţi înţelege în totul lucrul acesta în cursul vremilor.
Jer	23	21	Eu n’am trimes pe proorocii aceştia, şi totuş ei au alergat; nu le-am vorbit, şi totuş au proorocit.
Jer	23	22	Dacă ar fi fost faţă la sfatul Meu, ar fi trebuit să spună cuvintele Mele poporului Meu, şi să-i întoarcă dela calea lor rea, dela răutatea faptelor lor!“
Jer	23	23	„Sînt Eu numai un Dumnezeu de aproape, zice Domnul, şi nu sînt Eu şi un Dumnezeu de departe?
Jer	23	24	Poate cineva să stea într’un loc ascuns fără să-l văd Eu? zice Domnul. Nu umplu Eu cerurile şi pămîntul? zice Domnul.
Jer	23	25	„Am auzit ce spun proorocii, cari proorocesc minciuni în Numele Meu, zicînd: «Am avut un vis! Am visat un vis!»
Jer	23	26	Pînă cînd vor prooroci aceştia să proorocescă minciuni, să proorocească înşelătoriile inimii lor?
Jer	23	27	Cred ei oare că pot face pe poporul Meu să uite Numele Meu prin visurile pe cari le istoriseşte fiecare din ei aproapelui său, cum Mi-au uitat părinţii lor Numele din pricina lui Baal?
Jer	23	28	Proorocul, care a avut un vis, să istorisească visul acesta, şi cine a auzit Cuvîntul Meu, să spună întocmai Cuvîntul Meu! «Pentruce să amesteci paiele cu grîul? zice Domnul.“
Jer	23	29	„Nu este Cuvîntul Meu ca un foc, zice Domnul, şi ca un ciocan care sfărîmă stînca?“
Jer	23	30	„De aceea, iată, zice Domnul, am necaz pe proorocii cari îşi ascund unul altuia cuvintele Mele.“
Jer	23	31	„Iată, zice Domnul, am necaz pe proorocii cari iau cuvîntul lor şi-l dau drept cuvînt al Meu.“
Jer	23	32	„Iată, zice Domnul, am necaz pe cei ce proorocesc visuri neadevărate, cari le istorisesc şi rătăcesc pe poporul Meu, cu minciunile şi cu îndrăzneala lor; nu i-am trimes Eu, nu Eu le-am dat poruncă, şi nu sînt de niciun folos poporului acestuia, zice Domnul.“
Jer	23	33	„Dacă poporul acesta, sau un prooroc, sau un preot te va întreba: «Care este ameninţarea Domnului?» să le spui care este această ameninţare: «Vă voi lepăda, zice Domnul.“
Jer	23	34	„Şi pe proorocul, pe preotul, sau pe acela din popor care va zice: «O ameninţare a Domnului,» îl voi pedepsi, pe el şi casa lui!
Jer	23	35	Aşa să spuneţi însă, fiecare aproapelui său, fiecare fratelui său: «Ce a răspuns Domnul?» Sau: «Ce a zis Domnul?»
Jer	23	36	Dar să nu mai ziceţi: «O ameninţare a Domnului,» căci cuvîntul fiecăruia va fi o ameninţare pentru el, dacă veţi suci astfel cuvintele Dumnezeului Celui viu, cuvintele Domnului oştirilor, Dumnezeului nostru!
Jer	23	37	Aşa să zici proorocului: «Ce ţi-a răspuns Domnul?» Sau: «Ce a zis Domnul?»
Jer	23	38	Dar dacă veţi mai zice: «O ameninţare a Domnului,» atunci aşa vorbeşte Domnul: «Pentrucă spuneţi cuvintele acestea:«O ameninţare a Domnului,» măcar că am trimes să vă spună: Să nu mai ziceţi: O ameninţare a Domnului,
Jer	23	39	din pricina aceasta, iată, vă voi uita, şi vă voi lepăda, pe voi şi cetatea, pe care v’o dădusem vouă şi părinţilor voştri, vă voi arunca dinaintea Mea;
Jer	23	40	şi voi pune peste voi o vecinică ocară, şi o vecinică necinste, care nu se va uita.“
------------------------Ieremia, capitolul 24
Jer	24	1	Domnul mi-a arătat două coşuri cu smochine, puse înaintea Templului Domnului, după ce Nebucadneţar, împăratul Babilonului, strămutase din Ierusalim şi dusese în Babilon, pe Ieconia, fiul lui Ioiachim, împăratul lui Iuda, pe căpeteniile lui Iuda, pe lemnari şi ferari.
Jer	24	2	Unul din coşuri avea smochine foarte bune, ca smochinele cari se coc întîi, iar celalt coş avea smochine foarte rele, cari nu se puteau mînca de rele ce erau.
Jer	24	3	Domnul mi-a zis: „Ce vezi, Ieremio?“ Eu am răspuns: „Nişte smochine! Smochinele cele bune sînt foarte bune, iar cele rele sînt foarte rele şi, de rele ce sînt, nu se pot mînca.“
Jer	24	4	Cuvîntul Domnului mi-a vorbit astfel:
Jer	24	5	„Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui Israel: «Cum deosebeşti tu aceste smochine bune, aşa voi deosebi Eu, ca să le dau îndurare, pe prinşii de război ai lui Iuda, pe cari i-am trimes din locul acesta în ţara Haldeilor;
Jer	24	6	Îi voi privi cu un ochi binevoitor, şi-i voi aduce înapoi în ţara aceasta: îi voi aşeza şi nu-i voi mai nimici, îi voi sădi şi nu-i voi mai smulge.
Jer	24	7	Le voi da o inimă ca să înţeleagă că Eu sînt Domnul. Ei vor fi poporul Meu, iar Eu voi fi Dumnezeul lor, dacă se vor întoarce la Mine cu toată inima lor.
Jer	24	8	„Şi ca smochinele cele rele cari, de rele ce sînt, nu se pot mînca, zice Domnul, aşa voi face să ajungă Zedechia, împăratul lui Iuda, căpeteniile lui, şi rămăşiţa Ierusalimului, cei ce au rămas în ţara aceasta şi cei ce locuiesc în ţara Egiptului.
Jer	24	9	Îi voi face de pomină, o pricină de nenorocire pentru toate împărăţiile pămîntului, de ocară, de batjocură, de rîs, şi de blestem, în toate locurile unde îi voi izgoni.
Jer	24	10	Voi trimete în ei sabia, foametea şi ciuma, pînă vor pieri din ţara pe care le-o dădusem lor şi părinţilor lor.“
------------------------Ieremia, capitolul 25
Jer	25	1	Cuvîntul, care a fost spus lui Ieremia despre tot poporul lui Iuda, în al patrulea an al Ioiachim, fiul lui Iosia, împăratul lui Iuda – acesta era cel dintîi an al lui Nebucadneţar, împăratul Babilonului –
Jer	25	2	cuvînt, pe care l-a rostit Ieremia înaintea întregului popor al lui Iuda şi înaintea tuturor locuitorilor Ierusalimului, zicînd:
Jer	25	3	„De la al treisprezecelea an al lui Iosia, fiul lui Amon, împăratul lui Iuda, sînt douăzeci şi trei de ani de cînd mi-a vorbit Cuvîntul Domnului; v’am vorbit, v’am vorbit de dimineaţă, şi n’aţi ascultat.
Jer	25	4	Domnul v’a trimes pe toţi slujitorii Săi proorocii, i-a trimes disdedimineaţă; şi n’aţi ascultat, n’aţi plecat urechea să ascultaţi.
Jer	25	5	Ei au zis: «Întoarceţi-vă fiecare dela calea voastră cea rea şi dela răutatea faptelor voastre, şi veţi rămînea în ţara pe care v’am dat-o vouă şi părinţilor voştri, din vecinicie în vecinicie;
Jer	25	6	nu vă duceţi după alţi dumnezei, ca să le slujiţi şi să vă închinaţi înaintea lor, nu Mă mîniaţi prin lucrarea mînilor voastre, şi nu vă voi face niciun rău!»
Jer	25	7	Dar nu M’aţi ascultat, zice Domnul, ci M’aţi mîniat prin lucrarea mînilor voastre, spre nenorocirea voastră.“
Jer	25	8	De aceea, aşa vorbeşte Domnul oştirilor: „Pentru că n’aţi ascultat cuvintele Mele,
Jer	25	9	iată, voi trimete să aducă toate popoarele dela miazănoapte, zice Domnul; şi voi trimete la robul Meu Nebucadneţar, împăratul Babilonului; îi voi aduce împotriva acestei ţări şi împotriva locuitorilor ei, şi împotriva tuturor acestor neamuri de jur împrejur, ca să le nimicească cu desăvîrşire şi să facă din ele un pustiu şi o pricină de batjocură, nişte dărîmături vecinice.
Jer	25	10	Voi face să înceteze între ei strigătele de bucurie şi strigătele de veselie, cîntecele mirelui şi cîntecele miresei, uruitul morii şi lumina lămpii.
Jer	25	11	Toată ţara aceasta va fi o paragină, un pustiu, şi neamurile acestea vor fi supuse împăratului Babilonului timp de şaptezeci de ani.
Jer	25	12	Dar cînd se vor împlini aceşti şaptezeci de ani, voi pedepsi pe împăratul Babilonului şi pe neamul acela, zice Domnul, pentru nelegiuirile lor; voi pedepsi ţara Haldeilor, şi o voi preface în nişte dărîmături vecinice.
Jer	25	13	Voi aduce peste ţara aceea toate lucrurile pe cari le-am vestit despre ea, tot ce este scris în cartea aceasta, tot ce a proorocit Ieremia despre toate neamurile.
Jer	25	14	Căci neamuri puternice şi împăraţi mari le vor supune şi pe ele, şi le voi răsplăti după faptele şi lucrarea mînilor lor.“
Jer	25	15	Căci aşa mi-a vorbit Domnul, Dumnezeul lui Israel: „Ia din mîna Mea, acest potir plin cu vinul mîniei Mele şi dă-l să bea toate neamurile la cari te voi trimite.
Jer	25	16	Vor bea, şi se vor ameţi şi vor fi ca nişte nebuni, la vederea săbiei, pe care o voi trimite în mijlocul lor!
Jer	25	17	Eu am luat potirul din mîna Domnului, şi l-am dat să-l bea toate neamurile la cari mă trimitea Domnul:
Jer	25	18	Ierusalimului şi cetăţilor lui Iuda, împăraţilor şi căpeteniilor sale, ca să le prefacă în dărîmături, într’un pustiu, să-i facă de batjocură şi de blestem, cum se vede lucrul acesta astăzi;
Jer	25	19	lui Faraon, împăratul Egiptului, slujitorilor lui, căpeteniilor lui, şi tot poporului lui;
Jer	25	20	la toată Arabia, tuturor împăraţilor ţării Uţ, tuturor împăraţilor ţării Filistenilor, Ascalonului, Gazei, Ecronului, şi celor ce au mai rămas din Asdod;
Jer	25	21	Edomului, Moabului, şi copiilor lui Amon;
Jer	25	22	tuturor împăraţilor Tirului, tuturor împăraţilor Sidonului, şi împăraţilor ostroavelor cari sînt dincolo de mare;
Jer	25	23	Dedanului, Temei, Buzului, şi tuturor celor ce îşi rad colţurile bărbii,
Jer	25	24	tuturor împăraţilor Arabiei, şi tuturor împăraţilor Arabilor cari locuiesc în pustie;
Jer	25	25	tuturor împăraţilor Zimrei, tuturor împăraţilor Elamului, şi tuturor împărăţilor Mediei;
Jer	25	26	tuturor împăraţilor dela miazănoapte, de aproape sau de departe, şi unora şi altora, şi tuturor împăraţiilor lumii cari sînt pe faţa pămîntului. Iar împăratul Şeşacului va bea după ei.
Jer	25	27	«Să le spui: «Aşa vorbeşte Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel: «Beţi, îmbătaţi-vă, şi vărsaţi, şi cădeţi fără să vă mai ridicaţi, la vederea săbiei pe care o voi trimite în mijlocul vostru!»
Jer	25	28	«Şi dacă nu vor vrea să ia din mîna ta potirul ca să bea, spune-le: «Aşa vorbeşte Domnul oştirilor»: «Beţi!
Jer	25	29	Căci iată că în cetatea peste care se cheamă Numele Meu, încep să fac rău: şi voi să rămîneţi nepedepsiţi?» «Nu veţi rămînea nepedepsiţi, căci voi chema sabia peste toţi locuitorii pămîntului, zice Domnul oştirilor.»
Jer	25	30	«Şi tu, să le prooroceşti toate aceste lucruri, şi să le spui: «Domnul va răcni de sus; din Locaşul Lui cel sfînt va face să-I răsune glasul; va răcni împotriva locului locuinţei Lui; va striga, ca cei ce calcă în teasc, împotriva tuturor locuitorilor pămîntului.
Jer	25	31	Vuietul ajunge pînă la marginea pămîntului; căci Domnul Se ceartă cu neamurile, intră la judecată împotriva oricărei făpturi, şi dă pe cei răi pradă săbiei, zice Domnul.“
Jer	25	32	„Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: «Iată, nenorocirea merge din popor în popor, şi o mare furtună se ridică dela marginile pămîntului.
Jer	25	33	Cei pe cari-i va ucide Domnul în ziua aceea vor fi întinşi de la un capăt al pămîntului pînă la celalt; nu vor fi nici jăliţi, nici adunaţi, nici îngropaţi, ci vor fi un gunoi de pămînt.
Jer	25	34	Gemeţi, păstori, şi strigaţi! Tăvăliţi-vă în cenuşă, povăţuitori ai turmelor! Căci au venit zilele junghierii voastre. Vă voi zdrobi, şi veţi cădea la pămînt ca un vas de preţ.
Jer	25	35	Nu mai este niciun loc de adăpost pentru păstori! Nu mai este nici o scăpare pentru povăţuitorii turmelor!
Jer	25	36	Se aud strigătele păstorilor, şi gemetele povăţuitorilor turmelor, căci Domnul le pustieşte locul de păşune,
Jer	25	37	şi colibele cele liniştite sînt nimicite de mînia aprinsă a Domnului.
Jer	25	38	El Şi-a părăsit locuinţa, ca un pui de leu vizuina; aşa că ţara le este prefăcută în pustie de urgia nimicitorului şi de mînia lui aprinsă.“
------------------------Ieremia, capitolul 26
Jer	26	1	La începutul domniei lui Ioiachim, fiul lui Iosia, împăratul lui Iuda, a fost rostit următorul cuvînt din partea Domnului:
Jer	26	2	„Aşa vorbeşte Domnul: «Stai în curtea Casei Domnului, şi spune acelora cari vin din toate cetăţile lui Iuda să se închine în Casa Domnului, toate cuvintele pe cari-ţi poruncesc să li le spui; nu lăsa niciun cuvînt din ele.
Jer	26	3	Poate că vor asculta, şi se vor întoarce fiecare dela calea lui cea rea; atunci Mă voi căi de răul, pe care mă gîndisem să li-l fac din pricina răutăţii faptelor lor.“
Jer	26	4	„Să le spui: «Aşa vorbeşte Domnul: «Dacă nu Mă ascultaţi cînd vă poruncesc să urmaţi Legea Mea, pe care v’am pus-o înainte;
Jer	26	5	dacă nu ascultaţi cuvintele robilor Mei prooroci, pe cari vi-i trimet, pe cari vi i-am trimes disde dimineaţă, şi pe cari nu i-aţi ascultat,
Jer	26	6	atunci voi face Casei acesteia ca lui Silo, şi voi face din cetatea aceasta o pricină de blestem pentru toate neamurile pămîntului.“
Jer	26	7	Preoţii, proorocii, şi tot poporul, au auzit pe Ieremia rostind aceste cuvinte în Casa Domnului.
Jer	26	8	Şi cînd a isprăvit de spus Ieremia tot ce-i poruncise Domnul să spună întregului popor, preoţii, proorocii, şi tot poporul, au pus mîna pe el, şi au zis: „Trebuie să mori negreşit!“
Jer	26	9	Pentruce prooroceşti în Numele Domnului, şi zici: „Casa aceasta va ajunge ca Silo, şi cetatea aceasta va fi pustiită şi lipsită de locuitori?“ Tot poporul s’a îngrămădit în jurul lui Ieremia în Casa Domnului.
Jer	26	10	Cînd au auzit căpeteniile lui Iuda aceste lucruri, s’au suit din casa împăratului la Casa Domnului, şi au şezut la intrarea porţii celei noi a Casei Domnului.
Jer	26	11	Atunci preoţii şi proorocii au vorbit căpeteniilor şi întregului popor: „Omul acesta este vinovat de pedeapsa cu moartea; căci a proorocit împotriva cetăţii acesteia, cum aţi auzit voi înşivă cu urechile voastre!“
Jer	26	12	Ieremia a zis tuturor căpeteniilor şi întregului popor: „Domnul m’a trimes să proorocesc împotriva Casei acesteia şi împotriva cetăţii acesteia toate lucrurile pe cari le-aţi auzit voi.
Jer	26	13	Acum îndreptaţi-vă căile şi faptele, ascultaţi glasul Domnului, Dumnezeului vostru, şi Domnul Se va căi de răul pe care l-a rostit împotriva voastră!
Jer	26	14	Cît despre mine, iată-mă în mînile voastre; faceţi-mi ce vi se va părea că este bine şi drept!
Jer	26	15	Numai să ştiţi că, dacă mă veţi omorî vă veţi face vinovaţi de sînge nevinovat, voi, cetatea aceasta şi locuitorii ei; căci Domnul m’a trimes în adevăr la voi să rostesc în auzul vostru toate aceste cuvinte!“
Jer	26	16	Căpeteniile şi tot poporul au zis preoţilor şi proorocilor: „Omul acesta nu este vinovat de pedeapsa cu moartea; căci ne-a vorbit în Numele Domnului, Dumnezeului nostru!“
Jer	26	17	Şi unii din bătrînii ţării s’au sculat, şi au zis întregei adunări a poporului:
Jer	26	18	„Mica din Moreşet proorocea pe vremea lui Ezechia, împăratul lui Iuda, şi spunea întregului popor al lui Iuda: «Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: «Sionul va fi arat ca un ogor, Ierusalimul va ajunge un morman de pietre, şi muntele Casei Domnului o înălţime acoperită cu păduri.»
Jer	26	19	L-a omorît însă oare Ezechia, împăratul lui Iuda, şi tot Iuda? Nu s’a temut Ezechia de Domnul? Nu s’a rugat el Domnului? Şi atunci Domnul S’a căit de răul pe care-l rostise împotriva lor. Şi noi să ne împovărăm sufletul cu o nelegiuire aşa de mare?“
Jer	26	20	(A mai fost însă un om care proorocea în Numele Domnului: Urie, fiul lui Şemaia, din Chiriat-Iearim. El a proorocit împotriva cetăţii acesteia şi împotriva ţării acesteia tocmai aceleaşi lucruri ca Ieremia.
Jer	26	21	Împăratul Ioiachim, toţi vitejii lui, şi toate căpeteniile lui, au auzit cuvintele lui, şi împăratul a căutat să-l omoare. Dar Urie, care a fost înştiinţat de lucrul acesta, s’a temut, a fugit, şi s’a dus în Egipt.
Jer	26	22	Împăratul Ioiachim a trimes nişte oameni în Egipt şi anume: Pe Elnatan, fiul lui Acbor, şi pe alţii împreună cu el în Egipt.
Jer	26	23	Aceştia au scos din Egipt pe Urie şi l-au adus la împăratul Ioiachim, care l-a omorît cu sabia, şi i-a aruncat trupul mort în mormintele copiilor poporului.) –
Jer	26	24	Totuş mîna lui Ahicam, fiul lui Şafan, a fost cu Ieremia, şi el n’a lăsat să fie dat pe mîna poporului ca să fie omorît.
------------------------Ieremia, capitolul 27
Jer	27	1	La începutul domniei lui Ioiachim, fiul lui Iosia, împăratul lui Iuda, a fost rostit către Ieremia din partea Domnului, următorul cuvînt:
Jer	27	2	„Aşa mi-a vorbit Domnul: «Fă-ţi nişte legături şi nişte juguri, şi puneţi-le la gît.
Jer	27	3	Trimete-le împăratului Edomului, împăratului Moabului, împăratului copiilor lui Amon, împăratului Tirului şi împăratului Sidonului, prin trimeşii cari au venit la Ierusalim la Zedechia, împăratul lui Iuda.
Jer	27	4	Şi spune-le să spună stăpînilor lor: «Aşa vorbeşte Domnul oştirilor, împăratul lui Israel: «Iatăce să spuneţi stăpînilor voştri:
Jer	27	5	«Eu am făcut pămîntul, pe oameni, şi dobitoacele cari sînt pe pămînt, cu puterea Mea cea mare şi cu braţul Meu întins, şi dau pămîntul cui Îmi place.
Jer	27	6	Acum dau toate aceste ţări în mîinile robului Meu Nebucadneţar, împăratul Babilonului; îi dau chiar şi fiarele cîmpului ca să-i fie supuse.
Jer	27	7	Toate neamurile vor fi supuse lui, fiului său, şi fiului fiului său, pînă va veni şi vremea ţării lui, şi o vor supune neamuri puternice şi împăraţi mari.
Jer	27	8	Dar dacă un popor sau o împărăţie nu se va supune lui Nebucadneţar, împăratul Babilonului, şi nu-şi va pleca grumazul supt jugul împăratului Babilonului, voi pedepsi pe poporul acela cu sabie, cu foamete şi cu ciumă, zice Domnul, pînă îl voi nimici prin mîna lui.
Jer	27	9	De aceea, să n’ascultaţi pe proorocii voştri, pe ghicitorii voştri, pe visătorii voştri, pe cititorii voştri în stele, şi pe vrăjitorii voştri, cari vă zic: «Nu veţi fi supuşi împăratului Babilonului!»
Jer	27	10	Căci ei vă proorocesc minciuni, ca să fiţi depărtaţi din ţara voastră, ca să vă izgonesc şi să pieriţi.
Jer	27	11	Dar pe poporul care îşi va pleca grumazul supt jugul împăratului Babilonului, şi care-i va fi supus, îl voi lăsa în ţara lui, zice Domnul, ca s’o lucreze şi să locuiască în ea.»
Jer	27	12	«Am spus întocmai aceleaşi lucruri lui Zedechia, împăratul lui Iuda: «Plecaţi-vă grumazul supt jugul împăratului Babilonului, supuneţi-vă lui şi poporului lui, şi veţi trăi.
Jer	27	13	Pentruce să muriţi, tu şi poporul tău, de sabie, de foamete şi de ciumă, cum a hotărît Domnul asupra poporului care nu se va supune împăratului Babilonului?
Jer	27	14	N’ascultaţi de cuvintele proorocilor cari vă zic: «Nu veţi fi supuşi împăratului Babilonului!» Căci ei vă proorocesc minciuni;
Jer	27	15	«Nu i-am trimes Eu, zice Domnul, ci proorocesc minciuni în Numele Meu, ca să izgonesc şi să pieriţi, voi şi proorocii cari vă proorocesc!»
Jer	27	16	Am vorbit şi preoţilor şi întregului popor şi le-am spus: «Aşa vorbeşte Domnul: «N-ascultaţi de cuvintele proorocilor voştri, cari vă proorocesc şi zic: «Iată că uneltele Casei Domnului vor fi aduse în curînd din Babilon!» Căci ei vă proorocesc minciuni.
Jer	27	17	Nu-i ascultaţi; supuneţi-vă împăratului Babilonului, şi veţi trăi. Pentruce să ajungă cetatea aceasta o dărîmătură?
Jer	27	18	Dacă sînt ei prooroci şi dacă este cu ei Cuvîntul Domnului, să mijlocească la Domnul oştirilor, pentruca uneltele cari au mai rămas în Casa Domnului, în casa împăratului lui Iuda, şi în Ierusalim, să nu se ducă în Babilon.
Jer	27	19	Căci aşa vorbeşte Domnul oştirilor cu privire la stîlpi, la marea de aramă, la temelii şi la toate celelalte unelte cari au mai rămas în cetatea aceasta,
Jer	27	20	şi cari n’au fost ridicate de Nebucadneţar, împăratul Babilonului, cînd a luat robi din Ierusalim în Babilon pe Ieconia, fiul lui Ioiachim, împăratul lui Iuda, şi pe toţi mai marii lui Iuda şi Ierusalimului;
Jer	27	21	aşa vorbeşte Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel, despre uneltele, cari au mai rămas în Casa Domnului, în casa împăratului lui Iuda, şi în Ierusalim:
Jer	27	22	«Ele vor fi duse în Babilon, şi vor rămînea acolo pînă în ziua, cînd le voi căuta Eu – zice Domnul – cînd le voi ridica iarăş şi le voi aduce înapoi în locul acesta.“
------------------------Ieremia, capitolul 28
Jer	28	1	În acelaş an, la începutul domniei lui Zedechia, împăratul lui Iuda, în luna a cincea a anului al patrulea, Hanania, fiul lui Azur, prooroc din Gabaon, mi-a zis în Casa Domnului, în faţa preoţilor şi a întregului popor:
Jer	28	2	„Aşa vorbeşte Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel: «Eu sfărîm jugul împăratului Babilonului!
Jer	28	3	Peste doi ani, voi aduce înapoi în locul acesta toate uneltele Casei Domnului, pe cari le-a ridicat Nebucadneţar, împăratul Babilonului, din locul acesta, şi le-a dus în Babilon.
Jer	28	4	Şi voi aduce înapoi în locul acesta, zice Domnul, pe Ieconia, fiul lui Ioiachim, împăratul lui Iuda, şi pe toţi prinşii de război ai lui Iuda, cari s’au dus în Babilon; căci voi sfărîma jugul împăratului Babilonului.“
Jer	28	5	Proorocul Ieremia a răspuns proorocului Hanania, în faţa preoţilor şi a întregului popor, cari stăteau în Casa Domnului.
Jer	28	6	Ieremia, proorocul, a zis: „Amin! Aşa să facă Domnul! Să împlinească Domnul cuvintele, pe cari le-ai proorocit tu, şi să aducă înapoi din Babilon în locul acesta uneltele Casei Domnului şi pe toţi prinşii de război!
Jer	28	7	Numai ascultă cuvîntul pe care-l rostesc eu în auzul tău şi în auzul întregului popor:
Jer	28	8	Proorocii, cari au fost înaintea mea şi înaintea ta, din vremile străvechi, au proorocit război, foamete şi ciumă împotriva unor ţări puternice şi unor împărăţii mari.
Jer	28	9	Dar, dacă un prooroc prooroceşte pacea, numai după împlinirea celor ce prooroceşte, se va cunoaşte că este cu adevărat trimes de Domnul.“
Jer	28	10	Atunci proorocul Hanania a ridicat jugul de pe grumazul proorocului Ieremia şi l-a sfărîmat.
Jer	28	11	Şi Hanania a zis în faţa întregului popor: „Aşa vorbeşte Domnul: «Aşa voi sfărîma, peste doi ani de pe grumazul tuturor neamurilor jugul lui Nebucadneţar, împăratul Babilonului!“ Proorocul Ieremia a plecat.
Jer	28	12	După ce a sfărîmat proorocul Hanania jugul de pe grumazul proorocului Ieremia, Cuvîntul Domnului a vorbit lui Ieremia, astfel:
Jer	28	13	„Du-te, şi spune lui Hanania: «Aşa vorbeşte Domnul: «Ai sfărîmat un jug de lemn, dar cu aceasta ai făcut în locul lui un jug de fer!
Jer	28	14	Căci aşa vorbeşte Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel: «Pun un jug de fer pe grumazul tuturor acestor neamuri, ca să fie subjugate de Nebucadneţar, împăratul Babilonului, şi-i vor sluji, şi-i dau chiar şi fiarele cîmpului!“
Jer	28	15	Şi proorocul Ieremia a zis proorocului Hanania: „Ascultă, Hanania! Domnul nu te-a trimes, ci tu însufli poporului o încredere mincinoasă.
Jer	28	16	De aceea, aşa vorbeşte Domnul: „Iată, te izgonesc de pe pamînt, şi vei muri chiar în anul acesta; căci cuvintele tale sînt o răzvrătire împotriva Domnului.“
Jer	28	17	Şi proorocul Hanania a murit chiar în anul acela, în luna a şaptea.
------------------------Ieremia, capitolul 29
Jer	29	1	Iată cuprinsul epistolei, pe care a trimis-o proorocul Ieremia, din Ierusalim, către rămăşiţa bătrînilor din robie, preoţilor, proorocilor, şi întregului popor, pe cari-i dusese în robie Nebucadneţar, din Ierusalim la Babilon,
Jer	29	2	după ce împăratul Ieconia, împărăteasa, famenii dregători, căpeteniile lui Iuda şi ale Ierusalimului, lemnarii şi ferarii au părăsit Ierusalimul.
Jer	29	3	Le-a trimes-o prin Eleasa, fiul lui Şafan, şi prin Ghemaria, fiul lui Hilchia, trimeşi la Babilon de Zedechia, împăratul lui Iuda, la Nebucadneţar, împăratul Babilonului. Ea cuprindea următoarele:
Jer	29	4	„Aşa vorbeşte Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel, către toţi prinşii de război, pe cari i-am dus din Ierusalim la Babilon:
Jer	29	5	«Zidiţi case, şi locuiţi-le; sădiţi grădini şi mîncaţi din roadele lor!
Jer	29	6	Luaţi-vă neveste, şi faceţi fii şi fiice; însuraţi-vă fiii, şi măritaţi-vă fetele, să facă fii şi fiice, ca să vă înmulţiţi acolo unde sînteţi, şi să nu vă împuţinaţi.
Jer	29	7	Urmăriţi binele cetăţii, în care v’am dus în robie, şi rugaţi-vă Domnului pentru ea, pentrucă fericirea voastră atîrnă de fericirea ei!
Jer	29	8	Căci aşa vorbeşte Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel: «Nu vă lăsaţi amăgiţi de proorocii voştri, cari sînt în mijlocul vostru, nici de ghicitorii voştri; n’ascultaţi nici de visătorii voştri, ale căror visuri voi le pricinuiţi!
Jer	29	9	Căci ei vă proorocesc minciuni în Numele Meu. Eu nu i-am trimes, zice Domnul.“
Jer	29	10	Dar iată ce zice Domnul: „De îndată ce vor trece şaptezeci de ani ai Babilonului, Îmi voi aduce aminte de voi, şi voi împlini faţă de voi făgăduinţa Mea cea bună, aducîndu-vă înapoi în locul acesta.
Jer	29	11	Căci Eu ştiu gîndurile, pe cari le am cu privire la voi, zice Domnul, gînduri de pace şi nu de nenorocire, ca să vă dau un viitor şi o nădejde.
Jer	29	12	Voi Mă veţi chema, şi veţi pleca; Mă veţi ruga, şi vă voi asculta.
Jer	29	13	Mă veţi căuta, şi Mă veţi găsi, dacă Mă veţi căuta cu toată inima.
Jer	29	14	Mă voi lăsa să fiu găsit de voi, zice Domnul, şi voi aduce înapoi pe prinşii voştri de război; vă voi strînge din toate neamurile şi din toate locurile, în cari v’am izgonit, zice Domnul, şi vă voi aduce înapoi în locul de unde v’am dus în robie.“
Jer	29	15	„Totuş voi ziceţi: «Dumnezeu ne-a ridicat prooroci în Babilon!“
Jer	29	16	„Aşa vorbeşte Domnul asupra împăratului, care şade pe scaunul de domnie al lui David, asupra întregului popor, care locuieşte în cetatea aceasta, asupra fraţilor voştri, cari n’au mers cu voi în robie:
Jer	29	17	aşa vorbeşte Domnul oştirilor: «Iată, voi trimete între ei sabie, foamete şi ciumă, şi-i voi face ca nişte smochine grozave cari, de rele ce sînt, nu se pot mînca.
Jer	29	18	Îi voi urmări cu sabie, cu foamete şi cu ciumă, îi voi face o pricină de spaimă pentru toate împărăţiile pămîntului, de blestem, de pustiire, de batjocură şi de ocară printre toate neamurile pe unde îi voi izgoni,
Jer	29	19	pentru că n’au ascultat cuvintele Mele, zice Domnul, ei, cărora în nenumărate rînduri le-am trimes pe robii Mei proorocii; dar n’aţi vrut să ascultaţi, zice Domnul.“
Jer	29	20	„Voi însă, ascultaţi Cuvîntul Domnului, voi toţi, prinşii de război, pe cari v’am trimes din Ierusalim în Babilon!
Jer	29	21	Aşa vorbeşte Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel, despre Ahab, fiul lui Colaia, şi despre Zedechia, fiul lui Maaseia, cari vă proorocesc minciuni în Numele Meu: «Iată, îi dau în mînile lui Nebucadneţar, împăratul Babilonului; şi-i va omorî supt ochii voştri.
Jer	29	22	Vor sluji ca prilej de blestem, între toţi prinşii de război ai lui Iuda cari sînt la Babilon. Şi se va zice: «Să-ţi facă Domnul ca lui Zedechia şi ca lui Ahab, pe cari împăratul Babilonului i-a fript în foc!»
Jer	29	23	Şi lucrul acesta se va întîmpla pentru că au făcut o mişelie în Israel, preacurvind cu nevestele aproapelui lor, şi pentru că au spus minciuni în Numele Meu, cînd Eu nu le dădusem nici o poruncă. Ştiu lucrul acesta, şi sînt martor, zice Domnul.“
Jer	29	24	„Iar lui Şemaia, Nehelamitul, să-i spui:
Jer	29	25	«Aşa vorbeşte Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel: «Tu ai trimes în numele tău întregului popor din Ierusalim, lui Ţefania, fiul lui Maaseia, preotul, şi tuturor preoţilor, o scrisoare cu următorul cuprins:
Jer	29	26	«Domnul te-a pus preot în locul preotului Iehoiada, ca să priveghezi în Casa Domnului peste toţi nebunii şi peste toţi cei ce se dau drept prooroci, că să-i arunci în butuci şi în fiare.
Jer	29	27	Acum, pentruce nu pedepseşti pe Ieremia din Anatot, care prooroceşte printre voi?
Jer	29	28	Ba încă a trimes chiar să ne spună în Babilon: «Robia va fi lungă; zidiţi case, şi locuiţi-le; sădiţi grădini, şi mîncaţi din roadele lor!“ –
Jer	29	29	(Preotul Ţefania citise în adevăr scrisoarea aceasta în faţa proorocului Ieremia.) –
Jer	29	30	Şi Cuvîntul Domnului a vorbit lui Ieremia astfel:
Jer	29	31	„Trimete să spună tuturor celor din robie: «Aşa vorbeşte Domnul despre Şemaia, Nehelamitul: «Pentrucă Şemaia vă prooroceşte, fără să-l fi trimes Eu, şi vă însuflă o încredere mincinoasă,
Jer	29	32	iată ce zice Domnul: «Voi pedepsi pe Şemaia, Nehelamitul, şi sămînţa lui: niciunul din ai lui nu va locui în mijlocul poporului acestuia, şi nu va vedea binele pe care-l voi face poporului Meu, zice Domnul; căci el a propovăduit răzvrătire împotriva Domnului.“
------------------------Ieremia, capitolul 30
Jer	30	1	Iată Cuvîntul rostit lui Ieremia din partea Domnului:
Jer	30	2	„Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui Israel: «Scrie într’o carte toate cuvintele pe cari ţi le-am spus.
Jer	30	3	Iată, vin zile, zice Domnul, cînd voi aduce înapoi prinşii de război ai poporului Meu Israel şi Iuda, zice Domnul; îi voi aduce înapoi în ţara, pe care am dat-o părinţilor lor, şi o vor stăpîni.“
Jer	30	4	Iată însă cuvintele pe cari le-a rostit Domnul asupra lui Israel şi asupra lui Iuda.
Jer	30	5	„Aşa vorbeşte Domnul: «Auzim strigăte de groază; e spaimă, nu este pace!
Jer	30	6	Întrebaţi şi vedeţi dacă nu cumva naşte vreun bărbat! Pentru ce văd pe toţi bărbaţii cu mîinile pe coapse, ca o femeie la facere? Pentru ce s’au îngălbenit toate feţele?
Jer	30	7	Vai! căci ziua aceea este mare; nici una n’a fost ca ea? Este o vreme de necaz pentru Iacov; dar Iacov va fi izbăvit din ea.
Jer	30	8	În ziua aceea, zice Domnul oştirilor, voi sfărîma jugul de pe grumazul lui, îi voi rupe legăturile şi străinii nu-l vor mai supune.
Jer	30	9	Ci vor sluji Domnului, Dumnezeului lor, şi împăratului lor David, pe care li-l voi scula.
Jer	30	10	De aceea, nu te teme, robul Meu Iacov, zice Domnul; şi nu te speria, Israele! Căci te voi izbăvi din ţara cea depărtată, şi îţi voi izbăvi sămînţa din ţara în care este roabă; Iacov se va întoarce iarăş, va avea odihnă şi linişte; şi nu-l va mai tulbura nimeni.
Jer	30	11	Căci Eu sînt cu tine, zice Domnul, ca să te izbăvesc; voi nimici pe toate neamurile printre cari te-am risipit, dar pe tine nu te voi nimici; te voi pedepsi cu dreptate, nu pot să te las nepedepsit.“
Jer	30	12	„Aşa vorbeşte Domnul: «Lovitura ta este de nevindecat, şi rana ta este usturătoare.
Jer	30	13	Niciunul nu-ţi apără pricina, ca să-ţi lege rana; nu-i niciun leac, niciun mijloc de vindecare!
Jer	30	14	Toţi cei ce te iubeau te uită, niciunuia nu-i pasă de tine; căci te-am lovit cum lovesc pe un vrăjmaş, te-am pedepsit cu putere, din pricina mulţimii nelegiuirilor tale, şi al marelui număr al păcatelor tale.
Jer	30	15	De ce te plîngi de rana ta, de durerea, pe care ţi-o pricinuieşte boala ta? Pentru mulţimea nelegiuirilor tale, pentru marele număr al păcatelor tale, te-am făcut să suferi aceste lucruri!
Jer	30	16	Totuş, toţi cei ce te mănîncă vor fi mîncaţi, şi toţi vrăjmaşii tăi, toţi, vor merge în robie; cei ce te jăfuiesc vor fi jăfuiţi, şi voi da pradă pe toţi cei ce te prădează.
Jer	30	17	Dar te voi vindeca, şi îţi voi lega rănile, zice Domnul. Căci ei te numesc: «Cel izgonit,» «Sionul acela de care nimănui nu-i pasă.“
Jer	30	18	„Aşa vorbeşte Domnul: «Iată, aduc înapoi pe prinşii de război ai corturilor lui Iacov, şi Mi-e milă de locaşurile lui; cetatea va fi zidită iarăş pe dealurile ei, şi casa împărătească va fi locuită iarăş cum era.
Jer	30	19	Din mijlocul lor se vor înălţa mulţămiri şi strigăte de bucurie; Îi voi înmulţi, şi nu se vor împuţina; îi voi cinsti, şi nu vor fi dispreţuiţi.
Jer	30	20	Fiii lui vor fi ca altădată, adunarea lui va rămînea înaintea Mea, şi voi pedepsi pe toţi asupritorii lui.
Jer	30	21	Căpetenia lui va fi din mijlocul lui, şi stăpînitorul lui va ieşi din mijlocul lui; îl voi apropia, şi va veni la Mine; căci cine ar îndrăzni să se apropie din capul lui de Mine? zice Domnul.“
Jer	30	22	„Voi veţi fi poporul Meu, şi Eu voi fi Dumnezeul vostru.“
Jer	30	23	„Iată, furtuna Domnului, urgia izbucneşte, se năpusteşte vijelia şi cade peste capul celor răi!
Jer	30	24	Mînia aprinsă a Domnului nu se va potoli, pînă ce va împlini şi va înfăptui gîndurile inimii Lui. Veţi înţelege în totul lucrul acesta în cursul vremilor.“
------------------------Ieremia, capitolul 31
Jer	31	1	„În vremea aceea, zice Domnul, Eu voi fi Dumnezeul tuturor seminţiilor lui Israel, şi ei vor fi poporul meu.“
Jer	31	2	Aşa vorbeşte Domnul: „Poporul celor ce-au scăpat de sabie, a căpătat trecere în pustie: Israel merge spre locul lui de odihnă.“
Jer	31	3	„Domnul mi Se arată de departe: «Te iubesc cu o iubire vecinică; deaceea îţi păstrez bunătatea Mea!
Jer	31	4	Te voi aşeza din nou, şi vei fi aşezată din nou, fecioara lui Israel! Te vei împodobi iarăş cu timpanele tale, şi vei ieşi în mijlocul jocurilor voioase.
Jer	31	5	Vei sădi iarăş vii pe înălţimile Samariei; ceice le vor sădi, le vor culege şi roadele.
Jer	31	6	Căci vine ziua, cînd străjerii vor striga pe muntele lui Efraim: «Sculaţi-vă, să ne suim în Sion, la Domnul, Dumnezeul nostru!
Jer	31	7	Căci aşa vorbeşte Domnul: «Strigaţi de bucurie asupra lui Iacov, chiuiţi de veselie în fruntea neamurilor! Înălţaţi-vă glasurile, cîntaţi laude, şi ziceţi: «Doamne, izbăveşte pe poporul Tău, pe rămăşiţa lui Israel!“
Jer	31	8	„Iată, îi aduc înapoi din ţara dela miazănoapte, îi adun dela marginile pămîntului: între ei este şi orbul şi şchiopul, femeia însărcinată şi cea în durerile naşterii; o mare mulţime se întoarce înapoi aici!
Jer	31	9	Plîngînd vin, şi îi duc în mijlocul rugăciunilor lor; îi duc la rîuri de apă, pe un drum neted pe care nu se poticnesc. Căci Eu sînt Tatăl lui Israel, şi Efraim este întîiul Meu născut.
Jer	31	10	„Ascultaţi Cuvîntul Domnului, neamuri, şi vestiţi-l în ostroave depărtate! Spuneţi: «Celce a risipit pe Israel îl va aduna, şi-l va păzi cum îşi păzeşte păstorul turma.
Jer	31	11	Căci Domnul răscumpără pe Iacov, şi-l izbăveşte din mîna unuia mai tare decît el.
Jer	31	12	Ei vor veni, şi vor chiui de bucurie pe înălţimile Sionului; vor alerga la bunătăţile Domnului, la grîu, la must, la untuldelemn, la oi şi boi, sufletul le va fi ca o grădină bine udată, şi nu vor mai tînji.
Jer	31	13	Atunci fetele se vor veseli la joc, tinerii şi bătrînii se vor bucura şi ei; le voi preface jalea în veselie, şi-i voi mîngîia, le voi da bucurie, după necazurile lor.
Jer	31	14	Voi sătura de grăsime sufletul preoţilor, şi poporul Meu se va sătura de bunătăţile Mele, zice Domnul.“
Jer	31	15	„Aşa vorbeşte Domnul: Un ţipăt se aude la Rama, plîngeri şi lacrămi amare: Rahela îşi plînge copiii; şi nu vrea să se mîngîie pentru copiii ei, căci nu mai sînt!“
Jer	31	16	„Aşa vorbeşte Domnul: «Opreşte-ţi plînsul, opreşte-ţi lacrămile din ochi; căci truda îţi va fi răsplătită, zice Domnul; ei se vor întoarce iarăş din ţara vrăjmaşului.
Jer	31	17	Este nădejde pentru urmaşii tăi, zice Domnul; copiii tăi se vor întoarce în ţinutul lor!»
Jer	31	18	Aud pe Efraim bocindu-se: «M’ai pedepsit, şi am fost pedepsit, ca un junc nedeprins la jug; întoarce-mă Tu, şi mă voi întoarce, căci Tu eşti Domnul, Dumnezeul meu!
Jer	31	19	După ce m’am întors, m’am căit; şi după ce mi-am recunoscut greşelele, mă bat pe pulpă; sînt ruşinat şi roş de ruşine, căci port ocara tinereţei mele.» –
Jer	31	20	«Îmi este Efraim un fiu scump, un copil iubit de Mine?» «Căci cînd vorbesc de el, Îmi aduc aminte cu gingăşie de el, de aceea Îmi arde inima în Mine pentru el, şi voi avea milă negreşit de el, zice Domnul. –
Jer	31	21	«Ridică semne pe drum, pune stîlpi, ia seama la calea, la drumul pe care l-ai urmat… Întoarce-te, fecioara lui Israel, întoarce-te în cetăţile acestea cari sînt ale tale!
Jer	31	22	Pînă cînd vei fi pribeagă, fiică rătăcită? Căci Domnul face un lucru nou pe pămînt: femeia va peţi pe bărbat.
Jer	31	23	„Aşa vorbeşte Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel: «Iată ce se va zice iarăş în ţara lui Iuda şi în cetăţile sale, cînd voi aduce înapoi pe prinşii lor de război: «Domnul să te binecuvinteze, locaş al neprihănirii, munte sfînt!»
Jer	31	24	Iuda va locui acolo fără teamă în toate cetăţile lui, plugarii şi cei ce umblă cu turmele la păşune.
Jer	31	25	Căci voi răcori sufletul însetat, şi voi sătura orice suflet lihnit de foame.» –
Jer	31	26	La aceste lucruri m’am trezit, şi am privit; şi somnul îmi fusese dulce. –
Jer	31	27	«Iată, vin zile, zice Domnul, cînd voi însămînţa casa lui Israel şi casa lui Iuda cu o sămînţă de oameni şi o sămînţă de dobitoace.
Jer	31	28	Şi cum am vegheat asupra lor ca să-i smulg, să-i tai, să-i dărîm, să-i nimicesc şi să le fac rău, tot aşa voi veghea asupra lor că să-i zidesc şi să-i sădesc, zice Domnul.“
Jer	31	29	„În zilele acelea, nu se va mai zice: «Părinţii au mîncat aguridă, şi copiilor li s’au sterpezit dinţii,»
Jer	31	30	ci fiecare va muri pentru nelegiuirea lui; oricărui om, care va mînca aguridă, i se vor sterpezi dinţii!
Jer	31	31	„Iată, vin zile, zice Domnul, cînd voi face cu casa lui Israel şi cu casa lui Iuda un legămînt nou.
Jer	31	32	Nu ca legămîntul, pe care l-am încheiat cu părinţii lor, în ziua cînd i-am apucat de mînă, să-i scot din ţara Egiptului, legămînt, pe care l-au călcat, măcarcă aveam drepturi de soţ asupra lor, zice Domnul.“
Jer	31	33	„Ci iată legămîntul, pe care-l voi face cu casa lui Israel, după zilele acelea, zice Domnul: Voi pune Legea Mea înlăuntrul lor, o voi scrie în inima lor; şi Eu voi fi Dumnezeul lor, iar ei vor fi poporul Meu.
Jer	31	34	Niciunul nu va mai învăţa pe aproapele, sau pe fratele său, zicînd: «Cunoaşte pe Domnul!» Ci toţi Mă vor cunoaşte, dela cel mai mic pînă la cel mai mare, zice Domnul; căci le voi ierta nelegiuirea, şi nu-Mi voi mai aduce aminte de păcatul lor.
Jer	31	35	„Aşa vorbeşte Domnul, care a făcut soarele să lumineze ziua, care a rînduit luna şi stelele să lumineze noaptea, care întărîtă marea şi face valurile ei să urle, El, al cărui Nume este Domnul oştirilor:
Jer	31	36	Dacă vor înceta aceste legi dinaintea Mea, zice Domnul, şi neamul lui Israel va înceta pe vecie să mai fie un neam înaintea Mea!“
Jer	31	37	„Aşa vorbeşte Domnul: «Dacă cerurile sus pot fi măsurate, şi dacă temeliile pămîntului jos pot fi cercetate, atunci voi lepăda şi Eu pe tot neamul lui Israel, pentru tot ce a făcut, zice Domnul.“
Jer	31	38	„Iată, vin zile, zice Domnul, cînd cetatea va fi zidită iarăş în cinstea Domnului, dela turnul lui Hananeel pînă la poarta unghiului.
Jer	31	39	Frînghia de măsurat va trece încă pe dinaintea ei, pînă la dealul Gareb, şi de acolo va face un ocol în spre Goat.
Jer	31	40	Toată valea unde se aruncă trupurile moarte şi cenuşa, şi toate ogoarele pînă la pîrîul Chedron, pînă la unghiul porţii cailor la răsărit, vor fi închinate Domnului şi nu vor mai fi niciodată nici surpate nici nimicite.“
------------------------Ieremia, capitolul 32
Jer	32	1	Iată cuvîntul spus lui Ieremia din partea Domnului, în al zecilea an al lui Zedechia, împăratul lui Iuda. – Acesta era anul al optsprezecelea al lui Nebucadneţar.
Jer	32	2	Oastea împăratului Babilonului împresura pe atunci Ierusalimul, şi proorocul Ieremia era închis în curtea temniţei, care ţinea de casa împăratului lui Iuda.
Jer	32	3	Zedechia, împăratul lui Iuda, pusese să-l închidă, şi-i zisese: „Pentru ce prooroceşti, şi zici: «Aşa vorbeşte Domnul: «Iată, dau cetatea aceasta în mînile împăratului Babilonului, şi o va lua;
Jer	32	4	Zedechia, împăratul lui Iuda, nu va scăpa de Haldei, ci va fi dat în mînile împăratului Babilonului, îi va vorbi gură către gură, şi se vor vedea faţă în faţă.
Jer	32	5	Împăratul Babilonului va duce pe Zedechia la Babilon, unde va rămînea pînă cînd Îmi voi aduce Eu aminte de el, zice Domnul. Chiar dacă vă bateţi împotriva Haldeilor, nu veţi avea izbîndă.“
Jer	32	6	Ieremia a zis: „Cuvîntul Domnului mi-a vorbit astfel:
Jer	32	7	«Iată că Hanameel, fiul unchiului tău Şalum, va veni la tine să-ţi spună: «Cumpără ogorul meu care este la Anatot, căci tu ai drept de răscumpărare ca să-l cumperi.»
Jer	32	8	Şi Hanameel, fiul unchiului meu, a venit la mine, după Cuvîntul Domnului, în curtea temniţei, şi mi-a zis: «Cumpără ogorul meu, care este la Anatot, în ţara lui Beniamin, căci tu ai drept de moştenire şi de răscumpărare, cumpără-l!» Am cunoscut că era cuvîntul Domnului.
Jer	32	9	Şi am cumpărat dela Hanameel, fiul unchiului meu, ogorul dela Anatot, şi i-am cîntărit argintul, şaptesprezece sicli de argint.
Jer	32	10	Am scris un zapis, pe care l-am pecetluit, am pus martori, şi am cîntărit argintul într’o cumpănă.
Jer	32	11	Am luat apoi zapisul de cumpărare, pe cel care era pecetluit după lege şi obiceiuri, şi pe cel ce era deschis;
Jer	32	12	şi am dat zapisul de cumpărare lui Baruc, fiul lui Neriia, fiul lui Mahseia, în faţa lui Hanameel, fiul unchiului meu, în faţa martorilor, cari iscăliseră zapisul de cumpărare, şi în faţa tuturor Iudeilor cari se aflau în curtea temniţei.
Jer	32	13	Şi am dat lui Baruc înaintea lor următoarea poruncă:
Jer	32	14	«Aşa vorbeşte Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel: «Ia zapisurile acestea de cumpărare, cel pecetluit şi cel deschis, şi pune’le într-un vas de pămînt, ca să se păstreze multă vreme!
Jer	32	15	Căci aşa vorbeşte Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel: «Iarăş se vor mai cumpăra case, ogoare şi vii, în ţara aceasta.»
Jer	32	16	Dupăce am dat zapisul de cumpărare lui Baruc, fiul lui Neriia, am făcut Domnului această rugăciune:
Jer	32	17	«Ah! Doamne Dumnezeule, iată, Tu ai făcut cerurile şi pămîntul cu puterea Ta cea mare şi cu braţul Tău întins: nimic nu este de mirat din partea Ta!
Jer	32	18	Tu dai îndurare pînă la al miilea neam de oameni, şi pedepseşti nelegiuirea părinţilor în sînul copiilor lor după ei. Tu eşti Dumnezeul cel mare, cel puternic, al cărui Nume este Domnul oştirilor!
Jer	32	19	Tu eşti mare la sfat şi puternic la faptă, Tu ai ochii deschişi asupra tuturor căilor copiilor oamenilor, ca să dai fiecăruia după căile lui, după rodul faptelor lui.
Jer	32	20	Tu ai făcut minuni şi semne mari în ţara Egiptului şi pînă în ziua de azi, şi în Israel şi printre oameni, şi Ţi-ai făcut un Nume aşa cum este astăzi.
Jer	32	21	Ai scos din ţara Egiptului pe poporul tău Israel, cu minuni şi semne mari, cu mînă tare şi cu braţ întins, şi cu o mare groază.
Jer	32	22	Tu le-ai dat ţara aceasta, pe care jurasei părinţilor lor că le-o vei da, ţară în care curge lapte şi miere.
Jer	32	23	Ei au venit, şi au luat-o în stăpînire. Dar n’au ascultat de glasul Tău, n’au păzit Legea Ta, şi n’au făcut tot ce le poruncisei să facă. Şi atunci ai trimes peste ei toate aceste nenorociri!
Jer	32	24	Iată, şanţurile de apărare se înalţă împotriva cetăţii şi o ameninţă; cetatea va fi dată în mînile Haldeilor cari luptă împotriva ei, biruită de sabie, de foamete şi de ciumă. Ce ai spus Tu s’a întîmplat: Tu însuţi vezi!
Jer	32	25	Şi totuş, Doamne, Dumnezeule, Tu mi-ai zis: «Cumpără-ţi un ogor cu argint, şi pune şi martori!»… cînd totuş cetatea este dată în mînile Haldeilor!“
Jer	32	26	Cuvîntul Domnului a vorbit atunci lui Ieremia, astfel:
Jer	32	27	„Iată, Eu sînt Domnul, Dumnezeul oricărei făpturi. Este ceva de mirat din partea Mea?“
Jer	32	28	Deaceea, aşa vorbeşte Domnul:„Iată, dau cetatea aceasta în mînile Haldeilor, şi în mînile lui Nebucadneţar, împăratul Babilonului, şi o va lua.
Jer	32	29	Haldeii, cari luptă împotriva cetăţii acesteia vor întra, îi vor pune foc, şi o vor arde, împreună cu casele pe acoperişul cărora au adus tămîie lui Baal şi au turnat jertfe de băutură altor dumnezei, ca să Mă mînie.
Jer	32	30	Căci copiii lui Israel şi copiii lui Iuda n’au făcut din tinereţa lor, de cît ce este rău înaintea Mea; copiii lui Israel numai M’au mîniat într’una cu lucrarea mînilor lor, zice Domnul.“
Jer	32	31	„Căci cetatea aceasta Îmi aţîţă mînia şi urgia, din ziua cînd s’a zidit şi pînă azi; de aceea, vreau s’o iau dinaintea Feţei Mele,
Jer	32	32	din pricina tot răului pe care l-au făcut copiii lui Israel şi copiii lui Iuda ca să Mă mînie, ei, împăraţii lor, căpeteniile lor, preoţii lor şi proorocii lor, oamenii lui Iuda şi locuitorii Ierusalimului.
Jer	32	33	Mi-au întors spatele, nu s’au uitat la Mine; i-am învăţat, i-am învăţat într’una, dar n’au ascultat şi nu s’au învăţat.
Jer	32	34	Ci şi-au pus urîciunile idoleşti în Casa peste care este chemat Numele Meu, şi au spurcat-o.
Jer	32	35	Au zidit înălţimi lui Baal în valea Ben-Hinom, ca să treacă prin foc lui Moloc pe fiii şi fiicele lor: lucru pe care nu li-l poruncisem; şi nici nu-Mi trecuse prin gînd, că au să facă asemenea grozăvii ca să ducă pe Iuda în păcat.“
Jer	32	36	„Şi acum, aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui Israel, despre cetatea aceasta, despre care ziceţi: «Va fi dată în mînile împăratului Babilonului, biruită prin sabie, prin foamete şi prin ciumă“:
Jer	32	37	Iată, îi voi strînge din toate ţările unde i-am izgonit, în mînia Mea, în urgia Mea, şi în marea Mea supărare; îi voi aduce înapoi în locul acesta, şi-i voi face să locuiască în linişte acolo.
Jer	32	38	Ei vor fi poporul Meu, şi Eu voi fi Dumnezeul lor.
Jer	32	39	Le voi da o inimă şi o cale, ca să se teamă de Mine totdeauna, spre fericire lor şi a copiilor lor după ei.
Jer	32	40	Voi încheia cu ei un legămînt vecinic, că nu Mă voi mai întoarce dela ei, ci le voi face bine, şi le voi pune în inimă frica de Mine, ca să nu se depărteze de Mine.
Jer	32	41	Mă voi bucura să le fac bine, îi voi sădi cu adevărat în ţara aceasta, din toată inima şi din tot sufletul Meu.“
Jer	32	42	Căci aşa vorbeşte Domnul: „După cum am adus peste poporul acesta toate aceste mari nenorociri, tot aşa voi aduce peste ei tot binele, pe care li-l făgăduiesc.
Jer	32	43	Se vor cumpăra iarăş ogoare în ţara aceasta, despre care ziceţi că este o pustie fără oameni şi fără dobitoace, şi că este dată în mînile Haldeilor.
Jer	32	44	Se vor cumpăra iarăş ogoare pe argint, se vor scrie zapisuri, se vor pecetlui, se vor pune martori, în ţara lui Beniamin şi în împrejurimile Ierusalimului, în cetăţile lui Iuda, în cetăţile dela munte, în cetăţile dela cîmpie şi în cetăţile dela miază-zi, căci voi aduce înapoi pe prinşii lor de război, zice Domnul.“
------------------------Ieremia, capitolul 33
Jer	33	1	Cuvîntul Domnului a vorbit lui Ieremia a doua oară, pe cînd era încă închis în curtea temniţei:
Jer	33	2	„Aşa vorbeşte Domnul, care face aceste lucruri, Domnul, care le urzeşte şi le înfăptuieşte, El, al cărui Nume este Domnul:
Jer	33	3	«Cheamă-Mă, şi-ţi voi răspunde; şi îţi voi vesti lucruri mari, lucruri ascunse, pe cari nu le cunoşti.
Jer	33	4	Căci aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui Israel, despre casele cetăţii acesteia, şi despre casele împăraţilor lui Iuda, cari vor fi surpate ca să facă loc pentru şanţurile de întărire şi pentru săbii,
Jer	33	5	cînd vor înainta să lupte împotriva Haldeilor, şi cînd se vor umplea cu trupurile moarte ale oamenilor, pe cari-i voi lovi în mînia Mea şi în urgia Mea, şi din pricina răutăţii cărora Îmi voi ascunde Faţa de această cetate:
Jer	33	6	Iată, îi voi da vindecare şi sănătate, îi voi vindeca, şi le voi deschide un izvor bogat în pace şi credincioşie.
Jer	33	7	Voi aduce înapoi pe prinşii de război ai lui Iuda şi pe prinşii de război ai lui Israel, şi-i voi aşeza iarăş ca odinioară.
Jer	33	8	Îi voi curăţi de toate nelegiuirile, pe cari le-au săvîrşit împotriva Mea, le voi ierta toate nelegiuirile prin cari M’au supărat, şi prin cari s’au răzvrătit împotriva Mea.
Jer	33	9	Cetatea aceasta va fi pentru Mine o pricină de laudă şi de slavă, printre toate neamurile pămîntului. Ele vor afla tot binele pe care li-l voi face, vor rămînea mirate şi uimite de toată fericirea, şi de toată propăşirea pe care le-o voi da.“
Jer	33	10	Aşa vorbeşte Domnul: „Se vor mai auzi iarăş în locul acesta despre care ziceţi că este pustiu, că nu mai are oameni nici dobitoace, se vor mai auzi iarăş în cetăţile lui Iuda şi pe uliţele Ierusalimului, pustiite, lipsite de oameni, de locuitori, de dobitoace,
Jer	33	11	strigătele de bucurie şi strigătele de veselie, cîntecele mirelui şi cîntecele miresei, glasul celor ce zic: «Lăudaţi pe Domnul oştirilor, căci Domnul este bun, căci în veac ţine îndurarea Lui!» Glasul celor ce aduc jertfe de mulţămire în Casa Domnului. Căci voi aduce înapoi pe prinşii de război ai ţării, şi îi voi aşeza iarăş ca odinioară, zice Domnul.“
Jer	33	12	„Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: «În locul acesta pustiu, fără oameni şi fără dobitoace, şi în toate cetăţile lui, vor mai fi iarăş locuinţe de păstori, cari-şi vor odihni turmele. În cetăţile de la munte,
Jer	33	13	în cetăţile din cîmpie, în cetăţile de la miază zi, în ţara lui Beniamin şi în împrejurimile Ierusalimului, şi în cetăţile lui Iuda, vor mai trece iarăş oile pe supt mîna celui ce le numără, zice Domnul.“
Jer	33	14	„Iată, vin zile, zice Domnul“, cînd voi împlini cuvîntul cel bun, pe care l-am spus despre casa lui Israel şi despre casa lui Iuda.
Jer	33	15	În zilele acelea şi în vremile acelea voi face să răsară lui David o Odraslă neprihănită, care va înfăptui dreptatea şi judecata în ţară.
Jer	33	16	În zilele acelea, Iuda va fi mîntuit, şi Ierusalimul va locui în linişte. Şi iată cum Îl vor numi: «Domnul, Neprihănirea {Sau: Starea noastră după voia lui Dumnezeu} noastră.“
Jer	33	17	Căci aşa vorbeşte Domnul: „David nu va fi lipsit niciodată de un urmaş, care să stea pe scaunul de domnie al casei lui Israel.
Jer	33	18	Nici preoţii şi Leviţii, nu vor fi lipsiţi niciodată înaintea Mea de urmaşi cari să aducă arderidetot, să ardă tămîie împreună cu darurile de mîncare, şi să aducă jertfe în toate zilele!“
Jer	33	19	Cuvîntul Domnului a vorbit lui Ieremia, astfel:
Jer	33	20	„Aşa vorbeşte Domnul: «Dacă puteţi să rupeţi legămîntul Meu cu ziua, şi legămîntul Meu cu noaptea, aşa încît ziua şi noaptea să nu mai fie la vremea lor,
Jer	33	21	atunci se va putea rupe şi legămîntul Meu cu robul Meu David, aşa încît să nu mai aibă fii, cari să domnească pe scaunul lui de domnie, şi legămîntul Meu cu Leviţii, preoţii, cari Îmi fac slujba.
Jer	33	22	Ca oştirea cerurilor, care nu se poate număra, şi ca nisipul mării, care nu se poate măsura, aşa voi înmulţi sămînţa robului Meu David, şi pe Leviţii, cari-Mi slujesc.“
Jer	33	23	Cuvîntul Domnului a vorbit lui Ieremia, astfel:
Jer	33	24	„N’ai băgat de seamă ce zic oamenii aceştia: «A lepădat Domnul cele două familii, pe cari le alesese?» Atît de mult dispreţuiesc ei pe poporul Meu că nu-l mai privesc ca un popor.
Jer	33	25	Aşa vorbeşte Domnul: «Dacă n’am făcut legămîntul Meu cu ziua şi cu noaptea, dacă n’am aşezat legile cerurilor şi ale pămîntului,
Jer	33	26	atunci voi lepăda şi sămînţa lui Iacov şi a robului Meu David, şi nu voi mai lua din sămînţa lui pe cei ce vor stăpîni peste urmaşii lui Avraam, lui Isaac şi lui Iacov, căci voi aduce înapoi pe prinşii lor de război, şi voi avea milă de ei!“
------------------------Ieremia, capitolul 34
Jer	34	1	Iată cuvîntul spus lui Ieremia din partea Domnului, cînd Nebucadneţar, împăratul Babilonului, cu toată oştirea sa, şi toate împărăţiile pămîntului de supt stăpînirea lui, şi toate popoarele, făceau război împotriva Ierusalimului şi împotriva tuturor cetăţilor cari ţineau de el:
Jer	34	2	„Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui Israel: «Du-te de spune lui Zedechia, împăratul lui Iuda, şi zi-i: «Aşa vorbeşte Domnul: «Iată, dau cetatea aceasta în mînile împăratului Babilonului, şi o va arde cu foc.
Jer	34	3	Şi tu nu vei scăpa din mînile lui, ci vei fi luat şi dat în mîna lui, vei da ochi cu împăratul Babilonului, el îţi va vorbi gură către gură, şi vei merge la Babilon.
Jer	34	4	Numai, ascultă Cuvîntul Domnului, Zedechia, împăratul lui Iuda! Aşa vorbeşte Domnul despre tine: «Nu vei muri ucis de sabie,
Jer	34	5	ci vei muri în pace: şi cum au ars mirezme pentru părinţii tăi, vechii împăraţi, cari au fost înaintea ta, tot aşa vor arde şi pentru tine, şi te vor jăli, zicînd: «Vai, doamne!» Căci Eu am rostit cuvîntul acesta, zice Domnul.“
Jer	34	6	Proorocul Ieremia a spus toate aceste cuvinte lui Zedechia, împăratul lui Iuda, la Ierusalim,
Jer	34	7	pe cînd oastea împăratului Babilonului lupta împotriva Ierusalimului şi împotriva tuturor celorlalte cetăţi ale lui Iuda, împotriva Lachisului şi Azechei, căci acestea erau cetăţile, cari mai rămăseseră din toate cetăţile întărite ale lui Iuda.
Jer	34	8	Iată cuvîntul spus lui Ieremia din partea Domnului, după ce împăratul Zedechia făcuse o învoială cu tot poporul Ierusalimului, ca să vestească slobozenia robilor,
Jer	34	9	pentru ca fiecare să lase slobozi pe robul şi roaba sa, pe Evreu şi pe Evreică, şi nimeni să nu mai ţină în robie pe fratele său Iudeu.
Jer	34	10	Toate căpeteniile şi tot poporul, cari făcuseră învoiala, s’au legat să lase slobozi fiecare pe robul şi roaba lui, şi să nu-i mai ţină în robie. Ei au ascultat, şi le-au dat drumul.
Jer	34	11	Dar mai pe urmă s’au răsgîndit, au luat înapoi pe robii şi roabele, pe cari-i sloboziseră, şi i-au silit să le fie iarăş robi şi roabe.
Jer	34	12	Atunci cuvîntul Domnului a vorbit lui Ieremia din partea Domnului, astfel:
Jer	34	13	„Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui Israel: «Eu am făcut un legămînt cu părinţii voştri, în ziua cînd i-am scos din ţara Egiptului, din casa robiei şi le-am zis:
Jer	34	14	«După şapte ani, fiecare din voi să lase slobod pe fratele său evreu care i se vinde lui; şase ani să-ţi slujească, şi apoi să-l laşi slobod dela tine. Dar părinţii voştri nu M’au ascultat şi n’au luat aminte la Mine.
Jer	34	15	Voi v’aţi întors astăzi în voi înşivă, aţi făcut ce este bine înaintea Mea, vestind fiecare slobozenia pentru aproapele său, şi aţi făcut o învoială înaintea Mea, în Casa peste care este chemat Numele Meu.
Jer	34	16	Dar pe urmă v’aţi luat vorba îndărăt, şi Mi-aţi pîngărit Numele, luînd iarăş înapoi fiecare pe robii şi roabele, pe cari-i sloboziserăţi, şi-i lăsaserăţi în voia lor, şi i-aţi silit să vă fie iarăş robi şi roabe.“
Jer	34	17	„De aceea aşa vorbeşte Domnul: «Nu M’aţi ascultat ca să vestiţi slobozenia fiecare pentru fratele său, fiecare pentru aproapele său. Iată, Eu vestesc împotriva voastră, zice Domnul, slobozenia săbiei, ciumii şi foametei, şi vă voi face de pomină printre toate împărăţiile pămîntului.
Jer	34	18	Şi pe oamenii, cari au călcat legămîntul Meu, cari n’au păzit îndatoririle învoielii pe care o făcuseră înaintea Mea, tăind un viţel în două şi trecînd printre cele două jumătăţi ale lui,
Jer	34	19	şi anume pe căpeteniile lui Iuda şi pe căpeteniile Ierusalimului, pe famenii dregători, pe preoţi, şi pe tot poporul ţării, cari au trecut printre bucăţile viţelului,
Jer	34	20	îi voi da în mînile vrăjmaşilor lor, în mînile celor ce vor să le ia viaţa, şi trupurile lor moarte vor sluji ca hrană păsărilor cerului şi fiarelor cîmpului.
Jer	34	21	Dar pe Zedechia, împăratul lui Iuda, şi pe căpeteniile lui, îi voi da în mînile vrăjmaşilor lor, în mînile celor ce vor să le ia viaţa, în mînile oştirii împăratului Babilonului, care a plecat dela voi!
Jer	34	22	Iată, voi da poruncă, zice Domnul, şi-i voi aduce înapoi împotriva cetăţii acesteia; o vor bate, o vor lua, şi o vor arde cu foc. Şi voi preface cetăţile lui Iuda într’un pustiu fără locuitori.“
------------------------Ieremia, capitolul 35
Jer	35	1	Cuvîntul rostit către Ieremia din partea Domnului, pe vremea lui Ioiachim, fiul lui Iosia, împăratul lui Iuda, sună astfel:
Jer	35	2	„Du-te la casa Recabiţilor, vorbeşte cu ei, şi adu-i în Casa Domnului, în una din chilii şi dă-le să bea vin!“
Jer	35	3	Am luat pe Iaazania, fiul lui Ieremia, fiul lui Habazinia, pe fraţii săi, pe toţi fiii săi, şi toată casa Recabiţilor,
Jer	35	4	şi i-am dus la Casa Domnului, în chilia fiilor lui Hanan, fiul lui Igdalia, omul lui Dumnezeu, lîngă chilia căpeteniilor, deasupra chiliei lui Maaseia, fiul lui Şalum, uşierul.
Jer	35	5	Am pus înaintea fiilor casei Recabiţilor nişte vase pline cu vin, şi pahare, şi le-am zis: «Beţi vin!»
Jer	35	6	Dar ei au răspuns: «Noi nu bem vin! Căci Ionadab, fiul lui Recab, tatăl nostru, ne-a dat următoarea poruncă: «Să nu beţi niciodată vin, nici voi, nici fiii voştri;
Jer	35	7	şi nici să nu zidiţi case, să nu semănaţi nicio sămînţă, să nu sădiţi vii, nici să nu stăpîniţi vii, ci toată viaţa voastră să locuiţi în corturi, ca să trăiţi multă vreme în ţara, în care sînteţi străini.»
Jer	35	8	Astfel, noi ascultăm tot ce ne-a poruncit Ionadab, fiul lui Recab, tatăl nostru; nu bem vin toată viaţa noastră, nici noi, nici nevestele noastre, nici fiii, nici fiicele noastre;
Jer	35	9	nu zidim nici case ca locuinţe pentru noi, şi nu stăpînim nici vii, nici ogoare, nici pămînturi însămînţate:
Jer	35	10	ci locuim în corturi, şi urmăm şi împlinim tot ce ne-a poruncit tatăl nostru Ionadab.
Jer	35	11	Cînd s’a suit însă Nebucadneţar, împăratul Babilonului, împotriva ţării acesteia, am zis: «Haidem, să fugim la Ierusalim, de oastea Haldeilor şi de oastea Siriei.» Aşa se face că acum locuim la Ierusalim.“
Jer	35	12	Atunci Cuvîntul Domnului a vorbit lui Ieremia, astfel:
Jer	35	13	„Aşa vorbeşte Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel: «Du-te şi spune oamenilor lui Iuda şi locuitorilor Ierusalimului: «Nu voiţi să luaţi învăţătură ca să ascultaţi de cuvintele Mele? zice Domnul.
Jer	35	14	«Cuvintele lui Ionadab, fiul lui Recab, care a poruncit fiilor săi să nu bea vin, sînt păzite; căci ei nu beau vin pînă în ziua de azi, şi ascultă astfel de porunca tatălui lor. Iar Eu v’am vorbit, şi de vreme şi tîrziu, şi nu M’aţi ascultat!
Jer	35	15	V’am trimes pe toţi slujitorii Mei proorocii, i-am trimes într’una la voi, să vă spună: «Întoarceţi-vă fiecare dela calea voastră cea rea, îndreptaţi-vă faptele, nu mergeţi după alţi dumnezei, ca să le slujiţi, şi veţi rămînea în ţara, pe care v’am dat-o vouă şi părinţilor voştri! Dar voi n’aţi luat aminte şi nu M’aţi ascultat.
Jer	35	16	Da, fiii lui Ionadab, fiul lui Recab, păzesc porunca pe care le-a dat-o tatăl lor, însă poporul acesta nu M’ascultă!“
Jer	35	17	„De aceea, aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul oştirilor, Dumnezeul lui Israel: «Iată, voi aduce peste Iuda şi peste toţi locuitorii Ierusalimului toate nenorocirile, pe cari, le-am vestit cu privire la ei, pentrucă le-am vorbit şi nu M’au ascultat, pentrucă i-am chemat şi n’au răspuns!“ –
Jer	35	18	Şi Ieremia a zis casei Recabiţilor: „Aşa vorbeşte Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel: Pentrucă aţi ascultat de poruncile tatălui vostru Ionadab, pentrucă aţi păzit toate orînduirile lui şi aţi făcut tot ce v’a poruncit el;
Jer	35	19	pentru aceasta, aşa vorbeşte Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel: «Ionadab, fiul lui Recab, nu va fi lipsit niciodată de urmaşi cari să stea înaintea Mea!»
------------------------Ieremia, capitolul 36
Jer	36	1	În al patrulea an al lui Ioiachim, fiul lui Iosia, împăratul lui Iuda, următorul cuvînt a fost rostit către Ieremia din partea Domnului:
Jer	36	2	„Ia un sul de carte, şi scrie în ea toate cuvintele, pe cari ţi le-am spus cu privire la Israel şi cu privire la Iuda, şi cu privire la toate neamurile, din ziua cînd ţi-am vorbit, pe vremea lui Iosia, pînă în ziua de azi!
Jer	36	3	Poate că dacă va auzi casa lui Iuda tot răul pe care am de gînd să i-l fac, se vor întoarce fiecare dela calea lor cea rea, şi le voi ierta astfel nelegiuirea şi păcatul.“
Jer	36	4	Ieremia a chemat pe Baruc, fiul lui Neriia; şi Baruc a scris într’o carte dupăcum spunea Ieremia, toate cuvintele pe cari le spusese lui Ieremia Domnul.
Jer	36	5	Apoi Ieremia a dat următoarea poruncă lui Baruc: „Eu sînt închis, şi nu pot să merg la Casa Domnului.
Jer	36	6	De aceea, du-te tu însuţi, şi citeşte din carte ce ai scris în ea după spusele mele, şi anume, cuvintele Domnului, citeşte-le în auzul poporului, în Casa Domnului, în ziua postului: să le citeşti şi în auzul tuturor acelora din Iuda, cari vor veni din cetăţile lor.
Jer	36	7	Poate că se vor smeri cu rugăciuni înaintea Domnului, şi se vor întoarce fiecare dela calea sa cea rea. Căci mare este mînia şi urgia, cu care a ameninţat Domnul pe poporul acesta!“
Jer	36	8	Baruc, fiul lui Neriia, a făcut tot ce-i poruncise proorocul Ieremia, şi a citit din carte cuvintele Domnului, în Casa Domnului.
Jer	36	9	În al cincilea an al lui Ioiachim, fiul lui Iosia, împăratul lui Iuda, în luna a noua, au chemat la un post înaintea Domnului pe tot poporul Ierusalimului şi pe tot poporul venit din cetăţile lui Iuda la Ierusalim.
Jer	36	10	Atunci Baruc a citit din carte cuvintele lui Ieremia, în auzul întregului popor, în Casa Domnului, în chilia lui Ghemaria, fiul lui Şafan, logofătul, în curtea de sus, la intrarea porţii celei noi a Casei Domnului.
Jer	36	11	Însă Mica, fiul lui Ghemaria, fiul lui Şafan, auzind toate cuvintele Domnului cuprinse în carte,
Jer	36	12	s’a pogorît la casa împăratului, în odaia de scris a logofătului, unde stăteau toate căpeteniile, logofătul Elişama, Delaia, fiul lui Şemaia, Elnatan, fiul lui Acbor, Ghemaria, fiul lui Şafan, Zedechia, fiul lui Hanania, şi toate celelalte căpetenii.
Jer	36	13	Şi Mica le-a spus toate cuvintele pe cari le auzise, cînd citea Baruc în carte, în auzul poporului.
Jer	36	14	Atunci toate căpeteniile au trimes la Baruc pe Iehudi, fiul lui Netania, fiul lui Şelemia, fiul lui Cuşi, să-i spună: „Ia în mînă cartea din care ai citit, în auzul poporului, şi vino!“ Baruc, fiul lui Neriia, a luat cartea în mînă, şi s’a dus la ei.
Jer	36	15	Ei i-au zis: „Şezi şi citeşte-o în auzul nostru.“ Astfel Baruc a citit-o în auzul lor.
Jer	36	16	Cînd au auzit ei toate cuvintele, s’au uitat cu groază unii la alţii, şi au zis lui Baruc: „Vom spune împăratului toate cuvintele acestea.“
Jer	36	17	Şi au mai pus lui Baruc următoarea întrebare: „Spune-ne cum ai scris toate cuvintele acestea după spusele lui!“
Jer	36	18	Baruc le-a răspuns: „El îmi spunea cu gura lui toate cuvintele acestea, şi eu le-am scris în cartea aceasta cu cerneală.“
Jer	36	19	Căpeteniile au zis lui Baruc: „Du-te de te ascunde, tu şi Ieremia, ca să nu ştie nimeni unde sînteţi.“
Jer	36	20	Ei s’au dus apoi la împăratul în curte, lăsînd cartea în odaia de scris a logofătului Elişama, şi au spus toate cuvintele din ea în auzul împăratului.
Jer	36	21	Împăratul a trimes pe Iehudi să ia cartea, Iehudi a luat-o din odaia logofătului Elişama, şi a citit-o în auzul împăratului şi în auzul tuturor căpeteniilor cari stăteau împrejurul împăratului.
Jer	36	22	Împăratul şedea în casa de iarnă, – căci era în luna a noua – şi înaintea lui era un foc de cărbuni aprinşi.
Jer	36	23	După ce Iehudi a citit trei sau patru foi, împăratul a tăiat cartea cu briceagul logofătului, şi a aruncat-o în jăratecul de cărbuni, unde a fost arsă de tot.
Jer	36	24	Împăratul şi toţi slujitorii lui, cari au auzit toate cuvintele acelea, nu s’au spăimîntat şi nu şi-au sfîşiat hainele.
Jer	36	25	Elnatan, Delaia şi Ghemaria stăruiseră de împărat să nu ardă cartea; dar el nu i-a ascultat.
Jer	36	26	Ci împăratul a poruncit lui Ierahmeel, fiul împăratului, lui Seraia, fiul lui Azriel, şi lui Şelemia, fiul lui Abdel, să pună mîna pe logofătul Baruc şi pe proorocul Ieremia. Dar Domnul i-a ascuns.
Jer	36	27	Dupăce a ars împăratul cartea, care cuprindea cuvintele, pe cari le scrisese Baruc după spusele lui Ieremia, cuvîntul Domnului a vorbit astfel lui Ieremia:
Jer	36	28	„Ia din nou o altă carte, şi scrie în ea toate cuvintele, cari erau în cea dintîi carte, pe care a ars-o Ioiachim, împăratul lui Iuda.
Jer	36	29	Şi despre Ioiachim, împăratul lui Iuda, spune: «Aşa vorbeşte Domnul: «Tu ai ars cartea aceasta, zicînd: «Pentruce ai scris în ea cuvintele acestea: «Împăratul Babilonului va veni, va nimici ţara aceasta, şi va nimici din ea oamenii şi dobitoacele?»
Jer	36	30	Deaceea, aşa vorbeşte Domnul despre Ioiachim, împăratul lui Iuda: «Nici unul din ai lui nu va şedea pe scaunul de domnie al lui David. Trupul lui mort va fi lăsat la căldură ziua şi la frig noaptea.
Jer	36	31	Îl voi pedepsi, pe el, sămînţa lui, şi pe slujitorii lui, pentru nelegiuirea lor, şi voi aduce peste ei, peste locuitorii Ierusalimului şi peste oamenii lui Iuda, toate nenorocirile cu cari i-am ameninţat, fără ca ei să fi vrut să Mă asculte!“
Jer	36	32	Ieremia a luat o altă carte şi a dat-o lui Baruc, fiul lui Neriia, logofătul. Baruc a scris în ea, după spusele lui Ieremia, toate cuvintele din cartea pe care o arsese în foc Ioiachim, împăratul lui Iuda. Multe alte cuvinte de felul acesta au mai fost adăugate la ea.
------------------------Ieremia, capitolul 37
Jer	37	1	În locul lui Ieconia, fiul lui Ioiachim a început să domnească Zedechia, fiul lui Iosia. El a fost pus împărat în ţara lui Iuda de Nebucadneţar, împăratul Babilonului.
Jer	37	2	Dar nici el, nici slujitorii lui, nici poporul din ţară, n’au ascultat cuvintele, pe cari le-a rostit Domnul prin proorocul Ieremia.
Jer	37	3	Împăratul Zedechia a trimes pe Iucal, fiul lui Şelemia, şi pe Ţefania, fiul lui Maaseia, preotul, la proorocul Ieremia, să-i spună; „Mijloceşte pentru noi la Domnul, Dumnezeul nostru.“
Jer	37	4	Pe atunci Ieremia umbla slobod prin popor: nu-l aruncaseră încă în temniţă.
Jer	37	5	Oastea lui Faraon ieşise din Egipt; şi Haldeii, cari împresurau Ierusalimul, cînd auziseră vestea aceasta, plecaseră din Ierusalim.
Jer	37	6	Atunci cuvîntul Domnului a vorbit proorocului Ieremia astfel:
Jer	37	7	„Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui Israel: «Iată ce să spuneţi împăratului lui Iuda, care v’a trimes la Mine să Mă întrebaţi: «Iată că oastea lui Faraon, care pornise să vă ajute, se întoarce în ţara ei, în Egipt;
Jer	37	8	iar Haldeii se vor întoarce, vor bate iarăş cetatea aceasta, o vor lua, şi o vor arde cu foc.“
Jer	37	9	„Aşa vorbeşte Domnul: «Nu vă înşelaţi, zicînd: «Haldeii se vor depărta dela noi!» Căci nu se vor depărta!
Jer	37	10	Şi chiar dacă aţi bate toată oastea Haldeilor, cari se războiesc cu voi, chiar dacă n’ar mai rămînea din ei decît vreo cîţiva oameni răniţi, tot s’ar ridica fiecare din cortul lui, şi ar arde cetatea aceasta cu foc.“
Jer	37	11	Pe cînd se depărtase oastea Haldeilor de Ierusalim, de frica oastei lui Faraon,
Jer	37	12	Ieremia a vrut să iasă din Ierusalim, ca să se ducă în ţara lui Beniamin, şi să scape din mijlocul poporului.
Jer	37	13	Cînd a ajuns însă la poarta lui Beniamin, căpitanul străjerilor, numit Ireia, fiul lui Şelemia, fiul lui Hanania, era acolo, şi a pus mîna pe proorocul Ieremia, zicînd: „Tu vrei să treci la Haldei!“
Jer	37	14	Ieremia a răspuns: „Nu este adevărat! Nu vreau să trec la Haldei!“ Dar Ireia n’a vrut să-l creadă, ci a apucat pe Ieremia şi l-a dus înaintea căpeteniilor.
Jer	37	15	Căpeteniile, mîniate pe Ieremia, l-au lovit, şi l-au aruncat în temniţă în casa logofătului Ionatan, căci o prefăcuseră în temniţă.
Jer	37	16	Aşa a intrat Ieremia în temniţă şi în gherlă, unde a stat multă vreme.
Jer	37	17	Împăratul Zedechia a trimes să-l aducă, şi l-a întrebat în taină la el acasă. El a zis: „Ai vreun cuvînt din partea Domnului?“ Ieremia a răspuns: „Da“. Şi a a dăugat: „Vei fi dat în mîinile împăratului Babilonului!“
Jer	37	18	Ieremia a mai spus împăratului Zedechia: „Cu ce am păcătuit eu împotriva ta, împotriva slujitorilor tăi, şi împotriva poporului acestuia, de m’aţi aruncat în temniţă?
Jer	37	19	Şi unde sînt proorocii voştri, cari vă prooroceau, şi ziceau: «Împăratul Babilonului nu va veni împotriva voastră, nici împotriva ţării acesteia?»
Jer	37	20	Acum ascultă, te rog, împărate, domnul meu! Fie bine primite înaintea ta rugăminţile mele! Nu mă trimete iarăş în casa logofătului Ionatan, ca nu cumva să mor acolo!“
Jer	37	21	Împăratul Zedechia a poruncit să păzească pe Ieremia în curtea temniţei, şi să-i dea în fiecare zi o pîne din uliţa brutarilor, pînă s’a sfîrşit toată pînea din cetate. Astfel Ieremia a rămas în curtea temniţei.
------------------------Ieremia, capitolul 38
Jer	38	1	Şefatia, fiul lui Matan, Ghedalia, fiul lui Paşhur, Iucal, fiul lui Şelemia, şi Paşhur, fiul lui Malchia, au auzit cuvintele, pe cari le spunea Ieremia întregului popor, zicînd:
Jer	38	2	„Aşa vorbeşte Domnul: «Cine va rămînea în cetatea aceasta va muri ucis de sabie, de foamete sau de ciumă; dar cine va ieşi şi se va duce la Haldei, va scăpa cu viaţă, va avea ca pradă viaţa lui, şi va trăi.
Jer	38	3	Aşa vorbeşte Domnul: «Cetatea aceasta va fi dată în mîna oştirii împăratului Babilonului, şi o va lua!»
Jer	38	4	Atunci căpeteniile au zis împăratului: «Omul acesta ar trebui omorît! Căci moaie inima oamenilor de război cari au mai rămas în cetatea aceasta, şi a întregului popor, ţinîndu-le asemenea cuvîntări; omul acesta nu urmăreşte binele poporului acestuia, şi nu-i vrea de cît nenorocirea.“
Jer	38	5	Împăratul Zedechia a răspuns: „Iată-l că este în mînile voastre; căci împăratul nu poate nimic împotriva voastră!“
Jer	38	6	Atunci ei au luat pe Ieremia, şi l-au aruncat în groapa lui Machia, fiul împăratului, care se afla în curtea temniţei, şi au pogorît în ea pe Ieremia cu funii. În groapă nu era apă, dar era noroi; şi Ieremia s’a afundat în noroi.
Jer	38	7	Ebed-Melec, Etiopianul, famen-dregător la curtea împăratului, a auzit că Ieremia fusese aruncat în groapă. Împăratul stătea la poarta lui Beniamin.
Jer	38	8	Ebed-Melec a ieşit din casa împăratului, şi a vorbit împăratului astfel:
Jer	38	9	„Împărate, domnul meu, oamenii aceştia au făcut rău de s’au purtat aşa cu proorocul Ieremia, aruncîndu-l în groapă; are să moară de foame acolo unde este, căci în cetate nu este pîne!“
Jer	38	10	Împăratul a dat următoarea poruncă lui Ebed-Melec, Etiopianul: „Ia de aici treizeci de oameni cu tine, şi scoate din groapă pe proorocul Ieremia, pînă nu moare!“
Jer	38	11	Ebed-Melec a luat cu el pe oamenii aceia, şi s’a dus la casa împăratului, într’un loc dedesuptul vistieriei; a luat de acolo nişte petece de haine purtate şi nişte trenţe de haine vechi, şi le-a pogorît lui Ieremia în groapă, cu nişte funii.
Jer	38	12	Ebed-Melec, Etiopianul, a zis lui Ieremia: „Pune aceste petece purtate şi aceste trenţe supt subsiori, supt funii.“ Şi Ieremia a făcut aşa.
Jer	38	13	Au tras astfel pe Ieremia cu funiile, şi l-au scos afară din groapă. Ieremia a rămas în curtea temniţei.
Jer	38	14	Împăratul Zedechia a trimes după proorocul Ieremia, şi l-a adus la el la intrarea a treia a Casei Domnului. Şi împăratul a zis lui Ieremia: „Am să te întreb ceva, să nu-mi ascunzi nimic!“
Jer	38	15	Ieremia a răspuns lui Zedechia: „Dacă ţi-l voi spune, mă vei omorî; iar dacă-ţi voi da un sfat, nu mă vei asculta.“
Jer	38	16	Împăratul Zedechia a jurat în taină lui Ieremia, şi a zis: „Viu este Domnul, care ne-a dat viaţa, că nu te voi omorî şi nu te voi lăsa în mînile oamenilor acestora, cari vor să-ţi ia viaţa!“
Jer	38	17	Ieremia a zis atunci lui Zedechia: „Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul oştirilor, Dumnezeul lui Israel: «Dacă te vei supune căpeteniilor împăratului Babilonului, vei scăpa cu viaţă, şi nici cetatea aceasta nu va fi arsă cu foc, iar tu vei trăi împreună cu casa ta.
Jer	38	18	Dar dacă nu te vei supune căpeteniilor împăratului Babilonului, cetatea aceasta va fi dată în mînile Haldeilor, cari o vor arde cu foc; iar tu nu vei scăpa din mînile lor!“
Jer	38	19	Împăratul Zedechia a zis lui Ieremia: „Mă tem de Iudeii cari au trecut la Haldei; mă tem să nu mă dea în mînile lor, şi să mă batjocorească.“
Jer	38	20	Ieremia a răspuns: „Nu te vor da.“ Ascultă glasul Domnului în ce-ţi spun, căci o vei duce bine, şi vei scăpa cu viaţă.
Jer	38	21	Dar dacă nu vrei să ieşi, iată ce mi-a descoperit Domnul:
Jer	38	22	„Toate nevestele cari au mai rămas în casa împăratului lui Iuda, vor fi luate de căpeteniile împăratului Babilonului, şi vor zice jălind: «Prietenii tăi cei buni te-au înşelat şi te-au înduplecat; dar cînd ţi s’au afundat picioarele în noroi, ei au fugit!»
Jer	38	23	Toate nevestele tale şi copiii tăi vor fi luaţi de Haldei; şi nu vei scăpa de mînile lor, ci vei fi prins de mîna împăratului Babilonului, şi cetatea aceasta va fi arsă cu foc.“
Jer	38	24	Zedechia a zis lui Ieremia: „Să nu ştie nimeni nimic din cuvintele acestea, şi nu vei muri!
Jer	38	25	Dar dacă vor auzi căpeteniile că ţi-am vorbit, şi dacă vor veni şi-ţi vor zice: «Spune-ne ce ai spus împăratului, şi ce ţi-a spus împăratul, nu ne ascunde nimic, şi nu te vom omorî», –
Jer	38	26	să le răspunzi: «Am rugat pe împărat să nu mă trimeată iarăş, în casa lui Ionatan, ca nu cumva să mor acolo!“
Jer	38	27	Toate căpeteniile au venit la Ieremia şi l-au întrebat. El le-a răspuns întocmai cum poruncise împăratul. Ei au tăcut atunci, şi au plecat, căci nimeni n’auzise nimic.
Jer	38	28	Ieremia însă a rămas în curtea temniţei pînă în ziua luării Ierusalimului.“
------------------------Ieremia, capitolul 39
Jer	39	1	Ierusalimul a fost luat. În al nouălea an al lui Zedechia, împăratul lui Iuda, în luna a zecea, a venit Nebucadneţar, împăratul Babilonului, cu toată oştirea lui înaintea Ierusalimului, şi l-a împresurat;
Jer	39	2	iar în anul al unsprezecelea al lui Zedechia, în ziua a noua a lunii a patra, au pătruns în cetate.
Jer	39	3	Atunci au înaintat toate căpeteniile împăratului Babilonului, şi au cuprins poarta dela mijloc. Erau: Nergal-Şareţer, Samgar-Nebu, Sarsechim, căpetenia famenilor dregători, Nergal-Şareţer, căpetenia magilor, şi toate celelalte căpetenii ale împăratului Babilonului.
Jer	39	4	Zedechia, împăratul lui Iuda, şi toţi oamenii de război, cum i-au văzut, au fugit, şi au ieşit noaptea din cetate, pe drumul grădinii împăratului, pe poarta dintre cele două ziduri, şi au apucat pe drumul cîmpiei.
Jer	39	5	Dar oastea Haldeilor i-a urmărit, şi a ajuns pe Zedechia în cîmpiile Ierihonului. L-au luat, şi l-au dus la Nebucadneţar, împăratul Babilonului, la Ribla, în ţara Hamatului; el a dat o hotărîre împotriva lui.
Jer	39	6	Împăratul Babilonului a pus să junghie la Ribla pe fiii lui Zedechia înaintea lui, împreună cu toţi mai marii lui Iuda.
Jer	39	7	Apoi a pus să scoată ochii lui Zedechia, şi a pus să-l lege cu lanţuri de aramă, ca să-l ducă la Babilon.
Jer	39	8	Haldeii au ars cu foc casa împăratului şi casele poporului, şi au dărîmat zidurile Ierusalimului.
Jer	39	9	Nebuzaradan, căpetenia străjerilor, a luat robi la Babilon, pe aceia din popor cari rămăseseră în cetate, pe cei ce se supuseseră lui, şi pe rămăşiţa poporului.
Jer	39	10	Dar Nebuzaradan, căpetenia străjerilor, a lăsat în ţara lui Iuda pe unii din cei mai săraci din popor, pe ceice n’aveau nimic; şi le-a dat atunci vii şi ogoare.
Jer	39	11	Nebucadneţar, împăratul Babilonului, dăduse porunca următoare cu privire la Ieremia, prin Nebuzaradan, căpetenia străjerilor:
Jer	39	12	„Ia-l, poartă grijă de el, şi nu-i face niciun rău, ci fă-i ce-ţi va cere!“
Jer	39	13	Nebuzaradan, căpetenia străjerilor, Nebuşazban, căpetenia famenilor-dregători, Nergal-Şareţer, căpetenie magilor, şi toate căpeteniile împăratului Babilonului,
Jer	39	14	au trimes să aducă pe Ieremia din curtea temniţei, şi l-au încredinţat lui Ghedalia, fiul lui Ahicam, fiul lui Şafan, ca să-l ducă acasă. Şi a rămas în mijlocul poporului.
Jer	39	15	Cuvîntul Domnului vorbise astfel lui Ieremia, pe cînd era închis în curtea temniţei:
Jer	39	16	„Du-te de vorbeşte lui Ebed-Melec, Etiopianul, şi spune-i: «Aşa vorbeşte Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel: «Iată, voi aduce peste cetatea aceasta lucrurile, pe cari le-am vestit în rău şi nu în bine; în ziua aceea ele se vor întîmpla înaintea ochilor tăi.
Jer	39	17	Dar pe tine te voi izbăvi în ziua aceea, zice Domnul, şi nu vei fi dat în mînile oamenilor de cari temi.
Jer	39	18	Te voi scăpa, şi nu vei cădea supt sabie, ci viaţa îţi va fi prada ta de război, pentrucă ai avut încredere în Mine, zice Domnul.“
------------------------Ieremia, capitolul 40
Jer	40	1	Iată cuvîntul spus lui Ieremia din partea Domnului, după ce Nebuzaradan, căpetenia străjerilor, i-a dat drumul din Rama. Cînd a trimes să-l aducă, Ieremia era încă legat cu lanţuri, împreună cu toţi prinşii de război din Ierusalim şi din Iuda, cari aveau să fie duşi în Babilon.
Jer	40	2	Căpetenia străjerilor a trimes să aducă pe Ieremia, şi i-a zis: „Domnul, Dumnezeul tău, a vestit mai dinainte aceste nenorociri împotriva locului acestuia;
Jer	40	3	Domnul a adus şi a împlinit ce spusese; şi lucrurile acestea vi s’au întîmplat pentrucă aţi păcătuit împotriva Domnului şi n’aţi ascultat glasul Lui.
Jer	40	4	Acum, iată, te izbăvesc astăzi din lanţurile, pe cari le ai la mîni; dacă vrei să vii cu mine la Babilon, vino, şi voi îngriji de tine. Dar, dacă nu-ţi place să vii cu mine la Babilon, nu veni. Iată, toată ţara este înaintea ta, du-te unde vei crede, şi unde-ţi place să te duci!“
Jer	40	5	Însă fiindcă el zăbovea să răspundă, „Întoarce-te,“ a adăugat el, „la Ghedalia, fiul lui Ahicam, fiul lui Şafan, pe care l-a pus împăratul Babilonului peste cetăţile lui Iuda, şi rămîi cu el în mijlocul poporului; sau, du-te ori unde vei vrea să te duci!“ Căpetenia străjerilor i-a dat merinde şi daruri, şi i-a dat drumul.
Jer	40	6	Ieremia s’a dus la Ghedalia, fiul lui Ahicam, la Miţpa, şi a rămas cu el în mijlocul poporului, care rămăsese în ţară.
Jer	40	7	Cînd au aflat toate căpeteniile oştirilor cari rămăseseră pe cîmp, cu oamenii lor, că împăratul Babilonului a pus ca dregător al ţării pe Ghedalia, fiul lui Ahicam, şi că i-a încredinţat bărbaţii, femeile, copii, şi pe aceia din săracii ţării, cari nu fuseseră luaţi robi în Babilon,
Jer	40	8	s’au dus la Ghedalia la Miţpa; şi anume: Ismael, fiul lui Netania, Iohanan şi Ionatan, fiul lui Careah, Seraia, fiul lui Tanhumet, fiii lui Efai din Netofa, şi Iezania, fiul unui Maacatit, ei şi oamenii lor.
Jer	40	9	Ghedalia, fiul lui Ahicam, fiul lui Şafan, le-a jurat, lor şi oamenilor lor, zicînd: „Nu vă temeţi să slujiţi Haldeilor; rămîneţi în ţară, slujiţi împăratului Babilonului, şi o veţi duce bine!
Jer	40	10	Iată că eu rămîn la Miţpa, ca să fiu la porunca Haldeilor, cari vor veni la noi. Voi strîngeţi deci vinul, poamele de vară şi untdelemnul, puneţi-le în vasele voastre, şi locuiţi în cetăţile, în cari vă aflaţi!“
Jer	40	11	Toţi Iudeii cari erau în ţara Moabului, la Amoniţi, în ţara Edomului, şi în toate ţările, au auzit că împăratul Babilonului lăsase o rămăşiţă în Iuda, şi că le dăduse ca dregător pe Ghedalia, fiul lui Ahicam, fiul lui Şafan.
Jer	40	12	Şi toţi Iudeii aceştia, s’au întors din toate locurile, pe unde erau împrăştiaţi, au venit în ţara lui Iuda la Ghedalia, la Miţpa, şi au avut un mare belşug de vin şi de poame de vară.
Jer	40	13	Iohanan, fiul lui Careah, şi toate căpeteniile oştilor cari mai erau pe cîmp, au venit la Ghedalia, la Miţpa,
Jer	40	14	şi i-au zis: „Ştiţi că Baalis, împăratul Amoniţilor, a însărcinat pe Ismael, fiul lui Netania, să te omoare?“ Dar Ghedalia, fiul lui Ahicam, nu i-a crezut.
Jer	40	15	Şi Iohanan, fiul lui Careah, a spus în taină lui Ghedalia, la Miţpa: „Dă-mi voie să mă duc să omor pe Ismael, fiul lui Netania. Nimeni n’are să ştie. Pentru ce să te omoare el, şi să se risipească toţi cei din Iuda, cari s’au strîns la tine, şi să piară rămăşiţa lui Iuda?“
Jer	40	16	Ghedalia, fiul lui Ahicam, a răspuns lui Iohanan, fiul lui Careah: „Nu face lucrul acesta: căci ce spui tu despre Ismael, nu este adevărat!“
------------------------Ieremia, capitolul 41
Jer	41	1	În luna a şaptea, Ismael, fiul lui Netania, fiul lui Elişama, din neamul împăratului, a venit cu mai marii împăratului şi cu zece oameni la Ghedalia, fiul lui Ahicam, la Miţpa. Şi au mîncat împreună acolo, la Miţpa.
Jer	41	2	Atunci Ismael, fiul lui Netania, s’a sculat cu cei zece oameni de cari era însoţit, şi au lovit cu sabia pe Ghedalia, fiul lui Ahicam, fiul lui Şafan, şi au omorît astfel pe acela, pe care îl pusese împăratul Babilonului dregător peste ţară.
Jer	41	3	Ismael a mai omorît pe toţi Iudeii, cari erau cu Ghedalia la Miţpa, şi pe Haldeii, cari se aflau acolo, oameni de război.
Jer	41	4	A doua zi, după omorîrea lui Ghedalia, pe cînd nimeni nu ştia nimic,
Jer	41	5	au venit din Sihem, din Silo şi din Samaria, optzeci de oameni, cu barba rasă şi cu haine sfîşiate, cari îşi făcuseră tăieturi în piele; aveau daruri de mîncare şi tămîie, ca să le aducă la Casa Domnului.
Jer	41	6	Ismael, fiul lui Netania, le-a ieşit înainte din Miţpa, şi mergea plîngînd. Cînd i-a întîlnit, le-a zis: „Veniţi la Ghedalia, fiul lui Ahicam!“
Jer	41	7	Şi cînd au ajuns ei în mijlocul cetăţii, Ismael, fiul lui Netania, i-a junghiat şi i-a aruncat în groapă, cu ajutorul oamenilor, cari-l însoţeau.
Jer	41	8	Dar s’au găsit printre ei zece oameni cari au zis lui Ismael: „Nu ne omorî, căci mai avem merinde ascunse în cîmp: grîu, orz, untdelemn şi miere!“ Atunci el i-a cruţat, şi nu i-a omorît împreună cu fraţii lor.
Jer	41	9	Groapa în care a aruncat Ismael toate trupurile moarte ale oamenilor pe cari i-a ucis, afară de Ghedalia, este groapa aceea mare pe care o făcuse împăratul Asa, cînd se temea de Baeşa, împăratul lui Israel; groapa aceasta a umplut-o Ismael, fiul lui Netania, cu cei ucişi.
Jer	41	10	Ismael a luat prinşi de război pe toi ceice mai rămăseseră la Miţpa din popor, pe fiicele împăratului şi pe toţi aceia din popor, cari locuiau acolo, şi pe cari-i încredinţase Nebuzaradan, căpetenia străjerilor, lui Ghedalia, fiul lui Ahicam; Ismael fiul lui Netania, i-a luat prinşi de război, şi a plecat ca să treacă la Amoniţi.
Jer	41	11	Dar Iohanan, fiul lui Careah, şi toate căpeteniile oştirilor, cari erau cu el, au fost înştiinţaţi de tot răul, pe care-l făcuse Ismael, fiul lui Netania.
Jer	41	12	Au luat pe toţi oamenii, şi au pornit să bată pe Ismael, fiul lui Netania, pe care l-au găsit lîngă apele cele mari ale Gabaonului.
Jer	41	13	Cînd a văzut tot poporul, care era cu Ismael, pe Iohanan, fiul lui Careah, şi pe toate căpeteniile oştirilor, cari erau cu el, s’a bucurat;
Jer	41	14	şi tot poporul, pe care-l luase Ismael din Miţpa, s’a întors şi a venit de s’a unit cu Iohanan, fiul lui Careah.
Jer	41	15	Dar Ismael, fiul lui Netania, a scăpat de Iohanan cu opt oameni, şi s’a dus la Amoniţi.
Jer	41	16	Iohanan, fiul lui Careah, şi toate căpeteniile oştirilor, cari erau cu el, au luat toată rămăşiţa poporului, pe care l-au izbăvit din mînile lui Ismael, fiul lui Netania, cînd îl ducea din Miţpa, după ce ucisese pe Ghedalia, fiul lui Ahicam. Şi anume pe oamenii de război, pe femei, pe copii, pe famenii-dregători, pe cari i-a adus Iohanan înapoi din Gabaon.
Jer	41	17	Au pornit, şi s’au oprit la hanul lui Chimham lîngă Betleem, ca să plece apoi în Egipt,
Jer	41	18	departe de Haldei, de cari se temeau, pentrucă Ismael, fiul lui Netania, ucisese pe Ghedalia, fiul lui Ahicam, pe care-l pusese împăratul Babilonului dregător peste ţară.
------------------------Ieremia, capitolul 42
Jer	42	1	Toate căpeteniile oştilor, Iohanan, fiul lui Careah, Iezania, fiul lui Hosea, şi tot poporul dela cel mai mic pînă la cel mai mare, au înaintat,
Jer	42	2	şi au zis proorocului Ieremia: „Fie bine primită înaintea ta rugămintea noastră! Mijloceşte pentru noi la Domnul, Dumnezeul tău, pentru toţi cei ce au mai rămas, căci eram mulţi, dar am mai rămas numai un mic număr, cum bine vezi tu însuţi cu ochii tăi.
Jer	42	3	Binevoiască Domnul, Dumnezeul tău, să ne arate drumul pe care trebuie să mergem şi să ne spună ce avem de făcut!“
Jer	42	4	Proorocul Ieremia le-a zis: „Am auzit! Iată că mă voi ruga Domnului Dumnezeului vostru, după cererea voastră, şi vă voi face cunoscut, fără să vă ascund ceva, tot ce vă va răspunde Domnul!“
Jer	42	5	Atunci ei au zis lui Ieremia: „Domnul să fie un martor adevărat şi credincios împotriva noastră, dacă nu vom face tot ce-ţi va porunci Domnul, Dumnezeul tău, să ne spui!
Jer	42	6	Fie bine, fie rău, noi vom asculta de glasul Domnului, Dumnezeului nostru, la care te trimetem, ca să fim fericiţi, ascultînd de glasul Domnului, Dumnezeului nostru!“
Jer	42	7	După zece zile, cuvîntul Domnului a vorbit lui Ieremia.
Jer	42	8	Şi Ieremia a chemat pe Iohanan, fiul lui Careah, pe toate căpeteniile oştilor, cari erau cu el, şi pe tot poporul, dela cel mai mic pînă la cel mai mare,
Jer	42	9	şi le-a zis: „Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui Israel, la care m’aţi trimes, să-I aduc înainte rugăciunile voastre:
Jer	42	10	«Dacă veţi rămînea în ţara aceasta, vă voi face să propăşiţi în ea, şi nu vă voi nimici, vă voi sădi şi nu vă voi smulge; căci Îmi pare rău de răul, pe care vi l-am făcut!
Jer	42	11	Nu vă temeţi de împăratul Babilonului, de care vă este frică; nu vă temeţi de el, zice Domnul, căci Eu sînt cu voi, ca să vă scap şi să vă scot din mîna lui.
Jer	42	12	Îi voi insufla milă de voi, şi se va îndura de voi, şi vă va lăsa să locuiţi în ţara voastră.»
Jer	42	13	Dar dacă nu veţi asculta de glasul Domnului, Dumnezeului vostru, şi dacă veţi zice: «Nu vrem să rămînem în ţara aceasta,
Jer	42	14	nu, ci vom merge în ţara Egiptului, unde nu vom vedea nici războiul, nici nu vom auzi glasul trîmbiţei, nici nu vom duce lipsă de pîne, şi acolo vom locui!» –
Jer	42	15	atunci, ascultaţi Cuvîntul Domnului, rămăşiţe ale lui Iuda: Aşa vorbeşte Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel: «Dacă vă veţi îndrepta faţa să mergeţi în Egipt, dacă vă veţi duce să locuiţi pentru o vreme acolo,
Jer	42	16	sabia de care vă temeţi vă va ajunge acolo, în ţara Egiptului, foametea de care vă este frică se va lipi de voi acolo în Egipt şi veţi muri acolo.
Jer	42	17	Toţi ceice îşi vor îndrepta faţa să meargă în Egipt ca să locuiască pentru o vreme acolo, vor muri de sabie, de foamete sau de ciumă; niciunul nu va rămînea, şi nu va scăpa de nenorocirile, pe cari le voi aduce peste ei!“
Jer	42	18	Căci aşa vorbeşte Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel: «Cum s’a vărsat mînia şi urgia Mea peste locuitorii Ierusalimului, aşa se va vărsa urgia Mea şi peste voi, dacă veţi merge în Egipt; veţi fi o pricină de afurisenie, de groază, de blestem şi de ocară, şi nu veţi mai vedea niciodată locul acesta!»
Jer	42	19	Rămăşiţe ale lui Iuda, Domnul vă zice: «Nu vă duceţi în Egipt!» «Băgaţi bine de seamă că vă opresc lucrul acesta astăzi.
Jer	42	20	Căci vă înşelaţi singuri, dacă m’aţi trimes la Domnul, Dumnezeul vostru, zicînd: «Mijloceşte pentru noi la Domnul, Dumnezeul nostru, fă-ne cunoscut tot ce va spune Domnul, Dumnezeul nostru, şi vom face!»
Jer	42	21	Eu v’am spus astăzi; dar voi n’ascultaţi glasul Domnului, Dumnezeului vostru, nici tot ce m’a însărcinat El să vă spun.
Jer	42	22	De aceea să ştiţi că veţi muri de sabie, de foamete sau de ciumă, în locul unde voiţi să vă duceţi să locuiţi!“
------------------------Ieremia, capitolul 43
Jer	43	1	Cînd a isprăvit Ieremia de spus întregului popor toate cuvintele Domnului, Dumnezeului lor, toate cuvintele pe cari-l însărcinase Domnul, Dumnzeul lor, să le spună,
Jer	43	2	Azaria, fiul lui Hosea, Iohanan, fiul lui Careah, şi toţi oamenii aceia îngîmfaţi, au zis lui Ieremia: „Minţi! Nu Domnul, Dumnezeul nostru, te-a însărcinat să ne spui: «Nu vă duceţi în Egipt ca să locuiţi acolo pentru o vreme!»
Jer	43	3	Ci Baruc, fiul lui Neriia, te aţîţă împotriva noastră, ca să ne dai în mînile Haldeilor, să ne omoare sau să ne ducă robi la Babilon!“
Jer	43	4	Astfel, Iohanan, fiul lui Careah, toate căpeteniile oştilor, şi tot poporul, n’au ascultat de glasul Domnului, care le poruncea să rămînă în ţara lui Iuda.
Jer	43	5	Şi Iohanan, fiul lui Careah, şi toate căpeteniile oştilor, au luat pe toate rămăşiţele lui Iuda, cari din împrăştiaţi cum erau printre toate neamurile, se întorseseră să locuiască în ţara lui Iuda,
Jer	43	6	şi anume pe bărbaţii, femeile, copiii, fiicele împăratului, şi pe toate sufletele, pe cari le lăsase Nebuzaradan, căpetenia străjerilor, cu Ghedalia, fiul lui Ahicam, fiul lui Şafan, precum şi pe proorocul Ieremia, şi pe Baruc, fiul lui Neriia.
Jer	43	7	Au plecat dar în ţara Egiptului, – căci n’au ascultat de porunca Domnului, – şi au ajuns pînă la Tahpanes.
Jer	43	8	Cuvîntul Domnului a vorbit lui Ieremia, la Tahpanes, astfel:
Jer	43	9.	„Ia în mînă nişte pietre mari, şi ascunde-le, în faţa Iudeilor, în lutul cuptorului de cărămizi care este la intrarea casei lui Faraon din Tahpanes.
Jer	43	10	Şi spune Iudeilor: «Aşa vorbeşte Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel: «Iată, voi trimete să aducă pe robul Meu Nebucadneţar, împăratul Babilonului, şi voi pune scaunul lui de domnie peste aceste pietre, pe cari le-am ascuns, şi îşi va întinde covorul peste ele.
Jer	43	11	El va veni, şi va lovi ţara Egiptului: va omorî pe cei sortiţi să moară, va duce în robie pe cei sortiţi robiei, şi va ucide cu sabia pe cei sortiţi la sabie!
Jer	43	12	Voi pune foc caselor dumnezeilor Egiptului; Nebucadneţar le va arde, va duce robi pe idoli, se va înveli cu ţara Egiptului cum se înveleşte păstorul cu haina lui, şi va ieşi în pace din ea.
Jer	43	13	Va sfărîma stîlpii din Bet-Şemeş, din ţara Egiptului, şi va arde cu foc casele dumnezeilor Egiptului.“
------------------------Ieremia, capitolul 44
Jer	44	1	Iată cuvîntul spus lui Ieremia cu privire la toţi Iudeii, cari locuiau în ţara Egiptului, la Migdol, la Tahpanes, la Nof şi în ţara Patros:
Jer	44	2	„Aşa vorbeşte Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel: «Aţi văzut toate nenorocirile, pe cari le-am adus asupra Ierusalimului şi asupra tuturor cetăţilor lui Iuda: iată că astăzi ele nu mai sînt decît nişte dărîmături, şi nimeni nu mai locuieşte în ele,
Jer	44	3	din pricina răutăţii, cu care au lucrat, ca să Mă mînie, ducîndu-se să tămîieze şi să slujească altor dumnezei, cari nu erau cunoscuţi nici de ei, nici de voi, nici de părinţii voştri.
Jer	44	4	V’am trimes într’una pe toţi slujitorii Mei proorocii, ca să vă spună: «Nu faceţi aceste urîciuni, pe cari le urăsc.»
Jer	44	5	Dar ei n’au vrut s’asculte, n’au luat aminte, nu s’au întors dela răutatea lor, şi n’au încetat să aducă tămîie altor dumnezei.
Jer	44	6	De aceea s’a vărsat urgia Mea şi a izbucnit mînia Mea, şi în cetăţile lui Iuda şi în uliţele Ierusalimului, cari nu mai sînt decît nişte dărîmături şi un pustiu, cum se vede astăzi.
Jer	44	7	«Acum, aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul oştirilor, Dumnezeul lui Israel: «Pentru ce vă faceţi voi singuri un rău atît de mare, ca să se nimicească din mijlocul lui Iuda bărbaţi, femei, copii şi prunci, şi să nu mai rămînă nici o rămăşiţă din voi?
Jer	44	8	Pentruce Mă mîniaţi voi prin lucrările mînilor voastre, aducînd tămîie altor dumnezei ai ţării Egiptului, unde aţi venit să locuiţi pentru o vreme, ca să fiţi nimiciţi şi să ajungeţi o pricină de blestem şi de ocară printre toate neamurile pămîntului?
Jer	44	9	Aţi uitat nelegiuirile părinţilor voştri, nelegiuirile împăraţilor lui Iuda, nelegiuirile nevestelor lor, nelegiuirile voastre şi nelegiuirile nevestelor voastre, săvîrşite în ţara lui Iuda şi pe uliţele Ierusalimului?
Jer	44	10	Ei nu s’au smerit nici pînă în ziua de azi, n’au frică, nu urmează Legea Mea şi poruncile Mele, pe cari le-am pus înaintea voastră şi înaintea părinţilor voştri.
Jer	44	11	«De aceea, aşa vorbeşte Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel: «Iată, Îmi întorc Faţa împotriva voastră, ca să vă fac rău, şi să nimicesc pe tot Iuda.
Jer	44	12	Voi lua rămăşiţele lui Iuda, cari şi-au îndreptat faţa ca să meargă în ţara Egiptului, să locuiască acolo pentru o vreme: toţi vor fi nimiciţi, şi vor cădea în ţara Egiptului; vor fi nimiciţi de sabie, de foamete, dela cel mai mic pînă la cel mai mare; vor pieri de sabie şi de foamete; şi vor fi o pricină de afurisenie, de spaimă, de blestem şi de ocară.
Jer	44	13	Voi pedepsi astfel pe ceice locuiesc în ţara Egiptului, cum am pedepsit Ierusalimul, cu sabie, cu foamete şi cu ciumă.
Jer	44	14	Nu va rămînea şi nu va scăpa niciunul din rămăşiţele lui Iuda, cari au venit să locuiască pentru o vreme în ţara Egiptului, cu gînd să se întoarcă iarăş în ţara lui Iuda, unde doresc să se întoarcă iarăş să se aşeze: nu se vor mai întoarce decît vreo cîţiva, cari vor scăpa!“
Jer	44	15	Toţi bărbaţii, cari ştiau că nevestele lor aduceau tămîie altor dumnezei, toate femeile cari se aflau acolo în mare număr, şi tot poporul care locuia în ţara Egiptului, la Patros, au răspuns aşa lui Ieremia:
Jer	44	16	„Nu te vom asculta în nimic din cele ce ne-ai spus în Numele Domnului.
Jer	44	17	Ci voim să facem cum am spus cu gura noastră, şi anume: să aducem tămîie împărătesei cerului, şi să-i turnăm jertfe de băutură, cum am făcut, noi şi părinţii noştri, împăraţii noştri şi căpeteniile noastre, în cetăţile lui Iuda şi în uliţele Ierusalimului. Atunci aveam pîne de ne săturam, eram fericiţi, şi nu treceam prin nici o nenorocire!
Jer	44	18	Dar, de cînd am încetat să aducem tămîie împărătesei cerului, şi să-i turnăm jertfe de băutură, am dus lipsă de toate, şi am fost nimiciţi de sabie şi de foamete…“
Jer	44	19	„De altfel, cînd aducem tămîie împărătesei cerului şi-i turnăm jertfe de băutură, oare fără voia bărbaţilor noştri îi pregătim noi turte ca s’o cinstim făcîndu-i chipul, şi-i aducem jertfe de băutură?“
Jer	44	20	Ieremia a zis atunci întregului popor, bărbaţilor, femeilor şi tuturor celor ce-i dăduseră răspunsul acesta:
Jer	44	21	„Nu Şi-a adus aminte Domnul, şi nu I-a venit Lui în minte tămîia, pe care aţi ars-o în cetăţile lui Iuda şi în uliţele Ierusalimului, voi şi părinţii voştri, împăraţii voştri şi căpeteniile voastre, şi poporul din ţară?
Jer	44	22	Domnul n’a putut să mai sufere lucrul acesta, din pricina răutăţii faptelor voastre, din pricina urîciunilor pe cari le-aţi săvîrşit; şi de aceea ţara voastră a ajuns o paragină, un pustiu, o pricină de blestem, cum vedeţi astăzi.
Jer	44	23	Tocmai pentru că aţi ars tămîie şi aţi păcătuit împotriva Domnului, pentru că n’aţi ascultat glasul Domnului, şi n’aţi păzit Legea, poruncile şi învăţăturile Lui, tocmai pentru aceea vi s’au întîmplat aceste nenorociri, cum se vede astăzi.““ –
Jer	44	24	Ieremia a mai zis întregului popor şi tuturor femeilor: „Ascultaţi Cuvîntul Domnului, voi toţi cei din Iuda, cari sînteţi în ţara Egiptului!
Jer	44	25	Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui Israel: «Voi şi nevestele voastre aţi mărturisit cu gurile voastre şi aţi împlinit cu mînile voastre ce spuneţi: «Vrem să împlinim juruinţele pe cari le-am făcut, să aducem tămîie împărătesei cerului, şi să-i turnăm jertfe de băutură!»
Jer	44	26	De aceea, acum, dupăce v’aţi împlinit juruinţele, şi v’aţi înfăptuit făgăduinţele, ascultaţi Cuvîntul Domnului, voi toţi cei din Iuda, cari locuiţi în ţara Egiptului! «Iată, jur pe Numele Meu cel mare, zice Domnul, – că Numele Meu nu va mai fi chemat de gura niciunuia din oamenii lui Iuda, şi în toată ţara Egiptului niciunul nu va zice: «Viu este Domnul, Dumnezeu!»
Jer	44	27	Iată, voi veghea asupra lor ca să le fac rău şi nu bine; şi toţi oamenii lui Iuda, cari sînt în ţara Egiptului, vor fi nimiciţi de sabie şi de foamete pînă vor pieri de tot.
Jer	44	28	Aceia, în mic număr, cari vor scăpa de sabie, se vor întoarce din ţara Egiptului în ţara lui Iuda. Dar toată rămăşiţa lui Iuda, toţi cei ce au venit să locuiască în ţara Egiptului, vor vedea dacă se va împlini Cuvîntul Meu sau al lor.»
Jer	44	29	«Şi iată, zice Domnul, un semn, după care veţi cunoaşte că vă voi pedepsi în locul acesta, ca să ştiţi că vorbele Mele se vor împlini peste voi, spre nenorocirea voastră.»
Jer	44	30	Aşa vorbeşte Domnul: «Iată, voi da pe Faraon Hofra, împăratul Egiptului, în mînile vrăjmaşilor lui, în mînile celor ce vor să-l omoare, cum am dat pe Zedechia, împăratul lui Iuda, în mînile lui Nebucadneţar, împăratul Babilonului, vrăjmaşul său, care voia să-l omoare.“
------------------------Ieremia, capitolul 45
Jer	45	1	Cuvîntul pe care l-a spus proorocul Ieremia către Baruc, fiul lui Neriia, cînd a scris într’o carte cuvintele acestea, după spusele lui Ieremia, în al patrulea an al lui Ioiachim, fiul lui Iosia, împăratul lui Iuda, sună astfel:
Jer	45	2	„Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui Israel, despre tine, Baruc:
Jer	45	3	«Tu zici: «Vai de mine! căci Domnul a adus întristare peste durerea mea; îmi sleiesc puterile suspinînd, şi nu găsesc odihnă!»
Jer	45	4	Spune-i: «Aşa vorbeşte Domnul: «Iată că ce am zidit, voi dărîma; ce am sădit, voi smulge, şi anume ţara aceasta.
Jer	45	5	Şi tu umbli după lucruri mari? Nu umbla după ele! Căci iată, voi aduce nenorocirea peste orice făptură, zice Domnul, dar ţie îţi voi da ca pradă de război viaţa ta, în toate locurile unde vei merge.“
------------------------Ieremia, capitolul 46
Jer	46	1	Cuvîntul Domnului spus proorocului Ieremia asupra neamurilor:
Jer	46	2	asupra Egiptului, împotriva oastei lui Faraon Neco, împăratul Egiptului, care era lîngă rîul Eufratului, la Carchemiş, şi care a fost bătută de Nebucadneţar, împăratul Babilonului, în al patrulea an al lui Ioiachim, fiul lui Iosia, împăratul lui Iuda:
Jer	46	3	„Pregătiţi scutul şi pavăza, şi mergeţi la luptă;
Jer	46	4	înhămaţi caii, şi încălecaţi, călăreţi; arătaţi-vă cu coifurile voastre, lustruiţi-vă suliţele, îmbrăcaţi-vă cu platoşa!…
Jer	46	5	Ce văd? Li-i frică, dau înapoi; vitejii lor sînt bătuţi; fug fără să se mai uite înapoi… Groaza se răspîndeşte în toate părţile – zice Domnul. –
Jer	46	6	Cel mai iute nu scapă prin fugă, cel mai viteaz nu poate scăpa! La miază-noapte, pe malurile Eufratului, se clatină şi cad!
Jer	46	7	Cine este acela care înaintează ca Nilul, şi ale cărui ape se rostogolesc ca rîurile?
Jer	46	8	Este Egiptul. El se umflă ca Nilul, şi apele lui se rostogolesc ca rîurile. El zice: «Mă voi sui, voi acoperi ţara, voi nimici cetăţile şi pe locuitorii lor.
Jer	46	9	Suiţi-vă, cai! Năpustiţi-vă, cară! Să iasă vitejii, cei din Etiopia şi din Put, cari mînuiesc scutul, şi cei din Lud, cari mînuiesc şi întind arcul!
Jer	46	10	Această zi este a Domnului, Dumnezeului oştirilor; este o zi de răzbunare, în care Se răzbună El pe vrăjmaşii Săi. Sabia mănîncă, se satură, şi se îmbată cu sîngele lor. Căci Domnul, Dumnezeul oştirilor, are o jertfă în ţara dela miază-noapte, pe malurile Eufratului.
Jer	46	11	Suie-te în Galaad, şi adu leac alinător, fecioară, fiica Egiptului! Degeaba întrebuinţezi atîtea leacuri, căci nu este vindecare pentru tine!
Jer	46	12	Neamurile aud ruşinea ta, şi este plin pămîntul de strigătele tale; căci războinicii se poticnesc unul de altul, cad cu toţii laolaltă.“
Jer	46	13	Iată cuvîntul spus de Domnul către proorocul Ieremia, despre venirea lui Nebucadneţar, împăratul Babilonului, ca să lovească ţara Egiptului:
Jer	46	14	„Daţi de ştire în Egipt, daţi de veste la Migdol, şi vestiţi la Nof şi la Tahpanes! Ziceţi: «Scoală-te, pregăteşte-te, căci sabia mănîncă în jurul tău!
Jer	46	15	Pentruce ţi-au căzut vitejii tăi? Nu pot să ţină piept, căci Domnul îi răstoarnă!
Jer	46	16	El face pe mulţi să se poticnească; cad unul peste altul, şi zic: «Haidem să ne întoarcem la poporul nostru, în ţara noastră de naştere, departe de sabia nimicitorului!»
Jer	46	17	Acolo strigă: «Faraon, împăratul Egiptului, nu este decît un pustiu, căci a lăsat să treacă clipa potrivită.»
Jer	46	18	«Pe viaţa Mea!» zice Împăratul, al cărui Nume este Domnul oştirilor: «Ca Taborul printre munţi, cum înaintează Carmelul în mare, aşa va veni.
Jer	46	19	Fă-ţi calabalîcul pentru robie, locuitoare, fiica Egiptului! Căci Noful va ajunge un pustiu, va fi pustiit şi nu va mai avea locuitori.
Jer	46	20	Egiptul este o juncană foarte frumoasă… Nimicitorul vine dela miază noapte peste ea…
Jer	46	21	Simbriaşii lui deasemenea sînt ca nişte viţei îngrăşaţi în mijlocul lui. Dar şi ei dau dosul, fug toţi fără să poată ţine pept. Căci vine peste ei ziua nenorocirii lor, ziua pedepsirii lor!
Jer	46	22	I se aude glasul ca fîşiitul unui şarpe! Căci ei înaintează cu o oştire, şi vin cu topoare împotriva lui, ca nişte tăietori de lemne.“
Jer	46	23	„Tăiaţi-i pădurea, zice Domnul, măcar că este fără capăt! Căci sînt mai mulţi decît lăcustele, şi nu-i poţi număra!
Jer	46	24	Fiica Egiptului este acoperită de ruşine, şi este dată în mînile poporului dela mează-noapte.
Jer	46	25	Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel, zice: «Iată, voi pedepsi pe Amon din No, pe Faraon şi Egiptul, pe dumnezeii şi împăraţii lui, pe Faraon şi pe cei ce se încred în el.
Jer	46	26	Îi voi da în mînile celor ce vor să-i omoare, în mînile lui Nebucadneţar, împăratul Babilonului, şi în mînile slujitorilor lui. După aceea, însă, Egiptul va fi locuit ca în zilele de altă dată, zice Domnul.“
Jer	46	27	„Iar tu, robul Meu Iacov, nu te teme, şi nu te spăimînta, Israele! Căci te voi izbăvi din pămîntul depărtat, şi-ţi voi izbăvi sămînţa din ţara în care este roabă. Iacov se va întoarce iarăş, va locui liniştit şi fără teamă; şi nu-l va mai tulbura nimeni.“
Jer	46	28	„Nu te teme, robul Meu Iacov, zice Domnul; căci Eu sînt cu tine. Voi nimici toate neamurile printre cari te-am împrăştiat, dar pe tine nu te voi nimici; ci Te voi pedepsi cu dreptate, nu pot să te las nepedepsit.“
------------------------Ieremia, capitolul 47
Jer	47	1	Iată cuvîntul Domnului, spus proorocului Ieremia cu privire la Filisteni, înainte ca Faraon să bată Gaza.
Jer	47	2	„Aşa vorbeşte Domnul: Iată, se ridică nişte ape dela miază noapte, cresc ca un rîu ieşit din matcă; îneacă ţara şi ce cuprinde ea, cetatea şi locuitorii ei. Ţipă oamenii, şi se bocesc toţi locuitorii ţării.
Jer	47	3	de tropăitul copitelor cailor lui puternici, de uruitul carălor lui şi de scîrţăitul roatelor; părinţii nu se mai întorc spre copiii lor, atît le sînt de slăbite mînile,
Jer	47	4	pentrucă vine ziua cînd vor fi nimiciţi toţi Filistenii, şi stîrpiţi toţi ceice slujeau ca ajutoare Tirului şi Sidonului. Căci Domnul va nimici pe Filisteni, rămăşiţele ostrovului Caftor.
Jer	47	5	Gaza a ajuns pleşuvă, Ascalonul piere cu rămăşiţa văilor lui!“ „Pînă cînd îţi vei face tăieturi de jale în piele?“ –
Jer	47	6	„Ah! Sabie a Domnului, cînd te vei odihni odată? Întoarce-te în teacă, opreşte-te şi fii liniştită!“ –
Jer	47	7	„Dar cum ar putea să se odihnească? Cînd Domnul doar îi porunceşte, şi o îndreaptă împotriva Ascalonului şi coastei mării.“
------------------------Ieremia, capitolul 48
Jer	48	1	Asupra Moabului. „Aşa vorbeşte Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel: «Vai de Nebo, căci este pustiit! Chiriataimul este acoperit de ruşine, este luat; cetăţuia este acoperită de ruşine şi zdrobită!
Jer	48	2	S’a dus fala Moabului, la Hesbon i se pune la cale pieirea: «Haidem, să-l nimicim din mijlocul neamurilor!» «Şi tu vei fi nimicit Madmenule, sabia va merge după tine!»
Jer	48	3	Se aud strigăte din Horonaim: prăpăd şi nimicire!
Jer	48	4	Moabul este zdrobit! Chiar şi cei mici ai lui strigă.
Jer	48	5	Căci într’un plîns necurmat suie suişul Luhitului, şi se aud strigăte de durere la pogorîşul Horonaimului, din pricina nimicirii!“
Jer	48	6	„Fugiţi, scăpaţi-vă viaţa, şi fiţi ca un nevoiaş desţărat în pustie!
Jer	48	7	Căci, pentrucă te-ai încrezut în faptele şi în vistieriile tale, vei fi luat şi tu, şi Chemoşul va merge în robie, cu preoţii şi căpeteniile lui.
Jer	48	8	Pustiitorul va intra în fiecare cetate, şi nicio cetate nu va scăpa. Valea va pieri şi cîmpia va fi nimicită, cum a spus Domnul.
Jer	48	9	Daţi aripi Moabului, să plece în sbor! Cetăţile lui sînt prefăcute în pustie, nu vor mai avea locuitori.
Jer	48	10	Blestemat să fie cel ce face cu nebăgare de seamă lucrarea Domnului, blestemat să fie celce îşi opreşte sabia dela măcel!
Jer	48	11	Moabul, era neturburat din tinereţa lui, şi se odihnea fără teamă pe drojdiile lui, nu era turnat dintr’un vas în altul, şi nu era dus în robie. De aceea i s’a păstrat gustul, şi nu i s’a schimbat mirosul.“
Jer	48	12	„De aceea iată, vin zile, zice Domnul, cînd îi voi trimete oameni cari-l vor pritoci; îi vor goli vasele şi vor face să-i plesnească burdufurile.
Jer	48	13	Moabul va fi dat de ruşine cu Chemoş, cum a fost dat de ruşine casa lui Israel cu Betel, în care îşi punea încrederea.
Jer	48	14	Cum puteţi să ziceţi: «Sîntem viteji, ostaşi gata de luptă?“
Jer	48	15	„Moabul este pustiit, cetăţile lui se înalţă în fum, floarea tinerimii lui este jungheată, zice Împăratul, al cărui Nume este Domnul oştirilor.“
Jer	48	16	„Peirea Moabului este aproape să vină, nenorocirea lui vine în graba mare.
Jer	48	17	Bociţi-l, toţi ceice-l înconjuraţi, toţi cari-i cunoaşteţi numele! Şi ziceţi: «Cum a fost sfărîmat acest puternic toiag de cîrmuire, acest toiag măreţ!“
Jer	48	18	„Pogoară-te din locaşul slavei, şezi jos pe pămîntul uscat, locuitoare, fiica Dibonului! Căci pustiitorul Moabului se suie împotriva ta, şi-ţi nimiceşte cetăţuile.
Jer	48	19	Stai pe drum şi pîndeşte, locuitoarea Aroerului! Întreabă pe fugar şi pe cel scăpat, şi zi: «Ce s’a întîmplat?»
Jer	48	20	Moabul este acoperit de ruşine, căci este zdrobit. Gemeţi şi strigaţi! Vestiţi în Arnon că Moabul este pustiit!
Jer	48	21	A venit pedeapsa şi peste ţara cîmpiei, peste Holon, peste Iahaţ, peste Mefaat,
Jer	48	22	peste Dibon, peste Nebo, peste Bet-Diblataim,
Jer	48	23	peste Chiriataim, peste Bet-Gamul, peste Bet-Meon,
Jer	48	24	peste Cheriiot, peste Boţra, peste toate cetăţile din ţara Moabului, fie depărtate, fie apropiate.
Jer	48	25	Tăria {Evreieşte: cornul} Moabului este frîntă, şi braţul lui zdrobit, zice Domnul.“
Jer	48	26	„Îmbătaţi-l, căci s’a semeţit împotriva Domnului! De aceea, prăvălească-se Moabul în vărsătura lui, şi să ajungă de rîs şi el!
Jer	48	27	N’a fost Israel de rîsul tău? A fost prins el oare printre hoţi, de dai din cap, ori de cîte ori vorbeşti de el?
Jer	48	28	Părăsiţi cetăţile, şi locuiţi în stînci, locuitori ai Moabului! Şi fiţi ca porumbeii, cari îşi fac cuibul pe marginea peşterilor!
Jer	48	29	Am auzit de fudulia mîndrului Moab, de înfumurarea lui, de trufia lui, de semeţirea lui, şi de inima lui îngîmfată.“
Jer	48	30	„Cunosc, zice Domnul, înfumurarea lui, lăudăroşeniile lui deşarte, şi faptele lui de nimic.“
Jer	48	31	„De aceea gem pentru Moab, şi mă jălesc pentru tot Moabul; oamenii suspină pentru cei din Chir-Heres.
Jer	48	32	Vie din Sibma, te plîng mai mult de cît Iaezerul; ramurile tale se întindeau dincolo de mare, se întindeau pînă la marea Iaezerului; dar pustiitorul s’a aruncat peste strîngerea roadelor tale şi peste culesul viilor tale.
Jer	48	33	Şi astfel, s’a dus bucuria şi veselia din cîmpiile şi din ţara roditoare a Moabului.“ „Am secat vinul din teascuri – zice Domnul –; nimeni nu mai calcă teascul cu strigăte de bucurie; sînt strigăte de război, nu strigăte de bucurie.
Jer	48	34	Strigătele Hesbonului răsună pînă la Eleale, şi glasul lor se aude pînă la Iahaţ, dela Ţoar pînă la Horonaim, pînă la Eglat-Şelişia; căci şi apele Nimrimului sînt prefăcute în pustiu.
Jer	48	35	„Vreau s’o isprăvesc în Moab, zice Domnul, cu cel ce se suie pe înălţimile de jerfă, şi aduce tămîie dumnezeului său.
Jer	48	36	De aceea îmi jăleşte inima ca un fluer pentru Moab, îmi jăleşte inima ca un fluer pentru oamenii din Chir-Heres pentrucă toate avuţiile pe cari le-au strîns, sînt perdute.
Jer	48	37	Căci toate capetele sînt rase, toate bărbile sînt tăiate; pe toate mînile sînt tăieturi de jale, şi pe coapse saci.“
Jer	48	38	„Pe toate acoperişurile Moabului şi în pieţe, sînt numai bocete, pentrucă am sfărîmat Moabul ca pe un vas fără preţ, zice Domnul.“
Jer	48	39	„Cît este de sfărîmat Moabul! Gemeţi! Cît de ruşinos întoarce Moabul spatele! Moabul ajunge astfel de rîs şi de pomină pentru toţi cei ce-l înconjoară.
Jer	48	40	Căci aşa vorbeşte Domnul: «Iată că vrăjmaşul sboară ca vulturul, şi îşi întinde aripile asupra Moabului!
Jer	48	41	Cheriiotul este luat, cetăţuile sînt cucerite, şi în ziua aceea, inima vitejilor Moabului este ca inima unei femei în durerile naşterii.
Jer	48	42	Astfel Moabul va fi nimicit de tot, şi nu va mai fi un popor, căci s’a semeţit împotriva Domnului.
Jer	48	43	Groaza, groapa şi laţul sînt peste tine, locuitor al Moabului, zice Domnul.“
Jer	48	44	„Cel ce fuge de groază, cade în groapă, şi cel ce se ridică din groapă, se prinde în laţ; căci aduc asupra lui, asupra Moabului, anul pedepsei lui, zice Domnul.“
Jer	48	45	„Fugarii se opresc sleiţi de puteri la umbra Hesbonului; dar din Hesbon iese un foc, o flacără iese din mijlocul Sihonului, şi mistuie laturile Moabului şi creştetul capului celor ce se fălesc.“
Jer	48	46	„Vai de tine, Moabule! Poporul din Chemoş este pierdut! Căci fiii tăi sînt luaţi prinşi de război, şi fiicele tale prinse de război.
Jer	48	47	Dar în vremile de apoi, voi aduce înapoi pe prinşii de război ai Moabului, zice Domnul.“Aceasta este judecata asupra Moabului.
------------------------Ieremia, capitolul 49
Jer	49	1	Asupra copiiilor lui Amon. Aşa vorbeşte Domnul: „N’are Israel fii? Şi n’are moştenitori? Atunci pentruce stăpîneşte Malcom Gadul, şi locuieşte poporul lui în cetăţile lui?
Jer	49	2	De aceea, iată că vin zile, zice Domnul, cînd voi face să răsune strigătul de război împotriva Rabei copiilor lui Amon. Ea va ajunge un morman de dărîmături, şi satele sale vor fi arse de foc. Atunci Israel va izgoni, pe cei ce-l izgoniseră, zice Domnul.“
Jer	49	3	„Gemi, Hesbonule, căci Ai este pustiit! Strigaţi, fiicele Rabei, îmbrăcaţi-vă cu saci, şi bociţi-vă alergînd încoace şi încolo dealungul zidurilor! Căci Malcom se duce în robie, cu preoţii şi căpeteniile sale!
Jer	49	4	„Ce te lauzi cu văile?“ „Valea ta se scurge, fiică răzvrătită, care te încredeai în vistieriile tale, şi ziceai: «Cine va veni împotriva mea?“
Jer	49	5	„Iată, voi aduce groaza peste tine, zice Domnul, Dumnezeul oştirilor; ea va veni din toate împrejurimile tale, fiecare din voi va fi izgonit drept înainte, şi nimeni nu va strînge pe fugari!
Jer	49	6	Dar după aceea, voi aduce înapoi pe prinşii de război ai copiilor lui Amon, zice Domnul.“
Jer	49	7	Asupra Edomului.Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: „Nu mai este înţelepciune în Teman? A pierit chibzuinţa dela oamenii pricepuţi? S’a dus înţelepciunea lor?“
Jer	49	8	„Fugiţi, daţi dosul, plecaţi în peşteri, locuitori ai Dedanului! Căci voi aduce nenorocirea peste Esau, la vremea cînd îl voi pedepsi.“
Jer	49	9	„Oare, dacă ar veni nişte culegători de struguri la tine, nu ţi-ar lăsa nimic de cules pe urma culegătorilor?“ „Dacă ar veni nişte hoţi noaptea, n’ar pustii decît pînă s’ar sătura!
Jer	49	10	Dar Eu însumi voi despoia pe Esau, îi voi descoperi ascunzătorile, şi nu va putea să se ascundă. Copiii lui, fraţii lui, vecinii lui, vor pieri, şi el nu va mai fi!
Jer	49	11	Lasă pe orfanii tăi! Eu îi voi ţinea în viaţă, şi văduvele tale să se încreadă în Mine!“
Jer	49	12	Căci aşa vorbeşte Domnul: „Iată că cei ce nu trebuiau să bea potirul totuşi îl vor bea; şi tu să rămîi nepedepsit? Nu, nu vei rămînea nepedepsit, ci îl vei bea şi tu!
Jer	49	13	Căci pe Mine însumi jur, zice Domnul, că Boţra va fi dată pradă pustiirii, ocării, nimicirii şi blestemului, şi toate cetăţile ei se vor preface în nişte dărîmături vecinice.“
Jer	49	14	Am auzit o veste dela Domnul, şi un sol a fost trimes printre neamuri: „Strîngeţi-vă, şi porniţi împotriva ei! Sculaţi-vă pentru război!
Jer	49	15	„Căci iată, te voi face mic printre neamuri, dispreţuit printre oameni.
Jer	49	16	Înfumurarea ta, îngîmfarea inimii tale te-a rătăcit, pe tine care locuieşti în crăpăturile stîncilor, şi care stai pe vîrful dealurilor. Dar chiar dacă ţi-ai aşeza cuibul tot atît de sus ca al vulturului, şi de acolo te voi prăbuşi, zice Domnul.“
Jer	49	17	„Edomul va fi pustiit; toţi cei ce vor trece pe lîngă el se vor mira şi vor fluera pentru toate rănile lui.
Jer	49	18	Ca şi Sodoma şi Gomora şi cetăţile vecine, cari au fost nimicite, zice Domnul, nici el nu va mai fi locuit, şi nimeni nu se va mai aşeza acolo…
Jer	49	19	Iată, vrăjmaşul se suie ca un leu de pe malurile îngîmfate ale Iordanului împotriva locuinţei tale tari; deodată voi face Edomul să fugă de acolo şi voi pune peste el pe acela pe care l-am ales. Căci cine este ca Mine? Cine-Mi va porunci? Cine-Mi va sta împotrivă?“
Jer	49	20	„De aceea, ascultaţi hotărîrea pe care a luat-o Domnul împotriva Edomului, şi planurile, pe cari le-a făcut împotriva locuitorilor din Teman: „Cu adevărat, îi vor tîrî ca pe nişte oi slabe, cu adevărat li se va pustii locuinţa!
Jer	49	21	De vuietul căderii lor se cutremură pămîntul; strigătul lor se aude pînă la marea Roşie…
Jer	49	22	Iată, ca vulturul înaintează vrăjmaşul şi sboară, îşi întinde aripile peste Boţra, şi în ziua aceea inima vitejilor Edomului este ca inima unei femei în durerile naşterii.“
Jer	49	23	Asupra Damascului.Hatmanul şi Arpadul sînt roşi de ruşine, căci au auzit o veste rea şi tremură; frica lor este ca o mare înfuriată, care nu se poate potoli.
Jer	49	24	Damascul este topit, se întoarce să fugă, îl ia groaza, îl apucă neliniştea şi durerile, ca pe o femeie în durerile naşterii. –
Jer	49	25	„Ah! cum nu este cruţată cetatea slăvită, cetatea bucuriei mele!“ –
Jer	49	26	„De aceea tinerii ei vor cădea pe uliţe, şi toţi bărbaţii ei de război vor pieri în ziua aceea, zice domnul oştirilor.“
Jer	49	27	„Voi pune foc zidurilor Damascului, şi va mistui casele împărăteşti din ben-Hadad.“
Jer	49	28	Asupra Chedarului şi împărăţiilor Haţorului, pe cari le-a bătut Nebucadneţar, împăratul Babilonului.Aşa vorbeşte Domnul: „Sculaţi-vă, suiţi-vă împotriva Chedarului, şi nimiciţi pe fiii Răsăritului!
Jer	49	29	Le vor lua corturile şi turmele, le vor ridica pînzele, tot calabalîcul şi cămilele, şi le vor striga: «Spaimă, de jur împrejur!»
Jer	49	30	Fugiţi, fugiţi din toate puterile voastre, căutăţi o locuinţă deoparte, locuitori ai Haţorului! zice Domnul: căci Nebucadneţar, împăratul Babilonului, a luat o hotărîre împotriva voastră, a făcut un plan împotriva voastră.“
Jer	49	31	„Sculaţi-vă, suiţi-vă împotriva unui neam liniştit, care locuieşte fără teamă, zice Domnul; n’are nici porţi, nici zăvoare, şi locuieşte singur.
Jer	49	32	Cămilele lor vor fi de jaf, şi mulţimea turmelor lor vor fi o pradă. Voi risipi în toate vînturile pe ei cei ce-şi rad colţurile bărbii, şi le voi aduce pieirea din toate părţile, – zice Domnul. –
Jer	49	33	Haţorul va fi astfel vizuina şacalilor, un pustiu pe vecie; nimeni nu va locui în el, şi niciun om nu va şedea în el.“
Jer	49	34	Cuvîntul Domnului, care a fost spus proorocului Ieremia, asupra Elamului, la începutul domniei lui Zedechia, împăratul lui Iuda, sună astfel:
Jer	49	35	„Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: «Iată, voi sfărîma arcul Elamului, puterea lui de căpetenie.
Jer	49	36	Voi aduce asupra Elamului cele patru vînturi dela cele patru margini ale cerului, îi voi risipi în toate vînturile acestea, şi nu va fi niciun popor, la care să n’ajungă fugari din Elam.
Jer	49	37	Voi face ca locuitorii Elamului să tremure înaintea vrăjmaşilor lor, şi înaintea celor ce vor să-i omoare. Voi aduce nenorociri peste ei, mînia Mea aprinsă, zice Domnul, şi-i voi urmări cu sabia, pînă ce îi voi nimici.»
Jer	49	38	Îmi voi aşeza scaunul de domnie în Elam, şi-i voi nimici împăratul şi căpeteniile, zice Domnul.“
Jer	49	39	„Dar în zilele de apoi voi aduce înapoi pe prinşii de război ai Elamului, zice Domnul.“
------------------------Ieremia, capitolul 50
Jer	50	1	„Iată cuvîntul rostit de Domnul asupra Babilonului, asupra ţării Haldeilor, prin proorocul Ieremia:
Jer	50	2	«Daţi de ştire printre neamuri, daţi de veste şi înălţaţi un steag! Vestiţi, n’ascundeţi nimic! Spuneţi: «Babilonul este luat! Bel este acoperit de ruşine, Merodac este zdrobit! Idolii lui sînt acoperiţi de ruşine, idolii lui sînt sfărîmaţi!
Jer	50	3	Căci împotriva lui se suie un neam dela mează-noapte, care-i va preface ţara într’o pustie, şi nu va mai fi locuită: atît oamenii cît şi dobitoacele fug şi se duc.“
Jer	50	4	„În zilele acelea, în vremile acelea, zice Domnul, copiii lui Israel şi copiii lui Iuda se vor întoarce împreună; vor merge plîngînd şi vor căuta pe Domnul, Dumnezeul lor.
Jer	50	5	Vor întreba de drumul Sionului, îşi vor întoarce privirile spre el, şi vor zice: «Veniţi să ne alipim de Domnul, printr’un legămînt vecinic care să nu fie uitat niciodată!“
Jer	50	6	„Poporul Meu era o turmă de oi pierdute; păstorii lor îi rătăceau, îi făceau să cutreiere munţii; treceau de pe munţi pe dealuri, uitîndu-şi staulul.
Jer	50	7	Toţi cei ce-i găseau îi mîncau, şi vrăjmaşii lor ziceau: «Noi nu sîntem vinovaţi, fiindcă au păcătuit împotriva Domnului, Locaşul neprihănirii, împotriva Domnului, Nădejdea părinţilor lor.»
Jer	50	8	«Fugiţi din Babilon, ieşiţi din ţara Haldeilor, şi mergeţi ca nişte ţapi în fruntea turmii!
Jer	50	9	Căci iată că voi ridica şi voi aduce împotriva Babilonului o mulţime de neamuri mari din ţara dela miazănoapte; se vor înşirui în şiruri de bătaie împotriva lui, şi vor pune stăpînire pe el; săgeţile lui sînt ca ale unui războinic iscusit, care nu se întoarce cu mînile goale.
Jer	50	10	Astfel va fi dată pradă jafului, Haldea, şi toţi ceice o vor jăfui se vor sătura de jaf, zice Domnul.“
Jer	50	11	„Căci voi v’aţi bucurat şi v’aţi veselit, cînd Mi-aţi jăfuit moştenirea Mea! Da, săreaţi ca o juncană în iarbă, nechiezaţi ca nişte armăsari focoşi!“
Jer	50	12	„Mama voastră este acoperită de ruşine, cea care v’a născut roşeşte de ruşine; iată, ea este coada neamurilor, este un pustiu, un pămînt uscat şi fără apă!
Jer	50	13	Din pricina mîniei Domnului nu va mai fi locuită, şi va fi o pustietate. Toţi ceice vor trece pe lîngă Babilon, se vor mira şi vor fluiera pentru toate rănile lui.
Jer	50	14	Înşiruiţi-vă de bătaie împrejurul Babilonului, voi toţi, arcaşii! Trageţi împotriva lui, nu faceţi economie de săgeţi! Căci a păcătuit împotriva Domnului.
Jer	50	15	Scoateţi din toate părţile un strigăt de război împotriva lui! El întinde mînile; temeliile i se prăbuşesc; zidurile i se surpă. Căci este răzbunarea Domnului. Răzbunaţi-vă pe el! Faceţi-i cum a făcut şi el!
Jer	50	16	Nimiciţi cu desăvîrşire din Babilon pe celce samănă, şi pe cel ce mînuieşte secerea la vremea secerişului! Înaintea săbiei nimicitorului, fiecare să se întoarcă la poporul său, fiecare să fugă spre ţara lui.
Jer	50	17	Israel este o oaie rătăcită pe care au gonit-o leii; împăratul Asiriei a mîncat-o cel dintîi; şi acesta din urmă i-a zdrobit oasele, acest Nebucadneţar, împăratul Babilonului.“
Jer	50	18	„De aceea aşa vorbeşte Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel: «Iată, voi pedepsi pe împăratul Babilonului şi ţara lui, cum am pedepsit pe împăratul Asiriei.
Jer	50	19	Voi aduce înapoi pe Israel în păşunea lui; va paşte pe Carmel şi pe Basan, şi îşi va potoli foamea pe muntele lui Efraim şi în Galaad.
Jer	50	20	În zilele acelea, în vremea aceea, – zice Domnul – se va căuta nelegiuirea lui Israel, şi nu va mai fi, şi păcatul lui Iuda, şi nu se va mai găsi; căci voi ierta rămăşiţa, pe care o voi lăsa.“
Jer	50	21	„Suie-te împotriva ţării de două ori răzvrătită, împotriva locuitorilor ei, şi pedepseşte-i! Urmăreşte, măcelăreşte, nimiceşte-i! – zice Domnul – şi împlineşte în totul poruncile Mele!
Jer	50	22	Strigăte de război răsună în ţară, şi prăpădul este mare.
Jer	50	23	Cum s’a rupt şi s’a sfărîmat ciocanul întregului pămînt! Babilonul este nimicit în mijlocul neamurilor!
Jer	50	24	Ţi-am întins o cursă, şi ai fost prins, Babilonule, fără să te aştepţi.“ „Ai fost ajuns, apucat, pentrucă ai luptat împotriva Domnului.
Jer	50	25	Domnul Şi-a deschis casa de arme, şi a scos din ea armele mîniei Lui; căci aceasta este o lucrare a Domnului, Dumnezeul oştirilor, în ţara Haldeilor.“
Jer	50	26	„Pătrundeţi din toate părţile în Babilon, deschideţi-i grînarele, faceţi-le nişte mormane ca nişte grămezi de snopi, şi nimiciţi-le. Nimic să nu mai rămînă din el!
Jer	50	27	Ucideţi-i toţi taurii şi junghiaţi-i! Vai de ei! Căci le-a venit ziua, vremea pedepsirii lor!
Jer	50	28	Ascultaţi strigătele fugarilor, ale celorce scapă din ţara Babilonului, ca să vestească în Sion răzbunarea Domnului, Dumnezeului nostru, răzbunarea pentru Templul Său!
Jer	50	29	Chemaţi împotriva Babilonului pe arcaşi, voi toţi cari încordaţi arcul! Tăbărîţi în jurul lui, ca nimeni să nu scape, răsplătiţi-i după faptele lui, faceţi-i întocmai cum a făcut şi el! Căci s’a semeţit împotriva Domnului, împotriva Sfîntului lui Israel!“
Jer	50	30	„De aceea, tinerii lui vor cădea pe uliţe, şi toţi oamenii lui de război vor pieri în ziua aceea, zice Domnul.“
Jer	50	31	„Iată, am necaz pe tine, îngîmfatule! zice Domnul, Dumnezeul oştirilor; căci ţi-a sosit ziua, vremea pedepsirii tale!
Jer	50	32	Îngîmfatul acela se va poticni şi va cădea, şi nimeni nu-l va ridica, voi pune foc cetăţilor lui, şi-i va mistui toate împrejurimile.“
Jer	50	33	„Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: «Copiii lui Israel şi copiii lui Iuda sînt apăsaţi împreună; toţi cei ce i-au dus robi îi opresc şi nu vor să le dea drumul.
Jer	50	34	Dar puternic este Răzbunătorul lor, El, al cărui Nume este Domnul oştirilor. El le va apăra pricina, ca să dea odihnă ţării, şi să facă pe locuitorii Babilonului să tremure.»
Jer	50	35	Sabia împotriva Haldeilor! – zice Domnul, – împotriva locuitorilor Babilonului, împotriva căpeteniilor şi înţelepţilor lui!
Jer	50	36	Sabia împotriva proorocilor minciunii, ca să ajungă ca nişte oameni fără minte! Sabia împotriva vitejilor lui, ca să rămînă încremeniţi!
Jer	50	37	Sabia împotriva cailor şi carălor lui, împotriva oamenilor de tot felul cari sînt în mijlocul lui, ca să ajungă ca femeile! Sabia împotriva vistieriilor lui, ca să fie jăfuite!
Jer	50	38	Seceta peste apele lui, ca să sece! Căci este o ţară de idoli, şi au înebunit cu idolii lor.
Jer	50	39	Deaceea fiarele pustiei se vor aşeza acolo împreună cu şacalii, şi struţii vor locui acolo; nu va mai fi locuit niciodată, ci vecinic va rămînea nelocuit.
Jer	50	40	Ca şi Sodoma şi Gomora şi cetăţile vecine, pe cari le-a nimicit Dumnezeu, zice Domnul, aşa nu va mai fi locuit nici el, şi nimeni nu se va mai aşeza acolo. –
Jer	50	41	Iată, vine un popor dela miazănoapte, şi un neam mare şi nişte împăraţi puternici se ridică dela marginile pămîntului.
Jer	50	42	Poartă arc şi suliţă, sînt necruţători şi fără milă; glasul le mugeşte ca marea; sînt călări pe cai, ca un om gata de luptă, împotriva ta, fiica Babilonului!
Jer	50	43	Împăratul Babilonului aude vestea, mîinile i se slăbesc, şi îl apucă groaza, ca durerea pe o femeie care naşte…
Jer	50	44	Iată, vrăjmaşul se suie ca un leu, depe malurile îngîmfate ale Iordanului împotriva locuinţei tale tari; deodată îi voi izgoni de acolo, şi voi pune peste ei pe acela, pe care l-am ales. Căci cine este ca Mine? Cine-Mi va porunci? Şi care căpetenie Îmi va sta împotrivă?“
Jer	50	45	Deaceea, ascultaţi hotărîrea pe care a luat-o Domnul împotriva Babilonului, şi planurile pe cari le-a făcut El împotriva ţării Haldeilor! „Cu adevărat, îi vor tîrî ca pe nişte oi slabe, cu adevărat, le vor pustii locuinţa.
Jer	50	46	De strigătul luării Babilonului se cutremură pămîntul, şi se aude un strigăt de durere printre neamuri.“
------------------------Ieremia, capitolul 51
Jer	51	1	Aşa vorbeşte Domnul: „Iată, ridic împotriva Babilonului, şi împotriva locuitorilor Haldeii, un vînt nimicitor.
Jer	51	2	Trimet împotriva Babilonului nişte vînturători cari-l vor vîntura, şi-i vor goli ţara. Vor veni din toate părţile asupra lui, în ziua nenorocirii.
Jer	51	3	Să se întindă arcul împotriva celui ce îşi întinde arcul, împotriva celui ce se mîndreşte în platoşa lui!“ „Nu cruţaţi pe tinerii lui! Nimiciţi cu desăvîrşire toată oştirea lui!
Jer	51	4	Să cadă ucişi în ţara Haldeilor, străpunşi de lovituri pe uliţele Babilonului!
Jer	51	5	Căci Israelul şi Iuda nu sînt părăsiţi de Dumnezeul lor, de Domnul oştirilor, şi ţara Haldeilor este plină de nelegiuiri împotriva Sfîntului lui Israel.
Jer	51	6	Fugiţi din Babilon, şi fiecare să-şi scape viaţa, ca nu cumva să pieriţi în pieirea lui! Căci aceasta este o vreme de răzbunare pentru Domnul! El îi va răsplăti după faptele lui.
Jer	51	7	Babilonul era în mîna Domnului un potir de aur, care îmbăta tot pămîntul; Neamurile au băut din vinul lui; deaceea au fost neamurile ca într’o nebunie.
Jer	51	8	Deodată cade Babilonul şi este zdrobit! Văitaţi-l, aduceţi leac alinător pentru rana lui; poate că se va vindeca!“ –
Jer	51	9	„Am voit să vindecăm Babilonul, dar nu s’a vindecat! Părăsiţi-l, şi haidem fiecare în ţara noastră, căci pedeapsa lui a ajuns pînă la ceruri, şi se înalţă pînă la nori.“
Jer	51	10	„Domnul scoate la lumină dreptatea pricinii noastre: veniţi să istorisim în Sion lucrarea Domnului, Dumnezeului nostru.“
Jer	51	11	„Ascuţiţi săgeţile, prindeţi scuturile! Domnul a aţîţat duhul împăraţilor Mediei, pentru că vrea să nimicească Babilonul; căci aceasta este răzbunarea Domnului, răzbunarea pentru Templul Său.
Jer	51	12	Înălţaţi un steag împotriva zidurilor Babilonului! Întăriţi-i străjile, puneţi caraule, întindeţi curse! Căci Domnul a luat o hotărîre, şi aduce la îndeplinire ce a rostit împotriva locuitorilor Babilonului.“
Jer	51	13	„Tu, care locuieşti lîngă ape mari, şi care ai vistierii nemărginite, ţi-a venit sfîrşitul şi lăcomia ta a ajuns la capăt!“
Jer	51	14	Domnul oştirilor a jurat pe Sine însuş: „Da, te voi umplea de oameni ca de nişte lăcuste, şi vor scoate strigăte de război împotriva ta.“
Jer	51	15	El a făcut pămîntul cu puterea Lui, a întemeiat lumea cu înţelepciunea Lui, a întins cerurile cu priceperea Lui.
Jer	51	16	De glasul Lui, urlă apele în ceruri; El ridică norii dela marginile pămîntului, dă naştere la fulgere şi ploaie, şi scoate vîntul din cămările lui.
Jer	51	17	Atunci orice om se vede cît este de prost cu ştiinţa lui, orice argintar rămîne ruşinat de chipurile lui cioplite; căci idolii lui nu sînt decît minciună, şi n’au nicio suflare în ei!
Jer	51	18	Sînt o nimica toată şi o lucrare de rîs: cînd le vine pedeapsa, pier cu desăvîrşire!
Jer	51	19	Dar Cel ce este partea lui Iacov nu este ca ei; căci El a întocmit totul, şi Israel este seminţia moştenirii Lui: Domnul oştirilor, este Numele Lui.
Jer	51	20	„Tu Mi-ai fost un ciocan şi o unealtă de război. Am zdrobit neamuri prin tine, am nimicit împărăţii prin tine.
Jer	51	21	Prin tine am sfărîmat pe cal şi pe călăreţul lui;
Jer	51	22	prin tine am sfărîmat carul şi pe cel ce şedea în el. Prin tine am sfărîmat pe bărbat şi pe femeie; prin tine am sfărîmat pe bătrîn şi pe copil; prin tine am sfărîmat pe tînăr şi pe fată.
Jer	51	23	Prin tine am sfărîmat pe păstor şi turma lui; prin tine am sfărîmat pe plugar şi boii lui; prin tine am sfărîmat pe cîrmuitori şi pe căpeteniile lui.
Jer	51	24	Dar acum, voi răsplăti Babilonului şi tuturor locuitorilor Haldeii, tot răul, pe care l-au făcut Sionului, supt ochii voştri, zice Domnul.“
Jer	51	25	„Iată, am necaz pe tine, munte nimicitor, zice Domnul, pe tine, care nimiceai tot pămîntul! Îmi voi întinde mîna peste tine, te voi prăvăli dela înălţimea stîncilor, şi te voi preface într-un munte aprins.
Jer	51	26	Nu se vor mai scoate din tine nici pietre din capul unghiului clădirii, nici pietre pentru temelii; căci vei fi o dărîmătură vecinică, zice Domnul…
Jer	51	27	«Înălţaţi un steag pe pămînt! Sunaţi din trîmbiţă printre neamuri! Pregătiţi neamurile împotriva lui, chemaţi împotriva lui împărăţiile Araratului, Miniului şi Aşchenazului!Puneţi căpetenii de oaste împotriva lui! Faceţi să înainteze caii ca nişte lăcuste sbîrlite!
Jer	51	28	Pregătiţi împotriva lui pe neamuri, pe împăraţii Mediei, pe cîrmuitorii lui şi pe toate căpeteniile lui, şi toată ţara supt stăpînirea lor!
Jer	51	29	Se clatină pămîntul, se cutremură; căci planul Domnului împotriva Babilonului se împlineşte; şi El va face din ţara Babilonului un pustiu nelocuit.
Jer	51	30	Vitejii Babilonului nu mai luptă, ci stau în cetăţui; puterea le este sleită, şi au ajuns ca nişte femei. Vrăjmaşii pun foc locuinţelor lor şi le sfărîmă zăvoarele!
Jer	51	31	Se întîlnesc alergătorii, se încrucişează solii, ca să vestească împăratului Babilonului, că cetatea lui este luată din toate părţile,
Jer	51	32	că trecătorile sînt luate, bălţile cu trestie sînt uscate de foc, şi oamenii de război îngroziţi.
Jer	51	33	Căci aşa vorbeşte Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel: «Fiica Babilonului este ca o arie pe vremea cînd este călcată cu picioarele: încă o clipă, şi va veni pentru ea vremea secerişului.“
Jer	51	34	„Nebucadneţar, împăratul Babilonului, m’a mîncat, m’a nimicit; m’a făcut ca un vas gol; m’a înghiţit, ca un balaur, şi-a umplut pîntecele cu ce aveam mai scump, şi m’a izgonit.
Jer	51	35	Sîlnicia făcută faţă de mine şi faţă de carnea mea sfîşiată să se întoarcă asupra Babilonului, zice locuitoarea Sionului. «Sîngele meu să cadă asupra locuitorilor Haldeii!» zice Ierusalimul. –
Jer	51	36	De aceea, aşa vorbeşte Domnul: «Iată, îţi voi apăra pricina, şi te voi răzbuna! Voi seca marea Babilonului, şi-i voi usca izvorul.
Jer	51	37	Babilonul va ajunge un morman de dărîmături, o vizuină de şacali, un pustiu şi o batjocură, şi nu va mai avea locuitori.
Jer	51	38	Vor răcni împreună ca nişte lei, vor ţipa ca nişte pui de lei.
Jer	51	39	Cînd vor fi încălziţi de vin, le voi da să bea, şi-i voi îmbăta, ca să se veselească, şi apoi să adoarmă somnul cel de veci, ca să nu se mai scoale, zice Domnul.“
Jer	51	40	„Îi voi pogorî ca pe nişte miei la tăiere, ca pe nişte berbeci şi nişte ţapi.
Jer	51	41	Cum s’a luat Şeşacul! Cum a fost cucerit acela a cărui slavă umplea tot pămîntul! Cum a fost nimicit Babilonul din mijlocul neamurilor!
Jer	51	42	Marea s’a înălţat peste Babilon: Babilonul a fost acoperit de mulţimea valurilor sale.
Jer	51	43	Cetăţile lui au ajuns un pustiu; un pămînt fără apă şi pustiu, o ţară unde nimeni nu locuieşte şi pe unde niciun om nu trece.
Jer	51	44	Voi pedepsi pe Bel în Babilon, îi voi smulge din gură ce a înghiţit, şi neamurile nu se vor mai îngrămădi în el: chiar şi zidul Babilonului va cădea!
Jer	51	45	Ieşiţi din mijlocul lui, poporul Meu, şi fiecare să-şi scape viaţa, scăpînd de mînia aprinsă a Domnului!
Jer	51	46	Să nu vi se turbure inima, şi nu vă spăimîntaţi de zvonurile cari se răspîndesc în ţară; căci anul acesta va veni un zvon, iar anul următor un alt zvon; în ţară va domni sîlnicia, şi un stăpînitor se va ridica împotriva altui stăpînitor.
Jer	51	47	De aceea, iată, vin zile cînd voi pedepsi idolii Babilonului: atunci toată ţara lui va fi acoperită de ruşine, şi toţi morţii lui vor cădea în mijlocul lui.
Jer	51	48	Cerurile şi pămîntul cu tot ce cuprind ele, vor striga de bucurie asupra Babilonului, căci pustiitorii se vor arunca dela meazănoapte asupra lui, zice Domnul.“
Jer	51	49	„Chiar şi Babilonul va cădea, o morţi ai lui Israel, cum a făcut şi el să cadă morţii din toată ţara.
Jer	51	50	Cei cari aţi scăpat de sabie, plecaţi, nu zăboviţi! Cei din pămntul depărtat, gîndiţi-vă la Domnul, şi Ierusalimul să fie în inimile voastre!“ –
Jer	51	51	„Ne ruşinam, cînd auzeam ocara; ne ascundeam feţele de ruşine, cînd au venit nişte străini în sfîntul locaş al Casei Domnului.“
Jer	51	52	„De aceea, iată, vin zile, zice Domnul, cînd îi voi pedepsi idolii, şi în toată ţara lui vor geme răniţii.
Jer	51	53	Chiar dacă Babilonul s’ar înălţa pînă la ceruri, chiar dacă ar face cu neputinţă de ajuns cetăţuile lui cele înalte, tot voi trimete pe pustiitori împotriva lui, zice Domnul“…
Jer	51	54	Răsună strigăte din Babilon, şi un mare prăpăd în ţara Haldeilor.
Jer	51	55	Căci Domnul pustieşte Babilonul, şi face să-i înceteze zarva cea mare. Valurile pustiitorilor urlă ca nişte ape mari, al căror vuiet tulburat se aude.
Jer	51	56	Da, pustiitorul se aruncă asupra lui, asupra Babilonului; vitejii Babilonului sînt prinşi, şi li se sfărîmă arcurile. Căci Domnul este un Dumnezeu care răsplăteşte! El va da negreşit fiecăruia plata cuvenită lui!
Jer	51	57	„Şi anume, voi îmbăta pe voivozii şi înţelepţii lui, pe cîrmuitorii, pe căpeteniile şi vitejii lui; vor adormi somnul cel de veci, şi nu se vor mai trezi, zice Împăratul, al cărui Nume este Domnul oştirilor.“
Jer	51	58	Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: „Zidurile cele largi ale Babilonului vor fi surpate, şi porţile lui cele înalte vor fi arse cu foc. Astfel popoarele muncesc degeaba, şi Neamurile se trudesc pentru foc!“
Jer	51	59	Iată porunca, dată de proorocul Ieremia, lui Seraia, fiul lui Neriia, fiul lui Mahseia, cînd s’a dus la Babilon cu Zedechia, împăratul lui Iuda, în al patrulea an al domniei lui Zedechia. Seraia era cel mai mare cămăraş.
Jer	51	60	Ieremia a scris într’o carte toate nenorocirile, cari aveau să vină asupra Babilonului, toate cuvintele acestea scrise asupra Babilonului.
Jer	51	61	Ieremia a zis lui Seraia: „Cînd vei ajunge la Babilon, vezi să citeşti toate cuvintele acestea,
Jer	51	62	şi să zici: «Doamne, Tu ai spus că locul acesta are să fie nimicit, şi că n’are să mai fie locuit nici de oameni nici de dobitoace, ci are să ajungă un pustiu pentru totdeauna.»
Jer	51	63	Şi cînd vei isprăvi citirea cărţii acesteia, să legi de ea o piatră, şi s’o arunci în Eufrat,
Jer	51	64	şi să zici: «Aşa va fi înecat Babilonul, şi nu se va mai ridica din nenorocirile, pe cari le voi aduce asupra lui; vor cărea sleiţi de puteri!“Pînă aici sînt cuvintele lui Ieremia.
------------------------Ieremia, capitolul 52
Jer	52	1	Zedechia avea douăzeci şi unu de ani cînd a ajuns împărat, şi a domnit unsprezece ani la Ierusalim. Mamă-sa se chema Hamutal, fiica lui Ieremia, din Libna.
Jer	52	2	El a făcut ce este rău înaintea Domnului, întocmai cum făcuse Ioiachim.
Jer	52	3	Şi lucrul acesta s’a întîmplat din pricina mîniei Domnului împotriva Ierusalimului şi împotriva lui Iuda, pe cari voia să-i lepede dela Faţa Lui. Şi Zedechia s’a răsculat împotriva împăratului Babilonului.
Jer	52	4	În al nouălea an al domniei lui Zedechia, în ziua a zecea a lunii a zecea, a venit Nebucadneţar, împăratul Babilonului, cu toată oştirea lui, împotriva Ierusalimului; au tăbărît înaintea lui, şi au ridicat şanţuri de apărare dejur împrejurul lui.
Jer	52	5	Cetatea a stat împresurată pînă în anul al unsprezecelea al împăratului Zedechia.
Jer	52	6	În ziua a noua a lunii a patra, era mare foamete în cetate, aşa că poporul ţării nu mai avea pîne de loc.
Jer	52	7	Atunci s’a făcut o spărtură în cetate; şi toţi oamenii de război au fugit, şi au ieşit din cetate noaptea, pe drumul porţii dintre cele două ziduri de lîngă grădina împăratului, pe cînd înconjurau Haldeii cetatea. Fugarii au apucat pe drumul cîmpiei.
Jer	52	8	Dar oastea Haldeilor a urmărit pe împărat, şi au ajuns pe Zedechia în cîmpiile Ierihonului, dupăce toată oştirea lui se risipise dela el.
Jer	52	9	Au pus mîna pe împărat, şi l-au dus la împăratul Babilonului la Ribla, în ţara Hamatului; şi el a rostit o hotărîre împotriva lui.
Jer	52	10	Împăratul Babilonul a pus să junghie pe fiii lui Zedechia în faţa lui; a pus să taie la Ribla şi pe toate căpeteniile lui Iuda.
Jer	52	11	Apoi a pus să scoată ochii lui Zedechia, şi a pus să-l lege cu lanţuri de aramă. Apoi împăratul Babilonului l-a dus la Babilon, şi l-a ţinut în temniţă pînă în ziua morţii lui.
Jer	52	12	În ziua a zecea a lunii a cincea, în al nouăsprezecelea an al domniei lui Nebucadneţar, împăratul Babilonului, – a venit la Ierusalim Nebuzaradan, căpetenia străjerilor, care era în slujba împăratului Babilonului.
Jer	52	13	El a ars casa Domnului, casa împăratului, şi toate casele casele Ierusalimului; a dat foc tuturor caselor mai mari.
Jer	52	14	Toată ostea Haldeilor, care era cu căpetenia străjerilor, a dărîmat de asemenea toate zidurile dimprejurul Ierusalimului.
Jer	52	15	Nebuzaradan, căpetenia străjerilor, a luat prinşi de război o parte din cei mai săraci din popor, pe aceia din popor cari rămăseseră în cetate, pe ceice se supuseseră împăratului Babilonului, cealaltă rămăşiţă a mulţimii.
Jer	52	16	Totuş Nebuzaradan, căpetenia străjerilor, a lăsat ca vieri şi ca plugari pe unii din cei mai săraci din ţară.
Jer	52	17	Haldeii au sfărîmat stîlpii de aramă cari erau în casa Domnului, temeliile, marea de aramă care era în Casa Domnului, şi toată arama lor au dus-o în Babilon.
Jer	52	18	Au luat oalele, lopeţile, cuţitele, potirele, ceştile şi toate uneltele de aramă cu cari se făcea slujba.
Jer	52	19	Căpetenia străjerilor a mai luat şi lighenele, tămîietoarele, potirele, cenuşarele, sfeşnicele, ceştile şi paharele, tot ce era de aur şi ce era de argint.
Jer	52	20	Cei doi stîlpi, marea, şi cei doisprezece boi de aramă cari slujeau drept temelie, şi cari-i făcuse împăratul Solomon pentru Casa Domnului, toate aceste unelte de aramă aveau o greutate care nu se putea cîntări.
Jer	52	21	Înălţimea unuia din stîlpi era de optsprezece coţi, şi un fir de doisprezece coţi îl cuprindea; era gol şi gros de patru degete;
Jer	52	22	deasupra lui era un coperiş de aramă, şi înălţimea unui coperiş era de cinci coţi; împrejurul coperişului era o reţea şi rodii, toate de aramă; tot aşa era şi al doilea stîlp, şi avea şi el rodii.
Jer	52	23	Erau nouăzeci şi şase de rodii de fiecare parte, şi toate rodiile dimprejurul reţelei erau în număr de o sută.
Jer	52	24	Căpetenia străjerilor a luat pe marele preot Seraia, pe Ţefania, al doilea preot, şi pe cei trei uşieri.
Jer	52	25	Şi din cetate a luat pe un famen care avea supt poruncca lui pe oamenii de război, şapte oameni din ceice făceau parte din sfetnicii împăratului şi cari au fost găsiţi în cetate, apoi pe logofătul căpeteniei oştirii, care era însărcinat să scrie la oaste poporul din ţară, şi şasezeci de oameni din poporul ţării, cari se aflau în cetate.
Jer	52	26	Nebuzaradan, căpetenia străjerilor, i-a luat, şi i-a dus la împăratul Babilonului la Ribla.
Jer	52	27	Împăratul Babilonului i-a lovit şi i-a omorît la Ribla în ţara Hamatului.Astfel a fost dus rob Iuda departe de ţara lui.
Jer	52	28	Iată poporul pe care l-a dus Nebucadneţar în robie: în al şaptelea an: trei mii douăzeci şi trei de Iudei;
Jer	52	29	în al optsprezecelea an al lui Nebucadneţar, a luat din Ierusalim opt sute treizeci şi doi de inşi;
Jer	52	30	în al douăzeci şi treilea an al lui Nebucadneţar, Nebuzaradan, căpetenia străjerilor, a luat şapte sute patruzeci şi cinci de Iudei; de toţi: patru mii şase sute de inşi.
Jer	52	31	În al treizeci şi şaptelea an al robiei lui Ioiachin, împăratul lui Iuda, în a douăzeci şi cincea zi a lunii a douăsprezecea, Evil-Merodac, împăratul Babilonului, în anul întîi al domniei lui, a înălţat capul lui Ioiachin, împăratul lui Iuda, şi l-a scos din temniţă.
Jer	52	32	I-a vorbit cu bunătate, şi i-a aşezat scaunul lui de domnie mai pe sus de scaunul de domnie al împăraţilor cari erau cu el la Babilon.
Jer	52	33	A pus să-i schimbe hainele de temniţă, şi Ioiachin a mîncat totdeauna la masa împăratului în tot timpul vieţii sale.
Jer	52	34	Împăratul Babilonului a purtat grijă necontenit de hrana lui zilnică, pînă în ziua morţii lui, în tot timpul vieţii sale.
------------------------Plângerile lui Ieremia, capitolul 1
Lam	1	1	Vai! Cum stă părăsită acum, cetatea aceasta atît de plină de popor altă dată!A rămas ca o văduvă!Ea, care altă dată era mare între neamuri, fruntaşă printre ţări,a ajuns roabă astăzi!
Lam	1	2	Plînge amarnic noaptea, şi-i curg lacrămi pe obraji.Niciunul din toţi cei ce o iubeau n’o mîngîie;toţi prietenii ei au părăsit-o,şi i s’au făcut vrăjmaşi.
Lam	1	3	Iuda a plecat în pribegie, din pricina apăsării şi muncilor grele.Locuieşte în mijlocul neamurilor, şi nu găseşte odihnă!Toţi prigonitorii lui l-au ajuns tocmai cînd îi era mai mare strîmtorarea.
Lam	1	4	Drumurile Sionului sînt triste, căci nimeni nu se mai duce la sărbători, toate porţile lui sînt pustii, preoţii lui oftează;fecioarele lui sînt mîhnite, şi el însuş este plin de amărăciune.
Lam	1	5	Asupritorii lui sar biruitori,vrăşmaşii lui sînt mulţămiţi. Căci Domnul l-a smerit, din pricina mulţimii păcatelor lui;copiii lui au mers în robie înaintea asupritorului.
Lam	1	6	S’a dus dela fiica Sionului toată podoaba ei.Căpeteniile ei au ajuns ca nişte cerbi cari nu găsesc păşune,şi merg fără putere înaintea celui ce-i goneşte.
Lam	1	7	În zilele necazului şi ticăloşiei lui, Ierusalimul îşi aduce amintede toate bunătăţile de cari a avut parte din zilele străbune;cînd a căzut poporul lui în mîna asupritorului, nimeni nu i-a venit în ajutor,iar vrăjmaşii se uitau la el şi rîdeau de prăbuşirea lui.
Lam	1	8	Greu a păcătuit Ierusalimul! De aceea a ajuns de scîrbă.Toţi cei ce-l preţuiau îl dispreţuiesc acum, văzîndu-i goliciunea,şi el însuş se întoarce în altă parte şi oftează.
Lam	1	9	Necurăţia sta lipită pe poala hainei lui,şi nu se gîndea la sfîrşitul său.A căzut greu de tot. Nimeni nu-l mîngîie. –„Vezi-mi ticăloşia, Doamne, căci iată ce semeţ este vrăjmaşul!“ –
Lam	1	10	Asupritorul a întins mîna la tot ce avea el mai scump;ba încă a văzut cum, în Locaşul lui cel sfînt, au intrat neamurilecărora Tu le poruncisei să nu intre în adunarea Ta!
Lam	1	11	Tot poporul lui caută pîne suspinînd;şi-au dat lucrurile scumpe pe hrană, numai ca să-şi ţină viaţa.„Uită-Te, Doamne, şi priveşte cît de înjosit sînt!“
Lam	1	12	O! voi, cari treceţi pe lîngă mine,priviţi şi vedeţi dacă este vre o durere ca durerea mea,ca durerea cu care m’a lovit Domnul în ziua mîniei Lui aprinse!
Lam	1	13	Mi-a asvîrlit de sus în oase un foc care le arde;mi-a întins un laţ supt picioare, şi m’a dat înapoi.M’a lovit cu pustiire şi o lîncezeală de toate zilele!
Lam	1	14	Mîna Lui a legat jugul nelegiuirilor mele,cari stau împletite şi legate de gîtul meu. Mi-a frînt puterea.Domnul m’a dat în mînile acelora, cărora nu pot să le stau împotrivă.
Lam	1	15	Domnul a trîntit la pămînt pe toţi vitejii din mijlocul meu;a strîns o oştire împotriva mea, ca să-mi prăpădească tineretul;ca în teasc a călcat Domnul pe fecioara, fiica lui Iuda.
Lam	1	16	De aceea plîng, îmi varsă lacrămi ochii,căci s’a depărtat dela mine Cel ce trebuia să mă mîngîie, Cel ce trebuia să-mi învioreze viaţa;fiii mei sînt zdrobiţi, căci vrăjmaşul a biruit. –
Lam	1	17	Sionul întinde mînile rugător, şi nimeni nu-l mîngîie.Domnul a trimes împotriva lui Iacov dejur împrejur vrăjmaşi;Ierusalimul a ajuns de batjocură în mijlocul lor. –
Lam	1	18	Domnul este drept, căci m’am răzvrătit împotriva poruncilor Lui.Ascultaţi, toate popoarele, şi vedeţi-mi durerea!Fecioarele şi tinerii mei s’au dus în robie.
Lam	1	19	Mi-am chemat prietenii, dar m’au înşelat,preoţii şi bătrînii mei au murit în cetate,căutînd hrană, ca să-şi ţină viaţa.“
Lam	1	20	„Doamne, uită-Te la necazul meu. Lăuntrul meu fierbe,mi s’a întors inima în mine, căci am fost neascultător.Afară sabia m’a lăsat fără copii, în casă moartea.
Lam	1	21	M’au auzit suspinînd, dar nimeni nu m’a mîngîiat.Toţi vrăjmaşii mei, cînd au aflat de nenorocirea mea, s’au bucurat că Tu ai adus-o;dar vei aduce, vei vesti ziua cînd şi ei vor fi ca mine.
Lam	1	22	Adu toată răutatea lor înaintea Ta,şi fă-le cum mi-ai făcut mie, pentru toate fărădelegile mele! Căci suspinurile mele sînt multe, şi inima îmi este bolnavă.“
------------------------Plângerile lui Ieremia, capitolul 2
Lam	2	1	Vai! în ce întunecime a aruncat Domnul, în mînia Lui, pe fiica Sionului.A asvîrlit din cer pe pămînt podoaba lui Israel,şi nu Şi-a mai adus aminte de scaunul picioarelor Lui, în ziua mîniei Lui!
Lam	2	2	Domnul a nimicit, fără milă, toate locuinţele lui Iacov.În urgia Lui, a dărîmat întăriturile fiicei lui Iuda,şi le-a prăvălit la pămînt;a făcut de ocară împărăţia şi căpeteniile ei.
Lam	2	3	În mînia Lui aprinsă, a doborît toată puterea lui Israel;Şi-a tras înapoi dela el dreapta, înaintea vrăjmaşului,şi a aprins în Iacov o văpaie de foc care mistuieşte toate dejurîmprejur.
Lam	2	4	Şi-a încordat arcul ca un vrăjmaş, Şi-a ridicat dreapta ca un asupritor,şi a prăpădit tot ce era plăcut privirilor,Şi-a vărsat ca un foc urgia peste cortul fiicei Sionului.
Lam	2	5	Ca un vrăjmaş a ajuns Domnul, a nimicit pe Israel,i-a dărîmat toate palatele, i-a prăbuşit întăriturile,şi a umplut pe fiica lui Iuda de jale şi suspin.
Lam	2	6	I-a pustiit cortul sfînt ca pe o grădină,a nimicit locul adunării sale;Domnul a făcut să se uite în Sion sărbătorile şi Sabatul,şi, în mînia Lui năpraznică a lepădat pe împărat şi pe preot.
Lam	2	7	Domnul Şi-a dispreţuit altarul, Şi-a lepădat locaşul Său cel sfînt.A dat în mînile vrăjmaşului zidurile palatelor Sionului;au răsunat strigătele în casa Domnului, ca într’o zi de sărbătoare.
Lam	2	8	Şi-a pus de gînd Domnul să dărîme zidurile fiicei Sionului;a întins sfoara de măsurat, şi nu Şi-a tras mîna pînă nu le-a nimicit.A cufundat în jale întăritura şi zidurile, cari nu mai sînt, toate, decît nişte dărîmături triste.
Lam	2	9	Porţile îi sînt cufundate în pămînt; i-a nimicit şi rupt zăvoarele.Împăratul şi căpeteniile sale sînt între neamuri. Lege nu mai au,şi chiar proorocii nu mai primesc nici o vedenie dela Domnul.
Lam	2	10	Bătrînii fiicei Sionului şed pe pămînt şi tac;şi-au presărat ţărînă pe cap, s’au încins cu saci;fecioarele Ierusalimului îşi pleacă la pămînt capul.
Lam	2	11	Mi s’au strors ochii de lacrămi, îmi fierb măruntaiele,mi se varsă ficatul pe pămînt, din pricina prăpădului fiicei poporului meu,din pricina copiilor şi pruncilor de ţîţă leşinaţi pe uliţele cetăţii.
Lam	2	12	Ei ziceau către mamele lor: „Unde este pîne şi vin?“Şi cădeau leşinaţi ca nişte răniţi pe uliţele cetăţii,îşi dădeau sufletul la pieptul mamelor lor.
Lam	2	13	„Cu ce să te îmbărbătez şi cu ce să te asemăn, fiica Ierusalimului?Cu cine să te pun alături, şi cu ce să te mîngîi, fecioară, fiica Sionului?Căci rana ta este mare ca marea: cine va putea să te vindece?
Lam	2	14	Proorocii tăi ţi-au proorocit vedenii deşarte şi amăgitoare,nu ţi-au dat pe faţă nelegiuirea, ca să abată astfel robia dela tine,ci ţi-au făcut proorocii mincinoase şi înşelătoare.
Lam	2	15	Toţi trecătorii bat din palme asupra ta,şuieră şi dau din cap împotriva fiicei Ierusalimului, şi zic: „Aceasta este cetatea despre care se zicea că este cea mai frumoasă, şi bucuria întregului pămînt?“
Lam	2	16	Toţi vrăjmaşii tăi deschid gura împotriva ta,fluieră, scrîşnesc din dinţi, şi zic: „Am înghiţit-o!“„Da, aceasta este ziua pe care o aşteptam, am ajuns-o şi o vedem!“
Lam	2	17	Domnul a înfăptuit ce hotărîse,a împlinit cuvîntul pe care-l sorocise de multă vreme,a nimicit fără milă;a făcut din tine bucuria vrăjmaşului,a înălţat tăria asupritorilor tăi!
Lam	2	18	Inima lor strigă către Domnul …Zid al fiicei Sionului, varsă zi şi noapte şiroaie de lacrămi!Nu-ţi da niciun răgaz, şi ochiul tău să n’aibă odihnă!
Lam	2	19	Scoală-te şi gemi noaptea cînd încep străjile!Varsă-ţi inima ca nişte apă, înaintea Domnului!Ridică-ţi mîinile spre El pentru viaţa copiilor tăi,cari mor de foame la toate colţurile uliţelor!
Lam	2	20	Uită-Te, Doamne, şi priveşte: cui i-ai făcut Tu aşa?Să mănînce femeile rodul pîntecelui lor, pruncii desmierdaţi de mînile lor?Să fie măcelăriţi preoţii şi proorocii în Locaşul cel sfînt al Domnului?
Lam	2	21	Copiii şi bătrînii stau culcaţi pe pămînt în uliţe;fecioarele şi tinerii mei au căzut ucişi de sabie;i-ai ucis, în ziua mîniei Tale, şi i-ai jungheat fără milă.
Lam	2	22	Ai chemat groaza din toate părţile peste mine, ca la o zi de sărbătoare.În ziua mîniei Domnului, n’a scăpat unul şi n’a rămas cu viaţă.Pe cei îngrijiţi şi crescuţi de mine, mi i-a nimicit vrăjmaşul!“
------------------------Plângerile lui Ieremia, capitolul 3
Lam	3	1	Eu sînt omul care a văzut suferinţa supt nuiaua urgiei Lui.
Lam	3	2	El m’a dus, m’a mînat în întunerec, şi nu în lumină.
Lam	3	3	Numai împotriva mea îşi întinde şi îşi întoarce mîna, toată ziua.
Lam	3	4	Mi-a prăpădit carnea şi pielea, şi mi-a zdrobit oasele.
Lam	3	5	A făcut zid împrejurul meu, şi m’a înconjurat cu otravă şi durere.
Lam	3	6	Mă aşează în întunerec, ca pe cei morţi pentru totdeauna.
Lam	3	7	M’a înconjurat cu un zid, ca să nu ies; m’a pus în lanţuri grele.
Lam	3	8	Să tot strig şi să tot cer ajutor, căci El tot nu-mi primeşte rugăciunea.
Lam	3	9	Mi-a astupat calea cu pietre cioplite, şi mi-a strîmbat cărările.
Lam	3	10	Mă pîndeşte ca un urs şi ca un leu într’un loc ascuns.
Lam	3	11	Mi-a abătut căile, şi apoi s’a aruncat pe mine, şi m’a pustiit.
Lam	3	12	Şi-a încordat arcul, şi m’a pus ţintă săgeţii Lui.
Lam	3	13	În rărunchi mi-a înfipt săgeţile din tolba Lui.
Lam	3	14	Am ajuns de rîsul poporului meu, şi toată ziua sînt pus în cîntece de batjocură de ei.
Lam	3	15	M’a săturat de amărăciune, m’a îmbătat cu pelin.
Lam	3	16	Mi-a sfărîmat dinţii cu pietre, m’a acoperit cu cenuşă.
Lam	3	17	Mi-ai luat pacea, şi nu mai cunosc fericirea.
Lam	3	18	Şi am zis: „S’a dus puterea mea de viaţă, şi nu mai am nici o nădejde în Domnul.“
Lam	3	19	„Gîndeşte-Te la necazul şi suferinţa mea, la pelin şi la otravă!“
Lam	3	20	Cînd îşi aduce aminte sufletul meu de ele, este mîhnit în mine.
Lam	3	21	Iată ce mai gîndesc în inima mea, şi iată ce mă face să mai trag nădejde:
Lam	3	22	Bunătăţile Domnului nu s’au sfîrşit, îndurările Lui nu sînt la capăt,
Lam	3	23	ci se înoiesc în fiecare dimineaţă. Şi credincioşia Ta este atît de mare!
Lam	3	24	„Domnul este partea mea de moştenire,“ zice sufletul meu; de aceea nădăjduiesc în El.
Lam	3	25	Domnul este bun cu cine nădăjduieşte în El, cu sufletul care-L caută.
Lam	3	26	Bine este să aştepţi în tăcere ajutorul Domnului.
Lam	3	27	Este bine pentru om să poarte un jug în tinereţa lui.
Lam	3	28	Să stea singur şi să tacă, pentrucă Domnul i l-a pus pe grumaz;
Lam	3	29	să-şi umple gura cu ţărînă, şi să nu-şi peardă nădejdea;
Lam	3	30	să dea obrazul celui ce-l loveşte, şi să se sature de ocări.
Lam	3	31	Căci Domnul nu leapădă pentru totdeauna.
Lam	3	32	Ci, cînd mîhneşte pe cineva, Se îndură iarăş de el, după îndurarea Lui cea mare:
Lam	3	33	căci El nu necăjeşte cu plăcere, nici nu mîhneşte bucuros pe copiii oamenilor.
Lam	3	34	Cînd se calcă în picioare toţi prinşii de război ai unei ţări,
Lam	3	35	cînd se calcă dreptatea omenească în faţa Celui Prea Înalt,
Lam	3	36	cînd este nedreptăţit un om în pricina lui, nu vede Domnul?
Lam	3	37	Cine a spus şi s’a întîmplat ceva fără porunca Domnului?
Lam	3	38	Nu iese din gura Celui Prea Înalt răul şi binele?
Lam	3	39	De ce să se plîngă omul cît trăieşte? Ficare să se plîngă mai bine de păcatele lui!
Lam	3	40	Să luăm seama la umbletele noastre, să le cercetăm, şi să ne întoarcem la Domnul.
Lam	3	41	Să ne înălţăm şi inimile cu mînile spre Dumnezeu din cer, zicînd:
Lam	3	42	„Am păcătuit, am fost îndărătnici, şi nu ne-ai iertat!“
Lam	3	43	În mînia Ta, Te-ai ascuns, şi ne-ai urmărit, ai ucis fără milă.
Lam	3	44	Te-ai învăluit într’un nor, ca să nu străbată la Tine rugăciunea noastră.
Lam	3	45	Ne-ai făcut de batjocură şi de ocară printre popoare.
Lam	3	46	Toţi vrăjmaşii noştri deschid gura împotriva noastră.
Lam	3	47	De groază şi de groapă am avut parte, de prăpăd şi pustiire.
Lam	3	48	Şivoaie de apă îmi curg din ochi din pricina prăpădului fiicei poporului meu.
Lam	3	49	Mi se topeşte ochiul în lacrămi, necurmat şi fără răgaz,
Lam	3	50	pînăce Domnul va privi din cer şi va vedea.
Lam	3	51	Mă doare ochiul de plîns pentru toate fiicele cetăţii mele.
Lam	3	52	Cei ce mă urăsc fără temei, m’au gonit ca pe o pasăre.
Lam	3	53	Voiau să-mi nimicească viaţa într’o groapă, şi au aruncat cu pietre în mine.
Lam	3	54	Mi-au năvălit apele peste cap şi ziceam: „Sînt perdut!“
Lam	3	55	Dar am chemat Numele Tău, Doamne, din fundul gropii.
Lam	3	56	Tu mi-ai auzit glasul: „Nu-Ţi astupa urechea la suspinurile şi strigătele mele.“
Lam	3	57	În ziua cînd Te-am chemat, Te-ai apropiat, şi ai zis: „Nu te teme!“
Lam	3	58	Doamne, Tu ai apărat pricina sufletului meu, mi-ai răscumpărat viaţa!
Lam	3	59	Doamne, ai văzut apăsarea mea: fă-mi dreptate.
Lam	3	60	Ai văzut toate răzbunările lor, toate uneltirile lor împotriva mea.
Lam	3	61	Doamne, le-ai auzit ocările, toate uneltirile împotriva mea,
Lam	3	62	cuvîntările protivnicilor mei, şi planurile pe cari le urzeau în fiecare zi împotriva mea.
Lam	3	63	Uită-Te cînd stau ei jos sau cînd se scoală. Eu sînt cîntecul lor de batjocură.
Lam	3	64	Răsplăteşte-le, Doamne, după faptele mînilor lor!
Lam	3	65	Împetreşte-le inima, şi aruncă blestemul Tău împotriva lor!
Lam	3	66	Urmăreşte-i, în mînia Ta, şi şterge-i de supt ceruri, Doamne!“
------------------------Plângerile lui Ieremia, capitolul 4
Lam	4	1	Vai! cum s’a înegrit aurul, şi cum s’a schimbat aurul cel curat! Cum s-au risipit pietrele sfîntului Locaş pela toate colţurile uliţelor!
Lam	4	2	Cum sînt priviţi acum fiii Sionului, cei aleşi şi preţuiţi ca aurul curat altă dată,cum sînt priviţi acum, vai! Ca nişte vase de pămînt, şi ca o lucrare făcută de mînile olarului!
Lam	4	3	Chiar şi şacalii îşi apleacă ţîţa, şi dau să sugă puilor lor;dar fiica poporului meu a ajuns fără milă, ca struţii din pustie.
Lam	4	4	Limba sugătorului i se lipeşte de cerul gurii, uscată de sete;copiii cer pîne, dar nimeni nu le-o dă.
Lam	4	5	Ceice se hrăneau cu bucate alese, leşină pe uliţe.Ceice fuseseră crescuţi în purpură se bucură acum de o grămadă de gunoi!
Lam	4	6	Căci vina fiicei poporului meu este mai mare decît păcatul Sodomei,care a fost nimicită într’o clipă, fără să fi pus cineva mîna pe ea.
Lam	4	7	Voivozii ei erau mai strălucitori decît zăpada, mai albi decît laptele;trupul le era mai roş decît mărgeanul; faţa le era ca safirul.
Lam	4	8	Dar acum înfăţişarea le este mai negricioasă decît funinginea; aşa că nu mai sînt cunoscuţi pe uliţe,pielea le este lipită de oase, uscată ca lemnul.
Lam	4	9	Ceice pier ucişi de sabie sînt mai fericiţi decît ceice pier de foame,cari cad sleiţi de puteri, din lipsa roadelor cîmpului!
Lam	4	10	Femeile, cu toată mila lor, îşi fierb copiii,cari le slujesc ca hrană, în mijlocul prăpădului fiicei poporului meu.
Lam	4	11	Domnul Şi-a sleit urgia, Şi-a vărsat mînia aprinsă;a aprins în Sion un foc, care-i mistuie temeliile.
Lam	4	12	Împăraţii pămîntului n’ar fi crezut şi nici unul din locuitorii lumii n’ar fi crezutcă protivnicul, care-l împresura, are să intre pe porţile Ierusalimului.
Lam	4	13	Iată roada păcatelor proorocilor săi, a nelegiuirilor preoţilor săi,cari au vărsat în mijlocul lui sîngele celor neprihăniţi!
Lam	4	14	Rătăceau ca orbii pe uliţe, mînjiţi de sînge,aşa că nimeni nu putea să se atingă de hainele lor.
Lam	4	15	„Depărtaţi-vă, necuraţilor!“ li se striga, „la o parte, la o parte, nu vă atingeţi de noi!“Cînd fugeau pribegind încoace şi încolo, printre neamuri, se spunea: „Să nu mai locuiască aici!“
Lam	4	16	În mînia Lui Domnul i-a împrăştiat şi nu-Şi mai îndreaptă privirile spre ei!Vrăjmaşul n’a căutat la faţa preoţilor, nici n’a avut milă de cei bătrîni.
Lam	4	17	Şi acolo ni se sfîrşeau ochii, şi aşteptam zădarnic ajutor!Privirile ni se îndreptau cu nădejde spre un neam, care totuş nu ne-a izbăvit.
Lam	4	18	Ne pîndeau paşii, ca să ne împiedice să mergem pe uliţele noastre;ni se apropia sfîrşitul, ni se împliniseră zilele … Da, ne venise sfîrşitul!
Lam	4	19	Prigonitorii noştri erau mai iuţi de cît vulturii cerului.Ne-au fugărit pe munţi, şi ne-au pîndit în pustie.
Lam	4	20	Suflarea vieţii noastre, unsul Domnului, a fost prins în gropile lor, el,despre care ziceam: „Vom trăi supt umbra lui printre neamuri.“
Lam	4	21	„Bucură-te şi saltă de bucurie, fiica Edomului, care louieşte în ţara Uţ!Dar şi la tine va trece potirul, şi tu te vei îmbăta, şi te vei desgoli!
Lam	4	22	Fiica Sionului, nelegiuirea îţi este ispăşită:El nu te va mai trimete în robie. Dar ţie, fiica Edomului, îţi va pedepsi nelegiuirea;şi îţi va da pe faţă păcatele.“
------------------------Plângerile lui Ieremia, capitolul 5
Lam	5	1	„Adu-Ţi aminte, Doamne, de ce ni s’a întîmplat!Uită-Te şi vezi-ne ocara!
Lam	5	2	Moştenirea noastră a trecut la nişte străini,casele noastre la cei din alte ţări!
Lam	5	3	Am rămas orfani, fără tată;mamele noastre sînt ca nişte văduve.
Lam	5	4	Apa noastră o bem pe bani,şi lemnele noastre trebuie să le plătim.
Lam	5	5	Prigonitorii ne urmăresc cu îndîrjire,şi cînd obosim, nu ne dau odihnă.
Lam	5	6	Am întins mîna spre Egipt,spre Asiria, ca să ne săturăm de pîne.
Lam	5	7	Părinţii noştri, cari au păcătuit, nu mai sînt,iar noi le purtăm păcatele.
Lam	5	8	Robii ne stăpînesc,şi nimeni nu ne izbăveşte din mînile lor.
Lam	5	9	Ne căutăm pînea cu primejdia vieţii noastre,căci ne ameninţă sabia în pustie.
Lam	5	10	Ne arde pielea ca un cuptor,de frigurile foamei.
Lam	5	11	Au necinstit pe femei în Sion,pe fecioare în cetăţile lui Iuda.
Lam	5	12	Mai marii noştri au fost spînzuraţi de mînile lor;Bătrînilor nu le-a dat nici o cinste
Lam	5	13	Tinerii au fost puşi să rîşnească,şi copiii cădeau supt poverile de lemn.
Lam	5	14	Bătrînii nu se mai duc la poartă,şi tinerii au încetat să mai cînte.
Lam	5	15	S’a dus bucuria din inimile noastre,şi jalea a luat locul jocurilor noastre.
Lam	5	16	A căzut cununa de pe capul nostru!Vai de noi, căci am păcătuit!
Lam	5	17	Dacă ne doare inima,dacă ni s’au întunecat ochii,
Lam	5	18	este din pricină că muntele Sionului este pustiit,din pricină că se plimbă şacalii prin el.
Lam	5	19	Dar Tu, Doamne, împărăţeşti pe vecie;scaunul Tău de domnie dăinuieşte din neam în neam!
Lam	5	20	Pentruce să ne uiţi pe vecie, şi să ne părăseşti pentru multă vreme?
Lam	5	21	Întoarce-ne la Tine, Doamne, şi ne vom întoarce!Dă-ne iarăş zile ca cele de odinioară!
Lam	5	22	Să ne fi lepădat Tu de tot oare,şi să Te fi mîniat Tu pe noi peste măsură de mult?
------------------------Ezechiel, capitolul 1
Eze	1	1	În al treizecilea an, în a cincea zi a lunii a patra, pe cînd eram între prinşii de război dela rîul Chebar, s’au deschis cerurile, şi am avut vedenii dumnezeieşti.
Eze	1	2	În a cincea zi a lunii – era în anul al cincilea al robiei împăratului Ioiachin, –
Eze	1	3	Cuvîntul Domnului a vorbit lui Ezechiel, fiul lui Buzi, preotul, în ţara Haldeilor, lîngă rîul Chebar; şi acolo a venit mîna Domnului peste el.
Eze	1	4	M’am uitat, şi iată că a venit dela mează-noapte un vînt năpraznic, un nor gros, şi un snop de foc, care răspîndea de jurîmprejur o lumină strălucitoare, în mijlocul căreia lucea ca o aramă lustruită, care ieşea din mijlocul focului.
Eze	1	5	Tot în mijloc, se mai vedeau patru făpturi vii, a căror înfăţişare avea o asemănare omenească.
Eze	1	6	Fiecare din ele avea patru feţe, şi fiecare avea patru aripi.
Eze	1	7	Picioarele lor erau drepte, şi talpa picioarelor lor era ca a piciorului unui viţel, şi scînteiau ca nişte aramă lustruită.
Eze	1	8	Supt aripi, de cele patru părţi ale lor, aveau nişte mîni de om; şi toate patru aveau feţe şi aripi.
Eze	1	9	Aripile lor erau prinse una de alta. Şi cînd mergeau, nu se întorceau în nicio parte, ci fiecare mergea drept înainte.
Eze	1	10	Cît despre chipul feţelor lor era aşa: înainte, toate aveau o faţă de om; la dreapta lor, toate patru aveau cîte o faţă de leu, la stînga lor, toate patru aveau cîte o faţă de bou, iar înapoi, toate patru aveau cîte o faţă de vultur.
Eze	1	11	Aripile fiecăreia erau întinse în sus, aşa că două din aripile lor ajungeau pînă la cele învecinate, iar două le acopereau trupurile.
Eze	1	12	Fiecare mergea drept înainte, şi anume încotro le mîna duhul să meargă, într’acolo mergeau; iar în mersul lor nu se întorceau în nici o parte.
Eze	1	13	În mijlocul acestor făpturi vii era ceva ca nişte cărbuni de foc aprinşi, cari ardeau; şi ceva ca nişte făclii umbla încoace şi încolo printre aceste făpturii vii; focul acesta arunca o lumină strălucitoare, şi din el ieşeau fulgere.
Eze	1	14	Făpturile vii însă cînd alergau şi se întorceau, erau ca fulgerul.
Eze	1	15	Mă uitam la aceste făpturi vii, şi iată că pe pămînt, afară de făpturile vii, era o roată la fiecare din cele patru feţe ale lor.
Eze	1	16	Înfăţişarea acestor roate şi materialul din care erau făcute, păreau de hrisolit, şi toate patru aveau aceeaş întocmire. Înfăţişarea şi alcătuirea lor erau de aşa fel încît fiecare roată părea că este în mijlocul unei alte roate.
Eze	1	17	Cînd mergeau, alergau pe toate cele patru laturi ale lor, şi nu se întorceau deloc în mersul lor.
Eze	1	18	Aveau nişte obezi de o înălţime înspăimîntătoare, şi pe obezile lor cele patru roate erau pline cu ochi de jur împrejur.
Eze	1	19	Cînd mergeau făpturile vii, mergeau şi roatele pe lîngă ele; şi cînd se ridicau făpturile vii dela pămînt, se ridicau şi roatele.
Eze	1	20	Unde le mîna duhul să meargă, acolo mergeau, încotro voia duhul; şi împreună cu ele se ridicau şi roatele, căci duhul făpturilor vii era în roate.
Eze	1	21	Cînd mergeau făpturile vii, mergeau şi roatele; cînd se opreau ele, se opreau şi roatele; cînd se ridicau depe pămînt, se ridicau şi roatele; căci duhul făpturilor vii era în roate.
Eze	1	22	Deasupra capetelor făpturilor vii era ceva ca o întindere a cerului, care semăna cu cristalul strălucitor, şi se întindea în aer sus peste capetele lor.
Eze	1	23	Supt cerul acesta, aripile lor stăteau drepte, întinse una spre alta, şi mai aveau fiecare cîte două aripi, cari le acopereau trupurile.
Eze	1	24	Cînd umblau, am auzit vîjiitul aripilor lor ca vîjiitul unor ape mari, şi ca glasul Celui Atotputernic. Cînd mergeau, era un vuiet gălăgios, ca al unei oştiri; iar cînd se opreau, îşi lăsau aripile în jos.
Eze	1	25	Şi venea un vuiet care pornea de deasupra cerului întins peste capetele lor; iar cînd se opreau îşi lăsau aripile în jos.
Eze	1	26	Deasupra cerului care era peste capetele lor, era ceva ca o piatră de safir, în chipul unui scaun de domnie; pe acest chip de scaun de domnie se vedea ca un chip de om, care şedea pe el.
Eze	1	27	Am mai văzut iarăş o lucire de aramă lustruită ca nişte foc, înlăuntrul căruia era omul acesta, şi care strălucea de jur împrejur; dela chipul rărunchilor lui pînă sus, şi dela chipul rărunchilor lui pînă jos, am văzut ca un fel de foc, şi de jur împrejur era înconjurat cu o lumină strălucitoare.
Eze	1	28	Ca înfăţişarea curcubeului, care sta în nor într’o zi de ploaie, aşa era şi înfăţişarea acestei lumini strălucitoare, care-l înconjura. Astfel era arătarea slavei Domnului. Cînd am văzut-o, am căzut cu faţa la pămînt, şi am auzit glasul Unuia care vorbea.
------------------------Ezechiel, capitolul 2
Eze	2	1	El mi-a zis: „Fiul omului, stai în picioare, şi-ţi voi vorbi!“
Eze	2	2	Cum mi-a vorbit aceste cuvinte, a intrat duh în mine, şi m’a făcut să stau pe picioare; şi am ascultat la Celce-mi vorbea.
Eze	2	3	El mi-a zis: „Fiul omului, te trimet la copiii lui Israel, la aceste «popoare îndărătnice,» cari s’au răzvrătit împotriva Mea; ei şi părinţii lor au păcătuit împotriva Mea, pînă în ziua de azi.
Eze	2	4	Da, copiii aceştia la cari te trimet, sînt neruşinaţi şi cu inima împietrită. Tu să le spui: «Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu!»
Eze	2	5	Fie că vor asculta, fie că nu vor asculta, – căci sînt o casă de îndărătnici – vor şti totuş că în mijlocul lor este un prooroc.
Eze	2	6	Tu, fiu al omului, să nu te temi de ei, nici să nu te sperii de cuvintele lor; şi măcar că ei sînt nişte mărăcini şi spini lîngă tine, şi măcar că locuieşti împreună cu nişte scorpii, totuş nu te teme de cuvintele lor şi nu te spăimînta de feţele lor, căci sînt o casă de îndărătnici.
Eze	2	7	Ci să le spui cuvintele Mele, fie că vor asculta, fie că nu vor asculta; căci sînt nişte îndărătnici!
Eze	2	8	Tu, însă, fiul omului, ascultă ce-ţi spun! Nu fi îndărătnic, ca această casă de îndărătnici! Deschide-ţi gura, şi mănîncă ce-ţi voi da!“
Eze	2	9	M’am uitat, şi iată că o mînă era întinsă spre mine, şi ţinea o carte în chip de sul.
Eze	2	10	A desfăşurat-o înaintea mea, şi era scrisă şi pe dinlăuntru şi pe din afară; în ea erau scrise bocete, plîngeri şi gemete.
------------------------Ezechiel, capitolul 3
Eze	3	1	El mi-a zis: „Fiul omului, mănîncă ce vei găsi înaintea ta, mănîncă sulul acesta, şi du-te de vorbeşte casei lui Israel!“
Eze	3	2	Am deschis gura, şi mi-a dat să mănînc sulul acesta.
Eze	3	3	El mi-a zis: „Fiul omului, hrăneşte-ţi trupul şi umple-ţi măruntaiele cu sulul acesta, pe care ţi-l dau!“ – L-am mîncat, şi în gura mea a fost dulce ca mierea.
Eze	3	4	El mi-a zis: „Fiul omului, du-te la casa lui Israel, şi spune-le cuvintele Mele!
Eze	3	5	Căci nu eşti trimes la un popor cu o vorbire încurcată şi cu o limbă greoaie, ci la casa lui Israel.
Eze	3	6	Nu la nişte popoare mari, cu o vorbire încurcată şi cu o limbă greoaie, ale căror cuvinte să nu le poţi pricepe. Negreşit dacă te-aş trimete la ele, te-ar asculta!
Eze	3	7	Dar casa lui Israel nu va voi să te asculte, pentrucă nu vrea să M’asculte; căci toată casa lui Israel are fruntea încruntată şi inima împietrită.
Eze	3	8	Iată, îţi voi face faţa tot aşa de aspră ca şi feţele lor, şi fruntea tot aşa de aspră ca fruntea lor.
Eze	3	9	Îţi voi face fruntea ca un diamant, mai aspră decît stînca. Nu te teme şi nu te speria de ei, căci sînt o casă de îndărătnici!“
Eze	3	10	El mi-a zis: „Fiul omului, primeşte în inima ta şi ascultă cu urechile tale toate cuvintele pe cari ţi le spun!
Eze	3	11	Du-te la prinşii de război, la copiii poporului tău: vorbeşte-le, şi, fie că vor asculta, fie că nu vor asculta, să le spui: «Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu!»
Eze	3	12	Şi Duhul m’a răpit, şi am auzit înapoia mea dîrdăitul unui mare cutremur de pămînt: slava Domnului s’a ridicat din locul ei.
Eze	3	13	Am auzit şi vîjăitul aripilor făpturilor vii, cari se loveau una de alta, uruitul roatelor de lîngă ele, şi dîrdăitul unui mare cutremur de pămînt.
Eze	3	14	Cînd m’a răpit Duhul şi m’a luat, mergeam amărît şi mînios, şi mîna Domnului apăsa tare peste mine.
Eze	3	15	Am ajuns la Tel-Abib, la robii de război cari locuiau la rîul Chebar, în locul unde se aflau; şi am rămas acolo, înmărmurit în mijlocul lor, şapte zile.
Eze	3	16	După şapte zile, Cuvîntul Domnului mi-a vorbit astfel:
Eze	3	17	„Fiul omului, te pun păzitor peste casa lui Israel. Cînd vei auzi un cuvînt, care va ieşi din gura Mea, să-i înştiinţezi din partea Mea!
Eze	3	18	Cînd voi zice celui rău: «Vei muri negreşit!», dacă nu-l vei înştiinţa, şi nu-i vei spune, ca să-l întorci dela calea lui cea rea şi să-i scapi viaţa, acel om rău va muri prin nelegiuirea lui, dar îi voi cere sîngele din mîna ta!
Eze	3	19	Dar dacă vei înştiinţa pe cel rău, şi el tot nu se va întoarce dela răutatea lui şi dela calea cea rea, va muri prin nelegiuirea lui, dat tu îţi vei mîntui sufletul!
Eze	3	20	Dacă un om neprihănit se va abate de la neprihănirea lui şi va face ce este rău, îi voi pune un laţ înainte, şi va muri. Dacă nu l-ai înştiinţat, va muri prin păcatul lui şi nu i se va mai pomeni neprihănirea, în care a trăit, dar îi voi cere sîngele din mîna ta!
Eze	3	21	Dar dacă vei înştiinţa pe cel neprihănit să nu păcătuiască, şi nu va păcătui, va trăi, pentrucă a primit înştiinţarea, iar tu îţi vei mîntui sufletul!“
Eze	3	22	Şi mîna Domnului a venit peste mine acolo, şi mi-a zis: „Scoală-te, du-te în vale, şi acolo îţi voi vorbi!“
Eze	3	23	M’am sculat, şi m’am dus în vale; şi iată că slava Domnului s’a arătat acolo, aşa cum o văzusem la rîul Chebar. Atunci am căzut cu faţa la pămînt.
Eze	3	24	Duhul a intrat în mine, şi m’a făcut să stau pe picioare. Şi Domnul mi-a vorbit şi mi-a zis: „Du-te şi închide-te în casă!“
Eze	3	25	Căci iată, fiul omului, vor pune peste tine funii, cu cari te vor lega, ca să nu mai poţi ieşi în mijlocul lor.
Eze	3	26	Îţi voi lipi limba de cerul gurii, ca să rămîi mut, şi să nu-i poţi mustra, căci sînt o casă de îndărătnici!
Eze	3	27	Dar cînd îţi voi vorbi, îţi voi deschide gura, ca să le spui: „Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: «Cine vrea să asculte, să asculte; cine nu vrea, să n’asculte! Căci sînt o casă de îndărătnici!»
------------------------Ezechiel, capitolul 4
Eze	4	1	„Şi tu, fiul omului, ia o cărămidă, pune-o înaintea ta, şi sapă pe ea cetatea Ierusalimului.
Eze	4	2	Înfăţişează-o împresurată, zideşte întărituri în jurul ei, înconjoară-o cu un şanţ de apărare, pune tabere de ostaşi împrejurul ei, şi ridică berbeci de fer împotriva ei de jur împrejur.
Eze	4	3	Ia o tigaie de fer, şi pune-o, ca un zid de fer, între tine şi cetate; îndreaptă-ţi faţa împotriva ei, ca să fie împresurată, şi s’o strîmtorezi. Aceasta să fie un semn pentru casa lui Israel!
Eze	4	4	Apoi culcă-te pe coasta stîngă, şi pune pe ea nelegiuirea casei lui Israel; cîte zile vei sta culcat pe coasta aceasta, le vei purta nelegiuirea lor.
Eze	4	5	Îţi voi socoti un număr de zile deopotrivă cu acela al anilor nelegiuirii lor, şi anume trei sute nouăzeci de zile, în cari să porţi nelegiuirea casei lui Israel.
Eze	4	6	După ce vei isprăvi aceste zile, culcă-te a doua oară pe coasta dreaptă, şi poartă nelegiuirea casei lui Iuda patru zeci de zile; îţi pun cîte o zi pentru fiecare an.
Eze	4	7	Apoi întoarce-ţi faţa şi braţul desgolit spre Ierusalimul împresurat, şi prooroceşte împotriva lui.
Eze	4	8	Şi iată, voi pune funii peste tine, ca să nu poţi să te întorci de pe o coastă pe alta, pînă nu vei împlini zilele împresurării tale.
Eze	4	9	Ia-ţi şi grîu, orz, bob, linte, mei şi alac, pune-le într’un vas, şi fă pîne din ele cîte zile vei sta culcat pe coastă: trei sute nouă zeci de zile să mănînci din ele.
Eze	4	10	Hrana pe care o vei mînca, s’o mănînci cu cîntarul şi anume cîte douăzeci de sicli pe zi: să mănînci din ea din cînd în cînd.
Eze	4	11	Apa pe care o vei bea, o vei bea cu măsură şi anume cîte o şesime de hin; vei bea din ea din cînd în cînd.
Eze	4	12	Hrana s’o mănînci ca turte de orz, pe cari le vei coace în faţa lor cu balegă de om.“
Eze	4	13	Şi Domnul a zis: „Aşa îşi vor mînca pînea spurcată copiii lui Israel printre neamurile printre cari îi voi izgoni.“
Eze	4	14	Eu am zis: „Ah! Doamne, Dumnezeule, iată, sufletul meu n’a fost pîngărit niciodată; din tinereţea mea şi pînă acum, niciodată n’am mîncat dintr’un dobitoc mort sau sfîşiat, şi nicio carne necurată n’a intrat în gura mea.“
Eze	4	15	El mi-a răspuns: „Ei bine, iată că îţi dau balegă de bou în loc de balegă omenească, şi-ţi vei face pînea pe ea.“
Eze	4	16	El mi-a mai zis: „Fiul omului, iată că voi sfărîma toiagul pînii la Ierusalim, aşa că vor mînca pîne cu cîntarul, şi cu necaz, şi vor bea apă cu măsură şi cu groază.
Eze	4	17	Vor duce lipsă de pîne şi de apă, se vor uimi unii de alţii, şi se vor sfîrşi din pricina nelegiuirii lor.“
------------------------Ezechiel, capitolul 5
Eze	5	1	„Şi tu, fiul omului, ia o sabie ascuţită, ia-o ca brici de ras, şi trece-o peste cap şi barbă. Ia apoi o cumpănă de cîntărit, şi împarte părul.
Eze	5	2	O treime din el arde-o în foc, în mijlocul cetăţii, cînd se vor împlini zilele împresurării; o treime ia-o şi taie-o cu sabia de jur împrejurul cetăţii; iar o treime risipeşte-o în vînt, căci voi trage sabia după ei.
Eze	5	3	Totuş ia vreo cîţiva peri din ei, şi strînge-i în poalele hainei tale.
Eze	5	4	Din aceştia să mai iei iarăş vreo cîţiva, să-i arunci în foc şi să-i arzi în foc. Din ei va ieşi un foc împotriva întregei case a lui Israel.“
Eze	5	5	Aşa vorbeşte Domnul, Dumnzeu: „Acesta este Ierusalimul! Eu îl pusesem în mijlocul neamurilor şi de jur împrejurul lui sînt ţări.
Eze	5	6	Dar el s’a răzvrătit împotriva legilor şi poruncilor Mele, şi s’a făcut mai vinovat decît neamurile şi ţările de primprejur; căci a nesocotit legile Mele, n’a urmat poruncile Mele.
Eze	5	7	De aceea, aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: «Pentrucă aţi fost mai îndărătnici decît neamurile cari vă înconjoară; pentrucă n’aţi urmat poruncile Mele şi n’aţi împlinit legile Mele, şi n’aţi lucrat nici măcar după legile neamurilor cari vă înconjoară; –
Eze	5	8	din pricina aceasta, aşa zice Domnul, Dumnezeu: «Iată am necaz pe tine, şi voi aduce la îndeplinire în mijlocul tău judecăţile Mele, supt ochii neamurilor.
Eze	5	9	Din pricina tuturor urîciunilor tale, îţi voi face ce n’am făcut niciodată, şi nici nu voi mai face vreodată.
Eze	5	10	De aceea părinţii vor mînca pe copiii lor, în mijlocul tău, şi copiii vor mînca pe părinţii lor; Îmi voi împlini judecăţile împotriva ta, şi voi risipi în toate vînturile pe toţi ceice vor mai rămînea din tine.
Eze	5	11	De aceea, pe viaţa Mea! zice Domnul, Dumnezeu: pentrucă Mi-ai pîngărit locaşul Meu cel sfînt cu toţi idolii şi toate urîciunile tale, şi Eu Îmi voi întoarce ochii dela tine; ochiul Meu va fi fără milă, şi nu Mă voi îndura.
Eze	5	12	O treime din locuitorii tăi va muri de ciumă, şi va fi nimicită de foamete în mijlocul tău: o treime va cădea ucisă de sabie în jurul tău; şi o treime o voi risipi în toate vînturile, şi voi scoate sabia după ei.
Eze	5	13	Îmi voi potoli astfel mînia, Îmi voi domoli astfel urgia cu ei, şi Mă voi răzbuna ca să ştie că Eu, Domnul, am vorbit în mînia Mea, vărsîndu-mi urgia peste ei.
Eze	5	14	Te voi preface într’un pustiu, te voi face de ocară printre neamurile cari te înconjoară, înaintea tuturor trecătorilor.
Eze	5	15	Vei ajunge de ocară şi de ruşine, vei fi o pildă şi o groază pentru neamurile cari te înconjoară, cînd voi aduce la îndeplinire judecăţile Mele împotriva ta, cu mînie, cu urgie, şi cu pedepse aspre, – Eu, Domnul, o spun, – cînd voi arunca împotriva lor săgeţile nimicitoare ale foametei, cari dau moartea, şi pe cari le voi trimete să vă nimicească.
Eze	5	16	Căci la nenorocirile voastre voi mai adăuga şi foametea, şi vă voi sfărîma toiagul pînii.
Eze	5	17	Voi trimete împotriva voastră nu numai foametea, ci şi fiarele sălbatice, cari vă vor lăsa fără copii. Ciuma şi vărsarea de sînge vor trece prin mijlocul tău: voi aduce peste tine şi sabia. Eu, Domnul, vorbesc.“
------------------------Ezechiel, capitolul 6
Eze	6	1	Cuvîntul Domnului mi-a vorbit astfel:
Eze	6	2	„Fiul omului, întoarce-ţi faţa spre munţii lui Israel, prooroceşte împotriva lor,
Eze	6	3	şi zi: «Munţi ai lui Israel, ascultaţi cuvîntul Domnului, Dumnezeu! Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu către munţi şi dealuri, către văgăuni şi văi: «Iată, voi aduce sabia împotriva voastră, şi vă voi nimici înălţimile.
Eze	6	4	Altarele voastre vor fi pustiite, stîlpii voştri închinaţi soarelui vor fi sfărîmaţi, şi voi face ca morţii voştri să cadă înaintea idolilor voştri.
Eze	6	5	Voi pune trupurile moarte ale copiilor lui Israel înaintea idolilor lor, şi vă voi risipi oasele în jurul altarelor voastre.
Eze	6	6	Pretutindeni pe unde locuiţi, cetăţile vă vor fi nimicite, şi înălţimile pustiite; altarele voastre vor fi surpate şi părăsite, idolii voştri vor fi sfărîmaţi şi vor pieri, stîlpii voştri închinaţi soarelui vor fi tăiaţi, şi lucrările voastre nimicite.
Eze	6	7	Morţii vor cădea în mijlocul vostru, şi veţi şti că Eu sînt Domnul.
Eze	6	8	Dar voi lăsa cîteva rămăşiţe dintre voi, cari vor scăpa de sabie printre neamuri, cînd veţi fi risipiţi în felurite ţări.
Eze	6	9	Şi cei ce vor scăpa din voi îşi vor aduce aminte de Mine printre neamurile unde vor fi robi, pentru că le voi zdrobi inima preacurvară şi necredincioasă, şi ochii cari au curvit după idolii lor. Atunci le va fi scîrbă de ei înşişi, din pricina mişeliilor pe cari le-au făcut, din pricina tuturor urîciunilor lor.
Eze	6	10	Şi vor şti că Eu sînt Domnul, şi că nu degeaba i-am ameninţat că le voi trimete toate aceste rele.
Eze	6	11	Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: «Bate din mîni, dă din picioare, şi zi: «Vai!» pentru toate urîciunile cele rele ale casei lui Israel, care va cădea lovită de sabie, de foamete şi de ciumă.
Eze	6	12	Cine va fi departe va muri de ciumă, şi cine va fi aproape va cădea ucis de sabie; iar cine va rămînea şi va fi împresurat, va pieri de foame. Aşa Îmi voi potoli urgia asupra lor.
Eze	6	13	Şi veţi şti că Eu sînt Domnul, cînd morţii lor vor fi în mijlocul idolilor lor, împrejurul altarelor lor, pe orice deal înalt, pe toate vîrfurile munţilor, subt orice copac verde, subt orice stejar stufos, acolo unde aduceau tămîie cu miros plăcut tuturor idolilor lor.
Eze	6	14	Îmi voi întinde mîna împotriva lor, şi voi face ţara deşartă şi pustie, dela pustie pînă la Dibla, pretutindeni unde locuiesc. Şi vor şti că Eu sînt Domnul.“
------------------------Ezechiel, capitolul 7
Eze	7	1	Cuvîntul Domnului mi-a vorbit astfel:
Eze	7	2	„Şi tu, fiul omului, ascultă: aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu, despre ţara lui Israel: «Vine sfîrşitul, vine sfîrşitul peste cele patru margini ale ţării!
Eze	7	3	Acum vine sfîrşitul peste tine; Îmi voi trimete mînia împotriva ta, te voi judeca după faptele tale. Şi te voi pedepsi pentru toate urîciunile tale.
Eze	7	4	Ochiul Meu va fi fără milă pentru tine, şi nu Mă voi îndura, ci te voi pedepsi după faptele tale, cu toate că urîciunile tale vor fi în mijlocul tău şi ar trebui să te ajute. Şi veţi şti că Eu sînt Domnul.»
Eze	7	5	Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: «Iată, vine o nenorocire, o nenorocire nemaipomenită!
Eze	7	6	Vine sfîrşitul, vine sfîrşitul; se trezeşte împotriva ta! Iată că a şi venit!
Eze	7	7	Îţi vine rîndul, locuitor al ţării!Vine vremea, se apropie ziua de necaz, şi nu de bucurie pe munţi!
Eze	7	8	Acum Îmi voi vărsa în curînd urgia peste tine, Imi voi potoli mînia peste tine; te voi judeca după faptele tale, şi te voi pedepsi pentru toate minciunile tale.
Eze	7	9	Ochiul Meu va fi fără milă, şi nu Mă voi îndura; te voi pedepsi după faptele tale, măcar că urîciunile tale vor fi în mijlocul tău, şi ar trebui să te ajute. Şi veţi ştii că Eu sînt Domnul, cel ce loveşte!
Eze	7	10	Iată ziua! Iată-o că vine! Îţi vine rîndul! Înfloreşte toiagul, odrăsleşte mîndria!
Eze	7	11	Sîlnicia s’a înălţat, ca să slujească de toaiag răutăţii; nu mai rămîne nimic din ei, nici din gloata lor gălăgioasă, nici din bogăţia lor! Şi nimeni nu-i boceşte!
Eze	7	12	Vine vremea, se apropie ziua! Să nu se bucure cumpărătorul, să nu se mîhnească vînzătorul! Căci izbucneşte mînia împotriva întregei lor mulţimi.
Eze	7	13	Nu, vînzătorul nu va mai căpăta înapoi ce a vîndut, chiar dacă ar mai fi printre cei vii; căci proorocia împotriva întregei lor mulţimi nu va fi schimbată, şi din pricina nelegiuirii lui niciunul nu-şi va păstra viaţa.
Eze	7	14	Sună trîmbiţa, totul este gata, dar nimeni nu merge la luptă; căci urgia Mea izbucneşte împotriva întregei lor mulţimi.»
Eze	7	15	Afară bîntuie sabia, în casă ciuma şi foametea! Cine este la cîmp va muri de sabie, iar cine este în cetate va fi mîncat de foamete şi ciumă.
Eze	7	16	Fugarii lor, cînd scapă, stau pe munţi, ca nişte porumbei ai văilor, văitîndu-se toţi, fiecare de nelegiuirea lui.
Eze	7	17	Mînile tuturor au slăbit, şi genunchii tuturor se topesc ca apa.
Eze	7	18	Se încing cu saci, şi-i apucă groaza. Toate feţele sînt acoperite de ruşine, şi toate capetele sînt rase.
Eze	7	19	Îşi vor arunca argintul pe uliţe, şi aurul lor le va fi o scîrbă. Argintul sau aurul lor nu poate să-i scape în ziua urgiei Domnului; nu poate nici să le sature sufletul, nici să le umple măruntaiele; căci el i-a aruncat în nelegiuirea lor.
Eze	7	20	Se făleau cu podoaba lor măreaţă, şi cu ea au făcut icoanele urîciunilor lor, ale idolilor lor. De aceea le-o voi preface în scîrbă pentru ei.
Eze	7	21	O voi da de jaf în mînile străinilor, şi ca pradă nelegiuiţilor pămîntului ca s’o pîngărească.
Eze	7	22	Îmi voi întoarce faţa dela ei, şi Mi se va pîngări Locaşul Meu cel sfînt;da, prădătorii vor pătrunde în el, şi-l vor pîngări.
Eze	7	23	Pregătiţi lanţurile! Căci ţara este plină de omoruri, şi cetatea este plină de sîlnicie.
Eze	7	24	Voi aduce popoarele cele mai rele, ca să pună mîna pe casele lor; voi pune capăt mîndriei celor puternici, şi sfintele lor locaşuri vor fi pîngărite.
Eze	7	25	Vine prăpădul! – Ei caută scăpare, dar scăpare nu-i!
Eze	7	26	Vine nenorocire peste nenorocire, zvon după zvon. Ei cer vedenii proorocilor; dar preoţii nu mai cunosc Legea, şi bătrînii nu mai pot da sfaturi.
Eze	7	27	Împăratul jăleşte, voivodul se înspăimîntă, şi mînile poporului ţării tremură. Le voi face după umbletele lor, îi voi judeca după cuviinţă, şi vor şti că Eu sînt Domnul.“»
------------------------Ezechiel, capitolul 8
Eze	8	1	În al şaselea an, în ziua a cincea a lunii a şasea, pe cînd şedeam în casă, şi bătrînii lui Iuda şedeau înaintea mea, mîna Domnului Dumnezeu a căzut peste mine.
Eze	8	2	M’am uitat, şi iată că era un chip care avea o înfăţişare de om; dela coapse în jos, era foc, şi dela coapse în sus era ceva strălucitor, ca nişte aramă lustruită.
Eze	8	3	El a întins ceva ca o mînă, şi m’a apucat de zulufii capului. Duhul m’a răpit între pămînt şi cer şi m’a dus, în vedenii dumnezeieşti, la Ierusalim, la uşa porţii dela curtea din lăuntru, care caută spre meazănoapte, unde era locul idolului geloziei, care stîrnea gelozia Domnului.
Eze	8	4	Şi iată că slava Dumnezeului lui Israel era acolo, aşa cum o văzusem în vale.
Eze	8	5	El mi-a zis: „Fiul omului, ia ridică ochii spre miazănoapte!“ Am ridicat ochii spre miazănoapte; iată că idolul acesta al geloziei era la miazănoapte de poarta altarului, la intrare.
Eze	8	6	Şi El mi-a zis:„Fiul omului, vezi ce fac ei? Vezi tu marile urîciuni, pe cari le săvîrşeşte aici casa lui Israel, ca să Mă depărteze de sfîntul Meu locaş? Dar vei mai vedea şi alte urîciuni şi mai mari!“
Eze	8	7	Atunci m’a dus la poarta curţii. M’am uitat, şi iată că era o gaură în părete!
Eze	8	8	Şi mi-a zis: „Fiul omului, ia sapă în părete!“ Am săpat în zid, şi iată că era o uşă.
Eze	8	9	Şi mi-a zis: „Intră, şi vezi urîciunile cele rele, pe cari le săvîrşesc ei aici!“
Eze	8	10	Am intrat şi m’am uitat; şi iată că erau tot felul de chipuri de tîrîtoare şi de dobitoace urîcioase, şi toţi idolii casei lui Israel, zugrăviţi pe perete de jur împrejur.
Eze	8	11	Înaintea acestor idoli stăteau şaptezeci de oameni din bătrînii casei lui Israel, în mijlocul cărora era Iaazania, fiul lui Şafan; fiecare din ei avea o cădelniţă în mînă şi se înălţa un nor gros de tămîie.
Eze	8	12	Şi El mi-a zis: „Fiul omului, vezi ce fac în întunerec bătrînii casei lui Israel, fiecare în odaia lui plină de chipuri? Căci ei zic: «Nu ne vede Domnul; a părăsit Domnul ţara aceasta!»“
Eze	8	13	Şi mi-a zis: „Vei mai vedea şi alte alte urîciuni mari, pe cari le săvîrşesc ei!“
Eze	8	14	Şi m’a dus la intrarea porţii Casei Domnului din spre miazănoapte. Şi iată că acolo stăteau nişte femei, cari plîngeau pe Tamuz.
Eze	8	15	Şi El mi-a zis: „Vezi, fiul omului? Vei mai vedea şi alte urîciuni mai mari decît acestea!“
Eze	8	16	Şi m’a dus în curtea dinlăuntru a Casei Domnului. Şi iată că la uşa Templului Domnului, între pridvor şi altar, erau aproape douăzeci şi cinci de oameni, cu dosul întors spre Templul Domnului şi cu faţa spre răsărit; şi se închinau înaintea soarelui spre răsărit.
Eze	8	17	Şi El mi-a zis: „Vezi, fiul omului? Este prea puţin oare pentru casa lui Iuda că săvîrşesc ei urîciunile pe cari le săvîrşesc aici? Trebuia să mai umple şi ţara cu sîlnicie şi să nu înceteze să Mă mînie? Iată că ei îşi apropie ramura de nas!
Eze	8	18	De aceea şi Eu, voi lucra cu urgie; ochiul Meu va fi fără milă, şi nu Mă voi îndura; chiar dacă vor striga în gura mare la urechile Mele, tot nu-i voi asculta.“
------------------------Ezechiel, capitolul 9
Eze	9	1	Apoi a strigat cu glas tare la urechile mele: „Apropiaţi-vă voi cari trebuie să pedepsiţi cetatea, fiecare cu unealta lui de nimicire în mînă!“
Eze	9	2	Şi iată că au venit şase oameni de pe drumul porţii de sus dinspre miază noapte, fiecare cu unealta lui de nimicire în mînă. În mijlocul lor era un om îmbrăcat într-o haină de in, şi cu o călimară la brîu. Au venit şi s’au aşezat lîngă altarul de aramă.
Eze	9	3	Slava Dumnezeului lui Israel s’a ridicat de pe heruvimul pe care era, şi s’a îndreptat spre pragul casei; şi el a chemat pe omul acela care era îmbrăcat cu haina de in şi care avea călimara la brîu.
Eze	9	4	Domnul i-a zis: „Treci prin mijlocul cetăţii, prin mijlocul Ierusalimului, şi fă un semn pe fruntea oamenilor, cari suspină şi gem din pricina tuturor urîciunilor, cari se săvîrşesc acolo.
Eze	9	5	Iar celorlalţi le-a zis, în auzul meu: „Treceţi după el în cetate, şi loviţi; ochiul vostru să fie fără milă, şi să nu vă înduraţi!
Eze	9	6	Ucideţi, şi nimiciţi pe bătrîni, pe tineri, pe fecioare, pe copii şi pe femei; dar să nu vă atingeţi de nici unul din ceice au semnul pe frunte! Începeţi însă cu Locaşul Meu cel sfînt!“ Ei au început cu bătrînii, cari erau înaintea Templului.
Eze	9	7	Şi El le-a zis: „Spurcaţi casa, şi umpleţi curţile cu morţi!… Ieşiţi…“ Ei au ieşit, şi au început să ucidă în cetate.
Eze	9	8	Pe cînd ucideau ei astfel, şi eu stam încă singur acolo, am căzut cu faţa la pămînt, şi am strigat: „Ah! Doamne Dumnezeule, vrei să nimiceşti oare tot ce a mai rămas din Israel, vărsîndu-Ţi urgia asupra Ierusalimului?“
Eze	9	9	El mi-a răspuns: „Nelegiuirea casei lui Israel şi Iuda este mare, peste măsură de mare! Ţara este plină de omoruri, şi cetatea este plină de nedreptate; căci ei zic: «Domnul a părăsit ţara şi Domnul nu vede nimic!»
Eze	9	10	De aceea şi Eu voi fi fără milă, şi nu Mă voi îndura, ci voi face să cadă asupra capului lor faptele lor.“
Eze	9	11	Şi iată că omul cel îmbrăcat în haina de in, şi care avea călimra la brîu, a adus următorul răspuns: „Am făcut ce mi-ai poruncit!“
------------------------Ezechiel, capitolul 10
Eze	10	1	M’am uitat, şi iată că pe cerul care era deasupra capului heruvimilor era ceva ca o piatră de safir; deasupra lor se vedea ceva asemănător cu un chip de scaun de domnie.
Eze	10	2	Şi Domnul a zis omului aceluia îmbrăcat în haine de in: „Vîră-te între roatele de supt heruvimi, umple-ţi mînile cu cărbunii aprinşi cari sînt între heruvimi, şi împrăştie-i peste cetate!“ Şi el s’a vîrît între roate supt ochii mei.
Eze	10	3	Heruvimii stăteau în partea dreaptă a casei, cînd s-a vîrît omul acela între roate, iar norul a umplut curtea din lăuntru.
Eze	10	4	Atunci slava Domnului s’a ridicat de pe heruvimi, şi s’a îndreptat spre pragul casei, aşa în cît Templul s’a umplut de nor, şi curtea s’a umplut de strălucirea slavei Domnului.
Eze	10	5	Vîjiitul aripilor heruvimilor s’a auzit pînă la curtea de afară, ca glasul Dumnezeului Celui Atotputernic, cînd vorbeşte,
Eze	10	6	Cînd a poruncit deci omului aceluia îmbrăcat în haina de in să ia foc dintre roate, dintre heruvimi, omul acesta s’a dus şi s’a aşezat lîngă roate.
Eze	10	7	Atunci un heruvim a întins mîna între heruvimi spre focul care era între heruvimi; a luat foc, şi l-a pus în mînile omului aceluia îmbrăcat cu haina de in. Şi omul acesta l-a luat, şi a ieşt afară.
Eze	10	8	La heruvimi se vedea ceva ca o mînă de om supt aripile lor.
Eze	10	9	M’am uitat, şi iată că lîngă heruvimi erau patru roţi; o roată lîngă un heruvim şi o roată lîngă celălalt heruvim; dar roatele acestea străluceau ca o piatră de hrisolit.
Eze	10	10	După înfăţişare, toate cele patru roţi aveau acelaş chip; fiecare roată părea că este în mijlocul altei roţi.
Eze	10	11	Cînd mergeau, mergeau de cele patru laturi ale lor, şi nu se învîrteau în mers, ci mergeau încotro mergea capul, fără să se învîrtească în mersul lor.
Eze	10	12	Tot trupul heruvimilor, spatele lor, mînile lor şi aripile lor, erau pline de ochi, ca şi cele patru roţi dimprejur.
Eze	10	13	Am auzit cu urechile mele că roatele erau chemate: „Roate învîrtitoare.“
Eze	10	14	Fiecare avea patru feţe; faţa celui dintîi era o faţă de heruvim, faţa celui de al doilea o faţă de om, a celui de al treilea o faţă de leu, şi a celui de al patrulea o faţă de vultur.
Eze	10	15	Şi heruvimii s’au ridicat. Erau făpturile vii pe cari le văzusem lîngă rîul Chebar.
Eze	10	16	Cînd mergeau heruvimii, mergeau şi roatele cu ei, şi cînd îşi întindeau heruvimii aripile ca să se înalţe dela pămînt, nici roatele nu se depărtau de ei.
Eze	10	17	Cînd se opreau ei, se opreau şi ele, şi cînd se înălţau ei, se înălţau şi ele cu ei, căci duhul făpturilor vii era în ele.
Eze	10	18	Slava Domului a plecat din pragul Templului, şi s’a aşezat pe heruvimi.
Eze	10	19	Heruvimii şi-au întins aripile, şi s’au înălţat de pe pămînt supt ochii mei; cînd au plecat ei, au plecat şi roţile cu ei. S’au oprit la intrarea porţii casei Domnului spre răsărit; şi slava Dumnezeului lui Israel era sus deasupra lor.
Eze	10	20	Erau făpturile vii, pe cari le văzusem supt Dumnezeul lui Israel lîngă rîul Chebar, şi am băgat de seamă că erau heruvimi.
Eze	10	21	Fiecare avea patru feţe, fiecare avea patru aripi, şi supt aripile lor era ceva ca o mînă de om.
Eze	10	22	Dar feţele lor erau ca cele pe cari le văzusem la rîul Chebar, cu aceeaş înfăţişare: erau tot ei. Fiecare mergea drept înainte.
------------------------Ezechiel, capitolul 11
Eze	11	1	Duhul m’a răpit, şi m’a dus la poarta de răsărit a Casei Domnului, care caută spre răsărit. Şi iată că la intrarea porţii, erau douăzeci şi cinci de oameni; şi în mijlocul lor am văzut pe Iaazania, fiul lui Azur, şi pe Pelatia, fiul lui Benaia, căpeteniile poporului.
Eze	11	2	Şi Domnul mi-a zis: „Fiul omului, aceştia sînt oamenii cari fac planuri nelegiuite, şi dau sfaturi rele în cetatea aceasta!
Eze	11	3	Ei zic: «Nu este încă vremea potrivită că să zidim case! Cetatea este cazanul, şi noi sîntem carnea.»
Eze	11	4	De aceea prooroceşte împotriva lor, prooroceşte, fiul omului!“
Eze	11	5	Atunci Duhul Domnului a căzut peste mine, şi mi-a zis: „Spune: Aşa vorbeşte Domnul: «Astfel vorbiţi voi, casa lui Israel! Şi ce vă vine în gînd, ştiu foarte bine!
Eze	11	6	Aţi făcut o mulţime de omoruri în cetatea aceasta, şi aţi umplut uliţele cu cei ucişi.»
Eze	11	7	De aceea, aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: «Morţii voştri pe cari i-aţi întins în mijlocul cetăţii acesteia, sînt carnea, şi ea este cazanul; dar voi veţi fi scoşi afară din ea.
Eze	11	8	Vă temeţi de sabie, dar Eu voi aduce sabie peste voi, zice Domnul, Dumnezeu.»
Eze	11	9	«Vă voi scoate din cetatea aceasta, vă voi da în mîinile străinilor, şi voi împlini judecăţile mele împotriva voastră!
Eze	11	10	Veţi cădea loviţi de sabie, vă voi judeca la hotarul lui Israel, şi veţi şti că Eu sînt Domnul.
Eze	11	11	Cetatea aceasta nu va fi cazanul vostru, şi voi nu veţi fi carnea din el: ci la hotarul lui Israel vă voi judeca!
Eze	11	12	Şi veţi şti că Eu sînt Domnul, ale cărui porunci nu le-aţi urmat, şi ale cărui legi nu le-aţi împlinit, şi aţi lucrat după obiceiurile neamurilor care vă înconjoară.“
Eze	11	13	Pe cînd prooroceam eu, a murit Pelatia, fiul lui Benaia. Eu am căzut cu faţa la pămînt, şi am strigat cu glas tare: „Ah! Doamne Dumnezeule, vrei să nimiceşti Tu şi ce a mai rămas din Israel?“
Eze	11	14	Şi Cuvîntul Domnului mi-a vorbit astfel:
Eze	11	15	„Fiul omului, fraţii tăi, da, fraţii tăi, cei din robie, şi toată casa lui Israel, sînt aceia despre cari zic locuitorii Ierusalimului: «Ei sînt departe de Domnul, ţara ne-a fost dată nouă în stăpînire!…»
Eze	11	16	De aceea spune despre ei: «Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: «Dacă-i ţin depărtaţi printre neamuri, dacă i-am risipit în felurite ţări, totuş le-am fost un Templu pentru cîtăva vreme, în ţara în care au venit.»
Eze	11	17	De aceea să le spui: «Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: «Vă voi strînge din mijlocul popoarelor, vă voi aduna iarăş din ţările în cari sînteţi risipiţi, şi vă voi da ţara lui Israel.
Eze	11	18	Şi cînd vor veni în ea, vor scoate de acolo toţi idolii şi toate urîciunile.
Eze	11	19	Le voi da o altă inimă, şi voi pune un duh nou în voi. Voi lua din trupul lor inima de piatră, şi le voi da o inimă de carne,
Eze	11	20	ca să urmeze poruncile Mele, să păzească şi să împlinească legile Mele; şi ei vor fi poporul Meu, iar Eu voi fi Dumnezeul lor.
Eze	11	21	Dar acelora a căror inimă simte plăcere faţă de idolii şi urîciunile lor, le voi întoarce faptele asupra capului lor, zice Domnul Dumnezeu.“»
Eze	11	22	După aceea, heruvimii şi-au întins aripile, însoţiţi de roţi, şi slava Dumnezeului lui Israel era sus deasupra lor.
Eze	11	23	Slava Domnului s’a înălţat din mijlocul cetăţii, şi s’a aşezat pe muntele de la răsăritul cetăţii.
Eze	11	24	Pe mine însă m’a răpit Duhul şi m’a dus iarăş, în vedenie, prin Duhul lui Dumnezeu, în Haldea, la prinşii de război. Şi astfel vedenia, pe care o avusesem, a pierit de la mine.
Eze	11	25	Apoi am spus prinşilor de război toate lucrurile, pe cari mi le descoperise Domnul.
------------------------Ezechiel, capitolul 12
Eze	12	1	Cuvîntul Domnului mi-a vorbit astfel:
Eze	12	2	„Fiul omului, tu locuieşti în mijlocul unei case de îndărătnici, cari au ochi să vadă şi nu văd, urechi de auzit şi n’aud; căci sînt o casă de răzvrătiţi.
Eze	12	3	De aceea, fiul omului, pregăteşte-ţi lucrurile de călătorie, şi pleacă ziua, supt ochii lor! Pleacă, în faţa lor, din locul unde eşti şi du-te în alt loc: poate că vor vedea că sînt o casă de îndărătnici.
Eze	12	4	Scoate-ţi lucrurile ca nişte lucruri de călătorie, ziua, supt ochii lor; dar pleacă seara, în faţa lor, cum pleacă cei ce se duc în robie.
Eze	12	5	Să spargi zidul supt ochii lor, şi să-ţi scoţi lucrurile pe acolo.
Eze	12	6	Să le pui pe umăr supt ochii lor, să le scoţi afară pe negură, să-ţi acoperi faţa şi să nu te uiţi la pămînt; căci vreau să fii un semn pentru casa lui Israel.“
Eze	12	7	Am făcut cum mi se poruncise: mi-am scos lucrurile ziua ca pentru călătorie, seara am spart zidul cu mîna, şi le-am scos pe negură şi le-am pus pe umăr, în faţa lor.
Eze	12	8	Dimineaţa însă, Cuvîntul Domnului mi-a vorbit astfel:
Eze	12	9	„Fiul omului, nu ţi-a zis casa lui Israel, această casă de îndărătnici: «Ce faci?»
Eze	12	10	Spune-le: «Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: «Proorocia aceasta priveşte pe domnul care este la Ierusalim, şi pe toată casa lui Israel, care se află acolo.»
Eze	12	11	Spune: «Eu sînt un semn pentru voi! Cum am făcut eu, aşa li se va face şi lor: se vor duce într’o ţară străină în robie.
Eze	12	12	Domnitorul care este în mijlocul lor îşi va pune lucrurile pe umăr şi va pleca pe negură; vor sparge zidul ca să-l scoată afară; îşi va acoperi faţa, ca să nu vadă pămîntul cu ochii.
Eze	12	13	Îmi voi întinde mreaja peste el, şi va fi prins în laţul Meu; îl voi duce la Babilon, în ţara Haldeilor; dar nu-i va vedea, şi va muri acolo.
Eze	12	14	Pe toţi cei ce stau în jurul lui şi îi sînt de ajutor, şi pe toate oştile lui, îi voi risipi în toate vînturile, şi voi scoate sabia după ei.
Eze	12	15	Atunci vor şti că Eu sînt Domnul, cînd îi voi împrăştia printre neamuri, şi îi voi risipi în felurite ţări.
Eze	12	16	Dar voi lăsa din ei vreo cîţiva oameni cari vor scăpa de sabie, de foamete şi de ciumă, ca să istorisească toate urîciunile lor printre neamurile la cari vor merge, şi să ştie că Eu sînt Domnul.“»
Eze	12	17	Cuvîntul Domnului mi-a vorbit astfel:
Eze	12	18	„Fiul omului, îţi vei mînca pînea tremurînd, şi îţi vei bea apa cu nelinişte şi groază.
Eze	12	19	Spune poporului din ţară: «Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu, despre locuitorii Ierusalimului din ţara lui Israel: «Ei îşi vor mînca pînea cu nelinişte, şi îşi vor bea apa cu groază; căci ţara le va fi jăfuită de tot ce are, din pricina silniciei tuturor celor ce o locuiesc.
Eze	12	20	Cetăţile pline cu popor vor fi nimicite, şi ţara va fi pustiită, ca să ştiţi că Eu sînt Domnul.“»
Eze	12	21	Cuvîntul Domnului mi-a vorbit astfel:
Eze	12	22	«Fiul omului, ce înseamnă acest cuvînt de batjocură, pe care-l întrebuinţaţi în ţara lui Israel: «Zilele se lungesc, şi toate vedeniile rămîn neîmplinite?»
Eze	12	23	De aceea spune-le: «Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: «Voi face să înceteze acest cuvînt de batjocură, şi nu se va mai întrebuinţa în Israel. Deaceea spune-le: «Se apropie zilele, şi toate vedeniile se vor împlini!»
Eze	12	24	Căci nu vor mai fi vedenii mincinoase, nici proorociri înşelătoare, în mijlocul casei lui Israel!
Eze	12	25	Căci Eu, Domnul, voi vorbi; ce voi spune se va împlini, şi nu va mai fi amînat; da, în zilele voastre, casă de îndărătnici, voi rosti un cuvînt şi-l voi împlini, zice Domnul, Dumnezeu.“
Eze	12	26	Cuvîntul Domnului mi-a vorbit apoi astfel:
Eze	12	27	„Fiul omului, iată, casa lui Israel zice: «Vedeniile pe cari le are el nu sînt aproape să se împlineacă, şi prooroceşte pentru vremuri depărtate!»
Eze	12	28	Deaceea spune-le: «Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: «Nu va mai fi zăbavă în împlinirea cuvintelor Mele; ci cuvîntul, pe care-l voi rosti, se va împlini, zice Domnul, Dumnezeu.“
------------------------Ezechiel, capitolul 13
Eze	13	1	Cuvîntul Domnului mi-a vorbit astfel:
Eze	13	2	„Fiul omului, prooroceşte împotriva proorocilor lui Israel, cari proorocesc, şi spune celor ce proorocesc după gustul inimii lor: «Ascultaţi cuvîntul Domnului!
Eze	13	3	Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: «Vai de proorocii fără minte, cari umblă după duhul lor şi nu văd nimic!
Eze	13	4	Proorocii tăi, Israele, sînt ca nişte şacali în mijlocul dărîmăturilor!
Eze	13	5	Voi nu v’aţi suit înaintea spărturilor, n’aţi înconjurat cu un zid casa lui Israel, ca să rămîneţi tari în luptă, în ziua Domnului.
Eze	13	6	Vedeniile lor sînt înşelătoare, şi proorociile lor mincinoase. Ei zic: «Aşa vorbeşte Domnul!» măcar că Domnul nu i-a trimes; şi fac pe oameni să tragă nădejde că se va împlini cuvîntul lor.
Eze	13	7	Nu sînt înşelătoare vedeniile, pe cari le aveţi, şi nu sînt mincinoase proorociile pe cari le rostiţi? Voi ziceţi: «Aşa vorbeşte Domnul!» în timp ce Eu n’am vorbit.
Eze	13	8	De aceea, aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: «Pentrucă spuneţi lucruri înşelătoare, şi vedeniile voastre sînt minciuni, iată, am necaz pe voi, zice Domnul, Dumnezeu».
Eze	13	9	«Mîna Mea va fi împotriva proorocilor, ale căror vedenii sînt înşelătoare şi ale căror proorocii sînt mincinoase; ei nu vor rămînea în adunarea poporului Meu, nu vor fi scrişi în cartea casei lui Israel, nici nu vor intra în ţara lui Israel. Şi veţi şti că Eu sînt Domnul Dumnezeu.
Eze	13	10	Lucrurile acestea se vor întîmpla pentrucă ei rătăcesc pe poporul Meu, zicînd: «Pace!» cînd nu este pace. Poporul Meu zideşte un zid, şi ei îl tencuiesc cu ipsos.
Eze	13	11	De aceea, spune celor ce-l acopăr cu ipsos că se va prăbuşi, va veni o ploaie cu vifor, pietrele de grindină vor cădea, şi se va deslănţui furtuna.
Eze	13	12	Iată, vi se prăbuşeşte zidul! Şi atunci vi se va zice: «Unde este ipsosul cu care l-aţi tencuit?»
Eze	13	13	De aceea, aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: «În urgia Mea, voi porni furtuna; în mînia Mea, va veni o ploaie cu vifor; şi vor cădea pietre de grindină ca să nimicească.
Eze	13	14	Voi surpa zidul pe care l-aţi tencuit cu ipsos, îl voi doborî la pămînt, şi i se vor desgoli temeliile; se va prăbuşi, şi veţi pieri în mijlocul dărîmăturilor lui. Şi veţi şti că Eu sînt Domnul.
Eze	13	15	Îmi voi potoli astfel mînia împotriva zidului şi împotriva celor ce l-au tencuit cu ipsos; şi vă voi spune: Nu mai este niciun zid! Şi s’a isprăvit cu cei ce l-au tencuit cu ipsos!
Eze	13	16	S’a isprăvit cu proorocii lui Israel, cari proorocesc asupra Ierusalimului, şi au vedenii de pace asupra lui, cînd nu este pace, zice Domnul Dumnezeu.»
Eze	13	17	Iar tu, fiul omului, întoarce-ţi privirile împotriva fiicelor poporului tău, cari proorocesc după gustul inimii lor, şi prooroceşte împotriva lor!
Eze	13	18	Spune: «Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: «Vai de cele ce cos perinuţe pentru subsiori, şi fac măhrame pentru capetele oamenilor de orice mărime, ca să prindă suflete! Socotiţi că veţi prinde sufletele poporului Meu, ca să vă păstraţi cu viaţă sufletele voastre?
Eze	13	19	Voi Mă necinstiţi înaintea poporului Meu, pentru cîţiva pumni de orz şi cîteva bucăţi de pîne, ucizînd nişte suflete, cari n’ar trebui să moară, şi făcînd să trăiască nişte suflete cari n’ar trebui să trăiască, înşelînd astfel pe poporul Meu care ascultă minciunile voastre.
Eze	13	20	De aceea aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: «Iată, am necaz pe perinuţele voastre prin cari prindeţi sufletele ca păsările; deaceea vi le voi smulge de la braţe şi voi da drumul sufletelor, şi anume sufletelor pe cari le prindeţi ca păsările!
Eze	13	21	Vă voi rupe măhramele, şi voi scoate pe poporul Meu din mînile voastre, ca să nu mai cadă pradă în mînile voastre; şi veţi şti că Eu sînt Domnul.
Eze	13	22	Pentrucă întristaţi prin minciuni inima celui neprihănit, cînd Eu însumi nu l-am întristat, şi pentrucă întăriţi mînile celui rău ca să-l împedecaţi să se lase de calea lui cea rea, făgăduindu-i viaţa, –
Eze	13	23	de aceea nu veţi mai avea vedenii înşelătoare, şi nu veţi mai rosti proorocii. Voi scoate din mînile voastre pe poporul meu, şi veţi şti că Eu sînt Domnul.“»
------------------------Ezechiel, capitolul 14
Eze	14	1	Cîţiva din bătrînii lui Israel au venit la mine şi au şezut înaintea mea.
Eze	14	2	Şi Cuvîntul Domnului mi-a vorbit astfel:
Eze	14	3	„Fiul omului, oamenii aceştia îşi poartă idolii în inimă, şi îşi pironesc privirile spre ceea ce i-a făcut să cadă în nelegiuire! Să Mă las Eu să fiu întrebat de ei?
Eze	14	4	De aceea vorbeşte-le, şi spune-le: «Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: «Orice om din casa lui Israel, care îşi poartă idolii în inimă, şi care îşi pironeşte privirile spre ceeace l-a făcut să cadă în nelegiuirea lui – dacă va veni să vorbească proorocului, – Eu, Domnul, îi voi răspunde, în ciuda mulţimei idolilor lui,
Eze	14	5	ca să prind în chiar inima lor pe aceia din casa lui Israel, cari s’au depărtat de Mine din pricina tuturor idolilor.»
Eze	14	6	De aceea, spune casei lui Israel: «Aşa vobeşte Domnul, Dumnezeu: «Întoarceţi-vă, şi abateţi-vă de la idolii voştri, întoarceţi-vă privirile dela toate urîciunile voastre!
Eze	14	7	Căci orice om din casa lui Israel, sau din străinii cari locuiesc pentru o vreme în Israel, care s’a depărtat de Mine, care îşi poartă idolii în inima lui, şi nu-şi ia privirile dela ceea ce l-a făcut să cadă în nelegiuirea lui, – dacă va veni să vorbească unui prooroc, ca să Mă întrebe prin el, – Eu, Domnul, prin Mine însumi îi voi răspunde.
Eze	14	8	Îmi voi întorce Faţa împotriva omului acestuia, îl voi face un semn şi de pomină, şi-l îl voi nimici cu desăvîrşire din mijlocul poporului Meu. Şi veţi şti că Eu sînt Domnul!
Eze	14	9	Dacă proorocul se va lăsa amăgit să rostească un cuvînt, Eu, Domnul, am amăgit pe proorocul acela; Îmi voi întinde mîna împotriva lui, şi-l voi nimici din mijlocul poporului Meu Israel.
Eze	14	10	Îşi vor purta astfel păcatul lor, şi pedeapsa proorocului va fi la fel cu pedeapsa celuice întreabă,
Eze	14	11	ca să nu se mai rătăcească dela Mine casa lui Israel, şi să nu se mai spurce cu toate fărădelegile ei. Atunci vor fi poporul Meu, şi Eu voi fi Dumnezeul lor, zice Domnul, Dumnezeu!“ –
Eze	14	12	Cuvîntul Domnului mi-a vorbit astfel:
Eze	14	13	„Fiul omului, cînd va păcătui o ţară împotriva Mea, dedîndu-se la fărădelege, şi Îmi voi întinde mîna împotriva ei, – dacă îi voi sfărîma toiagul pînii, dacă îi voi trimete foametea, dacă îi voi nimici cu desăvîrşire oamenii şi vitele,
Eze	14	14	chiar de ar fi în mijlocul ei aceşti trei oameni: Noe, Daniel şi Iov, ei nu şi-ar mîntui decît sufletul lor prin neprihănirea lor, zice Domnul, Dumnezeu.“
Eze	14	15	„Dacă aş lăsa ca ţara să fie cutreierată de fiare sălbatice, cari ar lăsa-o fără popor, dacă ar ajunge un pustiu pe unde n’ar mai putea trece nimeni, din pricina acestor fiare,
Eze	14	16	şi ar fi în mijlocul ei aceşti trei oameni, pe viaţa Mea, zice Domnul, Dumnezeu, că n’ar scăpa nici fii, nici fiice, ci numai ei ar scăpa, şi ţara ar ajunge un pustiu.
Eze	14	17	Sau dacă aş aduce sabie împotriva ţării acesteia, dacă aş zice să treacă sabia prin ţară, dacă i-aş nimici cu desăvîrşire oamenii şi vitele,
Eze	14	18	şi ar fi în mijlocul ei aceşti trei oameni, pe viaţa Mea, – zice Domnul Dumnezeu, – că n’ar mai scăpa nici fii nici fiice, ci numai ei singuri ar scăpa.
Eze	14	19	Sau dacă aş trimete ciuma în ţara aceasta, dacă Mi-aş vărsa urgia împotriva ei prin molimă, ca să-i nimicesc cu desăvîrşire oamenii şi vitele,
Eze	14	20	şi ar fi în mijlocul ei Noe, Daniel şi Iov, pe viaţa Mea – zice Domnul, Dumnezeu – că n’ar scăpa nici fii nici fiice, ci numai ei şi-ar mîntui sufletul prin neprihănirea lor.“
Eze	14	21	Totuş, aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: „Măcar că trimet împotriva Ierusalimului cele patru pedepse grozave ale mele: sabia, foametea, fiarele sălbatice şi ciuma, ca să nimicesc cu desăvîrşire din el oamenii şi vitele,
Eze	14	22	tot va fi o rămăşiţă care ca scăpa, care va ieşi din el, şi anume: fii şi fiice. Iată, aceştia vor veni la voi, le veţi vedea purtarea şi faptele, şi vă veţi mîngîia de nenorocirea pe care o aduc asupra Ierusalimului, de tot ce aduc asupra lui.
Eze	14	23	Ei vă vor mîngîia, cînd le veţi vedea purtarea şi faptele, şi veţi cunoaşte că nu fără temei fac Eu tot ce fac împotriva Ieruslimului, zice Domnul, Dumnzeu.“
------------------------Ezechiel, capitolul 15
Eze	15	1	Cuvîntul Domnului mi-a vorbit, astfel:
Eze	15	2	„Fiul omului, ce are lemnul de viţă mai mult decît orice alt lemn, viţele de vie mai mult decît cele ce sînt printre copacii din pădure?
Eze	15	3	Ia oare cineva din lemnul acesta, ca să facă vreo lucrare? Face cineva din el vreun cîrlig de atîrnat ceva în el?
Eze	15	4	Iată că este pus pe foc să ardă; dupăce îi arde focul cele două capete şi mijlocul, mai poate fi el bun de ceva?
Eze	15	5	Iată, cînd era întreg, nu se putea face nimic din el; cu cît mai puţin acum, dupăce l-a mistuit şi l-a ars focul, s’ar mai putea face vreo lucrare din el?
Eze	15	6	Deaceea aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: „Ca lemnul de viţă dintre copacii din pădure, pe care-l pun pe foc să-l ard, aşa voi da şi pe locuitorii Ierusalimului.
Eze	15	7	Îmi voi întoarce Faţa împotriva lor; au ieşit din foc, dar focul îi va arde de tot. Şi veţi şti că Eu sînt Domnul, cînd Îmi voi întoarce Faţa împotriva lor.
Eze	15	8	Voi preface ţara într’un pustiu, pentrucă au fost necredincioşi, zice Domnul Dumnezeu.“
------------------------Ezechiel, capitolul 16
Eze	16	1	Cuvîntul Domnului mi-a vorbit astfel:
Eze	16	2	„Fiul omului, arată Ierusalimului urîciunile lui!
Eze	16	3	Şi spune-i: „Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu, către cetatea Ierusalimului: „Prin obîrşia şi naşterea ta eşti din ţara Cananiţilor; tatăl tău era Amorit, şi mama ta Hetită.
Eze	16	4	La naştere, în ziua cînd te-ai născut, buricul nu ţi s’a tăiat, n’ai fost scăldată în apă, ca să fii curăţită, nici n’ai fost frecată cu sare, şi nici n’ai fost înfăşată în scutece.
Eze	16	5	Ochiul nimănui nu s’a îndurat de tine, ca să-ţi facă măcar unul din aceste lucruri, din milă pentru tine; ci ai fost aruncată pe cîmp, aşa de scîrbă le era de tine, în ziua naşterii tale.
Eze	16	6	Atunci Eu am trecut pe lîngă tine, te-am văzut tăvălită în sîngele tău, şi am zis: „Trăieşte chiar şi în sîngele tău!“ Da, ţi-am zis: „Trăieşte chiar şi în sîngele tău!“
Eze	16	7	Te-am înmulţit cu zecile de mii, ca iarba de pe cîmp. Şi ai crescut, te-ai făcut mare, ai ajuns de o frumuseţă desăvîrşită; ţi s’au rotunjit ţîţele, ţi-a crescut părul. Dar erai tot goală, goală de tot.
Eze	16	8	Cînd am trecut Eu pe lîngă tine, M’am uitat la tine, şi iată că îţi venise vremea, vremea dragostelor. Atunci am întins peste tine poala hainei Mele, ţi-am acoprit goliciunea, ţi-am jurat credinţă, am făcut legămînt cu tine, zice Domnul Dumnezeu, şi ai fost a Mea!
Eze	16	9	Te-am scăldat în apă, te-am spălat de sîngele de pe tine, şi te-am uns cu untdelemn.
Eze	16	10	Ţi-am dat haine cusute cu fir, şi o încălţăminte de piele de viţel de mare, te-am încins cu in supţire, şi te-am îmbrăcat în mătasă.
Eze	16	11	Te-am împodobit cu scule scumpe, ţi-am pus brăţări la mînă, şi o salbă la gît;
Eze	16	12	ţi-am pus o verigă în nas, cercei în urechi, şi o cunună minunată pe cap.
Eze	16	13	Astfel, ai fost împodobită cu aur şi cu argint, şi ai fost îmbrăcată cu in supţire, cu mătasă şi cusături cu fir. Ai mîncat floarea făinei, miere şi untdelemn. Erai de o frumuseţă desăvîrşită, ba ajunsesei chiar împărăteasă.
Eze	16	14	Ţi s’a dus vestea printre neamuri, pentru frumuseţa ta; căci era desăvîrşită de tot, datorită strălucirii cu care te împodobisem, zice Domnul, Dumnezeu.“
Eze	16	15	„Dar te-ai încrezut în frumuseţa ta, şi ai curvit, la adăpostul numelui tău celui mare; ţi-ai revărsat curviile înaintea tuturor trecătorilor, şi te-ai dat lor.
Eze	16	16	Ai luat şi din hainele tale, ţi-ai făcut înălţimi pe cari le-ai împodobit cu toate colorile, şi ai curvit pe ele: aşa cum nu s’a întîmplat şi nici nu se va mai întîmpla vreodată.
Eze	16	17	Ţi-ai luat pînă şi minunatele tale podoabe de aur şi de argint, pe cari ţi le dădusem, şi ţi-ai făcut nişte chipuri de bărbaţi, cu cari ai curvit.
Eze	16	18	Ţi-ai luat şi hainele cusute la gherghef, le-ai îmbrăcat cu ele şi ai adus acestor chipuri untdelemnul Meu şi tămîia Mea.
Eze	16	19	Pînea pe care ţi-o dădusem, floarea făinii, untdelemnul şi mierea, cu care te hrăneam, le-ai adus înaintea lor, ca nişte tămîie cu un miros plăcut. Iată ce s’a întîmplat, zice Domnul Dumnezeu!“
Eze	16	20	„Apoi ţi-ai luat fiii şi fiicele, pe cari Mi-i născusei, şi i-ai jertfit lor, ca să le slujească de mîncare. Nu erau oare de ajuns curviile tale,
Eze	16	21	de Mi-ai mai junghiat fiii, şi i-ai dat, trecîndu-i prin foc în cinstea lor?
Eze	16	22	Şi în mijlocul tuturor urîciunilor şi curviilor tale, nu ţi-ai adus aminte de vremea tinereţei tale, cînd erai goală, goală de tot, şi te zbăteai în sîngele tău!
Eze	16	23	După toate aceste răutăţi ale tale, – (vai, vai de tine! zice Domnul Dumnezeu), –
Eze	16	24	ţi-ai zidit case de curvie, ţi-ai făcut înălţimi în toate pieţele.
Eze	16	25	La toate colţurile uliţelor ţi-ai făcut înălţimi, ţi-ai necinstit frumuseţea, ţi-ai desfăcut picioarele înaintea tuturor trecătorilor, ai făcut tot mai multe curvii.
Eze	16	26	Ai curvit cu Egiptenii, vecinii tăi, cu trupul plin de vlagă, şi ţi-ai înmulţit curviile, ca să Mă mînii.
Eze	16	27	Dar iată că Mi-am întins mîna împotriva ta, am micşorat partea de întreţinere pe care ţi-o rînduisem, te-am lăsat în voia vrăjmaşelor tale, fiicele Filistenilor, cari au roşit de purtarea ta nelegiuită.
Eze	16	28	Apoi ai curvit cu Asirienii, pentrucă erai fără saţ; ai curvit cu ei, şi tot nu te-ai săturat.
Eze	16	29	Ţi-ai înmulţit curviile cu ţara Canaanului şi pînă în Haldea, dar nici acolo nu te-ai săturat.
Eze	16	30	Ce slăbiciune de inimă ai avut, zice Domnul, Dumnezeu, de ai făcut toate aceste lucruri, cari sînt fapta unei ibovnice dedate la curvie,
Eze	16	31	zidindu-ţi case de curvie la toate colţurile uliţelor, şi făcîndu-ţi înălţimi în toate pieţele; n’ai fost nici măcar ca o curvă care-şi cere plata.
Eze	16	32	Ai fost femeia prea curvă, care primeşte pe străini în locul bărbatului ei!
Eze	16	33	Tuturor curvelor li se plăteşte o plată; dar tu ai dat daruri tuturor ibovnicilor tăi, i-ai cîştigat prin daruri, ca să-i tragi la tine din toate părţile şi să curveşti cu ei.
Eze	16	34	Ai fost cu totul altfel decît celelalte curve, întrucît nimeni nu umbla după tine, ci tu plăteai celor ce veneau la tine, în loc ca tu să fii plătită de ei. De aceea ai fost cu totul altfel decît altele.“
Eze	16	35	„De aceea, ascultă, curvo, Cuvîntul Domnului!
Eze	16	36	Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: „Pentrucă ţi-ai risipit banii în felul acesta, şi ţi-ai descoperit goliciunea în curviile tale cu ibovnicii tăi şi cu toţi idolii tăi urîcioşi, şi din pricina sîngelui copiilor tăi, pe cari li i-ai dat,
Eze	16	37	de aceea, iată, voi strînge pe toţi ibovnicii cu cari te desmierdai, pe toţi aceia pe cari i-ai iubit şi pe toţi aceia pe cari i-ai urît, da, îi voi strînge împotriva ta din toate părţile, îţi voi desveli goliciunea înaintea lor, şi îţi vor vedea toată goliciunea.
Eze	16	38	Te voi judeca aşa cum se judecă femeile prea curve şi ucigătoare de copii, şi voi face din tine o jertfă sîngeroasă a urgiei şi geloziei.
Eze	16	39	Te voi da în mînile lor; îţi vor surpa casele de curvie, şi îţi vor nimici înălţimile; te vor desbrăca de hainele tale, îţi vor lua toată podoaba de pietre scumpe, şi te vor lăsa goală, goală de tot.
Eze	16	40	Vor aduce gloata împotriva ta, te vor ucide cu pietre şi te vor străpunge cu lovituri de sabie.
Eze	16	41	Îţi vor arde casele cu foc, şi se vor răzbuna pe tine, înaintea unei mulţimi de femei. Voi face să înceteze astfel curvia ta, şi nu vei mai da plată de curvă.
Eze	16	42	Îmi voi potoli mînia împotriva ta, şi nu voi mai fi gelos pe tine; Mă voi linişti, nu voi mai fi supărat.
Eze	16	43	Pentru că nu ţi-ai adus aminte de vremea tinereţei tale, ci M’ai aţîţat prin toate aceste lucruri, iată, voi face ca purtarea ta să cadă asupra capului tău, zice Domnul, Dumnezeu, ca să nu mai săvîrşeşti alte nelegiuiri cu toate urîciunile tale!“
Eze	16	44	„Iată că toţi cei ce spun zicători, vor spune despre tine zicătoarea aceasta: «Cum este mama aşa şi fata!»
Eze	16	45	Tu eşti fata mamei tale, care s’a desgustat de bărbatul şi copiii ei. Tu eşti sora surorilor tale, cari s’au desgustat de bărbaţii şi copiii lor. Mama voastră era o Hetită şi tatăl vostru un Amorit.
Eze	16	46	Sora ta cea mai mare, care locuieşte la miază-noapte de tine, este Samaria, ea şi fiicele ei; şi sora ta cea mai mică este Sodoma şi fiicele ei, şi locuieşte la miază-zi de tine.
Eze	16	47	Tu nu numai că ai umblat pe căile lor, şi ai săvîrşit aceleaşi urîciuni, ci, ca şi cum atît ar fi fost prea puţin, ai fost mai stricată decît ele în toate purtările tale.
Eze	16	48	Pe viaţa Mea, zice Domnul, Dumnezeu că sora ta Sodoma, şi fiicele ei n’au făcut ce aţi făcut voi, tu şi fiicele tale.
Eze	16	49	Iată care a fost nelegiuirea sorei tale Sodoma: era îngîmfată, trăia în belşug şi într’o linişte nepăsătoare, ea şi fiicele ei, şi nu sprijinea mîna celui nenorocit şi celui lipsit.
Eze	16	50	Ele s’au semeţit, şi au făcut urîciuni blestemate înaintea Mea; de aceea le-am şi nimicit, cînd am văzut lucrul acesta.
Eze	16	51	Samaria n’a făcut nici jumătate din păcatele tale; urîciunile tale au fost mai multe decît ale ei, aşa că ai uşurat vina surorilor tale prin toate urîciunile pe cari le-ai făcut acum.
Eze	16	52	Tu, care uşurai vina surorilor tale, prin purtrea ta, sufere acum urmările răutăţii tale; prin păcatele tale, prin cari te-ai făcut mai urîcioasă decît ele, acum le faci mai uşoară vina decît a ta; deaceea acopere-te de ruşine, şi poartă-ţi ocara, fiindcă ai uşurat vina surorilor tale!
Eze	16	53	Voi aduce înapoi pe prinşii lor de război, pe prinşii de război ai Sodomei şi ai fiicelor ei, pe prinşii de război ai Samariei şi ai fiicelor ei, şi pe prinşii tăi de război în mijlocul lor,
Eze	16	54	ca să-ţi suferi ocara, şi să roşeşti pentru tot ce ai făcut, slujindu-le ca o pricină de mîngîiere.
Eze	16	55	Astfel, surorile tale: Sodoma şi fiicele ei, se vor întoarce iarăş la starea lor de mai înainte, şi Samaria şi fiicele ei se vor întoarce iarăş la starea lor de mai înainte, şi tu şi fiicele tale vă veţi întoarce iarăş la starea voastră de mai înainte.
Eze	16	56	Nu vorbeai deloc despre sora ta Sodoma, în vremea mîndriei tale,
Eze	16	57	mai înainte de vădirea răutăţii tale, cînd ai primit batjocurile fiicelor Siriei, ale tuturor vecinilor tăi, şi ale fiicelor Filistenilor, cari te dispreţuiesc de jur împrejur!
Eze	16	58	Trebuie să-ţi porţi, în adevăr, nelegiuirile şi urîciunile, zice Domnul.“
Eze	16	59	Căci aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: „Îţi voi face întocamai cum ai făcut şi tu, care au nesocotit jurămîntul, rupînd legămîntul!
Eze	16	60	Dar Îmi voi aduce aminte de legămîntul Meu făcut cu tine în vremea tinereţii tale, şi voi face cu tine un legămînt vecinic.
Eze	16	61	Atunci îţi vei aduce aminte de purtarea ta, te vei ruşina, cînd vei primi la tine pe surorile tale, mai mari şi mai mici, pe cari ţi le voi dat ca fiice, dar nu pe temeiul legămîntului făcut cu tine.
Eze	16	62	Voi face legămîntul Meu cu tine, şi vei şti că Eu sînt Domnul,
Eze	16	63	ca să-ţi aduci aminte de trecut şi să roşeşti, şi să nu mai deschizi gura de ruşine, cînd îţi voi ierta tot ce ai făcut, zice Domnul Dumnezeu.“
------------------------Ezechiel, capitolul 17
Eze	17	1	Cuvîntul Domnului mi-a vorbit astfel:
Eze	17	2	„Fiul omului, spune o vorbă cu tîlc, spune o pildă casei lui Israel,
Eze	17	3	şi zi: „Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: „Un vultur mare, cu aripi lungi, cu aripile întinse, acoperit cu pene pestriţe, a venit în Liban, şi a luat vîrful unui cedru.
Eze	17	4	A rupt ramura cea mai înaltă a lui, a dus-o într’o ţară de negoţ, şi a pus-o într’o cetate de negustori;
Eze	17	5	a luat şi din sămînţa ţării şi a pus-o într’un pămînt roditor; a pus-o lîngă o apă mare, şi a sădit-o ca pe o salcie.
Eze	17	6	Lăstarul acesta a crescut, şi s’a făcut un butuc de viţă întins, dar nu prea înalt; viţele îi erau îndreptate spre vultur, şi rădăcinile erau supt el. Astfel s’a făcut un butuc de viţă, a dat lăstari, şi a făcut mlădiţe.
Eze	17	7	Mai era însă un alt vultur, mare, cu aripi lungi şi cu pene multe. Şi iată că din pămîntul unde era sădită, viţa aceasta şi-a întins rădăcinile cu lăcomie spre el, şi şi-a îndreptat ramurile spre el, ca s’o ude mai mult decît pe stratul în care era sădită.
Eze	17	8	Viţa era sădită într’un pămînt bun, lîngă o apă mare, aşa ca să facă mlădiţe, să dea rod, şi să se facă o viţă minunată“.
Eze	17	9	„Spune, zice Domnul, Dumnezeu, îi va merge bine ei oare? Nu-i va smulge vulturul dintîi rădăcinile, şi-i va tăia rodul, şi i se vor usca toate frunzele odrăslite? Se va usca şi nu va trebui niciun braţ puternic, nici multă lume, ca s’o scoată din rădăcinile ei.
Eze	17	10	Iată că este sădită: îi va merge bine? Dacă o va atinge vîntul de răsărit, nu se va usca ea oare? Da, se va usca în straturile unde a odrăslit.“
Eze	17	11	Cuvîntul Domnului mi-a vorbit astfel:
Eze	17	12	„Spune casei acesteia răzvrătite: „Nu ştiţi ce înseamnă aceasta?“ Şi spune: „Iată, împăratul Babilonului a venit la Ierusalim, a luat pe împăratul şi pe căpetenile lui, şi i-a dus cu el în Babilon.
Eze	17	13	A luat un vlăstar de neam împărătesc, a făcut legămînt cu el, şi l-a pus să jure; dar pe mai marii ţării i-a luat cu el,
Eze	17	14	ca împărăţia să rămînă smerită, să nu se mai poată ridica, ci împăratul să-şi ţină legămîntul, rămînîndu-i credincios.
Eze	17	15	Dar el s’a răsculat împotriva lui, şi a trimes soli în Egipt, ca să-i dea cai şi un mare număr de oameni. Celce a făcut asemenea lucruri va izbuti el oare, va scăpa el oare? Cum să mai scape dacă a rupt legămîntul?“
Eze	17	16	„Pe viaţa Mea, zice Domnul, Dumnezeu, că în ţara împăratului care l-a pus să domnească, faţă de care şi-a călcat jurămîntul şi al cărui legămînt l-a rupt, lîngă el, în mijlocul Babilonului va muri!
Eze	17	17	Aşa că nici Faraon nu va veni cu o oaste mare şi popor mult să-l ajute în război, cînd se vor ridica întărituri şi se vor face şanţuri pentru nimicirea multor suflete.
Eze	17	18	El a nesocotit jurămîntul, pînă într’atît, că a rupt legămîntul, ba încă şi-a dat mîna, şi a făcut toate aceste lucruri; nu va scăpa!
Eze	17	19	De aceea, aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: „Pe viaţa Mea că, întrucît a nesootit jurămîntul făcut în Numele Meu, şi a rupt legămîntul Meu, voi face să se întoarce asupra capului lui lucrul acesta.
Eze	17	20	Îmi voi întinde mreaja peste el, şi va fi prins în laţul Meu. Îl voi duce în Babilon, şi acolo îl voi judeca pentru abaterea săvîrşită de el faţă de Mine.
Eze	17	21	Dar toţi fugarii din toate oştile lui vor cădea loviţi de sabie, şi ceice vor mai rămînea vor fi risipiţi în toate vînturile. Şi veţi şti că Eu, Domnul, am spus aceste lucruri.“
Eze	17	22	Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: „Eu însumi voi lua o rămurea din vîrful unui cedru mare, şi o voi pune la pămînt. Voi rupe din vîrful ramurilor lui o mlădiţă fragedă, şi o voi sădi pe un munte înalt şi ridicat.
Eze	17	23	Şi anume, o voi sădi pe un munte înalt al lui Israel; ea va da lăstari, va aduce rod, şi se va face un cedru măreţ. Păsări de tot felul se vor odihni supt el, tot ce are aripi se va odihni supt umbra ramurilor lui.
Eze	17	24	Şi toţi copacii de pe cîmp vor şti că Eu, Domnul, am pogorît copacul care se înălţa şi am înălţat copacul care era plecat; că Eu am uscat copacul cel verde şi am înverzit copacul cel uscat. Eu, Domnul, am vorbit, şi voi şi face.
------------------------Ezechiel, capitolul 18
Eze	18	1	Cuvîntul Domnului mi-a vorbit, astfel:
Eze	18	2	„Pentruce spuneţi voi zicătoarea aceasta în ţara lui Israel: „Părinţii au mîncat aguridă, şi copiilor li s’au sterpezit dinţii?“
Eze	18	3	„Pe viaţa Mea, zice Domnul, Dumnezeu că nu veţi mai avea prilej să spuneţi zicătoarea aceasta în Israel.
Eze	18	4	Iată că toate sufletele sînt ale Mele. După cum sufletul fiului este al Meu, tot aşa şi sufletul tatălui este al Meu. Sufletul care păcătuieşte, acela va muri.
Eze	18	5	Omul care este drept, care face judecată şi dreptate,
Eze	18	6	care nu mănîncă pe munţi carne jerfită idolilor, şi nu ridică ochii spre idolii casei lui Israel, care nu necinsteşte nevasta aproapelui său, şi nu se apropie de nevastă-sa în timpul necurăţeniei ei,
Eze	18	7	care n’asupreşte pe nimeni, care dă înapoi datornicului zălogul, care nu răpeşte nimic, care dă din pînea lui celui flămînd şi înveleşte cu o haină pe cel gol,
Eze	18	8	care nu împrumută cu dobîndă şi nu ia camătă, care îşi abate mîna dela nelegiuire şi judecă după adevăr între un om şi altul,
Eze	18	9	care urmează legile Mele şi păzeşte poruncile Mele, lucrînd cu credincioşie, – omul acela este drept, şi va trăi negreşit, zice Domnul, Dumnezeu.“
Eze	18	10	„Dacă acum omul acesta are un fiu iute la mînie, care varsă sînge, sau care face ceva de felul acesta;
Eze	18	11	dacă acest fiu nu se ia în nimic după purtarea tatălui său neprihănit, ci mănîncă pe munţi, necinsteşte pe nevasta aproapelui său,
Eze	18	12	asupreşte pe cel nenorocit şi pe cel lipsit, răpeşte, nu dă înapoi zălogul, ridică ochii spre idoli şi face urîciuni,
Eze	18	13	împrumută cu dobîndă şi ia camăta, s’ar putea oare să trăiască un astfel de fiu? Nu va trăi; a săvîrşit toate aceste urîciuni, de aceea trebuie să moară. Sîngele lui să cadă asupra capului lui!
Eze	18	14	Dar dacă un om are un fiu, care vede toate păcatele tatălui său, le vede, dar nu face la fel;
Eze	18	15	dacă fiul acela nu mănîncă pe munţi şi nu ridică ochii spre idolii casei lui Israel, nu necinsteşte pe nevasta aproapelui său,
Eze	18	16	nu asupreşte pe nimeni, nu ia niciun zălog, nu răpeşte, ci dă din pînea lui celui flămînd şi acopere cu o haină pe cel gol,
Eze	18	17	îşi abate mîna dela nelegiuire, nu ia nici dobîndă nici camătă, păzeşte poruncile Mele şi urmează legile Mele, acela nu va muri pentru nelegiuirea tatălui său, ci va trăi negreşit.
Eze	18	18	Dar tatăl său, care a fost un asupritor, a răpit dela alţii, a făcut în mijlocul poporului său ce nu este bine, el va muri pentru nelegiuirea lui!“
Eze	18	19	„Voi însă ziceţi: „Pentruce nu poartă fiul pedeapsa pentru nelegiuirea tatălui său?“ Pentru că fiul a lucrat după neprihănire şi dreptate, a păzit şi a împlinit toate legile Mele; el va trăi negreşit!
Eze	18	20	Sufletul care păcătuieşte, acela va muri. Fiul nu va purta nelegiuirea tatălui său, şi tatăl nu va purta nelegiuirea fiului său! Neprihănirea celui neprihănit va fi peste el, şi răutatea celui rău va fi peste el.
Eze	18	21	Dar dacă cel rău se întoarce dela toate păcatele pe cari le-a săvîrşit, şi păzeşte toate legile Mele şi face ce este drept şi plăcut, va trăi negreşit, nu va muri.
Eze	18	22	Toate fărădelegile pe cari le-a făcut, i se vor uita! El va trăi, din pricina neprihănirii în care a trăit.
Eze	18	23	Doresc Eu moartea păcătosului? zice Domnul, Dumnezeu. Nu doresc Eu mai degrabă ca el să se întoarcă de pe căile lui şi să trăiască?
Eze	18	24	Însă dacă cel neprihănit se abate dela neprihănirea lui şi săvîrşeşte nelegiuirea, dacă se ia după toate urîciunile celui rău, s’ar putea să trăiască el oare? Nu, ci toată neprihănirea lui va fi uitată, pentrucă s’a dat la nelegiuire şi la păcat; de aceea va muri în ele.
Eze	18	25	Voi ziceţi: „Calea Domnului nu este dreaptă!“ Ascultaţi dar, casa lui Israel! Nu este calea Mea dreaptă? Oare nu mai degrabă căile voastre nu sînt drepte?
Eze	18	26	Dacă cel neprihănit se abate dela neprihănirea lui şi săvîrşeşte nelegiuirea, şi moare pentru aceasta, moare din pricina nelegiuirii pe care a săvîrşit-o.
Eze	18	27	Dar dacă cel rău se întoarce dela răutatea lui şi face ce este drept şi bine, îşi va păstra sufletul viu.
Eze	18	28	Pentrucă îşi deschide ochii şi se abate dela toate fărădelegile pe cari le-a săvîrşit, va trăi şi nu va muri.“
Eze	18	29	Casa lui Israel zice: „Calea Domnului nu este dreaptă.“ Oare calea Mea nu este dreaptă, casa lui Israel? Oare nu mai degrabă căile voastre nu sînt drepte?
Eze	18	30	De aceea vă voi judeca pe fiecare după căile lui, casă a lui Israel, zice Domnul, Dumnezeu. Întoarceţi-vă şi abateţi-vă dela toate fărădlegile voastre, pentruca să nu vă ducă nelegiuirea la pieire.
Eze	18	31	Lepădaţi dela voi toate fărădelegile, prin care aţi păcătuit, faceţi-vă rost de o inimă nouă şi un duh nou. Pentruce vreţi să muriţi, casă a lui Israel?
Eze	18	32	Căci Eu nu doresc moartea celuice moare, zice Domnul Dumnezeu. Întoarceţi-vă dar la Dumnezeu, şi veţi trăi.“
------------------------Ezechiel, capitolul 19
Eze	19	1	„Tu însă, fă o plîngere asupra domnului lui Israel,
Eze	19	2	şi zi: „Ce era mamă-ta? O leoaică. Stătea culcată cu leii, şi îşi creştea puii în mijlocul puilor de lei.
Eze	19	3	A crescut pe unul din puii ei, care s’a făcut un leuţ, învăţat să sfîşie prada; şi a mîncat oameni.
Eze	19	4	Neamurile au făcut o prinsoare împotriva lui, şi a fost prins în groapa lor; i-au pus un belciug în nări şi l-au dus în ţara Egiptului.
Eze	19	5	Leoaica, dacă a văzut că degeaba îl aştepta, şi că s’a înşelat în nădejdea ei, a luat un alt pui, şi l-a făcut leuţ.
Eze	19	6	El a umblat cu leii, s’a făcut leuţ, a învăţat să sfîşie prada, şi a mîncat oameni.
Eze	19	7	A năvălit în palatele lor, şi le-a nimicit cetăţile; aşa că ţara, cu tot ce se află în ea, s’a îngrozit de mugetul răcnetelor lui.
Eze	19	8	Dar împotriva lui s’au înşiruit neamurile din toate ţinuturile de prin prejur. I-au întins laţuri, şi a fost prins în groapa lor.
Eze	19	9	I-au pus un belciug în nări, l-au pus într’o cuşcă, şi l-au dus la împăratul Babilonului, apoi l-au dus într’o cetăţuie, ca să nu i se mai audă glasul pe munţii lui Israel.“
Eze	19	10	„Mamă-ta, ca şi tine, era ca o vie sădită lîngă ape. Era roditoare şi încărcată de mlădiţe, din pricina belşugului apelor.
Eze	19	11	Ramurile ei erau aşa de tari că se puteau face toiege de cîrmuitori din ele; prin înălţimea ei întrecea ramurile stufoase, şi atrăgea privirile cu înălţimea ei, şi prin mulţimea mlădiţelor ei.
Eze	19	12	Dar a fost smulsă cu mînie şi aruncată la pămînt; vîntul de răsărit i-a uscat roada; mlădiţele ei cele puternice au fost rupte, s’au uscat, şi le-a mîncat focul.
Eze	19	13	Şi acum este sădită în pustie, într’un pămînt uscat şi fără apă.
Eze	19	14	Din mlădiţele ei a ieşit foc, şi i-a mîncat roada; aşa că nu mai are ramuri tari, bune pentru un toiag de cîrmuitor. Aceasta-i o cîntare de jale şi va sluji drept cîntare de jale.“
------------------------Ezechiel, capitolul 20
Eze	20	1	În al şaptelea an, în ziua a zecea a lunii a cincea, unii din bătrînii lui Israel au venit la mine să întrebe pe Domnul, şi au şezut jos înaintea mea.
Eze	20	2	Şi Cuvîntul Domnului mi-a vorbit astfel:
Eze	20	3	„Fiul omului, vorbeşte bătrînilor lui Israel, şi spune-le: „Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: „Să Mă întrebaţi aţi venit? Pe viaţa Mea, că nu Mă voi lăsa să fiu întrebat de voi, zice Domnul, Dumnezeu.“
Eze	20	4	„Vrei să-i judeci, fiul omului? Dacă vrei să-i judeci, pune-le înainte urîciunile părinţilor lor!
Eze	20	5	Spune-le: „Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: «În ziua cînd am ales pe Israel, Mi-am ridicat mîna spre sămînţa casei lui Iacov, şi M’am arătat lor în ţara Egiptului; Mi-am ridicat mîna spre ei, şi am zis: „Eu sînt Domnul, Dumnezeul vostru!“
Eze	20	6	În ziua aceea, Mi-am ridicat mîna spre ei, ca să-i duc din ţara Egiptului într’o ţară, pe care o căutasem pentru ei, ţară în care curge lapte şi miere, cea mai frumoasă dintre toate ţările.
Eze	20	7	Atunci le-am zis: „Lepădaţi fiecare urîciunile cari vă atrag privirile, şi nu vă spurcaţi cu idolii Egiptului! Eu sînt Domnul, Dumnezeul vostru!“
Eze	20	8	Dar ei s’au răzvrătit împotriva Mea, şi n’au vrut să Mă asculte. Niciunul n’a lepădat urîciunile, cari îi atrăgeau privirile, şi n’au părăsit idolii Egiptului. Atunci am pus de gînd să-Mi vărs mînia peste ei, să-Mi sleiesc mînia împotriva lor, în mijlocul ţării Egiptului.
Eze	20	9	Dar am avut în vedere Numele Meu, ca să nu fie pîngărit în ochii neamurilor printre cari se aflau, şi în faţa cărora Mă arătasem lor, ca să-i scot din ţara Egiptului.
Eze	20	10	Şi i-am scos astfel din ţara Egiptului, şi i-am dus în pustie.
Eze	20	11	Le-am dat legile Mele şi le-am făcut cunoscut poruncile Mele, pe cari trebuie să le împlinească omul, ca să trăiască prin ele.
Eze	20	12	Le-am dat şi Sabatele Mele, să fie ca un semn între Mine şi ei, pentruca să ştie că Eu sînt Domnul, care-i sfinţesc.
Eze	20	13	Dar casa lui Israel s’a răzvrătit împotriva Mea în pustie. N’au urmat legile Mele, ci au lepădat poruncile Mele, pe cari trebuie să le împlinească omul, ca să trăiască prin ele, şi Mi-au pîngărit peste măsură de mult Sabatele Mele. Atunci am avut de gînd să-Mi vărs mînia peste ei în pustie, ca să-i nimicesc.
Eze	20	14	Dar am avut în vedere Numele Meu, ca să nu fie pîngărit în ochii neamurilor în faţa cărora îi scosesem din Egipt.
Eze	20	15	Chiar şi în pustie Mi-am ridicat mîna spre ei şi le-am jurat că nu-i voi duce în ţara pe care le-o hotărîsem, ţară în care curge lapte şi miere, cea mai frumoasă din toate ţările;
Eze	20	16	şi aceasta pentrucă au lepădat poruncile Mele şi n’au urmat legile Mele, şi pentrucă au pîngărit Sabatele Mele, căci inima nu li s’a depărtat dela idolii lor.
Eze	20	17	Dar m’am uitat cu milă la ei, nu i-am nimicit, şi nu i-am stîrpit în pustie.
Eze	20	18	Atunci am zis fiilor lor în pustie: „Nu vă luaţi după rînduielile părinţilor voştri, nu ţineţi obiceiurile lor, şi nu vă spurcaţi cu idolii lor!
Eze	20	19	Eu sînt Domnul, Dumnezeul vostru; umblaţi întocmai după rînduielile Mele, păziţi poruncile Mele, şi împliniţi-le.
Eze	20	20	Sfinţiţi Sabatele Mele, căci ele sînt un semn între Mine şi voi, ca să ştiţi că Eu sînt Domnul, Dumnezeul vostru!“
Eze	20	21	Dar fiii s’au răzvrătit şi ei împotriva Mea. N’au umblat după rînduielile Mele, n’au păzit şi n’au împlinit poruncile Mele, pe cari trebuie să le împlinească omul, ca să trăiască prin ele, şi au pîngărit Sabatele Mele. Atunci am avut de gînd să-Mi vărs urgia peste ei, să-Mi sting mînia împotiva lor în pustie.
Eze	20	22	Dar Mi-am tras mîna înapoi, şi am avut în vedere Numele Meu, ca să nu fie pîngărit înaintea neamurilor în faţa cărora îi scosesem din Egipt.
Eze	20	23	În pustie, Mi-am ridicat iarăş mîna spre ei, şi le-am jurat că am să-i împrăştii printre neamuri, şi să-i risipesc în felurite ţări,
Eze	20	24	pentrucă n’au împlinit poruncile Mele, şi au lepădat învăţăturile Mele, au pîngărit Sabatele mele, şi şi-au întors ochii spre idolii părinţilor lor.
Eze	20	25	Ba încă le-am dat şi legi cari nu erau bune, şi porunci prin cari nu puteau să trăiască.
Eze	20	26	I-am spurcat prin darurile lor de mîncare, cînd treceau prin foc pe toţi întîii lor născuţi; am vrut să-i pedepsesc astfel, şi să le arăt că Eu sînt Domnul.“
Eze	20	27	„De aceea, fiul omului, vorbeşte casei lui Israel, şi spune-le: „Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: „Părinţii voştri M’au batjocorit şi mai mult, arătîndu-se necredincioşi faţă de Mine.
Eze	20	28	Şi anume, cînd i-am dus în ţara pe care jurasem că le-o voi da, şi ei şi-au aruncat ochii spre orice deal înalt şi spre orice copac stufos, acolo şi-au adus jertfele, acolo şi-au adus darurile de mîncare cari Mă mîniau, acolo şi-au ars mirezmele de un miros plăcut, şi acolo şi-au turnat jertfele de băutură.
Eze	20	29	Eu i-am întrebat: „Ce sînt aceste înălţimi, la cari vă duceţi?“ De aceea li s’a dat numele de «înălţimi» pînă în ziua de azi!
Eze	20	30	Deaceea spune casei lui Israel: „Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: „Voiţi voi să spurcaţi în felul părinţilor voştri şi să curviţi alergînd după urîciunile lor?
Eze	20	31	Da, aducîndu-vă darurile de mîncare, trecîndu-vă copiii prin foc, vă spurcaţi şi azi prin idolii voştri. Şi Eu să Mă las să fiu întrebat de voi, casa lui Israel! Pe viaţa Mea, zice Domnul, Dumnezeul, că nu Mă voi lăsa întrebat de voi!
Eze	20	32	Nu veţi vedea împlinindu-se ce vă închipuiţi, cînd ziceţi: „Vrem să fim ca neamurile, ca familiile celorlalte ţări, vrem să slujim lemnului şi pietrei!“
Eze	20	33	Pe viaţa Mea, – zice Domnul Dumnezeu – că Eu însumi voi fi Împărat peste voi, cu mînă tare şi cu braţ întins, şi vărsîndu-Mi urgia.
Eze	20	34	Vă voi scoate din mijlocul popoarelor, şi vă voi strînge din ţările în cari v’am risipit, cu mînă tare şi cu braţ întins, şi vărsîndu-Mi urgia.
Eze	20	35	Vă voi aduce în pustia popoarelor, şi acolo Mă voi judeca faţă în faţă cu voi.
Eze	20	36	Cum M’am judecat cu părinţii voştri în pustia ţării Egiptului, aşa Mă voi judeca şi cu voi, – zice Domnul Dumnezeu.
Eze	20	37	Vă voi trece pe supt toiag, şi vă voi pune supt mustrarea legămîntului.
Eze	20	38	Voi deosebi dintre voi pe cei îndărătnici şi pe ceice nu-Mi sînt credincioşi; îi voi scoate din ţara în care sînt străini, dar nu vor merge iarăş în ţara lui Israel. Şi veţi şti că Eu sînt Domnul.“
Eze	20	39	Acum, casa lui Israel, aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: „Duceţi-vă şi slujiţi fiecare la idolii voştri! După aceea, Mă veţi asculta negreşit, şi nu veţi mai pîngări Numele Meu cel sfînt cu darurile voastre de mîncare şi cu idolii voştri!
Eze	20	40	Căci pe muntele Meu cel sfînt, pe muntele cel înalt al lui Israel, – zice Domnul, Dumnezeu – acolo Îmi va sluji toată casa lui Israel, toţi cei ce vor fi în ţară; acolo îi voi primi cu bunăvoinţă, voi cere darurile voastre de mîncare, cele dintîi roade din darurile voastre, şi tot ce-Mi veţi închina.
Eze	20	41	Vă voi primi ca pe nişte miresme cu miros plăcut, dupăce vă voi scoate din mijlocul popoarelor, şi vă voi strînge din ţările în cari sînteţi risipiţi; şi voi fi sfinţit de voi înaintea neamurilor.
Eze	20	42	Şi veţi şti că Eu sînt Domnul, cînd vă voi aduce înapoi în ţara lui Israel, în ţara pe care jurasem că o voi da părinţilor voştri.
Eze	20	43	Acolo vă veţi aduce aminte de purtarea voastră şi de toate faptele voastre cu cari v’aţi spurcat; şi vă va fi scîrbă de voi înşivă, din pricina tuturor fărădelegilor pe cari le-aţi făcut.
Eze	20	44	Şi veţi şti că Eu sînt Domnul, cînd Mă voi purta cu voi avînd în vedere Numele Meu, şi nicidecum după purtarea voastră rea, nici după faptele voastre stricate, casa lui Israel, zice Domnul, Dumnezeu.“
Eze	20	45	Cuvîntul Domnului mi-a vorbit astfel:
Eze	20	46	„Fiul omului, întoarce-ţi faţa spre miazăzi, şi vorbeşte împotriva locurilor de miazăzi! Prooroceşte împotriva pădurii din cîmpiile de miazăzi!
Eze	20	47	Spune pădurii de la miazăzi: „Ascultă cuvîntul Domnului! Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: „Iată, voi aprinde un foc în tine, care va mistui orice copac verde şi orice copac uscat: nimeni nu va putea stinge flacăra aprinsă, şi totul va fi ars de ea, dela miazăzi pînă la miazănoapte.
Eze	20	48	Şi orice făptură va vedea că Eu, Domnul, l-am aprins, şi nu se va stinge nici de cum!“
Eze	20	49	Eu am zis: „Ah! Doamne, Dumnezeule! Ei zic despre mine: „Omul acesta face într’una la pilde!“
------------------------Ezechiel, capitolul 21
Eze	21	1	Şi Cuvîntul Domnului mi-a vorbit astfel:
Eze	21	2	„Fiul omului, întoarce-ţi faţa spre Ierusalim, şi vorbeşte împotriva locurilor sfinte, prooroceşte împotriva ţării lui Israel!
Eze	21	3	Spune ţării lui Israel: „Aşa vorbeşte Domnul: „Iată, am necaz pe tine, Îmi voi trage sabia din teacă şi voi nimici cu desăvîrşire în mijlocul tău pe cel neprihănit şi pe cel rău.
Eze	21	4	Pentrucă vreau să nimicesc cu desăvîrşire din mijlocul tău pe cel neprihănit şi pe cel rău, sabia Mea va ieşi din teacă, pentruca să lovească orice făptură, dela miazăzi pînă la miază noapte.
Eze	21	5	Şi orice făptură va şti că Eu, Domnul, Mi-am scos sabia din teacă, şi nu se va mai întoarce înapoi în ea.
Eze	21	6	Şi tu, fiul omului, gemi! Cu rărunchii zdrobiţi, şi cu amărăciunea în suflet, gemi supt privirile lor!
Eze	21	7	Şi dacă te vor întreba: „Pentru ce gemi?“ să răspunzi: „Pentru că vine o veste“… Cînd va veni, toate inimile se vor înspăimînta, toate mînile vor slăbi, toate sufletele se vor mîhni, şi toţi genunchii se vor topi ca apa!…Iată că vine, a sosit, – zice Domnul, Dumnezeu!“
Eze	21	8	Cuvîntul Domnului mi-a vorbit astfel:
Eze	21	9	„Fiul omului, prooroceşte şi spune: „Aşa vorbeşte Domnul. Zi: „Sabia, da, sabia este ascuţită, şi lustruită.
Eze	21	10	Este ascuţită pentru măcel, şi lustruită ca să lucească!… O, sabie, tu tai toiagul de cîrmuire al fiului meu, care nesocoteşte orice lemn…
Eze	21	11	A dat-o la lustruit, ca s’o apuce cu mîna; este ascuţită sabia, şi lustruită, ca să înarmeze mîna celui ce măcelăreşte.
Eze	21	12	Strigă şi vaită-te, fiul omului! Căci este scoasă împotriva poporului Meu, împotriva tuturor voivozilor lui Israel, cari sînt daţi pradă săbiei împreună cu poporul Meu; deaceea bate-te pe coapsă!
Eze	21	13	Da, încercarea s’a făcut, şi ce va fi dacă toiagul acesta de cîrmuire, care nesocoteşte totul, va fi nimicit? zice Domnul Dumnezeu!“
Eze	21	14	„Şi tu, fiul omului, prooroceşte, şi bate din mîni! Loviturile săbiei să fie îndoite, întreite! Este sabia de măcel, sabia măcelului celui mare, care îi urmăreşte de toate părţile.
Eze	21	15	Ca să arunc groaza în inimi, ca să înmulţesc pe cei loviţi, deaceea am tras sabia, ameninţîndu-i la toate porţile lor. Vai! e făcută să fulgere, şi ascuţită pentru măcel!
Eze	21	16	Strînge-ţi puterile, sabie, întoarce-te la dreapta! Aşează-te, întoarce-te la stînga! Îndreaptă-ţi ascuţişul în toate părţile!
Eze	21	17	Şi Eu voi bate din mîni de bucurie, şi Îmi voi potoli urgia. Eu, Domnul, vorbesc!“
Eze	21	18	Cuvîntul Domnului mi-a vorbit astfel:
Eze	21	19	„Fiul omului, croieşte-ţi două drumuri pe unde să treacă sabia împăratului Babilonului! Amîndouă trebuie să iasă din aceeaş ţară. Fă un semn pe drum, fă-l la începutul drumului care duce într-o cetate.
Eze	21	20	Să faci unul din aceste drumuri aşa ca sabia că vină la Raba, cetatea copiilor lui Amon, şi pe celalt, aşa ca sabia să vină în Iuda, la Ierusalim, cetatea întărită.
Eze	21	21	Căci împăratul Babilonului stă la răscruce, la capătul celor două drumuri, ca să dea cu bobii; el scutură săgeţile, întreabă terafimii, şi cercetează ficatul.
Eze	21	22	Sorţul, care este în dreapta lui, înseamnă Ierusalimul, unde vor trebui să ridice berbeci, să dea poruncă pentru măcel, şi să scoată strigăte de război; vor ridica berbeci împotriva porţilor, vor ridica întărituri şi vor face şanţuri de apărare.
Eze	21	23	Copiii lui Israel nu văd în aceasta decît nişte vrăjitorii deşerte, ei cari au făcut jurăminte mincinoase. Dar împăratul Babilonului îşi aduce aminte de nelegiuirea lor, aşa că vor fi prinşi.
Eze	21	24	De aceea, aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: „Pentrucă vă făliţi cu nelegiuirea voastră, vădindu-vă fărădelegile, arătîndu-vă păcatele în toate faptele voastre; pentrucă vă făliţi cu ele, veţi fi prinşi de mîna lui!
Eze	21	25	Şi tu, domn nelegiuit, gata să fii ucis, domn al lui Israel, a cărui zi vine tocmai cînd nelegiuirea este la culme!
Eze	21	26	Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: „La o parte cu mitra, jos cununa înpărătească! Nu mai este cum a fost. Ce este plecat va fi înălţat, şi ce este înălţat va fi plecat!
Eze	21	27	Voi da jos cununa, o voi da jos, o voi da jos. Dar lucrul acesta nu va avea loc decît la venirea Aceluia care are drept la ea, şi în mîna căruia o voi încredinţa.“
Eze	21	28	„Şi tu, fiul omului, prooroceşte, şi spune: „Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu, despre copiii lui Amon şi despre ocara lor. Spune: „Sabia, da, sabia este scoasă pentru măcel; este lustruită pentru nimicire, ca să lucească!
Eze	21	29	În mijlocul vedeniilor cu cari te înşală ei şi în mijlocul proorociilor mincinoase pe cari ţi le fac ei, te vor face să cazi între trupurile moarte ale celor răi, a căror zi vine tocmai cînd nelegiuirea lor este la culme.
Eze	21	30	Bagă-ţi sabia înapoi în teacă. În locul în care ai fost făcut, în ţara ta de naştere, te voi judeca!
Eze	21	31	Îmi voi vărsa mînia peste tine, voi sufla împotriva ta cu focul urgiei Mele, şi te voi da în mînile unor oameni cari sfîşie şi care nu lucrează decît la nimicire.
Eze	21	32	Vei fi ars de foc; sîngele tău va curge în mijlocul ţării! Nu-şi vor mai aduce aminte de tine! Căci Eu, Domnul, am vorbit.“
------------------------Ezechiel, capitolul 22
Eze	22	1	Cuvîntul Domnului mi-a vorbit, astfel:
Eze	22	2	„Şi tu, fiul omului, vrei să judeci? Vrei să judeci cetatea setoasă de sînge? Pune-i înainte toate urîciunile ei!
Eze	22	3	Spune: „Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: „Cetate, care verşi sînge în mijlocul tău, ca să-ţi vină ziua, şi care-ţi faci idoli ca să te spurci!
Eze	22	4	Te-ai făcut vinovată din pricina sîngelui pe care l-ai vărsat, şi te-ai spurcat prin idolii pe cari i-ai făcut. Ţi-ai apropiat astfel zilele, şi ai ajuns la capătul anilor tăi! De aceea te fac de ocară printre neamuri şi de batjocură printre toate ţările.
Eze	22	5	Cei de aproape şi cei de departe îşi vor bate joc de tine, căci eşti vestită ca spurcată şi plină de turburări!
Eze	22	6	Iată că în tine, toţi voivozii lui Israel îşi întrebuinţează puterea ca să verse sînge.
Eze	22	7	În tine, tatăl şi mama sînt dispreţuiţi, străinul este chinuit, orfanul şi văduva sînt asupriţi.
Eze	22	8	Tu Îmi nesocoteşti locaşurile Mele cele sfinte, Îmi spurci Sabatele.
Eze	22	9	În tine sînt bîrfitori, ca să verse sînge; în tine se mănîncă jertfe idoleşti pe munţi; în mijlocul tău se fac desfrînări.
Eze	22	10	În mijlocul tău, se descopere goliciunea tatălui; în mijlocul tău, este silită femeia în timpul necurăţiei ei!
Eze	22	11	În mijlocul tău, fiecare se dedă la urîciuni cu nevasta aproapelui său, fiecare se spurcă prin amestecare de sînge cu noră-sa, fiecare necinsteşte pe soru-sa, fiica tatălui său.
Eze	22	12	În tine, se iau daruri pentru vărsare de sînge. Tu iei dobîndă şi camătă, jăfuieşti cu sila pe aproapele tău, şi pe Mine, Mă uiţi, zice Domnul, Dumnezeu.“
Eze	22	13	„De aceea, iată că bat din mîni, din pricina lăcomiei pe care ai avut-o, şi din pricina sîngelui vărsat în mijlocul tău.
Eze	22	14	Îţi va suferi inima, şi Îţi vor fi mînile destul de tari în zilele cînd voi lucra împotriva ta? Eu, Domnul, am vorbit, şi voi şi lucra.
Eze	22	15	Te voi risipi printre neamuri, te voi răspîndi în felurite ţări, şi îţi voi nimici cu desăvîrşire necurăţia din mijlocul tău.
Eze	22	16	Vei fi spurcată astfel de tine însăţi înaintea neamurilor, şi vei şti că Eu sînt Domnul.“
Eze	22	17	Cuvîntul Domnului mi-a vorbit astfel:
Eze	22	18	„Fiul omului, casa lui Israel a ajuns pentru Mine ca nişte sgură; toţi sînt aramă, cositor, fer, plumb, în cuptorul de topit; au ajuns nişte sgură de argint.
Eze	22	19	De aceea, aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: „Pentru că toţi aţi ajuns nişte sgură, iată că vă voi strînge în mijlocul Ierusalimului.
Eze	22	20	Cum se strînge argintul, arama, ferul, plumbul şi cositorul, în cuptorul de topit şi se suflă în foc ca să se topească, aşa vă voi strînge şi Eu în mînia şi urgia Mea, vă voi pune acolo şi vă voi topi.
Eze	22	21	Da, vă voi strînge şi voi sufla peste voi cu focul mîniei Mele şi vă veţi topi în el.
Eze	22	22	Cum se topeşte argintul în topitoare, aşa veţi fi topiţi voi în mijlocul lui. Şi veţi şti că Eu Domnul, Mi-am vărsat mînia peste voi.“
Eze	22	23	Cuvîntul Domnului mi-a vorbit astfel:
Eze	22	24	„Fiul omului, spune Ierusalimului: „Eşti o ţară necurăţită, şi neudată de ploaie în ziua mîniei.“
Eze	22	25	Mai marii lui uneltesc în mijlocul lui, ca să înghită sufletele, ca un leu care răcneşte şi îşi sfăşie prada; pun mîna pe bogăţii şi lucruri scumpe, şi măresc numărul văduvelor în mijlocul lui.
Eze	22	26	Preoţii lui calcă Legea Mea şi Imi pîngăresc lucrurile Mele sfînte, nu fac nici o deosebire între ce este sfînt şi ce nu este sfînt, nici nu învaţă pe oameni să facă deosebire între ce este necurat şi ce este curat, îşi întorc ochii dela Sabatele Mele, şi sînt pîngărit în mijlocul lor.
Eze	22	27	Căpeteniile lui sînt în mijlocul lui ca nişte lupi cari îşi sfîşie prada; varsă sînge, pierd sufletele, numai ca să-şi potolească lăcomia de bani.
Eze	22	28	Proorocii lui au pentru ei tencuieli de ipsos, vedenii înşelătoare, proorocii mincinoase. Ei zic: „Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu!“ Şi Domnul nu le-a vorbit!
Eze	22	29	Poporul din ţară se dedă la sîlnicie, fură, asupreşte pe cel nenorocit şi pe cel lipsit, calcă în picioare pe străin, împotriva oricărei dreptăţi!
Eze	22	30	Caut printre ei un om care să înalţe un zid, şi să stea în mijlocul spărturii înaintea Mea pentru ţară, ca să n’o nimicesc; dar nu găsesc niciunul!
Eze	22	31	Îmi voi vărsa urgia peste ei, îi voi nimici cu focul mîniei Mele, şi le voi întoarce faptele asupra capului lor, zice Domnul, Dumnezeu.“
------------------------Ezechiel, capitolul 23
Eze	23	1	Cuvîntul Domnului mi-a vorbit astfel:
Eze	23	2	„Fiul omului, erau două femei, fiice ale aceleiaşi mame.
Eze	23	3	Ele au curvit în Egipt, au curvit în tinereţa lor; acolo le-au fost strînse ţîţele, acolo le-a fost atîns sînul fecioresc.
Eze	23	4	Cea mai mare se chema Ohola, şi sora ei Oholiba. Erau ale Mele, şi au născut fii şi fiice.“ Ohola este Samaria; Oholiba este Ierusalimul.
Eze	23	5	Ohola nu Mi-a fost credincioasă; s’a aprins de dragoste pentru ibovnicii ei, după Asirieni, vecinii ei,
Eze	23	6	îmbrăcaţi cu ştofe văpsite în albastru, dregători şi căpetenii, toţi tineri şi plăcuţi, călăreţi călări pe cai.
Eze	23	7	Ea a curvit cu ei, cu toată fruntea copiilor Asiriei; s’a spurcat cu toţi aceia pentru cari umbla nebună, s’a spurcat cu toţi idolii lor.
Eze	23	8	Nu s’a lăsat nici de curviile ei din Egipt, căci aceştia se culcaseră cu ea din tinereţa ei, îi atinseseră sînul fecioresc, şi îşi vărsaseră curviile peste ea.
Eze	23	9	De aceea, am dat-o în mînile ibovnicilor ei, în mînile copiilor Asiriei, pentru cari se aprinsese de dragoste.
Eze	23	10	Ei i-au descoperit goliciunea, i-au luat fiii şi fiicele, şi pe ea au ucis-o cu sabia, de i s’a dus vestea printre femei, după judecăţile făcute de ei asupra ei.
Eze	23	11	Sora ei Oholiba a văzut lucrul acesta, şi a fost mai fără frîu, de cît ea în patima ei; şi a întrecut pe soru-sa în curvii.
Eze	23	12	Ea s’a aprins de dragoste după copiii Asiriei, după dregători şi căpetenii, vecinii ei, îmbrăcaţi în chip strălucit, călăreţi călări pe cai, toţi tineri şi plăcuţi.
Eze	23	13	Am văzut că se spurcase, întocmai ca cea dintîi din amîndouă.
Eze	23	14	Ea a mers chiar mai departe în curviile ei. A zărit pe ziduri nişte zugrăveli de bărbaţi, nişte icoane de Haldei zugrăviţi cu coloare roşie,
Eze	23	15	cu brîie împrejurul coapselor lor, cu turbane de felurite colori pe cap, toţi avînd înfăţişarea unor viteji, după felul Babilonenilor, a căror ţară de naştere este Haldea; şi s’a aprins după ei,
Eze	23	16	la cea dintîi privire, şi le-a trimes soli în Haldea.
Eze	23	17	Şi copiii Babilonului au venit la ea, în patul de dragoste, şi au spurcat-o cu curviile lor. Aşa că ea s’a spurcat cu ei, şi apoi inima i s’a înstrăinat de ei.
Eze	23	18	Şi cînd şi-a dezgolit ea necurăţia, şi-a descoperit goliciunea, şi inima Mea s’a înstrăinat de ea, cum se înstrăinase şi de soru-sa.
Eze	23	19	Dar ea şi-a înmulţit curviile tot mai mult, gîndindu-se iarăş la zilele tinereţei ei, cînd curvea în ţara Egiptului.
Eze	23	20	Ea s’a aprins după nişte necuraţi, a căror carne era ca a măgarilor, şi a căror apropiere era ca a armăsarilor.
Eze	23	21	Astfel, ţi-ai înoit iarăş nelegiuirile tinereţei tale, cînd Egiptenii îţi strîngeau ţîţele, din pricina sînului tău fecioresc.
Eze	23	22	Deaceea, Oholiba, aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: „Iată că aţîţ împotriva ta pe ibovnicii tăi, de cari ţi-ai înstrăinat inima, şi-i aduc din toate părţile împotriva ta:
Eze	23	23	pe Babiloneni şi pe toţi Haldeii, căpitani, voivozi şi domni, şi pe toţi copiii Asiriei împreună cu ei, tineri şi plăcuţi, toţi dregători şi căpetenii, oameni vestiţi, toţi călări pe cai.
Eze	23	24	Ei vin împotriva ta cu arme, cară şi roţi, şi cu o mulţime de popoare. Cu scut, pavăză şi coifuri, înaintează de toate părţile împotriva ta. Lor le încredinţez judecata, şi te vor judeca după legile lor
Eze	23	25	Te fac să-Mi simţi gelozia, şi se vor purta cu urgie cu tine. Îţi vor tăia nasul şi urechile, şi sămînţa ta va cădea lovită de sabie. Îţi vor lua fiii şi fiicele, şi ce-ţi va mai rămînea, va fi mîncat de foc.
Eze	23	26	Te vor desbrăca de haine, şi vor lua podoabele scumpe cu cari te găteşti.
Eze	23	27	Voi pune astfel capăt nelegiuirilor tale şi curviilor tale din ţara Egiptului. Aşa că nu-ţi vei mai îndrepta privirile spre ei, şi nu te ve mai gîndi la Egipt.
Eze	23	28	Căci aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: „Iată, te dau în mînile acelora pe cari îi urăşti, în mînile acelora de cari ţi s’a înstrăinat inima.
Eze	23	29	Se vor purta cu ură cu tine; îţi vor ridica toate bogăţiile, şi te vor lăsa goală, goală de tot. Ruşinea necurăţiilor tale se va descoperi, ruşinea nelegiuirilor şi curviilor tale.
Eze	23	30	Lucrurile acestea ţi se vor întîmpla, pentrucă ai curvit cu neamurile, pentrucă te-ai spurcat cu idolii lor.
Eze	23	31	Ai mers pe calea sorei tale, deaceea, şi Eu îţi pun potirul ei în mînă.
Eze	23	32	Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: „Vei bea potirul sorei tale, cel larg şi adînc; vei ajunge de rîs şi de batjocură. Încape mult în el!
Eze	23	33	Te vei umplea de beţie şi durere; căci potirul sorei tale Samaria este un potir de groază şi spaimă!
Eze	23	34	Îl vei bea şi îl vei goli, îi vei roade cioburile, şi-ţi vei sfîşia tîţele. Căci Eu am vorbit, zice Domnul, Dumnezeu.“
Eze	23	35	Deaceea aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: „Pentrucă M’ai uitat, pentrucă M-ai aruncat la spate-ţi, poartă-ţi şi tu acum pedeapsa nelegiuirilor şi curviilor tale.“
Eze	23	36	Domnul mi-a zis: „Fiul omului, vrei să judeci pe Ohola şi Oholiba? Pune-le înainte urîciunile lor!
Eze	23	37	Ele s-au dedat la preacurvie, şi pe mînile lor este sînge: au preacurvit cu idolii lor; şi copiii pe cari Mi-i născuseră, i-au trecut prin foc în cinstea lor, ca să-i mănînce!
Eze	23	38	Afară de aceasta iată ce Mi-au mai făcut: Mi-au spurcat Locaşul cel sfînt în aceiaş zi, şi Mi-au pîngărit Sabatele.
Eze	23	39	Căci dupăce şi-au jertfit copiii la idolii lor, tot în ziua aceea s’au dus şi în Locaşul Meu cel sfînt, ca să-l spurce. Iată ce au făcut în Casa Mea.
Eze	23	40	Au umblat chiar după oamenii, cari veneau de departe, le-au trimes soli, şi iată că ei au venit. Pentru ei te-ai scăldat tu, te-ai sulemenit la ochi, şi te-ai gătit cu podoabele tale;
Eze	23	41	ai şezut pe un pat măreţ, înaintea căruia era întinsă o masă, pe care ai pus tămîia şi untdelemnul Meu.
Eze	23	42	S’au auzit strigătele unei mulţimi vesele; şi cu mulţimea aceasta de oameni de rînd au adus nişte beţivi din pustie, cari au pus brăţări în mînile celor două surori şi mîndre cununi pe capetele lor.
Eze	23	43	Am zis atunci cu privire la curva cea bătrînă: „Şi acum îşi va urma ea oare curviile, şi tot vor mai veni la ea?“
Eze	23	44	Şi au venit la ea cum vin la o curvă; aşa s’au dus la Ohola şi Oholiba, la aceste femei nelegiuite.
Eze	23	45	De aceea oamenii fără prihană le vor osîndi, cum se osîndesc femeile preacurve, cum se osîndesc cele ce varsă sînge; căci sînt prea curve, şi au sînge pe mîni.
Eze	23	46	Căci aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: „Voi aduce împotriva lor o mulţime de gloată mare, şi le voi da pradă chinului şi jafului.
Eze	23	47	Adunarea le va ucide cu pietre, şi le va doborî cu lovituri de sabie; le vor ucide fiii şi fiicele lor, şi le vor arde casele cu foc.
Eze	23	48	Voi face astfel să înceteze nelegiuirea în ţară; ca toate femeile să ia învăţătură, şi să nu mai facă o nelegiuire ca a voastră!
Eze	23	49	Vi se va răsplăti astfel nelegiuirea, şi veţi purta păcatele săvîrşite cu idolii voştri, şi veţi şti că Eu sînt Domnul, Dumnezeu!“
------------------------Ezechiel, capitolul 24
Eze	24	1	În anul al nouălea, în ziua a zecea a lunii a zecea, Cuvîntul Domnului mi-a vorbit astfel:
Eze	24	2	„Fiul omului, scrie numele zilei acesteia, numele zilei de azi! Căci chiar în ziua aceasta se apropie împăratul Babilonului de Ierusalim.
Eze	24	3	Spune o pildă acestei case de îndărătnici, şi zi-le: „Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: „Pune, pune cazanul, şi toarnă apă în el!
Eze	24	4	Pune bucăţi de carne în el, toate bucăţile cele bune, coapsa şi spata, şi umple-l cu cele mai bune oase.
Eze	24	5	Alege ce e mai bun din turmă, şi pune lemnele grămadă supt cazan; fă-l să fiarbă în clocot mare, şi să fiarbă şi oasele din el“.
Eze	24	6	De aceea, aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: „Vai de cetatea cea setoasă de sînge, cazanul cel plin de rugină, şi de pe care nu se ia rugina! Scoateţi bucăţile din el unele după altele, fără să trageţi la sorţi.
Eze	24	7	Căci sîngele pe care l-a vărsat ea este încă în mijlocul ei. L-a pus pe stînca goală, nu l-a vărsat pe pămînt, ca să-l acopere apoi cu ţărînă.
Eze	24	8	Ca să-Mi arăt urgia, ca să Mă răzbun, i-am vărsat sîngele pe stînca goală, pentruca să nu fie acoperit.
Eze	24	9	De aceea, aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: „Vai de cetatea cea setoasă de sînge! Vreau să fac un rug mare!
Eze	24	10	Îngrămădeşte multe lemne, aprinde focul, fierbe bine carnea, fă fertura groasă, ca să se ardă şi ciolanele.
Eze	24	11	Apoi pune cazanul gol pe jăratic, ca să se încălzească, să i se înferbînte arama, să i se topească murdăria din lăuntru, şi să i se şteargă rugina.
Eze	24	12	Trudă de geaba! Căci rugina de care este plin nu se deslipeşte de el; rugina nu se va lua de pe el de cît prin foc,
Eze	24	13	şi tu doreşti iarăş nelegiuire în spurcăciunea ta! Pentrucă am vrut să te curăţ şi nu te-ai făcut curată, nu vei mai fi curăţită de spurcăciunea ta pînă Îmi voi potoli mînia asupra ta.
Eze	24	14	Eu, Domnul, am vorbit! Lucrul acesta se va întîmpla, şi Eu îl voi împlini! Nu Mă voi lăsa, nu voi avea milă, nici nu Mă voi căi. Vei fi judecată după puterea ta şi după faptele tale, zice Domnul, Dumnezeu.“
Eze	24	15	Cuvîntul Domnului mi-a vorbit astfel:
Eze	24	16	„Fiul omului, iată, îţi voi răpi printr’o lovitură ce ţi-e mai scump în ochi. Dar să nu te jăleşti, nici să nu plîngi, şi să nu-ţi curgă lacrămile pentru ea.
Eze	24	17	Suspină în tăcere, dar nu plînge ca la morţi! Leagă-ţi turbanul, pune-ţi încălţămintea în picioare, nu-ţi acoperi barba, şi nu mînca pînea de jale!“
Eze	24	18	Vorbisem poporului dimineaţa, şi seara mi-a murit nevasta. A doua zi dimineaţa, am făcut cum mi se poruncise.
Eze	24	19	Poporul mi-a zis: „Nu vrei să ne lămureşti ce înseamnă pentru noi ceeace faci?“
Eze	24	20	Eu le-am răspuns: „Cuvîntul Domnului mi-a vorbit, astfel:
Eze	24	21	„Spune casei lui Israel: „Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: Iată, voi pîngări Locaşul Meu cel sfînt, fala puterii voastre, ce vă e mai scump în ochi, lucrul iubit de voi; şi fiii voştri şi fiicele voastre, pe cari i-aţi lăsat după voi, vor cădea ucişi de sabie.
Eze	24	22	Şi atunci veţi face cum am făcut şi eu. Nu vă veţi acoperi barba şi nu veţi mînca pînea de jale,
Eze	24	23	veţi sta cu turbane pe cap şi cu încălţămintea în picioare, nu vă veţi jăli şi nici nu veţi plînge; ci veţi tînji pentru nelegiuirile voastre, şi vă veţi văita între voi.
Eze	24	24	Ezechiel va fi un semn pentru voi. Veţi face întocmai cum a făcut el. Şi cînd se vor întîmpla aceste lucruri, veţi şti că Eu sînt Domnul, Dumnezeu.
Eze	24	25	Tu, însă, fiul omului, în ziua cînd le voi răpi ceeace face tăria lor, bucuria şi fala lor, ce le este scump ochilor şi lucrul iubit de ei, pe fiii şi fiicele lor,
Eze	24	26	în ziua aceea, va veni un fugar la tine, ca să-ţi dea de ştire şi să auzi cu urechile tale.
Eze	24	27	În ziua aceea, ţi se va deschide gura odată cu a fugarului, vei vorbi, şi nu vei mai fi mut. Vei fi un semn pentru ei, şi vor şti că Eu sînt Domnul.“
------------------------Ezechiel, capitolul 25
Eze	25	1	Cuvîntul Domnului mi-a vorbit astfel:
Eze	25	2	„Fiul omului, întoarce-ţi faţa spre copiii lui Amon, şi prooroceşte împotriva lor!
Eze	25	3	Spune copiilor lui Amon: „Ascultaţi Cuvîntul Domnului, Dumnezeu! Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: «Pentrucă ai zis: „Ha! Ha!“ sfîntului Meu Locaş, cînd era pîngărit, ţării lui Israel, cînd era pustiită, şi casei lui Iuda, cînd se ducea în robie,
Eze	25	4	de aceea, iată, te dau în stăpînirea fiilor Răsăritului; ei îşi vor aşeza staulele în mijlocul tău şi îşi vor face locuinţele în tine; îţi vor mînca roadele, şi îţi vor bea laptele.
Eze	25	5	Voi face din Raba un ocol de cămile, şi din ţara copiilor lui Amon o stînă de oi, ca să ştiţi că Eu sînt Domnul!
Eze	25	6	Căci aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: „Pentrucă ai bătut din mîni, şi ai dat din picior, pentrucă te-ai bucurat în chip batjocuritor şi din adîncul sufletului de ţara lui Israel,
Eze	25	7	de aceea, iată că Îmi întind mîna peste tine, şi te dau pradă neamurilor; te şterg din mijlocul popoarelor, te scot din numărul ţărilor, şi te nimicesc. Şi vei şti că Eu sînt Domnul!“
Eze	25	8	„Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: «Pentrucă Moabul şi Seirul au zis: «Iată, casa lui Iuda a ajuns ca toate neamurile!»
Eze	25	9	De aceea, deschid ţinutul Moabului din spre cetăţi, dinspre cetăţile lui dela hotare, cari sînt podoaba ţării şi anume: Bet-Ieşimotul, Baal-Meonul şi Chiriataim,
Eze	25	10	îl deschid şi-l dau în stăpînire fiilor Răsăritului împreună cu ţara Amoniţilor, ca să nu mai fie pomeniţi printre neamuri copiii lui Amon.
Eze	25	11	Îmi voi împlini judecăţile împotriva Moabului! Şi vor şti că Eu sînt Domnul.“
Eze	25	12	Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: „Pentrucă Edomul s’a dedat la răzbunare faţă de casa lui Iuda, pentrucă s’a făcut vinovat şi s’a răzbunat pe ea,
Eze	25	13	de aceea, aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: „Îmi întind mîna împotriva Edomului, îi voi nimici cu desăvîrşire oamenii şi vitele, îl voi preface într’un pustiu, dela Teman pînă la Dedan; vor cădea loviţi de sabie.
Eze	25	14	Îmi voi răzbuna pe Edom prin poporul Meu Israel. El va face Edomului după mînia şi urgia Mea; ca să vadă răzbunarea Mea, zice Domnul, Dumnezeu.“
Eze	25	15	„Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: «Pentrucă Filistenii s’au dedat la răzbunare, pentrucă s’au răzbunat în chip batjocoritor şi din adîncul sufletului, voind să nimicească totul, în ura lor străveche,
Eze	25	16	aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: „Iată că Îmi întind mîna împotriva Filistenilor, nimicesc cu desăvîrşire pe Cheretiţi, şi prăpădesc tot ce a mai rămas pe coasta mării,
Eze	25	17	Mă voi năpusti cu mare răzbunare asupra lor, pedepsindu-i cu urgie. Şi vor şti că Eu sînt Domnul, cînd Îmi voi răzbuna pe ei.“
------------------------Ezechiel, capitolul 26
Eze	26	1	În anul al unsprezecelea, în ziua întîi a lunii, cuvîntul Domnului mi-a vorbit astfel:
Eze	26	2	„Fiul omului, pentrucă Tirul a zis despre Ierusalim: «Ha! Ha!» Este zdrobită poarta popoarelor! Şi se întoarce la mine! Mă voi îmbogăţi, căci el a rămas pustiu!“
Eze	26	3	deaceea, aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: „Iată că am necaz pe tine, Tirule, şi voi aduce împotriva ta multe neamuri, cum îşi ridică marea valurile!
Eze	26	4	Ele vor dărîma zidurile Tirului, îi vor surpa turnurile, îi voi răzui şi ţărîna, şi o voi face o stîncă goală.
Eze	26	5	Va rămînea o mare ca un loc unde se vor întinde mreji de prins peşte; Eu am vorbit, zice Domnul, Dumnezeu. Va fi prada neamurilor!
Eze	26	6	Cetăţile din ţinutul lui vor fi trecute prin sabie. Şi vor şti astfel că Eu sînt Domnul.“
Eze	26	7	Căci aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: „Iată că aduc dela miazănoapte împotriva Tirului pe Nebucadneţar, împăratul Babilonului, împăratul tuturor împăraţilor, cu cai, cară, călăreţi, şi cu o mare mulţime de popoare.
Eze	26	8	El va nimici cu sabia cetăţile din ţinutul tău; va face şanţuri de apărare împotriva ta, va ridica întărituri, şi va ridica scutul împotriva ta.
Eze	26	9	Va îndrepta loviturile berbecilor săi împotriva zidurilor tale, şi îţi va surpa turnurile cu maşinile lui.
Eze	26	10	Mulţimea cailor lui te va acoperi de praf, zidurile tale se vor cutremura de vuietul călăreţilor, roţilor şi carălor, cînd va intra Nebucadneţar pe porţile tale cum se intră într’o cetate cucerită,
Eze	26	11	Va călca toate uliţele tale cu copitele cailor lui, şi-ţi va ucide poporul cu sabia, şi stîlpii mîndriei tale vor cădea la pămînt.
Eze	26	12	Îţi vor ridica bogăţiile, îţi vor prăda mărfurile, îţi vor surpa zidurile, îţi vor dărîma casele tale cele plăcute, şi vor arunca în ape pietrele, lemnele şi ţărîna ta.
Eze	26	13	Voi face să înceteze astfel glasul cîntecelor tale, şi nu se va mai auzi sunetul arfelor tale.
Eze	26	14	Te voi face o stîncă goală; vei fi ca un loc în mare unde se vor întinde mreji de prins peştii; şi nu vei mai fi zidit la loc. Căci Eu, Domnul, am vorbit, zice Domnul, Dumnezeu.“
Eze	26	15	Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu despre Tir: „Se vor cutremura ostroavele de vuietul căderii tale, de gemetele răniţilor şi de măcelul din mijlocul tău.
Eze	26	16	Toţi voivozii mării se dau jos de pe scaunele lor de domnie, îşi scot mantalele, şi îşi lapădă hainele cusute la gherghef; se învelesc în spaimă, şi stau pe pămînt; într’una tremură de groază, şi stau înmărmuriţi din pricina ta.
Eze	26	17	Ei fac o cîntare de jale asupra ta, şi-ţi zic: „Vai, cum ai fost nimicit, tu, care erai locuit de ceice străbat mările, cetate vestită, care erai puternică pe mare! Cum a fost nimicită cetatea aceasta cu locuitorii ei, cari băgau groaza în toţi cei dimprejur!
Eze	26	18	Acum tremură ostroavele în ziua căderii tale, stau îngrozite ostroavele mării de sfîrşitul tău.
Eze	26	19	Căci aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: „Cînd te voi preface într’o cetate pustie, ca cetăţile cari n’au locuitori, cînd voi ridica împotriva ta adîncul, şi cînd te vor acoperi apele cele mari,
Eze	26	20	te voi pogorî împreună cu ceice se pogoară în groapă, la poporul de odinioară, şi te voi aşeza în adîncimile pămîntului, în singurătăţi vecinice, lîngă ceice s’au pogorît în groapă, ca să nu mai fii locuită şi să nu te mai scoli în ţara celor vii.
Eze	26	21	Te voi nimici cu desăvîrşire, şi nu vei mai fi; te vor căuta, şi nu te vor mai găsi niciodată, zice Domnul Dumnezeu.“
------------------------Ezechiel, capitolul 27
Eze	27	1	Cuvîntul Domnului mi-a vorbit astfel:
Eze	27	2	„Şi tu, fiul omului, rosteşte această cîntare de jale asupra Tirului!
Eze	27	3	Spune Tirului: «Tu, care stai pe malul mării, şi faci negoţ cu popoarele unui mare număr de ostroave, aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: «Tirule, tu ziceai: «Eu sînt de o desăvîrşită frumuseţă!»
Eze	27	4	Ţinutul tău este în inima mărilor, şi cei ce te-au zidit te-au făcut desăvîrşit de frumos.
Eze	27	5	Cu chiparoşi din Senir ţi-au făcut toate laturile corăbiilor. Au luat cedri din Liban, ca să-ţi ridice catargurile;
Eze	27	6	lopeţile ţi le-au făcut din stejari de Basan, şi laviţele cu fildeş prins în cimişir, adus din ostroavele Chitim.
Eze	27	7	Pînzele cari-ţi slujeau ca steag erau de in subţire din Egipt, cusut la gherghef, iar învelitoarea ta era de purpură albastră şi roşie, din ostroavele Elişei.
Eze	27	8	Locuitorii Sidonului şi Arvadului îţi erau vîslaşi, şi cei mai înţelepţi din mijlocul tău, Tirule, îţi erau cîrmaci.
Eze	27	9	Bătrînii Ghebalului şi lucrătorii lui iscusiţi erau la tine, şi-ţi dregeau crăpăturile. Toate corăbiile mării cu marinarii lor erau la tine, ca să facă schimb de mărfuri cu tine.
Eze	27	10	Cei din Persia, din Lud şi din Put, slujeau în oastea ta, ca oameni de război; ei îşi spînzurau în tine scutul şi coiful, şi-ţi dădeau strălucire.
Eze	27	11	Cei din Arvad îţi umpleau zidurile cu războinicii tăi, şi oamenii viteji erau în turnurile tale. Ei îşi atîrnau pavezele pe toate zidurile tale, şi-ţi desăvîrşeau astfel frumuseţa.
Eze	27	12	Cei din Tars făceau negoţ cu tine, cu tot felul de mărfuri pe cari le aveai din belşug. Veneau la tîrgul tău cu argint, cu fer, cu cositor şi cu plumb.
Eze	27	13	Iavanul, Tubalul şi Meşecul făceau negoţ cu tine; dădeau robi şi unelte de aramă în schimbul mărfurilor tale.
Eze	27	14	Cei din casa Togarmei aduceau la tîrgul tău cai, călăreţi şi catîri.
Eze	27	15	Cei din Dedan făceau negoţ cu tine; negoţul multor ostroave trecea prin mînile tale; îţi aduceau ca bir coarne de fildeş şi de abanos.
Eze	27	16	Siria făcea negoţ cu tine, cu marele număr de lucruri făcute de tine; ei veneau la tîrgul tău de smaragd, purpură, şi materii pestriţe cu in supţire, mărgean şi agat.
Eze	27	17	Iuda şi ţara lui Israel făceau negoţ cu tine; îţi dădeau grîu de Minit, turte, miere, untdelemn şi leac alinător, în schimbul mărfurilor tale.
Eze	27	18	Damascul făcea negoţ cu tine, cu marele număr de lucruri făcute de tine, cu tot felul de mărfuri, pe cari le aveai din belşug; îţi dădea vin din Helbon şi lînă albă.
Eze	27	19	Vedanul şi Iavanul, dela Uzal, veneau la tîrgul tău; fer lucrat, casie şi trestie mirositoare, erau schimbate cu tine.
Eze	27	20	Dedanul făcea negoţ cu tine cu învelitori de pus pe cal.
Eze	27	21	Arabia şi toţi voivozii Chedarului erau negustorii tăi, şi-ţi aduceau miei, berbeci şi ţapi.
Eze	27	22	Negustorii din Seba şi din Raema făceau negoţ cu tine; îţi plăteau cu cele mai bune mirezme, cu pietre scumpe şi aur, mărfurile tale.
Eze	27	23	Haranul, Canehul şi Edenul, negustorii din Seba, din Asiria, din Chilmad, făceau negoţ cu tine;
Eze	27	24	făceau negoţ cu tine de haine scumpe, de mantale de purpură albastră şi cusături la gherghef, de covoare scumpe puse în lăzi de funii, sucite şi bine împletite, aduse la tîrgul tău.
Eze	27	25	Corăbiile din Tars îţi aduceau mărfurile pe mare; erai în culmea bogăţiei şi slavei, în inima mărilor! –
Eze	27	26	Vîslaşii tăi te duceau pe ape mari: dar un vînt dela răsărit te va sfărîma în inima mărilor!
Eze	27	27	Bogăţiile tale, tîrgurile tale şi mărfurile tale, marinarii şi cîrmacii tăi, ceice îţi dreg crăpăturile corăbiilor, şi ceice fac schimb de mărfuri cu tine, toţi oamenii de război cari sînt în tine, şi toată mulţimea, care este în mijlocul tău, se vor prăbuşi în inima mărilor, în ziua căderii tale.
Eze	27	28	Toate valurile mării se vor cutremura de ţipetele cîrmacilor tăi!
Eze	27	29	Şi toţi vîslaşii, marinarii, toţi cîrmacii de pe mare, se vor da jos din corăbii şi vor păşi pe uscat.
Eze	27	30	Vor striga cu glas tare din pricina ta, şi vor scoate ţipete amarnice. Îşi vor arunca ţărînă în cap şi se vor tăvăli în cenuşă.
Eze	27	31	Îşi vor rade capul din pricina ta, şi se vor îmbrăca în saci, te vor plînge cu sufletul amărît, şi cu mîhnire mare.
Eze	27	32	În durerea lor, vor face un cîntec de jale asupra ta, te vor boci, şi vor zice: „Cine era ca Tirul, cel nimicit în mijlocul mării?“
Eze	27	33	Cînd ieşeau mărfurile tale pe mări, săturai un mare număr de popoare; cu belşugul avuţiilor şi mărfurilor tale, îmbogăţeai pe împăraţii pămîntului.
Eze	27	34	Acum însă eşti sfărîmat de mări, negoţul tău a pierit în adîncimea apelor, şi toată mulţimea ta de oameni s’a cufundat odată cu tine!
Eze	27	35	Toţi locuitorii ostroavelor stau înmărmuriţi din pricina ta, împăraţii lor stau cu părul vîlvoi de groază, şi le tremură faţa!
Eze	27	36	Negustorii popoarelor fluieră asupra ta! Eşti nimicit de tot, şi te-ai dus pentru totdeauna!“
------------------------Ezechiel, capitolul 28
Eze	28	1	Cuvîntul Domnului mi-a vorbit astfel:
Eze	28	2	„Fiul omului, spune voivodului Tirului: «Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: «Pentrucă ţi s’a îngîmfat inima şi ai zis: «Eu sînt Dumnezeu, şi şed pe scaunul de domnie al lui Dumnezeu în mijlocul mărilor», măcar că nu eşti decît om şi nu eşti Dumnezeu, măcar că îţi dai ifose ca şi cînd ai fi Dumnezeu.
Eze	28	3	Iată că eşti mai înţelept decît Daniel, nicio taină nu este ascunsă de tine;
Eze	28	4	prin înţelepciunea şi priceperea ta ţi-ai făcut avere, şi ţi-ai grămădit aur şi argint în vistieriile tale;
Eze	28	5	prin marea ta înţelepciune şi prin negoţul tău ţi-ai mărit bogăţiile, şi prin bogăţiile tale inima ţi s’a îngîmfat foarte mult.
Eze	28	6	Deaceea, aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: «Pentrucă îţi dai ifose ca şi cînd ai fi Dumnezeu,
Eze	28	7	iată că voi aduce împotriva ta nişte străini, pe cele mai asupritoare dintre popoare, cari vor scoate sabia împotriva înţelepciunii tale strălucitoare, şi-ţi vor pîngări frumuseţa.
Eze	28	8	Te vor arunca în groapă, şi vei muri ca ceice cad străpunşi de lovituri, în mijlocul mărilor.
Eze	28	9	Vei mai zice tu atunci în faţa ucigaşului tău: «Sînt Dumnezeu,» măcar că eşti om şi nu Dumnezeu, supt mîna celui ce te va ucide?
Eze	28	10	Vei muri de moartea celor netăiaţi împrejur, de mîna străinilor! Căci Eu am vorbit, zice Domnul, Dumnezeu.“
Eze	28	11	Cuvîntul Domnului mi-a vorbit astfel:
Eze	28	12	„Fiul omului, fă un cîntec de jale asupra împăratului Tirului, şi spune-i: «Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: ajunsesei la cea mai înaltă desăvîrşire, erai plin de înţelepciune, şi desăvîrşit în frumuseţă.
Eze	28	13	Stăteai în Eden, grădina lui Dumnezeu, şi erai acoperit cu tot felul de pietre scumpe: cu sardonic, cu topaz, cu diamant, cu hrisolit, cu onix, cu iaspis, cu safir, cu rubin, cu smaragd, şi cu aur; timpanele şi flautele erau în slujba ta, pregătite pentru ziua cînd ai fost făcut.
Eze	28	14	Erai un heruvim ocrotitor, cu aripile întinse; te pusesem pe muntele cel sfînt al lui Dumnezeu, şi umblai prin mijlocul pietrelor scînteietoare.
Eze	28	15	Ai fost fără prihană în căile tale, din ziua, cînd ai fost făcut, pînă în ziua cînd s’a găsit nelegiuirea în tine.
Eze	28	16	Prin mărimea negoţului tău te-ai umplut de sîlnicie, şi ai păcătuit; de aceea te-am aruncat de pe muntele lui Dumnezeu, şi te nimicesc, heruvim ocrotitor, din mijlocul pietrelor scînteietoare.
Eze	28	17	Ţi s’a îngîmfat inima din pricina frumuseţii tale, ţi-ai stricat înţelepciunea cu strălucirea ta. De aceea, te arunc la pămînt, te dau privelişte împăraţilor.
Eze	28	18	Prin mulţimea nelegiurilor tale, prin nedreptatea negoţului tău, ţi-ai spurcat locaşurile sfinte; de aceea, scot din mijlocul tău un foc, care te mistuie, şi te prefac în cenuşă pe pămînt, înaintea tuturor celor ce te privesc.
Eze	28	19	Toţi cei ce te cunosc între popoare rămîn uimiţi din pricina ta; eşti nimicit, şi nu vei mai fi niciodată!“
Eze	28	20	Cuvîntul Domnului mi-a vobit astfel:
Eze	28	21	„Fiul omului, întoarce-ţi faţa spre Sidon, şi prooroceşte împotriva lui!
Eze	28	22	Spune: „Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: «Iată că am necaz pe tine, Sidonule, şi voi fi proslăvit în mijlocul tău; ca să se ştie că Eu sînt Domnul, cînd Îmi voi împlini judecăţile împotriva lui, şi cînd Îmi voi arăta sfinţenia în mijlocul lui.
Eze	28	23	Voi trimete ciuma în el, voi face să curgă sîngele pe uliţele lui; vor cădea morţii în mijlocul lui, ucişi de sabia care va veni din toate părţile să-i lovească, şi vor şti astfel că Eu sînt Domnul.
Eze	28	24	Atunci el nu va mai fi pentru casa lui Israel un spin care înţeapă, un mărăcine aducător de dureri, printre toţi ceice-l înconjoară şi-l dispreţuiesc. Şi vor şti astfel că Eu sînt Domnul, Dumnezeu.“
Eze	28	25	Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: „Cînd voi strînge iarăş casa lui Israel din mijlocul popoarelor la cari este risipită, Îmi voi arăta în ea sfinţenia înaintea neamurilor, şi vor locui în ţara lor pe care am dat-o robului meu Iacov.
Eze	28	26	Vor locui liniştiţi în ea, vor zidi case şi vor sădi vii; da, vor locui liniştiţi în ea, cînd Îmi voi împlini judecăţile împotriva tuturor celorce-i înconjoară şi-i dispreţuiesc. Şi vor şti că Eu sînt Domnul, Dumnezeul lor.“
------------------------Ezechiel, capitolul 29
Eze	29	1	În anul al zecelea, în ziua a douăsprezecea a lunii a zecea, Cuvîntul Domnului mi-a vorbit astfel:
Eze	29	2	„Fiul omului, întoarce-te cu faţa spre Faraon, împăratul Egiptului, şi prooroceşte împotriva lui şi împotriva întregului Egipt!
Eze	29	3	Vorbeşte, şi spune: «Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: «Iată că am necaz pe tine, Faraoane, împăratul Egiptului, crocodil mare, care te culci în mijlocul rîurilor tale, şi zici: «Rîul meu Nilul este al meu, eu l-am făcut!»
Eze	29	4	Îţi voi pune însă un cîrlig în fălci, voi lipi peştii rîurilor tale de solzii tăi, şi te voi scoate din mijlocul rîurilor tale, cu toţi peştii cari se află în ele, şi cari se vor lipi de solzii tăi.
Eze	29	5	Te voi arunca în pustie, pe tine şi pe toţi peştii din rîurile tale. Vei cădea pe faţa ogoarelor, nu vei fi ridicat, nici îngropat; ci te voi da de mîncare fiarelor pămîntului şi păsărilor cerului.
Eze	29	6	Şi toţi locuitorii Egiptului vor şti că Eu sînt Domnul, pentrucă au fost o proptea de trestie pentru casa lui Israel.
Eze	29	7	Cînd au pus mîna pe tine, te-ai rupt, şi le-ai străpuns tot umărul; cînd s’au proptit de tine, te-ai sfărîmat, şi le-ai scrintit şoldurile.»
Eze	29	8	De aceea aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: «Iată, voi aduce sabia împotriva ta, şi voi nimici cu desăvîrşire din mijlocul tău oamenii şi vitele.
Eze	29	9	Ţara Egiptului va ajunge o pustietate şi un pustiu, şi vor şti că Eu sînt Domnul, pentru că a zis: «Nilul este al meu, eu l-am făcut!»
Eze	29	10	De aceea iată că am necaz pe tine şi pe rîurile tale,şi voi preface ţara Egiptului într’un pustiu şi într’o pustietate,de la Migdol pînă la Siena şi pînă la hotarele Etiopiei.
Eze	29	11	Nici picior de om nu va trece prin ea,nici picior de vită nu va trece prin ea,şi va rămînea patru zeci de ani fără să fie locuită.
Eze	29	12	Voi preface ţara Egiptului într-o pustietateîn mijlocul altor ţări pustiite,şi cetăţile ei vor fi pustii între alte cetăţi pustii, timp de patruzeci de ani.Iar pe Egipteni îi voi risipi printre neamuri, şi-i voi împrăştia în felurite ţări.
Eze	29	13	Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu:«După patru zeci de ani, voi strînge pe Egiptenidin mijlocul popoarelor între cari îi voi risipi.
Eze	29	14	Voi aduce înapoi pe prinşii de război ai Egiptului, îi voi aduce înapoi în ţara Patros, în ţara lor de baştină, şi vor alcătui acolo o împărăţie slabă.
Eze	29	15	Da, va fi cea mai neînsemnată dintre împărăţii, şi nu se va mai înălţa peste neamuri; îi voi împuţina, ca să nu stăpînească peste neamuri.
Eze	29	16	Împărăţia aceasta nu va mai fi pentru casa lui Israel o pricină de încredere; ci îi va aduce aminte de nelegiuirea ei, cînd se întorcea spre ei. Şi vor şti că Eu sînt Domnul, Dumnezeu.»
Eze	29	17	În al douăzeci şi şaptelea an, în ziua întîi a lunii întîi, Cuvîntul Domnului mi-a vorbit astfel:
Eze	29	18	«Fiul omului, Nebucadneţar, împăratul Babilonului, şi-a pus oastea să facă o slujbă grea împotriva Tirului. Toate capetele au ajuns pleşuve, toţi umerii sînt jupuiţi, şi n’a luat dela Tir nicio plată, nici el, nici oastea lui, pentru slujba pe care a făcut-o împotriva lui.
Eze	29	19	De aceea, aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: «Iată că dau lui Nebucadneţar, împăratul Babilonului, ţara Egiptului; el îi va ridica bogăţiile, o va prăda, şi o va jăfui; aceasta va fi plata oastei lui!
Eze	29	20	Ca plată pentru slujba făcută împotriva Tirului, îi dau ţara Egiptului; căci pentru Mine s’au ostenit, zice Domnul Dumnezeu.
Eze	29	21	«În ziua aceea, voi da tărie casei lui Israel, şi-ţi voi deschide gura veselă în mijlocul lor; şi vor şti că Eu sînt Domnul.»
------------------------Ezechiel, capitolul 30
Eze	30	1	Cuvîntul Domnului mi-a vorbit, astfel:
Eze	30	2	«Fiul omului, prooroceşte, şi spune: «Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: „Văitaţi-vă!… Nenorocită zi!
Eze	30	3	Căci se apropie ziua, se apropie ziua Domnului, zi întunecoasă: aceasta va fi vremea neamurilor.
Eze	30	4	Sabia va pătrunde în Egipt, şi în Etiopia va fi groază, cînd vor cădea morţii în Egipt, cînd i se vor ridica bogăţiile, şi i se vor răsturna temeliile.
Eze	30	5	Etiopia, Put, Lud, toată Arabia, Cub, şi fiii ţării unite cu ele, vor cădea împreună cu ei loviţi de sabie.»
Eze	30	6	Aşa vorbeşte Domnul: «Sprijinitorii Egiptului vor cădea, şi mîndria tăriei lui se va prăbuşi! Din Migdol pînă la Siene vor cădea loviţi de sabie, zice Domnul Dumnezeu.»
Eze	30	7	«Vor fi pustiiţi între alte ţări pustiite, şi cetăţile lui vor fi nimicite în mijlocul altor cetăţi nimicite.
Eze	30	8	Şi vor şti că Eu sînt Domnul, cînd voi pune foc în Egipt, şi cînd toţi sprijinitorii lui vor fi zdrobiţi.
Eze	30	9	În ziua aceea nişte soli se vor duce din partea mea cu corăbiile să turbure Etiopia în liniştea ei; şi-i va apuca spaimă mare în ziua Egiptului; căci iată că lucrurile acestea se întîmplă!»
Eze	30	10	Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: «Voi pierde mulţimea Egiptului, prin mîna lui Nebucadneţar, împăratul Babilonului.
Eze	30	11	El şi poporul lui cu el, cel mai grozav dintre popoare, vor fi trimeşi să nimicească ţara. Vor scoate sabia împotriva Egiptului, şi vor umplea ţara de morţi.
Eze	30	12	Canalurile le voi seca, voi da ţara în mînile celor răi; voi pustii ţara cu tot ce cuprinde ea, prin mîna străinilor. Eu, Domnul, am vorbit!» –
Eze	30	13	Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: «Voi nimici idolii, şi voi stîrpi din Nof chipurile deşerte. Nu va mai fi niciun voivod din ţara Egiptului, şi voi răspîndi groaza în ţara Egiptului.
Eze	30	14	Voi pustii Patrosul, voi pune foc Ţoanului, şi-Mi voi aduce la îndeplinire judecăţile asupra Noului.
Eze	30	15	Îmi voi vărsa urgia asupra Sinului, cetăţuia Egiptului, şi voi nimici cu desăvîrşire mulţimea din No.
Eze	30	16	Voi pune foc Egiptului; Sinul va fi cuprins de spaimă. No va fi deschis prin spărtură, şi Noful cucerit ziua nameaza mare de vrăjmaşi.
Eze	30	17	Tinerii din On şi din Pi-Beset vor cădea ucişi de sabie, şi cetăţile acestea se vor duce în robie.
Eze	30	18	La Tahpanes se va întuneca ziua, cînd voi sfărîma jugul Egiptului, şi cînd se va sfîrşi mîndria tăriei lui; un nor va acoperi Tahpanesul, şi cetăţile lui vor merge în robie.
Eze	30	19	Îmi voi aduce astfel la îndeplinire judecăţile asupra Egiptului, şi vor şti că Eu sînt Domnul.»
Eze	30	20	În anul al unsprezecelea, în ziua a şaptea a lunii întîi, Cuvîntul Domnului mi-a vorbit astfel:
Eze	30	21	«Fiul omului, am frînt braţul lui Faraon, împăratul Egiptului; şi iată că nu-i vor lega rana ca să se vindece, nu-l vor obloji cu legături, nu-l vor lega ca să se întremeze, şi să poată mîntui sabia.»
Eze	30	22	De aceea aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: Iată, am necaz pe Faraon, împăratul Egiptului, şi-i voi rupe braţele, pe cel tare şi pe cel frînt, ca să-i cadă sabia din mînă.
Eze	30	23	Iar pe Egipteni îi voi împrăştia printre neamuri, şi-i voi risipi în felurite ţări.
Eze	30	24	În schimb, voi întări braţele împăratului Babilonului, şi-i voi pune o sabie în mînă; iar braţele lui Faraon le voi frînge, ca să geamă înaintea lui cum gem cei răniţi de moarte.
Eze	30	25	Dar voi întări braţele împăratului Babilonului, iar braţele lui Faraon vor cădea. Şi vor şti că Eu sînt Domnul, cînd voi pune sabia Mea în mîna împăratului Babilonului, şi cînd o va întoarce împotriva ţării Egiptului.
Eze	30	26	Voi împrăştia pe Egipteni printre neamuri, îi voi risipi în felurite ţări, şi vor şti că Eu sînt Domnul.“
------------------------Ezechiel, capitolul 31
Eze	31	1	În anul al unsprezecelea, în ziua întîi a lunii a treia, Cuvîntul Domnului mi-a vorbit, astfel:
Eze	31	2	„Fiul omului, spune lui Faraon, împăratul Egiptului, şi mulţimii lui: «Cu cine te asemeni tu în mărimea ta?
Eze	31	3	Iată că Asirianul era un cedru falnic în Liban; ramurile lui erau stufoase, frunzişul umbros, tulpina înaltă, iar vîrful îi ajungea pînă la nori.
Eze	31	4	Apele îl făcuseră să crească, adîncul îl făcuse înalt, rîurile lui îi scăldau răsadniţa, şi îşi trimiteau pîraele la toţi copacii de pe cîmp.
Eze	31	5	De aceea, tulpina lui se înălţa deasupra tuturor copacilor de pe cîmp, crengile i se înmulţiseră şi ramurile i se întindeau, de mulţimea apelor, care-l făcuseră să dea lăstari.
Eze	31	6	Toate păsările cerului îşi făceau cuiburi în crengile lui; toate fiarele cîmpului fătau supt ramurile lui, şi tot felul de neamuri multe locuiau supt umbra lui.
Eze	31	7	Era frumos prin mărimea lui, prin întinderea ramurilor lui; căci rădăcinile îi erau înfipte în ape mari.
Eze	31	8	Cedrii din grădina lui Dumnezeu nu-l întreceau, chiparoşii nu erau de asemuit cu crengile lui, şi platanii nu erau ca ramurile lui; niciun copac din grădina lui Dumnezeu nu era ca el în frumuseţă.
Eze	31	9	Îl făcusem atît de frumos prin mulţimea crăcilor lui, că-l pismuiau toţi copacii Edenului, cari se aflau în grădina lui Dumnezeu.
Eze	31	10	De aceea, aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: «Pentrucă avea o tulpină aşa de înaltă, pentrucă îşi înălţa vîrful pînă la nori şi inima i se mîndrea cu înălţimea lui,
Eze	31	11	l-am dat în mînile viteazului neamurilor, care-i va face după răutatea lui; căci l-am izgonit.
Eze	31	12	Străinii, cele mai grozave popoare, l-au tăiat şi l-au lepădat. Crengile i-au căzut în munţi şi în toate văile. Ramurile i s’au sfărîmat în toate puvoaiele ţării; şi toate popoarele pămîntului au plecat dela umbra lui, şi l-au părăsit.
Eze	31	13	Pe sfărîmăturile lui au venit şi s’au aşezat toate păsările cerului, şi toate fiarele cîmpului şi-au făcut culcuşul între ramurile lui,
Eze	31	14	ca să nu se mai îngîmfe niciunul din copacii de lîngă ape cu înălţimea lor, şi să nu-şi mai ridice vîrful pînă în nori, ca să nu se mai fălească stejarii udaţi de apă cu înălţimea lor; căci toţi sînt daţi pradă morţii, în adîncimile pămîntului, printre copiii oamenilor, împreună cu cei ce se pogoară în groapă.
Eze	31	15	Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: «În ziua cînd s’a pogorît în locuinţa morţilor, am răspîndit jalea, am acoperit adîncul din pricina lui, şi i-am oprit rîurile; apele cele mari au fost oprite; am întristat Libanul pentru el, şi toţi copacii de pe cîmp s’au uscat.
Eze	31	16	De vuietul căderii lui am făcut să se cutremure neamurile, cînd l-am aruncat în locuinţa morţilor, împreună cu cei ce se pogoară în groapă, şi s’au mîngîiat în adîncimile pămîntului toţi copacii Edenului, cei mai frumoşi şi cei mai buni copaci din Liban, toţi cei udaţi de ape.
Eze	31	17	S’au pogorît şi ei cu el în locuinţa morţilor, la cei ce au pierit ucişi de sabie, ei cari erau braţul lui şi locuiau la umbra lui printre neamuri.
Eze	31	18	Cu cine poţi fi asemuit tu în slavă şi în mărime între copacii Edenului? Totuş vei fi aruncat împreună cu copacii Edenului în adîncimile pămîntului, şi vei fi culcat în mijlocul celor netăiaţi împrejur, împreună cu ceice au pierit ucişi de sabie. Iată ce este Faraon şi toată mulţimea lui, zice Domnul, Dumnezeu.“
------------------------Ezechiel, capitolul 32
Eze	32	1	În anul al doisprezecelea, în ziua întîi a lunii a douăsprezecea, Cuvîntul Domnului mi-a vorbit astfel:
Eze	32	2	„Fiul omului, fă un cîntec de jale asupra lui Faraon, împăratul Egiptului, şi spune-i: «Semănai cu un pui de leu între neamuri, erai ca un crocodil în mări, te aruncai în rîurile tale, turburai apele cu picioarele tale, şi le întărîtai valurile.“
Eze	32	3	Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: „Îmi voi întinde mreaja peste tine, în mijlocul unei mari mulţimi de popoare, şi te vor trage în laţul Meu.
Eze	32	4	Te voi arunca pe uscat, şi te voi întinde pe cîmpie, ca toate păsările cerului să şadă pe tine; şi voi sătura fiarele întregului pămînt cu tine.
Eze	32	5	Îţi voi asvîrli carnea pe munţi, şi voi umplea văile cu sfărîmăturile tale.
Eze	32	6	Ţara în care înoţi, o voi uda cu sîngele tău, pînă la munţi, şi se vor umplea puvoaiele de tine.
Eze	32	7	Cînd te voi stinge, voi acoperi cerurile, şi le voi întuneca stelele; voi acoperi soarele cu nori, şi luna nu-şi va mai da lumina ei.
Eze	32	8	Din pricina ta, voi întuneca pe toţi luminătorii cerurilor, şi voi răspîndi întunerecul peste ţara ta, zice Domnul, Dumnezeu.“
Eze	32	9	„Voi mîhni şi inima multor popoare, cînd voi vesti pieirea ta printre neamuri, în ţările, pe cari nu le cunoşteai.
Eze	32	10	Voi face să se îngrozează multe popoare de tine, şi împăraţilor lor li se va face părul măciucă din pricina ta, cînd Îmi voi învîrti sabia înaintea lor; vor tremura în orice clipă fiecare pentru viaţa lui, în ziua căderii tale.“
Eze	32	11	Căci aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: „Sabia împăratului Babilonului va veni peste tine.
Eze	32	12	Mulţimea ta o voi face să cadă lovită de sabia unor viteji, cei mai cumpliţi dintre popoare. Ei vor nimici mîndria Egiptului, şi toată mulţimea lui va fi prăpădită.
Eze	32	13	Voi pierde şi toate vitele lui de lîngă apele cele mari; nici picior de om nu le va mai turbura, nici copită de vite nu le va mai turbura.
Eze	32	14	Atunci îi voi potoli apele, şi voi face să-i curgă rîurile lin ca untdelemnul, zice Domnul, Dumnezeul.“
Eze	32	15	„Cînd voi preface ţara Egiptului într’o pustietate, şi ţara va fi jăfuită de tot ce are, cînd voi lovi pe toţi ceice o locuiesc, vor şti că Eu sînt Domnul.
Eze	32	16	Acesta este cîntecul de jale, pe care îl vor cînta. Fiicele neamurilor îl vor cînta: da, asupra Egiptului şi asupra întregei lui mulţimi îl vor cînta, zice Domnul, Dumnezeu.“
Eze	32	17	În anul al doisprezecelea, în ziua a cincisprezecea a lunii, Cuvîntul Domnului mi-a vorbit astfel:
Eze	32	18	„Fiul omului, boceşte-te pentru mulţimea Egiptului, şi aruncă-o, pe ea şi pe fiicele neamurilor puternice în adîncimile pămîntului, la cei pogorîţi în groapă!
Eze	32	19	Pe cine întreci tu în frumuseţă? Pogoară-te, şi culcă-te lîngă cei netăiaţi împrejur!
Eze	32	20	Vor cădea astfel în mijlocul celor ucişi de sabie. Sabia vă este dată: doborîţi în mormînt Egiptul, şi toată mulţimea lui!
Eze	32	21	Atunci vitejii cei puternici vor vorbi în locuinţa morţilor despre el şi cei ce-l sprijineau, şi vor zice: «S’au pogorît, s’au culcat cei netăiaţi împrejur, ucişi de sabie!»
Eze	32	22	Acolo este Asirianul, cu toată mulţimea lui, şi mormintele lor stau împrejurul lui, – toţi au murit, şi au căzut ucişi de sabie.
Eze	32	23	Mormintele lor sînt în adîncimile gropii, şi mulţimea lui este împrejurul mormîntului lui; toţi au murit şi au căzut ucişi de sabie, ei, cari răspîndeau groaza în ţara celor vii.
Eze	32	24	Acolo este şi Elamul, cu toată mulţimea lui, împrejurul mormîntului lui; toţi au murit şi au căzut ucişi de sabie, s’au pogorît netăiaţi împrejur în adîncimile pămîntului, ei, cari răspîndeau groaza în ţara celor vii, şi îşi poartă acum ocara cu cei ce se pogoară în groapă.
Eze	32	25	L-au culcat la un loc cu morţii, împreună cu toată mulţimea lui, şi mormintele lor sînt împrejurul lui; toţi aceşti netăiaţi împrejur au murit ucişi de sabie, căci răspîndeau groaza în ţara celor vii, şi îşi poartă acum ocara cu cei ce se pogoară în groapă; i-au culcat acum la un loc cu cei morţi.
Eze	32	26	Acolo sînt şi Meşec, Tubal, şi toată mulţimea lor, şi mormintele lor sînt împrejurul lor; toţi aceşti netăiaţi împrejur au murit ucişi de sabie, căci răspîndeau groaza în ţara celor vii.
Eze	32	27	Ei sînt culcaţi împreună cu vitejii, căzuţi din vechime dintre cei netăiaţi împrejur; sînt pogorîţi în locuinţa morţilor împreună cu armele lor de război, cu săbiile puse supt capetele lor, şi nelegiuirile lor lipite pe osemintele lor, căci vitejia lor era o groază în ţara celor vii.
Eze	32	28	Şi tu vei fi zdrobit în mijlocul celor netăiaţi împrejur, şi te vei culca împreună cu cei ucişi de sabie!
Eze	32	29	Acolo este şi Edomul, cu împăraţii lui şi toţi voivozii lui, cari, cu toată vitejia lor, au fost aşezaţi la un loc cu cei ucişi de sabie: stau culcaţi împreună cu cei netăiaţi împrejur, cu cei pogorîţi în groapă.
Eze	32	30	Tot acolo sînt voivozii dela miază-noapte, şi toţi Sidonienii, cari s’au pogorît la cei morţi, acoperiţi de ruşine, cu toată groaza pe care o aruncă vitejia lor; aceşti netăiaţi împrejur stau culcaţi cu cei ucişi de sabie, şi-şi poartă ocara lîngă cei pogorîţi în groapă.
Eze	32	31	Faraon îi va vedea, şi se va mîngîia pentru toată mulţimea lui, pentru ai lui cari au murit ucişi de sabie şi pentru toată oastea lui, zice Domnul Dumnezeu.“
Eze	32	32	„Căci l-am lăsat să răspîndească groaza în ţara celor vii. De aceea Faraon şi toată mulţimea lui se vor culca împreună cu cei netăiaţi împrejur, cu ceice au murit ucişi de sabie, zice Domnul Dumnezeu.“
------------------------Ezechiel, capitolul 33
Eze	33	1	Cuvîntul Domnului mi-a vorbit astfel:
Eze	33	2	„Fiul omului, vorbeşte copiilor poporului tău, şi spune-le: «Cînd voi aduce sabia peste vreo ţară, şi poporul ţării va lua din mijlocul lui pe un om oare care, şi-l va pune ca străjer, –
Eze	33	3	dacă omul acela va vedea venind sabia asupra ţării, va suna din trîmbiţă, şi va da de ştire poporului,
Eze	33	4	şi dacă cel ce va auzi sunetul trîmbiţei nu se va feri, şi va veni sabia şi-l va prinde, sîngele lui să cadă asupra capului lui.
Eze	33	5	Fiindcă a auzit sunetul trîmbiţei, şi nu s’a ferit, de aceea sîngele lui să cadă asupra lui; dar dacă se va feri, îşi va scăpa viaţa.
Eze	33	6	Dacă însă străjerul va vedea venind sabia, şi nu va suna din trîmbiţă, şi dacă poporul nu va fi înştiinţat, şi va veni sabia şi va răpi viaţa vreunui om, omul acela va pieri din pricina nelegiurii lui, dar voi cere sîngele lui din mîna străjerului.»
Eze	33	7	Acum, fiul omului, te-am pus străjer peste casa lui Israel. Tu trebuie să asculţi Cuvîntul care iese din gura Mea, şi să-i înştiinţezi din partea Mea.
Eze	33	8	Cînd zic celui rău: «Răule, vei muri negreşit!» şi tu nu-i spui, ca să-l întorci de la calea lui cea rea, răul acela va muri în nelegiuirea lui, dar sîngele lui îl voi cere din mîna ta.
Eze	33	9	Dar dacă vei înştiinţa pe cel rău, ca să se întoarcă dela calea lui, şi el nu se va întoarce, va muri în nelegiuirea lui, dar tu îţi vei mîntui sufletul.
Eze	33	10	Spune dar, fiul omului, casei lui Israel: «Voi cu drept cuvînt ziceţi: «Fărădelegile şi păcatele noastre sînt asupra noastră, şi din pricina lor tînjim; cum am putea să trăim?»
Eze	33	11	Spune-le: «Pe viaţa Mea, zice Domnul Dumnezeu, că nu doresc moartea păcătosului, ci să se întoarcă dela calea lui şi să trăiască. Întoarceţi-vă, întoarceţi-vă dela calea voastră cea rea! Pentruce vreţi să muriţi voi, casa lui Israel?» –
Eze	33	12	Şi tu, fiul omului, spune copiilor poporului tău: «Neprihănirea celui neprihănit nu-l va mîntui în ziua fărădelegii lui, şi cel rău nu va cădea lovit de răutatea lui, în ziua cînd se va întoarce dela ea, după cum nici cel neprihănit nu va putea să trăiască prin neprihănirea lui în ziua cînd va săvîrşi o fărădelege.
Eze	33	13	Cînd zic celui neprihănit că va trăi negreşit, – dacă se încrede în neprihănirea lui şi săvîrşeşte nelegiuirea, atunci toată neprihănirea lui se va uita, şi el va muri din pricina nelegiuirii pe care a săvîrşit-o.
Eze	33	14	Dimpotrivă cînd zic celui rău: «Vei muri!» – dacă se întoarce dela păcatul lui şi face ce este bine şi plăcut,
Eze	33	15	dacă dă înapoi zălogul, întoarce ce a răpit, urmează învăţăturile cari dau viaţa, şi nu săvîrşeşte nicio nelegiuire, va trăi negreşit, şi nu va muri.
Eze	33	16	Toate păcatele pe cari le-a săvîrşit se vor uita; a făcut ce este bine şi plăcut, şi va trăi negreşit!»
Eze	33	17	Copiii poporului tău zic: «Calea Domnului nu este dreaptă!» Totuş, mai degrabă calea lor nu este dreaptă!
Eze	33	18	Dacă cel neprihănit se abate dela neprihănirea lui şi săvîrşeşte nelegiuirea, trebuie să moară din pricina aceasta.
Eze	33	19	Dar dacă cel rău se întoarce dela răutatea lui şi face ce este bine şi plăcut, va trăi tocmai din pricina aceasta!
Eze	33	20	Fiindcă ziceţi: «Calea Domnului nu este dreaptă!» vă voi judeca pe fiecare după umbletele lui, casa lui Israel!“
Eze	33	21	În al doisprezecelea an, în ziua a cincea a lunii a zecea a robiei noastre, un om care scăpase din Ierusalim, a venit la mine şi a zis: „Cetatea a fost luată!“
Eze	33	22	Dar mîna Domnului venise peste mine seara, înainte de venirea fugarului la mine, şi Domnul îmi deschisese gura pînă a venit el la mine dimineaţa. Gura îmi era deschisă şi nu mai eram mut.
Eze	33	23	Atunci Cuvîntul Domnului mi-a vorbit astfel:
Eze	33	24	„Fiul omului, ceice locuiesc în dărîmăturile acelea în ţara lui Israel zic: «Avraam era singur, şi tot a moştenit ţara; dar noi sîntem mulţi şi ţara ne-a fost dată în stăpînire!»
Eze	33	25	De aceea spune-le: «Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: «Voi mîncaţi carne cu sînge, vă ridicaţi ochii spre idolii voştri şi vărsaţi sînge. Şi voi să stăpîniţi ţara?
Eze	33	26	Voi vă bizuiţi pe sabia voastră, săvîrşiţi urîciuni, fiecare din voi necinsteşte pe nevasta aproapelui său. Şi voi să stăpîniţi ţara?»
Eze	33	27	De aceea spune-le: «Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: «Pe viaţa Mea, că ceice locuiesc în aceste dărîmături vor cădea ucişi de sabie; pe ceice sînt pe cîmp îi voi da de mîncare fiarelor; iar ceice sînt în întărituri şi în peşteri vor muri de ciumă.
Eze	33	28	Voi preface ţara într’o pustietate şi într’un pustiu; mîndria tăriei ei se va sfîrşi, munţii lui Israel vor fi pustiiţi, şi nimeni nu va mai trece prin ei.
Eze	33	29	Şi vor şti că Eu sînt Domnul, cînd voi preface ţara într-o pustietate şi într’un pustiu, din pricina tuturor urîciunilor pe cari le-au săvîrşit.»
Eze	33	30	Fiul omului! Copiii poporului tău vorbesc de tine pe lîngă ziduri şi pe la uşile caselor, şi zic unul altuia, fiecare fratelui său: «Veniţi dar, şi ascultaţi care este cuvîntul ieşit dela Domnul!»
Eze	33	31	Şi vin cu grămada la tine, stau înaintea ta ca popor al meu, ascultă cuvintele tale, dar nu le împlinesc, căci cu gura vorbesc dulce de tot, dar cu inima umblă tot după poftele lor.
Eze	33	32	Iată că tu eşti pentru ei ca un cîntăreţ plăcut, cu un glas frumos şi iscusit la cîntare pe coarde. Ei îţi ascultă cuvintele, dar nu le împlinesc de loc.
Eze	33	33	Cînd se vor întîmpla însă aceste lucruri, – şi iată că se întîmplă! – vor şti că era un prooroc în mijlocul lor.“
------------------------Ezechiel, capitolul 34
Eze	34	1	Cuvîntul Domnului mi-a vorbit astfel:
Eze	34	2	„Fiul omului, prooroceşte împotriva păstorilor sufleteşti ai lui Israel! Prooroceşte, şi spune-le lor, păstorilor: «Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: «Vai de păstorii lui Israel, cari se pasc pe ei înşişi! Nu trebuie păstorii să pască turma?
Eze	34	3	Voi mîncaţi grăsimea, vă îmbrăcaţi cu lîna, tăiaţi ce e gras, dar nu paşteţi oile.
Eze	34	4	Nu întăriţi pe cele slabe, nu vindecaţi pe cea bolnavă, nu legaţi pe cea rănită; n’aduceţi înapoi pe cea rătăcită, nu căutaţi pe cea pierdută, ci le stăpîniţi cu asuprire şi cu asprime!
Eze	34	5	Astfel ele s’au risipit, pentrucă n’aveau păstor; au ajuns prada tuturor fiarelor cîmpului, şi s’au risipit.
Eze	34	6	Turma Mea rătăceşte pe toţi munţii şi pe toate dealurile înalte; oile Mele sînt risipite pe toată faţa ţării, şi nimeni nu îngrijeşte de ele, nici nu le caută!“
Eze	34	7	De aceea, păstorilor, ascultaţi Cuvîntul Domnului!
Eze	34	8	„Pe viaţa Mea, zice Domnul Dumnezeu, pentrucă oile Mele au ajuns de jaf şi sînt prada tuturor fiarelor cîmpului, din lipsă de păstor, pentrucă păstorii Mei n’au nicio grijă de oile Mele, ci se păşteau numai pe ei înşişi, şi nu păşteau oile Mele“, –
Eze	34	9	de aceea, păstorilor, ascultaţi Cuvîntul Domnului!
Eze	34	10	Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: „Iată, am necaz pe păstori! Îmi voi lua înapoi oile din mînile lor, nu-i voi mai lăsa să-Mi pască oile, şi nu se vor mai paşte nici pe ei înşişi; căci Îmi voi izbăvi oile din gura lor, şi nu le vor mai sluji ca hrană!“
Eze	34	11	Căci aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: „Iată, mă voi îngriji Eu însumi de oile Mele, şi le voi cerceta!
Eze	34	12	Cum îşi cercetează un păstor turma cînd este în mijlocul oilor sale împrăştiate, aşa Îmi voi cerceta Eu oile, şi le voi strînge din toate locurile pe unde au fost risipite în ziua plină de nori şi negură.
Eze	34	13	Le voi scoate dintre popoare, le voi strînge din felurite ţări, şi le voi aduce înapoi în ţara lor; le voi paşte pe munţii lui Israel, dealungul rîurilor, şi în toate locurile locuite ale ţării.
Eze	34	14	Le voi paşte pe o păşune bună, şi stîna lor va fi pe munţii cei înalţi ai lui Israel; acolo se vor odihni într’un staul plăcut, şi vor avea păşuni grase pe munţii lui Israel.
Eze	34	15	Eu însumi Îmi voi paşte oile, Eu le voi duce la odihnă, zice Domnul Dumnezeu.“
Eze	34	16	„Voi căuta pe cea perdută, voi aduce înapoi pe cea rătăcită, voi lega pe cea rănită, şi voi întări pe cea slabă. Dar voi păzi pe cele grase şi pline de vlagă: vreau să le pasc cum se cade.“
Eze	34	17	„Şi voi, oile Mele, aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: «Iată, voi judeca între oaie şi oaie, între berbeci şi ţapi.
Eze	34	18	Este prea puţin pentru voi că paşteţi în păşunea cea bună, de mai călcaţi în picioare şi cealaltă parte a păşunei voastre? Că beţi o apă limpede, de mai turburaţi şi pe cealaltă cu picioarele?
Eze	34	19	Şi oile Mele trebuie apoi să pască ce aţi călcat voi cu picioarele voastre, şi să bea ce aţi turburat voi cu picioarele voastre!»
Eze	34	20	Deaceea, aşa le vorbeşte Domnul, Dumnezeu: „Iată că voi judeca între oaia grasă şi oaia slabă.
Eze	34	21	Pentrucă aţi izbit cu coasta şi cu umărul, şi aţi împuns cu coarnele voastre toate oile slabe, pînă le-aţi izgonit,
Eze	34	22	voi veni în ajutorul oilor Mele, ca să nu mai fie jaf, şi voi judeca între oaie şi oaie.
Eze	34	23	Voi pune peste ele un singur păstor, care le va paşte, şi anume pe Robul Meu David; El le va paşte, El va fi păstorul lor.
Eze	34	24	Eu, Domnul, voi fi Dumnezeul lor, şi Robul Meu David va fi voivod în mijlocul lor. Eu, Domnul, am vorbit!
Eze	34	25	Voi încheia cu ele un legămînt de pace, şi voi îndepărta din ţară toate fiarele sălbatice; ele vor locui în linişte în pustie, şi vor putea dormi în mijlocul pădurilor.
Eze	34	26	Le voi face, pe ele şi împrejurimile dealului Meu, o pricină de binecuvîntare; le voi trimete ploaie la vreme, şi aceasta va fi o ploaie binecuvîntată!
Eze	34	27	Pomul de pe cîmp îşi va da roada, şi pămîntul îşi va da rodurile. Ele vor fi liniştite în ţara lor şi vor şti că Eu sînt Domnul, cînd voi rupe legăturile jugului lor, şi cînd le voi izbăvi din mîna celorce le asupresc.
Eze	34	28	Nu vor mai fi de jaf între neamuri, nu le vor mînca fiarele din ţară, ci vor locui în linişte, şi nu le va mai turbura nimeni.
Eze	34	29	Le voi pune un răsad căruia i se va duce faima; nu vor mai fi mistuite de foame în ţară, şi nu vor mai purta ocara neamurilor.
Eze	34	30	Şi vor şti astfel că Eu, Domnul, Dumnezeul lor, sînt cu ele, şi că ele sînt poporul Meu, ele, casa lui Israel, zice Domnul Dumnezeu.“
Eze	34	31	„Voi sînteţi oile Mele, oile păşunei Mele, şi Eu sînt Dumnezeul vostru, zice Domnul Dumnezeu.“
------------------------Ezechiel, capitolul 35
Eze	35	1	Cuvîntul Domnului mi-a vorbit astfel:
Eze	35	2	„Fiul omului, întoarce-te cu faţa spre muntele Seir, prooroceşte împotriva lui,
Eze	35	3	şi zi: «Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: «Iată, am necaz pe tine, muntele Seirului! Îmi întind mîna împotriva ta, şi te prefac într’o pustietate şi într’un pustiu!
Eze	35	4	Îţi voi preface cetăţile în dărîmături, vei ajunge o pustietate, ca să ştii că Eu sînt Domnul!
Eze	35	5	Pentrucă aveai o ură vecinică, şi ai doborît cu sabia pe copiii lui Israel, în ziua necazului lor, în vremea cînd nelegiuirea era la culme,
Eze	35	6	de aceea, pe viaţa Mea, zice Domnul Dumnezeu, că te voi face sînge, şi te va urmări sîngele; fiindcă n’ai urît sîngele, de aceea sîngele te va urmări.
Eze	35	7	Voi preface muntele Seir într’o pustietate şi într’un pustiu, şi voi nimici cu desăvîrşire din el şi pe ceice se duc şi pe ceice se întorc.
Eze	35	8	Îi voi umplea munţii cu morţi; şi cei ucişi de sabie vor cădea pe dealurile tale, în văile tale şi în toate puhoaiele tale.
Eze	35	9	Te voi preface în nişte pustietăţi vecinice, cetăţile nu-ţi vor mai fi locuite, şi veţi şti că Eu sînt Domnul.
Eze	35	10	Pentrucă ai zis: «Aceste două neamuri, şi aceste două ţări vor fi ale mele, şi le vom lua în stăpînire!» măcar că Domnul era acolo,
Eze	35	11	de aceea pe viaţa Mea, zice Domnul Dumnezeu, că Mă voi purta cu tine după mînia şi urgia, pe cari le-ai arătat şi tu, în ura ta, împotriva lor; şi Mă voi face cunoscut în mijlocul lor, cînd te voi judeca.
Eze	35	12	Vei şti însă că Eu, Domnul, am auzit toate batjocurile, pe cari le-ai rostit împotriva munţilor lui Israel, cînd ai zis: «Sînt pustiiţi, şi ne sînt daţi ca pradă!»
Eze	35	13	V’aţi fălit astfel împotriva Mea prin vorbirile voastre, şi v’aţi înmulţit cuvintele împotriva Mea: am auzit!“
Eze	35	14	Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: „Cînd toată ţara se va bucura, pe tine te voi preface într’o pustietate!
Eze	35	15	Din pricina bucuriei pe care ai simţit-o că moştenirea casei lui Israel era pustiită, îţi voi face şi ţie la fel. Vei ajunge o pustietate, munte al Seirului, tu şi tot Edomul, şi se va şti că Eu sînt Domnul.
------------------------Ezechiel, capitolul 36
Eze	36	1	Tu, fiul omului, prooroceşte asupra munţilor lui Israel, şi spune: „Munţi ai lui Israel, ascultaţi Cuvîntul Domnului!
Eze	36	2	Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: «Pentrucă vrăjmaşul a zis despre voi: «Ha! Ha! Aceste înălţimi vecinice au ajuns moştenirea noastră!»
Eze	36	3	prooroceşte şi zi: «Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: «Da, pentrucă din toate părţile au voit să vă pustiiască şi să vă înghită, ca să ajungeţi moştenirea altor neamuri, şi pentrucă aţi fost de batjocura şi de ocara popoarelor,
Eze	36	4	de aceea, munţi ai lui Israel, ascultaţi Cuvîntul Domnului Dumnezeu! Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu munţilor şi dealurilor, rîurilor şi văilor, dărîmăturilor pustii şi cetăţilor părăsite, cari au ajuns de prada şi de rîsul celorlalte neamuri din prejur;
Eze	36	5	„aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: „Da, în focul geloziei Mele, vorbesc împotriva celorlalte neamuri şi împotriva întregului Edom, cari şi-au însuşit ţara Mea, şi s’au bucurat din toată inima lor şi cu tot dispreţul sufletului lor, ca să-i jăfuiască roadele.
Eze	36	6	De aceea, prooroceşte despre ţara lui Israel, şi spune munţilor şi dealurilor, rîurilor şi văilor: «Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: «Iată, vorbesc în gelozia şi urgia Mea, pentrucă suferiţi ocară din partea neamurilor!“
Eze	36	7	De aceea, aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: „Îmi ridic mîna şi jur, că neamurile cari vă înconjoară, îşi vor purta ele însele ocara!
Eze	36	8	Iar voi, munţi ai lui Israel, veţi da crengi, şi vă veţi purta roadele pentru poporul Meu Israel, căci lucrurile acestea sînt aproape să se întîmple.
Eze	36	9	Iată că voi fi binevoitor, Mă voi întoarce spre voi, şi veţi fi lucraţi şi sămănaţi.
Eze	36	10	Voi pune să locuiască pe voi oameni în mare număr, toată casa lui Israel, pe toţi! Cetăţile vor fi locuite, şi se vor zidi iarăş dărîmăturile.
Eze	36	11	Voi înmulţi pe oamenii şi vitele, cari vor creşte şi se vor înmulţi: voi face să fiţi locuiţi ca şi mai înainte, şi vă voi face mai mult bine decît odinioară; şi veţi şti că Eu sînt Domnul.
Eze	36	12	Voi face să umble pe voi oameni, şi anume poporul Meu Israel; ei te vor stăpîni; şi tu vei fi moştenirea lor, şi nu-i vei mai nimici.“
Eze	36	13	Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: „Pentrucă ţi se zice: «Tu, ţară, ai mîncat oameni, ţi-ai nimicit chiar şi neamul tău,»
Eze	36	14	din pricina aceasta, de acum încolo nu vei mai mînca oameni, şi nu-ţi vei mai nimici neamul, zice Domnul Dumnezeu.
Eze	36	15	De acum, nu te voi mai face să auzi batjocurile neamurilor, şi nu vei mai purta ocara popoarelor; nu-ţi vei mai nimici neamul, zice Domnul Dumnezeu.“
Eze	36	16	Cuvîntul Domnului mi-a vorbit astfel:
Eze	36	17	„Fiul omului, cei din casa lui Israel, cînd locuiau în ţara lor, au spurcat-o prin purtarea lor şi prin faptele lor; aşa că purtarea lor a fost înaintea Mea ca spurcăciunea unei femei în timpul necurăţiei ei.
Eze	36	18	Atunci Mi-am vărsat urgia peste ei, din pricina sîngelui pe care-l vărsaseră în ţară, şi din pricina idolilor cu cari o spurcaseră.
Eze	36	19	I-am risipit printre neamuri, şi au fost împrăştiaţi în felurite ţări; i-am judecat după purtarea şi faptele lor rele.
Eze	36	20	Cînd au venit printre neamuri, ori încotro se duceau, pîngăreau Numele Meu cel sfînt, aşa încît se zicea despre ei: «Acesta este poporul Domnului, ei au trebuit să iasă din ţara lor.»
Eze	36	21	Şi am vrut să scap cinstea Numelui Meu celui sfînt, pe care-l pîngărea casa lui Israel printre neamurile la cari se dusese.“
Eze	36	22	„De aceea, spune casei lui Israel: «Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: «Nu din pricina voastră fac aceste lucruri, casa lui Israel, ci din pricina Numelui Meu celui sfînt, pe care l-aţi pîngărit printre neamurile la cari aţi mers.
Eze	36	23	De aceea voi sfinţi Numele Meu cel mare, care a fost pîngărit printre neamuri, pe care l-aţi pîngărit în mijlocul lor. Şi neamurile vor cunoaşte că Eu sînt Domnul, zice Domnul Dumnezeu, cînd voi fi sfinţit în voi supt ochii lor.
Eze	36	24	Căci vă voi scoate dintre neamuri, vă voi strînge din toate ţările, şi vă voi aduce iarăş în ţara voastră.
Eze	36	25	Vă voi stropi cu apă curată, şi veţi fi curăţiţi; vă voi curăţi de toate spurcăciunile voastre şi de toţi idolii voştri.
Eze	36	26	Vă voi da o inimă nouă, şi voi pune în voi un duh nou; voi scoate din trupul vostru inima de piatră, şi vă voi da o inimă de carne.
Eze	36	27	Voi pune Duhul Meu în voi, şi vă voi face să urmaţi poruncile Mele şi să păziţi şi să împliniţi legile Mele.
Eze	36	28	Veţi locui în ţara, pe care am dat-o părinţilor voştri; voi veţi fi poporul Meu şi Eu voi fi Dumnezeul vostru.
Eze	36	29	Vă voi izbăvi de toate necurăţiile voastre. Voi chema grîul, şi-l voi înmulţi; nu voi mai trimite foametea peste voi.
Eze	36	30	Voi înmulţi rodul pomilor şi venitul cîmpului, ca să nu mai purtaţi ocara foametei printre neamuri.
Eze	36	31	Atunci vă veţi aduce aminte de purtarea voastră cea rea, şi de faptele voastre, cari nu erau bune; vă va fi scîrbă de voi înşivă, din pricina nelegiuirilor şi urîciunilor voastre.
Eze	36	32	Şi toate aceste lucruri nu le fac din pricina voastră, zice Domnul Dumnezeul, să ştiţi! Ruşinaţi-vă şi roşiţi de purtarea voastră, casa lui Israel!“
Eze	36	33	Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: „În ziua cînd vă voi curăţi de toate nelegiuirile voastre, voi face ca cetăţile voastre să fie locuite, şi dărîmăturile vor fi zidite din nou;
Eze	36	34	ţara pustiită va fi lucrată iarăş, de unde pînă aici era pustie în ochii tuturor trecătorilor.
Eze	36	35	Şi se va spune atunci: «Ţara aceasta pustiită a ajuns ca o grădină a Edenului; şi cetăţile acestea dărîmate, cari erau pustii şi surpate, sînt întărite şi locuite!»
Eze	36	36	Şi neamurile, cari vor mai rămînea în jurul vostru, vor şti că Eu, Domnul, am zidit din nou ce era surpat, şi am sădit ce era pustiit. Eu, Domnul, am vorbit, şi voi şi face.“
Eze	36	37	Aşa vorbeşte Domnul dumnezeu: „Iată în ce privinţă Mă voi lăsa înduplecat de casa lui Israel, şi iată ce voi face pentru ei: voi înmulţi pe oameni ca pe o turmă de oi.
Eze	36	38	Cetăţile dărîmate se vor umplea cu turme de oameni, ca turmele închinate Domnului, cu turme cari sînt aduse la Ierusalim în timpul sărbătorilor celor mari. Şi vor şti că Eu sînt Domnul.“
------------------------Ezechiel, capitolul 37
Eze	37	1	Mîna Domnului a venit peste mine, şi m’a luat în Duhul Domnului, şi m’a pus în mijlocul unei văi pline de oase.
Eze	37	2	M’a făcut să trec pe lîngă ele, de jur împrejur, şi iată că erau foarte multe pe faţa văiei, şi erau uscate de tot.
Eze	37	3	El mi-a zis: „Fiul omului, vor putea oare oasele acestea să învieze?“ Eu am răspuns: „Doamne, Dumnezeule, tu ştii lucrul acesta!“
Eze	37	4	El mi-a zis: „Prooroceşte despre oasele acestea, şi spune-le: «Oase uscate, ascultaţi cuvîntul Domnului!
Eze	37	5	Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu către oasele acestea: «Iată că voi face să intre în voi un duh, şi veţi învia!
Eze	37	6	Vă voi da vine, voi face să crească pe voi carne, vă voi acoperi cu piele, voi pune duh în voi, şi veţi învia. Şi veţi şti că Eu sînt Domnul.“
Eze	37	7	Am proorocit cum mi se poruncise. Şi pe cînd prooroceam, s’a făcut un vuiet, şi iată că s-a făcut o mişcare, şi oasele s’au apropiat unele de altele!
Eze	37	8	M-am uitat, şi iată că le-au venit vine, carnea a crescut, şi le-a acoperit pielea pe deasupra; dar nu era încă duh în ele.
Eze	37	9	El mi-a zis: „Prooroceşte, şi vorbeşte duhului! Prooroceşte, fiul omului, şi zi duhului: «Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: «Duhule, vino din cele patru vînturi, suflă peste morţii aceştia, ca să învieze!»
Eze	37	10	Am proorocit, cum mi se poruncise. Şi a intrat duhul în ei, şi au înviat, şi au stătut pe picioare: era o oaste mare, foarte mare la număr.
Eze	37	11	El mi-a zis: „Fiul omului, oasele acestea sînt toată casa lui Israel. Iată că ei zic: «Ni s’au uscat oasele, ni s’a dus nădejdea; sîntem pierduţi!“
Eze	37	12	Deaceea, prooroceşte, şi spune-le: „Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: „Iată, vă voi deschide mormintele, vă voi scoate din mormintele voastre, poporul Meu, şi vă voi aduce iarăş în ţara lui Israel.
Eze	37	13	Şi veţi şti că Eu sînt Domnul, cînd vă voi deschide mormintele, şi vă voi scoate din mormintele voastre, poporul Meu!
Eze	37	14	Voi pune Duhul Meu în voi, şi veţi trăi; vă voi aşeza iarăş în ţara voastră, şi veţi şti că Eu, Domnul, am vorbit şi am făcut, zice Domnul.“
Eze	37	15	Cuvîntul Domnului mi-a vorbit astfel:
Eze	37	16	„Fiul omului, ia o bucată de lemn, şi scrie pe ea: «Pentru Iuda şi pentru copiii lui Israel, cari sînt tovarăşii lui.» Ia apoi o altă bucată de lemn, şi scrie pe ea: „Pentru Iosif, lemnul lui Efraim, şi pentru toată casa lui Israel, care este tovarăşa lui.“
Eze	37	17	După aceea, împreună-le una cu alta, într’o singură bucată, aşa încît să fie una în mîna ta.
Eze	37	18	Şi cînd îţi vor zice copiii poporului tău: „Nu vrei să ne lămureşti ce înseamnă lucrul acesta?“
Eze	37	19	să le răspunzi: „Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: «Iată că voi lua toiagul de lemn al lui Iosif, care este în mîna lui Efraim, şi al seminţiilor lui Israel cari-i sînt tovarăşe, le voi uni cu toiagul lui Iuda, şi voi face un singur lemn, aşa că vor fi una în mîna Mea.“
Eze	37	20	Toiegele de lemn, pe cari vei scrie, să le ţii astfel în mîna ta, supt ochii lor.
Eze	37	21	Şi să le spui: „Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: «Iată, voi lua pe copiii lui Israel din mijlocul neamurilor la cari s’au dus, îi voi strînge din toate părţile, şi-i voi aduce înapoi în ţara lor.
Eze	37	22	Voi face din ei un singur neam în ţară, pe munţii lui Israel; toţi vor avea un singur împărat, şi nu vor mai fi două neamuri, nici nu vor mai fi împărţiţi în două împărăţii.
Eze	37	23	Nici nu se vor mai spurca, prin idolii lor, cu urîciunile lor, şi cu toate fărădelegile lor. Îi voi scoate din toate abaterile cu cari au păcătuit, şi-i voi curăţi; ei vor fi poporul Meu, şi Eu voi fi Dumnezeul lor.
Eze	37	24	Robul Meu David va fi împărat peste ei, şi toţi vor avea un singur păstor. Vor urma poruncile Mele, vor păzi legile mele şi le vor împlini.
Eze	37	25	Vor locui iarăş în ţara, pe care am dat-o robului Meu Iacov, şi pe care au locuit-o şi părinţii voştri. Da, vor locui în ea, ei, copiii lor, şi copiii copiilor lor, pe vecie, şi Robul Meu David va fi voivodul lor în veci.
Eze	37	26	Voi încheia cu ei un legămînt de pace, care va fi un legămînt vecinic cu ei; îi voi sădi şi-i voi înmulţi, şi voi pune locaşul Meu cel sfînt în mijlocul lor pentru totdeauna.
Eze	37	27	Locuinţa Mea va fi între ei; Eu voi fi Dumnezeul lor, şi ei vor fi poporul Meu.
Eze	37	28	Şi neamurile vor şti că Eu sînt Domnul, care sfinţeşte pe Israel, cînd Locaşul Meu cel sfînt va fi pentru totdeauna în mijlocul lor.“
------------------------Ezechiel, capitolul 38
Eze	38	1	Cuvîntul Domnului mi-a vorbit astfel:
Eze	38	2	„Fiul omului, întoarce-te cu faţa spre Gog, din ţara lui Magog, spre domnul Roşului, Meşecului şi Tubalului, şi prooroceşte împotriva lui!
Eze	38	3	Şi spune: «Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: «Iată, am necaz pe tine, Gog, domnul Roşului, Meşecului şi Tubalului!
Eze	38	4	Te voi tîrî, şi-ţi voi pune un cîrlig în fălci; te voi scoate, pe tine şi toată oastea ta, cai şi călăreţi, toţi îmbrăcaţi în chip strălucit, ceată mare de popor, care poartă scut şi pavăză, şi cari toţi mînuiesc sabia;
Eze	38	5	împreună cu ei voi scoate pe cei din Persia, Etiopia şi Put, toţi cu scut şi coif:
Eze	38	6	Gomerul cu toate oştile lui, ţara Togarmei, din fundul miază-noaptei, cu toate oştile sale, popoare multe împreună cu tine!
Eze	38	7	Pregăteşte-te dar, fii gata, tu, şi toată mulţimea adunată în jurul tău! Fii căpetenia lor!
Eze	38	8	După multe zile, vei fi în fruntea lor; în vremea de apoi, vei merge împotriva ţării, ai cărei locuitori, scăpaţi de sabie, vor fi strînşi dintre mai multe popoare pe munţii lui Israel cari multă vreme fuseseră pustii; dar, fiind scoşi din mijlocul popoarelor, vor fi liniştiţi în locuinţele lor.
Eze	38	9	Iar tu te vei sui, vei înainta ca o furtună, vei fi ca un nor negru care va acoperi ţara, tu cu toate oştile tale, şi multe popoare cu tine.
Eze	38	10	Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: „În ziua aceea, multe gînduri îţi vor veni în minte, şi vei urzi planuri rele.
Eze	38	11	Vei zice: «Mă voi sui împotriva ţării acesteia deschise, voi năvăli peste oamenii aceştia liniştiţi, cari stau fără griji în locuinţele lor, toţi în locuinţe fără ziduri, şi neavînd nici zăvoare, nici porţi! –
Eze	38	12	Mă voi duce să iau pradă şi să mă dedau la jaf, să pun mîna pe aceste dărîmături locuite din nou, pe poporul acesta strîns din mijlocul neamurilor, care are turme şi moşii, şi locuieşte în mijlocul pămîntului.»
Eze	38	13	Seba şi Dedan, negustorii din Tars şi toţi puii lor de lei, îţi vor zice: «Vii să iei pradă? Pentru jaf ţi-ai adunat oare mulţimea ta, ca să iei argint şi aur, ca să iei turme şi avuţii, şi să faci o pradă mare?»
Eze	38	14	De aceea prooroceşte, fiul omului, şi spune lui Gog: «Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: «Da, în ziua cînd poporul Meu Israel va trăi în linişte, vei porni din ţara ta,
Eze	38	15	şi vei veni din fundul miazănoaptei, tu şi multe popoare cu tine, toţi călări pe cai, o mare mulţime şi o puternică oştire!
Eze	38	16	Vei înainta împotriva poporului Meu Israel, ca un nor, care va acoperi ţara. În zilele de apoi, te voi aduce împotriva ţării Mele, ca să Mă cunoască neamurile, cînd voi fi sfinţit în tine supt ochii lor, Gog!“
Eze	38	17	Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: „Nu eşti tu acela despre care am vorbit odinioară, prin robii Mei proorocii lui Israel, cari au proorocit atunci ani de zile, că te voi aduce împotriva lor?
Eze	38	18	În ziua aceea, însă, în ziua cînd va porni Gog împotriva pămîntului lui Israel, zice Domnul Dumnezeu, Mi se va sui în nări mînia aprinsă.
Eze	38	19	O spun, în gelozia şi în focul mîniei Mele: În ziua aceea, va fi un mare cutremur în ţara lui Israel.
Eze	38	20	Peştii mării şi păsările cerului vor tremura de Mine, şi fiarele cîmpului şi toate tîrîtoarele cari se tîrăsc pe pămînt, şi toţi oamenii cari sînt pe faţa pămîntului; munţii se vor răsturna, pereţii stîncilor se vor prăbuşi, şi toate zidurile vor cădea la pămînt.
Eze	38	21	Atunci voi chema groaza împotriva lui pe toţi munţii Mei, zice Domnul Dumnezeu; sabia fiecăruia se va întoarce împotriva fratelui său.
Eze	38	22	Îl voi judeca prin ciumă şi sînge, printr-o ploaie năpraznică şi prin pietre de grindină; voi ploua foc şi pucioasă peste el, peste oştile lui, şi peste popoarele cele multe, cari vor fi cu el.
Eze	38	23	Îmi voi arăta astfel mărimea şi sfinţenia, Mă voi face cunoscut înaintea mulţimii neamurilor, şi vor şti că Eu sînt Domnul.“
------------------------Ezechiel, capitolul 39
Eze	39	1	„Fiul omului, prooroceşte acum împotriva lui Gog, şi spune: «Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: «Iată că am necaz pe tine, Gog, domnul Roşului, Meşecului şi Tubalului!
Eze	39	2	Te voi tîrî, te voi aduce, te voi sui din fundul miazănoaptei, şi te voi aduce pe munţii lui Israel.
Eze	39	3	Îţi voi doborî arcul din mîna stîngă, şi voi face să-ţi cadă săgeţile din mîna dreaptă.
Eze	39	4	Vei cădea pe munţii lui Israel, tu şi toate oştile tale, şi popoarele cari vor fi cu tine; te voi da de mîncare păsărilor de pradă, tuturor celor ce au aripi, şi fiarelor cîmpului.
Eze	39	5	Vei cădea pe faţa cîmpului, căci Eu am vorbit, zice Domnul Dumnezeu.“
Eze	39	6	„Voi pune foc Magogului, şi celorce locuiesc liniştiţi în ostroave, ca să ştie că Eu sînt Domnul.
Eze	39	7	Îmi voi face cunoscut Numele Meu cel sfînt în mijlocul poporului Meu Israel, şi nu-i voi mai lăsa să-Mi pîngărească Numele Meu cel sfînt; ci vor şti neamurile că Eu sînt Domnul, Sfîntul lui Israel!“
Eze	39	8	„Iată că lucrurile acestea vin şi se întîmplă, zice Domnul Dumnezeu! Aceasta este ziua, despre care am vorbit.
Eze	39	9	Atunci locuitorii cetăţilor lui Israel vor ieşi, vor arde şi vor da pradă flăcărilor armele, pavezele şi scuturile, arcurile şi săgeţile, lăncile şi suliţele; şi şapte ani vor face focul cu ele.
Eze	39	10	Nu vor lua lemne de pe cîmp, şi nu vor tăia lemne din păduri, ci vor face focul cu armele. Vor jăfui pe cei ce i-au jăfuit, şi vor prăda pe cei ce i-au prădat, zice Domnul Dumnezu.“
Eze	39	11	„În ziua aceea, voi da lui Gog un loc de înmormîntare în Israel: valea călătorilor, la răsăritul mării moarte, şi mormîntul acesta va astupa trecerea călătorilor. Acolo vor îngropa pe Gog cu toată mulţimea lui, şi vor numi valea aceasta: «Valea mulţimii lui Gog.»
Eze	39	12	Şapte luni îi va îngropa casa lui Israel, ca să curaţe ţara.
Eze	39	13	Tot poporul ţării îi va îngropa, şi i se va duce vestea, în ziua cînd voi fi proslăvit, zice Domnul Dumnezu.“
Eze	39	14	Apoi vor alege nişte oameni cari vor cutreiera neîncetat ţara, şi cari vor îngropa trupurile rămase pe faţa pămîntului, ca să curaţe ţara; după şapte luni vor începe să cerceteze.
Eze	39	15	Cei ce vor străbate ţara, o vor cutreiera, şi cînd unul din ei va vedea oasele unui om, va pune un semn lîngă el, pînă îl vor îngropa groparii în «Valea mulţimii lui Gog.»
Eze	39	16	Tot acolo va mai fi şi o cetate numită Hamona {Sau Mulţime}. Aşa vor curăţi ţara.“
Eze	39	17	Fiul omului, aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: „Spune păsărilor de orice soi, şi tuturor fiarelor cîmpului: «Adunaţi-vă, şi veniţi! Strîngeţi-vă din toate părţile, pentru jertfa Mea, pe care o junghii pentru voi; jertfă mare este pe munţii lui Israel! Mîncaţi carne, şi beţi sînge,
Eze	39	18	mîncaţi carnea vitejilor, şi beţi sîngele voivozilor pămîntului, sînge de berbeci, de miei, de ţapi, de tauri îngrăşaţi din Basan!
Eze	39	19	Mîncaţi grăsime pînă vă veţi sătura, şi beţi sînge pînă vă veţi îmbăta, din jertfele mele, pe cari le voi junghia pentru voi.
Eze	39	20	Săturaţi-vă la masa Mea de carnea cailor şi a călăreţilor, de carnea vitejilor şi a tuturor oamenilor de război, zice Domnul Dumnezeu.“
Eze	39	21	„Îmi voi arăta slava între neamuri; şi toate neamurile vor vedea judecăţile pe cari le voi face, şi pedepsele cu cari îi va lovi mîna Mea.
Eze	39	22	Cei din casa lui Israel vor şti că Eu sînt Domnul, Dumnezeul lor, din ziua aceea şi de atunci înainte.
Eze	39	23	Şi neamurile vor cunoaşte că din pricina nelegiuirilor ei, a fost dusă casa lui Israel în robie, din pricina fărădelegilor ei, săvîrşite de ea împotriva Mea; de aceea le-am ascuns Faţa Mea, şi i-am dat în mînile vrăjmaşilor lor, ca să piară toţi ucişi de sabie.
Eze	39	24	Le-am făcut după necurăţiile lor şi după fărădelegile lor, şi le-am ascuns Faţa Mea.“
Eze	39	25	„De aceea, aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: «Acum voi aduce înapoi pe prinşii de război ai lui Iacov, voi avea milă de toată casa lui Israel, şi voi fi gelos de Numele Meu cel sfînt.
Eze	39	26	Atunci îşi vor uita ocara, şi toate fărădelegile pe cari le-au săvîrşit împotriva Mea, cînd locuiau liniştiţi în ţara lor, şi cînd nu-i turbura nimeni.
Eze	39	27	Cînd îi voi aduce înapoi dintre popoare, şi îi voi strînge din ţara vrăjmaşilor lor, voi fi sfinţit de ei înaintea multor neamuri.
Eze	39	28	Şi vor şti că Eu sînt Domnul, Dumnezeul lor, care-i lăsasem să fie luaţi prinşi de război între neamuri, şi care-i strîng iarăş în ţara lor; nu voi mai lăsa pe nici unul din ei acolo
Eze	39	29	şi nu le voi mai acunde Faţa Mea, căci voi turna Duhul Meu pentru casa lui Israel, zice Domnul Dumnezeu.“
------------------------Ezechiel, capitolul 40
Eze	40	1	În anul al douăzeci şi cincilea al robiei noastre, la începutul anului, în ziua a zecea a lunii, la patrusprezece ani după dărîmarea cetăţii, tocmai în ziua aceea, a venit mîna Domnului peste mine, şi m’a strămutat în ţara lui Israel.
Eze	40	2	M’a dus acolo, în nişte vedenii dumnezeieşti, şi m’a aşezat pe un munte foarte înalt; spre miazăzi de acest munte era ceva ca o cetate zidită.
Eze	40	3	M’am dus acolo; şi iată că acolo era un om, a cărui înfăţişare era ca înfăţişarea aramei; el avea în mînă o sfoară de măsurat, de in, şi o prăjină de măsurat, şi stătea la poartă,
Eze	40	4	Omul acela mi-a zis: „Fiul omului, priveşte cu ochii tăi, ascultă cu urechile tale, şi ia aminte la toate lucrurile, pe cari ţi le voi arăta; căci ai fost adus aici ca să ţi le arăt. Fă cunoscut casei lui Israel tot ce vei vedea.“
Eze	40	5	Un zid înconjura Templul pe din afară de jur împrejur. În mîna omului aceluia era o prăjină de măsurat lungă de şase coţi, fiecare cot avînd o palmă mai mult decît cotul obicinuit. A măsurat lăţimea zidului, care era de o prăjină, şi înălţimea, care era tot de o prăjină.
Eze	40	6	A mers la poarta de răsărit, şi i-a suit treptele. A măsurat pragul porţii, care era lat de o prăjină, şi celalt prag care era lat de o prăjină.
Eze	40	7	Fiecare odaie de pază era lungă de o prăjină, şi largă tot de o prăjină. Între fiecare două odăi de pază era un loc gol de cinci coţi. Pragul porţii, de lîngă tinda porţii din lăuntru, era de o prăjină.
Eze	40	8	A măsurat şi tinda porţii dinlăuntru; era de o prăjină.
Eze	40	9	A măsurat apoi tinda porţii; era de opt coţi, şi stîlpii ei erau de doi coţi. Tinda porţii era spre partea dinlăuntru.
Eze	40	10	Odăile de pază ale porţii de răsărit erau în număr de trei de o parte şi trei de cealaltă; cîteşi trele aveau aceeaş măsură, şi stîlpii de fiecare parte aveau tot aceeaş măsură.
Eze	40	11	A măsurat apoi lărgimea deschizăturii porţii, care era de zece coţi, şi lungimea porţii, care era de treisprezece coţi.
Eze	40	12	Înaintea odăilor de pază era un loc gol de un cot de o parte şi de cealaltă; fiecare odaie de pază avea şase coţi de o parte, şi şase coţi de cealaltă.
Eze	40	13	A măsurat poarta dela acoperişul unei odăi de pază, pînă la acoperişul celeilalte; între cele două deschizături cari erau faţă în faţă era o lăţime de douăzeci şi cinci de coţi.
Eze	40	14	A măsurat tinda porţii curţii, şi a găsit douăzeci de coţi; tinda da într’o curte, de jur împrejurul porţii.
Eze	40	15	Locul dintre poarta dela intrare şi tinda porţii dinlăuntru era lung de cincizeci de coţi.
Eze	40	16	La odăile de pază şi la stîlpii lor dinlăuntrul porţii de jur împrejur erau nişte ferestre îngrădite; ferestre erau şi înlăuntru în tinzile porţii de jur împrejur; iar pe stîlpi erau săpate ramuri de finici.
Eze	40	17	M’a dus în curtea de afară, unde se aflau odăi şi un caldarîm de jur împrejur; pe caldarîmul acesta erau treizeci de odăi.
Eze	40	18	Caldarîmul era lîngă porţi, şi era dealungul porţilor: acesta era caldarîmul de jos.
Eze	40	19	A măsurat lăţimea dela poarta de jos pînă la partea de afară a curţii dinlăuntru, şi avea o sută doi coţi, la răsărit şi la miazănoapte.
Eze	40	20	A măsurat lungimea şi lăţimea porţii de miazănoapte a curţii de afară.
Eze	40	21	Odăile ei de pază, în număr de trei de o parte şi trei de alta, stîlpii şi tinda ei, aveau aceeaş măsură ca poarta dintîi, cincizeci de coţi în lungime şi douăzeci şi cinci de coţi în lăţime.
Eze	40	22	Ferestrele ei, tinda ei, finicii ei, aveau aceeaş măsură ca poarta de răsărit; te suiai la ea pe şapte trepte, iar tinda ei era în partea dinlăuntru.
Eze	40	23	La curtea dinlăuntru era o poartă, în faţa porţii de miazănoapte şi în faţa porţii de răsărit; a măsurat o sută de coţi dela o poartă pînă la cealaltă.
Eze	40	24	M’a dus în partea de miazăzi,unde se afla poarta dela miazăzi. I-a măsurat stîlpii şi tinda, cari aveau aceeaş măsură.
Eze	40	25	Poarta aceasta şi tinda ei aveau ferestre de jur împrejur, ca şi celelalte ferestre, şi poarta era lungă de cincizeci de coţi şi lată de douăzeci şi cinci de coţi.
Eze	40	26	La ea te suiai pe o scară de şapte trepte, iar tinda ei era în partea din lăuntru; pe stîlpi era cîte un finic de fiecare parte.
Eze	40	27	Curtea dinlăuntru avea o poartă înspre miazăzi; a măsurat dela o poartă pînă la cealaltă spre miazăzi o sută de coţi.
Eze	40	28	M’a dus în curtea din lăuntru, pe poarta de miazăzi. A măsurat poarta de miazăzi, şi a găsit că avea aceeaş măsură.
Eze	40	29	Odăile ei de pază, stîlpii şi tinda ei, aveau aceeaş măsură. Poarta aceasta şi tinda ei aveau ferestre de jur împrejur, şi poarta era lungă de cincizeci de coţi şi lată de douăzeci şi cinci de coţi.
Eze	40	30	(De jur împrejur erau tinzi lungi de două zeci şi cinci de coţi şi late de cinci coţi.)
Eze	40	31	Tinda porţii dădea în curtea de afară; pe stîlpii ei erau finici, şi opt trepte pentru suit la poartă.
Eze	40	32	M’am dus apoi în curtea dinlăuntru, pe intrarea de răsărit. A măsurat poarta, şi a găsit că avea aceeaş măsură.
Eze	40	33	Odăile ei de pază, stîlpii ei şi tinda ei, aveau aceeaş măsură. Poarta aceasta şi tinda ei aveau şi ele ferestre de jur împrejur, lungi de cinci zeci de coţi şi late de două zeci şi cinci.
Eze	40	34	Tinda ei dădea în curtea de afară; de fiecare parte erau finici pe stîlpi, şi opt trepte pentru suit la poartă.
Eze	40	35	M’a dus la poarta de miază-noapte. A măsurat-o, şi a găsit aceeaş măsură.
Eze	40	36	Şi ea avea odăi de pază, stîlpi, tindă şi ferestre de jur împrejur; era lungă de cinci zeci de coţi şi lată de două zeci şi cinci de coţi.
Eze	40	37	Tinda ei dădea în curtea de afară; de fiecare parte erau cinci finici pe stîlpii ei, şi opt trepte pentru suit la poartă.
Eze	40	38	Era o odaie, care se deschidea spre tinda porţii; acolo trebuiau spălate arderile de tot.
Eze	40	39	În tinda porţii erau de fiecare parte două mese, pe cari trebuia junghiată arderea de tot, jertfa de ispăşire şi jertfa pentru vină.
Eze	40	40	În una din părţile de afară, cum te sui la intrarea porţii de miază-noapte, erau două mese; şi în cealaltă parte, spre tinda porţii, erau iarăş două mese.
Eze	40	41	În cele două părţi ale porţii, se aflau astfel patru mese de o parte şi patru mese de cealaltă, de toate opt mese, pe cari trebuiau înjunghiate jertfele.
Eze	40	42	În faţa meselor pentru jertfe, mai erau pentru arderile de tot patru mese de pietre cioplite, lungi de un cot şi jumătate, late de un cot şi jumătate, şi înalte de un cot; pe mesele acestea, trebuiau puse uneltele cu cari se jungheau vitele pentru arderi de tot şi pentru celelalte jertfe.
Eze	40	43	Pe din lăuntru casa avea de jur împrejur pervazuri de un lat de mînă, cari slujeau ca mese pentru carnea jertfelor.
Eze	40	44	Afară din poarta dinlăuntru erau două odăi pentru cîntăreţi în curtea dinlăuntru: una era alături de poarta de miază noapte şi avea faţa spre miazăzi, celaltă era alături de poarta de miazăzi şi avea faţa spre miazănoapte.
Eze	40	45	El mi-a zis: „Odaia aceasta, dinspre miazăzi, este pentru preoţii cari îngrijesc de slujba Templului.
Eze	40	46	Iar odaia dinspre miazănoapte este pentru preoţii cari îngrijesc de slujba altarului. Fiii lui Ţadoc sînt aceia cari, din fiii lui Levi, se apropie de Domnul, ca să-I slujească.
Eze	40	47	A măsurat curtea, care era în patru colţuri, lungă de o sută de coţi. Altarul era înaintea casei.
Eze	40	48	M’a dus în tinda casei. A măsurat stîlpii tinzii, şi a găsit cinci coţi de o parte, şi cinci coţi de cealaltă. Lăţimea porţii era de patrusprezece coţi, iar peretele de pe laturile porţii era de trei coţi deoparte şi de trei coţi de cealaltă.
Eze	40	49	Tinda avea o lungime de douăzeci de coţi şi o lăţime de doisprezece coţi; te suiai la ea pe zece trepte. Lîngă stîlpi mai erau şi alţi stîlpi, unul de o parte şi altul de alta.
------------------------Ezechiel, capitolul 41
Eze	41	1	M’a dus în Templu. A măsurat stîlpii; aveau o lăţime de şase coţi deoparte, şi o lăţime de şase coţi de alta – aceasta este lăţimea stîlpilor.
Eze	41	2	Lăţimea uşii era de zece coţi; iar canaturile uşii erau laţi de cinci coţi deoparte, şi cinci coţi de cealaltă parte. A măsurat şi lungimea Templului: patruzeci de coţi, şi lăţimea: douăzeci de coţi.
Eze	41	3	Apoi a intrat înlăuntru. A măsurat uşiorii uşii: doi coţi, uşa şase coţi, şi lăţimea uşii, şapte coţi.
Eze	41	4	Pe partea dinainte a Templului a măsurat în lungime douăzeci de coţi şi în lăţime douăzeci de coţi; şi mi-a zis: „Acesta este Locul prea sfînt!“
Eze	41	5	A măsurat zidul casei: gros de şase coţi, şi lăţimea odăilor lăturalnice de jur împrejurul casei, patru coţi.
Eze	41	6	Odăile lăturalnice erau unele peste altele, în număr de treizeci, aşezate în trei caturi; ele dădeau în nişte îmbucături de zid făcute anume pentru odăile acestea din jur împrejurul casei, aşa că se sprijineau pe ele, şi nu pe zidul casei.
Eze	41	7	Odăile, cu cît erau mai sus, cu atît erau mai încăpătoare, şi te suiai la ele ocolind; căci te suiai împrejurul casei pe o scară şerpuitoare. Astfel era mai mult loc, ca lărgime, în partea de sus a casei, şi din catul de jos te suiai în catul de sus prin cel dela mijloc.
Eze	41	8	De jur împrejurul casei se vedea o pardoseală ieşită în afară. Odăile lăturalnice aveau nişte temelii, şi erau de o prăjină întreagă, adică şase coţi la unghiu.
Eze	41	9	Zidul de afară al odăilor lăturalnice avea o grosime de cinci coţi.
Eze	41	10	Locul gol dintre odăile lăturalnice ale casei şi odăile dimprejurul casei, avea o lăţime de două zeci de coţi, de jur împrejur.
Eze	41	11	Uşa odăilor lăturalnice dădea în locul gol: o uşă la miază noapte, şi o uşă la miază zi; şi lărgimea locului gol era de cinci coţi de jur împrejur.
Eze	41	12	Clădirea din faţa locului gol, din partea de apus,avea o lăţime de şaptezeci de coţi, un zid de cinci coţi de gros de jur împrejur, şi era lung de nouăzeci de coţi.
Eze	41	13	A măsurat şi casa, care avea o lungime de o sută de coţi. Locul gol, clădirea şi zidurile sale, aveau de asemenea o lungime de o sută de coţi.
Eze	41	14	Lăţimea feţei casei şi a locului gol, din spre răsărit, era de o sută de coţi.
Eze	41	15	A măsurat lungimea clădirii dinaintea locului gol, pe partea dinapoi a casei, şi pridvoarele ei de fiecare parte: erau o sută de coţi.
Eze	41	16	Templul şi casa dinlăuntru, tinda de afară, pragurile, ferestrele îngrădite, pridvoarele din jurul celor trei caturi, din faţa pragurilor, erau acoperite cu lemn de jurîmprejur. Dela pămînt pînă la ferestrele acoperite,
Eze	41	17	pînă deasupra uşii, partea dinlăuntrul casei, partea de afară, tot zidul de jur împrejurul casei din lăuntru şi din afară, totul era după măsură,
Eze	41	18	şi împodobit cu heruvimi şi finici. Între doi heruvimi era un finic. Fiecare heruvim avea două feţe,
Eze	41	19	o faţă de om întoarsă spre un finic deoparte, şi o faţă de leu întoarsă spre celalt finic, de cealaltă parte; aşa era de jur împrejurul casei.
Eze	41	20	Dela pămînt pînă deasupra uşii, erau heruvimi şi finici, şi tot aşa şi pe zidul Templului.
Eze	41	21	Uşiorii Templului era în patru muchi. Şi în faţa Locului prea sfînt erau ceva care se vedea
Eze	41	22	ca un altar de lemn, înalt de trei coţi, lung de doi coţi şi lat de doi coţi. Colţurile, temelia, şi pereţii lui erau de lemn. Omul acela mi-a zis: „Aceasta este masa care este înaintea Domnului!
Eze	41	23	Templul şi Locul prea sfînt aveau două uşi.
Eze	41	24	Fiecare uşă avea două canaturi, cari se întorceau amîndouă pe uşi, două canaturi pentru o uşă şi două pentru cealaltă.
Eze	41	25	Pe uşile Templului erau săpaţi heruvimi şi finici, ca şi pe ziduri. În faţa pridvorului de afară erau nişte grinzi de lemn îmbucate între ele.
Eze	41	26	Erau ferestre îngrădite, şi deoparte şi de cealaltă erau finici, şi tot aşa era şi pe laturile pridvorului, pe odăile lăturalnice ale Casei şi pe grinzile de sus.
------------------------Ezechiel, capitolul 42
Eze	42	1	Apoi m’a scos şi m’a dus în curtea deafară din spre miază noapte, şi m’a dus în odăile din faţa locului gol şi din faţa clădirii la miază noapte.
Eze	42	2	Faţa unde se afla uşa de miază noapte, avea o lungime de o sută de coţi; şi lăţimea era de cincizeci de coţi.
Eze	42	3	În dreptul celor douăzeci de coţi ai curţii dinlăuntru, şi în dreptul caldarîmului curţii de afară, se aflau pridvoare lîngă pridvoare în catul al treilea.
Eze	42	4	Pe dinaintea odăilor, era un loc de trecere lat de zece coţi, şi un drum de un cot; uşile lor erau spre miază noapte.
Eze	42	5	Odăile de sus erau mai strîmte decît cele de jos şi decît cele dela mijlocul clădirii, pentrucă le mai luau din loc şi pridvoarele.
Eze	42	6	Erau trei caturi, dar n’aveau stîlpi ca stîlpii curţilor; de aceea, începînd de jos, odăile de sus erau mai strîmte decît cele de jos şi cele dela mijloc.
Eze	42	7	Zidul de afară, care mergea alături cu odăile, dinspre curtea de afară, în faţa odăilor, avea o lungime de cincizeci de coţi;
Eze	42	8	căci lungimea odăilor din spre curtea de afară era de cincizeci de coţi. Dar faţa Templului avea o sută de coţi.
Eze	42	9	Dedesubtul acestor odăi era intrarea dela răsărit, cum veneai din curtea de afară.
Eze	42	10	Mai erau nişte odăi de grosimea zidului curţii dinspre răsărit, în dreptul locului gol şi în dreptul clădirii.
Eze	42	11	În faţa lor, era un loc de trecere, ca şi înaintea odăilor dinspre miază noapte, de aceeaş lungime şi lăţime; ieşirile, întocmirea şi uşile lor erau la fel.
Eze	42	12	Tot aşa era şi cu uşile odăilor dinspre miazăzi. Era o uşă la capul locului de trecere, care se afla drept înaintea zidului dinspre răsărit, pe unde intrai.
Eze	42	13	El mi-a zis: „Odăile dela miazănoapte şi odăile de la miazăzi, cari sînt în faţa locului gol, sînt odăile sfinte, unde vor mînca lucrurile prea sfinte preoţii, cari se apropie de Domnul; în ele vor pune lucrurile prea sfinte, darurile de mîncare, vitele aduse ca jertfe de ispăşire şi de vină; căci locul acesta este sfînt.
Eze	42	14	Cînd vor intra preoţii, nu vor ieşi din locul sfînt ca să se ducă în curtea de afară, ci îşi vor lăsa acolo hainele cu cari fac slujba, căci hainele acestea sînt sfinte; se vor îmbrăca în alte haine ca să se apropie de curtea care este pentru popor.“
Eze	42	15	După ce a isprăvit de măsurat casa dinlăuntru, m’a scos pe poarta dinspre răsărit, şi a măsurat-o pe partea de afară de jur împrejur.
Eze	42	16	A măsurat partea de răsărit cu prăjina de măsurat, şi de jur împrejur a găsit cinci sute de prăjini.
Eze	42	17	A măsurat partea de miazănoapte cu prăjina de măsurat, şi a găsit de jur împrejur cinci sute de prăjini.
Eze	42	18	A măsurat partea de miazăzi cu prăjina de măsurat, şi a găsit cinci sute de prăjini.
Eze	42	19	S’a întors apoi spre apus, şi a măsurat cinci sute de prăjini cu prăjina de măsurat.
Eze	42	20	A măsurat astfel în cele patru laturi zidul de jur împrejurul casei; lungimea era de cinci sute de prăjini, şi lăţimea de cinci sute de prăjini; zidul acesta despărţea locul sfînt de cel nesfînt.
------------------------Ezechiel, capitolul 43
Eze	43	1	M’a dus la poartă, la poarta dinspre răsărit.
Eze	43	2	Şi iată că slava Domnezeului lui Israel venea dela răsărit. Glasul Său era ca urletul unor ape mari, şi pămîntul strălucea de slava Sa.
Eze	43	3	Vedenia aceasta semăna cu aceea pe care o avusesem cînd venisem să nimicesc cetatea; şi vedeniile acestea semănau cu aceea pe care o avusesem, lîngă rîul Chebar. Şi am căzut cu faţa la pămînt.
Eze	43	4	Slava Domnului a intrat în Casă pe poarta dinspre răsărit.
Eze	43	5	Atunci, Duhul m’a răpit şi m’a dus în curtea dinlăuntru. Şi Casa era plină de slava Domnului!
Eze	43	6	Am auzit pe cineva vorbindu-mi din Casă, şi un om stătea lîngă mine.
Eze	43	7	El mi-a zis: „Fiul omului, acesta este locul scaunului Meu de domnie, locul unde voi pune talpa picioarelor Mele; aici voi locui vecinic în mijlocul copiilor lui Israel! Casa lui Israel şi împăraţii lor nu-Mi vor mai pîngări Numele Meu cel sfînt, prin curviile lor şi prin trupurile moarte ale împăraţilor lor la moartea lor,
Eze	43	8	ca atunci cînd îşi puneau pragul lor lîngă pragul Meu, stîlpii lor lîngă stîlpii Mei, şi nu era de cît un zid între Mine şi ei. Aşa au pîngărit ei Numele Meu cel sfînt cu urîciunile pe cari le-au săvîrşit; de aceea i-am mistuit în mînia Mea.
Eze	43	9	Acum vor depărta de la Mine curviile lor şi trupurile moarte ale împăraţilor lor, şi voi locui vecinic în mijlocul lor.
Eze	43	10	Tu, însă, fiul omului, arată Templul acesta casei lui Israel; ei să-i măsoare planul, şi să roşească de nelegiuirile lor.
Eze	43	11	Dacă vor roşi de toată purtarea lor, arată-le chipul casei acesteia, întocmirea ei, ieşirile şi intrările ei, toate planurile şi toate legile ei; zugrăveşte-le-o supt ochi, ca să păzească toate planurile ei, toate poruncile ei şi toate orînduirile ei, şi să facă întocmai după ele.
Eze	43	12	Aceasta este legea privitoare la Casă. Pe vîrful muntelui, tot locul pe care-l va cuprinde ea, este prea sfînt. Iată, aceasta este legea asupra Casei.
Eze	43	13	Iată măsurile altarului, în coţi; fiecare cot era cu o palmă mai lung decît cotul obicinuit. Temelia era înaltă de un cot, şi lată de un cot; şi pervazul dimprejur avea o lăţime de un lat de mînă; aceasta era propteaua altarului.
Eze	43	14	Dela temelia de pe pămînt pînă la pervazul de jos erau doi coţi, şi o lăţime de un cot; şi dela pervazul cel mic pînă la cel mare erau patru coţi, şi un cot lăţime.
Eze	43	15	Altarul avea o vatră de patru coţi; şi din vatra altarului se înălţau patru coarne.
Eze	43	16	Vatra altarului avea o lungime de doisprezece coţi, o lăţime de doisprezece coţi, şi cu cele patru laturi ale lui făcea un patrat.
Eze	43	17	Pervazul avea patrusprezece coţi lungime pe patrusprezece coţi lăţime, în cele patru laturi ale lui; marginea de sus era de o jumătate de cot; temelia era lată de un cot de jur împrejur, şi treptele erau îndreptate spre răsărit.
Eze	43	18	El mi-a zis: „Fiul omului, aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: «Iată legile cu privire la altar, pentru ziua cînd îl vor face, ca să aducă pe el arderi de tot şi să stropească sîngele.
Eze	43	19	Să dai preoţilor, Leviţilor, cari sînt din sămînţa lui Ţadoc şi cari se apropie de Mine ca să-Mi slujească, zice Domnul Dumnezeu, un viţel pentru jertfa de ispăşire.
Eze	43	20	Să iei din sîngele lui, şi să ungi cele patru coarne ale altarului, cele patru colţuri ale pervazului, şi marginea care-l înconjoară; să curăţeşti astfel altarul şi să faci ispăşire pentru el.
Eze	43	21	Să iei viţelul pentru ispăşite, şi să-l ardă într’un loc anume lîngă Casă, afară din sfîntul Locaş.
Eze	43	22	În ziua a doua, să aduci ca jertfă de ispăţire un ţap fără cusur, ca să curăţe altarul, cum l-au curăţit cu viţelul.
Eze	43	23	După ce vei isprăvi de făcut ispăşirea, să aduci un viţel fără cusur, şi un berbece din turmă fără cusur.
Eze	43	24	Să-i aduci înaintea Domnului; preoţii să-i presare cu sare, şi să-i aducă Domnului ca ardere de tot.
Eze	43	25	Timp de şapte zile, să jertfeşti în fiecare zi un ţap ca jerfă de ispăşire; să jertfească şi un viţel şi un berbece din turmă, amîndoi fără cusur.
Eze	43	26	Timp de şapte zile, vor face ispăşirea şi curăţirea altarului, şi-l vor sfinţi astfel.
Eze	43	27	După ce se vor împlini aceste zile, dela ziua a opta înainte, preoţii să aducă pe altar arderile voastre de tot, şi jerfele voastre de mulţămire. Şi vă voi fi binevoitor, zice Domnul Dumnezeu.“
------------------------Ezechiel, capitolul 44
Eze	44	1	M’a adus înapoi la poarta de afară a sfîntului Locaş, dinspre răsărit. Dar era închisă.
Eze	44	2	Şi Domnul mi-a zis: „Poarta aceasta va sta închisă, nu se va deschide, şi nimeni nu va trece pe ea; căci Domnul, Dumnezeul lui Israel, a intrat pe ea. De aceea va rămînea închisă!
Eze	44	3	În ce priveşte pe voivod, voivodul va putea să şadă supt ea, ca să mănînce pînea de jertfă înaintea Domnului. El va intra pe drumul care dă în tinda porţii, şi va ieşi pe acelaş drum.“
Eze	44	4	M’a dus apoi la poarta de miază noapte, înaintea casei Templului. M’am uitat şi iată că slava Domnului umplea Casa Domnului! Şi am căzut cu faţa la pămînt.
Eze	44	5	Domnul mi-a zis: „Fiul omului, fii cu luare aminte, uită-te cu ochii tăi şi ascultă cu urechile tale tot ce-ţi voi spune cu privire la toate rînduielile Casei Domnului şi cu privire la toate legile ei; priveşte cu băgare de seamă intrarea casei şi toate ieşirile sfîntului Locaş!
Eze	44	6	Şi spune celor îndărădnici, casei lui Israel: «Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: «Ajungă-vă toate urîciunile voastre, casa lui Israel!
Eze	44	7	Aţi băgat în Locaşul Meu cel sfînt nişte străini cu inima netăiată împrejur, şi cu carnea netăiată împrejur, ca să-Mi spurce casa; aţi adus pînea Mea, grăsimea şi sîngele înaintea tuturor urîciunilor voastre, şi aţi rupt astfel legămîntul Meu.
Eze	44	8	N’aţi păzit ce trebuia păzit cu privire la lucrurile Mele cele sfinte, ci i-aţi pus în locul vostru, ca să facă slujbă în Locaşul Meu cel sfînt.
Eze	44	9	Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: «Niciun străin, netăiat împrejur cu inima şi netăiat împrejur cu trupul, să nu intre în Locaşul Meu cel sfînt, niciunul din străinii cari vor fi în mijlocul copiilor lui Israel.
Eze	44	10	Mai mult, Leviţii cari s’au depărtat de Mine, cînd se rătăcea Israel şi se abătea dela Mine ca să-şi urmeze idolii, vor purta pedeapsa nelegiuirilor lor:
Eze	44	11	ei vor fi în Locaşul Meu cel sfînt ca slugi, vor păzi porţile casei şi vor face slujbă în casă; vor junghia pentru popor vitele rînduite pentru arderile de tot şi pentru celelalte jertfe, şi vor sta înaintea lui ca să-i slujească.
Eze	44	12	Pentrucă i-au slujit înaintea idolilor lui, şi au făcut să cadă în păcat casa lui Israel, deaceea Îmi ridic mîna asupra lor, zice Domnul Dumnezeu, ca să-şi poarte pedeapsa nelegiuirii lor.
Eze	44	13	Nu se vor apropia de Mine ca să fie în slujba Mea ca preoţi, nu se vor apropia de lucrurile Mele cele sfinte, nici de lucrurile Mele prea sfinte; ci vor purta pedepsa ruşinei lor şi urîciunilor pe cari le-au săvîrşit.
Eze	44	14	Totuş le voi da paza casei, îi voi întrebuinţa la toată slujba ei şi la tot ce trebuie făcut în ea.
Eze	44	15	«Dar preoţii, Leviţii, fiii lui Ţadoc, cari au păzit slujba locaşului Meu celui sfînt cînd se rătăceau copiii lui Israel dela Mine, aceia se vor apropia de Mine să-Mi slujească, şi vor sta înaintea Mea ca să-Mi aducă grăsime şi sînge, zice Domnul Dumnezeu.“
Eze	44	16	„Ei vor intra în Locaşul Meu cel sfînt, se vor apropia de masa Mea ca să-Mi slujească, şi vor fi în slujba Mea.
Eze	44	17	Cînd vor trece pe porţile curţii dinlăuntru, se vor îmbrăca în haine de in; nu vor avea pe ei nimic de lînă, cînd vor face slujba în porţile curţii dinlăuntru şi în casă.
Eze	44	18	Vor avea pe cap şi scufii de in, şi ismene de in pe coapsele lor; nu se vor încinge cu ceva care să aducă sudoarea;
Eze	44	19	iar cînd vor ieşi să se ducă în curtea de afară la popor, vor lepăda veşmintele cu cari fac slujba, şi le vor pune în odăile sfîntului Locaş; se vor îmbrăca în altele ca să nu sfinţească poporul cu veşmintele lor.
Eze	44	20	Nu-şi vor rade capul, dar nici nu vor lăsa părul să crească în voie; ci vor trebui să-şi taie părul.
Eze	44	21	Niciun preot nu va bea vin cînd va intra în curtea dinlăuntru.
Eze	44	22	Nu vor lua de nevastă nici o văduvă, nici o femeie lăsată de bărbat, ci vor lua numai fecioare din sămînţa casei lui Israel; totuş vor putea să ia şi pe văduva unui preot.
Eze	44	23	Vor învăţa pe poporul Meu să deosebească ce este sfînt de ce nu este sfînt, şi vor arăta deosebirea dintre ce este necurat şi ce este curat.
Eze	44	24	Vor judeca în neînţelegeri, şi vor hotărî după legile Mele. Vor păzi deasemenea legile şi poruncile Mele, la toate sărbătorile Mele, şi vor sfinţi Sabatele Mele.
Eze	44	25	Un preot nu se va duce la un mort, ca să nu se facă necurat; nu va putea să se facă necurat decît pentru un tată, pentru o mamă, pentru un fiu, pentru o fiică, pentru un frate şi pentru o soră, care nu era măritată.
Eze	44	26	După curăţire, i se vor număra şapte zile.
Eze	44	27	În ziua cînd va intra în Locaşul Meu cel sfînt, în curtea dinlăuntru, ca să facă slujba în sfîntul Locaş, îşi va aduce jertfa de ispăşire, zice Domnul Dumnezeu.“
Eze	44	28	„Iată moştenirea pe care o vor avea: Eu voi fi moştenirea lor. Să nu le daţi nici o moşie în Israel: Eu voi fi moşia lor!“
Eze	44	29	Dar se vor hrăni cu darurile de mîncare, cu jertfele de ispăşire şi de vină; şi tot ce va fi închinat Domnului prin făgăduinţă în Israel va fi al lor.
Eze	44	30	Cele mai bune din cele dintîi roade de orice fel, şi partea ridicată din toate darurile de mîncare, pe cari le veţi aduce ca daruri ridicate, vor fi ale preoţilor; veţi da preoţilor şi pîrga făinii voastre, pentru ca binecuvîntarea să rămînă peste casa voastră.
Eze	44	31	Preoţii însă nu vor mînca din nicio pasăre sau vită moartă ori sfîşiată de fiară.“
------------------------Ezechiel, capitolul 45
Eze	45	1	„Cînd veţi împărţi ţara ca moştenire prin sorţ, să ridicaţi ca dar sfînt pentru Domnul o bucată din ţară, lungă de douăzeci şi cinci de mii de coţi şi lată de zece mii: aceasta va fi sfîntă în toată întinderea ei.
Eze	45	2	Din bucata aceasta veţi lua pentru sfîntul Locaş cinci sute de coţi în lung şi cinci sute de coţi în lat, în patru laturi; şi cinci zeci de coţi ca loc slobod de jur împrejur.
Eze	45	3	Din această întindere să măsori o bucată lungă de douăzeci şi cinci de mii şi lată de zece mii, pentru sfîntul Locaş, pentru Locul prea sfînt.
Eze	45	4	Aceasta este partea sfîntă din ţară: ea va fi a preoţilor cari fac slujba în sfîntul Locaş, cari se apropie de Domnul să-I slujească; acolo vor fi casele lor, şi acesta va fi un loc sfînt pentru Locaşul cel sfînt.
Eze	45	5	Leviţilor, cari slujesc în casă, să li se dea în stăpînire un ţinut de douăzeci şi cinci de mii de coţi în lung şi zece mii în lat, pentru cetăţile în cari vor locui împreună cu douăzeci de odăi.
Eze	45	6	Să daţi şi cetăţii o moşie de cinci mii de coţi în lat şi douăzeci şi cinci de mii în lung, lîngă partea cea sfîntă luată pentru sfîntul Locaş; aceasta va fi pentru toată casa lui Israel.
Eze	45	7	Pentru domnitor veţi osebi un loc lîngă cele două laturi ale părţii sfinte şi ale moşiei cetăţii, dealungul părţii sfinte şi dealungul moşiei cetăţii, la apus de partea de apus şi la răsărit de partea de răsărit, pe o lungime cît una din părţi, dela hotarul de apus pînă la hotarul de răsărit.
Eze	45	8	Acesta va fi pămîntul lui, moşia lui în Israel; şi domnitorii Mei nu vor mai asupri poporul Meu, ci vor împărţi casei lui Israel cealaltă parte a ţării, după seminţiile ei.
Eze	45	9	Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: „Destul, domnitori ai lui Israel! Încetaţi cu sîlnicia şi răpirile, faceţi judecată şi dreptate! Înlăturaţi stoarcerile voastre dela poporul Meu, – zice Domnul Dumnezeu. –
Eze	45	10	Să aveţi cumpene drepte, o efă dreaptă, şi un bat drept.
Eze	45	11	Efa şi batul să aibă aceeaş măsură; batul să cuprindă a zecea parte dintr’un omer, şi efa a zecea parte dintr’un omer; măsura lor se va potrivi după omer.
Eze	45	12	Siclul să fie de douăzeci de ghere. Cinci sicli să fie cinci, zece sicli să fie zece, iar mina să fie de cincizeci de sicli!
Eze	45	13	Iată darul de mîncare pe care-l veţi ridica: a şasea parte dintr’o efă la un omer de grîu, şi a şasea parte din efă la un omer de orz.
Eze	45	14	Pentru untdelemn, la un bat de untdelemn, veţi datora a zecea parte dintr’un bat la un cor, care este tot una cu un omer de zece baţi, căci zece baţi fac un omer.
Eze	45	15	O oaie dintr’o turmă de două sute de oi din toate seminţiile lui Israel, să fie dată ca dar de mîncare, ardere de tot şi jertfă de mulţămire, pentru ca să slujească drept jertfă de ispăşire, – zice Domnul Dumnezeu. –
Eze	45	16	Tot poporul din ţară va trebui să dea darul acesta de mîncare pentru domnitorul lui Israel.
Eze	45	17	Domnitorul va fi dator să dea arderile de tot, darurile de mîncare şi jertfele de băutură la sărbători, la lunile noi, la Sabate, la toate adunările de sărbătoare ale casei lui Israel. El va îngriji de jertfa ispăşitoare, de darul de mîncare, de arderea de tot, şi de jerfa de mulţămire, ca să se facă ispăşire pentru casa lui Israel.“
Eze	45	18	Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: „În cea dintîi zi a lunii întîi, vei lua un viţel fără cusur, şi vei face ispăşire pentru sfîntul Locaş.
Eze	45	19	Preotul va lua din sîngele jertfei ispăşitoare, şi va pune pe uşiorii casei, pe cele patru colţuri ale pervazului altarului, şi pe uşiorii porţii curţii dinlăuntru.
Eze	45	20	Tot aşa vei face şi în ziua întîi a lunii a şaptea, în ziua întîi a lunii noi, pentru cei din popor cari păcătuiesc fără voie sau din nechibzuinţă; şi astfel veţi curăţi casa.
Eze	45	21	În ziua a patrusprezecea a lunii întîi, veţi prăznui Paştele. Sărbătoarea va ţinea şapte zile, în care timp se vor mînca azimi.
Eze	45	22	Domnitorul va aduce în ziua aceea, pentru el şi pentru tot poporul ţării, un viţel ca jertfă de ispăşire.
Eze	45	23	În timpul celor şapte zile ale sărbătorii, va aduce ca ardere de tot Domnului, şapte viţei şi şapte berbeci fără cusur, în fiecare din cele şapte zile, şi un ţap ca jerfă de ispăşire în fiecare zi.
Eze	45	24	Va adăuga şi darul de mîncare: cîte o efă de fiecare viţel, şi o efă de fiecare berbece, cu cîte un hin de untdelemn de efă.
Eze	45	25	În ziua a cincisprezecea a lunii a şaptea, la sărbătoare, va aduce timp de şapte zile aceleaşi jertfe de ispăşire, aceleaşi arderi de tot şi acelaş dar de mîncare împreună cu untdelemnul.“
------------------------Ezechiel, capitolul 46
Eze	46	1	Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: „Poarta curţii dinlăuntru: dinspre răsărit, va rămînea închisă în cele şase zile de lucru; dar se va deschide în ziua Sabatului, şi va fi deschisă şi în ziua lunii noi.
Eze	46	2	Domnitorul va intra pe drumul care dă în tinda porţii de afară, şi va sta lîngă uşiorii porţii. Apoi preoţii vor aduce arderea lui de tot şi jertfele lui de mulţămire. El se va închina pe pragul porţii, apoi va ieşi iarăş afară, şi poarta nu se va închide pînă seara.
Eze	46	3	Poporul ţării se va închina şi el înaintea Domnului la intrarea acestei porţi, în zilele de Sabat şi la lunile noi.
Eze	46	4	Arderea de tot pe care o va aduce Domnului domnitorul, în ziua Sabatului, va fi de şase miei fără cusur şi un berbece fără cusur;
Eze	46	5	iar darul lui de mîncare va fi o efă de berbece, şi un dar de bună voie pentru miei, cu un hin de untdelemn de fiecare efă.
Eze	46	6	În ziua lunii noi, va da un viţel fără cusur, şase miei şi un berbece, toţi fără cusur.
Eze	46	7	Şi darul lui de mîncare va fi de o efă pentru viţel, o efă pentru berbece, şi cît va voi pentru miei, cu un hin de untdelemn de fiecare efă.
Eze	46	8	Cînd va intra domnitorul, va intra pe drumul din tinda porţii, şi va ieşi pe acelaş drum.
Eze	46	9	Dar cînd va veni poporul ţării înaintea Domnului, la sărbători, celce va intra pe poarta de miazănoapte, ca să se închine, va ieşi pe poarta de miazăzi; iar celce va intra pe poarta de miazăzi, va ieşi pe poarta de miazănoapte; nu trebuie să se întoarcă pe aceeaş poartă pe care vor intra, ci vor ieşi drept înainte pe cealaltă.
Eze	46	10	Domnitorul va intra cu ei cînd vor intra, şi vor ieşi împreună cînd vor ieşi.
Eze	46	11	La sărbători şi la praznice, darul de mîncare va fi de o efă pentru viţel, o efă pentru berbece, şi cît va voi pentru miei, împreună cu un hin de untdelemn de fiecare efă.
Eze	46	12	Dacă însă domnitorul aduce Domnului o ardere de tot de bunăvoie sau o jerfă de mulţămire de bună voie, îi vor deschide poarta dinspre răsărit, şi el îşi va aduce arderea de tot şi jertfa de mulţămire aşa cum o aduce în ziua Sabatului; apoi va ieşi afară, şi după ce va ieşi, vor închide iarăş poarta.
Eze	46	13	În fiecare zi vei aduce Domnului ca ardere de tot un miel de un an, fără cusur; pe acesta îl vei aduce în fiecare dimineaţă.
Eze	46	14	Vei mai adăuga la el ca dar de mîncare, în fiecare dimineaţă, a şasea parte dintr’o efă, şi a treia parte dintr’un hin de untdelemn, pentru stropirea floarei de făină. Acesta este darul de mîncare de adus Domnului; aceasta este o lege vecinică, pentru totdeauna!
Eze	46	15	În fiecare dimineaţă, vor aduce astfel mielul şi darul de mîncare împreună cu untdelemnul, ca o ardere de tot vecinică.“
Eze	46	16	„Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: «Dacă domnitorul dă unuia din fiii săi un dar luat din moştenirea sa, darul acesta va rămînea al fiilor săi, ca moşia lor prin drept de moştenire.
Eze	46	17	Dar dacă dă unuia din slujitorii lui un dar luat din moştenirea lui, darul acela va fi al lui pînă în anul slobozeniei, apoi se va întoarce înapoi domnitorului; numai fiii lui vor stăpîni ce le va da din moştenirea lui.
Eze	46	18	Domnitorul nu va lua nimic din moştenirea poporului, nu-l va despuia de moşiile lui. Ci, ce va da de moştenire fiilor săi, va lua din ce are el, pentru ca niciunul din poporul Meu să nu fie îndepărtat din moşia lui!“
Eze	46	19	M’a dus, pe intrarea de lîngă poartă, în odăile sfinte, rînduite preoţilor, şi cari se află spre miază-noapte. Şi iată că în fund, era un loc, în spre apus.
Eze	46	20	El mi-a zis: „Acesta este locul unde vor fierbe preoţii carnea dela jertfele pentru vină şi pentru ispăşire, şi unde vor coace darurile de mîncare, ca să se ferească să le ducă în curtea de afară şi să sfinţească astfel poporul prin ele.
Eze	46	21	M’a dus apoi în curtea de afară, şi m’a făcut să trec pe lîngă cele patru colţuri ale curţii. Şi iată că era o curte la fiecare colţ al curţii.
Eze	46	22	Şi în cele patru colţuri ale curţii erau nişte curţi despărţite, lungi de patru zeci de coţi şi late de treizeci; cîteşi patru aveau aceeaş măsură, şi erau în colţuri.
Eze	46	23	Cîteşi patru erau înconjurate cu un zid, şi la picioarele zidului de jur împrejur erau nişte vetre pentru gătit.
Eze	46	24	El mi-a zis: «Acestea sînt bucătăriile, unde vor fierbe slujitorii casei carnea de la jertfele aduse de popor.
------------------------Ezechiel, capitolul 47
Eze	47	1	M’a adus înapoi la uşa casei.Şi iată că ieşea apă de supt pragul casei, dinspre răsărit; căci faţa casei era spre răsărit. Apa se pogora de supt partea dreaptă a casei în spre partea de miază-zi a altarului.
Eze	47	2	M’a scos pe poarta de miază noapte, şi m’a făcut să ocolesc pe din afară pînă la poarta de răsărit. Şi iată că apa curgea din partea dreaptă.
Eze	47	3	Cînd a înaintat omul acela spre răsărit, cu măsura în mînă, a măsurat o mie de coţi, şi m-a trecut prin apă; apa îmi venea pînă la glesne.
Eze	47	4	A mai măsurat iarăş o mie de coţi, şi m’a pus să trec prin apă, şi apa îmi venea pînă la genunchi. A măsurat iarăşi o mie de coţi, şi m’a trecut prin ea, şi apa îmi venea pînă la şolduri.
Eze	47	5	A măsurat iarăşi o mie de coţi, şi atunci era un rîu pe care nu-l puteam trece, căci apa era atît de adîncă încît trebuia să înot – un rîu, care nu se putea trece.
Eze	47	6	El mi-a zis: „Ai văzut, fiul omului?“ Şi m’a luat şi m’a adus înapoi pe malul rîului.
Eze	47	7	Cînd m’a adus înapoi, iată că pe malul rîului erau o mulţime de copaci pe amîndouă părţile.
Eze	47	8	El mi-a zis: „Apa aceasta curge spre ţinutul de răsărit, se pogoară în cîmpie, şi se varsă în marea şi vărsîndu-se în mare, apele mării se vor vindeca.
Eze	47	9	Orice făptură vie, care se mişcă, va trăi pretutindeni pe unde va curge rîul, şi vor fi o mulţime de peşti; căci ori pe unde va ajunge apa aceasta, apele se vor face sănătoase, şi pretutindeni pe unde va ajunge rîul acesta va fi viaţă.
Eze	47	10	Pescarii vor sta pe malurile lui, dela En-Ghedi pînă la En-Eglaim, şi vor întinde mrejile; vor fi peşti de felurie soiuri, ca peştii mării celei mari, şi vor fi foarte mulţi.
Eze	47	11	Mlaştinile şi gropile ei nu se vor vindeca, ci vor fi lăsate pradă sării.
Eze	47	12	Dar lîngă rîul acesta, pe malurile lui de amîndouă părţile, vor creşte tot felul de pomi roditori. Frunza lor nu se va vesteji, şi roadele lor nu se vor sfîrşi; în fiecare lună vor face roade noi, pentru că apele vor ieşi din sfîntul Locaş. Roadele lor vor sluji ca hrană, şi frunzele lor ca leac.“
Eze	47	13	Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: „Iată hotarele ţării, pe care o veţi împărţi ca moştenire celor douăsprezece seminţii ale lui Israel. Iosif va avea două părţi.
Eze	47	14	O veţi stăpîni unul ca şi altul, cum am jurat, cu mîna ridicată, că o voi da părinţilor voştri. Ţara aceasta vă va cădea deci la împărţeală ca moştenire.
Eze	47	15	Iată hotarele ţării: în spre miază noapte, dela marea cea mare, drumul Hetlonului pînă la Ţedad,
Eze	47	16	Humat, Berota, Sibraim, între hotarul Damascului şi hotarul Hamatului, Haţer-Haticon, spre hotarul Havranului.
Eze	47	17	Astfel hotarul va fi, dela mare pînă la Haţar-Enon, şi la miază noapte de el hotarul Damascului, Ţafonului, şi hotarul Hamatului. Acesta va fi hotarul dinspre miază-noapte.
Eze	47	18	În partea de răsărit, dintre Havran şi Damasc, între Galaad şi ţara lui Israel, hotarul va fi Iordanul, dela hotarul de miază noapte pînă la marea de răsărit şi anume pînă la Tamar. Acesta va fi hotarul de răsărit.
Eze	47	19	Hotarul de miază zi, în spre miază zi, va merge dela Tamar pînă la apele Meriba dela Cades, pînă la pîrîul Egiptului, şi pînă la Marea cea mare. Acesta va fi hotarul de miază zi.
Eze	47	20	Hotarul de apus va fi marea cea mare, pînă la locul unde apucă spre Hamat: acesta va fi hotarul de apus.
Eze	47	21	Ţara aceasta o veţi împărţi între voi, după seminţiile lui Israel.
Eze	47	22	O veţi împărţi însă ca moştenire prin sorţ între voi şi între străinii cari vor locui în mijlocul vostru, acei străini cari vor naşte copii în mijlocul vostru. Pe aceştia îi veţi privi ca pe nişte băştinaşi între copiii lui Israel. Ei să aibă moştenirea prin sorţ împreună cu voi între seminţiile lui Israel.
Eze	47	23	Străinului îi veţi da moştenirea lui în seminţia în care va locui, zice Domul Dumnezeu.“
------------------------Ezechiel, capitolul 48
Eze	48	1	Iată numele seminţiilor. La marginea de miază noapte, dealungul drumului dela Hetlon, cum mergi spre Hamat şi Harţar-Enon, la hotarul Damascului dela miază noapte spre Hamat, dela răsărit pînă spre apus: partea lui Dan.
Eze	48	2	Lîngă hotarul lui Dan, dela răsărit pînă la apus, partea lui Aşer.
Eze	48	3	Lîngă hotarul lui Aşer, dela răsărit pînă la apus partea lui Neftali.
Eze	48	4	Lîngă hotarul lui Neftali, dela răsărit pînă la apus, partea lui Manase.
Eze	48	5	Lîngă hotarul lui Manase, dela răsărit pînă la apus, partea lui Efraim.
Eze	48	6	Lîngă hotarul lui Efraim, dela răsărit pînă la apus, partea lui Ruben.
Eze	48	7	Lîngă hotarul lui Ruben, dela răsărit pînă la apus, partea lui Iuda.
Eze	48	8	Lîngă hotarul lui Iuda, dela răsărit pînă la apus, va fi partea sfîntă pe care o veţi despărţi, lată de douăzeci şi cinci de mii de coţi şi lungă cît una din părţile dela răsărit pînă la apus; în mijlocul ei va fi sfîntul Locaş.
Eze	48	9	Partea pe care o veţi despărţi pentru Domnul, va avea douăzeci şi cinci de mii de coţi în lungime şi zece mii în lăţime.
Eze	48	10	Această parte sfîntă va fi a preoţilor: douăzeci şi cinci de mii de coţi la miază noapte, zece mii în lat la apus, zece mii în lat la răsărit, şi douăzeci şi cinci de mii în lung la miazăzi. În mijloc însă va fi sfîntul Locaş al Domnului.
Eze	48	11	Ea va fi a preoţilor sfinţiţi, a fiilor lui Ţadoc, cari au făcut slujba sfîntului Meu Locaş, cari nu s’au rătăcit ca Leviţii, cînd se rătăceau copiii lui Israel.
Eze	48	12	Ea va fi a lor, ca parte prea sfîntă, luată din partea ţării, care va fi osebită Domnului, lîngă hotarul Leviţilor.
Eze	48	13	Leviţii vor avea, alăturea cu hotarul preoţilor, douăzeci şi cinci de mii de coţi în lung şi zece mii în lat, douăzeci şi cinci de mii în toată lungimea şi zece mii în lăţime.
Eze	48	14	Nu vor putea să vîndă nimic din ea nici să schimbe; şi această pîrgă a ţării nu va putea fi înstrăinată, căci este închinată Domnului.
Eze	48	15	Ceilalţi cinci mii de coţi însă, cari mai rămîn în lat înaintea celor douăzeci şi cinci de mii, vor fi daţi cetăţii ca loc obicinuit, pentru locuinţe şi păşune; şi cetatea va fi la mijloc.
Eze	48	16	Iată-i măsurile: în spre miază noapte patru mii cinci sute de coţi, în spre miazăzi patru mii cinci sute, în spre răsărit patru mii cinci sute, în spre apus patru mii cinci sute.
Eze	48	17	Cetatea va avea o împrejurime de două sute cincizeci de coţi la miază noapte, două sute cincizeci la miazăzi, două sute cinci zeci la răsărit, şi două sute cinci zeci la apus.
Eze	48	18	Rămăşiţa din lungime, de lîngă partea sfîntă, zece mii la răsărit şi zece mii la apus, alături de partea sfîntă, va da veniturile rînduite pentru întreţinerea lucrătorilor cetăţii.
Eze	48	19	Lucrătorii cetăţii vor fi luaţi din toate seminţiile lui Israel.
Eze	48	20	Toată partea sfîntă va fi de douăzeci şi cinci de mii de coţi în lung şi douăzeci şi cinci de mii în lat; şi va alcătui un patrat împreună cu partea pe care o veţi deosebi din ea ca moşie a cetăţii.
Eze	48	21	Partea care va rămînea va fi a domnitorului, de amîndouă laturile părţii sfinte şi moşiei cetăţii, în dreptul celor douăzeci şi cinci de mii de coţi ai părţii sfinte lîngă hotarul de răsărit, şi la apus în dreptul celor două zeci şi cinci de mii de coţi lîngă hotarul de apus, în dreptul părţilor seminţiilor. Aceasta va fi partea domnitorului. Partea sfîntă însă şi sfîntul Locaş al casei vor fi mijloc.
Eze	48	22	Astfel moşia Leviţilor şi moşia cetăţii va fi în locul părţii cuvenite domnitorului, în mijloc; adică ce va fi între hotarul lui Iuda şi hotarul lui Beniamin va fi al domnitorului.
Eze	48	23	Iată celelalte seminţii. Dela răsărit pînă la apus va fi partea lui Beniamin.
Eze	48	24	Lîngă hotarul lui Beniamin, dela răsărit pînă la apus, partea lui Simeon.
Eze	48	25	Lîngă hotarul lui Simeon, dela răsărit pînă la apus, partea lui Isahar.
Eze	48	26	Lîngă hotarul lui Isahar, dela răsărit pînă la apus, partea lui Zabulon.
Eze	48	27	Lîngă hotarul lui Zabulon, dela răsărit pînă la apus, partea lui Gad.
Eze	48	28	Lîngă hotarul lui Gad însă, pe partea de miazăzi, la miazăzi, hotarul va merge dela Tamar pînă la apele Meriba dela Cades, pînă la pîrîul Egiptului, şi pînă la marea cea mare.
Eze	48	29	Aceasta este ţara pe care o veţi împărţi ca moştenire prin sorţ seminţiilor lui Israel, şi acestea sînt părţile lor, zice Domnul Dumnezeu.“
Eze	48	30	„Iată ieşirile cetăţii. În partea de miază noapte, care are o întindere de patru mii cinci sute de coţi, –
Eze	48	31	şi porţile cetăţii se vor numi după numele seminţiilor lui Israel – trei porţi la miază noapte: o poartă a lui Ruben, o poartă a lui Iuda, şi o poartă a lui Levi.
Eze	48	32	În partea de răsărit care are o întindere de patru mii cinci sute de coţi, cu trei porţi: o poartă a lui Iosif, o poartă a lui Beniamin, şi o poartă a lui Dan.
Eze	48	33	În partea de miazăzi, cu o întindere de patru mii cinci sute de coţi şi trei porţi: o poartă a lui Simeon, o poartă a lui Isahar, şi o poartă a lui Zabulon.
Eze	48	34	În partea de apus, cu o întindere de patru mii cinci sute de coţi şi trei porţi: o poartă a lui Gad, o poartă a lui Aşer, şi o poartă a lui Neftali.
Eze	48	35	De jur împrejurul cetăţii: optsprezece mii de coţi. Şi din ziua aceea, numele cetăţii va fi: «Domnul este aici!»
------------------------Daniel, capitolul 1
Dan	1	1	În al treilea an al domniei lui Ioiachim, împăratul lui Iuda, Nebucadneţar, împăratul Babilonului, a venit împotriva Ierusalimului, şi l-a împresurat.
Dan	1	2	Domnul a dat în mînile lui pe Ioiachim, împăratul lui Iuda, şi o parte din vasele Casei lui Dumnezeu. Nebucadneţar a dus vasele în ţara Şinear, în casa dumnezeului său, le-a pus în casa vistieriei dumnezeului său.
Dan	1	3	Împăratul a dat poruncă lui Aşpenaz, căpetenia famenilor săi dregători, să-i aducă vreo cîţiva din copiii lui Israel de neam împărătesc şi de viţă boierească,
Dan	1	4	nişte tineri fără vreun cusur trupesc, frumoşi la chip, înzestraţi cu înţelepciune în orice ramură a ştiinţei, cu minte ageră şi pricepere, în stare să slujească în casa împăratului, şi pe cari să-i înveţe scrierea şi limba Haldeilor.
Dan	1	5	Împăratul le-a rînduit pe fiecare zi o parte din bucatele dela masa lui şi din vinul de care bea el, vrînd să-i crească timp de trei ani, după cari aveau să fie în slujba împăratului.
Dan	1	6	Printre ei erau, dintre copiii lui Iuda: Daniel, Hanania, Mişael şi Azaria.
Dan	1	7	Căpetenia famenilor dregători le-a pus însă alte nume, şi anume: lui Daniel i-a pus numele Beltşaţar, lui Hanania Şadrac, lui Mişael Meşac, şi lui Azaria Abed-Nego.
Dan	1	8	Daniel s’a hotărît să nu se spurce cu bucatele alese ale împăratului şi cu vinul pe care-l bea împăratul, şi a rugat pe căpetenia famenilor dregători să nu-l silească să se spurce.
Dan	1	9	Dumnezeu a făcut ca Daniel să capete bunăvoinţă şi trecere înaintea căpeteniei famenilor dregători.
Dan	1	10	Căpetenia famenilor a zis lui Daniel: „Mă tem numai de domnul meu împăratul, care a hotărît ce trebuie să mîncaţi şi să beţi, ca nu cumva să vadă feţele voastre mai triste decît ale celorlalţi tineri de vîrsta voastră, şi să-mi puneţi astfel capul în primejdie înaintea împăratului“.
Dan	1	11	Atunci Daniel a zis îngrijitorului, căruia îi încredinţase căpetenia famenilor privegherea asupra lui Daniel, Hanania, Mişael şi Azaria:
Dan	1	12	„Încearcă pe robii tăi zece zile, şi să ni se dea de mîncat zarzavaturi şi apă de băut;
Dan	1	13	să te uiţi apoi la faţa noastră şi la a celorlalţi tineri cari mănîncă din bucatele împăratului, şi să faci cu robii tăi după cele ce vei vedea!“
Dan	1	14	El i-a ascultat în privinţa aceasta, şi i-a încercat zece zile.
Dan	1	15	După cele zece zile, ei erau mai bine la faţă şi mai graşi decît toţi tinerii cari mîncau din bucatele împăratului.
Dan	1	16	Îngrijitorul lua bucatele şi vinul cari le erau rînduite, şi le dădea zazavaturi.
Dan	1	17	Dumnezeu a dat acestor patru tineri ştiinţă şi pricepere pentru tot felul de scrieri, şi înţelepciune; mai ales însă a făcut pe Daniel priceput în toate vedeniile şi în toate visele.
Dan	1	18	La vremea sorocită de împărat ca să-i aducă la el, căpetenia famenilor i-a adus înaintea lui Nebucadneţar.
Dan	1	19	Împăratul a stat de vorbă cu ei: dar între toţi tinerii aceia, nu s’a găsit niciunul ca Daniel, Hanania, Mişael şi Azaria. De aceea ei au fost primiţi în slujba împăratului.
Dan	1	20	În toate lucrurile cari cereau înţelepciune şi pricepere, şi despre cari îi întreba împăratul, îi găsea de zece ori mai destoinici decît toţi vrăjitorii şi cititorii în stele, cari erau în toată împărăţia lui.
Dan	1	21	Aşa a dus-o Daniel pînă în anul dintîi al împăratului Cir.
------------------------Daniel, capitolul 2
Dan	2	1	În al doilea an al domniei lui Nebucadneţar, Nebucadneţar a avut nişte visuri. Duhul îi era turburat, şi i-a perit somnul.
Dan	2	2	Împăratul a poruncit să cheme pe vrăjitori, pe cititorii în stele, pe descîntători şi pe Haldei, ca să-i spună visurile. Ei au venit, şi s’au înfăţişat înaintea împăratului.
Dan	2	3	Împăratul le-a zis: „Am visat un vis; duhul îmi este turburat, şi aş vrea să ştiu visul acela.“
Dan	2	4	Haldeii au răspuns împăratului în limba aramaică: „Vecinic să trăieşti, împărate! Spune robilor tăi visul, şi-ţi vom arăta tîlcuirea lui!“
Dan	2	5	Împăratul a luat iarăş cuvîntul şi a zis Haldeilor: „Mi-a scăpat din minte lucrul acela: dacă nu-mi veţi veţi face cunoscut visul şi tîlcuirea lui, veţi fi făcuţi bucăţi, şi casele voastre vor fi prefăcute într’un morman de murdării.
Dan	2	6	Dar dacă-mi veţi spune visul şi tîlcuirea lui, veţi primi dela mine daruri şi răsplătiri, şi mare cinste. Deaceea, spuneţi-mi visul şi tălmăcirea lui!“
Dan	2	7	Ei au răspuns a doua oară: „Să spună împăratul robilor săi visul, şi i-l vom tălmăci!“
Dan	2	8	Împăratul a luat iarăş cuvîntul şi a zis: „Văd, cu adevărat, că voiţi să cîştigaţi vreme, pentru că vedeţi că lucrul mi-a scăpat din minte.
Dan	2	9	Dacă deci nu-mi veţi spune visul, vă aşteaptă pe toţi aceeaş soartă, fiindcă vreţi să vă înţelegeţi ca să-mi spuneţi minciuni şi neadevăruri, pînă se vor schimba vremurile. De aceea, spuneţi-mi visul, ca să ştiu dacă sînteţi în stare să mi-l şi tîlcuiţi!“
Dan	2	10	Haldeii au răspuns împăratului: „Nu este nimeni pe pămînt, care să poată spune ce cere împăratul; deaceea niciodată niciun împărat, oricît de mare şi puternic ar fi fost, n’a cerut aşa ceva dela niciun vrăjitor, cititor în stele sau Haldeu!
Dan	2	11	Ce cere împăratul este greu; nu este nimeni care să spună lucrul acesta împăratului, afară de zei, a căror locuinţă nu este printre muritori!“
Dan	2	12	La auzul acestor cuvinte, împăratul s’a mîniat, şi s’a supărat foarte tare. A poruncit să piardă pe toţi înţelepţii Babilonului.
Dan	2	13	Hotărîrea ieşise, înţelepţii începuseră să fie omorîţi, şi căutau şi pe Daniel şi pe tovarăşii lui, ca să-i piardă.
Dan	2	14	Atunci Daniel a vorbit cu minte şi cu judecată lui Arioc, căpetenia străjerilor împăratului, care ieşise să omoare pe înţelepţii Babilonului.
Dan	2	15	A luat cuvîntul şi a zis lui Arioc, căpitanul împăratului: „Pentruce a dat împăratul o poruncă atît de aspră?“ Arioc a spus lui Daniel cum stau lucrurile.
Dan	2	16	Şi Daniel s’a dus la împărat, şi l-a rugat să-i dea vreme ca să dea împăratului tîlcuirea.
Dan	2	17	Apoi Daniel s’a dus în casa lui, şi a spus despre lucrul acesta tovarăşilor săi Hanania, Mişael şi Azaria,
Dan	2	18	rugîndu-i să ceară îndurarea Dumnezeului cerurilor pentru această taină, ca să nu piară Daniel şi tovarăşii săi odată cu ceilalţi înţelepţi ai Babilonului.
Dan	2	19	După aceea i s’a descoperit lui Daniel taina într’o vedenie în timpul nopţii. Şi Daniel a binecuvîntat pe Dumnezeul cerurilor.
Dan	2	20	Daniel a luat cuvîntul şi a zis: „Binecuvîntat să fie Numele lui Dumnezeu, din vecinicie în vecinicie! A Lui este înţelepciunea şi puterea.
Dan	2	21	El schimbă vremurile şi împrejurările; El răstoarnă şi pune pe împăraţi; El dă înţelepciune înţelepţilor şi pricepere celor pricepuţi!
Dan	2	22	El descopere ce este adînc şi ascuns; El ştie ce este în întunerec şi la El locuieşte lumina.
Dan	2	23	Pe Tine, Dumnezeul părinţilor mei, Te slăvesc şi Te laud că mi-ai dat înţelepciune şi putere, şi mi-ai făcut cunoscut ce Ţi-am cerut noi; căci ne-ai descoperit taina împăratului!“.
Dan	2	24	După aceea, Daniel s’a dus la Arioc, căruia îi poruncise împăratul să piardă pe înţelepţii Babilonului; s’a dus, şi i-a vorbit aşa: „Nu pierde pe înţelepţii Babilonului! Du-mă înaintea împăratului, şi voi da împăratului tîlcuirea!“
Dan	2	25	Arioc a dus degrabă pe Daniel înaintea împăratului, şi i-a vorbit aşa: „Am găsit între prinşii de război ai lui Iuda un om care va da împăratului tîlcuirea!“
Dan	2	26	Împăratul a luat cuvîntul şi a zis lui Daniel, care se numea Beltşaţar: „Eşti tu în stare să-mi spui visul pe care l-am visat şi tîlcuirea lui?“
Dan	2	27	Daniel a răspuns înaintea împăratului, şi a zis: „Ce cere împăratul este o taină pe care înţelepţii, cititorii în stele, vrăjitorii şi ghicitorii nu sînt în stare s’o descopere împăratului.
Dan	2	28	Dar este în ceruri un Dumnezeu, care descopere tainele, şi care face cunoscut împăratului Nebucadneţar ce se va întîmpla în vremurile de pe urmă. Iată visul tău şi vedeniile pe cari le-ai avut în patul tău.
Dan	2	29	În patul tău, împărate, ţi-au venit în minte gînduri cu privire la cele ce vor fi după aceste vremuri; şi Celce descopere tainele ţi-a făcut cunoscut ce se va întîmpla.
Dan	2	30	Însă dacă mi s’a descoperit taina aceasta, nu înseamnă că este în mine o înţelepciune mai mare decît a tuturor celor vii, ci pentru ca să se dea împăratului tîlcuirea ei, şi să afli ce-ţi doreşte inima să ştii.
Dan	2	31	Tu, împărate, te uitai, şi iată că ai văzut un chip mare. Chipul acesta era foarte mare, şi de o strălucire nemai pomenită. Stătea în picioare înaintea ta, şi înfăţişarea lui era înfricoşătoare.
Dan	2	32	Capul chipului acestuia era de aur curat; pieptul şi braţele îi erau de argint; pîntecele şi coapsele îi erau de aramă;
Dan	2	33	fluierele picioarele, de fer; picioarele, parte de fer, şi parte de lut.
Dan	2	34	Tu te uitai la el, şi s’a deslipit o piatră, fără ajutorul vreunei mîni, a izbit picioarele de fer şi de lut ale chipului, şi le-a făcut bucăţi.
Dan	2	35	Atunci ferul, lutul, arama, argintul şi aurul s’au sfărîmat împreună şi s’au făcut ca pleava din arie vara; le-a luat vîntul, şi nici urmă nu s’a mai găsit din ele. Dar piatra, care sfărîmase chipul, s’a făcut un munte mare, şi a umplut tot pămîntul.
Dan	2	36	Iată visul. Acum îi vom spune şi tîlcuirea înaintea împăratului.
Dan	2	37	Tu, împărate, eşti împăratul împăraţilor, căci Dumnezeul cerurilor ţi-a dat împărăţie, putere, bogăţie şi slavă.
Dan	2	38	El ţi-a dat în mîni, ori unde locuiesc ei, pe copiii oamenilor, fiarele cîmpului şi păsările cerului, şi te-a făcut stăpîn peste toate acestea: tu eşti capul de aur!
Dan	2	39	După tine, se va ridica o altă împărăţie, mai neînsemnată decît a ta; apoi o a treia împărăţie, care va fi de aramă, şi care va stăpîni peste tot pămîntul.
Dan	2	40	Va fi o a patra împărăţie, tare ca ferul; după cum ferul sfărîmă şi rupe totul, şi ea va sfărîma şi va rupe totul, ca ferul care face totul bucăţi.
Dan	2	41	Şi după cum ai văzut picioarele şi degetele picioarelor parte de lut de olar şi parte de fer, tot aşa şi împărăţia aceasta va fi împărţită; dar va rămînea în ea ceva din tăria ferului, tocmai aşa cum ai văzut ferul amestecat cu lutul.
Dan	2	42	Şi după cum degetele dela picioare erau parte de fer şi parte de lut, tot aşa şi împărăţia aceasta va fi în parte tare şi în parte plăpîndă.
Dan	2	43	Dacă ai văzut ferul amestecat cu lutul, înseamnă că se vor amesteca prin legături omeneşti de căsătorie, dar nu vor fi lipiţi unul de altul, după cum ferul nu se poate uni cu lutul.
Dan	2	44	Dar în vremea acestor împăraţi, Dumnezeul cerurilor va ridica o împărăţie, care nu va fi nimicită niciodată, şi care nu va trece supt stăpînirea unui alt popor. Ea va sfărîma şi va nimici toate acele împărăţii, şi ea însăş va dăinui vecinic.
Dan	2	45	Aceasta înseamnă piatra, pe care ai văzut-o deslipindu-se din munte, fără ajutorul vreunei mîni, şi care a sfărîmat ferul, arama, lutul, argintul şi aurul. Dumnezeul cel mare a făcut deci cunoscut împăratului ce are să se întîmple după aceasta. Visul este adevărat, şi tîlcuirea lui este temeinică.“
Dan	2	46	Atunci împăratul Nebucadneţar a căzut cu faţa la pămînt şi s’a închinat înaintea lui Daniel, şi a poruncit să i se aducă jertfe de mîncare şi miresme.
Dan	2	47	Împăratul a vorbit lui Daniel şi a zis: „Cu adevărat, Dumnezeul vostru este Dumnezeul dumnezeilor şi Domnul împăraţilor, şi El descopere tainele, fiindcă ai putut să descoperi taina aceasta!“
Dan	2	48	Apoi împăratul a înălţat pe Daniel, şi i-a dat daruri multe şi bogate; i-a dat stăpînire peste tot ţinutul Babilonului, şi l-a pus ca cea mai înaltă căpetenie a tuturor înţelepţilor Babilonului.
Dan	2	49	Daniel a rugat pe împărat să dea grija trebilor ţinutului Babilonului în mîna lui Şadrac, Meşac şi Abed-Nego. Daniel însă a rămas la curtea împăratului.
------------------------Daniel, capitolul 3
Dan	3	1	Împăratul Nebucadneţar a făcut un chip de aur, înalt de şase zeci de coţi şi lat de şase coţi. L-a ridicat în valea Dura, în ţinutul Babilonului.
Dan	3	2	Împăratul Nebucadneţar a poruncit să cheme pe dregători, pe îngrijitori şi pe cîrmuitori, pe judecătorii cei mari, pe vistiernici, pe legiuitori, pe judecători, şi pe toate căpeteniile ţinuturilor, ca să vină la sfinţirea chipului, pe care-l înălţase împăratul Nebucadneţar.
Dan	3	3	Atunci dregătorii, îngrijitorii şi cîrmuitorii, judecătorii cei mari, vistiernicii, legiuitorii, judecătorii, şi toate căpeteniile ţinuturilor, s’au strîns la sfinţirea chipului pe care-l înălţase împăratul Nebucadneţar. S’au aşezat înaintea chipului pe care-l înălţase Nebucadneţar.
Dan	3	4	Iar un crainic a strigat cu glas tare: „Iată ce vi se porunceşte, popoare, neamuri, oameni de toate limbile!
Dan	3	5	În clipa cînd veţi auzi sunetul trîmbiţei, cavalului, chitarei, alăutei, psaltirii, cimpoiului, şi a tot felul de instrumente de muzică, să vă aruncaţi cu faţa la pămînt, şi să vă închinaţi chipului de aur, pe care l-a înălţat împăratul Nebucadneţar.
Dan	3	6	Oricine nu se va arunca cu faţa la pămînt şi nu se va închina, va fi aruncat chiar în clipa aceea în mijlocul unui cuptor aprins.“ –
Dan	3	7	De aceea, în clipa cînd au auzit toate popoarele sunetul trîmbiţei, cavalului, chitarei, alăutei, psaltirii, şi a tot felul de instrumente de muzică, toate popoarele, neamurile, oamenii de toate limbile s’au aruncat cu faţa la pămînt şi s’au închinat chipului de aur pe care-l înălţase împăratul Nebucadneţar.
Dan	3	8	Cu prilejul acesta, şi în aceeaş vreme, cîţiva Haldei s’au apropiat şi au pîrît pe Iudei.
Dan	3	9	Ei au luat cuvîntul şi au zis împăratului Nebucadneţar: „Să trăieşti vecinic împărate!
Dan	3	10	Ai dat o poruncă, după care toţi cei ce vor auzi sunetul trîmbiţei, cavalului, chitarei, alăutei, psaltirii, cimpoiului şi a tot felul de instrumente de muzică, vor trebui să se arunce cu faţa la pămînt, şi să se închine chipului de aur;
Dan	3	11	şi după care, oricine nu se va arunca cu faţa la pămînt, şi nu se va închina, va fi aruncat în mijlocul unui cuptor aprins.
Dan	3	12	Dar, sînt nişte Iudei, cărora le-ai dat în grijă trebile ţinutului Babilonului, şi anume Şadrac, Meşac şi Abed-Nego, oameni cari nu ţin seama deloc de tine, împărate. Ei nu slujesc dumnezeilor tăi, şi nu se închină chipului de aur pe care l-ai înălţat tu!“
Dan	3	13	Atunci Nebucadneţar, mîniat şi plin de urgie, a dat poruncă să aducă pe Şadrac, Meşac şi Abed-Nego. Şi oamenii aceştia au fost aduşi îndată înaintea împăratului.
Dan	3	14	Nebucadneţar a luat cuvîntul, şi le-a zis: „Înadins oare, Şadrac, Meşac şi Abed-Nego, nu slujiţi voi dumnezeilor mei, şi nu vă închinaţi chipului de aur, pe care l-am înălţat?
Dan	3	15	Acum fiţi gata, şi în clipa cînd veţi auzi sunetul trîmbiţei, cavalului, chitarei, alăutei, psaltirii, cimpoiului şi a tot felul de instrumente, să vă aruncaţi cu faţa la pămînt, şi să vă închinaţi chipului pe care l-am făcut; dacă nu vă veţi închina lui, veţi fi aruncaţi pe dată în mijlocul unui cuptor aprins! Şi care este dumnezeul acela, care vă va scoate din mîna mea?“
Dan	3	16	Şadrac, Meşac şi Abed-Nego au răspuns împăratului Nebucadneţar: „Noi n’avem nevoie să-ţi răspundem la cele de mai sus.
Dan	3	17	Iată, Dumnezeul nostru, căruia îi slujim, poate să ne scoată din cuptorul aprins, şi ne va scoate din mîna ta, împărate.
Dan	3	18	Şi chiar de nu ne va scoate, să ştii, împărate, că nu vom sluji dumnezeilor tăi, şi nici nu ne vom închina chipului de aur, pe care l-ai înălţat!“
Dan	3	19	La auzul acestor cuvinte, Nebucadneţar s’a umplut de mînie, şi şi-a schimbat faţa, întorcîndu-şi privirile împotriva lui Şadrac, Meşac şi Abed-Nego. A luat din nou cuvîntul şi a poruncit să încălzească de şapte ori mai mult cuptorul, de cum se cădea să-l încălzească.
Dan	3	20	Apoi a poruncit unora din cei mai voinici ostaşi din oştirea lui să lege pe Şadrac, Meşac şi Abed-Nego, şi să-i arunce în cuptorul aprins.
Dan	3	21	Oamenii aceştia au fost legaţi cu ismenele, cămăşile, mantalele şi celelalte haine ale lor, şi aruncaţi în mijlocul cuptorului aprins.
Dan	3	22	Fiindcă porunca împăratului era aspră şi cuptorul era neobicinuit de încălzit, flacăra a ucis pe toţi oamenii, cari aruncaseră în el pe Şadrac, Meşac şi Abed-Nego.
Dan	3	23	Dar aceşti trei oameni: Şadrac, Meşac şi Abed-Nego, au căzut legaţi în mijlocul cuptorului aprins.
Dan	3	24	Atunci împăratul Nebucadneţar s’a înspăimîntat, şi s’a sculat repede. A luat cuvîntul, şi a zis sfetnicilor săi: „N’am aruncat noi în mijlocul focului trei oameni legaţi?“ Ei au răspuns împăratului: „Negreşit, împărate!“
Dan	3	25	El a luat iarăş cuvîntul şi a zis: „Ei bine, eu văd patru oameni umblînd slobozi în mijlocul focului, şi nevătămaţi; şi chipul celui de al patrulea seamănă cu al unui fiu de dumnezei!“
Dan	3	26	Apoi Nebucadneţar s’a apropiat de gura cuptorului aprins, şi, luînd cuvîntul, a zis: „Şadrac, Meşac şi Abed-Nego, slujitorii Dumnezeului celui Prea Înalt, ieşiţi afară şi veniţi încoace!“ Şi Şadrac, Meşac şi Abed-Nego au ieşit din mijlocul focului.
Dan	3	27	Dregătorii, îngrijitorii, cîrmuitorii, şi sfetnicii împăratului s’au strîns şi au văzut că focul n’avusese nici o putere asupra trupului acestor oameni, că nici perii capului lor nu se pîrliseră, hainele le rămăseseră neschimbate, şi nici măcar miros de foc nu se prinsese de ei.
Dan	3	28	Nebucadneţar a luat cuvîntul, şi a zis: „Binecuvîntat să fie Dumnezeul lui Şadrac, Meşac şi Abed-Nego, care a trimes pe îngerul Său şi a izbăvit pe slujitorii Săi cari s’au încrezut în El, au călcat porunca împăratului şi şi-au dat mai degrabă trupurile lor de cît să slujească şi să se închine altui dumnezeu de cît Dumnezeului lor!
Dan	3	29	Iată acum porunca pe care o dau: orice om din orice popor, neam sau limbă ar fi, care va vorbi rău de Dumnezeul lui Şadrac, Meşac şi Abed-Nego, va fi făcut bucăţi şi casa lui va fi prefăcută într’un morman de murdării, pentrucă nu este niciun alt dumnezeu, care să poată izbăvi ca El.“
Dan	3	30	După aceea, împăratul a înălţat pe Şadrac, Meşac şi Abed-Nego la mare cinste, în ţinutul Babilonului.
------------------------Daniel, capitolul 4
Dan	4	1	„Nebucadneţar, împăratul, către toate popoarele, neamurile, oamenii de toate limbile, cari locuiesc pe tot pămîntul: Să aveţi multă pace!
Dan	4	2	Am găsit cu cale să fac cunoscut semnele şi minunile, pe cari le-a făcut Dumnezeul cel Prea Înalt faţă de mine.
Dan	4	3	Cît de mari sînt semnele Lui şi cît de puternice sînt minunile Lui! Împărăţia Lui este o împărăţie vecinică, şi stăpînirea Lui dăinuieşte din neam în neam!
Dan	4	4	Eu, Nebucadneţar, trăiam liniştit în casa mea, şi fericit în palatul meu.
Dan	4	5	Am visat un vis, care m’a înspăimîntat; gîndurile de cari eram urmărit în patul meu şi vedeniile duhului meu mă umpleau de groază.
Dan	4	6	Am poruncit atunci să aducă înaintea mea pe toţi înţelepţii Babilonului, ca să-mi tîlcuiască visul.
Dan	4	7	Îndată au venit vrăjitorii, cititorii în stele, Haldeii şi ghicitorii. Le-am spus visul, şi nu mi l-au putut tîlcui.
Dan	4	8	La urmă de tot, s’a înfăţişat înaintea mea Daniel, numit Beltşaţar, după numele dumnezeului meu, şi care are în el duhul dumnezeilor celor sfinţi. I-am spus visul, şi am zis:
Dan	4	9	– „Beltşaţare, căpetenia vrăjitorilor, ştiu că ai în tine duhul dumnezeilor sfinţi, şi că pentru tine nici o taină nu este grea; deci tîlcuieşte-mi vedeniile, pe cari le-am avut în vis.
Dan	4	10	Iată vedeniile cari mi-au trecut prin cap, cînd eram în pat. Mă uitam, şi iată că în mijlocul pămîntului era un copac foarte înalt.
Dan	4	11	Copacul acesta s’a făcut mare şi puternic, vîrful lui se înălţa pînă la ceruri, şi se vedea dela marginile întregului pămînt.
Dan	4	12	Frunza lui era frumoasă, şi avea roade multe; în el se găsea hrană pentru toţi; fiarele cîmpului se adăposteau supt umbra lui, păsările cerului îşi făceau cuibul în ramurile lui, şi orice făptură vie se hrănea din el.
Dan	4	13	În vedeniile cari-mi treceau prin cap, în patul meu, mă uitam, şi iată că s’a pogorît din ceruri un străjer sfînt.
Dan	4	14	El a strigat cu putere şi a vorbit aşa: „Tăiaţi copacul, şi rupeţi ramurile; scuturaţi-i frunza şi risipiţi roadele; fugăriţi fiarele de supt el, şi păsările din ramurile lui!
Dan	4	15	Dar trunchiul cu rădăcinile lui, lăsaţi-l în pămînt, şi legaţi-l cu lanţuri de fer şi de aramă, în iarba de pe cîmp, ca să fie udat de roua cerului, şi să fie la un loc cu fiarele în iarba pămîntului.
Dan	4	16	Inima lui de om i se va preface într’o inimă de fiară, şi vor trece şapte vremuri peste el.
Dan	4	17	Hotărîrea aceasta a fost luată în sfatul străjerilor, şi pusă la cale înaintea sfinţilor, ca să ştie cei vii că Cel Prea Înalt stăpîneşte peste împărăţia oamenilor, că o dă cui îi place, şi înalţă pe ea pe cel mai de jos dintre oameni!“
Dan	4	18	Iată visul pe care l-am visat, eu, împăratul Nebucadneţar. Tu, Beltşaţar, tîlcuieşte-l, fiindcă toţi înţelepţii din împărăţia mea nu pot să mi-l tîlcuiască; tu însă poţi, căci ai în tine duhul dumnezeilor sfinţi.“
Dan	4	19	Atunci Daniel, numit Beltşaţar, a rămas uimit o clipă, şi gîndurile lui îl tulburau. Împăratul a luat din nou cuvîntul, şi a zis: „Beltşaţare, să nu te turbure visul şi tîlcuirea!“. Şi Beltşaţar a răspuns: „Domnul meu, visul acesta să fie pentru vrăjmaşii tăi, şi tîlcuirea lui pentru protivnicii tăi!
Dan	4	20	Copacul pe care l-ai văzut, care se făcuse atît de mare şi puternic, încît i se înălţa vîrful pînă la ceruri şi se vedea dela toate capetele pămîntului;
Dan	4	21	copacul acesta, a cărui frunză era aşa de frumoasă şi care avea roade atît de multe şi în care era hrană pentru toţi, supt care se adăposteau fiarele cîmpului, şi în ramurile căruia îşi făceau cuibul păsările cerului,
Dan	4	22	eşti tu, împărate, care ai ajuns mare şi puternic, a cărui mărime a crescut şi s’a înălţat pînă la ceruri, şi a cărui stăpînire se întinde pînă la marginile pămîntului.
Dan	4	23	Împăratul a văzut pe un străjer sfînt pogorîndu-se şi zicînd: „Tăiaţi copacul, şi nimiciţi-l; dar trunchiul cu rădăcinile lui lăsaţi-l în pămînt, şi legaţi-l cu lanţuri de fer şi de aramă, în iarba de pe cîmp, ca să fie udat de roua cerului, şi să stea la un loc cu fiarele cîmpului, pînă vor trece şapte vremuri peste el“.
Dan	4	24	Iată tîlcuirea acestui fapt, împărate, iată hotărîrea Celui Prea Înalt, care se va împlini asupra domnului meu împăratul.
Dan	4	25	Te vor izgoni din mijlocul oamenilor, vei locui la un loc cu fiarele cîmpului, şi îţi vor da să mănînci iarbă ca la boi; vei fi udat de roua cerului şi şapte vremi vor trece peste tine, pînă vei cunoaşte că Cel Prea Înalt stăpîneşte peste împărăţia oamenilor şi o dă cui vrea.
Dan	4	26	Porunca să lase trunchiul cu rădăcinile copacului, înseamnă că împărăţia ta îţi va rămînea ţie îndată ce vei recunoaşte stăpînirea Celui ce este în ceruri.
Dan	4	27	Deaceea, împărate, placă-ţi sfatul meu! Pune capăt păcatelor tale, şi trăieşte în neprihănire, rupe-o cu nelegiuirile tale, şi ai milă de cei nenorociţi, şi poate că ţi se va prelungi fericirea!
Dan	4	28	Toate aceste lucruri s’au împlinit asupra împăratului Nebucadneţar.
Dan	4	29	După douăsprezece luni, pe cînd se plimba pe acoperişul palatului împărătesc din Babilon,
Dan	4	30	împăratul a luat cuvîntul, şi a zis: „Oare nu este acesta Babilonul cel mare, pe care mi l-am zidit eu, ca loc de şedere împărătească, prin puterea bogăţiei mele şi spre slava măreţiei mele?“
Dan	4	31	Nu se sfîrşise încă vorba aceasta a împăratului, şi un glas s’a pogorît din cer şi a zis: „Află, împărate Nebucadneţar, că ţi s’a luat împărăţia!
Dan	4	32	Te vor izgoni din mijlocul oamenilor, şi vei locui la un loc cu fiarele cîmpului; îţi vor da să mănînci iarbă ca la boi, şi vor trece peste tine şapte vremi, pînă vei recunoaşte că Cel Prea Înalt stăpîneşte peste împărăţia oamenilor şi că o dă cui vrea!“ –
Dan	4	33	Chiar în clipa aceea, s’a împlinit cuvîntul acela asupra lui Nebucadneţar. A fost izgonit din mijlocul oamenilor, a mîncat iarbă ca boii, trupul i-a fost udat de roua cerului, pînă i-a crescut părul ca penele vulturului, şi unghiile ca ghiarele păsărilor.“
Dan	4	34	După trecerea vremii sorocite, eu, Nebucadneţar, am ridicat ochii spre cer, şi mi-a venit iarăş mintea la loc. Am binecuvîntat pe Cel Prea Înalt, am lăudat şi slăvit pe Cel ce trăieşte vecinic, Acela a cărui stăpînire este vecinică, şi a cărui împărăţie dăinuieşte din neam în neam.
Dan	4	35	Toţi locuitorii pămîntului sînt o nimica înaintea Lui; El face ce vrea cu oastea cerurilor şi cu locuitorii pămîntului, şi nimeni nu poate să stea împotriva mîniei Lui, nici să-I zică: „Ce faci?“
Dan	4	36	În vremea aceea, mi-a venit mintea înapoi; slava împărăţiei mele, măreţia şi strălucirea mea mi s’au dat înapoi; sfetnicii şi mai marii mei din nou m’au căutat; am fost pus iarăş peste împărăţia mea, şi puterea mea a crescut.
Dan	4	37	Acum, eu, Nebucadneţar, laud, înalţ şi slăvesc pe Împăratul cerurilor, căci toate lucrările Lui sînt adevărate, toate căile Lui sînt drepte, şi El poate să smerească pe ceice umblă cu mîndrie!“
------------------------Daniel, capitolul 5
Dan	5	1	Împăratul Belşaţar a făcut un mare ospăţ celor o mie de mai mari ai lui, şi a băut vin înaintea lor.
Dan	5	2	Şi în cheful vinului, a poruncit să aducă vasele de aur şi de argint, pe cari le luase tatăl său Nebucadneţar din Templul dela Ierusalim, ca să bea cu ele împăratul şi mai marii lui, nevestele şi ţiitoarele lui.
Dan	5	3	Au adus îndată vasele de aur, cari fuseseră luate din Templu, din casa lui Dumnezeu din Ierusalim, şi au băut din ele împăratul şi mai marii lui, nevestele şi ţiitoarele lui.
Dan	5	4	Au băut vin, şi au lăudat pe dumnezeii de aur, de argint, de aramă şi de fer, de lemn şi de piatră.
Dan	5	5	În clipa aceea, s’au arătat degetele unei mîni de om, şi au scris, în faţa sfeşnicului, pe tencuiala zidului palatului împărătesc. Împăratul a văzut această bucată de mînă, care a scris.
Dan	5	6	Atunci împăratul a îngălbenit, şi gîndurile atît l-au tulburat că i s’au desfăcut încheieturile şoldurilor, şi genunchii i s’au izbit unul de altul.
Dan	5	7	Împăratul a strigat în gura mare să i se aducă cetitorii în stele, Haldeii şi ghicitorii. Apoi împăratul a luat cuvîntul şi a zis înţelepţilor Babilonului:„Oricine va putea citi scrisoarea aceasta şi mi-o va tîlcui, va fi îmbrăcat cu purpură, va purta un lănţişor de aur la gît, şi va avea locul al treilea în cîrmuirea împărăţiei.“
Dan	5	8	Toţi înţelepţii împăratului au intrat, dar n’au putut nici să citească scrisoarea şi nici s’o tîlcuiască împăratului.
Dan	5	9	Din pricina aceasta împăratul Belşaţar s’a spăimîntat foarte tare, faţa i s’a îngălbenit şi mai marii lui au rămas încremeniţi.
Dan	5	10	Împărăteasa, la auzul cuvintelor împăratului şi mai marilor lui, a intrat în odaia ospăţului, a luat cuvîntul şi a vorbit astfel: „Să trăieşti vecinic, împărate! Să nu te turbure gîndurile tale, şi să nu ţi se îngălbenească faţa!
Dan	5	11	În împărăţia ta este un om, care are în el duhul dumnezeilor celor sfinţi; şi pe vremea tatălui tău, s’au găsit la el lumini, pricepere şi o înţelepciune dumnezeiască. De aceea împăratul Nebucadneţar, tatăl tău, da, tatăl tău, împărate, l-a pus mai mare peste vrăjitori, cititori în stele, Haldei, ghicitori,
Dan	5	12	şi anume, pentrucă s’a găsit la el, la Daniel, numit de împărat Beltşaţar, un duh înalt, ştiinţă şi pricepere, putinţa să tîlcuiască visele, să lămurească întrebările grele, şi să deslege lucrurile încîlcite. Să fie chemat dar Daniel, şi el îţi va da tîlcuirea!“
Dan	5	13	Atunci Daniel a fost adus înaintea împăratului. Împăratul a luat cuvîntul, şi a zis lui Daniel: „Tu eşti Daniel acela, unul din prinşii de război ai lui Iuda, pe cari i-a adus aici din Iuda, tatăl meu împăratul?
Dan	5	14	Am aflat despre tine că ai în tine duhul dumnezeilor, şi că la tine se găsesc lumini, pricepere, şi o înţelepciune nemaipomenită.
Dan	5	15	Au adus înaintea mea pe înţelepţi şi pe cititorii în stele, ca să citească scrierea aceasta şi să mi-o tîlcuiască; dar n’au putut să tîlcuiască aceste cuvinte.
Dan	5	16	Am aflat că tu poţi să tîlcuieşti şi să deslegi întrebări grele; acum, dacă vei putea să citeşti scrierea aceasta şi să mi-o tîlcuieşti, vei fi îmbrăcat cu purpură, vei purta un lănţişor de aur la gît, şi vei avea locul al treilea în cîrmuirea împărăţiei!“
Dan	5	17	Daniel a răspuns îndată înaintea împăratului: „Ţine-ţi darurile, şi dă altuia răsplătirile tale! Totuş voi citi împăratului scrierea, şi i-o voi tîlcui.
Dan	5	18	Împărate, Dumnezeul cel Prea Înalt dăduse tatălui tău Nebucadneţar: împărăţie, mărime, slavă şi strălucire;
Dan	5	19	şi din pricina mărimii pe care i-o dăduse, toate popoarele, neamurile, oamenii de toate limbile se temeau şi tremurau înaintea lui. Căci împăratul omora pe cine voia, şi lăsa cu viaţă pe cine voia; înălţa pe cine voia, şi scobora pe cine voia.
Dan	5	20	Dar cînd i s’a îngîmfat inima şi i s’a împietrit duhul pînă la mîndrie, a fost aruncat de pe scaunul lui împărătesc şi a fost despuiat de slava lui;
Dan	5	21	a fost izgonit din mijlocul copiilor oamenilor, inima i s’a făcut ca a fiarelor, şi a locuit la un loc cu măgarii sălbatici; i-au dat să mănînce iarbă ca la boi, şi trupul i-a fost udat cu roua cerului, pînă cînd a recunoscut că Dumnezeul cel Prea Înalt stăpîneşte peste împărăţia oamenilor şi că o dă cui vrea.
Dan	5	22	Dar tu, Belşaţar, fiul lui, nu ţi-ai smerit inima, măcarcă ai ştiut toate aceste lucruri.
Dan	5	23	Ci te-ai înălţat împotriva Domnului cerurilor; vasele din casa Lui au fost aduse înaintea ta, şi aţi băut vin cu ele, tu şi mai marii tăi, nevestele şi ţiitoarele tale; ai lăudat pe dumnezeii de argint, de aur, de aramă, de fer, de lemn şi de piatră, cari nici nu văd, nici n’aud, şi nici nu pricep nimic, şi n’ai slăvit pe Dumnezeul în mîna căruia este suflarea ta şi toate căile tale!
Dan	5	24	De aceea a trimes El acest cap de mînă, care a scris scrierea aceasta.
Dan	5	25	Iată însă scrierea care a fost scrisă: „Numărat, numărat, cîntărit, şi împărţit! {Haldeieşte: mene mene techel upfarsin}“.
Dan	5	26	Şi iată tîlcuirea acestor cuvinte. Numărat, înseamnă că Dumnezeu ţi-a numărat zilele domniei, şi i-a pus capăt.
Dan	5	27	Cîntărit, înseamnă că ai fost cîntărit în cumpănă şi ai fost găsit uşor!
Dan	5	28	Împărţit, înseamnă că împărăţia ta va fi împărţită, şi dată Mezilor şi Perşilor!“
Dan	5	29	Îndată, Belşatar a dat poruncă, şi au îmbrăcat pe Daniel cu purpură, i-au pus un lănţişor de aur la gît, şi au dat de ştire că va avea locul al treilea în cîrmuirea împărăţiei.
Dan	5	30	Dar chiar în noaptea aceea, Belşaţar, împăratul Haldeilor, a fost omorît.
Dan	5	31	Şi a pus mîna pe împărăţie Dariu, Medul, care era în vîrstă de şasezeci şi doi de ani.
------------------------Daniel, capitolul 6
Dan	6	1	Dariu a găsit cu cale să pună peste împărăţie o sută două zeci de dregători, cari trebuiau să fie răspîndiţi în toată împărăţia;
Dan	6	2	a pus în fruntea lor trei căpetenii, în numărul cărora era şi Daniel. Dregătorii aceştia aveau să le dea socoteală, ca împăratul să nu sufere nici o pagubă.
Dan	6	3	Daniel însă întrecea pe toate aceste căpetenii şi pe dregători, pentru că în el era un duh înalt; şi împăratul se gîndea să-l pună peste toată împărăţia.
Dan	6	4	Atunci căpeteniile şi dregătorii au căutat să afle ceva asupra lui Daniel, ca să-l pîrască în ce privea treburile împărăţiei. Dar n’au putut să găsească nimic, niciun lucru vrednic de mustrare, pentrucă el era credincios, şi nu se găsea nici o greşală la el şi niciun lucru rău.
Dan	6	5	Atunci oamenii aceştia au zis: „Nu vom găsi niciun cuvînt de plîngere împotriva acestui Daniel, afară numai dacă am găsi vreunul în Legea Dumnezeului lui!“
Dan	6	6	Apoi aceste căpetenii şi dregătorii aceştia s’au dus cu mare zarvă la împărat, şi i-au vorbit aşa: „Să trăieşti vecinic, împărate Dariu!“
Dan	6	7	Toate căpeteniile împărăţiei, îngrijitorii, dregătorii, sfetnicii, şi cîrmuitorii sînt de părere să se dea o poruncă împărătească, însoţită de o aspră oprire, care să spună că oricine va înălţa, în timp de trei zeci de zile, rugăciuni către vreun dumnezeu sau către vreun om, afară de tine, împărate, va fi aruncat în groapa cu lei.
Dan	6	8	Acum, împărate, întăreşte oprirea, şi iscăleşte porunca aceasta, pentru ca să nu se poată schimba, după legea Mezilor şi Perşilor, care, odată dată, rămîne neschimbată.“
Dan	6	9	În urma celor de mai sus, împăratul Dariu a scris porunca şi oprirea.
Dan	6	10	Cînd a aflat Daniel că s’a iscălit porunca, a intrat în casa lui, unde ferestrele odăii de sus erau deschise înspre Ierusalim, şi de trei ori pe zi îngenunchea, se ruga şi lăuda pe Dumnezeul lui, cum făcea şi mai înainte.
Dan	6	11	Atunci oamenii aceştia au dat năvală în casă, şi au găsit pe Daniel rugîndu-se şi chemînd pe Dumnezeul lui.
Dan	6	12	Apoi s’au înfăţişat înaintea împăratului, şi i-au zis cu privire la oprirea împărătească: „N’ai scris tu o oprire, care spune că oricine va înălţa, timp de trei zeci de zile, rugăciuni vreunui dumnezeu sau vreunui om, afară de tine, împărate, să fie aruncat în groapa cu lei? „Împăratul a răspuns: „Lucrul acesta este adevărat, după legea Mezilor şi Perşilor, care nu se poate schimba!
Dan	6	13	Ei au luat din nou cuvîntul şi au zis împăratului: „Daniel, unul din prinşii de război ai lui Iuda, nu ţine deloc seama de tine, împărate, nici de oprirea pe care ai scris-o, şi îşi face rugăciunea de trei ori pe zi!“
Dan	6	14	Împăratul s’a mîhnit foarte mult cînd a auzit lucrul acesta; s’a gîndit cum ar putea să scape pe Daniel; şi pînă la asfinţitul soarelui s’a trudit să-l scape.
Dan	6	15	Dar oamenii aceia au stăruit de împărat, şi i-au zis: „Să ştii, împărate, că, după legea Mezilor şi Perşilor, orice oprire sau orice poruncă, întărită de împărat, nu se poate schimba!“
Dan	6	16	Atunci împăratul a poruncit să aducă pe Daniel, şi să-l arunce în groapa cu lei. Împăratul a luat cuvîntul şi a zis lui Daniel: „Dumnezeul tău, căruia necurmat Îi slujeşti, să te scape!“
Dan	6	17	Au adus o piatră, şi au pus-o la gura gropii. Împăratul a pecetluit-o cu inelul lui şi cu inelul mai marilor lui, ca să nu se schimbe nimic cu privire la Daniel.
Dan	6	18	Împăratul s’a întors apoi în palatul său, a petrecut noaptea fără să mănînce, nu i s’a adus nicio ţiitoare, şi n’a putut să doarmă.
Dan	6	19	În revărsatul zorilor, însă, împăratul s’a sculat şi s’a dus în grabă la groapa cu lei.
Dan	6	20	Şi apropiindu-se de groapă, a chemat pe Daniel cu un glas plîngător. Împăratul a luat cuvîntul, şi a zis lui Daniel: „Daniele, robul Dumnezeului celui viu, a putut Dumnezeul tău, căruia îi slujeşti necurmat, să te scape de lei?“
Dan	6	21	Şi Daniel a zis împăratului: „Vecinic să trăieşti, împărate!
Dan	6	22	Dumnezeul meu a trimes pe îngerul Său şi a închis gura leilor, cari nu mi-au făcut niciun rău, pentrucă am fost găsit nevinovat înaintea Lui. Şi nici înaintea ta, împărate, n’am făcut nimic rău!“
Dan	6	23	Atunci împăratul s’a bucurat foarte mult, şi a poruncit să scoată pe Daniel din groapă. Daniel a fost scos din groapă, şi nu s’a găsit nicio rană pe el, pentrucă avusese încredere în Dumnezeul său.
Dan	6	24	Împăratul a poruncit să aducă pe oamenii aceia cari pîrîseră pe Daniel. Şi au fost aruncaţi în groapa cu lei, ei, copiii lor şi nevestele lor; şi, pînă să ajungă în fundul gropii, leii i-au şi apucat şi le-au fărîmiţat oasele.
Dan	6	25	După aceea, împăratul Dariu a scris o scrisoare către toate popoarele, către toate neamurile, către oamenii de toate limbile, cari locuiau în toată împărăţia: „Pacea să vă fie dată din belşug!
Dan	6	26	Poruncesc ca, în toată întinderea împărăţiei mele, oamenii să se teamă şi să se înfricoşeze de Dumnezeul lui Daniel. Căci El este Dumnezeul cel viu, şi El dăinuieşte vecinic; împărăţia Lui nu se va nimici niciodată, şi stăpînirea Lui nu va avea sfîrşit.
Dan	6	27	El izbăveşte şi mîntuieşte, El face semne şi minuni în ceruri şi pe pămînt. El a izbăvit pe Daniel din ghirele leilor!“
Dan	6	28	Daniel a dus-o bine supt domnia lui Dariu şi supt domnia lui Cir, Persanul.
------------------------Daniel, capitolul 7
Dan	7	1	În anul dintîi al lui Belşaţar, împăratul Babilonului, Daniel a visat un vis şi a avut vedenii în mintea lui, pe cînd era în pat. În urmă a scris visul şi a istorisit lucrurile de căpetenie.
Dan	7	2	Daniel a început şi a zis: „În vedenia mea de noapte am văzut cum cele patru vînturi ale cerurilor au izbucnit pe marea cea mare.
Dan	7	3	Şi patru fiare mari au ieşit din mare, deosebite una de alta.
Dan	7	4	Cea dintîi semăna cu un leu, şi avea aripi de vultur. M’am uitat la ea, pînă în clipa cînd i s’au smuls aripile; şi, sculîndu-se de pe pămînt, a stat drept în picioare ca un om, şi i s’a dat o inimă de om.
Dan	7	5	Şi, iată că o a doua fiară era ca un urs şi stătea într’o rînă; avea trei coaste în gură între dinţi; şi i s’a zis: „Scoală-te, şi mănîncă multă carne!“
Dan	7	6	După aceea m’am uitat mai departe şi iată o alta ca un pardos, care avea pe spate patru aripi ca o pasăre; fiara aceasta avea şi patru capete, şi i s’a dat stăpînire.
Dan	7	7	După aceea m’am uitat în vedeniile mele de noapte, şi iată că era o a patra fiară, nespus de grozav de înspăimîntătoare şi de puternică; avea nişte dinţi mari de fer, mînca, sfărîma, şi călca în picioare ce mai rămînea; era cu totul deosebită de toate fiarele de mai înainte, şi avea zece coarne.
Dan	7	8	M’am uitat cu băgare de seamă la coarne, şi iată că un alt corn mic a ieşit din mijlocul lor, şi dinaintea acestui corn au fost smulse trei din cele dintîi coarne. Şi cornul acesta avea nişte ochi ca ochii de om, şi o gură care vorbea cu trufie.
Dan	7	9	Mă uitam la aceste lucruri, pînă cînd s’au aşezat nişte scaune de domnie. Şi un Îmbătrînit de zile a şezut jos. Haina Lui era albă ca zăpada, şi părul capului Lui era ca nişte lînă curată; scaunul Lui de domnie era ca nişte flăcări de foc, şi roatele Lui ca un foc aprins.
Dan	7	10	Un rîu de foc curgea şi ieşea dinaintea Lui. Mii de mii de slujitori Îi slujeau, şi de zece mii de ori zece mii stăteau înaintea Lui. S’a ţinut judecata şi s’au deschis cărţile.
Dan	7	11	Eu mă uitam mereu, din pricina cuvintelor pline de trufie, pe cari le rostea cornul acela: m’am uitat pînă cînd fiara a fost ucisă, şi trupul ei a fost nimicit şi aruncat în foc, ca să fie ars.
Dan	7	12	Şi celelalte fiare au fost desbrăcate de puterea lor, dar li s’a îngăduit o lungire a vieţii pînă la o vreme şi un ceas anumit.
Dan	7	13	M’am uitat în timpul vedeniilor mele de noapte, şi iată că pe norii cerurilor a venit unul ca un fiu al omului; a înaintat spre Cel îmbătrînit de zile şi a fost adus înaintea Lui.
Dan	7	14	I S’a dat stăpînire, slavă şi putere împărătească, pentru ca să-i slujească toate popoarele, neamurile, şi oamenii de toate limbile. Stăpînirea Lui este o stăpînire vecinică, şi nu va trece nicidecum, şi împărăţia Lui nu va fi nimicită niciodată.
Dan	7	15	Eu, Daniel m’am turburat cu duhul, şi vedeniile din capul meu m’au înspăimîntat.
Dan	7	16	M’am apropiat de unul din cei ce stăteau acolo, şi l-am rugat să-mi dea lămuriri temeinice cu privire la toate aceste lucruri. El mi-a vorbit şi mi le-a tîlcuit astfel:
Dan	7	17	„Aceste patru fiare mari, sînt patru împăraţi, cari se vor ridica pe pămînt.
Dan	7	18	Dar sfinţii Celui Prea Înalt vor primi împărăţia şi vor stăpîni împărăţia în veci, din vecinicie în vecinicie.
Dan	7	19	În urmă am dorit să ştiu adevărul asupra fiarei a patra, care se deosebea de toate celelalte, şi era nespus de grozavă: avea dinţi de fer şi ghiare de aramă, mînca, sfărîma şi călca în picioare ce rămînea;
Dan	7	20	şi asupra celor zece coarne pe cari le avea în cap, şi asupra celuilalt corn care ieşise, şi înaintea căruia căzuseră trei; asupra cornului acestuia, care avea ochi, o gură, care vorbea cu trufie, şi avea o înfăţişare mai mare decît celelalte coarne.
Dan	7	21	Am văzut deasemenea cum cornul acesta a făcut război sfinţilor, şi i-a biruit,
Dan	7	22	pînă cînd a veni Cel Îmbătrînit de zile şi a făcut dreptate sfinţilor Celui Prea Înalt, şi a venit vremea, cînd sfinţii au luat în stăpînire împărăţia.
Dan	7	23	El mi-a vorbit aşa: „Fiara a patra, este o a patra împărăţie, care va fi pe pămînt. Ea se va deosebi de toate celelalte, va sfîşia tot pămîntul, îl va călca în picioare şi-l va zdrobi.
Dan	7	24	Cele zece coarne, înseamnă că din împărăţia aceasta se vor ridica zece împăraţi. Iar după ei se va ridica un altul, care se va deosebi de înaintaşii lui, şi va doborî trei împăraţi.
Dan	7	25	El va rosti vorbe de hulă împotriva Celui Prea Înalt, va asupri pe sfinţii Celui Prea Înalt, şi se va încumeta să schimbe vremile şi legea; şi sfinţii vor fi daţi în mînile lui timp de o vreme, două vremi, şi o jumătate de vreme.
Dan	7	26	Apoi va veni judecata, şi i se va lua stăpînirea, care va fi prăbuşită şi nimicită pentru totdeauna.
Dan	7	27	Dar domnia, stăpînirea şi puterea tuturor împărăţiilor cari sînt pretutindeni supt ceruri, se vor da poporului sfinţilor Celui Prea Înalt. Împărăţia Lui este o împărăţie vecinică, şi toate puterile Îi vor sluji şi-L vor asculta!
Dan	7	28	Aici s’au sfîrşit cuvintele. Pe mine, Daniel, m’au turburat nespus de mult gîndurile mele, şi mi s’a schimbat coloarea feţii; dar am păstrat cuvintele acestea în inima mea.
------------------------Daniel, capitolul 8
Dan	8	1	În anul al treilea al domniei împăratului Belşaţar, eu, Daniel, am avut o vedenie, afară de cea pe care o avusesem mai înainte.
Dan	8	2	Cînd am avut vedenia aceasta, mi s’a părut că eram la capitala Susa, în ţinutul Elam; şi în timpul vedeniei mele, mă aflam lîngă rîul Ulai.
Dan	8	3	Am ridicat ochii, m’am uitat, şi iată că într’un rîu stătea un berbece, şi avea două coarne; coarnele acestea erau înalte, dar unul era mai înalt decît celălalt, şi cel mai înalt a crescut cel din urmă.
Dan	8	4	Am văzut cum berbecele împungea cu coarnele spre apus, spre miazănoapte şi spre miazăzi; nici o fiară nu putea să-i stea împotrivă şi nimeni nu putea să scape pe cine-i cădea în mînă; ci el făcea ce voia, şi a ajuns puternic.
Dan	8	5	Pe cînd mă uitam cu băgare de seamă, iată că a venit un ţap dela apus, şi a cutreierat toată faţa pămîntului, fără să se atingă de el; ţapul acesta însă avea un corn mare între ochi.
Dan	8	6	A venit pînă la berbecele care avea coarne, şi pe care-l văzusem stînd în rîu, şi s’a repezit asupra lui cu toată puterea lui.
Dan	8	7	L-am văzut cum s’a apropiat de berbece, s’a arunct încruntat asupra lui, a izbit pe berbece, şi i-a frînt amîndouă coarnele, fără ca berbecele să i se fi putut împotrivi; l-a trîntit la pămînt, şi l-a călcat în picioare, şi nimeni n-a scăpat pe berbece din mîna lui.
Dan	8	8	Ţapul însă a ajuns foarte puternic; dar cînd a fost puternic de tot i s’a frînt cornul cel mare. În locul lui au crescut patru coarne mari, în cele patru vînturi ale cerurilor.
Dan	8	9	Dintr’unul din ele a crescut un corn mic, care s’a mărit nespus de mult spre miazăzi, spre răsărit, şi spre ţara cea minunată.
Dan	8	10	S’a înălţat pînă la oştirea cerurilor, a doborît la pămînt o parte din oştirea aceasta şi din stele, şi le-a călcat în picioare.
Dan	8	11	S’a înălţat pînă la căpetenia oştirii, i-a smuls jertfa necurmată, şi i-a surpat locul locaşului său celui sfînt.
Dan	8	12	Oastea a fost pedepsită din pricina păcatului săvîrşit împotriva jertfei necurmate; cornul a aruncat adevărul la pămînt, şi a izbutit în ce a început.
Dan	8	13	Am auzit pe un sfînt vorbind; şi un alt sfînt a întrebat pe celce vorbea: „În cîtă vreme se va împlini vedenia despre desfiinţarea jertfei necurmate şi despre urîciunea pustiirii? Pînă cînd va fi călcat în picioare sfîntul Locaş şi oştirea?“
Dan	8	14	Şi el mi-a zis: „Pînă vor trece două mii trei sute de seri şi dimineţi; apoi sfîntul Locaş va fi curăţit!“
Dan	8	15	Pe cînd eu, Daniel, aveam vedenia aceasta, şi căutam s’o pricep, iată că înaintea mea stătea cineva, care avea înfăţişarea unui om.
Dan	8	16	Şi am auzit un glas de om în mijlocul rîului Ulai, care a strigat şi a zis: „Gavrile, tîlcuieşte-i vedenia aceasta.“
Dan	8	17	El a venit atunci lîngă locul unde eram; şi la apropierea lui, m’am înspăimîntat, şi am căzut cu faţa la pămînt. El mi-a zis: „Fii cu luare aminte, fiul omului, căci vedenia priveşte vremea sfîrşitului!“
Dan	8	18	Pe cînd îmi vorbea el, am căzut cu faţa la pămînt leşinat. El m’a atins, şi m’a aşezat iarăş în picioare în locul în care mă aflam.
Dan	8	19	Apoi mi-a zis: „Iată, îţi arăt ce se va întîmpla la vremea de apoi a mîniei, căci vedenia aceasta priveşte vremea sfîrşitului.
Dan	8	20	Berbecele, pe care l-ai văzut, cu cele două coarne, sînt împăraţii Mezilor şi Perşilor.
Dan	8	21	Ţapul însă este împărăţia Greciei, şi cornul cel mare dintre ochii lui, este cel dintîi împărat.
Dan	8	22	Cele patru coarne cari au crescut în locul acestui corn frînt, sînt patru împărăţii, cari se vor ridica din neamul acesta, dar cari nu vor avea atîta putere.
Dan	8	23	La sfîrşitul stăpînirii lor, cînd păcătoşii vor fi umplut măsura nelegiuirilor, se va ridica un împărat fără ruşine şi viclean.
Dan	8	24	El va fi tare, dar nu prin puterea lui însuş; el va face pustiiri de necrezut, va izbuti în tot ce va începe, va nimici pe cei puternici şi chiar pe poporul sfinţilor.
Dan	8	25	Din pricina propăşirii lui şi izbîndirii vicleniilor lui, inima i se va îngîmfa, va pierde pe mulţi oameni cari trăiau liniştiţi, şi se va ridica împotriva Domnului domnilor, dar va fi zdrobit, fără ajutorul vreunei mîni omeneşti.
Dan	8	26	Iar vedenia cu serile şi dimineţile, de cari a fost vorba, este adevărată. Tu, pecetluieşte vedenia aceasta, căci este cu privire la nişte vremi îndepărtate.“
Dan	8	27	Eu, Daniel, am stat leşinat şi bolnav mai multe zile; apoi m’am sculat şi mi-am văzut de treburile împăratului. Eram uimit de vedenia aceasta, şi nimeni nu ştia.
------------------------Daniel, capitolul 9
Dan	9	1	În anul dintîi al lui Dariu, fiul lui Ahaşveros, din neamul Mezilor, care ajunsese împărat peste împărăţia Haldeilor,
Dan	9	2	în anul dintîi al domniei lui, eu, Daniel, am văzut din cărţi că trebuiau să treacă şaptezeci de ani pentru dărîmăturile Ierusalimului, după numărul anilor, despre cari vorbise Domnul către proorocul Ieremia.
Dan	9	3	Şi mi-am întors faţa spre Domnul Dumnezeu, ca să-L caut cu rugăciune şi cereri, postind în sac şi cenuşă.
Dan	9	4	M’am rugat Domnului, Dumnezeului meu şi I-am făcut următoarea mărturisire:„Doamne, Dumnezeule mare şi înfricoşate, Tu, care ţii legămîntul şi dai îndurare celorce Te iubesc şi păzesc poruncile Tale!
Dan	9	5	Noi am păcătuit, am săvîrşit nelegiuire, am fost răi şi îndărătnici, ne-am abătut dela poruncile şi orînduirile Tale.
Dan	9	6	N’am ascultat pe robii Tăi proorocii, cari au vorbit, în Numele Tău, împăraţilor noştri, căpeteniilor noastre, părinţilor noştri, şi către tot poporul ţării.
Dan	9	7	Tu, Doamne, eşti drept, iar nouă ni se cuvine astăzi să ni se umple faţa de ruşine, nouă tuturor oamenilor lui Iuda, locuitorilor Ierusalimului şi întregului Israel, fie ei aproape, fie departe, în toate ţările în cari i-ai izgonit, din pricina fărădelegilor de cari s’au făcut vinovaţi faţă de Tine!
Dan	9	8	Doamne, nouă ni se cuvine să ni se umple faţa de ruşine, da, nouă, împăraţilor noştri, căpeteniilor noastre, şi părinţilor noştri, pentrucă am păcătuit împotriva Ta!
Dan	9	9	La Domnul, Dumnezeul nostru, însă, este îndurarea şi iertarea, căci împotriva Lui ne-am răzvrătit!
Dan	9	10	N’am ascultat glasul Domnului, Dumnezeului nostru, ca să urmăm legile Lui pe care ni le pusese înainte prin robii Săi, proorocii;
Dan	9	11	ci tot Israelul a călcat Legea Ta, şi s’a abătut astfel ca să n’asculte de glasul Tău. De aceea, ne-au şi lovit blestemurile şi jurămintele scrise în Legea lui Moise, robul lui Dumnezeu, pentrucă am păcătuit împotriva lui Dumnezeu.
Dan	9	12	El a împlinit astfel cuvintele pe cari le rostise împotriva noastră şi împotriva căpeteniilor noastre, cari ne-au cîrmuit, şi a adus peste noi o mare nenorocire, aşa cum nici odată şi nicăieri supt cer nu s’a mai întîmplat o nenorocire ca aceea care a venit acum asupra Ierusalimului.
Dan	9	13	După cum este scris în Legea lui Moise, toată nenorocirea aceasta a venit peste noi; şi noi n’am rugat pe Domnul, Dumnezeul nostru, nu ne-am întors de la nelegiuirile noastre, şi n’am luat aminte la adevărul Tău.
Dan	9	14	De aceea şi Domnul a îngrijit ca nenorocirea aceasta să vină peste noi; căci Domnul, Dumnezeul nostru, este drept în toate lucrurile pe cari le-a făcut, dar noi n’am ascultat glasul Lui.
Dan	9	15	Şi acum, Doamne Dumnezeul nostru, Tu care ai scos pe poporul Tău din ţara Egiptului prin mîna Ta cea puternică, şi Ţi-ai făcut un Nume, aşa cum este şi astăzi: noi am păcătuit, am săvîrşit nelegiuire.
Dan	9	16	Dar, Doamne, după toată îndurarea Ta, abate mînia şi urgia Ta de la cetatea ta Ierusalimul, dela muntele Tău cel sfînt; căci din pricina păcatelor noastre şi din pricina nelegiuirilor părinţilor noştri este Ierusalimul şi poporul Tău de ocara tuturor celor ce ne înconjoară.
Dan	9	17	Ascultă dar, acum, Dumnezeul nostru, rugăciunea şi cererile robului Tău, şi, pentru dragostea Domnului, fă să strălucească Faţa Ta peste sfîntul Tău locaş pustiit!
Dan	9	18	Pleacă urechea, Dumnezeule, şi ascultă! Deschide ochii şi priveşte la dărîmăturile noastre, şi la cetatea peste care este chemat Numele Tău! Căci nu pentru neprihănirea noastră Îţi aducem noi cererile noastre, ci pentru îndurările Tale cele mari.
Dan	9	19	Ascultă, Doamne! Iartă, Doamne! Ia aminte, Doamne! Lucrează şi nu zăbovi, din dragoste pentru Tine, Dumnezeul meu! Căci Numele Tău este chemat peste cetatea Ta şi peste poporul Tău!“
Dan	9	20	Pe cînd încă vorbeam eu, mă rugam, îmi mărturiseam păcatul meu şi păcatul poporului meu Israel, şi îmi aduceam cererile înaintea Domnului, Dumnezeului meu, pentru muntele cel sfînt al Dumnezeului meu;
Dan	9	21	pe cînd vorbeam eu încă în rugăciunea mea, a venit repede în zbor iute, omul Gavriil, pe care-l văzusem mai înainte într’o vedenie, şi m’a atins în clipa cînd se aducea jertfa de seară.
Dan	9	22	El m’a învăţat, a stat de vorbă cu mine, şi mi-a zis: „Daniele, am venit acum să-ţi luminez mintea.
Dan	9	23	Cînd ai început tu să te rogi, a ieşit cuvîntul, şi eu vin să ţi-l vestesc; căci tu eşti prea iubit şi scump. Ia aminte dar la cuvîntul acesta, şi înţelege vedenia!
Dan	9	24	Şaptezeci de săptămîni au fost hotărîte asupra poporului tău şi asupra cetăţii tale celei sfinte, pînă la încetarea fărădelegilor, pînă la ispăşirea păcatelor, pînă la ispăşirea nelegiuirii, pînă la aducerea neprihănirii vecinice, pînă la pecetluirea vedeniei şi proorociei, şi pînă la ungerea Sfîntului sfinţilor.
Dan	9	25	Să ştii dar, şi să înţelelgi, că dela darea poruncii pentru zidirea din nou a Ierusalimului, pînă la Unsul {Sau Mesia}, la Cîrmuitorul, vor trece şapte săptămîni; apoi timp de şasezeci şi două de săptămîni, pieţele şi gropile vor fi zidite din nou, şi anume în vremuri de strîmtorare.
Dan	9	26	După aceste şasezeci şi două de săptămîni, unsul va fi stîrpit, şi nu va avea nimic. Poporul unui domn care va veni, va nimici cetatea şi sfîntul Locaş, şi sfîrşitul lui va fi ca printr’un potop; este hotărît că războiul va ţinea pînă la sfîrşit şi împreună cu el şi pustiirile.
Dan	9	27	El va face un legămînt trainic cu mulţi, timp de o săptămînă, dar la jumătatea săptămînii va face să înceteze jertfa şi darul de mîncare, şi pe aripa urîciunilor idoleşti va veni unul care pustieşte, pînă va cădea asupra celui pustiit prăpădul hotărît.“
------------------------Daniel, capitolul 10
Dan	10	1	În anul al treilea al lui Cir, împăratul Persiei, s’a descoperit un cuvînt lui Daniel, numit Beltşaţar. Cuvîntul acesta, care este adevărat, vesteşte o mare nenorocire. El a fost cu luare aminte la cuvîntul acesta, şi a priceput vedenia.
Dan	10	2	„În vremea aceea, eu, Daniel, trei săptămîni am fost în jale.
Dan	10	3	N’am mîncat deloc bucate alese, nu mi-a intrat în gură nici carne, nici vin, şi nici nu m’am uns deloc, pînă s’au împlinit cele trei săptămîni.
Dan	10	4	În a douăzeci şi patra zi a lunii întîi, eram pe malul rîului celui mare, care este Hidechel {Sau Tigru}.
Dan	10	5	Am ridicat ochii, m’am uitat, şi iată că acolo stătea un om îmbrăcat în haine de in, şi încins la mijloc cu un brîu de aur din Ufaz.
Dan	10	6	Trupul lui era ca o piatră de hrisolit, faţa îi strălucea ca fulgerul şi ochii îi erau nişte flăcări ca de foc; dar braţele şi picioarele semănau cu nişte aramă lustruită, şi glasul lui tuna ca vuietul unei mari mulţimi.
Dan	10	7	Eu, Daniel, am văzut singur vedenia; dar oamenii cari erau cu mine n’au văzut-o; totuş au fost apucaţi de o mare spaimă, şi au luat-o la fugă ca să se ascundă!
Dan	10	8	Eu am rămas singur, şi am văzut această mare vedenie. Puterile m’au lăsat, coloarea mi s’a schimbat, faţa mi s’a sluţit, şi am pierdut orice vlagă.
Dan	10	9	Am auzit glasul cuvintelor lui; şi pe cînd auzeam glasul cuvintelor lui, am căzut leşinat cu faţa la pămînt.
Dan	10	10	Şi iată că o mînă m’a atins, şi m’a aşezat tremurînd pe genunchii şi mînile mele.
Dan	10	11	Apoi mi-a zis: „Daniele, om prea iubit şi scump, fii cu luare aminte la cuvintele, pe cari ţi le voi spune acum, şi stai în picioare în locul unde eşti; căci acum sînt trimes la tine!“ După ce mi-a vorbit astfel, am stătut în picioare tremurînd.
Dan	10	12	El mi-a zis: „Daniele, nu te teme de nimic! Căci cuvintele tale au fost ascultate din cea dintîi zi, cînd ţi-ai pus inima ca să înţelegi, şi să te smereşti înaintea Dumnezeului tău, şi tocmai din pricina cuvintelor tale vin eu acum!
Dan	10	13	Dar căpetenia împărăţiei Persiei mi-a stat împotrivă douăzeci şi una de zile; şi iată că Mihail, una din căpeteniile cele mai de seamă, mi-a venit în ajutor, şi am ieşit biruitor acolo lîngă împăraţii Persiei.
Dan	10	14	Acum vin să-ţi fac cunoscut ce are să se întîmple poporului tău în vremurile de apoi, căci vedenia este cu privire tot la acele vremuri îndepărtate.“
Dan	10	15	Pe cînd îmi spunea el aceste lucruri, eu mi-am plecat ochii în pămînt, şi am tăcut.
Dan	10	16	Şi iată că cineva care avea înfăţişarea copiilor oamenilor, s’a atins de buzele mele. Eu am deschis gura, am vorbit, şi am zis celui ce stătea înaintea mea: „Domnul meu, vedenia aceasta m’a umplut de groază, şi am pierdut orice putere!
Dan	10	17	Cum ar putea robul domnului meu să vorbească domnului meu? Acum puterile m’au părăsit, şi nu mai am nici suflare!“
Dan	10	18	Atunci cel ce avea înfăţişarea unui om m’a atins din nou, şi m’a întărit.
Dan	10	19	Apoi mi-a zis: „Nu te teme de nimic, om prea iubit! Pace ţie! Fii tare şi cu inimă!“ Şi pe cînd îmi vorbea el, am prins iar puteri, şi am zis: „Vorbeşte, domnul meu, căci m’ai întărit.“
Dan	10	20	El mi-a zis: „Ştii pentru ce am venit la tine? Acum mă întorc să mă lupt împotriva căpeteniei Persiei; şi cînd voi pleca, iată că va veni căpetenia Greciei!
Dan	10	21	Dar vreau să-ţi fac cunoscut ce este scris în cartea adevărului. Nimeni nu mă ajută împotriva acestora, afară de voivodul vostru Mihail.
------------------------Daniel, capitolul 11
Dan	11	1	În anul dintîi al lui Dariu, Medul, eram şi eu la el, ca să-l ajut şi să-l sprijinesc.
Dan	11	2	Acum, îţi voi face cunoscut adevărul:Iată că vor mai fi încă trei împăraţi în Persia. Cel de al patrulea va strînge mai multă bogăţie decît toţi ceilalţi; şi cînd se va simţi puternic prin bogăţiile lui, va răscula totul împotriva împărăţiei Greciei.
Dan	11	3	Dar se va ridica un împărat viteaz, care va stăpîni cu o mare putere, şi va face ce va voi.
Dan	11	4	Şi cum se va întări, aşa se va şi sfărîma împărăţia lui, şi va fi împărţită în cele patru vînturi ale cerurilor, dar nu între urmaşii lui, şi nici nu va fi tot atît de puternică pe cît era supt el, căci va fi făcută bucăţele, şi va trece la alţii afară de aceştia.
Dan	11	5	Împăratul dela miază zi va ajunge tare. Dar unul din mai marii lui va fi şi mai tare decît el, şi va domni întemeind o mare împărăţie.
Dan	11	6	După cîţiva ani, se vor uni, şi fata împăratului dela miază zi va veni ca nevastă la împăratul dela miază noapte, ca să facă o învoială. Dar aceste mijloace de ajutorare nu vor avea nici o putere, şi nici celelalte mijloace ale ei nu vor putea ţine pept, ci ea va fi dată la moarte împreună cu alaiul ei, cu tatăl ei şi cu cel ce s’a legat cu ea.
Dan	11	7	În vremea aceea însă se va ridica în locul ei un lăstar din aceeaş rădăcină cu ea, şi va veni împotriva oştirii Siriei, da, va intra în cetăţuia împăratului dela miază noapte, va face ce va voi cu ea, şi va fi biruitor.
Dan	11	8	Va ridica şi va strămuta în Egipt, odată cu prinşii de război, chiar şi pe dumnezeii şi chipurile lor turnate, împreună cu vasele lor scumpe de argint şi de aur. Apoi va lăsa cîţiva ani în pace pe împăratul dela miază noapte.
Dan	11	9	Acesta va porni împotriva împărăţiei împăratului dela miază zi, dar se va întoarce iarăş în ţara sa.
Dan	11	10	Totuş, fiii săi vor începe iarăş războiul, şi vor strînge o mare mulţime de oşti, care va înainta, se va revărsa ca un rîu, care iese din matcă, şi-l vor împinge iarăş înapoi pînă la cetăţuie.
Dan	11	11	Împăratul dela miază-zi, mîniat de aceasta, va ieşi şi se va lupta cu împăratul dela miază-noapte; va ridica o mare oştire, dar oştile împăratului dela miază-noapte vor fi date în mînile lui şi nimicite.
Dan	11	12	Atunci inima împăratului se va îngîmfa, va doborî zece mii, dar tot nu va birui.
Dan	11	13	Căci împăratul dela miază-noapte se va întoarce şi va strînge o oştire mai mare de cît cea dintîi; şi după cîtăva vreme, după cîţiva ani, va porni în fruntea unei mari oştiri bine înarmate.
Dan	11	14	În vremea aceea, se vor ridica mulţi împotriva împăratului dela miază-zi, şi o ceată de derbedei din poporul tău se vor răscula, ca să împlinească vedenia; dar vor cădea.
Dan	11	15	Împăratul dela miază-noapte va înainta, va ridica întărituri, şi va pune mîna pe cetăţile întărite. Oştile dela miază-zi, nici chiar floarea oamenilor împăratului, nu vor putea să ţină piept, nu vor avea putere să se împotrivească.
Dan	11	16	Cel ce va merge împotriva lui va face ce va voi, şi nimeni nu i se va împotrivi; el se va opri în ţara minunată, nimicind cu desăvîrşire tot ce-i va cădea în mînă.
Dan	11	17	Îşi va pune de gînd să ia în stăpînire toată împărăţia lui, şi, făcîndu-se că are gînduri curate cu el, îi va da pe fiică-sa de nevastă, cu gînd să-l piardă; dar lucrul acesta nu se va întîmpla, şi nu-i va izbîndi.
Dan	11	18	Apoi îşi va întoarce privirile înspre ostroave, şi va lua pe multe din ele; dar o căpetenie va pune capăt ruşinii pe care voia el să i-o aducă, şi o va întoarce asupra lui.
Dan	11	19	Apoi se va îndrepta spre cetăţuile ţării lui; dar se va poticni, va cădea, şi nu-l vor mai găsi.
Dan	11	20	Cel ce-i va lua locul, va aduce un asupritor, în cea mai frumoasă parte a împărăţiei; dar în cîteva zile va fi zdrobit, şi anume nu prin mînie, nici prin război.
Dan	11	21	În locul lui se va ridica un om dispreţuit, fără să aibă putere împărătească; dar se va ridica deodată, şi va pune mîna pe împărăţie prin uneltire.
Dan	11	22	„Oştile se vor revărsa ca un rîu înaintea lui dar vor fi nimicite, împreună cu o căpetenie a legămîntului.
Dan	11	23	După ce se vor uni cu el, el va întrebuinţa o viclenie; va porni, şi va birui cu puţină lume.
Dan	11	24	Va intra, pe neaşteptate, în locurile cele mai roditoare ale ţinutului; va face ce nu făcuseră nici părinţii lui, nici părinţii părinţilor lui: va împărţi prada, jafurile şi bogăţiile; va urzi la planuri împotriva cetăţuilor, şi aceasta va ţinea o vreme.
Dan	11	25	Apoi, va porni în fruntea unei mari oştiri, cu puterea şi mînia lui, împotriva împăratului dela miazăzi. Şi împăratul dela miazăzi se va prinde la război cu o oaste mare şi foarte puternică; dar nu va putea să ţină piept, căci se vor urzi planuri rele împotriva lui.
Dan	11	26	Ceice vor mînca bucate dela masa lui îi vor aduce pieirea; oştile lui se vor împrăştia ca un rîu, şi morţii vor cădea în mare număr.
Dan	11	27	Cei doi împăraţi nu vor căuta decît să-şi facă rău unul altuia, vor sta la aceeaş masă şi vor vorbi cu viclenie. Dar nu vor izbuti, căci sfîrşitul nu va veni decît la vremea hotărîtă.
Dan	11	28	Cînd se va întorce în ţara lui cu mari bogăţii, în inima lui va fi vrăjmaş legămîntului sfînt, va lucra împotriva lui, şi apoi se va întoarce în ţara lui.
Dan	11	29	La o vreme hotărîtă, va porni din nou împotriva împăratului de miază-zi; dar de data aceasta lucrurile nu vor mai merge ca mai înainte
Dan	11	30	Ci nişte corăbii din Chitim vor înainta împotriva lui; iar el, desnădăjduit, se va întoarce înapoi. Apoi, mînios împotriva legămîntului sfînt, nu va sta cu mînile în sîn; ci, la întoarcere, se va înţelege cu ceice vor părăsi legămîntul sfînt.
Dan	11	31	Nişte oşti trimese de el, vor veni şi vor spurca sfîntul Locaş, cetăţuia, vor face să înceteze jertfa necurmată, şi vor aşeza urîciunea pustiitorului. Va ademeni prin linguşiri pe ceice rup legămîntul.
Dan	11	32	Dar aceia din popor, cari vor cunoaşte pe Dumnezeul lor, vor rămînea tari, şi vor face mari isprăvi.
Dan	11	33	Înţelepţii poporului vor învăţa pe mulţi. Unii vor cădea, pentru o vreme, loviţi de sabie şi de flacără, de robie şi de jaf.
Dan	11	34	Cînd vor cădea, vor fi ajutaţi puţin, şi mulţi se vor uni cu ei din făţărnicie.
Dan	11	35	Chiar şi din cei înţelepţi, mulţi vor cădea, ca să fie încercaţi, curăţiţi şi albiţi, pînă la vremea sfîrşitului, căci sfîrşitul nu va fi decît la vremea hotărîtă.
Dan	11	36	Împăratul va face ce va voi; se va înălţa, se va slăvi mai pe sus de toţi dumnezeii, şi va spune lucruri nemai auzite împotriva Dumnezeului dumnezeilor; şi va propăşi pînă va trece mînia, căci ce este hotărît se va împlini.
Dan	11	37	Nu va ţinea seamă nici de dumnezeii părinţilor săi, nici de dorinţa femeilor; cu un cuvînt, nu va ţinea seamă de niciun dumnezeu, ci se va slăvi pe sine mai pe sus de toţi.
Dan	11	38	În schimb, va cinsti pe dumnezeul cetăţuilor; acestui dumnezeu, pe care nu-l cunoşteau părinţii săi, îi va aduce cinste cu aur şi argint, cu pietre scumpe şi lucruri de preţ.
Dan	11	39	Cu ajutorul acestui dumnezeu străin va lucra împotriva locurilor întărite; cui îl va recunoaşte, îi va da mare cinste, îl va face să domnească peste mulţi, şi le va împărţi moşii ca răsplată.
Dan	11	40	La vremea sfîrşitului, împăratul dela miazăzi se va împunge cu el. Şi împăratul dela miazănoapte se va năpusti ca o furtună peste el, cu cară şi călăreţi, şi cu multe corăbii; va înainta asupra ţărilor lui, se va revărsa ca un rîu şi le va îneca.
Dan	11	41	Va intra şi în ţara cea minunată, şi zeci de mii vor cădea. Dar Edomul, Moabul, şi fruntaşii copiilor lui Amon vor scăpa din mîna lui.
Dan	11	42	Îşi va întinde mîna peste felurite ţări, şi nici ţara Egiptului nu va scăpa.
Dan	11	43	Ci se va face stăpîn pe vistieriile de aur şi de argint, şi pe toate lucrurile scumpe ale Egiptului. Libienii şi Etiopienii vor veni în alai după el.
Dan	11	44	Dar nişte zvonuri, venite dela răsărit şi dela miazănoapte, îl vor înspăimînta, şi atunci va porni cu o mare mînie, ca să prăpădească şi să nimicească cu desăvîrşire pe mulţi.
Dan	11	45	Îşi va întinde corturile palatului său între mare şi muntele cel slăvit şi sfînt. Apoi îşi va ajunge sfîrşitul, şi nimeni nu-i va fi într’ajutor.
------------------------Daniel, capitolul 12
Dan	12	1	În vremea aceea se va scula marele voivod Mihail, ocrotitorul copiilor poporului tău; căci aceasta va fi o vreme de strîmtorare, cum n’a mai fost de cînd sînt neamurile şi pînă la vremea aceasta. Dar în vremea aceea, poporul tău va fi mîntuit, şi anume oricine va fi găsit scris în carte.
Dan	12	2	Mulţi din cei ce dorm în ţărîna pămîntului se vor scula: unii pentru viaţa vecinică, şi alţii pentru ocară şi ruşine vecinică.
Dan	12	3	Cei înţelepţi vor străluci ca strălucirea cerului, şi cei ce vor învăţa pe mulţi să umble în neprihănire vor străluci ca stelele, în veac şi în veci de veci.
Dan	12	4	Tu, însă, Daniele, ţine ascunse aceste cuvinte, şi pecetluieşte cartea, pînă la vremea sfîrşitului. Atunci mulţi o vor citi, şi cunoştinţa va creşte.“
Dan	12	5	Şi eu, Daniel, m’am uitat, şi iată că alţi doi oameni stăteau în picioare, unul dincoace de rîu, şi altul dincolo de malul rîului.
Dan	12	6	Unul din ei a zis omului aceluia îmbrăcat în haine de in, care stătea deasupra apelor rîului: „Cît va mai fi pînă la sfîrşitul acestor minuni?“
Dan	12	7	Şi am auzit pe omul acela îmbrăcat în haine de in, care stătea deasupra apelor rîului; el şi-a ridicat spre ceruri mîna dreaptă şi mîna stîngă, şi a jurat pe Cel ce trăieşte vecinic, că va mai fi o vreme, două vremuri, şi o jumătate de vreme, şi că toate aceste lucruri se vor sfîrşi cînd puterea poporului sfînt va fi zdrobită de tot.“
Dan	12	8	Eu am auzit, dar n’am înţeles; şi am zis: „Domnul meu, care va fi sfîrşitul acestor lucruri?“
Dan	12	9	El a răspuns: „Du-te Daniele! Căci cuvintele acestea vor fi ascunse şi pecetluite pînă la vremea sfîrşitului.
Dan	12	10	Mulţi vor fi curăţiţi, albiţi şi lămuriţi; cei răi vor face răul, şi niciunul din cei răi nu va înţelege, dar cei pricepuţi vor înţelege.
Dan	12	11	Dela vremea cînd va înceta jertfa necurmată, şi de cînd se va aşeza urîciunea pustiitorului, vor mai fi o mie două sute nouăzeci de zile.
Dan	12	12	Ferice de cine va aştepta, şi va ajunge pînă la o mie trei sute treizeci şi cinci de zile!
Dan	12	13	Iar tu, du-te, pînă va veni sfîrşitul; tu te vei odihni, şi te vei scula iarăş odată în partea ta de moştenire, la sfîrşitul zilelor“.
------------------------Osea, capitolul 1
Hos	1	1	Cuvîntul Domnului, spus lui Osea, fiul lui Beeri, pe vremea lui Ozia, Iotam, Ahaz, Ezechia, împăraţii lui Iuda, şi pe vremea lui Ieroboam, fiul lui Ioas, împăratul lui Israel.
Hos	1	2	Întîia dată cînd a vorbit Domnul către Osea, Domnul a zis lui Osea: „Du-te, şi ia-ţi o nevastă curvă şi copii din curvie; căci ţara a săvîrşit o mare curvie, părăsind pe Domnul!“
Hos	1	3	El s’a dus, şi a luat pe Gomera, fiica lui Diblaim. Ea a zămislit şi i-a născut un fiu.
Hos	1	4	Şi Domnul i-a zis: „Pune-i numele Izreel; căci peste puţină vreme, voi pedepsi casa lui Iehu, pentru sîngele vărsat la Izreel, şi voi pune capăt domniei lui peste casa lui Israel.
Hos	1	5	În ziua aceea, voi sfărîma arcul lui Israel în valea Izreel.“
Hos	1	6	Ea a zămislit din nou, şi a născut o fată. Şi Domnul a zis lui Osea: „Pune-i numele Lo-Ruhama {Cea fără îndurare}; căci nu voi mai avea milă de casa lui Israel, n’o voi mai ierta!
Hos	1	7	Dar voi avea milă de casa lui Iuda, şi-i voi izbăvi prin Domnul, Dumnezeul lor; dar nu-i voi izbăvi nici prin arc, nici prin sabie, nici prin lupte, nici prin cai, nici prin călăreţi.“
Hos	1	8	Ea a înţercat pe Lo-Ruhama; apoi iar a zămislit şi a născut un fiu.
Hos	1	9	Şi Domnul a zis: „Pune-i numele Lo-Ami {Nu-i poporul meu}; căci voi nu sînteţi poporul Meu, şi Eu nu voi fi Dumnezeul vostru.“
Hos	1	10	„Totuş numărul copiilor lui Israel va fi ca nisipul mării, care nu se poate nici măsura, nici număra; şi de unde li se zicea: «Nu sînteţi poporul Meu,» li se va zice: «Copiii Dumnezeului Celui viu!“
Hos	1	11	Atunci copiii lui Iuda şi copiii lui Israel se vor strînge la un loc, îşi vor pune o singură căpetenie, şi vor ieşi din ţară; căci mare va fi ziua lui Izreel.
------------------------Osea, capitolul 2
Hos	2	1	Ziceţi fraţilor voştri: „Ami“ {Sau Poporul meu}, şi surorilor voastre Ruhama {Sau Cea îndurată}!“
Hos	2	2	„Plîngeţi-vă, plîngeţi-vă împotriva mamei voastre! Căci nu este nevasta Mea, şi Eu nu sînt bărbatul ei! Să-şi depărteze curviile dinaintea ei, şi preacurviile dela ţîţele ei!
Hos	2	3	Altfel, o desbrac în pielea goală, cum era în ziua naşterii ei, o fac ca o pustie, ca un pămînt uscat, şi o las să moară de sete!
Hos	2	4	Nu voi avea milă de copiii ei, căci sînt copii din curvie.
Hos	2	5	Mama lor a curvit; cea care i-a născut s’a necinstit; căci a zis: «Voi alerga după ibovnicii mei, cari îmi dau pînea şi apa mea, lîna şi inul meu, untdelemnul şi băuturile mele!»
Hos	2	6	Deaceea iată, îi voi astupa drumul cu spini, i-l voi astupa cu un zid, ca să nu-şi mai afle cărările.
Hos	2	7	Va alerga după ibovnicii ei, dar nu-i va ajunge; îi va căuta, dar nu-i va găsi. Apoi va zice: «Hai să mă întorc iarăş la bărbatul meu cel dintîi, căci eram mai fericită atunci decît acum!»
Hos	2	8	N’a cunoscut că Eu îi dădeam grîul, mustul şi untdelemnul, şi au închinat slujbei lui Baal argintul şi aurul cel mult pe care i-l dădeam.
Hos	2	9	Deaceea Îmi voi lua iarăş înapoi grîul la vremea lui, şi mustul la vremea lui, şi îmi voi ridica iarăş dela ea lîna şi inul pe cari i le dădusem ca să-i acopere goliciunea.
Hos	2	10	Şi acum îi voi descoperi ruşinea înaintea ibovnicilor ei, şi niciunul n’o va scoate din mîna Mea.
Hos	2	11	Voi face să înceteze toată bucuria ei, sărbătorile ei, lunile ei cele noi, Sabatele ei, şi toate praznicile ei.
Hos	2	12	Îi voi pustii şi viile şi smochinii, despre cari zicea: «Aceasta este plata pe care mi-au dat-o ibovnicii mei!» Le voi preface într’o pădure, şi le vor mînca fiarele cîmpului.
Hos	2	13	O voi pedepsi pentru zilele cînd tămîia Baalilor, cînd se gătea cu veriga de nas, cu salba ei, şi alerga după ibovnicii ei, uitînd de Mine, zice Domnul.“
Hos	2	14	„Deaceea iată, o voi ademeni şi o voi duce în pustie, şi-i voi vorbi pe placul inimii ei.
Hos	2	15	Acolo, îi voi da iarăş viile, şi valea Acor i-o voi preface într’o uşă de nădejde, şi acolo, va cînta ca în vremea tinereţii ei, şi ca în ziua cînd s’a suit din ţara Egiptului.
Hos	2	16	În ziua aceea, zice Domnul, Îmi vei zice: «Bărbatul meu!» şi nu-Mi vei mai zice: «Stăpînul meu!»
Hos	2	17	Voi scoate din gura ei numele Baalilor, ca să nu mai fie pomeniţi pe nume.
Hos	2	18	În ziua aceea, voi încheia pentru ei un legămînt cu fiarele cîmpului, cu păsările cerului şi cu tîrîtoarele pămîntului, voi sfărîma din ţară arcul, sabia şi orice unealtă de război, şi-i voi face să locuiască în linişte.
Hos	2	19	Te voi logodi cu Mine pentru totdeauna; te voi logodi cu Mine prin neprihănire, judecată, mare bunătate şi îndurare;
Hos	2	20	te voi logodi cu Mine prin credincioşie, şi vei cunoaşte pe Domnul!
Hos	2	21	În ziua aceea, voi asculta, zice Domnul, voi asculta cerurile, şi ele vor asculta pămîntul;
Hos	2	22	pămîntul va asculta grîul, mustul şi untdelemnul, şi acestea vor asculta pe Izreel {Adică: Pe care o sădeşte Dumnezeu}.
Hos	2	23	Îmi voi sădi pe Lo-Ruhama în ţară, şi-i voi da îndurare; voi zice lui Lo-Ami: «Tu eşti poporul Meu!» Şi el va răspunde: «Dumnezeul meu!“
------------------------Osea, capitolul 3
Hos	3	1	Domnul mi-a zis: „Du-te iarăş, şi iubeşte o femeie iubită de un ibovnic, şi preacurvă; iubeşte-o cum iubeşte Domnul pe copiii lui Israel, cari se îndreaptă spre alţi dumnezei şi cari iubesc turtele de stafide!“
Hos	3	2	Mi-am cumpărat-o cu cincisprezece sicli de argint, un omer de orz şi un letec de orz.
Hos	3	3	Şi i-am zis: „Rămîi multă vreme numai a mea, nu te deda la curvie, nu mai fi a nici unui alt bărbat, şi voi fi şi eu la fel cu tine!“
Hos	3	4	Căci copiii lui Israel vor rămînea multă vreme fără împărat, fără căpetenie, fără jertfă, fără chip de idol, fără efod, şi fără terafimi.
Hos	3	5	După aceea, copiii lui Israel se vor întoarce, şi vor căuta pe Domnul, Dumnezeul lor, şi pe împăratul lor David; şi vor tresări la vederea Domnului şi a bunătăţii Lui, în vremurile de pe urmă.
------------------------Osea, capitolul 4
Hos	4	1	Ascultaţi Cuvîntul Domnului, copiii lui Israel! Căci Domnul are o judecată cu locuitorii ţării, pentru că nu este adevăr, nu este îndurare, nu este cunoştinţă de Dumnezeu în ţară.
Hos	4	2	Fiecare jură strîmb şi minte, ucide, fură, şi prea curveşte; năpăstuieşte şi face omoruri după omoruri.
Hos	4	3	De aceea, ţara se va jăli, toţi ceice o locuiesc vor tînji, împreună cu fiarele cîmpului şi păsările cerului; chiar şi peştii mării vor pieri.
Hos	4	4	Dar nimeni să nu certe pe altul, nimeni să nu mustre pe altul, căci poporul tău este ca ceice se ceartă cu preoţii.
Hos	4	5	Te vei poticni ziua, proorocul se va poticni şi el împreună cu tine noaptea, şi pe mama ta o voi nimici.
Hos	4	6	Poporul Meu piere din lipsă de cunoştinţă. Fiindcă ai lepădat cunoştinţa, şi Eu te voi lepăda, şi nu-Mi vei mai fi preot. Fiindcă ai uitat Legea Dumnezeului tău, voi uita şi Eu pe copiii tăi!
Hos	4	7	Cu cît s’au înmulţit, cu atît au păcătuit împotriva Mea. De aceea, le voi preface slava în ocară.
Hos	4	8	Ei se hrănesc din jertfele pentru păcatele poporului Meu, şi sînt lacomi de nelegiuirile lui.
Hos	4	9	Dar şi preotului i se va întîmpla ca şi poporului; îl voi pedepsi după umbletele lui, şi-i voi răsplăti după faptele lui.
Hos	4	10	Vor mînca şi tot nu se vor sătura, vor curvi şi tot nu se vor înmulţi, pentrucă au părăsit pe Domnul şi poruncile Lui.
Hos	4	11	Curvia, vinul şi mustul iau minţile omului.
Hos	4	12	Poporul Meu îşi întreabă lemnul lui, şi toiagul lui îi prooroceşte; căci duhul curviei îi duce în rătăcire, şi sînt necredincioşi Dumnezeului lor.
Hos	4	13	Aduc jertfe pe vîrful munţilor, ard tămîie pe dealuri, supt stejari, plopi şi terebinţi, a căror umbră este plăcută. De aceea, fetele voastre curvesc, şi nurorile voastre sînt prea curve.
Hos	4	14	Nu pot pedepsi pe fetele voastre pentrucă sînt curve, nici pe nurorile voastre pentru că sînt preacurve, căci ei înşişi se duc la oparte cu nişte curve, şi jertfesc împreună cu desfrînatele din temple. Poporul fără minte aleargă spre pieire.
Hos	4	15	Dacă tu curveşti, Israele, măcar Iuda să nu se facă vinovat. Nu vă duceţi măcar la Ghilgal, nu vă suiţi la Bet-Aven, şi nu juraţi zicînd: „Viu este Domnul!“
Hos	4	16	Pentrucă Israel dă din picioare ca o mînzată neîmblînzită; şi să-l mai pască Domnul acum ca pe un miel în imaşuri întinse!
Hos	4	17	Efraim s’a lipit de idoli: lasă-l în pace!
Hos	4	18	Abea au încetat să bea, şi se dedau la curvie; cîrmuitorii lor sînt lacomi, da, sînt lacomi după ruşine!
Hos	4	19	Vîntul îi va strînge cu aripile lui, şi vor fi daţi de ruşine cu altarele lor!
------------------------Osea, capitolul 5
Hos	5	1	Ascultaţi lucrul acesta, preoţi! Ia aminte, casa lui Israel! Şi pleacă urechea, casa împăratului! Căci pe voi vă ameninţă judecata, pentrucă aţi fost o cursă la Miţpa, şi un laţ întins pe Tabor!
Hos	5	2	Necredincioşii se afundă în nelegiuire, dar voi avea Eu pedepse pentru toţi!
Hos	5	3	Cunosc Eu doar pe Efraim, şi Israel nu-Mi este ascuns; ştiu că tu, Efraime, ai curvit, şi că Israel s’a spurcat.
Hos	5	4	Faptele lor nu le îngăduiesc să se întoarcă la Dumnezeul lor, căci un duh de curvie este în inima lor, şi nu cunosc pe Domnul!
Hos	5	5	Dar mîndria lui Israel va fi martoră împotriva lui, şi Israel şi Efraim vor cădea prin nelegiuirea lor, şi Iuda va cădea şi el cu ei.
Hos	5	6	Vor merge cu oile şi boii lor să caute pe Domnul, dar nu-L vor găsi nicidecum: căci S’a depărtat din mijlocul lor.
Hos	5	7	Au fost necredincioşi Domnului, căci au născut copii din curvie; acum îi va înghiţi o lună nouă cu avuţiile lor.
Hos	5	8	Sunaţi din trîmbiţă la Ghibea, sunaţi din trîmbiţă la Rama! Strigaţi la Bet-Aven! Iacă-i pe urma ta, Beniamine!
Hos	5	9	Efraim va fi pustiit în ziua pedepsei: ce vestesc Eu împotriva seminţiilor lui Israel, va veni negreşit!
Hos	5	10	Căpeteniile lui Iuda sînt ca cei ce mută semnul dela hotare; ca apa Îmi voi vărsa mînia peste ei!
Hos	5	11	Efraim este asuprit, zdrobit în judecată, căci a urmat învăţăturile cari-i plăceau.
Hos	5	12	Voi fi ca o molie pentru Efraim, ca o putreziciune (a dinţilor) pentru casa lui Iuda.
Hos	5	13	Cînd îşi vede Efraim boala, şi Iuda rănile, Efraim aleargă în Asiria, şi trimete la împăratul Iareb, măcar că împăratul acesta nu poate nici să vă facă sănătoşi, nici să vă lecuiască rănile.
Hos	5	14	Voi fi ca un leu pentru Efraim, şi ca un pui de leu pentru casa lui Iuda; Eu, da, Eu voi sfîşia, şi apoi voi pleca, voi lua, şi nimeni nu-Mi va răpi prada.
Hos	5	15	Voi pleca, Mă voi întoarce în locuinţa Mea, pînă cînd vor mărturisi că sînt vinovaţi şi vor căuta Faţa Mea. Cînd vor fi în necaz, vor alerga la Mine.
------------------------Osea, capitolul 6
Hos	6	1	„Veniţi, să ne întoarcem la Domnul! Căci El ne-a sfîşiat, dar tot El ne va vindeca; El ne-a lovit, dar tot El ne va lega rănile.
Hos	6	2	El ne va da iarăş viaţa în două zile; a treia zi ne va scula, şi vom trăi înaintea Lui.
Hos	6	3	Să cunoaştem, să căutăm să cunoaştem pe Domnul! Căci El se iveşte ca zorile dimineţei, şi va veni la noi ca o ploaie, ca ploaia de primăvară, care udă pămîntul!“ –
Hos	6	4	Ce să-ţi fac, Efraime? Ce să-ţi fac, Iudo? Evlavia voastră este ca norul de dimineaţă, şi ca roua care trece curînd.
Hos	6	5	Deaceea îi voi biciui prin prooroci, îi voi ucide prin cuvintele gurii Mele, şi judecăţile Mele vor străluci ca lumina!
Hos	6	6	Căci bunătate voiesc, nu jertfe, şi cunoştinţă de Dumnezeu mai mult decît arderi de tot!
Hos	6	7	Dar ei au călcat legămîntul, ca oricare om de rînd; şi nu Mi-au fost credincioşi atunci.
Hos	6	8	Galaadul este o cetate de nelegiuiţi, plină de urme de sînge!
Hos	6	9	Ceata preoţilor este ca o ceată de tîlhari, care stă la pîndă, săvîrşind omoruri pe drumul Sihemului; da, se dedau la mişelii.
Hos	6	10	În casa lui Israel am văzut lucruri grozave: acolo Efraim curveşte, Israel se spurcă.
Hos	6	11	Şi ţie, Iudo, îţi este pregătit un seceriş, cînd voi aduce înapoi pe robii de război ai poporului Meu!
------------------------Osea, capitolul 7
Hos	7	1	Cînd vreau să vindec pe Israel, atunci se descopere nelegiuirea lui Efraim şi răutatea Samariei, căci lucrează cu vicleşug. Înlăuntru vine hoţul, şi ceata de tîlhari jăfuieşte afară.
Hos	7	2	Şi nu se gîndesc în inima lor că Eu îmi aduc aminte de toată răutatea lor; faptele lor îi şi înconjoară, şi stau înaintea Mea!
Hos	7	3	Ei veselesc pe împărat cu răutatea lor, şi pe căpetenii cu minciunile lor.
Hos	7	4	Toţi sînt preacurvari, ca un cuptor încălzit de brutar: şi brutarul încetează să mai aţîţe focul, de cînd a frămîntat plămădeala pînă s’a ridicat.
Hos	7	5	În ziua împăratului nostru, căpeteniile se îmbolnăvesc de prea mult vin, împăratul dă mîna cu batjocoritorii.
Hos	7	6	Le arde inima după curse ca un cuptor; toată noaptea le fumegă mînia, iar dimineaţa arde ca un foc aprins.
Hos	7	7	Toţi ard ca un cuptor, şi îşi mănîncă judecătorii; toţi împăraţii lor cad; niciunul din ei nu Mă cheamă.
Hos	7	8	Efraim se amestecă printre popoare, Efraim este o turtă, care n’a fost întoarsă.
Hos	7	9	Nişte străini îi mănîncă puterea, şi el nu-şi dă seama, îl apucă bătrîneţa, şi el nu-şi dă seama.
Hos	7	10	Măcar că mîndria lui Israel mărturiseşte împotriva lui, tot nu se întorc la Domnul, Dumnezeul lor, şi tot nu-L caută, cu toate aceste pedepse!
Hos	7	11	Ci Efraim a ajuns ca o turturică proastă, fără pricepere; ei cheamă Egiptul, şi aleargă în Asiria.
Hos	7	12	Dar ori de cîteori se duc, Îmi voi întinde laţul peste ei, îi voi doborî ca pe păsările cerului; şi-i voi pedepsi cum le-am spus în adunarea lor.
Hos	7	13	Vai de ei, pentrucă fug de Mine! Pieirea vine peste ei, pentrucă nu-Mi sînt credincioşi! Aş vrea să-i scap, dar ei spun minciuni împotriva Mea!
Hos	7	14	Nu strigă către Mine din inimă, ci se bocesc în aşternutul lor; turbează după grîu şi must, şi se răzvrătesc împotriva Mea.
Hos	7	15	I-am pedepsit, I-am întărit braţele, dar ei gîndesc rău împotriva Mea.
Hos	7	16	Se întorc, dar nu la Cel Prea Înalt; sînt ca un arc înşelător. Mai marii lor vor cădea ucişi de sabie, din pricina vorbirii lor îndrăzneţe, care-i va face de rîs în ţara Egiptului.
------------------------Osea, capitolul 8
Hos	8	1	Pune trîmbiţa în gură! Vrăjmaşul vine ca un vultur peste Casa Domnului! Căci au călcat legămîntul Meu, şi au păcătuit împotriva Legii Mele.
Hos	8	2	Atunci vor striga către Mine: „Dumnezeule, noi Te cunoaştem, noi, Israel!“ –
Hos	8	3	Israel a lepădat binele cu scîrbă; de aceea vrăjmaşul îi va urmări.
Hos	8	4	Au pus împăraţi fără porunca Mea, şi căpetenii fără ştirea Mea; au făcut idoli din argintul şi aurul lor: deaceea vor fi nimiciţi.
Hos	8	5	Viţelul tău este o scîrbă, Samario! Mînia Mea s’a aprins împotriva lor! Pînă cînd nu vor voi ei să se ţină curaţi?
Hos	8	6	Idolul acesta vine din Israel, un lucrător l-a făcut, şi nu este Dumnezeu. Deaceea, viţelul Samariei va fi făcut bucăţi!
Hos	8	7	Fiindcă au sămănat vînt, vor secera furtună. Nu le va creşte un spic de grîu; ce va răsări, nu va da făină, şi dacă ar da, ar mînca-o străinii.
Hos	8	8	Israel este nimicit! Acum ei au ajuns printre neamuri ca un vas fără preţ.
Hos	8	9	Căci s’au dus în Asiria, ca un măgar sălbatic care umblă răsleţ. Efraim a dat daruri ca să aibă prieteni!
Hos	8	10	Chiar dacă ei dau daruri neamurilor, tot îi voi apăsa, ca să înceteze pentru puţină vreme să mai ungă vreun împărat şi domni.
Hos	8	11	Căci Efraim a zidit multe altare ca să păcătuiască, şi altarele acestea l-au făcut să cadă în păcat.
Hos	8	12	Chiar dacă-i scriu toate poruncile Legii Mele, totuş ele sînt privite ca ceva străin.
Hos	8	13	Ei junghie vitele pe cari Mi le aduc, şi carnea le-o mînîncă; deaceea Domnul nu le primeşte! Acum Domnul Îşi aduce aminte de nelegiuirea lor, şi le va pedepsi păcatele: se vor întoarce în Egipt!
Hos	8	14	Căci Israel a uitat pe Cel ce l-a făcut, şi-a zidit palate, şi Iuda a înmulţit cetăţile întărite; deaceea voi trimete foc în cetăţile lor, şi le va mistui palatele.
------------------------Osea, capitolul 9
Hos	9	1	Nu te bucura Israele, nu te veseli, ca popoarele, pentrucă ai curvit, părăsind pe Domnul, pentru că ai iubit o plată necurată în toate ariile cu grîu!
Hos	9	2	Aria şi teascul nu-i vor hrăni, şi mustul le va lipsi.
Hos	9	3	Nu vor rămînea în ţara Domnului; ci Efraim se va întoarce în Egipt, şi vor mînca în Asiria mîncări necurate.
Hos	9	4	Nu vor aduce Domnului vin ca jertfă de băutură: căci nu-I vor fi plăcute. Pînea lor le va fi ca o pîne de jale; toţi ceice vor mînca din ea, se vor face necuraţi; căci pînea lor va fi numai pentru ei, nu va intra în Casa Domnului!
Hos	9	5	Ce veţi face în zilele de praznic, la sărbătorilor Domnului?
Hos	9	6	Căci iată că ei pleacă din pricina pustiirii; Egiptul îi va aduna, Moful le va da morminte; ce au mai scump, argintul lor, va fi prada mărăcinilor, şi vor creşte spinii în corturile lor.
Hos	9	7	Vin zilele pedepsei, vin zilele răsplătirii: Israel va vedea singur dacă proorocul este nebun, sau dacă omul însuflat aiurează. Şi aceasta din pricina mărimii nelegiurilor şi răzvrătirilor tale.
Hos	9	8	Efraim stă la pîndă împotriva Dumnezeului meu, proorocului i se întind laţuri de păsări pe toate căile lui, îl vrăjmăşesc în Casa Dumnezeului său.
Hos	9	9	S’au afundat în stricăciune, ca în zilele Ghibei; Domnul Îşi va aduce aminte de nelegiuirea lor, le va pedepsi păcatele.
Hos	9	10	Am găsit pe Israel ca pe nişte struguri în pustie, am văzut pe părinţii voştri ca pe cele dintîi roade ale unui smochin, în primăvară; dar ei s’au dus la Baal-Peor, s’au pus în slujba idolului scîrbos, şi au ajuns urîcioşi ca şi acela pe care îl iubeau.
Hos	9	11	Slava lui Efraim va sbura ca o pasăre: nu mai este nicio naştere, nicio însărcinare, şi nicio zămislire!
Hos	9	12	Chiar dacă îşi vor creşte copiii, îi voi lipsi de ei înainte ca să ajungă oameni mari; şi vai de ei, cînd Îmi voi întoarce privirile dela ei!
Hos	9	13	Efraim, după cum văd, îşi dă copiii la pradă; şi Efraim îşi va duce singur copiii la celce-i va ucide! –
Hos	9	14	Dă-le, Doamne!… Ce să le dai?… Dă-le un pîntece, care să nască înainte de vreme şi ţîţe seci!…
Hos	9	15	Toată răutatea lor este la Ghilgal; acolo M’am scîrbit de ei. Din pricina răutăţii faptelor lor, îi voi izgoni din Casa Mea. Nu-i mai pot iubi, toate căpeteniile lor sînt nişte îndărătnici.
Hos	9	16	Efraim este lovit, rădăcina i s’a uscat; nu mai dau rod; şi chiar dacă au copii, le voi omorî rodul iubit de ei. –
Hos	9	17	Dumnezeul meu îi va lepăda, pentru că nu L-au ascultat: de aceea vor rătăci printre neamuri. –
------------------------Osea, capitolul 10
Hos	10	1	Israel era o vie mănoasă, care făcea multe roade. Cu cît roadele sale erau mai multe, cu atît mai multe altare a zidit; cu cît îi propăşea ţara, cu atît înfrumuseţa stîlpii idoleşti.
Hos	10	2	Inima lor este împărţită: de aceea vor fi pedepsiţi. Domnul le va surpa altarele, le va nimici stîlpii idoleşti.
Hos	10	3	Şi curînd vor zice: „N’avem un adevărat împărat, căci nu ne-am temut de Domnul; şi împăratul, pe care-l avem, ce ar putea face el pentru noi?“
Hos	10	4	Ei rostesc vorbe deşerte, jurăminte mincinoase, cînd încheie un legămînt: de aceea, pedeapsa va încolţi ca o buruiană otrăvitoare din brazdele cîmpiei!
Hos	10	5	Locuitorii Samariei, se vor uimi de viţeii din Bet-Aven; poporul va jăli pe idol, şi preoţii lui vor tremura pentru el, pentru slava lui, care va pieri din mijlocul lor.
Hos	10	6	Da, el însuş va fi dus în Asiria, ca dar împăratului Iareb. Ruşinea va cuprinde pe Efraim, şi lui Israel îi va fi ruşine de planurile sale.
Hos	10	7	S’a dus Samaria şi împăratul ei, ca o ţăpligă pe faţa apelor.
Hos	10	8	Înălţimile din Bet-Aven, unde a păcătuit Israel, vor fi nimicite; spini şi mărăcini vor creşte pe altarele lor. Şi vor zice munţilor: „Acoperiţi-ne!“ Şi dealurilor: „Cădeţi peste noi!“
Hos	10	9	Din zilele Ghibei ai păcătuit, Israele! Acolo au stătut ei, ca războiul făcut împotriva celor răi să nu-i apuce la Ghibea.
Hos	10	10	Îi voi pedepsi cînd voi vrea, şi se vor strînge popoare împotriva lor, cînd îi voi pedepsi pentru îndoita lor nelegiuire!
Hos	10	11	Efraim este o mînzată învăţată la jug, căreia îi place să treiere grîul, şi i-am cruţat gîtul său cel frumos; dar acum voi înjuga pe Efraim, Iuda va ara şi Iacov îi va grăpa.
Hos	10	12	Sămănaţi potrivit cu neprihănirea şi veţi secera potrivit cu îndurarea. Desţeleniţi-vă un ogor nou! Este vremea să căutaţi pe Domnul, ca să vină şi să vă ploaie mîntuire.
Hos	10	13	Aţi arat răul, aţi secerat nelegiuirea, şi aţi mîncat rodul minciunii. Căci te-ai încrezut în carăle tale de luptă, în numărul oamenilor tăi viteji.
Hos	10	14	Deaceea se va stîrni o zarvă împotriva poporului tău, şi toate cetăţuile tale vor fi nimicite, cum a nimicit în luptă Şalman-Bet-Arbel, cînd mama a fost zdrobită împreună cu copiii ei.
Hos	10	15	Iată ce vă va aduce Betel, din pricina răutăţii voastre peste măsură de mare. În revărsatul zorilor, se va isprăvi cu împăratul lui Israel!
------------------------Osea, capitolul 11
Hos	11	1	Cînd era tînăr Israel, îl iubeam, şi am chemat pe fiul Meu din Egipt.
Hos	11	2	Dar cu cît proorocii îi chemau, cu atît ei se depărtau: au adus jertfe Baalilor, şi tămîie chipurilor idoleşti.
Hos	11	3	Şi totuş Eu am învăţat pe Efraim să meargă, şi l-am ridicat în braţe; dar n’au văzut că Eu îi vindecam.
Hos	11	4	I-am tras cu legături omeneşti, cu funii de dragoste, am fost pentru ei ca cel ce le ridică jugul de lîngă gură. M’am plecat spre ei şi le-am dat de mîncare.
Hos	11	5	Nu se vor mai întoarce în ţara Egiptului; dar Asirianul va fi împăratul lor, pentrucă n’au voit să se întoarcă la Mine.
Hos	11	6	Sabia va năvăli peste cetăţile lor, va nimici, va mînca pe sprijinitorii lor, din pricina planurilor pe cari le-au făcut.
Hos	11	7	Poporul Meu este pornit să se depărteze de Mine; şi dacă sînt chemaţi înapoi la Cel Prea Înalt, niciunul din ei nu caută să se ridice.
Hos	11	8	„Cum să te dau Efraime? Cum să te predau Israele? Cum să-ţi fac ca Admei? Cum să te fac ca Ţeboimul? Mi se sbate inima în Mine, şi tot lăuntrul Mi se mişcă de milă!
Hos	11	9	Nu voi lucra după mînia Mea aprinsă, nu voi mai nimici pe Efraim; căci Eu sînt Dumnezeu, nu un om. Eu sînt Sfîntul în mijlocul tău, şi nu voi veni să prăpădesc.
Hos	11	10	Ei vor urma pe Domnul, ca pe un leu care va răcni; căci El însuş va răcni, şi copiii vor alerga tremurînd dela apus.
Hos	11	11	Vor alerga tremurînd din Egipt, ca o pasăre, şi din ţara Asiriei, ca o porumbiţă. Şi-i voi face să locuiască în casele lor, zice Domnul.“
Hos	11	12	Efraim mă înconjoară cu minciuni, şi casa lui Israel cu înşelătorii. Iuda este tot hoinar faţă de Dumnezeu, faţă de Cel Sfînt şi credincios.
------------------------Osea, capitolul 12
Hos	12	1	Lui Efraim îi place vîntul şi aleargă după vîntul de răsărit; zilnic măreşte minciuna şi înşelătoria; face legămînt cu Asiria, şi duc untdelemn în Egipt.
Hos	12	2	Domnul este în ceartă şi cu Iuda, şi va pedepsi pe Iacov după purtarea lui: îi va răsplăti după faptele lui.
Hos	12	3	Încă din pîntecele mamei, a apucat Iacov pe frate-său de călcîi, şi în puterea lui, s’a luptat cu Dumnezeu.
Hos	12	4	S’a luptat cu îngerul, şi a fost biruitor, a plîns şi s’a rugat de el. Iacov l-a întîlnit la Betel, şi acolo ne-a vorbit Dumnezeu.
Hos	12	5	Domnul este Dumnezeul oştirilor; Numele Lui este Domnul.
Hos	12	6	Tu dar, întoarce-te la Dumnezeul tău, păstrează bunătatea şi iubirea, şi nădăjduieşte totdeauna în Dumnezeul tău.
Hos	12	7	Efraim este un negustor care are în mînă o cumpănă mincinoasă. Îi place să înşele.
Hos	12	8	Şi Efraim zice: „Cu adevărat, m’am îmbogăţit, am făcut avere; şi în toată munca mea nu mi s-ar putea găsi nici o nelegiuire care să fie un păcat.“
Hos	12	9	Şi totuş, Eu sînt Domnul, Dumnezeul tău, din ţara Egiptului, şi pînă acum; Eu te voi face să locuieşti iarăş în corturi, ca în zilele de sărbătoare!
Hos	12	10	Eu am vorbit proorocilor, am dat o mulţime de vedenii, şi am spus pilde prin prooroci.
Hos	12	11	Dacă Galaadul s’a dedat la slujba idolilor, Galaadiţii vor fi nimiciţi negreşit. Ei jertfesc boi în Ghilgal: de aceea, altarele lor vor ajunge nişte mormane de pietre, pe brazdele cîmpiilor.
Hos	12	12	Iacov a fugit odinioară în cîmpia lui Aram, Israel a slujit pentru o femeie, şi pentru o femeie a păzit turmele.
Hos	12	13	Dar, printr’un prooroc a scos Domnul pe Israel din Egipt, şi printr’un prooroc a fost păzit Israel.
Hos	12	14	Efraim a mîniat rău pe Domnul: dar Domnul său va arunca asupra lui sîngele pe care l-a vărsat, şi-i va răsplăti ocara, pe care I-a făcut-o.
------------------------Osea, capitolul 13
Hos	13	1	Cînd vorbea Efraim, răspîndea groaza în Israel. Dar cum a păcătuit cu Baal, a murit.
Hos	13	2	Şi acum ei păcătuiesc într’una, îşi fac chipuri turnate din argintul lor, idoli născociţi de ei, lucrare făcută de meşteri. Acestora le vorbesc ei, şi jertfind oameni, sărută viţei!
Hos	13	3	De aceea, vor fi ca norul de dimineaţă, ca roua care trece repede, ca pleava suflată de vînt din arie, ca fumul, care iese din horn.
Hos	13	4	Dar Eu sînt Domnul, Dumnezeul tău, din ţara Egiptului încoace. Tu cunoşti că nu este alt Dumnezeu afară de Mine, şi nu este alt Mîntuitor afară de Mine.
Hos	13	5	Eu te-am cunoscut în pustie, într’un pămînt fără apă.
Hos	13	6	Dar cînd au dat de păşune, s’au săturat, şi cînd s’au săturat, inima li s’a umflat de mîndrie; de aceea M’au uitat.
Hos	13	7	Eu M’am făcut ca un leu pentru ei, şi-i pîndesc ca un pardos pe drum.
Hos	13	8	Mă năpustesc asupra lor, ca o ursoaică lipsită de puii ei, le sfîşii învelişul inimii; îi înghit pe dată ca un leu, şi fiarele cîmpului îi vor face bucăţi.
Hos	13	9	Pieirea ta, Israele, este că ai fost împotriva Mea, împotriva Celui ce te putea ajuta.
Hos	13	10	Unde este împăratul tău, ca să te scape în toate cetăţile tale? Unde sînt judecătorii tăi, despre cari ziceai: „Dă-mi un împărat şi domni?“
Hos	13	11	Ţi-am dat un împărat în mînia Mea, şi ţi-l iau în urgia Mea!
Hos	13	12	Nelegiuirea lui Efraim este strînsă, păcatul lui este păstrat.
Hos	13	13	Îl vor apuca durerile naşterii; este un copil neînţelept, căci nu poate să nască la vremea sorocită!
Hos	13	14	Îi voi răscumpăra din mîna locuinţei morţilor, îi voi izbăvi dela moarte. Moarte, unde îţi este ciuma? Locuinţă a morţilor, unde îţi este nimicirea? Căinţa este ascunsă de privirile Mele!
Hos	13	15	Oricît de roditor ar fi Efraim în mijlocul fraţilor săi, tot va veni vîntul de răsărit, se va stîrni din pustie un vînt al Domnului, îi va usca izvoarele, şi-i va seca fîntînile: va jăfui vistieria de toate vasele ei de preţ.
Hos	13	16	Samaria este pedepsită, pentrucă s’a răzvrătit împotriva Dumnezeului ei. Vor cădea ucişi de sabie; pruncii lor vor fi zdrobiţi, şi vor spinteca pîntecele femeilor lor însărcinate.
------------------------Osea, capitolul 14
Hos	14	1	Întoarce-te, Israele, la Domnul, Dumnezeul tău! Căci ai căzut prin nelegiuirea ta.
Hos	14	2	Aduceţi cu voi cuvinte de căinţă, şi întoarceţi-vă la Domnul. Spuneţi-I: „Iartă toate nelegiuirile, primeşte-ne cu bunăvoinţă, şi Îţi vom aduce, în loc de tauri, lauda buzelor noastre.
Hos	14	3	Asirianul nu ne va scăpa, nu vrem să mai încălecăm pe cai, şi nu vrem să mai zicem lucrării mînilor noastre: «Dumnezeul nostru!» Căci la Tine găseşte milă orfanul.“
Hos	14	4	Le voi vindeca vătămarea adusă de neascultarea lor, îi voi iubi cu adevărat! Căci mînia Mea s’a abătut dela ei!
Hos	14	5	Voi fi ca roua pentru Israel; el va înflori ca crinul, şi va da rădăcini ca Libanul.
Hos	14	6	Ramurile lui se vor întinde; măreţia lui va fi ca a măslinului, şi miresmele lui ca ale Libanului.
Hos	14	7	Iarăş vor locui la umbra lui, iarăş vor da viaţă grîului, vor înflori ca via, şi vor avea faima vinului din Liban.
Hos	14	8	Ce mai are Efraim a face cu idolii? Îl voi asculta şi-l voi privi, voi fi pentru el ca un chiparos verde: dela Mine îţi vei primi rodul. –
Hos	14	9	Cine este înţelept, să ia seama la aceste lucruri! Cine este priceput, să le înţeleagă! Căci căile Domnului sînt drepte; şi cei drepţi umblă pe ele, dar cei răzvrătiţi cad pe ele.
------------------------Ioel, capitolul 1
Joel	1	1	Cuvîntul Domnului care a fost spus lui Ioel, fiul lui Petuel.
Joel	1	2	Ascultaţi lucrul acesta, bătrîni! Şi luaţi seama, toţi locuitorii ţării! S’a întîmplat aşa ceva pe vremea voastră, sau pe vremea părinţilor voştri?
Joel	1	3	Povestiţi copiilor voştri despre lucrul acesta, şi copiii voştri să povestească la copiii lor, iar copiii lor să povestească neamului de oameni care va urma!
Joel	1	4	Ce a lăsat nemîncat lăcusta Gazam, a mîncat lăcusta Arbeh, ce a lăsat lăcusta Arbeh, a mîncat lăcusta Ielec, ce a lăsat lăcusta Ielec, a mîncat lăcusta Hasil.
Joel	1	5	Treziţi-vă, beţivilor, şi plîngeţi! Văitaţi-vă toţi cei ce beţi vin, căci vi s-a luat mustul dela gură!
Joel	1	6	Căci în ţara mea a năvălit un popor puternic şi fără număr, cu dinţi de leu, şi măsele de leoaică.
Joel	1	7	Mi-a pustiit via; mi-a făcut bucăţi smochinul, l-a jupuit de coajă şi l-a trîntit jos; mlădiţele de viţă au ajuns albe!
Joel	1	8	Boceşte-te, ca fecioara încinsă cu un sac după bărbatul tinereţei ei!
Joel	1	9	Au încetat darurile de mîncare şi jertfele de băutură din Casa Domnului; preoţii, slujitorii Domnului, jălesc.
Joel	1	10	Cîmpia este pustiită, pămîntul întristat, căci grîul este nimicit, mustul a secat, untdelemnul nu mai este.
Joel	1	11	Înmărmuriţi, plugari, văitaţi-vă, vieri, din pricina grîului şi orzului, căci bucatele de pe cîmp sînt pierdute.
Joel	1	12	Via este prăpădită, smochinul este veştejit, rodiul, finicul, mărul, toţi pomii de pe cîmp, s’au uscat… Şi s’a dus bucuria dela copiii oamenilor!
Joel	1	13	Încingeţi-vă, preoţi, şi plîngeţi! Bociţi-vă, slujitori ai altarului; veniţi şi petreceţi noaptea îmbrăcaţi cu saci, slujitori ai Dumnezeului meu! Căci au încetat darurile de mîncare şi jertfele de băutură din Casa Dumnezeului vostru.
Joel	1	14	Vestiţi un post, chemaţi o adunare de sărbătoare; strîngeţi pe bătrîni, pe toţi locuitorii ţării, în Casa Domnului, Dumnezeului vostru, şi strigaţi către Domnul.
Joel	1	15	„Vai! ce zi!“ Da, ziua Domnului este aproape, vine ca o pustiire dela Cel Atotputernic.
Joel	1	16	Nu s’a prăpădit hrana supt ochii noştri? Şi n’a perit bucuria şi veselia din Casa Dumnezeului nostru?
Joel	1	17	S’au uscat seminţele supt bulgări; grînarele stau goale, hambarele sînt stricate, căci s’a stricat sămănătura!
Joel	1	18	Cum gem vitele! Cirezile de boi umblă buimace, căci nu mai au păşune; chiar şi turmele de oi sufăr!
Joel	1	19	Către Tine, Doamne, strig, căci a mîncat focul islazurile pustiei, şi para focului a pîrlit toţi copacii de pe cîmp!
Joel	1	20	Chiar şi fiarele cîmpului se îndreaptă doritoare către tine, căci au secat pîraiele, şi a mîncat focul islazurile pustiei.
------------------------Ioel, capitolul 2
Joel	2	1	Sunaţi din trîmbiţă în Sion! Sunaţi în gura mare pe muntele Meu cel sfînt, ca să tremure toţi locuitorii ţării. Căci vine ziua Domnului, este aproape! –
Joel	2	2	O zi de întunerec şi negură mare, o zi de nori şi de întunecime. Ca zorile dimineţii se întinde peste munţi un popor mare şi puternic, cum n’a mai fost din veac, şi nici în vremurile viitoare nu va mai fi.
Joel	2	3	Arde focul înaintea lui, şi pîlpăie flacăra după el. Înaintea lui, ţara era ca o grădină a Edenului, şi după el este un pustiu sterp: nimic nu-i scapă.
Joel	2	4	Parcă sînt nişte cai, şi aleargă ca nişte călăreţi.
Joel	2	5	Vin uruind ca nişte cară pe munţi, şi pîrăe ca o flacără de foc, cînd mistuie miriştea; par o puternică oştire, gata de luptă.
Joel	2	6	Tremură popoarele înaintea lor, şi toate feţele îngălbenesc.
Joel	2	7	Aleargă ca nişte războinici, se suie pe ziduri ca nişte războinici, fiecare îşi vede de drumul lui, şi nu se abate din cărarea lui.
Joel	2	8	Nu se împing unii pe alţii, fiecare ţine şirul, se năpustesc prin săgeţi şi nu se opresc din mers.
Joel	2	9	Se răspîndesc în cetate, aleargă pe ziduri, se suie pe case, şi intră pe ferestre ca un hoţ.
Joel	2	10	Înaintea lor se cutremură pămîntul, se zguduie cerurile, soarele şi luna se întunecă, şi stelele îşi pierd lumina.
Joel	2	11	Domnul face să tune glasul Lui înaintea oştirii Sale, căci tabăra Lui este foarte mare, şi celce împlineşte cuvîntul este puternic. Dar mare este ziua Domnului şi foarte înfricoşată: cine o poate suferi?
Joel	2	12	„Dar chiar acuma, zice Domnul, întoarceţi-vă la Mine cu toată inima, cu post, cu plînset şi bocet!
Joel	2	13	Sfîşiaţi-vă inimile nu hainele, şi întoarceţi-vă la Domnul, Dumnezeul vostru. Căci El este milostiv şi plin de îndurare, îndelung răbdător şi bogat în bunătate, şi-I pare rău de relele pe cari le trimete.
Joel	2	14	Cine ştie dacă nu Se va întoarce şi nu Se va căi? Cine ştie dacă nu va lăsa după El o binecuvîntare, daruri de mîncare şi jertfe de băutură pentru Domnul, Dumnezeul vostru?
Joel	2	15	Sunaţi cu trîmbiţa în Sion! Vestiţi un post, chemaţi o adunare de sărbătoare!“
Joel	2	16	Strîngeţi poporul, ţineţi o adunare sfîntă! Aduceţi pe bătrîni, strîngeţi copiii, şi chiar pruncii dela ţîţă! Să iasă mirele din cămara lui, şi mireasa din odaia ei!
Joel	2	17	Preoţii, slujitorii Domnului, să plîngă între tindă şi altar, şi să zică: „Doamne, îndură-Te de poporul Tău! Nu da de ocară moştenirea Ta, n’o face de batjocura popoarelor! Pentru ce să se zică printre neamuri: „Unde este Dumnezeul lor?“
Joel	2	18	Domnul a fost plin de rîvnă pentru ţara Lui, şi S’a îndurat de poporul Său.
Joel	2	19	Domnul a răspuns, şi a zis poporului Său: „Iată, vă trimet grîu, must şi untdelemn proaspăt, ca să vă săturaţi de ele, şi nu vă voi mai face de ocară între neamuri.
Joel	2	20	Voi depărta dela voi pe vrăjmaşul dela miază-noapte, îl voi izgoni spre un pămînt fără apă şi pustiu, îi voi împinge partea dinainte a oştirii lui în marea de răsărit, şi coada oştirii în marea de apus; iar duhoarea lui se va ridica în sus, şi mirosul lui de putregai se va înălţa în văzduh, căci s’a crezut grozav.
Joel	2	21	Nu te teme, pămîntule, ci bucură-te şi veseleşte-te, căci Domnul face lucruri mari!
Joel	2	22	Nu vă temeţi, fiare de pe cîmp, căci islazurile pustiei iarăş vor înverzi, pomii îşi vor da roadele, smochinul şi viţa îşi vor da rodul lor.
Joel	2	23	Şi voi, copii ai Sionului, bucuraţi-vă şi veseliţi-vă în Domnul, Dumnezeul vostru, căci El vă va da ploaie la vreme, vă va trimete ploaie timpurie şi tîrzie, ca odinioară.
Joel	2	24	Ariile se vor umplea de grîu, vor geme tocitoarele şi teascurile de must şi de untdelemn,
Joel	2	25	vă voi răsplăti astfel anii, pe cari i-au mîncat lăcustele Arbeh, Ielec, Hasil şi Gazam, oştirea Mea cea mare, pe care am trimes-o împotriva voastră.
Joel	2	26	Veţi mînca şi vă veţi sătura, şi veţi lăuda Numele Domnului, Dumnezeului vostru, care va face minuni cu voi, şi poporul Meu niciodată nu va mai fi de ocară!
Joel	2	27	Şi veţi şti că Eu sînt în mijlocul lui Israel, că Eu sînt Domnul, Dumnezeul vostru, şi nu este altul afară de Mine. Şi poporul Meu niciodată nu va mai fi de ocară.
Joel	2	28	După aceea, voi turna Duhul Meu peste orice făptură; fiii şi fiicele voastre vor prooroci, bătrînii voştri vor visa visuri, şi tinerii voştri vor avea vedenii.
Joel	2	29	Chiar şi peste robi şi peste roabe, voi turna Duhul Meu, în zilele acelea.
Joel	2	30	Voi face să se vadă semne în ceruri şi pe pămînt: sînge, foc, şi stîlpi de fum;
Joel	2	31	soarele se va preface în întunerec, şi luna în sînge, înainte de a veni ziua Domnului, ziua aceea mare şi înfricoşată.
Joel	2	32	Atunci oricine va chema Numele Domnului va fi mîntuit. Căci mîntuirea va fi pe muntele Sionului şi la Ierusalim, cum a făgăduit Domnul, şi între cei rămaşi, pe cari-i va chema Domnul.
------------------------Ioel, capitolul 3
Joel	3	1	Căci iată că în zilele acelea şi în vremile acelea, cînd voi aduce înapoi pe prinşii de război ai lui Iuda şi ai Ierusalimului,
Joel	3	2	voi strînge pe toate neamurile, şi le voi pogorî în valea lui Iosafat. Acolo, Mă voi judeca cu ele, pentru poporul Meu, pentru Israel, moştenirea Mea, pe care l-au risipit printre neamuri, împărţind între ele ţara Mea.
Joel	3	3	Au tras la sorţ pentru poporul Meu; au dat un flăcău pe o curvă, şi au vîndut fata pe vin, şi l-au băut.
Joel	3	4	Ce vreţi voi cu Mine, Tirule şi Sidonule, şi toate ţinuturile Filistenilor? Vreţi să-Mi răsplătiţi vreo faptă, sau să faceţi ceva împotriva Mea? Iute, fără zăbavă, voi întoarce faptele voastre asupra capului vostru.
Joel	3	5	Mi-aţi luat argintul şi aurul, şi cele mai bune odoare ale Mele, şi le-aţi dus în templele voastre.
Joel	3	6	Aţi vîndut pe copiii lui Iuda şi ai Ierusalimului copiilor Grecilor, ca să-i depărtaţi din ţara lor.
Joel	3	7	Iată că îi scol în locul în care i-aţi vîndut, şi voi întoarce fapta voastră asupra capului vostru.
Joel	3	8	Voi vinde copiilor lui Iuda pe fiii şi fiicele voastre, şi ei îi vor vinde Sabeenilor, un neam depărtat; căci Domnul a vorbit.
Joel	3	9	Vestiţi aceste lucruri printre neamuri: pregătiţi războiul! Treziţi pe viteji! Să se apropie şi să se suie, toţi oamenii de război!
Joel	3	10	Fiarele plugurilor voastre prefaceţi-le în săbii, şi cosoarele în suliţe! Cel slab să zică: „Sînt tare!“
Joel	3	11	Grăbiţi-vă şi veniţi, toate neamurile de primprejur, şi strîngeţi-vă! Acolo pogoară, Doamne, pe vitejii Tăi!
Joel	3	12	Să se scoale neamurile, şi să se suie în valea lui Iosafat! Căci acolo voi şedea să judec toate neamurile de primprejur.
Joel	3	13	Puneţi mîna pe secere, căci secerişul este copt! Veniţi şi călcaţi cu picioarele, căci linurile sînt pline, şi tocitorile dau peste ele! Căci mare este răutatea lor!
Joel	3	14	Vin grămezi-grămezi în valea judecăţii, căci ziua Domnului este aproape, în valea judecăţii.
Joel	3	15	Soarele şi luna se întunecă, şi stelele îşi pierd strălucirea.
Joel	3	16	Domnul răcneşte din Sion, glasul Lui răsună din Ierusalim, de se zguduie cerurile şi pămîntul. Dar Domnul este scăparea poporului Său, şi ocrotirea copiilor lui Israel.
Joel	3	17	Şi veţi şti că Eu sînt Domnul, Dumnezeul vostru, care locuieşte în Sion, muntele Meu cel sfînt. Ierusalimul însă va fi sfînt, şi nu vor mai trece străinii prin el.
Joel	3	18	În vremea aceea, va picura must din munţi, şi va curge lapte din dealuri, toate pîraiele lui Iuda vor fi pline de apă. Un izvor va ieşi deasemenea din Casa Domnului, şi va uda valea Sitim.
Joel	3	19	Egiptul va ajunge pustiu, Edomul va ajunge o pustie stearpă, din pricina sîlniciei făcute împotriva copiilor lui Iuda, al căror sînge nevinovat l-au vărsat în ţara lor.
Joel	3	20	Dar Iuda va fi vecinic locuit, şi Ierusalimul din neam în neam.
Joel	3	21	Le voi răzbuna sîngele pe care nu l-am răzbunat încă, dar Domnul va locui în Sion.
------------------------Amos, capitolul 1
Amos	1	1	Cuvintele lui Amos, unul din păstorii din Tecoa, vedeniile pe cari le-a avut el despre Israel, pe vremea lui Ozia, împăratul lui Iuda, şi pe vremea lui Ieroboam, fiul lui Ioas, împăratul lui Israel, cu doi ani înaintea cutremurului de pămînt.
Amos	1	2	El a zis: „Domnul răcneşte din Sion, glasul Lui răsună din Ierusalim. Păşunele păstorilor jălesc, şi vîrful Carmelului este uscat.
Amos	1	3	Aşa vorbeşte Domnul: „Pentru trei nelegiuiri ale Damascului, ba pentru patru, nu-Mi schimb hotărîrea, pentru că au treierat Galaadul cu treierătoarea de fer.
Amos	1	4	De aceea voi trimete foc în casa lui Hazael, care va mistui palatele lui Ben-Hadad.
Amos	1	5	Voi sfărîma zăvoarele Damascului, şi voi nimici cu desăvîrşire pe locuitorii din Bicat-Aven, împreună cu cel ce ţine toiagul de cîrmuire în Bet-Eden; şi poporul Siriei va fi dus rob la Chir, zice Domnul.“
Amos	1	6	Aşa vorbeşte Domnul: „Pentru trei nelegiuiri ale Gazei, ba pentru patru, nu-Mi schimb hotărîrea, pentru că au luat pe toţi oamenii prinşi de război şi i-au dat Edomului:
Amos	1	7	de aceea, voi trimete foc în zidurile Gazei, şi-i va mistui palatele.
Amos	1	8	Voi nimici cu desăvîrşire pe locuitorii din Asdod, şi pe cel ce ţine toiagul împărătesc în Ascalon; Îmi voi întoarce mîna împotriva Ecronului, şi ce va mai rămînea din Filisteni va pieri, zice Domnul Dumnezeu.“
Amos	1	9	Aşa vorbeşte Domnul: „Pentru trei nelegiuiri ale Tirului, ba pentru patru, nu-Mi schimb hotărîrea, pentrucă au luat pe toţi oamenii prinşi de război, şi i-au dat Edomului, şi nu s’au gîndit la legămîntul frăţesc.
Amos	1	10	De aceea, voi trimete foc în zidurile Tirului, şi-i va mistui palatele.“
Amos	1	11	Aşa vorbeşte Domnul: „Pentru trei nelegiuiri ale Edomului, ba pentru patru, nu-Mi schimb hotărîrea, pentrucă a urmărit pe fraţii săi cu sabia, înăduşindu-şi mila, a dat drumul mîniei, şi îşi ţinea într’una urgia.
Amos	1	12	De aceea, voi trimete foc peste Teman, şi va mistui palatele Boţrei.“
Amos	1	13	Aşa vorbeşte Domnul: „Pentru trei nelegiuiri ale copiilor lui Amon, ba pentru patru, nu-Mi schimb hotărîrea, pentrucă au spintecat pîntecele femeilor însărcinate ale Galaadului, ca să-şi mărească ţinutul:
Amos	1	14	de aceea, voi aprinde focul în zidurile Rabei, şi-i va mistui palatele, în mijlocul strigătelor de război în ziua luptei, şi în mijlocul vijeliei în ziua furtunii.
Amos	1	15	Şi împăratul lor va merge în robie, el, şi căpeteniile lui împreună cu el, zice Domnul.“
------------------------Amos, capitolul 2
Amos	2	1	Aşa vorbeşte Domnul: „Pentru trei nelegiuiri ale Moabului, ba pentru patru, nu-Mi schimb hotărîrea: pentrucă a ars, a ars pînă le-a făcut var, oasele împăratului Edomului,
Amos	2	2	de aceea voi trimete foc în Moab, şi va mistui palatele Cheriotului; şi Moabul va pieri în mijlocul zarvei, în mijlocul strigătelor de război şi sunetul trîmbiţei:
Amos	2	3	Voi nimici cu desăvîrşire pe judecător din mijlocul lui, şi voi ucide pe toate căpeteniile lui împreună cu el, zice Domnul.“
Amos	2	4	Aşa vorbeşte Domnul: „Pentru trei nelegiuiri ale lui Iuda, ba pentru patru, nu-Mi schimb hotărîrea, pentrucă au nesocotit Legea Domnului şi n’au păzit poruncile Lui, ci s’au lăsat duşi în rătăcire de idolii cei mincinoşi după cari au umblat şi părinţii lor;
Amos	2	5	de aceea, voi trimete foc în Iuda, şi va mistui palatele Ierusalimului.“
Amos	2	6	Aşa vorbeşte Domnul: „Pentru trei nelegiuiri ale lui Israel, ba pentru patru, nu-Mi schimb hotărîrea, pentrucă au vîndut pe cel neprihănit pe bani, şi pe sărac pe o păreche de încălţăminte.
Amos	2	7	Ei doresc să vadă ţărîna pămîntului pe capul celor sărmani, şi calcă în picioare dreptul celor nenorociţi. Fiul şi tatăl se duc la aceeaş fată, ca să pîngărească Numele Meu cel sfînt.
Amos	2	8	Se întind lîngă fiecare altar pe haine luate ca zălog, şi beau în casa dumnezeilor lor amenda celor osîndiţi de ei.
Amos	2	9	Şi totuş Eu am nimicit dinaintea lor pe Amoriţi, cari erau cît cedrii de înalţi, şi tari ca stejarii; le-am nimicit roadele din vîrf pînă în rădăcini.
Amos	2	10	Şi Eu v’am scos din ţara Egiptului, şi v’am povăţuit patruzeci de ani în pustie, ca să vă dau în stăpînire ţara Amoriţilor.
Amos	2	11	Am ridicat prooroci dintre fiii voştri, şi Nazirei dintre tinerii voştri. Nu este aşa, copii ai lui Israel? zice Domnul…
Amos	2	12	Iar voi aţi dat Nazireilor să bea vin, şi proorocilor le-aţi poruncit: «Nu proorociţi!»
Amos	2	13	Iată, vă voi stropşi cum stropşeşte pămîntul carul încărcat cu snopi,
Amos	2	14	aşa că cel iute nu va putea să fugă, iar cel tare nu se va putea sluji de tăria lui, şi omul viteaz nu-şi va scăpa viaţa.
Amos	2	15	Cel ce mînuieşte arcul nu va putea să ţină piept, cel iute de picioare nu va scăpa, şi călăreţul nu-şi va scăpa viaţa;
Amos	2	16	iar cel mai inimos dintre războinici, va fugi în pielea goală în ziua aceea, zice Domnul.“
------------------------Amos, capitolul 3
Amos	3	1	Ascultaţi cuvîntul acesta, pe care-l rosteşte Domnul împotriva voastră, copii ai lui Israel, împotriva întregei familii pe care am scos-o din ţara Egiptului!
Amos	3	2	„Eu v’am ales numai pe voi dintre toate familiile pămîntului: de aceea vă voi şi pedepsi pentru toate nelegiuirile voastre.
Amos	3	3	Merg oare doi oameni împreună, fără să fie învoiţi?
Amos	3	4	Răcneşte leul în pădure, dacă n’are pradă? Sbiară puiul de leu din fundul vizuinei lui, dacă n’a prins nimic?
Amos	3	5	Cade pasărea în laţul de pe pămînt, dacă nu i s’a întins o cursă? Se ridică laţul dela pămînt, fără să se fi prins ceva în el?
Amos	3	6	Sau sună cineva cu trîmbiţa într’o cetate, fără să se spăimînte poporul? Sau se întîmplă o nenorocire într’o cetate, fără s’o fi făcut Domnul?
Amos	3	7	Nu, Domnul Dumnezeu nu face nimic fără să-Şi descopere taina Sa slujitorilor Săi prooroci.
Amos	3	8	Leul răcneşte: cine nu se va speria? Domnul Dumnezeu vorbeşte: cine nu va prooroci?“
Amos	3	9	Strigaţi de pe acoperişul palatelor Asdodului şi de pe palatele ţării Egiptului, şi spuneţi: „Strîngeţi-vă pe munţii Samariei, şi vedeţi ce neorînduială mare este în mijlocul ei, ce asupriri sînt în ea!
Amos	3	10	Nu sînt în stare să lucreze cu neprihănire, zice Domnul, ci îşi grămădesc în palate comori cîştigate prin sîlnicie şi răpire.“
Amos	3	11	De aceea, aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: „Vrăjmaşul va împresura ţara, îţi va doborî tăria, şi palatele tale vor fi jăfuite!“
Amos	3	12	Aşa vorbeşte Domnul: „După cum păstorul scapă din gura leului numai două bucăţi de picioare sau un vîrf de ureche, aşa vor scăpa copiii lui Israel cari stau în Samaria în colţul unui pat şi pe covoare de Damasc!
Amos	3	13	Ascultaţi, şi spuneţi lucrul acesta casei lui Iacov, zice Domnul Dumnezeu, Dumnezeul oştirilor:
Amos	3	14	„În ziua cînd voi pedepsi pe Israel pentru fărădelegile lui, voi pedepsi şi altarele din Betel; coarnele altarului vor fi sfărîmate, şi vor cădea la pămînt.
Amos	3	15	Voi surpa casele de iarnă şi casele de vară; palatele de fildeş se vor duce, şi casele cele multe se vor nimici, zice Domnul.“
------------------------Amos, capitolul 4
Amos	4	1	„Ascultaţi cuvîntul acesta, juncane din Basan, de pe muntele Samariei, voi cari asupriţi pe cei sărmani, zdrobiţi pe cei lipsiţi, şi ziceţi bărbaţilor voştri: «Daţi-ne să bem!“
Amos	4	2	Domnul Dumnezeu a jurat pe sfinţenia Lui, şi a zis: „Iată, vin zile pentru voi, cînd vă vor prinde cu cîrligele, şi rămăşiţa voastră cu undiţi de pescari;
Amos	4	3	«veţi ieşi prin spărturi, fiecare drept înainte, şi veţi fi lepădate în Harmon, zice Domnul.“
Amos	4	4	Duceţi-vă numai la Betel, şi păcătuiţi! Duceţi-vă la Ghilgal, şi păcătuiţi şi mai mult! Aduceţi-vă jertfele în fiecare dimineaţă, şi zeciuielile la fiecare trei zile!
Amos	4	5	Faceţi să fumege jertfe de mulţămire făcute cu aluat! Trîmbiţaţi-vă, vestiţi-vă darurile de mîncare de bună voie! Căci aşa vă place, copii ai lui Israel, zice Domnul Dumnezeu.“
Amos	4	6	Şi Eu, de partea Mea, v’am trimes foametea în toate cetăţile voastre, şi lipsa de pîne în toate locuinţele voastre. Cu toate acestea tot nu v’aţi întors la Mine, zice Domnul.“ –
Amos	4	7	„N’am vrut să vă dau nici ploaie, cînd mai erau încă trei luni pînă la secerat; am dat ploaie peste o cetate, dar n’am dat ploaie peste o altă cetate; într’un ogor a plouat, şi altul, în care n’a plouat, s’a uscat.
Amos	4	8	Două, trei cetăţi s’au dus la alta ca să bea apă, şi tot nu şi-au potolit setea. Cu toate acestea, tot nu v’aţi întors la Mine, zice Domnul.“ –
Amos	4	9	V’am lovit cu rugină în grîu şi cu tăciune; grădinile voastre cele multe, viile, smochinii şi măslinii voştri i-au mîncat deseori lăcustele. Cu toate acestea, tot nu v’aţi întors la Mine, zice Domnul.“
Amos	4	10	Am trimes în voi ciuma, ca în Egipt; v’am ucis tinerii cu sabia, şi am lăsat să vi se ia caii, am făcut să vi se suie în nări duhoarea taberii voastre. Şi cu toate acestea, tot nu v’aţi întors la Mine, zice Domnul.“ –
Amos	4	11	„V’am nimicit ca pe Sodoma şi Gomora, pe cari le-a nimicit Dumnezeu; şi aţi fost ca un tăciune scos din foc. Cu toate acestea, tot nu v’aţi întors la Mine, zice Domnul…
Amos	4	12	„De aceea îţi voi face astfel, Israele, – şi fiindcă îţi voi face astfel, pregăteşte-te să întîlneşti pe Dumnezeul tău, Israele!
Amos	4	13	Căci iată că El a întocmit munţii, a făcut vîntul, şi spune omului pînă şi gîndurile lui. El preface zorile în întunerec, şi umblă pe înălţimile pămîntului: Domnul, Dumnezeul oştirilor, este Numele Lui.
------------------------Amos, capitolul 5
Amos	5	1	Ascultaţi cuvîntul acesta, cîntecul acesta de jale, pe care-l fac pentru voi, casa lui Israel!
Amos	5	2	„A căzut şi nu se va mai scula, fecioara lui Israel; stă trîntită la pămînt, şi nimeni n’o ridică.
Amos	5	3	Căci aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: cetatea care scotea la luptă o mie de oameni, nu va rămînea decît cu o sută, şi cea care scotea o sută de oameni, nu va mai rămînea decît cu zece, din casa lui Israel.“
Amos	5	4	Căci aşa vorbeşte Domnul către casa lui Israel: „Căutaţi-Mă, şi veţi trăi!
Amos	5	5	Nu căutaţi Betelul, nu vă duceţi la Ghilgal, şi nu treceţi la Beer-Şeba. Căci Ghilgalul va fi dus în robie, şi Betelul va fi nimicit.
Amos	5	6	Căutaţi pe Domnul, şi veţi trăi! Temeţi-vă ca nu cumva să apuce ca un foc casa lui Iosif, şi focul acesta s’o mistuie, fără să fie cineva la Betel ca să-l stingă,
Amos	5	7	voi cari prefaceţi dreptul în pelin, şi călcaţi dreptatea în picioare!
Amos	5	8	El a făcut Cloşca cu pui şi Orionul, El preface întunerecul în zori, iar ziua în noapte neagră; El cheamă apele mării, şi le varsă pe faţa pămîntului: Domnul este Numele Lui.
Amos	5	9	El aduce ca fulgerul prăpădul peste cei puternici, aşa că nimicirea vine peste cetăţui.“
Amos	5	10	Ei urăsc pe cel ce-i mustră la poarta cetăţii, şi le este scîrbă de cel ce vorbeşte din inimă.
Amos	5	11	Deaceea, pentrucă pe sărac îl călcaţi în picioare, şi luaţi daruri de grîu dela el: măcar că aţi zidit case de piatră cioplită, nu le veţi locui; măcarcă aţi sădit vii foarte bune, nu veţi bea din vinul lor!
Amos	5	12	Căci Eu ştiu că nelegiuirile voastre sînt multe, şi că păcatele voastre sînt fără număr: asupriţi pe cel drept, luaţi mită, şi călcaţi în picioare la poarta cetăţii dreptul săracilor.
Amos	5	13	De aceea, în vremuri ca acestea, înţeleptul trebuie să tacă; căci sînt vremuri rele.
Amos	5	14	Căutaţi binele şi nu răul, ca să trăiţi, şi ca astfel, Domnul, Dumnezeul oştirilor, să fie cu voi, cum spuneţi voi!
Amos	5	15	Urîţi răul şi iubiţi binele, faceţi să domnească dreptatea la poarta cetăţii; şi poate că Domnul, Dumnezeul oştirilor, va avea milă de rămăşiţele lui Iosif.
Amos	5	16	De aceea, aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul oştirilor, Cel Atotputernic: „În toate pieţele se vor boci, şi pe toate uliţile vor zice: «Vai! Vai!» Vor chema pe plugar la jale, şi la bocire pe ceice fac jălanii pentru morţi.
Amos	5	17	În toate viile va fi bocet, cînd voi trece prin mijlocul tău, zice Domnul.
Amos	5	18	„Vai de cei ce doresc «ziua Domnului!» Ce aşteptaţi voi dela ziua Domnului? Ea va fi întunerec şi nu lumină.
Amos	5	19	Veţi fi ca un om care fuge dinaintea unui leu pe care-l întîlneşte un urs, şi care, cînd ajunge acasă, îşi reazimă mîna pe zid, şi-l muşcă un şarpe!
Amos	5	20	Nu va fi oare ziua Domnului întunerec, în loc de lumină? Nu va fi ea întunecoasă şi fără strălucire?
Amos	5	21	Eu urăsc, dispreţuiesc sărbătorile voastre, şi nu pot să vă sufăr adunările de sărbătoare!
Amos	5	22	Cînd Îmi aduceţi arderi de tot şi daruri de mîncare, n’am nicio plăcere de ele; şi viţeii îngrăşaţi pe cari-i aduceţi ca jertfe de mulţămire, nici nu Mă uit la ei.
Amos	5	23	Depărtează de Mine vuietul cîntecelor tale; nu pot asculta sunetul alăutelor tale!
Amos	5	24	Ci dreptatea să curgă ca o apă curgătoare, şi neprihănirea ca un pîrîu care nu seacă niciodată!
Amos	5	25	Mi-aţi adus voi jertfe şi daruri de mîncare, în timpul celor patruzeci de ani din pustie, casa lui Israel?…
Amos	5	26	Veţi ridica dar pe Sacut, împăratul vostru, şi pe Caivan, chipurile voastre idoleşti, steaua dumnezeului vostru, pe care vi l-aţi făcut,
Amos	5	27	şi vă voi duce în robie dincolo de Damasc, zice Domnul, al cărui Nume este Dumnezeul oştirilor!“
------------------------Amos, capitolul 6
Amos	6	1	Vai de ceice trăiesc fără grijă în Sion, şi la adăpost pe muntele Samariei, vai de mai marii aceştia ai celui dintîi dintre neamuri, la cari aleargă casa lui Israel!…
Amos	6	2	Treceţi la Calne şi vedeţi, duceţi-vă de acolo pînă la Hamatul cel mare, şi pogorîţi-vă în Gat la Filisteni; sînt oare cetăţile acestea mai înfloritoare decît cele două împărăţii ale voastre, şi este ţinutul lor mai întins decît al vostru?…
Amos	6	3	Credeţi că ziua nenorocirii este departe, şi faceţi să se apropie domnia silniciei.
Amos	6	4	Ei se culcă pe paturi de fildeş, şi stau întinşi a lene pe aşternuturile lor; mănîncă miei din turmă, şi viţei puşi la îngrăşat.
Amos	6	5	Aiurează în sunetul alăutei, se cred iscusiţi ca David în instrumentele de muzică.
Amos	6	6	Beau vin cu pahare largi, se ung cu cel mai bun untdelemn, şi nu se întristează de prăpădul lui Iosif!
Amos	6	7	De aceea vor merge în robie, în fruntea prinşilor de război; şi vor înceta strigătele de veselie ale acestor desfătaţi.
Amos	6	8	Domnul Dumnezeu a jurat pe Sine însuş, şi Domnul, Dumnezeul oştirilor, a zis: „Mi-e scîrbă de mîndria lui Iacov, şi-i urăsc palatele; de aceea, voi da în mîna vrăjmaşului cetatea cu tot ce este în ea.
Amos	6	9	Şi dacă vor mai rămînea zece oameni într’o casă vor muri.
Amos	6	10	Cînd unchiu-său va lua pe cel mort să-l ardă, ridicîndu-i oasele din casă, şi va întreba pe cel din fundul casei: „Mai este cineva cu tine?“ Acela va răspunde: „Nimeni“… Iar celalt va zice: „Tăcere! Căci nu trebuie să pomenim acum Numele Domnului!“
Amos	6	11	Căci iată că Domnul porunceşte să se dărîme casa cea mare, şi să se facă bucăţi casa cea mică.
Amos	6	12	Pot caii să alerge pe o stîncă? Sau poate cineva să are marea cu boii, de aţi prefăcut judecata în otravă, şi roada dreptăţii în pelin?
Amos	6	13	Vă bucuraţi de lucruri de nimic, şi ziceţi: „Oare nu prin tăria noastră am cîştigat noi putere?“
Amos	6	14	De aceea, iată, voi ridica împotriva voastră, casa lui Israel, zice Domnul, Dumnezeul oştirilor, un neam, care vă va asupri dela intrarea Hamatului pînă la pîrîul pustiei.“
------------------------Amos, capitolul 7
Amos	7	1	Domnul Dumnezeu mi-a trimes vedenia aceasta. Iată, făcea nişte lăcuste, în clipa cînd începea să crească otava; era otava după cositul împăratului.
Amos	7	2	Şi după ce au mîncat ele cu desăvîrşire toată iarba din ţară, am zis: „Doamne Dumnezeule, iartă! Cum ar putea să stea Iacov în picioare? Căci este aşa de slab!“
Amos	7	3	Atunci Domnul S’a căit de lucrul acesta: „Nu se va întîmpla una ca aceasta, a zis Domnul.“
Amos	7	4	Domnul Dumnezeu mi-a trimes vedenia aceasta: Iată, Domnul Dumnezeu vestea pedeapsa prin foc; şi focul mînca Adîncul cel mare şi apucase şi cîmpia.
Amos	7	5	Eu am zis: „Doamne Dumnezeule, opreşte! Cum ar putea să stea în picioare Iacov? Căci este aşa de slab!“
Amos	7	6	Atunci Domnul S’a căit şi de lucrul acesta. „Nici una ca aceasta nu se va întîmpla, a zis Domnul Dumnezeu.“
Amos	7	7	El mi-a trimes vedenia aceasta: Iată, Domnul stătea pe un zid făcut la cumpănă, şi avea o cumpănă în mînă.
Amos	7	8	Domnul mi-a zis: „Ce vezi, Amos?“ Eu am răspuns: „O cumpănă.“ Şi Domnul a zis: „Iată, voi pune cumpăna în mijlocul poporului Meu Israel, şi nu-l voi mai ierta;
Amos	7	9	ci înălţimile lui Isaac vor fi pustiite; sfintele locaşuri ale lui Israel vor fi dărîmate, şi Mă voi ridica împotriva casei lui Ieroboam cu sabia.“
Amos	7	10	Atunci Amaţia, preotul din Betel, a trimes să spună lui Ieroboam, împăratul lui Israel: „Amos unelteşte împotriva ta în mijlocul casei lui Israel; ţara nu poate să sufere toate cuvintele lui!
Amos	7	11	Căci iată ce zice Amos: «Ieroboam va fi ucis de sabie, şi Israel va fi dus în robie departe de ţara sa!».“
Amos	7	12	Şi Amaţia a zis lui Amos: „Pleacă, văzătorule, şi fugi în ţara lui Iuda! Mănîncă-ţi pînea acolo, şi acolo prooroceşte.
Amos	7	13	Dar nu mai prooroci la Betel, căci este un locaş sfînt al împăratului, şi este un templu al împărăţiei!“
Amos	7	14	Amos a răspuns lui Amaţia: „Eu nu sînt nici prooroc, nici fiu de prooroc; ci sînt păstor, şi strîngător de smochine de Egipt.
Amos	7	15	Dar Domnul m’a luat dela oi, şi Domnul mi-a zis: «Du-te şi prooroceşte poporului Meu Israel!»
Amos	7	16	Ascultă acum Cuvîntul Domnului, tu care zici: «Nu prooroci împotriva lui Israel, nu vorbi împotriva casei lui Isaac!»
Amos	7	17	Din pricina aceasta, iată ce zice Domnul: «Nevastă-ta va curvi în cetate, fiii şi fiicele tale vor cădea loviţi de sabie, ogorul tău va fi împărţit cu frînghia de măsurat; tu însă vei muri într’un pămînt necurat, şi Israel va fi dus în robie departe de ţara lui!“
------------------------Amos, capitolul 8
Amos	8	1	Domnul Dumnezeu mi-a trimes următoarea vedenie. Iată, era un coş cu poame coapte.
Amos	8	2	El a zis: „Ce vezi, Amos?“ Eu am răspuns: „Un coş cu poame coapte.“ Şi Domnul mi-a zis: „A venit sfîrşitul poporului Meu Israel; nu-l mai pot ierta!
Amos	8	3	În ziua aceea, cîntecele Templului se vor preface în gemete, zice Domnul Dumnezeu, pretutindeni vor arunca în tăcere o mulţime de trupuri moarte.“
Amos	8	4	Ascultaţi lucrul acesta, voi cari mîncaţi pe cel lipsit, şi prăpădiţi pe cei nenorociţi din ţară!
Amos	8	5	Voi, cari ziceţi: „Cînd va trece luna nouă, ca să vindem grîul, şi Sabatul ca să deschidem grînarele, să micşorăm efa şi să mărim siclul, şi să strîmbăm cumpăna ca să înşelăm?
Amos	8	6	Apoi vom cumpăra pe cei nevoiaşi pe argint, şi pe sărac pe o păreche de încălţăminte, şi vom vinde codina în loc de grîu.“ –
Amos	8	7	Domnul a jurat pe slava lui Iacov: „Niciodată nu voi uita niciuna din faptele lor!
Amos	8	8	Nu se va cutremura ţara din pricina acestor mişelii, şi nu se vor jăli toţi locuitorii ei? Nu se va umfla toată ţara ca rîul, ridicîndu-se şi pogorîndu-se iarăş ca rîul Egiptului?
Amos	8	9	În ziua aceea, zice Domnul Dumnezeu, voi face să asfinţească soarele la amiază, şi voi întuneca pămîntul ziua nămeaza mare.
Amos	8	10	Vă voi preface sărbătorile în jale, şi toate cîntările în bociri pentru morţi, voi acoperi toate coapsele cu saci şi voi face toate capetele pleşuve; voi arunca ţara într’o jale ca pentru un singur fiu, şi sfîrşitul ei va fi ca o zi amară.“
Amos	8	11	„Iată, vin zile, zice Domnul Dumnezeu, cînd voi trimete foamete în ţară, nu foamete de pîne, nici sete de apă, ci foame şi sete după auzirea cuvintelor Domnului.
Amos	8	12	Vor pribegi atunci dela o mare la alta, de la miază-noapte la răsărit, vor umbla istoviţi încoace şi încolo, ca să caute Cuvîntul Domnului, şi tot nu-l vor găsi.
Amos	8	13	În ziua aceea se vor topi de sete fetele frumoase şi flăcăii.
Amos	8	14	Ei, cari jură acum pe păcatul Samariei, şi zic: «Pe Dumnezeul tău cel viu, Dane!» Şi: «Pe drumul Beer-Şebei!» Vor cădea, şi nu se vor mai scula.“
------------------------Amos, capitolul 9
Amos	9	1	Am văzut pe Domnul stînd pe altar. Şi a zis: „Loveşte pragul de sus al porţii, ca să se cutremure uşiorii, şi sfărîmă-i peste capetele lor ale tuturora. Rămăşiţa lor însă o voi pierde cu sabia, aşa că niciunul din ei nu va putea să scape fugind, şi niciunul din cei ce vor scăpa, nu va scăpa.
Amos	9	2	De ar pătrunde chiar pînă în locuinţa morţilor, şi de acolo îi va smulge mîna Mea; de s’ar sui chiar în ceruri, şi de acolo îi voi pogorî.
Amos	9	3	De s’ar ascunde chiar pe vîrful Carmelului, şi acolo îi voi căuta şi-i voi lua; de s’ar ascunde de privirile Mele chiar în fundul mării, şi acolo voi porunci şarpelui să-i muşte.
Amos	9	4	De ar merge în robie chiar înaintea vrăjmaşilor lor, şi acolo voi porunci săbiei să-i peardă; voi pune astfel ochii pe ei ca să le fac rău, nu bine.
Amos	9	5	Domnul, Dumnezeul oştirilor, atinge pămîntul, şi se topeşte, şi toţi locuitorii lui jălesc. Se înalţă ca rîul Nil, şi se pogoară ca rîul Egiptului.
Amos	9	6	El Şi-a zidit cămara în ceruri, Şi-a întemeiat bolta deasupra pămîntului; cheamă apele mării, şi le varsă pe faţa pămîntului. Domnul este Numele Lui!
Amos	9	7	„Nu sînteţi voi oare pentru Mine ca şi copiii Etiopienilor, copii ai lui Israel? zice Domnul. N’am scos Eu pe Israel din ţara Egiptului, ca şi pe Filisteni din Caftor şi pe Sirieni din Chir?“
Amos	9	8	„Iată, Domnul Dumnezeu are ochii pironiţi peste împărăţia aceasta vinovată, ca s’o nimicesc de pe faţa pămîntului; totuş nu voi nimici de tot casa lui Iacov, zice Domnul.“
Amos	9	9	„Căci iată, voi porunci, şi voi vîntura casa lui Israel între toate neamurile, cum se vîntură cu ciurul, fără să cadă un singur bob la pămînt!
Amos	9	10	Toţi păcătoşii poporului Meu vor muri de sabie, cei ce zic: «Nu ne va ajunge nenorocirea, şi nu va veni peste noi.“
Amos	9	11	„În vremea aceea voi ridica din căderea lui cortul lui David, îi voi drege spărturile, îi voi ridica dărîmăturile, şi-l voi zidi iarăş cum era odinioară,
Amos	9	12	ca să stăpînească rămăşiţa Edomului şi toate neamurile peste cari a fost chemat Numele Meu, zice Domnul, care va împlini aceste lucruri.
Amos	9	13	„Iată, vin zile, zice Domnul, cînd plugarul va ajunge pe secerător, şi cel ce calcă strugurii pe cel ce împrăştie sămînţa, cînd mustul va picura din munţi şi va curge de pe toate dealurile.
Amos	9	14	Voi aduce înapoi pe prinşii de război ai poporului Meu Israel; ei vor zidi iarăş cetăţile pustiite şi le vor locui, vor sădi vii şi le vor bea vinul, vor face grădini şi le vor mînca roadele.
Amos	9	15	Îi voi sădi în ţara lor, şi nu vor mai fi smulşi din ţara pe care le-am dat-o, zice Domnul, Dumnezeul tău!“
------------------------Obadia, capitolul 1
Oba	1	1	Proorocia lu Obadia. Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu despre Edom: – „Noi am auzit o veste din partea Domnului, şi un sol a fost trimes cu ea printre neamuri, zicînd: „Sculaţi-vă, să mergem împotriva Edomului ca să ne războim cu el!“ –
Oba	1	2	„Iată, te voi face mic printre neamuri, vei fi cel mai dispreţuit.
Oba	1	3	Căci mîndria inimii tale te-a dus în rătăcire, pe tine, care locuieşti în crăpăturile stîncilor, şi domneşti în înălţime; de aceea, tu zici în tine însuţi: „Cine mă va arunca la pămînt?“
Oba	1	4	Dar chiar dacă ai locui tot atît de sus ca vulturul, chiar dacă ţi-ai aşeza cuibul între stele, tot te voi arunca jos şi de acolo, zice Domnul“.
Oba	1	5	Dacă ar fi intrat la tine nişte hoţi, sau nişte tîlhari de noapte, – cum eşti de pustiit! – ar fi luat ei oare mai mult decît ar fi putut? Dacă ar fi venit nişte culegători de vie la tine, n’ar fi lăsat ei niciun strugure pe urmă?
Oba	1	6	Vai! Ce scormonit este Esau! Cum i s’au descoperit comorile!
Oba	1	7	Toţi cei uniţi cu tine te-au izgonit înapoi pînă la hotar, prietenii tăi te-au înşelat şi te-au stăpînit. Cei ce mîncau din pînea ta ţi-au întins curse, pe cari nu le-ai băgat de seamă!
Oba	1	8	„Oare, zice Domnul, nu voi pierde Eu în ziua aceea pe cei înţelepţi din Edom, şi princeperea din muntele lui Esau?
Oba	1	9	Vitejii tăi, Temane, se vor spăimînta, pentruca toţi cei din muntele lui Esau să piară în măcel.
Oba	1	10	Din pricina silniciei făcute împotriva fratelui tău Iacov, vei fi acoperit de ruşine, şi vei fi nimicit cu desăvîrşire pentru totdeauna.
Oba	1	11	Căci în ziua cînd stăteai în faţa lui, în ziua cînd străinii îi luau averea, cînd străinii intrau pe porţile lui, şi aruncau sorţul asupra Ierusalimului, şi tu erai atunci ca unul din ei!
Oba	1	12	Nu trebuiai să te uiţi mulţămit la ziua fratelui tău, în ziua nenorocirii lui, nu trebuiai să te bucuri de copiii lui Iuda în ziua pieirii lor, şi nu trebuiai să vorbeşti cu semeţie în ziua strîmtorării!
Oba	1	13	Nici nu trebuiai să intri pe porţile poporului Meu în ziua nenorocirii lui, nici nu trebuiai să te bucuri de nenorocirea lui în ziua prăpădului lui, şi nu trebuiai să pui mîna pe bogăţiile lui în ziua prăpădului lui!
Oba	1	14	Nu trebuiai să stai la răspîntii, ca să nimiceşti pe fugarii lui, şi nici nu trebuiai să dai în mîna vrăjmaşului pe cei ce scăpaseră din el în ziua necazului lui!
Oba	1	15	Căci ziua Domnului este aproape pentru toate neamurile. Cum ai făcut, aşa ţi se va face; faptele tale se vor întoarce asupra capului tău.
Oba	1	16	Căci, după cum aţi băut paharul mîniei, voi cei de pe muntele Meu cel sfînt, tot aşa, toate neamurile îl vor bea necurmat; vor bea, vor sorbi din el, şi vor fi ca şi cînd n’ar fi fost niciodată.“
Oba	1	17	„Dar mîntuirea va fi pe muntele Sionului, el va fi sfînt, şi casa lui Iacov îşi va lua înapoi moşiile.
Oba	1	18	Casa lui Iacov va fi un foc, şi casa lui Iosif, o flacără; dar casa lui Esau va fi miriştea, pe care o vor aprinde şi o vor mistui; şi nu va mai rămînea niciunul din casa lui Esau, căci Domnul a vorbit!
Oba	1	19	Cei dela miazăzi vor stăpîni muntele lui Esau, şi cei din cîmpie ţara Filistenilor; vor stăpîni şi ţinutul lui Efraim şi al Samariei; şi Beniamin va stăpîni Galaadul.
Oba	1	20	Dar prinşii de război ai acestei oştiri a copiilor lui Israel, vor stăpîni ţara Cananiţilor pînă la Sarepta, şi prinşii de război ai Ierusalimului, cari sînt la Sefarad, vor stăpîni cetăţile de miază-zi.
Oba	1	21	Izbăvitorii se vor sui pe muntele Sionului, ca să judece muntele lui Esau. Dar împărăţia va fi a Domnului.“
------------------------Iona, capitolul 1
Jonah	1	1	Cuvîntul Domnului a vorbit lui Iona, fiul lui Amitai, astfel:
Jonah	1	2	„Scoală-te, du-te la Ninive, cetatea cea mare, şi strigă împotriva ei. Căci răutatea ei s’a suit pînă la Mine!“
Jonah	1	3	Şi Iona s’a sculat să fugă la Tars, departe de Faţa Domnului. S’a pogorît la Iafo, şi a găsit acolo o corabie care mergea la Tars. A plătit preţul călătoriei, şi s’a suit în corabie ca să meargă împreună cu călătorii la Tars, departe de Faţa Domnului.
Jonah	1	4	Dar Domnul a făcut să sufle pe mare un vînt năpraznic, şi a stîrnit o mare furtună. Corabia ameninţa să se sfărîme.
Jonah	1	5	Corăbierii s’au temut, au strigat fiecare la dumnezeul lui, şi au aruncat în mare uneltele din corabie, ca s’o facă mai uşoară. Iona s’a pogorît în fundul corăbiei, s’a culcat şi a adormit dus.
Jonah	1	6	Cîrmaciul s’a apropiat de el, şi i-a zis: „Ce dormi? Scoală-te şi cheamă pe Dumnezeul tău! Poate că Dumnezeu va voi să se gîndească la noi, şi nu vom pieri!“
Jonah	1	7	Şi au zis unul către altul: „Veniţi să tragem la sorţ, ca să ştim pricina din cui a venit peste noi nenorocirea aceasta!“ Au tras la sorţ, şi sorţul a căzut pe Iona.
Jonah	1	8	Atunci ei i-au zis: „Spune-ne din pricina cui a venit peste noi nenorocirea aceasta? Ce meserie ai, şi de unde vii? Care îţi este ţara, şi din ce popor eşti?“
Jonah	1	9	El le-a răspuns: „Sînt Evreu, şi mă tem de Domnul, Dumnezeul cerurilor, care a făcut marea şi uscatul!“
Jonah	1	10	Oamenii aceia au avut o mare teamă, şi i-au zis: „Pentruce ai făcut lucrul acesta?“ Căci oamenii aceia ştiau că fugea de Faţa Domnului, pentrucă le spusese el.
Jonah	1	11	Ei i-au zis: „Ce să-ţi facem, ca să se potolească marea faţă de noi?“ Căci marea era din ce în ce mai înfuriată.
Jonah	1	12	El le-a răspuns: „Luaţi-mă, şi aruncaţi-mă în mare, şi marea se va linişti faţă de voi! Căci ştiu că din vina mea vine peste voi această mare furtună!“
Jonah	1	13	Oamenii aceştia vîsleau ca să ajungă la uscat, dar nu puteau, pentrucă marea se întărîta tot mai mult împotriva lor.
Jonah	1	14	Atunci au strigat către Domnul, şi au zis: „Doamne, nu ne pierde din pricina vieţii omului acestuia, şi nu ne împovăra cu sînge nevinovat! Căci, Tu, Doamne, faci ce vrei!
Jonah	1	15	Apoi au luat pe Iona, şi l-au aruncat în mare. Şi furia mării s’a potolit.
Jonah	1	16	Pe oamenii aceia i-a apucat o mare frică de Domnul, şi au adus Domnului o jertfă, şi I-au făcut juruinţe.
Jonah	1	17	Domnul a trimes un peşte mare să înghită pe Iona, şi Iona a stat în pîntecele peştelui trei zile şi trei nopţi.
------------------------Iona, capitolul 2
Jonah	2	1	Iona s’a rugat Domnului, Dumnezeului său, din pîntecele peştelui,
Jonah	2	2	şi a zis: „În strîmtorarea mea, am chemat pe Domnul, şi m’a ascultat; din mijlocul locuinţei morţilor am strigat, şi mi-ai auzit glasul.
Jonah	2	3	Şi totuş mă aruncasei în adînc, în inima mării, şi rîurile de apă mă înconjuraseră; toate valurile şi toate talazurile Tale au trecut peste mine.
Jonah	2	4	Ziceam: „Sînt lepădat dinaintea ochilor Tăi! Dar iarăş voi vedea Templul Tău cel sfînt“.
Jonah	2	5	Apele m’au acoperit pînă aproape să-mi ia viaţa, adîncul m’a învăluit, papura s’a împletit în jurul capului meu.
Jonah	2	6	M’am pogorît pînă la temeliile munţilor, zăvoarele pămîntului mă încuiau pe vecie; dar Tu m’ai scos viu din groapă, Doamne, Dumnezeul meu!
Jonah	2	7	Cînd îmi tînjea sufletul în mine, mi-am adus aminte de Domnul, şi rugăciunea mea a ajuns pînă la Tine, în Templul Tău ce sfînt.
Jonah	2	8	Ceice se lipesc de idoli deşerţi îndepărtează îndurarea dela ei.
Jonah	2	9	Eu însă Îţi voi aduce jertfe cu un strigăt de mulţămire, voi împlini juruinţele pe cari le-am făcut. Mîntuirea vine dela Domnul.“
Jonah	2	10	Domnul a vorbit peştelui, şi peştele a vărsat pe Iona pe pămînt.
------------------------Iona, capitolul 3
Jonah	3	1	Cuvîntul Domnului a vorbit a doua oară lui Iona, astfel:
Jonah	3	2	„Scoală-te, du-te la Ninive, cetatea cea mare, şi vesteşte acolo strigarea pe care ţi-o voi da!“
Jonah	3	3	Şi Iona s’a sculat, şi s’a dus la Ninive, după Cuvîntul Domnului. Şi Ninive era o cetate foarte mare, cît o călătorie de trei zile.
Jonah	3	4	Iona a început să pătrundă în oraş, cale de o zi, strigînd şi zicînd: „Încă patruzeci de zile, şi Ninive va fi nimicită!“
Jonah	3	5	Oamenii din Ninive au crezut în Dumnezeu, au vestit un post, şi s’au îmbrăcat cu saci, dela cei mai mari pînă la cei mai mici.
Jonah	3	6	Lucrul a ajuns la urechea împăratului din Ninive; el s-a sculat de pe scaunul lui de domnie, şi-a scos mantia de pe el, s’a acoperit cu un sac, şi a şezut în cenuşă.
Jonah	3	7	Şi a trimes să se dea de ştire în Ninive, din porunca împăratului şi mai marilor lui, următoarele: „Oamenii şi vitele, boii şi oile, să nu guste nimic, să nu pască, şi nici să nu bea apă deloc!
Jonah	3	8	Ci oamenii şi vitele să se acopere cu saci, să strige cu putere către Dumnezeu, şi să se întoarcă dela calea lor cea rea şi dela faptele de asuprire, de cari le sînt pline mînile!
Jonah	3	9	Cine ştie dacă nu Se va întoarce Dumnezeu şi Se va căi, şi dacă nu-Şi va opri mînia Lui aprinsă, ca să nu pierim!“
Jonah	3	10	Dumnezeu a văzut ce făceau ei şi că se întorceau dela calea lor cea rea. Atunci Dumnezeu S’a căit de răul pe care se hotărîse să li-l facă, şi nu l-a făcut.
------------------------Iona, capitolul 4
Jonah	4	1	Lucrul acesta n’a plăcut deloc lui Iona, şi s’a mîniat.
Jonah	4	2	S’a rugat Domnului, şi a zis: „Ah! Doamne, nu este aceasta tocmai ce ziceam eu cînd eram încă în ţara mea? Tocmai lucrul acesta voiam să-l înlătur fugind la Tars. Căci ştiam că eşti un Dumnezeu milos şi plin de îndurare, îndelung răbdător, şi bogat în bunătate, şi că Te căieşti de rău!
Jonah	4	3	Acum, Doamne, ia-mi viaţa, căci vreau mai bine să mor decît să trăiesc!“
Jonah	4	4	Domnul a răspuns: „Bine faci Tu de te mînii?“
Jonah	4	5	Şi Iona a ieşit din cetate, şi s’a aşezat la răsărit de cetate. Acolo şi-a făcut un umbrar, şi a stătut supt el, pînă va vedea ce are să se întîmple cu cetatea.
Jonah	4	6	Domnul Dumnezeu a făcut să crească un curcubete, care s’a ridicat peste Iona, ca să facă umbră capului lui şi să-l facă să-i treacă mînia. Iona s’a bucurat foarte mult de curcubetele acesta.
Jonah	4	7	Dar a doua zi, la răsăritul soarelui, Dumnezeu a adus un verme, care a înţepat curcubetele, şi curcubetele s’a uscat.
Jonah	4	8	Cînd a răsărit soarele, Dumnezeu a făcut să sufle un vînt uscat dela răsărit, şi soarele a bătut peste capul lui Iona, şi Iona a leşinat. Atunci a dorit să moară, şi a zis: „Mai bine să mor decît să trăiesc!“
Jonah	4	9	Dar Dumnezeu a zis lui Iona: „Bine faci tu de te mînii din pricina curcubetelui?“ El a răspuns: „Da, bine fac că mă mînii pînă la moarte!“
Jonah	4	10	Atunci şi Domnul a zis: „Ţie îţi este milă de curcubetele acesta, care nu te-a costat nici o trudă şi pe care nu tu l-ai făcut să crească, ci într’o noapte s’a născut şi într’o noapte a pierit.
Jonah	4	11	Şi mie să nu-Mi fie milă de Ninive, cetatea cea mare, în care se află mai mult de o sută douăzeci de mii de oameni, cari nu ştiu să deosebească dreapta de stînga lor, afară de o mulţime de vite!“
------------------------Mica, capitolul 1
Mic	1	1	Cuvîntului Domnului, spus lui Mica, din Moreşet, pe vremea lui Iotam, Ahaz, Ezechia, împăraţii lui Iuda, proorocie asupra Samariei şi Ierusalimului.
Mic	1	2	Ascultaţi, voi popoare toate! Ia aminte, pămîntule, şi ce este pe el! Domnul Dumnezeu să fie martor împotriva voastră, Domnul care este în Templul Lui cel sfînt!
Mic	1	3	Căci iată că Domnul iese din locuinţa Lui, Se pogoară, şi umblă pe înălţimile pămîntului!
Mic	1	4	Supt El se topesc munţii, văile crapă, ca ceara înaintea focului, ca apa care curge prin rîpi.
Mic	1	5	Şi toate acestea din pricina nelegiuirii lui Iacov, din pricina păcatelor casei lui Israel! Dar care este nelegiuirea lui Iacov? Nu este oare Samaria? Şi care este păcatul lui Iuda? Nu este oare Ierusalimul?…
Mic	1	6	De aceea, voi preface Samaria într’un morman de pietre pe cîmp, într’un loc de sădit vie; îi voi prăvăli pietrele în vale, şi-i voi desgoli temeliile.
Mic	1	7	Toate chipurile ei cioplite vor fi sfărîmate, toate plăţile ei de curvă vor fi arse în foc, şi-i voi pustii toţi idolii: căci din plăţi de curvă i-a adunat, şi în plăţi de curvă se vor preface…
Mic	1	8	Deaceea plîng, mă bocesc, umblu desculţ şi gol, strig ca şacalul, şi gem ca struţul.
Mic	1	9	Căci rana ei este fără leac; se întinde pînă la Iuda, pătrunde pînă la poarta poporului meu, pînă la Ierusalim.
Mic	1	10	Nu spuneţi lucrul acesta în Gat, şi nu plîngeţi în Aco; tăvăliţi-vă în ţărînă la Bet-Leafra.
Mic	1	11	Treci, locuitoare din Şafir, cu ruşinea descoperită; locuitoarea din Ţaanan nu îndrăzneşte să iasă, jalea Bet-Haeţelului, vă ia gustul să vă opriţi în el.
Mic	1	12	Căci locuitoarea din Marot tremură pentru perderea fericirii ei, fiindcă s’a pogorît nenorocirea din partea Domnului pînă la poarta Ierusalimului.
Mic	1	13	Înhamă-ţi caii cei iuţi la car, locuitoare din Lachis; tu ai fost cea dintîi pricină de păcat pentru fiica Sionului, căci în tine s’au găsit nelegiuirile lui Israel.
Mic	1	14	Deaceea te vei despărţi de Moreşet-Gat, casele din Aczib vor fi o amăgire pentru împăraţii lui Israel.
Mic	1	15	Îţi voi aduce un nou stăpîn, locuitoare din Mareşa; slava lui Israel va merge la Adulam.
Mic	1	16	Rade-ţi, taie-ţi părul, din pricina copiilor tăi iubiţi; lărgeşte-ţi pleşuvia ca vulturul, căci ei se duc în robie departe de tine!
------------------------Mica, capitolul 2
Mic	2	1	Vai de ceice cugetă nelegiuirea şi făuresc rele în aşternutul lor; cînd se crapă de ziuă o înfăptuiesc, dacă le stă în putere.
Mic	2	2	Dacă poftesc ogoare, pun mîna pe ele, dacă doresc case, le răpesc; asupresc pe om şi casa lui, pe om şi moştenirea lui.
Mic	2	3	Deaceea, aşa vorbeşte Domnul: „Iată, Eu am de gînd să aduc o nenorocire împotriva acestui leat de oameni, de care nu vă veţi feri grumazii, şi nu veţi mai umbla cu capul atît de sus, căci vremile vor fi rele.
Mic	2	4	În ziua aceea, veţi ajunge de pomină, veţi boci, şi veţi zice: „S-a isprăvit! Sîntem pustiiţi cu desăvîrşire! Partea de moştenire a poporului meu trece în mîna altuia! Vai! cum mi-o ia! Ogoarele noastre le împarte vrăjmaşului…!“
Mic	2	5	Deaceea nu vei avea pe nimeni care să întindă frînghia de măsurat pentru sorţul tău, în adunarea Domnului.“
Mic	2	6	„Nu proorociţi!“ zic ei. „Să nu se proorocească asemenea lucruri. Căci altminteri ocările nu mai încetează!“
Mic	2	7	„Este Domnul atît de grabnic la mînie, casa lui Iacov? Acesta este felul Lui de a lucra?“ „Da, cuvintele Mele sînt prielnice celui ce umblă cu neprihănire!
Mic	2	8	De multă vreme poporul Meu este socotit de Mine ca vrăjmaş; voi răpiţi mantaua de pe hainele celor ce trec liniştiţi şi n’au gust de război.
Mic	2	9	Voi izgoniţi din casele lor iubite pe femeile poporului Meu, luaţi pentru totdeauna podoaba Mea dela copiii lor.
Mic	2	10	Sculaţi-vă, şi plecaţi, căci aici nu este odihnă pentru voi; căci din pricina spurcăciunii, vor fi dureri, dureri puternice.
Mic	2	11	Da, dacă ar veni un om cu vînt şi minciuni, şi ar zice: „Îţi voi prooroci despre vin, şi despre băuturi tari!“ acela ar fi un prooroc pentru poporul acesta!
Mic	2	12	„Te voi strînge în întregime, Iacove! Voi strînge rămăşiţa lui Israel, îi voi aduna ca pe nişte oi dintr’un staul, ca pe o turmă în păşunea ei, aşa că va fi o mare zarvă de oameni.
Mic	2	13	Cel ce va face spărtura se va sui înaintea lor; vor face spărtura, vor trece pe poartă şi vor ieşi pe ea; împăratul lor va merge înaintea lor, şi Domnul va fi în fruntea lor.“
------------------------Mica, capitolul 3
Mic	3	1	Am zis: „Ascultaţi, căpetenii ale lui Iacov, şi mai mari ai casei lui Israel! Nu este datoria voastră să cunoaşteţi dreptatea?
Mic	3	2	Şi totuş voi urîţi binele şi iubiţi răul, le jupuiţi pielea şi carnea de pe oase!
Mic	3	3	După ce au mîncat carnea poporului Meu, după ce-i jupoaie pielea, şi-i sfărîmă oasele; îl fac bucăţi; ca ceeace se fierbe într’o oală, ca şi carnea dintr’un cazan,
Mic	3	4	apoi strigă către Domnul. Dar El nu le răspunde, ci Îşi ascunde Faţa de ei în vremea aceea, pentru că au făcut fapte rele.
Mic	3	5	„Aşa vorbeşte Domnul despre proorocii cari rătăcesc pe poporul meu, cari, dacă au de muşcat ceva cu dinţii, vestesc pacea, iar dacă nu li se pune nimic în gură, vestesc războiul sfînt:
Mic	3	6	„Din pricina aceasta, va veni noaptea peste voi… fără nici o vedenie! Şi întunerecul… fără nici o proorocie! Soarele va asfinţi peste aceşti prooroci, şi ziua se va întuneca peste ei!
Mic	3	7	Văzătorii vor fi daţi de ruşine, ghicitorii vor roşi, toţi îşi vor acoperi barba; căci Dumnezeu nu va răspunde.
Mic	3	8	Dar eu sînt plin de putere, plin de Duhul Domnului, sînt plin de cunoştinţa dreptăţii şi de vlagă, ca să fac cunoscut lui Iacov nelegiuirea lui, şi lui Israel păcatul lui.“
Mic	3	9	„Ascultaţi dar lucrul acesta, căpetenii ale casei lui Iacov, şi mai mari ai casei lui Israel, voi, cărora vă este scîrbă de dreptate, şi cari suciţi tot ce este drept;
Mic	3	10	Voi cari zidiţi Sionul cu sînge, şi Ierusalimul cu nelegiuire!
Mic	3	11	Căpeteniile cetăţii judecă pentru daruri, preoţii lui învaţă pe popor pentru plată, şi proorocii lui proorocesc pe bani; şi mai îndrăznesc apoi să se bizuie pe Domnul şi zic: „Oare nu este Domnul în mijlocul nostru? Nu ne poate atinge nici o nenorocire!“
Mic	3	12	De aceea, din pricina voastră, Sionul va fi arat ca un ogor, Ierusalimul va ajunge un morman de pietre, şi muntele Templului o înălţime acoperită de păduri.
------------------------Mica, capitolul 4
Mic	4	1	În vremile de pe urmă, muntele Casei Domnului va fi întemeiat tare ca cel mai înalt munte, se va înălţa deasupra dealurilor, şi popoarele vor veni grămadă la el.
Mic	4	2	Neamurile se vor duce cu grămada la el, şi vor zice: „Veniţi, haidem să ne suim la muntele Domnului, la Casa Dumnezeului lui Iacov, ca să ne înveţe căile Lui, şi să umblăm pe cărările Lui! Căci din Sion va ieşi Legea, şi din Ierusalim Cuvîntul Domnului.
Mic	4	3	El va judeca între multe popoare, va hotărî între neamuri puternice, depărtate. Din săbiile lor îşi vor făuri fiare de plug, şi din suliţele lor cosoare; niciun neam nu va mai trage sabia împotriva altuia, şi nu vor mai învăţa să facă război;
Mic	4	4	ci fiecare va locui supt viţa lui şi supt smochinul lui, şi nimeni nu-l va mai turbura. Căci gura Domnului oştirilor a vorbit.
Mic	4	5	Pe cînd toate popoarele umblă fiecare în numele dumnezeului său, noi vom umbla în Numele Domnului, Dumnezeului nostru, totdeauna şi în veci de veci!“
Mic	4	6	„În ziua aceea, zice Domnul, voi aduna pe cei şchiopi, voi strînge grămadă pe cei izgoniţi, şi pe aceia pe cari-i chinuisem.
Mic	4	7	Din cei şchiopi voi face o rămăşiţă, din cei ce erau risipiţi, un neam puternic; şi Domnul va împărăţi peste ei, pe muntele Sionului, de acum şi pînă’n veac!
Mic	4	8	Iar la tine, turn al turmei, deal al fiicei Sionului, la tine va veni, şi la tine va ajunge vechea stăpînire, împărăţia fiicei Ierusalimului!“
Mic	4	9	„Pentruce strigi tu însă acum aşa de tare? N’ai împărat? Nu mai ai sfetnic, de te apucă durerea ca pe o femeie la naştere?
Mic	4	10	Sufere, fiica Sionului, şi gemi ca o femeie la naştere! Căc acum vei ieşi din cetate şi vei locui în cîmp, şi te vei duce pînă la Babilon! Acolo vei fi izbăvită, acolo te va răscumpăra Domnul din mîna vrăjmaşilor tăi.
Mic	4	11	Căci acum multe neamuri s’au strîns împotriva ta, şi zic: „Să fie pîngărită, ca să ne vadă ochii împlinindu-ni-se dorinţa faţă de Sion!“
Mic	4	12	Dar ei nu cunosc gîndurile Domnului, nu-I înţeleg planurile, nu ştiu că i-a strîns ca pe nişte snopi în arie.
Mic	4	13	Scoală-te, fiica Sionului, şi treeră! Căci îţi fac un corn de fer şi o copită de aramă, ca să sfărîmi multe popoare, şi să închini Domnului prada lor, să închini Domnului întregului pămînt averile lor!
------------------------Mica, capitolul 5
Mic	5	1	Acum, strînge-ţi rîndurile în cetate, ceata Sionului, căci sîntem împresuraţi! Judecătorul lui Israel este lovit cu nuiaua pe obraz!
Mic	5	2	Şi tu, Betleeme Efrata, măcar că eşti prea mic între cetăţile de căpetenie ale lui Iuda, totuş din tine Îmi va ieşi Cel ce va stăpîni peste Israel, şi a cărui obîrşie se suie pînă în vremuri străvechi, pînă în zilele veciniciei.
Mic	5	3	De aceea îi va lăsa, pînă la vremea cînd va naşte cea care are să nască, şi rămăşiţa fraţilor Săi se va întoarce la copiii lui Israel.
Mic	5	4	El se va înfăţişa, şi va cîrmui cu puterea Domnului, şi cu măreţia Numelui Domnului, Dumnezeului Său: vor locui liniştiţi, căci El va fi proslăvit pînă la marginile pămîntului.
Mic	5	5	El va fi pacea noastră! Cînd va veni Asirianul în ţara noastră, şi va pătrunde în palatele noastre, vom ridica împotriva lui şapte păstori şi opt căpetenii ale poporului.
Mic	5	6	Ei vor pustii ţara Asiriei cu sabia, şi ţara lui Nimrod cu sabia scoasă din teacă. Ne va izbăvi astfel de Asirian, cînd va veni în ţara nostră, şi va pătrunde în ţinutul nostru.
Mic	5	7	Rămăşiţa lui Iacov va fi în mijlocul multor popoare, ca o rouă care vine dela Domnul, ca ploaia măruntă pe iarbă care nu se bizuie pe nimeni, şi nu atîrnă de copiii oamenilor.
Mic	5	8	Rămăşiţa lui Iacov va fi între neamuri, în mijlocul multor popoare, ca un leu între fiarele pădurii, ca un pui de leu între turmele de oi: care, cînd trece, calcă în picioare şi sfîşie, şi nimeni nu poate scăpa pe altul.
Mic	5	9	Ţi se va ridica mîna peste protivnicii tăi, şi toţi vrăjmaşii tăi vor fi nimiciţi!
Mic	5	10	„În ziua aceea, zice Domnul, îţi voi nimici cu desăvîrşire caii din mijlocul tău, şi-ţi voi sfărîma carăle;
Mic	5	11	voi nimici cu desăvîrşire cetăţile din ţara ta, şi-ţi voi surpa toate cetăţuile.
Mic	5	12	Voi nimici cu desăvîrşire descîntecele din mijlocul tău, şi nu vei mai avea vrăjitori;
Mic	5	13	voi nimici cu desăvîrşire idolii tăi şi stîlpii tăi idoleşti din mijlocul tău, şi nu te vei mai închina la lucrarea mînilor tale;
Mic	5	14	voi nimici cu desăvîrşire din mijlocul tău Astarteele tale, şi-ţi voi dărîma idolii.
Mic	5	15	Îmi voi răzbuna cu mînie, cu urgie, pe neamurile, cari n’au vrut s’asculte.“
------------------------Mica, capitolul 6
Mic	6	1	Ascultaţi dar ce zice Domnul; „Scoală-te, judecă-te înaintea munţilor, şi dealurile să-ţi audă glasul!…
Mic	6	2	Ascultaţi, munţi, pricina Domnului, şi luaţi aminte, temelii tari ale pămîntului! Căci Domnul are o judecată cu poporul Său, şi vrea să Se judece cu Israel. –
Mic	6	3	„Poporul Meu, ce ţi-am făcut şi cu ce te-am ostenit? Răspunde-Mi!
Mic	6	4	Căci te-am scos din ţara Egiptului, te-am izbăvit din casa robiei, şi am trimes înaintea ta pe Moise, Aaron şi Maria!
Mic	6	5	Poporul Meu, adu-ţi aminte ce plănuia Balac împăratul Moabului, şi ce i-a răspuns Balaam, fiul lui Beor, şi ce s’a întîmplat din Sitim pînă la Ghilgal, ca să cunoşti binefacerile Domnului!“
Mic	6	6	„Cu ce voi întîmpina pe Domnul, şi cu ce mă voi pleca înaintea Dumnezeului Celui Prea Înalt? Îl voi întîmpina oare cu arderi de tot, cu viţei de un an?
Mic	6	7	Dar primeşte Domnul oare mii de berbeci, sau zeci de mii de rîuri de untdelemn? Să dau eu pentru fărădelegile mele pe întîiul meu născut, rodul trupului meu pentru păcatul sufletului meu?“ –
Mic	6	8	„Ţi s’a arătat, omule, ce este bine, şi ce alta cere Domnul dela tine, decît să faci deptate, să iubeşti mila, şi să umbli smerit cu Dumezeul tău?“
Mic	6	9	Glasul Domnului strigă cetăţii, şi omul înţelept se teme de Numele Tău. Ascultaţi pedeapsa şi pe Celce o trimete!
Mic	6	10	Mai sînt în casa celui rău comori nelegiuite, şi blestemata efă mică?
Mic	6	11	Pot socoti Eu curat pe celce are o cumpănă nedreaptă şi greutăţi strîmbe în sac?
Mic	6	12	Pentrucă bogaţii lui sînt plini de sîlnicie, locuitorii lui spun minciuni, şi limba lor este numai înşelătorie în gura lor,
Mic	6	13	de aceea, şi Eu te voi lovi cu suferinţa, te voi pustii pentru păcatele tale.
Mic	6	14	Vei mînca şi tot nu te vei sătura, ci foamea va rămînea în tine; ce vei lua dinaintea vrăjmaşului nu vei scăpa, căci ce vei scăpa, voi da pradă săbiei.
Mic	6	15	Veţi sămăna, dar nu vei secera, vei stoarce măsline dar nu te vei unge cu untdelemnul lor, vei face must, dar nu vei bea vin!
Mic	6	16	Căci ei păzesc toate orînduirile lui Omri, şi lucrează tocmai cum a lucrat casa lui Ahab, şi umblă după sfaturile lor, de aceea te voi face de pomină, îţi voi face locuitorii de batjocură, şi veţi purta ocara poporului Meu.
------------------------Mica, capitolul 7
Mic	7	1	Vai de mine! Căci parcă sînt la strîngerea poamelor, şi la strîngerea bobiţelor după culesul strugurilor: nu mai este niciun strugure de mîncare, nici cea dintîi smochină, dorită de sufletul meu!
Mic	7	2	S’a dus omul de bine din ţară, şi nu mai este niciun om cinstit printre oameni; toţi stau la pîndă ca să verse sînge, fiecare întinde o cursă fratelui său.
Mic	7	3	Mînile lor sînt îndreptate să facă rău: cîrmuitorul cere daruri, judecătorul cere plată, cel mare îşi arată pe faţă ce doreşte cu lăcomie, şi astfel merg mînă’n mînă.
Mic	7	4	Cel mai bun dintre ei este ca un mărăcine, cel mai cinstit este mai rău decît un tufiş de spini. Ziua vestită de toţi proorocii Tăi, pedeapsa Ta se apropie! Atunci va fi uluiala lor.
Mic	7	5	Nu crede pe un prieten, nu te încrede în ruda cea mai de aproape; păzeşte-ţi uşa gurii de cea care îţi stă în braţe!
Mic	7	6	Căci fiul batjocoreşte pe tatăl, fata se scoală împotriva mamei ei, nora împotriva soacrei sale; vrăjmaşii omului sînt cei din casa lui! –
Mic	7	7	Eu însă voi privi spre Domnul, îmi voi pune nădejdea în Dumnezeul mîntuirii mele, Dumnezeul meu mă va asculta.
Mic	7	8	Nu te bucura de mine, vrăjmaşă, căci chiar dacă am căzut, mă voi scula iarăş, chiar dacă stau în întunerec, totuş Domnul este Lumina mea!
Mic	7	9	Voi suferi mînia Domnului, căci am păcătuit împotriva Lui, – pînă ce El îmi va apăra pricina şi-mi va face dreptate; El mă va scoate la lumină, şi voi privi dreptatea Lui.
Mic	7	10	Cînd va vedea vrăjmaşa mea lucrul acesta, va fi acoperită de ruşine, ea, care-mi zicea: „Unde este Domnul, Dumnezeul tău?“ Ochii mei îşi vor vedea dorinţa împlinită faţă de ea. Atunci ea va fi călcată în picioare ca noroiul de pe uliţă.
Mic	7	11	În ziua, cînd îţi vor zidi iarăş zidurile, în ziua aceea ţi se vor lărgi hotarele.
Mic	7	12	În ziua aceea, vor veni la tine, din Asiria pînă în Egipt, din Egipt pînă la rîul, dela o mare la alta, şi dela un munte la altul.
Mic	7	13	Dar mai întîi ţara va fi pustiită din pricina locuitorilor ei, în urma faptelor lor rele.
Mic	7	14	Paşte-Ţi poporul cu toiagul Tău, paşte turma moştenirii Tale, care locuieşte singură în pădurea din mijlocul Carmelului; ca să pască pe Basan şi în Galaad, ca în zilele de altă dată.“ –
Mic	7	15	„Îţi voi arăta lucruri minunate, – zice Domnul, ca în ziua cînd ai ieşit din ţara Egiptului.“ –
Mic	7	16	Neamurile vor vedea lucrul acesta, şi se vor ruşina, cu toată puterea lor; vor pune mîna la gură, şi îşi vor astupa urechile.
Mic	7	17	Vor linge pulberea, ca şarpele; vor ieşi tremurînd ca tîrîtoarele pămîntului, afară din cetăţuile lor, vor veni pline de frică înaintea Domnului, Dumnezeului nostru, şi se vor teme de Tine.
Mic	7	18	Care Dumnezeu este ca Tine, care ierţi nelegiuirea, şi treci cu vedera păcatele rămăşiţei moştenirii Tale? El nu-Şi ţine mînia pe vecie, ci Îi place îndurarea!
Mic	7	19	El va avea iarăş milă de noi, va călca în picioare nelegiuirile noastre, şi vei arunca în fundul mării toate păcatele lor.
Mic	7	20	Vei da cu credincioşie lui Iacov, şi vei ţinea cu îndurare faţă de Avraam, ce ai jurat părinţilor noştri în zilele de odinioară.“
------------------------Naum, capitolul 1
Nah	1	1	Proorocie despre Ninive. Cartea Proorociei lui Naum, din Elcoş.
Nah	1	2	Domnul este un Dumnezeu gelos şi răzbunător; Domnul Se răzbună şi este plin de mînie; Domnul Se răzbună pe protivnicii Lui, şi ţine mînie pe vrăjmaşii Lui.
Nah	1	3	Domnul este îndelung răbdător, dar de o mare tărie; şi nu lasă nepedepsit pe cel rău. Domnul umblă în furtună şi în vîrtej, şi norii sînt praful picioarelor Lui.
Nah	1	4	El mustră marea şi o usucă, face să sece toate rîurile; Basanul şi Carmelul tînjesc, şi floarea Libanului se vestejeşte.
Nah	1	5	Se clatină munţii înaintea Lui, şi dealurile se topesc; se cutremură pămîntul înaintea Lui, lumea şi toţi locuitorii ei.
Nah	1	6	Cine poate sta înaintea urgiei Lui? Şi cine poate ţinea piept mîniei Lui aprinse? Urgia Lui se varsă ca focul, şi se prăbuşesc stîncile înaintea Lui.
Nah	1	7	Domnul este bun, El este un loc de scăpare în ziua necazului; şi cunoaşte pe cei ce se încred în El.
Nah	1	8	Dar cu nişte valuri ce se varsă peste mal, va nimici cetatea Ninive, şi va urmări pe vrăjmaşii Lui pînă în întunerec.
Nah	1	9	Ce planuri faceţi voi împotriva Domnului? El le zădărniceşte! Nenorocirea nu va veni de două ori.
Nah	1	10	Căci vor fi ca nişte mănunchiuri de spini încîlciţi, şi tocmai cînd vor fi beţi de vinul lor, vor fi mistuiţi de foc, ca o mirişte de tot uscată.
Nah	1	11	Din tine, Ninive, a ieşit cel ce urzea rele împotriva Domnului, celce făcea planuri răutăcioase.
Nah	1	12	Aşa vorbeşte Domnul: „Oricît de mulţi şi puternici vor fi, toţi vor fi seceraţi şi vor pieri. Chiar dacă te-am întristat, Ierusalime, nu te voi mai întrista …
Nah	1	13	Ci îi voi sfărîma jugul acum de pe tine, şi-ţi voi rupe legăturile …“
Nah	1	14	Iată ce a poruncit însă Domnul împotriva ta, Asur: „Nu vei mai avea urmaşi cari să-ţi poarte numele; voi ridica din casa dumnezeului tău chipurile cioplite sau turnate; îţi voi pregăti mormîntul, căci te-ai aflat prea uşor.“
Nah	1	15	Iată pe munţi picioarele solului care vesteşte pacea! Prăznuieşte-ţi sărbătorile, Iudo, împlineşte-ţi juruinţele! Căci cel rău nu va mai trece prin mijlocul tău, este nimicit cu desăvîrşire …
------------------------Naum, capitolul 2
Nah	2	1	Nimicitorul porneşte împotriva ta, Ninive; păzeşte cetăţuia! Ia seama la drum! Întăreşte-ţi coapsele! Adună-ţi toată puterea! …
Nah	2	2	Căci Domnul aşează iarăş slava lui Iacov şi o face iarăş ca slava de odinioară a lui Israel, pentru că i-au jăfuit jăfuitorii şi le-au stricat butucii de vie …
Nah	2	3	Scuturile vitejilor săi sînt roşi, războinicii sînt îmbrăcaţi cu purpură; fulgeră carăle de focul oţelului în ziua sorocită pregătirii de luptă, şi suliţele se învîrtesc.
Nah	2	4	Duruiesc carăle pe uliţe, se năpustesc unele peste altele în pieţe; parcă sînt nişte făclii la vedere, şi aleargă ca fulgerele …
Nah	2	5	El, împăratul Ninivei, cheamă pe oamenii lui cei viteji, dar ei se poticnesc în mersul lor; aleargă spre ziduri, şi se gătesc de apărare …
Nah	2	6	Porţile dela rîuri sînt deschise, şi palatul se prăbuşeşte! …
Nah	2	7	S’a isprăvit cu ea: este desgolită, este luată; slujnicele ei se vaită ca nişte turturele, şi se bat în piept.
Nah	2	8	Ninive era odinioară ca un iaz plin. de apă … Dar iată-i că fug! … „Staţi! Staţi! Opriţi-vă! … Dar nici unul nu se întoarce …“
Nah	2	9	Jăfuiţi argintul! Jăfuiţi aurul! Acolo sînt comori nesfîrşite, tot felul de bogăţii de lucruri scumpe!
Nah	2	10	Este jăfuită, pustiită, şi stoarsă de tot! Inima îi e mîhnită, îi tremură genunchii, toate coapsele sufăr, şi toate feţele au îngălbenit.
Nah	2	11	Unde este acum culcuşul acela de lei, păşunea aceea pentru puii de lei, pe unde umbla leul, leoaica şi puiul de leu, fără să-i turbure nimeni?
Nah	2	12	Leul sfîşia cît îi trebuia pentru puii săi, zugruma pentru leoaicele sale; îşi umplea vizuinele de pradă, şi culcuşurile cu ce răpise.
Nah	2	13	„Iată că am necaz pe tine, zice Domnul oştirilor; în fum îţi voi preface carăle de război, sabia va mistui pe puii tăi de lei, îţi voi nimici prada din ţară; şi nu se va mai auzi glasul solilor tăi.
------------------------Naum, capitolul 3
Nah	3	1	Vai de cetatea vărsătoare de sînge, plină de minciună, plină de sîlnicie, şi care nu încetează să se dedea la răpire! …
Nah	3	2	Auziţi pocnetul biciului, uruitul roţilor, tropăitul cailor, şi durduitul carelor!
Nah	3	3	Se aruncă năvalnici călăreţii, scînteiază sabia, fulgeră suliţa … O mulţime de răniţi! … Grămezi de trupuri moarte! … Morţi fără număr! … Cei vii se împiedică de cei morţi! …
Nah	3	4	Din pricina multelor curvii ale curvei, plină de farmec, fermecătoare iscusită, care vindea neamurile prin curviile ei şi popoarele prin vrăjitoriile ei. –
Nah	3	5	Iată, am necaz pe tine, zice Domnul oştirilor îţi voi ridica poalele peste cap, ca să-ţi vadă neamurile goliciunea, şi împărăţiile, ruşinea.
Nah	3	6	Voi asvîrli cu murdării peste tine, te voi înjosi, şi te voi face de ocară.
Nah	3	7	Toţi cei ce te vor vedea vor fugi de tine, şi vor zice: „Ninive este nimicită! Cine o va plînge? Unde să-ţi caut mîngîietori?
Nah	3	8	Eşti tu mai bună decît No-Amon, cetatea care şedea între rîuri, înconjurată de ape, avînd ca zid de apărare marea, ca ziduri marea?
Nah	3	9	Etiopia şi Egiptenii fără număr erau tăria ei, Put şi Libienii erau ajutoarele ei.
Nah	3	10	Şi totuş a trebuit să plece şi ea în surghiun, s’a dus în robie; şi pruncii ei au fost zdrobiţi în toate colţurile uliţelor; au aruncat sorţul asupra fruntaşilor ei, şi toţi mai marii ei au fost aruncaţi în lanţuri.
Nah	3	11	Şi tu te vei îmbăta, te vei ascunde; şi tu vei căuta un loc de adăpost împotriva vrăjmaşului!
Nah	3	12	Toate cetăţuile tale sînt nişte smochini cu cele dintîi roade; cînd îi scuturi, smochinele cad în gura cui vrea să le mănînce.
Nah	3	13	Iată, poporul tău este ca femeile în mijlocul tău; porţile ţării tale se deschid înaintea vrăjmaşilor tăi; focul îţi mistuie zăvoarele!
Nah	3	14	Scoate-ţi apă pentru împresurare! Drege-ţi întăriturile! Calcă pămîntul, frămîntă lutul, şi găteşte cuptorul de cărămidă!
Nah	3	15	Acolo te va mînca focul, te va nimici sabia cu desăvîrşitre, te va mistui ca nişte lăcuste, căci te-ai înmulţit ca forfăcarul, te-ai îngrămădit ca lăcustele!
Nah	3	16	Negustorii tăi sînt mai mulţi de cît stelele cerului, s’au îngrămădit ca puii de lăcustă cari îşi întind aripile şi sboară.
Nah	3	17	Voivozii tăi sînt ca lăcustele, mai marii tăi ca o ceată de lăcuste, cari tăbărăsc în dumbrăvi pe răcoarea zilei: cînd răsare soarele, sboară, şi nu se mai cunoaşte locul unde erau.
Nah	3	18	În timp ce păstorii tăi dorm, împărate al Asiriei, şi viţeii tăi se odihnesc, poporul tău este risipit pe munţi, şi nimeni nu-l mai strînge.
Nah	3	19	Rana ta nu se alină prin nimic, rana ta este fără leac! Toţi ceice vor auzi de tine vor bate din palme, căci cine este acela, pe care să nu-l fi atins răutatea ta?
------------------------Habacuc, capitolul 1
Hab	1	1	Proorocia descoperită proorocului Habacuc.
Hab	1	2	Pînă cînd voi striga către Tine, Doamne, fără s’asculţi? Pînă cînd mă voi tîngui Ţie, fără să dai ajutor?
Hab	1	3	Pentru ce mă laşi să văd nelegiuirea, şi Te uiţi la nedreptate? Asuprirea şi sîlnicia se fac supt ochii mei, se nasc certuri, şi se stîrneşte gîlceavă.
Hab	1	4	Deaceea legea este fără putere, şi dreptatea nu se vede, căci cel rău biruieşte pe cel neprihănit, de aceea se fac judecăţi nedrepte. –
Hab	1	5	Aruncaţi-vă ochii printre neamuri, şi priviţi, uimiţi-vă, şi îngroziţi-vă! Căci în zilele voastre voi face o lucrare, pe care n’aţi crede-o dacă v’ar povesti-o cineva!
Hab	1	6	Iată, voi ridica pe Haldei, popor turbat şi iute, care străbate întinderi mari de ţări, ca să pună mîna pe locuinţe cari nu sînt ale lui.
Hab	1	7	El este grozav şi înfricoşat; numai din el însuş îi iese dreptul şi mărirea lui.
Hab	1	8	Caii lui sînt mai iuţi decît leoparzii, mai sprinteni decît lupii de seară, şi călăreţii lui înaintează în galop de departe, sboară ca vulturul care se repede asupra prăzii.
Hab	1	9	Tot poporul acesta vine numai ca să jăfuiască; privirile lui lacome caută înainte, şi strînge prinşi de război ca nisipul.
Hab	1	10	Îşi bate joc de împăraţi, şi voivozii sînt o nimica pentru el, rîde de toate întăriturile, căci grămădeşte pămînt, şi le ia.
Hab	1	11	Apoi aprinderea i se îndoieşte, întrece măsura şi se face vinovat, căci puterea lui o ia ca dumnezeu al lui!
Hab	1	12	Doamne, nu eşti Tu din vecinicie, Dumnezeul meu, Sfîntul meu? Nu vom muri! Doamne, Tu ai ridicat pe poporul acesta ca să-Ţi împlineşti judecăţile Tale; Tu, Stînca mea, l-ai ridicat ca să dai prin el pedepsele Tale!
Hab	1	13	Ochii Tăi sînt aşa de curaţi că nu pot să vadă răul, şi nu poţi să priveşti nelegiuirea! Cum ai putea privi Tu pe cei mişei, şi să taci, cînd cel rău mănîncă pe cel mai neprihănit decît el?
Hab	1	14	Vei face Tu omului ca peştilor mării, ca tîrîtoarei, care n’are stăpîn?
Hab	1	15	El îi scoate pe toţi cu undiţa, îi trage în mreaja sa, îi strînge în năvodul său. Deaceea se bucură şi se veseleşte.
Hab	1	16	De aceea aduce jertfe mrejei sale, aduce tămîie năvodului său; căci lor le datoreşte partea lui cea grasă şi bucatele lui gustoase!
Hab	1	17	Pentru aceasta îşi va goli el într’una mreaja, şi va înjunghia fără milă pe neamuri?
------------------------Habacuc, capitolul 2
Hab	2	1	M’am dus la locul meu de strajă, şi stam pe turn ca să veghez şi să văd ce are să-mi spună Domnul, şi ce-mi va răspunde la plîngerea mea.
Hab	2	2	Domnul mi-a răspuns, şi a zis: „Scrie proorocia, şi sapă-o pe table, ca să se poată citi uşor!
Hab	2	3	Căci este o proorocie, a cărei vreme este hotărîtă, se apropie de împlinire, şi nu va minţi; dacă zăboveşte, aşteaptă-o, căci va veni şi se va împlini negreşit.
Hab	2	4	Iată, i s’a îngîmfat sufletul, nu este fără prihană în el; dar cel neprihănit va trăi prin credinţa lui.
Hab	2	5	Ca şi cel beat şi semeţ, cel mîndru nu stă liniştit; ci îşi lărgeşte gura ca locuinţa morţilor, este nesăţios ca moartea aşa că pe toate neamurile vrea să le strîngă la el, şi toate popoarele le trage la el.
Hab	2	6	Nu va fi el de batjocura tuturor acestora, de rîs şi de pomină? Se va zice: „Vai de cel ce adună ce nu este al lui! Pînă cînd se va împovăra cu datorii?
Hab	2	7	Nu se vor ridica deodată ceice te-au împrumutat? Nu se vor trezi asupritorii tăi, şi vei ajunge prada lor?
Hab	2	8	Fiindcă ai jăfuit multe neamuri, toată rămăşiţa popoarelor te va jăfui, din pricina vărsării sîngelui oamenilor, din pricina sîlniciilor făcute în ţară şi împotriva cetăţii tuturor locuitorilor ei.“
Hab	2	9	Vai de cel ce strînge cîştiguri nelegiuite pentru casa lui, ca să-şi aşeze apoi cuibul într’un loc înalt, şi să scape din mîna nenorocirii!
Hab	2	10	Ruşinea casei tale ţi-ai croit, nimicind o mulţime de popoare, şi împotriva ta însuţi ai păcătuit.
Hab	2	11	Căci piatra din mijlocul zidului strigă, şi lemnul care leagă grinda îi răspunde.
Hab	2	12	Vai de cel ce zideşte o cetate cu sînge, care întemeiază o cetate cu nelegiuire!
Hab	2	13	Iată, cînd Domnul oştirilor a hotărît lucrul acesta, popoarele se ostenesc pentru foc, şi neamurile se trudesc degeaba.
Hab	2	14	Căci pămîntul va fi plin de cunoştinţa salvei Domnului, ca fundul mării de apele cari-l acopăr.
Hab	2	15	Vai de cel ce dă aproapelui său să bea, vai de tine care îi torni băutură spumoasă şi-l ameţeşti, ca să-i vezi goliciunea!
Hab	2	16	Te vei sătura de ruşine în loc de slavă; bea şi tu, şi desveleşte-te! Îţi va veni şi ţie rîndul să iei paharul din dreapta Domnului, şi va veni ruşinea peste slava ta.
Hab	2	17	Căci sîlniciile făcute împotriva Libanului vor cădea asupra ta, şi pustiirile fiarelor te vor îngrozi, pentru vărsarea sîngelui oamenilor, şi sîlniciile făcute în ţară, împotriva cetăţii şi împoriva tuturor locuitorilor ei.
Hab	2	18	La ce ar putea folosi un chip cioplit, pe care-l ciopleşte lucrătorul? La ce ar putea folosi un chip turnat, care învaţă pe oameni minciuni, pentru ca lucrătorul care l-a făcut să-şi pună încrederea în el, pe cînd el făureşte numai nişte idoli muţi?
Hab	2	19	Vai de celce zice lemnului: „Scoală-te“, şi unei pietre mute: „Trezeşte-te“! Poate ea să dea învăţătură? Iată că este împodobită cu aur şi argint, dar în ea nu este un duh care s’o însufleţească.
Hab	2	20	Domnul însă este în Templul Lui cel sfînt. Tot pămîntul să tacă înaintea Lui!
------------------------Habacuc, capitolul 3
Hab	3	1	Rugăciunea proorocului Habacuc. (De cîntat în felul cîntecelor de jale).
Hab	3	2	Cînd am auzit, Doamne, ce ai vestit, m’am îngrozit. Însufleţeşte-Ţi lucrarea în cursul anilor, Doamne! Fă-Te cunoscut în trecerea anilor! Dar, în mînia Ta, adu-ţi aminte de îndurările Tale!
Hab	3	3	Dumnezeu vine din Teman, şi Cel Sfînt vine din muntele Paran… – (Oprire.) – Măreţia Lui acopere cerurile, şi slava Lui umple pămîntul.
Hab	3	4	Strălucirea Lui este ca lumina soarelui, din mîna Lui pornesc raze, şi acolo este ascunsă tăria Lui.
Hab	3	5	Înaintea Lui merge ciuma, şi molima calcă pe urmele lui.
Hab	3	6	Se opreşte, şi măsoară pămîntul cu ochiul; priveşte, şi face pe neamuri să tremure; munţii cei vecinici se sfărîmă, dealurile cele vechi se pleacă; El umblă pe cărări vecinice.
Hab	3	7	Văd corturile Etiopiei, pline de groază, şi se cutremură colibele din ţara Madianului.
Hab	3	8	S’a mîniat oare Domnul pe rîuri? Împotriva rîurilor se aprinde mînia Ta, sau împotriva mării se varsă urgia Ta, de ai încălecat pe caii Tăi, şi Te-ai suit în carul Tău de biruinţă?
Hab	3	9	Arcul Tău este desvelit; blestemele sînt săgeţile Cuvîntului Tău… – (Oprire.) – Tu despici pămîntul ca să dai drumul rîurilor.
Hab	3	10	La vederea Ta, se cutremură munţii; se năpustesc rîuri de apă; adîncul îşi ridică glasul, şi îşi înalţă valurile în sus.
Hab	3	11	Soarele şi luna se opresc în locuinţa lor, de lumina săgeţilor Tale cari pornesc, de strălucirea suliţei Tale care luceşte.
Hab	3	12	Tu cutreieri pămîntul în urgia ta, zdrobeşti neamurile în mînia Ta.
Hab	3	13	Ieşi ca să izbăveşti pe poporul Tău, să izbăveşti pe unsul Tău; sfărîmi acoperişul casei celui rău, o nimiceşti din temelii pînă în vîrf. – (Oprire.) –
Hab	3	14	Străpungi cu săgeţile Tale capul căpeteniilor lui, cari se năpustesc peste mine ca furtuna, să mă pună pe fugă, scoţînd strigăte de bucurie, ca şi cum ar fi şi mîncat pe cel nenorocit în culcuş.
Hab	3	15	Cu caii Tăi mergi pe mare, pe spuma apelor mari.
Hab	3	16	Cînd am auzit… lucrul acesta, mi s’a cutremurat trupul; la vestea aceasta, mi se înfioară buzele, îmi intră putrezirea în oase, şi-mi tremură genunchii. Căci aş putea oare aştepta în tăcere ziua necazului, ziua cînd asupritorul va merge împotriva poporului?
Hab	3	17	Căci chiar dacă smochinul nu va înflori, viţa nu va da niciun rod, rodul măslinului va lipsi, şi cîmpiile nu vor da hrană, oile vor pieri din staule, şi nu vor mai fi boi în grajduri,
Hab	3	18	eu tot mă voi bucura în Domnul, mă voi bucura în Dumnezeul mîntuirii mele!
Hab	3	19	Domnul Dumnezeul este tăria mea; El îmi face picioarele ca ale cerbilor, şi mă face să merg pe înălţimile mele. – Către mai marele cîntăreţilor. De cîntat cu instrumente cu coarde.
------------------------Ţefania, capitolul 1
Zep	1	1	Cuvîntul Domnului, care fost spus lui Ţefania, fiul lui Cuşi, fiul lui Ghedalia, fiul lui Amaria, fiul lui Ezechia, pe vremea lui Iosia, fiul lui Amon, împăratul lui Iuda.
Zep	1	2	„Voi nimici totul de pe faţa pămîntului, zice Domnul.“
Zep	1	3	„Voi nimici oamenii şi vitele, păsările cerului şi peştii mării, pietrele de poticnire, şi pe cei răi împreună cu ele; voi nimici cu desăvîrşire pe oameni de pe faţa pămîntului, zice Domnul.“
Zep	1	4	„Îmi voi întinde mîna împotriva lui Iuda, şi împotriva tuturor locuitorilor Ierusalimului; voi nimici cu desăvîrşire din locul acesta rămăşiţele lui Baal, numele slujitorilor săi şi preoţii împreună cu ei,
Zep	1	5	pe ceice se închină pe acoperişuri înaintea oştirii cerurilor, pe cei ce se închină jurînd pe Domnul, dar cari jură şi pe împăratul lor Malcam,
Zep	1	6	pe cei ce s’au abătut dela Domnul, şi pe cei ce nu caută pe Domnul, nici nu întreabă de El.“
Zep	1	7	„Tăcere înaintea Domnului Dumnezeu! Căci ziua Domnului este aproape, căci Domnul a pregătit jertfa, Şi-a sfinţit oaspeţii.
Zep	1	8	În ziua jertfei Domnului voi pedepsi pe voivozii şi fiii împăratului, şi pe toţi cei ce poartă haine străine.
Zep	1	9	În ziua aceea, voi pedepsi şi pe toţi cei ce sar peste prag, pe cei ce umplu de silnicie şi de înşelăciune casa stăpînului lor.
Zep	1	10	În ziua aceea, zice Domnul, se vor auzi strigăte de jale la poarta peştilor, urlete în cealaltă mahala a cetăţii, şi un mare prăpăd pe dealuri.
Zep	1	11	Văitaţi-vă locuitori din Macteş. Căci toţi cei ce fac negoţ sînt nimiciţi, toţi cei încărcaţi cu argint sînt nimiciţi cu desăvîrşire.
Zep	1	12	În vremea aceea, voi scormoni Ierusalimul cu felinare, şi voi pedepsi pe toţi oamenii cari se bizuiesc pe drojdiile lor, şi zic în inima lor: «Domnul nu va face nici bine nici rău!»
Zep	1	13	Averile lor vor fi de jaf, şi casele lor vor fi pustiite; vor zidi case şi nu le vor locui, vor sădi vii, şi nu vor bea vin din ele.“
Zep	1	14	Ziua cea mare a Domnului este aproape, este aproape şi vine în graba mare! Da, este aproape ziua cea amarnică a Domnului, şi viteazul ţipă cu amar.
Zep	1	15	Ziua aceea este o zi de mînie, o zi de necaz şi de groază, o zi de pustiire şi nimicire, o zi de întunerec şi negură, o zi de nori şi de întunecime,
Zep	1	16	o zi în care va răsuna trîmbiţa şi strigătele de război împotriva cetăţilor întărite şi turnurilor înalte.
Zep	1	17	Atunci voi pune pe oameni la strîmtoare, şi vor bîjbăi ca nişte orbi, pentru că au păcătuit împotriva Domnului; de aceea le voi vărsa sîngele ca praful, şi carnea ca gunoiul!
Zep	1	18	Nici argintul, nici aurul lor nu vor putea să-i izbăvească, în ziua mîniei Domnului; ci toată ţara va fi mistuită de focul geloziei Lui, căci va nimici deodată pe toţi locuitorii ţării.
------------------------Ţefania, capitolul 2
Zep	2	1	Veniţi-vă în fire, şi cercetaţi-vă, neam fără ruşine,
Zep	2	2	pînă nu se împlineşte hotărîrea – ca pleava trece vremea – pînă nu vine peste voi mînia aprinsă a Domnului, pînă nu vine peste voi ziua mîniei Domnului!
Zep	2	3	Căutaţi pe Domnul, toţi cei smeriţi din ţară, cari împliniţi poruncile Lui! Căutaţi dreptatea, căutaţi smerenia! Poate că veţi fi cruţaţi în ziua mîniei Domnului.“
Zep	2	4	„Căci Gaza va fi părăsită, Ascalonul va fi pustiit, poporul din Asdod va fi izgonit ziua namiaza mare, şi Ecronul va fi smuls din rădăcini.
Zep	2	5	Vai de locuitorii de pe malurile mării, vai de neamul Cheretiţilor! Aşa a vorbit Domnul împotriva ta, Canaane, ţara Filistenilor: «Te voi nimici şi nu vei mai avea locuitori!
Zep	2	6	Malurile mării vor ajunge izlazuri de păşunat, locuinţe pentru păstori, şi tîrle de oi.
Zep	2	7	Malurile acestea vor fi pentru rămăsiţele casei lui Iuda; acolo vor paşte; se vor odihni seara în casele Ascalonului; căci Domnul, Dumnezeul lor, nu-i va uita, şi va aduce înapoi pe prinşii lor de război.»
Zep	2	8	„Am auzit ocările Moabului şi batjocurile copiilor lui Amon, cînd defăimau pe poporul Meu, şi se ridicau cu trufie împotriva hotarelor lor.
Zep	2	9	De aceea, pe viaţa Mea, zice Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel, că Moabul va fi ca Sodoma, şi copiii lui Amon ca Gomora: un loc acoperit cu mărăcini, o groapă de sare, un pustiu vecinic; rămăşiţa poporului Meu îi va jăfui, rămăşiţa neamului Meu îi va stăpîni.
Zep	2	10	Lucrul acesta li se va întîmpla pentru mîndria lor, pentru că au batjocorit şi au fost semeţi cu poporul Domnului oştirilor.
Zep	2	11	Domnul va fi grozav împotriva lor, căci va nimici pe toţi dumnezeii pămîntului; şi fiecare se va închina înaintea Lui în ţara lui, în toate ostroavele neamurilor.“
Zep	2	12	„Chiar şi voi, Etiopienilor, veţi fi străpunşi cu sabia Mea.
Zep	2	13	El Îşi va întinde mîna şi spre miazănoapte, va nimici Asiria, şi va preface Ninive într’o pustietate, într’un pămînt fără apă ca pustia.
Zep	2	14	În mijlocul cetăţii se vor culca turme de vite de tot felul; pelicanul şi ariciul vor rămînea noaptea pe coperişurile stîlpilor ei. La ferestre se vor auzi ţipetele lor, pustiirea va fi în prag, căci căptuşala de cedru va fi scoasă.
Zep	2	15	Iată dar cetatea aceea veselă, care stătea plină de încredere, şi zicea în inima ei: «Eu şi niciuna afară de mine!» Vai! Cum s’a prefăcut în pustiu şi în culcuş de fiare! Toţi cei ce trec pe lîngă ea fluieră şi arată cu mîna!“
------------------------Ţefania, capitolul 3
Zep	3	1	„Vai de cetatea îndărătnică şi spurcată, vai de cetatea plină de asuprire!
Zep	3	2	Ea n’ascultă de nici un glas, nu ţine seama de mustrare, nu se încrede în Domnul, nu se apropie de Dumnezeul său.
Zep	3	3	Căpeteniile ei în mijlocul ei sînt nişte lei cari răcnesc; judecătorii ei sînt nişte lupi de seară cari nu mai lasă nici un os pînă dimineaţa.
Zep	3	4	Proorocii ei sînt uşuratici şi înşelători; preoţii ei pîngăresc lucrurile sfinte, calcă Legea.
Zep	3	5	Domnul este fără prihană în mijlocul ei. El nu face nici o nelegiuire; în fiecare dimineaţă El Îşi scoate la lumină judecăţile, fără să înceteze vreodată; dar cine este nelegiuit nu ştie de ruşine!
Zep	3	6	Am nimicit neamuri, le-am dărîmat turnurile, le-am pustiit uliţele şi nu mai trece nimeni pe ele! Cetăţile lor sînt pustiite, nu mai au nici un om în ele, şi nimeni nu mai locuieşte în ele!
Zep	3	7	Ziceam: «Dacă ai voi măcar să te temi de Mine, şi să ţii seama de mustrare! Nu ţi-ar fi nimicită locuinţa, şi n’ar veni peste tine toate pedepsele cu cari te-am ameninţat.» Dar ei s’au grăbit să-şi strice toate faptele.
Zep	3	8	„De aceea aşteptaţi numai, zice Domnul, pînă în ziua cînd Mă voi scula la pradă: căci am hotărît să strîng neamurile, să adun împărăţiile, ca să-Mi vărs urgia peste ele, toată aprinderea mîniei Mele; căci toată ţara va fi mistuită de focul geloziei Mele.“
Zep	3	9	„Atunci voi da popoarelor buze curate, ca toţi să cheme Numele Domnului, ca să-I slujească într’un gînd.
Zep	3	10	Dincolo de rîurile Etiopiei, Îmi vor aduce daruri de mîncare închinătorii mei, obştea Mea cea risipită.
Zep	3	11	În ziua aceea, nu vei mai avea nevoie să roşeşti de toate faptele tale prin cari ai păcătuit împotriva Mea; căci atunci voi scoate din mijlocul tău pe cei trufaşi, şi nu te vei mai îngîmfa pe muntele Meu cel sfînt!
Zep	3	12	Voi lăsa în mijlocul tău un popor smerit şi mic, care se va încrede în Numele Domnului.
Zep	3	13	Rămăşiţele lui Israel nu vor mai săvîrşi nelegiuire, nu vor mai spune minciuni, şi nici în gura lor nu se va mai găsi o limbă înşelătoare. Ci vor paşte, şi se vor odihni, şi nimeni nu-i va tulbura.
Zep	3	14	Strigă de bucurie, fiica Sionului! Strigă de veselie, Israele! Bucură-te şi saltă de veselie din toată inima ta, fiica Ierusalimului!
Zep	3	15	Domnul a abătut dela tine pedepsele tale, a îndepărtat pe vrăjmaşul tău; Domnul, Împăratul lui Israel, este în mijlocul tău; nu trebuie să te mai temi de nicio nenorocire!
Zep	3	16	În ziua aceea, se va zice Ierusalimului: „Nu te teme de nimic! Sioane, să nu-ţi slăbească mînile!
Zep	3	17	Domnul Dumnezeul tău este în mijlocul tău, ca un viteaz care poate ajuta; se va bucura de tine cu mare bucurie, va tăcea în dragostea Lui, şi nu va mai putea de veselie pentru tine.
Zep	3	18	„Voi strînge pe cei întristaţi, cari sînt departe de adunarea sfîntă, pe cei ieşiţi din sînul tău, asupra cărora acum apasă ocara.
Zep	3	19	Iată, în vremea aceea, voi lucra împotriva tuturor asupritorilor tăi; voi izbăvi pe cei şchiopi şi voi strînge pe cei ce au fost izgoniţi, şi îi voi face o pricină de laudă şi de slavă în toate ţările unde sînt de ocară acum.
Zep	3	20	În vremea aceea, vă voi aduce înapoi; în vremea aceea, vă voi strînge; căci vă voi face o pricină de slavă şi de laudă între toate popoarele pămîntului, cînd voi aduce înapoi pe prinşii voştri de război supt ochii voştri, zice Domnul.“
------------------------Hagai, capitolul 1
Hag	1	1	În anul al doilea al împăratului Dariu, în ziua întîi a lunii a şasea, Cuvîntul Domnului a vorbit prin proorocul Hagai către Zorobabel, fiul lui Şealtiel, dregătorul lui Iuda, şi către Iosua, fiul lui Ioţadac, marele preot, astfel:
Hag	1	2	„Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: «Poporul acesta zice: «N’a venit încă vremea pentru zidirea din nou a Casei Domnului!»
Hag	1	3	De aceea Cuvîntul Domnului le-a vorbit prin proorocul Hagai astfel:
Hag	1	4	„Dar pentru voi a venit oare vremea să locuiţi în case căptuşite cu tavan, cînd Casa aceasta este dărîmată?“
Hag	1	5	Aşa vorbeşte acum Domnul oştirilor: „Uitaţi-vă cu băgare de seamă la căile voastre!
Hag	1	6	Sămănaţi mult, şi strîngeţi puţin, mîncaţi, şi tot nu vă săturaţi, beţi, şi tot nu vă potoliţi setea, vă îmbrăcaţi, şi tot nu vă este cald; şi cine cîştigă o simbrie, o pune într’o pungă spartă!
Hag	1	7	Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: «Uitaţi-vă cu băgare de seamă la căile voastre!
Hag	1	8	Suiţi-vă pe munte, aduceţi lemne, şi zidiţi Casa! Eu Mă voi bucura de lucrul acesta, şi voi fi proslăvit, zice Domnul.“
Hag	1	9	„Vă aşteptaţi la mult, şi iată că aţi avut puţin; l-aţi adus acasă, dar Eu l-am suflat. Pentruce? zice Domnul oştirilor. Din pricina Casei Mele, care stă dărîmată, pe cînd fiecare din voi aleargă pentru casa lui.
Hag	1	10	De aceea cerurile nu v’au dat roua, şi pămîntul nu şi-a dat roadele.
Hag	1	11	Am chemat seceta peste ţară, peste munţi, peste grîu, peste must, peste untdelemn, peste tot ce poate aduce pămîntul, peste oameni şi peste vite, şi peste tot lucrul mînilor voastre.“
Hag	1	12	Zorobabel, fiul lui Şealtiel, Iosua, fiul lui Ioţadac, marele preot, şi toată rămăşiţa poporului, au ascultat glasul Domnului, Dumnezeului lor, şi cuvintele proorocului Hagai, fiindcă Domnul, Dumnezeul lor, îl trimesese. Şi poporul s’a temut de Domnul.
Hag	1	13	Hagai, trimesul Domnului, a zis poporului, după porunca Domnului: „Eu sînt cu voi, zice Domnul.“
Hag	1	14	Domnul a trezit duhul lui Zorobabel, fiul lui Şealtiel, dregătorul lui Iuda, şi duhul lui Iosua, fiul lui Ioţadac, marele preot, şi duhul întregei rămăşiţe a poporului. Aşa că ei au venit, şi s’au pus pe lucru în Casa Domnului oştirilor, Dumnezeul lor,
Hag	1	15	în ziua a douăzeci şi patra a lunii a şasea, în anul al doilea al împăratului Dariu.
------------------------Hagai, capitolul 2
Hag	2	1	În a douăzeci şi una zi a lunii a şaptea, Cuvîntul Domnului a vorbit prin proorocul Hagai, astfel:
Hag	2	2	„Vorbeşte lui Zorobabel, fiul lui Şealtiel, dregătorul lui Iuda, lui Iosua, fiul lui Ioţadac, marele preot, şi rămăşiţei poporului, şi spune-le:
Hag	2	3	«Cine a mai rămas între voi din ceice au văzut Casa aceasta în slava ei dintîi? Şi cum o vedeţi acum? Aşa cum este, nu pare ea ca o nimica în ochii voştri?
Hag	2	4	Acum fii tare, Zorobabel! zice Domnul. Fii tare şi tu, Iosua, fiul lui Ioţadac, marele preot! Fii tare şi tu, tot poporul din ţară, zice Domnul, şi lucraţi! Căci Eu sînt cu voi, zice Domnul oştirilor.
Hag	2	5	Eu rămîn credincios legămîntului pe care l-am făcut cu voi, cînd aţi ieşit din Egipt, şi Duhul Meu este în mijlocul vostru; nu vă temeţi!
Hag	2	6	Căci aşa vorbeşte Domnul oştirilor: „Încă puţină vreme, şi voi clătina încă odată cerurile şi pămîntul, marea şi uscatul;
Hag	2	7	voi clătina toate neamurile; comorile tuturor neamurilor vor veni, şi voi umplea de slavă Casa aceasta, zice Domnul oştirilor.“
Hag	2	8	„Al Meu este argintul, şi al Meu este aurul, zice Domnul oştirilor.“
Hag	2	9	„Slava acestei Case din urmă va fi mai mare decît a celei dintîi, zice Domnul oştirilor; şi în locul acesta voi da pacea, zice Domnul oştirilor.“
Hag	2	10	În a douăzeci şi patra zi a lunii a noua, în anul al doilea al lui Dariu, cuvîntul Domnului a vorbit prin proorocul Hagai, astfel:
Hag	2	11	„Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: «Pune preoţilor următoarea întrebare asupra Legii:
Hag	2	12	«Dacă poartă cineva în poala hainei sale carne sfinţită, şi atinge cu haina lui pîne, bucate ferte, vin, untdelemn, sau o mîncare oarecare, lucrurile acestea vor fi sfinţite?» Preoţii au răspuns: «Nu!»
Hag	2	13	Şi Hagai a zis: «Dacă se atinge cineva, spurcat prin atingerea de un trup mort, de toate aceste lucruri, vor fi ele spurcate oare?» Preoţii au răspuns: «Vor fi spurcate.»
Hag	2	14	Atunci Hagai, luînd iarăş cuvîntul, a zis: «Tot aşa este şi poporul acesta, tot aşa este şi neamul acesta înaintea Mea, zice Domnul, aşa sînt toate lucrările mînilor lor: ce-Mi aduc ei acolo ca jertfă, este spurcat!
Hag	2	15	Uitaţi-vă dar, cu băgare de seamă, la celece s’au întîmplat pînă în ziua de azi, pînă să se fi pus piatră pe piatră la Templul Domnului!
Hag	2	16	Atunci, cînd veneau la o grămadă de douăzeci de măsuri, nu erau în ea decît zece; cînd veneau la teasc să scoată cincizeci de măsuri, nu erau în el decît douăzeci!
Hag	2	17	V’am lovit cu rugină în grîu şi cu tăciune, şi cu grindină; am lovit tot lucrul mînilor voastre. Şi cu toate acestea, tot nu v’aţi întors la Mine, zice Domnul.“
Hag	2	18	„Uitaţi-vă cu băgare de seamă, la cele ce s’au petrecut pînă în ziua de azi, pînă în a douăzeci şi patra zi a lunii a noua, din ziua cînd a fost întemeiat Templul Domnului, uitaţi-vă cu băgare de seamă la ele.
Hag	2	19	Mai era sămînţă în grînare? Nici via, nici smochinul, nici rodiul, şi nici măslinul, n’au mai adus nimic. Dar din ziua aceasta, Îmi voi da binecuvîntarea Mea.
Hag	2	20	Cuvîntul Domnului a vorbit a doua oară lui Hagai, în a douăzeci şi patra zi a lunii, astfel:
Hag	2	21	„Vorbeşte lui Zorobabel, dregătorul lui Iuda, şi spune: «Voi clătina cerurile şi pămîntul;
Hag	2	22	voi răsturna scaunul de domnie al împărăţiilor, voi nimici puterea împărăţiilor neamurilor, voi răsturna şi carăle de război şi pe ceice se suie în ele; caii şi călăreţii lor vor fi trîntiţi la pămînt, şi unul va peri ucis de sabia altuia.
Hag	2	23	În ziua aceea, zice Domnul oştirilor, pe tine, Zorobabele, fiul lui Şealtiel, robul Meu, – zice Domnul, – te voi lua şi te voi păstra ca pe o pecete; căci Eu te-am ales, zice Domnul oştirilor.“
------------------------Zaharia, capitolul 1
Zec	1	1	În luna a opta, în anul al doilea al lui Dariu, Cuvîntul Domnului a vorbit proorocului Zaharia, fiul lui Berechia, fiul lui Ido, astfel:
Zec	1	2	„Domnul S’a mîniat foarte tare pe părinţii voştri.
Zec	1	3	Spune-le dar: Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: «Întoarceţi-vă la Mine, zice Domnul oştirilor: şi Mă voi întoarce şi Eu la voi, zice Domnul oştirilor.»
Zec	1	4	Nu fiţi ca părinţii voştri, cărora le vorbeau proorocii de mai înainte, zicînd: «Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: «Întoarceţi-vă dela căile voastre cele rele, dela faptele voastre cele rele!» Dar n’au ascultat şi n’au luat aminte la Mine, zice Domnul.“
Zec	1	5	„Unde sînt acum părinţii voştri? Şi puteau proorocii să trăiască vecinic?
Zec	1	6	Totuş cuvintele Mele şi poruncile pe cari le dădusem slujitorilor Mei proorocii, ca să le vestească, n’au atins ele pe părinţii voştri? Şi atunci ei s’au întors, şi au zis: „Domnul oştirilor ne-a făcut cum hotărîse să ne facă, după căile şi faptele noastre!“
Zec	1	7	În a două zeci şi patra zi a lunii a unsprezecea, care este luna Şebat, în anul al doilea al lui Dariu, Cuvîntul Domnului a vorbit proorocului Zaharia, fiul lui Berechia, fiul lui Ido, astfel:
Zec	1	8	M’am uitat noaptea, şi iată că un om era călare pe un cal roş, şi stătea între mirţi într’un umbrar; în urma lui erau nişte cai roşi, murgi şi albi.
Zec	1	9	Am întrebat: „Ce înseamnă caii aceştia, domnul meu?“ Şi îngerul care vorbea cu mine mi-a zis: „Îţi voi arăta ce înseamnă caii aceştia!“
Zec	1	10	Omul care stătea între mirţi a luat cuvîntul şi a zis: „Aceştia sînt aceia pe cari i-a trimes Domnul să cutreiere pămîntul!“
Zec	1	11	Şi ei au vorbit Îngerului Domnului, care stătea între mirţi, şi au zis: „Am cutreierat pămîntul, şi iată că tot pămîntul este în pace şi liniştit!“
Zec	1	12	Atunci Îngerul Domnului a luat cuvîntul, şi a zis: „Doamne al oştirilor, pînă cînd nu vei avea milă de Ierusalim şi de cetăţile lui Iuda, pe cari Te-ai mîniat în aceşti şapte zeci de ani?“
Zec	1	13	Domnul a răspuns cu vorbe bune, cu vorbe de mîngîiere, îngerului care vorbea cu mine.
Zec	1	14	Şi îngerul, care vorbea cu mine, mi-a zis: „Strigă, şi zi: «Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: «Sînt plin de o mare gelozie pentru Ierusalim şi pentru Sion,
Zec	1	15	şi sînt plin de o mare mînie împotriva neamurilor îngîmfate; căci Mă mîniasem numai puţin, dar ele au ajutat spre nenorocire.
Zec	1	16	Deaceea aşa vorbeşte Domnul: «Mă întorc cu îndurarea către Ierusalim; Casa Mea va fi zidită iarăş în el, şi funia de măsurat se va întinde asupra Ierusalimului.»
Zec	1	17	Strigă din nou, şi zi: «Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: «Cetăţile Mele vor avea iarăş belşug de bunătăţi, Domnul va mîngîia iarăş Sionul, va alege iarăş Ierusalimul.“
Zec	1	18	Am ridicat ochii şi m’am uitat, şi iată că erau patru coarne!
Zec	1	19	Am întrebat îngerul, care vorbea cu mine: „Ce înseamnă coarnele acestea?“ Şi el mi-a zis: „Acestea sînt coarnele, cari au risipit pe Iuda, pe Israel şi Ierusalimul.“
Zec	1	20	Domnul mi-a arătat patru fierari.
Zec	1	21	Eu am întrebat: „Ce vor să facă aceştia?“ Şi el a zis: „Aceştia vin să sperie coarnele cari au risipit pe Iuda, de n’a mai putut ridica nimeni capul; ferarii aceştia au venit să sperie, şi să taie coarnele neamurilor cari au ridicat cornul împotriva ţării lui Iuda, ca să-i risipească locuitorii.“
------------------------Zaharia, capitolul 2
Zec	2	1	Am ridicat ochii şi m’am uitat, şi iată că era un om care ţinea în mînă o funie de măsurat.
Zec	2	2	L’am întrebat: „Unde te duci?“ Şi el mi-a zis: „Mă duc să măsor Ierusalimul, ca să văd ce lăţime şi ce lungime are.“
Zec	2	3	Şi îngerul, care vorbea cu mine, a înaintat, şi un alt înger i-a ieşit înainte.
Zec	2	4	El i-a zis: „Aleargă de vorbeşte tînărului acestuia, şi spune-i: «Ierusalimul va fi o cetate deschisă, din pricina mulţimii oamenilor şi vitelor cari vor fi în mijlocul lui;
Zec	2	5	Eu Însumi – zice Domnul – voi fi un zid de foc de jur împrejurul lui, şi voi fi slava lui în mijlocul lui!»
Zec	2	6	«Fugiţi, fugiţi din ţara dela miază noapte! zice Domnul. Căci v’am împrăştiat în cele patru vînturi ale cerurilor, zice Domnul.»
Zec	2	7	Scapă, Sioane, tu care locuieşti la fiica Babilonului!
Zec	2	8	Căci aşa vorbeşte Domnul oştirilor: „După slavă m’a trimes El la neamurile cari v’au jăfuit; căci celce se atinge de voi se atinge de lumina ochilor Lui.
Zec	2	9	Iată, Îmi ridic mîna împotriva lor, – zice Domnul – şi ele vor fi prada celorce le erau supuşi, ca să ştiţi că Domnul oştirilor m’a trimes.
Zec	2	10	Strigă de veselie şi bucură-te, fiica Sionului! Căci iată, Eu vin, şi voi locui în mijlocul tău, zice Domnul.“
Zec	2	11	„Multe neamuri se vor alipi de Domnul, în ziua aceea, şi vor fi poporul Meu. Eu voi locui în mijlocul tău, şi vei şti că Domnul oştirilor m’a trimes la tine.
Zec	2	12	Domnul va lua în stăpînire pe Iuda, ca partea Lui de moştenire în pămîntul sfînt, şi va alege iarăş Ierusalimul.
Zec	2	13	Orice făptură să tacă înaintea Domnului, căci El S’a şi sculat din locaşul Lui cel sfînt!“
------------------------Zaharia, capitolul 3
Zec	3	1	El (îngerul) mi-a arătat pe marele preot Iosua, stînd în picioare înaintea Îngerului Domnului, şi pe Satana stînd la dreapta lui, ca să-l pîrască.
Zec	3	2	Domnul a zis Satanei: „Domnul să te mustre, Satano! Domnul să te mustre, El care a ales Ierusalimul! Nu este el, Iosua, un tăciune scos din foc?“
Zec	3	3	Dar Iosua era îmbrăcat cu haine murdare, şi totuş stătea în picioare înaintea Îngerului.
Zec	3	4	Iar Îngerul, luînd cuvîntul, a zis celor ce erau înaintea Lui: „Desbrăcaţi-l de hainele murdare de pe el!“ Apoi a zis lui Iosua: „Iată că îndepărtez dela tine nelegiuirea, şi te îmbrac cu haine de sărbătoare!“
Zec	3	5	Eu am zis: „Să i se pună pe cap o mitră curată!“Şi i-au pus o mitră curată pe cap, şi l-au îmbrăcat în haine, în timp ce Îngerul Domnului stătea acolo.
Zec	3	6	Îngerul Domnului a făcut lui Iosua următoarea mărturisire:
Zec	3	7	„Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: «Dacă vei umbla pe căile Mele şi dacă vei păzi poruncile Mele, vei judeca şi Casa Mea şi vei priveghea asupra curţilor Mele, şi te voi lăsa să intri împreună cu ceice sînt aici.
Zec	3	8	Ascultă dar, Iosua, mare preot, tu şi tovarăşii tăi de slujbă, cari stau înaintea ta – căci aceştia sînt nişte oameni cari vor sluji ca semne. – Iată, voi aduce pe Robul Meu, Odrasla.
Zec	3	9	Căci iată că numai spre piatra aceasta pe care am pus-o înaintea lui Iosua, sînt îndreptaţi şapte ochi; iată, Eu Însumi voi săpa ce trebuie săpat pe ea, zice Domnul oştirilor; şi într’o singură zi, voi înlătura nelegiuirea ţării acesteia.
Zec	3	10	În ziua aceea, – zice Domnul oştirilor, – vă veţi pofti unii pe alţii supt viţă şi supt smochin.“»
------------------------Zaharia, capitolul 4
Zec	4	1	Îngerul, care vorbea cu mine, s’a întors şi m’a trezit ca pe un om, pe care-l trezeşti din somnul lui.
Zec	4	2	El m’a întrebat: „Ce vezi?“ Eu am răspuns: „M’am uitat şi iată că este un sfeşnic cu totul de aur, şi deaspura lui un vas cu untdelemn şi pe el şapte candele, cu şapte ţevi pentru candelele cari sînt în vîrful sfeşnicului.
Zec	4	3	Şi lîngă el sînt doi măslini, unul la dreapta vasului, şi altul la stînga lui.
Zec	4	4	Şi, luînd iarăş cuvîntul, am zis îngerului, care vorbea cu mine: „Ce înseamnă lucrurile acestea, domnul meu?“
Zec	4	5	Îngerul, care vorbea cu mine, mi-a răspuns: „Nu ştii ce înseamnă aceste lucruri?“ Eu am zis: „Nu, domnul meu.“
Zec	4	6	Atunci el a luat din nou cuvîntul, şi mi-a zis: „Acesta este cuvîntul Domnului către Zorobabel, şi sună astfel: «Lucrul acesta nu se va face nici prin putere, nici prin tărie, ci prin Duhul Meu, – zice Domnul oştirilor! –
Zec	4	7	Cine eşti tu, munte mare, înaintea lui Zorobabel? Te vei preface într’un loc şes. El va pune piatra cea mai însemnată în vîrful Templului, în mijlocul strigătelor de: „Îndurare, îndurare cu ea!“
Zec	4	8	Cuvîntul Domnului mi-a vorbit astfel:
Zec	4	9	„Mînile lui Zorobabel au întemeiat Casa aceasta, şi tot mînile lui o vor isprăvi; şi veţi şti dacă Domnul oştirilor m’a trimes la voi.
Zec	4	10	Căci cine dispreţuieşte ziua începuturilor slabe? Aceşti şapte vor privi cu bucurie cumpăna în mîna lui Zorobabel. Aceşti şapte sînt ochii Domnului, cari cutreieră tot pămîntul.“
Zec	4	11	Eu am luat cuvîntul, şi i-am zis: „Ce însemnează aceşti doi măslini, la dreapta sfeşnicului şi la stînga lui?“
Zec	4	12	Am luat a doua oară cuvîntul, şi i-am zis: „Ce înseamnă cele două ramuri de măslin, cari sînt lîngă cele două ţevi de aur, prin cari curge uleiul auriu din el?“
Zec	4	13	El mi-a răspuns: „Nu ştii ce înseamnă?“ Eu am zis: „Nu, domnul meu.“ Şi el a zis:
Zec	4	14	„Aceştia sînt cei doi unşi, cari stau înaintea Domnului întregului pămînt.“
------------------------Zaharia, capitolul 5
Zec	5	1	Am ridicat din nou ochii, şi m’am uitat, şi iată că era un sul de carte, care sbura.
Zec	5	2	El m’a întrebat: „Ce vezi?“ Eu am răspuns: „Văd un sul de carte sburînd; are o lungime de douăzeci de coţi, şi o lăţime de zece coţi“.
Zec	5	3	Şi el mi-a zis: „Acesta este blestemul care este peste toată ţara; căci, după cum este scris pe el, orice hoţ, şi oricine jură strîmb va fi nimicit cu desăvîrşire de aici.
Zec	5	4	Îl trimet – zice Domnul oştirilor, – ca să intre în casa hoţului şi a celui ce jură strîmb în Numele Meu, ca să rămînă în casa aceea, şi s’o mistuie împreună cu lemnele şi pietrele ei.“
Zec	5	5	Îngerul, care vorbea cu mine, a înaintat, şi mi-a zis: „Ridică ochii, şi priveşte ce iese de acolo.“
Zec	5	6	Eu am răspuns: „Ce este aceasta?“ Şi el a zis: „Iese efa.“ Şi a adăugat: „Aceasta este nelegiuirea lor în toată ţara.“
Zec	5	7	Şi iată că se ridica un talant de plumb, şi în mijlocul efei, şedea o femeie.
Zec	5	8	El a zis: „Aceasta este nelegiuirea!“ Şi i-a dat brînci în efă, şi a aruncat bucata de plumb peste gura efei.
Zec	5	9	Am ridicat ochii şi m’am uitat, şi iată că s’au arătat două femei. În aripile lor sufla vîntul: ele aveau aripi ca ale cocostîrcului. Au ridicat efa între pămînt şi cer.
Zec	5	10	Atunci am întrebat pe îngerul, care vorbea cu mine: „Unde duc ele efa?“
Zec	5	11	El mi-a răspuns: „Se duc să-i zidească o casă în ţara Şinear, ca să fie aşezată acolo şi să rămînă pe locul ei.“
------------------------Zaharia, capitolul 6
Zec	6	1	Am ridicat din nou ochii şi m’am uitat, şi iată că patru cară ieşeau dintre doi munţi; şi munţii erau de aramă.
Zec	6	2	La carul dintîi erau nişte cai roşi, la al doilea car cai negri,
Zec	6	3	la al treilea car cai albi, şi la al patrulea car cai bălţaţi şi roşi.
Zec	6	4	Am luat cuvîntul, şi am zis îngerului, care vorbea cu mine: „Ce înseamnă aceştia, domnul meu?“
Zec	6	5	Îngerul mi-a răspuns: „Aceştia sînt cele patru vînturi ale cerurilor, cari ies din locul în care stăteau înaintea Domnului întregului pămînt.“
Zec	6	6	Caii cei negri, înhămaţi la unul din cară, s’au îndreptat spre ţara dela miază-noapte, şi cei albi au mers după ei; cei bălţaţi s’au îndreptat spre ţara de miază-zi.
Zec	6	7	Cei roşi au ieşit şi ei şi au cerut să meargă să cutreiere pămîntul. Îngerul le-a zis: „Duceţi-vă de cutreieraţi pămîntul!“ Şi au cutreierat pămîntul.
Zec	6	8	El m’a chemat, şi mi-a zis: „Iată că cei ce se îndreaptă spre ţara de miază-noapte fac să se mai potolească mînia Mea în ţara dela miază-noapte.“
Zec	6	9	Cuvîntul Domnului mi-a vorbit astfel:
Zec	6	10	„Să primeşti daruri dela prinşii de război din Babilon: Heldai, Tobia, şi Iedaia, – şi anume să te duci tu însuţi în ziua aceea în casa lui Iosia, fiul lui Ţefania, unde s’au dus ei cînd au venit din Babilon.
Zec	6	11	Să iei dela ei argint şi aur, şi să faci din el o cunună, şi s’o pui pe capul lui Iosua, fiul lui Ioţadac, marele preot.
Zec	6	12	Şi să-i spui: „Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: „Iată că un om, al cărui nume este Odrasla, va odrăsli din locul lui, şi va zidi Templul Domnului.
Zec	6	13	Da, El va zidi Templul Domnului, va purta podoabă împărătească, va şedea şi va stăpîni pe scaunul Lui de domnie, va fi preot pe scaunul Lui de domnie, şi o desăvîrşită unire va domni între ei amîndoi.“
Zec	6	14	Cununa va fi pentru Helem, Tobia şi Iedaia, şi pentru Hen, fiul lui Ţefania, ca o aducere aminte în Templul Domnului.
Zec	6	15	Ceice sînt departe vor veni şi vor lucra la Templul Domnului; şi veţi şti astfel că Domnul oştirilor m’a trimes la voi. Lucrul acesta se va întîmpla, dacă veţi asculta glasul Domnului, Dumnezeului vostru.“
------------------------Zaharia, capitolul 7
Zec	7	1	În anul al patrulea al împăratului Dariu, Cuvîntul Domnului a vorbit lui Zaharia, în ziua a patra a lunii a noua, care este luna lui Chisleu.
Zec	7	2	Cei din Betel trimiseseră pe Şareţer şi pe Reghem-Melec cu oamenii săi, să se roage Domnului,
Zec	7	3	şi să întrebe pe preoţii din Casa Domnului oştirilor şi pe prooroci: „Trebuie să plîng şi în luna a cincea şi să mă înfrînez, cum am făcut atîţia ani?“
Zec	7	4	Atunci Cuvîntul Domnului oştirilor mi-a vorbit astfel:
Zec	7	5	„Spune la tot poporul ţării şi preoţilor: «Cînd aţi postit şi aţi plîns în luna a cincea şi a şaptea, în aceşti şaptezeci de ani, oare pentru Mine aţi postit voi?
Zec	7	6	Şi cînd mîncaţi şi beţi, nu sînteţi voi ceice mîncaţi şi beţi?
Zec	7	7	Nu cunoaşteţi cuvintele, pe cari le-a vestit Domnul prin proorocii de mai înainte, cînd Ierusalimul era încă locuit şi liniştit împreună cu cetăţile lui de primprejur, şi cînd şi partea de miază-zi şi cîmpia erau locuite?“»
Zec	7	8	Cuvîntul Domnului a vorbit lui Zaharia astfel:
Zec	7	9	„Aşa a vorbit Domnul oştirilor: «Faceţi cu adevărat dreptate, şi purtaţi-vă cu bunătate şi îndurare unul faţă de altul.
Zec	7	10	Nu asupriţi pe văduvă şi pe orfan, nici pe străin şi pe sărac, şi niciunul să nu gîndească rău în inima lui împotriva fratelui său.“»
Zec	7	11	Dar ei n’au vrut să ia aminte, ci au întors spatele, şi şi-au astupat urechile ca să n’audă.
Zec	7	12	Şi-au făcut inima ca diamantul de tare, ca să n’asculte Legea, nici cuvintele pe cari li le spunea Domnul oştirilor, prin Duhul Său, prin proorocii de mai înainte. Din pricina aceasta Domnul oştirilor S’a aprins de o mare mînie.
Zec	7	13	Cînd chema El, ei n’au vrut s’asculte: „De aceea nici Eu n’am vrut s’ascult, cînd au chemat ei, zice Domnul oştirilor.“
Zec	7	14	„Ci i-am împrăştiat printre toate neamurile pe cari nu le cunoşteau; ţara a fost pustiită în urma lor, aşa că nimeni nu mai venea şi nu mai pleca din ea; şi dintr-o ţară plăcută cum era, au făcut o pustie!“
------------------------Zaharia, capitolul 8
Zec	8	1	Cuvîntul Domnului oştirilor a vorbit astfel:
Zec	8	2	„Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: «Am o mare rîvnă pentru Sion, şi sînt stăpînit de o rîvnă plină de mînie pentru el.“»
Zec	8	3	Aşa vorbeşte Domnul: „Mă întorc iarăş în Sion, şi vreau să locuiesc în mijlocul Ierusalimului. Ierusalimul se va chema: «Cetatea cea credincioasă,» şi muntele Domnului oştirilor se va chema: «Muntele cel sfînt.»“
Zec	8	4	Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: „Iarăş, vor şedea pe uliţele Ierusalimului bătrîni şi femei în vîrstă, fiecare cu toiagul în mînă, din pricina marelui lor număr de zile.
Zec	8	5	Uliţele cetăţii vor fi pline de băieţi şi fete, cari se vor juca pe uliţe.“
Zec	8	6	Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: „Dacă lucrul acesta va părea de mirat în ochii rămăşiţei poporului acestuia în zilele acelea, va fi de mirat oare şi în ochii Mei? zice Domnul oştirilor.“
Zec	8	7	Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: „Iată, Eu izbăvesc pe poporul Meu din ţara dela răsărit şi din ţara dela asfinţitul soarelui.
Zec	8	8	Îi voi aduce înapoi, şi vor locui în mijlocul Ierusalimului; ei vor fi poporul Meu, şi Eu voi fi Dumnezeul lor cu adevăr şi dreptate.
Zec	8	9	Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: „Întăriţi-vă mînile, ceice auziţi astăzi aceste cuvinte din gura proorocilor, cari au vorbit în ziua cînd s’a pus temelia Casei Domnului oştirilor, cînd s’a început să se zidească Templul!
Zec	8	10	Căci înainte de aceste zile, nu era răsplată nici pentru lucrul omului nici pentru vite. Cei ce intrau şi ieşeau n’aveau nici ei pace, din pricina vrăjmaşului, şi Eu desbinam pe toţi oamenii unii împotriva altora.
Zec	8	11	Acum nu voi mai face rămăşiţei poporului acestuia ca în trecut, zice Domnul oştirilor.
Zec	8	12	„Ci sămănăturile vor merge bine, viţa îşi va da rodul, pămîntul îşi va da roadele, şi cerurile îşi vor trimete roua; şi toate aceste lucruri le voi da în stăpînirea rămăşiţei poporului acestuia.
Zec	8	13	După cum aţi fost un blestem între neamuri, casa lui Iuda şi casa lui Israel, tot astfel vă voi mîntui, şi veţi fi o binecuvîntare. Nu vă temeţi, ci întăriţi-vă mînile!“
Zec	8	14	Căci aşa vorbeşte Domnul oştirilor: „După cum am căutat să vă fac rău cînd Mă mîniau părinţii voştri, zice Domnul oştirilor, şi nu M’am căit de lucrul acesta,
Zec	8	15	tot aşa acum Mă întorc în aceste zile şi hotărăsc să fac bine Ierusalimului şi casei lui Iuda. Nu vă temeţi!
Zec	8	16	Iată ce trebuie să faceţi: Fiecare să spună aproapelui său adevărul; judecaţi în porţile voastre după adevăr şi în vederea păcii;
Zec	8	17	niciunul să nu gîndească în inima lui rău împotriva aproapelui său, şi nici să nu iubiţi jurămîntul strîmb! Căci toate lucrurile acestea Eu le urăsc, zice Domnul.“
Zec	8	18	Cuvîntul Domnului oştirilor mi-a vorbit astfel:
Zec	8	19	„Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: «Postul din luna a patra, postul din luna a cincea, postul din luna a şaptea şi postul din luna a zecea se vor preface pentru casa lui Iuda în zile de veselie şi de bucurie, în sărbători de voioşie. Dar iubiţi adevărul şi pacea!“»
Zec	8	20	Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: „Vor mai veni iarăş popoare şi locuitori dintr’un mare număr de cetăţi.
Zec	8	21	Locuitorii unei cetăţi vor merge la cealaltă, şi vor zice: «Haidem să ne rugăm Domnului şi să căutăm pe Domnul oştirilor! Vrem să mergem şi noi!»
Zec	8	22	Şi multe popoare şi multe neamuri vor veni astfel să caute pe Domnul oştirilor la Ierusalim, şi să se roage Domnului.“
Zec	8	23	Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: „În zilele acelea, zece oameni din toate limbile neamurilor vor apuca pe un Iudeu de poala hainei, şi-i vor zice: «Vrem să mergem cu voi; căci am auzit că Dumnezeu este cu voi!“
------------------------Zaharia, capitolul 9
Zec	9	1	Iată proorocia, Cuvîntul Domnului despre ţara Hadrac; şi va începe din Damasc. Căci Domnul are ochiul îndreptat asupra oamenilor şi peste toate seminţiile lui Israel.
Zec	9	2	El se opreşte şi peste Hamat, care se mărgineşte cu Damascul, peste Tir şi Sidon, cu toată înţelepciunea lor!
Zec	9	3	Tirul şi-a zidit o întăritură; a îngrămădit argint ca pulberea, şi aur ca noroiul de pe uliţe.
Zec	9	4	Iată că Domnul va pune mîna pe el, îi va năpusti puterea în mare, şi el însuş va fi ars cu foc.
Zec	9	5	Ascalonul va vedea lucrul acesta, şi se va teme; Gaza de asemenea, şi o va apuca un puternic cutremur; Ecronul deasemenea, căci nădejdea lui va fi dată de ruşine; va pieri împăratul din Gaza, şi Ascalonul nu va mai fi locuit.
Zec	9	6	Străinul se va aşeza în Asdod, şi voi frînge mîndria Filistenilor.
Zec	9	7	Îi voi scoate sîngele din gură, şi urîciunile idoleşti dintre dinţi, ca să fie şi el o rămăşiţă pentru Dumnezeul nostru, şi să fie ca o căpetenie din Iuda, şi Ecronul ca Iebusiţii.
Zec	9	8	Voi tăbărî în jurul Casei Mele, ca s’o apăr împotriva unei oştiri, împotriva celor ce se duc şi vin, şi nu va mai trece asupritorul peste ei, căci acum Mă uit cu ochii Mei.
Zec	9	9	Saltă de veselie, fiica Sionului! Strigă de bucurie, fiica Ierusalimului! Iată că Împăratul tău vine la tine; El este neprihănit şi biruitor, smerit şi călare pe un măgar, pe un mînz, pe mînzul unei măgăriţe.
Zec	9	10	Voi nimici carăle de război din Efraim, şi caii din Ierusalim, şi arcurile de război vor fi nimicite. El va vesti nemurilor pacea, şi va stăpîni dela o mare la cealaltă, şi dela rîu pînă la marginile pămîntului.
Zec	9	11	Însă, cît pentru tine, Sioane, din pricina legămîntului tău pecetluit cu sînge, voi scoate pe prinşii tăi de război din groapa în care nu este apă.
Zec	9	12	Întoarceţi-vă la cetăţuie, prinşi de război plini de nădejde! O spun şi astăzi, că îţi voi întoarce îndoit!
Zec	9	13	Căci Îmi încordez pe Iuda ca arc, şi iau pe Efraim ca săgeată şi voi scula pe copiii tăi, Sioane, împotriva copiilor tăi, Grecio! Te voi face ca sabia unui viteaz!
Zec	9	14	Dar Domnul Se va arăta deaspura lor, şi săgeata Lui va porni ca fulgerul; Domnul Dumnezeu va suna din trîmbiţă, şi va înainta vijelia dela miază-zi.
Zec	9	15	Domnul oştirilor îi va ocroti, şi vor mînca, şi vor zdrobi pietrele de praştie, vor bea, vor face gălăgie ca ameţiţi de vin; vor fi plini ca un pahar de jertfă, ca şi colţurile altarului.
Zec	9	16	Domnul, Dumnezeul lor, îi va scăpa în ziua aceea, ca pe turma poporului Său; căci ei sînt pietrele cununii împărăteşti, cari vor străluci în ţara Sa!
Zec	9	17	O! Cît sînt de înfloritori! Cît sînt de frumoşi! Grîul va veseli pe tineri, şi mustul pe fete.
------------------------Zaharia, capitolul 10
Zec	10	1	Cereţi dela Domnul ploaie, ploaie de primăvară! Domnul scoate fulgerile, şi vă trimete o ploaie îmbelşugată, pentru toată verdeaţa de pe cîmp.
Zec	10	2	Căci terafimii vorbesc nimicuri, ghicitorii proorocesc minciuni, visurile mint şi mîngîie cu deşertăciuni. Deaceea, ei rătăcesc ca o turmă, sînt nenorociţi, pentrucă n’au păstor.
Zec	10	3	Mînia Mea s’a aprins împotriva păstorilor, şi voi pedepsi pe ţapi. Căci Domnul oştirilor Îşi cercetează turma, casa lui Iuda, şi o va face ca pe calul Său de slavă în luptă.
Zec	10	4	Din el va ieşi Piatra din capul unghiului, din el va ieşi ţăruşul, din el va ieşi arcul de război; din el vor ieşi toate căpeteniile laolaltă.
Zec	10	5	Ei vor fi ca nişte viteji cari calcă în picioare noroiul de pe uliţe; în luptă, se vor lupta, pentrucă Domnul va fi cu ei; iar călăreţii vor fi acoperiţi de ruşine.
Zec	10	6	Voi întări casa lui Iuda, şi voi izbăvi casa lui Iosif; îi voi aduce înapoi, căci Mi-este milă de ei, şi vor fi ca şi cînd niciodată nu i-aş fi lepădat; căci Eu sînt Domnul, Dumnezeul lor, şi-i voi asculta.
Zec	10	7	Efraim va fi ca un viteaz; inima lor se va bucura ca de vin; fiii lor vor vedea lucrul acesta şi se vor veseli, inima lor se va bucura în Domnul.
Zec	10	8	Le voi fluiera şi-i voi aduna, căci i-am răscumpărat, şi se vor înmulţi cum se înmulţeau odinioară.
Zec	10	9	Îi voi risipi printre popoare, şi îşi vor aduce aminte de Mine în ţări depărtate; vor trăi împreună cu copiii lor, şi se vor întoarce.
Zec	10	10	Îi voi aduce înapoi din ţara Egiptului, şi-i voi aduna din Asiria; îi voi aduce în ţara Galaadului şi în Liban, şi nu le va ajunge locul.
Zec	10	11	Israel va trece prin strîmtorile mării, va lovi valurile mării şi toate adîncimile rîului Nil se vor usca; mîndria Asiriei va fi frîntă, şi toiagul de cîrmuire al Egiptului va pieri.
Zec	10	12	Îi voi întări în Domnul, şi vor umbla în Numele Lui, zice Domnul!
------------------------Zaharia, capitolul 11
Zec	11	1	Deschide-ţi porţile, Libanule, ca să-ţi mănînce focul cedrii!
Zec	11	2	Vaită-te, chiparosule, căci cedrul a căzut, şi cei falnici sînt nimiciţi! Văitaţi-vă, stejari din Basan, căci pădurea cea nepătrunsă a fost dată jos!
Zec	11	3	Păstorii scot strigăte de jale, pentrucă li s’a nimicit fala; puii de lei mugesc, căci desişul Iordanului este nimicit.
Zec	11	4	Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul meu: „Paşte oile de tăiat!
Zec	11	5	Căci cei ce le cumpără le taie şi nu se simt vinovaţi. Şi cel ce le vinde zice: «Binecuvîntat să fie Domnul, căci mă îmbogăţesc!» Şi păstorii lor nu le cruţă.
Zec	11	6	Căci nu mai am milă de locuitorii ţării, – zice Domnul: «Ci iată, dau pe oameni, pe unii în mînile altora şi în mînile împăratului lor; ei vor pustii ţara, şi n’o vor izbăvi din mînile lor.
Zec	11	7	Atunci M’am apucat să pasc oile de tăiat, în adevăr cele mai ticăloase din turmă. Am luat două toiege: pe unul l-am numit «Îndurare,» iar pe celalt l-am numit «Legămînt.» Şi am păscut oile.
Zec	11	8	Am nimicit cu desăvîrşire pe cei trei păstori într’o lună: sufletul Meu nu-i mai răbda, şi se scîrbise şi sufletul lor de Mine.
Zec	11	9	Şi am zis: «Nu vă mai pot paşte! Cea care are să moară, să moară, cea care are să piară să piară, şi cele ce mai rămîn, să se mănînce unele pe altele!»
Zec	11	10	Mi-am luat toiagul «Îndurare,» şi l-am rupt, ca să rup legămîntul Meu, pe care-l încheiasem cu toate popoarele.
Zec	11	11	Şi cînd s’a rupt în ziua aceea, nenorocitele acelea de oi, cari au luat seama la Mine, au cunoscut astfel că acesta era Cuvîntul Domnului.
Zec	11	12	Eu le-am zis: «Dacă găsiţi cu cale, daţi-Mi plata; dacă nu, nu Mi-o daţi!» Şi Mi-au cîntărit, ca plată, trei zeci de arginţi.
Zec	11	13	Dar Domnul Mi-a zis: «Aruncă olarului preţul acesta scump, cu care M’au preţuit!» Şi am luat cei trei zeci de arginţi, şi i-am aruncat în casa Domnului, pentru olar.
Zec	11	14	Apoi Mi-am rupt la doilea toiag «Legămînt,» ca să rup frăţia dintre Iuda şi Israel.
Zec	11	15	Domnul mi-a zis: «Ia şi uneltele unui păstor nebun!
Zec	11	16	Căci iată că voi ridica în ţară un păstor, căruia nu-i va păsa de oile cari pier; nu se va duce să caute pe cele mai tinere, nu va vindeca pe cele rănite, nu va îngriji de cele sănătoase; ci va mînca din carnea celor mai grase, şi nu le va mai lăsa decît copitele!
Zec	11	17	Vai de păstorul de nimic, care îşi părăseşte oile! Să cadă sabia pe braţul lui şi pe ochiul lui cel drept! Să i se usuce braţul de tot, şi să i se stingă ochiul drept!
------------------------Zaharia, capitolul 12
Zec	12	1	Proorocia, Cuvîntul Domnului despre Israel. Aşa vorbeşte Domnul, care a întins cerurile şi a întemeiat pămîntul, şi a întocmit duhul omului din el:
Zec	12	2	«Iată, voi preface Ierusalimul într’un potir de ameţire pentru toate popoarele de primprejur, şi chiar pentru Iuda, la împresurarea Ierusalimului.
Zec	12	3	În ziua aceea, voi face din Ierusalim o piatră grea pentru toate popoarele. Toţi cei ce o vor ridica, vor fi vătămaţi, şi toate neamurile pămîntului se vor strînge împotriva lui.
Zec	12	4	În ziua aceea, zice Domnul, voi lovi cu ameţeală pe toţi caii, şi cu turbare pe cei ce vor călări pe ei; dar voi avea ochii deschişi asupra casei lui Iuda, şi voi orbi toţi caii popoarelor.
Zec	12	5	Căpeteniile lui Iuda vor zice în inima lor: «Locuitorii Ierusalimului sînt tăria noastră, prin Domnul oştirilor, Dumnezeul lor.
Zec	12	6	În ziua aceea, voi face pe căpeteniile lui Iuda ca o vatră de foc supt lemn, ca o făclie aprinsă supt snopi; voi mistui în dreapta şi în stînga pe toate popoarele de jur împrejur, iar Ierusalimul va fi locuit iarăş la locul lui cel vechi.
Zec	12	7	Domnul va mîntui mai întîi corturile lui Iuda, pentru ca slava casei lui David şi fala locuitorilor Ierusalimului să nu se înalţe peste Iuda.
Zec	12	8	În ziua aceea, Domnul va ocroti pe locuitorii Ierusalimului, aşa că cel mai slab dintre ei va fi în ziua aceea ca David; şi casa lui David va fi ca Dumnezeu, ca Îngerul Domnului înaintea lor.
Zec	12	9	În ziua aceea, voi căuta să nimicesc toate neamurile cari vor veni împotriva Ierusalimului.
Zec	12	10	Atunci voi turna peste casa lui David şi peste locuitorii Ierusalimului, un duh de îndurare şi de rugăciune, şi îşi vor întoarce privirile spre Mine, pe care L-au străpuns. Îl vor plînge cum plînge cineva pe singurul lui fiu, şi-L vor plînge amarnic, cum plînge cineva pe un întîi născut.
Zec	12	11	În ziua aceea, va fi jale mare în Ierusalim, ca jalea din Hadadrimon în valea Meghidonului.
Zec	12	12	Ţara se va jăli, fiecare familie deosebit: familia casei lui David deosebit, şi femeile ei deosebit; familia casei lui Natan deosebit, şi femeile ei deosebit;
Zec	12	13	familia casei lui Levi deosebit, şi femeile ei deosebit; familia lui Şimei deosebit, şi femeile ei deosebit;
Zec	12	14	toate celelalte familii, fiecare familie deosebit, şi femeile ei deosebit.
------------------------Zaharia, capitolul 13
Zec	13	1	În ziua aceea, se va deschide casei lui David şi locuitorilor Ierusalimului un izvor, pentru păcat şi necurăţie.
Zec	13	2	În ziua aceea – zice Domnul oştirilor – voi stîrpi din ţară numele idolilor, ca nimeni să nu-şi mai aducă aminte de ei; voi scoate de asemenea din ţară pe proorocii mincinoşi şi duhul necurat.
Zec	13	3	Şi dacă va mai prooroci cineva, atunci, tatăl său şi mama sa, înşişi părinţii lui, îi vor zice: «Tu nu vei trăi, căci ai spus minciuni în Numele Domnului»; şi tatăl său şi mama sa, cei cari l-au născut, îl vor străpunge, cînd va prooroci.
Zec	13	4	În ziua aceea, proorocii se vor ruşina fiecare de vedeniile lor, cînd vor prooroci, şi nu se vor mai îmbrăca într’o manta de păr ca să mintă pe oameni.
Zec	13	5	Ci fiecare din ei va zice: «Eu nu sînt prooroc, ci sînt plugar, căci am fost cumpărat din tinereţa mea!»
Zec	13	6	Şi dacă-l va întreba cineva: «De unde vin aceste răni pe cari le ai la mîni?» el va răspunde: «În casa celor ce mă iubeau le-am primit.»
Zec	13	7	«Scoală-te, sabie, asupra păstorului Meu, şi asupra omului care îmi este tovarăş! zice Domnul oştirilor. Loveşte pe păstor, şi se vor risipi oile! Şi Îmi voi întoarce mîna spre cei mici.
Zec	13	8	În toată ţara, zice Domnul, două treimi vor fi nimicite, vor pieri, iar cealaltă treime va rămînea.
Zec	13	9	Dar treimea aceasta din urmă o voi pune în foc, şi o voi curăţi cum se curăţeşte argintul, o voi lămuri cum se lămureşte aurul. Ei vor chema Numele Meu, şi îi voi asculta; Eu voi zice: «Acesta este poporul Meu!» Şi ei vor zice: «Domnul este Dumnzeul meu!»
------------------------Zaharia, capitolul 14
Zec	14	1	Iată, vine ziua Domnului, cînd toate prăzile tale vor fi împărţite în mijlocul tău.
Zec	14	2	Atunci voi strînge toate neamurile la război împotriva Ierusalimului. Cetatea va fi luată, casele vor fi jăfuite, şi femeile batjocorite; jumătate din cetate va merge în robie, dar rămăşiţa poporului nu va fi nimicită cu desăvîrşire din cetate.
Zec	14	3	Ci Domnul Se va arăta, şi va lupta împotriva acestor neamuri, cum S’a luptat în ziua bătăliei.
Zec	14	4	Picioarele Lui vor sta în ziua aceea pe muntele Măslinilor, care este în faţa Ierusalimului, spre răsărit; muntele Măslinilor se va despica la mijloc, spre răsărit şi spre apus, şi se va face o vale foarte mare: jumătate din munte se va trage înapoi spre miază noapte, iar jumătate spre miazăzi.
Zec	14	5	Veţi fugi atunci în valea munţilor Mei, căci valea dintre munţi se va întinde pînă la Aţel; şi veţi fugi cum aţi fugit de cutremurul de pămînt pe vremea lui Ozia, împăratul lui Iuda. Şi atunci va veni Domnul, Dumnezeul meu, şi toţi sfinţii împreună cu El!
Zec	14	6	În ziua aceea, nu va mai fi lumină; stelele strălucitoare se vor ascunde.
Zec	14	7	Va fi o zi deosebită, cunoscută de Domnul, nu va fi nici zi, nici noapte; dar spre seară se va arăta lumina.
Zec	14	8	În ziua aceea, vor izvorî ape vii din Ierusalim, şi vor curge jumătate spre marea de răsărit, jumătate spre marea de apus; aşa va fi şi vara şi iarna.
Zec	14	9	Şi Domnul va fi împărat peste tot pămîntul. În ziua aceea, Domnul va fi singurul Domn, şi Numele Lui va fi singurul Nume.
Zec	14	10	Toată ţara va ajunge ca şesul Iordanului, dela Gheba pînă la Rimon, la miazăzi de Ierusalim; iar Ierusalimul va fi înălţat, şi va rămînea liniştit la locul lui, dela poarta lui Beniamin pînă la locul porţii dintîi, pînă la poarta unghiurilor, şi dela turnul lui Hananeel pînă la teascurile împăratului.
Zec	14	11	Ei vor locui în el, şi nu va mai fi niciun blestem în el; Ierusalimul va fi liniştit.
Zec	14	12	Dar iată că urgia cu care va lovi Domnul pe toate popoarele, cari vor lupta împotriva Ierusalimului. Le va putrezi carnea stînd încă în picioare, le vor putrezi ochii în găurile lor, şi le va putrezi limba în gură.
Zec	14	13	În ziua aceea, Domnul va trimete o mare învălmăşală în ei; unul va apuca mîna altuia, şi vor ridica mîna unii asupra altora.
Zec	14	14	Iuda va lupta şi el în Ierusalim, şi vor strînge bogăţiile tuturor neamurilor de primprejur, aurul, argintul şi haine foarte multe.
Zec	14	15	Aceeaş urgie va lovi şi caii, catîrii, cămilele, măgarii, şi toate vitele cari vor fi în taberile acelea.
Zec	14	16	Toţi ceice vor mai rămînea din toate neamurile venite împotriva Ierusalimului, se vor sui în fiecare an să se închine înaintea Împăratului, Domnul oştirilor, şi să prăznuiască sărbătoarea corturilor.
Zec	14	17	Dacă unele din familiile pămîntului nu vor voi să se suie la Ierusalim ca să se închine înaintea Împăratului, Domnul oştirilor, nu va cădea ploaie peste ele.
Zec	14	18	Dacă familia Egiptului nu se va sui, dacă nu va veni, nu va cădea ploaie nici peste ea; va fi lovită cu aceeaş urgie cu care va lovi Domnul neamurile cari nu se vor sui să prăznuiască sărbătoarea corturilor.
Zec	14	19	Aceasta va fi pedeapsa Egiptului, şi pedeapsa tuturor neamurilor cari nu se vor sui să prăznuiască sărbătoarea corturilor.
Zec	14	20	În ziua aceea, va sta scris pînă şi pe zurgălăii cailor: «Sfinţi Domnului!» Şi oalele din Casa Domnului vor fi ca potirele de jertfă înaintea altarului.
Zec	14	21	Orice oală din Ierusalim şi din Iuda va fi închinată Domnului oştirilor; toţi ceice vor aduce jerfe vor veni şi se vor sluji de ele ca să-şi fiarbă carnea; şi nu vor mai fi Canaaniţi {Sau: negustori} în Casa Domnului oştirilor, în ziua aceea.
------------------------Maleahi, capitolul 1
Mal	1	1	Proorocia, Cuvîntul Domnului către Israel, prin Maleahi:
Mal	1	2	„V’am iubit, zice Domnul! Şi voi ziceţi: «Cu ce ne-ai iubit?“ Nu este Esau frate cu Iacov? zice Domnul; totuş am iubit pe Iacov,
Mal	1	3	şi am urît pe Esau, i-am prefăcut munţii într’o pustietate, şi moştenirea lui am dat-o şacalilor din pustie.
Mal	1	4	Iar dacă ar zice Edomul: „Sîntem nimiciţi, dar vom ridica iarăş dărîmăturile!“ aşa vorbeşte Domnul oştirilor: „Să zidească ei, căci Eu voi surpa, şi se vor numi: «Ţara răutăţii», şi «Poporul pe care S’a mîniat Domnul pentru totdeauna!“
Mal	1	5	Veţi vedea cu ochii voştri lucrul acesta, şi veţi zice: „Mare este Domnul dincolo de hotarele lui Israel!“
Mal	1	6	Un fiu cinsteşte pe tatăl său, şi o slugă pe stăpînul său. Dacă sînt Tată, unde este cinstea care Mi se cuvine? Dacă sînt Stăpîn, unde este teama de Mine? zice Domnul oştirilor către voi, preoţilor, cari nesocotiţi Numele Meu, şi cari ziceţi: „Cu ce am nesocotit noi Numele Tău?“
Mal	1	7	– „Prin faptul că aduceţi pe altarul Meu bucate necurate!“ Şi dacă ziceţi: „Cu ce Te-am spurcat?“ – „Prin faptul că aţi zis: «Masa Domnului este de dispreţuit!“
Mal	1	8	Cînd aduceţi ca jertfă o vită oarbă, nu este rău lucrul acesta? Cînd aduceţi una şchioapă sau beteagă, nu este rău lucrul acesta oare? Ia adu-o dregătorului tău! Te va primi el bine pentru ea, va ţinea el seama de ea? zice Domnul oştirilor.
Mal	1	9	Şi acum, vă rog, rugaţi-vă lui Dumnezeu să aibă milă de noi! Vă va primi El cu bunăvoinţă, cînd mînile voastre fac astfel de lucruri? zice Domnul oştirilor.
Mal	1	10	„Cine din voi va închide porţile, ca să n’aprindeţi degeaba focul pe altarul Meu? N’am nici o plăcere de voi, zice Domnul oştirilor, şi darurile de mîncare din mîna voastră nu-Mi sînt plăcute!
Mal	1	11	Căci dela răsăritul soarelui pînă la asfinţit, Numele Meu este mare între neamuri, şi pretutindeni se arde tămîie în cinstea Numelui Meu şi se aduc daruri de mîncare curate; căci mare este Numele Meu între neamuri, zice Domnul oştirilor.
Mal	1	12	«Dar voi îl pîngăriţi, prin faptul că ziceţi: «Masa Domnului este spurcată, şi ce aduce ea este o mîncare de dispreţuit!»
Mal	1	13	Voi ziceţi: «Ce mai osteneală!» şi o dispreţuiţi, zice Domnul oştirilor; şi aduceţi ce este furat, şchiop sau beteag: «Iată darurile de mîncare pe cari le aduceţi! Pot Eu să le primesc din mînile voastre? zice Domnul.
Mal	1	14	„Nu! blestemat să fie înşelătorul, care are în turma lui o vită de parte bărbătească, şi totuş juruieşte şi jertfeşte Domnului o vită beteagă! Căci Eu sînt un Împărat mare, zice Domnul oştirilor, şi Numele Meu este înfricoşat printre neamuri.
------------------------Maleahi, capitolul 2
Mal	2	1	„Acum, către voi se îndreaptă porunca aceasta, preoţilor!
Mal	2	2	Dacă nu veţi asculta, dacă nu vă veţi pune inima ca să daţi slavă Numelui Meu, zice Domnul oştirilor, voi arunca în voi blestemul, şi voi blestema binecuvîntările voastre; da, le-am şi blestemat, pentrucă n’aveţi pe inimă porunca Mea.
Mal	2	3	Iată, vă voi nimici sămînţa, şi vă voi arunca balega în faţă, balega vitelor pe cari le jertfiţi, şi veţi fi luaţi împreună cu ele.
Mal	2	4	Veţi şti atunci că Eu v’am dat porunca aceasta, pentruca legămîntul Meu cu Levi să rămînă în picioare, zice Domnul oştirilor.
Mal	2	5	Legămîntul Meu cu el era un legămînt de viaţă şi de pace. I l-am dat ca să se teamă de Mine; şi el s’a temut de Mine, a tremurat de Numele Meu.
Mal	2	6	Legea adevărului era în gura lui, şi nu s’a găsit nimic nelegiuit pe buzele lui; a umblat cu Mine în pace şi în neprihănire, şi pe mulţi i-a abătut dela rău.
Mal	2	7	Căci buzele preotului trebuie să păzească ştiinţa, şi din gura lui se aşteaptă învăţătură, pentru că el este un sol al Domnului oştirilor.
Mal	2	8	Dar voi v’aţi abătut din cale, aţi făcut din Lege un prilej de cădere pentru mulţi, şi aţi călcat legămîntul lui Levi, zice Domnul oştirilor.
Mal	2	9	De aceea şi Eu vă voi face să fiţi dispreţuiţi şi înjosiţi înaintea întregului popor, pentrucă n’aţi păzit căile Mele, ci căutaţi la faţa oamenilor, cînd tîlmăciţi Legea.
Mal	2	10	N’avem toţi un singur Tată? Nu ne-a făcut un singur Dumnezeu? Pentruce dar sîntem aşa de necredincioşi unul faţă de altul, pîngărind astfel legămîntul părinţilor noştri?
Mal	2	11	Iuda s’a arătat necredincios, şi în Iuda şi la Ierusalim s’a săvîrşit o urîciune; fiindcă Iuda a spurcat ce este închinat Domnului, ce iubeşte Domnul, şi s’a unit cu fiica unui dumnezeu străin.
Mal	2	12	Domnul va nimici pe omul care a făcut lucrul acesta, pe cel ce veghează şi răspunde, îl va nimici din corturile lui Iacov, şi va nimici pe cel ce aduce un dar de mîncare Domnului oştirilor.
Mal	2	13	Iată acum ce mai faceţi: Acoperiţi cu lacrămi altarul Domnului, cu plînsete şi gemete, aşa încît El nu mai caută la darurile de mîncare, şi nu mai poate primi nimic din mînile voastre.
Mal	2	14	Şi dacă întrebaţi: «Pentruce?»… Pentrucă Domnul a fost martor între tine şi nevasta din tinereţa ta, căreia acum nu-i eşti credincios, măcar că este tovarăşa şi nevasta cu care ai încheiat legămînt!
Mal	2	15	Nu ne-a dat Unul singur Dumnezeu suflarea de viaţă şi ne-a păstrat-o? Şi ce cere acel Unul singur? Sămînţă dumnezeiască! Luaţi seama dar în mintea voastră, şi niciunul să nu fie necredincios nevestei din tinereţa lui!
Mal	2	16	«Căci Eu urăsc despărţirea în căsătorie, – zice Domnul, Dumnezeul lui Israel, – şi pe cel ce îşi acopere haina cu sîlnicie, – zice Domnul oştirilor. – De aceea, luaţi seama în mintea voastră, şi nu fiţi necredincioşi!“
Mal	2	17	Voi obosiţi pe Domnul prin cuvintele voastre, şi mai întrebaţi: „Cu ce L-am obosit?“ – „Prin faptul că ziceţi: «Oricine face rău este bun înaintea Domnului, şi de el are plăcere!» Sau: „Unde este Dumnezeul dreptăţii?“
------------------------Maleahi, capitolul 3
Mal	3	1	Iată, voi trimete pe solul Meu; el va pregăti calea înaintea Mea. Şi deodată va intra în Templul Său Domnul pe care-L căutaţi: Solul legămîntului, pe care-L doriţi; iată că vine, – zice Domnul oştirilor. –
Mal	3	2	Cine va putea să sufere însă ziua venirii Lui? Cine va rămînea în picioare cînd Se va arăta El? Căci El va fi ca focul topitorului, şi ca leşia nălbitorului.
Mal	3	3	El va şedea, va topi şi va curăţi argintul; va curăţi pe fiii lui Levi, îi va lămuri cum se lămureşte aurul şi argintul, şi vor aduce Domnului daruri neprihănite.
Mal	3	4	Atunci darul lui Iuda şi al Ierusalimului va fi plăcut Domnului, ca în zilele cele vechi, ca în anii de odinioară.
Mal	3	5	Mă voi apropia de voi pentru judecată, şi Mă voi grăbi să mărturisesc împotriva descîntătorilor şi preacurvarilor, împotriva celor ce jură strîmb, împotriva celor ce opresc plata simbriaşului, cari asupresc pe văduvă şi pe orfan, nedreptăţesc pe străin, şi nu se tem de Mine, zice Domnul oştirilor.
Mal	3	6	„Căci Eu sînt Domnul, Eu nu Mă schimb; de aceea, voi, copii ai lui Iacov, n’aţi fost nimiciţi.
Mal	3	7	Din vremea părinţilor voştri voi v’aţi abătut dela poruncile Mele, şi nu le-aţi păzit. Întoarceţi-vă la Mine, şi Mă voi întoarce şi Eu la voi, zice Domnul oştirilor. Dar voi întrebaţi: «În ce trebuie să ne întoarcem?»
Mal	3	8	Se cade să înşele un om pe Dumnezeu, cum Mă înşelaţi voi?“ Dar voi întrebaţi: „Cu ce Te-am înşelat?“ Cu zeciuielile şi darurile de mîncare.
Mal	3	9	Sînteţi blestemaţi, cîtă vreme căutaţi să Mă înşelaţi, tot poporul în întregime!
Mal	3	10	Aduceţi însă la casa vistieriei toate zeciuielile, ca să fie hrană în Casa Mea; puneţi-Mă astfel la încercare, zice Domnul oştirilor, şi veţi vedea dacă nu vă voi deschide zăgazurile cerurilor, şi dacă nu voi turna peste voi belşug de binecuvîntare.
Mal	3	11	Şi voi mustra pentru voi pe cel ce mănîncă, (lăcusta) şi nu vă va nimici roadele pămîntului, şi viţa nu va fi neroditoare în cîmpiile voastre, zice Domnul oştirilor.
Mal	3	12	„Toate neamurile vă vor ferici atunci, căci veţi fi o ţară plăcută, zice Domnul oştirilor.
Mal	3	13	«Cuvintele voastre sînt aspre împotriva Mea, zice Domnul. Şi mai întrebaţi: «Ce-am spus noi împotriva Ta?“
Mal	3	14	„Aţi zis: «Degeaba slujim lui Dumnezeu; şi ce am cîştigat dacă am păzit poruncile Lui, şi am umblat trişti înaintea Domnului oştirilor?
Mal	3	15	Acum fericim pe cei trufaşi; da, celor răi le merge bine; da, ei ispitesc pe Dumnezeu, şi scapă!“ –
Mal	3	16	Atunci şi cei ce se tem de Domnul au vorbit adesea unul cu altul; Domnul a luat aminte la lucrul acesta, şi a ascultat; şi o carte de aducere aminte a fost scrisă înaintea Lui, pentru cei ce se tem de Domnul, şi cinstesc Numele Lui.
Mal	3	17	„Ei vor fi ai Mei, zice Domnul oştirilor, Îmi vor fi o comoară deosebită, în ziua pe care o pregătesc Eu. Voi avea milă de ei, cum are milă un om de fiul său, care-i slujeşte.
Mal	3	18	Şi veţi vedea din nou atunci deosebirea dintre cel neprihănit şi cel rău, dintre cel ce slujeşte lui Dumnezeu şi cel ce nu-I slujeşte.“
------------------------Maleahi, capitolul 4
Mal	4	1	„Căci iată, vine ziua, care va arde ca un cuptor! Toţi cei trufaşi şi toţi cei răi, vor fi ca miriştea; ziua care vine îi va arde, zice Domnul oştirilor, şi nu le va lăsa nici rădăcină nici ramură.
Mal	4	2	Dar pentru voi, cari vă temeţi de Numele Meu, va răsări Soarele neprihănirii, şi tămăduirea va fi supt aripile Lui; veţi ieşi, şi veţi sări ca viţeii din grajd.
Mal	4	3	Şi veţi călca în picioare pe cei răi, căci ei vor fi ca cenuşa supt talpa picioarelor voastre, în ziua pe care o pregătesc Eu, zice Domnul oştirilor.
Mal	4	4	Aduceţi-vă aminte de legea lui Moise, robul Meu, căruia i-am dat în Horeb, rînduieli şi porunci, pentru tot Israelul!
Mal	4	5	Iată, vă voi trimete pe proorocul Ilie, înainte de a veni ziua Domnului, ziua aceea mare şi înfricoşată.
Mal	4	6	El va întoarce inima părinţilor spre copii, şi inima copiilor spre părinţii lor, ca nu cumva, la venirea Mea, să lovesc ţara cu blestem!
------------------------Matei, capitolul 1
Mat	1	1	Cartea neamului lui Isus Hristos, fiul lui David, fiul lui Avraam.
Mat	1	2	Avraam a născut pe Isaac; Isaac a născut pe Iacov; Iacov a născut pe Iuda şi fraţii lui;
Mat	1	3	Iuda a născut pe Fares şi Zara, din Tamar; Fares a născut pe Esrom; Esrom a născut pe Aram;
Mat	1	4	Aram a născut pe Aminadab; Aminadab a născut pe Naason; Naason a născut pe Salmon;
Mat	1	5	Salmon a născut pe Boaz, din Rahab; Boaz a născut pe Obed, din Rut; Obed a născut pe Iese;
Mat	1	6	Iese a născut pe împăratul David. Împăratul David a născut pe Solomon, din văduva lui Urie;
Mat	1	7	Solomon a născut pe Roboam; Roboam a născut pe Abia; Abia a născut pe Asa;
Mat	1	8	Asa a născut pe Iosafat; Iosafat a născut pe Ioram; Ioram a născut pe Ozia;
Mat	1	9	Ozia a născut pe Ioatam; Ioatam a născut pe Ahaz; Ahaz a născut pe Ezechia;
Mat	1	10	Ezechia a născut pe Manase; Manase a născut pe Amon; Amon a născut pe Iosia;
Mat	1	11	Iosia a născut pe Iehonia şi fraţii lui, pe vremea strămutării în Babilon.
Mat	1	12	După strămutarea în Babilon, Iehonia a născut pe Salatiel; Salatiel a născut pe Zorobabel;
Mat	1	13	Zorobabel a născut pe Abiud; Abiud a născut pe Eliachim; Eliachim a născut pe Azor;
Mat	1	14	Azor a născut pe Sadoc; Sadoc a născut pe Achim; Achim a născut pe Eliud;
Mat	1	15	Eliud a născut pe Eleazar; Eleazar a născut pe Matan; Matan a născut pe Iacov;
Mat	1	16	Iacov a născut pe Iosif, bărbatul Mariei, din care S’a născut Isus, care Se cheamă Hristos.
Mat	1	17	Deci, dela Avraam pînă la David, sînt patrusprezece neamuri de toate; dela David pînă la strămutarea în Babilon sînt patrusprezece neamuri; şi dela strămutarea în Babilon pînă la Hristos, sînt patrusprezece neamuri.
Mat	1	18	Iar naşterea lui Isus Hristos a fost aşa:Maria, mama Lui, era logodită cu Iosif; şi înainte ca să locuiască ei împreună, ea s’a aflat însărcinată dela Duhul Sfînt.
Mat	1	19	Iosif, bărbatul ei, era un om neprihănit, şi nu voia s’o facă de ruşine înaintea lumii; de aceea şi-a pus de gînd s’o lase pe ascuns.
Mat	1	20	Dar pe cînd se gîndea el la aceste lucruri, i s’a arătat în vis un înger al Domnului, şi i-a zis: „Iosife, fiul lui David, nu te teme să iei la tine pe Maria, nevastă-ta, căci ce s’a zămislit în ea, este dela Duhul Sfînt.
Mat	1	21	Ea va naşte un Fiu, şi-i vei pune numele Isus, pentru că El va mîntui pe poporul Lui de păcatele sale.“
Mat	1	22	Toate aceste lucruri s’au întîmplat ca să se împlinească ce vestise Domnul prin proorocul, care zice:
Mat	1	23	„Iată, fecioara va fi însărcinată, va naşte un fiu, şi-i vor pune numele Emanuil“, care, tîlmăcit, înseamnă: „Dumnezeu este cu noi“.
Mat	1	24	Cînd s’a trezit Iosif din somn, a făcut cum îi poruncise îngerul Domnului; şi a luat la el pe nevastă-sa.
Mat	1	25	Dar n’a cunoscut-o, pînă ce ea a născut un fiu. Şi el i-a pus numele Isus.
------------------------Matei, capitolul 2
Mat	2	1	După ce S’a născut Isus în Betleemul din Iudea, în zilele împăratului Irod, iată că au venit nişte magi din Răsărit la Ierusalim,
Mat	2	2	şi au întrebat: „Unde este Împăratul de curînd născut al Iudeilor? Fiindcă I-am văzut steaua în Răsărit, şi am venit să ne închinăm Lui.“
Mat	2	3	Cînd a auzit împăratul Irod acest lucru, s’a turburat mult; şi tot Ierusalimul s’a turburat împreună cu el.
Mat	2	4	A adunat pe toţi preoţii cei mai de seamă şi pe cărturarii norodului, şi a căutat să afle dela ei unde trebuia să Se nască Hristosul.
Mat	2	5	„În Betleemul din Iudea“, i-au răspuns ei, „căci iată ce a fost scris prin proorocul:
Mat	2	6	«Şi tu, Betleeme, ţara lui Iuda, nu eşti nici de cum cea mai neînsemnată dintre căpeteniile lui Iuda; căci din tine va ieşi o Căpetenie, care va fi Păstorul poporului Meu Israel.“
Mat	2	7	Atunci Irod a chemat în ascuns pe magi, şi a aflat întocmai dela ei vremea în care se arătase steaua.
Mat	2	8	Apoi i-a trimes la Betleem, şi le-a zis: „duceţi-vă de cercetaţi cu deamăruntul despre Prunc: şi cînd Îl veţi găsi, daţi-mi şi mie de ştire, ca să vin şi eu să mă închin Lui.“
Mat	2	9	După ce au ascultat pe împăratul, magii au plecat. Şi iată că steaua, pe care o văzuseră în Răsărit, mergea înaintea lor, pînă ce a venit şi s’a oprit deasupra locului unde era Pruncul.
Mat	2	10	Cînd au văzut ei steaua, n’au mai putut de bucurie.
Mat	2	11	Au intrat în casă, au văzut Pruncul cu Maria, mama Lui, s’au aruncat cu faţa la pămînt, şi I s’au închinat; apoi şi-au deschis vistieriile, şi I-au adus daruri: aur, tămîie şi smirnă.
Mat	2	12	În urmă, au fost înştiinţaţi de Dumnezeu în vis să nu mai dea pe la Irod, şi s’au întors în ţara lor pe un alt drum.
Mat	2	13	După ce au plecat magii, un înger al Domnului se arată în vis lui Iosif, şi-i zice: „Scoală-te, ia Pruncul şi pe mama Lui, fugi în Egipt, şi rămîi acolo pînă îţi voi spune eu; căci Irod are să caute Pruncul, ca să-L omoare.“
Mat	2	14	Iosif s’a sculat, a luat Pruncul şi pe mama lui, noaptea, şi a plecat în Egipt.
Mat	2	15	Acolo a rămas pînă la moartea lui Irod, ca să se împlineacă ce fusese vestit de Domnul prin proorocul care zice: „Am chemat pe Fiul Meu din Egipt.“
Mat	2	16	Atunci Irod, cînd a văzut că fusese înşelat de magi, s’a mîniat foarte tare, şi a trimes să omoare pe toţi pruncii de parte bărbătească, dela doi ani în jos, cari erau în Betleem şi în toate împrejurimile lui, potrivit cu vremea, pe care o aflase întocmai dela magi.
Mat	2	17	Atunci s’a împlinit ce fusese vestit prin proorocul Ieremia, care zice:
Mat	2	18	„Un ţipăt s’a auzit în Rama, plîngere, şi bocet mult:Rahela îşi jălea copiii,şi nu voia să fie mîngîiată, pentrucă nu mai erau.“
Mat	2	19	După ce a murit Irod, un înger al Domnului se arată în vis lui Iosif, în Egipt,
Mat	2	20	şi-i zice: „Scoală-te, ia Pruncul şi pe mama Lui, şi du-te în ţara lui Israel, căci au murit ceice căutau să ia viaţa Pruncului.“
Mat	2	21	Iosif s’a sculat, a luat Pruncul şi pe mama Lui, şi a venit în ţara lui Israel.
Mat	2	22	Dar cînd a auzit că în Iudea împărăţeşte Arhelau, în locul tatălui său Irod, s’a temut să se ducă acolo; şi, fiind înştiinţat de Dumnezeu în vis, a plecat în părţile Galileii.
Mat	2	23	A venit acolo, şi a locuit într’o cetate, numită Nazaret, ca să se împlinească ce fusese vestit prin prooroci: că El va fi chemat Nazarinean.
------------------------Matei, capitolul 3
Mat	3	1	În vremea aceea a venit Ioan Botezătorul, şi propovăduia în pustia Iudeii.
Mat	3	2	El zicea: „Pocăiţi-vă, căci Împărăţia cerurilor este aproape.“
Mat	3	3	Ioan acesta este acela care fusese vestit prin proorocul Isaia, cînd zice:„Iată glasul celui ce strigă în pustie:«Pregătiţi calea Domnului, neteziţi-I cărările.“
Mat	3	4	Ioan purta o haină de păr de cămilă, şi la mijloc era încins cu un brîu de curea. El se hrănea cu lăcuste şi miere sălbatică.
Mat	3	5	Locuitorii din Ierusalim, din toată Iudea şi din toate împrejurimile Iordanului, au început să iasă la el;
Mat	3	6	şi, mărturisindu-şi păcatele, erau botezaţi de el în rîul Iordan.
Mat	3	7	Dar cînd a văzut pe mulţi din Farisei şi din Saduchei că vin să primească botezul lui, le-a zis: „Pui de năpîrci, cine v’a învăţat să fugiţi de mînia viitoare?
Mat	3	8	Faceţi dar roade vrednice de pocăinţa voastră.
Mat	3	9	Şi să nu credeţi că puteţi zice în voi înşivă: «Avem ca tată pe Avraam!» Căci vă spun că Dumnezeu din pietrele acestea poate să ridice fii lui Avraam.
Mat	3	10	Iată că securea a şi fost înfiptă la rădăcina pomilor: deci, orice pom, care nu face roadă bună, va fi tăiat şi aruncat în foc.
Mat	3	11	Cît despre mine, eu vă botez cu apă, spre pocăinţă; dar Celce vine după mine, este mai puternic decît mine, şi eu nu sînt vrednic să-I duc încălţămintele. El vă va boteza cu Duhul Sfînt şi cu foc.
Mat	3	12	Acela Îşi are lopata în mînă, Îşi va curăţi cu desăvîrşire aria, şi Îşi va strînge grîul în grînar; dar pleava o va arde într’un foc care nu se stinge.“
Mat	3	13	Atunci a venit Isus din Galilea la Iordan, la Ioan, ca să fie botezat de el.
Mat	3	14	Dar Ioan căuta să-l oprească. „Eu“, zicea el, „am trebuinţă să fiu botezat de Tine, şi Tu vii la mine?“
Mat	3	15	Drept răspuns, Isus i-a zis: „Lasă-Mă acum, căci aşa se cade să împlinim tot ce trebuie împlinit.“ Atunci Ioan L-a lăsat.
Mat	3	16	De îndată ce a fost botezat, Isus a ieşit afară din apă. Şi în clipa aceea cerurile s’au deschis, şi a văzut pe Duhul lui Dumnezeu pogorîndu-Se în chip de porumbel şi venind peste El.
Mat	3	17	Şi din ceruri s’a auzit un glas, care zicea: „Acesta este Fiul Meu prea iubit, în care Îmi găsesc plăcerea.“
------------------------Matei, capitolul 4
Mat	4	1	Atunci Isus a fost dus de Duhul în pustie, ca să fie ispitit de diavolul.
Mat	4	2	Acolo a postit patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi; la urmă a flămînzit.
Mat	4	3	Ispititorul s’a apropiat de El, şi i-a zis: „Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, porunceşte ca pietrele acestea să se facă pîni.“
Mat	4	4	Drept răspuns, Isus i-a zis: „Este scris: «Omul nu trăieşte numai cu pîne, ci cu orice cuvînt care iese din gura lui Dumnezeu.“
Mat	4	5	Atunci diavolul L-a dus în sfînta cetate, L-a pus pe straşina Templului,
Mat	4	6	şi I-a zis: „Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, aruncă-Te jos; căci este scris:«El va porunci îngerilor Săi să vegheze asupra Ta;şi ei Te vor lua pe mîni,ca nu cumva să Te loveşti cu piciorul de vreo piatră.“
Mat	4	7	„De asemenea este scris“, a zis Isus: „Să nu ispiteşti pe Domnul, Dumnezeul tău.“
Mat	4	8	Diavolul L-a dus apoi pe un munte foarte înalt, I-a arătat toate împărăţiile lumii şi strălucirea lor, şi I-a zis:
Mat	4	9	„Toate aceste lucruri Ţi le voi da Ţie, dacă Te vei arunca cu faţa la pămînt şi Te vei închina mie.“
Mat	4	10	„Pleacă, Satano“, i-a răspuns Isus. „Căci este scris: «Domnului, Dumnezeului tău să te închini şi numai Lui să-I slujeşti.“
Mat	4	11	Atunci diavolul L-a lăsat. Şi deodată au venit la Isus nişte îngeri, şi au început să-I slujească.
Mat	4	12	Cînd a auzit Isus că Ioan fusese închis, a plecat în Galilea.
Mat	4	13	A părăsit Nazaretul, şi a venit de a locuit în Capernaum, lîngă mare, în ţinutul lui Zabulon şi Neftali,
Mat	4	14	ca să se împlinească ce fusese vestit prin proorocul Isaia, care zice:
Mat	4	15	„Ţara lui Zabulon şi ţara lui Neftali,înspre mare, dincolo de Iordan,Galilea Neamurilor,
Mat	4	16	Norodul acesta, care zăcea în întunerec,a văzut o mare lumină;şi peste cei ce zăceau în ţinutul şi în umbra morţii,a răsărit lumina.“
Mat	4	17	De atunci încolo, Isus a început să propovăduiască, şi să zică: „Pocăiţi-vă, căci Împărăţia cerurilor este aproape.“
Mat	4	18	Pe cînd trecea pe lîngă marea Galileii, Isus a văzut doi fraţi: pe Simon, zis Petru, şi pe fratele său Andrei, cari aruncau o mreajă în mare; căci erau pescari.
Mat	4	19	El le-a zis: „Veniţi după Mine, şi vă voi face pescari de oameni.“
Mat	4	20	Îndată ei au lăsat mrejile, şi au mers după El.
Mat	4	21	Deacolo a mers mai departe, şi a văzut pe alţi doi fraţi: pe Iacov, fiul lui Zebedei, şi pe Ioan, fratele lui, cari erau într’o corabie cu tatăl lor Zebedei, şi îşi cîrpeau mrejile. El i-a chemat.
Mat	4	22	Şi îndată, ei au lăsat corabia şi pe tatăl lor, şi au mers după El.
Mat	4	23	Isus străbătea toată Galilea, învăţînd pe norod în sinagogi, propovăduind Evanghelia Împărăţiei, şi tămăduind orice boală şi orice neputinţă care era în norod.
Mat	4	24	I s’a dus vestea în toată Siria; şi aduceau la El pe toţi ceice sufereau de felurite boale şi chinuri: pe cei îndrăciţi, pe cei lunatici şi pe cei slăbănogi; şi El îi vindeca.
Mat	4	25	După El au mers multe noroade din Galilea, din Decapole, din Ierusalim, din Iudea şi de dincolo de Iordan.
------------------------Matei, capitolul 5
Mat	5	1	Cînd a văzut Isus noroadele, S’a suit pe munte; şi dupăce a şezut jos, ucenicii Lui s’au apropiat de El.
Mat	5	2	Apoi a început să vorbească şi să-i înveţe astfel:
Mat	5	3	Ferice de cei săraci în duh, căci a lor este Împărăţia cerurilor!
Mat	5	4	Ferice de ceice plîng, căci ei vor fi mîngîiaţi!
Mat	5	5	Ferice de cei blînzi, căci ei vor moşteni pămîntul!
Mat	5	6	Ferice de cei flămînzi şi însetaţi după neprihănire, căci ei vor fi săturaţi!
Mat	5	7	Ferice de cei milostivi, căci ei vor avea parte de milă!
Mat	5	8	Ferice de cei cu inima curată, căci ei vor vedea pe Dumnezeu!
Mat	5	9	Ferice de cei împăciuitori, căci ei vor fi chemaţi fii ai lui Dumnezeu!
Mat	5	10	Ferice de cei prigoniţi din pricina neprihănirii, căci a lor este Împărăţia cerurilor!
Mat	5	11	Ferice va fi de voi cînd, din pricina Mea, oamenii vă vor ocărî, vă vor prigoni, şi vor spune tot felul de lucruri rele şi neadevărate împotriva voastră!
Mat	5	12	Bucuraţi-vă şi veseliţi-vă, pentrucă răsplata voastră este mare în ceruri; căci tot aşa au prigonit pe proorocii, cari au fost înainte de voi.
Mat	5	13	Voi sînteţi sarea pămîntului. Dar dacă sarea îşi pierde gustul, prin ce îşi va căpăta iarăş puterea de a săra? Atunci nu mai este bună la nimic decît să fie lepădată afară, şi călcată în picioare de oameni.
Mat	5	14	Voi sînteţi lumina lumii. O cetate aşezată pe un munte, nu poate să rămînă ascunsă.
Mat	5	15	Şi oamenii n’aprind lumina ca s’o pună supt obroc, ci o pun în sfeşnic, şi luminează tuturor celor din casă.
Mat	5	16	Tot aşa să lumineze şi lumina voastră înaintea oamenilor, ca ei să vadă faptele voastre bune, şi să slăvească pe Tatăl vostru, care este în ceruri.
Mat	5	17	Să nu credeţi că am venit să stric Legea sau Proorocii; am venit nu să stric, ci să împlinesc.
Mat	5	18	Căci adevărat vă spun, cîtă vreme nu va trece cerul şi pămîntul, nu va trece o iotă sau o frîntură de slovă din Lege, înainte ca să se fi întîmplat toate lucrurile.
Mat	5	19	Aşa că, ori cine va strica una din cele mai mici din aceste porunci, şi va învăţa pe oameni aşa, va fi chemat cel mai mic în Împărăţia cerurilor; dar oricine le va păzi, şi va învăţa pe alţii să le păzească, va fi chemat mare în Împărăţia cerurilor.
Mat	5	20	Căci vă spun că, dacă neprihănirea voastră nu va întrece neprihănirea cărturarilor şi a Fariseilor, cu niciun chip nu veţi intra în Împărăţia cerurilor.
Mat	5	21	Aţi auzit că s’a zis celor din vechime: «Să nu ucizi; oricine va ucide, va cădea supt pedeapsa judecăţii.»
Mat	5	22	Dar Eu vă spun că ori şi cine se mînie pe fratele său, va cădea supt pedeapsa judecăţii; şi oricine va zice fratelui său: «Prostule!» va cădea supt pedeapsa Soborului; iar oricine-i va zice: «Nebunule», va cădea supt pedeapsa focului gheenei.
Mat	5	23	Aşa că, dacă îţi aduci darul la altar, şi acolo îţi aduci aminte că fratele tău are ceva împotriva ta,
Mat	5	24	lasă-ţi darul acolo înaintea altarului, şi du-te întîi de împacă-te cu fratele tău; apoi vino de adu-ţi darul.
Mat	5	25	Caută de te împacă de grab cu pîrîşul tău, cîtă vreme eşti cu el pe drum; ca nu cumva pîrîşul să te dea pe mîna judecătorului, judecătorul să te dea pe mîna temnicerului, şi să fii aruncat în temniţă.
Mat	5	26	Adevărat îţi spun că nu vei ieşi deacolo pînă nu vei plăti cel din urmă bănuţ.“
Mat	5	27	Aţi auzit că s’a zis celor din vechime: „Să nu preacurveşti.“
Mat	5	28	Dar Eu vă spun că ori şi cine se uită la o femeie, ca s’o poftească, a şi preacurvit cu ea în inima lui.
Mat	5	29	Dacă deci ochiul tău cel drept te face să cazi în păcat, scoate-l şi leapădă-l dela tine; căci este spre folosul tău să piară unul din mădularele tale, şi să nu-ţi fie aruncat tot trupul în gheenă.
Mat	5	30	Dacă mîna ta cea dreaptă te face să cazi în păcat, taie-o şi leapădă-o dela tine; căci este spre folosul tău să piară unul din mădularele tale, şi să nu-ţi fie aruncat tot trupul în gheenă.
Mat	5	31	S’a zis iarăş: „Oricine îşi va lăsa nevasta, să-i dea o carte de despărţire.“
Mat	5	32	Dar Eu vă spun că ori şi cine îşi va lăsa nevasta, afară numai de pricină de curvie, îi dă prilej să preacurvească; şi cine va lua de nevastă pe cea lăsată de bărbat, preacurveşte.
Mat	5	33	Aţi mai auzit iarăş că s’a zis celor din vechime: „Să nu juri strîmb; ci să împlineşti faţă de Domnul jurămintele tale.“
Mat	5	34	Dar Eu vă spun: Să nu juraţi nicidecum; nici pe cer, pentru că este scaunul de domnie al lui Dumnezeu;
Mat	5	35	nici pe pămînt, pentru că este aşternutul picioarelor Lui; nici pe Ierusalim, pentrucă este cetatea marelui Împărat.
Mat	5	36	Să nu juri nici pe capul tău, căci nu poţi face un singur păr alb sau negru.
Mat	5	37	Felul vostru de vorbire să fie: „Da, da; nu, nu“; ce trece peste aceste cuvinte, vine dela cel rău.
Mat	5	38	Aţi auzit că s’a zis: „Ochi pentru ochi, şi dinte pentru dinte.“
Mat	5	39	Dar Eu vă spun: Să nu vă împotriviţi celui ce vă face rău. Ci, oricui te loveşte peste obrazul drept, întoarce-i şi pe celalt.
Mat	5	40	Orişicui vrea să se judece cu tine, şi să-ţi ia haina, lasă-i şi cămaşa.
Mat	5	41	Dacă te sileşte cineva să mergi cu el o milă de loc, mergi cu el două.
Mat	5	42	Celui ce-ţi cere, dă-i; şi nu întoarce spatele celui ce vrea să se împrumute dela tine.
Mat	5	43	Aţi auzit că s’a zis: „Să iubeşti pe aproapele tău, şi să urăşti pe vrăjmaşul tău.“
Mat	5	44	Dar Eu vă spun: Iubiţi pe vrăjmaşii voştri, binecuvîntaţi pe cei ce vă blastămă, faceţi bine celorce vă urăsc, şi rugaţi-vă pentru ceice vă asupresc şi vă prigonesc,
Mat	5	45	ca să fiţi fii ai Tatălui vostru care este în ceruri; căci El face să răsară soarele Său peste cei răi şi peste cei buni, şi dă ploaie peste cei drepţi şi peste cei nedrepţi.
Mat	5	46	Dacă iubiţi numai pe cei ce vă iubesc, ce răsplată mai aşteptaţi? Nu fac aşa şi vameşii?
Mat	5	47	Şi dacă îmbrăţişaţi cu dragoste numai pe fraţii voştri, ce lucru neobicinuit faceţi? Oare păgînii nu fac la fel?
Mat	5	48	Voi fiţi dar desăvîrşiţi, după cum şi Tatăl vostru cel ceresc este desăvîrşit.
------------------------Matei, capitolul 6
Mat	6	1	Luaţi seama să nu vă îndepliniţi neprihănirea voastră înaintea oamenilor, ca să fiţi văzuţi de ei; altminteri, nu veţi avea răsplată dela Tatăl vostru care este în ceruri.
Mat	6	2	Tu, dar, cînd faci milostenie, nu suna cu trîmbiţa înaintea ta, cum fac făţarnicii, în sinagogi şi în uliţe, pentru ca să fie slăviţi de oameni. Adevărat vă spun, că şi-au luat răsplata.
Mat	6	3	Ci tu, cînd faci milostenie, să nu ştie stînga ta ce face dreapta,
Mat	6	4	pentruca milostenia ta să fie făcută în ascuns; şi Tatăl tău, care vede în ascuns, îţi va răsplăti.
Mat	6	5	Cînd vă rugaţi, să nu fiţi ca făţarnicii, cărora le place să se roage stînd în picioare în sinagogi şi la colţurile uliţelor, pentruca să fie văzuţi de oameni. Adevărat vă spun, că şi-au luat răsplata.
Mat	6	6	Ci tu, cînd te rogi, intră în odăiţa ta, încuie-ţi uşa, şi roagă-te Tatălui tău, care este în ascuns; şi Tatăl tău, care vede în ascuns, îţi va răsplăti.
Mat	6	7	Cînd vă rugaţi, să nu bolborosiţi aceleaşi vorbe, ca păgînii, cărora li se pare că, dacă spun o mulţime de vorbe, vor fi ascultaţi.
Mat	6	8	Să nu vă asemănaţi cu ei; căci Tatăl vostru ştie de ce aveţi trebuinţă, mai înainte ca să-I cereţi voi.
Mat	6	9	Iată dar cum trebuie să vă rugaţi: „Tatăl nostru care eşti în ceruri!Sfinţească-se Numele Tău;
Mat	6	10	vie împărăţia Ta; facă-se voia Ta, precum în cer şi pe pămînt.
Mat	6	11	Pînea noastră cea de toate zilele {Sau: pentru mîne} dă-ne-o nouă astăzi;
Mat	6	12	şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri {Greceşte: Lasă-ne datoriile noastre, cum şi noi am lăsat pe ale datornicilor noştri.}
Mat	6	13	şi nu ne duce în ispită, ci izbăveşte-ne de cel rău. Căci a Ta este împărăţia şi puterea şi slava în veci. Amin!
Mat	6	14	Dacă iertaţi oamenilor greşelile lor, şi Tatăl vostru cel ceresc vă va ierta greşelile voastre.
Mat	6	15	Dar dacă nu iertaţi oamenilor greşelile lor, nici Tatăl vostru nu vă va ierta greşelile voastre.
Mat	6	16	Cînd postiţi, să nu vă luaţi o înfăţişare posomorîtă, ca făţarnicii, cari îşi sluţesc feţele, ca să se arate oamenilor că postesc. Adevărat vă spun, că şi-au luat răsplata.
Mat	6	17	Ci tu, cînd posteşti, unge-ţi capul, şi spală-ţi faţa,
Mat	6	18	ca să te arăţi că posteşti nu oamenilor, ci Tatălui tău, care este în ascuns; şi Tatăl tău, care vede în ascuns, îţi va răsplăti.
Mat	6	19	Nu vă strîngeţi comori pe pămînt, unde le mănîncă moliile şi rugina, şi unde le sapă şi le fură hoţii;
Mat	6	20	ci strîngeţi-vă comori în cer, unde nu le mănîncă moliile şi rugina şi unde hoţii nu le sapă, nici nu le fură.
Mat	6	21	Pentrucă unde este comoara voastră, acolo va fi şi inima voastră.
Mat	6	22	Ochiul este lumina trupului. Dacă ochiul tău este sănătos, tot trupul tău va fi plin de lumină;
Mat	6	23	dar dacă ochiul tău este rău, tot trupul tău va fi plin de întunerec. Aşa că, dacă lumina care este în tine este întunerec, cît de mare trebuie să fie întunerecul acesta!
Mat	6	24	Nimeni nu poate sluji la doi stăpîni. Căci sau va urî pe unul şi va iubi pe celalt; sau va ţinea la unul, şi va nesocoti pe celalt: Nu puteţi sluji lui Dumnezeu şi lui Mamona.
Mat	6	25	Deaceea vă spun: Nu vă îngrijoraţi de viaţa voastră, gîndindu-vă ce veţi mînca, sau ce veţi bea; nici de trupul vostru, gîndindu-vă cu ce vă veţi îmbrăca. Oare nu este viaţa mai mult decît hrana, şi trupul mai mult decît îmbrăcămintea?
Mat	6	26	Uitaţi-vă la păsările cerului: ele nici nu samănă, nici nu seceră, şi nici nu strîng nimic în grînare; şi totuş Tatăl vostru cel ceresc le hrăneşte. Oare nu sînteţi voi cu mult mai de preţ decît ele?
Mat	6	27	Şi apoi, cine dintre voi, chiar îngrijorîndu-se, poate să adauge măcar un cot la înălţimea lui?
Mat	6	28	Şi de ce vă îngrijoraţi de îmbrăcăminte? Uitaţi-vă cu băgare de seamă cum cresc crinii de pe cîmp: ei nici nu torc, nici nu ţes;
Mat	6	29	totuş vă spun că nici chiar Solomon, în toată slava lui, nu s’a îmbrăcat ca unul din ei.
Mat	6	30	Aşa că, dacă astfel îmbracă Dumnezeu iarba de pe cîmp, care astăzi este, dar mîne va fi aruncată în cuptor, nu vă va îmbrăca El cu mult mai mult pe voi, puţin credincioşilor?
Mat	6	31	Nu vă îngrijoraţi dar, zicînd: „Ce vom mînca?“ Sau: „Ce vom bea?“ Sau:„Cu ce ne vom îmbrăca?“
Mat	6	32	Fiindcă toate aceste lucruri Neamurile le caută. Tatăl vostru cel ceresc ştie că aveţi trebuinţă de ele.
Mat	6	33	Căutaţi mai întîi Împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui, şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra.
Mat	6	34	Nu vă îngrijoraţi dar de ziua de mîne; căci ziua de mîne se va îngrijora de ea însăş. Ajunge zilei necazul ei.
------------------------Matei, capitolul 7
Mat	7	1	Nu judecaţi, ca să nu fiţi judecaţi.
Mat	7	2	Căci cu ce judecată judecaţi, veţi fi judecaţi; şi cu ce măsură măsuraţi, vi se va măsura.
Mat	7	3	De ce vezi tu paiul din ochiul fratelui tău, şi nu te uiţi cu băgare de seamă la bîrna din ochiul tău?
Mat	7	4	Sau, cum poţi zice fratelui tău: „Lasă-mă să scot paiul din ochiul tău“, şi, cînd colo, tu ai o bîrnă într’al tău? …
Mat	7	5	Făţarnicule, scoate întîi bîrna din ochiul tău, şi atunci vei vedea desluşit să scoţi paiul din ochiul fratelui tău.
Mat	7	6	Să nu daţi cînilor lucrurile sfinte, şi să nu aruncaţi mărgăritarele voastre înaintea porcilor, ca nu cumva să le calce în picioare, şi să se întoarcă să vă rupă.
Mat	7	7	Cereţi, şi vi se va da; căutaţi şi veţi găsi; bateţi, şi vi se va deschide.
Mat	7	8	Căci ori şi cine cere, capătă; cine caută, găseşte; şi celui ce bate, i se deschide.
Mat	7	9	Cine este omul acela dintre voi, care, dacă-i cere fiul său o pîne, să-i dea o piatră?
Mat	7	10	Sau, dacă-i cere un peşte, să-i dea un şarpe?
Mat	7	11	Deci, dacă voi, cari sînteţi răi, ştiţi să daţi daruri bune copiilor voştri, cu cît mai mult Tatăl vostru, care este în ceruri, va da lucruri bune celor ce I le cer!
Mat	7	12	Tot ce voiţi să vă facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi la fel; căci în aceasta este cuprinsă Legea şi Proorocii.
Mat	7	13	Intraţi pe poarta cea strîmtă. Căci largă este poarta, lată este calea care duce la pierzare, şi mulţi sînt ceice intră pe ea.
Mat	7	14	Dar strîmtă este poarta, îngustă este calea care duce la viaţă, şi puţini sînt ceice o află.
Mat	7	15	Păziţi-vă de prooroci mincinoşi. Ei vin la voi îmbrăcaţi în haine de oi, dar pe dinlăuntru sînt nişte lupi răpitori.
Mat	7	16	Îi veţi cunoaşte după roadele lor. Culeg oamenii struguri din spini, sau smochine din mărăcini?
Mat	7	17	Tot aşa, orice pom bun face roade bune, dar pomul rău face roade rele.
Mat	7	18	Pomul bun nu poate face roade rele, nici pomul rău nu poate face roade bune.
Mat	7	19	Orice pom, care nu face roade bune, este tăiat şi aruncat în foc.
Mat	7	20	Aşa că după roadele lor îi veţi cunoaşte.
Mat	7	21	Nu orişicine-Mi zice: „Doamne, Doamne!“ va intra în Împărăţia cerurilor, ci celce face voia Tatălui Meu care este în ceruri.
Mat	7	22	Mulţi Îmi vor zice în ziua aceea: „Doamne, Doamne! N’am proorocit noi în Numele Tău? N’am scos noi draci în Numele Tău? Şi n’am făcut noi multe minuni în Numele Tău?“
Mat	7	23	Atunci le voi spune curat: „Niciodată nu v’am cunoscut; depărtaţi-vă dela Mine, voi toţi cari lucraţi fărădelege.“
Mat	7	24	De aceea, pe orişicine aude aceste cuvinte ale Mele, şi le face, îl voi asemăna cu un om cu judecată, care şi-a zidit casa pe stîncă.
Mat	7	25	A dat ploaia, au venit şivoaele, au suflat vînturile şi au bătut în casa aceea, dar ea nu s’a prăbuşit, pentrucă avea temelia zidită pe stîncă.
Mat	7	26	Însă ori şi cine aude aceste cuvinte ale Mele, şi nu le face, va fi asemănat cu un om nechibzuit, care şi-a zidit casa pe nisip.
Mat	7	27	A dat ploaia, au venit şivoaiele, au suflat vînturile, şi au izbit în casa aceea: ea s’a prăbuşit, şi prăbuşirea i-a fost mare.“
Mat	7	28	După ce a sfîrşit Isus cuvîntările acestea, noroadele au rămas uimite de învăţătura Lui;
Mat	7	29	căci El îi învăţa ca unul care avea putere, nu cum îi învăţau cărturarii lor.
------------------------Matei, capitolul 8
Mat	8	1	Cînd S’a coborît Isus de pe munte, multe noroade au mers după El.
Mat	8	2	Şi un lepros s’a apropiat de El, I s’a închinat, şi I-a zis: „Doamne, dacă vrei, poţi să mă curăţeşti.“
Mat	8	3	Isus a întins mîna, S’a atins de el, şi a zis: „Da, vreau, fii curăţit!“ Îndată a fost curăţită lepra lui.
Mat	8	4	Apoi Isus i-a zis: „Vezi să nu spui la nimeni; ci du-te de te arată preotului, şi adu darul, pe care l-a rînduit Moise, ca mărturie pentru ei.“
Mat	8	5	Pe cînd intra Isus în Capernaum, s’a apropiat de El un sutaş, care-L ruga
Mat	8	6	şi-I zicea: „Doamne, robul meu zace în casă slăbănog, şi se chinuieşte cumplit.“
Mat	8	7	Isus i-a zis: „Am să vin şi să-l tămăduiesc.“
Mat	8	8	„Doamne“, a răspuns sutaşul, „nu sînt vrednic să intri supt acoperemîntul meu; ci zi numai un cuvînt, şi robul meu va fi tămăduit.
Mat	8	9	Căci şi eu sînt om supt stăpînire; am supt mine ostaşi, şi zic unuia: «Du-te!» şi se duce; altuia: «Vino!» şi vine; şi robului meu: «Fă cutare lucru!» şi-l face.
Mat	8	10	Cînd a auzit Isus aceste vorbe, S’a mirat, şi a zis celor ce veneau după El: „Adevărat vă spun că nici în Israel n’am găsit o credinţă aşa de mare.
Mat	8	11	Dar vă spun că vor veni mulţi dela răsărit şi dela apus, şi vor sta la masă cu Avraam, Isaac şi Iacov în Împărăţia cerurilor.
Mat	8	12	Iar fiii Împărăţiei vor fi aruncaţi în întunerecul de afară, unde va fi plînsul şi scrîşnirea dinţilor.“
Mat	8	13	Apoi a zis sutaşului: „Du-te, şi facă-ţi-se după credinţa ta.“ Şi robul lui s’a tămăduit chiar în ceasul acela.
Mat	8	14	Isus S’a dus apoi în casa lui Petru, şi a văzut pe soacra acestuia zăcînd în pat, prinsă de friguri.
Mat	8	15	S’a atins de mîna ei, şi au lăsat-o frigurile; apoi ea s’a sculat, şi a început să-I slujească.
Mat	8	16	Seara, au adus la Isus pe mulţi îndrăciţi. El, prin cuvîntul Lui, a scos din ei duhurile necurate, şi a tămăduit pe toţi bolnavii,
Mat	8	17	ca să se împlinească ce fusese vestit prin proorocul Isaia, care zice: „El a luat asupra Lui neputinţele noastre şi a purtat boalele noastre.“
Mat	8	18	Isus a văzut multe noroade împrejurul Său, şi a poruncit să treacă de cealaltă parte.
Mat	8	19	Atunci s’a apropiat de El un cărturar, şi I-a zis: „Învăţătorule, vreau să Te urmez ori unde vei merge.“
Mat	8	20	Isus i-a răspuns: „Vulpile au vizuini, şi păsările cerului au cuiburi; dar Fiul omului n’are unde-Şi odihni capul.“
Mat	8	21	Un altul, care era dintre ucenici, I-a zis: „Doamne, dă-mi voie să mă duc mai întîi să îngrop pe tatăl meu.“
Mat	8	22	„Vino după Mine“, i-a răspuns Isus, „şi lasă morţii să-şi îngroape morţii.“
Mat	8	23	Isus S’a suit într’o corabie, şi ucenicii Lui au mers după El.
Mat	8	24	Şi deodată s’a stîrnit pe mare o furtună atît de straşnică, încît corabia era acoperită de valuri. Şi El dormea.
Mat	8	25	Ucenicii s’au apropiat de El, şi L-au deşteptat, strigînd: „Doamne, scapă-ne, că pierim!“
Mat	8	26	El le-a zis: „De ce vă este frică, puţin credincioşilor?“ Apoi S’a sculat, a certat vînturile şi marea, şi s’a făcut o linişte mare.
Mat	8	27	Oamenii aceia se mirau, şi ziceau: „Ce fel de om este acesta, de-L ascultă pînă şi vînturile şi marea?“
Mat	8	28	Cînd a ajuns Isus de partea cealaltă, în ţinutul Gadarenilor, L-au întîmpinat doi îndrăciţi, cari ieşeau din morminte. Erau aşa de cumpliţi, că nimeni nu putea trece pe drumul acela.
Mat	8	29	Şi iată că au început să strige: „Ce legătură este între noi şi Tine, Isuse, Fiul lui Dumnezeu? Ai venit aici să ne chinuieşti înainte de vreme?“
Mat	8	30	Departe de ei era o turmă mare de porci, cari păşteau.
Mat	8	31	Dracii rugau pe Isus şi ziceau: „Dacă ne scoţi afară din ei, dă-ne voie să ne ducem în turma aceea de porci.“
Mat	8	32	„Duceţi-vă“, le-a zis El. Ei au ieşit, şi au intrat în porci. Şi deodată toată turma s’a repezit de pe rîpă în mare, şi a pierit în ape.
Mat	8	33	Porcarii au fugit, şi s’au dus în cetate de au povestit tot ce se petrecuse şi cele întîmplate cu îndrăciţii.
Mat	8	34	Şi iată că toată cetatea a ieşit în întîmpinarea lui Isus; şi, cum L-au văzut, L-au rugat să plece din ţinutul lor.
------------------------Matei, capitolul 9
Mat	9	1	Isus S’a suit într’o corabie, a trecut marea, şi a venit în cetatea Sa.
Mat	9	2	Şi iată că I-au adus un slăbănog, care zăcea într’un pat. Isus le-a văzut credinţa, şi a zis slăbănogului: „Îndrăzneşte, fiule! Păcatele îţi sînt iertate!“
Mat	9	3	Şi iată că, unii din cărturari au zis în ei înşişi: „Omul acesta huleşte!“
Mat	9	4	Isus, care le cunoştea gîndurile, a zis: „Pentruce aveţi gînduri rele în inimile voastre?“
Mat	9	5	Căci ce este mai lesne? A zice: „Iertate îţi sînt păcatele“, sau a zice: „Scoală-te şi umblă?“
Mat	9	6	Dar, ca să ştiţi că Fiul omului are putere pe pămînt să ierte păcatele, – „Scoală-te“, a zis El slăbănogului, „ridică-ţi patul, şi du-te acasă.“
Mat	9	7	Slăbănogul s’a sculat, şi s’a dus acasă.
Mat	9	8	Cînd au văzut noroadele lucrul acesta, s’au spăimîntat, şi au slăvit pe Dumnezeu, care a dat oamenilor o astfel de putere.
Mat	9	9	De acolo, Isus a mers mai departe, şi a văzut pe un om, numit Matei, şezînd la vamă. Şi i-a zis: „Vino după Mine“. Omul acela s’a sculat, şi a mers după El.
Mat	9	10	Pe cînd şedea Isus la masă, în casă, iată că au venit o mulţime de vameşi şi păcătoşi, şi au şezut la masă cu El şi cu ucenicii Lui.
Mat	9	11	Fariseii au văzut lucrul acesta, şi au zis ucenicilor Lui: „Pentruce mănîncă Învăţătorul vostru cu vameşii şi cu păcătoşii?“
Mat	9	12	Isus i-a auzit, şi le-a zis: „Nu cei sănătoşi au trebuinţă de doftor, ci cei bolnavi.
Mat	9	13	Duceţi-vă de învăţaţi ce înseamnă: «Milă voiesc, iar nu jertfă!» Căci n’am venit să chem la pocăinţă pe cei neprihăniţi, ci pe cei păcătoşi.“
Mat	9	14	Atunci ucenicii lui Ioan au venit la Isus, şi I-au zis: „De ce noi şi Fariseii postim des, iar ucenicii Tăi nu postesc de loc?“
Mat	9	15	Isus le-a răspuns: „Se pot jăli nuntaşii cîtă vreme este mirele cu ei? Vor veni zile, cînd mirele va fi luat dela ei, şi atunci vor posti.
Mat	9	16	Nimeni nu pune un petec de postav nou la o haină veche; pentrucă şi-ar lua umplutura din haină, şi ruptura ar fi mai rea.
Mat	9	17	Nici nu pun oamenii vin nou în burdufuri vechi; altfel, burdufurile plesnesc, vinul se varsă, şi burdufurile se prăpădesc; ci vinul nou îl pun în burdufuri noi, şi se păstrează amîndouă.“
Mat	9	18	Pe cînd le spunea Isus aceste vorbe, iată că a venit unul din fruntaşii sinagogii, I s’a închinat, şi I-a zis: „Fiica mea adineaori a murit; dar vino de pune-Ţi mînile peste ea, şi va învia.“
Mat	9	19	Isus S’a sculat, şi a plecat după el împreună cu ucenicii Lui.
Mat	9	20	Şi iată o femeie, care de doisprezece ani avea o scurgere de sînge, a venit pe dinapoi, şi s’a atins de poala hainei Lui.
Mat	9	21	Căci îşi zicea ea: „Numai să mă pot atinge de haina Lui, şi mă voi tămădui.“
Mat	9	22	Isus S’a întors, a văzut-o, şi i-a zis: „Îndrăzneşte, fiică! Credinţa ta te-a tămăduit.“ Şi s’a tămăduit femeia chiar în ceasul acela.
Mat	9	23	Cînd a ajuns Isus în casa fruntaşului sinagogii, şi cînd a văzut pe ceice cîntau din fluier, şi gloata bocind,
Mat	9	24	le-a zis: „Daţi-vă la o parte; căci fetiţa n’a murit, ci doarme!“ Ei îşi băteau joc de El.
Mat	9	25	Dar, dupăce a fost scoasă gloata afară, Isus a intrat înlăuntru, a luat pe fetiţă de mînă, şi fetiţa s-a sculat.
Mat	9	26	Şi s’a dus vestea despre această minune în tot ţinutul acela.
Mat	9	27	Cînd a plecat de acolo, s’au luat după Isus doi orbi, cari strigau şi ziceau: „Ai milă de noi, Fiul lui David!“
Mat	9	28	După ce a intrat în casă, orbii au venit la El. Şi Isus le-a zis: „Credeţi că pot face lucrul acesta?“ „Da, Doamne“, I-au răspuns ei.
Mat	9	29	Atunci S’a atins de ochii lor, şi a zis: „Facă-vi-se după credinţa voastră!“
Mat	9	30	Şi li s’au deschis ochii. Isus le-a poruncit cu tot dinadinsul şi le-a zis: „Vedeţi, să nu ştie nimeni.“
Mat	9	31	Dar ei, cum au ieşit afară, au răspîndit vestea despre El în tot ţinutul acela.
Mat	9	32	Pe cînd plecau orbii aceştia, iată că au adus la Isus un mut îndrăcit.
Mat	9	33	După ce a fost scos dracul din el, mutul a vorbit. Şi noroadele, mirate, ziceau: „Niciodată nu s’a văzut aşa ceva în Israel!“
Mat	9	34	Dar Fariseii ziceau: „Cu ajutorul domnului dracilor scoate El dracii!“
Mat	9	35	Isus străbătea toate cetăţile şi satele, învăţînd pe norod în sinagogi, propovăduind Evanghelia Împărăţiei, şi vindecînd orice fel de boală şi orice fel de neputinţă, care era în norod.
Mat	9	36	Cînd a văzut gloatele, I s’a făcut milă de ele, pentru că erau necăjite şi risipite, ca nişte oi cari n’au păstor.
Mat	9	37	Atunci a zis ucenicilor Săi: „Mare este secerişul, dar puţini sînt lucrătorii!
Mat	9	38	Rugaţi dar pe Domnul secerişului să scoată lucrători la secerişul Lui.“
------------------------Matei, capitolul 10
Mat	10	1	Apoi Isus a chemat pe cei doisprezece ucenici ai Săi, şi le-a dat putere să scoată afară duhurile necurate, şi să tămăduiască orice fel de boală şi orice fel de neputinţă.
Mat	10	2	Iată numele celor doisprezece apostoli:Cel dintîi, Simon, zis Petru, şi Andrei, fratele lui; Iacov, fiul lui Zebedei, şi Ioan, fratele lui;
Mat	10	3	Filip şi Bartolomeu; Toma şi Matei, vameşul; Iacov, fiul lui Alfeu, şi Levi, zis şi Tadeu;
Mat	10	4	Simon Cananitul, şi Iuda Iscarioteanul, cel care a vîndut pe Isus.
Mat	10	5	Aceştia sînt cei doisprezece, pe cari i-a trimes Isus, după ce le-a dat învăţăturile următoare:Să nu mergeţi pe calea păgînilor şi să nu intraţi în vreo cetate a Samaritenilor;
Mat	10	6	ci să mergeţi mai de grabă la oile pierdute ale casei lui Israel.
Mat	10	7	Şi pe drum, propovăduiţi, şi ziceţi: „Împărăţia cerurilor este aproape!“
Mat	10	8	Vindecaţi pe bolnavi, înviaţi pe morţi, curăţiţi pe leproşi, scoateţi afară dracii. Fără plată aţi primit, fără plată să daţi.
Mat	10	9	Să nu luaţi nici aur, nici argint, nici aramă în brîele voastre,
Mat	10	10	nici traistă pentru drum, nici două haine, nici încălţăminte, nici toiag, căci vrednic este lucrătorul de hrana lui.
Mat	10	11	În orice cetate sau sat veţi intra, să cercetaţi cine este acolo vrednic şi să rămîneţi la el pînă veţi pleca.
Mat	10	12	La intrarea voastră în casă, uraţi-i de bine;
Mat	10	13	şi dacă este casa aceea vrednică, pacea voastră să vină peste ea; dar dacă nu este vrednică, pacea voastră să se întoarcă la voi.
Mat	10	14	Dacă nu vă va primi cineva, nici nu va asculta cuvintele voastre, să ieşiţi din casa sau din cetatea aceea, şi să scuturaţi praful de pe picioarele voastre.“
Mat	10	15	Adevărat vă spun că, în ziua judecăţii, va fi mai uşor pentru ţinutul Sodomei şi Gomorei, decît pentru cetatea aceea.
Mat	10	16	Iată, Eu vă trimet ca pe nişte oi în mijlocul lupilor. Fiţi dar înţelepţi ca şerpii, şi fără răutate ca porumbeii.
Mat	10	17	Păziţi-vă de oameni; căci vă vor da în judecata soboarelor, şi vă vor bate în sinagogile lor.
Mat	10	18	Din pricina Mea, veţi fi duşi înaintea dregătorilor şi înaintea împăraţilor, ca să slujiţi ca mărturie înaintea lor şi înaintea Neamurilor.
Mat	10	19	Dar, cînd vă vor da în mîna lor, să nu vă îngrijoraţi, gîndindu-vă cum sau ce veţi spune; căci ce veţi avea de spus, vă va fi dat chiar în ceasul acela;
Mat	10	20	fiindcă nu voi veţi vorbi, ci Duhul Tatălui vostru va vorbi în voi.
Mat	10	21	Fratele va da la moarte pe frate-său, şi tatăl pe copilul lui; copiii se vor scula împotriva părinţilor lor, şi-i vor omorî.
Mat	10	22	Veţi fi urîţi de toţi, din pricina Numelui Meu; dar cine va răbda pînă la sfîrşit, va fi mîntuit.
Mat	10	23	Cînd vă vor prigoni într’o cetate, să fugiţi într’alta. Adevărat vă spun că nu veţi isprăvi de străbătut cetăţile lui Israel pînă va veni Fiul omului.
Mat	10	24	Ucenicul nu este mai pe sus de învăţătorul său, nici robul mai pe sus de domnul său.
Mat	10	25	Ajunge ucenicului să fie ca învăţătorul lui, şi robului să fie ca domnul lui. Dacă pe Stăpînul casei L-au numit Beelzebul, cu cît mai mult vor numi aşa, pe cei din casa lui?
Mat	10	26	Aşa că să nu vă temeţi de ei. Căci nu este nimic ascuns care nu va fi descoperit, şi nimic tăinuit care nu va fi cunoscut.
Mat	10	27	Ce vă spun Eu la întunerec, voi să spuneţi la lumină; şi ce auziţi şoptindu-se la ureche, să propovăduiţi de pe acoperişul caselor.
Mat	10	28	Nu vă temeţi de cei ce ucid trupul, dar cari nu pot ucide sufletul; ci temeţi-vă mai degrabă de Celce poate să piardă şi sufletul şi trupul în gheenă.
Mat	10	29	Nu se vînd oare două vrăbii la un ban? Totuş, nici una din ele nu cade pe pămînt fără voia Tatălui vostru.
Mat	10	30	Cît despre voi, pînă şi perii din cap, toţi vă sînt număraţi.
Mat	10	31	Deci să nu vă temeţi; voi sînteţi mai de preţ decît multe vrăbii.
Mat	10	32	Deaceea, pe orişicine Mă va mărturisi înaintea oamenilor, îl voi mărturisi şi Eu înaintea Tatălui Meu care este în ceruri;
Mat	10	33	dar de oricine se va lepăda de Mine înaintea oamenilor, Mă voi lepăda şi Eu înaintea Tatălui Meu care este în ceruri.
Mat	10	34	Să nu credeţi că am venit s’aduc pacea pe pămînt; n’am venit să aduc pacea, ci sabia.
Mat	10	35	Căci am venit să despart pe fiu de tatăl său, pe fiică de mamă-sa, şi pe noră de soacră-sa.
Mat	10	36	Şi omul va avea de vrăjmaşi chiar pe cei din casa lui.
Mat	10	37	Cine iubeşte pe tată, ori pe mamă, mai mult decît pe Mine, nu este vrednic de Mine; şi cine iubeşte pe fiu ori pe fiică mai mult decît pe Mine, nu este vrednic de Mine.
Mat	10	38	Cine nu-şi ia crucea lui, şi nu vine după Mine, nu este vrednic de Mine.
Mat	10	39	Cine îşi va păstra viaţa, o va pierde; şi cine îşi va pierde viaţa, pentru Mine, o va cîştiga.
Mat	10	40	Cine vă primeşte pe voi, Mă primeşte pe Mine; şi cine Mă primeşte pe Mine, primeşte pe Cel ce M’a trimes pe Mine.
Mat	10	41	Cine primeşte un prooroc, în numele unui prooroc, va primi răsplata unui prooroc; şi cine primeşte pe un om neprihănit, în numele unui om neprihănit, va primi răsplata unui om neprihănit.
Mat	10	42	Şi oricine va da de băut numai un pahar de apă rece unuia din aceşti micuţi, în numele unui ucenic, adevărat vă spun că nu-şi va pierde răsplata.“
------------------------Matei, capitolul 11
Mat	11	1	Dupăce a isprăvit de dat învăţături la cei doisprezece ucenici ai Săi, Isus a plecat de acolo, ca să înveţe pe oameni, şi să propovăduiască în cetăţile lor.
Mat	11	2	Ioan a auzit din temniţă despre lucrările lui Hristos,
Mat	11	3	şi a trimes să-L întrebe prin ucenicii săi: „Tu eşti Acela care are să vină sau să aşteptăm pe altul?“
Mat	11	4	Drept răspuns, Isus le-a zis: „Duceţi-vă de spuneţi lui Ioan ce auziţi şi ce vedeţi:
Mat	11	5	Orbii îşi capătă vederea, şchiopii umblă, leproşii sînt curăţiţi, surzii aud, morţii înviază, şi săracilor li se propovăduieşte Evanghelia.
Mat	11	6	Ferice de acela pentru care Eu nu voi fi un prilej de poticnire.“
Mat	11	7	Pe cînd se duceau ei, Isus a început să vorbească noroadelor despre Ioan: „Ce aţi ieşit să vedeţi în pustie? O trestie clătinată de vînt?
Mat	11	8	Dacă nu, atunci ce aţi ieşit să vedeţi? Un om îmbrăcat în haine moi? Iată că ceice poartă haine moi sînt în casele împăraţilor.
Mat	11	9	Atunci ce aţi ieşit să vedeţi? Un prooroc? Da, vă spun, şi mai mult decît un prooroc;
Mat	11	10	căci el este acela despre care s’a scris:«Iată, trimet înaintea feţei Tale pe solul Meu, care Îţi va pregăti calea înaintea Ta.»
Mat	11	11	Adevărat vă spun că, dintre cei născuţi din femei, nu s’a sculat nici unul mai mare decît Ioan Botezătorul. Totuş, cel mai mic în Împărăţia cerurilor este mai mare decît el.
Mat	11	12	Din zilele lui Ioan Botezătorul pînă acum, Împărăţia cerurilor se ia cu năvală, şi ceice dau năvală, pun mîna pe ea.
Mat	11	13	Căci pînă la Ioan au proorocit toţi proorocii şi Legea.
Mat	11	14	Şi, dacă vreţi să înţelegeţi, el este Ilie, care trebuia să vină.
Mat	11	15	Cine are urechi de auzit, să audă.
Mat	11	16	Cu cine voi asemăna neamul acesta de oameni? Seamănă cu nişte copilaşi, cari şed în pieţe, şi strigă la tovarăşii lor:
Mat	11	17	«V’am cîntat din fluier, şi n’aţi jucat; v’am cîntat de jale, şi nu v’aţi tînguit.»
Mat	11	18	Căci a venit Ioan, nici mîncînd, nici bînd, şi ei zic: «Are drac!»
Mat	11	19	A venit Fiul omului mîncînd şi bînd, şi ei zic: «Iată un om mîncăcios şi băutor de vin, un prieten al vameşilor şi al păcătoşilor!» Totuş, Înţelepciunea a fost îndreptăţită din lucrările ei.“
Mat	11	20	Atunci Isus a început să mustre cetăţile în cari fuseseră făcute cele mai multe din minunile Lui, pentrucă nu se pocăiseră.
Mat	11	21	„Vai de tine, Horazine!“ a zis El. „Vai de tine, Betsaido!“ Căci, dacă ar fi fost făcute în Tir şi Sidon minunile cari au fost făcute în voi, de mult s’ar fi pocăit, cu sac şi cenuşă.
Mat	11	22	De aceea vă spun că, în ziua judecăţii, va fi mai uşor pentru Tir şi Sidon decît pentru voi.
Mat	11	23	Şi tu, Capernaume, vei fi înălţat oare pînă la cer? Vei fi pogorît pînă la Locuinţa morţilor; căci dacă ar fi fost făcute în Sodoma minunile, cari au fost făcute în tine, ea ar fi rămas în picioare pînă în ziua de astăzi.
Mat	11	24	De aceea, vă spun, că în ziua judecăţii, va fi mai uşor pentru ţinutul Sodomei decît pentru tine.“
Mat	11	25	În vremea aceea, Isus a luat cuvîntul şi a zis: „Te laud, Tată, Doamne al cerului şi al pămîntului, pentrucă ai ascuns aceste lucruri de cei înţelepţi şi pricepuţi, şi le-ai descoperit pruncilor.
Mat	11	26	Da, Tată, Te laud, pentrucă aşa ai găsit Tu cu cale!“
Mat	11	27	Toate lucrurile Mi-au fost date în mîni de Tatăl Meu; şi nimeni nu cunoaşte deplin pe Fiul, afară de Tatăl; tot astfel nimeni nu cunoaşte deplin pe Tatăl, afară de Fiul, şi acela căruia vrea Fiul să i-L descopere.
Mat	11	28	Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi da odihnă.
Mat	11	29	Luaţi jugul Meu asupra voastră, şi învăţaţi dela Mine, căci Eu sînt blînd şi smerit cu inima; şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre.
Mat	11	30	Căci jugul Meu este bun, şi sarcina Mea este uşoară.“
------------------------Matei, capitolul 12
Mat	12	1	În vremea aceea, Isus trecea prin lanurile de grîu, într’o zi de Sabat. Ucenicii Lui, cari erau flămînzi, au început să smulgă spice de grîu şi să le mănînce.
Mat	12	2	Fariseii, cînd au văzut lucrul acesta, I-au zis: „Uite că ucenicii Tăi fac ce nu este îngăduit să facă în ziua Sabatului.“
Mat	12	3	Dar Isus le-a răspuns: „Oare n’aţi citit ce a făcut David, cînd a flămînzit, el şi ceice erau împreună cu el?
Mat	12	4	Cum a intrat în Casa lui Dumnezeu, şi a mîncat pînile pentru punerea înaintea Domnului, pe cari nu-i era îngăduit să le mănînce nici lui, nici celor ce erau cu el, ci numai preoţilor?
Mat	12	5	Sau n’aţi citit în Lege că, în zilele de Sabat, preoţii calcă Sabatul în Templu, şi totuş sînt nevinovaţi?
Mat	12	6	Dar Eu vă spun că aici este Unul mai mare decît Templul.
Mat	12	7	Dacă aţi fi ştiut ce însemnează: «Milă voiesc, iar nu jertfe,» n’aţi fi osîndit pe nişte nevinovaţi.
Mat	12	8	Căci Fiul omului este Domn şi al Sabatului.“
Mat	12	9	Isus a plecat de acolo, şi a intrat în sinagogă.
Mat	12	10	Şi iată că în sinagogă era un om care avea o mînă uscată. Ei, ca să poată învinui pe Isus, L-au întrebat: „Este îngăduit a vindeca în zilele de Sabat?“
Mat	12	11	El le-a răspuns: „Cine este omul acela dintre voi care, dacă are o oaie, şi-i cade într’o groapă, în ziua Sabatului, să n’o apuce şi s’o scoată afară?
Mat	12	12	Cu cît mai de preţ este deci un om decît o oaie? De aceea este îngăduit a face bine în zilele de Sabat.“
Mat	12	13	Atunci a zis omului aceluia: „Întinde-ţi mîna!“ El a întins-o, şi mîna s’a făcut sănătoasă ca şi cealaltă.
Mat	12	14	Fariseii au ieşit afară, şi s’au sfătuit cum să omoare pe Isus.
Mat	12	15	Dar Isus, ca unul care ştia lucrul acesta, a plecat de acolo. După El au mers multe noroade. El a tămăduit pe toţi bolnavii,
Mat	12	16	şi le-a poruncit cu totdinadinsul să nu-L facă cunoscut;
Mat	12	17	ca să se împlinească ce fusese vestit prin proorocul Isaia, care zice:
Mat	12	18	„Iată Robul Meu, pe care L-am ales, Prea iubitul Meu, în care sufletul Meu îşi găseşte plăcerea. Voi pune Duhul Meu peste El, şi va vesti Neamurilor judecata.
Mat	12	19	El nu Se va lua la ceartă, nici nu va striga. Şi nimeni nu-I va auzi glasul pe uliţe.
Mat	12	20	Nu va frînge o trestie ruptă, şi nici nu va stinge un fitil care fumegă, pînă va face să biruie judecata.
Mat	12	21	Şi Neamurile vor nădăjdui în Numele Lui.“
Mat	12	22	Atunci I-au adus un îndrăcit orb şi mut; şi Isus l-a tămăduit, aşa că mutul vorbea şi vedea.
Mat	12	23	Toate noroadele, mirate, ziceau: „Nu cumva este acesta Fiul lui David?“
Mat	12	24	Cînd au auzit Fariseii lucrul acesta, au zis: „Omul acesta nu scoate dracii decît cu Beelzebul, domnul dracilor!“
Mat	12	25	Isus, care le cunoştea gîndurile, le-a zis: „Orice împărăţie desbinată împotriva ei însăş, este pustiită; şi orice cetate sau casă, desbinată împotriva ei însăş, nu poate dăinui.
Mat	12	26	Dacă Satana scoate afară pe Satana, este desbinat; deci, cum poate dăinui împărăţia lui?
Mat	12	27	Şi dacă Eu scot afară dracii cu ajutorul lui Beelzebul, fiii voştri cu cine-i scot? De aceea ei vor fi judecătorii voştri.
Mat	12	28	Dar dacă Eu scot afară dracii cu Duhul lui Dumnezeu, atunci Împărăţia lui Dumnezeu a venit peste voi.
Mat	12	29	Sau, cum poate cineva să intre în casa celui tare, şi să-i jăfuiască gospodăria, dacă n’a legat mai întîi pe cel tare? Numai atunci îi va jăfui casa.
Mat	12	30	Cine nu este cu Mine, este împotriva Mea, şi cine nu strînge cu Mine, risipeşte.
Mat	12	31	De aceea vă spun: Orice păcat şi orice hulă vor fi iertate oamenilor; dar hula împotriva Duhului Sfînt nu le va fi iertată.
Mat	12	32	Oricine va vorbi împotriva Fiului omului, va fi iertat; dar oricine va vorbi împotriva Duhului Sfînt, nu va fi iertat nici în veacul acesta, nici în cel viitor.
Mat	12	33	Ori faceţi pomul bun şi rodul lui bun, ori faceţi pomul rău şi rodul lui rău: căci pomul se cunoaşte după rodul lui.
Mat	12	34	Pui de năpîrci, cum aţi putea voi să spuneţi lucruri bune, cînd voi sînteţi răi? Căci din prisosul inimii vorbeşte gura.
Mat	12	35	Omul bun scoate lucruri bune din vistieria bună a inimii lui; dar omul rău scoate lucruri rele din vistieria rea a inimii lui.
Mat	12	36	Vă spun că, în ziua judecăţii, oamenii vor da socoteală de orice cuvînt nefolositor, pe care-l vor fi rostit.
Mat	12	37	Căci din cuvintele tale vei fi scos fără vină, şi din cuvintele tale vei fi osîndit.“
Mat	12	38	Atunci unii din cărturari şi din Farisei au luat cuvîntul, şi I-au zis: „Învăţătorule, am vrea să vedem un semn dela Tine!“
Mat	12	39	Drept răspuns, El le-a zis: „Un neam viclean şi preacurvar cere un semn; dar nu i se va da alt semn, decît semnul proorocului Iona.
Mat	12	40	Căci, după cum Iona a stat trei zile şi trei nopţi în pîntecele chitului, tot aşa şi Fiul omului va sta trei zile şi trei nopţi în inima pămîntului.
Mat	12	41	Bărbaţii din Ninive se vor scula alături de neamul acesta, în ziua judecăţii, şi-l vor osîndi, pentru că ei s’au pocăit la propovăduirea lui Iona; şi iată că aici este Unul mai mare decît Iona.
Mat	12	42	Împărăteasa dela Miazăzi se va scula alături de neamul acesta, în ziua judecăţii, şi-l va osîndi, pentru că ea a venit dela marginile pămîntului, ca să audă înţelepciunea lui Solomon; şi iată că aici este Unul mai mare decît Solomon.
Mat	12	43	Duhul necurat, cînd a ieşit dintr’un om, umblă prin locuri fără apă, căutînd odihnă, şi n’o găseşte.
Mat	12	44	Atunci zice: „Mă voi întoarce în casa mea, de unde am ieşit. Şi, cînd vine în ea, o găseşte goală, măturată şi împodobită.
Mat	12	45	Atunci se duce şi ia cu el alte şapte duhuri mai rele decît el: intră în casă, locuiesc acolo, şi starea din urmă a omului acestuia ajunge mai rea decît cea dintîi. Tocmai aşa se va întîmpla şi cu acest neam viclean.“
Mat	12	46	Pe cînd vorbea încă Isus noroadelor, iată că mama şi fraţii Lui stăteau afară şi căutau să vorbească cu El.
Mat	12	47	Atunci cineva I-a zis: „Iată, mama Ta şi fraţii Tăi stau afară, şi caută să vorbească cu Tine.“
Mat	12	48	Dar Isus a răspuns celui ce-I adusese ştirea aceasta: „Cine este mama Mea, şi cari sînt fraţii Mei?“
Mat	12	49	Apoi Şi-a întins mîna spre ucenicii Săi şi a zis: „Iată mama Mea şi fraţii Mei!
Mat	12	50	Căci oricine face voia Tatălui Meu care este în ceruri, acela Îmi este frate, soră şi mamă.“
------------------------Matei, capitolul 13
Mat	13	1	În aceeaş zi, Isus a ieşit din casă, şi şedea lîngă mare.
Mat	13	2	O mulţime de noroade s’au strîns la El, aşa că a trebuit să Se suie să şadă într’o corabie; iar tot norodul stătea pe ţărm.
Mat	13	3	El le-a vorbit despre multe lucruri în pilde, şi le-a zis: „Iată, sămănătorul a ieşit să samene.
Mat	13	4	Pe cînd sămăna el, o parte din sămînţă a căzut lîngă drum, şi au venit păsările şi au mîncat-o.
Mat	13	5	O altă parte a căzut pe locuri stîncoase, unde n’avea pămînt mult: a răsărit îndată, pentrucă n’a găsit un pămînt adînc.
Mat	13	6	Dar, cînd a răsărit soarele, s’a pălit; şi, pentrucă n’avea rădăcini, s’a uscat.
Mat	13	7	O altă parte a căzut între spini: spinii au crescut, şi au înecat-o.
Mat	13	8	O altă parte a căzut în pămînt bun, şi a dat roadă: un grăunte a dat o sută, altul şaizeci, şi altul treizeci.
Mat	13	9	Cine are urechi de auzit, să audă.“
Mat	13	10	Ucenicii s’au apropiat de El, şi I-au zis: „De ce le vorbeşti în pilde?“
Mat	13	11	Isus le-a răspuns: „Pentrucă vouă v’a fost dat să cunoaşteţi tainele Împărăţiei cerurilor, iar lor nu le-a fost dat.
Mat	13	12	Căci celui ce are, i se va da, şi va avea de prisos; iar dela cel ce n’are, se va lua chiar şi ce are.
Mat	13	13	De aceea le vorbesc în pilde, pentrucă ei, măcar că văd, nu văd, şi măcar că aud, nu aud, nici nu înţeleg.
Mat	13	14	Şi cu privire la ei se împlineşte proorocia lui Isaia, care zice:«Veţi auzi cu urechile voastre, şi nu veţi înţelege; veţi privi cu ochii voştri, şi nu veţi vedea.
Mat	13	15	Căci inima acestui popor s’a împietrit; au ajuns tari de urechi, şi-au închis ochii, ca nu cumva să vadă cu ochii, să audă cu urechile, să înţeleagă cu inima, să se întoarcă la Dumnezeu, şi să-i vindec.»
Mat	13	16	Dar ferice de ochii voştri că văd; şi de urechile voastre că aud!
Mat	13	17	Adevărat vă spun că, mulţi prooroci şi oameni neprihăniţi au dorit să vadă lucrurile pe cari le vedeţi voi, şi nu le-au văzut; şi să audă lucrurile pe cari le auziţi voi, şi nu le-au auzit.
Mat	13	18	Ascultaţi dar ce însemnează pilda sămănătorului.
Mat	13	19	Cînd un om aude Cuvîntul privitor la Împărăţie, şi nu-l înţelege, vine Cel rău şi răpeşte ce a fost sămănat în inima lui. Acesta este sămînţa căzută lîngă drum.
Mat	13	20	Sămînţa căzută în locuri stîncoase, este cel ce aude Cuvîntul, şi-l primeşte îndată cu bucurie;
Mat	13	21	dar n’are rădăcină în el, ci ţine pînă la o vreme; şi, cum vine un necaz sau o prigonire din pricina Cuvîntului, se leapădă îndată de el.
Mat	13	22	Sămînţa căzută între spini, este cel ce aude Cuvîntul; dar îngrijorările veacului acestuia şi înşelăciunea bogăţiilor îneacă acest Cuvînt, şi ajunge neroditor.
Mat	13	23	Iar sămînţa căzută în pămînt bun, este cel ce aude Cuvîntul şi-l înţelege; el aduce roadă: un grăunte dă o sută, altul şaizeci, altul treizeci.“
Mat	13	24	Isus le-a pus înainte o altă pildă, şi le-a zis: „Împărăţia cerurilor se aseamănă cu un om care a sămănat o sămînţă bună în ţarina lui.
Mat	13	25	Dar, pe cînd dormeau oamenii, a venit vrăjmaşul lui, a sămănat neghină între grîu, şi a plecat.
Mat	13	26	Cînd au răsărit firele de grîu şi au făcut rod, a ieşit la iveală şi neghina.
Mat	13	27	Robii stăpînului casei au venit, şi i-au zis: «Doamne, n’ai sămănat sămînţă bună în ţarina ta? De unde are dar neghină?»
Mat	13	28	El le-a răspuns: «Un vrăjmaş a făcut lucrul acesta.» Şi robii i-au zis: «Vrei dar să mergem s’o smulgem?»
Mat	13	29	«Nu», le-a zis el, «ca nu cumva, smulgînd neghina, să smulgeţi şi grîul împreună cu ea.
Mat	13	30	Lăsaţi-le să crească amîndouă împreună pînă la seceriş; şi, la vremea secerişului, voi spune secerătorilor: «Smulgeţi întîi neghina, şi legaţi-o în snopi, ca s’o ardem, iar grîul strîngeţi-l în grînarul meu.»
Mat	13	31	Isus le-a pus înainte o altă pildă, şi le-a zis: „Împărăţia cerurilor se aseamănă cu un grăunte de muştar, pe care l-a luat un om şi l-a sămănat în ţarina sa.
Mat	13	32	Grăuntele acesta, în adevăr, este cea mai mică dintre toate seminţele; dar, după ce a crescut, este mai mare decît zarzavaturile şi se face un copac, aşa că păsările cerului vin şi îşi fac cuiburi în ramurile lui.“
Mat	13	33	Le-a spus o altă pildă, şi anume: „Împărăţia cerurilor se aseamănă cu un aluat, pe care l-a luat o femeie şi l-a pus în trei măsuri de făină de grîu, pînă s’a dospit toată plămădeala.“
Mat	13	34	Isus a spus noroadelor toate aceste lucruri în pilde; şi nu le vorbea de loc fără pildă,
Mat	13	35	ca să se împlinească ce fusese vestit prin proorocul, care zice: „Voi vorbi în pilde, voi spune lucruri ascunse dela facerea lumii.“
Mat	13	36	Atunci Isus a dat drumul noroadelor, şi a intrat în casă. Ucenicii Lui s’au apropiat de El, şi I-au zis: „Tîlcuieşte-ne pilda cu neghina din ţarină.“
Mat	13	37	El le-a răspuns: „Cel ce samănă sămînţa bună, este Fiul omului.
Mat	13	38	Ţarina, este lumea; sămînţa bună sînt fiii Împărăţiei; neghina, sînt fiii Celui rău.
Mat	13	39	Vrăjmaşul, care a sămănat-o, este Diavolul; secerişul, este sfîrşitul veacului; secerătorii, sînt îngerii.
Mat	13	40	Deci, cum se smulge neghina şi se arde în foc, aşa va fi şi la sfîrşitul veacului.
Mat	13	41	Fiul omului va trimete pe îngerii Săi, şi ei vor smulge din Împărăţia Lui toate lucrurile, cari sînt pricină de păcătuire şi pe ceice săvîrşesc fărădelegea,
Mat	13	42	şi-i vor arunca în cuptorul aprins; acolo va fi plînsul şi scrîşnirea dinţilor
Mat	13	43	Atunci cei neprihăniţi vor străluci ca soarele în Împărăţia Tatălui lor. Cine are urechi de auzit, să audă.
Mat	13	44	Împărăţia cerurilor se mai aseamănă cu o comoară ascunsă într-o ţarină. Omul care o găseşte, o ascunde; şi, de bucuria ei, se duce şi vinde tot ce are, şi cumpără ţarina aceea.
Mat	13	45	Împărăţia cerurilor se mai aseamănă cu un negustor care caută mărgăritare frumoase.
Mat	13	46	Şi, cînd găseşte un mărgăritar de mare preţ, se duce de vinde tot ce are, şi-l cumpără.
Mat	13	47	Împărăţia cerurilor se mai aseamănă cu un năvod aruncat în mare, care prinde tot felul de peşti.
Mat	13	48	Dupăce s’a umplut, pescarii îl scot la mal, şed jos, aleg în vase ce este bun, şi aruncă afară ce este rău.
Mat	13	49	Tot aşa va fi şi la sfîrşitul veacului. Îngerii vor ieşi, vor despărţi pe cei răi din mijlocul celor buni,
Mat	13	50	şi-i vor arunca în cuptorul aprins; acolo va fi plînsul şi scrîşnirea dinţilor.“
Mat	13	51	„Aţi înţeles voi toate aceste lucruri?“ i-a întrebat Isus. – „Da, Doamne“, I-au răspuns ei.
Mat	13	52	Şi El le-a zis: „De aceea orice cărturar, care a învăţat ce trebuie despre Împărăţia cerurilor, se aseamănă cu un gospodar, care scoate din vistieria lui lucruri noi şi lucruri vechi.“
Mat	13	53	După ce a isprăvit Isus pildele acestea, a plecat de acolo.
Mat	13	54	A venit în patria Sa, şi a început să înveţe pe oameni în sinagogă; aşa că cei ce-L auzeau, se mirau şi ziceau: „De unde are El înţelepciunea şi minunile acestea?
Mat	13	55	Oare nu este El fiul tîmplarului? Nu este Maria mama Lui? Şi Iacov, Iosif, Simon şi Iuda, nu sînt ei fraţii Lui?
Mat	13	56	Şi surorile Lui nu sînt toate printre noi? Atunci de unde are El toate lucrurile acestea?“
Mat	13	57	Şi găseau astfel în El o pricină de poticnire.Dar Isus le-a zis: „Nicăieri nu este preţuit un prooroc mai puţin decît în patria şi în casa Lui.“
Mat	13	58	Şi n’a făcut multe minuni în locul acela, din pricina necredinţei lor.
------------------------Matei, capitolul 14
Mat	14	1	În vremea aceea, cîrmuitorul Irod a auzit vorbindu-se despre Isus;
Mat	14	2	şi a zis slujitorilor săi: „Acesta este Ioan Botezătorul! A înviat din morţi, şi deaceea se fac minuni prin el.“
Mat	14	3	Căci Irod prinsese pe Ioan, îl legase şi-l pusese în temniţă, din pricina Irodiadei, nevasta fratelui său Filip;
Mat	14	4	pentrucă Ioan îi zicea: „Nu-ţi este îngăduit s’o ai de nevastă.“
Mat	14	5	Irod ar fi vrut să-l omoare, dar se temea de norod, pentrucă norodul privea pe Ioan ca pe un prooroc.
Mat	14	6	Dar, cînd se prăznuia ziua naşterii lui Irod, fata Irodiadei a jucat înaintea oaspeţilor, şi a plăcut lui Irod.
Mat	14	7	Deaceea i-a făgăduit cu jurămînt că îi va da orice va cere.
Mat	14	8	Îndemnată de mamă-sa, ea a zis: „Dă-mi aici, într-o farfurie, capul lui Ioan Botezătorul!“
Mat	14	9	Împăratul s’a întristat; dar din pricina jurămintelor sale, şi de ochii celor ce şedeau la masă împreună cu el, a poruncit să i-l dea.
Mat	14	10	Şi a trimes să taie capul lui Ioan în temniţă.
Mat	14	11	Capul a fost adus într’o farfurie, şi dat fetei, care l-a dus la mamă-sa.
Mat	14	12	Ucenicii lui Ioan au venit de i-au luat trupul, l-au îngropat, şi s’au dus de au dat de ştire lui Isus.
Mat	14	13	Isus, cînd a auzit vestea aceasta, a plecat de acolo într’o corabie, ca să Se ducă singur la o parte, într’un loc pustiu. Noroadele, cînd au auzit lucrul acesta, au ieşit din cetăţi şi s’au luat după El pe jos.
Mat	14	14	Cînd a ieşit din corabie, Isus a văzut o gloată mare, I s’a făcut milă de ea, şi a vindecat pe cei bolnavi.
Mat	14	15	Cînd s’a înserat, ucenicii s’au apropiat de El, şi I-au zis: „Locul acesta este pustiu, şi vremea iată că a trecut; dă drumul noroadelor să se ducă prin sate să-şi cumpere de mîncare.“
Mat	14	16	„N’au nevoie să plece“, le-a răspuns Isus; „daţi-le voi să mănînce.“
Mat	14	17	Dar ei I-au zis: „N’avem aici decît cinci pîni şi doi peşti.“
Mat	14	18	Şi El le-a zis: „Aduceţi-i aici la Mine.“
Mat	14	19	Apoi a poruncit noroadelor să şadă pe iarbă, a luat cele cinci pîni şi cei doi peşti, Şi-a ridicat ochii spre cer, a binecuvîntat, a frînt pînile şi le-a dat ucenicilor, iar ei le-au împărţit noroadelor.
Mat	14	20	Toţi au mîncat şi s’au săturat; şi s’au ridicat douăsprezece coşuri pline cu rămăşiţele de fărămituri.
Mat	14	21	Ceice mîncaseră, erau ca la cinci mii de bărbaţi, afară de femei şi de copii.
Mat	14	22	Îndată după aceea, Isus a silit pe ucenicii Săi să intre în corabie, şi să treacă înaintea Lui de partea cealaltă, pînă va da drumul noroadelor.
Mat	14	23	După ce a dat drumul noroadelor, S’a suit pe munte să Se roage, singur la o parte. Se înoptase, şi El era singur acolo.
Mat	14	24	În timpul acesta, corabia era învăluită de valuri în mijlocul mării; căci vîntul era împotrivă.
Mat	14	25	Cînd se îngîna ziua cu noaptea {Greceşte: în a patra strajă}, Isus a venit la ei, umblînd pe mare.
Mat	14	26	Cînd L-au văzut ucenicii umblînd pe mare, s’au spăimîntat, şi au zis: „Este o nălucă!“ Şi de frică au ţipat.
Mat	14	27	Isus le-a zis îndată: „Îndrăzniţi, Eu sînt; nu vă temeţi!“
Mat	14	28	„Doamne“, I-a răspuns Petru, „dacă eşti Tu, porunceşte-mi să vin la Tine pe ape.“
Mat	14	29	„Vino!“ i-a zis Isus. Petru s’a coborît din corabie, şi a început să umble pe ape ca să meargă la Isus.
Mat	14	30	Dar, cînd a văzut că vîntul era tare, s’a temut; şi fiindcă începea să se afunde, a strigat: „Doamne, scapă-mă!“
Mat	14	31	Îndată, Isus a întins mîna, l-a apucat, şi i-a zis: „Puţin credinciosule, pentruce te-ai îndoit?“
Mat	14	32	Şi după ce au intrat în corabie, a stat vîntul.
Mat	14	33	Ceice erau în corabie, au venit de s’au închinat înaintea lui Isus, şi I-au zis: „Cu adevărat, Tu eşti Fiul lui Dumnezeu!“
Mat	14	34	După ce au trecut marea, au venit în ţinutul Ghenezaretului.
Mat	14	35	Oamenii din locul acela, cari cunoşteau pe Isus, au trimes să dea de ştire în toate împrejurimile, şi au adus la El pe toţi bolnavii.
Mat	14	36	Bolnavii îl rugau să le dea voie numai să se atingă de poala hainei Lui. Şi toţi cîţi s’au atins, s’au vindecat.
------------------------Matei, capitolul 15
Mat	15	1	Atunci nişte Farisei şi nişte cărturari din Ierusalim au venit la Isus, şi I-au zis:
Mat	15	2	„Pentru ce calcă ucenicii Tăi datina bătrînilor? Căci nu-şi spală mînile cînd mănîncă.“
Mat	15	3	Drept răspuns, El le-a zis: „Dar voi de ce călcaţi porunca lui Dumnezeu în folosul datinei voastre?
Mat	15	4	Căci Dumnezeu a zis: «Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta;» şi: «Cine va grăi de rău pe tatăl său sau pe mama sa, să fie pedepsit negreşit cu moartea.»
Mat	15	5	Dar voi ziceţi: «Cine va zice tatălui său sau mamei sale: «Ori cu ce te-aş putea ajuta, l-am închinat lui Dumnezeu,»
Mat	15	6	nu mai este ţinut să cinstească pe tatăl său sau pe mama sa. Şi aţi desfiinţat astfel cuvîntul lui Dumnezeu în folosul datinei voastre.
Mat	15	7	Făţărnicilor, bine a proorocit Isaia despre voi, cînd a zis:
Mat	15	8	«Norodul acesta se apropie de Mine cu gura şi mă cinsteşte cu buzele, dar inima lui este departe de Mine.
Mat	15	9	De geaba Mă cinstesc ei, învăţînd ca învăţături nişte porunci omeneşti.“
Mat	15	10	Isus a chemat mulţimea la Sine, şi a zis: „Ascultaţi, şi înţelegeţi:
Mat	15	11	Nu ce intră în gură spurcă pe om; ci ce iese din gură, aceea spurcă pe om.“
Mat	15	12	Atunci ucenicii Lui s’au apropiat, şi I-au zis: „Ştii că Fariseii au găsit pricină de poticnire în cuvintele, pe cari le-au auzit?“
Mat	15	13	Drept răspuns, El le-a zis: „Orice răsad, pe care nu l-a sădit Tatăl Meu cel ceresc, va fi smuls din rădăcină.
Mat	15	14	Lăsaţi-i: sînt nişte călăuze oarbe; şi cînd un orb călăuzeşte pe un alt orb, vor cădea amîndoi în groapă.“
Mat	15	15	Petru a luat cuvîntul, şi I-a zis: „Desluşeşte-ne pilda aceasta.“
Mat	15	16	Isus a zis: „Şi voi tot fără pricepere sînteţi?
Mat	15	17	Nu înţelegeţi că orice intră în gură merge în pîntece, şi apoi este aruncat afară în hazna?
Mat	15	18	Dar, ce iese din gură, vine din inimă, şi aceea spurcă pe om.
Mat	15	19	Căci din inimă ies gîndurile rele, uciderile, preacurviile, curviile, furtişagurile, mărturiile mincinoase, hulele.
Mat	15	20	Iată lucrurile cari spurcă pe om; dar a mînca cu mînile nespălate nu spurcă pe om.“
Mat	15	21	Isus, după ce a plecat de acolo, S’a dus în părţile Tirului şi ale Sidonului.
Mat	15	22	Şi iată că o femeie cananeancă, a venit din ţinuturile acelea, şi a început să strige către El: „Ai milă de mine, Doamne, Fiul lui David! Fiică-mea este muncită rău de un drac.“
Mat	15	23	El nu i-a răspuns nici un cuvînt. Şi ucenicii Lui s’au apropiat şi L-au rugat stăruitor: „Dă-i drumul, căci strigă după noi.“
Mat	15	24	Drept răspuns, El a zis: „Eu nu sînt trimes decît la oile pierdute ale casei lui Israel.“
Mat	15	25	Dar ea a venit şi I s’a închinat, zicînd: „Doamne, ajută-mi!“
Mat	15	26	Drept răspuns, El i-a zis: „Nu este bine să iei pînea copiilor, şi s’o arunci la căţei!“
Mat	15	27	„Da, Doamne“, a zis ea, „dar şi căţeii mănîncă fărămiturile cari cad de la masa stăpînilor lor.“
Mat	15	28	Atunci Isus i-a zis: „O, femeie, mare este credinţa Ta; facă-ţi-se cum voieşti.“ Şi fiica ei s’a tămăduit chiar în ceasul acela.
Mat	15	29	Isus a plecat din locurile acelea, şi a venit lîngă marea Galileii. S’a suit pe munte, şi a şezut jos acolo.
Mat	15	30	Atunci au venit la El multe noroade, avînd cu ele şchiopi, orbi, muţi, ciungi, şi mulţi alţi bolnavi I-au pus la picioarele Lui, şi El i-a tămăduit;
Mat	15	31	aşa că noroadele se mirau, cînd au văzut că muţii vorbesc, ciungii se însănătoşează, şchopii umblă şi orbii văd; şi slăveau pe Dumnezeul lui Israel.
Mat	15	32	Isus a chemat pe ucenicii Săi, şi le-a zis: „Mi-este milă de gloata aceasta; căci iată că de trei zile aşteaptă lîngă Mine, şi n’au ce mînca. Nu vreau să le dau drumul flămînzi, ca nu cumva să leşine de foame pe drum.“
Mat	15	33	Ucenicii I-au zis: „De unde să luăm în pustia aceasta atîtea pîni ca să săturăm atîta gloată?“
Mat	15	34	„Cîte pîni aveţi?“ i-a întrebat Isus. „Şapte“, I-au răspuns ei, „şi puţini peştişori“
Mat	15	35	Atunci Isus a poruncit norodului să şadă pe pămînt.
Mat	15	36	A luat cele şapte pîni şi peştişorii, şi, dupăce a mulţămit lui Dumnezeu, a frînt, şi a dat ucenicilor, iar ucenicii au împărţit norodului.
Mat	15	37	Au mîncat toţi şi s’au săturat; şi s’au ridicat şapte coşniţe pline cu rămăşiţele de fărămituri.
Mat	15	38	Cei ce mîncaseră erau patru mii de bărbaţi, afară de femei şi de copii.
Mat	15	39	În urmă Isus a dat drumul noroadelor, S’a suit în corabie, şi a trecut în ţinutul Magdalei.
------------------------Matei, capitolul 16
Mat	16	1	Fariseii şi Saducheii s’au apropiat de Isus, şi, ca să-L ispitească, I-au cerut să le arate un semn din cer.
Mat	16	2	Drept răspuns, Isus le-a zis: „Cînd se înserează, voi ziceţi: «Are să fie vreme frumoasă, căci cerul este roş.»
Mat	16	3	Şi dimineaţa, ziceţi: «Astăzi are să fie furtună, căci cerul este roş-posomorît.» Făţarnicilor, faţa cerului ştiţi s’o deosebiţi, şi semnele vremurilor nu le puteţi deosebi?
Mat	16	4	Un neam viclean şi prea curvar cere un semn; nu i se va da alt semn decît semnul proorocului Iona.“Apoi i-a lăsat şi a plecat.
Mat	16	5	Ucenicii trecuseră de cealaltă parte, şi uitaseră să ia pîni.
Mat	16	6	Isus le-a zis: „Luaţi seama şi păziţi-vă de aluatul Fariseilor şi al Saducheilor.“
Mat	16	7	Ucenicii se gîndeau în ei, şi ziceau: „Ne zice aşa pentrucă n’am luat pîni!“
Mat	16	8	Isus, care cunoştea lucrul acesta, le-a zis: „Puţin credincioşilor, pentruce vă gîndiţi că n’aţi luat pîni?
Mat	16	9	Tot nu înţelegeţi? Şi nici nu vă mai aduceţi aminte de cele cinci pîni pentru cei cinci mii de oameni, şi cîte coşuri aţi ridicat?
Mat	16	10	Nici de cele şapte pîni pentru cei patru mii de oameni, şi cîte coşniţe aţi ridicat?
Mat	16	11	Cum nu înţelegeţi că nu v’am spus de pîni? Ci v’am spus să vă păziţi de aluatul Fariseilor şi al Saducheilor?“
Mat	16	12	Atunci au înţeles ei că nu le zisese să se păzească de aluatul pînii, ci de învăţătura Fariseilor şi a Saducheilor.
Mat	16	13	Isus a venit în părţile Cezareii lui Filip, şi a întrebat pe ucenicii Săi: „Cine zic oamenii că sînt Eu, Fiul omului?“
Mat	16	14	Ei au răspuns: „Unii zic că eşti Ioan Botezătorul; alţii: Ilie; alţii: Ieremia, sau unul din prooroci.“
Mat	16	15	„Dar voi“, le-a zis El, „cine ziceţi că sînt?“
Mat	16	16	Simon Petru, drept răspuns, I-a zis: „Tu eşti Hristosul, Fiul Dumnezeului celui viu!“
Mat	16	17	Isus a luat din nou cuvîntul, şi i-a zis: „Ferice de tine, Simone, fiul lui Iona; fiindcă nu carnea şi sîngele ţi-a descoperit lucrul acesta, ci Tatăl Meu care este în ceruri.
Mat	16	18	Şi Eu îţi spun: tu eşti Petru {Greceşte: Petros}, şi pe această piatră {Greceşte: petra} voi zidi Biserica Mea, şi porţile Locuinţei morţilor nu o vor birui.
Mat	16	19	Îţi voi da cheile Împărăţiei cerurilor, şi orice vei lega pe pămînt, va fi legat în ceruri, şi orice vei deslega pe pămînt, va fi deslegat în ceruri.“
Mat	16	20	Atunci a poruncit ucenicilor Săi să nu spună nimănui că El este Hristosul.
Mat	16	21	De atunci încolo, Isus a început să spună ucenicilor Săi că El trebuie să meargă la Ierusalim, să pătimească mult din partea bătrînilor, din partea preoţilor celor mai de seamă şi din partea cărturarilor; că are să fie omorît, şi că a treia zi are să învieze.
Mat	16	22	Petru L-a luat de oparte, şi a început să-L mustre, zicînd: „Să Te ferească Dumnezeu, Doamne! Să nu Ţi se întîmple aşa ceva!“
Mat	16	23	Dar Isus S’a întors, şi a zis lui Petru: „Înapoia Mea, Satano: tu eşti o piatră de poticnire pentru Mine! Căci gîndurile tale nu sînt gîndurile lui Dumnezeu, ci gînduri de ale oamenilor.“
Mat	16	24	Atunci Isus a zis ucenicilor Săi: „Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea, şi să Mă urmeze.
Mat	16	25	Pentrucă oricine va vrea să-şi scape viaţa, o va pierde; dar oricine îşi va pierde viaţa pentru Mine, o va cîştiga.
Mat	16	26	Şi ce ar folosi unui om să cîştige toată lumea, dacă şi-ar pierde sufletul? Sau, ce ar da un om în schimb pentru sufletul său?
Mat	16	27	Căci Fiul omului are să vină în slava Tatălui Său, cu îngerii Săi; şi atunci va răsplăti fiecăruia după faptele lui.
Mat	16	28	Adevărat vă spun că unii din cei ce stau aici nu vor gusta moartea pînă nu vor vedea pe Fiul omului venind în Împărăţia Sa.“
------------------------Matei, capitolul 17
Mat	17	1	După şase zile, Isus a luat cu El pe Petru, Iacov şi Ioan, fratele lui, şi i-a dus la o parte pe un munte înalt.
Mat	17	2	El S’a schimbat la faţă înaintea lor; faţa Lui a strălucit ca soarele, şi hainele I s’au făcut albe ca lumina.
Mat	17	3	Şi iată că li s’a arătat Moise şi Ilie, stînd de vorbă cu El.
Mat	17	4	Petru a luat cuvîntul, şi a zis lui Isus: „Doamne, este bine să fim aici; dacă vrei, am să fac aici trei colibi: una pentru Tine, una pentru Moise şi una pentru Ilie.“
Mat	17	5	Pe cînd vorbea el încă, iată că i-a acoperit un nor luminos cu umbra lui. Şi din nor s’a auzit un glas, care zicea: „Acesta este Fiul Meu prea iubit, în care Îmi găsesc plăcerea Mea: de El să ascultaţi!“
Mat	17	6	Cînd au auzit, ucenicii au căzut cu feţele la pămînt, şi s’au înspăimîntat foarte tare.
Mat	17	7	Dar Isus S’a apropiat, S’a atins de ei, şi le-a zis: „Sculaţi-vă, nu vă temeţi!“
Mat	17	8	Ei au ridicat ochii, şi n’au văzut pe nimeni, decît pe Isus singur.
Mat	17	9	Pe cînd se coborau din munte, Isus le-a dat porunca următoare: „Să nu spuneţi nimărui de vedenia aceasta, pînă va învia Fiul omului din morţi.“
Mat	17	10	Ucenicii I-au pus întrebarea următoare: „Oare de ce zic cărturarii că întîi trebuie să vină Ilie?“
Mat	17	11	Drept răspuns, Isus le-a zis: „Este adevărat că trebuie să vină întîi Ilie, şi să aşeze din nou toate lucrurile.
Mat	17	12	Dar vă spun că Ilie a şi venit, şi ei nu l-au cunoscut, ci au făcut cu el ce au vrut. Tot aşa are să sufere şi Fiul omului din partea lor.“
Mat	17	13	Ucenicii au înţeles atunci că le vorbise despre Ioan Botezătorul.
Mat	17	14	Cînd au ajuns la norod, a venit un om, care a căzut în genunchi înaintea lui Isus, şi I-a zis:
Mat	17	15	„Doamne, ai milă de fiul meu, căci este lunatic, şi pătimeşte rău: de multe ori cade în foc, şi de multe ori cade în apă.
Mat	17	16	L-am adus la ucenicii Tăi, şi n’au putut să-l vindece.“
Mat	17	17	„O, neam necredincios şi pornit la rău!“ a răspuns Isus. „Pînă cînd voi fi cu voi? Pînă cînd vă voi suferi? Aduceţi-l aici la Mine.“
Mat	17	18	Isus a certat dracul, care a ieşit afară din el. Şi băiatul s’a tămăduit chiar în ceasul acela.
Mat	17	19	Atunci ucenicii au venit la Isus, şi I-au zis, deoparte: „Noi de ce n’am putut să-l scoatem?“
Mat	17	20	„Din pricina puţinei voastre credinţe“, le-a zis Isus. „Adevărat vă spun că, dacă aţi avea credinţă cît un grăunte de muştar, aţi zice muntelui acestuia: «Mută-te de aici colo», şi s’ar muta; nimic nu v’ar fi cu neputinţă.
Mat	17	21	Dar acest soi de draci nu iese afară decît cu rugăciune şi cu post.“
Mat	17	22	Pe cînd stăteau în Galilea, Isus le-a zis: „Fiul omului trebuie să fie dat în mînile oamenilor.
Mat	17	23	Ei Îl vor omorî, dar a treia zi va învia.“ Ucenicii s’au întristat foarte mult.
Mat	17	24	Cînd au ajuns în Capernaum, ceice strîngeau darea pentru Templu {Greceşte: Cele două drahme} au venit la Petru, şi i-au zis: „Învăţătorul vostru nu plăteşte darea?“
Mat	17	25	„Ba da“, a zis Petru. Şi cînd a intrat în casă, Isus i-a luat înainte, şi i-a zis: „Ce crezi, Simone? Împăraţii pămîntului dela cine iau dări sau biruri? Dela fiii lor sau dela străini?“
Mat	17	26	Petru I-a răspuns: „Dela străini.“ Şi Isus i-a zis: „Aşa dar fiii sînt scutiţi.
Mat	17	27	Dar, ca să nu-i facem să păcătuiască, du-te la mare, aruncă undiţa, şi trage afară peştele care va veni întîi; deschide-i gura, şi vei găsi în ea o rublă {Greceşte: Un statir} pe care ia-o şi dă-le-o lor, pentru Mine şi pentru tine.“
------------------------Matei, capitolul 18
Mat	18	1	În clipa aceea, ucenicii s’au apropiat de Isus, şi L-au întrebat: „Cine este mai mare în Împărăţia cerurilor?“
Mat	18	2	Isus a chemat la El un copilaş, l-a pus în mijlocul lor,
Mat	18	3	şi le-a zis: „Adevărat vă spun că, dacă nu vă veţi întoarce la Dumnezeu şi nu vă veţi face ca nişte copilaşi, cu nici un chip nu veţi intra în Împărăţia cerurilor.
Mat	18	4	Deaceea, oricine se va smeri ca acest copilaş, va fi cel mai mare în Împărăţia cerurilor.
Mat	18	5	Şi oricine va primi un copilaş ca acesta în Numele Meu, Mă primeşte pe Mine.
Mat	18	6	Dar pentru oricine va face să păcătuiască pe unul din aceşti micuţi, cari cred în Mine, ar fi mai de folos să i se atîrne de gît o piatră mare de moară, şi să fie înecat în adîncul mării.
Mat	18	7	Vai de lume, din pricina prilejurilor de păcătuire! Fiindcă nu se poate să nu vină prilejuri de păcătuire; dar vai de omul acela prin care vine prilejul de păcătuire!
Mat	18	8.	Acum, dacă mîna ta sau piciorul tău te face să cazi în păcat, taie-le şi leapădă-le dela tine. Este mai bine pentru tine să intri în viaţă şchiop sau ciung, decît să ai două mîni sau două picioare, şi să fii aruncat în focul vecinic.
Mat	18	9.	Şi dacă ochiul tău te face să cazi în păcat, scoate-l şi leapădă-l dela tine. Este mai bine pentru tine să intri în viaţă numai cu un ochi, decît să ai amîndoi ochii, şi să fii aruncat în focul gheenei.
Mat	18	10	Feriţi-vă să nu defăimaţi nici măcar pe unul din aceşti micuţi; căci vă spun că îngerii lor în ceruri văd pururea faţa Tatălui Meu care este în ceruri.
Mat	18	11	Fiindcă Fiul omului a venit să mîntuiască ce era pierdut.
Mat	18	12	Ce credeţi? Dacă un om are o sută de oi, şi se rătăceşte una din ele, nu lasă el pe cele nouăzeci şi nouă pe munţi, şi se duce să caute pe cea rătăcită?
Mat	18	13	Şi, dacă i se întîmplă s’o găsească, adevărat vă spun, că are mai multă bucurie de ea, decît de cele nouăzeci şi nouă, cari nu se rătăciseră.
Mat	18	14	Tot aşa, nu este voia Tatălui vostru celui din ceruri să piară unul măcar din aceşti micuţi.
Mat	18	15	Dacă fratele tău a păcătuit împotriva ta, du-te şi mustră-l între tine şi el singur. Dacă te ascultă, ai cîştigat pe fratele tău.
Mat	18	16	Dar, dacă nu te ascultă, mai ia cu tine unul sau doi inşi, pentruca orice vorbă să fie sprijinită pe mărturia a doi sau trei martori.
Mat	18	17	Dacă nu vrea să asculte de ei, spune-l Bisericii; şi, dacă nu vrea să asculte nici de Biserică, să fie pentru tine ca un păgîn şi ca un vameş.
Mat	18	18	Adevărat vă spun, că orice veţi lega pe pămînt, va fi legat în cer; şi orice veţi deslega pe pămînt, va fi deslegat în cer.
Mat	18	19	Vă mai spun iarăş, că, dacă doi dintre voi se învoiesc pe pămînt să ceară un lucru oarecare, le va fi dat de Tatăl Meu care este în ceruri.
Mat	18	20	Căci acolo unde sînt doi sau trei adunaţi în {Greceşte: Pentru Numele Meu} Numele Meu, sînt şi Eu în mijlocul lor.“
Mat	18	21	Atunci Petru s’a apropiat de El, şi I-a zis: „Doamne de cîte ori să iert pe fratele Meu cînd va păcătui împotriva mea? Pînă la şapte ori?“
Mat	18	22	Isus i-a zis: „Eu nu-ţi zic pînă la şapte ori, ci pînă la şaptezeci de ori cîte şapte.
Mat	18	23	Deaceea, Împărăţia cerurilor se aseamănă cu un împărat, care a vrut să se socotească cu robii săi.
Mat	18	24	A început să facă socoteala, şi i-au adus pe unul, care îi datora zece mii de galbeni {Greceşte: Talanţi}
Mat	18	25	Fiindcă el n’avea cu ce plăti, stăpînul lui a poruncit să-l vîndă pe el, pe nevasta lui, pe copiii lui, şi tot ce avea, şi să se plătească datoria.
Mat	18	26	Robul s’a aruncat la pămînt, i s’a închinat, şi a zis: «Doamne, mai îngăduieşte-mă, şi-ţi voi plăti tot.»
Mat	18	27	Stăpînul robului aceluia, făcîndu-i-se milă de el, i-a dat drumul, şi i-a iertat datoria.
Mat	18	28	Robul acela, cînd a ieşit afară, a întîlnit pe unul din tovarăşii lui de slujbă, care-i era dator o sută de lei. A pus mîna pe el, şi-l strîngea de gît, zicînd: «Plăteşte-mi ce-mi eşti dator.»
Mat	18	29	Tovarăşul lui s’a aruncat la pămînt, îl ruga, şi zicea: «Mai îngăduieşte-mă, şi-ţi voi plăti.»
Mat	18	30	Dar el n’a vrut, ci s’a dus şi l-a aruncat în temniţă, pînă va plăti datoria.
Mat	18	31	Cînd au văzut tovarăşii lui cele întîmplate, s’au întristat foarte mult, şi s’au dus de au spus stăpînului lor toate cele petrecute.
Mat	18	32	Atunci stăpînul a chemat la el pe robul acesta, şi i-a zis: «Rob vicelan! Eu ţi-am iertat toată datoria, fiindcă m’ai rugat.
Mat	18	33	Oare nu se cădea să ai şi tu milă de tovarăşul tău, cum am avut eu milă de tine?»
Mat	18	34	Şi stăpînul s’a mîniat şi l-a dat pe mîna chinuitorilor, pînă va plăti tot ce datora.
Mat	18	35	Tot aşa vă va face şi Tatăl Meu cel ceresc, dacă fiecare din voi nu iartă din toată inima pe fratele său.“
------------------------Matei, capitolul 19
Mat	19	1	După ce a sfîrşit Isus cuvîntările acestea, a plecat din Galilea, şi a venit în ţinutul Iudeii, dincolo de Iordan.
Mat	19	2	După El au mers multe gloate; şi acolo a vindecat pe cei bolnavi.
Mat	19	3	Fariseii au venit la El, şi, ca să-L ispitească, I-au zis: „Oare este îngăduit unui bărbat să-şi lase nevasta pentru orice pricină?“
Mat	19	4	Drept răspuns, El le-a zis: „Oare n’aţi citit că Ziditorul, dela început i-a făcut parte bărbătească şi parte femeiască,
Mat	19	5	şi a zis: «De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa, şi se va lipi de nevastă-sa, şi cei doi vor fi un singur trup?»
Mat	19	6	Aşa că nu mai sînt doi, ci un singur trup. Deci, ce a împreunat Dumnezeu, omul să nu despartă.“
Mat	19	7	„Pentru ce dar“, I-au zis ei, „a poruncit Moise ca bărbatul să dea nevestei o carte de despărţire, şi s’o lase?“
Mat	19	8	Isus le-a răspuns: „Din pricina împietririi inimilor voastre a îngăduit Moise să vă lăsaţi nevestele; dar dela început n’a fost aşa.
Mat	19	9	Eu însă vă spun că oricine îşi lasă nevasta, afară de pricină de curvie, şi ia pe alta de nevastă, preacurveşte; şi cine ia de nevastă pe cea lăsată de bărbat, preacurveşte.“
Mat	19	10	Ucenicii Lui I-au zis: „Dacă astfel stă lucrul cu bărbatul şi nevasta lui, nu este de folos să se însoare.“
Mat	19	11	El le-a răspuns: „Nu toţi pot primi cuvîntul acesta, ci numai aceia cărora le este dat.
Mat	19	12	Fiindcă sînt fameni, cari s’au născut aşa din pîntecele maicii lor; sînt fameni, cari au fost făcuţi fameni de oameni; şi sînt fameni, cari singuri s’au făcut fameni pentru Împărăţia cerurilor. Cine poate să primească lucrul acesta, să-l primească.“
Mat	19	13	Atunci I-au adus nişte copilaşi, ca să-Şi pună mînile peste ei, şi să Se roage pentru ei. Dar ucenicii îi certau.
Mat	19	14	Şi Isus le-a zis: „Lăsaţi copilaşii să vină la Mine, şi nu-i opriţi, căci Împărăţia cerurilor este a celor ca ei.“
Mat	19	15	După ce Şi-a pus mînile peste ei, a plecat de acolo.
Mat	19	16	Atunci s’a apropiat de Isus un om, şi I-a zis: „Învăţătorule, ce bine să fac, ca să am viaţa vecinică?“
Mat	19	17	El i-a răspuns: „Dece mă întrebi: «Ce bine?» Binele este Unul singur. Dar dacă vrei să intri în viaţă, păzeşte poruncile.“
Mat	19	18	„Cari?“ I-a zis el. Şi Isus i-a răspuns: „Să nu ucizi: să nu preacurveşti; să nu furi; să nu faci o mărturisire mincinoasă;
Mat	19	19	să cinsteşti pe tatăl tău şi pe mama ta“; şi: „Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi.“
Mat	19	20	Tînărul I-a zis: „Toate aceste porunci le-am păzit cu grijă din tinereţa mea; ce-mi mai lipseşte?“
Mat	19	21	„Dacă vrei să fii desăvîrşit“, i-a zis Isus, „du-te de vinde ce ai, dă la săraci, şi vei avea o comoară în cer! Apoi vino, şi urmează-Mă.“
Mat	19	22	Cînd a auzit tînărul vorba aceasta, a plecat foarte întristat; pentrucă avea multe avuţii.
Mat	19	23	Isus a zis ucenicilor Săi: „Adevărat vă spun că greu va intra un bogat în Împărăţia cerurilor.
Mat	19	24	Vă mai spun iarăş că este mai uşor să treacă o cămilă prin urechea acului, decît să intre un bogat în împărăţia lui Dumnezeu.“
Mat	19	25	Ucenicii, cînd au auzit lucrul acesta, au rămas uimiţi de tot, şi au zis: „Cine poate, atunci să fie mîntuit?“
Mat	19	26	Isus S’a uitat ţintă la ei, şi le-a zis: „La oameni lucrul acesta este cu neputinţă, dar la Dumnezeu toate lucrurile sînt cu putinţă.“
Mat	19	27	Atunci Petru a luat cuvîntul şi I-a zis: „Iată că noi am lăsat tot, şi Te-am urmat; ce răsplată vom avea?“
Mat	19	28	Isus le-a răspuns: „Adevărat vă spun că, atunci cînd va sta Fiul omului pe scaunul de domnie al măririi Sale, la înoirea tuturor lucrurilor, voi, cari M’aţi urmat, veţi şedea şi voi pe douăsprezece scaune de domnie, şi veţi judeca pe cele douăsprezece seminţii ale lui Israel.
Mat	19	29	Şi ori şi cine a lăsat case, sau fraţi, sau surori, sau tată, sau mamă, sau nevastă, sau feciori, sau holde, pentru Numele Meu, va primi însutit, şi va moşteni viaţa vecinică.
Mat	19	30	Dar mulţi din cei dintîi vor fi cei din urmă, şi mulţi din cei din urmă vor fi cei dintîi.
------------------------Matei, capitolul 20
Mat	20	1	Fiindcă Împărăţia cerurilor se aseamănă cu un gospodar, care a ieşit dis de dimineaţă, să-şi tocmească lucrători la vie.
Mat	20	2	S’a învoit cu lucrătorii cu cîte un leu pe zi, şi i-a trimes la vie.
Mat	20	3	A ieşit pela ceasul al treilea, şi a văzut pe alţii stînd în piaţă fără lucru.
Mat	20	4	«Duceţi-vă şi voi în via mea», le-a zis el, «şi vă voi da ce va fi cu dreptul.» Şi s’au dus.
Mat	20	5	A ieşit iarăş pe la ceasul al şaselea şi al nouălea, şi a făcut la fel.
Mat	20	6	Cînd a ieşit pela ceasul al unsprezecelea, a găsit pe alţii stînd în piaţă, şi le-a zis: «De ce staţi aici toată ziua fără lucru?»
Mat	20	7	Ei i-au răspuns: «Pentru că nu ne-a tocmit nimeni.» «Duceţi-vă şi voi în via mea», le-a zis el, «şi veţi primi ce va fi cu dreptul.»
Mat	20	8	Seara, stăpînul viei a zis ispravnicului său: «Cheamă pe lucrători, şi dă-le plata, începînd de la cei de pe urmă, pînă la cei dintîi.
Mat	20	9	Cei din ceasul al unsprezecelea au venit, şi au luat fiecare cîte un leu.
Mat	20	10	Cînd au venit cei dintîi, socoteau că vor primi mai mult; dar au primit şi ei tot cîte un leu de fiecare.
Mat	20	11	Dupăce au primit banii, cîrteau împotriva gospodarului,
Mat	20	12	şi ziceau: «Aceştia de pe urmă n’au lucrat decît un ceas, şi la plată i-ai făcut deopotrivă cu noi, cari am suferit greul şi zăduful zilei.»
Mat	20	13	Drept răspuns, el a zis unuia dintre ei: «Prietene, ţie nu-ţi fac nicio nedreptate; nu te-ai tocmit cu mine cu un leu?
Mat	20	14	Ia-ţi ce ţi se cuvine, şi pleacă. Eu vreau să plătesc şi acestuia din urmă ca şi ţie.
Mat	20	15	Nu pot să fac ce vreau cu ce-i al meu? Ori este ochiul tău rău, fiindcă eu sînt bun?»
Mat	20	16	Tot aşa, cei din urmă vor fi cei dintîi, şi cei dintîi vor fi cei din urmă; pentrucă mulţi sînt chemaţi, dar puţini sînt aleşi.“
Mat	20	17	Pe cînd Se suia Isus la Ierusalim, pe drum, a luat deoparte pe cei doisprezece ucenici, şi le-a zis:
Mat	20	18	„Iată că ne suim la Ierusalim, şi Fiul omului va fi dat în mînile preoţilor celor mai de seamă şi cărturarilor. Ei Îl vor osîndi la moarte,
Mat	20	19	şi-L vor da în mînile Neamurilor, ca să-L batjocorească, să-L bată şi să-L răstignească; dar a treia zi va învia.“
Mat	20	20	Atunci mama fiilor lui Zebedei s’a apropiat de Isus împreună cu fiii ei, şi I s’a închinat, vrînd să-I facă o cerere.
Mat	20	21	El a întrebat-o: „Ce vrei?“ „Porunceşte“, I-a zis ea, „ca, în Împărăţia Ta aceşti doi fii ai mei să şadă unul la dreapta şi altul la stînga Ta.“
Mat	20	22	Drept răspuns Isus a zis: „Nu ştiţi ce cereţi. Puteţi voi să beţi paharul pe care am să-l beau Eu, şi să fiţi botezaţi cu botezul cu care am să fiu botezat Eu?“ „Putem“, I-au zis ei.
Mat	20	23	Şi El le-a răspuns: „Este adevărat că veţi bea paharul Meu, şi veţi fi botezaţi cu botezul cu care am să fiu botezat Eu: dar a şedea la dreapta şi la stînga Mea, nu atîrnă de Mine s’o dau, ci este păstrată pentru aceia pentru cari a fost pregătită de Tatăl Meu.“
Mat	20	24	Cei zece, cînd au auzit, s’au mîniat pe cei doi fraţi.
Mat	20	25	Isus i-a chemat, şi le-a zis: „Ştiţi că domnitorii Neamurilor domnesc peste ele, şi mai marii lor le poruncesc cu stăpînire.
Mat	20	26	Între voi să nu fie aşa. Ci oricare va vrea să fie mare între voi, să fie slujitorul vostru;
Mat	20	27	şi oricare va vrea să fie cel dintîi între voi, să vă fie rob.
Mat	20	28	Pentru că nici Fiul omului n’a venit să I se slujească, ci El să slujească şi să-Şi dea viaţa ca răscumpărare pentru mulţi.“
Mat	20	29	Cînd au ieşit din Ierihon, o mare gloată a mers după Isus.
Mat	20	30	Şi doi orbi şedeau lîngă drum. Ei au auzit că trece Isus, şi au început să strige: „Ai milă de noi, Doamne, Fiul lui David!“
Mat	20	31	Gloata îi certa să tacă. Dar ei mai tare strigau: „Ai milă de noi, Doamne, Fiul lui David!“
Mat	20	32	Isus S’a oprit, i-a chemat, şi le-a zis: „Ce vreţi să vă fac?“
Mat	20	33	„Doamne“, I-au zis ei, „să ni se deschidă ochii!“
Mat	20	34	Lui Isus I s’a făcut milă de ei, S’a atins de ochii lor, şi îndată orbii şi-au căpătat vederea, şi au mers după El.
------------------------Matei, capitolul 21
Mat	21	1	Cînd s’au apropiat de Ierusalim şi au ajuns la Betfaghe, în spre muntele Măslinilor, Isus a trimes doi ucenici,
Mat	21	2	şi le-a zis: „Duceţi-vă în satul dinaintea voastră: în el veţi găsi îndată o măgăriţă legată, şi un măgăruş împreună cu ea; deslegaţi-i şi aduceţi-i la Mine.
Mat	21	3	Dacă vă va zice cineva ceva, să spuneţi că Domnul are trebuinţă de ei. Şi îndată îi va trimete.“
Mat	21	4	Dar toate aceste lucruri s’au întîmplat ca să se împlinească ce fusese vestit prin proorocul, care zice:
Mat	21	5	„Spuneţi fiicei Sionului: «Iată, Împăratul tău vine la tine, blînd şi călare pe un măgar, pe un măgăruş, mînzul unei măgăriţe.“
Mat	21	6	Ucenicii s’au dus, şi au făcut cum le poruncise Isus.
Mat	21	7	Au adus măgăriţa şi măgăruşul, şi-au pus hainele peste ei, şi El a şezut deasupra.
Mat	21	8	Cei mai mulţi din norod îşi aşterneau hainele pe drum; alţii tăiau ramuri din copaci, şi le presărau pe drum.
Mat	21	9	Noroadele cari mergeau înaintea lui Isus şi cele ce veneau în urmă, strigau: „Osana Fiul lui David! Binecuvîntat este Cel ce vine în Numele Domnului! Osana în cerurile prea înalte!“
Mat	21	10	Cînd a intrat în Ierusalim, toată cetatea s’a pus în mişcare, şi fiecare zicea: „Cine este acesta?“
Mat	21	11	„Este Isus, Proorocul, din Nazaretul Galileii“, răspundeau noroadele.
Mat	21	12	Isus a intrat în Templul lui Dumnezeu. A dat afară pe toţi cei ce vindeau şi cumpărau în Templu, a răsturnat mesele schimbătorilor de bani şi scaunele celor ce vindeau porumbei,
Mat	21	13	şi le-a zis: „Este scris: «Casa Mea se va chema o casă de rugăciune.» Dar voi aţi făcut din ea o peşteră de tîlhari.“
Mat	21	14	Nişte orbi şi şchiopi au venit la El în Templu, şi El i-a vindecat.
Mat	21	15	Dar preoţii cei mai de seamă şi cărturarii, cînd au văzut minunile pe cari le făcea, şi pe copii strigînd în Templu şi zicînd: „Osana, Fiul lui David!“ s’au umplut de mînie.
Mat	21	16	Şi I-au zis: „Auzi ce zic aceştia?“ „Da,“ le-a răspuns Isus. „Oare n’aţi citit niciodată cuvintele acestea: «Tu ai scos laude din gura pruncilor şi din gura celor ce sug?“
Mat	21	17	Şi, lăsîndu-i, a ieşit afară din cetate, şi S’a îndreptat spre Betania, şi a rămas acolo.
Mat	21	18	Dimineaţa, pe cînd Se întorcea în cetate, I-a fost foame.
Mat	21	19	A văzut un smochin lîngă drum, şi S’a apropiat de el; dar n’a găsit decît frunze, şi i-a zis: „Deacum încolo în veac să nu mai dea rod din tine!“ Şi pe dată smochinul s’a uscat.
Mat	21	20	Ucenicii, cînd au văzut acest lucru, s’au mirat, şi au zis: „Cum de s’a uscat smochinul acesta într’o clipă?“
Mat	21	21	Drept răspuns, Isus le-a zis: „Adevărat vă spun că, dacă veţi avea credinţă şi nu vă veţi îndoi, veţi face nu numai ce s’a făcut smochinului acestuia; ci chiar dacă aţi zice muntelui acestuia: «Ridică-te de aici, şi aruncă-te în mare,» se va face.
Mat	21	22	Tot ce veţi cere cu credinţă, prin rugăciune, veţi primi.
Mat	21	23	Isus S’a dus în Templu; şi, pe cînd învăţa norodul, au venit la El preoţii cei mai de seamă şi bătrînii norodului, şi I-au zis: „Cu ce putere faci Tu lucrurile acestea, şi cine Ţi-a dat puterea aceasta?“
Mat	21	24	Drept răspuns, Isus le-a zis: „Vă voi pune şi Eu o întrebare; şi dacă-Mi veţi răspunde la ea, vă voi spune şi Eu cu ce putere fac aceste lucruri.
Mat	21	25	Botezul lui Ioan de unde venea? Din cer, sau dela oameni?“ Dar ei vorbeau între ei şi ziceau: „Dacă vom răspunde: «Din cer,» ne va spune: «Atunci de ce nu l-aţi crezut?»
Mat	21	26	Şi dacă vom răspunde: «Dela oameni,» ne temem de norod, pentrucă toţi socotesc pe Ioan drept prooroc.“
Mat	21	27	Atunci au răspuns lui Isus: „Nu ştim!“ Şi El, la rîndul Lui, le-a zis: „Nici Eu nu vă voi spune cu ce putere fac aceste lucruri.
Mat	21	28	Ce credeţi? Un om avea doi feciori; şi s’a dus la cel dintîi, şi i-a zis: «Fiule, du-te astăzi de lucrează în via mea!»
Mat	21	29	«Nu vreau,» i-a răspuns el. În urmă, i-a părut rău, şi s’a dus.
Mat	21	30	S’a dus şi la celălalt, şi i-a spus tot aşa. Şi fiul acesta a răspuns: «Mă duc, doamne!» Şi nu s’a dus.
Mat	21	31	Care din amîndoi a făcut voia tatălui său?“ „Cel dintîi,“ au răspuns ei. Şi Isus le-a zis: „Adevărat vă spun că vameşii şi curvele merg înaintea voastră în Împărăţia lui Dumnezeu.
Mat	21	32	Fiindcă Ioan a venit la voi umblînd în calea neprihănirii, şi nu l-aţi crezut. Dar vameşii şi curvele l-au crezut: şi, măcar că aţi văzut lucrul acesta, nu v’aţi căit în urmă ca să-l credeţi.
Mat	21	33	Ascultaţi o altă pildă. Era un om, un gospodar, care a sădit o vie. A împrejmuit-o cu un gard, a săpat un teasc în ea, şi a zidit un turn. Apoi a dat-o unor vieri, şi a plecat în altă ţară.
Mat	21	34	Cînd a venit vremea roadelor, a trimes pe robii săi la vieri, ca să ia partea lui de rod.
Mat	21	35	Vierii au pus mîna pe robii lui, şi pe unul l-au bătut, pe altul l-au omorît, iar pe altul l-au ucis cu pietre.
Mat	21	36	A mai trimes alţi robi, mai mulţi decît cei dintîi; şi vierii i-au primit la fel.
Mat	21	37	La urmă, a trimes la ei pe fiul său, zicînd: «Vor primi cu cinste pe fiul meu!»
Mat	21	38	Dar vierii, cînd au văzut pe fiul, au zis între ei: «Iată moştenitorul; veniţi să-l omorîm şi să punem stăpînire pe moştenirea lui.»
Mat	21	39	Şi au pus mîna pe el, l-au scos afară din vie şi l-au omorît.
Mat	21	40	Acum, cînd va veni stăpînul viei, ce va face el vierilor acelora?
Mat	21	41	Ei I-au răspuns: „Pe ticăloşii aceia ticălos îi va pierde, şi via o va da altor vieri, cari-i vor da rodurile la vremea lor.“
Mat	21	42	Isus le-a zis: „N’aţi citit nici odată în Scripturi că: «Piatra, pe care au lepădat-o zidarii, a ajuns să fie pusă în capul unghiului; Domnul a făcut acest lucru, şi este minunat în ochii noştri?»
Mat	21	43	Deaceea, vă spun că Împărăţia lui Dumnezeu va fi luată dela voi, şi va fi dată unui neam, care va aduce roadele cuvenite.
Mat	21	44	Cine va cădea peste piatra aceasta, va fi zdrobit de ea; iar pe acela peste care va cădea ea, îl va spulbera.“
Mat	21	45	După ce au auzit pildele Lui, preoţii cei mai de seamă şi Fariseii au înţeles că Isus vorbeşte despre ei,
Mat	21	46	şi căutau să-L prindă; dar se temeau de noroade, pentrucă ele îl socoteau drept prooroc.
------------------------Matei, capitolul 22
Mat	22	1	Isus a luat cuvîntul, şi le-a vorbit iarăş în pilde. Şi a zis:
Mat	22	2	„Împărăţia cerurilor se aseamănă cu un împărat, care a făcut nuntă fiului său.
Mat	22	3	A trimes pe robii săi să cheme pe cei poftiţi la nuntă; dar ei n’au vrut să vină.
Mat	22	4	A trimes iarăş alţi robi, şi le-a zis: «Spuneţi celor poftiţi: „Iată că am gătit ospăţul meu; juncii şi vitele mele cele îngrăşate au fost tăiate; toate sînt gata, veniţi la nuntă.»
Mat	22	5	Dar ei, fără să le pese de poftirea lui, au plecat: unul la holda lui, şi altul la negustoria lui.
Mat	22	6	Ceilalţi au pus mîna pe robi, şi-au bătut joc de ei, şi i-au omorît.
Mat	22	7	Cînd a auzit împăratul s’a mîniat; a trimes oştile sale, a nimicit pe ucigaşii aceia, şi le-a ars cetatea.
Mat	22	8	Atunci a zis robilor săi: «Nunta este gata; dar cei poftiţi n’au fost vrednici de ea.
Mat	22	9	Duceţi-vă dar la răspîntiile drumurilor, şi chemaţi la nuntă pe toţi aceia pe cari-i veţi găsi.»
Mat	22	10	Robii au ieşit la răspîntii, au strîns pe toţi pe cari i-au găsit, şi buni şi răi, şi odaia ospăţului de nuntă s’a umplut de oaspeţi.
Mat	22	11	Împăratul a intrat să-şi vadă oaspeţii; şi a zărit acolo pe un om, care nu era îmbrăcat în haina de nuntă.
Mat	22	12	«Prietene,» i-a zis el, «cum ai intrat aici fără să ai haină de nuntă?» Omul acela a amuţit.
Mat	22	13	Atunci împăratul a zis slujitorilor săi: «Legaţi-i mînile şi picioarele, şi luaţi-l şi aruncaţi-l în întunerecul de afară; acolo va fi plînsul şi scrîşnirea dinţilor.
Mat	22	14	Căci mulţi sînt chemaţi, dar puţini sînt aleşi.“
Mat	22	15	Atunci Fariseii s’au dus şi s’au sfătuit cum să prindă pe Isus cu vorba.
Mat	22	16	Au trimes la El pe ucenicii lor împreună cu Irodianii, cari I-au zis: „Învăţătorule, ştim că eşti adevărat, şi că înveţi pe oameni calea lui Dumnezeu în adevăr, fără să-Ţi pese de nimeni, pentrucă nu cauţi la faţa oamenilor.
Mat	22	17	Spune-ne dar, ce crezi? Se cade să plătim bir Cezarului sau nu?“
Mat	22	18	Isus, care le cunoştea vicleşugul, a răspuns: „Pentruce Mă ispitiţi, făţarnicilor?
Mat	22	19	Arătaţi-Mi banul birului.“ Şi ei I-au adus un ban {Greceşte: dinar}.
Mat	22	20	El i-a întrebat: „Chipul acesta şi slovele scrise pe el, ale cui sînt?“
Mat	22	21	„Ale Cezarului,“ I-au răspuns ei. Atunci El le-a zis: „Daţi dar Cezarului ce este al Cezarului, şi lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu!“
Mat	22	22	Miraţi de cuvintele acestea, ei L-au lăsat, şi au plecat.“
Mat	22	23	În aceeaş zi, au venit la Isus Saducheii, cari zic că nu este înviere. Ei I-au pus următoarea întrebare:
Mat	22	24	„Învăţătorule, Moise a zis: «Dacă moare cineva fără să aibă copii, fratele lui să ia pe nevasta fratelui său, şi să-i ridice urmaş.»
Mat	22	25	Erau dar la noi şapte fraţi. Cel dintîi s’a însurat, şi a murit; şi, fiindcă n’avea copii, a lăsat fratelui său pe nevasta lui.
Mat	22	26	Tot aşa şi al doilea, şi al treilea, pînă la al şaptelea.
Mat	22	27	La urmă, după ei toţi, a murit şi femeia.
Mat	22	28	La înviere, nevasta căruia din cei şapte va fi ea? Fiindcă toţi au avut-o de nevastă.
Mat	22	29	Drept răspuns, Isus le-a zis: „Vă rătăciţi! Pentru că nu cunoaşteţi nici Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu.
Mat	22	30	Căci la înviere, nici nu se vor însura, nici nu se vor mărita, ci vor fi ca îngerii lui Dumnezeu în cer.
Mat	22	31	Cît priveşte învierea morţilor, oare n’aţi citit ce vi s’a spus de Dumnezeu, cînd zice:
Mat	22	32	«Eu sînt Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac, şi Dumnezeul lui Iacov?» Dumnezeu nu este un Dumnezeu al celor morţi ci al celor vii.“
Mat	22	33	Noroadele, cari ascultau, au rămas uimite de învăţătura lui Isus.
Mat	22	34	Cînd au auzit Fariseii că Isus a astupat gura Saducheilor, s’au strîns la un loc.
Mat	22	35	Şi unul din ei, un învăţător al Legii, ca să-L ispitească, I-a pus întrebarea următoare:
Mat	22	36	„Învăţătorule, care este cea mai mare poruncă din Lege?“
Mat	22	37	Isus i-a răspuns: „Să iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, şi cu tot cugetul tău.“
Mat	22	38	„Aceasta este cea dintîi, şi cea mai mare poruncă.
Mat	22	39	Iar a doua, asemenea ei, este: «Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi.»
Mat	22	40	În aceste două porunci se cuprinde toată Legea şi Proorocii.“
Mat	22	41	Pe cînd erau strînşi la un loc Fariseii, Isus i-a întrebat:
Mat	22	42	Ce credeţi voi despre Hristos? Al cui fiu este?“ „Al lui David“, I-au răspuns ei.
Mat	22	43	Şi Isus le-a zis: „Cum atunci David, fiind însuflat de Duhul, Îl numeşte Domn, cînd zice:
Mat	22	44	«Domnul a zis Domnului Meu: „Şezi la dreapta Mea, pînă voi pune pe vrăjmaşii Tăi supt picioarele Tale?
Mat	22	45	Deci, dacă David Îl numeşte Domn, cum este El fiul lui?“
Mat	22	46	Nimeni nu I-a putut răspunde un cuvînt. Şi, din ziua aceea, n’a îndrăznit nimeni să-I mai pună întrebări.
------------------------Matei, capitolul 23
Mat	23	1	Atunci Isus, pe cînd cuvînta gloatelor şi ucenicilor Săi,
Mat	23	2	a zis: „Cărturarii şi Fariseii şed pe scaunul lui Moise.
Mat	23	3	Deci toate lucrurile, pe cari vă spun ei să le păziţi, păziţi-le şi faceţi-le; dar după faptele lor să nu faceţi. Căci ei zic, dar nu fac.
Mat	23	4	Ei leagă sarcini grele şi cu anevoie de purtat, şi le pun pe umerii oamenilor, dar ei nici cu degetul nu vor să le mişte.
Mat	23	5	Toate faptele lor le fac pentru ca să fie văzuţi de oameni. Astfel, îşi fac filacteriile late, îşi fac poalele veştmintelor cu ciucuri lungi;
Mat	23	6	umblă după locurile dintîi la ospeţe, şi după scaunele dintîi în sinagogi;
Mat	23	7	le place să le facă oamenii plecăciuni prin pieţe, şi să le zică: «Rabi! Rabi!»
Mat	23	8	Voi să nu vă numiţi Rabi! Fiindcă Unul singur este Învăţătorul vostru: Hristos, şi voi toţi sînteţi fraţi.
Mat	23	9	Şi «Tată» să nu numiţi pe nimeni pe pămînt; pentrucă Unul singur este Tatăl vostru: Acela care este în ceruri.
Mat	23	10	Să nu vă numiţi «Dascăli»; căci Unul singur este Dascălul vostru: Hristosul.
Mat	23	11	Cel mai mare dintre voi să fie slujitorul vostru.
Mat	23	12	Oricine se va înălţa, va fi smerit; şi oricine se va smeri, va fi înălţat.
Mat	23	13	Vai de voi, cărturari şi Farisei făţarnici! Pentrucă voi închideţi oamenilor Împărăţia cerurilor: nici voi nu intraţi în ea, şi nici pe cei ce vor să intre, nu-i lăsaţi să intre.
Mat	23	14	Vai de voi, cărturari şi Farisei făţarnici! Pentrucă voi mîncaţi casele văduvelor, în timp ce, de ochii lumii, faceţi rugăciuni lungi; de aceea veţi lua o mai mare osîndă.
Mat	23	15	Vai de voi, cărturari şi Farisei făţarnici! Pentrucă voi înconjuraţi marea şi pămîntul, ca să faceţi un tovarăş de credinţă; şi, după ce a ajuns tovarăş de credinţă, faceţi din el un fiu al gheenei, de două ori mai rău decît sînteţi voi înşivă.
Mat	23	16	Vai de voi, povăţuitori orbi, cari ziceţi: «Dacă jură cineva pe Templu, nu este nimic; dar dacă jură pe aurul Templului, este legat de jurămîntul lui.»
Mat	23	17	Nebuni şi orbi! Care este mai mare: aurul sau Templul, care sfinţeşte aurul?
Mat	23	18	«Dacă jură cineva pe altar, nu este nimic», «dar dacă jură pe darul de pe altar, este legat de jurămîntul lui.»
Mat	23	19	Nebuni şi orbi! Care este mai mare: darul, sau altarul, care sfinţeşte darul?
Mat	23	20	Deci, cine jură pe altar, jură pe el şi pe tot ce este deasupra lui;
Mat	23	21	cine jură pe Templu, jură pe el şi pe Celce locuieşte în el;
Mat	23	22	şi cine jură pe cer, jură pe scaunul de domnie al lui Dumnezeu şi pe Celce şade pe el.»
Mat	23	23	Vai de voi, cărturari şi Farisei făţarnici! Pentrucă voi daţi zeciuială din izmă, din mărar şi din chimen, şi lăsaţi nefăcute cele mai însemnate lucruri din Lege: dreptatea, mila şi credincioşia; pe acestea trebuia să le faceţi, şi pe acelea să nu le lăsaţi nefăcute.
Mat	23	24	Povăţuitori orbi, cari strecuraţi ţînţarul şi înghiţiţi cămila!
Mat	23	25	Vai de voi, cărturari şi Farisei făţarnici! Pentru că voi curăţiţi partea de afară a paharului şi a blidului, dar înlăuntru sînt pline de răpire şi de necumpătare.
Mat	23	26	Fariseu orb! Curăţă întîi partea din lăuntru a paharului şi a blidului, pentruca şi partea de afară să fie curată.
Mat	23	27	Vai de voi, cărturari şi Farisei făţarnici! Pentrucă voi sînteţi ca mormintele văruite, cari, pe dinafară se arată frumoase, iar pe dinlăuntru sînt pline de oasele morţilor şi de orice fel de necurăţenie.
Mat	23	28	Tot aşa şi voi, pe dinafară vă arătaţi neprihăniţi oamenilor, dar pe dinlăuntru sînteţi plini de făţărnicie şi de fărădelege.
Mat	23	29	Vai de voi, cărturari şi Farisei făţarnici! Pentru că voi zidiţi mormintele proorocilor, împodobiţi gropile celor neprihăniţi,
Mat	23	30	şi ziceţi: Dacă am fi trăit noi în zilele părinţilor noştri, nu ne-am fi unit cu ei la vărsarea sîngelui proorocilor.
Mat	23	31	Prin aceasta mărturisiţi despre voi înşivă că sînteţi fiii celor ce au omorît pe prooroci.
Mat	23	32	Voi dar umpleţi măsura părinţilor voştri!
Mat	23	33	Şerpi, pui de năpîrci! Cum veţi scăpa de pedeapsa gheenei?
Mat	23	34	De aceea, iată, vă trimet prooroci, înţelepţi şi cărturari. Pe unii din ei îi veţi omorî şi răstigni, pe alţii îi veţi bate în sinagogile voastre, şi-i veţi prigoni din cetate în cetate;
Mat	23	35	ca să vină asupra voastră tot sîngele nevinovat, care a fost vărsat pe pămînt, dela sîngele neprihănitului Abel pînă la sîngele lui Zaharia, fiul lui Barachia, pe care l-aţi omorît între Templu şi altar.
Mat	23	36	Adevărat vă spun, că toate acestea vor veni peste neamul acesta.
Mat	23	37	Ierusalime, Ierusalime, care omori pe prooroci şi ucizi cu pietre pe cei trimeşi la tine! De cîte ori am vrut să strîng pe copiii tăi cum îşi strînge găina puii supt aripi, şi n’aţi vrut!
Mat	23	38	Iată că vi se lasă casa pustie;
Mat	23	39	căci vă spun că deacum încolo nu Mă veţi mai vedea pînă cînd veţi zice: «Binecuvîntat este Celce vine în Numele Domnului!“
------------------------Matei, capitolul 24
Mat	24	1	La ieşirea din Templu, pe cînd mergea Isus, ucenicii Lui s’au apropiat de El ca să-I arate clădirile Templului.
Mat	24	2	Dar Isus le-a zis: „Vedeţi voi toate aceste lucruri? Adevărat vă spun că nu va rămînea aici piatră pe piatră, care să nu fie dărîmată.“
Mat	24	3	El a şezut jos pe muntele Măslinilor. Şi ucenicii Lui au venit la El la o parte, şi I-au zis: „Spune-ne, cînd se vor întîmpla aceste lucruri? Şi care va fi semnul venirii Tale şi al sfîrşitului veacului acestuia?“
Mat	24	4	Drept răspuns, Isus le-a zis: „Băgaţi de seamă să nu vă înşele cineva.
Mat	24	5	Fiindcă vor veni mulţi în Numele Meu, şi vor zice: «Eu sînt Hristosul!» Şi vor înşela pe mulţi.
Mat	24	6	Veţi auzi de războaie şi veşti de războaie: vedeţi să nu vă spăimîntaţi, căci toate aceste lucruri trebuie să se întîmple. Dar sfîrşitul tot nu va fi atunci.
Mat	24	7	Un neam se va scula împotriva altui neam, şi o împărăţie împotriva altei împărăţii; şi, pe alocurea, vor fi cutremure de pămînt, foamete şi ciumi.
Mat	24	8	Dar toate aceste lucruri nu vor fi decît începutul durerilor.
Mat	24	9	Atunci vă vor da să fiţi chinuiţi, şi vă vor omorî; şi veţi fi urîţi de toate neamurile pentru Numele Meu.
Mat	24	10	Atunci mulţi vor cădea, se vor vinde unii pe alţii, şi se vor urî unii pe alţii.
Mat	24	11	Se vor scula mulţi prooroci mincinoşi, şi vor înşela pe mulţi.
Mat	24	12	Şi, din pricina înmulţirii fărădelegii, dragostea celor mai mulţi se va răci.
Mat	24	13	Dar cine va răbda pînă la sfîrşit, va fi mîntuit.
Mat	24	14	Evanghelia aceasta a Împărăţiei va fi propovăduită în toată lumea, ca să slujească de mărturie tuturor neamurilor. Atunci va veni sfîrşitul.
Mat	24	15	De aceea, cînd veţi vedea «urîciunea pustiirii», despre care a vorbit proorocul Daniel, «aşezată în locul sfînt» – cine citeşte să înţeleagă! –
Mat	24	16	atunci, cei ce vor fi în Iudea, să fugă la munţi;
Mat	24	17	cine va fi pe acoperişul casei, să nu se pogoare să-şi ia lucrurile din casă;
Mat	24	18	şi cine va fi la cîmp, să nu se întoarcă să-şi ia haina.
Mat	24	19	Vai de femeile, cari vor fi însărcinate şi de cele ce vor da ţîţă în zilele acelea!
Mat	24	20	Rugaţi-vă ca fuga voastră să nu fie iarna, nici într’o zi de Sabat.
Mat	24	21	Pentrucă atunci va fi un necaz aşa de mare, cum n’a fost niciodată dela începutul lumii pînă acum, şi nici nu va mai fi.
Mat	24	22	Şi dacă zilele acelea n’ar fi fost scurtate, nimeni n’ar scăpa; dar, din pricina celor aleşi, zilele acelea vor fi scurtate.
Mat	24	23	Atunci dacă vă va spune cineva: «Iată, Hristosul este aici, sau acolo», să nu-l credeţi.
Mat	24	24	Căci se vor scula Hristoşi mincinoşi şi prooroci mincinoşi; vor face semne mari şi minuni, pînă acolo încît să înşele, dacă va fi cu putinţă, chiar şi pe cei aleşi.
Mat	24	25	Iată, că v’am spus mai dinainte.
Mat	24	26	Deci, dacă vă vor zice:«Iată-L în pustie», să nu vă duceţi acolo! «Iată-L în odăiţe ascunse», să nu credeţi.
Mat	24	27	Căci, cum iese fulgerul dela răsărit şi se vede pînă la apus, aşa va fi şi venirea Fiului omului.
Mat	24	28	Oriunde va fi stîrvul {Sau: hoit, mortăciune}, acolo se vor aduna vulturii.
Mat	24	29	Îndată după acele zile de necaz, «soarele se va întuneca, luna nu-şi va mai da lumina ei, stelele vor cădea din cer, şi puterile cerurilor vor fi clătinate.»
Mat	24	30	Atunci se va arăta în cer semnul Fiului omului, toate seminţiile pămîntului se vor boci, şi vor vedea pe Fiul omului venind pe norii cerului cu putere şi cu o mare slavă.
Mat	24	31	El va trimete pe îngerii Săi cu trîmbiţa răsunătoare, şi vor aduna pe aleşii Lui din cele patru vînturi, dela o margine a cerurilor pînă la cealaltă.
Mat	24	32	Dela smochin învăţaţi pilda lui: Cînd îi frăgezeşte şi înfrunzeşte mlădiţia, ştiţi că vara este aproape.
Mat	24	33	Tot aşa, şi voi, cînd veţi vedea toate aceste lucruri, să ştiţi că Fiul omului este aproape, este chiar la uşi.
Mat	24	34	Adevărat vă spun că, nu va trece neamul acesta pînă se vor întîmpla toate aceste lucruri.
Mat	24	35	Cerul şi pămîntul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece.
Mat	24	36	Despre ziua aceea şi despre ceasul acela, nu ştie nimeni: nici îngerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatăl.
Mat	24	37	Cum s’a întîmplat în zilele lui Noe, aidoma se va întîmpla şi la venirea Fiului omului.
Mat	24	38	În adevăr, cum era în zilele dinainte de potop, cînd mîncau şi beau, se însurau şi se măritau, pînă în ziua cînd a intrat Noe în corabie,
Mat	24	39	şi n’au ştiut nimic, pînă cînd a venit potopul şi i-a luat pe toţi, tot aşa va fi şi la venirea Fiului omului.
Mat	24	40	Atunci, din doi bărbaţi cari vor fi la cîmp, unul va fi luat şi altul va fi lăsat.
Mat	24	41	Din două femei cari vor măcina la moară, una va fi luată şi alta va fi lăsată.
Mat	24	42	Vegheaţi dar, pentru că nu ştiţi în ce zi va veni Domnul vostru.
Mat	24	43	Să ştiţi că, dacă ar şti stăpînul casei la ce strajă din noapte va veni hoţul, ar veghea şi n’ar lăsa să-i spargă casa.
Mat	24	44	Deaceea, şi voi fiţi gata; căci Fiul omului va veni în ceasul în care nu vă gîndiţi.
Mat	24	45	Care este deci robul credincios şi înţelept, pe care l-a pus stăpînul său peste ceata slugilor sale, ca să le dea hrana la vremea hotărîtă?
Mat	24	46	Ferice de robul acela, pe care stăpînul său, la venirea lui, îl va găsi făcînd aşa!
Mat	24	47	Adevărat vă spun că îl va pune peste toate averile sale.
Mat	24	48	Dar dacă este un rob rău, care zice în inima lui: «Stăpînul meu zăboveşte să vină!»
Mat	24	49	Dacă va începe să bată pe tovarăşii lui de slujbă, şi să mănînce şi să bea cu beţivii,
Mat	24	50	stăpînul robului aceluia va veni în ziua în care el nu se aşteaptă, şi în ceasul pe care nu-l ştie,
Mat	24	51	îl va tăia în două, şi soarta lui va fi soarta făţarnicilor; acolo va fi plînsul şi scrîşnirea dinţilor.
------------------------Matei, capitolul 25
Mat	25	1	Atunci Împărăţia cerurilor se va asemăna cu zece fecioare, cari şi-au luat candelele, şi au ieşit în întîmpinarea mirelui.
Mat	25	2	Cinci din ele erau nechibzuite, şi cinci înţelepte.
Mat	25	3	Cele nechibzuite, cînd şi-au luat candelele, n’au luat cu ele untdelemn;
Mat	25	4	dar cele înţelepte, împreună cu candelele, au luat cu ele şi untdelemn în vase.
Mat	25	5	Fiindcă mirele zăbovea, au aţipit toate, şi au adormit.
Mat	25	6	La miezul nopţii, s’a auzit o strigare: «Iată mirele, ieşiţi-i în întîmpinare!»
Mat	25	7	Atunci toate fecioarele acelea s’au sculat şi şi-au pregătit candelele.
Mat	25	8	Cele nechibzuite au zis celor înţelepte: «Daţi-ne din untdelemnul vostru, căci ni se sting candelele.»
Mat	25	9	Cele înţelepte le-au răspuns: «Nu; ca nu cumva să nu ne ajungă nici nouă nici vouă; ci mai bine duceţi-vă la cei ce vînd untdelemn şi cumpăraţi-vă.»
Mat	25	10	Pe cînd se duceau ele să cumpere untdelemn, a venit mirele: cele ce erau gata, au intrat cu el în odaia de nuntă, şi s’a încuiat uşa.
Mat	25	11	Mai pe urmă, au venit şi celelalte fecioare, şi au zis: «Doamne, Doamne, deschide-ne!»
Mat	25	12	Dar el, drept răspuns, le-a zis: «Adevărat vă spun, că nu vă cunosc!»
Mat	25	13	Veghiaţi dar, căci nu ştiţi ziua, nici ceasul în care va veni Fiul omului.
Mat	25	14	Atunci Împărăţia cerurilor se va asemăna cu un om, care, cînd era să plece într’o altă ţară, a chemat pe robii săi, şi le-a încredinţat avuţia sa.
Mat	25	15	Unuia i-a dat cinci talanţi, altuia doi, şi altuia unul: fiecăruia după puterea lui; şi a plecat.
Mat	25	16	Îndată, cel ce primise cei cinci talanţi, s’a dus, i-a pus în negoţ, şi a cîştigat cu ei alţi cinci talanţi.
Mat	25	17	Tot aşa, cel ce primise cei doi talanţi, a cîştigat şi el alţi doi cu ei.
Mat	25	18	Cel ce nu primise decît un talant, s’a dus de a făcut o groapă în pămînt şi a ascuns acolo banii stăpînului său.
Mat	25	19	După multă vreme, stăpînul robilor acelora s’a întors şi le-a cerut socoteala.
Mat	25	20	Cel ce primise cei cinci talanţi, a venit, a adus alţi cinci talanţi, şi a zis: «Doamne, mi-ai încredinţat cinci talanţi; iată că am cîştigat cu ei alţi cinci talanţi.»
Mat	25	21	Stăpînul său i-a zis: «Bine, rob bun şi credincios; ai fost credincios în puţine lucruri, te voi pune peste multe lucruri; intră în bucuria stăpînului tău.»
Mat	25	22	Cel ce primise cei doi talanţi, a venit şi el, şi a zis: «Doamne, mi-ai încredinţat doi talanţi; iată că am cîştigat cu ei alţi doi talanţi.»
Mat	25	23	Stăpînul său i-a zis: «Bine, rob bun şi credincios; ai fost credincios în puţine lucruri, te voi pune peste multe lucruri; intră în bucuria stăpînului tău!»
Mat	25	24	Cel ce nu primise decît un talant, a venit şi el, şi a zis: «Doamne, am ştiut că eşti om aspru, care seceri de unde n’ai sămănat, şi strîngi de unde n’ai vînturat:
Mat	25	25	mi-a fost teamă, şi m’am dus de ţi-am ascuns talantul în pămînt; iată-ţi ce este al tău!»
Mat	25	26	Stăpînul său i-a răspuns: «Rob viclean şi leneş! Ai ştiut că secer de unde n’am sămănat, şi că strîng de unde n’am vînturat;
Mat	25	27	prin urmare se cădea ca tu să-mi fi dat banii la zarafi, şi, la venirea mea, eu mi-aş fi luat înapoi cu dobîndă ce este al meu!
Mat	25	28	Luaţi-i dar talantul, şi daţi-l celui ce are zece talanţi.
Mat	25	29	Pentrucă celui ce are, i se va da, şi va avea de prisos; dar dela cel ce n’are, se va lua şi ce are!
Mat	25	30	Iar pe robul acela netrebnic, aruncaţi-l în întunerecul de afară: acolo va fi plînsul şi scrîşnirea dinţilor.
Mat	25	31	„Cînd va veni Fiul omului în slava Sa, cu toţi sfinţii îngeri, va şedea pe scaunul de domnie al slavei Sale.
Mat	25	32	Toate neamurile vor fi adunate înaintea Lui. El îi va despărţi pe unii de alţii cum desparte păstorul oile de capre;
Mat	25	33	şi va pune oile la dreapta, iar caprele la stînga Lui.
Mat	25	34	Atunci Împăratul va zice celor dela dreapta Lui: «Veniţi binecuvîntaţii Tatălui Meu de moşteniţi Împărăţia, care v’a fost pregătită dela întemeierea lumii.
Mat	25	35	Căci am fost flămînd, şi Mi-aţi dat de mîncat; Mi-a fost sete, şi Mi-aţi dat de băut; am fost străin, şi M’aţi primit;
Mat	25	36	am fost gol, şi M’aţi îmbrăcat; am fost bolnav, şi aţi venit să Mă vedeţi; am fost în temniţă, şi aţi venit pe la Mine.»
Mat	25	37	Atunci cei neprihăniţi Îi vor răspunde: «Doamne, cînd Te-am văzut noi flămînd, şi Ţi-am dat să mănînci? Sau fiindu-Ţi sete, şi Ţi-am dat de ai băut?
Mat	25	38	Cînd Te-am văzut noi străin, şi Te-am primit? Sau gol, şi Te-am îmbrăcat?
Mat	25	39	Cînd Te-am văzut noi bolnav sau în temniţă, şi am venit pe la Tine?»
Mat	25	40	Drept răspuns, Împăratul le va zice: «Adevărat vă spun că, oridecîteori aţi făcut aceste lucruri unuia din aceşti foarte neînsemnaţi fraţi ai Mei, Mie mi le-aţi făcut.»
Mat	25	41	Apoi va zice celor dela stînga Lui: «Duceţi-vă dela Mine, blestemaţilor, în focul cel vecinic, care a fost pregătit diavolului şi îngerilor lui!
Mat	25	42	Căci am fost flămînd, şi nu Mi-aţi dat să mănînc; Mi-a fost sete, şi nu Mi-aţi dat să beau;
Mat	25	43	am fost străin, şi nu M’aţi primit; am fost gol, şi nu M’aţi îmbrăcat; am fost bolnav şi în temniţă, şi n’aţi venit pela Mine.»
Mat	25	44	Atunci Îi vor răspunde şi ei: «Doamne, cînd Te-am văzut noi flămînd sau fiindu-Ţi sete, sau străin, sau gol, sau bolnav, sau în temniţă, şi nu Ţi-am slujit?»
Mat	25	45	Şi El, drept răspuns, le va zice: «Adevărat vă spun că, oridecîteori n’aţi făcut aceste lucruri unuia dintr’aceşti foarte neînsemnaţi fraţi ai Mei, Mie nu Mi le-aţi făcut.»
Mat	25	46	Şi aceştia vor merge în pedeapsa vecinică, iar cei neprihăniţi vor merge în viaţa vecinică.“
------------------------Matei, capitolul 26
Mat	26	1	Dupăce a isprăvit Isus toate cuvîntările acestea, a zis ucenicilor Săi:
Mat	26	2	„Ştiţi că după două zile vor fi Paştele; şi Fiul omului va fi dat ca să fie răstignit!“
Mat	26	3	Atunci preoţii cei mai de seamă, cărturarii şi bătrînii norodului s’au strîns în curtea marelui preot care se numea Caiafa;
Mat	26	4	şi s’au sfătuit împreună, cum să prindă pe Isus cu vicleşug, şi să-L omoare.
Mat	26	5	Dar ziceau: „Nu în timpul praznicului, ca să nu se facă turburare în norod.“
Mat	26	6	Cînd era Isus în Betania, în casa lui Simon leprosul,
Mat	26	7	s’a apropiat de El o femeie cu un vas de alabastru cu mir foarte scump; şi, pe cînd sta El la masă, ea a turnat mirul pe capul Lui.
Mat	26	8	Ucenicilor le-a fost necaz, cînd au văzut lucrul acesta, şi au zis: „Ce rost are risipa aceasta?
Mat	26	9	Mirul acesta s’ar fi putut vinde foarte scump, şi banii să se dea săracilor.“
Mat	26	10	Cînd a auzit Isus, le-a zis: „De ce faceţi supărare femeii? Ea a făcut un lucru frumos faţă de Mine.
Mat	26	11	Pentrucă pe săraci îi aveţi totdeauna cu voi, dar pe Mine nu Mă aveţi totdeauna.
Mat	26	12	Dacă a turnat acest mir pe trupul Meu, ea a făcut lucrul acesta în vederea pregătirii Mele pentru îngropare.
Mat	26	13	Adevărat vă spun că ori unde va fi propovăduită Evanghelia aceasta, în toată lumea, se va spune şi ce a făcut femeia aceasta, spre pomenirea ei.“
Mat	26	14	Atunci unul din cei doisprezece, numit Iuda Iscarioteanul, s’a dus la preoţii cei mai de seamă,
Mat	26	15	şi le-a zis: „Ce vreţi să-mi daţi, şi-L voi da în mînile voastre?“ Ei i-au cîntărit treizeci de arginţi.
Mat	26	16	Din clipa aceea, Iuda căuta un prilej nimerit, ca să dea pe Isus în mînile lor.
Mat	26	17	În ziua dintîi a praznicului Azimilor, ucenicii au venit la Isus, şi I-au zis: „Unde vrei să-Ţi pregătim să mănînci Paştele?“
Mat	26	18	El le-a răspuns: „Duceţi-vă în cetate la cutare om, şi spuneţi-i: „Învăţătorul zice: «Vremea Mea este aproape; voi face Paştele cu ucenicii Mei în casa ta.“
Mat	26	19	Ucenicii au făcut cum le poruncise Isus, şi au pregătit Paştele.
Mat	26	20	Seara, Isus a şezut la masă cu cei doisprezece ucenici ai Săi.
Mat	26	21	Pe cînd mîncau, El a zis: „Adevărat vă spun că unul din voi Mă va vinde.“
Mat	26	22	Ei s’au întristat foarte mult, şi au început să-I zică unul după altul: „Nu cumva sînt eu, Doamne?“
Mat	26	23	Drept răspuns, El le-a zis: „Cel ce a întins cu Mine mîna în blid, acela Mă va vinde.
Mat	26	24	Negreşit, Fiul omului Se duce după cum este scris despre El. Dar vai de omul acela prin care este vîndut Fiul omului! Mai bine ar fi fost pentru el să nu se fi născut!“
Mat	26	25	Iuda, vînzătorul, a luat cuvîntul, şi I-a zis: „Nu cumva sînt eu, Învăţătorule?“ „Da“, i-a răspuns Isus, „tu eşti!“
Mat	26	26	Pe cînd mîncau ei, Isus a luat o pîne; şi după ce a binecuvîntat, a frînt-o, şi a dat-o ucenicilor, zicînd: „Luaţi, mîncaţi; acesta este trupul Meu.“
Mat	26	27	Apoi a luat un pahar, şi, după ce a mulţămit lui Dumnezeu, li l-a dat, zicînd: „Beţi toţi din el;
Mat	26	28	căci acesta este sîngele Meu, sîngele legămîntului celui nou, care se varsă pentru mulţi, spre iertarea păcatelor.
Mat	26	29	Vă spun că, de acum încolo nu voi mai bea din acest rod al viţei, pînă în ziua cînd îl voi bea cu voi nou în Împărăţia Tatălui Meu.“
Mat	26	30	După ce au cîntat cîntarea, au ieşit în muntele Măslinilor.
Mat	26	31	Atunci Isus le-a zis: „În noaptea aceasta, toţi veţi găsi în Mine o pricină de poticnire; căci este scris: «Voi bate Păstorul, şi oile turmei vor fi risipite.»
Mat	26	32	Dar, după ce voi învia, voi merge înaintea voastră în Galilea.“
Mat	26	33	Petru a luat cuvîntul, şi I-a zis: „Chiar dacă toţi ar găsi în Tine o pricină de poticnire, eu niciodată nu voi găsi în Tine o pricină de poticnire.“
Mat	26	34	„Adevărat îţi spun“, i-a zis Isus, „că tu, chiar în noaptea aceasta, înainte ca să cînte cocoşul, te vei lepăda de Mine de trei ori.“
Mat	26	35	Petru I-a răspuns: „Chiar dacă ar trebui să mor cu Tine, tot nu mă voi lepăda de Tine.“ Şi toţi ucenicii au spus acelaş lucru.
Mat	26	36	Atunci Isus a venit cu ei într’un loc îngrădit, numit Ghetsimani, şi a zis ucenicilor: „Şedeţi aici pînă Mă voi duce colo să Mă rog.“
Mat	26	37	A luat cu El pe Petru şi pe cei doi fii ai lui Zebedei, şi a început să Se întristeze şi să se mîhnească foarte tare.
Mat	26	38	Isus le-a zis atunci: „Sufletul Meu este cuprins de o întristare de moarte; rămîneţi aici, şi vegheaţi împreună cu Mine.“
Mat	26	39	Apoi a mers puţin mai înainte, a căzut cu faţa la pămînt, şi S’a rugat, zicînd: „Tată, dacă este cu putinţă, depărtează dela Mine paharul acesta! Totuş nu cum voiesc Eu, ci cum voieşti Tu.“
Mat	26	40	Apoi a venit la ucenici, i-a găsit dormind, şi a zis lui Petru: „Ce, un ceas n’aţi putut să vegheaţi împreună cu Mine!
Mat	26	41	Vegheaţi şi rugaţi-vă, ca să nu cădeţi în ispită; duhul, în adevăr, este plin de rîvnă, dar carnea este neputincioasă.“
Mat	26	42	S’a depărtat a doua oară, şi S’a rugat, zicînd: „Tată, dacă nu se poate să se îndepărteze de Mine paharul acesta, fără să-l beau, facă-se voia Ta!“
Mat	26	43	S’a întors iarăş la ucenici, şi i-a găsit dormind; pentrucă li se îngreuiaseră ochii de somn.
Mat	26	44	I-a lăsat din nou, S’a depărtat, şi S’a rugat a treia oară, zicînd aceleaşi cuvinte.
Mat	26	45	Apoi a venit la ucenici, şi le-a zis: „Dormiţi de acum şi odihniţi-vă!.. Iată că a venit ceasul ca Fiul omului să fie dat în mînile păcătoşilor.
Mat	26	46	Sculaţi-vă, haidem să mergem; iată că se apropie vînzătorul.“
Mat	26	47	Pe cînd vorbea El încă, iată că vine Iuda, unul din cei doisprezece, cu o gloată mare, cu săbii şi cu ciomege, trimeşi de preoţii cei mai de seamă şi de bătrînii norodului.“
Mat	26	48	Vînzătorul le dăduse semnul acesta: „Pe care-l voi săruta eu, acela este; să puneţi mîna pe el!“
Mat	26	49	Îndată, Iuda s’a apropiat de Isus, şi I-a zis: „Plecăciune, Învăţătorule!“ Şi L-a sărutat.
Mat	26	50	Isus i-a zis: „Prietene, ce ai venit să faci, fă!“ Atunci oamenii aceia s’au apropiat, au pus mînile pe Isus, şi L-au prins.
Mat	26	51	Şi unul din ceice erau cu Isus, a întins mîna, a scos sabia, a lovit pe robul marelui preot, şi i-a tăiat urechea.
Mat	26	52	Atunci Isus i-a zis: „Pune-ţi sabia la locul ei; căci toţi ceice scot sabia, de sabie vor pieri.
Mat	26	53	Crezi că n’aş putea să rog pe Tatăl Meu, care Mi-ar pune îndată la îndemînă mai mult de douăsprezece legiuni de îngeri?
Mat	26	54	Dar cum se vor împlini Scripturile, cari zic că aşa trebuie să se întîmple?“
Mat	26	55	În clipa aceea, Isus a zis gloatelor: „Aţi ieşit ca după un tîlhar, cu săbii şi cu ciomege, ca să Mă prindeţi. În toate zilele şedeam în mijlocul vostru, şi învăţam norodul în Templu, şi n’aţi pus mîna pe Mine.
Mat	26	56	Dar toate aceste lucruri s’au întîmplat ca să se împlinească cele scrise prin prooroci.“Atunci toţi ucenicii L-au părăsit şi au fugit.
Mat	26	57	Ceice au prins pe Isus, L-au dus la marele preot Caiafa, unde erau adunaţi cărturarii şi bătrînii.
Mat	26	58	Petru L-a urmat de departe, pînă la curtea marelui preot; apoi a intrat înlăuntru, şi a şezut jos cu aprozii, ca să vadă sfîrşitul.
Mat	26	59	Preoţii cei mai de seamă, bătrînii şi tot Soborul căutau vre-o mărturie mincinoasă împotriva lui Isus, ca să-L poată omorî.
Mat	26	60	Dar n’au găsit niciuna, măcar că s’au înfăţişat mulţi martori mincinoşi. La urmă au venit doi,
Mat	26	61	şi au spus: Acesta a zis: „Eu pot să stric Templul lui Dumnezeu şi să-l zidesc iarăş în trei zile.“
Mat	26	62	Marele preot s’a sculat în picioare, şi I-a zis: „Nu răspunzi nimic? Ce mărturisesc aceştia împotriva Ta?“
Mat	26	63	Isus tăcea. Şi marele preot a luat cuvîntul şi I-a zis: „Te jur, pe Dumnezeul cel viu, să ne spui dacă eşti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu.“
Mat	26	64	„Da“, i-a răspuns Isus, „sînt! „Ba mai mult, vă spun că de acum încolo veţi vedea pe Fiul omului şezînd la dreapta puterii lui Dumnezeu, şi venind pe norii cerului.“
Mat	26	65	Atunci marele preot şi-a rupt hainele, şi a zis: „A hulit! Ce nevoie mai avem de martori? Iată că acum aţi auzit hula Lui.
Mat	26	66	Ce credeţi?“ Ei au răspuns: „Este vinovat să fie pedepsit cu moartea.“
Mat	26	67	Atunci L-au scuipat în faţă, L-au bătut cu pumnii, şi L-au pălmuit,
Mat	26	68	zicînd: „Hristoase, prooroceşte-ne – cine Te-a lovit?“
Mat	26	69	Petru însă şedea afară în curte. O slujnică a venit la el, şi i-a zis: „Şi tu erai cu Isus Galileanul!“
Mat	26	70	Dar el s’a lepădat înaintea tuturor, şi i-a zis: „Nu ştiu ce vrei să zici.“
Mat	26	71	Cînd a ieşit în pridvor, l-a văzut o altă slujnică, şi a zis celor de acolo: „Şi acesta era cu Isus din Nazaret.“
Mat	26	72	El s’a lepădat iarăş, cu un jurămînt, şi a zis: „Nu cunosc pe omul acesta!“
Mat	26	73	Peste puţin, cei ce stăteau acolo, s’au apropiat, şi au zis lui Petru: „Nu mai încape îndoială că şi tu eşti unul din oamenii aceia, căci şi vorba te dă de gol.“
Mat	26	74	Atunci el a început să se blastăme şi să se jure, zicînd: „Nu cunosc pe omul acesta!“ În clipa aceea a cîntat cocoşul.
Mat	26	75	Şi Petru şi-a adus aminte de vorba, pe care i-o spusese Isus: „Înainte ca să cînte cocoşul, te vei lepăda de Mine de trei ori.“ Şi a ieşit afară şi a plîns cu amar.
------------------------Matei, capitolul 27
Mat	27	1	Cînd s’a făcut ziuă, toţi preoţii cei mai de seamă şi bătrînii norodului au ţinut sfat împotriva lui Isus, ca să-L omoare.
Mat	27	2	După ce L-au legat, L-au dus şi L-au dat în mîna dregătorului Pilat din Pont.
Mat	27	3	Atunci Iuda, vînzătorul, cînd a văzut că Isus a fost osîndit la moarte, s’a căit, a dus înapoi cei treizeci de arginţi, i-a dat preoţilor celor mai de seamă şi bătrînilor,
Mat	27	4	şi a zis: „Am păcătuit, căci am vîndut sînge nevinovat.“ „Ce ne pasă nouă?“ i-au răspuns ei. „Treaba ta.“
Mat	27	5	Iuda a aruncat arginţii în Templu, şi s’a dus de s’a spînzurat.
Mat	27	6	Preoţii cei mai de seamă au strîns arginţii, şi au zis: „Nu este îngăduit să-i punem în vistieria Templului, fiindcă sînt preţ de sînge.“
Mat	27	7	Şi dupăce s’au sfătuit, au cumpărat cu banii aceia „Ţarina olarului,“ ca loc pentru îngroparea străinilor.
Mat	27	8	Iată de ce ţarina aceea a fost numită pînă în ziua de azi: „Ţarina sîngelui.“
Mat	27	9	Atunci s’a împlinit ce fusese vestit prin proorocul Ieremia, care zice: „Au luat cei treizeci de arginţi, preţul celui preţuit, pe care l-au preţuit unii din fiii lui Israel;
Mat	27	10	şi i-au dat pe Ţarina olarului, după cum îmi poruncise Domnul.“
Mat	27	11	Isus S’a înfăţişat înaintea dregătorului. Dregătorul L-a întrebat: „Eşti Tu «Împăratul Iudeilor?“ „Da“, i-a răspuns Isus, „sînt.“
Mat	27	12	Dar n’a răspuns nimic la învinuirile preoţilor celor mai de seamă şi bătrînilor.
Mat	27	13	Atunci Pilat I-a zis: „N’auzi de cîte lucruri Te învinuiesc ei?“
Mat	27	14	Isus nu i-a răspuns la niciun cuvînt, aşa că se mira foarte mult dregătorul.
Mat	27	15	La fiecare praznic al Paştelor, dregătorul avea obicei să sloboadă norodului un întemniţat, pe care-l voiau ei.
Mat	27	16	Pe atunci aveau un întemniţat vestit, numit Baraba.
Mat	27	17	Cînd erau adunaţi la un loc, Pilat le-a zis: „Pe care voiţi să vi-l slobozesc? Pe Baraba sau pe Isus, care se numeşte Hristos?“
Mat	27	18	Căci ştia că din pizmă dăduseră pe Isus în mînile lui.
Mat	27	19	Pe cînd sta Pilat pe scaun la judecată, nevastă-sa a trimis să-i spună: „Să n’ai nimic a face cu neprihănitul acesta; căci azi am suferit mult în vis din pricina lui.“
Mat	27	20	Preoţii cei mai de seamă şi bătrînii au înduplecat noroadele să ceară pe Baraba, iar pe Isus să-L omoare.
Mat	27	21	Dregătorul a luat cuvîntul, şi le-a zis: „Pe care din amîndoi voiţi să vi-l slobozesc?“ „Pe Baraba“, au răspuns ei.
Mat	27	22	Pilat le-a zis: „Dar ce să fac cu Isus, care se numeşte Hristos?“ „Să fie răstignit“, i-au răspuns cu toţii.
Mat	27	23	Dregătorul a zis: „Dar ce rău a făcut?“ Ei au început să strige şi mai tare: „Să fie răstignit!“
Mat	27	24	Cînd a văzut Pilat că n’ajunge la nimic, ci că se face mai multă zarvă, a luat apă, şi-a spălat mînile înaintea norodului, şi a zis: „Eu sînt nevinovat de sîngele neprihănitului acestuia. Treaba voastră!“
Mat	27	25	Şi tot norodul a răspuns: „Sîngele Lui să fie asupra noastră şi asupra copiilor noştri.“
Mat	27	26	Atunci Pilat le-a slobozit pe Baraba; iar pe Isus, dupăce a pus să-L bată cu nuiele, L-a dat în mînile lor, ca să fie răstignit.
Mat	27	27	Ostaşii dregătorului au dus pe Isus în pretoriu, şi au adunat în jurul Lui toată ceata ostaşilor.
Mat	27	28	L-au desbrăcat de hainele Lui, şi L-au îmbrăcat cu o haină stacojie.
Mat	27	29	Au împletit o cunună de spini, pe care I-au pus-o pe cap, şi I-au pus o trestie în mîna dreaptă. Apoi îngenuncheau înaintea Lui, îşi băteau joc de El, şi ziceau: „Plecăciune, Împăratul Iudeilor!“
Mat	27	30	Şi scuipau asupra Lui, şi luau trestia şi-L băteau în cap.
Mat	27	31	Dupăce şi-au bătut astfel joc de El, L-au desbrăcat de haina stacojie, L-au îmbrăcat cu hainele Lui, şi L-au dus să-L răstignească.
Mat	27	32	Pe cînd ieşeau afară din cetate, au întîlnit pe un om din Cirene numit Simon, şi l-au silit să ducă crucea lui Isus.
Mat	27	33	Cînd au ajuns la un loc numit Golgota, care înseamnă: „Locul căpăţînii“,
Mat	27	34	I-au dat să bea vin amestecat cu fiere; dar, cînd l-a gustat, n’a vrut să bea.
Mat	27	35	Dupăce L-au răstignit, I-au împărţit hainele între ei, trăgînd la sorţi, pentru ca să se împlinească ce fusese vestit prin proorocul care zice: „Şi-au împărţit hainele Mele între ei, şi pentru cămaşa Mea au tras la sorţi.“
Mat	27	36	Apoi au şezut jos, şi-L păzeau.
Mat	27	37	Şi I-au scris deasupra capului vina: „Acesta este Isus, Împăratul Iudeilor.“
Mat	27	38	Împreună cu El, au fost răstigniţi doi tîlhari: unul la dreapta şi celălalt la stînga Lui.
Mat	27	39	Trecătorii îşi băteau joc de El, dădeau din cap,
Mat	27	40	şi ziceau: „Tu, care strici Templul, şi-l zideşti la loc în trei zile, mîntuieşte-Te pe Tine însuţi! Dacă eşti Tu Fiul lui Dumnezeu, pogoară-Te de pe cruce!“
Mat	27	41	Preoţii cei mai de seamă, împreună cu cărturarii şi bătrînii, îşi băteau şi ei joc de El, şi ziceau:
Mat	27	42	„Pe alţii i-a mîntuit iar pe Sine nu Se poate mîntui! Dacă este El Împăratul lui Israel, să Se pogoare acum de pe cruce, şi vom crede în El!
Mat	27	43	S’a încrezut în Dumnezeu: să-l scape acum Dumnezeu, dacă-L iubeşte. Căci a zis: «Eu sînt Fiul lui Dumnezeu!“
Mat	27	44	Tîlharii cari erau răstigniţi împreună cu El, îi aruncau aceleaşi cuvinte de batjocură.
Mat	27	45	Dela ceasul al şaselea pînă la ceasul al nouălea s’a făcut întunerec peste toată ţara.
Mat	27	46	Şi pe la ceasul al nouălea, Isus a strigat cu glas tare: „Eli, Eli, Lama Sabactani?“ adică: „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M’ai părăsit?“
Mat	27	47	Unii din ceice stăteau acolo, cînd au auzit aceste vorbe, au zis: „Strigă pe Ilie!“
Mat	27	48	Şi îndată, unul din ei a alergat de a luat un burete, l-a umplut cu oţet, l-a pus într’o trestie, şi i-a dat să bea.
Mat	27	49	Dar ceilalţi ziceau: „Lasă, să vedem dacă va veni Ilie să-L mîntuiască.“
Mat	27	50	Isus a strigat iarăş cu glas tare, şi Şi-a dat duhul.
Mat	27	51	Şi îndată perdeaua dinlăuntrul Templului s’a rupt în două, de sus pînă jos, pămîntul s’a cutremurat, stîncile s’au despicat,
Mat	27	52	mormintele s’au deschis şi multe trupuri ale sfinţilor cari muriseră, au înviat.
Mat	27	53	Ei au ieşit din morminte, după învierea lui, au intrat în sfînta cetate, şi s’au arătat multora.
Mat	27	54	Sutaşul, şi ceice păzeau pe Isus împreună cu el, cînd au văzut cutremurul de pămînt şi cele întîmplate, s’au înfricoşat foarte tare, şi au zis: „Cu adevărat, acesta a fost Fiul lui Dumnezeu!“
Mat	27	55	Acolo erau şi multe femei, cari priveau de departe; ele urmaseră pe Isus din Galilea, ca să-I slujească.
Mat	27	56	Între ele era Maria Magdalina, Maria, mama lui Iacov şi a lui Iose, şi mama fiilor lui Zebedei.
Mat	27	57	Spre seară, a venit un om bogat din Arimatea, numit Iosif, care era şi el ucenic al lui Isus.
Mat	27	58	El s’a dus la Pilat, şi a cerut trupul lui Isus. Pilat a poruncit să i-l dea.
Mat	27	59	Iosif a luat trupul, l-a înfăşurat într’o pînză curată de in,
Mat	27	60	şi l-a pus într’un mormînt nou al lui însuş, pe care-l săpase în stîncă. Apoi a prăvălit o piatră mare la uşa mormîntului, şi a plecat.
Mat	27	61	Maria Magdalina şi cealaltă Marie erau acolo, şi şedeau în faţa mormîntului.
Mat	27	62	A doua zi care vine după ziua Pregătirii, preoţii cei mai de seamă şi Fariseii, s’au dus împreună la Pilat,
Mat	27	63	şi i-au zis: „Doamne, ne-am adus aminte că înşelătorul acela, pe cînd era încă în viaţă, a zis: «După trei zile voi învia.»
Mat	27	64	Dă poruncă dar ca mormîntul să fie păzit bine pînă a treia zi, ca nu cumva să vină ucenicii Lui noaptea să-I fure trupul, şi să spună norodului: «A înviat din morţi!» Atunci înşelăciunea aceasta din urmă ar fi mai rea decît cea dintîi.“
Mat	27	65	Pilat le-a zis: „Aveţi o strajă; duceţi-vă de păziţi cum puteţi.“
Mat	27	66	Ei au plecat, şi au întărit mormîntul, pecetluind piatra şi punînd strajă.“
------------------------Matei, capitolul 28
Mat	28	1	La sfîrşitul zilei Sabatului, cînd începea să se lumineze în spre ziua dintîi a săptămînii, Maria Magdalina şi cealaltă Marie au venit să vadă mormîntul.
Mat	28	2	Şi iatăcă s’a făcut un mare cutremur de pămînt; căci un înger al Domnului s’a pogorît din cer, a venit şi a prăvălit piatra dela uşa mormîntului, şi a şezut pe ea.
Mat	28	3	Înfăţişarea lui era ca fulgerul, şi îmbrăcămintea lui albă ca zăpada.
Mat	28	4	Străjerii au tremurat de frica lui, şi au rămas ca nişte morţi.
Mat	28	5	Dar îngerul a luat cuvîntul, şi a zis femeilor: „Nu vă temeţi; căci ştiu că voi căutaţi pe Isus, care a fost răstignit.
Mat	28	6	Nu este aici; a înviat, după cum zisese. Veniţi de vedeţi locul unde zăcea Domnul;
Mat	28	7	şi duceţi-vă repede de spuneţi ucenicilor Lui că a înviat dintre cei morţi. Iată că El merge înaintea voastră în Galilea; acolo Îl veţi vedea. Iată că v’am spus lucrul acesta.“
Mat	28	8	Ele au plecat repede de la mormînt, cu frică şi cu mare bucurie, şi au alergat să dea de veste ucenicilor Lui.
Mat	28	9	Dar iată că le-a întîmpinat Isus, şi le-a zis: „Bucuraţi-vă!“ Ele s’au apropiat să-I cuprindă picioarele, şi I s’au închinat.
Mat	28	10	Atunci Isus le-a zis: „Nu vă temeţi; duceţi-vă de spuneţi fraţilor Mei să meargă în Galilea: acolo Mă vor vedea.“
Mat	28	11	Pe cînd se duceau ele, au intrat în cetate unii din străjeri, şi au dat de veste preoţilor celor mai de seamă despre toate cele întîmplate.
Mat	28	12	Aceştia s’au adunat împreună cu bătrînii, au ţinut sfat, au dat ostaşilor mulţi bani,
Mat	28	13	şi le-au zis: „Spuneţi aşa: «Ucenicii Lui au venit noaptea, pe cînd dormeam noi, şi L-au furat.»
Mat	28	14	Şi dacă va ajunge lucrul acesta la urechile dregătorului, îl vom potoli noi, şi vă vom scăpa de grijă.“
Mat	28	15	Ostaşii au luat banii, şi au făcut cum i-au învăţat. Şi s’a răspîndit zvonul acesta printre Iudei pînă în ziua de astăzi.
Mat	28	16	Cei unsprezece ucenici s’au dus în Galilea, în muntele unde le poruncise Isus să meargă.
Mat	28	17	Cînd L-au văzut ei, I s’au închinat, dar unii s’au îndoit.
Mat	28	18	Isus S’a apropiat de ei, a vorbit cu ei, şi le-a zis: „Toată puterea Mi-a fost dată în cer şi pe pămînt.
Mat	28	19	Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate neamurile, botezîndu-i în Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfîntului Duh.
Mat	28	20	Şi învăţaţi-i să păzească tot ce v’am poruncit. Şi iată că Eu sînt cu voi în toate zilele, pînă la sfîrşitul veacului. Amin.
------------------------Marcu, capitolul 1
Mark	1	1	Începutul Evangheliei lui Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu.
Mark	1	2	Dupăcum este scris în proorocul Isaia: „Iată, trimet înaintea Ta pe solul Meu, care Îţi va pregăti calea …
Mark	1	3	Glasul celui ce strigă în pustie: „Pregătiţi calea Domnului, neteziţi-I cărările,“
Mark	1	4	a venit Ioan care boteza în pustie, propovăduind botezul pocăinţei spre iertarea păcatelor.
Mark	1	5	Tot ţinutul Iudeii şi toţi locuitorii Ierusalimului au început să iasă la el; şi, mărturisindu-şi păcatele, erau botezaţi de el în rîul Iordan.
Mark	1	6	Ioan era îmbrăcat cu o haină de păr de cămilă, şi împrejurul mijlocului era încins cu un brîu de curea. El se hrănea cu lăcuste şi miere sălbatică.
Mark	1	7	Ioan propovăduia, şi zicea: „După mine vine Cel ce este mai puternic decît mine, căruia eu nu sînt vrednic să mă plec să-I desleg curelele încălţămintelor.
Mark	1	8	Eu, da, v’am botezat cu apă; dar El vă va boteza cu Duhul Sfînt.“
Mark	1	9	În vremea aceea, a venit Isus din Nazaretul Galileii, şi a fost botezat de Ioan în Iordan.
Mark	1	10	Şi îndată, cînd ieşea Isus din apă, el a văzut cerurile deschise, şi Duhul pogorîndu-Se peste El ca un porumbel.
Mark	1	11	Şi din ceruri s’a auzit un glas, care zicea: „Tu eşti Fiul Meu prea iubit, în Tine îmi găsesc toată plăcerea Mea.“
Mark	1	12	Îndată Duhul a mînat pe Isus în pustie,
Mark	1	13	unde a stat patruzeci de zile, fiind ispitit de Satana. Acolo stătea împreună cu fiarele sălbatice şi-I slujeau îngerii.
Mark	1	14	După ce a fost închis Ioan, Isus a venit în Galilea, şi propovăduia Evanghelia lui Dumnezeu.
Mark	1	15	El zicea: „S’a împlinit vremea, şi Împărăţia lui Dumnezeu este aproape. Pocăiţi-vă, şi credeţi în Evanghelie.“
Mark	1	16	Pe cînd trecea Isus pe lîngă marea Galileii, a văzut pe Simon şi pe Andrei, fratele lui Simon, aruncînd o mreajă în mare, căci erau pescari.
Mark	1	17	Isus le-a zis: „Veniţi după Mine, şi vă voi face pescari de oameni.“
Mark	1	18	Îndată, ei şi-au lăsat mrejile, şi au mers după El.
Mark	1	19	A mers puţin mai departe, şi a văzut pe Iacov, fiul lui Zebedei,şi pe Ioan, fratele lui, cari, şi ei, erau într’o corabie, şi îşi dregeau mrejile.
Mark	1	20	Îndată i-a chemat; şi ei au lăsat pe tatăl lor Zebedei în corabie cu cei ce lucrau pe plată, şi au mers după El.
Mark	1	21	S’au dus la Capernaum. Şi în ziua Sabatului, Isus a intrat îndată în sinagogă, şi a început să înveţe pe norod.
Mark	1	22	Oamenii erau uimiţi de învăţătura Lui; căci îi învăţa ca unul care are putere, nu cum îi învăţau cărturarii.
Mark	1	23	În sinagoga lor era un om, care avea un duh necurat. El a început să strige:
Mark	1	24	„Ce avem noi a face cu Tine, Isuse din Nazaret? Ai venit să ne pierzi? Te ştiu cine eşti: Eşti Sfîntul lui Dumnezeu!“
Mark	1	25	Isus l-a certat, şi i-a zis: „Taci, şi ieşi afară din omul acesta!“
Mark	1	26	Şi duhul necurat a ieşit din el, scuturîndu-l cu putere, şi scoţînd un strigăt mare.
Mark	1	27	Toţi au rămas înmărmuriţi, aşa că se întrebau unii pe alţii: „Ce este aceasta? O învăţătură nouă! El porunceşte ca un stăpîn chiar şi duhurilor necurate, şi ele Îl ascultă!“
Mark	1	28	Şi îndată I s’a dus vestea în toate împrejurimile Galileii.
Mark	1	29	Dupăce a ieşit din sinagogă, a intrat împreună cu Iacov şi Ioan, în casa lui Simon şi a lui Andrei.
Mark	1	30	Soacra lui Simon zăcea în pat, prinsă de friguri: şi îndată au vorbit lui Isus despre ea.
Mark	1	31	El a venit, a apucat-o de mînă, a ridicat-o în sus, şi au lăsat-o frigurile. Apoi ea a început să le slujească.
Mark	1	32	Seara, după asfinţitul soarelui, au adus la El pe toţi bolnavii şi îndrăciţii.
Mark	1	33	Şi toată cetatea era adunată la uşă.
Mark	1	34	El a vindecat pe mulţi cari pătimeau de felurite boale; de asemenea, a scos mulţi draci, şi nu lăsa pe draci să vorbească, pentrucă-L cunoşteau.
Mark	1	35	A doua zi dimineaţa, pe cînd era încă întunerec de tot, Isus S’a sculat, a ieşit, şi S’a dus într’un loc pustiu. Şi Se ruga acolo.
Mark	1	36	Simon şi ceilalţi cari erau cu El s’au dus să-L caute;
Mark	1	37	şi cînd L-au găsit, I-au zis: „Toţi Te caută.“
Mark	1	38	El le-a răspuns: „Haidem să mergem în altă parte, prin tîrgurile şi satele vecine, ca să propovăduiesc şi acolo; căci pentru aceasta am ieşit.“
Mark	1	39	Şi s’a dus să propovăduiască în sinagogi, prin toată Galilea; şi scotea dracii.
Mark	1	40	A venit la El un lepros, care s’a aruncat în genunchi înaintea Lui, Îl ruga şi-I zicea: „Dacă vrei, poţi să mă curăţeşti.“
Mark	1	41	Lui Isus I s’a făcut milă de el, a întins mîna, S’a atins de el, şi i-a zis: „Da, voiesc, fii curăţit!“
Mark	1	42	Îndată l-a lăsat lepra, şi s’a curăţit.
Mark	1	43	Isus i-a poruncit cu tot dinadinsul, i-a spus să plece numai decît,
Mark	1	44	şi i-a zis: „Vezi să nu spui nimănui nimic; ci du-te de te arată preotului, şi adu pentru curăţirea ta ce a poruncit Moise, ca mărturie pentru ei.“
Mark	1	45	Dar omul acela, după ce a plecat, a început să vestească şi să spună în gura mare lucrul acesta, aşa că Isus nu mai putea să intre pe faţă în nicio cetate; ci stătea afară, în locuri pustii, şi veneau la El din toate părţile.
------------------------Marcu, capitolul 2
Mark	2	1	După cîteva zile, Isus S’a întors în Capernaum. S’a auzit că este în casă,
Mark	2	2	şi s’au adunat îndată aşa de mulţi că nu putea să-i mai încapă locul dinaintea uşii. El le vestea Cuvîntul.
Mark	2	3	Au venit la el nişte oameni, cari I-au adus un slăbănog, purtat de patru inşi.
Mark	2	4	Fiindcă nu puteau să ajungă pînă la El, din pricina norodului, au desfăcut acoperişul casei unde era Isus, şi, după ce l-au spart, au pogorît pe acolo patul în care zăcea slăbănogul.
Mark	2	5	Cînd le-a văzut Isus credinţa, a zis slăbănogului: „Fiule, păcatele îţi sînt iertate!“
Mark	2	6	Unii din cărturari, cari erau de faţă, se gîndeau în inimile lor:
Mark	2	7	„Cum vorbeşte omul acesta astfel? Huleşte! Cine poate să ierte păcatele decît numai Dumnezeu?“
Mark	2	8	Îndată, Isus a cunoscut, prin duhul Său, că ei gîndeau astfel în ei, şi le-a zis: „Pentru ce aveţi astfel de gînduri în inimile voastre?
Mark	2	9	Ce este mai lesne: a zice slăbănogului: „Păcatele îţi sînt iertate“, ori a zice: „Scoală-te, ridică-ţi patul, şi umblă?“
Mark	2	10	Dar, ca să ştiţi că Fiul omului are putere pe pămînt să ierte păcatele,
Mark	2	11	„Ţie îţi poruncesc“, a zis El slăbănogului, – „scoală-te, ridică-ţi patul, şi du-te acasă.“
Mark	2	12	Şi îndată, slăbănogul s’a sculat, şi-a ridicat patul, şi a ieşit afară în faţa tuturor; aşa că toţi au rămas uimiţi, şi slăveau pe Dumnezeu, şi ziceau: „Niciodată n’am văzut aşa ceva!“
Mark	2	13	Isus a ieşit iarăş la mare. Toată mulţimea venea la El; şi El învăţa pe toţi.
Mark	2	14	Cînd trecea pe acolo, a văzut pe Levi, fiul lui Alfeu, şezînd la vamă. Şi i-a zis: „Vino după Mine!“ Levi s’a sculat, şi a mers după El.
Mark	2	15	Pe cînd şedea Isus la masă în casa lui Levi, mulţi vameşi şi păcătoşi au şezut şi ei la masă cu El şi cu ucenicii Lui; căci erau mulţi cari mergeau de obicei după El.
Mark	2	16	Cărturarii şi Fariseii, cînd L-au văzut mîncînd cu vameşii şi cu păcătoşii, au zis ucenicilor Lui: „De ce mănîncă El şi bea cu vameşii şi cu păcătoşii?“
Mark	2	17	Isus, cînd a auzit acest lucru, le-a zis: „Nu cei sănătoşi au trebuinţă de doftor, ci cei bolnavi. Eu am venit să chem la pocăinţă nu pe cei neprihăniţi, ci pe cei păcătoşi.“
Mark	2	18	Ucenicii lui Ioan şi Fariseii obicinuiau să postească. Ei au venit şi au zis lui Isus: „Pentruce ucenicii lui Ioan şi ai Fariseilor postesc, iar ucenicii Tăi nu postesc?“
Mark	2	19	Isus le-a răspuns: „Oare pot posti nuntaşii cîtă vreme este mirele cu ei? Cîtă vreme au pe mire cu ei, nu pot posti.
Mark	2	20	Vor veni zile, cînd va fi luat mirele dela ei, şi atunci vor posti în ziua aceea.
Mark	2	21	Nimeni nu coase un petec de postav nou la o haină veche; altfel, petecul de postav nou rupe o parte din cel vechi, şi mai rea ruptură se face.
Mark	2	22	Şi nimeni nu pune vin nou în burdufuri vechi; altfel, vinul cel nou sparge burdufurile, şi vinul se varsă, iar burdufurile se prăpădesc; ci vinul nou este pus în burdufuri noi.“
Mark	2	23	S’a întîmplat că într’o zi de Sabat, Isus trecea prin lanurile de grîu. Ucenicii Lui, pe cînd mergeau, au început să smulgă spice de grîu.
Mark	2	24	Fariseii I-au zis: „Vezi, de ce fac ei ce nu este îngăduit să facă în ziua Sabatului?“
Mark	2	25	Isus le-a răspuns: „Oare n’aţi citit niciodată ce a făcut David, cînd a fost în nevoie, şi cînd a flămînzit el şi cei ce erau împreună cu el?
Mark	2	26	Cum a intrat în Casa lui Dumnezeu, în zilele marelui preot Abiatar, şi a mîncat pînile pentru punerea înaintea Domnului, pe cari nu este îngăduit să le mănînce decît preoţii? Şi cum a dat din ele chiar şi celor ce erau cu el?
Mark	2	27	Apoi le-a zis: „Sabatul a fost făcut pentru om, iar nu omul pentru Sabat;
Mark	2	28	aşa că Fiul omului este Domn chiar şi al Sabatului.“
------------------------Marcu, capitolul 3
Mark	3	1	Isus a intrat din nou în sinagogă. Acolo se afla un om cu mîna uscată.
Mark	3	2	Ei pîndeau pe Isus să vadă dacă-l va vindeca în ziua Sabatului, ca să-L poată învinui.
Mark	3	3	Şi Isus a zis omului, care avea mîna uscată: „Scoală-te, şi stai la mijloc!“
Mark	3	4	Apoi le-a zis: „Este îngăduit în ziua Sabatului să faci bine sau să faci rău? Să scapi viaţa cuiva sau s’o pierzi?“ Dar ei tăceau.
Mark	3	5	Atunci, rotindu-Şi privirile cu mînie peste ei, şi mîhnit de împietrirea inimii lor, a zis omului: „Întinde-ţi mîna!“ El a întins-o, şi mîna i s’a făcut sănătoasă.
Mark	3	6	Fariseii au ieşit afară, şi s’au sfătuit îndată cu Irodianii cum să-L piardă.
Mark	3	7	Isus S’a dus cu ucenicii Săi la mare. După El a mers o mare mulţime de oameni din Galileia; şi o mare mulţime de oameni din Iudea,
Mark	3	8	din Ierusalim, din Idumea, de dincolo de Iordan, şi dimprejurul Tirului şi Sidonului, cînd a auzit tot ce făcea, a venit la El.
Mark	3	9	Isus a poruncit ucenicilor să-I ţină la îndemînă o corăbioară, ca să nu fie îmbulzit de norod.
Mark	3	10	Căci El vindeca pe mulţi şi de aceea toţi cei ce aveau boli, se înghesuiau spre El ca să se atingă de El.
Mark	3	11	Duhurile necurate, cînd Îl vedeau, cădeau la pămînt înaintea Lui, şi strigau: „Tu eşti Fiul lui Dumnezeu.“
Mark	3	12	Dar El le poruncea îndată cu totdinadinsul să nu-L facă cunoscut.
Mark	3	13	În urmă, Isus S’a suit pe munte; a chemat la El pe cine a vrut, şi ei au venit la El.
Mark	3	14	A rînduit dintre ei doisprezece, ca să-i aibă cu Sine, şi să-i trimeată să propovăduiască.
Mark	3	15	Le-a dat şi putere să vindece boalele şi să scoată dracii.
Mark	3	16	Iată cei doisprezece, pe cari i-a rînduit: Simon, căruia i-a pus numele Petru;
Mark	3	17	Iacov, fiul lui Zebedei, şi Ioan, fratele lui Iacov, cărora le-a pus numele Boanerghes, care, tîlmăcit, înseamnă: „Fiii tunetului;“
Mark	3	18	Andrei; Filip; Bartolomeu; Matei; Toma; Iacov, fiul lui Alfeu; Tadeu; Simon Cananitul,
Mark	3	19	şi Iuda Iscarioteanul, care L-a şi vîndut.
Mark	3	20	Au venit în casă, şi s’a adunat din nou norodul, aşa că nu puteau nici măcar să prînzească.
Mark	3	21	Rudele lui Isus, cînd au auzit cele ce se petreceau, au venit să pună mîna pe El. Căci ziceau: „Şi-a ieşit din minţi.“
Mark	3	22	Şi cărturarii, cari se pogorîseră din Ierusalim, ziceau: „Este stăpînit de Beelzebul; scoate dracii cu ajutorul domnului dracilor.“
Mark	3	23	Isus i-a chemat la El, şi le-a zis, în pilde: „Cum poate Satana să scoată afară pe Satana?
Mark	3	24	Dacă o împărăţie este desbinată împotriva ei însăş, împărăţia aceea nu poate dăinui.
Mark	3	25	Şi dacă o casă este desbinată împotriva ei însăş, casa aceea nu poate dăinui.
Mark	3	26	Tot astfel, dacă Satana se răscoală împotriva lui însuş, este desbinat, şi nu poate dăinui, ci s’a isprăvit cu el.
Mark	3	27	Nimeni nu poate să intre în casa unui om tare şi să-i jăfuiască gospodăria, decît dacă a legat mai întîi pe omul acela tare; numai atunci îi va jăfui casa.
Mark	3	28	Adevărat vă spun că toate păcatele şi toate hulele, pe cari le vor rosti oamenii, li se vor ierta;
Mark	3	29	dar oricine va huli împotriva Duhului Sfînt, nu va căpăta iertare în veac: ci este vinovat de un păcat vecinic.“
Mark	3	30	Aceasta, pentrucă ei ziceau: „Are un duh necurat.“
Mark	3	31	Atunci au venit mama şi fraţii Lui, şi, stînd afară, au trimes să-L cheme.
Mark	3	32	Mulţimea şedea în jurul Lui, cînd I-au spus: „Iată că mama Ta şi fraţii Tăi sînt afară şi Te caută.“
Mark	3	33	El a răspuns: „Cine este mama Mea, şi fraţii Mei?“
Mark	3	34	Apoi, aruncîndu-Şi privirile peste cei ce şedeau împrejurul Lui: „Iată,“ a zis El, „mama Mea şi fraţii Mei!
Mark	3	35	Căci oricine face voia lui Dumnezeu, acela Îmi este frate, soră şi mamă.“
------------------------Marcu, capitolul 4
Mark	4	1	Isus a început iarăş să înveţe pe norod lîngă mare. Fiindcă se adunase foarte mult norod la El, S’a suit şi a şezut într’o corabie, pe mare; iar tot norodul stătea pe ţărm lîngă mare.
Mark	4	2	Apoi a început să-i înveţe multe lucruri în pilde; şi, în învăţătura pe care le-o dădea, le spunea:
Mark	4	3	Ascultaţi! Iată, sămănătorul a ieşit să samene.
Mark	4	4	Pe cînd sămăna, o parte din sămînţă a căzut lîngă drum: au venit păsările şi au mîncat-o.
Mark	4	5	O altă parte a căzut pe un loc stîncos, unde n’avea mult pămînt: a răsărit îndată, pentrucă n’a dat de un pămînt adînc;
Mark	4	6	dar, cînd a răsărit soarele, s’a pălit; şi, pentrucă n’avea rădăcină, s’a uscat.
Mark	4	7	O altă parte a căzut între spini; spinii au crescut, au înecat-o, şi n’a dat roadă.
Mark	4	8	O altă parte a căzut în pămînt bun: a dat roadă, care se înălţa şi creştea; şi a adus: una treizeci, alta şaizeci, şi alta o sută.“
Mark	4	9	Apoi a zis: cine are urechi de auzit, să audă.“
Mark	4	10	Cînd a fost singur, ceice erau în jurul Lui împreună cu cei doisprezece, L-au întrebat despre pilde.
Mark	4	11	„Vouă,“ le-a zis El, „v’a fost dat să cunoaşteţi taina Împărăţiei lui Dumnezeu; dar pentru ceice sînt afară din numărul vostru, toate lucrurile sînt înfăţişate în pilde;
Mark	4	12	pentruca, „măcar că privesc, să privească şi să nu vadă, şi măcar că aud, să audă şi să nu înţeleagă, ca nu cumva să se întoarcă la Dumnezeu, şi să li se ierte păcatele.“
Mark	4	13	El le-a mai zis: „Nu înţelegeţi pilda aceasta? Cum veţi înţelege atunci toate celelalte pilde?“
Mark	4	14	Sămănătorul samănă Cuvîntul.
Mark	4	15	Cei înfăţişaţi prin sămînţa căzută lîngă drum, sînt aceia în cari este sămănat Cuvîntul; dar dupăce l-au auzit, vine Satana îndată, şi ia Cuvîntul sămănat în ei.
Mark	4	16	Tot aşa, cei înfăţişaţi prin sămînţa căzută în locurile stîncoase, sînt aceia cari, cînd aud Cuvîntul, îl primesc îndată cu bucurie;
Mark	4	17	dar n’au rădăcină în ei, ci ţin pînă la o vreme; şi cum vine un necaz sau o prigonire din pricina Cuvîntului, se leapădă îndată de el.
Mark	4	18	Alţii sînt cei înfăţişaţi prin sămînţa căzută între spini; aceştia sînt cei ce aud Cuvîntul;
Mark	4	19	dar năvălesc în ei grijile lumii, înşelăciunea bogăţiilor şi poftele altor lucruri, cari îneacă Cuvîntul, şi-l fac astfel neroditor.
Mark	4	20	Alţii apoi sînt înfăţişaţi prin sămînţa căzută în pămînt bun. Aceştia sînt cei ce aud Cuvîntul, îl primesc, şi fac roadă: unul treizeci, altul şaizeci şi altul o sută.“
Mark	4	21	El le-a mai zis: „Oare lumina este adusă ca să fie pusă supt baniţă, sau supt pat? Nu este adusă ca să fie pusă în sfeşnic?
Mark	4	22	Căci nu este nimic ascuns, care nu va fi descoperit, şi nimic tăinuit, care nu va ieşi la lumină.
Mark	4	23	Dacă are cineva urechi de auzit, să audă.“
Mark	4	24	El le-a mai zis: „Luaţi seama la ce auziţi. Cu ce măsură veţi măsura, vi se va măsura: şi vi se va da şi mai mult.
Mark	4	25	Căci celui ce are, i se va da; dar dela celce n’are, se va lua şi ce are.“
Mark	4	26	El a mai zis: „Cu Împărăţia lui Dumnezeu este ca atunci cînd aruncă un om sămînţa în pămînt;
Mark	4	27	fie că doarme noaptea, fie că stă treaz ziua: sămînţa încolţeşte şi creşte fără să ştie el cum.
Mark	4	28	Pămîntul rodeşte singur: întîi un fir verde, apoi spic, după aceea grîu deplin în spic;
Mark	4	29	şi cînd este coaptă roada, pune îndată secerea în ea, pentrucă a venit secerişul.“
Mark	4	30	El a mai zis: „Cu ce vom asemăna Împărăţia lui Dumnezeu, sau prin ce pildă o vom înfăţişa?
Mark	4	31	Se aseamănă cu un grăunte de muştar, care, cînd este sămănat în pămînt, este cea mai mică dintre toate seminţele de pe pămînt;
Mark	4	32	dar, după ce a fost sămănat, creşte şi se face mai mare decît toate zarzavaturile, şi face ramuri mari, aşa că păsările cerului îşi pot face cuiburi la umbra lui.“
Mark	4	33	Isus le vestea Cuvîntul prin multe pilde de felul acesta, după cum erau ei în stare să-L priceapă.
Mark	4	34	Nu le vorbea de loc fără pildă; dar, cînd era singur la o parte, lămurea ucenicilor Săi toate lucrurile.
Mark	4	35	În aceeaş zi, seara, Isus le-a zis: „Să trecem în partea cealaltă.“
Mark	4	36	Dupăce au dat drumul norodului, ucenicii L-au luat în corabia în care se afla, şi aşa cum era. Împreună cu El mai erau şi alte corăbii.
Mark	4	37	S’a stîrnit o mare furtună de vînt, care arunca valurile în corabie, aşa că mai că se umplea corabia.
Mark	4	38	Şi El dormea la cîrmă pe căpătîi. Ucenicii L-au deşteptat, şi I-au zis: „Învăţătorule, nu-Ţi pasă că pierim?“
Mark	4	39	El S’a sculat, a certat vîntul, şi a zis mării: „Taci! Fără gură!“ Vîntul a stat, şi s’a făcut o linişte mare.
Mark	4	40	Apoi le-a zis: „Pentruce sînteţi aşa de fricoşi? Tot n’aveţi credinţă?“
Mark	4	41	I-a apucat o mare frică, şi ziceau unii către alţii: „Cine este acesta de Îl ascultă chiar şi vîntul şi marea?“
------------------------Marcu, capitolul 5
Mark	5	1	Au ajuns pe celălalt ţărm al mării, în ţinutul Gadarenilor.
Mark	5	2	Cînd a ieşit Isus din corabie, L-a întîmpinat îndată un om care ieşea din morminte, stăpînit de un duh necurat.
Mark	5	3	Omul acesta îşi avea locuinţa în morminte, şi nimeni nu mai putea să-l ţină legat, nici chiar cu un lanţ.
Mark	5	4	Căci de multe ori fusese legat cu picioarele în obezi şi cu cătuşe la mîni, dar rupsese cătuşele şi sfărîmase obezile, şi nimeni nu-l putea domoli.
Mark	5	5	Totdeauna, zi şi noapte, stătea în morminte şi pe munţi, ţipînd şi tăindu-se cu pietre.
Mark	5	6	Cînd a văzut pe Isus de departe, a alergat, I s’a închinat,
Mark	5	7	şi a strigat cu glas tare: „Ce am eu a face cu Tine, Isuse, Fiul Dumnezeului Celui Prea Înalt? Te jur în Numele lui Dumnezeu, să nu mă chinuieşti!“
Mark	5	8	Căci Isus îi zicea: „Duh necurat, ieşi afară din omul acesta!“
Mark	5	9	„Care-ţi este numele?“ l-a întrebat Isus. „Numele meu este «Legiune,» a răspuns el, „pentrucă sîntem mulţi.“
Mark	5	10	Şi Îl ruga stăruitor să nu-i trimeată afară din ţinutul acela.
Mark	5	11	Acolo, lîngă munte, era o turmă mare de porci, cari păşteau.
Mark	5	12	Şi dracii L-au rugat, şi au zis: „Trimete-ne în porcii aceia, ca să intrăm în ei.“
Mark	5	13	Isus le-a dat voie. Şi duhurile necurate au ieşit şi au intrat în porci; şi turma s’a repezit de pe rîpă în mare: erau aproape două mii, şi s’au înecat în mare.
Mark	5	14	Porcarii au fugit, şi au dat de ştire în cetate şi prin satele vecine. Oamenii au ieşit să vadă ce s’a întîmplat.
Mark	5	15	Au venit la Isus, şi iată pe cel ce fusese îndrăcit şi avusese legiunea de draci, şezînd jos îmbrăcat şi întreg la minte; şi s’au spăimîntat.
Mark	5	16	Cei ce văzuseră cele întîmplate, le-au povestit tot ce se petrecuse cu cel îndrăcit şi cu porcii.
Mark	5	17	Atunci au început să roage pe Isus să plece din ţinutul lor.
Mark	5	18	Pe cînd Se suia El în corabie, omul care fusese îndrăcit Îl ruga să-l lase să rămînă cu El.
Mark	5	19	Isus nu i-a dat voie, ci i-a zis: „Du-te acasă la ai tăi, şi povesteşte-le tot ce ţi-a făcut Domnul, şi cum a avut milă de tine.“
Mark	5	20	El a plecat, şi a început să vestească prin Decapole tot ce-i făcuse Isus. Şi toţi se minunau.
Mark	5	21	După ce a trecut Isus iarăş de cealaltă parte, cu corabia, s’a adunat mult norod în jurul Lui. El stătea lîngă mare.
Mark	5	22	Atunci a venit unul din fruntaşii sinagogii, numit Iair. Cum L-a văzut, fruntaşul s’a aruncat la picioarele Lui,
Mark	5	23	şi I-a făcut următoarea rugăminte stăruitoare: „Fetiţa mea trage să moară; rogu-Te, vino de-Ţi pune mînile peste ea, ca să se facă sănătoasă şi să trăiască.“
Mark	5	24	Isus a plecat împreună cu el. Şi după El mergea mult norod şi-L îmbulzea.
Mark	5	25	Şi era o femeie, care de doisprezece ani avea o scurgere de sînge.
Mark	5	26	Ea suferise mult dela mulţi doftori; cheltuise tot ce avea, şi nu simţise nici o uşurare; ba încă îi era mai rău.
Mark	5	27	A auzit vorbindu-se despre Isus, a venit pe dinapoi prin mulţime, şi s’a atins de haina Lui.
Mark	5	28	Căci îşi zicea ea: „Dacă aş putea doar să mă ating de haina Lui, mă voi tămădui.“
Mark	5	29	Şi îndată, a secat izvorul sîngelui ei. Şi a simţit în tot trupul ei că s’a tămăduit de boală.
Mark	5	30	Isus a cunoscut îndată că o putere ieşise din El; şi, întorcîndu-Se spre mulţime, a zis: „Cine s’a atins de hainele Mele?“
Mark	5	31	Ucenicii I-au zis: „Vezi că mulţimea Te îmbulzeşte, şi mai zici: „Cine s’a atins de Mine?“
Mark	5	32	El se uita de jur împrejur să vadă pe cea care făcuse lucrul acesta.
Mark	5	33	Femeea, înfricoşată şi tremurînd, căci ştia ce se petrecuse în ea, a venit de s’a aruncat la picioarele Lui, şi I-a spus tot adevărul.
Mark	5	34	Dar Isus i-a zis: „Fiică, credinţa ta te-a mîntuit; du-te în pace, şi fii tămăduită de boala ta.“
Mark	5	35	Pe cînd vorbea El încă, iată că vin nişte oameni dela fruntaşul sinagogii, cari-i spun: „Fiica ta a murit; pentruce mai superi pe Învăţătorul?“
Mark	5	36	Dar Isus, fără să ţină seamă de cuvintele acestea, a zis fruntaşului sinagogii: „Nu te teme, crede numai!“
Mark	5	37	Şi n’a îngăduit nimănui să-L însoţească, afară de Petru, Iacov şi Ioan, fratele lui Iacov.
Mark	5	38	Au ajuns la casa fruntaşului sinagogii. Acolo Isus a văzut o zarvă, şi pe unii cari plîngeau şi se tînguiau mult.
Mark	5	39	A intrat înlăuntru, şi le-a zis: „Pentruce faceţi atîta zarvă, şi pentruce plîngeţi? Copila n’a murit, ci doarme.“
Mark	5	40	Ei îşi băteau joc de El. Atunci, după ce i-a scos afară pe toţi, a luat cu El pe tatăl copilei, pe mama ei, şi pe cei ce-L însoţiseră, şi a intrat acolo unde zăcea copila.
Mark	5	41	A apucat-o de mînă, şi i-a zis: „Talita cumi“, care, tîlmăcit, însemnează: „Fetiţo, scoală-te, îţi zic!“
Mark	5	42	Îndată fetiţa s’a sculat, şi a început să umble; căci era de doisprezece ani. Ei au rămas încremeniţi.
Mark	5	43	Isus le-a poruncit cu tărie să nu ştie nimeni lucrul acesta; şi a zis să dea de mîncare fetiţei.
------------------------Marcu, capitolul 6
Mark	6	1	Isus a plecat de acolo, şi S’a dus în patria Lui. Ucenicii Lui au mers după El.
Mark	6	2	Cînd a venit ziua Sabatului, a început să înveţe pe norod în sinagogă. Mulţi, cînd Îl auzeau, se mirau şi ziceau: „De unde are El aceste lucruri? Ce fel de înţelepciune este aceasta, care I-a fost dată? Şi cum se fac astfel de minuni prin mînile Lui?
Mark	6	3	Nu este acesta tîmplarul, feciorul Mariei, fratele lui Iacov, al lui Iose, al lui Iuda şi al lui Simon? Şi nu sînt surorile Lui aici între noi?“ Şi găseau o pricină de poticnire în El.
Mark	6	4	Dar Isus le-a zis: „Un prooroc nu este dispreţuit decît în patria Lui, între rudele Lui şi în casa Lui.“
Mark	6	5	N’a putut să facă nici o minune acolo, ci doar Şi-a pus mînile peste cîţiva bolnavi, şi i-a vindecat.
Mark	6	6	Şi se mira de necredinţa lor.$Isus străbătea satele de primprejur şi învăţa pe norod.
Mark	6	7	Atunci a chemat la Sine pe cei doisprezece, şi a început să-i trimeată doi cîte doi, dîndu-le putere asupra duhurilor necurate.
Mark	6	8	Le-a poruncit să nu ia nimic cu ei pe drum decît un toiag; să n’aibă nici pîne, nici traistă, nici bani de aramă la brîu;
Mark	6	9	să se încalţe cu sandale, şi să nu se îmbrace cu două haine.
Mark	6	10	Apoi le-a zis: „În orice casă veţi intra, să rămîneţi acolo pînă veţi pleca din locul acela.
Mark	6	11	Şi, dacă în vreun loc nu vă vor primi, şi nu vă vor asculta, să plecaţi de acolo, şi să scuturaţi îndată praful de supt picioarele voastre, ca mărturie pentru ei. Adevărat vă spun că, în ziua judecăţii, va fi mai uşor pentru pămîntul Sodomei şi Gomorei decît pentru cetatea aceea.“
Mark	6	12	Ucenicii au plecat, şi au propovăduit pocăinţa.
Mark	6	13	Scoteau mulţi draci, şi ungeau cu untdelemn pe mulţi bolnavi, şi-i vindecau.
Mark	6	14	Impăratul Irod a auzit vorbindu-se despre Isus, al cărui Nume ajunsese vestit; şi a zis: „Ioan Botezătorul a înviat din morţi, şi de aceea lucrează aceste puteri prin el.“
Mark	6	15	Alţii ziceau: „Este Ilie.“ Iar alţii ziceau: „Este un prooroc ca unul din prooroci.“
Mark	6	16	Dar Irod, cînd a auzit lucrul acesta, zicea: „Ioan acela, căruia i-am tăiat capul, a înviat din morţi.“
Mark	6	17	Căci Irod însuş trimesese să prindă pe Ioan, şi-l legase în temniţă, din pricina Irodiadei, nevasta fratelui său Filip, pentrucă o luase de nevastă.
Mark	6	18	Şi Ioan zicea lui Irod: „Nu-ţi este îngăduit să ţii pe nevasta fratelui tău!“
Mark	6	19	Irodiada avea necaz pe Ioan, şi voia să-l omoare. Dar nu putea,
Mark	6	20	căci Irod se temea de Ioan, fiindcă îl ştia om neprihănit şi sfînt; îl ocrotea, şi, cînd îl auzea, de multe ori sta în cumpănă, neştiind ce să facă; şi-l asculta cu plăcere.
Mark	6	21	Totuş a venit o zi cu bun prilej, cînd Irod îşi prăznuia ziua naşterii, şi a dat un ospăţ boierilor săi, mai marilor oastei şi fruntaşilor Galileii.
Mark	6	22	Fata Irodiadei a intrat la ospăţ, a jucat, şi a plăcut lui Irod şi oaspeţilor lui. Împăratul a zis fetei: „Cere-mi orice vrei, şi-ţi voi da.“
Mark	6	23	Apoi a adăugat cu jurămînt: „Ori ce-mi vei cere, îţi voi da, fie şi jumătate din împărăţia mea.“
Mark	6	24	Fata a ieşit afară, şi a zis mamei sale: „Ce să cer? Şi mamă-sa i-a răspuns: „Capul lui Ioan Botezătorul.“
Mark	6	25	Ea s’a grăbit să vină îndată la Împărat, şi i-a făcut următoarea cerere: „Vreau să-mi dai îndată, într’o farfurie, capul lui Ioan Botezătorul.“
Mark	6	26	Împăratul s’a întristat foarte mult; dar, din pricina jurămintelor sale şi din pricina oaspeţilor, n’a vrut să zică nu.
Mark	6	27	A trimes îndată un ostaş de pază, cu porunca de a aduce capul lui Ioan Botezătorul. Ostaşul de pază s’a dus şi a tăiat capul lui Ioan în temniţă,
Mark	6	28	l-a adus pe o farfurie, l-a dat fetei, şi fata l-a dat mamei sale.
Mark	6	29	Ucenicii lui Ioan, cînd au auzit acest lucru, au venit de i-au ridicat trupul, şi l-au pus într’un mormînt.
Mark	6	30	Apostolii s’au adunat la Isus, şi I-au spus tot ce făcuseră şi tot ce învăţaseră pe oameni.
Mark	6	31	Isus le-a zis: „Veniţi singuri la o parte, într’un loc pustiu, şi odihniţi-vă puţin.“ Căci erau mulţi cari veneau şi se duceau, şi ei n’aveau vreme nici să mănînce.
Mark	6	32	Au plecat dar cu corabia, ca să se ducă într’un loc pustiu, la o parte.
Mark	6	33	Oamenii i-au văzut plecînd, şi i-au cunoscut; au alergat pe jos din toate cetăţile, şi au venit înaintea lor în locul în care se duceau ei.
Mark	6	34	Cînd a ieşit din corabie, Isus a văzut mult norod; şi I s’a făcut milă de ei, pentrucă erau ca nişte oi cari n’aveau păstor; şi a început să-i înveţe multe lucruri.
Mark	6	35	Fiindcă ziua era pe sfîrşite, ucenicii s’au apropiat de El şi I-au zis: „Locul acesta este pustiu şi ziua este pe sfîrşite.
Mark	6	36	Dă-le drumul să se ducă în cătunele şi satele de primprejur, ca să-şi cumpere pîne, fiindcă n’au ce mînca.“
Mark	6	37	„Daţi-le voi să mănînce“, le-a răspuns Isus. Dar ei I-au zis: „Oare să ne ducem să cumpărăm pîni de două sute de lei, şi să le dăm să mănînce?“
Mark	6	38	Şi El i-a întrebat: „Cîte pîni aveţi? Duceţi-vă de vedeţi.“ S’au dus de au văzut cîte pîni au, şi au răspuns: „Cinci, şi doi peşti.“
Mark	6	39	Atunci le-a poruncit să-i aşeze pe toţi, cete-cete, pe iarba verde.
Mark	6	40	Şi au şezut jos în cete de cîte o sută şi de cîte cincizeci.
Mark	6	41	El a luat cele cinci pîni şi cei doi peşti. Şi-a ridicat ochii spre cer, şi a rostit binecuvîntarea. Apoi a frînt pînile şi le-a dat ucenicilor, ca ei să le împartă norodului. Asemenea şi cei doi peşti, i-a împărţit la toţi.
Mark	6	42	Au mîncat toţi şi s’au săturat;
Mark	6	43	şi au ridicat douăsprezece coşuri pline cu fărămituri de pîne şi cu ce mai rămăsese din peşti.
Mark	6	44	Cei ce mîncaseră pînile, erau cinci mii de bărbaţi.
Mark	6	45	Îndată, Isus a silit pe ucenicii Săi să intre în corabie, şi să treacă înaintea Lui de cealaltă parte, spre Betsaida. În timpul acesta, El avea să dea drumul norodului.
Mark	6	46	Dupăce Şi-a luat rămas bun dela norod, S’a dus în munte, ca să Se roage.
Mark	6	47	Cînd s’a înserat, corabia era în mijlocul mării, iar Isus era singur pe ţărm.
Mark	6	48	A văzut pe ucenici că se necăjesc cu vîslirea, căci vîntul le era împotrivă. Şi într’a patra strajă din noapte, a mers la ei, umblînd pe mare, şi voia să treacă pe lîngă ei.
Mark	6	49	Cînd L-au văzut ei umblînd pe mare, li s’a părut că este o nălucă, şi au ţipat;
Mark	6	50	pentrucă toţi L-au văzut, şi s’au spăimîntat. Isus a vorbit îndată cu ei, şi le-a zis: „Îndrăzniţi, Eu sînt, nu vă temeţi!“
Mark	6	51	Apoi S’a suit la ei în corabie, şi a stat vîntul. Ei au rămas uimiţi şi înmărmuriţi,
Mark	6	52	căci nu înţeleseseră minunea cu pînile, fiindcă le era inima împietrită.
Mark	6	53	După ce au trecut marea, au venit în ţinutul Ghenezaretului, şi au tras la mal.
Mark	6	54	Cînd au ieşit din corabie, oamenii au cunoscut îndată pe Isus,
Mark	6	55	au alergat prin toate împrejurimile, şi au început să aducă pe bolnavi în paturi, pretutindeni pe unde se auzea că era El.
Mark	6	56	Oriunde intra El, în sate, în cetăţi sau în cătune, puneau pe bolnavi pe pieţe, şi-L rugau să le dea voie doar să se atingă de poalele hainei Lui. Şi toţi cîţi se atingeau de El, erau tămăduiţi.
------------------------Marcu, capitolul 7
Mark	7	1	Fariseii şi cîţiva cărturari, veniţi din Ierusalim, s’au adunat la Isus.
Mark	7	2	Ei au văzut pe unii din ucenicii Lui prînzînd cu mînile necurate, adică nespălate. –
Mark	7	3	Fariseii, însă, şi toţi Iudeii nu mănîncă fără să-şi spele cu mare băgare de seamă mînile, după datina bătrînilor.
Mark	7	4	Şi cînd se întorc din piaţă, nu mănîncă decît dupăce s’au scăldat. Sînt multe alte obiceiuri pe cari au apucat ei să le ţină, precum: spălarea paharelor, a ulcioarelor, a căldărilor şi a paturilor. –
Mark	7	5	Şi Fariseii şi cărturarii L-au întrebat: „Pentruce nu se ţin ucenicii Tăi de datina bătrînilor, ci prînzesc cu mînile nespălate?“
Mark	7	6	Isus le-a răspuns: „Făţarnicilor, bine a proorocit Isaia despre voi, după cum este scris: «Norodul acesta Mă cinsteşte cu buzele, dar inima lui este departe de Mine.
Mark	7	7	Degeaba Mă cinstesc ei, dînd învăţături cari nu sînt decît nişte porunci omeneşti.»
Mark	7	8	Voi lăsaţi porunca lui Dumnezeu, şi ţineţi datina aşezată de oameni, precum: spălarea ulcioarelor şi a paharelor, şi faceţi multe alte lucruri de acestea.“
Mark	7	9	El le-a mai zis: „Aţi desfiinţat frumos porunca lui Dumnezeu, ca să ţineţi datina voastră.
Mark	7	10	Căci Moise a zis: „Să cinsteşti pe tatăl tău şi pe mama ta;“ şi: „Cine va grăi de rău pe tatăl său sau pe mama sa, să fie pedepsit cu moartea.“
Mark	7	11	Voi, dimpotrivă, ziceţi: „Dacă un om va spune tatălui său sau mamei sale: «Ori cu ce te-aş putea ajuta, este «Corban», adică dat lui Dumnezeu, face bine;
Mark	7	12	şi nu-l mai lăsaţi să facă nimic pentru tatăl sau pentru mama sa.
Mark	7	13	Şi aşa, aţi desfiinţat Cuvîntul lui Dumnezeu, prin datina voastră. Şi faceţi multe alte lucruri de felul acesta!“
Mark	7	14	În urmă, a chemat din nou noroadele la Sine, şi le-a zis: „Ascultaţi-Mă toţi şi înţelegeţi.
Mark	7	15	Afară din om nu este nimic care, intrînd în el, să-l poată spurca; dar ce iese din om, aceea-l spurcă.
Mark	7	16	Dacă are cineva urechi de auzit, să audă.“
Mark	7	17	Dupăce a intrat în casă, pe cînd era departe de norod, ucenicii Lui L-au întrebat despre pilda aceasta.
Mark	7	18	El le-a zis: „Şi voi sînteţi aşa de nepricepuţi? Nu înţelegeţi că nimic din ce intră în om de afară, nu-l poate spurca?
Mark	7	19	Fiindcă nu intră în inima lui, ci în pîntece, şi apoi este dat afară în hazna?“ A zis astfel, făcînd toate bucatele curate.
Mark	7	20	El le-a mai zis: „Ce iese din om, aceea spurcă pe om.
Mark	7	21	Căci dinlăuntru, din inima oamenilor, ies gîndurile rele, preacurviile, curviile, uciderile,
Mark	7	22	furtişagurile, lăcomiile, vicleşugurile, înşelăciunile, faptele de ruşine, ochiul rău, hula, trufia, nebunia.
Mark	7	23	Toate aceste lucruri rele ies dinlăuntru, şi spurcă pe om.“
Mark	7	24	Isus a plecat de acolo, şi S’a dus în ţinutul Tirului şi al Sidonului. A intrat într’o casă, dorind să nu ştie nimeni că este acolo; dar n’a putut să rămînă ascuns.
Mark	7	25	Căci îndată, o femeie, a cărei fetiţă era stăpînită de un duh necurat, a auzit vorbindu-se despre El, şi a venit de s’a aruncat la picioarele Lui.
Mark	7	26	Femeia aceasta era o grecoaică, de obîrşie Siro-feniciană. Ea îl ruga să scoată pe dracul din fiica ei.
Mark	7	27	Isus i-a zis: „Lasă să se sature mai întîi copiii; căci nu este bine să iei pînea copiilor, şi s’o arunci la căţei.“
Mark	7	28	„Da, Doamne“, I-a răspuns ea; „dar şi căţeii de supt masă mănîncă din fărămiturile copiilor.“
Mark	7	29	Atunci Isus i-a zis: „Pentru vorba aceasta, du-te; a ieşit dracul din fiică-tă.“
Mark	7	30	Şi cînd a intrat femeia în casa ei, a găsit pe copilă culcată în pat; şi ieşise dracul din ea.
Mark	7	31	Isus a părăsit ţinutul Tirului, şi a venit iarăş prin Sidon la marea Galileii, trecînd prin ţinutul Decapole.
Mark	7	32	I-au adus un surd, care vorbea cu anevoie, şi L-au rugat să-Şi pună mînile peste el.
Mark	7	33	El l-a luat la o parte din norod, i-a pus degetele în urechi, şi i-a atins limba cu scuipatul Lui.
Mark	7	34	Apoi, Şi-a ridicat ochii spre cer, a suspinat, şi a zis: „Efata“, adică: „Deschide-te!“
Mark	7	35	Îndată, i s’au deschis urechile, i s’a deslegat limba, şi a vorbit foarte desluşit.
Mark	7	36	Isus le-a poruncit să nu spună nimănui; dar cu cît le poruncea mai mult, cu atît Îl vesteau mai mult.
Mark	7	37	Ei erau uimiţi peste măsură de mult, şi ziceau: „Toate le face de minune; chiar şi pe surzi îi face să audă, şi pe muţi să vorbească.“
------------------------Marcu, capitolul 8
Mark	8	1	În zilele acelea, fiindcă se strînsese din nou mult norod, şi n’avea ce mînca, Isus a chemat pe ucenicii Săi, şi le-a zis:
Mark	8	2	„Mi-e milă de norodul acesta; căci iată că de trei zile stau lîngă Mine, şi n’au ce mînca.
Mark	8	3	Dacă le voi da drumul acasă flămînzi, au să leşine de foame pe drum, fiindcă unii din ei au venit de departe.“
Mark	8	4	Ucenicii I-au răspuns: „Cum ar putea cineva să sature cu pîne pe oamenii aceştia, aici într’un loc pustiu?“
Mark	8	5	„Cîte pîni aveţi?“ i-a întrebat Isus. „Şapte“, I-au răspuns ei.
Mark	8	6	Atunci a poruncit norodului să şadă pe pămînt; a luat cele şapte pîni; şi, după ce a mulţămit lui Dumnezeu, le-a frînt şi le-a dat ucenicilor Săi ca să le împartă; şi ei le-au împărţit norodului.
Mark	8	7	Mai aveau şi cîţiva peştişori: şi Isus, după ce i-a binecuvîntat, a poruncit să-i împartă şi pe aceia.
Mark	8	8	Au mîncat şi s’au săturat; şi au ridicat şapte coşniţe, pline cu rămăşiţele de fărămituri.
Mark	8	9	Erau aproape patru mii de inşi. În urmă Isus le-a dat drumul.
Mark	8	10	Isus a intrat îndată în corabie cu ucenicii Săi, şi a venit în părţile Dalmanutei.
Mark	8	11	Fariseii au venit deodată, şi au început o ceartă de vorbe cu Isus; şi, ca să-L pună la încercare, I-au cerut un semn din cer.
Mark	8	12	Isus a suspinat adînc în duhul Său, şi a zis: „Pentru ce cere neamul acesta un semn? Adevărat vă spun că neamului acestuia nu i se va da deloc un semn.“
Mark	8	13	Apoi i-a lăsat, şi a intrat iarăş în corabie, ca să treacă de cealaltă parte.
Mark	8	14	Ucenicii uitaseră să ia pîni; cu ei în corabie n’aveau decît o pîne.
Mark	8	15	Isus le dădea în grijă, şi le zicea: „Luaţi seama, să vă păziţi bine de aluatul Fariseilor şi de aluatul lui Irod!“
Mark	8	16	Ucenicii se gîndeau şi ziceau între ei: „Fiindcă n’avem pîni.“
Mark	8	17	Isus a înţeles lucrul acesta, şi le-a zis: „Pentruce vă gîndiţi că n’aveţi pîni? Tot nu pricepeţi şi tot nu înţelegeţi? Aveţi inima împietrită?
Mark	8	18	Aveţi ochi, şi nu vedeţi? Aveţi urechi, şi nu auziţi? Şi nu vă aduceţi aminte deloc?
Mark	8	19	Cînd am frînt cele cinci pîni la cei cinci mii de bărbaţi, cîte coşuri pline cu fărămituri aţi ridicat?“ „Douăsprezece“, I-au răspuns ei.
Mark	8	20	„Şi cînd am frînt cele şapte pîni la cei patru mii de bărbaţi, cîte coşniţe pline cu fărămituri aţi ridicat?“ „Şapte“, I-au răspuns ei.
Mark	8	21	Şi El le-a zis: „Tot nu înţelegeţi?“
Mark	8	22	Au venit la Betsaida; au adus la Isus un orb, şi L-au rugat să Se atingă de el.
Mark	8	23	Isus a luat pe orb de mînă, şi l-a scos afară din sat; apoi i-a pus scuipat pe ochi, Şi-a pus mînile peste el, şi l-a întrebat: „Vezi ceva?“
Mark	8	24	El s’a uitat, şi a zis: „Văd nişte oameni umblînd, dar mi se par ca nişte copaci.“
Mark	8	25	Isus i-a pus din nou mînile pe ochi; i-a spus să se uite ţintă; şi cînd s’a uitat, a fost tămăduit, şi a văzut toate lucrurile desluşit.
Mark	8	26	Atunci Isus l-a trimes acasă, şi i-a zis: „Să nu intri în sat, şi nici să nu spui cuiva în sat.“
Mark	8	27	Isus a plecat cu ucenicii Săi în satele Cezareii lui Filip. Pe drum le-a pus următoarea întrebare: „Cine zic oamenii că sînt Eu?“
Mark	8	28	Ei I-au răspuns: „Ioan Botezătorul; alţii: Ilie; alţii: Unul din prooroci.“
Mark	8	29	„Dar voi“, i-a întrebat El, „cine ziceţi că sînt Eu?“ „Tu eşti Hristosul!“ I-a răspuns Petru.
Mark	8	30	Isus le-a poruncit cu tărie să nu spună nimănui lucrul acesta despre El.
Mark	8	31	Atunci a început să-i înveţe că Fiul omului trebuie să pătimească mult, să fie tăgăduit de bătrîni, de preoţii cei mai de seamă şi de cărturari, să fie omorît, şi după trei zile să învieze.
Mark	8	32	Le spunea lucrurile acestea pe faţă. Petru însă L-a luat de o parte, şi a început să-L mustre.
Mark	8	33	Dar Isus S’a întors şi S’a uitat la ucenicii Săi, a mustrat pe Petru, şi i-a zis: „Înapoia Mea, Satano! Fiindcă tu nu te gîndeşti la lucrurile lui Dumnezeu, ci la lucrurile oamenilor.“
Mark	8	34	Apoi a chemat la El norodul împreună cu ucenicii Săi, şi le-a zis: „Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine însuş, să-şi ia crucea, şi să Mă urmeze.
Mark	8	35	Căci oricine va vrea să-şi scape viaţa, o va pierde; dar oricine îşi va pierde viaţa din pricina Mea şi din pricina Evangheliei, o va mîntui.
Mark	8	36	Şi ce foloseşte unui om să cîştige toată lumea, dacă îşi pierde sufletul?
Mark	8	37	Sau ce va da un om în schimb pentru sufletul său?
Mark	8	38	Pentrucă de oricine se va ruşina de Mine şi de cuvintele Mele, în acest neam preacurvar şi păcătos, Se va ruşina şi Fiul omului, cînd va veni în slava Tatălui Său împreună cu sfinţii îngeri.“
------------------------Marcu, capitolul 9
Mark	9	1	El le-a mai zis: „Adevărat vă spun, că sînt unii din ceice stau aici, cari nu vor muri pînă nu vor vedea împărăţia lui Dumnezeu venind cu putere.“
Mark	9	2	După şase zile, Isus a luat cu El pe Petru, pe Iacov şi pe Ioan, şi i-a dus singuri de o parte pe un munte înalt. Acolo S’a schimbat la faţă înaintea lor.
Mark	9	3	Hainele Lui s’au făcut strălucitoare şi foarte albe, de o albeaţă pe care nici un nălbitor de pe pămînt n’o poate da.
Mark	9	4	Ilie li s’a arătat împreună cu Moise, şi sta de vorbă cu Isus.
Mark	9	5	Petru a luat cuvîntul, şi a zis lui Isus: „Învăţătorule, este bine să stăm aici; să facem trei colibi: una pentru Tine, una pentru Moise, şi una pentru Ilie.“
Mark	9	6	Căci nu ştia ce să zică, atît de mare spaimă îi apucase.
Mark	9	7	A venit un nor şi i-a acoperit cu umbra lui; şi din nor s’a auzit un glas, care zicea: „Acesta este Fiul Meu prea iubit: de El să ascultaţi!“
Mark	9	8	Îndată, ucenicii s’au uitat împrejur, şi n’au mai văzut pe nimeni decît pe Isus singur cu ei.
Mark	9	9	Pe cînd se pogorau de pe munte, Isus le-a poruncit să nu spună nimănui ce au văzut, pînă va învia Fiul omului dintre cei morţi.
Mark	9	10	Ei au păstrat în ei lucrul acesta, şi se întrebau între ei ce să însemne învierea aceea dintre cei morţi,
Mark	9	11	Ucenicii I-au pus următoarea întrebare: „Pentruce zic cărturarii că trebuie să vină întîi Ilie?“
Mark	9	12	El le-a răspuns: „Ilie va veni întîi; şi va aşeza din nou toate lucrurile; tot aşa după cum este scris despre Fiul omului că trebuie să pătimească mult şi să fie defăimat.
Mark	9	13	Dar Eu vă spun că Ilie a şi venit, şi ei i-au făcut ce au vrut, după cum este scris despre el.“
Mark	9	14	Cînd au ajuns la ucenici, au văzut mult norod împrejurul lor şi pe cărturari întrebîndu-se cu ei.
Mark	9	15	De îndată ce a văzut norodul pe Isus, s’a mirat, şi a alergat la El să I se închine.
Mark	9	16	El i-a întrebat: „Despre ce vă întrebaţi cu ei?“
Mark	9	17	Şi un om din norod I-a răspuns: „Învăţătorule, am adus la Tine pe fiul meu, care este stăpînit de un duh mut.
Mark	9	18	Oriunde îl apucă, îl trînteşte la pămînt. Copilul face spumă la gură, scrîşneşte din dinţi, şi rămîne ţapăn. M’am rugat de ucenicii Tăi să scoată duhul, şi n’au putut.“
Mark	9	19	„O neam necredincios!“ le-a zis Isus. „Pînă cînd voi fi cu voi? Pînă cînd vă voi suferi? Aduceţi-l la Mine.“
Mark	9	20	L-au adus la El. Şi, cum a văzut copilul pe Isus, duhul l-a scuturat cu putere; copilul a căzut la pămînt, şi se svîrcolea făcînd spumă la gură.
Mark	9	21	Isus a întrebat pe tatăl lui: „Cîtă vreme este de cînd îi vine aşa?“ „Din copilărie“, a răspuns el.
Mark	9	22	„Şi de multe ori duhul l-a aruncat cînd în foc, cînd în apă, ca să-l omoare. Dar dacă poţi face ceva, fie-Ţi milă de noi şi ajută-ne.“
Mark	9	23	Isus a răspuns: „Tu zici: «Dacă poţi!» … Toate lucrurile sînt cu putinţă celui ce crede!“
Mark	9	24	Îndată tatăl copilului a strigat cu lacrămi: „Cred, Doamne! Ajută necredinţei mele!“
Mark	9	25	Cînd a văzut Isus că norodul vine în fuga mare spre El, a mustrat duhul necurat, şi i-a zis: „Duh mut şi surd, îţi poruncesc să ieşi afară din copilul acesta, şi să nu mai intri în el.“
Mark	9	26	Şi duhul a ieşit, ţipînd şi scuturîndu-l cu mare putere. Copilul a rămas ca mort, aşa că mulţi ziceau: „A murit!“
Mark	9	27	Dar Isus l-a apucat de mînă, şi l-a ridicat. Şi el s’a sculat în picioare.
Mark	9	28	Cînd a intrat Isus în casă, ucenicii Lui L-au întrebat deoparte: „Noi de ce n’am putut să scoatem duhul acesta?“
Mark	9	29	„Acest soi de draci“, le-a zis El, „nu poate ieşi decît prin rugăciune şi post.“
Mark	9	30	Au plecat de acolo, şi au trecut prin Galilea. Isus nu voia să ştie nimeni că trece.
Mark	9	31	Căci învăţa pe ucenicii Săi, şi zicea: „Fiul omului va fi dat în mînile oamenilor; ei Îl vor omorî, şi a treia zi după ce-L vor omorî, va învia.“
Mark	9	32	Dar ucenicii nu înţelegeau cuvintele acestea, şi se temeau să-L întrebe.
Mark	9	33	Apoi au venit la Capernaum. Cînd era în casă, Isus i-a întrebat: „Despre ce vorbeaţi unul cu altul pe drum?“
Mark	9	34	Dar ei tăceau, pentrucă pe drum se certaseră între ei, ca să ştie cine este cel mai mare.
Mark	9	35	Atunci Isus a şezut jos, a chemat pe cei doisprezece, şi le-a zis: „Dacă vrea cineva să fie cel dintîi, trebuie să fie cel mai de pe urmă din toţi şi slujitorul tuturor!“
Mark	9	36	Şi a luat un copilaş, şi l-a aşezat în mijlocul lor; apoi l-a luat în braţe, şi le-a zis:
Mark	9	37	„Oricine primeşte pe unul din aceşti copilaşi, în Numele Meu, Mă primeşte pe Mine; şi oricine Mă primeşte pe Mine, nu Mă primeşte pe Mine, ci pe Cel ce M’a trimes pe Mine.“
Mark	9	38	Ioan I-a zis: „Învăţătorule, noi am văzut pe un om scoţînd draci în Numele Tău; şi l-am oprit, pentrucă nu venea după noi.“
Mark	9	39	„Nu-l opriţi“, a răspuns Isus, „căci nu este nimeni, care să facă minuni în Numele Meu, şi să Mă poată grăi de rău îndată după aceea.
Mark	9	40	Cine nu este împotriva noastră, este pentru noi.
Mark	9	41	Şi oricine vă va da de băut un pahar cu apă, în Numele Meu, pentrucă sînteţi ucenici ai lui Hristos, adevărat vă spun că nu-şi va pierde răsplata.
Mark	9	42	Dar, dacă va face cineva să păcătuiască pe unul din aceşti micuţi, cari cred în Mine, ar fi mai bine pentru el să i se lege de gît o piatră mare de moară şi să fie aruncat în mare.
Mark	9	43	Dacă mîna ta te face să cazi în păcat, taie-o; este mai bine pentru tine să intri ciung în viaţă, decît să ai două mîni, şi să mergi în gheenă, în focul care nu se stinge,
Mark	9	44	unde viermele lor nu moare, şi focul nu se stinge.
Mark	9	45	Dacă piciorul tău te face să cazi în păcat, taie-l; este mai bine pentru tine să intri în viaţă şchiop, decît să ai două picioare, şi să fii aruncat în gheenă, în focul care nu se stinge,
Mark	9	46	unde viermele lor nu moare, şi focul nu se stinge.
Mark	9	47	Şi dacă ochiul tău te face să cazi în păcat, scoate-l; este mai bine pentru tine să intri în Împărăţia lui Dumnezeu numai cu un ochi, decît să ai doi ochi şi să fii aruncat în focul gheenei,
Mark	9	48	unde viermele lor nu moare şi focul nu se stinge.
Mark	9	49	Pentrucă fiecare om va fi sărat cu foc, şi orice jertfă va fi sărată cu sare.
Mark	9	50	Sarea este bună; dar dacă sarea îşi pierde puterea de a săra, cu ce îi veţi da înapoi puterea aceasta? Să aveţi sare în voi înşivă, şi să trăiţi în pace unii cu alţii.“
------------------------Marcu, capitolul 10
Mark	10	1	Isus a plecat de acolo, şi a venit în ţinutul Iudeii, dincolo de Iordan. Gloatele s’au adunat din nou la El; şi, după obiceiul Său, a început iarăş să-i înveţe.
Mark	10	2	Au venit la El Fariseii; şi, ca să-L ispitească, L-au întrebat dacă este îngăduit unui bărbat să-şi lase nevasta.
Mark	10	3	Drept răspuns, El le-a zis: „Ce v’a poruncit Moise?“
Mark	10	4	„Moise“, au zis ei, „a dat voie ca bărbatul să scrie o carte de despărţire, şi s’o lase.“
Mark	10	5	Isus le-a zis: „Din pricina împietririi inimii voastre v’a scris Moise porunca aceasta.
Mark	10	6	Dar dela începutul lumii, «Dumnezeu i-a făcut parte bărbătească şi parte femeiască.
Mark	10	7	De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa, şi se va lipi de nevastă-sa.
Mark	10	8	Şi cei doi vor fi un singur trup.» Aşa că nu mai sînt doi, ci sînt un singur trup.
Mark	10	9	Deci, ce a împreunat Dumnezeu, omul să nu despartă.“
Mark	10	10	În casă, ucenicii L-au întrebat iarăş asupra celor de mai sus.
Mark	10	11	El le-a zis: „Oricine îşi lasă nevasta, şi ia pe alta de nevastă, preacurveşte faţă de ea;
Mark	10	12	şi dacă o nevastă îşi lasă bărbatul, şi ia pe altul de bărbat, preacurveşte.“
Mark	10	13	I-au adus nişte copilaşi, ca să Se atingă de ei. Dar ucenicii au certat pe ceice îi aduceau.
Mark	10	14	Cînd a văzut Isus acest lucru, S’a mîniat, şi le-a zis: „Lăsaţi copilaşii să vină la Mine, şi nu-i opriţi; căci Împărăţia lui Dumnezeu este a celor ca ei.
Mark	10	15	Adevărat vă spun că, oricine nu va primi Împărăţia lui Dumnezeu ca un copilaş, cu nici un chip nu va intra în ea!“
Mark	10	16	Apoi i-a luat în braţe, şi i-a binecuvîntat, punîndu-Şi mînile peste ei.
Mark	10	17	Tocmai cînd era gata să pornească la drum, a alergat la El un om, care a îngenuncheat înaintea Lui, şi L-a întrebat: „Bunule Învăţător, ce să fac ca să moştenesc viaţa vecinică?“
Mark	10	18	„Pentruce Mă numeşti bun?“ i-a zis Isus. „Nimeni nu este bun decît Unul singur: Dumnezeu.
Mark	10	19	Cunoşti poruncile: „Să nu preacurveşti; să nu ucizi; să nu furi; să nu faci o mărturisire mincinoasă; să nu înşeli; să cinsteşti pe tatăl tău şi pe mama ta.“
Mark	10	20	El I-a răspuns: „Învăţătorule, toate aceste lucruri le-am păzit cu grijă din tinereţea mea.“
Mark	10	21	Isus S’a uitat ţintă la el, l-a iubit, şi i-a zis: „Îţi lipseşte un lucru; du-te de vinde tot ce ai, dă la săraci, şi vei avea o comoară în cer. Apoi vino, ia-ţi crucea, şi urmează-Mă.“
Mark	10	22	Mîhnit de aceste cuvinte, omul acesta a plecat întristat de tot; căci avea multe avuţii.
Mark	10	23	Isus S’a uitat împrejurul Lui, şi a zis ucenicilor Săi: „Cît de anevoie vor intra în Împărăţia lui Dumnezeu ceice au avuţii!“
Mark	10	24	Ucenicii au rămas uimiţi de cuvintele Lui. Isus a luat din nou cuvîntul, şi le-a zis: „Fiilor, cît de anevoie este pentru ceice se încred în bogăţii, să intre în Împărăţia lui Dumnezeu!
Mark	10	25	Mai lesne este să treacă o cămilă prin urechea unui ac, decît să intre un om bogat în Împărăţia lui Dumnezeu!“
Mark	10	26	Ucenicii au rămas şi mai uimiţi, şi au zis unii către alţii: „Cine poate atunci să fie mîntuit?“
Mark	10	27	Isus S’a uitat ţintă la ei, şi le-a zis: „Lucrul acesta este cu neputinţă la oameni, dar nu la Dumnezeu; pentrucă toate lucrurile sînt cu putinţă la Dumnezeu.“
Mark	10	28	Petru a început să-I zică: „Iată că noi am lăsat totul, şi Te-am urmat.“
Mark	10	29	Isus a răspuns: „Adevărat vă spun că nu este nimeni, care să fi lăsat casă, sau fraţi, sau surori, sau tată, sau mamă, sau nevastă, sau copii, sau holde, pentru Mine şi pentru Evanghelie,
Mark	10	30	şi să nu primească acum, în veacul acesta, de o sută de ori mai mult: case, fraţi, surori, mame, copii şi holde, împreună cu prigoniri; iar în veacul viitor, viaţa vecinică.
Mark	10	31	Mulţi din cei dintîi vor fi cei de pe urmă, şi mulţi din cei de pe urmă vor fi cei dintîi.“
Mark	10	32	Ei erau pe drum şi se suiau la Ierusalim; şi Isus mergea înaintea lor. Ucenicii erau turburaţi, şi mergeau îngroziţi după El. Isus a luat iarăş la El pe cei doisprezece şi a început să le vorbească despre lucrurile cari aveau să I se întîmple.
Mark	10	33	„Iată“, a zis El, „ne suim la Ierusalim, şi Fiul omului va fi dat în mînile preoţilor celor mai de seamă şi cărturarilor. Ei Îl vor osîndi la moarte, şi-L vor da în mînile Neamurilor,
Mark	10	34	cari îşi vor bate joc de El, Îl vor bate cu nuiele, Îl vor scuipa şi-L vor omorî; dar, după trei zile, va învia.“
Mark	10	35	Fiii lui Zebedei, Iacov şi Ioan, au venit la Isus şi I-au zis: „Învăţătorule, am vrea să ne faci ce-Ţi vom cere.“
Mark	10	36	El le-a zis: „Ce voiţi să vă fac?“
Mark	10	37	„Dă-ne,“ I-au zis ei, „să şedem unul la dreapta Ta şi altul la stînga Ta, cînd vei fi îmbrăcat în slava Ta.“
Mark	10	38	Isus le-a răspuns: „Nu ştiţi ce cereţi. Puteţi voi să beţi paharul, pe care am să-l beau Eu, sau să fiţi botezaţi cu botezul cu care am să fiu botezat Eu?“
Mark	10	39	„Putem,“ au zis ei. Şi Isus le-a răspuns: „Este adevărat că paharul pe care-l voi bea Eu, îl veţi bea, şi cu botezul cu care voi fi botezat Eu, veţi fi botezaţi;
Mark	10	40	dar cinstea de a şedea la dreapta sau la stînga Mea, nu atîrnă de Mine s’o dau, ci ea este numai pentru aceia pentru cari a fost pregătită.“
Mark	10	41	Cei zece, cînd au auzit lucrul acesta, au început să se mînie pe Iacov şi pe Ioan.
Mark	10	42	Isus i-a chemat la El, şi le-a zis: „Ştiţi că cei priviţi drept cîrmuitori ai neamurilor, domnesc peste ele, şi mai marii lor le poruncesc cu stăpînire.
Mark	10	43	Dar între voi să nu fie aşa. Ci oricare va vrea să fie mare între voi, să fie slujitorul vostru;
Mark	10	44	şi oricare va vrea să fie cel dintîi între voi, să fie robul tuturor.
Mark	10	45	Căci Fiul omului n’a venit să I se slujească, ci El să slujească şi să-Şi dea viaţa răscumpărare pentru mulţi!“
Mark	10	46	Au ajuns la Ierihon. Şi pe cînd ieşea Isus din Ierihon cu ucenicii Săi şi cu o mare mulţime de oameni, fiul lui Timeu, Bartimeu, un cerşetor orb, şedea jos lîngă drum, şi cerea de milă.
Mark	10	47	El a auzit că trece Isus din Nazaret, şi a început să strige: „Isuse, Fiul lui David, ai milă de mine!“
Mark	10	48	Mulţi îl certau să tacă; dar el şi mai tare striga: „Fiul lui David, ai milă de mine!“
Mark	10	49	Isus S’a oprit, şi a zis: „Chemaţi-l!“ Au chemat pe orb, şi i-au zis: „Îndrăzneşte, scoală-te, căci te cheamă.“
Mark	10	50	Orbul şi-a aruncat haina; a sărit, şi a venit la Isus.
Mark	10	51	Isus a luat cuvîntul, şi i-a zis: „Ce vrei să-ţi fac?“ „Rabuni,“ I-a răspuns orbul, „să capăt vederea.“
Mark	10	52	Şi Isus i-a zis: „Du-te, credinţa ta te-a mîntuit.“ Îndată orbul şi-a căpătat vederea, şi a mers pe drum după Isus.
------------------------Marcu, capitolul 11
Mark	11	1	Cînd s’au apropiat de Ierusalim, şi au fost lîngă Betfaghe şi Betania, înspre muntele Măslinilor, Isus a trimes pe doi din ucenicii Săi,
Mark	11	2	şi le-a zis: „Duceţi-vă în satul dinaintea voastră: îndată ce veţi intra în el, veţi găsi un măgăruş legat, pe care n’a încălecat încă nici un om; deslegaţi-l şi aduceţi-Mi-l.
Mark	11	3	Dacă vă va întreba cineva: «Pentruce faceţi lucrul acesta?» să răspundeţi: «Domnul are trebuinţă de el. Şi îndată îl va trimete înapoi aici.“
Mark	11	4	Ucenicii s’au dus, au găsit măgăruşul legat afară lîngă o uşă, la cotitura drumului, şi l-au deslegat.
Mark	11	5	Unii din cei ce stăteau acolo, le-au zis: „Ce faceţi? De ce deslegaţi măgăruşul acesta?“
Mark	11	6	Ei au răspuns cum le poruncise Isus. Şi i-au lăsat să plece.
Mark	11	7	Au adus măgăruşul la Isus, şi-au aruncat hainele pe el, şi Isus a încălecat pe el.
Mark	11	8	Mulţi oameni îşi aşterneau hainele pe drum, iar alţii presărau ramuri, pe cari le tăiaseră depe cîmp.
Mark	11	9	Cei ce mergeau înainte şi cei ce veneau după Isus, strigau: „Osana! Binecuvîntat este cel ce vine în Numele Domnului!
Mark	11	10	Binecuvîntată este Împărăţia care vine, Împărăţia părintelui nostru David! Osana în cerurile prea înalte!“
Mark	11	11	Isus a intrat în Ierusalim, şi S’a dus în Templu. Dupăce S’a uitat la toate lucrurile de jur împrejur, fiindcă era pe înserate, a plecat la Betania, cu cei doisprezece.
Mark	11	12	A doua zi, după ce au ieşit din Betania, Isus a flămînzit.
Mark	11	13	A zărit de departe un smochin, care avea frunze, şi a venit să vadă poate va găsi ceva în el. S’a apropiat de smochin, dar n’a găsit decît frunze, căci nu era încă vremea smochinelor.
Mark	11	14	Atunci a luat cuvîntul, şi a zis smochinului: „În veac să nu mai mănînce nimeni rod din tine!“ Şi ucenicii au auzit aceste vorbe.
Mark	11	15	Au ajuns în Ierusalim; şi Isus a intrat în Templu. A început să scoată afară pe cei ce vindeau şi cumpărau în Templu; a răsturnat mesele schimbătorilor de bani, şi scaunele celor ce vindeau porumbei.
Mark	11	16	Şi nu lăsa pe nimeni să poarte vreun vas prin Templu.
Mark	11	17	Şi-i învăţa şi zicea: „Oare nu este scris: «Casa Mea se va chema o casă de rugăciune pentru toate neamurile?» Dar voi aţi făcut din ea o peşteră de tîlhari.“
Mark	11	18	Preoţii cei mai de seamă şi cărturarii, cînd au auzit cuvintele acestea, căutau cum să-L omoare; căci se temeau de El, pentrucă tot norodul era uimit de învăţătura Lui.
Mark	11	19	Oridecîte ori se însera, Isus ieşea afară din cetate.
Mark	11	20	Dimineaţa, cînd treceau pe lîngă smochin, ucenicii l-au văzut uscat din rădăcini.
Mark	11	21	Petru şi-a adus aminte de cele petrecute, şi a zis lui Isus: „Învăţătorule, uite că smochinul, pe care l-ai blestemat, s’a uscat.“
Mark	11	22	Isus a luat cuvîntul, şi le-a zis: „Aveţi credinţă în Dumnezeu!
Mark	11	23	Adevărat vă spun că, dacă va zice cineva muntelui acestuia: «Ridică-te şi aruncă-te în mare», şi dacă nu se va îndoi în inima lui, ci va crede că ce zice se va face, va avea lucrul cerut.
Mark	11	24	De aceea vă spun că, orice lucru veţi cere, cînd vă rugaţi, să credeţi că l-aţi şi primit, şi-l veţi avea.
Mark	11	25	Şi, cînd staţi în picioare de vă rugaţi, să iertaţi orice aveţi împotriva cuiva, pentruca şi Tatăl vostru care este în ceruri, să vă ierte greşelile voastre.
Mark	11	26	Dar dacă nu iertaţi, nici Tatăl vostru care este în ceruri nu vă va ierta greşelile voastre.
Mark	11	27	S’au dus din nou în Ierusalim. Şi, pe cînd Se plimba Isus prin Templu, au venit la El preoţii cei mai de seamă, cărturarii şi bătrînii,
Mark	11	28	şi I-au zis: „Cu ce putere faci Tu aceste lucruri? Şi cine Ţi-a dat puterea aceasta ca să le faci?“
Mark	11	29	Isus le-a răspuns: „Am să vă pun şi Eu o întrebare; răspundeţi-Mi la ea, şi apoi vă voi spune şi Eu cu ce putere fac aceste lucruri.
Mark	11	30	Botezul lui Ioan venea din cer ori dela oameni? Răspundeţi-Mi!“
Mark	11	31	Ei însă vorbeau astfel între ei: „Dacă răspundem: «Din cer», va zice: «Dar de ce nu l-aţi crezut?»
Mark	11	32	Şi dacă vom răspunde: «Dela oameni …» se temeau de norod, căci toţi socoteau că Ioan a fost în adevăr un prooroc.
Mark	11	33	Atunci au răspuns lui Isus: „Nu ştim.“ Şi Isus le-a zis: „Nici Eu n’am să vă spun cu ce putere fac aceste lucruri.“
------------------------Marcu, capitolul 12
Mark	12	1	Isus a început pe urmă să le vorbească în pilde.„Un om a sădit o vie. A împrejmuit-o cu un gard, a săpat un teasc în ea, şi a zidit un turn; apoi a arendat-o unor vieri şi a plecat din ţară.
Mark	12	2	La vremea roadelor, a trimes la vieri un rob, ca să ia dela ei din roadele viei.
Mark	12	3	Vierii au pus mîna pe el, l-au bătut, şi l-au trimes înapoi cu mînile goale.
Mark	12	4	A trimes iarăş la ei un alt rob; ei l-au rănit la cap, şi l-au batjocorit.
Mark	12	5	A mai trimes un altul, pe care l-au omorît; apoi a trimes mulţi alţii, dintre cari, pe unii i-au bătut, iar pe alţii i-au omorît.
Mark	12	6	Mai avea un singur fiu prea iubit; la urmă, l-a trimes şi pe el la ei. «Vor primi cu cinste pe fiul meu!» zicea el.
Mark	12	7	Dar vierii aceia au zis între ei: «Iată moştenitorul; veniţi să-l omorîm, şi moştenirea va fi a noastră.»
Mark	12	8	Şi au pus mîna pe el, l-au omorît, şi i-au aruncat trupul afară din vie.
Mark	12	9	Acum, ce va face stăpînul viei? Va veni, va nimici pe vierii aceia, şi via o va da altora.
Mark	12	10	Oare n’aţi citit locul acesta din Scriptură: «Piatra pe care au lepădat-o zidarii, a ajuns să fie pusă în capul unghiului;
Mark	12	11	Domnul a făcut acest lucru, şi este minunat în ochii noştri?“
Mark	12	12	Ei căutau să-L prindă, dar se temeau de norod. Pricepuseră că împotriva lor spusese Isus pilda aceasta. Şi L-au lăsat, şi au plecat.
Mark	12	13	Apoi au trimes la Isus pe unii din Farisei şi din Irodiani, ca să-L prindă cu vorba.
Mark	12	14	Aceştia au venit, şi I-au zis: „Învăţătorule, ştim că spui adevărul, şi nu-Ţi pasă de nimeni; căci nu cauţi la faţa oamenilor, şi înveţi pe oameni calea lui Dumnezeu în adevăr. Se cade să plătim bir Cezarului sau nu?
Mark	12	15	Să plătim sau să nu plătim?“ Isus le-a cunoscut făţărnicia, şi le-a răspuns: „Pentruce Mă ispitiţi? Aduceţi-Mi un ban {Greceşte: dinar} ca să-l văd.“
Mark	12	16	I-au adus un ban; şi Isus i-a întrebat: „Chipul acesta şi slovele scrise pe el, ale cui sînt?“ „Ale Cezarului“, I-au răspuns ei.
Mark	12	17	Atunci Isus le-a zis: „Daţi dar Cezarului ce este al Cezarului, şi lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu.“ Şi se mirau foarte mult de El.
Mark	12	18	Saducheii, cari zic că nu este înviere, au venit la Isus şi I-au pus următoarea întrebare:
Mark	12	19	„Învăţătorule, iată ce ne-a scris Moise: «Dacă moare fratele cuiva, şi-i rămîne nevasta fără să aibă copii, fratele său să ia pe nevasta lui, şi să ridice urmaş fratelui său.»
Mark	12	20	Erau dar şapte fraţi. Cel dintîi s’a însurat, şi a murit fără să lase urmaş.
Mark	12	21	Al doilea a luat de nevastă pe văduvă, şi a murit fără să lase urmaş. Tot aşa şi al treilea.
Mark	12	22	Şi nici unul din cei şapte n’a lăsat urmaş. După ei toţi, a murit şi femeia.
Mark	12	23	La înviere, nevasta căruia dintre ei va fi ea? Căci toţi şapte au avut-o de nevastă.“
Mark	12	24	Drept răspuns, Isus le-a zis: „Oare nu vă rătăciţi voi, din pricină că nu pricepeţi nici Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu?
Mark	12	25	Căci după ce vor învia din morţi, nici nu se vor însura, nici nu se vor mărita, ci vor fi ca îngerii în ceruri.
Mark	12	26	În ce priveşte învierea morţilor, oare n’aţi citit în cartea lui Moise, în locul unde se vorbeşte despre «Rug», ce i-a spus Dumnezeu, cînd a zis: «Eu sînt Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov?»
Mark	12	27	Dumnezeu nu este un Dumnezeu al celor morţi, ci al celor vii. Tare vă mai rătăciţi!“
Mark	12	28	Unul din cărturari, care-i auzise vorbind, fiindcă ştia că Isus răspunsese bine Saducheilor, a venit la El, şi L-a întrebat: „Care este cea dintîi dintre toate poruncile?“
Mark	12	29	Isus i-a răspuns: „Cea dintîi este aceasta: «Ascultă Israele! Domnul, Dumnezeul nostru, este un singur Domn;»
Mark	12	30	şi: «Să iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu tot cugetul tău, şi cu toată puterea ta»; iată porunca dintîi.
Mark	12	31	Iar a doua este următoarea: «Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi.» Nu este altă poruncă mai mare decît acestea.“
Mark	12	32	Cărturarul I-a zis: „Bine, Învăţătorule. Adevărat ai zis că Dumnezeu este unul singur, că nu este altul afară de El,
Mark	12	33	şi că a-L iubi cu toată inima, cu tot cugetul, cu tot sufletul, şi cu toată puterea, şi a iubi pe aproapele ca pe sine, este mai mult decît toate arderile de tot şi decît „toate jertfele.“
Mark	12	34	Isus a văzut că a răspuns cu pricepere, şi i-a zis: „Tu nu eşti departe de Împărăţia lui Dumnezeu.“ Şi nimeni nu îndrăznea să-I mai pună întrebări.
Mark	12	35	Pe cînd învăţa pe norod în Templu, Isus a zis: „Cum zic cărturarii că Hristosul este fiul lui David?
Mark	12	36	Însuş David, fiind însuflat de Duhul Sfînt, a zis: „Domnul a zis Domnului meu: «Şezi la dreapta Mea, pînă voi pune pe vrăjmaşii Tăi supt picioarele Tale.»
Mark	12	37	Deci chiar David Îl numeşte Domn; atunci cum este El fiul lui?“ Şi gloata cea mare Îl asculta cu plăcere.
Mark	12	38	În învăţătura, pe care le-o dădea, Isus le zicea: „Păziţi-vă de cărturari, cărora le place să umble în haine lungi, şi să le facă lumea plecăciuni prin pieţe.
Mark	12	39	Ei umblă după scaunele dintîi în sinagogi, şi după locurile dintîi la ospeţe;
Mark	12	40	casele văduvelor le mănîncă, şi fac rugăciuni lungi de ochii lumii. O mai mare osîndă va veni peste ei.“
Mark	12	41	Isus şedea jos în faţa vistieriei Templului, şi Se uita cum arunca norodul bani în vistierie. Mulţi, cari erau bogaţi, aruncau mult.
Mark	12	42	A venit şi o văduvă săracă, şi a aruncat doi bănuţi, cari fac un gologan.
Mark	12	43	Atunci Isus a chemat pe ucenicii Săi, şi le-a zis: „Adevărat vă spun că această văduvă săracă a dat mai mult decît toţi cei ce au aruncat în vistierie;
Mark	12	44	căci toţi ceilalţi au aruncat din prisosul lor, dar ea, din sărăcia ei, a aruncat tot ce avea, tot ce-i mai rămăsese ca să trăiască.“
------------------------Marcu, capitolul 13
Mark	13	1	Cînd a ieşit Isus din Templu, unul din ucenicii Lui i-a zis: „Învăţătorule, uită-Te ce pietre şi ce zidiri!“
Mark	13	2	Isus i-a răspuns: „Vezi tu aceste zidiri mari? Nu va rămînea aici piatră pe piatră, care să nu fie dărîmată.“
Mark	13	3	Apoi a şezut pe muntele Măslinilor în faţa Templului. Şi Petru, Iacov, Ioan şi Andrei, L-au întrebat deoparte:
Mark	13	4	„Spune-ne cînd se vor întîmpla aceste lucruri, şi care va fi semnul cînd se vor împlini toate aceste lucruri?“
Mark	13	5	Isus a început atunci să le spună: „Băgaţi de seamă să nu vă înşele cineva.
Mark	13	6	Fiindcă vor veni mulţi în Numele Meu, şi vor zice: «Eu sînt Hristosul!» Şi vor înşela pe mulţi.
Mark	13	7	Cînd veţi auzi despre războaie şi veşti de războaie, să nu vă spăimîntaţi, căci lucrurile acestea trebuie să se întîmple. Dar încă nu va fi sfîrşitul.
Mark	13	8	Un neam se va scula împotriva altui neam, şi o împărăţie împotriva altei împărăţii; pe alocurea vor fi cutremure de pămînt, foamete şi turburări. Aceste lucruri vor fi începutul durerilor.
Mark	13	9	Luaţi seama la voi înşivă. Au să vă dea pe mîna soboarelor judecătoreşti, şi veţi fi bătuţi în sinagogi; din pricina Mea veţi fi duşi înaintea dregătorilor şi înaintea împăraţilor, pentruca să le slujiţi de mărturie.
Mark	13	10	Mai întîi trebuie ca Evanghelia să fie propovăduită tuturor neamurilor.
Mark	13	11	Cînd vă vor duce să vă dea în mînile lor, să nu vă îngrijoraţi mai dinainte cu privire la celece veţi vorbi, ci să vorbiţi orice vi se va da să vorbiţi în ceasul acela; căci nu voi veţi vorbi, ci Duhul Sfînt.
Mark	13	12	Fratele va da la moarte pe frate-său, şi tatăl pe copilul lui; copiii se vor scula împotriva părinţilor lor, şi-i vor omorî.
Mark	13	13	Veţi fi urîţi de toţi pentru Numele Meu; dar cine va răbda pînă la sfîrşit, va fi mîntuit.
Mark	13	14	Cînd veţi vedea «urîciunea pustiirii» stînd acolo unde nu se cade să fie, – cine citeşte să înţeleagă – atunci cei ce vor fi în Iudea, să fugă la munţi.
Mark	13	15	Cine va fi pe acoperişul casei, să nu se pogoare, şi să nu intre în casă, ca să-şi ia ceva din ea.
Mark	13	16	Şi cine va fi la cîmp, să nu se întoarcă înapoi ca să-şi ia haina.
Mark	13	17	Vai de femeile cari vor fi însărcinate, şi de cele ce vor da ţîţă în zilele acelea!
Mark	13	18	Rugaţi-vă ca lucrurile acestea să nu se întîmple iarna.
Mark	13	19	Pentrucă în zilele acelea va fi un necaz aşa de mare, cum n’a fost de la începutul lumii, pe care a făcut-o Dumnezeu, pînă azi, şi cum nici nu va mai fi vreodată.
Mark	13	20	Şi dacă n’ar fi scurtat Domnul zilele acelea, nimeni n’ar scăpa; dar le-a scurtat din pricina celor aleşi.
Mark	13	21	Dacă vă va zice cineva atunci: «Iată, Hristosul este aici» sau: «Iată-L, acolo», să nu-l credeţi.
Mark	13	22	Căci se vor scula Hristoşi mincinoşi şi prooroci mincinoşi. Ei vor face semne şi minuni, ca să înşele, dacă ar fi cu putinţă, şi pe cei aleşi.
Mark	13	23	Păziţi-vă; iată că vi le-am spus toate dinainte.
Mark	13	24	Dar, în zilele acelea, după necazul acesta, soarele se va întuneca, luna nu-şi va mai da lumina ei,
Mark	13	25	stelele vor cădea din cer, şi puterile cari sînt în ceruri vor fi clătinate.
Mark	13	26	Atunci se va vedea Fiul omului venind pe nori cu mare putere şi cu slavă.
Mark	13	27	Atunci va trimete pe îngerii Săi, şi va aduna pe cei aleşi din cele patru vînturi, dela marginea pămîntului pînă la marginea cerului.
Mark	13	28	Luaţi învăţătură dela smochin prin pilda lui. Cînd mlădiţa lui se face fragedă şi înfrunzeşte, ştiţi că vara este aproape.
Mark	13	29	Tot aşa, cînd veţi vedea aceste lucruri împlinindu-se, să ştiţi că Fiul omului este aproape, este chiar la uşi.
Mark	13	30	Adevărat vă spun, că nu va trece neamul acesta pînă nu se vor împlini toate aceste lucruri.
Mark	13	31	Cerul şi pămîntul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece.
Mark	13	32	Cît despre ziua aceea, sau ceasul acela, nu ştie nimeni, nici îngerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatăl.
Mark	13	33	Luaţi seama, vegheaţi şi rugaţi-vă; căci nu ştiţi cînd va veni vremea aceea.
Mark	13	34	Se va întîmpla ca şi cu un om plecat într’altă ţară, care îşi lasă casa, dă robilor săi putere, arată fiecăruia care este datoria lui, şi porunceşte portarului să vegheze.
Mark	13	35	Vegheaţi dar, pentrucă nu ştiţi cînd va veni stăpînul casei: sau seara, sau la miezul nopţii, sau la cîntarea cocoşilor, sau dimineaţa.
Mark	13	36	Temeţi-vă ca nu cumva, venind fără veste, să vă găsească dormind.
Mark	13	37	Ce vă zic vouă, zic tuturor: Vegheaţi!“
------------------------Marcu, capitolul 14
Mark	14	1	După două zile era praznicul Paştelor şi al Azimilor. Preoţii cei mai de seamă şi cărturarii căutau cum să prindă pe Isus cu vicleşug, şi să-L omoare.
Mark	14	2	Căci ziceau: „Nu în timpul praznicului, ca nu cumva să se facă turburare în norod.“
Mark	14	3	Pe cînd şedea Isus la masă, în Betania, în casa lui Simon leprosul, a venit o femeie, care avea un vas de alabastru cu mir de nard curat, foarte scump; şi, dupăce a spart vasul, a turnat mirul pe capul lui Isus.
Mark	14	4	Unora dintre ei le-a fost necaz, şi ziceau: „Ce rost are risipa aceasta de mir?
Mark	14	5	Mirul acesta s’ar fi putut vinde cu mai mult de trei sute de lei {Greceşte: dinari}, şi să se dea săracilor.“ Şi le era foarte necaz pe femeia aceea.
Mark	14	6	Dar Isus le-a zis: „Lăsaţi-o în pace; de ce-i faceţi supărare? Ea a făcut un lucru frumos faţă de Mine;
Mark	14	7	căci pe săraci îi aveţi totdeauna cu voi, şi le puteţi face bine oricînd voiţi: dar pe Mine nu Mă aveţi totdeauna.
Mark	14	8	Ea a făcut ce a putut; Mi-a uns trupul mai dinainte, pentru îngropare.
Mark	14	9	Adevărat vă spun că, oriunde va fi propovăduită Evanghelia aceasta, în toată lumea, se va istorisi şi ce a făcut femeia aceasta, spre pomenirea ei.“
Mark	14	10	Iuda Iscarioteanul, unul din cei doisprezece, s’a dus la preoţii cei mai de seamă, ca să le vîndă pe Isus.
Mark	14	11	Cînd au auzit ei lucrul acesta, s’au bucurat, şi i-au făgăduit bani. Şi Iuda căuta un prilej nimerit, ca să-L dea în mînile lor.
Mark	14	12	În ziua dintîi a praznicului Azimilor, cînd jertfeau Paştele, ucenicii lui Isus I-au zis: „Unde voieşti să ne ducem să-Ţi pregătim ca să mănînci Paştele?“
Mark	14	13	El a trimes pe doi din ucenicii Săi, şi le-a zis: „Duceţi-vă în cetate; acolo aveţi să întîlniţi un om ducînd un ulcior cu apă: mergeţi după el.
Mark	14	14	Unde va intra el, spuneţi stăpînului casei: „Învăţătorul zice: «Unde este odaia pentru oaspeţi, în care să mănînc Paştele cu ucenicii Mei?»
Mark	14	15	Şi are să vă arate o odaie mare de sus, aşternută gata: acolo să pregătiţi pentru noi.“
Mark	14	16	Ucenicii au plecat, au ajuns în cetate, şi au găsit aşa cum le spusese El; şi au pregătit Paştele.
Mark	14	17	Seara, Isus a venit cu cei doisprezece.
Mark	14	18	Pe cînd şedeau la masă şi mîncau, Isus a zis: „Adevărat vă spun că unul din voi, care mănîncă cu Mine, Mă va vinde.“
Mark	14	19	Ei au început să se întristeze, şi să-I zică unul după altul: „Nu cumva sînt eu?“
Mark	14	20	„Este unul din cei doisprezece,“ le-a răspuns El; „şi anume, cel ce întinge mîna cu Mine în blid.
Mark	14	21	Fiul omului, negreşit, Se duce după cum este scris despre El. Dar vai de omul acela, prin care este vîndut Fiul omului! Mai bine ar fi fost pentru el, să nu se fi născut.“
Mark	14	22	Pe cînd mîncau, Isus a luat o pîne; şi, după ce a binecuvîntat, a frînt-o, şi le-a dat, zicînd: „Luaţi, mîncaţi, acesta este trupul Meu.“
Mark	14	23	Apoi a luat un pahar, şi, dupăce a mulţămit lui Dumnezeu, li l-a dat, şi au băut toţi din el.
Mark	14	24	Şi le-a zis: „Acesta este sîngele Meu, sîngele legămîntului celui nou, care se varsă pentru mulţi.
Mark	14	25	Adevărat vă spun că, de acum încolo, nu voi mai bea din rodul viţei, pînă în ziua cînd îl voi bea nou în Împărăţia lui Dumnezeu.“
Mark	14	26	Dupăce au cîntat cîntările de laudă, au ieşit în muntele Măslinilor.
Mark	14	27	Isus le-a zis: „În noaptea aceasta toţi veţi avea un prilej de poticnire; pentrucă este scris: «Voi bate Păstorul, şi oile vor fi risipite.»
Mark	14	28	Dar, după ce voi învia, voi merge înaintea voastră în Galilea.“
Mark	14	29	Petru i-a zis: „Chiar dacă toţi ar avea un prilej de poticnire, eu nu voi avea.“
Mark	14	30	Şi Isus i-a zis: „Adevărat îţi spun că astăzi, chiar în noaptea aceasta, înainte ca să cînte cocoşul de două ori, te vei lepăda de Mine de trei ori.“
Mark	14	31	Dar Petru I-a zis cu şi mai multă tărie: „Chiar dacă ar trebui să mor împreună cu Tine, tot nu mă voi lepăda de Tine.“ Şi toţi ceilalţi au spus acelaş lucru.
Mark	14	32	S’au dus apoi într’un loc îngrădit, numit Ghetsimani. Şi Isus a zis ucenicilor Săi: „Şedeţi aici pînă Mă voi ruga.“
Mark	14	33	A luat cu El pe Petru, pe Iacov şi pe Ioan, şi a început să Se spăimînte şi să Se mîhnească foarte tare.
Mark	14	34	El le-a zis: „Sufletul Meu este cuprins de o întristare de moarte; rămîneţi aici, şi vegheaţi!“
Mark	14	35	Apoi a mers puţin mai înainte, S’a aruncat la pămînt, şi Se ruga ca, dacă este cu putinţă, să treacă de la El ceasul acela.
Mark	14	36	El zicea: „Ava, adică: Tată, – Ţie toate lucrurile Îţi sînt cu putinţă; depărtează de la Mine paharul acesta! Totuş, facă-se nu ce voiesc Eu, ci ce voieşti Tu.“
Mark	14	37	Şi a venit la ucenici, pe cari i-a găsit dormind. Şi a zis lui Petru: „Simone, tu dormi? Un ceas n’ai fost în stare să veghezi?
Mark	14	38	Vegheaţi şi rugaţi-vă, ca să nu cădeţi în ispită; duhul este plin de rîvnă, dar trupul este neputincios.“
Mark	14	39	S’a dus iarăş, şi S’a rugat, zicînd aceleaşi cuvinte.
Mark	14	40	Apoi S’a întors din nou şi i-a găsit dormind; pentrucă li se îngreuiaseră ochii de somn. Ei nu ştiau ce să-I răspundă.
Mark	14	41	În sfîrşit, a venit a treia oară, şi le-a zis: „Dormiţi de acum, şi odihniţi-vă! Destul! A venit ceasul! Iată că Fiul omului este dat în mînile păcătoşilor.
Mark	14	42	Sculaţi-vă; haidem să mergem; iată că se apropie vînzătorul!“
Mark	14	43	Şi îndată, pe cînd vorbea El încă, a venit Iuda, unul din cei doisprezece, şi împreună cu el a venit o mulţime de oameni cu săbii şi cu ciomege, trimeşi de preoţii cei mai de seamă, de cărturari şi de bătrîni.
Mark	14	44	Vînzătorul le dăduse semnul acesta: „Pe care-L voi săruta, acela este; să-L prindeţi şi să-L duceţi supt pază.“
Mark	14	45	Cînd a venit Iuda, s’a apropiat îndată de Isus, şi I-a zis: „Învăţătorule!“ Şi L-a sărutat mult.
Mark	14	46	Atunci oamenii aceia au pus mîna pe Isus, şi L-au prins.
Mark	14	47	Unul din cei ce stăteau lîngă El, a scos sabia, a lovit pe robul marelui preot, şi i-a tăiat urechea.
Mark	14	48	Isus a luat cuvîntul, şi le-a zis: „Aţi ieşit ca după un tîlhar, cu săbii şi cu ciomege, ca să Mă prindeţi.
Mark	14	49	În toate zilele am fost la voi, şi învăţam pe oameni în Templu, şi nu M’aţi prins. Dar toate aceste lucruri s’au întîmplat ca să se împlinească Scripturile.“
Mark	14	50	Atunci toţi ucenicii L-au părăsit şi au fugit.
Mark	14	51	După El mergea un tînăr, care n’avea pe trup decît o învelitoare de pînză de in. Au pus mîna pe el;
Mark	14	52	dar el şi-a lăsat învelitoarea, şi a fugit în pielea goală.
Mark	14	53	Pe Isus L-au dus la marele preot, unde s’au adunat toţi preoţii cei mai de seamă, bătrînii şi cărturarii.
Mark	14	54	Petru L-a urmat de departe pînă în curtea marelui preot; a şezut jos împreună cu aprozii, şi se încălzea la para focului.
Mark	14	55	Preoţii cei mai de seamă şi tot soborul căutau vreo mărturie împotriva lui Isus, ca să-L omoare; dar nu găseau nici una.
Mark	14	56	Pentrucă mulţi făceau mărturisiri mincinoase împotriva Lui, dar mărturisirile lor nu se potriveau.
Mark	14	57	Unii s’au sculat şi au făcut o mărturisire mincinoasă împotriva Lui, şi au zis:
Mark	14	58	„Noi L-am auzit zicînd: «Eu voi strica Templul acesta, făcut de mîni omeneşti, şi în trei zile voi ridica un altul, care nu va fi făcut de mîni omeneşti.“
Mark	14	59	Nici chiar în privinţa aceasta nu se potrivea mărturisirea lor.
Mark	14	60	Atunci marele preot s’a sculat în picioare în mijlocul adunării, a întrebat pe Isus, şi I-a zis: „Nu răspunzi nimic? Ce mărturisesc oamenii aceştia împotriva Ta?“
Mark	14	61	Isus tăcea, şi nu răspundea nimic. Marele preot L-a întrebat iarăş, şi I-a zis: „Eşti Tu, Hristosul, Fiul Celui binecuvîntat?“
Mark	14	62	„Da, sînt,“ i-a răspuns Isus. „Şi veţi vedea pe Fiul omului şezînd la dreapta puterii şi venind pe norii cerului.“
Mark	14	63	Atunci marele preot şi-a rupt hainele, şi a zis: „Ce nevoie mai avem de martori?
Mark	14	64	Aţi auzit hula. Ce vi se pare?“ Toţi L-au osîndit să fie pedepsit cu moartea.
Mark	14	65	Şi unii au început să-L scuipe, să-I acopere faţa, să-L bată cu pumnii, şi să-I zică: „Prooroceşte!“ Iar aprozii L-au primit în palme.
Mark	14	66	Pe cînd stătea Petru jos în curte, a venit una din slujnicele marelui preot.
Mark	14	67	Cînd a văzut pe Petru încălzindu-se, s’a uitat ţintă la el, şi i-a zis: „Şi tu erai cu Isus din Nazaret!“
Mark	14	68	El s’a lepădat, şi a zis: „Nu ştiu, nici nu înţeleg ce vrei să zici.“ Apoi a ieşit în pridvor. Şi a cîntat cocoşul.
Mark	14	69	Cînd l-a văzut slujnica, a început iarăş să spună celor ce stăteau acolo: „Acesta este unul dintre oamenii aceia.“
Mark	14	70	Şi el s’a lepădat din nou. După puţină vreme, ceice stăteau acolo, au zis iarăş lui Petru: „Nu mai încape îndoială că eşti unul din oamenii aceia; căci eşti Galilean, şi graiul tău seamănă cu al lor.“
Mark	14	71	Atunci el a început să se blesteme şi să se jure: „Nu cunosc pe omul acesta, despre care vorbiţi!“
Mark	14	72	Îndată a cîntat cocoşul a doua oară. Şi Petru şi-a adus aminte de vorba, pe care i-o spusese Isus: „Înainte ca să cînte cocoşul de două ori, te vei lepăda de Mine de trei ori.“ Şi gîndindu-se la acest lucru, a început să plîngă.
------------------------Marcu, capitolul 15
Mark	15	1	Dimineaţa, preoţii cei mai de seamă au făcut îndată sfat cu bătrînii, cărturarii şi tot Soborul. Dupăce au legat pe Isus, L-au dus şi L-au dat în mînile lui Pilat.
Mark	15	2	Pilat L-a întrebat: „Eşti Tu Împăratul Iudeilor?“ „Da, sînt“, i-a răspuns Isus.
Mark	15	3	Preoţii cei mai de seamă Îl învinuiau de multe lucruri.
Mark	15	4	Pilat L-a întrebat din nou: „Nu răspunzi nimic? Uite de cîte lucruri Te învinuiesc ei!“
Mark	15	5	Isus n’a mai dat nici un răspuns, lucru care a mirat pe Pilat.
Mark	15	6	La fiecare praznic al Paştelor, Pilat le slobozea un întemniţat, pe care-l cereau ei.
Mark	15	7	În temniţă era unul numit Baraba, închis împreună cu tovarăşii lui, din pricina unui omor, pe care-l săvîrşiseră într’o răscoală.
Mark	15	8	Norodul s’a suit, şi a început să ceară lui Pilat să le dea ce avea obicei să le dea totdeauna.
Mark	15	9	Pilat le-a răspuns: „Voiţi să vă slobozesc pe Împăratul Iudeilor?“
Mark	15	10	Căci pricepuse că preoţii cei mai de seamă din pizmă Îl dăduseră în mîna lui.
Mark	15	11	Dar preoţii cei mai de seamă au aţîţat norodul să ceară lui Pilat să le slobozească mai bine pe Baraba.
Mark	15	12	Pilat a luat din nou cuvîntul, şi le-a zis: „Dar ce voiţi să fac cu Acela, pe care-L numiţi Împăratul Iudeilor?“
Mark	15	13	Ei au strigat din nou: „Răstigneşte-L!“
Mark	15	14	„Dar ce rău a făcut?“ le-a zis Pilat. Însă ei au început să strige şi mai tare: „Răstigneşte-L!“
Mark	15	15	Pilat a vrut să facă pe placul norodului, şi le-a slobozit pe Baraba; iar pe Isus, dupăce a pus să-L bată cu nuiele, L-a dat să fie răstignit.
Mark	15	16	Ostaşii au adus pe Isus în curte, adică în palat, şi au adunat toată ceata ostaşilor.
Mark	15	17	L-au îmbrăcat într’o haină de purpură, au împletit o cunună de spini, şi I-au pus-o pe cap.
Mark	15	18	Apoi au început să-I ureze, şi să zică: „Plecăciune, Împăratul Iudeilor!“
Mark	15	19	Şi-L loveau în cap cu o trestie, Îl scuipau, îngenuncheau şi I se închinau.
Mark	15	20	Dupăce şi-au bătut astfel joc de El, L-au desbrăcat de haina de purpură, L-au îmbrăcat în hainele Lui, şi L-au dus să-L răstignească.
Mark	15	21	Au silit să ducă crucea lui Isus pe un trecător, care se întorcea dela cîmp, numit Simon din Cirena, tatăl lui Alexandru şi al lui Ruf.
Mark	15	22	Şi au adus pe Isus la locul numit Golgota, care, tîlmăcit, însemnează: „Locul căpăţînii.“
Mark	15	23	I-au dat să bea vin amestecat cu smirnă, dar El nu l-a luat.
Mark	15	24	Dupăce L-au răstignit, I-au împărţit hainele între ei, trăgînd la sorţi, ca să ştie ce să ia fiecare.
Mark	15	25	Cînd L-au răstignit, era ceasul al treilea.
Mark	15	26	Deasupra Lui era scrisă vina Lui: „Împăratul Iudeilor.“
Mark	15	27	Împreună cu El au răstignit doi tîlhari, unul la dreapta şi altul la stînga Lui.
Mark	15	28	Astfel s’a împlinit Scriptura, care zice: „A fost pus în numărul celor fărădelege.“
Mark	15	29	Trecătorii îşi băteau joc de El, dădeau din cap, şi ziceau: „Uă! Tu, care strici Templul, şi-l zideşti la loc în trei zile,
Mark	15	30	mîntuieşte-Te pe Tine însuţi, şi pogoară-Te de pe cruce!“
Mark	15	31	Tot astfel şi preoţii cei mai de seamă, împreună cu cărturarii îşi băteau joc de El între ei, şi ziceau: „Pe alţii i-a mîntuit, şi pe Sine însuş nu Se poate mîntui!
Mark	15	32	Hristosul, Împăratul lui Israel, să Se pogoare acum de pe cruce, ca să vedem şi să credem!“ Cei răstigniţi împreună cu El, deasemenea îşi băteau joc de El.
Mark	15	33	La ceasul al şaselea, s’a făcut întunerec peste toată ţara, pînă la ceasul al nouălea.
Mark	15	34	Şi în ceasul al nouălea, Isus a strigat cu glas tare: „Eloi, Eloi, lama sabactani“ care, tîlmăcit, înseamnă: „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentruce M’ai părăsit?“
Mark	15	35	Unii din cei ce stăteau acolo, cînd L-au auzit, ziceau: „Iată, cheamă pe Ilie!“
Mark	15	36	Şi unul din ei a alergat de a umplut un burete cu oţet, l-a pus într’o trestie, şi I-a dat să bea, zicînd: „Lăsaţi să vedem dacă va veni Ilie să-L pogoare de pe cruce!“
Mark	15	37	Dar Isus a scos un strigăt tare, şi Şi-a dat duhul.
Mark	15	38	Perdeaua dinlăuntrul Templului s’a rupt în două de sus pînă jos.
Mark	15	39	Sutaşul, care sta în faţa lui Isus, cînd a văzut că Şi-a dat astfel duhul, a zis: „Cu adevărat, omul acesta era Fiul lui Dumnezeu!“
Mark	15	40	Acolo erau şi nişte femei, cari priveau de departe. Printre ele erau Maria Magdalina, Maria, mama lui Iacov cel mic şi a lui Iose, şi Salome,
Mark	15	41	cari,pe cînd era El în Galilea, mergeau după El şi-I slujeau; şi multe alte femei, cari se suiseră împreună cu El în Ierusalim.
Mark	15	42	Cînd s’a înserat – fiindcă era ziua Pregătirii, adică, ziua dinaintea Sabatului. –
Mark	15	43	a venit Iosif din Arimatea, un sfetnic cu vază al soborului, care şi el aştepta Împărăţia lui Dumnezeu. El a îndrăznit să se ducă la Pilat ca să ceară trupul lui Isus.
Mark	15	44	Pilat s’a mirat că murise aşa de curînd; a chemat pe sutaş, şi l-a întrebat dacă a murit de mult.
Mark	15	45	După ce s’a încredinţat de la sutaş că a murit, a dăruit lui Iosif trupul.
Mark	15	46	Şi Iosif a cumpărat o pînză subţire de in, a dat jos pe Isus de pe cruce, L-a înfăşurat în pînza de in, şi L-a pus într-un mormînt săpat în stîncă. Apoi a prăvălit o piatră la uşa mormîntului.
Mark	15	47	Maria Magdalina şi Maria, mama lui Iose, se uitau unde-L puneau.
------------------------Marcu, capitolul 16
Mark	16	1	După ce a trecut ziua Sabatului, Maria Magdalina, Maria, mama lui Iacov, şi Salome, au cumpărat miresme, ca să se ducă să ungă trupul lui Isus.
Mark	16	2	În ziua dintîi a săptămînii, s’au dus la mormînt dis de dimineaţă, pe cînd răsărea soarele.
Mark	16	3	Femeile ziceau una către alta: „Cine ne va prăvăli piatra de la uşa mormîntului?“
Mark	16	4	Şi cînd şi-au ridicat ochii, au văzut că piatra, care era foarte mare, fusese prăvălită.
Mark	16	5	Au intrat în mormînt, au văzut pe un tinerel şezînd la dreapta, îmbrăcat într’un veşmînt alb, şi s’au spăimîntat.
Mark	16	6	El le-a zis: „Nu vă spăimîntaţi! Căutaţi pe Isus din Nazaret, care a fost răstignit: a înviat, nu este aici; iată locul unde îl puseseră.
Mark	16	7	Dar duceţi-vă de spuneţi ucenicilor Lui, şi lui Petru, că merge înaintea voastră în Galilea: acolo Îl veţi vedea, cum v’a spus.“
Mark	16	8	Ele au ieşit afară din mormînt, şi au luat-o la fugă,pentrucă erau cuprinse de cutremur şi de spaimă. Şi n’au spus nimănui nimic, căci se temeau.
Mark	16	9	(Isus, dupăce a înviat, în dimineaţa zilei dintîi a săptămînii, S’a arătat mai întîi Mariei Magdalinei, din care scosese şapte draci.
Mark	16	10	Ea s’a dus şi a dat de ştire celor ce fuseseră împreună cu El, cari plîngeau şi se tînguiau.
Mark	16	11	Cînd au auzit ei că este viu şi că a fost văzut de ea, n’au crezut-o.
Mark	16	12	După aceea, S’a arătat, într’alt chip, la doi dintre ei, pe drum, cînd se duceau la ţară.
Mark	16	13	Aceştia s’au dus de au spus lucrul acesta celorlalţi, dar nici pe ei nu i-au crezut.
Mark	16	14	În sfîrşit, S’a arătat celor unsprezece, cînd şedeau la masă; şi i-a mustrat pentru necredinţa şi împietrirea inimii lor, pentru că nu crezuseră pe cei ce-L văzuseră înviat.
Mark	16	15	Apoi le-a zis: „Duceţi-vă în toată lumea, şi propovăduiţi Evanghelia la orice făptură.
Mark	16	16	Cine va crede şi se va boteza, va fi mîntuit; dar cine nu va crede, va fi osîndit.
Mark	16	17	Iată semnele cari vor însoţi pe cei ce vor crede: în Numele Meu vor scoate draci; vor vorbi în limbi noi;
Mark	16	18	vor lua în mînă şerpi; dacă vor bea ceva de moarte, nu-i va vătăma; îşi vor pune mînile peste bolnavi, şi bolnavii se vor însănătoşa.“
Mark	16	19	Domnul Isus, după ce a vorbit cu ei, S’a înălţat la cer, şi a şezut la dreapta lui Dumnezeu.
Mark	16	20	Iar ei au plecat şi au propovăduit pretutindeni. Domnul lucra împreună cu ei, şi întărea Cuvîntul prin semnele, cari-l însoţeau. Amin.)
------------------------Luca, capitolul 1
Luke	1	1	Fiindcă mulţi s’au apucat să alcătuiască o istorisire amănunţită despre lucrurile cari s’au petrecut printre noi,
Luke	1	2	după cum ni le-au încredinţat ceice le-au văzut cu ochii lor dela început, şi au ajuns slujitori ai cuvîntului,
Luke	1	3	am găsit şi eu cu cale, prea alesule Teofile, după ce am făcut cercetări cu deamăruntul asupra tuturor acestor lucruri dela obîrşia lor, să ţi le scriu în şir unele după altele,
Luke	1	4	ca să poţi cunoaşte astfel temeinicia învăţăturilor, pe cari le-ai primit prin viu grai.
Luke	1	5	În zilele lui Irod, împăratul Iudeii, era un preot, numit Zaharia, din ceata lui Abia. Nevasta lui era din fetele lui Aaron, şi se chema Elisaveta.
Luke	1	6	Amîndoi erau neprihăniţi înaintea lui Dumnezeu, şi păzeau fără pată toate poruncile şi toate rînduielile Domnului.
Luke	1	7	N’aveau copii, pentrucă Elisaveta era stearpă; şi amîndoi erau înaintaţi în vîrstă.
Luke	1	8	Dar, pe cînd slujea Zaharia înaintea lui Dumnezeu, la rîndul cetei lui,
Luke	1	9	după obiceiul preoţiei, a ieşit la sorţi să intre să tămîieze în Templul Domnului.
Luke	1	10	În ceasul tămîierii, toată mulţimea norodului se ruga afară.
Luke	1	11	Atunci un înger al Domnului s’a arătat lui Zaharia, şi a stătut în picioare la dreapta altarului pentru tămîiere.
Luke	1	12	Zaharia s’a spăimîntat, cînd l-a văzut; şi l-a apucat frica.
Luke	1	13	Dar îngerul i-a zis: „Nu te teme Zahario; fiindcă rugăciunea ta a fost ascultată. Nevastă-ta Elisaveta îţi va naşte un fiu, căruia îi vei pune numele Ioan.
Luke	1	14	El va fi pentru tine o pricină de bucurie şi veselie, şi mulţi se vor bucura de naşterea lui.
Luke	1	15	Căci va fi mare înaintea Domnului. Nu va bea nici vin, nici băutură ameţitoare, şi se va umplea de Duhul Sfînt încă din pîntecele maicii sale.
Luke	1	16	El va întoarce pe mulţi din fiii lui Israel la Domnul, Dumnezeul lor.
Luke	1	17	Va merge înaintea lui Dumnezeu, în duhul şi puterea lui Ilie, ca să întoarcă inimile părinţilor la copii, şi pe cei neascultători la umblarea în înţelepciunea celor neprihăniţi, ca să gătească Domnului un norod bine pregătit pentru El.“
Luke	1	18	Zaharia a zis îngerului: „Din ce voi cunoaşte lucrul acesta? Fiindcă eu sînt bătrîn, şi nevastă-mea este înaintată în vîrstă.“
Luke	1	19	Drept răspuns, îngerul i-a zis: „Eu sînt Gavril, care stau înaintea lui Dumnezeu; am fost trimes să-ţi vorbesc, şi să-ţi aduc această veste bună.
Luke	1	20	Iată că vei fi mut, şi nu vei putea vorbi, pînă în ziua cînd se vor întîmpla aceste lucruri, pentrucă n’ai crezut cuvintele mele, cari se vor împlini la vremea lor.“
Luke	1	21	Norodul însă aştepta pe Zaharia, şi se mira de zăbovirea lui în Templu.
Luke	1	22	Cînd a ieşit afară, nu putea să le vorbească; şi au înţeles că avusese o vedenie în Templu. El le făcea semne într’una, şi a rămas mut.
Luke	1	23	După ce i s’au împlinit zilele de slujbă, Zaharia s’a dus acasă.
Luke	1	24	Peste cîtva timp, Elisaveta, nevasta lui, a rămas însărcinată, şi s’a ţinut ascunsă de tot cinci luni. „Căci“, zicea ea,
Luke	1	25	„iată ce mi-a făcut Domnul, cînd Şi-a aruncat ochii spre mine, ca să-mi ia ocara dintre oameni.“
Luke	1	26	În luna a şasea, îngerul Gavril a fost trimes de Dumnezeu într’o cetate din Galilea, numită Nazaret,
Luke	1	27	la o fecioară logodită cu un bărbat, numit Iosif, din casa lui David. Numele fecioarei era Maria.
Luke	1	28	Îngerul a intrat la ea, şi a zis: „Plecăciune, ţie, căreia ţi s’a făcut mare har; Domnul este cu tine, binecuvîntată eşti tu între femei!“
Luke	1	29	Turburată foarte mult de cuvintele acestea, Maria se întreba singură ce putea să însemneze urarea aceasta.
Luke	1	30	Îngerul i-a zis: „Nu te teme, Marie; căci ai căpătat îndurare înaintea lui Dumnezeu.
Luke	1	31	Şi iată că vei rămînea însărcinată, şi vei naşte un fiu, căruia îi vei pune numele Isus.
Luke	1	32	El va fi mare, şi va fi chemat Fiul Celui Prea Înalt; şi Domnul Dumnezeu îi va da scaunul de domnie al tatălui Său David.
Luke	1	33	Va împărăţi peste casa lui Iacov în veci, şi Împărăţia Lui nu va avea sfîrşit.“
Luke	1	34	Maria a zis îngerului: „Cum se va face lucrul acesta, fiindcă eu nu ştiu de bărbat?“
Luke	1	35	Îngerul i-a răspuns: „Duhul Sfînt Se va pogorî peste tine, şi puterea Celui Prea Înalt te va umbri. De aceea Sfîntul care Se va naşte din tine, va fi chemat Fiul lui Dumnezeu.
Luke	1	36	Iată că Elisaveta, rudenia ta, a zămislit, şi ea, un fiu la bătrîneţe; şi ea, căreia i se zicea stearpă, este acum în a şasea lună.
Luke	1	37	Căci niciun cuvînt dela Dumnezeu nu este lipsit de putere.
Luke	1	38	Maria a zis: „Iată, roaba Domnului; facă-mi-se după cuvintele tale!“ Şi îngerul a plecat dela ea.
Luke	1	39	Maria s’a sculat chiar în zilele acelea, şi a plecat în grabă spre munţi, într’o cetate a lui Iuda.
Luke	1	40	A intrat în casa lui Zaharia, şi a urat de bine Elisavetei.
Luke	1	41	Cum a auzit Elisaveta urarea Mariei, i-a săltat pruncul în pîntece, şi Elisaveta s’a umplut de Duhul Sfînt.
Luke	1	42	Ea a strigat cu glas tare: „Binecuvîntată eşti tu între femei, şi binecuvîntat este rodul pîntecelui tău.
Luke	1	43	Cum mi-a fost dat mie să vină la mine maica Domnului meu?
Luke	1	44	Fiindcă iată, cum mi-a ajuns la urechi glasul urării tale, mi-a săltat pruncul în pîntece de bucurie.
Luke	1	45	Ferice de aceea care a crezut; pentrucă lucrurile, cari i-au fost spuse din partea Domnului, se vor împlini.“
Luke	1	46	Şi Maria a zis: „Sufletul meu măreşte pe Domnul,
Luke	1	47	şi mi se bucură duhul în Dumnezeu, Mîntuitorul meu,
Luke	1	48	pentrucă a privit spre starea smerită a roabei Sale. Căci iată că deacum încolo, toate neamurile îmi vor zice fericită,
Luke	1	49	pentrucă Cel A tot puternic a făcut lucruri mari pentru mine. Numele Lui este sfînt,
Luke	1	50	şi îndurarea Lui se întinde din neam în neam peste cei ce se tem de El.
Luke	1	51	El a arătat putere cu braţul Lui; a risipit gîndurile, pe cari le aveau cei mîndri în inima lor.
Luke	1	52	A răsturnat pe cei puternici de pe scaunele lor de domnie, şi a înălţat pe cei smeriţi.
Luke	1	53	Pe cei flămînzi i-a săturat de bunătăţi, şi pe cei bogaţi i-a scos afară cu mînile goale.
Luke	1	54	A venit în ajutorul robului său Israel, căci Şi-a adus aminte de îndurarea Sa, –
Luke	1	55	cum făgăduise părinţilor noştri, – faţă de Avraam şi sămînţa lui în veac.“
Luke	1	56	Maria a rămas împreună cu Elisaveta cam trei luni. Apoi s’a întors acasă.
Luke	1	57	Elisavetei i s’a împlinit vremea să nască; şi a născut un fiu.
Luke	1	58	Vecinii şi rudele ei au auzit că Domnul a arătat mare îndurare faţă de ea, şi se bucurau împreună cu ea.
Luke	1	59	În ziua a opta, au venit să taie pruncul împrejur, şi voiau să-i pună numele Zaharia, după numele tatălui său.
Luke	1	60	Dar mama lui a luat cuvîntul, şi a zis: „Nu. Ci are să se cheme Ioan.“
Luke	1	61	Ei i-au zis: „Nimeni din rubedeniile tale nu poartă numele acesta.“
Luke	1	62	Şi au început să facă semne tatălui său, ca să ştie cum ar vrea să-i pună numele.
Luke	1	63	Zaharia a cerut o tăbliţă de scris, şi a scris, zicînd: „Numele lui este Ioan.“ Şi toţi s’au minunat.
Luke	1	64	În clipa aceea, i s’a deschis gura, i s’a deslegat limba, şi el vorbea şi binecuvînta pe Dumnezeu.
Luke	1	65	Pe toţi vecinii i-a apucat frica, şi în tot ţinutul acela muntos al Iudeii, se vorbea despre toate aceste lucruri.
Luke	1	66	Toţi ceice le auzeau, le păstrau în inima lor, şi ziceau: „Oare ce va fi pruncul acesta?“ Şi mîna Domnului era într’adevăr cu el.
Luke	1	67	Zaharia, tatăl lui, s’a umplut de Duhul Sfînt, a proorocit, şi a zis:
Luke	1	68	„Binecuvîntat este Domnul, Dumnezeul lui Israel, pentrucă a cercetat şi a răscumpărat pe poporul Său.
Luke	1	69	Şi ne-a ridicat o mîntuire puternică {Greceşte: un corn de mîntuire} în casa robului Său David,
Luke	1	70	cum vestise prin gura sfinţilor Săi prooroci, cari au fost din vechime; –
Luke	1	71	mîntuire de vrăjmaşii noştri şi din mîna tuturor celor ce ne urăsc!
Luke	1	72	Astfel Îşi arată El îndurarea faţă de părinţii noştri, şi Îşi aduce aminte de legămîntul Lui cel sfînt,
Luke	1	73	potrivit jurămîntului prin care Se jurase părintelui nostru Avraam,
Luke	1	74	că, dupăce ne va izbăvi din mîna vrăjmaşilor noştri, ne va îngădui să-I slujim fără frică,
Luke	1	75	trăind înaintea Lui în sfinţenie şi neprihănire, în toate zilele vieţii noastre.
Luke	1	76	Şi tu, pruncule, vei fi chemat prooroc al Celui Prea Înalt. Căci vei merge înaintea Domnului, ca să pregăteşti căile Lui,
Luke	1	77	şi să dai poporului Său cunoştinţa mîntuirii, care stă în iertarea păcatelor lui; –
Luke	1	78	datorită marei îndurări a Dumnezeului nostru, în urma căreia ne-a cercetat Soarele care răsare din înălţime,
Luke	1	79	ca să lumineze pe ceice zac în întunerecul şi în umbra morţii, şi să ne îndrepte picioarele pe calea păcii!“
Luke	1	80	Iar pruncul creştea şi se întărea în duh. Şi a stat în locuri pustii pînă în ziua arătării lui înaintea lui Israel.
------------------------Luca, capitolul 2
Luke	2	1	În vremea aceea a ieşit o poruncă de la Cezar August să se înscrie toată lumea.
Luke	2	2	Înscrierea aceasta s’a făcut întîia dată pe cînd era dregător în Siria Quirinius.
Luke	2	3	Toţi se duceau să se înscrie, fiecare în cetatea lui.
Luke	2	4	Iosif s’a suit şi el din Galilea, din cetatea Nazaret, ca să se ducă în Iudea, în cetatea lui David, numită Betleem, – pentrucă era din casa şi din seminţia lui David, –
Luke	2	5	să se înscrie împreună cu Maria, logodnica lui, care era însărcinată.
Luke	2	6	Pe cînd erau ei acolo, s’a împlinit vremea cînd trebuia să nască Maria.
Luke	2	7	Şi a născut pe Fiul ei cel întîi născut, L-a înfăşat în scutece şi L-a culcat într’o iesle, pentrucă în casa de poposire nu era loc pentru ei.
Luke	2	8	În ţinutul acela erau nişte păstori, cari stăteau afară în cîmp, şi făceau de strajă noaptea împrejurul turmei lor.
Luke	2	9	Şi iată că un înger al Domnului s’a înfăţişat înaintea lor, şi slava Domnului a strălucit împrejurul lor. Ei s’au înfricoşat foarte tare.
Luke	2	10	Dar îngerul le-a zis: „Nu vă temeţi: căci vă aduc o veste bună, care va fi o mare bucurie pentru tot norodul:
Luke	2	11	astăzi în cetatea lui David, vi s’a născut un Mîntuitor, care este Hristos, Domnul.
Luke	2	12	Iată semnul, după care-L veţi cunoaşte: veţi găsi un prunc înfăşat în scutece şi culcat într’o iesle.“
Luke	2	13	Şi deodată, împreună cu îngerul s’a unit o mulţime de oaste cerească, lăudînd pe Dumnezeu, şi zicînd:
Luke	2	14	„Slavă lui Dumnezeu în locurile prea înalte, şi pace pe pămînt între oamenii plăcuţi Lui.“
Luke	2	15	După ce au plecat îngerii de la ei, ca să se întoarcă în cer, păstorii au zis unii către alţii: „Haidem să mergem pînă la Betleem, şi să vedem ce ni s’a spus şi ce ne-a făcut cunoscut Domnul.“
Luke	2	16	S’au dus în grabă, şi au găsit pe Maria, pe Iosif, şi pruncul culcat în iesle.
Luke	2	17	După ce L-au văzut, au istorisit ce li se spusese despre Prunc.
Luke	2	18	Toţi ceice i-au auzit, s’au mirat de cele ce le spuneau păstorii.
Luke	2	19	Maria păstra toate cuvintele acelea, şi se gîndea la ele în inima ei.
Luke	2	20	Şi păstorii s’au întors, slăvind şi lăudînd pe Dumnezeu, pentru toate cele ce auziseră şi văzuseră, şi cari erau întocmai cum li se spusese.
Luke	2	21	Cînd a venit ziua a opta, în care trebuia tăiat împrejur pruncul, I-au pus numele ISUS, nume, care fusese spus de înger înainte ca să fi fost El zămislit în pîntece.
Luke	2	22	Şi, cînd s’au împlinit zilele pentru curăţirea lor, după Legea lui Moise, Iosif şi Maria au adus Pruncul la Ierusalim, ca să-L înfăţişeze înaintea Domnului, –
Luke	2	23	după cum este scris în Legea Domnului: „Orice întîi născut de partea bărbătească va fi închinat Domnului“,
Luke	2	24	şi ca să aducă jertfă: o păreche de turturele sau doi pui de porumbei, după cum este poruncit în Legea Domnului.
Luke	2	25	Şi iată că în Ierusalim era un om numit Simeon. Omul acesta ducea o viaţă sfîntă, şi era cu frica lui Dumnezeu. El aştepta mîngîierea lui Israel, şi Duhul Sfînt era peste el.
Luke	2	26	Duhul Sfînt îl înştiinţase că nu va muri înainte ca să vadă pe Hristosul Domnului.
Luke	2	27	El a venit în Templu, mînat de Duhul. Şi, cînd au adus părinţii înlăuntru pe Pruncul Isus, ca să împlinească cu privire la El ce poruncea Legea,
Luke	2	28	Simeon L-a luat în braţe, a binecuvîntat pe Dumnezeu, şi a zis:
Luke	2	29	„Acum, slobozeşte în pace pe robul Tău, Stăpîne, după cuvîntul Tău.
Luke	2	30	Căci au văzut ochii mei mîntuirea Ta,
Luke	2	31	pe care ai pregătit-o să fie, înaintea tuturor popoarelor,
Luke	2	32	lumina care să lumineze neamurile, şi slava poporului Tău Israel.“
Luke	2	33	Tatăl şi mama Lui se mirau de lucrurile cari se spuneau despre El.
Luke	2	34	Simeon i-a binecuvîntat, şi a zis Mariei, mama Lui: „Iată, Copilul acesta este rînduit spre prăbuşirea şi ridicarea multora în Israel, şi să fie un semn, care va stîrni împotrivire.
Luke	2	35	Chiar sufletul tău va fi străpuns de o sabie, ca să se descopere gîndurile multor inimi.“
Luke	2	36	Mai era acolo şi o proorociţă, Ana, fata lui Fanuel, din seminţia lui Aşer. Ea era foarte înaintată în vîrstă, şi trăise cu bărbatul ei şapte ani după fecioria ei.
Luke	2	37	Rămasă văduvă, şi fiind în vîrstă de optzeci şi patru ani, Ana nu se depărta de Templu, şi zi şi noapte slujea lui Dumnezeu cu post şi cu rugăciuni.
Luke	2	38	A venit şi ea în acelaş ceas, şi a început să laude pe Dumnezeu, şi să vorbească despre Isus tuturor celor ce aşteptau mîntuirea Ierusalimului.
Luke	2	39	După ce au împlinit tot ce poruncea Legea Domnului, Iosif şi Maria s’au întors în Galilea, în cetatea lor Nazaret.
Luke	2	40	Iar Pruncul creştea şi se întărea; era plin de înţelepciune, şi harul lui Dumnezeu era peste El.
Luke	2	41	Părinţii lui Isus se duceau la Ierusalim în fiecare an, la praznicul Paştelor.
Luke	2	42	Cînd a fost El de doisprezece ani, s’au suit la Ierusalim, după obiceiul praznicului.
Luke	2	43	Apoi, dupăce au trecut zilele praznicului, pe cînd se întorceau acasă, băiatul Isus a rămas în Ierusalim. Părinţii Lui n’au băgat de seamă lucrul acesta.
Luke	2	44	Au crezut că este cu tovarăşii lor de călătorie, şi au mers cale de o zi, şi L-au căutat printre rudele şi cunoscuţii lor.
Luke	2	45	Dar nu L-au găsit, şi s’au întors la Ierusalim să-L caute.
Luke	2	46	După trei zile, L-au găsit în Templu, şezînd în mijlocul învăţătorilor, ascultîndu-i şi punîndu-le întrebări.
Luke	2	47	Toţi cari-L auzeau, rămîneau uimiţi de priceperea şi răspunsurile Lui.
Luke	2	48	Cînd L-au văzut părinţii Lui, au rămas înmărmuriţi; şi mama Lui I-a zis: „Fiule, pentru ce Te-ai purtat aşa cu noi? Iată că tatăl Tău şi eu Te-am căutat cu îngrijorare.“
Luke	2	49	El le-a zis: „Dece M’aţi căutat? Oare nu ştiaţi că trebuie să fiu în casa Tatălui Meu?“
Luke	2	50	Dar ei n’au înţeles spusele Lui.
Luke	2	51	Apoi S’a pogorît împreună cu ei, a venit la Nazaret, şi le era supus. Mamă-Sa păstra toate cuvintele acestea în inima ei.
Luke	2	52	Şi Isus creştea în înţelepciune, în statură, şi era tot mai plăcut înaintea lui Dumnezeu şi înaintea oamenilor.
------------------------Luca, capitolul 3
Luke	3	1	În anul al cincisprezecelea al domniei lui Tiberiu Cezar, – pe cînd Pilat din Pont era dregător în Iudea, Irod, cîrmuitor al Galileii, Filip, fratele lui, cîrmuitor al Ituriei şi al Trahonitei, Lisania, cîrmuitor al Abilenei,
Luke	3	2	şi în zilele marilor preoţi Ana şi Caiafa, – Cuvîntul lui Dumnezeu a vorbit lui Ioan, fiul lui Zaharia în pustie.
Luke	3	3	Şi Ioan a venit prin tot ţinutul din împrejurimile Iordanului, şi propovăduia botezul pocăinţei, pentru iertarea păcatelor,
Luke	3	4	după cum este scris în cartea cuvintelor proorocului Isaia: „Iată glasul celui ce strigă în pustie: «Pregătiţi calea Domnului, neteziţi-I cărările.
Luke	3	5	Orice vale va fi astupată, orice munte şi orice deal va fi prefăcut în loc neted; căile strîmbe vor fi îndreptate, şi drumurile zgronţuroase vor fi netezite.
Luke	3	6	Şi orice făptură va vedea mîntuirea lui Dumnezeu.“
Luke	3	7	Ioan zicea dar noroadelor, cari veneau să fie botezate de el: „Pui de năpîrci, cine v’a învăţat să fugiţi de mînia viitoare?
Luke	3	8	Faceţi dar roduri vrednice de pocăinţa voastră, şi nu vă apucaţi să ziceţi în voi înşivă: «Avem pe Avraam ca tată!» Căci vă spun că Dumnezeu din pietrele acestea poate să ridice fii lui Avraam.
Luke	3	9	Securea a şi fost înfiptă la rădăcina pomilor: deci, orice pom care nu face roadă bună, este tăiat şi aruncat în foc.“
Luke	3	10	Noroadele îl întrebau, şi ziceau: „Atunci ce trebuie să facem?“
Luke	3	11	Drept răspuns, el le zicea: „Cine are două haine, să împartă cu cine n’are nici una; şi cine are de mîncare, să facă la fel.“
Luke	3	12	Au venit şi nişte vameşi să fie botezaţi, şi i-au zis: „Învăţătorului, noi ce trebuie să facem?“
Luke	3	13	El le-a răspuns: „Să nu cereţi nimic mai mult peste ce v’a fost poruncit să luaţi.“
Luke	3	14	Nişte oştaşi îl întrebau şi ei, şi ziceau: „Dar noi ce trebuie să facem?“ El le-a răspuns: „Să nu stoarceţi nimic dela nimeni prin ameninţări, nici să nu învinuiţi pe nimeni pe nedrept, ci să vă mulţămiţi cu lefurile voastre.“
Luke	3	15	Fiindcă norodul era în aşteptare, şi toţi se gîndeau în inimile lor cu privire la Ioan, dacă nu cumva este el Hristosul,
Luke	3	16	Ioan, drept răspuns, a zis tuturor: „Cît despre mine, eu vă botez cu apă; dar vine Acela care este mai puternic decît mine, şi căruia eu nu sînt vrednic să-I desleg cureaua încălţămintelor. El vă va boteza cu Duhul Sfînt şi cu foc.
Luke	3	17	Acela are lopata în mînă; Îşi va curăţi aria cu desăvîrşire, şi Îşi va strînge grîul în grînar, iar pleava o va arde într’un foc care nu se stinge.“
Luke	3	18	Astfel propovăduia Ioan norodului Evanghelia, şi-i dădea încă multe alte îndemnuri.
Luke	3	19	Dar cîrmuitorul Irod, care era mustrat de Ioan pentru Irodiada, nevasta fratelui său Filip, şi pentru toate relele pe cari le făcuse,
Luke	3	20	a mai adăugat la toate celelalte rele şi pe acela că a închis pe Ioan în temniţă.
Luke	3	21	După ce a fost botezat tot norodul, a fost botezat şi Isus; şi pe cînd Se ruga, s’a deschis cerul,
Luke	3	22	şi Duhul Sfînt S’a pogorît peste El în chip trupesc, ca un porumbel. Şi din cer s’a auzit un glas, care zicea: „Tu eşti Fiul Meu prea iubit: în Tine Îmi găsesc toată plăcerea Mea!“
Luke	3	23	Isus avea aproape treizeci de ani, cînd a început să înveţe pe norod; şi era, cum se credea, fiul lui Iosif, fiul lui Eli,
Luke	3	24	fiul lui Matat, fiul lui Levi, fiul lui Melhi, fiul lui Ianai, fiul lui Iosif,
Luke	3	25	fiul lui Matatia, fiul lui Amos, fiul lui Naum, fiul lui Esli, fiul lui Nagai,
Luke	3	26	fiul lui Maat, fiul lui Matatia, fiul lui Semei, fiul lui Ioseh, fiul lui Ioda,
Luke	3	27	fiul lui Ioanan, fiul lui Resa, fiul lui Zorobabel, fiul lui Salatiel, fiul lui Neri,
Luke	3	28	fiul lui Melhi, fiul lui Adi, fiul lui Cosam, fiul lui Elmadam, fiul lui Er,
Luke	3	29	fiul lui Isus, fiul lui Eliezer, fiul lui Iorim, fiul lui Matat, fiul lui Levi,
Luke	3	30	fiul lui Simeon, fiul lui Iuda, fiul lui Iosif, fiul lui Ionam, fiul lui Eliachim,
Luke	3	31	fiul lui Melea, fiul lui Mena, fiul lui Matata, fiul lui Natan, fiul lui David,
Luke	3	32	fiul lui Iese, fiul lui Iobed, fiul lui Booz, fiul lui Salmon, fiul lui Naason,
Luke	3	33	fiul lui Aminadab, fiul lui Admin, fiul lui Arni, fiul lui Esrom, fiul lui Fares, fiul lui Iuda,
Luke	3	34	fiul lui Iacov, fiul lui Isaac, fiul lui Avraam, fiul lui Tara, fiul lui Nahor,
Luke	3	35	fiul lui Seruh, fiul lui Ragau, fiul lui Falec, fiul lui Eber, fiul lui Sala,
Luke	3	36	fiul lui Cainam, fiul lui Arfaxad, fiul lui Sem, fiul lui Noe, fiul lui Lameh,
Luke	3	37	fiul lui Matusala, fiul lui Enoh, fiul lui Iared, fiul lui Maleleel, fiul lui Cainan,
Luke	3	38	fiul lui Enos, fiul lui Set, fiul lui Adam, fiul lui Dumnezeu.
------------------------Luca, capitolul 4
Luke	4	1	Isus, plin de Duhul Sfînt, S’a întors dela Iordan, şi a fost dus de Duhul în pustie,
Luke	4	2	unde a fost ispitit de diavolul timp de patruzeci de zile. N’a mîncat nimic în zilele acelea; şi, după ce au trecut acele zile, a flămînzit.
Luke	4	3	Diavolul I-a zis: „Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, porunceşte pietrei acesteia să se facă pîne.“
Luke	4	4	Isus i-a răspuns: „Este scris: Omul nu va trăi numai cu pîne, ci cu orice cuvînt care iese din gura lui Dumnezeu.“
Luke	4	5	Diavolul L-a suit pe un munte înalt, i-a arătat într’o clipă, toate împărăţiile pămîntului,
Luke	4	6	şi I-a zis: „Ţie Îţi voi da toată stăpînirea şi slava acestor împărăţii; căci mie îmi este dată, şi o dau oricui voiesc.
Luke	4	7	Dacă dar, Te vei închina înaintea mea, toată va fi a Ta.“
Luke	4	8	Drept răspuns, Isus i-a zis: „Înapoia Mea, Satano! Este scris: Să te închini Domnului, Dumnezeului tău, şi numai Lui să-I slujeşti.“
Luke	4	9	Diavolul L-a dus apoi în Ierusalim, L-a aşezat pe straşina acoperişului Templului, şi I-a zis: „Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, aruncă-Te jos de aici;“
Luke	4	10	căci este scris: „El va porunci îngerilor Lui să Te păzească;“
Luke	4	11	şi: „Ei Te vor lua pe mîni, ca nu cumva să Te loveşti cu piciorul de vreo piatră.“
Luke	4	12	Isus i-a răspuns: „S’a spus: Să nu ispiteşti pe Domnul, Dumnezeul tău.“
Luke	4	13	După ce L-a ispitit în toate felurile, diavolul a plecat dela El, pînă la o vreme.
Luke	4	14	Isus, plin de puterea Duhului, S’a întors în Galilea, şi I s’a dus vestea în tot ţinutul deprimprejur.
Luke	4	15	El învăţa pe oameni în sinagogile lor, şi era slăvit de toţi.
Luke	4	16	A venit în Nazaret, unde fusese crescut; şi, după obiceiul Său, în ziua Sabatului, a intrat în sinagogă. S’a sculat să citească,
Luke	4	17	şi I s’a dat cartea proorocului Isaia. Cînd a deschis-o, a dat peste locul unde era scris:
Luke	4	18	„Duhul Domnului este peste Mine, pentrucă M’a uns să vestesc săracilor Evanghelia; M’a trimes să tămăduiesc pe cei cu inima zdrobită, să propovăduiesc robilor de război slobozirea, şi orbilor căpătarea vederii; să dau drumul celor apăsaţi,
Luke	4	19	şi să vestesc anul de îndurare al Domnului.“
Luke	4	20	În urmă, a închis cartea, a dat-o înapoi îngrijitorului, şi a şezut jos. Toţi ceice se aflau în sinagogă, aveau privirile pironite spre El.
Luke	4	21	Atunci a început să le spună: „Astăzi s’au împlinit cuvintele acestea din Scriptură, pe cari le-aţi auzit.“
Luke	4	22	Şi toţi Îl vorbeau de bine, se mirau de cuvintele pline de har, cari ieşiau din gura Lui, şi ziceau: „Oare nu este acesta feciorul lui Iosif?“
Luke	4	23	Isus le-a zis: „Fără îndoială, Îmi veţi spune zicala aceea: «Doftore, vindecă-te pe tine însuţi»; şi Îmi veţi zice: «Fă şi aici, în patria Ta, tot ce am auzit că ai făcut în Capernaum.“
Luke	4	24	„Dar“, a adăugat El „adevărat vă spun că, niciun prooroc nu este primit bine în patria lui.
Luke	4	25	Ba încă, adevărat vă spun că, pe vremea lui Ilie, cînd a fost încuiat cerul să nu dea ploaie trei ani şi şase luni, şi cînd a venit o foamete mare peste toată ţara, erau multe văduve în Israel;
Luke	4	26	şi totuş Ilie n’a fost trimes la niciuna din ele, afară de o văduvă din Sarepta Sidonului.
Luke	4	27	Şi mulţi leproşi erau în Israel, pe vremea proorocului Elisei; şi totuş niciunul din ei n’a fost curăţit, afară de Naaman, Sirianul.“
Luke	4	28	Toţi cei din sinagogă, cînd au auzit aceste lucruri, s’au umplut de mînie.
Luke	4	29	Şi s’au sculat, L-au scos afară din cetate, şi L-au dus pînă în sprînceana muntelui, pe care era zidită cetatea lor, ca să-L arunce jos în prăpastie.
Luke	4	30	Dar Isus a trecut prin mijlocul lor, şi a plecat de acolo.
Luke	4	31	S’a pogorît în Capernaum, cetate din Galilea, şi acolo învăţa pe oameni în ziua Sabatului.
Luke	4	32	Ei erau uimiţi de învăţătura Lui, pentrucă vorbea cu putere.
Luke	4	33	În sinagogă se afla un om, care avea un duh de drac necurat, şi care a strigat cu glas tare:
Luke	4	34	„Ah! Ce avem noi a face cu Tine, Isuse din Nazaret? Ai venit să ne prăpădeşti? Te ştiu cine eşti: Sfîntul lui Dumnezeu.“
Luke	4	35	Isus l-a certat, şi i-a zis: „Taci, şi ieşi afară din omul acesta!“ Şi dracul, dupăce l-a trîntit jos, în mijlocul adunării, a ieşit afară din el, fără să-i facă vreun rău.
Luke	4	36	Toţi au fost cuprinşi de spaimă, şi ziceau unii către alţii: Ce înseamnă lucrul acesta? El porunceşte cu stăpînire şi cu putere duhurilor necurate, şi ele ies afară!“
Luke	4	37	Şi I s’a dus vestea în toate împrejurimile.
Luke	4	38	Dupăce a ieşit din sinagogă, a intrat în casa lui Simon. Soacra lui Simon era prinsă de friguri mari, şi L-au rugat pentru ea.
Luke	4	39	El S’a plecat spre ea, a certat frigurile, şi au lăsat-o frigurile. Ea s’a sculat îndată, şi a început să le slujească.
Luke	4	40	La asfinţitul soarelui, toţi cei ce aveau bolnavi atinşi de felurite boale, îi aduceau la El. El Îşi punea mînile peste fiecare din ei, şi-i vindeca.
Luke	4	41	Din mulţi ieşeau şi draci, cari strigau şi ziceau: „Tu eşti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu.“ Dar El îi mustra, şi nu-i lăsa să vorbească, pentrucă ştiau că El este Hristosul.
Luke	4	42	Cînd s’a crăpat de ziuă, Isus a ieşit şi S’a dus într’un loc pustiu. Noroadele au început să-L caute în toate părţile, şi au ajuns pînă la El: voiau să-L oprească să nu plece dela ei.
Luke	4	43	Dar El le-a zis: „Trebuie să vestesc Evanghelia Împărăţiei lui Dumnezeu şi în alte cetăţi; fiindcă pentru aceasta am fost trimes.“
Luke	4	44	Şi propovăduia în sinagogile Galileii.
------------------------Luca, capitolul 5
Luke	5	1	Pe cînd Se afla lîngă lacul Ghenezaret şi Îl îmbulzea norodul ca să audă Cuvîntul lui Dumnezeu,
Luke	5	2	Isus a văzut două corăbii la marginea lacului; pescarii ieşiseră din ele să-şi spele mrejile.
Luke	5	3	S’a suit într’una din aceste corăbii, care era a lui Simon: şi l-a rugat s’o depărteze puţin de la ţărm. Apoi a şezut jos, şi învăţa pe noroade din corabie.
Luke	5	4	Cînd a încetat să vorbească, a zis lui Simon: „Depărtează-o la adînc, şi aruncaţi-vă mrejile pentru pescuire.“
Luke	5	5	Drept răspuns, Simon I-a zis: „Învăţătorule, toată noaptea ne-am trudit, şi n’am prins nimic; dar, la cuvîntul Tău, voi arunca mrejile!“
Luke	5	6	Dupăce le-au aruncat, au prins o aşa de mare mulţime de peşti că începeau să li se rupă mrejile.
Luke	5	7	Au făcut semn tovarăşilor lor, cari erau în cealaltă corabie, să vină să le ajute. Aceia au venit şi au umplut amîndouă corăbiile, aşa că au început să se afunde corăbiile.
Luke	5	8	Cînd a văzut Simon Petru lucrul acesta, s’a aruncat la genunchii lui Isus, şi I-a zis: „Doamne, pleacă dela mine, căci sînt un om păcătos.“
Luke	5	9	Fiindcă îl apucase spaima, pe el şi pe toţi ceice erau cu el, din pricina pescuirii, pe care o făcuseră.
Luke	5	10	Tot aşa şi pe Iacov şi pe Ioan, fiii lui Zebedei, tovarăşii lui Simon. Atunci Isus a zis lui Simon: „Nu te teme; de acum încolo vei fi pescar de oameni.“
Luke	5	11	Ei au scos corăbiile la mal, au lăsat totul, şi au mers după El.
Luke	5	12	Isus era într’una din cetăţi. Şi iată că un om plin de lepră, cum L-a văzut, s’a aruncat cu faţa la pămînt, L-a rugat, şi I-a zis: „Doamne dacă vrei, poţi să mă curăţeşti.“
Luke	5	13	Isus a întins mîna, S’a atins de el, şi i-a zis: „Da, voiesc, fii curăţit!“ Îndată, l-a lăsat lepra.
Luke	5	14	Apoi i-a poruncit să nu spună nimănui. „Ci du-te“, i-a zis El, „de te arată preotului, şi adu pentru curăţirea ta ce a rînduit Moise, ca mărturie pentru ei.“
Luke	5	15	Se răspîndea tot mai mult vestea despre El, şi oamenii se strîngeau cu grămada, ca să-L asculte şi să fie vindecaţi de boalele lor.
Luke	5	16	Iar El se ducea în locuri pustii, şi Se ruga.
Luke	5	17	Într’una din zile, Isus învăţa pe noroade. Nişte Farisei şi învăţători ai Legii, cari veniseră din toate satele Galileii şi Iudeii şi din Ierusalim, stăteau acolo; iar puterea Domnului era cu El, ca să vindece.
Luke	5	18	Şi iată că nişte oameni purtau într’un pat pe un slăbănog, şi căutau să-l ducă înlăuntru, ca să-l pună înaintea Lui.
Luke	5	19	Fiindcă n’aveau pe unde să-l ducă înlăuntru, din pricina norodului, s’au suit pe acoperişul casei, şi l-au coborît cu patul printre cărămizi, în mijlocul adunării, înaintea lui Isus.
Luke	5	20	Cînd le-a văzut credinţa, Isus a zis: „Omule, păcatele îţi sînt iertate!“
Luke	5	21	Cărturarii şi Fariseii au început să cîrtească, şi să zică în ei înşişi: „Cine este acesta, de rosteşte hule? Cine poate să ierte păcatele decît singur Dumnezeu?“
Luke	5	22	Isus, care le-a cunoscut gîndurile, a luat cuvîntul şi le-a zis: „Pentruce cîrtiţi în inimile voastre?
Luke	5	23	Ce este mai lesne: a zice: «Păcatele îţi sînt iertate», sau a zice: «Scoală-te, şi umblă?»
Luke	5	24	Dar, ca să ştiţi că Fiul omului are putere pe pămînt să ierte păcatele: – «Ţie îţi poruncesc», a zis El slăbănogului, «scoală-te, ridică-ţi patul, şi du-te acas㻄
Luke	5	25	Şi numaidecît, slăbănogul s’a sculat, în faţa lor, a ridicat patul pe care zăcea şi s’a dus acasă, slăvind pe Dumnezeu.
Luke	5	26	Toţi au rămas uimiţi, şi slăveau pe Dumnezeu; plini de frică, ziceau: „Azi am văzut lucruri nemaipomenite.“
Luke	5	27	După aceea Isus a ieşit afară, şi a văzut pe un vameş, numit Levi, şezînd la vamă. Şi i-a zis: „Vino după Mine!“
Luke	5	28	Vameşul a lăsat totul, s’a sculat, şi a mers după El.
Luke	5	29	Levi I-a făcut un ospăţ mare la el în casă; şi o mulţime de vameşi şi de alţi oaspeţi şedeau la masă cu ei.
Luke	5	30	Fariseii şi cărturarii cîrteau şi ziceau ucenicilor Lui: „Pentruce mîncaţi şi beţi împreună cu vameşii şi cu păcătoşii?
Luke	5	31	Isus a luat cuvîntul şi le-a zis: „Nu cei sănătoşi au trebuinţă de doftor, ci cei bolnavi.
Luke	5	32	N’am venit să chem la pocăinţă pe cei neprihăniţi ci pe cei păcătoşi.“
Luke	5	33	Ei I-au zis: „Ucenicii lui Ioan, ca şi ai Fariseilor, postesc des, şi fac rugăciuni, pe cînd ai Tăi mănîncă şi beau.“
Luke	5	34	El le-a răspuns: „Oare puteţi face pe nuntaşi să postească în timpul cînd mirele este cu ei?
Luke	5	35	Vor veni zile cînd va fi luat mirele dela ei; atunci vor posti în acele zile.“
Luke	5	36	Le-a spus şi o pildă: „Nimeni nu rupe dintr’o haină nouă un petec, ca să-l pună la o haină veche; altmintrelea, rupe şi haina cea nouă, şi nici petecul luat dela ea, nu se potriveşte la cea veche.
Luke	5	37	Şi nimeni nu pune vin nou în burdufuri vechi; altmintrelea, vinul cel nou sparge burdufurile, se varsă, şi burdufurile se prăpădesc;
Luke	5	38	ci vinul nou trebuie pus în burdufuri noi, şi amîndouă se păstrează.
Luke	5	39	Şi nimeni, după ce a băut vin vechi, nu voieşte vin nou, căci zice: «Este mai bun cel vechi“
------------------------Luca, capitolul 6
Luke	6	1	Într’o zi de Sabat, s’a întîmplat că Isus trecea prin lanurile de grîu. Ucenicii Lui smulgeau spice de grîu, le frecau cu mînile, şi le mîncau.
Luke	6	2	Unii dintre Farisei le-au zis: „Pentruce faceţi ce nu este îngăduit să faceţi în ziua Sabatului?“
Luke	6	3	Isus le-a răspuns: „Oare n’aţi citit ce a făcut David, cînd a flămînzit, el, şi cei ce erau împreună cu el?
Luke	6	4	Cum a intrat în Casa lui Dumnezeu, a luat pînile pentru punerea înaintea Domnului, a mîncat din ele, şi a dat şi celor ce erau cu el, măcar că nu era îngăduit să le mănînce decît preoţii?“
Luke	6	5	Şi le zicea: „Fiul omului este Domn chiar şi al Sabatului.“
Luke	6	6	În altă zi de Sabat, s’a întîmplat că Isus a intrat în sinagogă, şi învăţa pe norod. Acolo era un om, care avea mîna dreaptă uscată.
Luke	6	7	Cărturarii şi Fariseii pîndeau pe Isus, să vadă dacă-l va vindeca în ziua Sabatului, ca să aibă de ce să-L învinuiască.
Luke	6	8	Dar El le ştia gîndurile; şi a zis omului, care avea mîna uscată: „Scoală-te, şi stăi în mijloc.“ El s’a sculat, şi a stătut în picioare.
Luke	6	9	Şi Isus le-a zis: „Vă întreb: Este îngăduit în ziua Sabatului a face bine ori a face rău? A scăpa o viaţă sau a o pierde?“
Luke	6	10	Atunci, Şi-a rotit privirile peste toţi, şi a zis omului: „Întinde-ţi mîna!“ El a întins-o, şi mîna i s’a făcut sănătoasă ca şi cealaltă.
Luke	6	11	Ei turbau de mînie, şi s’au sfătuit ce ar putea să facă lui Isus.
Luke	6	12	În zilele acela, Isus S’a dus în munte să Se roage, şi a petrecut toată noaptea în rugăciune către Dumnezeu.
Luke	6	13	Cînd s’a făcut ziuă, a chemat pe ucenicii Săi, şi a ales dintre ei doisprezece, pe cari i-a numit apostoli, şi anume:
Luke	6	14	Pe Simon, pe care l-a numit şi Petru; pe Andrei, fratele lui; pe Iacov; pe Ioan; pe Filip; pe Bartolomeu;
Luke	6	15	pe Matei; pe Toma; pe Iacov, fiul lui Alfeu; pe Simon, numit Zilotul;
Luke	6	16	pe Iuda, fiul lui Iacov; şi pe Iuda Iscarioteanul, care s’a făcut vînzător.
Luke	6	17	S’a pogorît împreună cu ei, şi S’a oprit într’un podiş unde se aflau mulţi ucenici de ai Lui, şi o mare mulţime de oameni, cari veniseră din toată Iudea, din Ierusalim, şi de pe lîngă marea Tirului şi a Sidonului, ca să-L asculte şi să fie vindecaţi de boalele lor.
Luke	6	18	Cei chinuiţi de duhuri necurate, erau vindecaţi.
Luke	6	19	Şi tot norodul căuta să se atingă de El, pentrucă din El ieşea o putere, care-i vindeca pe toţi.
Luke	6	20	Atunci Isus Şi-a ridicat ochii spre ucenicii Săi, şi a zis: „Ferice de voi, cari sînteţi săraci, pentrucă Împărăţia lui Dumnezeu este a voastră!
Luke	6	21	Ferice de voi, cari sînteţi flămînzi acum, pentrucă voi veţi fi săturaţi!Ferice de voi cari plîngeţi acum, pentrucă voi veţi rîde!
Luke	6	22	Ferice de voi, cînd oamenii vă vor urî, vă vor izgoni dintre ei, vă vor ocărî, şi vor lepăda numele vostru ca ceva rău, din pricina Fiului omului!
Luke	6	23	Bucuraţi-vă în ziua aceea, şi săltaţi de veselie; pentrucă răsplata voastră este mare în cer; căci tot aşa făceau părinţii lor cu proorocii.
Luke	6	24	Dar, vai de voi, bogaţilor, pentrucă voi v’aţi primit aici mîngîerea!
Luke	6	25	Vai de voi, cari sînteţi sătui acum! Pentrucă voi veţi flămînzi!Vai de voi, cari rîdeţi acum, pentrucă voi veţi plînge şi vă veţi tîngui!
Luke	6	26	Vai de voi, cînd toţi oamenii vă vor grăi de bine! Fiindcă tot aşa făceau părinţii lor cu proorocii mincinoşi!
Luke	6	27	Dar Eu vă spun vouă, cari Mă ascultaţi: Iubiţi pe vrăjmaşii voştri, faceţi bine celor ce vă urăsc,
Luke	6	28	binecuvîntaţi pe cei ce vă blastămă, rugaţi-vă pentru cei ce se poartă rău cu voi.
Luke	6	29	Dacă te bate cineva peste o falcă, întoarce-i şi pe cealaltă. Dacă îţi ia cineva haina cu sila, nu-l opri să-ţi ia şi cămaşa.
Luke	6	30	Oricui îţi cere, dă-i; şi celuice-ţi ia cu sila ale tale, nu i le cere înapoi.
Luke	6	31	Ce voiţi să vă facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi la fel.
Luke	6	32	Dacă iubiţi pe cei ce vă iubesc, ce răsplată vi se cuvine? Şi păcătoşii iubesc pe cei ce-i iubesc pe ei.
Luke	6	33	Dacă faceţi bine celor ce vă fac bine, ce răsplată vi se cuvine? Şi păcătoşii fac aşa.
Luke	6	34	Şi dacă daţi cu împrumut acelora dela cari nădăjduiţi să luaţi înapoi, ce răsplată vi se cuvine? Şi păcătoşii dau cu împrumut păcătoşilor, ca să ia înapoi întocmai.
Luke	6	35	Voi însă, iubiţi pe vrăjmaşii voştri, faceţi bine şi daţi cu împrumut, fără să nădăjduiţi ceva în schimb. Şi răsplata voastră va fi mare, şi veţi fi fiii Celui Prea Înalt; căci El este bun şi cu cei nemulţămitori şi cu cei răi.
Luke	6	36	Fiţi dar milostivi, cum şi Tatăl vostru este milostiv.
Luke	6	37	Nu judecaţi, şi nu veţi fi judecaţi; nu osîndiţi, şi nu veţi fi osîndiţi; iertaţi, şi vi se va ierta.
Luke	6	38	Daţi, şi vi se va da; ba încă, vi se va turna în sîn o măsură bună, îndesată, clătinată, care se va vărsa pe deasupra. Căci cu ce măsură veţi măsura, cu aceea vi se va măsura.“
Luke	6	39	Le-a spus şi pilda următoare: „Oare poate un orb să călăuzească pe un alt orb? Nu vor cădea amîndoi în groapă?
Luke	6	40	Ucenicul nu este mai pe sus de învăţătorul lui; dar orice ucenic desăvîrşit va fi ca învăţătorul lui.
Luke	6	41	De ce vezi tu paiul din ochiul fratelui tău, şi nu te uiţi cu băgare de seamă la bîrna din ochiul tău?
Luke	6	42	Sau cum poţi să zici fratelui tău: «Frate, lasă-mă să-ţi scot paiul din ochi» şi, cînd colo, tu nu vezi bîrna din ochiul tău? Făţarnicule, scoate întîi bîrna din ochiul tău, şi atunci vei vedea desluşit să scoţi paiul din ochiul fratelui tău.
Luke	6	43	Nu este niciun pom bun, care să facă roadă rea, şi niciun pom rău care să facă roadă bună.
Luke	6	44	Căci orice pom se cunoaşte după roada lui. Nu se strîng smochine din spini, nici nu se culeg struguri din mărăcini.
Luke	6	45	Omul bun scoate lucruri bune din vistieria bună a inimii lui, iar omul rău scoate lucruri rele din vistieria rea a inimii lui; căci din prisosul inimii vorbeşte gura.
Luke	6	46	De ce-Mi ziceţi: «Doamne, Doamne!» şi nu faceţi ce spun Eu?
Luke	6	47	Vă voi arăta cu cine se aseamănă orice om care vine la Mine, aude cuvintele Mele, şi le face.
Luke	6	48	Se aseamănă cu un om care, cînd a zidit o casă, a săpat adînc înainte, şi a aşezat temelia pe stîncă. A venit o vărsare de ape, şi s’a năpustit şivoiul peste casa aceea, dar n’a putut s’o clatine, pentrucă era zidită pe stîncă.
Luke	6	49	Dar cine aude şi nu face, se aseamănă cu un om, care a zidit o casă pe pămînt, fără temelie. Şi s’a năpustit şivoiul asupra ei, ea s’a prăbuşit îndată, şi prăbuşirea acestei case a fost mare.“
------------------------Luca, capitolul 7
Luke	7	1	Dupăce a sfîrşit de rostit toate aceste cuvîntări înaintea norodului, care-L asculta, Isus a intrat în Capernaum.
Luke	7	2	Un sutaş avea un rob la care ţinea foarte mult, şi care era bolnav pe moarte.
Luke	7	3	Fiindcă auzise vorbindu-se despre Isus, sutaşul a trimes la El pe nişte bătrîni ai Iudeilor, ca să-L roage să vină să vindece pe robul lui.
Luke	7	4	Aceştia au venit la Isus, L-au rugat cu tot dinadinsul, şi au zis: „Face să-i faci acest bine;
Luke	7	5	căci iubeşte neamul nostru, şi el ne-a zidit sinagoga.“
Luke	7	6	Isus a plecat cu ei; dar nu era departe de casă, cînd sutaşul a trimes la El pe nişte prieteni să-I spună: „Doamne, nu Te mai osteni atîta, pentrucă nu sînt vrednic să intri supt acoperemîntul meu.
Luke	7	7	De aceea nici nu m’am socotit vrednic să vin eu însumi la Tine. Ci, zi o vorbă, şi robul meu va fi tămăduit.
Luke	7	8	Căci şi eu, care sînt supt stăpînirea altuia, am supt mine ostaşi. Şi zic unuia: «Du-te!» şi se duce; altuia: «Vino!» şi vine; şi robului meu: «Fă cutare lucru!» şi-l face.“
Luke	7	9	Cînd a auzit Isus aceste vorbe, S’a minunat de sutaş, S’a întors spre norodul, care mergea după El, şi a zis: „Vă spun că nici chiar în Israel n’am găsit o credinţă atît de mare.“
Luke	7	10	Cînd s’au întors acasă, trimeşii au găsit sănătos pe robul care fusese bolnav.
Luke	7	11	În ziua următoare, Isus Se ducea într’o cetate numită Nain. Împreună cu El mergeau ucenicii Lui şi norod mult.
Luke	7	12	Cînd S’a apropiat de poarta cetăţii, iată că duceau la groapă pe un mort, singurul fiu al maicii lui, care era văduvă; şi cu ea erau o mulţime de oameni din cetate.
Luke	7	13	Domnul, cînd a văzut-o, I s’a făcut milă de ea, şi i-a zis: „Nu plînge!“
Luke	7	14	Apoi S’a apropiat, şi S’a atins de raclă. Ceice o duceau, s’au oprit. El a zis: „Tinerelule, scoală-te, îţi spun!“
Luke	7	15	Mortul a şezut în capul oaselor, şi a început să vorbească. Isus l-a dat înapoi maicii lui.
Luke	7	16	Toţi au fost cuprinşi de frică, slăveau pe Dumnezeu, şi ziceau: „Un mare prooroc s’a ridicat între noi; şi Dumnezeu a cercetat pe poporul Său.“
Luke	7	17	Vestea aceasta despre Isus s’a răspîndit în toată Iudea şi prin toate împrejurimile.
Luke	7	18	Ucenicii lui Ioan au dat de ştire învăţătorului lor despre toate aceste lucruri.
Luke	7	19	Ioan a chemat pe doi dintre ucenicii săi, şi i-a trimes la Isus să-L întrebe: „Tu eşti Acela care are să vină, sau să aşteptăm pe altul?“
Luke	7	20	Aceştia, cînd s’au înfăţişat înaintea lui Isus, I-au zis: „Ioan Botezătorul ne-a trimes la Tine să Te întrebăm: «Tu eşti Acela care are să vină sau să aşteptăm pe altul?“
Luke	7	21	Chiar în clipa aceea, Isus a vindecat pe mulţi de boale, de chinuri, de duhuri rele, şi multor orbi le-a dăruit vederea.
Luke	7	22	Şi, drept răspuns, le-a zis: „Duceţi-vă de spuneţi lui Ioan ce aţi văzut şi auzit: orbii văd, şchiopii umblă, leproşii sînt curăţiţi, surzii aud, morţii înviază, şi săracilor li se propovăduieşte Evanghelia.
Luke	7	23	Ferice de acela pentru care nu voi fi un prilej de poticnire.“
Luke	7	24	Dupăce au plecat trimeşii lui Ioan, Isus a început să spună noroadelor despre Ioan: „Ce aţi ieşit să vedeţi în pustie? O trestie clătinată de vînt?
Luke	7	25	Atunci ce aţi ieşit să vedeţi? Un om îmbrăcat în haine moi? Iată că ceice poartă haine moi şi ceice trăiesc în desfătări, sînt în casele împăraţilor.
Luke	7	26	Atunci ce aţi ieşit să vedeţi? Un prooroc? Da, vă spun, şi mai mult decît un prooroc.
Luke	7	27	El este acela despre care este scris: «Iată, trimet pe solul Meu înaintea Feţei Tale, care Îţi va pregăti calea înaintea Ta.»
Luke	7	28	Vă spun că dintre cei născuţi din femei, nu este nici unul mai mare decît Ioan Botezătorul. Totuş, cel mai mic în Împărăţia lui Dumnezeu, este mai mare decît el.
Luke	7	29	Şi tot norodul care l-a auzit, şi chiar vameşii au dat dreptate lui Dumnezeu, primind botezul lui Ioan;
Luke	7	30	dar Fariseii şi învăţătorii Legii au zădărnicit planul lui Dumnezeu pentru ei, neprimind botezul lui.
Luke	7	31	Cu cine voi asemăna dar pe oamenii din neamul acesta? Şi cu cine seamănă ei?
Luke	7	32	Seamănă cu nişte copii, cari stau în piaţa, şi strigă unii către alţii: «V’am cîntat din fluier, şi n’aţi jucat; v’am cîntat de jale, şi n’aţi plîns.»
Luke	7	33	În adevăr, a venit Ioan Botezătorul, nici mîncînd pîne, nici bînd vin, şi ziceţi: «Are drac.»
Luke	7	34	A venit Fiul omului, mîncînd şi bînd, şi ziceţi: «Iată un om mîncăcios şi băutor de vin, un prieten al vameşilor şi al păcătoşilor.»
Luke	7	35	Totuş Înţelepciunea a fost găsită dreaptă de toţi copiii ei.“
Luke	7	36	Un Fariseu a rugat pe Isus să mănînce la el. Isus a intrat în casa Fariseului, şi a şezut la masă.
Luke	7	37	Şi iată că o femeie păcătoasă din cetate a aflat că El era la masă în casa Fariseului: a adus un vas de alabastru cu mir mirositor,
Luke	7	38	şi stătea înapoi lîngă picioarele lui Isus şi plîngea. Apoi a început să-I stropească picioarele cu lacrămile ei, şi să le şteargă cu părul capului ei; le săruta mult, şi le ungea cu mir.
Luke	7	39	Cînd a văzut lucrul acesta, Fariseul, care-L poftise, şi-a zis: „Omul acesta, dacă ar fi un prooroc, ar şti cine şi ce fel de femeie este cea care se atinge de el: că este o păcătoasă.“
Luke	7	40	Isus a luat cuvîntul, şi i-a zis: „Simone, am să-ţi spun ceva.“ – „Spune, Învăţătorule“, I-a răspuns el. –
Luke	7	41	„Un cămătar avea doi datornici: unul îi era dator cu cinci sute de lei, iar celălalt cu cinzeci.
Luke	7	42	Fiindcă n’aveau cu ce plăti, i-a iertat pe amîndoi. Spune-Mi dar, care din ei îl va iubi mai mult?“
Luke	7	43	Simon I-a răspuns: „Socotesc că acela căruia i-a iertat mai mult.“ Isus i-a zis: „Drept ai judecat.“
Luke	7	44	Apoi S’a întors spre femeie, şi a zis lui Simon: „Vezi tu pe femeia aceasta? Am intrat în casa ta, şi nu Mi-ai dat apă pentru spălat picioarele; dar ea Mi-a stropit picioarele cu lacrămile ei, şi Mi le-a şters cu părul capului ei.
Luke	7	45	Tu nu Mi-ai dat sărutare; dar ea, de cînd am intrat, n’a încetat să-Mi sărute picioarele.
Luke	7	46	Capul nu Mi l-ai uns cu untdelemn; dar ea Mi-a uns picioarele cu mir.
Luke	7	47	De aceea îţi spun: Păcatele ei, cari sînt multe, sînt iertate; căci a iubit mult. Dar cui i se iartă puţin, iubeşte puţin.“
Luke	7	48	Apoi a zis femeii: „Iertate îţi sînt păcatele!“
Luke	7	49	Ceice şedeau cu El la masă, au început să zică între ei: „Cine este acesta de iartă chiar şi păcatele?“
Luke	7	50	Dar Isus a zis femeii: „Credinţa ta te-a mîntuit; du-te în pace.“
------------------------Luca, capitolul 8
Luke	8	1	Curînd după aceea, Isus umbla din cetate în cetate şi din sat în sat şi propovăduia şi vestea Evanghelia Împărăţiei lui Dumnezeu. Cei doisprezece erau cu El;
Luke	8	2	şi mai erau şi nişte femei, cari fuseseră tămăduite de duhuri rele şi de boale; Maria, zisă Magdalina, din care ieşiseră şapte draci,
Luke	8	3	Ioana, nevasta lui Cuza, ispravnicul lui Irod, Susana, şi multe altele, cari-L ajutau cu ce aveau.
Luke	8	4	Cînd s’a strîns o gloată mare, şi a venit la El norod din felurite cetăţi, Isus a spus pilda aceasta:
Luke	8	5	„Sămănătorul a ieşit să-şi samene sămînţa. Pe cînd sămăna el, o parte din sămînţă a căzut lîngă drum: a fost călcată în picioare, şi au mîncat-o păsările cerului.
Luke	8	6	O altă parte a căzut pe stîncă; şi, cum a răsărit, s’a uscat, pentrucă n’avea umezeală.
Luke	8	7	O altă parte a căzut în mijlocul spinilor: spinii au crescut împreună cu ea şi au înecat-o.
Luke	8	8	O altă parte a căzut pe pămînt bun, şi a crescut, şi a făcut rod însutit.“ După ce a spus aceste lucruri, Isus a strigat: „Cine are urechi de auzit, să audă.“
Luke	8	9	Ucenicii Lui L-au întrebat ce înţeles are pilda aceasta.
Luke	8	10	El le-a răspuns: „Vouă v’a fost dat să cunoaşteţi tainele Împărăţiei lui Dumnezeu, dar celorlalţi li se vorbeşte în pilde, ca «măcar că văd, să nu vadă, şi măcar că aud, să nu înţeleagă.“
Luke	8	11	Iată ce înţeles are pilda aceasta: „Sămînţa, este Cuvîntul lui Dumnezeu.
Luke	8	12	Cei închipuiţi în sămînţa căzută lîngă drum, sînt ceice aud; apoi vine diavolul şi ia Cuvîntul din inima lor, ca nu cumva să creadă, şi să fie mîntuiţi.
Luke	8	13	Cei închipuiţi în sămînţa căzută pe stîncă, sînt aceia cari, cînd aud Cuvîntul, îl primesc cu bucurie; dar n’au rădăcină, ci cred pînă la o vreme, iar cînd vine ispita, cad.
Luke	8	14	Sămînţa, care a căzut între spini, închipuieşte pe aceia cari, după ce au auzit Cuvîntul, îşi văd de drum, şi-l lasă să fie înăbuşit de grijile, bogăţiile şi plăcerile vieţii acesteia, şi n’aduc rod care să ajungă la coacere.
Luke	8	15	Sămînţa, care a căzut pe pămînt bun, sînt aceia cari, după ce au auzit Cuvîntul, îl ţin într’o inimă bună şi curată, şi fac roadă în răbdare.
Luke	8	16	Nimeni, dupăce a aprins o lumină, n’o acopere cu un vas, nici n’o pune supt pat, ci o pune într’un sfeşnic, pentruca ceice intră, să vadă lumina.
Luke	8	17	Fiindcă nu este nimic acoperit, care nu va fi descoperit, nimic tăinuit, care nu va fi cunoscut şi nu va veni la lumină.
Luke	8	18	Luaţi seama dar la felul cum ascultaţi; căci celui ce are, i se va da; dar celui ce n’are, i se va lua şi ce i se pare că are.“
Luke	8	19	Mama şi fraţii lui Isus au venit la El; dar nu puteau să-I vorbească, din pricina norodului.
Luke	8	20	Cineva I-a spus: „Mamă-Ta şi fraţii Tăi stau afară, şi vor să Te vadă.“
Luke	8	21	Dar El, drept răspuns, a zis: „Mama Mea şi fraţii Mei sînt ceice ascultă Cuvîntul lui Dumnezeu, şi-l împlinesc.“
Luke	8	22	Într’una din zile, Isus S’a suit într’o corabie împreună cu ucenicii Lui. El le-a zis: „Haidem să trecem dincolo de lac.“ Şi au plecat.
Luke	8	23	Pe cînd vîsleau ei, Isus a adormit. Pe lac s’a stîrnit un aşa vîrtej de vînt, că se umplea corabia cu apă; şi erau în primejdie.
Luke	8	24	Au venit la El, L-au deşteptat, şi au zis: „Învăţătorule, Învăţătorule, perim.“ Isus S’a sculat, a certat vîntul şi valurile înfuriate, cari s’au potolit: şi s’a făcut linişte.
Luke	8	25	Apoi a zis ucenicilor Săi: „Unde vă este credinţa?“ Plini de spaimă şi de mirare, ei au zis unii către alţii: „Cine este acesta de porunceşte chiar şi vînturilor şi apei şi-L ascultă?“
Luke	8	26	Au venit cu corabia în ţinutul Gherghesenilor, care este în dreptul Galileii.
Luke	8	27	Cînd a ieşit Isus la ţărm, L-a întîmpinat un om din cetate, stăpînit de mai mulţi draci. De multă vreme nu se îmbrăca în haină, şi nu-şi avea locuinţa într’o casă, ci în morminte.
Luke	8	28	Cînd a văzut pe Isus, a scos un strigăt ascuţit, a căzut jos înaintea Lui, şi a zis cu glas tare: „Ce am eu a face cu Tine, Isuse, Fiul Dumnezeului Celui Prea Înalt? Te rog nu mă chinui.“
Luke	8	29	Căci Isus poruncise duhului necurat să iasă din omul acela, pe care pusese stăpînire de multă vreme; era păzit legat cu cătuşe la mîni şi cu obezi la picioare, dar rupea legăturile, şi era gonit de dracul prin pustii.
Luke	8	30	Isus l-a întrebat: „Cum îţi este numele?“ „Legiune,“ a răspuns el; pentrucă intraseră mulţi draci în el.
Luke	8	31	Şi dracii rugau stăruitor pe Isus să nu le poruncească să se ducă în Adînc.
Luke	8	32	Acolo pe munte, era o turmă mare de porci, cari păşteau. Şi dracii au rugat pe Isus să le dea voie să intre în ei. El le-a dat voie.
Luke	8	33	Dracii au ieşit din omul acela, au intrat în porci, şi turma s’a repezit de pe rîpă în lac, şi s’a înecat.
Luke	8	34	Porcarii, cînd au văzut ce se întîmplase, au fugit şi au dat de veste în cetate şi prin sate.
Luke	8	35	Oamenii au ieşit să vadă cele întîmplate. Au venit la Isus, şi au găsit pe omul din care ieşiseră dracii, şezînd la picioarele lui Isus, îmbrăcat, şi în toate minţile; şi i-a apucat frica.
Luke	8	36	Ceice văzuseră cele petrecute, le-au povestit cum fusese vindecat cel stăpînit de draci.
Luke	8	37	Tot norodul din ţinutul Gherghesenilor a rugat pe Isus să plece dela ei, pentrucă îi apucase o mare frică. Isus S’a suit într’o corabie, şi S’a întors.
Luke	8	38	Omul din care ieşiseră dracii, Îl ruga să-i dea voie să rămînă cu El. Dar Isus l-a trimes acasă, şi i-a zis:
Luke	8	39	„Întoarce-te acasă, şi povesteşte tot ce ţi-a făcut Dumnezeu.“ El a plecat, şi a vestit prin toată cetatea tot ce-i făcuse Isus.
Luke	8	40	La întoarcere, Isus a fost primit cu bucurie de mulţime, căci toţi Îl aşteptau.
Luke	8	41	Şi iată că a venit un om, numit Iair, care era fruntaş al sinagogii. El s’a aruncat la picioarele lui Isus, şi L-a rugat să vină pînă la el acasă;
Luke	8	42	pentrucă avea o singură copilă de vreo doisprezece ani, care trăgea să moară. Pe drum, Isus era îmbulzit de noroade.
Luke	8	43	Şi era o femeie, care de doisprezece ani avea o scurgere de sînge; ea îşi cheltuise toată averea cu doftorii, fără s’o fi putut vindeca vreunul.
Luke	8	44	Ea s’a apropiat pe dinapoi, şi s’a atins de poala hainei lui Isus. Indată, scurgerea de sînge s’a oprit.
Luke	8	45	Şi Isus a zis: „Cine s’a atins de Mine?“ Fiindcă toţi tăgăduiau, Petru şi ceice erau cu El, au zis: „Învăţătorule, noroadele Te împresoară şi Te îmbulzesc, şi mai întrebi: «Cine s’a atins de Mine?“
Luke	8	46	Dar Isus a răspuns: „S’a atins cineva de Mine, căci am simţit că a ieşit din Mine o putere.“
Luke	8	47	Femeia, cînd s’a văzut dată de gol, a venit tremurînd, s’a aruncat jos înaintea Lui, şi a spus în faţa întregului norod, din ce pricină se atinsese de El, şi cum fusese vindecată numai decît.
Luke	8	48	Isus i-a zis: „Îndrăzneşte, fiică; credinţa ta te-a mîntuit, du-te în pace.“
Luke	8	49	Pe cînd vorbea El încă, vine unul din casa fruntaşului sinagogii, şi-i spune: „Fiica ta a murit, nu mai supăra pe Învăţătorul.“
Luke	8	50	Dar Isus, cînd a auzit lucrul acesta, a zis fruntaşului sinagogii: „Nu te teme; crede numai, şi va fi tămăduită.“
Luke	8	51	Cînd a ajuns la casa fruntaşului, n’a lăsat pe nici unul să intre împreună cu El, decît pe Petru, pe Iacov, pe Ioan, pe tatăl şi mama fetei.
Luke	8	52	Toţi plîngeau şi o boceau. Atunci Isus a zis: „Nu plîngeţi; fetiţa n’a murit, ci doarme.“
Luke	8	53	Ei îşi băteau joc de El, căci ştiau că murise.
Luke	8	54	Dar El, dupăce i-a scos pe toţi afară, a apucat-o de mînă, şi a strigat cu glas tare: „Fetiţo, scoală-te!“
Luke	8	55	Şi duhul ei s’a întors în ea, iar fata s’a sculat numaidecît. Isus a poruncit să-i dea să mănînce.
Luke	8	56	Părinţii ei au rămas uimiţi. Isus le-a poruncit să nu spună numănui cele întîmplate.
------------------------Luca, capitolul 9
Luke	9	1	Isus a chemat pe cei doisprezece ucenici ai Săi, le-a dat putere şi stăpînire peste toţi dracii, şi să vindece boalele.
Luke	9	2	Apoi i-a trimes să propovăduiască Împărăţia lui Dumnezeu, şi să tămăduiască pe cei bolnavi.
Luke	9	3	„Să nu luaţi nimic cu voi pe drum,“ le-a zis El; „nici toiag, nici traistă, nici pîne, nici bani, nici două haine.
Luke	9	4	În orice casă veţi intra, să rămîneţi acolo, pînă veţi pleca din locul acela.
Luke	9	5	Şi dacă nu vă vor primi oamenii, să ieşiţi din cetatea aceea, şi să scuturaţi praful de pe picioarele voastre, ca mărturie împotriva lor.“
Luke	9	6	Ei au plecat, şi au mers din sat în sat, propovăduind Evanghelia, şi săvîrşind pretutindeni tămăduiri.
Luke	9	7	Cîrmuitorul Irod a auzit vorbindu-se despre toate lucrurile săvîrşite de Isus, şi sta în cumpănă, neştiind ce să creadă. Căci unii ziceau că a înviat Ioan din morţi;
Luke	9	8	alţii ziceau că s’a arătat Ilie; şi alţii ziceau că a înviat vreun prooroc din cei din vechime.
Luke	9	9	Dar Irod zicea: „Lui Ioan i-am tăiat capul; cine este oare acesta, despre care aud astfel de lucruri?“ Şi căuta să-L vadă.
Luke	9	10	Apostolii, cînd s’au întors, au istorisit lui Isus tot ce făcuseră. El i-a luat cu Sine, şi S’a dus la o parte, lîngă o cetate, numită Betsaida.
Luke	9	11	Noroadele au priceput lucrul acesta, şi au mers după El. Isus le-a primit bine, le vorbea despre Împărăţia lui Dumnezeu, şi vindeca pe cei ce aveau trebuinţă de vindecare.
Luke	9	12	Fiindcă ziua se pleca spre seară, cei doisprezece s’au apropiat, şi I-au zis: „Dă drumul noroadelor, ca să se ducă în satele şi cătunele de primprejur să găzduiască şi să-şi caute de ale mîncării; pentrucă aici sîntem într’un loc pustiu.“
Luke	9	13	Isus le-a zis: „Daţi-le voi să mănînce!“ Dar ei au răspuns: „N’avem decît cinci pîni şi doi peşti; afară numai dacă ne vom duce noi înşine să cumpărăm merinde pentru tot norodul acesta.“
Luke	9	14	Şi erau aproape cinci mii de bărbaţi. Isus a zis ucenicilor Săi: „Puneţi-i să şadă jos în cete de cîte cincizeci.“
Luke	9	15	Aşa au şi făcut: i-au pus pe toţi să şadă jos.
Luke	9	16	Isus a luat cele cinci pîni şi cei doi peşti, Şi-a ridicat ochii spre cer, şi le-a binecuvîntat. Apoi le-a frînt, şi le-a dat ucenicilor să le împartă norodului.
Luke	9	17	Au mîncat toţi, şi s’au săturat; şi au ridicat douăsprezece coşuri pline cu fărămiturile rămase.
Luke	9	18	Într’o zi, pe cînd Se ruga Isus singur deoparte, avînd cu El pe ucenicii Lui, le-a pus întrebarea următoare: „Cine zic oamenii că sînt Eu?“
Luke	9	19	Ei I-au răspuns: „Unii zic că eşti Ioan Botezătorul; alţii zic că eşti Ilie; alţii zic că a înviat un prooroc din cei din vechime.“
Luke	9	20	„Dar voi“, i-a întrebat El, „cine ziceţi că sînt?“ „Hristosul lui Dumnezeu!“ I-a răspuns Petru.
Luke	9	21	Isus le-a poruncit cu tărie să nu spună nimănui lucrul acesta.
Luke	9	22	Apoi a adăugat că Fiul omului trebuie să pătimească multe, să fie tăgăduit de bătrîni, de preoţii cei mai de seamă şi de cărturari, să fie omorît, şi a treia zi să învieze.
Luke	9	23	Apoi a zis tuturor: „Dacă voeşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea în fiecare zi, şi să Mă urmeze.
Luke	9	24	Fiindcă oricine va voi să-şi scape viaţa, o va pierde; dar oricine îşi va pierde viaţa pentru Mine, o va mîntui.
Luke	9	25	Şi ce ar folosi un om să cîştige toată lumea, dacă s’ar prăpădi sau s’ar pierde pe sine însuş?
Luke	9	26	Căci de oricine se va ruşina de Mine şi de cuvintele Mele, se va ruşina şi Fiul omului de el, cînd va veni în slava Sa şi a Tatălui şi a sfinţilor îngeri.
Luke	9	27	Adevărat vă spun, că sînt unii din cei ce stau aici, cari nu vor gusta moartea, pînă nu vor vedea Împărăţia lui Dumnezeu.
Luke	9	28	Cam la opt zile după cuvintele acestea, Isus a luat cu El pe Petru, pe Ioan şi pe Iacov, şi S’a suit pe munte să Se roage.
Luke	9	29	Pe cînd Se ruga, I s’a schimbat înfăţişarea feţei, şi îmbrăcămintea I s’a făcut albă strălucitoare.
Luke	9	30	Şi iatăcă stăteau de vorbă cu El doi bărbaţi: erau Moise şi Ilie,
Luke	9	31	cari se arătaseră în slavă, şi vorbeau despre sfîrşitul Lui, pe care avea să-l aibă în Ierusalim.
Luke	9	32	Petru şi tovarăşii lui erau îngreuiaţi de somn; dar, cînd s’au deşteptat bine, au văzut slava lui Isus, şi pe cei doi bărbaţi cari stăteau împreună cu El.
Luke	9	33	În clipa cînd se despărţeau bărbaţii aceştia de Isus, Petru a zis lui Isus: „Învăţătorule, este bine să fim aici; să facem trei colibe: una pentru Tine, una pentru Moise şi una pentru Ilie.“ Nu ştia ce spune.
Luke	9	34	Pe cînd vorbea el astfel, a venit un nor, şi i-a acoperit cu umbra lui; ucenicii s’au spăimîntat, cînd i-au văzut intrînd în nor.
Luke	9	35	Şi din nor s’a auzit un glas, care zicea: „Acesta este Fiul Meu prea iubit: de El să ascultaţi.“
Luke	9	36	Cînd s’a auzit glasul acela, Isus a rămas singur. Ucenicii au tăcut, şi n-au spus, în zilele acelea, nimănui nimic din cele ce văzuseră.
Luke	9	37	A doua zi, cînd s’au pogorît de pe munte, o gloată mare a întîmpinat pe Isus.
Luke	9	38	Şi un om din mijlocul mulţimii a strigat: „Învăţătorule, rogu-Te, uită-Te cu îndurare la fiul meu, fiindcă îl am numai pe el.
Luke	9	39	Îl apucă un duh, şi deodată răcneşte; şi duhul îl scutură cu putere, aşa că băiatul face spumă la gură, şi cu anevoie se duce duhul dela el, după ce l-a stropşit de tot.
Luke	9	40	Am rugat pe ucenicii Tăi să-l scoată, şi n’au putut.
Luke	9	41	„O neam necredincios şi pornit la rău“, a răspuns Isus; „pînă cînd voi fi cu voi şi vă voi suferi? Adu aici pe fiul tău.“
Luke	9	42	Pe cînd venea băiatul, dracul l-a trîntit la pămînt, şi l-a scuturat cu putere. Dar Isus a certat duhul necurat, a vindecat pe băiat, şi l-a dat înapoi tatălui său.
Luke	9	43	Şi toţi au rămas uimiţi de mărirea lui Dumnezeu.$Pe cînd toţi se minunau de tot ce făcea Isus, El a zis ucenicilor Săi:
Luke	9	44	„Voi ascultaţi bine ce vă spun: Fiul omului va fi dat în mînile oamenilor!“
Luke	9	45	Dar ucenicii nu înţelegeau cuvintele acestea, căci erau acoperite pentru ei, ca să nu le priceapă; şi se temeau să-L întrebe în privinţa aceasta.
Luke	9	46	Apoi le-a venit în gînd să ştie cine dintre ei ar fi cel mai mare.
Luke	9	47	Isus le-a cunoscut gîndul inimii, a luat un copilaş, l-a pus lîngă El,
Luke	9	48	şi le-a zis: „Oricine primeşte pe acest copilaş, în Numele Meu, pe Mine Mă primeşte; şi oricine Mă primeşte pe Mine, primeşte pe Cel ce M’a trimes pe Mine. Fiindcă cine este cel mai mic între voi toţi, acela este mare.“
Luke	9	49	Ioan a luat cuvîntul, şi a zis: „Învăţătorule, noi am văzut pe un om scoţînd draci în Numele tău; şi l-am oprit, pentrucă nu merge după noi.“
Luke	9	50	„Nu-l opriţi“, i-a răspuns Isus, „fiindcă cine nu este împotriva voastră, este pentru voi.“
Luke	9	51	Cînd s’a apropiat vremea în care avea să fie luat în cer, Isus Şi-a îndreptat faţa hotărît să meargă la Ierusalim.
Luke	9	52	A trimes înainte nişte soli, cari s’au dus şi au intrat într’un sat al Samaritenilor, ca să-I pregătească un loc de găzduit.
Luke	9	53	Dar ei nu L-au primit, pentrucă Isus Se îndrepta să meargă spre Ierusalim.
Luke	9	54	Ucenicii Săi, Iacov şi Ioan, cînd au văzut lucrul acesta, au zis: „Doamne, vrei să poruncim să se pogoare foc din cer şi să-i mistuie, cum a făcut Ilie?“
Luke	9	55	Isus S’a întors spre ei, i-a certat, şi le-a zis: „Nu ştiţi de ce duh sînteţi însufleţiţi!
Luke	9	56	Căci Fiul omului a venit nu ca să piardă sufletele oamenilor, ci să le mîntuiască.“ Şi au plecat într’alt sat.
Luke	9	57	Pe cînd erau pe drum, un om i-a zis: „Doamne, Te voi urma oriunde vei merge.“
Luke	9	58	Isus i-a răspuns: „Vulpile au vizuini, şi păsările cerului au cuiburi; dar Fiul omului n’are unde-Şi odihni capul.“
Luke	9	59	Altuia i-a zis: „Vino după Mine!“ „Doamne“, I-a răspuns el, „lasă-mă să mă duc întîi să îngrop pe tatăl meu.“
Luke	9	60	Dar Isus i-a zis: „Lasă morţii să-şi îngroape morţii, şi tu du-te de vesteşte Împărăţia lui Dumnezeu.“
Luke	9	61	Un altul a zis: „Doamne, Te voi urma, dar lasă-mă întîi să mă duc să-mi iau rămas bun dela ai mei.“
Luke	9	62	Isus i-a răspuns: „Oricine pune mîna pe plug, şi se uită înapoi, nu este destoinic pentru Împărăţia lui Dumnezeu.“
------------------------Luca, capitolul 10
Luke	10	1	După aceea Domnul a mai rînduit alţi şaptezeci de ucenici, şi i-a trimes doi cîte doi înaintea Lui, în toate cetăţile şi în toate locurile, pe unde avea să treacă El.
Luke	10	2	Şi le-a zis: „Mare este secerişul, dar puţini sînt lucrătorii! Rugaţi dar pe Domnul secerişului să scoată lucrători la secerişul Său.
Luke	10	3	Duceţi-vă; iată, vă trimet ca pe nişte miei în mijlocul lupilor.
Luke	10	4	Să nu luaţi cu voi nici pungă, nici traistă, nici încălţăminte, şi să nu întrebaţi pe nimeni de sănătate pe drum.
Luke	10	5	În orice casă veţi intra, să ziceţi întîi: „Pacea să fie peste casa aceasta!“
Luke	10	6	Şi dacă va fi acolo un fiu al păcii, pacea voastră va rămînea peste el; altminteri ea se va întoarce la voi.
Luke	10	7	Să rămîneţi în casa aceea, şi să mîncaţi şi să beţi ce vi se va da; căci vrednic este lucrătorul de plata sa. Să nu umblaţi din casă în casă.
Luke	10	8	În oricare cetate veţi intra şi unde vă vor primi oamenii, să mîncaţi ce vi se va pune înainte;
Luke	10	9	să vindecaţi pe bolnavii cari vor fi acolo, şi să le ziceţi: „Împărăţia lui Dumnezeu s’a apropiat de voi.“
Luke	10	10	Dar în oricare cetate veţi intra, şi nu vă vor primi, să vă duceţi pe uliţele ei, şi să ziceţi:
Luke	10	11	„Scuturăm împotriva voastră, chiar şi praful din cetatea voastră, care s’a lipit de picioarele noastre; totuş să ştiţi că Împărăţia lui Dumnezeu s’a apropiat de voi.“
Luke	10	12	Eu vă spun că, în ziua judecăţii va fi mai uşor pentru Sodoma decît pentru cetatea aceea.
Luke	10	13	Vai de tine, Horazine! Vai de tine, Betsaido! Căci dacă ar fi fost făcute în Tir şi Sidon lucrările puternice cari au fost făcute în voi, de mult s’ar fi pocăit stînd în sac şi cenuşă.
Luke	10	14	De aceea, în ziua judecăţii, va fi mai uşor pentru Tir şi Sidon decît pentru voi.
Luke	10	15	Şi tu, Capernaume, vei fi înălţat oare pînă la cer? Vei fi pogorît pînă în Locuinţa morţilor.
Luke	10	16	Cine vă ascultă pe voi, pe Mine Mă ascultă; şi cine vă nesocoteşte pe voi, pe Mine Mă nesocoteşte; iar cine Mă nesocoteşte pe Mine, nesocoteşte pe Cel ce M’a trimes pe Mine.“
Luke	10	17	Cei şaptezeci s’au întors plini de bucurie, şi au zis: „Doamne, chiar şi dracii ne sînt supuşi în Numele Tău.“
Luke	10	18	Isus le-a zis: „Am văzut pe Satana căzînd ca un fulger din cer.“
Luke	10	19	Iată că v’am dat putere să călcaţi peste şerpi şi peste scorpii, şi peste toată puterea vrăjmaşului: şi nimic nu vă va putea vătăma.
Luke	10	20	Totuş, să nu vă bucuraţi de faptul că duhurile vă sînt supuse; ci bucuraţi-vă că numele voastre sînt scrise în ceruri.“
Luke	10	21	În ceasul acela, Isus S’a bucurat în Duhul Sfînt, şi a zis: „Tată, Doamne al cerului şi al pămîntului; Te laud pentrucă ai ascuns aceste lucruri de cei înţelepţi şi pricepuţi, şi le-ai descoperit pruncilor. Da, Tată, fiindcă aşa ai găsit cu cale Tu.“
Luke	10	22	Toate lucrurile Mi-au fost date în mîni de Tatăl Meu; şi nimeni nu ştie cine este Fiul, afară de Tatăl, nici cine este Tatăl, afară de Fiul şi acela căruia vrea Fiul să i-L descopere.“
Luke	10	23	Apoi S’a întors spre ucenici, şi le-a spus de o parte: „Ferice de ochii cari văd lucrurile, pe cari le vedeţi voi!
Luke	10	24	Căci vă spun că mulţi prooroci şi împăraţi au voit să vadă ce vedeţi voi, şi n’au văzut, să audă ce auziţi voi, şi n’au auzit.“
Luke	10	25	Un învăţător al Legii s’a sculat să ispitească pe Isus şi I-a zis: „Învăţătorule, ce să fac ca să moştenesc viaţa vecinică?“
Luke	10	26	Isus i-a zis: „Ce este scris în Lege? Cum citeşti în ea?“
Luke	10	27	El a răspuns: „Să iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu toată puterea ta şi cu tot cugetul tău; şi pe aproapele tău ca pe tine însuţi.“
Luke	10	28	„Bine ai răspuns“, i-a zis Isus; „fă aşa, şi vei avea viaţa vecinică.“
Luke	10	29	Dar el, care vroia să se îndreptăţească, a zis lui Isus: „Şi cine este aproapele meu?“
Luke	10	30	Isus a luat din nou cuvîntul, şi a zis: „Un om se cobora din Ierusalim la Ierihon. A căzut între nişte tîlhari, cari l-au desbrăcat, l-au jăfuit de tot, l-au bătut zdravăn, au plecat, şi l-au lăsat aproape mort.
Luke	10	31	Din întîmplare, se cobora pe acelaş drum un preot; şi, cînd a văzut pe omul acesta, a trecut înainte pe alături.
Luke	10	32	Un Levit trecea şi el prin locul acela; şi cînd l-a văzut, a trecut înainte pe alături.
Luke	10	33	Dar un Samaritean, care era în călătorie, a venit în locul unde era el, şi cînd l-a văzut, i s’a făcut milă de el.
Luke	10	34	S’a apropiat de i-a legat rănile, şi a turnat peste ele untdelemn şi vin; apoi l-a pus pe dobitocul lui, l-a dus la un han, şi a îngrijit de el.
Luke	10	35	A doua zi, cînd a pornit la drum, a scos doi lei, i-a dat hangiului, şi i-a zis: „Ai grijă de el, şi orice vei mai cheltui, îţi voi da înapoi la întorcere.“
Luke	10	36	Care dintr’aceşti trei ţi se pare că a dat dovadă că este aproapele celui ce căzuse între tîlhari?“
Luke	10	37	„Celce şi-a făcut milă cu el“, a răspuns învăţătorul Legii. „Du-te de fă şi tu la fel“, i-a zis Isus.
Luke	10	38	Pe cînd era pe drum, cu ucenicii Săi, Isus a intrat într’un sat. Şi o femeie, numită Marta, L-a primit în casa ei.
Luke	10	39	Ea avea o soră numită Maria, care s’a aşezat jos la picioarele Domnului, şi asculta cuvintele Lui.
Luke	10	40	Marta era împărţită cu multă slujire, a venit repede la El, şi I-a zis: „Doamne, nu-Ţi pasă că soru-mea m’a lăsat să slujesc singură? Zi-i dar să-mi ajute.“
Luke	10	41	Drept răspuns, Isus i-a zis: „Marto, Marto, pentru multe lucruri te îngrijorezi şi te frămînţi tu,
Luke	10	42	dar un singur lucru trebuieşte. Maria şi-a ales partea cea bună, care nu i se va lua.“
------------------------Luca, capitolul 11
Luke	11	1	Într’o zi, Isus Se ruga într’un loc anumit. Cînd a isprăvit rugăciunea, unul din ucenicii Lui I-a zis: „Doamne, învaţă-ne să ne rugăm, cum a învăţat şi Ioan pe ucenicii lui.“
Luke	11	2	El le-a zis: „Cînd vă rugaţi, să ziceţi:Tatăl nostru care eşti în ceruri! Sfinţească-se Numele Tău; vie Împărăţia Ta; facă-se voia Ta, precum în cer, aşa şi pe pămînt.
Luke	11	3	Pînea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă în fiecare zi;
Luke	11	4	şi ne iartă nouă păcatele noastre, fiindcă şi noi iertăm oricui ne este dator; şi nu ne duce în ispită, ci izbăveşte-ne de cel rău.“
Luke	11	5	Apoi le-a mai zis: „Dacă unul dintre voi are un prieten, şi se duce la el la miezul nopţii, şi-i zice: «Prietene, împrumută-mi trei pîni,
Luke	11	6	căci a venit la mine de pe drum un prieten al meu, şi n’am ce-i pune înainte;»
Luke	11	7	şi dacă dinlăuntrul casei lui, prietenul acesta îi răspunde: «Nu mă turbura; acum uşa este încuiată, copiii mei sînt cu mine în pat, nu pot să mă scol să-ţi dau pîni», –
Luke	11	8	vă spun: chiar dacă nu s’ar scula să i le dea, pentrucă-i este prieten, totuş, măcar pentru stăruinţa lui supărătoare, tot se va scula şi-i va da tot ce-i trebuie.
Luke	11	9	Deaceea şi Eu vă spun: Cereţi, şi vi se va da: căutaţi, şi veţi găsi; bateţi şi vi se va deschide.
Luke	11	10	Fiindcă oricine cere, capătă; cine caută găseşte; şi celui ce bate, i se deschide.
Luke	11	11	Cine este tatăl acela dintre voi, care, dacă-i cere fiul său pîne, să-i dea o piatră? Ori, dacă cere un peşte, să-i dea un şarpe în loc de peşte?
Luke	11	12	Sau, dacă cere un ou, să-i dea o scorpie?
Luke	11	13	Deci, dacă voi, cari sînteţi răi, ştiţi să daţi daruri bune copiilor voştri, cu cît mai mult Tatăl vostru cel din ceruri va da Duhul Sfînt celor ce I-L cer!“
Luke	11	14	Isus a scos dintr’un bolnav un drac, care era mut. Dupăce a ieşit, dracul, mutul a grăit, şi noroadele s’au mirat.
Luke	11	15	Dar unii ziceau: „El scoate dracii cu Beelzebul, domnul dracilor.“
Luke	11	16	Alţii, ca să-L ispitească, Îi cereau un semn, din cer.
Luke	11	17	Isus le-a cunoscut gîndurile, şi le-a zis: „Orice împărăţie desbinată împotriva ei, este pustiită; şi o casă desbinată împotriva ei, se prăbuşeşte peste alta.
Luke	11	18	Deci, dacă Satana este desbinat împotriva lui însuş, cum va dăinui împărăţia lui, fiindcă ziceţi că Eu scot dracii cu Beelzebul?
Luke	11	19	Şi dacă eu scot dracii cu Beelzebul, fiii voştri cu cine îi scot? De aceea ei înşişi vor fi judecătorii voştri.
Luke	11	20	Dar, dacă Eu scot dracii cu degetul lui Dumnezeu, Împărăţia lui Dumnezeu a ajuns pînă la voi.
Luke	11	21	Cînd omul cel tare şi bine înarmat îşi păzeşte casa, averile îi sînt la adăpost.
Luke	11	22	Dar dacă vine peste el unul mai tare decît el şi-l biruieşte, atunci îi ia cu sila toate armele în care se încredea, şi împarte prăzile luate de la el.
Luke	11	23	Cine nu este cu Mine este împotriva Mea; şi cine nu adună cu Mine, risipeşte.
Luke	11	24	Duhul necurat, cînd iese afară dintr’un om, umblă prin locuri fără apă, şi caută odihnă. Fiindcă n’o găseşte, zice: «Mă voi întoarce în casa mea, de unde am ieşit.»
Luke	11	25	Şi cînd vine, o găseşte măturată şi împodobită.
Luke	11	26	Atunci se duce de mai ia cu el alte şapte duhuri, mai rele decît el; intră împreună în casă, se aşează în ea, şi starea de pe urmă a omului aceluia ajunge mai rea decît cea dintîi.“
Luke	11	27	Pe cînd spunea Isus aceste vorbe, o femeie din norod şi-a ridicat glasul şi a zis: „Ferice de pîntecele care Te-a purtat, şi de ţîţele pe cari le-ai supt!“
Luke	11	28	Şi El a răspuns: „Ferice mai degrabă de ceice ascultă Cuvîntul lui Dumnezeu, şi-L păzesc!“
Luke	11	29	Pe cînd noroadele se strîngeau cu grămada, El a început să spună: „Neamul acesta este un neam viclean; el cere un semn; dar nu i se va da alt semn decît semnul proorocului Iona.
Luke	11	30	Căci după cum Iona a fost un semn pentru Niniviteni, tot aşa şi Fiul omului va fi un semn pentru neamul acesta.
Luke	11	31	Împărăteasa de la miazăzi se va scula, în ziua judecăţii, alături de bărbaţii acestui neam, şi-i va osîndi; pentrucă ea a venit dela capătul pămîntului ca să audă înţelepciunea lui Solomon; şi iată că aici este Unul mai mare decît Solomon.
Luke	11	32	Bărbaţii din Ninive se vor scula, în ziua judecăţii, alături de neamul acesta, şi-l vor osîndi, pentrucă ei s’au pocăit la propovăduirea lui Iona; şi iată că aici este Unul mai mare decît Iona.
Luke	11	33	Nimeni n’aprinde o lumină, ca s’o pună într’un loc ascuns sau supt baniţă; ci o pune într’un sfeşnic, pentru ca cei ce intră, să vadă lumina.
Luke	11	34	Ochiul este lumina trupului tău. Dacă ochiul tău este sănătos, tot trupul tău este plin de lumină; dar dacă ochiul tău este rău, trupul tău este plin de întunerec.
Luke	11	35	Ia seama dar, ca lumina care este în tine, să nu fie întunerec.
Luke	11	36	Aşa că, dacă tot trupul tău este plin de lumină, fără să aibă vreo parte întunecată, va fi în totul plin de lumină, întocmai ca atunci cînd te-ar lumina o lampă cu lumina ei mare.“
Luke	11	37	Pe cînd vorbea Isus, un Fariseu L-a rugat să prînzească la el. El în intrat şi a şezut la masă.
Luke	11	38	Fariseul a văzut cu mirare că Isus nu Se spălase înainte de prînz.
Luke	11	39	Dar Domnul i-a zis: „Voi, Fariseii, curăţiţi partea de afară a paharului şi a blidului, dar lăuntrul vostru este plin de jăfuire şi de răutate.
Luke	11	40	Nebunilor, oare Acela care a făcut partea de afară, n’a făcut şi pe cea dinlăuntru?
Luke	11	41	Daţi mai bine milostenie din lucrurile dinlăuntru, şi atunci toate vă vor fi curate.
Luke	11	42	Dar vai de voi, Fariseilor! Pentrucă voi daţi zeciuială din izmă, din rută şi din toate zarzavaturile, şi daţi uitării dreptatea şi dragostea de Dumnezeu: pe acestea trebuia să le faceţi, şi pe celelalte să nu le lăsaţi nefăcute!
Luke	11	43	Vai de voi, Fariseilor! Pentrucă voi umblaţi după scaunele dintîi la sinagogi, şi vă place să vă facă lumea plecăciuni prin pieţe!
Luke	11	44	Vai de voi, cărturari şi Farisei făţarnici! Pentrucă voi sînteţi ca mormintele, cari nu se văd, şi peste cari oamenii umblă fără să ştie.“
Luke	11	45	Unul din învăţătorii Legii a luat cuvîntul, şi I-a zis: „Învăţătorule, spunînd aceste lucruri ne ocărăşti şi pe noi.“
Luke	11	46	„Vai şi de voi, învăţători ai Legii“, a răspuns Isus. „Pentrucă voi puneţi pe spinarea oamenilor sarcini grele de purtat, iar voi nici măcar cu unul din degetele voastre nu vă atingeţi de ele.
Luke	11	47	Vai de voi! Pentrucă voi zidiţi mormintele proorocilor, pe cari i-au ucis părinţii voştri.
Luke	11	48	Prin aceasta mărturisiţi că încuviinţaţi faptele părinţilor voştri; căci ei au ucis pe prooroci, iar voi le zidiţi mormintele.
Luke	11	49	De aceea Înţelepciunea lui Dumnezeu a zis: «Le voi trimete prooroci şi apostoli; pe unii din ei îi vor ucide, iar pe alţii îi vor prigoni,
Luke	11	50	ca să se ceară dela acest neam sîngele tuturor proorocilor, care a fost vărsat dela întemeierea lumii:
Luke	11	51	dela sîngele lui Abel pînă la sîngele lui Zaharia, ucis între altar şi Templu; da, vă spun, se va cere dela neamul acesta!
Luke	11	52	Vai de voi, învăţători ai Legii! Pentrucă voi aţi pus mîna pe cheia cunoştinţei: nici voi n’aţi intrat, iar pe ceice voiau să intre, i-aţi împedecat să intre.“
Luke	11	53	După ce a ieşit de acolo, cărturarii şi Fariseii au început să-L pună la strîmtoare, şi să-L facă să vorbească despre multe lucruri;
Luke	11	54	I-au întins astfel laţuri, ca să prindă vreo vorbă din gura Lui, pentru care să-L poată învinui.
------------------------Luca, capitolul 12
Luke	12	1	În vremea aceea, cînd se strînseseră noroadele cu miile, aşa că se călcau unii pe alţii, Isus a început să spună ucenicilor Săi: „Mai întîi de toate, păziţi-vă de aluatul Fariseilor, care este făţărnicia.
Luke	12	2	Nu este nimic acoperit, care nu va fi descoperit, nici ascuns, care nu va fi cunoscut.
Luke	12	3	De aceea, orice aţi spus la întunerec, va fi auzit la lumină; şi orice aţi grăit la ureche, în odăiţe, va fi vestit de pe acoperişul caselor.
Luke	12	4	Vă spun vouă, prietenii Mei: Să nu vă temeţi de cei ce ucid trupul, şi după aceea nu mai pot face nimic.
Luke	12	5	Am să vă arăt de cine să vă temeţi. Temeţi-vă de Acela care, după ce a ucis, are puterea să arunce în gheenă; da, vă spun, de El să vă temeţi.
Luke	12	6	Nu se vînd oare cinci vrăbii cu doi bani? Totuş, niciuna din ele nu este uitată înaintea lui Dumnezeu.
Luke	12	7	Şi chiar perii din cap, toţi vă sînt număraţi. Deci să nu vă temeţi: voi sînteţi mai de preţ decît multe vrăbii.
Luke	12	8	Eu vă spun: pe orişicine Mă va mărturisi înaintea oamenilor, îl va mărturisi şi Fiul omului înaintea îngerilor lui Dumnezeu;
Luke	12	9	dar cine se va lepăda de Mine înaintea oamenilor, va fi lepădat şi el înaintea îngerilor lui Dumnezeu.
Luke	12	10	Şi orişicui va vorbi împotriva Fiului omului, i se va ierta; dar oricui va huli împotriva Duhului Sfînt, nu i se va ierta.
Luke	12	11	Cînd vă vor duce înaintea sinagogilor, înaintea dregătorilor, şi înaintea stăpînirilor, să nu vă îngrijoraţi, cum veţi răspunde pentru apărarea voastră, nici ce veţi vorbi;
Luke	12	12	căci Duhul Sfînt vă va învăţa chiar în ceasul acela ce va trebui să vorbiţi.“
Luke	12	13	Unul din mulţime a zis lui Isus: „Învăţătorule, spune fratelui meu să împartă cu mine moştenirea noastră.“
Luke	12	14	„Omule“, i-a răspuns Isus, „cine M’a pus pe Mine judecător sau împărţitor peste voi?“
Luke	12	15	Apoi le-a zis: „Vedeţi şi păziţi-vă de orice fel de lăcomie de bani; căci viaţa cuiva nu stă în belşugul avuţiei lui.“
Luke	12	16	Şi le-a spus pilda aceasta: „Ţarina unui om bogat rodise mult.
Luke	12	17	Şi el se gîndea în sine, şi zicea: «Ce voi face? Fiindcă nu mai am loc unde să-mi strîng rodurile.»
Luke	12	18	«Iată», a zis el, «ce voi face: îmi voi strica grînarele, şi voi zidi altele mai mari; acolo voi strînge toate rodurile şi toate bunătăţile mele;
Luke	12	19	şi voi zice sufletului meu: «Suflete, ai multe bunătăţi strînse pentru mulţi ani; odihneşte-te, mănîncă, bea şi veseleşte-te!»
Luke	12	20	Dar Dumnezeu i-a zis: «Nebunule! Chiar în noaptea aceasta ţi se va cere înapoi sufletul; şi lucrurile, pe cari le-ai pregătit, ale cui vor fi?»
Luke	12	21	Tot aşa este şi cu cel ce îşi adună comori pentru el, şi nu se îmbogăţeşte faţă de Dumnezeu.“
Luke	12	22	Isus a zis apoi ucenicilor săi: „De aceea vă spun: Nu vă îngrijoraţi, cu privire la viaţa voastră, gîndindu-vă ce veţi mînca, nici cu privire la trupul vostru, gîndindu-vă cu ce vă veţi îmbrăca.
Luke	12	23	Viaţa este mai mult de cît hrana, şi trupul mai mult de cît îmbrăcămintea.
Luke	12	24	Uitaţi-vă cu băgare de seamă la corbi: ei nu samănă, nici nu seceră, n’au nici cămară, nici grînar: şi totuş Dumnezeu îi hrăneşte. Cu cît mai de preţ sînteţi voi decît păsările!
Luke	12	25	Şi apoi, cine dintre voi, chiar îngrijorîndu-se, poate să adauge un cot la lungimea vieţii lui?
Luke	12	26	Deci, dacă nu puteţi face nici cel mai mic lucru, pentruce vă mai îngrijoraţi de celelalte?
Luke	12	27	Uitaţi-vă cu băgare de seamă cum cresc crinii: ei nu torc, nici nu ţes: totuş vă spun că nici Solomon, în toată slava lui, n’a fost îmbrăcat ca unul din ei.
Luke	12	28	Dacă astfel îmbracă Dumnezeu iarba, care astăzi este pe cîmp, iar mîne va fi aruncată în cuptor, cu cît mai mult vă va îmbrăca El pe voi, puţin credincioşilor?
Luke	12	29	Să nu căutaţi ce veţi mînca sau ce veţi bea, şi nu vă frămîntaţi mintea.
Luke	12	30	Căci toate aceste lucruri Neamurile lumii le caută. Tatăl vostru ştie că aveţi trebuinţă de ele.
Luke	12	31	Căutaţi mai întîi Împărăţia lui Dumnezeu, şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra.
Luke	12	32	Nu te teme, turmă mică; pentrucă Tatăl vostru vă dă cu plăcere Împărăţia.
Luke	12	33	Vindeţi ce aveţi şi daţi milostenie. Faceţi-vă rost de pungi, cari nu se învechesc, o comoară nesecată în ceruri, unde nu se apropie hoţul, şi unde nu roade molia.
Luke	12	34	Căci unde este comoara voastră, acolo este şi inima voastră.
Luke	12	35	Mijlocul să vă fie încins, şi făcliile aprinse.
Luke	12	36	Şi să fiţi ca nişte oameni, cari aşteaptă pe stăpînul lor să se întoarcă dela nuntă, ca să-i deschidă îndată, cînd va veni şi va bate la uşă.
Luke	12	37	Ferice de robii aceia, pe cari stăpînul îi va găsi veghind la venirea lui! Adevărat vă spun, că el se va încinge, îi va pune să şadă la masă, şi se va apropia să le slujească.
Luke	12	38	Fie că vine la a doua strajă din noapte, fie că vine la a treia strajă, ferice de robii aceia, dacă-i va găsi veghind!
Luke	12	39	Să ştiţi bine că, dacă ar şti stăpînul casei la ce ceas va veni hoţul, ar veghea, şi n’ar lăsa să-i spargă casa.
Luke	12	40	Şi voi dar fiţi gata, căci Fiul omului va veni în ceasul în care nu vă gîndiţi.“
Luke	12	41	„Doamne“, I-a zis Petru, „pentru noi spui pilda aceasta sau pentru toţi?“
Luke	12	42	Şi Domnul a zis: „Cine este ispravnicul credincios şi înţelept, pe care-l va pune stăpînul său peste slugile sale, ca să le dea partea lor de hrană la vremea potrivită?
Luke	12	43	Ferice de robul acela, pe care stăpînul, la venirea lui, îl va găsi făcînd aşa!
Luke	12	44	Adevărat vă spun, că îl va pune peste toată avuţia sa.
Luke	12	45	Dar dacă robul acela zice în inima lui: «Stăpînul meu zăboveşte să vină»; dacă va începe să bată pe slugi şi pe slujnice, să mănînce, să bea şi să se îmbete,
Luke	12	46	stăpînul robului aceluia va veni în ziua în care el nu se aşteaptă, şi în ceasul în care nu ştie, şi-l va tăia în bucăţi; şi soarta lui va fi soarta celor necredincioşi în lucrul încredinţat lor.
Luke	12	47	Robul acela, care a ştiut voia stăpînului său, şi nu s’a pregătit deloc, şi n’a lucrat după voia lui, va fi bătut cu multe lovituri.
Luke	12	48	Dar cine n’a ştiut-o, şi a făcut lucruri vrednice de lovituri, va fi bătut cu puţine lovituri. Cui i s’a dat mult, i se va cere mult; şi cui i s’a încredinţat mult, i se va cere mai mult.
Luke	12	49	Eu am venit să arunc un foc pe pămînt. Şi ce vreau decît să fie aprins chiar acum!
Luke	12	50	Am un botez cu care trebuie să fiu botezat, şi cît de mult doresc să se îndeplinească!
Luke	12	51	Credeţi că am venit să aduc pace pe pămînt? Eu vă spun: nu; ci mai degrabă desbinare.
Luke	12	52	Căci, de acum înainte, din cinci, cari vor fi într’o casă, trei vor fi desbinaţi împotriva a doi, şi doi împotriva a trei.
Luke	12	53	Tatăl va fi desbinat împotriva fiului, şi fiul împotriva tatălui; mama împotriva fiicei, şi fiica împotriva mamei; soacra împotriva norei, şi nora împotriva soacrei.“
Luke	12	54	El a mai zis noroadelor: „Cînd vedeţi un nor ridicîndu-se la apus, îndată ziceţi: «Vine ploaia.» Şi aşa se întîmplă.
Luke	12	55	Şi cînd vedeţi suflînd vîntul dela miazăzi, ziceţi: «Are să fie zăduf.» Şi aşa se întîmplă.
Luke	12	56	Făţarnicilor, faţa pămîntului şi a cerului ştiţi s’o deosebiţi: vremea aceasta cum de n’o deosebiţi?
Luke	12	57	Şi pentruce nu judecaţi şi voi singuri ce este drept?
Luke	12	58	Cînd te duci cu pîrîşul tău înaintea judecătorului, pe drum caută să scapi de el; ca nu cumva să te tîrască înaintea judecătorului, judecătorul să te dea pe mîna temnicerului, şi temnicerul să te arunce în temniţă.
Luke	12	59	Îţi spun că nu vei ieşi de acolo, pînă nu vei plăti şi cel mai de pe urmă bănuţ.“
------------------------Luca, capitolul 13
Luke	13	1	În vremea aceea au venit unii, şi au istorisit lui Isus ce se întîmplase unor Galileeni, al căror sînge îl amestecase Pilat cu jertfele lor.
Luke	13	2	„Credeţi voi“, le-a răspuns Isus, „că aceşti Galileeni au fost mai păcătoşi decît toţi ceilalţi Galileeni, pentrucă au păţit astfel?
Luke	13	3	Eu vă spun: nu; ci, dacă nu vă pocăiţi, toţi veţi peri la fel.
Luke	13	4	Sau acei optsprezece inşi, peste cari a căzut turnul din Siloam, şi i-a omorît, credeţi că au fost mai păcătoşi decît toţi ceilalţi oameni, cari locuiau în Ierusalim?
Luke	13	5	Eu vă spun: nu; ci, dacă nu vă pocăiţi, toţi veţi pieri la fel.“
Luke	13	6	El a spus şi pilda aceasta: „Un om avea un smochin sădit în via sa. A venit să caute rod în el, şi n’a găsit.
Luke	13	7	Atunci a zis vierului: «Iată că sînt trei ani, decînd vin şi caut rod în smochinul acesta, şi nu găsesc. Taie-l. La ce să mai cuprindă şi pămîntul degeaba?»
Luke	13	8	«Doamne», i-a răspuns vierul, «mai lasă-l şi anul acesta; am să-l sap de jur împrejur, şi am să-i pun gunoi la rădăcină.
Luke	13	9	Poate că deacum înainte va face roadă; dacă nu, îl vei tăia.“
Luke	13	10	Isus învăţa pe norod într’o sinagogă în ziua Sabatului.
Luke	13	11	Şi acolo era o femeie stăpînită de optsprezece ani de un duh de neputinţă; era gîrbovă, şi nu putea nicidecum să-şi îndrepte spatele.
Luke	13	12	Cînd a văzut-o Isus, a chemat-o, şi i-a zis: „Femeie, eşti deslegată de neputinţa ta.“
Luke	13	13	Şi-a întins mînile peste ea: îndată s’a îndreptat, şi slăvea pe Dumnezeu.
Luke	13	14	Dar fruntaşul sinagogii, mîniat că Isus săvîrşise vindecarea aceasta în ziua Sabatului, a luat cuvîntul, şi a zis norodului: „Sînt şase zile în cari trebuie să lucreze omul; veniţi dar în aceste zile să vă vindecaţi, şi nu în ziua Sabatului!“
Luke	13	15	„Făţarnicilor“, i-a răspuns Domnul; „oare în ziua Sabatului nu-şi desleagă fiecare din voi boul sau măgarul dela iesle, şi-l duce de-l adapă?
Luke	13	16	Dar femeia aceasta, care este o fiică a lui Avraam, şi pe care Satana o ţinea legată de optsprezece ani, nu trebuia oare să fie deslegată de legătura aceasta în ziua Sabatului?“
Luke	13	17	Pe cînd vorbea El astfel, toţi protivnicii Lui au rămas ruşinaţi; şi norodul se bucura de toate lucrurile minunate, pe cari le făcea El.
Luke	13	18	El a mai zis: „Cu ce se aseamănă Împărăţia lui Dumnezeu, şi cu ce o voi asemăna?
Luke	13	19	Se aseamănă cu un grăunte de muştar, pe care l-a luat un om, şi l-a aruncat în grădina sa; el a crescut, s’a făcut copac mare, şi păsările cerului şi-au făcut cuiburi în ramurile lui.“
Luke	13	20	El a zis iarăş: „Cu ce voi asemăna Împărăţia lui Dumnezeu?
Luke	13	21	Se aseamănă cu aluatul, pe care l-a luat o femeie şi l-a pus în trei măsuri de făină, pînă s’a dospit toată.“
Luke	13	22	Isus umbla prin cetăţi şi prin sate, învăţînd pe norod, şi călătorind spre Ierusalim.
Luke	13	23	Cineva I-a zis: „Doamne, oare puţini sînt ceice sînt pe calea mîntuirii?“ El le-a răspuns:
Luke	13	24	„Nevoiţi-vă să intraţi pe uşa cea strîmtă. Căci vă spun, că mulţi vor căuta să intre, şi nu vor putea.
Luke	13	25	Odată ce Stăpînul casei Se va scula şi va încuia uşa, şi voi veţi fi afară, şi veţi începe să bateţi la uşă, şi să ziceţi: «Doamne, Doamne, deschide-ne!» drept răspuns, El vă va zice: «Nu ştiu de unde sînteţi.»
Luke	13	26	Atunci veţi începe să ziceţi: «Noi am mîncat şi am băut în faţa Ta, şi în uliţele noastre ai învăţat pe norod.»
Luke	13	27	Şi El va răspunde: «Vă spun că nu ştiu de unde sînteţi; depărtaţi-vă dela Mine, voi toţi lucrătorii fărădelegii.»
Luke	13	28	Va fi plînsul şi scrîşnirea dinţilor, cînd veţi vedea pe Avraam, pe Isaac şi pe Iacov, şi pe toţi proorocii în Împărăţia lui Dumnezeu, iar pe voi scoşi afară.
Luke	13	29	Vor veni dela răsărit şi dela apus, dela miazănoapte şi dela miază-zi, şi vor şedea la masă în Împărăţia lui Dumnezeu.
Luke	13	30	Şi iată că sînt unii din cei de pe urmă, cari vor fi cei dintîi, şi sînt unii din cei dintîi, cari vor fi cei de pe urmă.“
Luke	13	31	În aceeaş zi, au venit cîţiva Farisei, şi I-au zis: „Pleacă, şi du-Te de aici, căci Irod vrea să Te omoare.“
Luke	13	32	„Duceţi-vă“, le-a răspuns El, „şi spuneţi vulpii aceleia: «Iată că scot dracii, şi săvîrşesc vindecări astăzi şi mîne, iar a treia zi voi isprăvi.
Luke	13	33	Dar trebuie să umblu astăzi, mîne şi poimîne, fiindcă nu se poate ca un prooroc să piară afară din Ierusalim.
Luke	13	34	Ierusalime, Ierusalime, care omori pe prooroci şi ucizi cu pietre pe cei trimeşi la tine; de cîte ori am vrut să strîng pe fiii tăi, cum îşi strînge găina puii supt aripi, şi n’aţi vrut!
Luke	13	35	Iată că vi se va lăsa casa pustie; dar vă spun că nu Mă veţi mai vedea, pînă veţi zice: «Binecuvîntat este Celce vine în Numele Domnului!“
------------------------Luca, capitolul 14
Luke	14	1	Într’o zi de Sabat, Isus a intrat în casa unuia din fruntaşii Fariseilor, ca să prînzească. Fariseii Îl pîndeau de aproape.
Luke	14	2	Şi înaintea Lui era un om bolnav de dropică.
Luke	14	3	Isus a luat cuvîntul, şi a zis învăţătorilor Legii şi Fariseilor: „Oare este îngăduit a vindeca în ziua Sabatului sau nu?“
Luke	14	4	Ei tăceau. Atunci Isus a luat de mînă pe omul acela, l-a vindecat, şi i-a dat drumul.
Luke	14	5	Pe urmă, le-a zis: „Cine dintre voi, dacă-i cade copilul sau boul în fîntînă, nu-l va scoate îndată afară, în ziua Sabatului?“
Luke	14	6	Şi n’au putut să-I răspundă nimic la aceste vorbe.
Luke	14	7	Apoi, cînd a văzut că cei poftiţi la masă alegeau locurile dintîi, le-a spus o pildă. Şi le-a zis:
Luke	14	8	„Cînd eşti poftit de cineva la nuntă, să nu te aşezi la masă în locul dintîi; ca nu cumva, printre cei poftiţi de el, să fie altul mai cu vază decît tine,
Luke	14	9	şi cel ce te-a poftit şi pe tine şi pe el, să vină să-ţi zică: «Dă locul tău omului acestuia.» Atunci, cu ruşine, va trebui să iei locul de pe urmă.
Luke	14	10	Ci, cînd eşti poftit, du-te şi aşează-te în locul cel mai depe urmă; pentruca, atunci cînd va veni cel ce te-a poftit, să-ţi zică: «Prietene, mută-te mai sus.» Lucrul acesta îţi va face cinste înaintea tuturor celor ce vor fi la masă împreună cu tine.
Luke	14	11	Căci oricine se înalţă, va fi smerit; şi cine se smereşte, va fi înălţat.“
Luke	14	12	A zis şi celui ce-L poftise: „Cînd dai un prînz sau o cină, să nu chemi pe prietenii tăi, nici pe fraţii tăi, nici pe neamurile tale, nici pe vecinii bogaţi, ca nu cumva să te cheme şi ei la rîndul lor pe tine, şi să iei astfel o răsplată pentru ce ai făcut.
Luke	14	13	Ci, cînd dai o masă, cheamă pe săraci, pe schilozi, pe şchiopi, pe orbi.
Luke	14	14	Şi va fi ferice de tine, pentrucă ei n’au cu ce să-ţi răsplătească; dar ţi se va răsplăti la învierea celor neprihăniţi.“
Luke	14	15	Unul din ceice şedeau la masă cu El, cînd a auzit aceste vorbe, I-a zis; „Ferice de acela care va prînzi în Împărăţia lui Dumnezeu!“
Luke	14	16	Şi Isus i-a răspuns: „Un om a dat o cină mare, şi a poftit pe mulţi.
Luke	14	17	La ceasul cinei, a trimes pe robul său să spună celor poftiţi: «Veniţi, căci iată că toate sînt gata.»
Luke	14	18	Dar toţi, parcă fuseseră vorbiţi, au început să se desvinovăţească. Cel dintîi i-a zis: «Am cumpărat un ogor, şi trebuie să mă duc să-l văd; rogu-te să mă ierţi.»
Luke	14	19	Un altul a zis: «Am cumpărat cinci părechi de boi şi mă duc să-i încerc: iartă-mă, te rog.»
Luke	14	20	Un altul a zis: «Tocmai acum m’am însurat, şi de aceea nu pot veni.»
Luke	14	21	Cînd s’a întors robul, a spus stăpînului său aceste lucruri. Atunci stăpînul casei s’a mîniat, şi a zis robului său: «Du-te degrab în pieţele şi uliţele cetăţii, şi adu aici pe cei săraci, ciungi, orbi şi şchiopi.»
Luke	14	22	La urmă, robul a zis: «Stăpîne, s’a făcut cum ai poruncit, şi tot mai este loc.»
Luke	14	23	Şi stăpînul a zis robului: «Ieşi la drumuri şi la garduri, şi pe cei ce-i vei găsi, sileşte-i să intre, ca să mi se umple casa.
Luke	14	24	Căci vă spun că niciunul din cei poftiţi, nu va gusta din cina mea.“
Luke	14	25	Împreună cu Isus mergeau multe noroade. El S’a întors, şi le-a zis:
Luke	14	26	„Dacă vine cineva la Mine, şi nu urăşte pe tatăl său, pe mamă-sa, pe nevastă-sa, pe copiii săi, pe fraţii săi, pe surorile sale, ba chiar însăş viaţa sa, nu poate fi ucenicul Meu.
Luke	14	27	Şi oricine nu-şi poartă crucea, şi nu vine după Mine, nu poate fi ucenicul Meu.
Luke	14	28	Căci, cine dintre voi, dacă vrea să zidească un turn, nu stă mai întîi să-şi facă socoteala cheltuielilor, ca să vadă dacă are cu ce să-l sfîrşească?
Luke	14	29	Pentruca nu cumva, dupăce i-a pus temelia, să nu-l poată sfîrşi, şi toţi ceice-l vor vedea, să înceapă să rîdă de el,
Luke	14	30	şi să zică: «Omul acesta a început să zidească, şi n’a putut isprăvi.»
Luke	14	31	Sau care împărat, cînd merge să se bată în război cu un alt împărat, nu stă mai întîi să se sfătuiască dacă va putea merge cu zece mii de oameni înaintea celuice vine împotriva lui cu douăzeci de mii?
Luke	14	32	Altfel, pe cînd celalt împărat este încă departe, îi trimete o solie să ceară pace.
Luke	14	33	Tot aşa, oricine dintre voi, care nu se leapădă de tot ce are, nu poate fi ucenicul Meu.
Luke	14	34	Sarea este bună; dar dacă sarea îşi pierde gustul ei de sare, prin ce i se va da înapoi gustul acesta?
Luke	14	35	Atunci nu mai este bună nici pentru pămînt, nici pentru gunoi, ci este aruncată afară. Cine are urechi de auzit, să audă.“
------------------------Luca, capitolul 15
Luke	15	1	Toţi vameşii şi păcătoşii se apropiau de Isus ca să-L asculte.
Luke	15	2	Şi Fariseii şi cărturarii cîrteau şi ziceau: „Omul acesta primeşte pe păcătoşi, şi mănîncă cu ei.“
Luke	15	3	Dar El le-a spus pilda aceasta:
Luke	15	4	„Care om dintre voi, dacă are o sută de oi, şi pierde pe una din ele, nu lasă pe celelalte nouăzeci şi nouă pe islaz, şi se duce după cea pierdută, pînă cînd o găseşte?
Luke	15	5	După ce a găsit-o, o pune cu bucurie pe umeri;
Luke	15	6	şi, cînd se întoarce acasă, cheamă pe prietenii şi vecinii săi, şi le zice: «Bucuraţi-vă împreună cu mine, căci mi-am găsit oaia care era pierdută.»
Luke	15	7	Tot aşa, vă spun că va fi mai multă bucurie în cer pentru un singur păcătos care se pocăieşte, decît pentru nouă zeci şi nouă de oameni neprihăniţi cari n’au nevoie de pocăinţă.
Luke	15	8	Sau care femeie, dacă are zece lei {Greceşte: drahme} de argint, şi pierde unul din ei, nu aprinde o lumină, nu mătură casa, şi nu caută cu băgare de seamă pînă cînd îl găseşte?
Luke	15	9	După ce l-a găsit, cheamă pe prietenele şi vecinele ei, şi zice: «Bucuraţi-vă împreună cu mine, căci am găsit leul, pe care-l pierdusem.»
Luke	15	10	Tot aşa, vă spun că este bucurie înaintea îngerilor lui Dumnezeu pentru un singur păcătos care se pocăieşte.“
Luke	15	11	El a mai zis: „Un om avea doi fii.
Luke	15	12	Cel mai tînăr din ei a zis tatălui său: «Tată, dă-mi partea de avere, ce mi se cuvine.» Şi tatăl le-a împărţit averea.
Luke	15	13	Nu după multe zile, fiul cel mai tînăr a strîns totul, şi a plecat într’o ţară depărtată, unde şi-a risipit averea, ducînd o viaţă destrăbălată.
Luke	15	14	După ce a cheltuit totul, a venit o foamete mare în ţara aceea, şi el a început să ducă lipsă.
Luke	15	15	Atunci s’a dus şi s’a lipit de unul din locuitorii ţării aceleia, care l-a trimes pe ogoarele lui să-i păzească porcii.
Luke	15	16	Mult ar fi dorit el să se sature cu roşcovele, pe cari le mîncau porcii, dar nu i le da nimeni.
Luke	15	17	Şi-a venit în fire, şi a zis: «Cîţi argaţi ai tatălui meu au belşug de pîne, iar eu mor de foame aici!
Luke	15	18	Mă voi scula, mă voi duce la tatăl meu, şi-i voi zice: Tată, am păcătuit împotriva cerului şi împotriva ta,
Luke	15	19	şi nu mai sînt vrednic să mă chem fiul tău; fă-mă ca pe unul din argaţii tăi.»
Luke	15	20	Şi s’a sculat, şi a plecat la tatăl său. Cînd era încă departe, tatăl său l-a văzut, şi i s’a făcut milă de el, a alergat de a căzut pe grumazul lui, şi l-a sărutat mult.
Luke	15	21	Fiul i-a zis: «Tată, am păcătuit împotriva cerului şi împotriva ta, nu mai sînt vrednic să mă chem fiul tău.»
Luke	15	22	Dar tatăl a zis robilor săi: «Aduceţi repede haina cea mai bună, şi îmbrăcaţi-l cu ea; puneţi-i un inel în deget, şi încălţăminte în picioare.
Luke	15	23	Aduceţi viţelul cel îngrăşat, şi tăiaţi-l. Să mîncăm şi să ne veselim;
Luke	15	24	căci acest fiu al meu era mort, şi a înviat; era pierdut, şi a fost găsit.» Şi au început să se veselească.
Luke	15	25	Fiul cel mai mare era la ogor. Cînd a venit şi s’a apropiat de casă, a auzit muzică şi jocuri.
Luke	15	26	A chemat pe unul din robi, şi a început să-l întrebe ce este.
Luke	15	27	Robul acela i-a răspuns: «Fratele tău a venit înapoi, şi tatăl tău a tăiat viţelul cel îngrăşat, pentrucă l-a găsit iarăş sănătos şi bine.»
Luke	15	28	El s’a întărîtat de mînie, şi nu voia să intre în casă. Tatăl său a ieşit afară, şi l-a rugat să intre.
Luke	15	29	Dar el, drept răspuns, a zis tatălui său: «Iată, eu îţi slujesc ca un rob de atîţia ani, şi niciodată nu ţi-am călcat porunca; şi mie niciodată nu mi-ai dat măcar un ied să mă veselesc cu prietenii mei;
Luke	15	30	iar cînd a venit acest fiu al tău, care ţi-a mîncat averea cu femeile desfrînate, i-ai tăiat viţelul cel îngrăşat.»
Luke	15	31	«Fiule», i-a zis tatăl, «tu întotdeauna eşti cu mine, şi tot ce am eu este al tău.
Luke	15	32	Dar trebuia să ne veselim şi să ne bucurăm, pentrucă acest frate al tău era mort, şi a înviat, era pierdut şi a fost găsit.“
------------------------Luca, capitolul 16
Luke	16	1	Isus a mai spus ucenicilor Săi: „Un om bogat avea un ispravnic, care a fost pîrît la el că-i risipeşte averea.
Luke	16	2	El l-a chemat, şi i-a zis: «Ce aud eu vorbindu-se despre tine? Dă-ţi socoteala de isprăvnicia ta, pentrucă nu mai poţi fi ispravnic.»
Luke	16	3	Ispravnicul şi-a zis: «Ce am să fac, dacă îmi ia stăpînul isprăvnicia? Să sap, nu pot; să cerşesc, mi-e ruşine.
Luke	16	4	Ştiu ce am să fac, pentruca, atunci cînd voi fi scos din isprăvnicie, ei să mă primească în casele lor.»
Luke	16	5	A chemat pe fiecare din datornicii stăpînului său, şi a zis celui dintîi: «Cît eşti dator stăpînului meu?»
Luke	16	6	«O sută de măsuri de untdelemn», a răspuns el. Şi i-a zis: «Ia-ţi zapisul, şi şezi degrabă de scrie cincizeci.»
Luke	16	7	Apoi a zis altuia: «Dar tu, cît eşti dator?» «O sută de măsuri de grîu», a răspuns el. Şi i-a zis: «Ia-ţi zapisul, şi scrie optzeci.»
Luke	16	8	Stăpînul lui a lăudat pe ispravnicul nedrept, pentrucă lucrase înţelepţeşte. Căci fiii veacului acestuia, faţă de semenii lor, sînt mai înţelepţi decît fiii luminii.
Luke	16	9	Şi Eu vă zic: Faceţi-vă prieteni cu ajutorul bogăţiilor nedrepte, pentruca atunci cînd veţi muri, să vă primească în corturile vecinice.
Luke	16	10	Cine este credincios în cele mai mici lucruri, este credincios şi în cele mari; şi cine este nedrept în cele mai mici lucruri, este nedrept şi în cele mari.
Luke	16	11	Deci, dacă n’aţi fost credincioşi în bogăţiile {Greceşte: Mamona} nedrepte, cine vă va încredinţa adevăratele bogăţii?
Luke	16	12	Şi dacă n’aţi fost credincioşi în lucrul altuia, cine vă va da ce este al vostru?
Luke	16	13	Nici o slugă nu poate sluji la doi stăpîni; căci sau va urî pe unul şi va iubi pe celalt, sau va ţinea numai la unul şi va nesocoti pe celalt. Nu puteţi sluji lui Dumnezeu şi lui Mamona.“
Luke	16	14	Fariseii, cari erau iubitori de bani, ascultau şi ei toate lucrurile acestea, şi îşi băteau joc de El.
Luke	16	15	Isus le-a zis: „Voi căutaţi să vă arătaţi neprihăniţi înaintea oamenilor, dar Dumnezeu vă cunoaşte inimile; pentrucă ce este înălţat între oameni, este o urîciune înaintea lui Dumnezeu.
Luke	16	16	Legea şi proorocii au ţinut pînă la Ioan; de atunci încoace, Evanghelia Împărăţiei lui Dumnezeu se propovăduieşte: şi fiecare, ca să intre în ea, dă năvală.
Luke	16	17	Este mai lesne să treacă cerul şi pămîntul decît să cadă o singură frîntură de slovă din Lege.
Luke	16	18	Oricine îşi lasă nevasta şi ia pe alta de nevastă, preacurveşte; şi cine ia de nevastă pe cea lăsată de bărbatul ei, preacurveşte.
Luke	16	19	„Era un om bogat, care se îmbrăca în porfiră şi in supţire; şi în fiecare zi ducea o viaţă plină de veselie şi strălucire.
Luke	16	20	La uşa lui, zăcea un sărac, numit Lazăr, plin de bube.
Luke	16	21	Şi dorea mult să se sature cu fărămiturile, cari cădeau de la masa bogatului; pînă şi cînii veneau şi-i lingeau bubele.
Luke	16	22	Cu vremea săracul a murit; şi a fost dus de îngeri în sînul lui Avraam. A murit şi bogatul, şi l-au îngropat.
Luke	16	23	Pe cînd era el în Locuinţa morţilor, în chinuri, şi-a ridicat ochii în sus, a văzut de departe pe Avraam, şi pe Lazăr în sînul lui,
Luke	16	24	şi a strigat: «Părinte Avraame, fie-ţi milă de mine, şi trimete pe Lazăr să-şi moaie vîrful degetului în apă, şi să-mi răcorească limba; căci grozav sînt chinuit în văpaia aceasta.»
Luke	16	25	«Fiule», i-a răspuns Avraam, «adu-ţi aminte că, în viaţa ta, tu ţi-ai luat lucrurile bune, şi Lazăr şi-a luat pe cele rele; acum aici, el este mîngîiat, iar tu eşti chinuit.
Luke	16	26	Pe lîngă toate acestea, între noi şi între voi este o prăpastie mare, aşa ca cei ce ar avea să treacă de aici la voi, sau de acolo la noi, să nu poată.»
Luke	16	27	Bogatul a zis: «Rogu-te dar, părinte Avraame, să trimeţi pe Lazăr în casa tatălui meu;
Luke	16	28	căci am cinci fraţi, şi să le adeverească aceste lucruri, ca să nu vină şi ei în acest loc de chin.»
Luke	16	29	Avraam a răspuns: «Au pe Moise şi pe prooroci; să asculte de ei.»
Luke	16	30	«Nu, părinte Avraame», a zis el; «ci dacă se va duce la ei cineva din morţi, se vor pocăi.»
Luke	16	31	Şi Avraam i-a răspuns: «Dacă nu ascultă pe Moise şi pe prooroci, nu vor crede nici chiar dacă ar învia cineva din morţi.“
------------------------Luca, capitolul 17
Luke	17	1	Isus a zis ucenicilor Săi: „Este cu neputinţă să nu vină prilejuri de păcătuire; dar vai de acela prin care vin!
Luke	17	2	Ar fi mai de folos pentru el să i se lege o piatră de moară de gît, şi să fie aruncat în mare, decît să facă pe unul din aceşti micuţi să păcătuiască.
Luke	17	3	Luaţi seama la voi înşivă! Dacă fratele tău păcătuieşte împotriva ta, mustră-l! Şi dacă-i pare rău, iartă-l!
Luke	17	4	Şi chiar dacă păcătuieşte împotriva ta de şapte ori pe zi, şi de şapte ori pe zi se întoarce la tine şi zice: «Îmi pare rău!» – să-l ierţi.
Luke	17	5	Apostolii au zis Domnului: „Măreşte-ne credinţa!“
Luke	17	6	Şi Domnul a zis: „Dacă aţi avea credinţă cît un grăunte de muştar, aţi zice dudului acestuia: «Desrădăcinează-te şi sădeşte-te în mare», şi v’ar asculta.
Luke	17	7	Cine dintre voi, dacă are un rob, care ară sau paşte oile, îi va zice, cînd vine dela cîmp: „Vino îndată, şi şezi la masă?“
Luke	17	8	Nu-i va zice mai degrabă: „Găteşte-mi să mănînc, încinge-te, şi slujeşte-mi pînă voi mînca şi voi bea eu; după aceea, vei mînca şi vei bea şi tu?“
Luke	17	9	Va rămînea el îndatorat faţă de robul acela, pentrucă robul a făcut ce-i fusese poruncit? Nu cred.
Luke	17	10	Tot aşa şi voi, dupăce veţi face tot ce vi s’a poruncit, să ziceţi: „Sîntem nişte robi netrebnici; am făcut ce eram datori să facem.“
Luke	17	11	Isus mergea spre Ierusalim, şi a trecut printre Samaria şi Galilea.
Luke	17	12	Pe cînd intra într’un sat, L-au întîmpinat zece leproşi. Ei au stătut departe,
Luke	17	13	şi-au ridicat glasul, şi au zis: „Isuse, Învăţătorule, ai milă de noi!“
Luke	17	14	Cînd i-a văzut Isus, le-a zis: „Duceţi-vă şi arătaţi-vă preoţilor!“ Şi pe cînd se duceau, au fost curăţiţi.
Luke	17	15	Unul din ei, cînd s’a văzut vindecat, s’a întors, slăvind pe Dumnezeu cu glas tare.
Luke	17	16	S’a aruncat cu faţa la pămînt la picioarele lui Isus, şi I-a mulţămit. Era Samaritean.
Luke	17	17	Isus a luat cuvîntul, şi a zis: „Oare n’au fost curăţiţi toţi cei zece? Dar ceilalţi nouă, unde sînt?
Luke	17	18	Nu s’a găsit decît străinul acesta să se întoarcă şi să dea slavă lui Dumnezeu?“
Luke	17	19	Apoi i-a zis: „Scoală-te şi pleacă; credinţa ta te-a mîntuit.“
Luke	17	20	Fariseii au întrebat pe Isus cînd va veni Împărăţia lui Dumnezeu. Drept răspuns, El le-a zis: „Împărăţia lui Dumnezeu nu vine în aşa fel ca să izbească privirile.
Luke	17	21	Nu se va zice: «Uite-o aici», sau: «Uite-o acolo!» Căci iată că Împărăţia lui Dumnezeu este înlăuntrul vostru.“
Luke	17	22	Şi a zis ucenicilor: „Vor veni zile cînd veţi dori să vedeţi una din zilele Fiului omului, şi n’o veţi vedea.
Luke	17	23	Vi se va zice: «Iată-L aici, iată-L acolo!» Să nu vă duceţi, nici să nu-i urmaţi.
Luke	17	24	Căci, cum iese fulgerul şi luminează dela o margine a cerului pînă la cealaltă, aşa va fi şi Fiul omului în ziua Sa.
Luke	17	25	Dar mai întîi trebuie să sufere multe, şi să fie lepădat de neamul acesta.
Luke	17	26	Ce s’a întîmplat în zilele lui Noe, se va întîmpla la fel şi în zilele Fiului omului:
Luke	17	27	mîncau, beau, se însurau şi se măritau pînă în ziua cînd a intrat Noe în corabie; şi a venit potopul şi i-a prăpădit pe toţi.
Luke	17	28	Ce s’a întîmplat în zilele lui Lot, se va întîmpla aidoma: oamenii mîncau, beau, cumpărau, vindeau, sădeau, zideau;
Luke	17	29	dar, în ziua cînd a ieşit Lot din Sodoma, a plouat foc şi pucioasă din cer, şi i-a pierdut pe toţi.
Luke	17	30	Tot aşa va fi şi în ziua cînd Se va arăta Fiul omului.
Luke	17	31	În ziua aceea, cine va fi pe acoperişul casei, şi îşi va avea vasele în casă, să nu se pogoare să le ia; şi cine va fi pe cîmp, de asemenea, să nu se mai întoarcă.
Luke	17	32	Aduceţi-vă aminte de nevasta lui Lot.
Luke	17	33	Oricine va căuta să-şi scape viaţa, o va pierde; şi oricine o va pierde, o va găsi.
Luke	17	34	Vă spun că, în noaptea aceea, doi inşi vor fi în acelaş pat, unul va fi luat şi altul va fi lăsat;
Luke	17	35	două femei vor măcina împreună: una va fi luată, şi alta va fi lăsată.
Luke	17	36	Doi bărbaţi vor fi la cîmp: unul va fi luat şi altul va fi lăsat.“
Luke	17	37	Ucenicii L-au întrebat: „Unde, Doamne?“ Iar El a răspuns: „Unde va fi trupul acolo se vor strînge vulturii.“
------------------------Luca, capitolul 18
Luke	18	1	Isus le-a spus o pildă, ca să le arate că trebuie să se roage necurmat, şi să nu se lase.
Luke	18	2	El le-a zis: „Într’o cetate era un judecător, care de Dumnezeu nu se temea şi de oameni nu se ruşina.
Luke	18	3	În cetatea aceea era şi o văduvă, care venea des la el, şi-i zicea: «Fă-mi dreptate în cearta cu pîrîşul meu.»
Luke	18	4	Multă vreme n’a voit să-i facă dreptate. Dar în urmă, şi-a zis: «Măcar că de Dumnezeu nu mă tem şi de oameni nu mă ruşinez,
Luke	18	5	totuş, pentru că văduva aceasta mă tot necăjeşte, îi voi face dreptate, ca să nu tot vină să-mi bată capul.»
Luke	18	6	Domnul a adăogat: «Auziţi ce zice judecătrul nedrept?
Luke	18	7	Şi Dumnezeu nu va face dreptate aleşilor Lui, cari strigă zi şi noapte către El, măcar că zăboveşte faţă de ei?
Luke	18	8	Vă spun că le va face dreptate în curînd. Dar cînd va veni Fiul omului, va găsi El credinţă pe pămînt?“
Luke	18	9	A mai spus şi pilda aceasta pentru unii cari se încredeau în ei înşişi că sînt neprihăniţi, şi dispreţuiau pe ceilalţi.
Luke	18	10	„Doi oameni s’au suit la Templu să se roage; unul era Fariseu, şi altul vameş.
Luke	18	11	Fariseul sta în picioare, şi a început să se roage în sine astfel: «Dumnezeule, Îţi mulţămesc că nu sînt ca ceilalţi oameni, hrăpăreţi, nedrepţi, preacurvari sau chiar ca vameşul acesta.
Luke	18	12	Eu postesc de două ori pe săptămînă, dau zeciuială din toate veniturile mele.»
Luke	18	13	Vameşul sta departe, şi nu îndrăznea nici ochii să şi-i ridice spre cer; ci se bătea în piept, şi zicea: «Dumnezeule, ai milă de mine, păcătosul!»
Luke	18	14	Eu vă spun că mai degrabă omul acesta s’a pogorît acasă socotit neprihănit decît celalt. Căci oricine se înalţă, va fi smerit; şi oricine se smereşte, va fi înălţat.“
Luke	18	15	I-au adus şi nişte copilaşi, ca să Se atingă de ei. Dar ucenicii, cînd au văzut lucrul acesta, au certat pe aceia cari-i aduceau.
Luke	18	16	Isus a chemat la Sine pe copilaşi, şi a zis: „Lăsaţi copilaşii să vină la Mine, şi nu-i opriţi; căci Împărăţia lui Dumnezeu este a unora ca ei.
Luke	18	17	Adevărat vă spun că, oricine nu va primi Împărăţia lui Dumnezeu ca un copilaş, cu niciun chip nu va intra în ea.“
Luke	18	18	Un fruntaş a întrebat pe Isus: „Bunule Învăţător, ce trebuie să fac ca să moştenesc viaţa vecinică?“
Luke	18	19	„Pentruce Mă numeşti bun?“ i-a răspuns Isus. „Nimeni nu este bun decît Unul singur: Dumnezeu.
Luke	18	20	Ştii poruncile: «Să nu preacurveşti; să nu ucizi; să nu furi; să nu faci o mărturisire mincinoasă; să cinsteşti pe tatăl tău şi pe mama ta.“
Luke	18	21	„Toate aceste lucruri,“ I-a zis el, „le-am păzit din tinereţea mea.“
Luke	18	22	Cînd a auzit Isus aceste vorbe, i-a zis: „Îţi mai lipseşte un lucru: vinde tot ce ai, împarte la săraci, şi vei avea o comoară în ceruri. Apoi, vino şi urmează-Mă.“
Luke	18	23	Cînd a auzit el aceste cuvinte, s’a întristat de tot; căci era foarte bogat.
Luke	18	24	Isus a văzut că s’a întristat de tot, şi a zis: „Cît de anevoie vor intra în Împărăţia lui Dumnezeu cei ce au avuţii!
Luke	18	25	Fiindcă mai lesne este să treacă o cămilă prin urechea acului, decît să intre un om bogat în Împărăţia lui Dumnezeu.“
Luke	18	26	Cei ce-L ascultau, au zis: „Atunci cine poate fi mîntuit?“
Luke	18	27	Isus a răspuns: „Ce este cu neputinţă la oameni, este cu putinţă la Dumnezeu.“
Luke	18	28	Atunci Petru a zis: „Iată că noi am lăsat totul, şi Te-am urmat.“
Luke	18	29	Şi Isus le-a zis: „Adevărat vă spun că nu este nimeni, care să-şi fi lăsat casa, sau nevasta, sau fraţii, sau părinţii, sau copiii, pentru Împărăţia lui Dumnezeu,
Luke	18	30	şi să nu primească mult mai mult în veacul acesta de acum, iar în veacul viitor, viaţa vecinică.“
Luke	18	31	Isus a luat cu Sine pe cei doisprezece, şi le-a zis: „Iată că ne suim la Ierusalim, şi tot ce a fost scris prin prooroci despre Fiul omului, se va împlini.
Luke	18	32	Căci va fi dat în mîna Neamurilor; Îl vor batjocori, Îl vor ocărî, Îl vor scuipa;
Luke	18	33	şi, după ce-L vor bate cu nuiele, Îl vor omorî, dar a treia zi va învia.“
Luke	18	34	Ei n’au înţeles nimic din aceste lucruri: căci vorbirea aceasta era ascunsă pentru ei, şi nu pricepeau ce le spunea Isus.
Luke	18	35	Pe cînd Se apropia Isus de Ierihon, un orb şedea lîngă drum şi cerşea.
Luke	18	36	Cînd a auzit norodul trecînd, a întrebat ce este.
Luke	18	37	I-au spus: „Trece Isus din Nazaret.“
Luke	18	38	Şi el a strigat: „Isuse, Fiul lui David, ai milă de mine!“
Luke	18	39	Ceice mergeau înainte, îl certau să tacă; dar el ţipa şi mai tare: „Fiul lui David, ai milă de mine!“
Luke	18	40	Isus S’a oprit, şi a poruncit să-l aducă la El; şi, după ce s’a apropiat, l-a întrebat:
Luke	18	41	„Ce vrei să-ţi fac?“ „Doamne,“ a răspuns el, „să-mi capăt vederea.“
Luke	18	42	Şi Isus i-a zis: „Capătă-ţi vederea. Credinţa ta te-a mîntuit.“
Luke	18	43	Numaidecît, orbul şi-a căpătat vederea, şi a mers după Isus, slăvind pe Dumnezeu. Tot norodul, cînd a văzut cele întîmplate, a dat laudă lui Dumnezeu.
------------------------Luca, capitolul 19
Luke	19	1	Isus a intrat în Ierihon, şi trecea prin cetate.
Luke	19	2	Şi un om bogat, numit Zacheu, mai marele vameşilor,
Luke	19	3	căuta să vadă care este Isus; dar nu putea din pricina norodului, căci era mic de statură.
Luke	19	4	A alergat înainte, şi s’a suit într’un dud ca să-L vadă; pentrucă pe drumul acela avea să treacă.
Luke	19	5	Isus, cînd a ajuns la locul acela, Şi-a ridicat ochii în sus, şi i-a zis: „Zachee, dă-te jos de grabă, căci astăzi trebuie să rămîn în casa ta.“
Luke	19	6	Zacheu s’a dat jos în grabă, şi L-a primit cu bucurie.
Luke	19	7	Cînd au văzut lucrul acesta, toţi cîrteau şi ziceau: „A intrat să găzduiască la un om păcătos!“
Luke	19	8	Dar Zacheu a stătut înaintea Domnului, şi I-a zis: „Iată, Doamne, jumătate din avuţia mea o dau săracilor; şi, dacă am năpăstuit pe cineva cu ceva, îi dau înapoi împătrit.“
Luke	19	9	Isus i-a zis: „Astăzi a intrat mîntuirea în casa aceasta, căci şi el este fiul lui Avraam.
Luke	19	10	Pentrucă Fiul omului a venit să caute şi să mîntuiască ce era pierdut.“
Luke	19	11	Pe cînd ascultau ei aceste lucruri, Isus a mai spus o pildă, pentrucă era aproape de Ierusalim, şi ei credeau că Împărăţia lui Dumnezeu are să se arate îndată.
Luke	19	12	Deci a zis: „Un om de neam mare s’a dus într’o ţară depărtată, ca să-şi ia o împărăţie, şi apoi să se întoarcă.
Luke	19	13	A chemat zece din robii săi, le-a dat zece poli {Greceşte: mine}, şi le-a zis: „Puneţi-i în negoţ pînă mă voi întoarce.“
Luke	19	14	Dar cetăţenii lui îl urau; şi au trimes după el o solie să-i spună: „Nu vrem ca omul acesta să împărăţească peste noi.“
Luke	19	15	Cînd s’a întors înapoi, după ce îşi luase împărăţia, a spus să cheme pe robii aceia, cărora le dăduse banii, ca să vadă cît cîştigase fiecare cu ei din negoţ.
Luke	19	16	Cel dintîi a venit, şi i-a zis: „Doamne, polul tău a mai adus zece poli.“
Luke	19	17	El i-a zis: „Bine, rob bun; fiindcă ai fost credincios în puţine lucruri, primeşte cîrmuirea a zece cetăţi.“
Luke	19	18	A venit al doilea, şi i-a zis: „Doamne, polul tău a mai adus cinci poli.“
Luke	19	19	El i-a zis şi lui: „Primeşte şi tu cîrmuirea a cinci cetăţi.“
Luke	19	20	A venit un altul, şi i-a zis: „Doamne, iată-ţi polul, pe care l-am păstrat învelit într’un ştergar;
Luke	19	21	căci m’am temut de tine, fiindcă eşti un om aspru; iei ce n’ai pus, şi seceri ce n’ai sămănat.“
Luke	19	22	Stăpînul i-a zis: „Rob rău; te voi judeca după cuvintele tale. Ştiai că sînt un om aspru, care iau ce n’am pus şi secer ce n’am sămănat;
Luke	19	23	atunci de ce nu mi-ai pus banii la zarafi, pentruca, la întoarcerea mea, să-i fi luat înapoi cu dobîndă?“
Luke	19	24	Apoi a zis celor ce erau de faţă: „Luaţi-i polul, şi daţi-l celui ce are zece poli.“
Luke	19	25	„Doamne“, i-au zis ei, „el are zece poli.“
Luke	19	26	Iar el le-a zis: „Vă spun că celui ce are, i se va da; dar dela cel ce n’are, se va lua chiar şi ce are.
Luke	19	27	Cît despre vrăjmaşii mei, cari n’au vrut să împărăţesc eu peste ei, aduceţi-i încoace, şi tăiaţi-i înaintea mea.“
Luke	19	28	După ce a vorbit astfel, Isus a pornit în frunte şi Se suia spre Ierusalim.
Luke	19	29	Cînd S’a apropiat de Betfaghe şi de Betania, înspre muntele numit al Măslinilor, Isus a trimes pe doi din ucenicii Săi,
Luke	19	30	şi le-a zis: „Duceţi-vă în satul dinaintea voastră. Cînd veţi intra în el, veţi găsi un măgăruş legat, pe care n’a încălecat nimeni niciodată: deslegaţi-l, şi aduceţi-Mi-l.
Luke	19	31	Dacă vă va întreba cineva: «Pentruce-l deslegaţi?» să-i spuneţi aşa: «Pentrucă Domnul are trebuinţă de el.“
Luke	19	32	Ceice fuseseră trimeşi, s’au dus şi au găsit aşa cum le spusese Isus.
Luke	19	33	Pe cînd deslegau măgăruşul, stăpînii lui le-au zis: „Pentruce deslegaţi măgăruşul?“
Luke	19	34	Ei au răspuns: „Domnul are trebuinţă de el.“
Luke	19	35	Şi au adus măgăruşul la Isus. Apoi şi-au aruncat hainele pe el, şi au aşezat pe Isus, călare deasupra.
Luke	19	36	Pe cînd mergea Isus, oamenii îşi aşterneau hainele pe drum.
Luke	19	37	Şi cînd S’a apropiat de Ierusalim, spre pogorîşul muntelui Măslinilor, toată mulţimea ucenicilor, plină de bucurie, a început să laude pe Dumnezeu cu glas tare pentru toate minunile, pe cari le văzuseră.
Luke	19	38	Ei ziceau: „Binecuvîntat este Împăratul care vine în Numele Domnului! Pace în cer, şi slavă în locurile prea înalte!“
Luke	19	39	Unii Farisei, din norod, au zis lui Isus: „Învăţătorule, ceartă-Ţi ucenicii!“
Luke	19	40	Şi El a răspuns: „Vă spun că, dacă vor tăcea ei, pietrele vor striga.“
Luke	19	41	Cînd S’a apropiat de cetate şi a văzut-o, Isus a plîns pentru ea,
Luke	19	42	şi a zis: „Dacă ai fi cunoscut şi tu, măcar în această zi, lucrurile, cari puteau să-ţi dea pacea! Dar acum, ele sînt ascunse de ochii tăi.
Luke	19	43	Vor veni peste tine zile, cînd vrăjmaşii tăi te vor înconjura cu şanţuri, te vor împresura, şi te vor strînge din toate părţile:
Luke	19	44	te vor face una cu pămîntul, pe tine şi pe copiii tăi din mijlocul tău; şi nu vor lăsa în tine piatră pe piatră, pentrucă n’ai cunoscut vremea cînd ai fost cercetată.“
Luke	19	45	În urmă a intrat în Templu, şi a început să scoată afară pe ceice vindeau şi cumpărau în el.
Luke	19	46	Şi le-a zis: „Este scris: «Casa Mea va fi o casă de rugăciune. Dar voi aţi făcut din ea o peşteră de tîlhari.“
Luke	19	47	Isus învăţa în toate zilele pe norod în Templu. Şi preoţii cei mai de seamă, cărturarii şi bătrînii norodului căutau să-L omoare;
Luke	19	48	dar nu ştiau cum să facă, pentrucă tot norodul Îi sorbea vorbele de pe buze.
------------------------Luca, capitolul 20
Luke	20	1	Într’una din acele zile, cînd învăţa Isus norodul în Templu şi propovăduia Evanghelia, au venit deodată la El preoţii cei mai de seamă şi cărturarii, cu bătrînii,
Luke	20	2	şi I-au zis: „Spune-ne, cu ce putere faci Tu aceste lucruri, sau cine Ţi-a dat puterea aceasta?“
Luke	20	3	Drept răspuns, El le-a zis: „Am să vă pun şi Eu o întrebare. Spuneţi-Mi:
Luke	20	4	Botezul lui Ioan venea din cer sau dela oameni?“
Luke	20	5	Dar ei cugetau astfel între ei: „Dacă răspundem: «Din cer», va zice: «Atunci dece nu l-aţi crezut?»
Luke	20	6	Şi dacă răspundem: «Dela oameni», tot norodul ne va ucide cu pietre; căci este încredinţat că Ioan era un prooroc.“
Luke	20	7	Atunci au răspuns că nu ştiu de unde venea botezul lui Ioan.
Luke	20	8	Şi Isus le-a zis: „Nici Eu n’am să vă spun cu ce putere fac aceste lucruri.“
Luke	20	9	Apoi a început să spună norodului pilda aceasta: „Un om a sădit o vie, a arendat-o unor vieri şi a plecat într’o altă ţară, pentru o vreme îndelungată.
Luke	20	10	La vremea rodurilor, a trimes la vieri un rob, ca să-i dea partea lui din rodul viei. Vierii l-au bătut, şi l-au trimes înapoi cu mînile goale.
Luke	20	11	A mai trimes un alt rob; ei l-au bătut şi pe acela, l-au batjocorit, şi l-au trimes înapoi cu mînile goale.
Luke	20	12	A mai trimes un al treilea rob; ei l-au rănit şi pe acela, şi l-au scos afară.
Luke	20	13	Stăpînul viei a zis: „Ce să fac? Am să trimet pe fiul meu prea iubit; poate că îl vor primi cu cinste.“
Luke	20	14	Dar vierii, cînd l-au văzut, s’au sfătuit între ei, şi au zis: „Iată moştenitorul; veniţi să-l ucidem, ca moştenirea să fie a noastră.“
Luke	20	15	Şi l-au scos afară din vie, şi l-au omorît. Acum, ce le va face stăpînul viei?
Luke	20	16	Va veni, va pierde pe vierii aceia, şi via o va da altora.“ Cînd au auzit ei cuvintele acestea, au zis: „Nicidecum!“
Luke	20	17	Dar Isus i-a privit drept în faţă, şi a zis: „Ce însemnează cuvintele acestea, cari au fost scrise: «Piatra, pe care au lepădat-o zidarii, a ajuns să fie pusă în capul unghiului?
Luke	20	18	Oricine va cădea peste piatra aceasta, va fi zdrobit de ea: şi pe acela peste care va cădea ea, îl va spulbera?“
Luke	20	19	Preoţii cei mai de seamă şi cărturarii căutau să pună mîna pe El, chiar în ceasul acela, dar se temeau de norod. Pricepuseră că Isus spusese pilda aceasta împotriva lor.
Luke	20	20	Au început să pîndească pe Isus; şi au trimes nişte iscoditori, cari se prefăceau că sînt neprihăniţi, ca să-L prindă cu vorba şi să-L dea pe mîna stăpînirii şi pe mîna puterii dregătorului.
Luke	20	21	Iscoditorii aceştia L-au întrebat: „Învăţătorule, ştim că vorbeşti şi înveţi pe oameni drept, şi că nu cauţi la faţa oamenilor, ci-i înveţi calea lui Dumnezeu în adevăr.
Luke	20	22	Se cuvine să plătim bir Cezarului sau nu?“
Luke	20	23	Isus le-a priceput viclenia, şi le-a răspuns: „Pentru ce Mă ispitiţi?
Luke	20	24	Arătaţi-Mi un ban {Greceşte: dinar}. Al cui chip, şi ale cui slove sînt scrise pe el?“ „Ale Cezarului“ au răspuns ei.
Luke	20	25	Atunci El le-a zis: „Daţi dar Cezarului ce este al Cezarului, şi lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu.“
Luke	20	26	Nu L-au putut prinde cu vorba înaintea norodului; ci, miraţi de răspunsul Lui, au tăcut.
Luke	20	27	Unii din Saduchei, cari zic că nu este înviere, s’au apropiat şi au întrebat pe Isus:
Luke	20	28	„Învăţătorule, iată ce ne-a scris Moise: «Dacă moare fratele cuiva, avînd nevastă, dar fără să aibă copii, fratele lui să ia pe nevasta lui, şi să ridice urmaş fratelui său.»
Luke	20	29	Au fost dar şapte fraţi. Cel dintîi s’a însurat, şi a murit fără copii.
Luke	20	30	Pe nevasta lui, a luat-o al doilea; şi a murit şi el fără copii.
Luke	20	31	A luat-o şi al treilea, şi tot aşa toţi şapte; şi au murit fără să lase copii.
Luke	20	32	La urma tuturor, a murit şi femeia.
Luke	20	33	Deci, la înviere, nevasta căruia dintre ei va fi femeia? Fiindcă toţi şapte au avut-o de nevastă.“
Luke	20	34	Isus le-a răspuns: „Fiii veacului acestuia se însoară şi se mărită;
Luke	20	35	dar cei ce vor fi găsiţi vrednici să aibă parte de veacul viitor şi de învierea dintre cei morţi, nici nu se vor însura, nici nu se vor mărita.
Luke	20	36	Pentrucă nici nu vor putea muri, căci vor fi ca îngerii. Şi vor fi fiii lui Dumnezeu, fiind fii ai învierii.
Luke	20	37	Dar că morţii înviază, a arătat însuşi Moise, în locul unde este vorba despre «Rug», cînd numeşte pe Domnul: «Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov.»
Luke	20	38	Dar Dumnezeu nu este un Dumnezeu al celor morţi, ci al celor vii, căci pentru El toţi sînt vii.“
Luke	20	39	Unii din cărturari au luat cuvîntul, şi au zis: „Învăţătorule, bine ai zis.“
Luke	20	40	Şi nu mai îndrăzneau să-I mai pună nici o întrebare.
Luke	20	41	Isus le-a zis: „Cum se zice că Hristosul este fiul lui David?
Luke	20	42	Căci însuş David zice în Cartea Psalmilor: «Domnul a zis Domnului meu: Şezi la dreapta Mea,
Luke	20	43	pînă voi pune pe vrăjmaşii Tăi supt picioarele Tale.»
Luke	20	44	Deci David Îl numeşte Domn; atunci cum este El fiul lui?“
Luke	20	45	Atunci a zis ucenicilor Săi, în auzul întregului norod:
Luke	20	46	„Păziţi-vă de cărturari, cărora le place să se plimbe în haine lungi, şi să le facă lumea plecăciuni prin pieţe; ei umblă după scaunele dintîi în sinagogi, şi după locurile dintîi la ospeţe;
Luke	20	47	şi casele văduvelor le mănîncă, în timp ce, de ochii lumii, fac rugăciuni lungi. De aceea vor lua o mai mare osîndă.“
------------------------Luca, capitolul 21
Luke	21	1	Isus Şi-a ridicat ochii, şi a văzut pe nişte bogaţi cari îşi aruncau darurile în vistierie.
Luke	21	2	A văzut şi pe o văduvă săracă, aruncînd acolo doi bănuţi.
Luke	21	3	Şi a zis: „Adevărat vă spun, că această văduvă săracă a aruncat mai mult decît toţi ceilalţi;
Luke	21	4	căci toţi aceştia au aruncat la daruri din prisosul lor; dar ea a aruncat din sărăcia ei, tot ce avea ca să trăiască.“
Luke	21	5	Pe cînd vorbeau unii despre Templu, că era împodobit cu pietre frumoase şi daruri, Isus a zis:
Luke	21	6	„Vor veni zile cînd, nu va rămînea aici piatră pe piatră, care să nu fie dărîmată.“
Luke	21	7	„Învăţătorule“, L-au întrebat ei, „cînd se vor întîmpla toate aceste lucruri? Şi care va fi semnul cînd se vor întîmpla aceste lucruri?“
Luke	21	8	Isus a răspuns: „Băgaţi de seamă să nu vă amăgească cineva. Căci vor veni mulţi în Numele Meu, şi vor zice: «Eu sînt Hristosul», şi «Vremea se apropie.» Să nu mergeţi după ei.
Luke	21	9	Cînd veţi auzi de războaie şi de răscoale, să nu vă spăimîntaţi; pentrucă întîi trebuie să se întîmple aceste lucruri. Dar sfîrşitul nu va fi îndată.
Luke	21	10	„Apoi“, le-a zis El, „un neam se va scula împotriva altui neam, şi o împărăţie împotriva altei împărăţii.
Luke	21	11	Pe alocurea vor fi mari cutremure de pămînt, foamete şi ciumi; vor fi arătări înspăimîntătoare, şi semne mari în cer.
Luke	21	12	Dar înainte de toate acestea, vor pune mînile pe voi, şi vă vor prigoni: vă vor da pe mîna sinagogelor, vă vor arunca în temniţe, vă vor tîrî înaintea împăraţilor şi înaintea dregătorilor, din pricina Numelui Meu.
Luke	21	13	Aceste lucruri vi se vor întîmpla ca să fiţi mărturie.
Luke	21	14	Ţineţi bine minte, să nu vă gîndiţi mai dinainte ce veţi răspunde;
Luke	21	15	căci vă voi da o gură şi o înţelepciune, căreia nu-i vor putea răspunde, nici sta împotrivă toţi protivnicii voştri.
Luke	21	16	Veţi fi daţi în mînile lor pînă şi de părinţii, fraţii, rudele şi prietenii voştri; şi vor omorî pe mulţi dintre voi.
Luke	21	17	Veţi fi urîţi de toţi din pricina Numelui Meu.
Luke	21	18	Dar nici un păr din cap nu vi se va pierde.
Luke	21	19	Prin răbdarea voastră, vă veţi cîştiga sufletele voastre.
Luke	21	20	Cînd veţi vedea Ierusalimul înconjurat de oşti, să ştiţi că atunci pustiirea lui este aproape.
Luke	21	21	Atunci, cei din Iudea să fugă la munţi, cei din mijlocul Ierusalimului să iasă afară din el, şi cei de prin ogoare să nu intre în el.
Luke	21	22	Căci zilele acelea vor fi zile de răzbunare, ca să se împlinească tot ce este scris.
Luke	21	23	Vai de femeile cari vor fi însărcinate, şi de cele ce vor da ţîţă în acele zile! Pentrucă va fi o strîmtorare mare în ţară, şi mînie împotriva norodului acestuia.
Luke	21	24	Vor cădea supt ascuţişul săbiei, vor fi luaţi robi printre toate neamurile; şi Ierusalimul va fi călcat în picioare de neamuri, pînă se vor împlini vremurile neamurilor.
Luke	21	25	Vor fi semne în soare, în lună şi în stele. Şi pe pămînt va fi strîmtorare printre neamuri, cari nu vor şti ce să facă la auzul urletului mării şi al valurilor;
Luke	21	26	oamenii îşi vor da sufletul de groază, în aşteptarea lucrurilor cari se vor întîmpla pe pămînt; căci puterile cerurilor vor fi clătinate.
Luke	21	27	Atunci vor vedea pe Fiul omului venind pe un nor cu putere şi slavă mare.
Luke	21	28	Cînd vor începe să se întîmple aceste lucruri, să vă uitaţi în sus, şi să vă ridicaţi capetele, pentru că izbăvirea voastră se apropie.“
Luke	21	29	Şi le-a spus o pildă: „Vedeţi smochinul şi toţi copacii.
Luke	21	30	Cînd înfrunzesc, şi-i vedeţi, voi singuri cunoaşteţi că de acum vara este aproape.
Luke	21	31	Tot aşa, cînd veţi vedea întîmplîndu-se aceste lucruri, să ştiţi că Împărăţia lui Dumnezeu este aproape.
Luke	21	32	Adevărat vă spun că nu va trece neamul acesta, pînă cînd se vor împlini toate aceste lucruri.
Luke	21	33	Cerul şi pămîntul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece.
Luke	21	34	Luaţi seama la voi înşivă, ca nu cumva să vi se îngreuieze inimile cu îmbuibare de mîncare şi băutură, şi cu îngrijorările vieţii acesteia, şi astfel ziua aceea să vină fără veste asupra voastră.
Luke	21	35	Căci ziua aceea va veni ca un laţ peste toţi ceice locuiesc pe toată faţa pămîntului.
Luke	21	36	Vegheaţi dar în tot timpul, şi rugaţi-vă, ca să aveţi putere să scăpaţi de toate lucrurile acestea, cari se vor întîmpla, şi să staţi în picioare înaintea Fiului omului.“
Luke	21	37	Ziua, Isus învăţa pe norod în Templu, iar noaptea Se ducea de o petrecea în muntele care se cheamă muntele Măslinilor.
Luke	21	38	Şi tot norodul venea dis de dimineaţă la El în Templu, ca să-L asculte.
------------------------Luca, capitolul 22
Luke	22	1	Praznicul azimilor, numit Paştele, se apropia.
Luke	22	2	Preoţii cei mai de seamă şi cărturarii căutau un mijloc cum să omoare pe Isus; căci se temeau de norod.
Luke	22	3	Dar Satana a intrat în Iuda, zis şi Iscarioteanul, care era din numărul celor doisprezece.
Luke	22	4	Iuda s’a dus să se înţeleagă cu preoţii cei mai de seamă şi cu căpeteniile străjerilor Templului cum să-L dea în mînile lor.
Luke	22	5	Ei s’au bucurat, şi au căzut la învoială să-i dea bani.
Luke	22	6	După ce le-a făgăduit că li-L va da în mîni, Iuda căuta un prilej nimerit să dea pe Isus în mînile lor, fără ştirea norodului.
Luke	22	7	Ziua praznicului Azimilor, în care trebuiau jertfite Paştele, a venit.
Luke	22	8	Şi Isus a trimes pe Petru şi pe Ioan, şi le-a zis: „Duceţi-vă de pregătiţi-ne Paştele, ca să mîncăm.“
Luke	22	9	„Unde voieşti să pregătim?“ L-au întrebat ei.
Luke	22	10	El le-a răspuns: „Iată, cînd veţi intra în cetate, vă va ieşi înainte un om, ducînd un ulcior cu apă; mergeţi după el în casa în care va intra,
Luke	22	11	şi spuneţi stăpînului casei: «Învăţătorul îţi zice: Unde este odaia pentru oaspeţi, în care să mănînc Paştele cu ucenicii Mei?»
Luke	22	12	Şi are să vă arate o odae mare de sus, aşternută gata: acolo să pregătiţi Paştele.“
Luke	22	13	Ei au plecat, şi au găsit aşa cum le spusese El. Şi au pregătit Paştele.
Luke	22	14	Cînd a sosit ceasul, Isus a şezut la masă cu cei doisprezece apostoli.
Luke	22	15	El le-a zis: „Am dorit mult să mănînc Paştele acestea cu voi înainte de patima Mea;
Luke	22	16	căci vă spun, că de acum încolo, nu le voi mai mînca, pînă la împlinirea lor în Împărăţia lui Dumnezeu.“
Luke	22	17	Şi a luat un pahar, a mulţămit lui Dumnezeu, şi a zis: „Luaţi paharul acesta, şi împărţiţi-l între voi;
Luke	22	18	pentrucă vă spun că nu voi mai bea de acum încolo din rodul viţei, pănă cînd va veni Împărăţia lui Dumnezeu.“
Luke	22	19	Apoi a luat pîne; şi, după ce a mulţămit lui Dumnezeu, a frînt-o, şi le-a dat-o zicînd: „Acesta este trupul Meu, care se dă pentru voi; să faceţi lucrul acesta spre pomenirea Mea.“
Luke	22	20	Tot astfel, dupăce au mîncat, a luat paharul, şi li l-a dat, zicînd: „Acest pahar este legămîntul cel nou, făcut în sîngele Meu, care se varsă pentru voi.“
Luke	22	21	„Dar iată că mîna vînzătorului Meu este cu Mine la masa aceasta.
Luke	22	22	Negreşit, Fiul omului Se duce, după cum este rînduit. Dar vai de omul acela prin care este vîndut El!“
Luke	22	23	Şi au început să se întrebe unii pe alţii cine din ei să fie acela care va face lucrul acesta.
Luke	22	24	Între apostoli s’a iscat şi o ceartă, ca să ştie care din ei avea să fie socotit ca cel mai mare?
Luke	22	25	Isus le-a zis: „Împăraţii Neamurilor domnesc peste ele; şi celorce le stăpînesc, li se dă numele de binefăcători.
Luke	22	26	Voi să nu fiţi aşa. Ci cel mai mare dintre voi, să fie ca cel mai mic; şi celce cîrmuieşte, ca celce slujeşte.
Luke	22	27	Căci care este mai mare: cine stă la masă, sau cine slujeşte la masă? Nu cine stă la masă? Şi Eu totuş, sînt în mijlocul vostru ca celce slujeşte la masă.
Luke	22	28	Voi sînteţi aceia, cari aţi rămas necontenit cu Mine în încercările Mele.
Luke	22	29	De aceea vă pregătesc Împărăţia, după cum Tatăl Meu Mi-a pregătit-o Mie,
Luke	22	30	ca să mîncaţi şi să beţi la masa Mea în Împărăţia Mea, şi să şedeţi pe scaune de domnie, ca să judecaţi pe cele douăsprezece seminţii ale lui Israel.“
Luke	22	31	Domnul a zis: „Simone, Simone, Satana v’a cerut să vă cearnă ca grîul.
Luke	22	32	Dar Eu M’am rugat pentru tine, ca să nu se piardă credinţa ta; şi dupăce te vei întoarce la Dumnezeu, să întăreşti pe fraţii tăi.“
Luke	22	33	„Doamne“, I-a zis Petru, „cu Tine sînt gata să merg chiar şi în temniţă şi la moarte.“
Luke	22	34	Şi Isus i-a zis: „Petre, îţi spun că nu va cînta astăzi cocoşul, pînă te vei lepăda de trei ori că nu Mă cunoşti.“
Luke	22	35	Apoi le-a mai zis: „Cînd v’am trimes fără pungă, fără traistă, şi fără încălţăminte, aţi dus voi lipsă de ceva? „De nimic“, I-au răspuns ei.
Luke	22	36	Şi El le-a zis: „Acum, dimpotrivă, cine are o pungă, s’o ia; cine are o traistă, deasemenea s’o ia; şi cine n’are sabie, să-şi vîndă haina, şi să-şi cumpere o sabie.
Luke	22	37	Căci vă spun că trebuie să se împlinească cu Mine aceste cuvinte scrise: «El a fost pus în numărul celor fărădelege.» Şi lucrurile privitoare la Mine, sînt gata să se împlinească.“
Luke	22	38	„Doamne“, I-au zis ei, „iată aici două săbii.“ Şi El le-a zis: „Destul!“
Luke	22	39	După ce a ieşit afară, S’a dus, ca de obicei, în muntele Măslinilor. Ucenicii Lui au mers după El.
Luke	22	40	Cînd a ajuns la locul acela, le-a zis: „Rugaţi-vă, ca să nu cădeţi în ispită.“
Luke	22	41	Apoi S’a depărtat de ei ca la o aruncătură de piatră, a îngenuncheat, şi a început să Se roage,
Luke	22	42	zicînd: „Tată, dacă voieşti, depărtează paharul acesta dela Mine! Totuş, facă-se nu voia Mea, ci a Ta.“
Luke	22	43	Atunci I s’a arătat un înger din cer, ca să-L întărească.
Luke	22	44	A ajuns într’un chin ca de moarte, şi a început să Se roage şi mai fierbinte; şi sudoarea I se făcuse ca nişte picături mari de sînge, cari cădeau pe pămînt.
Luke	22	45	După ce S’a rugat, S’a sculat, şi a venit la ucenici; i-a găsit adormiţi de întristare,
Luke	22	46	şi le-a zis: „Pentruce dormiţi? Sculaţi-vă şi rugaţi-vă, ca să nu cădeţi în ispită.“
Luke	22	47	Pe cînd grăia El încă, iată că a venit o gloată. Şi cel ce se chema Iuda, unul din cei doisprezece, mergea în fruntea lor. El s’a apropiat de Isus, ca să-L sărute.
Luke	22	48	Şi Isus i-a zis: „Iudo, cu o sărutare vinzi tu pe Fiul omului?“
Luke	22	49	Ceice erau cu Isus, au văzut ce avea să se întîmple, şi au zis: „Doamne, să lovim cu sabia?“
Luke	22	50	Şi unul din ei a lovit pe robul marelui preot, şi i-a tăiat urechea dreaptă.
Luke	22	51	Dar Isus a luat cuvîntul, şi a zis: „Lăsaţi-i! Pînă aici!“ Şi S’a atins de urechea omului aceluia, şi l-a vindecat.
Luke	22	52	Isus a zis apoi preoţilor celor mai de seamă, căpeteniilor străjerilor Templului şi bătrînilor, cari veniseră împotriva Lui: „Aţi ieşit după Mine ca după un tîlhar, cu săbii şi cu ciomege?
Luke	22	53	În toate zilele eram cu voi în Templu, şi n’aţi pus mîna pe Mine. Dar acesta este ceasul vostru şi puterea întunerecului.“
Luke	22	54	Dupăce au pus mîna pe Isus, L-au dus şi L-au băgat în casa marelui preot. Petru mergea după El de departe.
Luke	22	55	Au aprins un foc în mijlocul curţii şi au şezut jos. Petru s’a aşezat şi el printre ei.
Luke	22	56	O slujnică l-a văzut cum şedea la para focului, s’a uitat ţintă la el, şi a zis: „Şi omul acesta era cu El.“
Luke	22	57	Dar Petru s’a lepădat, şi a zis: „Femeie, nu-L cunosc.“
Luke	22	58	Peste puţin, l-a văzut un altul şi a zis: „Şi tu eşti unul din oamenii aceia.“ Iar Petru a zis: „Omule, nu sînt dintre ei.“
Luke	22	59	Cam după un ceas, un altul întărea acelaş lucru, şi zicea: „Nu mai încape îndoială că şi omul acesta era cu El, căci este Galilean.“
Luke	22	60	Petru a răspuns: „Omule, nu ştiu ce zici.“ Chiar în clipa aceea, pe cînd vorbea el încă, a cîntat cocoşul.
Luke	22	61	Domnul S’a întors, şi S’a uitat ţintă la Petru. Şi Petru şi-a adus aminte de vorba pe care i-o spusese Domnul: „Înainte ca să cînte cocoşul te vei lepăda de Mine de trei ori.“
Luke	22	62	Şi a ieşit afară, şi a plîns cu amar.
Luke	22	63	Oamenii, cari păzeau pe Isus, Îl batjocoreau şi-L băteau.
Luke	22	64	L-au legat la ochi, Îl loveau peste faţă, şi-L întrebau, zicînd: „Prooroceşte, cine Te-a lovit?“
Luke	22	65	Şi rosteau împotriva Lui multe alte batjocori.
Luke	22	66	Cînd s’a făcut ziuă, bătrînii norodului, preoţii cei mai de seamă şi cărturarii s’au adunat împreună, şi au adus pe Isus în Soborul lor. Ei I-au zis:
Luke	22	67	„Dacă eşti Tu Hristosul, spune-ne!“ Isus le-a răspuns: „Dacă vă voi spune, nu veţi crede;
Luke	22	68	şi dacă vă voi întreba, nu-Mi veţi răspunde, nici nu-Mi veţi da drumul.
Luke	22	69	Deacum încolo, Fiul omului va şedea la dreapta puterii lui Dumnezeu.“
Luke	22	70	Toţi au zis: „Eşti Tu dar Fiul lui Dumnezeu?“ Şi El le-a răspuns: „Aşa cum o spuneţi; da, sînt.“
Luke	22	71	Atunci ei au zis: „Ce nevoie mai avem de mărturie? Noi înşine am auzit-o din gura Lui.“
------------------------Luca, capitolul 23
Luke	23	1	S’au sculat toţi, şi au dus pe Isus înaintea lui Pilat.
Luke	23	2	Şi au început să-L pîrască, şi să zică: „Pe omul acesta l-am găsit aţîţînd neamul nostru la răscoală, oprind a plăti bir Cezarului, şi zicînd că el este Hristosul, Împăratul.“
Luke	23	3	Pilat L-a întrebat: „Eşti Tu Împăratul Iudeilor?“ „Da“, i-a răspuns Isus, „sînt.“
Luke	23	4	Pilat a zis preoţilor celor mai de seamă şi noroadelor: „Eu nu găsesc nicio vină în omul acesta.“
Luke	23	5	Dar ei stăruiau şi mai mult, şi ziceau: „Întărîtă norodul, şi învaţă pe oameni prin toată Iudea, din Galilea, unde a început, pînă aici.“
Luke	23	6	Cînd a auzit Pilat de Galilea, a întrebat dacă omul acesta este Galilean.
Luke	23	7	Şi cînd a aflat că este de supt stăpînirea lui Irod, L-a trimes la Irod, care se afla şi el în Ierusalim în zilele acelea.
Luke	23	8	Irod, cînd a văzut pe Isus, s’a bucurat foarte mult; căci de mult dorea să-L vadă, din pricina celor auzite despre El; şi nădăjduia să-L vadă făcînd vreo minune.
Luke	23	9	I-a pus multe întrebări; dar Isus nu i-a răspuns nimic.
Luke	23	10	Preoţii cei mai de seamă şi cărturarii stăteau acolo, şi-L pîrau cu înferbîntare.
Luke	23	11	Irod, cu ostaşii lui de pază, se purtau cu El cu dispreţ; şi, dupăce şi-a bătut joc de El, şi L-a îmbrăcat cu o haină strălucitoare, L-a trimes înapoi la Pilat.
Luke	23	12	În ziua aceea, Irod şi Pilat s’au împrietenit unul cu altul, căci erau învrăjbiţi între ei mai înainte.
Luke	23	13	Pilat a strîns pe preoţii cei mai de seamă, pe fruntaşi şi pe norod,
Luke	23	14	şi le-a zis: „Mi-aţi adus înainte pe omul acesta ca pe unul care aţîţă norodul la răscoală. Şi iată că, dupăce l-am cercetat cu deamăruntul, înaintea voastră, nu l-am găsit vinovat de niciunul din lucrurile de cari-l pîrîţi.
Luke	23	15	Nici Irod nu i-a găsit nici o vină, căci ni l-a trimes înapoi; şi iată că omul acesta n’a făcut nimic vrednic de moarte.
Luke	23	16	Eu deci, după ce voi pune să-l bată, îi voi da drumul.“
Luke	23	17	La fiecare praznic al Paştelor, Pilat trebuia să le slobozească un întemniţat.
Luke	23	18	Ei au strigat cu toţii într’un glas: „La moarte cu omul acesta, şi slobozeşte-ne pe Baraba!“
Luke	23	19	Baraba fusese aruncat în temniţă pentru o răscoală, care avusese loc în cetate, şi pentru un omor.
Luke	23	20	Pilat le-a vorbit din nou, cu gînd să dea drumul lui Isus.
Luke	23	21	Dar ei au strigat: „Răstigneşte-L, răstigneşte-L!“
Luke	23	22	Pilat le-a zis pentru a treia oară: „Dar ce rău a făcut? Eu n’am găsit nici o vină de moarte în El. Aşa că, dupăce voi pune să-L bată, Îi voi da drumul.“
Luke	23	23	Dar ei strigau în gura mare, şi cereau de zor să fie răstignit. Şi strigătele lor şi ale preoţilor celor mai de seamă au biruit.
Luke	23	24	Pilat a hotărît să li se împlinească cererea.
Luke	23	25	Le-a slobozit pe celce fusese aruncat în temniţă pentru răscoală şi omor, şi pe care-l cereau ei; iar pe Isus L-a dat în mînile lor, ca să-şi facă voia cu El.
Luke	23	26	Pe cînd Îl duceau să-L răstignească, au pus mîna pe un anume Simon din Cirena, care se întorcea dela cîmp; şi i-au pus crucea în spinare, ca s’o ducă după Isus.
Luke	23	27	În urma lui Isus mergea o mare mulţime de norod şi femei, cari se boceau, îşi băteau pieptul, şi se tînguiau după El.
Luke	23	28	Isus S’a întors spre ele, şi a zis: „Fiice ale Ierusalimului, nu Mă plîngeţi pe Mine; ci plîngeţi-vă pe voi înşivă şi pe copiii voştri.
Luke	23	29	Căci iată vor veni zile, cînd se va zice: «Ferice de cele sterpe, ferice de pîntecele cari n’au născut, şi de ţîţele cari n’au alăptat!»
Luke	23	30	Atunci vor începe să zică munţilor: «Cădeţi peste noi!» Şi dealurilor: «Acoperiţi-ne!»
Luke	23	31	Căci dacă se fac aceste lucruri copacului verde, ce se va face celui uscat?“
Luke	23	32	Împreună cu El duceau şi pe doi făcători de rele, cari trebuiau omorîţi împreună cu Isus.
Luke	23	33	Cînd au ajuns la locul, numit „Căpăţîna“, L-au răstignit acolo, pe El şi pe făcătorii de rele: unul la dreapta şi altul la stînga.
Luke	23	34	Isus zicea: „Tată, iartă-i, căci nu ştiu ce fac!“ Ei şi-au împărţit hainele Lui între ei, trăgînd la sorţi.
Luke	23	35	Norodul stătea acolo şi privea. Fruntaşii îşi băteau joc de Isus, şi ziceau: „Pe alţii i-a mîntuit; să Se mîntuiască pe Sine însuş, dacă este El Hristosul, Alesul lui Dumnezeu.“
Luke	23	36	Ostaşii de asemenea îşi băteau joc de El; se apropiau, Îi dădeau oţet,
Luke	23	37	şi-I ziceau: „Dacă eşti Tu Împăratul Iudeilor, mîntuieşte-Te pe Tine însuţi!“
Luke	23	38	Deasupra Lui era scris cu slove greceşti, latineşti şi evreeşti: „Acesta este Împăratul Iudeilor.“
Luke	23	39	Unul din tîlharii răstigniţi Îl batjocorea, şi zicea: „Nu eşti Tu Hristosul? Mîntuieşte-Te pe Tine însuţi, şi mîntuieşte-ne şi pe noi!“
Luke	23	40	Dar celalt l-a înfruntat, şi i-a zis: „Nu te temi tu de Dumnezeu, tu, care eşti supt aceeaş osîndă?
Luke	23	41	Pentru noi este drept, căci primim răsplata cuvenită pentru fărădelegile noastre; dar omul acesta n’a făcut nici un rău.“
Luke	23	42	Şi a zis lui Isus: „Doamne, adu-Ţi aminte de mine, cînd vei veni în Împărăţia Ta!“
Luke	23	43	Isus a răspuns: „Adevărat îţi spun că astăzi vei fi cu Mine în rai.“
Luke	23	44	Era cam pe la ceasul al şaselea. Şi s’a făcut întunerec peste toată ţara, pînă la ceasul al nouălea.
Luke	23	45	Soarele s’a întunecat, şi perdeaua dinlăuntrul Templului s’a rupt prin mijloc.
Luke	23	46	Isus a strigat cu glas tare: „Tată, în mînile Tale Îmi încredinţez duhul!“ Şi cînd a zis aceste vorbe Şi-a dat duhul.
Luke	23	47	Sutaşul, cînd a văzut ce se întîmplase, a slăvit pe Dumnezeu, şi a zis: „Cu adevărat, omul acesta era neprihănit!“
Luke	23	48	Şi tot norodul, care venise la priveliştea aceea, cînd a văzut cele întîmplate, s’a întors, bătîndu-se în piept.
Luke	23	49	Toţi cunoscuţii lui Isus şi femeile, cari-L însoţiseră din Galilea, stăteau departe, şi se uitau la cele ce se petreceau.
Luke	23	50	Era un sfetnic al Soborului, numit Iosif, om bun şi evlavios,
Luke	23	51	care nu luase parte la sfatul şi hotărîrea celorlalţi. El era din Arimatea, o cetate a Iudeilor, şi aştepta şi el Împărăţia lui Dumnezeu.
Luke	23	52	Omul acesta s’a dus la Pilat, şi a cerut trupul lui Isus.
Luke	23	53	L-a dat jos de pe cruce, L-a înfăşurat într’o pînză de in, şi L-a pus într’un mormînt nou, săpat în piatră, în care nu mai fusese pus nimeni.
Luke	23	54	Era ziua Pregătirii, şi începea ziua Sabatului.
Luke	23	55	Femeile, cari veniseră cu Isus din Galilea, au însoţit pe Iosif; au văzut mormîntul şi felul cum a fost pus trupul lui Isus în el,
Luke	23	56	s’au întors, şi au pregătit miresme şi miruri. Apoi, în ziua Sabatului, s’au odihnit, după Lege.
------------------------Luca, capitolul 24
Luke	24	1	În ziua întîi a săptămînii, femeile acestea, şi altele împreună cu ele, au venit la mormînt dis de dimineaţă, şi au adus miresmele, pe cari le pregătiseră.
Luke	24	2	Au găsit piatra răsturnată de pe mormînt,
Luke	24	3	au intrat înlăuntru, şi n’au găsit trupul Domnului Isus.
Luke	24	4	Fiindcă nu ştiau ce să creadă, iată că li s’au arătat doi bărbaţi, îmbrăcaţi în haine strălucitoare.
Luke	24	5	Îngrozite, femeile şi-au plecat feţele la pămînt. Dar ei le-au zis: „Pentruce căutaţi între cei morţi pe Cel ce este viu?
Luke	24	6	Nu este aici, ci a înviat. Aduceţi-vă aminte ce v’a spus pe cînd era încă în Galilea,
Luke	24	7	cînd zicea că Fiul omului trebuie să fie dat în mînile păcătoşilor, să fie răstignit, şi a treia zi să învieze.“
Luke	24	8	Şi ele şi-au adus aminte de cuvintele lui Isus.
Luke	24	9	La întoarcerea lor dela mormînt, au povestit toate aceste lucruri celor unsprezece şi tuturor celorlalţi.
Luke	24	10	Cele ce au spus aceste lucruri apostolilor, erau: Maria Magdalina, Ioana, Maria, mama lui Iacov, şi celelalte, cari erau împreună cu ele.
Luke	24	11	Cuvintele acestea li se păreau apostolilor basme, şi nu le credeau.
Luke	24	12	Dar Petru s’a sculat, şi a dat fuga la mormînt. S’a plecat, şi s’a uitat înlăuntru, dar n’a văzut decît făşiile de pînză, cari stăteau pe pămînt; apoi a plecat acasă, mirat de cele întîmplate.
Luke	24	13	În aceeaş zi, iată, doi ucenici se duceau la un sat, numit Emaus, care era la o depărtare de şaizeci de stadii de Ierusalim;
Luke	24	14	şi vorbeau între ei despre tot ce se întîmplase.
Luke	24	15	Pe cînd vorbeau ei şi se întrebau, Isus S’a apropiat, şi mergea pe drum împreună cu ei.
Luke	24	16	Dar ochii lor erau împiedicaţi să-L cunoască.
Luke	24	17	El le-a zis: „Ce vorbe sînt acestea pe cari le schimbaţi între voi pe drum?“ Şi ei s’au oprit, uitîndu-se trişti.
Luke	24	18	Drept răspuns, unul din ei, numit Cleopa, I-a zis: „Tu eşti singurul străin aici în Ierusalim, de nu ştii ce s’a întîmplat în el zilele acestea?“ –
Luke	24	19	„Ce?“ le-a zis El. – Şi ei I-au răspuns: „Ce s’a întîmplat cu Isus din Nazaret, care era un prooroc puternic în fapte şi în cuvinte, înaintea lui Dumnezeu şi înaintea întregului norod.
Luke	24	20	Cum preoţii cei mai de seamă şi mai marii noştri L-au dat să fie osîndit la moarte, şi L-au răstignit?“
Luke	24	21	Noi trăgeam nădejde că El este Acela, care va izbăvi pe Israel; dar cu toate acestea, iată că astăzi este a treia zi decînd s’au întîmplat aceste lucruri.
Luke	24	22	Ba încă nişte femei de ale noastre ne-au pus în uimire: ele s’au dus disdedimineaţă la mormînt,
Luke	24	23	nu I-au găsit trupul, şi au venit şi au spus că ar fi văzut şi o vedenie de îngeri, cari ziceau că El este viu.
Luke	24	24	Unii din cei ce erau cu noi, s’au dus la mormînt, şi au găsit aşa cum spuseseră femeile, dar pe El nu L-au văzut.“
Luke	24	25	Atunci Isus le-a zis: „O, nepricepuţilor şi zăbavnici cu inima, cînd este vorba să credeţi tot ce au spus proorocii!
Luke	24	26	Nu trebuia să sufere Hristosul aceste lucruri, şi să intre în slava Sa?“
Luke	24	27	Şi a început dela Moise, şi dela toţi proorocii, şi le-a tîlcuit, în toate Scripturile, ce era cu privire la El.
Luke	24	28	Cînd s’au apropiat de satul la care mergeau, El S’a făcut că vrea să meargă mai departe.
Luke	24	29	Dar ei au stăruit de El, şi au zis: „Rămîi cu noi, căci este spre seară, şi ziua aproape a trecut.“ Şi a intrat să rămînă cu ei.
Luke	24	30	Pe cînd şedea la masă cu ei, a luat pînea; şi, după ce a rostit binecuvîntarea, a frînt-o, şi le-a dat-o.
Luke	24	31	Atunci li s’au deschis ochii, şi L-au cunoscut; dar El S’a făcut nevăzut dinaintea lor.
Luke	24	32	Şi au zis unul către altul: „Nu ne ardea inima în noi, cînd ne vorbea pe drum, şi ne deschidea Scripturile?“
Luke	24	33	S’au sculat chiar în ceasul acela, s’au întors în Ierusalim, şi au găsit pe cei unsprezece şi pe cei ce erau cu ei, adunaţi la un loc,
Luke	24	34	şi zicînd: „A înviat Domnul cu adevărat, şi S’a arătat lui Simon.“
Luke	24	35	Şi au istorisit ce li se întîmplase pe drum, şi cum L-au cunoscut la frîngerea pînii.
Luke	24	36	Pe cînd vorbeau ei astfel, însuş Isus a stătut în mijlocul lor, şi le-a zis: „Pace vouă!“
Luke	24	37	Plini de frică şi de spaimă, ei credeau că văd un duh.
Luke	24	38	Dar El le-a zis: „Pentru ce sînteţi turburaţi? Şi dece vi se ridică astfel de gînduri în inimă?
Luke	24	39	Uitaţi-vă la mînile şi picioarele Mele, Eu sînt; pipăiţi-Mă şi vedeţi: un duh n’are nici carne, nici oase, cum vedeţi că am Eu.“
Luke	24	40	(Şi după ce a zis aceste vorbe, le-a arătat mînile şi picioarele Sale.)
Luke	24	41	Fiindcă ei, de bucurie, încă nu credeau, şi se mirau, El le-a zis: „Aveţi aici ceva de mîncare?“
Luke	24	42	I-au dat o bucată de peşte fript şi un fagur de miere.
Luke	24	43	El le-a luat, şi a mîncat înaintea lor.
Luke	24	44	Apoi le-a zis: „Iată ce vă spuneam cînd încă eram cu voi, că trebuie să se împlinească tot ce este scris despre Mine în Legea lui Moise, în Prooroci şi în Psalmi.“
Luke	24	45	Atunci le-a deschis mintea, ca să înţeleagă Scripturile.
Luke	24	46	Şi le-a zis: „Aşa este scris, şi aşa trebuia să pătimească Hristos, şi să învieze a treia zi dintre cei morţi.
Luke	24	47	Şi să se propovăduiască tuturor neamurilor, în Numele Lui, pocăinţa şi iertarea păcatelor, începînd din Ierusalim.
Luke	24	48	Voi sînteţi martori ai acestor lucruri.
Luke	24	49	Şi iată că voi trimete peste voi făgăduinţa Tatălui Meu; dar rămîneţi în cetate pînă veţi fi îmbrăcaţi cu putere de sus.“
Luke	24	50	El i-a dus afară pînă spre Betania. Şi-a ridicat mînile, şi i-a binecuvîntat.
Luke	24	51	Pe cînd îi binecuvînta, S’a despărţit de ei, şi a fost înălţat la cer.
Luke	24	52	Dupăce I s’au închinat, ei s’au întors în Ierusalim cu o mare bucurie.
Luke	24	53	Şi tot timpul stăteau în Templu, şi lăudau şi binecuvîntau pe Dumnezeu. Amin.
------------------------Ioan, capitolul 1
John	1	1	La început era Cuvîntul, şi Cuvîntul era cu Dumnezeu, şi Cuvîntul era Dumnezeu.
John	1	2	El era la început cu Dumnezeu.
John	1	3	Toate lucrurile au fost făcute prin El; şi nimic din ce a fost făcut, n’a fost făcut fără El.
John	1	4	În El era viaţa, şi viaţa era lumina oamenilor.
John	1	5	Lumina luminează în întunerec, şi întunerecul n’a biruit-o.
John	1	6	A venit un om trimes de Dumnezeu: numele lui era Ioan.
John	1	7	El a venit ca martor, ca să mărturisească despre Lumină, pentruca toţi să creadă prin el.
John	1	8	Nu era el Lumina, ci el a venit ca să mărturisească despre Lumină.
John	1	9	Lumina aceasta era adevărata Lumină, care luminează pe orice om, venind în lume.
John	1	10	El era în lume, şi lumea a fost făcută prin El, dar lumea nu L-a cunoscut.
John	1	11	A venit la ai Săi, şi ai Săi nu L-au primit.
John	1	12	Dar tuturor celor ce L-au primit, adică celorce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu;
John	1	13	născuţi nu din sînge, nici din voia firii lor, nici din voia vreunui om, ci din Dumnezeu.
John	1	14	Şi Cuvîntul S’a făcut trup, şi a locuit printre noi, plin de har, şi de adevăr. Şi noi am privit slava Lui, o slavă întocmai ca slava singurului născut din Tatăl. –
John	1	15	Ioan a mărturisit despre El, cînd a strigat: „El este Acela despre care ziceam eu: «Celce vine după mine, este înaintea mea, pentrucă era înainte de mine». –
John	1	16	Şi noi toţi am primit din plinătatea Lui, şi har după har;
John	1	17	căci Legea a fost dată prin Moise, dar harul şi adevărul au venit prin Isus Hristos.
John	1	18	Nimeni n’a văzut vreodată pe Dumnezeu; singurul Lui Fiu, care este în sînul Tatălui, Acela L-a făcut cunoscut.“
John	1	19	Iată mărturisirea făcută de Ioan, cînd Iudeii au trimes din Ierusalim pe nişte preoţi şi Leviţi să-l întrebe: „Tu cine eşti?“
John	1	20	El a mărturisit şi n’a tăgăduit: a mărturisit că nu este el Hristosul.
John	1	21	Şi ei l-au întrebat: „Dar cine eşti? Eşti Ilie?“ Şi el a zis: „Nu sînt!“ „Eşti proorocul?“ Şi el a răspuns: „Nu!“
John	1	22	Atunci i-au zis: „Dar cine eşti? Ca să dăm un răspuns celorce ne-au trimes. Ce zici tu despre tine însuţi?“
John	1	23	„Eu“, a zis el, „sînt glasul celuice strigă în pustie: «Neteziţi calea Domnului», cum a zis proorocul Isaia.“
John	1	24	Trimeşii erau din partea Fariseilor.
John	1	25	Ei i-au mai pus următoarea întrebare: „Atunci de ce botezi, dacă nu eşti Hristosul, nici Ilie, nici proorocul?“
John	1	26	Drept răspuns, Ioan le-a zis: „Eu botez cu apă; dar în mijlocul vostru stă Unul, pe care voi nu-L cunoaşteţi.
John	1	27	El este Acela care vine după mine, – şi care este înaintea mea; eu nu sînt vrednic să-I desleg cureaua încălţămintelor Lui.“
John	1	28	Aceste lucruri s’au petrecut în Betabara {Sau: Betania}, dincolo de Iordan, unde boteza Ioan.
John	1	29	A doua zi, Ioan a văzut pe Isus venind la el, şi a zis: „Iată Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii!
John	1	30	El este Acela despre care ziceam: „După mine vine un om, care este înaintea mea, căci era înainte de mine.
John	1	31	Eu nu-L cunoşteam, dar tocmai pentru aceasta am venit să botez cu apă: ca El să fie făcut cunoscut lui Israel.“
John	1	32	Ioan a făcut următoarea mărturisire: „Am văzut Duhul pogorîndu-Se din cer ca un porumbel şi oprindu-Se peste El.
John	1	33	Eu nu-L cunoşteam; dar Celce m’a trimes să botez cu apă, mi-a zis: «Acela peste care vei vedea Duhul pogorîndu-Se şi oprindu-Se, este Celce botează cu Duhul Sfînt.»
John	1	34	Şi eu am văzut lucrul acesta, şi am mărturisit că El este Fiul lui Dumnezeu.“
John	1	35	A doua zi, Ioan stătea iarăş cu doi din ucenicii lui.
John	1	36	Şi, pe cînd privea pe Isus umblînd, a zis: „Iată Mielul lui Dumnezeu!“
John	1	37	Cei doi ucenici l-au auzit rostind aceste vorbe, şi au mers după Isus.
John	1	38	Isus S’a întors; şi, cînd i-a văzut că merg după El, le-a zis: „Ce căutaţi?“ Ei I-au răspuns: „Rabi (care, tîlmăcit, însemnează: „Învăţătorule), unde locuieşti?“
John	1	39	„Veniţi de vedeţi“, le-a zis El. S’au dus şi au văzut unde locuia; şi în ziua aceea au rămas la El. Era cam pela ceasul al zecelea.
John	1	40	Unul din cei doi, cari auziseră cuvintele lui Ioan şi merseseră după Isus, era Andrei, fratele lui Simon Petru.
John	1	41	El, cel dintîi, a găsit pe fratele său Simon, şi i-a zis: „Noi am găsit pe Mesia“ (care, tîlmăcit însemnează Hristos).
John	1	42	Şi l-a adus la Isus. Isus l-a privit, şi i-a zis: „Tu eşti Simon, fiul lui Iona; tu te vei chema Chifa“, (care, tîlmăcit, însemnează Petru).
John	1	43	A doua zi Isus a vrut să Se ducă în Galilea, şi a găsit pe Filip. Şi i-a zis: „Vino după Mine.“
John	1	44	Filip era din Betsaida, cetatea lui Andrei şi a lui Petru.
John	1	45	Filip a găsit pe Natanael, şi i-a zis: „Noi am găsit pe Acela, despre care a scris Moise în lege, şi proorocii: pe Isus din Nazaret, fiul lui Iosif.
John	1	46	Natanael i-a zis: „Poate ieşi ceva bun din Nazaret?“ „Vino şi vezi!“ i-a răspuns Filip.
John	1	47	Isus a văzut pe Natanael venind la El, şi a zis despre el: „Iată cu adevărat un Israelit, în care nu este vicleşug.“
John	1	48	„De unde mă cunoşti?“ I-a zis Natanael. Drept răspuns Isus i-a zis: „Te-am văzut mai înainte ca să te chieme Filip, cînd erai supt smochin.“
John	1	49	Natanael I-a răspuns: „Rabi, Tu eşti Fiul lui Dumnezeu, Tu eşti Împăratul lui Israel!“
John	1	50	Drept răspuns, Isus i-a zis: „Pentrucă ţi-am spus că te-am văzut supt smochin, crezi? Lucruri mai mari decît acestea vei vedea.“
John	1	51	Apoi i-a zis: „Adevărat, adevărat vă spun, că, deacum încolo, veţi vedea cerul deschis şi pe îngerii lui Dumnezeu suindu-se şi pogorîndu-se peste Fiul omului.“
------------------------Ioan, capitolul 2
John	2	1	A treia zi s’a făcut o nuntă în Cana din Galilea. Mama lui Isus era acolo.
John	2	2	Şi la nuntă a fost chemat şi Isus cu ucenicii Lui.
John	2	3	Cînd s’a isprăvit vinul, mama lui Isus I-a zis: „Nu mai au vin.“
John	2	4	Isus i-a răspuns: „Femeie, ce am a face Eu cu tine? Nu Mi-a venit încă ceasul.“
John	2	5	Mama lui a zis slugilor: „Să faceţi orice vă va zice“.
John	2	6	Şi acolo erau şase vase de piatră, puse după obiceiul de curăţire al Iudeilor; şi în fiecare vas încăpeau cîte două sau trei vedre.
John	2	7	Isus le-a zis: „Umpleţi vasele acestea cu apă“. Şi le-au umplut pînă sus.
John	2	8	„Scoateţi acum“, le-a zis El, şi „aduceţi nunului.“ Şi i-au adus:
John	2	9	Nunul, dupăce a gustat apa făcută vin, – el nu ştia de unde vine vinul acesta (slugile însă, cari scoseseră apa, ştiau), – a chemat pe mire,
John	2	10	şi i-a zis: „Orice om pune la masă întîi vinul cel bun; şi, după ce oamenii au băut bine, atunci pune pe cel mai puţin bun; dar tu ai ţinut vinul cel bun pînă acum.“
John	2	11	Acest început al semnelor Lui l-a făcut Isus în Cana din Galilea. El Şi-a arătat slava Sa, şi ucenicii Lui au crezut în El.
John	2	12	După aceea, S’a pogorît la Capernaum, împreună cu mama, fraţii şi ucenicii Lui; şi acolo n’au rămas multe zile.
John	2	13	Paştele Iudeilor erau aproape; şi Isus S’a suit la Ierusalim.
John	2	14	În Templu a găsit pe cei ce vindeau boi, oi şi porumbei, şi pe schimbătorii de bani şezînd jos.
John	2	15	A făcut un bici de ştreanguri, şi i-a scos pe toţi afară din Templu, împreună cu oile şi boii; a vărsat banii schimbătorilor, şi le-a răsturnat mesele.
John	2	16	Şi a zis celor ce vindeau porumbei: „Ridicaţi acestea de aici, şi nu faceţi din casa Tatălui Meu o casă de negustorie.“
John	2	17	Ucenicii Lui şi-au adus aminte că este scris: „Rîvna pentru casa Ta Mă mănîncă pe Mine.“
John	2	18	Iudeii au luat cuvîntul, şi I-au zis: „Prin ce semn ne arăţi că ai putere să faci astfel de lucruri?“
John	2	19	Drept răspuns, Isus le-a zis: „Stricaţi Templul acesta, şi în trei zile îl voi ridica.“
John	2	20	Iudeii au zis: „Au trebuit patruzeci şi şase de ani, ca să se zidească Templul acesta, şi Tu îl vei ridica în trei zile?“
John	2	21	Dar El le vorbea despre Templul trupului Său.
John	2	22	Tocmai de aceea, cînd a înviat din morţi, ucenicii Lui şi-au adus aminte că le spusese vorbele acestea; şi au crezut Scriptura şi cuvintele pe cari le spusese Isus.
John	2	23	Pe cînd era Isus în Ierusalim, la praznicul Paştelor, mulţi au crezut în Numele Lui; căci vedeau semnele pe cari le făcea.
John	2	24	Dar Isus nu Se încredea în ei, pentrucă îi cunoştea pe toţi.
John	2	25	Şi n’avea trebuinţă să-I facă cineva mărturisiri despre niciun om, fiindcă El însuş ştia ce este în om.
------------------------Ioan, capitolul 3
John	3	1	Între Farisei era un om cu numele Nicodim, un fruntaş al Iudeilor.
John	3	2	Acesta a venit la Isus, noaptea, şi I-a zis: „Învăţătorule, ştim că eşti un Învăţător, venit dela Dumnezeu; căci nimeni nu poate face semnele pe cari le faci Tu, dacă nu este Dumnezeu cu el.“
John	3	3	Drept răspuns, Isus i-a zis: „Adevărat, adevărat îţi spun că, dacă un om nu se naşte din nou, nu poate vedea Împărăţia lui Dumnezeu.“
John	3	4	Nicodim I-a zis: „Cum se poate naşte un om bătrîn? Poate el să intre a doua oară în pîntecele maicii sale, şi să se nască?“
John	3	5	Isus i-a răspuns: „Adevărat, adevărat îţi spun, că, dacă nu se naşte cineva din apă şi din Duh, nu poate să intre în Împărăţia lui Dumnezeu.
John	3	6	Ce este născut din carne, este carne, şi ce este născut din Duh, este duh.
John	3	7	Nu te mira că ţi-am zis: „Trebuie să vă naşteţi din nou.
John	3	8	Vîntul suflă încotro vrea, şi-i auzi vuietul; dar nu ştii de unde vine, nici încotro merge. Tot aşa este cu oricine este născut din Duhul.“
John	3	9	Nicodim I-a zis: „Cum se poate face aşa ceva?“
John	3	10	Isus I-a răspuns: „Tu eşti învăţătorul lui Israel, şi nu pricepi aceste lucruri?
John	3	11	Adevărat, adevărat îţi spun, că noi vorbim ce ştim, şi mărturisim ce am văzut; şi voi nu primiţi mărturia noastră.
John	3	12	Dacă v’am vorbit despre lucruri pămînteşti şi nu credeţi, cum veţi crede cînd vă voi vorbi despre lucrurile cereşti?
John	3	13	Nimeni nu s’a suit în cer, afară de Cel ce S’a pogorît din cer, adică Fiul omului, care este în cer.
John	3	14	Şi, după cum a înălţat Moise şarpele în pustie, tot aşa trebuie să fie înălţat şi Fiul omului,
John	3	15	pentruca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa vecinică.
John	3	16	Fiindcă atît de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentruca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viaţa vecinică.
John	3	17	Dumnezeu, în adevăr, n’a trimes pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci ca lumea să fie mîntuită prin El.
John	3	18	Oricine crede în El, nu este judecat; dar cine nu crede, a şi fost judecat, pentrucă n’a crezut în Numele singurului Fiu al lui Dumnezeu.
John	3	19	Şi judecata aceasta stă în faptul că, odată venită Lumina în lume, oamenii au iubit mai mult întunerecul decît lumina, pentrucă faptele lor erau rele.
John	3	20	Căci oricine face răul, urăşte lumina, şi nu vine la lumină, ca să nu i se vădească faptele.
John	3	21	Dar cine lucrează după adevăr, vine la lumină, pentruca să i se arate faptele, fiindcă sînt făcute în Dumnezeu.“
John	3	22	După aceea Isus, şi ucenicii Lui, a venit în ţinutul Iudeii; şi stătea acolo cu ei şi boteza.
John	3	23	Ioan boteza şi el în Enon, aproape de Salim, pentrucă acolo erau multe ape; şi oamenii veneau ca să fie botezaţi.
John	3	24	Căci Ioan încă nu fusese aruncat în temniţă.
John	3	25	Între ucenicii lui Ioan şi între un Iudeu, s’a iscat o neînţelegere cu privire la curăţire.
John	3	26	Au venit deci la Ioan şi i-au zis: „Învăţătorule, Celce era cu tine dincolo de Iordan, şi despre care ai mărturisit tu, iată că botează, şi toţi oameni se duc la El.“
John	3	27	Drept răspuns, Ioan i-a zis: „Omul nu poate primi decît ce-i este dat din cer.
John	3	28	Voi înşivă îmi sînteţi martori că am zis: „Nu sînt eu Hristosul, ci sînt trimes înaintea Lui.
John	3	29	Cine are mireasă, este mire; dar prietenul mirelui, care stă şi-l ascultă, se bucură foarte mult cînd aude glasul mirelui: şi această bucurie, care este a mea, este deplină.
John	3	30	Trebuie ca El să crească, iar eu să mă micşorez.
John	3	31	Celce vine din cer, este mai pe sus de toţi; celce este depe pămînt, este pămîntesc, şi vorbeşte ca de pe pămînt. Celce vine din cer, este mai pe sus de toţi.
John	3	32	El mărturiseşte ce a văzut şi a auzit, şi totuş nimeni nu primeşte mărturia Lui.
John	3	33	Cine primeşte mărturia Lui, adevereşte prin aceasta că Dumnezeu spune adevărul.
John	3	34	Căci Acela, pe care L-a trimes Dumnezeu, vorbeşte cuvintele lui Dumnezeu, pentrucă Dumnezeu nu-I dă Duhul cu măsură.
John	3	35	Tatăl iubeşte pe Fiul, şi a dat toate lucrurile în mîna Lui.
John	3	36	Cine crede în Fiul, are viaţa vecinică; dar cine nu crede în Fiul, nu va vedea viaţa, ci mînia lui Dumnezeu rămîne peste el.“
------------------------Ioan, capitolul 4
John	4	1	Domnul a aflat că Fariseii au auzit că El face şi botează mai mulţi ucenici decît Ioan.
John	4	2	Însă Isus nu boteza El însuş, ci ucenicii Lui.
John	4	3	Atunci a părăsit Iudea, şi S’a întors în Galilea.
John	4	4	Fiindcă trebuia să treacă prin Samaria,
John	4	5	a ajuns lîngă o cetate din ţinutul Samariei, numită Sihar, aproape de ogorul, pe care-l dăduse Iacov fiului său Iosif.
John	4	6	Acolo se afla fîntîna lui Iacov. Isus, ostenit de călătorie, şedea lîngă fîntînă. Era cam pe la ceasul al şaselea.
John	4	7	A venit o femeie din Samaria să scoată apă. „Dă-Mi să beau“, i-a zis Isus.
John	4	8	Căci ucenicii Lui se duseseră în cetate să cumpere de ale mîncării.
John	4	9	Femeia Samariteancă I-a zis: „Cum Tu, Iudeu, ceri să bei dela mine, femeie Samariteancă?“ – Iudeii, în adevăr, n’au legături cu Samaritenii.
John	4	10	– Drept răspuns, Isus i-a zis: „Dacă ai fi cunoscut tu darul lui Dumnezeu, şi Cine este Cel ce-ţi zice: «Dă-Mi să beau!» tu singură ai fi cerut să bei, şi El ţi-ar fi dat apă vie.“
John	4	11	„Doamne“, I-a zis femeia, „n’ai cu ce să scoţi apă, şi fîntîna aste adîncă; de unde ai putea să ai dar această apă vie?
John	4	12	Eşti Tu oare mai mare decît părintele nostru Iacov, care ne-a dat fîntîna aceasta, şi a băut din ea el însuş şi feciorii lui şi vitele lui?“
John	4	13	Isus i-a răspuns: „Oricui bea din apa aceasta, îi va fi iarăş sete.
John	4	14	Dar oricui va bea din apa, pe care i-o voi da Eu, în veac nu-i va fi sete; ba încă apa, pe care i-o voi da Eu, se va preface în el într’un izvor de apă, care va ţîşni în viaţa vecinică.“
John	4	15	„Doamne“, I-a zis femeia, „dă-mi această apă, ca să nu-mi mai fie sete, şi să nu mai vin pînă aici să scot.“
John	4	16	„Du-te“, i-a zis Isus, „de cheamă pe bărbatul tău, şi vino aici“.
John	4	17	Femeia I-a răspuns: „N’am bărbat.“ Isus i-a zis: „Bine ai zis că n’ai bărbat.
John	4	18	Pentrucă cinci bărbaţi ai avut; şi acela, pe care-l ai acum, nu-ţi este bărbat. Aici ai spus adevărul.“
John	4	19	„Doamne“, I-a zis femeia, „văd că eşti prooroc.
John	4	20	Părinţii noştri s’au închinat pe muntele acesta; şi voi ziceţi că în Ierusalim este locul unde trebuie să se închine oamenii.“
John	4	21	„Femeie“, i-a zis Isus, „crede-Mă că vine ceasul cînd nu vă veţi închina Tatălui, nici pe muntele acesta, nici în Ierusalim.
John	4	22	Voi vă închinaţi la ce nu cunoaşteţi; noi ne închinăm la ce cunoaştem, căci Mîntuirea vine dela Iudei.
John	4	23	Dar vine ceasul, şi acum a şi venit, cînd închinătorii adevăraţi se vor închina Tatălui în duh şi în adevăr; fiindcă astfel de închinători doreşte şi Tatăl.
John	4	24	Dumnezeu este Duh; şi cine se închină Lui, trebuie să I se închine în duh şi în adevăr.“
John	4	25	„Ştiu“, i-a zis femeia, „că are să vină Mesia, (căruia I se zise Hristos); cînd va veni El, are să ne spună toate lucrurile.“
John	4	26	Isus i-a zis: „Eu, cel care vorbesc cu tine, sînt Acela.“
John	4	27	Atunci au venit ucenicii Lui, şi se mirau că vorbea cu o femeie. Totuş nici unul nu I-a zis: „Ce căuţi?“ sau: „Despre ce vorbeşti cu ea?“
John	4	28	Atunci femeia şi-a lăsat găleata, s’a dus în cetate, şi a zis oamenilor:
John	4	29	„Veniţi de vedeţi un om, care mi-a spus tot ce am făcut; nu cumva este acesta Hristosul?“
John	4	30	Ei au ieşit din cetate, şi veneau spre El.
John	4	31	În timpul acesta, ucenicii Îl rugau să mănînce, şi ziceau: „Învăţătorule, mănîncă!“
John	4	32	Dar El le-a zis: „Eu am de mîncat o mîncare, pe care voi n’o cunoaşteţi.“
John	4	33	Ucenicii au început să-şi zică deci unii altora: „Nu cumva I-a adus cineva să mănînce?“
John	4	34	Isus le-a zis: „Mîncarea Mea este să fac voia Celui ce M’a trimes, şi să împlinesc lucrarea Lui.
John	4	35	Nu ziceţi voi că mai sînt patru luni pînă la seceriş? Iată, Eu vă spun: Ridicaţi-vă ochii, şi priviţi holdele, cari sînt albe acum, gata pentru seceriş.
John	4	36	Cine seceră, primeşte o plată, şi strînge roadă pentru viaţa vecinică; pentruca şi cel ce samănă şi celce seceră să se bucure în acelaş timp.
John	4	37	Căci în această privinţă, este adevărată zicerea: «Unul samănă, iar altul seceră».
John	4	38	Eu v’am trimes să seceraţi acolo unde nu voi v’aţi ostenit; alţii s’au ostenit, şi voi aţi intrat în osteneala lor.“
John	4	39	Mulţi Samariteni din cetatea aceea au crezut în Isus din pricina mărturiei femeii, care zicea: „Mi-a spus tot ce am făcut.“
John	4	40	Cînd au venit Samaritenii la El, L-au rugat să rămînă la ei. Şi El a rămas acolo două zile.
John	4	41	Mult mai mulţi au crezut în El din pricina cuvintelor Lui.
John	4	42	Şi ziceau femeii: „Acum nu mai credem din pricina spuselor tale, ci din pricină că L-am auzit noi înşine, şi ştim că acesta este în adevăr Hristosul, Mîntuitorul lumii.“
John	4	43	După aceste două zile, Isus a plecat de acolo, ca să se ducă în Galilea.
John	4	44	Căci El însuş spusese că un prooroc nu este preţuit în patria sa.
John	4	45	Cînd a ajuns în Galilea, a fost primit bine de Galileeni, cari văzuseră tot ce făcuse la Ierusalim în timpul praznicului; căci fuseseră şi ei la praznic.
John	4	46	Isus S’a întors deci în Cana din Galilea, unde prefăcuse apa în vin.În Capernaum era un slujbaş împărătesc, al cărui fiu era bolnav.
John	4	47	Slujbaşul acesta a aflat că Isus venise din Iudea în Galilea, s’a dus la El, şi L-a rugat să vină şi să tămăduiască pe fiul lui, care era pe moarte.
John	4	48	Isus i-a zis: „Dacă nu vedeţi semne şi minuni, cu niciun chip nu credeţi!“
John	4	49	Slujbaşul împărătesc I-a zis: „Doamne, vino pînă nu moare micuţul meu.“
John	4	50	„Du-te“, i-a zis Isus, „fiul tău trăieşte.“ Şi omul acela a crezut cuvintele pe cari i le spusese Isus, şi a pornit la drum.
John	4	51	Pe cînd se pogora el, l-au întîmpinat robii lui, şi i-au adus vestea că fiul lui trăieşte.
John	4	52	El i-a întrebat de ceasul în care a început să-i fie mai bine. Şi ei i-au zis: „Ieri, în ceasul al şaptelea, l-au lăsat frigurile.“
John	4	53	Tatăl a cunoscut că tocmai în ceasul acela îi zisese Isus: „Fiul tău trăieşte“. Şi a crezut el şi toată casa lui.
John	4	54	Acesta este iarăş al doilea semn, făcut de Isus, după ce S’a întors din Iudea în Galilea.
------------------------Ioan, capitolul 5
John	5	1	După aceea era un praznic al Iudeilor; şi Isus S’a suit la Ierusalim.
John	5	2	În Ierusalim, lîngă Poarta Oilor, este o scăldătoare, numită în evreieşte Betesda, care are cinci pridvoare.
John	5	3	În pridvoarele acestea zăceau o mulţime de bolnavi, orbi, şchiopi, uscaţi, cari aşteptau mişcarea apei.
John	5	4	Căci un înger al Domnului se pogora, din cînd în cînd, în scăldătoare, şi turbura apa. Şi cel dintîi, care se pogora în ea, după turburarea apei, se făcea sănătos, orice boală ar fi avut.
John	5	5	Acolo se afla un om bolnav de treizeci şi opt de ani.
John	5	6	Isus, cînd l-a văzut zăcînd, şi, fiindcă ştia că este bolnav de multă vreme, i-a zis: „Vrei să te faci sănătos?“
John	5	7	„Doamne“, I-a răspuns bolnavul, „n’am pe nimeni să mă bage în scăldătoare cînd se turbură apa; şi, pînă să mă duc eu, se pogoară altul înaintea mea.
John	5	8	„Scoală-te“, i-a zis Isus, „ridică-ţi patul şi umblă.“
John	5	9	Îndată omul acela s’a făcut sănătos, şi-a luat patul, şi umbla. Ziua aceea era o zi de Sabat.
John	5	10	Iudeii ziceau deci celui ce fusese vindecat: „Este ziua Sabatului; nu-ţi este îngăduit să-ţi ridici patul“.
John	5	11	El le-a răspuns: „Celce m’a făcut sănătos, mi-a zis: «Ridică-ţi patul, şi umblă.“
John	5	12	Ei l-au întrebat: „Cine este omul acela, care ţi-a zis: «Ridică-ţi patul, şi umblă?.“
John	5	13	Dar cel vindecat nu ştia cine este: căci Isus se făcuse nevăzut din norodul care era în locul acela.
John	5	14	După aceea, Isus l-a găsit în Templu, şi i-a zis: „Iată că te-ai făcut sănătos; de acum să nu mai păcătuieşti, ca să nu ţi se întîmple ceva mai rău.“
John	5	15	Omul acela s’a dus, şi a spus Iudeilor că Isus este Acela care-l făcuse sănătos.
John	5	16	Din pricina aceasta, Iudeii au început să urmărească pe Isus, şi căutau să-L omoare, fiindcă făcea aceste lucruri în ziua Sabatului.
John	5	17	Dar Isus le-a răspuns: „Tatăl Meu lucrează pînă acum; şi Eu de asemenea lucrez.“
John	5	18	Tocmai de aceea căutau şi mai mult Iudeii să-L omoare, nu numai fiindcă deslega ziua Sabatului, dar şi pentrucă zicea că Dumnezeu este Tatăl Său, şi Se făcea astfel deopotrivă cu Dumnezeu.
John	5	19	Isus a luat din nou cuvîntul, şi le-a zis: „Adevărat, adevărat vă spun, că, Fiul nu poate face nimic dela Sine; El nu face decît ce vede pe Tatăl făcînd; şi tot ce face Tatăl, face şi Fiul întocmai.
John	5	20	Căci Tatăl iubeşte pe Fiul, şi-I arată tot ce face; şi-I va arăta lucrări mai mari decît acestea, ca voi să vă minunaţi.
John	5	21	În adevăr, după cum Tatăl înviază morţii, şi le dă viaţă, tot aşa şi Fiul dă viaţă cui vrea.
John	5	22	Tatăl nici nu judecă pe nimeni, ci toată judecata a dat-o Fiului,
John	5	23	pentru ca toţi să cinstească pe Fiul cum cinstesc pe Tatăl. Cine nu cinsteşte pe Fiul, nu cinsteşte pe Tatăl, care L-a trimes.
John	5	24	Adevărat, adevărat vă spun, că cine ascultă cuvintele Mele, şi crede în Celce M’a trimes, are viaţa vecinică, şi nu vine la judecată, ci a trecut din moarte la viaţă.
John	5	25	Adevărat, adevărat vă spun, că vine ceasul, şi acum a şi venit, cînd cei morţi vor auzi glasul Fiului lui Dumnezeu, şi ceice-l vor asculta, vor învia.
John	5	26	Căci, dupăcum Tatăl are viaţa în Sine, tot aşa a dat şi Fiului să aibă viaţa în Sine.
John	5	27	Şi I-a dat putere să judece, întrucît este Fiu al omului.
John	5	28	Nu vă miraţi de lucrul acesta; pentrucă vine ceasul cînd toţi cei din morminte vor auzi glasul Lui,
John	5	29	şi vor ieşi afară din ele. Ceice au făcut binele, vor învia pentru viaţă; iar ceice au făcut răul, vor învia pentru judecată.
John	5	30	Eu nu pot face nimic dela Mine însumi: judec după cum aud; şi judecata Mea este dreaptă, pentru că nu caut să fac voia Mea, ci voia Tatălui, care M’a trimes.
John	5	31	Dacă Eu mărturisesc despre Mine însumi, mărturia Mea nu este adevărată.
John	5	32	Este un Altul, care mărturiseşte despre mine; şi ştiu că mărturisirea, pe care o face El despre Mine, este adevărată.
John	5	33	Voi aţi trimes la Ioan, şi el a mărturisit pentru adevăr.
John	5	34	Nu că mărturia, pe care o primesc Eu, vine dela un om; dar spun lucrurile acestea pentru ca să fiţi mîntuiţi.
John	5	35	Ioan era lumina, care este aprinsă şi luminează, şi voi aţi vrut să vă veseliţi cîtăva vreme la lumina lui.
John	5	36	Dar Eu am o mărturie mai mare decît a lui Ioan; căci lucrările, pe cari Mi le-a dat Tatăl să le săvîrşesc, tocmai lucrările acestea, pe cari le fac Eu, mărturisesc despre Mine că Tatăl M’a trimes.
John	5	37	Şi Tatăl, care M’a trimes, a mărturisit El însuş despre Mine. Voi nu I-aţi auzit niciodată glasul, nu I-aţi văzut deloc faţa;
John	5	38	şi Cuvîntul Lui nu rămîne în voi, pentrucă nu credeţi în Acela, pe care L-a trimes El.
John	5	39	Cercetaţi Scripturile, pentru că socotiţi că în ele aveţi viaţa vecinică, dar tocmai ele mărturisesc despre Mine.
John	5	40	Şi nu vreţi să veniţi la Mine, ca să aveţi viaţa!
John	5	41	Eu nu umblu după slava care vine dela oameni.
John	5	42	Dar ştiu că n’aveţi în voi dragoste de Dumnezeu.
John	5	43	Eu am venit în Numele Tatălui Meu, şi nu Mă primiţi; dacă va veni un altul, în numele lui însuş, pe acela îl veţi primi.
John	5	44	Cum puteţi crede voi, cari umblaţi după slava, pe care v’o daţi unii altora, şi nu căutaţi slava care vine dela singurul Dumnezeu?
John	5	45	Să nu credeţi că vă voi învinui înaintea Tatălui; este cine să vă învinuiască: Moise, în care v’aţi pus nădejdea.
John	5	46	Căci, dacă aţi crede pe Moise, M’aţi crede şi pe Mine, pentrucă el a scris despre Mine.
John	5	47	Dar dacă nu credeţi cele scrise de el, cum veţi crede cuvintele Mele?“
------------------------Ioan, capitolul 6
John	6	1	După aceea, Isus S’a dus dincolo de marea Galileii, numită marea Tiberiadei.
John	6	2	O mare gloată mergea după El, pentrucă vedea semnele pe cari le făcea cu cei bolnavi.
John	6	3	Isus S’a suit pe munte, şi şedea acolo cu ucenicii Săi.
John	6	4	Paştele, praznicul Iudeilor, erau aproape.
John	6	5	Isus Şi-a ridicat ochii, şi a văzut că o mare gloată vine spre El. Şi a zis lui Filip: „De unde avem să cumpărăm pîni ca să mănînce oamenii aceştia?“
John	6	6	Spunea lucrul acesta ca să-l încerce, pentrucă ştia ce are de gînd să facă.
John	6	7	Filip i-a răspuns: „Pînile, pe cari le-am putea cumpăra cu două sute de lei {Greceşte: dinari}, n’ar ajunge ca fiecare să capete puţintel din ele.“
John	6	8	Unul din ucenicii Săi, Andrei, fratele lui Simon Petru, I-a zis:
John	6	9	„Este aici un băieţel, care are cinci pîni de orz şi doi peşti; dar ce sînt acestea la atîţia?“
John	6	10	Isus a zis: „Spuneţi oamenilor să şadă jos.“ În locul acela era multă iarbă. Oamenii au şezut jos, în număr de aproape cinci mii.
John	6	11	Isus a luat pînile, a mulţămit lui Dumnezeu, le-a împărţit ucenicilor, iar ucenicii le-au împărţit celorce şedeau jos; de asemenea, le-a dat şi din peşti cît au voit.
John	6	12	Dupăce s’au săturat, Isus a zis ucenicilor Săi: „Strîngeţi fărămiturile cari au rămas, ca să nu se piardă nimic.“
John	6	13	Le-au adunat deci, şi au umplut douăsprezece coşuri cu fărămiturile cari rămăseseră din cele cinci pîni de orz, după ce mîncaseră toţi.
John	6	14	Oamenii aceia, cînd au văzut minunea, pe care o făcuse Isus, ziceau: „Cu adevărat, acesta este proorocul cel aşteptat în lume.“
John	6	15	Isus, fiindcă ştia că au de gînd să vină să-L ia cu sila ca să-L facă împărat, S’a dus iarăş la munte, numai El singur.
John	6	16	Cînd s’a înserat, ucenicii Lui s’au coborît la marginea mării.
John	6	17	S’au suit într’o corabie, şi treceau marea, ca să se ducă în Capernaum. Se întunecase, şi Isus tot nu venise la ei.
John	6	18	Sufla un vînt puternic şi marea era întărîtată.
John	6	19	După ce au vîslit cam douăzeci şi cinci sau treizeci de stadii, văd pe Isus umblînd pe mare şi apropiindu-Se de corabie. Şi s’au înfricoşat.
John	6	20	Dar Isus le-a zis: „Eu sînt, nu vă temeţi!“
John	6	21	Voiau deci să-L ia în corabie. Şi corabia a sosit îndată la locul spre care mergeau.
John	6	22	Norodul, care rămăsese de cealaltă parte a mării, băgase de seamă că acolo nu era decît o corabie, şi că Isus nu Se suise în corabia aceasta cu ucenicii Lui, ci ucenicii plecaseră singuri cu ea.
John	6	23	A doua zi sosiseră alte corăbii din Tiberiada, aproape de locul unde mîncaseră ei pînea, dupăce Domnul mulţămise lui Dumnezeu.
John	6	24	Cînd au văzut noroadele că nici Isus, nici ucenicii Lui nu erau acolo, s’au suit şi ele în corăbiile acestea, şi s’au dus la Capernaum să caute pe Isus.
John	6	25	Cînd L-au găsit, dincolo de mare, I-au zis: „Învăţătorule, cînd ai venit aici?“
John	6	26	Drept răspuns, Isus le-a zis: „Adevărat, adevărat, vă spun, că Mă căutaţi nu pentrucă aţi văzut semne, ci pentrucă aţi mîncat din pînile acelea, şi v’aţi săturat.
John	6	27	Lucraţi nu pentru mîncarea peritoare, ci pentru mîncarea, care rămîne pentru viaţa vecinică, şi pe care v’o va da Fiul omului; căci Tatăl, adică, însuş Dumnezeu, pe el L-a însemnat cu pecetea Lui.“
John	6	28	Ei I-au zis: „Ce să facem ca să săvîrşim lucrările lui Dumnezeu?“
John	6	29	Isus le-a răspuns: „Lucrarea pe care o cere Dumnezeu este aceasta: să credeţi în Acela, pe care L-a trimes El.“
John	6	30	„Ce semn faci Tu, deci“, I-au zis ei, „ca să-l vedem, şi să credem în Tine? Ce lucrezi Tu?
John	6	31	Părinţii noştri au mîncat mană în pustie, după cum este scris: «Le-a dat să mănînce pîne din cer.“
John	6	32	Isus le-a zis: „Adevărat, adevărat, vă spun, că Moise nu v’a dat pînea din cer, ci Tatăl Meu vă dă adevărata pîne din cer;
John	6	33	căci Pînea lui Dumnezeu este aceea care se pogoară din cer, şi dă lumii viaţa“.
John	6	34	„Doamne“, I-au zis ei, „dă-ne totdeauna această pîne.“
John	6	35	Isus le-a zis: „Eu sînt Pînea vieţii. Cine vine la Mine, nu va flămînzi niciodată; şi cine crede în Mine, nu va înseta niciodată.
John	6	36	Dar v’am spus că M’aţi şi văzut, şi tot nu credeţi.
John	6	37	Tot ce-Mi dă Tatăl, va ajunge la Mine; şi pe cel ce vine la Mine, nu-l voi izgoni afară:
John	6	38	căci M’am pogorît din cer ca să fac nu voia Mea, ci voia Celui ce M’a trimes.
John	6	39	Şi voia Celuice M’a trimes, este să nu pierd nimic din tot ce Mi-a dat El, ci să-l înviez în ziua de apoi.
John	6	40	Voia Tatălui meu este ca oricine vede pe Fiul, şi crede în El, să aibă viaţa vecinică; şi Eu îl voi învia în ziua de apoi.“
John	6	41	Iudeii cîrteau împotriva Lui, pentrucă zisese: „Eu sînt pînea care s’a pogorît din cer.“
John	6	42	Şi ziceau: „Oare nu este acesta Isus, fiul lui Iosif, pe al cărui tată şi mamă îi cunoaştem? Cum dar zice El: «Eu M’am pogorît din cer?“
John	6	43	Isus le-a răspuns: „Nu cîrtiţi între voi.
John	6	44	Nimeni nu poate veni la Mine, dacă nu-l atrage Tatăl, care M’a trimes; şi Eu îl voi învia în ziua de apoi.
John	6	45	În prooroci este scris: «Toţi vor fi învăţaţi de Dumnezeu.» Aşa că oricine a ascultat pe Tatăl, şi a primit învăţătura Lui, vine la Mine.
John	6	46	Nu că cineva a văzut pe Tatăl, afară de Acela care vine dela Dumnezeu; da, Acela a văzut pe Tatăl.
John	6	47	Adevărat, adevărat, vă spun, că cine crede în Mine, are viaţa vecinică.
John	6	48	Eu sînt Pînea vieţii.
John	6	49	Părinţii voştri au mîncat mană în pustie, şi au murit.
John	6	50	Pînea, care se pogoară din cer, este de aşa fel, ca cineva să mănînce din ea, şi să nu moară.
John	6	51	Eu sînt Pînea vie, care s’a pogorît din cer. Dacă mănîncă cineva din pînea aceasta, va trăi în veac; şi pînea, pe care o voi da Eu, este trupul Meu, pe care îl voi da pentru viaţa lumii.“
John	6	52	La auzul acestor cuvinte, Iudeii se certau între ei, şi ziceau: „Cum poate omul acesta să ne dea trupul Lui să-l mîncăm?“
John	6	53	Isus le-a zis: „Adevărat, adevărat, vă spun, că, dacă nu mîncaţi trupul Fiului omului, şi dacă nu beţi sîngele Lui, n’aveţi viaţa în voi înşivă.
John	6	54	Cine mănîncă trupul Meu, şi bea sîngele Meu, are viaţa vecinică; şi Eu îl voi învia în ziua de apoi.
John	6	55	Căci trupul Meu este cu adevărat o hrană, şi sîngele Meu este cu adevărat o băutură.
John	6	56	Cine mănîncă trupul Meu, şi bea sîngele Meu, rămîne în Mine, şi Eu rămîn în el.
John	6	57	După cum Tatăl, care este viu, M’a trimes pe Mine, şi Eu trăiesc prin Tatăl, tot aşa, cine Mă mănîncă pe Mine, va trăi şi el prin Mine.
John	6	58	Astfel este pînea, care s’a pogorît din cer, nu ca mana, pe care au mîncat-o părinţii voştri, şi totuş au murit: cine mănîncă pînea aceasta, va trăi în veac.“
John	6	59	Isus a spus aceste lucruri în sinagogă, cînd învăţa pe oameni în Capernaum.
John	6	60	Mulţi din ucenicii Lui, după ce au auzit aceste cuvinte, au zis: „Vorbirea aceasta este prea de tot: cine poate s’o sufere?“
John	6	61	Isus, care ştia în Sine că ucenicii Săi cîrteau împotriva vorbirii acesteia, le-a zis: „Vorbirea aceasta este pentru voi o pricină de poticnire?
John	6	62	Dar dacă aţi vedea pe Fiul omului suindu-Se unde era mai înainte? …
John	6	63	Duhul este acela care dă viaţă, carnea nu foloseşte la nimic; cuvintele, pe cari vi le-am spus Eu, sînt duh şi viaţă.
John	6	64	Dar sînt unii din voi cari nu cred.“ Căci Isus ştia dela început cine erau ceice nu cred, şi cine era celce avea să-L vîndă.
John	6	65	Şi a adăogat: „Tocmai de aceea v’am spus că nimeni nu poate să vină la Mine, dacă nu i-a fost dat de Tatăl Meu.“
John	6	66	Din clipa aceea, mulţi din ucenicii Lui s’au întors înapoi, şi nu mai umblau cu El.
John	6	67	Atunci Isus a zis celor doisprezece: „Voi nu vreţi să vă duceţi?“
John	6	68	„Doamne“, I-a răspuns Simon Petru, „la cine să ne ducem? Tu ai cuvintele vieţii vecinice.
John	6	69	Şi noi am crezut, şi am ajuns la cunoştinţa că Tu eşti Hristosul, Sfîntul lui Dumnezeu.“
John	6	70	Isus le-a răspuns: „Nu v’am ales Eu pe voi cei doisprezece? Şi totuş unul din voi este un drac.“
John	6	71	Vorbea despre Iuda, fiul lui Simon Iscarioteanul; căci el avea să-L vîndă: el, unul din cei doisprezece.
------------------------Ioan, capitolul 7
John	7	1	După aceea, Isus străbătea Galilea; nu voia să stea în Iudea, pentrucă Iudeii căutau să-L omoare.
John	7	2	Şi praznicul Iudeilor, praznicul zis al Corturilor, era aproape.
John	7	3	Fraţii Lui I-au zis: „Pleacă de aici, şi du-Te în Iudea, ca să vadă şi ucenicii Tăi lucrările, pe cari le faci.
John	7	4	Nimeni nu face ceva în ascuns, cînd caută să se facă cunoscut: dacă faci aceste lucruri, arată-Te lumii.“
John	7	5	Căci nici fraţii Lui nu credeau în El.
John	7	6	Isus le-a zis: „Vremea Mea n’a sosit încă, dar vouă vremea totdeauna vă este prielnică.
John	7	7	Pe voi lumea nu vă poate urî; pe Mine Mă urăşte, pentrucă mărturisesc despre ea că lucrările ei sînt rele.
John	7	8	Suiţi-vă voi la praznicul acesta; Eu încă nu Mă sui la praznicul acesta, fiindcă nu Mi s’a împlinit încă vremea.“
John	7	9	Dupăce le-a spus aceste lucruri, a rămas în Galilea.
John	7	10	După ce s’au suit fraţii Lui la praznic, S’a suit şi El, dar nu pe faţă, ci cam pe ascuns.
John	7	11	Iudeii Îl căutau în timpul praznicului, şi ziceau: „Unde este?“
John	7	12	Noroadele vorbeau mult în şoaptă despre El. Unii ziceau: „Este un om bun.“ Alţii ziceau: „Nu, ci duce norodul în rătăcire.“
John	7	13	Totuş, de frica Iudeilor, nimeni nu vorbea de El pe faţă.
John	7	14	Pela jumătatea praznicului, Isus S’a suit la Templu. Şi învăţa norodul.
John	7	15	Iudeii se mirau, şi ziceau: „Cum are omul acesta învăţătură, căci n’a învăţat niciodată?“
John	7	16	Isus le-a răspuns: „Învăţătura Mea nu este a Mea, ci a Celuice M’a trimes pe Mine.
John	7	17	Dacă vrea cineva să facă voia Lui, va ajunge să cunoască dacă învăţătura este de la Dumnezeu, sau dacă Eu vorbesc dela Mine.
John	7	18	Cine vorbeşte dela sine, caută slava lui însuş; dar cine caută slava Celuice l-a trimes, acela este adevărat, şi în el nu este strîmbătate.
John	7	19	Oare nu v’a dat Moise Legea? Totuş nimeni din voi nu ţine Legea. De ce căutaţi să Mă omorîţi?“
John	7	20	Norodul I-a răspuns: „Ai drac. Cine caută să Te omoare?“
John	7	21	Drept răspuns, Isus le-a zis: „O lucrare am făcut, şi toţi vă miraţi de ea.
John	7	22	Moise v’a dat porunca privitoare la tăierea împrejur – nu că ea vine dela Moise, ci dela patriarhi – şi voi tăiaţi împrejur pe om în ziua Sabatului.
John	7	23	Dacă un om primeşte tăierea împrejur în ziua Sabatului, ca să nu se calce Legea lui Moise, de ce turbaţi de mînie împotriva Mea, pentrucă am însănătoşat un om întreg în ziua Sabatului?
John	7	24	Nu judecaţi după înfăţişare, ci judecaţi după dreptate.“
John	7	25	Nişte locuitori din Ierusalim ziceau: „Nu este El acela, pe care caută ei să-L omoare?
John	7	26	Şi totuş, iată că vorbeşte pe faţă, şi ei nu-I zic nimic! Nu cumva, în adevăr, cei mai mari vor fi cunoscut că El este Hristosul?
John	7	27	Dar noi ştim de unde este omul acesta; însă, cînd va veni Hristosul, nimeni nu va şti de unde este.“
John	7	28	Şi Isus, pe cînd învăţa pe norod în Templu, striga: „Mă cunoaşteţi şi Mă ştiţi de unde sînt! Eu n’am venit dela Mine însumi, ci Cel ce M’a trimes, este adevărat, şi voi nu-L cunoaşteţi.
John	7	29	Eu Îl cunosc, căci vin dela El, şi El M’a trimes.“
John	7	30	Ei căutau deci să-L prindă; şi nimeni n’a pus mîna pe El, căci încă nu-I sosise ceasul.
John	7	31	Mulţi din norod au crezut în El, şi ziceau: „Cînd va veni Hristosul, va face mai multe semne decît a făcut omul acesta?“
John	7	32	Fariseii au auzit pe norod spunînd în şoaptă aceste lucruri despre El. Atunci preoţii cei mai de seamă şi Fariseii au trimes nişte aprozi să-L prindă.
John	7	33	Isus a zis: „Mai sînt cu voi puţină vreme, şi apoi Mă duc la Cel ce M’a trimes.
John	7	34	Voi Mă veţi căuta, şi nu Mă veţi găsi; şi unde voi fi Eu, voi nu puteţi veni.“
John	7	35	Iudeii au zis între ei: „Unde are de gînd să se ducă omul acesta, ca să nu-l putem găsi? Doar n’o avea de gînd să se ducă la cei împrăştiaţi printre Greci, şi să înveţe pe Greci?
John	7	36	Ce însemnează cuvintele acestea, pe cari le-a spus: «Mă veţi căuta, şi nu Mă veţi găsi; şi unde voi fi Eu, voi nu puteţi veni?“
John	7	37	În ziua de pe urmă, care era ziua cea mare a praznicului, Isus a stătut în picioare, şi a strigat: „Dacă însetează cineva, să vină la Mine, şi să bea.
John	7	38	Cine crede în Mine, din inima lui vor curge rîuri de apă vie, cum zice Scriptura.“
John	7	39	Spunea cuvintele acestea despre Duhul, pe care aveau să-L primească ceice vor crede în El. Căci Duhul Sfînt încă nu fusese dat, fiindcă Isus nu fusese încă proslăvit.
John	7	40	Unii din norod, cînd au auzit aceste cuvinte, ziceau: „Acesta este cu adevărat Proorocul.“
John	7	41	Alţii ziceau: „Acesta este Hristosul.“ Şi alţii ziceau: „Cum, din Galilea are să vină Hristosul?
John	7	42	Nu zice Scriptura că Hristosul are să vină din sămînţa lui David, şi din satul Betleem, unde era David?“
John	7	43	S’a făcut deci desbinare în norod din pricina Lui.
John	7	44	Unii din ei voiau să-L prindă; dar nimeni n’a pus mîna pe El.
John	7	45	Aprozii s’au întors deci la preoţii cei mai de seamă şi la Farisei. Şi aceştia le-au zis: „De ce nu L-aţi adus?“
John	7	46	Aprozii au răspuns: „Niciodată n’a vorbit vreun om ca omul acesta.“
John	7	47	Fariseii le-au răspuns: „Doar n’aţi fi fost duşi şi voi în rătăcire?
John	7	48	A crezut în El vreunul din mai marii noştri sau din Farisei?
John	7	49	Dar norodul acesta, care nu ştie Legea, este blestemat!“
John	7	50	Nicodim, cel care venise la Isus noaptea, şi care era unul din ei, le-a zis:
John	7	51	„Legea noastră osîndeşte ea pe un om înainte ca să-l asculte şi să ştie ce face?“
John	7	52	Drept răspuns, ei i-au zis: „Şi tu eşti din Galilea? Cercetează bine, şi vei vedea că din Galilea nu s’a ridicat niciun prooroc.“
John	7	53	(Şi s’a întors fiecare acasă.
------------------------Ioan, capitolul 8
John	8	1	Isus S’a dus la muntele Măslinilor.
John	8	2	Dar disdedimineaţă, a venit din nou în Templu; şi tot norodul a venit la El. El a şezut jos, şi-i învăţa.
John	8	3	Atunci cărturarii şi Fariseii I-au adus o femeie prinsă în preacurvie. Au pus-o în mijlocul norodului,
John	8	4	şi au zis lui Isus: „Învăţătorule, femeia aceasta a fost prinsă chiar cînd săvîrşea preacurvia.
John	8	5	Moise, în Lege, ne-a poruncit să ucidem cu pietre pe astfel de femei: Tu dar ce zici?“
John	8	6	Spuneau lucrul acesta ca să-L ispitească şi să-L poată învinui. Dar Isus S’a plecat în jos, şi scria cu degetul pe pămînt.
John	8	7	Fiindcă ei nu încetau să-L întrebe, El S’a ridicat în sus, şi le-a zis: „Cine dintre voi este fără păcat, să arunce cel dintîi cu piatra în ea.“
John	8	8	Apoi S’a plecat iarăş, şi scria cu degetul pe pămînt.
John	8	9	Cînd au auzit ei cuvintele acestea, s’au simţit mustraţi de cugetul lor, şi au ieşit afară, unul cîte unul, începînd dela cei mai bătrîni, pînă la cei din urmă. Şi Isus a rămas singur cu femeia, care stătea în mijloc.
John	8	10	Atunci S’a ridicat în sus; şi, cînd n’a mai văzut pe nimeni decît pe femeie, Isus i-a zis: „Femeie, unde sînt pîrîşii tăi? Nimeni nu te-a osîndit?“
John	8	11	„Nimeni, Doamne“, I-a răspuns ea. Şi Isus i-a zis: „Nici Eu nu te osîndesc. Du-te, şi să nu mai păcătuieşti.“)
John	8	12	Isus le-a vorbit din nou, şi a zis: „Eu sînt Lumina lumii; cine Mă urmează pe Mine, nu va umbla în întunerec, ci va avea lumina vieţii.“
John	8	13	La auzul acestor vorbe, Fariseii I-au zis: „Tu mărturiseşti despre Tine însuţi: deci mărturia Ta nu este adevărată.“
John	8	14	Drept răspuns, Isus le-a zis: „Chiar dacă Eu mărturisesc despre Mine însumi, totuş mărturia Mea este adevărată; căci Eu ştiu de unde am venit şi unde Mă duc, dar voi nu ştiţi nici de unde vin nici unde Mă duc.
John	8	15	Voi judecaţi după înfăţişare; Eu nu judec pe nimeni.
John	8	16	Şi chiar dacă judec, judecata Mea este adevărată, pentrucă nu sînt singur, ci Tatăl, care M’a trimes, este cu Mine.
John	8	17	În Legea voastră este scris că mărturia a doi oameni este adevărată:
John	8	18	deci despre Mine însumi, mărturisesc Eu, şi despre Mine mărturiseşte şi Tatăl, care M’a trimes.“
John	8	19	Ei I-au zis deci: „Unde este Tatăl Tău?“ Isus a răspuns: „Voi nu Mă cunoaşteţi nici pe Mine, nici pe Tatăl Meu. Dacă M’aţi cunoaşte pe Mine, aţi cunoaşte şi pe Tatăl Meu.“
John	8	20	Isus a spus aceste cuvinte, pe cînd învăţa pe norod în Templu, în locul unde era vistieria; şi nimeni n’a pus mîna pe el, pentrucă încă nu-I sosise ceasul.
John	8	21	Isus le-a mai spus: „Eu Mă duc, şi Mă veţi căuta, şi veţi muri în păcatul vostru; acolo unde Mă duc Eu, voi nu puteţi veni.“
John	8	22	Atunci Iudeii au zis: „Doar n’o avea de gînd să se omoare, de zice: «Unde Mă duc Eu, voi nu puteţi veni!“
John	8	23	„Voi sînteţi de jos“, le-a zis El; „Eu sînt de sus: voi sînteţi din lumea aceasta, Eu nu sînt din lumea aceasta.
John	8	24	De aceea v’am spus că veţi muri în păcatele voastre; căci, dacă nu credeţi că Eu sînt, veţi muri în păcatele voastre.“
John	8	25	„Cine eşti Tu?“ I-au zis ei. Isus le-a răspuns: „Ceeace dela început vă spun că sînt.“
John	8	26	Am multe de zis despre voi şi de osîndit în voi; dar Celce M-a trimes, este adevărat; şi Eu, ce am auzit de la El, aceea spun lumii.“
John	8	27	Ei n’au înţeles că le vorbea despre Tatăl.
John	8	28	Isus deci le-a zis: „Cînd veţi înălţa pe Fiul omului, atunci veţi cunoaşte că Eu sînt, şi că nu fac nimic dela Mine însumi, ci vorbesc după cum M’a învăţat Tatăl Meu.
John	8	29	Cel ce M’a trimes, este cu Mine; Tatăl nu M’a lăsat singur, pentrucă totdeauna fac ce-I este plăcut.“
John	8	30	Pe cînd vorbea Isus astfel, mulţi au crezut în El.
John	8	31	Şi a zis Iudeilor, cari crezuseră în El: „Dacă rămîneţi în cuvîntul Meu, sînteţi în adevăr ucenicii Mei;
John	8	32	veţi cunoaşte adevărul, şi adevărul vă va face slobozi.“
John	8	33	Ei I-au răspuns: „Noi sîntem sămînţa lui Avraam, şi n’am fost niciodată robii nimănui; cum zici Tu: «Veţi fi slobozi!“
John	8	34	„Adevărat, adevărat, vă spun“, le-a răspuns Isus, „că, oricine trăieşte în păcat, este rob al păcatului.
John	8	35	Şi robul nu rămîne pururea în casă; fiul însă rămîne pururea.
John	8	36	Deci, dacă Fiul vă face slobozi, veţi fi cu adevărat slobozi.
John	8	37	Ştiu că sînteţi sămînţa lui Avraam; dar căutaţi să Mă omorîţi, pentrucă nu pătrunde în voi cuvîntul Meu.
John	8	38	Eu spun ce am văzut la Tatăl Meu; şi voi faceţi ce aţi auzit dela tatăl vostru.“
John	8	39	„Tatăl nostru“, I-au răspuns ei, „este Avraam“. Isus le-a zis: „Dacă aţi fi copii ai lui Avraam, aţi face faptele lui Avraam.
John	8	40	Dar acum căutaţi să Mă omorîţi, pe Mine, un om, care v’am spus adevărul, pe care l-am auzit dela Dumnezeu. Aşa ceva Avraam n’a făcut.
John	8	41	Voi faceţi faptele tatălui vostru.“ Ei I-au zis: „Noi nu sîntem copii născuţi din curvie; avem un singur Tată: pe Dumnezeu.“
John	8	42	Isus le-a zis: „Dacă ar fi Dumnezeu Tatăl vostru, M’aţi iubi şi pe Mine, căci Eu am ieşit şi vin dela Dumnezeu: n’am venit dela Mine însumi, ci El M’a trimes.
John	8	43	Pentru ce nu înţelegeţi vorbirea Mea? Pentru că nu puteţi asculta Cuvîntul Meu.
John	8	44	Voi aveţi de tată pe diavolul; şi vreţi să împliniţi poftele tatălui vostru. El dela început a fost ucigaş; şi nu stă în adevăr, pentrucă în el nu este adevăr. Oridecîteori spune o minciună, vorbeşte din ale lui, căci este mincinos şi tatăl minciunii.
John	8	45	Iar pe Mine, pentrucă spun adevărul, nu Mă credeţi.
John	8	46	Cine din voi Mă poate dovedi că am păcat? Dacă spun adevărul, pentru ce nu Mă credeţi?
John	8	47	Cine este din Dumnezeu, ascultă cuvintele lui Dumnezeu; voi de aceea n’ascultaţi, pentrucă nu sînteţi din Dumnezeu.“
John	8	48	Iudeii I-au răspuns: „Nu zicem noi bine că eşti Samaritean, şi că ai drac?“
John	8	49	„N’am drac“ le-a răspuns Isus; „ci Eu cinstesc pe Tatăl Meu, dar voi nu Mă cinstiţi.
John	8	50	Eu nu caut slava Mea; este Unul care o caută şi care judecă.
John	8	51	Adevărat, adevărat, vă spun, că, dacă păzeşte cineva cuvîntul Meu, în veac nu va vedea moartea.“
John	8	52	„Acum“, I-au zis Iudeii, „vedem bine că ai drac; Avraam a murit, proorocii de asemenea au murit, şi tu zici: «Dacă păzeşte cineva cuvîntul Meu, în veac nu va gusta moartea.»
John	8	53	Doar n’ai fi Tu mai mare decît părintele nostru Avraam, care a murit? Şi decît proorocii, cari de asemenea au murit? Cine te crezi Tu că eşti?“
John	8	54	Isus a răspuns: „Dacă Mă slăvesc Eu însumi, slava Mea nu este nimic; Tatăl Meu Mă slăveşte, El, despre care voi ziceţi că este Dumnezeul vostru;
John	8	55	şi totuş nu-L cunoaşteţi. Eu Îl cunosc bine; şi dacă aş zice că nu-L cunosc, aş fi şi Eu un mincinos ca voi. Dar îl cunosc şi păzesc Cuvîntul Lui.
John	8	56	Tatăl vostru Avraam a săltat de bucurie că are să vadă ziua Mea: a văzut-o şi s’a bucurat.“
John	8	57	„N’ai nici cincizeci ce ani“, I-au zis Iudeii, „şi ai văzut pe Avraam!“
John	8	58	Isus le-a zis: „Adevărat, adevărat, vă spun că, mai înainte ca să se nască Avraam, sînt Eu.“
John	8	59	La auzul acestor vorbe, au luat pietre ca să arunce în El. Dar Isus S’a ascuns, şi a ieşit din Templu, trecînd prin mijlocul lor. Şi aşa a plecat din Templu.
------------------------Ioan, capitolul 9
John	9	1	Cînd trecea, Isus a văzut pe un orb din naştere.
John	9	2	Ucenicii Lui L-au întrebat: „Învăţătorule, cine a păcătuit: omul acesta sau părinţii lui, de s’a născut orb?“
John	9	3	Isus a răspuns: „N’a păcătuit nici omul acesta, nici părinţii lui; ci s’a născut aşa, ca să se arate în el lucrările lui Dumnezeu.
John	9	4	Cît este ziuă, trebuie să lucrez lucrările Celuice M’a trimes; vine noaptea, cînd nimeni nu mai poate să lucreze.
John	9	5	Cît sînt în lume, sînt Lumina lumii.“
John	9	6	După ce a zis aceste vorbe, a scuipat pe pămînt şi a făcut tină din scuipat. Apoi a uns ochii orbului cu tina aceasta,
John	9	7	şi i-a zis: „Du-te de te spală în scăldătoarea Siloamului“ (care, tîlmăcit, însemnează: Trimes). El s’a dus, s’a spălat, şi s’a întors văzînd bine.
John	9	8	Vecinii şi ceice-l cunoscuseră mai înainte ca cerşetor, ziceau: „Nu este acesta celce şedea şi cerşea?“
John	9	9	Unii ziceau: „El este.“ Alţii ziceau: „Nu; dar seamănă cu el.“ Şi el însuş zicea: „Eu sînt.“
John	9	10	Deci i-au zis: „Cum ţi s’au deschis ochii?“
John	9	11	El a răspuns: „Omul acela, căruia i se zice Isus, a făcut tină, mi-a uns ochii, şi mi-a zis: «Du-te la scăldătoarea Siloamului, şi spală-te.» M’am dus, m’am spălat, şi mi-am căpătat vederea.“
John	9	12	„Unde este omul acela“, l-au întrebat ei. El a răspus: „Nu ştiu.“
John	9	13	Au adus la Farisei pe cel ce fusese orb mai înainte.
John	9	14	Şi era o zi de Sabat cînd făcuse Isus tină, şi-i deschisese ochii.
John	9	15	Din nou, Fariseii l-au întrebat şi ei cum şi-a căpătat vederea. Şi el le-a zis: „Mi-a pus tină pe ochi, m’am spălat, şi văd.“
John	9	16	Atunci unii din Farisei au început să zică: „Omul acesta nu vine de la Dumnezeu, pentrucă nu ţine Sabatul.“ Alţii ziceau: „Cum poate un om păcătos să facă asemenea semne?“ Şi era desbinare între ei.
John	9	17	Iarăş au întrebat pe orb: „Tu ce zici despre El, în privinţa faptului că ţi-a deschis ochii?“ „Este un prooroc“, le-a răspuns el.
John	9	18	Iudeii n’au crezut că fusese orb şi că îşi căpătase vederea, pînă n’au chemat pe părinţii lui.
John	9	19	Şi cînd i-au venit părinţii, i-au întrebat: „Acesta este fiul vostru, care spuneţi că s’a născut orb? Cum dar vede acum?“
John	9	20	Drept răspuns, părinţii lui au zis: „Ştim că acesta este fiul nostru, şi că s’a născut orb.
John	9	21	Dar cum vede acum, sau cine i-a deschis ochii, nu ştim. Întrebaţi-l pe el; este în vîrstă, el singur poate vorbi despre ce-l priveşte.“
John	9	22	Părinţii lui au zis aceste lucruri, pentrucă se temeau de Iudei; căci Iudeii hotărîseră acum că, dacă va mărturisi cineva că Isus este Hristosul, să fie dat afară din sinagogă.
John	9	23	De aceea au zis părinţii lui: „Este în vîrstă, întrebaţi-l pe el.“
John	9	24	Fariseii au chemat a doua oară pe omul care fusese orb, şi i-au zis: „Dă slavă lui Dumnezeu: noi ştim că omul acesta este un păcătos.“
John	9	25	El a răspuns: „Dacă este un păcătos, nu ştiu; eu una ştiu: că eram orb, şi acum văd.“
John	9	26	Iarăş l-au întrebat: „Ce ţi-a făcut? Cum ţi-a deschis ochii?“
John	9	27	„Acum v’am spus“, le-a răspuns el, „şi n’aţi ascultat. Pentruce voiţi să mai auziţi încăodată? Doar n’aţi vrea să vă faceţi şi voi ucenicii Lui!“
John	9	28	Ei l-au ocărît, şi i-au zis: „Tu eşti ucenicul Lui, noi sîntem ucenicii lui Moise.
John	9	29	Ştim că Dumnezeu a vorbit lui Moise, dar acesta nu ştim de unde este.“
John	9	30	„Aici este mirarea“, le-a răspuns omul acela, „că voi nu ştiţi de unde este, şi totuş, El mi-a deschis ochii.
John	9	31	Ştim că Dumnezeu n’ascultă pe păcătoşi; ci, dacă este cineva temător de Dumnezeu şi face voia Lui, pe acela îl ascultă.
John	9	32	De cînd este lumea, nu s’a auzit să fi deschis cineva ochii unui orb din naştere.
John	9	33	Dacă omul acesta n’ar veni dela Dumnezeu, n’ar putea face nimic.“
John	9	34	„Tu eşti născut cu totul în păcat“, i-au răspuns ei, „şi vrei să ne înveţi pe noi?“ Şi l-au dat afară.
John	9	35	Isus a auzit că l-au dat afară; şi, cînd l-a găsit, i-a zis: „Crezi tu în Fiul lui Dumnezeu?“
John	9	36	El a răspuns: „Şi cine este, Doamne, ca să cred în El?“
John	9	37	„L-ai şi văzut“, i-a zis Isus, „şi cel care vorbeşte cu tine, Acela este.“
John	9	38	„Cred, Doamne“, I-a zis el; şi I s’a închinat.
John	9	39	Apoi Isus a zis: „Eu am venit în lumea aceasta pentru judecată: ca ceice nu văd, să vadă, şi ceice văd, să ajungă orbi.“
John	9	40	Unii din Fariseii cari erau lîngă el, cînd au auzit aceste vorbe, I-au zis: „Doar n’om fi şi noi orbi!“
John	9	41	„Dacă aţi fi orbi“, le-a răspuns Isus, „n’aţi avea păcat; dar acum ziceţi: «Vedem.» Tocmai de aceea, păcatul vostru rămîne.“
------------------------Ioan, capitolul 10
John	10	1	„Adevărat, adevărat, vă spun că, cine nu intră pe uşă în staulul oilor, ci sare pe altă parte, este un hoţ şi un tîlhar.
John	10	2	Dar cine intră pe uşă, este păstorul oilor.
John	10	3	Portarul îi deschide, şi oile aud glasul lui; el îşi cheamă oile pe nume, şi le scoate afară din staul.
John	10	4	După ce şi-a scos toate oile, merge înaintea lor; şi oile merg după el, pentrucă îi cunosc glasul.
John	10	5	Nu merg deloc după un străin; ci fug de el, pentrucă nu cunosc glasul străinilor.“
John	10	6	Isus le-a spus această pildă, dar ei n’au înţeles despre ce le vorbea.
John	10	7	Isus le-a mai zis: „Adevărat, adevărat, vă spun că Eu sînt uşa oilor.
John	10	8	Toţi ceice au venit înainte de Mine, sînt hoţi şi tîlhari; dar oile n’au ascultat de ei.
John	10	9	Eu sînt Uşa. Dacă intră cineva prin Mine, va fi mîntuit; va intra şi va ieşi, şi va găsi păşune.
John	10	10	Hoţul nu vine decît să fure, să junghie şi să prăpădească. Eu am venit ca oile să aibă viaţă, şi s’o aibă din belşug.
John	10	11	Eu sînt Păstorul cel bun. Păstorul cel bun îşi dă viaţa pentru oi.
John	10	12	Dar cel plătit, care nu este păstor, şi ale cărui oi nu sînt ale lui, cînd vede lupul venind, lasă oile şi fuge; şi lupul le răpeşte şi le împrăştie.
John	10	13	Cel plătit fuge, pentrucă este plătit, şi nu-i pasă de oi.
John	10	14	Eu sînt Păstorul cel bun. Eu Îmi cunosc oile Mele, şi ele Mă cunosc pe Mine,
John	10	15	aşa cum Mă cunoaşte pe Mine Tatăl, şi cum cunosc Eu pe Tatăl; şi Eu Îmi dau viaţa pentru oile Mele.
John	10	16	Mai am şi alte oi, cari nu sînt din staulul acesta; şi pe acelea trebuie să le aduc. Ele vor asculta de glasul Meu, şi va fi o turmă şi un Păstor.
John	10	17	Tatăl Mă iubeşte, pentrucă Îmi dau viaţa, ca iarăş s’o iau.
John	10	18	Nimeni nu Mi-o ia cu sila, ci o dau Eu dela Mine. Am putere s’o dau, şi am putere s’o iau iarăş: aceasta este porunca, pe care am primit-o dela Tatăl Meu.“
John	10	19	Din pricina acestor cuvinte, iarăş s’a făcut desbinare între Iudei.
John	10	20	Mulţi dintre ei ziceau: „Are drac, este nebun; de ce-L ascultaţi?“
John	10	21	Alţii ziceau; „Cuvintele acestea nu sînt cuvinte de îndrăcit; poate un drac să deschidă ochii orbilor.“
John	10	22	În Ierusalim se prăznuia atunci praznicul Înoirii Templului. Era iarna.
John	10	23	Şi Isus Se plimba prin Templu, pe supt pridvorul lui Solomon.
John	10	24	Iudeii L-au înconjurat, şi I-au zis: „Pînă cînd ne tot ţii sufletele în încordare? Dacă eşti Hristosul, spune-ne-o desluşit.“
John	10	25	„V’am spus“, le-a răspuns Isus, „şi nu credeţi. Lucrările, pe cari le fac Eu, în Numele Tatălui Meu, ele mărturisesc despre Mine.
John	10	26	Dar voi nu credeţi, pentrucă, după cum v’am spus, nu sînteţi din oile Mele.
John	10	27	Oile Mele ascultă glasul Meu; Eu le cunosc, şi ele vin după Mine.
John	10	28	Eu le dau viaţa vecinică, în veac nu vor pieri, şi nimeni nu le va smulge din mîna Mea.
John	10	29	Tatăl Meu, care Mi le-a dat, este mai mare decît toţi; şi nimeni nu le poate smulge din mîna Tatălui Meu.
John	10	30	Eu şi Tatăl una sîntem.“
John	10	31	Atunci Iudeii iarăş au luat pietre ca să-L ucidă.
John	10	32	Isus le-a zis: „V’am arătat multe lucrări bune, cari vin dela Tatăl Meu: pentru care din aceste lucrări aruncaţi cu pietre în Mine?“
John	10	33	Iudeii I-au răspuns: „Nu pentru o lucrare bună aruncăm noi cu pietre în Tine, ci pentru o hulă, şi pentrucă Tu, care eşti un om, Te faci Dumnezeu.“
John	10	34	Isus le-a răspuns: „Nu este scris în Legea voastră: «Eu am zis: Sînteţi dumnezei?»
John	10	35	Dacă Legea a numit «dumnezei», pe aceia, cărora le-a vorbit Cuvîntul lui Dumnezeu, – şi Scriptura nu poate fi desfinţată, –
John	10	36	cum ziceţi voi că hulesc Eu, pe care Tatăl M’a sfinţit şi M’a trimes în lume? Şi aceasta, pentrucă am zis: «Sînt Fiul lui Dumnezeu!»
John	10	37	Dacă nu fac lucrările Tatălui Meu, să nu Mă credeţi.
John	10	38	Dar dacă le fac, chiar dacă nu Mă credeţi pe Mine, credeţi măcar lucrările acestea, ca să ajungeţi să cunoaşteţi şi să ştiţi că Tatăl este în Mine şi Eu sînt în Tatăl.“
John	10	39	La auzul acestor vorbe, căutau iarăş să-L prindă; dar El a scăpat din mînile lor.
John	10	40	Isus S’a dus iarăş dincolo de Iordan, în locul unde botezase Ioan la început. Şi a rămas acolo.
John	10	41	Mulţi veneau la El, şi ziceau: „Ioan n’a făcut nici un semn; dar tot ce a spus Ioan despre omul acesta, era adevărat.“
John	10	42	Şi mulţi au crezut în El în locul acela.
------------------------Ioan, capitolul 11
John	11	1	Un oarecare Lazăr din Betania, satul Mariei şi al Martei, sora ei, era bolnav. –
John	11	2	Maria era aceea care a uns pe Domnul cu mir, şi I-a şters picioarele cu părul ei, şi Lazăr cel bolnav era fratele ei. –
John	11	3	Surorile au trimes la Isus să-i spună: „Doamne, iată că acela pe care-l iubeşti, este bolnav.“
John	11	4	Dar Isus, cînd a auzit vestea aceasta, a zis: „Boala aceasta nu este spre moarte, ci spre slava lui Dumnezeu, pentru ca Fiul lui Dumnezeu să fie proslăvit prin ea.“
John	11	5	Şi Isus iubea pe Marta, şi pe sora ei, şi pe Lazăr.
John	11	6	Deci, cînd a auzit că Lazăr este bolnav, a mai zăbovit două zile în locul în care era;
John	11	7	şi în urmă a zis ucenicilor: „Haidem să ne întoarcem în Iudea.“
John	11	8	„Învăţătorule“, I-au zis ucenicii, „acum de curînd căutau Iudeii să Te ucidă cu pietre, şi Te întorci în Iudea?“
John	11	9	Isus a răspuns: „Nu sînt douăsprezece ceasuri în zi? Dacă umblă cineva ziua nu se poticneşte, pentrucă vede lumina lumii acesteia;
John	11	10	dar dacă umblă noaptea, se poticneşte, pentrucă n’are lumina în el.“
John	11	11	După aceste vorbe, le-a zis: „Lazăr, prietenul nostru, doarme: dar Mă duc să-l trezesc din somn.“
John	11	12	Ucenicii I-au zis: „Doamne, dacă doarme, are să se facă bine.“
John	11	13	Isus vorbise despre moartea lui, dar ei credeau că vorbeşte despre odihna căpătată prin somn.
John	11	14	Atunci Isus le-a spus pe faţă: „Lazăr a murit.“
John	11	15	„Şi mă bucur că n’am fost acolo, pentru voi, ca să credeţi. Dar acum, haidem să mergem la el.“
John	11	16	Atunci Toma, zis Geamăn, a zis celorlalţi ucenici: „Haidem să mergem şi noi să murim cu El!“
John	11	17	Cînd a venit Isus, a aflat că Lazăr era de patru zile în mormînt.
John	11	18	Şi, fiindcă Betania era aproape de Ierusalim, cam la cincisprezece stadii,
John	11	19	Mulţi din Iudei veniseră la Marta şi Maria, ca să le mîngîie pentru moartea fratelui lor.
John	11	20	Cînd a auzit Marta că vine Isus, I-a ieşit înainte; iar Maria şedea în casă.
John	11	21	Marta a zis lui Isus: „Doamne, dacă ai fi fost aici, n’ar fi murit fratele meu!
John	11	22	Dar şi acum, ştiu că orice vei cere dela Dumnezeu, Îţi va da Dumnezeu.“
John	11	23	Isus i-a zis: „Fratele tău va învia.“
John	11	24	„Ştiu“, I-a răspuns Marta, „că va învia la înviere, în ziua de apoi.“
John	11	25	Isus i-a zis: „Eu sînt învierea şi viaţa. Cine crede în Mine, chiar dacă ar fi murit, va trăi.
John	11	26	Şi oricine trăieşte, şi crede în Mine, nu va muri niciodată. Crezi lucrul acesta?“
John	11	27	„Da, Doamne,“ I-a zis ea, „cred că Tu eşti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu, care trebuia să vină în lume.“
John	11	28	Dupăce a spus aceste vorbe, s’a dus şi a chemat în taină pe soru-sa Maria, şi i-a zis: „A venit Învăţătorul şi te cheamă.“
John	11	29	Maria, cum a auzit, s’a sculat iute, şi s’a dus la El.
John	11	30	Căci Isus nu intrase încă în sat, ci era tot în locul unde Îl întîmpinase Marta.
John	11	31	Iudeii, cari erau cu Maria în casă şi o mîngîiau, cînd au văzut-o sculîndu-se iute şi ieşind afară, au mers după ea, căci ziceau: „Se duce la mormînt, ca să plîngă acolo.“
John	11	32	Maria, cînd a ajuns unde era Isus, şi L-a văzut, s’a aruncat la picioarele Lui, şi I-a zis: „Doamne, dacă ai fi fost aici, n’ar fi murit fratele meu.“
John	11	33	Isus, cînd a văzut-o plîngînd, pe ea şi pe Iudeii cari veniseră cu ea, S’a înfiorat în duhul Lui, şi S’a tulburat.
John	11	34	Şi a zis: „Unde l-aţi pus?“ „Doamne,“ I-au răspuns ei, „vino şi vezi.“
John	11	35	Isus plîngea.
John	11	36	Atunci Iudeii au zis: „Iată cît îl iubea de mult!“
John	11	37	Şi unii din ei au zis: „El, care a deschis ochii orbului, nu putea face ca nici omul acesta să nu moară?“
John	11	38	Isus S’a înfiorat din nou în Sine, şi S’a dus la mormînt. Mormîntul era o peşteră, la intrarea căreia era aşezată o piatră.
John	11	39	„Daţi piatra la o parte,“ a zis Isus. Marta, sora mortului, I-a zis: „Doamne, miroase greu, căci este mort de patru zile.“
John	11	40	Isus i-a zis: „Nu ţi-am spus că, dacă vei crede, vei vedea slava lui Dumnezeu?“
John	11	41	Au luat dar piatra din locul unde zăcea mortul. Şi Isus a ridicat ochii în sus, şi a zis: „Tată, Îţi mulţămesc că M’ai ascultat.
John	11	42	Ştiam că totdeauna Mă asculţi; dar vorbesc astfel pentru norodul care stă împrejur, ca să creadă că Tu M’ai trimes.“
John	11	43	Dupăce a zis aceste vorbe, a strigat cu glas tare: „Lazăre, vino afară!“
John	11	44	Şi mortul a ieşit cu mînile şi picioarele legate cu făşii de pînză, şi cu faţa înfăşurată cu un ştergar. Isus le-a zis: „Deslegaţi-l, şi lăsaţi-l să meargă.“
John	11	45	Mulţi din Iudeii, cari veniseră la Maria, cînd au văzut ce a făcut Isus, au crezut în El.
John	11	46	Dar unii din ei s’au dus la Farisei, şi le-au spus ce făcuse Isus.
John	11	47	Atunci preoţii cei mai de seamă şi Fariseii au adunat Soborul, şi au zis: „Ce vom face? Omul acesta face multe minuni.
John	11	48	Dacă-L lăsăm aşa, toţi vor crede în El, şi vor veni Romanii şi ne vor nimici şi locul nostru şi neamul.“
John	11	49	Unul din ei, Caiafa, care era mare preot în anul acela, le-a zis: „Voi nu ştiţi nimic;
John	11	50	oare nu vă gîndiţi că este în folosul vostru să moară un singur om pentru norod, şi să nu piară tot neamul?“
John	11	51	Dar lucrul acesta nu l-a spus de la el; ci, fiindcă era mare preot în anul acela, a proorocit că Isus avea să moară pentru neam.
John	11	52	Şi nu numai pentru neamul acela, ci şi ca să adune într’un singur trup pe copiii lui Dumnezeu cei risipiţi.
John	11	53	Din ziua aceea, au hotărît să-L omoare.
John	11	54	De aceea Isus nu mai umbla pe faţă printre Iudei; ci a plecat de acolo în ţinutul de lîngă pustie, într’o cetate numită Efraim; şi a rămas acolo împreună cu ucenicii Săi.
John	11	55	Paştele Iudeilor erau aproape. Şi mulţi oameni din ţinutul acela s’au suit la Ierusalim, înainte de Paşte, ca să se curăţească.
John	11	56	Ei căutau pe Isus, şi vorbeau unii cu alţii în Templu: „Ce credeţi? N’are să vină la praznic?“
John	11	57	Iar preoţii cei mai de seamă şi Fariseii porunciseră că, dacă va şti cineva unde este, să le dea de ştire ca să-L prindă.
------------------------Ioan, capitolul 12
John	12	1	Cu şase zile înainte de Paşte, Isus a venit în Betania, unde era Lazăr, care fusese mort, şi pe care îl înviase din morţi.
John	12	2	Acolo I-au pregătit o cină. Marta slujea, iar Lazăr era unul din ceice şedeau la masă cu El.
John	12	3	Maria a luat un litru cu mir de nard curat, de mare preţ, a uns picioarele lui Isus, şi I-a şters picioarele cu părul ei; şi s’a umplut casa de mirosul mirului.
John	12	4	Unul din ucenicii Săi, Iuda Iscarioteanul, fiul lui Simon, care avea să-L vîndă, a zis:
John	12	5	„De ce nu s’a vîndut acest mir cu trei sute de lei, şi să se fi dat săracilor?“
John	12	6	Zicea lucrul acesta nu pentrucă purta grijă de săraci, ci pentrucă era un hoţ, şi, ca unul care ţinea punga, lua el ce se punea în ea.
John	12	7	Dar Isus a zis: „Lasă-o în pace; căci ea l-a păstrat pentru ziua îngropării Mele.
John	12	8	Pe săraci îi aveţi totdeauna cu voi, dar pe Mine nu Mă aveţi totdeauna.“
John	12	9	O mare mulţime de Iudei au aflat că Isus era în Betania; şi au venit acolo, nu numai pentru Isus, ci ca să vadă şi pe Lazăr, pe care-l înviase din morţi.
John	12	10	Preoţii cei mai de seamă au hotărît să omoare şi pe Lazăr,
John	12	11	căci din pricina lui mulţi Iudei plecau dela ei şi credeau în Isus.
John	12	12	A doua zi, o gloată mare, care venise la praznic, cum a auzit că vine Isus în Ierusalim,
John	12	13	a luat ramuri de finic, şi I-a ieşit în întîmpinare, strigînd: „Osana! Binecuvîntat este Celce vine în Numele Domnului, Împăratul lui Israel!“
John	12	14	Isus a găsit un măgăruş, şi a încălecat pe el, dupăcum este scris:
John	12	15	„Nu te teme, fiica Sionului; iată că Împăratul tău vine călare pe mînzul unei măgăriţe.“
John	12	16	Ucenicii Lui n’au înţeles aceste lucruri dela început; dar, dupăce a fost proslăvit Isus, şi-au adus aminte că aceste lucruri erau scrise despre El, şi că ei le împliniseră cu privire la El.
John	12	17	Toţi ceice fuseseră împreună cu Isus, cînd chemase pe Lazăr din mormînt şi-l înviase din morţi, mărturiseau despre El.
John	12	18	Şi norodul I-a ieşit în întîmpinare, pentrucă aflase că făcuse semnul acesta.
John	12	19	Fariseii au zis deci între ei: „Vedeţi că nu cîştigaţi nimic: iată că lumea se duce după El!“
John	12	20	Nişte Greci dintre ceice se suiseră să se închine la praznic,
John	12	21	s’au apropiat de Filip, care era din Betsaida Galileii, l-au rugat, şi au zis: „Domnule, am vrea să vedem pe Isus.“
John	12	22	Filip s’a dus şi a spus lui Andrei; apoi Andrei şi Filip au spus lui Isus.
John	12	23	Drept răspuns, Isus le-a zis: „A sosit ceasul să fie proslăvit Fiul omului.
John	12	24	Adevărat, adevărat, vă spun, că, dacă grăuntele de grîu, care a căzut pe pămînt, nu moare, rămîne singur; dar dacă moare, aduce multă roadă.
John	12	25	Cine îşi iubeşte viaţa, o va pierde; şi cine îşi urăşte viaţa în lumea aceasta, o va păstra pentru viaţa vecinică.
John	12	26	Dacă Îmi slujeşte cineva, să Mă urmeze; şi unde sînt Eu, acolo va fi şi slujitorul Meu. Dacă Îmi slujeşte cineva, Tatăl îl va cinsti.
John	12	27	Acum sufletul Meu este tulburat. Şi ce voi zice?… Tată, izbăveşte-Mă din ceasul acesta?… Dar tocmai pentru aceasta am venit pînă la ceasul acesta!
John	12	28	Tată, proslăveşte Numele Tău!“ Şi din cer, s’a auzit un glas, care zicea: „L-am proslăvit, şi-L voi mai proslăvi!“
John	12	29	Norodul, care stătea acolo, şi care auzise glasul, a zis că a fost un tunet. Alţii ziceau: „Un înger a vorbit cu El!“
John	12	30	Isus a răspuns: „Nu pentru Mine s’a auzit glasul acesta, ci pentru voi.
John	12	31	Acum are loc judecata lumii acesteia, acum stăpînitorul lumii acesteia va fi aruncat afară.
John	12	32	Şi după ce voi fi înălţat de pe pămînt, voi atrage la Mine pe toţi oamenii.“ –
John	12	33	Vorbind astfel, arăta cu ce moarte avea să moară. –
John	12	34	Norodul I-a răspuns: „Noi am auzit din Lege că Hristosul rămîne în veac; cum dar zici Tu că Fiul omului trebuie să fie înălţat? Cine este acest Fiu al omului?“
John	12	35	Isus le-a zis: „Lumina mai este puţină vreme în mijlocul vostru. Umblaţi ca unii cari aveţi lumina, ca să nu vă cuprindă întunerecul: cine umblă în întunerec, nu ştie unde merge.
John	12	36	Cîtă vreme aveţi lumina printre voi, credeţi în lumină, ca să fiţi fii ai luminii.“ Isus le-a spus aceste lucruri: apoi a plecat şi S’a ascuns de ei.
John	12	37	Măcar că făsese atîtea semne înaintea lor, tot nu credeau în El,
John	12	38	ca să se împlinească vorba, pe care o spusese proorocul Isaia: „Doamne, cine a dat crezare propovăduirii noastre? Şi cui a fost descoperită puterea braţului Domnului?“
John	12	39	De aceea nu puteau crede, pentru că Isaia a mai zis:
John	12	40	„Le-a orbit ochii, şi le-a împietrit inima, ca să nu vadă cu ochii, să nu înţeleagă cu inima, să nu se întoarcă la Dumnezeu, şi să-i vindec.“
John	12	41	Isaia a spus aceste lucruri cînd a văzut slava Lui, şi a vorbit despre El.
John	12	42	Totuş, chiar dintre fruntaşi, mulţi au crezut în El; dar de frica Fariseilor nu-L mărturiseau pe faţă, ca să nu fie daţi afară din sinagogă.
John	12	43	Căci au iubit mai mult slava oamenilor decît slava lui Dumnezeu.
John	12	44	Iar Isus a strigat: „Cine crede în Mine, nu crede în Mine, ci în Cel ce M’a trimes pe Mine.
John	12	45	Şi cine Mă vede pe Mine, vede pe Cel ce M’a trimes pe Mine.
John	12	46	Eu am venit ca să fiu o lumină în lume, pentru ca oricine crede în Mine, să nu rămînă în întunerec.
John	12	47	Dacă aude cineva cuvintele Mele şi nu le păzeşte, nu Eu îl judec; căci Eu n’am venit să judec lumea, ci să mîntuiesc lumea.
John	12	48	Pe cine Mă nesocoteşte şi nu primeşte cuvintele Mele, are cine-l osîndi: Cuvîntul, pe care l-am vestit Eu, acela îl va osîndi în ziua de apoi.
John	12	49	Căci Eu n’am vorbit dela Mine însumi, ci Tatăl, care M’a trimes, El însuş Mi-a poruncit ce trebuie să spun şi cum trebuie să vorbesc.
John	12	50	Şi ştiu că porunca Lui este viaţa vecinică. De aceea lucrurile, pe cari le spun, le spun aşa cum Mi le-a spus Tatăl.“
------------------------Ioan, capitolul 13
John	13	1	Înainte de praznicul Paştelor, Isus, ca Cel care ştia că I-a sosit ceasul să plece din lumea aceasta la Tatăl şi fiindcă iubea pe ai Săi, cari erau în lume, i-a iubit pînă la capăt.
John	13	2	În timpul cinei, după ce diavolul pusese în inima lui Iuda Iscarioteanul, fiul lui Simon, gîndul să-L vîndă,
John	13	3	Isus, fiindcă ştia că Tatăl Îi dăduse toate lucrurile în mîni, că dela Dumnezeu a venit şi la Dumnezeu Se duce,
John	13	4	S-a sculat dela masă, S’a desbrăcat de hainele Lui, a luat un ştergar, şi S’a încins cu el.
John	13	5	Apoi a turnat apă într’un lighean şi a început să spele picioarele ucenicilor, şi să le şteargă cu ştergarul cu care era încins.
John	13	6	A venit deci la Simon Petru. Şi Petru I-a zis: „Doamne, Tu să-mi speli mie picioarele?“
John	13	7	Drept răspuns, Isus i-a zis: „Ce fac Eu, tu nu pricepi acum, dar vei pricepe după aceea.“
John	13	8	Petru I-a zis: „Niciodată nu-mi vei spăla picioarele!“ Isus i-a răspuns: „Dacă nu te spăl Eu, nu vei avea parte deloc cu Mine.“
John	13	9	„Doamne,“ I-a zis Simon Petru, „nu numai picioarele, dar şi mînile şi capul!“
John	13	10	Isus i-a zis: „Cine s-a scăldat n’are trebuinţă să-şi spele decît picioarele, ca să fie curat de tot; şi voi sînteţi curaţi, dar nu toţi.“
John	13	11	Căci ştia pe cel ce avea să-l vîndă; de aceea a zis: „Nu sînteţi toţi curaţi.“
John	13	12	Dupăce le-a spălat picioarele, Şi-a luat hainele, S’a aşezat iarăş la masă şi le-a zis: „Înţelegeţi voi ce v’am făcut Eu?
John	13	13	Voi Mă numiţi «Învăţătorul şi Domnul», şi bine ziceţi, căci sînt.
John	13	14	Deci, dacă Eu, Domnul şi Învăţătorul vostru, v’am spălat picioarele, şi voi sînteţi datori să vă spălaţi picioarele unii altora.
John	13	15	Pentru că Eu v’am dat o pildă, ca şi voi să faceţi cum am făcut Eu.
John	13	16	Adevărat, adevărat, vă spun, că robul nu este mai mare decît domnul său, nici apostolul mai mare decît cel ce l-a trimes.
John	13	17	Dacă ştiţi aceste lucruri, ferice de voi, dacă le faceţi.
John	13	18	Nu vorbesc despre voi toţi; cunosc pe aceia pe cari i-am ales. Dar trebuie să se împlinească Scriptura, care zice: «Celce mănîncă pîne cu Mine a ridicat călcîiul împotriva Mea.»
John	13	19	Vă spun lucrul acesta depe acum, înainte ca să se întîmple, pentruca, atunci cînd se va întîmpla, să credeţi că Eu sînt.
John	13	20	Adevărat, adevărat, vă spun că, cine primeşte pe acela pe care-l trimet Eu, pe Mine Mă primeşte; şi cine Mă primeşte pe Mine, primeşte pe Celce M’a trimes pe Mine.“
John	13	21	Dupăce a spus aceste cuvinte, Isus S’a tulburat în duhul Lui, a mărturisit, şi a zis: „Adevărat, adevărat, vă spun, că unul din voi Mă va vinde.“
John	13	22	Ucenicii se uitau unii la alţii, şi nu înţelegeau despre cine vorbeşte.
John	13	23	Unul din ucenici, acela pe care-l iubea Isus, stătea la masă culcat pe sînul lui Isus.
John	13	24	Simon Petru i-a făcut semn să întrebe cine este acela despre care vorbea Isus.
John	13	25	Şi ucenicul acela s’a răzemat pe pieptul lui Isus, şi I-a zis: „Doamne, cine este?“
John	13	26	Isus a răspuns: „Acela, căruia îi voi întinge bucăţica, şi i-o voi da.“ Şi a întins o bucăţică, şi a dat-o lui Iuda, fiul lui Simon, Iscarioteanul.
John	13	27	Cum a fost dată bucăţica, a intrat Satana în Iuda. Isus i-a zis: „Ce-ai să faci, fă repede.“
John	13	28	Dar nimeni din cei ce şedeau la masă, n’a înţeles pentruce îi zisese aceste vorbe.
John	13	29	Unii credeau că, de vreme ce Iuda avea punga, Isus voia să-i spună: „Cumpără ce ne trebuie pentru praznic;“ sau îi poruncea să dea ceva săracilor.
John	13	30	Iuda, dupăce a luat bucăţica, a ieşit afară în grabă. Era noapte.
John	13	31	Dupăce a ieşit Iuda, Isus a zis: „Acum, Fiul omului a fost proslăvit şi Dumnezeu a fost proslăvit în El.
John	13	32	Dacă Dumnezeu a fost proslăvit în El, şi Dumnezeu Îl va proslăvi în El însuş, şi-L va proslăvi îndată.
John	13	33	Copilaşilor, mai sînt puţin cu voi. Mă veţi căuta, şi, cum am spus Iudeilor că, unde Mă duc Eu, ei nu pot veni, tot aşa vă spun şi vouă acum.
John	13	34	Vă dau o poruncă nouă: Să vă iubiţi unii pe alţii; cum v-am iubit Eu, aşa să vă iubiţi şi voi unii pe alţii.
John	13	35	Prin aceasta vor cunoaşte toţi că sînteţi ucenicii Mei, dacă veţi avea dragoste unii pentru alţii.“
John	13	36	„Doamne“, I-a zis Simon Petru, „unde Te duci?“ Isus i-a răspuns: „Tu nu poţi veni acum după Mine, unde Mă duc Eu; dar mai tîrziu vei veni.“
John	13	37	„Doamne“, I-a zis Petru, „de ce nu pot veni după Tine acum? Eu îmi voi da viaţa pentru Tine.“
John	13	38	Isus i-a răspuns: „Îţi vei da viaţa pentru Mine? Adevărat, adevărat, îţi spun, că nu va cînta cocoşul, pînă te vei lepăda de Mine de trei ori.
------------------------Ioan, capitolul 14
John	14	1	Să nu vi se tulbure inima. Aveţi credinţă în Dumnezeu, şi aveţi credinţă în Mine.
John	14	2	În casa Tatălui Meu sînt multe locaşuri. Dacă n’ar fi aşa, v’aş fi spus. Eu Mă duc să vă pregătesc un loc.
John	14	3	Şi după ce Mă voi duce şi vă voi pregăti un loc, Mă voi întoarce şi vă voi lua cu Mine, ca acolo unde sînt Eu, să fiţi şi voi.
John	14	4	Ştiţi unde Mă duc, şi ştiţi şi calea într’acolo.“
John	14	5	„Doamne“, I-a zis Toma, „nu ştim unde Te duci; cum putem să ştim calea într’acolo?“
John	14	6	Isus i-a zis: „Eu sînt calea, adevărul şi viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decît prin Mine.
John	14	7	Dacă m’aţi fi cunoscut pe Mine, aţi fi cunoscut şi pe Tatăl Meu. Şi deacum încolo Îl veţi cunoaşte; şi L-aţi şi văzut.“
John	14	8	„Doamne“, i-a zis Filip, „arată-ne pe Tatăl, şi ne este de ajuns.“
John	14	9	Isus i-a zis: „De atîta vreme sînt cu voi, şi nu M’ai cunoscut, Filipe? Cine M’a văzut pe Mine, a văzut pe Tatăl. Cum zici tu dar: «Arată-ne pe Tatăl?»
John	14	10	Nu crezi că Eu sînt în Tatăl, şi Tatăl este în Mine? Cuvintele, pe cari vi le spun Eu, nu le spun dela Mine; ci Tatăl, care locuieşte în Mine, El face aceste lucrări ale Lui.
John	14	11	Credeţi-Mă că Eu sînt în Tatăl, şi Tatăl este în Mine; credeţi cel puţin pentru lucrările acestea.
John	14	12	Adevărat, adevărat, vă spun, că cine crede în Mine, va face şi el lucrările pe cari le fac Eu; ba încă va face altele şi mai mari decît acestea; pentrucă Eu mă duc la Tatăl:
John	14	13	şi ori ce veţi cere în Numele Meu, voi face, pentruca Tatăl să fie proslăvit în Fiul.
John	14	14	Dacă veţi cere ceva în Numele Meu, voi face.
John	14	15	Dacă Mă iubiţi, veţi păzi poruncile Mele.
John	14	16	Şi Eu voi ruga pe Tatăl, şi El vă va da un alt Mîngîietor {Greceşte: Paraclet, apărător, ajutor}, care să rămînă cu voi în veac;
John	14	17	şi anume, Duhul adevărului, pe care lumea nu-l poate primi, pentrucă nu-L vede şi nu-L cunoaşte; dar voi Îl cunoaşteţi, căci rămîne cu voi, şi va fi în voi.
John	14	18	Nu vă voi lăsa orfani, Mă voi întoarce la voi.
John	14	19	Peste puţină vreme, lumea nu Mă va mai vedea, dar voi Mă veţi vedea; pentrucă Eu trăiesc, şi voi veţi trăi.
John	14	20	În ziua aceea, veţi cunoaşte că Eu sînt în Tatăl Meu, că voi sînteţi în Mine, şi că Eu sînt în voi.
John	14	21	Cine are poruncile Mele şi le păzeşte, acela Mă iubeşte; şi cine Mă iubeşte, va fi iubit de Tatăl Meu. Eu îl voi iubi, şi Mă voi arăta lui.“
John	14	22	Iuda, nu Iscarioteanul, I-a zis: „Doamne, cum se face că Te vei arăta nouă şi nu lumii?“
John	14	23	Drept răspuns, Isus i-a zis: „Dacă Mă iubeşte cineva, va păzi cuvîntul Meu, şi Tatăl Meu îl va iubi. Noi vom veni la el, şi vom locui împreună cu el.
John	14	24	Cine nu Mă iubeşte, nu păzeşte cuvintele Mele. Şi cuvîntul, pe care-l auziţi, nu este al Meu, ci al Tatălui, care M’a trimes.
John	14	25	V’am spus aceste lucruri cît mai sînt cu voi.
John	14	26	Dar Mîngîietorul, adică Duhul Sfînt, pe care-L va trimete Tatăl, în Numele Meu, vă va învăţa toate lucrurile, şi vă va aduce aminte de tot ce v’am spus Eu.
John	14	27	Vă las pacea, vă dau pacea Mea. Nu v’o dau cum o dă lumea. Să nu vi se tulbure inima, nici să nu se înspăimînte.
John	14	28	Aţi auzit că v’am spus: «Mă duc, şi Mă voi întoarce la voi.» Dacă M’aţi iubi, v’aţi fi bucurat că v’am zis: «Mă duc la Tatăl;» căci Tatăl este mai mare decît Mine.
John	14	29	Şi v’am spus aceste lucruri acum, înainte ca să se întîmple, pentruca atunci cînd se vor întîmpla, să credeţi.
John	14	30	Nu voi mai vorbi mult cu voi; căci vine stăpînitorul lumii acesteia. El n’are nimic în Mine;
John	14	31	dar vine, pentruca să cunoască lumea că Eu iubesc pe Tatăl, şi că fac aşa cum Mi-a poruncit Tatăl. Sculaţi-vă, haidem să plecăm de aici!
------------------------Ioan, capitolul 15
John	15	1	Eu sînt adevărata viţă, şi Tatăl Meu este vierul.
John	15	2	Pe orice mlădiţă, care este în Mine şi n’aduce roadă, El o taie; şi pe orice mlădiţă care aduce roadă, o curăţeşte, ca să aducă şi mai multă roadă.
John	15	3	Acum voi sînteţi curaţi, din pricina cuvîntului, pe care vi l-am spus.
John	15	4	Rămîneţi în Mine, şi Eu voi rămînea în voi. Dupăcum mlădiţa nu poate aduce roadă dela sine, dacă nu rămîne în viţă, tot aşa nici voi nu puteţi aduceţi roadă, dacă nu rămîneţi în Mine.
John	15	5	Eu sînt Viţa, voi sînteţi mlădiţele. Cine rămîne în Mine, şi în cine rămîn Eu, aduce multă roadă; căci despărţiţi de Mine, nu puteţi face nimic.
John	15	6	Dacă nu rămîne cineva în Mine, este aruncat afară, ca mlădiţa neroditoare, şi se usucă; apoi mlădiţele uscate sînt strînse, aruncate în foc, şi ard.
John	15	7	Dacă rămîneţi în Mine, şi dacă rămîn în voi cuvintele Mele, cereţi orice veţi vrea, şi vi se va da.
John	15	8	Dacă aduceţi multă roadă, prin aceasta Tatăl Meu va fi proslăvit; şi voi veţi fi astfel ucenicii Mei.
John	15	9	Cum M’a iubit pe Mine Tatăl, aşa v’am iubit şi Eu pe voi. Rămîneţi în dragostea Mea.
John	15	10	Dacă păziţi poruncile Mele, veţi rămînea în dragostea Mea, după cum şi Eu am păzit poruncile Tatălui Meu, şi rămîn în dragostea Lui.
John	15	11	V’am spus aceste lucruri, pentruca bucuria Mea să rămînă în voi, şi bucuria voastră să fie deplină.
John	15	12	Aceasta este porunca Mea: să vă iubiţi unii pe alţii, cum v’am iubit Eu.
John	15	13	Nu este mai mare dragoste decît să-şi dea cineva viaţa pentru prietenii săi.
John	15	14	Voi sînteţi prietenii Mei, dacă faceţi ce vă poruncesc Eu.
John	15	15	Nu vă mai numesc robi, pentrucă robul nu ştie ce face stăpînul său; ci v’am numit prieteni, pentrucă v’am făcut cunoscut tot ce am auzit dela Tatăl Meu.
John	15	16	Nu voi M’aţi ales pe Mine; ci Eu v’am ales pe voi; şi v’am rînduit să mergeţi şi să aduceţi roadă, şi roada voastră să rămînă, pentru ca orice veţi cere dela Tatăl, în Numele Meu, să vă dea.
John	15	17	Vă poruncesc aceste lucruri, ca să vă iubiţi unii pe alţii.
John	15	18	Dacă vă urăşte lumea, ştiţi că pe Mine M’a urît înaintea voastră.
John	15	19	Dacă aţi fi din lume, lumea ar iubi ce este al ei; dar, pentrucă nu sînteţi din lume, şi pentrucă Eu v’am ales din mijlocul lumii, de aceea vă urăşte lumea.
John	15	20	Aduceţi-vă aminte de vorba, pe care v-am spus-o: «Robul nu este mai mare decît stăpînul său.» Dacă m’au prigonit pe Mine, şi pe voi vă vor prigoni; dacă au păzit cuvîntul Meu, şi pe al vostru îl vor păzi.
John	15	21	Dar vă vor face toate aceste lucruri pentru Numele Meu, pentrucă ei nu cunosc pe Celce M’a trimes.
John	15	22	Dacă n’aş fi venit şi nu le-aş fi vorbit, n’ar avea păcat; dar acum n’au nicio desvinovăţire pentru păcatul lor.
John	15	23	Cine Mă urăşte pe Mine, urăşte şi pe Tatăl Meu.
John	15	24	Dacă n’aş fi făcut între ei lucrări, pe cari nimeni altul nu le-a făcut, n’ar avea păcat; dar acum le-au şi văzut, şi M’au urît şi pe Mine şi pe Tatăl Meu.
John	15	25	Dar lucrul acesta s’a întîmplat ca să se împlinească vorba scrisă în Legea lor: «M’au urît fără temei.»
John	15	26	Cînd va veni Mîngîietorul, pe care-L voi trimete dela Tatăl, adică Duhul adevărului, care purcede dela Tatăl, El va mărturisi despre Mine.
John	15	27	Şi voi deasemenea veţi mărturisi, pentrucă aţi fost cu Mine dela început.
------------------------Ioan, capitolul 16
John	16	1	V-am spus aceste lucruri, pentruca ele să nu fie pentru voi un prilej de cădere.
John	16	2	Au să vă dea afară din sinagogi: ba încă, va veni vremea cînd, oricine vă va ucide, să creadă că aduce o slujbă lui Dumnezeu.
John	16	3	Şi se vor purta astfel cu voi, pentrucă n’au cunoscut nici pe Tatăl, nici pe Mine.
John	16	4	V’am spus aceste lucruri, pentruca, atunci cînd le va veni ceasul să se împlinească, să vă aduceţi aminte că vi le-am spus. Nu vi le-am spus dela început, pentrucă eram cu voi.
John	16	5	Acum Mă duc la Cel ce M’a trimes; şi nimeni din voi nu Mă întreabă: «Unde Te duci?»
John	16	6	Dar, pentrucă v’am spus aceste lucruri, întristarea v’a umplut inima.
John	16	7	Totuş, vă spun adevărul: Vă este de folos să Mă duc; căci, dacă nu Mă duc Eu, Mîngîietorul nu va veni la voi; dar dacă Mă duc, vi-L voi trimete.
John	16	8	Şi cînd va veni El, va dovedi lumea vinovată în ce priveşte păcatul, neprihănirea şi judecata.
John	16	9	În ce priveşte păcatul: fiindcă ei nu cred în Mine;
John	16	10	în ce priveşte neprihănirea: fiindcă Mă duc la Tatăl, şi nu Mă veţi mai vedea;
John	16	11	în ce priveşte judecata: fiindcă stăpînitorul lumii acesteia este judecat.
John	16	12	Mai am să vă spun multe lucruri, dar acum nu le puteţi purta.
John	16	13	Cînd va veni Mîngîietorul, Duhul adevărului, are să vă călăuzească în tot adevărul; căci El nu va vorbi dela El, ci va vorbi tot ce va fi auzit, şi vă va descoperi lucrurile viitoare.
John	16	14	El Mă va proslăvi, pentrucă va lua din ce este al Meu, şi vă va descoperi.
John	16	15	Tot ce are Tatăl, este al Meu; deaceea am zis că va lua din ce este al Meu, şi vă va descoperi.
John	16	16	Peste puţină vreme, nu Mă veţi mai vedea; apoi iarăş peste puţină vreme, Mă veţi vedea, pentrucă Mă duc la Tatăl.“
John	16	17	La auzul acestor vorbe, unii din ucenicii Lui au zis între ei: „Ce însemnează cuvintele acestea: «Peste puţină vreme, nu Mă veţi mai vedea;» şi:«Apoi iarăş peste puţină vreme Mă veţi vedea?» Şi: «Pentrucă Mă duc la Tatăl?“
John	16	18	Ei ziceau deci: „Ce însemnează aceasta: «Peste puţină vreme?» Nu ştim ce vrea să spună.“
John	16	19	Isus a cunoscut că voiau să-L întrebe, şi le-a zis: „Vă întrebaţi între voi ce însemnează cuvintele: «Peste puţină vreme, nu Mă veţi mai vedea;» şi: «Apoi iarăş peste puţină vreme, Mă veţi vedea?»
John	16	20	Adevărat, adevărat vă spun că, voi veţi plînge şi, vă veţi tîrgui, iar lumea se va bucura; vă veţi întrista, dar întristarea voastră se va preface în bucurie.
John	16	21	Femeia, cînd este în durerile naşterii, se întristează, pentrucă i-a sosit ceasul; dar dupăce a născut pruncul, nu-şi mai aduce aminte de suferinţă, de bucurie că s’a născut un om pe lume.
John	16	22	Tot aşa şi voi: acum sînteţi plini de întristare; dar Eu vă voi vedea iarăş, inima vi se va bucura, şi nimeni nu vă va răpi bucuria voastră.
John	16	23	În ziua aceea, nu Mă veţi mai întreba de nimic. Adevărat, adevărat, vă spun că, orice veţi cere dela Tatăl, în Numele Meu, vă va da.
John	16	24	Pînă acum n’aţi cerut nimic în Numele Meu: cereţi, şi veţi căpăta, pentruca bucuria voastră să fie deplină.
John	16	25	V’am spus aceste lucruri în pilde. Vine ceasul cînd nu vă voi mai vorbi în pilde, ci vă voi vorbi desluşit despre Tatăl.
John	16	26	În ziua aceea, veţi cere în Numele Meu, şi nu vă zic că voi ruga pe Tatăl pentru voi.
John	16	27	Căci Tatăl însuş vă iubeşte, pentrucă M’aţi iubit, şi aţi crezut că am ieşit dela Dumnezeu.
John	16	28	Am ieşit dela Tatăl, şi am venit în lume; acum las lumea, şi Mă duc la Tatăl.“
John	16	29	Ucenicii Săi I-au zis: „Iată că acum vorbeşti desluşit, şi nu spui nicio pildă.
John	16	30	Acum cunoaştem că ştii toate lucrurile, şi n’ai nevoie să Te întrebe cineva; de aceea credem că ai ieşit dela Dumnezeu.“
John	16	31	„Acum credeţi?“ le-a răspuns Isus.
John	16	32	„Iată că vine ceasul, şi a şi venit, cînd veţi fi risipiţi fiecare la ale lui; şi pe Mine Mă veţi lăsa singur; dar nu sînt singur, căci Tatăl este cu Mine.
John	16	33	V’am spus aceste lucruri ca să aveţi pace în Mine. În lume veţi avea necazuri; dar îndrăzniţi, Eu am biruit lumea.“
------------------------Ioan, capitolul 17
John	17	1	După ce a vorbit astfel, Isus a ridicat ochii spre cer, şi a zis: „Tată, a sosit ceasul! Proslăveşte pe Fiul Tău, ca şi Fiul Tău să Te proslăvească pe Tine,
John	17	2	după cum I-ai dat putere peste orice făptură, ca să dea viaţa vecinică tuturor acelora, pe cari I i-ai dat Tu.
John	17	3	Şi viaţa vecinică este aceasta: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat şi pe Isus Hristos, pe care L-ai trimes Tu.
John	17	4	Eu Te-am proslăvit pe pămînt, am sfîrşit lucrarea, pe care Mi-ai dat-o s’o fac.
John	17	5	Şi acum, Tată, proslăveşte-Mă la Tine însuţi cu slava, pe care o aveam la Tine, înainte de a fi lumea.
John	17	6	Am făcut cunoscut Numele Tău oamenilor, pe cari Mi i-ai dat din lume. Ai Tăi erau, şi Tu Mi i-ai dat; şi ei au păzit Cuvîntul Tău.
John	17	7	Acum au cunoscut că tot ce Mi-ai dat Tu, vine dela Tine.
John	17	8	Căci le-am dat cuvintele, pe cari Mi le-ai dat Tu. Ei le-au primit, şi au cunoscut cu adevărat că dela Tine am ieşit, şi au crezut că Tu M’ai trimes.
John	17	9	Pentru ei Mă rog. Nu Mă rog pentru lume, ci pentru aceia, pe cari Mi i-ai dat Tu; pentrucă sînt ai Tăi: –
John	17	10	tot ce este al Meu, este al Tău, şi ce este al Tău, este al Meu, – şi Eu sînt proslăvit în ei.
John	17	11	Eu nu mai sînt în lume, dar ei sînt în lume, şi Eu vin la Tine. Sfinte Tată, păzeşte, în Numele Tău, pe aceia pe cari Mi i-ai dat, pentruca ei să fie una, cum sîntem şi noi.
John	17	12	Cînd eram cu ei în lume, îi păzeam Eu în Numele Tău. Eu am păzit pe aceia, pe cari Mi i-ai dat; şi niciunul din ei n’a perit, afară de fiul pierzării, ca să se împlinească Scriptura.
John	17	13	Dar acum, Eu vin la Tine; şi spun aceste lucruri, pe cînd sînt încă în lume, pentruca să aibă în ei bucuria Mea deplină.
John	17	14	Le-am dat Cuvîntul Tău; şi lumea i-a urît, pentrucă ei nu sînt din lume, dupăcum Eu nu sînt din lume.
John	17	15	Nu Te rog să-i iei din lume, ci să-i păzeşti de cel rău.
John	17	16	Ei nu sînt din lume, dupăcum nici Eu nu sînt din lume.
John	17	17	Sfinţeşte-i prin adevărul Tău: Cuvîntul Tău este adevărul.
John	17	18	Cum M’ai trimes Tu pe Mine în lume, aşa i-am trimes şi Eu pe ei în lume.
John	17	19	Şi Eu însumi Mă sfinţesc pentru ei, ca şi ei să fie sfinţiţi prin adevăr.
John	17	20	Şi mă rog nu numai pentru ei, ci şi pentru cei ce vor crede în Mine prin cuvîntul lor.
John	17	21	Mă rog ca toţi să fie una, cum Tu, Tată, eşti în Mine, şi Eu în Tine; ca, şi ei să fie una în noi, pentru ca lumea să creadă că Tu M’ai trimes.
John	17	22	Eu le-am dat slava, pe care Mi-ai dat-o Tu, pentruca ei să fie una, cum şi noi sîntem una, –
John	17	23	Eu în ei, şi Tu în Mine; – pentruca ei să fie în chip desăvîrşit una, ca să cunoască lumea că Tu M’ai trimes, şi că i-ai iubit, cum M-ai iubit pe Mine.
John	17	24	Tată, vreau ca acolo unde sînt Eu, să fie împreună cu Mine şi aceia, pe cari Mi i-ai dat Tu, ca să vadă slava Mea, slavă, pe care Mi-ai dat-o Tu; fiindcă Tu M-ai iubit înainte de întemeierea lumii.
John	17	25	Neprihănitule Tată, lumea nu Te-a cunoscut; dar Eu Te-am cunoscut, şi aceştia au cunoscut că Tu M’ai trimes.
John	17	26	Eu le-am făcut cunoscut Numele Tău, şi li-L voi mai face cunoscut, pentruca dragostea cu care M’ai iubit Tu, să fie în ei, şi Eu să fiu în ei.“
------------------------Ioan, capitolul 18
John	18	1	După ce a rostit aceste vorbe, Isus a plecat cu ucenicii Săi dincolo de pîrîul Chedron, unde era o grădină, în care a intrat El şi ucenicii Lui.
John	18	2	Iuda, vînzătorul, ştia şi el locul acela, pentrucă Isus de multe ori Se adunase acolo cu ucenicii Lui.
John	18	3	Iuda, deci, a luat ceata ostaşilor şi pe aprozii trimeşi de preoţii cei mai de seamă şi de Farisei, şi a venit acolo cu felinare, cu făclii şi cu arme.
John	18	4	Isus, care ştia tot ce avea să I se întîmple, a mers spre ei, şi le-a zis: „Pe cine căutaţi?“
John	18	5	Ei I-au răspuns: „Pe Isus din Nazaret!“. Isus le-a zis: „Eu sînt!“. Iuda, vînzătorul, era şi el cu ei.
John	18	6	Cînd le-a zis Isus: „Eu sînt“, ei s’au dat înapoi, şi au căzut jos la pămînt.
John	18	7	El i-a întrebat din nou: „Pe cine căutaţi?“ „Pe Isus din Nazaret“, I-au zis ei.
John	18	8	Isus a răspuns: „V-am spus că Eu sînt. Deci, dacă Mă căutaţi pe Mine, lăsaţi pe aceştia să se ducă.“
John	18	9	A zis lucrul acesta ca să se împlinească vorba, pe care o spusese: „N-am pierdut pe niciunul din aceia, pe cari Mi i-ai dat.“
John	18	10	Simon Petru, care avea o sabie, a scos-o, a lovit pe robul marelui preot, şi i-a tăiat urechea dreaptă. Robul acela se numea Malhu.
John	18	11	Isus a zis lui Petru: „Bagă-ţi sabia în teacă. Nu voi bea paharul, pe care Mi l-a dat Tatăl să-l beau?“
John	18	12	Ceata ostaşilor, căpitanul lor, şi aprozii Iudeilor, au prins deci pe Isus, şi L-au legat.
John	18	13	L-au dus întîi la Ana; căci el era socrul lui Caiafa, care era mare preot în anul acela.
John	18	14	Şi Caiafa era celce dăduse Iudeilor sfatul acesta: „Este de folos să moară un singur om pentru norod.“
John	18	15	Simon Petru mergea după Isus; tot aşa a făcut şi un alt ucenic. Ucenicul acesta era cunoscut de marele preot, şi a intrat cu Isus în curtea marelui preot.
John	18	16	Petru însă a rămas afară la uşă. Celalt ucenic, care era cunoscut marelui preot, a ieşit afară, a vorbit cu portăriţa, şi a băgat pe Petru înlăuntru.
John	18	17	Atunci slujnica, portăriţa, a zis lui Petru: „Nu cumva şi tu eşti unul din ucenicii omului acestuia?“ „Nu sînt“, a răspuns el.
John	18	18	Robii şi aprozii cari erau acolo, făcuseră un foc de cărbuni, căci era frig: şi se încălzeau. Petru stătea şi el cu ei, şi se încălzea.
John	18	19	Marele preot a întrebat pe Isus despre ucenicii Lui şi despre învăţătura Lui.
John	18	20	Isus i-a răspuns: „Eu am vorbit lumii pe faţă; totdeauna am învăţat pe norod în sinagogă şi în Templu, unde se adună toţi Iudeii, şi n’am spus nimic în ascuns.
John	18	21	Pentruce Mă întrebi pe Mine? Întreabă pe ceice M’au auzit despre ce le-am vorbit; iată, aceia ştiu ce am spus.“
John	18	22	La auzul acestor cuvinte, unul din aprozii, cari stăteau acolo, a dat o palmă lui Isus, şi a zis: „Aşa răspunzi marelui preot?“
John	18	23	Isus i-a răspuns: „Dacă am vorbit rău, arată ce am spus rău; dar dacă am vorbit bine, dece mă baţi?“
John	18	24	Ana L-a trimes legat la marele preot Caiafa.
John	18	25	Simon Petru stătea acolo, şi se încălzea. Ei i-au zis: „Nu cumva eşti şi tu unul din ucenicii Lui?“ El s’a lepădat, şi a zis: „Nu sînt.“
John	18	26	Unul din robii marelui preot, rudă cu acela căruia îi tăiase Petru urechea, a zis: „Nu te-am văzut eu cu El în grădină?“
John	18	27	Petru iar s-a lepădat. Şi îndată a cîntat cocoşul.
John	18	28	Au adus pe Isus dela Caiafa în odaia de judecată: era dimineaţa. Ei n’au intrat în odaia de judecată, ca să nu se spurce şi să poată mînca Paştele.
John	18	29	Pilat deci a ieşit afară la ei, şi le-a zis: „Ce pîră aduceţi împotriva omului acestuia?“
John	18	30	Drept răspuns, ei i-au zis: „Dacă n’ar fi fost un făcător de rele, nu L-am fi dat noi în mînile tale.“
John	18	31	Atunci Pilat le-a zis: „Luaţi-L voi, şi judecaţi-L după legea voastră.“ „Nouă nu ne este îngăduit de Lege să omorîm pe nimeni“, I-au zis Iudeii.
John	18	32	Aceasta s’a întîmplat ca să se împlinească vorba, prin care arătase Isus cu ce moarte avea să moară.
John	18	33	Pilat a intrat iarăş în odaia de judecată, a chemat pe Isus şi I-a zis: „Eşti Tu Împăratul Iudeilor?“
John	18	34	Isus i-a răspuns: „Dela tine însuţi zici lucrul acesta, sau ţi l-au spus alţii despre Mine!“
John	18	35	Pilat a răspuns: „Eu sînt Iudeu? Neamul Tău şi preoţii cei mai de seamă Te-au dat în mîna mea: ce ai făcut?“
John	18	36	„Împărăţia Mea nu este din lumea aceasta“, a răspuns Isus. „Dacă ar fi Împărăţia Mea din lumea aceasta, slujitorii Mei s’ar fi luptat ca să nu fiu dat în mînile Iudeilor; dar acum, Împărăţia Mea nu este de aici.“
John	18	37	„Atunci un Împărat tot eşti!“ I-a zis Pilat. „Da“, a răspuns Isus. „Eu sînt Împărat. Eu pentru aceasta M’am născut şi am venit în lume, ca să mărturisesc despre adevăr. Oricine este din adevăr ascultă glasul Meu.“
John	18	38	Pilat I-a zis: „Ce este adevărul?“$Dupăce a spus aceste vorbe, a ieşit iarăş afară la Iudei, şi le-a zis: „Eu nu găsesc nici o vină în El.
John	18	39	Dar, fiindcă voi aveţi obicei să vă slobozesc pe cineva de Paşte, vreţi să vă slobozesc pe Împăratul Iudeilor?“
John	18	40	Atunci toţi au strigat din nou: „Nu pe El, ci pe Baraba!“ Şi Baraba era un tîlhar.
------------------------Ioan, capitolul 19
John	19	1	Atunci Pilat a luat pe Isus, şi a pus să-L bată.
John	19	2	Ostaşii au împletit o cunună de spini, I-au pus-o pe cap, şi L-au îmbrăcat cu o haină de purpură.
John	19	3	Apoi, s’au apropiat de El, şi ziceau: „Plecăciune, Împăratul Iudeilor!“ Şi-I dădeau palme.
John	19	4	Pilat a ieşit iarăş afară, şi a zis Iudeilor: „Iată că vi-L aduc afară, ca să ştiţi că nu găsesc nicio vină în El.“
John	19	5	Isus a ieşit deci afară, purtînd cununa de spini şi haina de purpură. „Iată omul!“ le-a zis Pilat.
John	19	6	Cînd L-au zărit preoţii cei mai de seamă şi aprozii, au început să strige: „Răstigneşte-l! Răstigneşte-l!“ „Luaţi-L voi şi răstigniţi-L“, le-a zis Pilat,„căci eu nu găsesc nicio vină în El.“
John	19	7	Iudeii i-au răspuns: „Noi avem o Lege, şi după Legea aceasta, El trebuie să moară, pentrucă S’a făcut pe Sine Fiul lui Dumnezeu.“
John	19	8	Cînd a auzit Pilat aceste cuvinte, i-a fost şi mai mare frică.
John	19	9	A intrat iarăş în odaia de judecată, şi a zis lui Isus: „De unde eşti Tu?“ Dar Isus nu i-a dat niciun răspuns.
John	19	10	Pilat I-a zis: „Mie nu-mi vorbeşti? Nu ştii că am putere să Te răstignesc, şi am putere să-Ţi dau drumul!“
John	19	11	„N’ai avea nicio putere asupra Mea“, i-a răspuns Isus, „dacă nu ţi-ar fi fost dată de sus: De aceea, cine Mă dă în mînile tale, are un mai mare păcat.“
John	19	12	De atunci Pilat căuta să-I dea drumul. Dar Iudeii strigau: „Dacă dai drumul omului acestuia, nu eşti prieten cu Cezarul. Oricine se face pe sine împărat, este împotriva Cezarului.“
John	19	13	Cînd a auzit Pilat aceste vorbe, a scos pe Isus afară; şi a şezut pe scaunul de judecător, în locul numit „Pardosit cu pietre“, iar evreieşte: „Gabata.“
John	19	14	Era ziua Pregătirii Paştelor, cam pela ceasul al şaselea. Pilat a zis Iudeilor: „Iată Împăratul vostru!“
John	19	15	Dar ei au strigat: „Ia-L, ia-L, răstigneşte-L!“ „Să răstignesc pe Împăratul vostru?“ le-a zis Pilat. Preoţii cei mai de seamă au răspuns: „Noi n’avem alt împărat decît pe Cezarul!“
John	19	16	Atunci L-a dat în mînile lor, ca să fie răstignit. Au luat deci pe Isus, şi L-au dus să-L răstignească.
John	19	17	Isus, ducîndu-Şi crucea, a ajuns la locul, zis al „Căpăţînii“, care în evreieşte se cheamă „Golgota.“
John	19	18	Acolo a fost răstignit; şi împreună cu El au fost răstigniţi alţi doi, unul deoparte şi altul de alta, iar Isus la mijloc.
John	19	19	Pilat a scris o însemnare, pe care a pus-o deasupra crucii, şi era scris: „Isus din Nazaret, Împăratul Iudeilor.“
John	19	20	Mulţi din Iudei au citit această însemnare, pentrucă locul unde fusese răstignit Isus era aproape de cetate: era scrisă în evreieşte, latineşte şi greceşte.
John	19	21	Preoţii cei mai de seamă ai Iudeilor au zis lui Pilat: „Nu scrie: «Împăratul Iudeilor». Ci scrie că El a zis: «Eu sînt Împăratul Iudeilor.“
John	19	22	„Ce am scris, am scris“, a răspuns Pilat.
John	19	23	Ostaşii, dupăce au răstignit pe Isus, I-au luat hainele, şi le-au făcut patru părţi, cîte o parte pentru fiecare ostaş. I-au luat şi cămaşa, care n’avea nici o cusătură, ci era dintr-o singură ţesătură de sus pînă jos.
John	19	24	Şi au zis între ei: „Să n’o sfîşiem, ci să tragem la sorţi a cui să fie.“ Aceasta s’a întîmplat ca să se împlinească Scriptura, care zice: „Şi-au împărţit hainele Mele între ei, şi pentru cămaşa Mea au tras la sorţi.“ Iată ce au făcut ostaşii.
John	19	25	Lîngă crucea lui Isus, stătea mama Lui şi sora mamei Lui, Maria, nevasta lui Clopa, şi Maria Magdalina.
John	19	26	Cînd a văzut Isus pe mamă-Sa, şi lîngă ea pe ucenicul, pe care-l iubea, a zis mamei Sale: „Femeie, iată fiul tău!“
John	19	27	Apoi, a zis ucenicului: „Iată mama ta!“ Şi, din ceasul acela ucenicul a luat-o la el acasă.
John	19	28	După aceea, Isus, care ştia că acum totul s’a sfîrşit, ca să împlinească Scriptura, a zis: „Mi-e sete.“
John	19	29	Acolo era un vas plin cu oţet. Ostaşii au pus într’o ramură de isop un burete plin cu oţet, şi I l-au dus la gură.
John	19	30	Cînd a luat Isus oţetul, a zis: „S’a isprăvit!“ Apoi şi-a plecat capul, şi Şi-a dat duhul.
John	19	31	De frică să nu rămînă trupurile pe cruce în timpul Sabatului, – căci era ziua Pregătirii, şi ziua aceea de Sabat era o zi mare – Iudeii au rugat pe Pilat să zdrobească fluierile picioarelor celor răstigniţi, şi să fie luaţi de pe cruce.
John	19	32	Ostaşii au venit deci, şi au zdrobit fluierele picioarelor celui dintîi, apoi pe ale celuilalt, care fusese răstignit împreună cu El.
John	19	33	Cînd au venit la Isus, şi au văzut că murise, nu I-au zdrobit fluierile picioarelor;
John	19	34	ci unul din ostaşi I-a străpuns coasta cu o suliţă; şi îndată a ieşit din ea sînge şi apă.
John	19	35	Faptul acesta este adeverit de celce l-a văzut: mărturia lui este adevărată, şi el ştie că spune adevărul, pentru ca şi voi să credeţi.
John	19	36	Aceste lucruri s’au întîmplat, ca să se împlinească Scriptura: „Niciunul din oasele Lui nu va fi sfărîmat.“
John	19	37	Şi în altă parte, Scriptura mai zice: „Vor vedea pe cine au străpuns.“
John	19	38	După aceea, Iosif din Arimatea, care era ucenic al lui Isus, dar pe ascuns, de frica Iudeilor, a rugat pe Pilat să-i dea voie să ia trupul lui Isus de pe cruce. Pilat i-a dat voie. El a venit deci, şi a luat trupul lui Isus.
John	19	39	Nicodim, care la început se dusese la Isus, noaptea, a venit şi el, şi a adus o amestecătură de aproape o sută de litri de smirnă şi de aloe.
John	19	40	Au luat deci trupul lui Isus şi l-au înfăşurat în făşii de pînză de in, cu miresme, dupăcum au obicei Iudeii să îngroape.
John	19	41	În locul unde fusese răstignit Isus, era o grădină; şi în grădină era un mormînt nou, în care nu mai fusese pus nimeni.
John	19	42	Din pricină că era ziua Pregătirii Iudeilor, pentrucă mormîntul era aproape, au pus acolo pe Isus.
------------------------Ioan, capitolul 20
John	20	1	În ziua dintîi a săptămînii, Maria Magdalina s’a dus disdedimineaţă la mormînt, pe cînd era încă întunerec; şi a văzut că piatra fusese luată de pe mormînt.
John	20	2	A alergat la Simon Petru şi la celalt ucenic, pe care-l iubea Isus, şi le-a zis: „Au luat pe Domnul din mormînt, şi nu ştiu unde L-au pus.“
John	20	3	Petru şi celalt ucenic au ieşit, şi au plecat spre mormînt.
John	20	4	Au început să alerge amîndoi împreună. Dar celalt ucenic alerga mai repede decît Petru, şi a ajuns cel dintîi la mormînt.
John	20	5	S’a plecat şi s’a uitat înlăuntru, a văzut făşiile de pînză jos, dar n’a intrat.
John	20	6	Simon Petru, care venea după el, a ajuns şi el, a intrat în mormînt, şi a văzut făşiile de pînză jos.
John	20	7	Iar ştergarul, care fusese pus pe capul lui Isus, nu era cu făşiile de pînză, ci făcut sul şi pus într’un alt loc singur.
John	20	8	Atunci celalt ucenic, care ajunsese cel dintîi la mormînt, a intrat şi el; şi a văzut, şi a crezut.
John	20	9	Căci tot nu pricepeau că, după Scriptură, Isus trebuia să învieze din morţi.
John	20	10	Apoi ucenicii s’au întors acasă.
John	20	11	Dar Maria şedea afară lîngă mormînt, şi plîngea. Pe cînd plîngea s’a plecat să se uite în mormînt.
John	20	12	Şi a văzut doi îngeri în alb, şezînd în locul unde fusese culcat trupul lui Isus; unul la cap şi altul la picioare.
John	20	13	„Femeie“, i-au zis ei, „pentruce plîngi?“ Ea le-a răspuns: „Pentrucă au luat pe Domnul meu, şi nu ştiu unde L-au pus.“
John	20	14	Dupăce a zis aceste vorbe, s’a întors, şi a văzut pe Isus stînd acolo în picioare; dar nu ştia că este Isus.
John	20	15	„Femeie“, i-a zis Isus, „de ce plîngi? Pe cine cauţi?“ Ea a crezut că este grădinarul, şi I-a zis: „Domnule, dacă L-ai luat, spune-mi unde L-ai pus, şi mă voi duce să-L iau.“
John	20	16	Isus i-a zis: „Marie!“ Ea s’a întors, şi I-a zis în evreieşte: „Rabuni!“ adică: „Învăţătorule!“
John	20	17	„Nu mă ţinea“, i-a zis Isus; „căci încă nu M’am suit la Tatăl Meu. Ci, du-te la fraţii Mei, şi spune-le că Mă sui la Tatăl Meu şi Tatăl vostru, la Dumnezeul Meu şi Dumnezeul vostru.“
John	20	18	Maria Magdalina s’a dus, şi a vestit ucenicilor că a văzut pe Domnul, şi că i-a spus aceste lucruri.
John	20	19	În seara aceleiaş zile, cea dintîi a săptămînii, pe cînd uşile locului unde erau adunaţi ucenicii erau încuiate, de frica Iudeilor, a venit Isus, a stătut în mijlocul lor, şi le-a zis: „Pace vouă!“
John	20	20	Şi după ce a zis aceste vorbe, le-a arătat mînile şi coasta Sa. Ucenicii s’au bucurat, cînd au văzut pe Domnul.
John	20	21	Isus le-a zis din nou: „Pace vouă! Cum M’a trimes pe Mine Tatăl, aşa vă trimet şi Eu pe voi.“
John	20	22	După aceste vorbe, a suflat peste ei, şi le-a zis: „Luaţi Duh Sfînt!
John	20	23	Celorce le veţi ierta păcatele, vor fi iertate; şi celor ce le veţi ţinea vor fi ţinute.“
John	20	24	Toma, zis Geamăn, unul din cei doisprezece, nu era cu ei cînd a venit Isus.
John	20	25	Ceilalţi ucenici i-au zis deci: „Am văzut pe Domnul!“ Dar el le-a răspuns: „Dacă nu voi vedea în mînile Lui semnul cuielor, şi dacă nu voi pune degetul meu în semnul cuielor, şi dacă nu voi pune mîna mea în coasta Lui, nu voi crede.“
John	20	26	După opt zile, ucenicii lui Isus erau iarăş în casă; şi era şi Toma împreună cu ei. Pe cînd erau uşile încuiate, a venit Isus, a stătut în mijloc, şi le-a zis: „Pace vouă!“
John	20	27	Apoi a zis lui Toma: „Adu-ţi degetul încoace, şi uită-te la mînile Mele; şi adu-ţi mîna, şi pune-o în coasta Mea; şi nu fi necredincios, ci credincios.“
John	20	28	Drept răspuns, Toma I-a zis: „Domnul meu şi Dumnezeul meu!“
John	20	29	„Tomo“ i-a zis Isus, „pentrucă M’ai văzut, ai crezut. Ferice de ceice n’au văzut, şi au crezut.“
John	20	30	Isus a mai făcut înaintea ucenicilor Săi multe alte semne cari nu sînt scrise în cartea aceasta.
John	20	31	Dar lucrurile acestea au fost scrise, pentruca voi să credeţi că Isus este Hristosul, Fiul lui Dumnezeu; şi crezînd, să aveţi viaţa în Numele Lui.
------------------------Ioan, capitolul 21
John	21	1	După aceea Isus S’a mai arătat ucenicilor Săi la marea Tiberiadei. Iată cum S’a arătat:
John	21	2	Simon Petru, Toma zis Geamăn, Natanael din Cana Galileii, fiii lui Zebedei, şi alţi doi din ucenicii lui Isus, erau împreună.
John	21	3	Simon Petru le-a zis: „Mă duc să prind peşte.“ „Mergem şi noi cu tine,“ i-au zis ei. Au ieşit, şi au intrat într’o corabie; şi n’au prins nimic în noaptea aceea.
John	21	4	Dimineaţa, Isus stătea pe ţărm; dar ucenicii nu ştiau că este Isus.
John	21	5	„Copii“, le-a zis Isus,„aveţi ceva de mîncare?“ Ei i-au răspuns: „Nu“.
John	21	6	El le-a zis: „Aruncaţi mreaja în partea dreaptă a corăbiei, şi veţi găsi.“ Au aruncat-o deci, şi n’o mai puteau trage de mulţimea peştilor.
John	21	7	Atunci ucenicul, pe care-l iubea Isus, a zis lui Petru: „Este Domnul!“ Cînd a auzit Simon Petru că este Domnul şi-a pus haina pe el, şi s’a încins, căci era desbrăcat, şi s’a aruncat în mare.
John	21	8	Ceilalţi ucenici au venit cu corăbioara, trăgînd mreaja cu peşti, pentrucă nu erau departe de ţărm decît ca la două sute de coţi.
John	21	9	Cînd s’au pogorît pe ţărm au văzut acolo jăratic de cărbuni, peşte pus deasupra şi pîne.
John	21	10	Isus le-a zis: „Aduceţi din peştii, pe cari i-aţi prins acum.“
John	21	11	Simon Petru s’a suit în corăbioară, şi a tras mreaja la ţărm, plină cu o sută cincizeci şi trei de peşti mari: şi, măcar că erau atîţia, nu s’a rupt mreaja.
John	21	12	„Veniţi de prînziţi,“ le-a zis Isus. Şi nici unul din ucenici nu cuteza să-L întrebe: „Cine eşti?“ căci ştiau că este Domnul.
John	21	13	Isus S’a apropiat, a luat pînea, şi le-a dat; tot aşa a făcut şi cu peştele.
John	21	14	Aceasta era a treia oară cînd Se arăta Isus ucenicilor Săi, după ce înviase din morţi.
John	21	15	După ce au prînzit, Isus a zis lui Simon Petru: „Simone, fiul lui Iona, Mă iubeşti tu mai mult decît aceştia?“ „Da, Doamne“, I-a răspuns Petru, „ştii că Te iubesc.“ Isus i-a zis: „Paşte mieluşeii Mei.“
John	21	16	I-a zis a doua oară: „Simone, fiul lui Iona, Mă iubeşti?“ „Da Doamne“, I-a răspuns Petru, „ştii că Te iubesc.“ Isus i-a zis: „Paşte oiţele Mele“.
John	21	17	A treia oară i-a zis Isus:„Simone, fiul lui Iona, Mă iubeşti?“ Petru s’a întristat că-i zisese a treia oară: „Mă iubeşti?“ Şi I-a răspuns: „Doamne, Tu toate le ştii; ştii că Te iubesc.“ Isus i-a zis: „Paşte oile Mele!
John	21	18	Adevărat, adevărat, îţi spun că, atunci cînd erai mai tînăr, singur te încingeai şi te duceai unde voiai; dar cînd vei îmbătrîni, îţi vei întinde mînile, şi altul te va încinge, şi te va duce unde nu vei voi.“
John	21	19	A zis lucrul acesta ca să arate cu ce fel de moarte va proslăvi Petru pe Dumnezeu. Şi, după ce a vorbit astfel, i-a zis: „Vino după Mine.“
John	21	20	Petru s’a întors, şi a văzut venind după ei pe ucenicul pe care-l iubea Isus, acela care, la cină, se rezemase pe pieptul lui Isus, şi zisese: „Doamne, cine este celce Te vinde?“
John	21	21	Petru s’a uitat la el, şi a zis lui Isus: „Doamne, dar cu acesta ce va fi?“
John	21	22	Isus i-a răspuns: „Dacă vreau ca el să rămînă pînă voi veni Eu, ce-ţi pasă ţie? Tu vino după Mine!“
John	21	23	Din pricina aceasta, a ieşit svonul printre fraţi că ucenicul acela nu va muri deloc. Însă Isus nu zisese lui Petru că nu va muri deloc, ci: „Dacă vreau ca el să rămînă pînă voi veni Eu, ce-ţi pasă ţie?“
John	21	24	Ucenicul acesta este celce adevereşte aceste lucruri, şi care le-a scris. Şi ştim că mărturia lui este adevărată.
John	21	25	Mai sînt multe alte lucruri, pe cari le-a făcut Isus, cari, dacă s’ar fi scris cu deamăruntul, cred că nici chiar în lumea aceasta n’ar fi putut încăpea cărţile cari s’ar fi scris. Amin.
------------------------Faptele apostolilor, capitolul 1
Acts	1	1	Teofile, în cea dintîi carte a mea, am vorbit despre tot ce a început Isus să facă şi să înveţe pe oameni,
Acts	1	2	dela început pînă în ziua în care S’a înălţat la cer, după ce, prin Duhul Sfînt, dăduse poruncile Sale apostolilor, pe cari-i alesese.
Acts	1	3	După patima Lui, li S’a înfăţişat viu, prin multe dovezi, arătîndu-li-Se deseori timp de patruzeci de zile, şi vorbind cu ei despre lucrurile privitoare la Împărăţia lui Dumnezeu.
Acts	1	4	Pe cînd Se afla cu ei, le-a poruncit să nu se depărteze de Ierusalim, ci să aştepte acolo făgăduinţa Tatălui, „pe care,“ le-a zis El, „aţi auzit-o dela Mine.
Acts	1	5	Căci Ioan a botezat cu apă, dar voi, nu după multe zile, veţi fi botezaţi cu Duhul Sfînt.“
Acts	1	6	Deci apostolii, pe cînd erau strînşi laolaltă, L-au întrebat: „Doamne, în vremea aceasta ai de gînd să aşezi din nou Împărăţia lui Israel?“
Acts	1	7	El le-a răspuns: „Nu este treaba voastră să ştiţi vremurile sau soroacele; pe acestea Tatăl le-a păstrat supt stăpînirea Sa.
Acts	1	8	Ci voi veţi primi o putere, cînd Se va pogorî Duhul Sfînt peste voi, şi-Mi veţi fi martori în Ierusalim, în toată Iudea, în Samaria, şi pînă la marginile pămîntului.“
Acts	1	9	După ce a spus aceste lucruri, pe cînd se uitau ei la El, S’a înălţat la cer, şi un nor L-a ascuns din ochii lor.
Acts	1	10	Şi cum stăteau ei cu ochii pironiţi spre cer, pe cînd Se suia El, iată că li s’au arătat doi bărbaţi îmbrăcaţi în alb,
Acts	1	11	şi au zis: „Bărbaţi Galileeni, de ce staţi şi vă uitaţi spre cer? Acest Isus, care S’a înălţat la cer din mijlocul vostru, va veni în acelaş fel cum L-aţi văzut mergînd la cer.“
Acts	1	12	Atunci ei s’au întors în Ierusalim din muntele numit al Măslinilor, care este lîngă Ierusalim, departe cît un drum în ziua Sabatului.
Acts	1	13	Cînd au ajuns acasă, s’au suit în odaia de sus, unde stăteau de obicei. Erau: Petru, Iacov, Ioan, Andrei, Filip, Toma, Bartolomeu, Matei, Iacov, fiul lui Alfeu, Simon Zilotul, şi Iuda, fiul lui Iacov.
Acts	1	14	Toţi aceştia stăruiau cu un cuget în rugăciune şi în cereri, împreună cu femeile, şi cu Maria, mama lui Isus, şi cu fraţii Lui.
Acts	1	15	În zilele acelea, Petru s’a sculat în mijlocul fraţilor, – numărul celor adunaţi laolaltă era de aproape o sută douăzeci, – şi a zis:
Acts	1	16	„Fraţilor, trebuia să se împlinească Scriptura spusă de Duhul Sfînt mai înainte, prin gura lui David, despre Iuda, care a fost călăuza celor ce au prins pe Isus.
Acts	1	17	El era din numărul nostru, şi era părtaş al aceleiaşi slujbe.
Acts	1	18	Omul acesta a dobîndit un ogor cu plata nelegiuirii lui, a căzut cu capul în jos, a plesnit în două prin mijloc, şi i s’au vărsat toate măruntaiele.
Acts	1	19	Lucrul acesta a ajuns aşa de cunoscut de toţi locuitorii din Ierusalim, încît ogorul acela a fost numit în limba lor: «Acheldama», adică: «Ogorul sîngelui.» –
Acts	1	20	În adevăr, în cartea Psalmilor este scris: «Locuinţa lui să rămînă pustie, şi nimeni să nu locuiască în ea!» Şi: «Slujba lui s’o ia altul!»
Acts	1	21	Trebuie deci ca, dintre ceice ne-au însoţit în toată vremea în care a trăit Domnul Isus între noi,
Acts	1	22	cu începere dela botezul lui Ioan pînă în ziua cînd S’a înălţat El dela noi, să fie rînduit, unul care să ne însoţească drept martor al învierii Lui.
Acts	1	23	Ei au pus înainte pe doi: pe Iosif, numit Barsaba, zis şi Iust, şi pe Matia.
Acts	1	24	Apoi au făcut următoarea rugăciune: «Doamne, Tu, care cunoşti inimile tuturor oamenilor, arată-ne pe care din aceşti doi l-ai ales,
Acts	1	25	ca să ia loc în slujba şi apostolia aceasta, din care a căzut Iuda, ca să meargă la locul lui.»
Acts	1	26	Au tras la sorţi, şi sorţul a căzut pe Matia, care a fost numărat împreună cu cei unsprezece apostoli.
------------------------Faptele apostolilor, capitolul 2
Acts	2	1	În ziua Cincizecimii, erau toţi împreună în acelaş loc.
Acts	2	2	Deodată a venit din cer un sunet ca vîjîitul unui vînt puternic, şi a umplut toată casa unde şedeau ei.
Acts	2	3	Nişte limbi ca de foc au fost văzute împărţindu-se printre ei, şi s’au aşezat cîte una pe fiecare din ei.
Acts	2	4	Şi toţi s’au umplut de Duh Sfînt, şi au început să vorbească în alte limbi, după cum le da Duhul să vorbească.
Acts	2	5	Şi se aflau atunci în Ierusalim Iudei, oameni cucernici din toate neamurile cari sînt supt cer.
Acts	2	6	Cînd s’a auzit sunetul acela, mulţimea s’a adunat şi a rămas încremenită; pentrucă fiecare îi auzea vorbind în limba lui.
Acts	2	7	Toţi se mirau, se minunau, şi ziceau unii către alţii: „Toţi aceştia cari vorbesc, nu sînt Galileeni?
Acts	2	8	Cum dar îi auzim vorbind fiecăruia din noi în limba noastră, în care ne-am născut?
Acts	2	9	Parţi, Mezi, Elamiţi, locuitori din Mesopotamia, Iudea, Capadocia, Pont, Asia,
Acts	2	10	Frigia, Pamfilia, Egipt, părţile Libiei dinspre Cirena, oaspeţi din Roma, Iudei sau prozeliţi,
Acts	2	11	Cretani şi Arabi, îi auzim vorbind în limbile noastre lucrurile minunate ale lui Dumnezeu!“
Acts	2	12	Toţi erau uimiţi, nu ştiau ce să creadă, şi ziceau unii către alţii: „Ce vrea să zică aceasta?“
Acts	2	13	Dar alţii îşi băteau joc, şi ziceau: „Sînt plini de must!“
Acts	2	14	Atunci Petru s’a sculat în picioare cu cei unsprezece, a ridicat glasul, şi le-a zis: „Bărbaţi Iudei şi voi toţi cei cari locuiţi în Ierusalim, să ştiţi lucrul acesta, şi ascultaţi cuvintele mele!
Acts	2	15	Oamenii aceştia nu sînt beţi, cum vă închipuiţi voi, căci nu este decît al treilea ceas din zi.
Acts	2	16	Ci aceasta este ce a fost spus prin proorocul Ioel:
Acts	2	17	„În zilele de pe urmă, zice Dumnezeu, voi turna din Duhul Meu peste orice făptură; feciorii voştri şi fetele voastre vor prooroci, tinerii voştri vor avea vedenii, şi bătrînii voştri vor visa visuri!
Acts	2	18	Da, chiar şi peste robii Mei şi peste roabele Mele voi turna, în zilele acelea, din Duhul Meu, şi vor prooroci.
Acts	2	19	Voi face să se arate semne sus în cer şi minuni jos pe pămînt, sînge, foc şi un vîrtej de fum;
Acts	2	20	soarele se va preface în întunerec, şi luna în sînge, înainte ca să vină ziua Domnului, ziua aceea mare şi strălucită.
Acts	2	21	Atunci oricine va chema Numele Domnului, va fi mîntuit.“
Acts	2	22	Bărbaţi Israeliţi, ascultaţi cuvintele acestea! Pe Isus din Nazaret, om adeverit de Dumnezeu înaintea voastră prin minunile, semnele şi lucrările pline de putere, pe cari le-a făcut Dumnezeu prin El în mijlocul vostru, după cum bine ştiţi;
Acts	2	23	pe Omul acesta, dat în mînile voastre, după sfatul hotărît şi după ştiinţa mai dinainte a lui Dumnezeu, voi L-aţi răstignit şi L-aţi omorît prin mîna celor fărădelege.
Acts	2	24	Dar Dumnezeu L-a înviat, deslegîndu-I legăturile morţii, pentrucă nu era cu putinţă să fie ţinut de ea.
Acts	2	25	Căci David zice despre El:„Eu aveam totdeauna pe Domnul înaintea mea, pentrucă El este la dreapta mea, ca să nu mă clatin.
Acts	2	26	De aceea, mi se bucură inima, şi mi se veseleşte limba; chiar şi trupul mi se va odihni în nădejde:
Acts	2	27	căci nu-mi vei lăsa sufletul în Locuinţa morţilor, şi nu vei îngădui ca Sfîntul Tău să vadă putrezirea.
Acts	2	28	Mi-ai făcut cunoscut căile vieţii, şi Mă vei umplea de bucurie cu starea Ta de faţă.“
Acts	2	29	Cît despre patriarhul David, să-mi fie îngăduit, fraţilor, să vă spun fără sfială că a murit şi a fost îngropat; şi mormîntul lui este în mijlocul nostru pînă în ziua de azi.
Acts	2	30	Fiindcă David era prooroc, şi ştia că Dumnezeu îi făgăduise cu jurămînt că va ridica pe unul din urmaşii săi pe scaunul lui de domnie,
Acts	2	31	despre învierea lui Hristos a proorocit şi a vorbit el, cînd a zis că sufletul lui nu va fi lăsat în Locuinţa morţilor, şi trupul lui nu va vedea putrezirea.
Acts	2	32	Dumnezeu a înviat pe acest Isus, şi noi toţi sîntem martori ai lui.
Acts	2	33	Şi acum, odată ce S’a înălţat prin dreapta lui Dumnezeu, şi a primit dela Tatăl făgăduinţa Duhului Sfînt, a turnat ce vedeţi şi auziţi.
Acts	2	34	Căci David nu s’a suit în ceruri, ci el singur zice: „Domnul a zis Domnului meu: «Şezi la dreapta Mea,
Acts	2	35	pînăce voi pune pe vrăjmaşii Tăi supt picioarele Tale.»
Acts	2	36	Să ştie bine dar, toată casa lui Israel, că Dumnezeu a făcut Domn şi Hristos pe acest Isus, pe care L-aţi răstignit voi.“
Acts	2	37	După ce au auzit aceste cuvinte, ei au rămas străpunşi în inimă, şi au zis lui Petru şi celorlalţi apostoli: „Fraţilor, ce să facem?“
Acts	2	38	„Pocăiţi-vă“, le-a zis Petru, „şi fiecare din voi să fie botezat în Numele lui Isus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre; apoi veţi primi darul Sfîntului Duh.
Acts	2	39	Căci făgăduinţa aceasta este pentru voi, pentru copiii voştri, şi pentru toţi cei ce sînt departe acum, în oricît de mare număr îi va chema Domnul, Dumnezeul nostru.“
Acts	2	40	Şi, cu multe alte cuvinte, mărturisea, îi îndemna, şi zicea: „Mîntuiţi-vă din mijlocul acestui neam ticălos.“
Acts	2	41	Cei ce au primit propovăduirea lui, au fost botezaţi; şi în ziua aceea, la numărul ucenicilor s’au adaus aproape trei mii de suflete.
Acts	2	42	Ei stăruiau în învăţătura apostolilor, în legătura frăţească, în frîngerea pînii, şi în rugăciuni.
Acts	2	43	Fiecare era plin de frică, şi prin apostoli se făceau multe minuni şi semne.
Acts	2	44	Toţi cei ce credeau, erau împreună la un loc, şi aveau toate de obşte.
Acts	2	45	Îşi vindeau ogoarele şi averile, şi banii îi împărţeau între toţi, după nevoile fiecăruia.
Acts	2	46	Toţi împreună erau nelipsiţi dela Templu în fiecare zi, frîngeau pînea acasă, şi luau hrana, cu bucurie şi curăţie de inimă.
Acts	2	47	Ei lăudau pe Dumnezeu, şi erau plăcuţi înaintea întregului norod. Şi Domnul adăuga în fiecare zi la numărul lor pe cei ce erau mîntuiţi.
------------------------Faptele apostolilor, capitolul 3
Acts	3	1	Petru şi Ioan se suiau împreună la Templu, la ceasul rugăciunii: era ceasul al nouălea.
Acts	3	2	Acolo era un om olog din naştere, care era dus şi pus în toate zilele la poarta Templului, numită „Frumoasă“, ca să ceară de milă dela cei ce intrau în Templu.
Acts	3	3	Omul acesta, cînd a văzut pe Petru şi pe Ioan că voiau să intre în Templu, le-a cerut milostenie.
Acts	3	4	Petru, ca şi Ioan, s’a uitat ţintă la el, şi a zis: „Uită-te la noi!“
Acts	3	5	Şi el se uita la ei cu luare aminte, şi aştepta să capete ceva dela ei.
Acts	3	6	Atunci Petru i-a zis: „Argint şi aur, n’am; dar ce am, îţi dau: În Numele lui Isus Hristos din Nazaret, scoală-te şi umblă!“
Acts	3	7	L-a apucat de mîna dreaptă, şi l-a ridicat în sus. Îndată i s’au întărit tălpile şi glesnele;
Acts	3	8	dintr’o săritură a fost în picioare, şi a început să umble. A intrat cu ei în Templu, umblînd, sărind, şi lăudînd pe Dumnezeu.
Acts	3	9	Tot norodul l-a văzut umblînd şi lăudînd pe Dumnezeu.
Acts	3	10	Îl cunoşteau că era cel ce şedea la poarta „Frumoasă“ a Templului, ca să ceară de pomană, şi s’au umplut de uimire şi de mirare pentru cele ce i se întîmplaseră.
Acts	3	11	Fiindcă el se ţinea de Petru şi de Ioan, tot norodul, mirat, a alergat la ei în pridvorul zis al lui Solomon.
Acts	3	12	Petru, cînd a văzut lucrul acesta, a luat cuvîntul, şi a zis norodului:„Bărbaţi Israeliţi, pentruce vă miraţi de lucrul acesta? Dece vă uitaţi cu ochii ţintă la noi, ca şi cum prin puterea noastră sau prin cucernicia noastră am fi făcut pe omul acesta să umble?
Acts	3	13	Dumnezeul lui Avraam, Isaac şi Iacov, Dumnezeul părinţilor noştri, a proslăvit pe Robul Său Isus, pe care voi L-aţi dat în mîna lui Pilat; şi v’aţi lepădat de El înaintea lui, măcar că el era de părere să-I dea drumul.
Acts	3	14	Voi v’aţi lepădat de Cel Sfînt şi Neprihănit, şi aţi cerut să vi se dăruiască un ucigaş.
Acts	3	15	Aţi omorît pe Domnul vieţii, pe care Dumnezeu L-a înviat din morţi; noi sîntem martori ai Lui.
Acts	3	16	Prin credinţa în Numele lui Isus, a întărit Numele Lui pe omul acesta, pe care-l vedeţi şi-l cunoaşteţi; credinţa în El a dat omului acestuia o tămăduire deplină, cum vedeţi cu toţii.
Acts	3	17	Şi acum, fraţilor, ştiu că din neştiinţă aţi făcut aşa, ca şi mai marii voştri.
Acts	3	18	Dar Dumnezeu a împlinit astfel ce vestise mai înainte prin gura tuturor proorocilor Lui: că, adică, Hristosul Său va pătimi.
Acts	3	19	Pocăiţi-vă dar, şi întoarceţi-vă la Dumnezeu, pentru ca să vi se şteargă păcatele, ca să vină dela Domnul vremile de înviorare,
Acts	3	20	şi să trimeată pe Cel ce a fost rînduit mai dinainte pentru voi: pe Isus Hristos,
Acts	3	21	pe care cerul trebuie să-L primească, pînă la vremile aşezării din nou a tuturor lucrurilor: despre aceste vremi a vorbit Dumnezeu prin gura tuturor sfinţilor Săi prooroci din vechime.
Acts	3	22	În adevăr, Moise a zis părinţilor noştri: „Domnul, Dumnezeul vostru, vă va ridica dintre fraţii voştri un prooroc ca mine; pe El să-L ascultaţi în tot ce vă va spune.
Acts	3	23	Şi oricine nu va asculta de Proorocul acela, va fi nimicit cu desăvîrşire din mijlocul norodului.“
Acts	3	24	Deasemenea toţi proorocii, dela Samuel şi ceilalţi, cari au urmat după el, şi au vorbit, au vestit zilele acestea.
Acts	3	25	Voi sînteţi fiii proorocilor şi ai legămîntului, pe care l-a făcut Dumnezeu cu părinţii noştri, cînd a zis lui Avraam: „Toate neamurile pămîntului vor fi binecuvîntate în sămînţa ta.“
Acts	3	26	Dumnezeu, după ce a ridicat pe Robul Său Isus, L-a trimes mai întîi vouă, ca să vă binecuvînteze, întorcînd pe fiecare din voi dela fărădelegile sale.“
------------------------Faptele apostolilor, capitolul 4
Acts	4	1	Pe cînd vorbeau Petru şi Ioan norodului, au venit la ei pe neaşteptate preoţii, căpitanul Templului şi Saducheii,
Acts	4	2	foarte necăjiţi că învăţau pe norod, şi vesteau în Isus învierea din morţi.
Acts	4	3	Au pus mînile pe ei, şi i-au aruncat în temniţă pînă a doua zi; căci se înserase.
Acts	4	4	Însă mulţi din ceice auziseră cuvîntarea, au crezut; şi numărul bărbaţilor credincioşi s’a ridicat aproape la cinci mii.
Acts	4	5	A doua zi, mai marii norodului, bătrînii şi cărturarii s’au adunat împreună la Ierusalim,
Acts	4	6	cu marele preot Ana, Caiafa, Ioan, Alexandru, şi toţi cei ce se trăgeau din neamul marilor preoţi.
Acts	4	7	Au pus pe Petru şi pe Ioan în mijlocul lor, şi i-au întrebat: „Cu ce putere, sau în numele cui aţi făcut voi lucrul acesta?“
Acts	4	8	Atunci Petru, plin de Duhul Sfînt, le-a zis: „Mai mari ai norodului şi bătrîni ai lui Israel!
Acts	4	9	Fiindcă sîntem traşi astăzi la răspundere pentru o facere de bine, făcută unui om bolnav, şi sîntem întrebaţi cum a fost vindecat,
Acts	4	10	s’o ştiţi toţi, şi s’o ştie tot norodul lui Israel! Omul acesta se înfăţişează înaintea voastră pe deplin sănătos, în Numele lui Isus Hristos din Nazaret, pe care voi L-aţi răstignit, dar pe care Dumnezeu L-a înviat din morţi.
Acts	4	11	El este «piatra lepădată de voi, zidarii, care a ajuns să fie pusă în capul unghiului.»
Acts	4	12	În nimeni altul nu este mîntuire: căci nu este supt cer nici un alt Nume dat oamenilor, în care trebuie să fim mîntuiţi.“
Acts	4	13	Cînd au văzut ei îndrăzneala lui Petru şi a lui Ioan, s’au mirat, întrucît ştiau că erau oameni necărturari şi de rînd; şi au priceput că fuseseră cu Isus.
Acts	4	14	Dar fiindcă vedeau lîngă ei pe omul care fusese vindecat, nu puteau zice nimic împotrivă.
Acts	4	15	Le-au poruncit doar să iasă afară din Sobor, s’au sfătuit între ei,
Acts	4	16	şi au zis: „Ce vom face oamenilor acestora? Căci este ştiut de toţi locuitorii Ierusalimului că prin ei s’a făcut o minune vădită, pe care n’o putem tăgădui.
Acts	4	17	Dar, ca să nu se lăţească vestea aceasta mai departe în norod, să-i ameninţăm, şi să le poruncim ca de acum încolo să nu mai vorbească nimănui în Numele acesta.“
Acts	4	18	Şi dupăce i-au chemat, le-au poruncit să nu mai vorbească cu nici un chip, nici să mai înveţe pe oameni în Numele lui Isus.
Acts	4	19	Drept răspuns, Petru şi Ioan le-au zis: „Judecaţi voi singuri dacă este drept înaintea lui Dumnezeu să ascultăm mai mult de voi decît de Dumnezeu;
Acts	4	20	căci noi nu putem să nu vorbim despre ce am văzut şi am auzit.“
Acts	4	21	I-au ameninţat din nou, şi i-au lăsat să plece, căci nu ştiau cum să-i pedepsească, din pricina norodului; fiindcă toţi slăveau pe Dumnezeu pentru cele întîmplate.
Acts	4	22	Căci omul cu care se făcuse această minune de vindecare, avea mai bine de patruzeci de ani.
Acts	4	23	După ce li s’a dat drumul, ei s’au dus la ai lor, şi le-au istorisit tot ce le spuseseră preoţii cei mai de seamă şi bătrînii.
Acts	4	24	Cînd au auzit ei aceste lucruri, şi-au ridicat glasul toţi împreună către Dumnezeu, şi au zis: „Stăpîne, Doamne, care ai făcut cerul, pămîntul, marea şi tot ce este în ele!
Acts	4	25	Tu ai zis prin Duhul Sfînt, prin gura părintelui nostru David, robul Tău: «Pentruce se întărîtă neamurile, şi pentruce cugetă noroadele lucruri deşerte?
Acts	4	26	Împăraţii pămîntului s’au răsculat, şi domnitorii s’au unit împotriva Domnului şi împotriva Unsului Său.»
Acts	4	27	În adevăr, împotriva Robului Tău celui sfînt, Isus, pe care L-ai uns Tu, s’au însoţit în cetatea aceasta Irod şi Pilat din Pont cu Neamurile şi cu noroadele lui Israel,
Acts	4	28	ca să facă tot ce hotărîse mai dinainte mîna Ta şi sfatul Tău.
Acts	4	29	Şi acum, Doamne, uită-Te la ameninţările lor, dă putere robilor Tăi să vestească Cuvîntul Tău cu toată îndrăzneala,
Acts	4	30	şi întinde-ţi mîna, ca să se facă tămăduiri, minuni şi semne prin Numele Robului Tău celui Sfînt, Isus.“
Acts	4	31	După ce s’au rugat ei, s’a cutremurat locul unde erau adunaţi; toţi s’au umplut de Duhul Sfînt, şi vesteau Cuvîntul lui Dumnezeu cu îndrăzneală.
Acts	4	32	Mulţimea celor ce crezuseră, era o inimă şi un suflet. Niciunul nu zicea că averile lui sînt ale lui, ci aveau toate de obşte.
Acts	4	33	Apostolii mărturiseau cu multă putere despre învierea Domnului Isus. Şi un mare har era peste toţi.
Acts	4	34	Căci nu era niciunul printre ei, care să ducă lipsă: toţi cei ce aveau ogoare sau case, le vindeau, aduceau preţul lucrurilor vîndute,
Acts	4	35	şi-l puneau la picioarele apostolilor; apoi se împărţea fiecăruia după cum avea nevoie.
Acts	4	36	Iosif, numit de apostoli şi Barnaba, adică, în tîlmăcire, fiul mîngîierii, un Levit, de neam din Cipru,
Acts	4	37	a vîndut un ogor, pe care-l avea, a adus banii, şi i-a pus la picioarele apostolilor.
------------------------Faptele apostolilor, capitolul 5
Acts	5	1	Dar un om, numit Anania, a vîndut o moşioară, cu nevastă-sa Safira,
Acts	5	2	şi a oprit o parte din preţ, cu ştirea nevestei lui; apoi a adus partea cealaltă, şi a pus-o la picioarele apostolilor.
Acts	5	3	Petru i-a zis: „Anania, pentruce ţi-a umplut Satana inima ca să minţi pe Duhul Sfînt, şi să ascunzi o parte din preţul moşioarei?
Acts	5	4	Dacă n’o vindeai, nu rămînea ea a ta? Şi, după ce ai vîndut-o, nu puteai să faci ce vrei cu preţul ei? Cum s’a putut naşte un astfel de gînd în inima ta? N’ai minţit pe oameni, ci pe Dumnezeu.“
Acts	5	5	Anania, cînd a auzit cuvintele acestea, a căzut jos, şi şi-a dat sufletul. O mare frică a apucat pe toţi ceice ascultau aceste lucruri.
Acts	5	6	Flăcăii s’au sculat, l’au învelit, l-au scos afară, şi l-au îngropat.
Acts	5	7	Cam după trei ceasuri, a intrat şi nevastă-sa, fără să ştie ce se întîmplase.
Acts	5	8	Petru i-a zis: „Spune-mi, cu atît aţi vîndut moşioara?“ „Da“, a răspuns ea, „cu atîta.“
Acts	5	9	Atunci Petru i-a zis: „Cum de v’aţi înţeles între voi să ispitiţi pe Duhul Domnului? Iată picioarele celorce au îngropat pe bărbatul tău, sînt la uşă, şi te vor lua şi pe tine.“
Acts	5	10	Ea a căzut îndată la picioarele lui, şi şi-a dat sufletul. Cînd au intrat flăcăii, au găsit-o moartă; au scos-o afară, şi au îngropat-o lîngă bărbatul ei.
Acts	5	11	O mare frică a cuprins toată adunarea şi pe toţi cei ce au auzit aceste lucruri.
Acts	5	12	Prin mînile apostolilor se făceau multe semne şi minuni în norod. Toţi stăteau împreună în pridvorul lui Solomon,
Acts	5	13	şi niciunul din ceilalţi nu cuteza să se lipească de ei; dar norodul îi lăuda în gura mare.
Acts	5	14	Numărul celor ce credeau în Domnul, bărbaţi şi femei, se mărea tot mai mult;
Acts	5	15	pînă acolo că scoteau pe bolnavi chiar pe uliţe, şi îi puneau pe paturi şi pe aşternuturi, pentru ca, atunci cînd va trece Petru, măcar umbra lui să treacă peste vreunul din ei.
Acts	5	16	Mulţimea, deasemenea, alerga la Ierusalim, din cetăţile vecine, şi aducea pe cei bolnavi şi pe cei chinuiţi de duhuri necurate: şi toţi se vindecau.
Acts	5	17	Însă marele preot şi toţi cei ce erau împreună cu el, adică partida Saducheilor, s’au sculat plini de pizmă,
Acts	5	18	au pus mînile pe apostoli, şi i-au aruncat în temniţa de obşte.
Acts	5	19	Dar un înger al Domnului a deschis uşile temniţei, noaptea, i-a scos afară, şi le-a zis:
Acts	5	20	„Duceţi-vă, staţi în Templu, şi vestiţi norodului toate cuvintele vieţii acesteia.“
Acts	5	21	Cînd au auzit ei aceste vorbe, au intrat dis de dimineaţă în Templu, şi au început să înveţe pe norod. Marele preot şi cei ce erau cu el, au venit pe neaşteptate, au adunat Soborul şi pe toată bătrînimea fiilor lui Israel, şi au trimes la temniţă să aducă pe apostoli.
Acts	5	22	Aprozii, la venirea lor, nu i-au găsit în temniţă. S’au întors şi au spus astfel:
Acts	5	23	„Temniţa am găsit-o încuiată cu toată grija, şi pe păzitori stînd în picioare la uşi; dar, cînd am deschis, n’am găsit pe nimeni înlăuntru.“
Acts	5	24	Cînd au auzit aceste vorbe, căpitanul Templului şi preoţii cei mai de seamă au rămas înmărmuriţi, şi nu ştiau ce să creadă despre apostoli şi despre urmările acestei întîmplări.
Acts	5	25	Cineva a venit şi le-a spus: „Iată că oamenii, pe cari i-aţi băgat în temniţă, stau în Templu, şi învaţă pe norod.“
Acts	5	26	Atunci căpitanul Templului a plecat cu aprozii, şi i-au adus; dar nu cu sila, căci se temeau să nu fie ucişi cu pietre de norod.
Acts	5	27	După ce i-au adus, i-au pus înaintea Soborului. Şi marele preot i-a întrebat astfel:
Acts	5	28	„Nu v’am poruncit noi cu tot dinadinsul să nu învăţaţi pe norod în Numele acesta? Şi voi iată că aţi umplut Ierusalimul cu învăţătura voastră, şi căutaţi să aruncaţi asupra noastră sîngele acelui om.“
Acts	5	29	Petru şi apostolii ceilalţi, drept răspuns, i-au zis: „Trebuie să ascultăm mai mult de Dumnezeu decît de oameni!
Acts	5	30	Dumnezeul părinţilor noştri a înviat pe Isus, pe care voi L-aţi omorît, atîrnîndu-L pe lemn.
Acts	5	31	Pe acest Isus, Dumnezeu L-a înălţat cu puterea Lui, şi L-a făcut Domn şi Mîntuitor, ca să dea lui Israel pocăinţa şi iertarea păcatelor.
Acts	5	32	Noi sîntem martori ai acestor lucruri, ca şi Duhul Sfînt, pe care L-a dat Dumnezeu celor ce ascultă de El.“
Acts	5	33	Cînd au auzit ei aceste vorbe, îi tăia la inimă şi s-au sfătuit să-i omoare.
Acts	5	34	Dar un Fariseu numit Gamaliel, un învăţător al Legii, preţuit de tot norodul, s’a sculat în picioare în Sobor şi a poruncit să scoată puţin afară pe apostoli.
Acts	5	35	Apoi le-a zis: „Bărbaţi Israeliţi, luaţi seama bine ce aveţi de gînd să faceţi oamenilor acestora.
Acts	5	36	Căci nu de mult s’a ivit Teuda, care zicea că el este ceva, şi la care s’au alipit aproape patru sute de bărbaţi. El a fost omorît, şi toţi cei ce îl urmaseră, au fost risipiţi şi nimiciţi.
Acts	5	37	După el s’a ivit Iuda Galileanul, pe vremea înscrierii, şi a tras mult norod de partea lui: a perit şi el, şi toţi cei ce-l urmaseră, au fost risipiţi.
Acts	5	38	Şi acum, eu vă spun: «Nu mai necăjiţi pe oamenii aceştia, şi lăsaţi-i în pace! Dacă încercarea sau lucrarea aceasta este dela oameni, se va nimici;
Acts	5	39	dar dacă este dela Dumnezeu, n’o veţi putea nimici. Să nu vă pomeniţi că luptaţi împotriva lui Dumnezeu.“
Acts	5	40	Ei au ascultat de el. Şi, după ce au chemat pe apostoli, au pus să-i bată cu nuiele, i-au oprit să vorbească în Numele lui Isus, şi le-au dat drumul.
Acts	5	41	Ei au plecat dinaintea Soborului, şi s-au bucurat că au fost învredniciţi să fie batjocoriţi, pentru Numele Lui.
Acts	5	42	Şi în fiecare zi, în Templu şi acasă, nu încetau să înveţe pe oameni, şi să vestească Evanghelia lui Isus Hristos.
------------------------Faptele apostolilor, capitolul 6
Acts	6	1	În zilele acelea, cînd s’a înmulţit numărul ucenicilor, Evreii cari vorbeau greceşte, cîrteau împotriva Evreilor, pentrucă văduvele lor erau trecute cu vederea la împărţeala ajutoarelor de toate zilele.
Acts	6	2	Cei doisprezece au adunat mulţimea ucenicilor, şi au zis: „Nu este potrivit pentru noi să lăsăm Cuvîntul lui Dumnezeu ca să slujim la mese.
Acts	6	3	Deaceea, fraţilor, alegeţi dintre voi şapte bărbaţi, vorbiţi de bine, plini de Duhul Sfînt şi înţelepciune, pe cari îi vom pune la slujba aceasta.
Acts	6	4	Iar noi vom stărui necurmat în rugăciune şi în propovăduirea Cuvîntului.“
Acts	6	5	Vorbirea aceasta a plăcut întregei adunări. Au ales pe Ştefan, bărbat plin de credinţă şi de Duhul Sfînt, pe Filip, pe Prohor, pe Nicanor, pe Timon, pe Parmena şi pe Nicolae, un prozelit din Antiohia.
Acts	6	6	I-au adus înaintea apostolilor, cari, după ce s-au rugat, şi-au pus mînile peste ei.
Acts	6	7	Cuvîntul lui Dumnezeu se răspîndea tot mai mult, numărul ucenicilor se înmulţea mult în Ierusalim, şi o mare mulţime de preoţi veneau la credinţă.
Acts	6	8	Ştefan era plin de har şi de putere, şi făcea minuni şi semne mari în norod.
Acts	6	9	Unii din sinagoga, numită a Izbăviţilor, a Cirinenilor, şi a Alexandrinilor, împreună cu nişte Iudei din Cilicia şi din Asia, au început o ceartă de vorbe cu Ştefan;
Acts	6	10	dar nu puteau să stea împotriva înţelepciunii şi Duhului cu care vorbea el.
Acts	6	11	Atunci au pus la cale pe nişte oameni să zică: „Noi l-am auzit rostind cuvinte de hulă împotriva lui Moise şi împotriva lui Dumnezeu.“
Acts	6	12	Au întărîtat norodul, pe bătrîni şi pe cărturari, au năvălit asupra lui, au pus mîna pe el, şi l-au dus în Sobor.
Acts	6	13	Au scos nişte martori mincinoşi, cari au zis: „Omul acesta nu încetează să spună cuvinte de hulă împotriva acestui locaş sfînt şi împotriva Legii.
Acts	6	14	În adevăr, l-am auzit zicînd că acest Isus din Nazaret va dărîma locaşul acesta, şi va schimba obiceiurile, pe cari ni le-a dat Moise.“
Acts	6	15	Toţi cei ce şedeau în Sobor, s’au uitat ţintă la Ştefan, şi faţa lui li s’a arătat ca o faţă de înger.
------------------------Faptele apostolilor, capitolul 7
Acts	7	1	Marele preot a zis: „Aşa stau lucrurile?“
Acts	7	2	Ştefan a răspuns: „Fraţilor şi părinţilor, ascultaţi! Dumnezeul slavei S’a arătat părintelui nostru Avraam, cînd era în Mesopotamia, înainte ca să se aşeze în Haran.
Acts	7	3	Şi i-a zis: «Ieşi din ţara ta şi din familia ta, şi du-te în ţara, pe care ţi-o voi arăta.“
Acts	7	4	El a ieşit atunci din ţara Haldeilor, şi s’a aşezat în Haran. De acolo, după moartea tatălui său, Dumnezeu l-a strămutat în ţara aceasta, în care locuiţi voi acum.
Acts	7	5	Din ţara aceea nu i-a dat nimic în stăpînire, nici măcar o palmă de loc, ci i-a făgăduit că i-o va da în stăpînire lui, şi seminţei lui după el, măcar că n’avea niciun copil.
Acts	7	6	Dumnezeu i-a spus că sămînţa lui va locui într-o ţară străină, va fi robită, şi va fi chinuită patru sute de ani.
Acts	7	7	«Dar neamul, căruia îi vor fi robi, îl voi judeca Eu», a zis Dumnezeu. «După aceea, vor ieşi, şi-Mi vor sluji în locul acesta.»
Acts	7	8	Apoi i-a dat legămîntul tăierii împrejur; şi astfel Avraam, cînd a născut pe Isaac, l-a tăiat împrejur în ziua a opta; Isaac a născut şi a tăiat împrejur pe Iacov, şi Iacov pe cei doisprezece patriarhi.
Acts	7	9	Iar patriarhii, cari pizmuiau pe Iosif, l-au vîndut, ca să fie dus în Egipt. Dar Dumnezeu a fost cu el,
Acts	7	10	şi l-a izbăvit din toate necazurile lui; i-a dat înţelepciune şi trecere înaintea lui Faraon, împăratul Egiptului, care l-a pus dregător peste Egipt şi peste toată casa lui.
Acts	7	11	A venit o foamete în tot Egiptul şi Canaanul. Nevoia era mare, şi părinţii noştri nu găseau merinde.
Acts	7	12	Iacov a auzit că în Egipt era grîu, şi a trimes pe părinţii noştri întîiaş dată acolo.
Acts	7	13	Şi cînd au venit a doua oară, Iosif a fost cunoscut de fraţii săi, şi Faraon a aflat din ce neam era Iosif.
Acts	7	14	Apoi Iosif a trimes să cheme pe tatăl său Iacov şi pe toată familia lui, şaptezeci şi cinci de suflete.
Acts	7	15	Iacov s’a pogorît în Egipt, unde a murit el şi părinţii noştri.
Acts	7	16	Şi au fost strămutaţi la Sihem, şi puşi în mormîntul, pe care îl cumpărase Avraam cu o sumă de bani dela fiii lui Emor, în Sihem.
Acts	7	17	Se apropia vremea cînd trebuia să se împlinească făgăduinţa, pe care o făcuse Dumnezeu lui Avraam. Norodul a crescut şi s’a înmulţit în Egipt,
Acts	7	18	pînă cînd s’a ridicat un alt împărat, care nu cunoştea pe Iosif.
Acts	7	19	Împăratul acesta a uneltit împotriva neamului nostru, şi a chinuit pe părinţii noştri, pînă acolo ca să-şi lepede pruncii, ca să nu trăiască.
Acts	7	20	Pe vremea aceasta s’a născut Moise, care era frumos înaintea lui Dumnezeu. El a fost hrănit trei luni în casa tatălui său.
Acts	7	21	Şi cînd a fost lepădat, l-a luat fiica lui Faraon, şi l-a crescut ca pe copilul ei.
Acts	7	22	Moise a învăţat toată înţelepciunea Egiptenilor, şi era puternic în cuvinte şi în fapte.
Acts	7	23	El avea patruzeci de ani, cînd i-a venit în inimă dorinţa să cerceteze pe fraţii săi, pe fiii lui Israel.
Acts	7	24	A văzut pe unul din ei suferind nedreptate; i-a luat apărarea, a răzbunat pe cel asuprit, şi a omorît pe Egiptean.
Acts	7	25	Credea că fraţii lui vor pricepe că Dumnezeu prin mîna lui le va da izbăvirea; dar n’au priceput.
Acts	7	26	A doua zi, cînd se băteau ei, Moise a venit în mijlocul lor, şi i-a îndemnat la pace. «Oamenilor», a zis el, «voi sînteţi fraţi; de ce vă nedreptăţiţi unul pe altul?»
Acts	7	27	Dar cel ce nedreptăţea pe aproapele său, l-a îmbrîncit, şi i-a zis: «Cine te-a pus pe tine stăpînitor şi judecător peste noi?
Acts	7	28	Vrei să mă omori şi pe mine cum ai omorît ieri pe Egiptean?»
Acts	7	29	La auzul acestor vorbe, Moise a fugit, şi s’a dus de a locuit ca străin în pămîntul Madian, unde a născut doi fii.
Acts	7	30	Peste patruzeci de ani, i s’a arătat un înger în pustia muntelui Sinai, în para focului unui rug.
Acts	7	31	Moise, cînd l-a văzut, s’a mirat de arătarea aceasta; şi, pe cînd se apropia să vadă ce este, a auzit glasul Domnului,
Acts	7	32	care i-a zis: «Eu sînt Dumnezeul părinţilor tăi, Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac, şi Dumnezeul lui Iacov.» Şi Moise, tremurînd, n’a îndrăznit să se uite.
Acts	7	33	Domnul i-a zis: «Scoate-ţi încălţămintea din picioare, căci locul pe care stai, este un pămînt sfînt.
Acts	7	34	Am văzut suferinţa poporului Meu, care este în Egipt, le-am auzit gemetele, şi M’am pogorît să-i izbăvesc. Acum, du-te, te voi trimete în Egipt.»
Acts	7	35	Pe acest Moise, de care se lepădaseră ei, cînd au zis: «Cine te-a pus pe tine stăpînitor şi judecător?» Dumnezeu l-a trimes ca stăpînitor şi izbăvitor, cu ajutorul îngerului, care i se arătase în rug.
Acts	7	36	El i-a scos din Egipt, şi a făcut minuni şi semne în Egipt, la Marea Roşie, şi în pustie, patruzeci de ani.
Acts	7	37	Acest Moise a zis fiilor lui Israel: «Domnul, Dumnezeul vostru, vă va ridica dintre fraţii voştri un prooroc ca mine: de el să ascultaţi.“
Acts	7	38	El este acela care, în adunarea Israeliţilor din pustie, cu îngerul, care i-a vorbit pe muntele Sinai, şi cu părinţii noştri, a primit cuvinte vii, ca să ni le dea nouă.
Acts	7	39	Părinţii noştri n’au vrut să-l asculte, ci l-au nesocotit: şi, în inimile lor, s’au întors spre Egipt,
Acts	7	40	şi au zis lui Aaron: «Fă-ne nişte dumnezei,cari să meargă înaintea noastră; căci acest Moise, care ne-a scos din ţara Egiptului, nu ştim ce s’a făcut.»
Acts	7	41	Şi în zilele acelea, au făcut un viţel, au adus jertfă idolului, şi s’au bucurat de lucrul mînilor lor.
Acts	7	42	Atunci Dumnezeu S’a întors dela ei, şi i-a dat să se închine oştirii cerului, după cum este scris în cartea proorocilor: «Mi-aţi adus voi vite junghiate şi jertfe timp de patruzeci de ani în pustie, casă a lui Israel?..
Acts	7	43	Aţi purtat cortul lui Moloh şi chipul stelei zeului Remfan, chipurile acelea, pe cari le-aţi făcut ca să vă închinaţi lor! De aceea vă voi strămuta dincolo de Babilon.»
Acts	7	44	Părinţii noştri aveau în pustie cortul întîlnirii, aşa cum îl rînduise Celce a spus lui Moise să-l facă după chipul, pe care-l văzuse.
Acts	7	45	Şi părinţii noştri l-au adus, la rîndul lor, supt povăţuirea lui Iosua, cînd au intrat în ţara stăpînită de Neamurile, pe cari Dumnezeu le-a izgonit dinaintea părinţilor noştri; şi a rămas acolo pînă în zilele lui David.
Acts	7	46	David a căpătat milă înaintea lui Dumnezeu, şi a cerut să ridice o locuinţă pentru Dumnezeul lui Iacov.
Acts	7	47	Şi Solomon a fost acela care I-a zidit o casă.
Acts	7	48	Dar Cel Prea Înalt nu locuieşte în lăcaşuri făcute de mîni omeneşti, cum zice proorocul:
Acts	7	49	«Cerul este scaunul Meu de domnie, şi pămîntul este aşternutul picioarelor Mele. Ce fel de casă Îmi veţi zidi voi Mie, zice Domnul, sau care va fi locul Meu de odihnă?
Acts	7	50	N’a făcut mîna Mea toate aceste lucruri?…“
Acts	7	51	… „Oameni tari la cerbice, netăiaţi împrejur cu inima şi cu urechile! Voi totdeauna vă împotriviţi Duhului Sfînt. Cum au făcut părinţii voştri, aşa faceţi şi voi.
Acts	7	52	Pe cari din prooroci nu i-au prigonit părinţii voştri? Au omorît pe ceice vesteau mai dinainte venirea Celui Neprihănit, pe care L-aţi vîndut acum, şi L-aţi omorît.
Acts	7	53	voi, cari aţi primit Legea dată prin îngeri, şi n’aţi păzit-o!…“
Acts	7	54	Cînd au auzit ei aceste vorbe, îi tăia pe inimă, şi scrîşneau din dinţi împotriva lui.
Acts	7	55	Dar Ştefan, plin de Duhul Sfînt, şi-a pironit ochii spre cer, a văzut slava lui Dumnezeu, şi pe Isus stînd în picioare la dreapta lui Dumnezeu;
Acts	7	56	şi a zis: „Iată, văd cerurile deschise, şi pe Fiul omului stînd în picioare la dreapta lui Dumnezeu.“
Acts	7	57	Ei au început atunci să răcnească, şi-au astupat urechile, şi s’au năpustit toţi într’un gînd asupra lui.
Acts	7	58	L-au tîrît afară din cetate, şi l-au ucis cu pietre. Marturii şi-au pus hainele la picioarele unui tînăr, numit Saul.
Acts	7	59	Şi aruncau cu pietre în Ştefan, care se ruga şi zicea: „Doamne Isuse, primeşte duhul meu!“
Acts	7	60	Apoi a îngenuncheat, şi a strigat cu glas tare: „Doamne, nu le ţinea în seamă păcatul acesta!“ Şi după aceste vorbe, a adormit.
------------------------Faptele apostolilor, capitolul 8
Acts	8	1	Saul se învoise la uciderea lui Ştefan. În ziua aceea, s’a pornit o mare prigonire împotriva Bisericii din Ierusalim. Şi toţi, afară de apostoli, s’au împrăştiat prin părţile Iudeii şi ale Samariei.
Acts	8	2	Nişte oameni temători de Dumnezeu au îngropat pe Ştefan, şi l-au jălit cu mare tînguire.
Acts	8	3	Saul de partea lui, făcea prăpăd în Biserică; intra prin case, lua cu sila pe bărbaţi şi pe femei, şi-i arunca în temniţă.
Acts	8	4	Ceice se împrăştiaseră, mergeau din loc în loc, şi propovăduiau Cuvîntul.
Acts	8	5	Filip s’a coborît în cetatea Samariei, şi le-a propovăduit pe Hristos.
Acts	8	6	Noroadele luau aminte cu un gînd la cele spuse de Filip, cînd au auzit şi au văzut semnele, pe cari le făcea.
Acts	8	7	Căci din mulţi îndrăciţi ieşeau duhuri necurate, şi scoteau mari ţipete; mulţi slăbănogi şi şchiopi erau tămăduiţi.
Acts	8	8	Şi a fost o mare bucurie în cetatea aceasta.
Acts	8	9	În cetate era un om, numit Simon, care zicea că este un om însemnat; el vrăjea şi punea în uimire pe poporul Samariei.
Acts	8	10	Toţi, dela mic pînă la mare, îl ascultau cu luare aminte, şi ziceau: „Acesta este puterea lui Dumnezeu, cea care se numeşte «mare».
Acts	8	11	Îl ascultau cu luare aminte, pentrucă multă vreme îi uimise cu vrăjitoriile lui.
Acts	8	12	Dar cînd au crezut pe Filip, care propovăduia Evanghelia Împărăţiei lui Dumnezeu şi a Numelui lui Isus Hristos, au fost botezaţi, atît bărbaţi cît şi femei.
Acts	8	13	Chiar Simon a crezut; şi dupăce a fost botezat, nu se mai despărţea de Filip, şi privea cu uimire minunile şi semnele mari cari se făceau.
Acts	8	14	Apostolii, cari erau în Ierusalim, cînd au auzit că Samaria a primit Cuvîntul lui Dumnezeu, au trimes la ei pe Petru şi pe Ioan.
Acts	8	15	Aceştia au venit la Samariteni, şi s’au rugat pentru ei, ca să primească Duhul Sfînt.
Acts	8	16	Căci nu Se pogorîse încă peste niciunul din ei, ci fuseseră numai botezaţi în Numele Domnului Isus.
Acts	8	17	Atunci Petru şi Ioan au pus mînile peste ei, şi aceia au primit Duhul Sfînt.
Acts	8	18	Cînd a văzut Simon că Duhul Sfînt era dat prin punerea mînilor apostolilor, le-a dat bani,
Acts	8	19	şi a zis: „Daţi-mi şi mie puterea aceasta, pentruca peste oricine-mi voi pune mînile, să primească Duhul Sfînt.“
Acts	8	20	Dar Petru i-a zis: „Banii tăi să piară împreună cu tine, pentrucă ai crezut că darul lui Dumnezeu s’ar putea căpăta cu bani!
Acts	8	21	Tu n’ai nici parte, nici sorţ în toată treaba aceasta, căci inima ta nu este curată înaintea lui Dumnezeu.
Acts	8	22	Pocăieşte-te dar de această răutate a ta, şi roagă-te Domnului să ţi se ierte gîndul acesta al inimii tale, dacă este cu putinţă;
Acts	8	23	căci văd că eşti plin de fiere amară, şi în lanţurile fărădelegii.“
Acts	8	24	Simon a răspuns: „Rugaţi-vă voi Domnului pentru mine, ca să nu mi se întîmple nimic din ce aţi zis.“
Acts	8	25	După ce au mărturisit despre Cuvîntul Domnului, şi după ce l-au propovăduit, Petru şi Ioan s’au întors la Ierusalim, vestind Evanghelia în multe sate de ale Samaritenilor.
Acts	8	26	Un înger al Domnului a vorbit lui Filip, şi i-a zis: „Scoală-te, şi du-te spre miazăzi, pe drumul care pogoară spre Ierusalim la Gaza, şi care este pustiu.“
Acts	8	27	Filip s’a sculat şi a plecat. Şi iată că un Etiopian, un famen cu mare putere la împărăteasa Candace a Etiopienilor, şi îngrijitorul tuturor vistieriilor ei, venit la Ierusalim ca să se închine,
Acts	8	28	se întorcea de acolo, şi şedea în carul lui, şi citea pe proorocul Isaia.
Acts	8	29	Duhul a zis lui Filip: „Du-te, şi ajunge carul acesta!“
Acts	8	30	Filip a alergat, şi a auzit pe Etiopian citind pe proorocul Isaia. El i-a zis: „Înţelegi tu ce citeşti?“
Acts	8	31	Famenul a răspuns: „Cum aş putea să înţeleg, dacă nu mă va călăuzi cineva?“ Şi a rugat pe Filip să se suie în car, şi să şadă împreună cu el.
Acts	8	32	Locul din Scriptură, pe care-l citea, era acesta: „El a fost dus ca o oaie la tăiere; şi, ca un miel fără glas înaintea celui ce-l tunde, aşa nu Şi-a deschis gura;
Acts	8	33	în smerenia Lui, judecata I-a fost luată. Şi cine va zugrăvi pe cei din timpul Lui? Căci viaţa I-a fost luată de pe pămînt.“
Acts	8	34	Famenul a zis lui Filip: „Rogu-te, despre cine vorbeşte proorocul astfel? Despre sine sau despre vreun altul?“
Acts	8	35	Atunci Filip a luat cuvîntul, a început dela Scriptura aceasta, şi i-a propovăduit pe Isus.
Acts	8	36	Pe cînd îşi urmau ei drumul, au dat peste o apă. Şi famenul a zis: „Uite apă; ce mă împiedică să fiu botezat?“
Acts	8	37	Filip a zis: „Dacă crezi din toată inima, se poate.“ Famenul a răspuns: „Cred că Isus Hristos este Fiul lui Dumnezeu.“
Acts	8	38	A poruncit să stea carul, s’au pogorît amîndoi în apă, şi Filip a botezat pe famen.
Acts	8	39	Cînd au ieşit afară din apă, Duhul Domnului a răpit pe Filip, şi famenul nu l-a mai văzut. În timp ce famenul îşi vedea de drum, plin de bucurie,
Acts	8	40	Filip se afla la Azot, de unde s’a dus pînă la Cezarea. Şi propovăduia Evanghelia în toate cetăţile prin care trecea.
------------------------Faptele apostolilor, capitolul 9
Acts	9	1	Dar Saul sufla încă ameninţarea şi uciderea împotriva ucenicilor Domnului. S’a dus la marele preot,
Acts	9	2	şi i-a cerut scrisori către sinagogile din Damasc, ca, dacă va găsi pe unii umblînd pe Calea credinţei, atît bărbaţi cît şi femei, să-i aducă legaţi la Ierusalim.
Acts	9	3	Pe drum, cînd s’a apropiat de Damasc, de odată a stălucit o lumină din cer în jurul lui.
Acts	9	4	El a căzut la pămînt, şi a auzit un glas, care-i zicea: „Saule, Saule, pentruce Mă prigoneşti?“
Acts	9	5	„Cine eşti Tu, Doamne?“ a răspuns el. Şi Domnul a zis: „Eu sînt Isus, pe care-L prigoneşti. „Ţi-ar fi greu să arunci înapoi cu piciorul într’un ţepuş.“
Acts	9	6	Tremurînd şi plin de frică, el a zis: „Doamne, ce vrei să fac?“ „Scoală-te,“ i-a zis Domnul, „intră în cetate, şi ţi se va spune ce trebuie să faci.“
Acts	9	7	Oamenii cari-l însoţeau, au rămas încremeniţi; auzeau în adevăr glasul, dar nu vedeau pe nimeni.
Acts	9	8	Saul s’a sculat dela pămînt; şi măcar că ochii îi erau deschişi, nu vedea nimic. L-au luat de mîni, şi l-au dus în Damasc.
Acts	9	9	Trei zile n’a văzut, şi n’a mîncat, nici n’a băut nimic.
Acts	9	10	În Damasc era un ucenic numit Anania. Domnul i-a zis într’o vedenie: „Anania!“ „Iată-mă Doamne,“ a răspuns el.
Acts	9	11	Şi Domnul i-a zis: „Scoală-te, du-te pe uliţa care se cheamă «Dreaptă,» şi caută în casa lui Iuda pe unul zis Saul, un om din Tars. Căci iată, el se roagă;
Acts	9	12	şi a văzut în vedenie pe un om, numit Anania, intrînd la el, şi punîndu-şi mînile peste el, ca să-şi capete iarăş vederea.“
Acts	9	13	„Doamne,“ a răspuns Anania, „am auzit dela mulţi despre toate relele, pe cari le-a făcut omul acesta sfinţilor Tăi în Ierusalim;
Acts	9	14	ba şi aici are puteri din partea preoţilor celor mai de seamă, ca să lege pe toţi cari cheamă Numele Tău.
Acts	9	15	Dar Domnul i-a zis: „Du-te, căci el este un vas, pe care l-am ales, ca să ducă Numele Meu înaintea Nemurilor, înaintea împăraţilor, şi înaintea fiilor lui Israel;
Acts	9	16	şi îi voi arăta tot ce trebuie să sufere pentru Numele Meu.“
Acts	9	17	Anania a plecat; şi, după ce a intrat în casă, a pus mînile peste Saul, şi a zis: „Frate Saule, Domnul Isus, care ţi S’a arătat pe drumul pe care veneai, m’a trimes ca să capeţi vederea, şi să te umpli de Duhul Sfînt.“
Acts	9	18	Chiar în clipa aceea, au căzut de pe ochii lui un fel de solzi; şi el şi-a căpătat iarăş vederea. Apoi s’a sculat, şi a fost botezat.
Acts	9	19	După ce a mîncat, a prins iarăş putere.Saul a rămas cîteva zile cu ucenicii, cari erau în Damasc.
Acts	9	20	Şi îndată a început să propovăduiască în sinagogi că Isus este Fiul lui Dumnezeu.
Acts	9	21	Toţi ceice-l ascultau, rămîneau uimiţi, şi ziceau: „Nu este el acela care făcea prăpăd în Ierusalim, printre ceice chemau Numele acesta? Şi n’a venit el aici ca să-i ducă legaţi înaintea preoţilor celor mai de seamă?“
Acts	9	22	Totuş Saul se întărea din ce în ce mai mult, şi făcea de ruşine pe Iudeii, cari locuiau în Damasc, dovedind că Isus este Hristosul.
Acts	9	23	După cîtva timp, Iudeii s’au sfătuit să-l omoare;
Acts	9	24	şi uneltirea lor a ajuns la cunoştinţa lui Saul. Porţile erau păzite zi şi noapte, ca să-l omoare.
Acts	9	25	Dar într’o noapte, ucenicii l-au luat şi l-au coborît prin zid, dîndu-l jos într’o coşniţă.
Acts	9	26	Cînd a ajuns în Ierusalim, Saul a căutat să se lipească de ucenici; dar toţi se temeau de el, căci nu puteau să creadă că este ucenic.
Acts	9	27	Atunci Barnaba l-a luat cu el, l-a dus la apostoli, şi le-a istorisit cum, pe drum, Saul văzuse pe Domnul, care i-a vorbit, şi cum în Damasc propovăduise cu îndrăzneală în Numele lui Isus.
Acts	9	28	De atunci se ducea şi venea împreună cu ei în Ierusalim,
Acts	9	29	şi propovăduia cu îndrăzneală în Numele Domnului. Vorbea şi se întreba şi cu Evreii cari vorbeau greceşte, dar ei căutau să-l omoare.
Acts	9	30	Cînd au aflat fraţii de lucrul acesta, l-au dus la Cezarea, şi l-au pornit la Tars.
Acts	9	31	Biserica se bucura de pace în toată Iudea, Galilea şi Samaria, se întărea sufleteşte, şi umbla în frica Domnului; şi, cu ajutorul Duhului Sfînt, se înmulţea.
Acts	9	32	Pe cînd cerceta Petru pe toţi sfinţii, s’a pogorît şi la ceice locuiau în Lida.
Acts	9	33	Acolo a găsit un om, anume Enea, care zăcea de opt ani olog în pat.
Acts	9	34	„Enea,“ i-a zis Petru, „Isus Hristos te vindecă; scoală-te, şi fă-ţi patul.“ Şi Enea s’a sculat îndată.
Acts	9	35	Toţi locuitorii din Lida şi din Sarona, l-au văzut, şi s’au întors la Domnul.
Acts	9	36	În Iope, era o uceniţă numită Tabita, nume, care în tîlmăcire se zice Dorca. Ea făcea o mulţime de fapte bune şi milostenii.
Acts	9	37	În vremea aceea, s’a îmbolnăvit, şi a murit. Dupăce au scăldat-o, au pus-o într’o odaie de sus.
Acts	9	38	Fiindcă Lida este aproape de Iope, ucenicii, cînd au auzit că Petru este acolo, au trimes doi oameni la el, să-l roage: Nu pregeta să vii pînă la noi.
Acts	9	39	Petru s’a sculat, şi a plecat împreună cu ei. Cînd a sosit, l-au dus în odaia de sus. Toate văduvele l-au înconjurat plîngînd, şi i-au arătat hainele şi cămăşile, pe cari le făcea Dorca, pe cînd era cu ele.
Acts	9	40	Petru a scos pe toată lumea afară, a îngenuncheat, şi s’a rugat; apoi, s’a întors spre trup, şi a zis: „Tabita, scoală-te!“ Ea a deschis ochii, şi, cînd a văzut pe Petru, a stătut în capul oaselor.
Acts	9	41	El i-a dat mîna, şi a ridicat-o în sus. A chemat îndată pe sfinţi şi pe văduve, şi le-a pus-o înainte vie.
Acts	9	42	Minunea aceasta a fost cunoscută în toată cetatea Iope, şi mulţi au crezut în Domnul.
Acts	9	43	Petru a rămas multe zile în Iope la un tăbăcar, numit Simon.
------------------------Faptele apostolilor, capitolul 10
Acts	10	1	În Cezarea era un om cu numele Corneliu, sutaş din ceata de ostaşi numită „Italiana“.
Acts	10	2	Omul acesta era cucernic şi temător de Dumnezeu, împreună cu toată casa lui. El făcea multe milostenii norodului, şi se ruga totdeauna lui Dumnezeu.
Acts	10	3	Pela ceasul al nouălea din zi, a văzut lămurit într’o vedenie pe un înger al lui Dumnezeu că a intrat la el, şi i-a zis: „Cornelie!“
Acts	10	4	Corneliu s’a uitat ţintă la el, s’a înfricoşat, şi a răspuns: „Ce este, Doamne?“ Şi îngerul i-a zis: „Rugăciunile şi milosteniile tale s’au suit înaintea lui Dumnezeu, şi El Şi-a adus aminte de ele.
Acts	10	5	Trimete acum nişte oameni la Iope, şi chiamă pe Simon, zis şi Petru.
Acts	10	6	El găzduieşte la un om, numit Simon tăbăcarul, a cărui casă este lîngă mare: acela îţi va spune ce trebuie să faci.“
Acts	10	7	Cum a plecat îngerul, care vorbise cu el, Corneliu a chemat două din slugile sale, şi un ostaş cucernic din aceia cari-i slujeau în tot timpul;
Acts	10	8	şi, dupăce le-a istorisit totul, i-a trimes la Iope.
Acts	10	9	A doua zi, cînd erau pe drum şi se apropiau de cetate, Petru s’a suit să se roage pe acoperişul casei, pela ceasul al şaselea.
Acts	10	10	L-a ajuns foamea, şi a vrut să mănînce. Pe cînd îi pregăteau mîncarea, a căzut într’o răpire sufletească.
Acts	10	11	A văzut cerul deschis, şi un vas ca o faţă de masă mare, legată cu cele patru colţuri, coborîndu-se şi slobozindu-se în jos pe pămînt.
Acts	10	12	În ea se aflau tot felul de dobitoace cu patru picioare şi tîrîtoare de pe pămînt şi păsările cerului.
Acts	10	13	Şi un glas i-a zis: „Petre, scoală-te, taie şi mănîncă.“
Acts	10	14	„Nicidecum, Doamne“, a răspuns Petru. „Căci niciodată n’am mîncat ceva spurcat sau necurat.“
Acts	10	15	Şi glasul i-a zis iarăş a doua oară: „Ce a curăţit Dumnezeu, să nu numeşti spurcat.“
Acts	10	16	Lucrul acesta s’a făcut de trei ori, şi îndată după aceea vasul a fost ridicat iarăş la cer.
Acts	10	17	Pe cînd Petru nu ştia ce să creadă despre înţelesul vedeniei, pe care o avusese, iată că, oamenii trimeşi de Corneliu, întrebînd de casa lui Simon, au stătut la poartă,
Acts	10	18	şi au întrebat cu glas tare dacă Simon, zis şi Petru, găzduieşte acolo.
Acts	10	19	Şi pe cînd se gîndea Petru la vedenia aceea, Duhul i-a zis: „Iată că te caută trei oameni;
Acts	10	20	scoală-te, pogoară-te, şi du-te cu ei, fără şovăire, căci Eu i-am trimes.“
Acts	10	21	Petru deci s’a pogorît, şi a zis oamenilor acelora: „Eu sînt acela, pe care-l căutaţi; ce pricină vă aduce?“
Acts	10	22	Ei au răspuns: „Sutaşul Corneliu, om drept şi temător de Dumnezeu şi vorbit de bine de tot neamul Iudeilor, a fost înştiinţat de Dumnezeu, printr’un înger sfînt, să te cheme în casa lui, şi să audă cuvintele, pe cari i le vei spune.“
Acts	10	23	Petru deci i-a chemat înlăuntru, şi i-a găzduit.
Acts	10	24	A doua zi, s’a sculat, şi a plecat cu ei. L-au însoţit şi cîţiva fraţi din Iope.În cealaltă zi au ajuns la Cezarea. Corneliu îi aştepta cu rudele şi prietenii de aproape, pe cari-i chemase.
Acts	10	25	Cînd era să intre Petru, Corneliu, care-i ieşise înainte, s’a aruncat la picioarele lui, şi i s’a închinat.
Acts	10	26	Dar Petru l-a ridicat, şi a zis: „Scoală-te, şi eu sînt om!“
Acts	10	27	Şi vorbind cu el, a intrat în casă, şi a găsit adunaţi pe mulţi.
Acts	10	28	„Ştiţi“, le-a zis el, „că nu este îngăduit de Lege unui Iudeu să se însoţească împreună cu unul de alt neam, sau să vină la el; dar Dumnezeu mi-a arătat să nu numesc pe niciun om spurcat sau necurat.
Acts	10	29	Deaceea am venit fără cîrtire cînd m’aţi chemat; vă întreb dar, cu ce gînd aţi trimes după mine?“
Acts	10	30	Corneliu a răspuns: „Acum patru zile, chiar în clipa aceasta, mă rugam în casa mea la ceasul al nouălea; şi iatăcă a stătut înaintea mea un om cu o haină strălucitoare,
Acts	10	31	şi a zis: „Cornelie, rugăciunea ta a fost ascultată, şi Dumnezeu Şi-a adus aminte de milosteniile tale.
Acts	10	32	Trimete dar la Iope, şi cheamă pe Simon, zis şi Petru; el găzduieşte în casa lui Simon tăbăcarul, lîngă mare; cînd va veni el, îţi va vorbi.“
Acts	10	33	Am trimes îndată la tine, şi bine ai făcut că ai venit. Acum dar, toţi sîntem aici înaintea lui Dumnezeu, ca să ascultăm tot ce ţi-a poruncit Domnul să ne spui.“
Acts	10	34	Atunci Petru a început să vorbească, şi a zis: „În adevăr, văd că Dumnezeu nu este părtinitor,
Acts	10	35	ci că în orice neam, cine se teme de El, şi lucrează neprihănire este primit de El.
Acts	10	36	El a trimes Cuvîntul Său fiilor lui Israel, şi le-a vestit Evanghelia păcii, prin Isus Hristos, care este Domnul tuturor.
Acts	10	37	Ştiţi vorba făcută prin toată Iudea, începînd din Galilea, în urma botezului propovăduit de Ioan;
Acts	10	38	cum Dumnezeu a uns cu Duhul Sfînt şi cu putere pe Isus din Nazaret, care umbla din loc în loc, făcea bine, şi vindeca pe toţi cei ce erau apăsaţi de diavolul; căci Dumnezeu era cu El.
Acts	10	39	Noi sîntem martori a tot ce a făcut El în ţara Iudeilor şi în Ierusalim. Ei L-au omorît, atîrnîndu-L pe lemn.
Acts	10	40	Dar Dumnezeu L-a înviat a treia zi, şi a îngăduit să Se arate,
Acts	10	41	nu la tot norodul, ci nouă, martorilor aleşi mai dinainte de Dumnezeu, nouă, cari am mîncat şi am băut împreună cu El, după ce a înviat din morţi.
Acts	10	42	Isus ne-a poruncit să propovăduim norodului, şi să mărturisim că El a fost rînduit de Dumnezeu Judecătorul celor vii şi al celor morţi.
Acts	10	43	Toţi proorocii mărturisesc despre El că oricine crede în El, capătă, prin Numele Lui, iertarea păcatelor.“
Acts	10	44	Pe cînd rostea Petru cuvintele acestea, S’a pogorît Duhul Sfînt peste toţi cei ce ascultau Cuvîntul.
Acts	10	45	Toţi credincioşii tăiaţi împrejur, cari veniseră cu Petru, au rămas uimiţi cînd au văzut că darul Duhului Sfînt s’a vărsat şi peste Neamuri.
Acts	10	46	Căci îi auzeau vorbind în limbi şi mărind pe Dumnezeu. Atunci Petru a zis:
Acts	10	47	„Se poate opri apa ca să nu fie botezaţi aceştia, cari au primit Duhul Sfînt ca şi noi?“
Acts	10	48	Şi a poruncit să fie botezaţi în Numele Domnului Isus Hristos. Atunci l-au rugat să mai rămînă cîteva zile la ei.
------------------------Faptele apostolilor, capitolul 11
Acts	11	1	Apostolii şi fraţii, cari erau în Iudea, au auzit că şi Neamurile au primit Cuvîntul lui Dumnezeu.
Acts	11	2	Şi cînd s’a suit Petru la Ierusalim, îl mustrau cei tăiaţi împrejur,
Acts	11	3	şi ziceau: „Ai intrat în casă la nişte oameni netăiaţi împrejur, şi ai mîncat cu ei.“
Acts	11	4	Petru a început să le spună pe rînd cele întîmplate. El a zis:
Acts	11	5	„Eram în cetatea Iope; şi, pe cînd mă rugam, am căzut într’o răpire sufletească, şi am avut o vedenie: un vas ca o faţă de masă mare, legată cu cele patru colţuri, se cobora din cer, şi a venit pînă la mine.
Acts	11	6	Cînd m’am uitat în ea, am văzut dobitoacele cu patru picioare de pe pămînt, fiarele, tîrîtoarele şi păsările cerului.
Acts	11	7	Şi am auzit un glas, care mi-a zis: «Petre, scoală-te, taie şi mănînîncă.»
Acts	11	8	Dar eu am răspuns: «Nicidecum, Doamne, căci nimic spurcat sau necurat n’a intrat vreodată în gura mea.»
Acts	11	9	Şi glasul mi-a zis a doua oară din cer: «Ce a curăţit Dumnezeu, să nu numeşti spurcat.»
Acts	11	10	Lucrul acesta s’a făcut de trei ori; apoi toate au fost ridicate iarăş în cer.
Acts	11	11	Şi iată că îndată, trei oameni trimeşi din Cezarea la mine, au stătut la poarta casei, în care eram.
Acts	11	12	Duhul mi-a spus să plec cu ei, fără să fac vreo deosebire. Aceşti şase fraţi m’au însoţit şi ei, şi am intrat în casa omului.
Acts	11	13	El ne-a istorisit cum a văzut în casa lui pe înger stînd înaintea lui, şi zicîndu-i: «Trimete la Iope, şi cheamă pe Simon, zis şi Petru,
Acts	11	14	care-ţi va spune cuvinte prin cari vei fi mîntuit tu şi toată casa ta.»
Acts	11	15	Şi, cum am început să vorbesc, Duhul Sfînt S’a pogorît peste ei ca şi peste noi la început.
Acts	11	16	Şi mi-am adus aminte de vorba Domnului, cum a zis: «Ioan a botezat cu apă, dar voi veţi fi botezaţi cu Duhul Sfînt.»
Acts	11	17	Deci, dacă Dumnezeu le-a dat acelaş dar, ca şi nouă, cari am crezut în Domnul Isus Hristos, cine eram eu să mă împotrivesc lui Dumnezeu?“
Acts	11	18	Dupăce au auzit aceste lucruri, s’au potolit, au slăvit pe Dumnezeu, şi au zis: „Dumnezeu a dat deci şi Neamurilor pocăinţă, ca să aibă viaţa.“
Acts	11	19	Ceice se împrăştiaseră, din pricina prigonirii întîmplate cu prilejul lui Ştefan, au ajuns pînă în Fenicia, în Cipru şi în Antiohia, şi propovăduiau Cuvîntul numai Iudeilor.
Acts	11	20	Totuş printre ei au fost cîţiva oameni din Cipru şi din Cirena, cari au venit în Antiohia, au vorbit şi Grecilor, şi le-au propovăduit Evanghelia Domnului Isus.
Acts	11	21	Mîna Domnului era cu ei, şi un mare număr de oameni au crezut şi s’au întors la Domnul.
Acts	11	22	Vestea despre ei a ajuns la urechile Bisericii din Ierusalim, şi au trimes pe Barnaba pînă la Antiohia.
Acts	11	23	Cînd a ajuns el, şi a văzut harul lui Dumnezeu, s’a bucurat, şi i-a îndemnat pe toţi să rămînă cu inimă hotărîtă alipiţi de Domnul.
Acts	11	24	Căci Barnaba era un om de bine, plin de Duhul Sfînt şi de credinţă. Şi destul de mult norod s’a adaos la Domnul.
Acts	11	25	Barnaba s’a dus apoi la Tars, ca să caute pe Saul;
Acts	11	26	şi, cînd l-a găsit, l-a adus la Antiohia. Un an întreg, au luat parte la adunările Bisericii, şi au învăţat pe mulţi oameni. Pentru întîiaş dată, ucenicilor li s’a dat numele de creştini în Antiohia.
Acts	11	27	În vremea aceea, s’au pogorît nişte prooroci din Ierusalim la Antiohia.
Acts	11	28	Unul din ei, numit Agab, s’a sculat şi a vestit, prin Duhul, că va fi o foamete mare în toată lumea. Şi a fost, în adevăr, în zilele împăratului Claudiu.
Acts	11	29	Ucenicii au hotărît să trimeată, fiecare după puterea lui, un ajutor fraţilor, cari locuiau în Iudea,
Acts	11	30	ceeace au şi făcut; şi au trimes acest ajutor la presbiteri {Sau: bătrîni} prin mîna lui Barnaba şi a lui Saul.
------------------------Faptele apostolilor, capitolul 12
Acts	12	1	Cam pe aceeaş vreme, împăratul Irod a pus mînile pe unii din Biserică, pentruca să-i chinuiască;
Acts	12	2	şi a ucis cu sabia pe Iacov, fratele lui Ioan.
Acts	12	3	Cînd a văzut că lucrul acesta place Iudeilor, a mai pus mîna şi pe Petru. – Erau zilele praznicului Azimilor. –
Acts	12	4	După ce l-a prins, şi l-a băgat în temniţă, l-a pus supt paza a patru cete de cîte patru ostaşi, cu gînd ca după Paşte să-l scoată înaintea norodului.
Acts	12	5	Deci Petru era păzit în temniţă, şi Biserica nu înceta să înalţe rugăciuni către Dumnezeu pentru el.
Acts	12	6	În noaptea zilei cînd avea de gînd Irod să-l înfăţişeze la judecată, Petru dormea între doi ostaşi, legat de mîni cu două lanţuri; şi nişte păzitori păzeau temniţa la uşă.
Acts	12	7	Şi iată, un înger al Domnului a stătut lîngă el pe neaşteptate, şi o lumină a strălucit în temniţă. Îngerul a deşteptat pe Petru, lovindu-l în coastă, şi i-a zis: „Scoală-te, iute!“ Lanţurile i-au căzut jos de pe mîni.
Acts	12	8	Apoi îngerul i-a zis: „Încinge-te, şi leagă-ţi încălţămintele.“ Şi el a făcut aşa. Îngerul i-a mai zis: „Îmbracă-te în haină, şi vino după mine.“
Acts	12	9	Petru a ieşit afară, şi a mers după el, fără să ştie dacă ce făcea îngerul este adevărat. I se părea că are o vedenie.
Acts	12	10	După ce au trecut de straja întîia şi a doua, au ajuns la poarta de fer, care dă în cetate, şi ea li s’a deschis singură; au ieşit, şi au trecut într’o uliţă. Îndată, îngerul a plecat de lîngă el.
Acts	12	11	Cînd şi-a venit Petru în fire, a zis: „Acum văd cu adevărat că Domnul a trimes pe îngerul Său, şi m’a scăpat din mîna lui Irod şi dela tot ce aştepta poporul Iudeu.“
Acts	12	12	După ce şi-a dat bine seama de cele întîmplate, s’a îndreptat spre casa Mariei, mama lui Ioan, zis şi Marcu, unde erau adunaţi mulţi laolaltă, şi se rugau.
Acts	12	13	A bătut la uşa care dădea în pridvor; şi o slujnică, numită Roda, a venit să vadă cine e.
Acts	12	14	A cunoscut glasul lui Petru: şi de bucurie, în loc să deschidă, a alergat înlăuntru să dea de veste că Petru stă înaintea porţii.
Acts	12	15	„Eşti nebună!“ i-au zis ei. Dar ea stăruia şi spunea că el este. Ei, dimpotrivă, ziceau: „Este îngerul lui.“
Acts	12	16	Petru însă bătea mereu. Au deschis, şi au rămas încremeniţi cînd l-au văzut.
Acts	12	17	Petru le-a făcut semn cu mîna să tacă, le-a istorisit cum îl scosese Domnul din temniţă, şi a zis: „Spuneţi lucrul acesta lui Iacov şi fraţilor.“ Apoi a ieşit, şi s’a dus într’alt loc.
Acts	12	18	Cînd s’a făcut ziuă, ostaşii au fost într’o mare fierbere, ca să ştie ce s’a făcut Petru.
Acts	12	19	Irod, după ce l-a căutat în toate părţile, şi nu l-a aflat, a luat la cercetare pe păzitori, şi a poruncit să-i omoare. În urmă s’a pogorît din Iudea la Cezarea, ca să rămînă acolo.
Acts	12	20	Irod era foarte mîniat pe cei din Tir şi din Sidon. Dar aceştia au venit toţi într’un gînd la el; şi după ce au cîştigat de partea lor pe Blast, care era mai mare peste odaia de dormit a împăratului, au cerut pace, pentrucă ţara lor se hrănea din ţara împăratului.
Acts	12	21	Într’o zi anumită, Irod s’a îmbrăcat cu hainele lui împărăteşti, a şezut pe scaunul lui împărătesc, şi le vorbea.
Acts	12	22	Norodul a strigat: „Glas de Dumnezeu, nu de om!“
Acts	12	23	Îndată l-a lovit un înger al Domnului, pentrucă nu dăduse slavă lui Dumnezeu. Şi a murit mîncat de viermi.
Acts	12	24	Însă Cuvîntul lui Dumnezeu se răspîndea tot mai mult, şi numărul ucenicilor se mărea.
Acts	12	25	Barnaba şi Saul, după ce şi-au împlinit însărcinarea, s’au întors din Ierusalim, luînd cu ei pe Ioan, zis şi Marcu.
------------------------Faptele apostolilor, capitolul 13
Acts	13	1	În Biserica din Antiohia erau nişte prooroci şi învăţători: Barnaba, Simon, numit Niger, Luciu din Cirena, Manaen, care fusese crescut împreună cu cîrmuitorul Irod, şi Saul.
Acts	13	2	Pe cînd slujeau Domnului şi posteau, Duhul Sfînt a zis: „Puneţi-Mi deoparte pe Barnaba şi pe Saul pentru lucrarea la care i-am chemat.“
Acts	13	3	Atunci, după ce au postit şi s’au rugat, şi-au pus mînile peste ei, şi i-au lăsat să plece.
Acts	13	4	Barnaba şi Saul, trimeşi de Duhul Sfînt, s’au coborît la Seleucia, şi de acolo au plecat cu corabia la Cipru.
Acts	13	5	Ajunşi la Salamina, au vestit Cuvîntul lui Dumnezeu în sinagogile Iudeilor. Aveau de slujitor pe Ioan.
Acts	13	6	Dupăce au străbătut toată insula pînă la Pafos, au întîlnit pe un vrăjitor, prooroc mincinos, un Iudeu, cu numele Bar-Isus,
Acts	13	7	care era cu dregătorul Sergius Paulus, un om înţelept. Acesta din urmă a chemat pe Barnaba şi pe Saul, şi şi-a arătat dorinţa să audă Cuvîntul lui Dumnezeu.
Acts	13	8	Dar Elima, vrăjitorul, – căci aşa se tîlcuieşte numele lui – le stătea împotrivă, şi căuta să abată pe dregător dela credinţă.
Acts	13	9	Atunci Saul, care se mai numeşte şi Pavel, fiind plin de Duhul Sfînt, s’a uitat ţintă la el,
Acts	13	10	şi a zis: „Om plin de toată viclenia şi de toată răutatea, fiul dracului, vrăjmaş al oricărei neprihăniri, nu mai încetezi tu să strîmbi căile drepte ale Domnului?
Acts	13	11	Acum, iată că mîna Domnului este împotriva ta: vei fi orb, şi nu vei vedea soarele pînă la o vreme.“ Îndată a căzut peste el ceaţă şi întunerec, şi căuta bîjbîind nişte oameni, cari să-l ducă de mînă.
Acts	13	12	Atunci dregătorul, cînd a văzut ce se întîmplase, a crezut, şi a rămas uimit de învăţătura Domnului.
Acts	13	13	Pavel şi tovarăşii lui au pornit cu corabia din Pafos, şi s’au dus la Perga în Pamfilia. Ioan s’a despărţit de ei, şi s’a întors la Ierusalim.
Acts	13	14	Din Perga şi-au urmat drumul înainte, şi au ajuns la Antiohia din Pisidia.În ziua Sabatului, au intrat în sinagogă şi au şezut jos.
Acts	13	15	După citirea Legii şi a Proorocilor, fruntaşii sinagogii au trimes să le zică: „Fraţilor, dacă aveţi un cuvînt de îndemn pentru norod, vorbiţi“.
Acts	13	16	Pavel s’a sculat, a făcut semn cu mîna, şi a zis: „Bărbaţi Israeliţi şi voi cari vă temeţi de Dumnezeu, ascultaţi!
Acts	13	17	Dumnezeul acestui popor Israel a ales pe părinţii noştri. A ridicat la cinste pe norodul acesta, în timpul şederii lui în ţara Egiptului, şi l’a scos din Egipt cu braţul Său cel puternic.
Acts	13	18	Timp de aproape patruzeci de ani, le-a suferit purtarea în pustie.
Acts	13	19	Şi, dupăce a nimicit şapte popoare în ţara Canaanului, le-a dat de moştenire pămîntul lor, pentru aproape patru sute cincizeci de ani.
Acts	13	20	După aceste lucruri le-a dat judecători, pînă la proroocul Samuel.
Acts	13	21	Ei au cerut atunci un împărat. Şi, timp de aproape patruzeci de ani, Dumnezeu le-a dat pe Saul, fiul lui Chis, din seminţia lui Beniamin;
Acts	13	22	apoi l-a înlăturat, şi le-a ridicat împărat pe David, despre care a mărturisit astfel: „Am găsit pe David, fiul lui Iese, om după inima Mea, care va împlini toate voile Mele.“
Acts	13	23	Din sămînţa lui David, Dumnezeu, după făgăduinţa Sa, a ridicat lui Israel un Mîntuitor, care este Isus.
Acts	13	24	Înainte de venirea Lui, Ioan propovăduise botezul pocăinţei la tot norodul lui Israel.
Acts	13	25	Şi Ioan, cînd era la sfîrşitul însărcinării lui, zicea: „Cine credeţi că sînt eu? Nu sînt Acela; ci iată că după mine vine Unul, căruia eu nu sînt vrednic să-i desleg încălţămintea picioarelor.“
Acts	13	26	Fraţilor, fii ai neamului lui Avraam, şi ceice vă temeţi de Dumnezeu, vouă v’a fost trimes Cuvîntul acestei mîntuiri.
Acts	13	27	Căci locuitorii din Ierusalim şi mai marii lor n’au cunoscut pe Isus; şi prin faptul că L-au osîndit, au împlinit cuvintele proorocilor, cari se citesc în fiecare Sabat.
Acts	13	28	Măcarcă n’au găsit în El nicio vină de moarte, totuş ei au cerut lui Pilat să-L omoare.
Acts	13	29	Şi, dupăce au împlinit tot ce este scris despre El, L-au dat jos depe lemn, şi L-au pus într’un mormînt.
Acts	13	30	Dar Dumnezeu L-a înviat din morţi.
Acts	13	31	El S’a arătat, timp de mai multe zile celorce se suiseră cu El din Galilea la Ierusalim, şi cari acum sînt martorii Lui înaintea norodului.
Acts	13	32	Şi noi vă aducem vestea aceasta bună că făgăduinţa făcută părinţilor noştri,
Acts	13	33	Dumnezeu a împlinit-o pentru noi, copiii lor, înviind pe Isus; după cum este scris în psalmul al doilea: „Tu eşti Fiul Meu, astăzi Te-am născut.“
Acts	13	34	Că L-a înviat din morţi, aşa că nu Se va mai întoarce în putrezire, a spus-o cînd a zis: „Vă voi împlini cu toată credincioşia făgăduinţele sfinte, pe cari le-am făcut lui David.“
Acts	13	35	De aceea mai zice şi în alt psalm: „Nu vei îngădui ca Sfîntul Tău să vadă putrezirea.“
Acts	13	36	Şi David, după ce a slujit celor din vremea lui, după planul lui Dumnezeu, a murit, a fost îngropat lîngă părinţii săi, şi a văzut putrezirea.
Acts	13	37	Dar Acela, pe care L-a înviat Dumnezeu, n’a văzut putrezirea.
Acts	13	38	Să ştiţi dar, fraţilor, că în El vi se vesteşte iertarea păcatelor;
Acts	13	39	şi oricine crede, este iertat prin El de toate lucrurile de cari n’aţi putut fi iertaţi prin Legea lui Moise.
Acts	13	40	Astfel, luaţi seama să nu vi se întîmple ce se spune în prooroci:
Acts	13	41	„Uitaţi-vă, dispreţuitorilor, miraţi-vă şi pieriţi; căci în zilele voastre, am să fac o lucrare, pe care n’o veţi crede nicidecum, dacă v’ar istorisi-o cineva.“
Acts	13	42	Cînd au ieşit afară, Neamurile i-au rugat să le vorbească şi în Sabatul viitor despre aceleaşi lucruri.
Acts	13	43	Şi după ce s’a împrăştiat adunarea, mulţi din Iudei şi din prozeliţii evlavioşi au mers după Pavel şi Barnaba, cari stăteau de vorbă cu ei, şi-i îndemnau să stăruiască în harul lui Dumnezeu.
Acts	13	44	În Sabatul viitor, aproape toată cetatea s’a adunat ca să audă Cuvîntul lui Dumnezeu.
Acts	13	45	Iudeii, cînd au văzut noroadele, s’au umplut de pizmă, vorbeau împotriva celor spuse de Pavel, şi-l batjocoreau.
Acts	13	46	Dar Pavel şi Barnaba le-au zis cu îndrăzneală: „Cuvîntul lui Dumnezeu trebuia vestit mai întîi vouă; dar fiindcă voi nu-l primiţi, şi singuri vă judecaţi nevrednici de viaţa vecinică, iată că ne întoarcem spre Neamuri.
Acts	13	47	Căci aşa ne-a poruncit Domnul: «Te-am pus ca să fii Lumina Neamurilor, ca să duci mîntuirea pînă la marginile pămîntului.“
Acts	13	48	Neamurile se bucurau cînd au auzit lucrul acesta şi preamăreau Cuvîntul Domnului. Şi toţi cei ce erau rînduiţi să capete viaţa vecinică, au crezut.
Acts	13	49	Cuvîntul Domnului se răspîndea în toată ţara.
Acts	13	50	Dar Iudeii au întărîtat pe femeile cucernice cu vază şi pe fruntaşii cetăţii, au stîrnit o prigonire împotriva lui Pavel şi Barnaba, şi i-au izgonit din hotarele lor.
Acts	13	51	Pavel şi Barnaba au scuturat praful de pe picioare împotriva lor, şi s’au dus în Iconia,
Acts	13	52	în timp ce ucenicii erau plini de bucurie şi de Duhul Sfînt.
------------------------Faptele apostolilor, capitolul 14
Acts	14	1	În Iconia, Pavel şi Barnaba au intrat în sinagoga Iudeilor, şi au vorbit în aşa fel că o mare mulţime de Iudei şi de Greci au crezut.
Acts	14	2	Dar Iudeii cari n’au crezut, au întărîtat şi au răzvrătit sufletele Neamurilor împotriva fraţilor.
Acts	14	3	Totuş au rămas destul de multă vreme în Iconia şi vorbeau cu îndrăzneală în Domnul, care adeverea Cuvîntul privitor la harul Său, şi îngăduia să se facă semne şi minuni prin mînile lor.
Acts	14	4	Mulţimea din cetate s’a desbinat: unii erau cu Iudeii, alţii cu apostolii.
Acts	14	5	Neamurile şi Iudeii, în învoire cu mai marii lor, s’au pus în mişcare, că să-i batjocorească şi să-i ucidă cu pietre.
Acts	14	6	Pavel şi Barnaba au înţeles lucrul acesta, şi au fugit în cetăţile Licaoniei: Listra şi Derbe, şi în ţinutul de primprejur.
Acts	14	7	Şi au propovăduit Evanghelia acolo.
Acts	14	8	În Listra era un om neputincios de picioare, olog din naştere, care nu umblase niciodată.
Acts	14	9	El şedea jos şi asculta pe Pavel cînd vorbea. Pavel s’a uitat ţintă la el, şi fiindcă a văzut că are credinţă ca să fie tămăduit,
Acts	14	10	a zis cu glas tare: „Scoală-te drept în picioare.“ Şi el s’a sculat dintr’o săritură, şi a început să umble.
Acts	14	11	La vederea celor făcute de Pavel, noroadele şi-au ridicat glasul, şi au zis în limba licaoneană: „Zeii s’au pogorît la noi în chip omenesc.“
Acts	14	12	Pe Barnaba îl numeau Jupiter, iar pe Pavel Mercur, pentrucă mînuia cuvîntul.
Acts	14	13	Preotul lui Jupiter, al cărui templu era la intrarea cetăţii, a adus tauri şi cununi înaintea porţilor, şi voia să le aducă jertfă, împreună cu noroadele.
Acts	14	14	Apostolii Barnaba şi Pavel, cînd au auzit lucrul acesta, şi-au rupt hainele, au sărit în mijlocul norodului, şi au strigat:
Acts	14	15	„Oamenilor, de ce faceţi lucrul acesta? Şi noi sîntem oameni de aceeaş fire cu voi; noi vă aducem o veste bună, ca să vă întoarceţi dela aceste lucruri deşerte la Dumnezeul cel viu, care a făcut cerul, pămîntul şi marea, şi tot ce este în ele.
Acts	14	16	El, în veacurile trecute, a lăsat pe toate Neamurile să umble pe căile lor,
Acts	14	17	măcar că, drept vorbind, nu s’a lăsat fără mărturie, întrucît v’a făcut bine, v’a trimes ploi din cer, şi timpuri roditoare, v’a dat hrană din belşug, şi v’a umplut inimile de bucurie.“
Acts	14	18	Abia au putut să împiedice, cu vorbele acestea, pe noroade, să le aducă jertfă.
Acts	14	19	Atunci au venit pe neaşteptate din Antiohia şi Iconia nişte Iudei, cari au aţîţat pe noroade. Aceştia, după ce au împroşcat pe Pavel cu pietre, l-au tîrît afară din cetate, crezînd că a murit.
Acts	14	20	Cînd l-au înconjurat însă ucenicii, Pavel s’a sculat şi a intrat în cetate.A doua zi, a plecat cu Barnaba la Derbe.
Acts	14	21	După ce au propovăduit Evanghelia în cetatea aceasta, şi au făcut mulţi ucenici, s’au întors la Listra, la Iconia şi la Antiohia,
Acts	14	22	întărind sufletele ucenicilor. El îi îndemna să stăruie în credinţă şi spunea că în Împărăţia lui Dumnezeu trebuie să intrăm prin multe necazuri.
Acts	14	23	Au rînduit presbiteri în fiecare Biserică, şi după ce s’au rugat şi au postit, i-au încredinţat în mîna Domnului, în care crezuseră.
Acts	14	24	Au trecut apoi prin Pisidia, au venit în Pamfilia,
Acts	14	25	au vestit Cuvîntul în Perga, şi s’au pogorît la Atalia.
Acts	14	26	De acolo au mers cu corabia la Antiohia, de unde fuseseră încredinţaţi în grija harului lui Dumnezeu, pentru lucrarea, pe care o săvîrşiseră.
Acts	14	27	După venirea lor, au adunat Biserica, şi au istorisit tot ce făcuse Dumnezeu prin ei, şi cum deschisese Neamurilor uşa credinţei.
Acts	14	28	Şi au rămas destul de multă vreme acolo cu ucenicii.
------------------------Faptele apostolilor, capitolul 15
Acts	15	1	Cîţiva oameni, veniţi din Iudea, învăţau pe fraţi şi ziceau: Dacă nu sînteţi tăiaţi împrejur după obiceiul lui Moise, nu puteţi fi mîntuiţi.“
Acts	15	2	Pavel şi Barnaba au avut cu ei un viu schimb de vorbe şi păreri deosebite; şi fraţii au hotărît ca Pavel şi Barnaba, şi cîţiva dintre ei, să se suie la Ierusalim la apostoli şi presbiteri, ca să-i întrebe asupra acestei neînţelegeri.
Acts	15	3	După ce au fost petrecuţi de Biserică pînă afară din cetate, şi-au urmat drumul prin Fenicia şi Samaria, istorisind întoarcerea Neamurilor la Dumnezeu; şi au făcut o mare bucurie tuturor fraţilor.
Acts	15	4	Cînd au ajuns la Ierusalim, au fost primiţi de Biserică, de apostoli şi de presbiteri, şi au istorisit tot ce făcuse Dumnezeu prin ei.
Acts	15	5	Atunci unii din partida Fariseilor, cari crezuseră, s’au ridicat, şi au zis că Neamurile trebuie să fie tăiate împrejur, şi să li se ceară să păzească Legea lui Moise.
Acts	15	6	Apostolii şi presbiterii s’au adunat laolaltă, ca să vadă ce este de făcut.
Acts	15	7	După ce s’a făcut multă vorbă, s’a sculat Petru şi le-a zis:„Fraţilor, ştiţi că Dumnezeu, de o bună bucată de vreme, a făcut o alegere între voi, ca, prin gura mea, Neamurile să audă cuvîntul Evangheliei, şi să creadă.
Acts	15	8	Şi Dumnezeu, care cunoaşte inimile, a mărturisit pentru ei, şi le-a dat Duhul Sfînt ca şi nouă.
Acts	15	9	N’a făcut nici o deosebire între noi şi ei, întrucît le-a curăţit inimile prin credinţă.
Acts	15	10	Acum dar, de ce ispitiţi pe Dumnezeu, şi puneţi pe grumazul ucenicilor un jug, pe care nici părinţii noştri, nici noi nu l-am putut purta?
Acts	15	11	Ci credem că noi, ca şi ei, sîntem mîntuiţi prin harul Domnului Isus.“
Acts	15	12	Toată adunarea a tăcut, şi a ascultat pe Barnaba şi pe Pavel, cari au istorisit toate semnele şi minunile, pe cari le făcuse Dumnezeu prin ei în mijlocul Neamurilor.
Acts	15	13	Cînd au încetat ei de vorbit, Iacov a luat cuvîntul, şi a zis: „Fraţilor, ascultaţi-mă!
Acts	15	14	Simon a spus cum mai întîi Dumnezeu Şi-a aruncat privirile peste Neamuri, ca să aleagă din mijlocul lor un popor, care să-I poarte Numele.
Acts	15	15	Şi cu faptul acesta se potrivesc cuvintele proorocilor, după cum este scris:
Acts	15	16	«După aceea, Mă voi întoarce, şi voi ridica din nou cortul lui David din prăbuşirea lui, îi voi zidi dărîmăturile, şi-l voi înălţa din nou:
Acts	15	17	pentruca rămăşiţa de oameni să caute pe Domnul, ca şi toate Neamurile peste cari este chemat Numele Meu,
Acts	15	18	zice Domnul, care face aceste lucruri, şi căruia Îi sînt cunoscute din vecinicie.»
Acts	15	19	De aceea, eu sînt de părere să nu se pună greutăţi acelora dintre Neamuri cari se întorc la Dumnezeu;
Acts	15	20	ci să li se scrie doar să se ferească de pîngăririle idolilor, de curvie, de dobitoace zugrumate şi de sînge.
Acts	15	21	Căci încă din vechime, Moise are în fiecare cetate oameni, cari-l propovăduiesc, fiindcă este citit în sinagogi în toate zilele de Sabat.“
Acts	15	22	Atunci apostolii şi presbiterii şi întreaga Biserică au găsit cu cale să aleagă vreo cîţiva dintre ei, şi să-i trimeată la Antiohia, împreună cu Pavel şi Barnaba. Şi au ales pe Iuda, zis şi Barsaba, şi pe Sila, oameni cu vază între fraţi.
Acts	15	23	Şi au scris astfel prin ei:„Apostolii, presbiterii {Sau: bătrîni} şi fraţii: către fraţii dintre Neamuri, cari sînt în Antiohia, în Siria şi în Cilicia, plecăciune!
Acts	15	24	Fiindcă am auzit că unii, plecaţi dintre noi, fără vreo însărcinare din partea noastră, v’au turburat prin vorbirile lor, şi v’au zdruncinat sufletele, zicînd să vă tăiaţi împrejur şi să păziţi Legea;
Acts	15	25	noi, după ce ne-am adunat cu toţii laolaltă, cu un gînd, am găsit cu cale să alegem nişte oameni, şi să-i trimetem la voi, împreună cu prea iubiţii noştri Barnaba şi Pavel,
Acts	15	26	oamenii aceştia, cari şi-au pus în joc viaţa pentru Numele Domnului nostru Isus Hristos.
Acts	15	27	Am trimes dar pe Iuda şi pe Sila, cari vă vor spune prin viu grai aceleaşi lucruri.
Acts	15	28	Căci s’a părut nimerit Duhului Sfînt şi nouă, să nu mai punem peste voi nicio altă greutate decît ceeace trebuie,
Acts	15	29	adică: să vă feriţi de lucrurile jertfite idolilor, de sînge, de dobitoace zugrumate, şi de curvie, lucruri de cari, dacă vă veţi păzi, va fi bine de voi. Fiţi sănătoşi.“
Acts	15	30	Ei deci, şi-au luat rămas bun dela Biserică, şi s’au dus la Antiohia, unde au dat epistola mulţimii adunate.
Acts	15	31	După ce au citit-o, fraţii s’au bucurat de îmbărbătarea, pe care le-o aducea.
Acts	15	32	Iuda şi Sila, cari şi ei erau prooroci, au îndemnat pe fraţi, şi i-au întărit cu multe cuvinte.
Acts	15	33	După cîtăva vreme, fraţii i-au lăsat să se întoarcă în pace la aceia de cari fuseseră trimeşi.
Acts	15	34	Totuş Sila a găsit cu cale să rămînă acolo.
Acts	15	35	Pavel şi Barnaba au rămas în Antiohia, şi învăţau pe norod şi propovăduiau, cu mulţi alţii, Cuvîntul Domnului.
Acts	15	36	După cîteva zile, Pavel a zis lui Barnaba: „Să ne întoarcem, şi să mergem pela fraţii din toate cetăţile, în cari am vestit Cuvîntul Domnului, ca să vedem ce mai fac.“
Acts	15	37	Barnaba voia să ia cu el şi pe Ioan, numit Marcu;
Acts	15	38	dar Pavel socotea că nu este bine să ia cu ei pe acela, cari îi părăsise din Pamfilia, şi nu-i însoţise în lucrarea lor.
Acts	15	39	Neînţelegerea aceasta a fost destul de mare, ca să-i facă să se despartă unul de altul. Barnaba a luat cu el pe Marcu, şi a plecat cu corabia la Cipru.
Acts	15	40	Pavel şi-a ales pe Sila, şi a plecat, dupăce a fost încredinţat de fraţi în grija harului Domnului.
Acts	15	41	El a străbătut Siria şi Cilicia, întărind Bisericile.
------------------------Faptele apostolilor, capitolul 16
Acts	16	1	În urmă, Pavel s’a dus la Derbe şi la Listra. Şi iată că acolo era un ucenic, numit Timotei, fiul unei iudeice credincioase şi al unui tată Grec.
Acts	16	2	Fraţii din Listra şi Iconia îl vorbeau de bine.
Acts	16	3	Pavel a vrut să-l ia cu el; şi, dupăce l-a luat, l-a tăiat împrejur, din pricina Iudeilor, cari erau în acele locuri; căci toţi ştiau că tatăl lui era Grec.
Acts	16	4	Pe cînd trecea prin cetăţi, învăţa pe fraţi să păzească hotărîrile apostolilor şi presbiterilor din Ierusalim.
Acts	16	5	Bisericile se întăreau în credinţă, şi sporeau la număr din zi în zi.
Acts	16	6	Fiindcă au fost opriţi de Duhul Sfînt să vestească Cuvîntul în Asia, au trecut prin ţinutul Frigiei şi Galatiei.
Acts	16	7	Ajunşi lîngă Misia, se pregăteau să intre în Bitinia; dar Duhul lui Isus nu le-a dat voie.
Acts	16	8	Au trecut atunci prin Misia, şi s’au pogorît la Troa.
Acts	16	9	Noaptea, Pavel a avut o vedenie: un om din Macedonia sta în picioare şi i-a făcut următoarea rugăminte: „Treci în Macedonia, şi ajută-ne!“
Acts	16	10	După vedenia aceasta a lui Pavel, am căutat îndată să ne ducem în Macedonia, căci înţelegeam că Domnul ne cheamă să le vestim Evanghelia.
Acts	16	11	Dupăce am pornit din Troa, am mers cu corabia drept la Samotracia, şi a doua zi ne-am oprit la Neapolis.
Acts	16	12	De acolo ne-am dus la Filipi, care este cea dintîi cetate dintr’un ţinut al Macedoniei, şi o colonie romană. În cetatea aceasta am stat cîteva zile.
Acts	16	13	În ziua Sabatului am ieşit afară pe poarta cetăţii, lîngă un rîu, unde credeam că se află un loc de rugăciune. Am şezut jos, şi am vorbit femeilor, cari erau adunate laolaltă.
Acts	16	14	Una din ele, numită Lidia, vînzătoare de purpură, din cetatea Tiatira, era o femeie temătoare de Dumnezeu, şi asculta. Domnul i-a deschis inima, ca să ia aminte la cele ce spunea Pavel.
Acts	16	15	După ce a fost botezată, ea şi casa ei, ne-a rugat şi ne-a zis: „Dacă mă socotiţi credincioasă Domnului, intraţi şi rămîneţi în casa mea.“ Şi ne-a silit să intrăm.
Acts	16	16	Pe cînd ne duceam la locul de rugăciune, ne-a ieşit înainte o roabă, care avea un duh de ghicire {Greceşte: Un duh al lui Piton}. Prin ghicire, ea aducea mult cîştig stăpînilor ei.
Acts	16	17	Roaba aceasta s’a luat după Pavel şi după noi, şi striga: „Oamenii aceştia sînt robii Dumnezeului Celui Prea Înalt şi ei vă vestesc calea mîntuirii.“
Acts	16	18	Aşa a făcut ea timp de mai multe zile. Pavel, necăjit, s’a întors, şi a zis duhului: „În Numele lui Isus Hristos îţi poruncesc să ieşi din ea.“ Şi a ieşit chiar în ceasul acela.
Acts	16	19	Cînd au văzut stăpînii roabei că s’a dus nădejdea cîştigului lor, au pus mîna pe Pavel şi pe Sila şi i-au tîrît în piaţă înaintea fruntaşilor.
Acts	16	20	I-au dat pe mîna dregătorilor, şi au zis: „Oamenii aceştia ne tulbură cetatea; sînt nişte Iudei,
Acts	16	21	cari vestesc nişte obiceiuri, pe cari noi, Romanii nu trebuie nici să le primim, nici să le urmăm.“
Acts	16	22	Norodul s’a ridicat şi el împotriva lor, şi dregătorii au pus să le smulgă hainele de pe ei, şi au poruncit să-i bată cu nuiele.
Acts	16	23	După ce le-au dat multe lovituri, i-au aruncat în temniţă, şi au dat în grijă temnicerului să-i păzească bine.
Acts	16	24	Temnicerul, ca unul care primise o astfel de poruncă, i-a aruncat în temniţa din lăuntru, şi le-a băgat picioarele în butuci.
Acts	16	25	Pe la miezul nopţii, Pavel şi Sila se rugau, şi cîntau cîntări de laudă lui Dumnezeu; iar cei închişi îi ascultau.
Acts	16	26	Deodată, s’a făcut un mare cutremur de pămînt, aşa că s’au clătinat temeliile temniţei. Îndată, s’au deschis toate uşile, şi s’au deslegat legăturile fiecăruia.
Acts	16	27	Temnicerul s’a deşteptat; şi, cînd a văzut uşile temniţei deschise, a scos sabia, şi era să se omoare, căci credea că cei închişi au fugit.
Acts	16	28	Dar Pavel a strigat cu glas tare: „Să nu-ţi faci nici un rău, căci toţi sîntem aici.“
Acts	16	29	Atunci temnicerul a cerut o lumină, a sărit înlăuntru, şi, tremurînd de frică, s’a aruncat la picioarele lui Pavel şi ale lui Sila;
Acts	16	30	i-a scos afară, şi le-a zis: „Domnilor, ce trebuie să fac ca să fiu mîntuit?“
Acts	16	31	Pavel şi Sila i-au răspuns: „Crede în Domnul Isus, şi vei fi mîntuit tu şi casa ta.“
Acts	16	32	Şi i-au vestit Cuvîntul Domnului, atît lui cît şi tuturor celor din casa lui.
Acts	16	33	Temnicerul i-a luat cu el, chiar în ceasul acela din noapte, le-a spălat rănile, şi a fost botezat îndată, el şi toţi ai lui.
Acts	16	34	După ce i-a dus în casă, le-a pus masa, şi s’a bucurat cu toată casa lui că a crezut în Dumnezeu.
Acts	16	35	Cînd s’a făcut ziuă, dregătorii au trimes pe ceice purtau nuielele {Greceşte: lictori}, să spună temnicerului: „Dă drumul oamenilor acelora.“
Acts	16	36	Şi temnicerul a spus lui Pavel aceste cuvinte: „Dregătorii au trimes să vi se dea drumul; acum dar, ieşiţi afară, şi duceţi-vă în pace.“
Acts	16	37	Dar Pavel le-a zis: „După ce ne-au bătut cu nuiele în faţa tuturor, fără să fim judecaţi, pe noi, cari sîntem romani, ne-au aruncat în temniţă, şi acum ne scot afară pe ascuns! Nu merge aşa! Să vină ei singuri să ne scoată afară!“
Acts	16	38	Ceice purtau nuielele, au spus aceste cuvinte dregătorilor. Aceştia s’au temut, cînd au auzit că sînt romani.
Acts	16	39	Dregătorii au venit să-i potolească, i-au scos afară din temniţă, şi i-au rugat să părăsească cetatea.
Acts	16	40	Ei au ieşit din temniţă, şi au intrat în casa Lidiei; şi, dupăce au văzut şi mîngîiat pe fraţi, au plecat.
------------------------Faptele apostolilor, capitolul 17
Acts	17	1	Pavel şi Sila au trecut prin Amfipoli şi Apolonia, şi au venit în Tesalonic, unde era o sinagogă a Iudeilor.
Acts	17	2	Pavel, după obiceiul său, a intrat în sinagogă. Trei zile de Sabat a vorbit cu ei din Scripturi,
Acts	17	3	dovedind şi lămurind, că Hristosul trebuia să pătimească şi să învieze din morţi. „Şi acest Isus, pe care vi-L vestesc eu“, zicea el, „este Hristosul.“
Acts	17	4	Unii din ei, şi o mare mulţime de Greci temători de Dumnezeu, şi multe femei de frunte au crezut, şi au trecut de partea lui Pavel şi a lui Sila.
Acts	17	5	Dar Iudeii cari nu crezuseră, de pizmă, au luat cu ei nişte oameni fără căpătîi din mulţime, au făcut gloată, şi au întărîtat cetatea. S’au năpustit asupra casei lui Iason, şi căutau pe Pavel şi pe Sila, ca să-i aducă afară la norod.
Acts	17	6	Fiindcă nu i-au găsit, au tîrît pe Iason şi pe vreo cîţiva fraţi înaintea dregătorilor cetăţii, şi strigau: „Oamenii aceştia, cari au răscolit lumea, au venit şi aici,
Acts	17	7	şi Iason i-a găzduit. Ei toţi lucrează împotriva poruncilor Cezarului, şi spun că este un alt Împărat: Isus.“
Acts	17	8	Prin aceste vorbe, Iudeii au turburat norodul şi pe dregătorii cetăţii,
Acts	17	9	cari au dat drumul lui Iason şi celorlalţi, numai după ce au căpătat dela ei un zălog.
Acts	17	10	Fraţii au trimes îndată, noaptea, pe Pavel şi pe Sila la Berea. Cînd au sosit, au intrat în sinagoga Iudeilor.
Acts	17	11	Iudeii aceştia aveau o inimă mai aleasă decît cei din Tesalonic. Au primit Cuvîntul cu toată rîvna, şi cercetau Scripturile în fiecare zi, ca să vadă dacă ce li se spunea, este aşa.
Acts	17	12	Mulţi dintre ei şi din femeile cu vază ale Grecilor, şi mulţi bărbaţi au crezut.
Acts	17	13	Dar Iudeii din Tesalonic, cînd au aflat că Pavel vestea Cuvîntul lui Dumnezeu şi în Berea, au venit acolo, ca să turbure şi să aţîţe noroadele.
Acts	17	14	Atunci fraţii au pornit îndată pe Pavel spre mare; Sila şi Timotei au rămas în Berea.
Acts	17	15	Cei ce însoţeau pe Pavel, l-au dus pînă la Atena. Apoi s’au întors, cu însărcinarea să ducă lui Sila şi lui Timotei porunca să vină cît mai curînd la el.
Acts	17	16	Pe cînd îi aştepta Pavel în Atena, i se întărîta duhul la vederea acestei cetăţi pline de idoli.
Acts	17	17	În sinagogă stătea deci de vorbă cu Iudeii şi cu oamenii temători de Dumnezeu, iar în piaţă stătea de vorbă în fiecare zi cu aceia pe cari-i întîlnea.
Acts	17	18	Unii din filosofii epicurieni şi stoici au intrat în vorbă cu el. Şi unii ziceau: „Ce vrea să spună palavragiul acesta?“ Alţii, cînd l-au auzit că vesteşte pe Isus şi învierea, ziceau: „Pare că vesteşte nişte dumnezei străini.“
Acts	17	19	Atunci l-au luat, l-au dus la Areopag, şi au zis: „Putem să ştim care este această învăţătură nouă, pe care o vesteşti tu?
Acts	17	20	Fiindcă tu ne aduci ceva ciudat la auz. Am vrea dar să ştim ce vrea să zică aceasta.“
Acts	17	21	Căci toţi Atenienii şi străinii, cari stăteau în Atena, nu-şi petreceau vremea cu nimic altceva decît să spună sau să asculte ceva nou.
Acts	17	22	Pavel a stat în picioare în mijlocul Areopagului, şi a zis:„Bărbaţi Atenieni! În toate privinţele vă găsesc foarte religioşi.
Acts	17	23	Căci, pe cînd străbăteam cetatea voastră şi mă uitam de aproape la lucrurile la cari vă închinaţi voi, am descoperit chiar şi un altar, pe care este scris: «Unui Dumnezeu necunoscut!» Ei bine, ceeace voi cinstiţi, fără să cunoaşteţi, aceea vă vestesc eu.
Acts	17	24	Dumnezeu, care a făcut lumea şi tot ce este în ea, este Domnul cerului şi al pămîntului, şi nu locuieşte în temple făcute de mîni.
Acts	17	25	El nu este slujit de mîni omeneşti, ca şi cînd ar avea trebuinţă de ceva, El, care dă tuturor viaţa, suflarea şi toate lucrurile.
Acts	17	26	El a făcut ca toţi oamenii, ieşiţi dintr’unul singur, să locuiască pe toată faţa pămîntului; le-a aşezat anumite vremi şi a pus anumite hotare locuinţei lor,
Acts	17	27	ca ei să caute pe Dumnezeu, şi să se silească să-L găsească bîjbăind, măcar că nu este departe de fiecare din noi.
Acts	17	28	Căci în El avem viaţa, mişcarea şi fiinţa, după cum au zis şi unii din poeţii voştri: «Sîntem din neamul lui …»
Acts	17	29	Astfel dar, fiindcă sîntem de neam din Dumnezeu, nu trebuie să credem că Dumnezeirea este asemenea aurului sau argintului sau pietrei cioplite cu meşteşugirea şi iscusinţa omului.
Acts	17	30	Dumnezeu nu ţine seama de vremurile de neştiinţă, şi porunceşte acum tuturor oamenilor de pretutindeni să se pocăiască;
Acts	17	31	pentrucă a rînduit o zi, în care va judeca lumea după dreptate, prin Omul, pe care L-a rînduit pentru aceasta şi despre care a dat tuturor oamenilor o dovadă netăgăduită prin faptul că L-a înviat din morţi …“
Acts	17	32	Cînd au auzit ei de învierea morţilor, unii îşi băteau joc, iar alţii au zis: „Asupra acestor lucruri te vom asculta altădată.“
Acts	17	33	Astfel, Pavel a ieşit din mijlocul lor.
Acts	17	34	Totuş unii au trecut de partea lui, şi au crezut; între aceştia era Dionisie Areopagitul, o femeie numită Damaris, şi alţii împreună cu ei.
------------------------Faptele apostolilor, capitolul 18
Acts	18	1	După aceea, Pavel a plecat din Atena, şi s’a dus la Corint.
Acts	18	2	Acolo a găsit pe un Iudeu, numit Acuila, de neam din Pont, venit de curînd din Italia, cu nevastă-sa Priscila, de oarece Claudiu poruncise ca toţi Iudeii să plece din Roma. A venit la ei.
Acts	18	3	Şi, fiindcă avea acelaş meşteşug, a rămas la ei, şi lucrau: meseria lor era facerea corturilor.
Acts	18	4	Pavel vorbea în sinagogă în fiecare zi de Sabat, şi îndupleca pe Iudei şi pe Greci.
Acts	18	5	Dar cînd au venit Sila şi Timotei din Macedonia, Pavel s’a dedat în totul propovăduirii, şi dovedea Iudeilor că Isus este Hristosul.
Acts	18	6	Fiindcă Iudeii i se împotriveau şi-l batjocoreau, Pavel şi-a scuturat hainele, şi le-a zis: „Sîngele vostru să cadă asupra capului vostru; eu sînt curat. Deacum încolo, mă voi duce la Neamuri.“
Acts	18	7	Şi după ce a ieşit de acolo, a intrat în casa unui om temător de Dumnezeu, numit Iust, a cărui casă era vecină cu sinagoga.
Acts	18	8	Dar Crisp, fruntaşul sinagogii, a crezut în Domnul împreună cu toată casa lui. Şi mulţi dintre Corinteni, cari auziseră pe Pavel, au crezut şi ei, şi au fost botezaţi.
Acts	18	9	Noaptea, Domnul a zis lui Pavel într’o vedenie: „Nu te teme; ci vorbeşte şi nu tăcea,
Acts	18	10	căci Eu sînt cu tine; şi nimeni nu va pune mîna pe tine, ca să-ţi facă rău: vorbeşte, fiindcă am mult norod în această cetate.“
Acts	18	11	Aici a rămas un an şi şase luni, şi învăţa printre Corinteni Cuvîntul lui Dumnezeu.
Acts	18	12	Pe cînd era Galion cîrmuitor al Ahaiei, Iudeii s’au ridicat cu un gînd împotriva lui Pavel, l-au dus înaintea scaunului de judecată,
Acts	18	13	şi au zis: „Omul acesta aţîţă pe oameni să se închine lui Dumnezeu într’un fel care este împotriva Legii.“
Acts	18	14	Pavel voia să înceapă vorba, cînd Galion a zis Iudeilor:„Dacă ar fi vorba de vreo faptă rea sau de vreo blestemăţie, v’aş asculta după cuviinţă, Iudeilor!
Acts	18	15	Dar dacă este vorba de neînţelegeri asupra unui cuvînt, asupra unor nume şi asupra Legii voastre, treaba voastră: eu nu vreau să fiu judecător peste aceste lucruri.“
Acts	18	16	Şi i-a alungat dela scaunul de judecată.
Acts	18	17	Atunci au pus toţi mîna pe Sosten, fruntaşul sinagogii, şi-l băteau înaintea scaunului de judecată, fără ca lui Galion să-i pese.
Acts	18	18	Pavel a mai rămas destul de multă vreme în Corint. În urmă, şi-a luat ziua bună dela fraţi, şi a plecat cu corabia spre Siria, împreună cu Priscila şi Acuila, după ce şi-a tuns capul în Chencrea, căci făcuse o juruinţă.
Acts	18	19	Au ajuns în Efes; şi Pavel a lăsat acolo pe însoţitorii lui. A intrat în sinagogă, şi a stat de vorbă cu Iudeii,
Acts	18	20	cari l-au rugat să rămînă la ei mai multă vreme. El însă n’a voit,
Acts	18	21	ci şi-a luat rămas bun dela ei, şi a zis: „Trebuie numaidecît ca sărbătoarea care vine, s’o fac în Ierusalim. Dacă va voi Dumnezeu, mă voi întoarce iarăş la voi.“ Şi a plecat din Efes.
Acts	18	22	S’a dat jos din corabie în Cezarea, s’a suit la Ierusalim, şi, dupăce a urat de bine Bisericii, s’a pogorît în Antiohia.
Acts	18	23	După ce a petrecut cîtăva vreme în Antiohia, Pavel a plecat, şi a străbătut din loc în loc ţinutul Galatiei şi Frigiei, întărind pe toţi ucenicii.
Acts	18	24	La Efes, a venit un Iudeu numit Apolo, de neam din Alexandria. Omul acesta avea darul vorbirii şi era tare în Scripturi.
Acts	18	25	El era învăţat în ce priveşte Calea Domnului, avea un duh înfocat, şi vorbea şi învăţa amănunţit pe oameni despre Isus, măcar că nu cunoştea decît botezul lui Ioan.
Acts	18	26	A început a vorbi cu îndrăzneală în sinagogă. Acuila şi Priscila, cînd l-au auzit, l-au luat la ei, şi i-au arătat mai cu deamăruntul Calea lui Dumnezeu.
Acts	18	27	Fiindcă el voia să treacă în Ahaia, fraţii l-au îmbărbătat să se ducă, şi au scris ucenicilor să-l primească bine. Cînd a ajuns, a ajutat mult, prin harul lui Dumnezeu, pe ceice crezuseră;
Acts	18	28	căci înfrunta cu putere pe Iudei înaintea norodului, şi le dovedea din Scripturi că Isus este Hristosul.
------------------------Faptele apostolilor, capitolul 19
Acts	19	1	Pe cînd era Apolo în Corint, Pavel, dupăce a trecut prin ţinuturile de sus ale Asiei, a ajuns la Efes. Aici a întîlnit pe cîţiva ucenici,
Acts	19	2	şi le-a zis: „Aţi primit voi Duhul Sfînt cînd aţi crezut?“ Ei i-au răspuns:„Nici n’am auzit măcar că a fost dat un Duh Sfînt.“
Acts	19	3	Dar cu ce botez aţi fost botezaţi?“ le-a zis el. Şi ei au răspuns: „Cu botezul lui Ioan.“
Acts	19	4	Atunci Pavel a zis: „Ioan a botezat cu botezul pocăinţei, şi spunea norodului să creadă în Celce venea după el, adică în Isus.“
Acts	19	5	Cînd au auzit ei aceste vorbe, au fost botezaţi în Numele Domnului Isus.
Acts	19	6	Cînd şi-a pus Pavel mînile peste ei, Duhul Sfînt S’a pogorît peste ei, şi vorbeau în alte limbi, şi prooroceau.
Acts	19	7	Erau cam doisprezece bărbaţi de toţi.
Acts	19	8	În urmă, Pavel a intrat în sinagogă, unde vorbea cu îndrăzneală. Timp de trei luni a vorbit cu ei despre lucrurile privitoare la Împărăţia lui Dumnezeu, şi căuta să înduplece pe cei ce-l ascultau.
Acts	19	9	Dar, fiindcă unii rămîneau împietriţi şi necredincioşi, şi vorbeau de rău Calea Domnului înaintea norodului, Pavel a plecat dela ei, a despărţit pe ucenici de ei, şi a învăţat în fiecare zi pe norod în şcoala unuia numit Tiran.
Acts	19	10	Lucrul acesta a ţinut doi ani, aşa că toţi ceice locuiau în Asia, Iudei şi Greci, au auzit Cuvîntul Domnului.
Acts	19	11	Şi Dumnezeu făcea minuni nemaipomenite prin mînile lui Pavel;
Acts	19	12	pînă acolo că peste cei bolnavi se puneau basmale sau şorţuri, cari fuseseră atinse de trupul lui, şi-i lăsau boalele, şi ieşeau afară din ei duhurile rele.
Acts	19	13	Nişte exorcişti Iudei, cari umblau din loc în loc, au încercat să cheme Numele Domnului Isus peste ceice aveau duhuri rele, zicînd: „Vă jur pe Isus, pe care-L propovăduieşte Pavel, să ieşiţi afară!“
Acts	19	14	Ceice făceau lucrul acesta, erau şapte feciori ai lui Sceva, un preot Iudeu din cei mai de seamă.
Acts	19	15	Duhul cel rău le-a răspuns: „Pe Isus Îl cunosc, şi pe Pavel îl ştiu; dar voi, cine sînteţi?“
Acts	19	16	Şi omul, în care era duhul cel rău, a sărit asupra lor, i-a biruit pe amîndoi, şi i-a schingiuit în aşa fel, că au fugit goi şi răniţi din casa aceea.
Acts	19	17	Lucrul acesta a fost cunoscut de toţi Iudeii, de toţi Grecii cari locuiau în Efes, şi i-a apucat frica pe toţi: şi Numele Domnului Isus era proslăvit.
Acts	19	18	Mulţi din cei ce crezuseră, veneau să mărturisească şi să spună ce făcuseră.
Acts	19	19	Şi unii din cei ce făcuseră vrăjitorii, şi-au adus cărţile, şi le-au ars, înaintea tuturor: preţul lor s’a socotit la cincizeci de mii de arginţi.
Acts	19	20	Cu atîta putere se răspîndea şi se întărea Cuvîntul Domnului.
Acts	19	21	Dupăce s’au petrecut aceste lucruri, Pavel şi-a pus de gînd să se ducă la Ierusalim, trecînd prin Macedonia şi Ahaia. „Dupăce voi merge acolo“, îşi zicea el, „trebuie să văd şi Roma.“
Acts	19	22	A trimes în Macedonia pe doi din ajutoarele lui, pe Timotei şi Erast, iar el a mai rămas cîtăva vreme în Asia.
Acts	19	23	Pe vremea aceea, s’a făcut o mare turburare cu privire la Calea Domnului.
Acts	19	24	Un argintar, numit Dimitrie, făcea temple de argint de ale Dianei, şi aducea lucrătorilor săi nu puţin cîştig cu ele.
Acts	19	25	I-a adunat la un loc, împreună cu cei de aceeaş meserie, şi le-a zis: „Oamenilor, ştiţi că bogăţia noastră atîrnă de meseria aceasta;
Acts	19	26	şi vedeţi şi auziţi că Pavel acesta, nu numai în Efes, dar aproape în toată Asia, a înduplecat şi a abătut mult norod, şi zice că zeii făcuţi de mîni nu sînt dumnezei.
Acts	19	27	Primejdia, care vine din acest fapt, nu este numai că meseria noastră cade în dispreţ; dar şi că templul marei zeiţe Diana este socotit ca o nimica, şi chiar măreţia aceleia, care este cinstită în toată Asia şi în toată lumea, este nimicită.“
Acts	19	28	Cuvintele acestea i-au umplut de mînie, şi au început să strige: „Mare este Diana Efesenilor!“
Acts	19	29	Toată cetatea s’a tulburat. Au năvălit cu toţii într-un gînd în teatru, şi au luat cu ei pe Macedonenii Gaiu şi Aristarh, tovarăşii de călătorie ai lui Pavel.
Acts	19	30	Pavel voia să vină înaintea norodului, dar nu l-au lăsat ucenicii.
Acts	19	31	Chiar şi unii din mai marii Asiei, cari-i erau prieteni, au trimes la el să-l roage să nu se ducă la teatru.
Acts	19	32	Unii strigau una, alţii alta, căci adunarea era în învălmăşală, şi cei mai mulţi nici nu ştiau pentruce se adunaseră.
Acts	19	33	Atunci au scos din norod pe Alexandru, pe care Iudeii îl împingeau înainte. Alexandru a făcut semn cu mîna, şi voia să se apere înaintea norodului.
Acts	19	34	Dar cînd l-au cunoscut că este Iudeu, au strigat toţi într’un glas, timp de aproape două ceasuri: „Mare este Diana Efesenilor!“
Acts	19	35	Totuş logofătul a potolit norodul, şi a zis: „Bărbaţi Efeseni, cine este acela care nu ştie că cetatea Efesenilor este păzitoarea templului marei Diane şi a chipului ei căzut din cer?
Acts	19	36	Fiindcă nimeni nu poate să tăgăduiască lucrul acesta, trebuie să vă potoliţi, şi să nu faceţi nimic cu pornire nechibzuită.
Acts	19	37	Căci aţi adus aici pe oamenii aceştia, cari nu sînt vinovaţi nici de jăfuirea templului, nici de hulă împotriva zeiţei noastre.
Acts	19	38	Deci, dacă în adevăr, Dimitrie şi meşterii lui au să se plîngă împotriva cuiva, sînt zile de judecată, şi sînt dregători; să se pîrască unii pe alţii.
Acts	19	39	Dar dacă umblaţi după altceva, se va hotărî într’o adunare legiuită.
Acts	19	40	Noi, de fapt, sîntem în primejdie să fim învinuiţi de răscoală pentru cele întîmplate astăzi, căci n’avem nici un temei, ca să putem îndreptăţi zarva aceasta.“
Acts	19	41	După aceste cuvinte, a dat drumul adunării.
------------------------Faptele apostolilor, capitolul 20
Acts	20	1	Cînd a încetat zarva, Pavel a chemat pe ucenici, şi, dupăce le-a dat sfaturi, şi-a luat ziua bună dela ei, şi a plecat în Macedonia.
Acts	20	2	A străbătut ţinutul acesta, şi a dat ucenicilor o mulţime de sfaturi. Apoi a venit în Grecia,
Acts	20	3	unde a rămas trei luni. Era gata să plece cu corabia în Siria, dar Iudeii i-au întins curse. Atunci s’a hotărît să se întoarcă prin Macedonia.
Acts	20	4	Avea ca tovarăşi pînă în Asia pe: Sopater din Berea, fiul lui Pir, Aristarh şi Secund din Tesalonic, Gaiu din Derbe, Timotei, precum şi Tihic şi Trofim cari erau din Asia.
Acts	20	5	Aceştia au luat-o înainte, şi ne-au aşteptat la Troa.
Acts	20	6	Iar noi, după zilele praznicului Azimilor, am plecat cu corabia din Filipi, şi, în cinci zile, am ajuns la ei în Troa, unde am stat şapte zile.
Acts	20	7	În ziua dintîi a săptămînii, eram adunaţi la olaltă ca să frîngem pînea. Pavel, care trebuia să plece a doua zi, vorbea ucenicilor, şi şi-a lungit vorbirea pînă la miezul nopţii.
Acts	20	8	În odaia de sus, unde eram adunaţi, erau multe lumini.
Acts	20	9	Şi un tînăr, numit Eutih, care şedea pe fereastră, a adormit deabinelea în timpul lungei vorbiri a lui Pavel; biruit de somn, a căzut jos din catul al treilea, şi a fost ridicat mort.
Acts	20	10	Dar Pavel s’a pogorît, s’a repezit spre el, l-a luat în braţe, şi a zis: „Nu vă tulburaţi, căci sufletul lui este în el.“
Acts	20	11	După ce s’a suit iarăş, a frînt pînea, a cinat, şi a mai vorbit multă vreme pînă la ziuă. Apoi a plecat.
Acts	20	12	Flăcăul a fost adus viu, şi lucrul acesta a fost pricina unei mari mîngîieri.
Acts	20	13	Noi am venit înaintea lui Pavel la corabie, şi am plecat cu corabia la Asos, unde ne învoiserăm să ne întîlnim din nou; pentrucă el trebuia să facă drumul pe jos.
Acts	20	14	Cînd s’a întîlnit cu noi în Asos, l-am luat în corabie, şi ne-am dus la Mitilene.
Acts	20	15	De aici am mers pe mare, şi a doua zi am ajuns în faţa insulei Chios. În ziua următoare, deabea am atins Samos, ne-am oprit în Troghilion, şi a doua zi am venit la Milet.
Acts	20	16	Pavel se hotărîse să treacă pe lîngă Efes, fără să se oprească aici, ca să nu peardă vremea în Asia; căci se grăbea ca, dacă-i va fi cu putinţă, să fie în Ierusalim de ziua Cincizecimii.
Acts	20	17	Însă din Milet, Pavel a trimes la Efes, şi a chemat pe presbiterii Bisericii.
Acts	20	18	Cînd au venit la el, le-a zis:„Ştiţi cum m’am purtat cu voi în toată vremea, din ziua dintîi, în care am pus piciorul pe pămîntul Asiei.
Acts	20	19	Am slujit Domnului cu toată smerenia, cu multe lacrămi, şi în mijlocul încercărilor, pe cari mi le ridicau uneltirile Iudeilor.
Acts	20	20	Ştiţi că n’am ascuns nimic din ce vă era de folos, şi nu m’am temut să vă propovăduiesc şi să vă învăţ înaintea norodului şi în case,
Acts	20	21	şi să vestesc Iudeilor şi Grecilor: pocăinţa faţă de Dumnezeu şi credinţa în Domnul nostru Isus Hristos.
Acts	20	22	Şi acum, iată că, împins de duhul, mă duc la Ierusalim, fără să ştiu ce mi se va întîmpla acolo.
Acts	20	23	Numai, Duhul Sfînt mă înştiinţează din cetate în cetate că mă aşteaptă lanţuri şi necazuri.
Acts	20	24	Dar eu nu ţin numai decît la viaţa mea, ca şi cum mi-ar fi scumpă, ci vreau numai să-mi sfîrşesc cu bucurie calea şi slujba, pe care am primit-o dela Domnul Isus, ca să vestesc Evaghelia harului lui Dumnezeu.
Acts	20	25	Şi acum, ştiu că nu-mi veţi mai vedea faţa, voi toţi aceia, în mijlocul cărora am umblat propovăduind Împărăţia lui Dumnezeu.
Acts	20	26	De aceea vă mărturisesc astăzi, că sînt curat de sîngele tuturor.
Acts	20	27	Căci nu m’am ferit să vă vestesc tot planul lui Dumnezeu.
Acts	20	28	Luaţi seama dar la voi înşivă şi la toată turma peste care v’a pus Duhul Sfînt episcopi {Sau: priveghetori}, ca să păstoriţi Biserica Domnului, pe care a cîştigat-o cu însuş sîngele Său.
Acts	20	29	Ştiu bine că, după plecarea mea, se vor vîrî între voi lupi răpitori, cari nu vor cruţa turma;
Acts	20	30	şi se vor scula din mijlocul vostru oameni, cari vor învăţa lucruri stricăcioase, ca să tragă pe ucenici de partea lor.
Acts	20	31	De aceea vegheaţi, şi aduceţi-vă aminte că, timp de trei ani, zi şi nopate, n’am încetat să sfătuiesc cu lacrămi pe fiecare din voi.
Acts	20	32	Şi acum, fraţilor, vă încredinţez în mîna lui Dumnezeu şi a Cuvîntului harului Său, care vă poate zidi sufleteşte, şi vă poate da moştenirea împreună cu toţi cei sfinţiţi.
Acts	20	33	N’am rîvnit nici la argintul, nici la aurul, nici la hainele cuiva.
Acts	20	34	Singuri ştiţi că mînile acestea au lucrat pentru trebuinţele mele şi ale celor ce erau cu mine.
Acts	20	35	În toate privinţele v’am dat o pildă, şi v’am arătat că, lucrînd astfel, trebuie să ajutaţi pe cei slabi, şi să vă aduceţi aminte de cuvintele Domnului Isus, care însuş a zis: «Este mai ferice să dai decît să primeşti.“
Acts	20	36	După ce a vorbit asfel, a îngenuncheat, şi s’a rugat împreună cu ei toţi.
Acts	20	37	Şi au izbucnit cu toţii în lacrămi, au căzut pe grumazul lui Pavel, şi l-au sărutat.
Acts	20	38	Căci erau întristaţi mai ales de vorba, pe care le-o spusese el, că nu-i vor mai vedea faţa. Şi l-au petrecut pînă la corabie.
------------------------Faptele apostolilor, capitolul 21
Acts	21	1	După ce ne-am smuls din braţele lor, am plecat pe apă, şi ne-am dus drept la Cos, a doua zi la Rodos, şi deacolo la Patara.
Acts	21	2	Am găsit o corabie, care avea să treacă în Fenicia, ne-am suit în ea, şi am plecat.
Acts	21	3	Am trecut prin faţa insulei Cipru, am lăsat-o la stînga, şi ne-am urmat drumul spre Siria; apoi ne-am dat jos în Tir, unde avea să se descarce corabia.
Acts	21	4	Acolo am găsit pe ucenici, şi am rămas şapte zile. Ucenicii, prin Duhul, ziceau lui Pavel să nu se suie la Ierusalim.
Acts	21	5	Dar cînd s’au împlinit zilele, am plecat, şi ne-am văzut de drum; şi ne-au petrecut toţi, cu nevestele şi copiii, pînă afară din cetate. Am îngenuncheat pe mal, şi ne-am rugat.
Acts	21	6	Apoi ne-am luat ziua bună unii dela alţii, şi noi ne-am suit în corabie iar ei s’au întors acasă.
Acts	21	7	După ce ne-am isprăvit călătoria pe mare, din Tir am plecat la Ptolemaida, unde am urat de bine fraţilor, şi am stat la ei o zi.
Acts	21	8	A doua zi, am plecat şi am ajuns la Cezarea. Am intrat în casa lui Filip evanghelistul, care era unul din cei şapte, şi am găzduit la el.
Acts	21	9	El avea patru fete fecioare cari prooroceau.
Acts	21	10	Fiindcă stăteam de mai multe zile acolo, un prooroc, numit Agab, s’a pogorît din Iudea,
Acts	21	11	şi a venit la noi. A luat brîul lui Pavel, şi-a legat picioarele şi mînile, şi a zis: „Iată ce zice Duhul Sfînt: «Aşa vor lega Iudeii în Ierusalim pe omul acela al cui este brîul acesta, şi-l vor da în mînile Neamurilor.»
Acts	21	12	Cînd am auzit lucrul acesta, atît noi cît şi cei de acolo am rugat pe Pavel să nu se suie la Ierusalim.
Acts	21	13	Atunci Pavel a răspuns: «Ce faceţi de plîngeţi aşa, şi-mi rupeţi inima? Eu sînt gata nu numai să fiu legat, dar chiar să şi mor în Ierusalim pentru Numele Domnului Isus.“
Acts	21	14	Dacă am văzut că nu-l putem îndupleca, n’am mai stăruit, şi am zis: «Facă-se voia Domnului!»
Acts	21	15	După zilele acelea, ne-am pregătit de plecare, şi ne-am suit la Ierusalim.
Acts	21	16	Cîţiva ucenici din Cezarea au venit şi ei cu noi, şi ne-au dus la unul numit Mnason, din Cipru, vechi ucenic, la care aveam să găzduim.
Acts	21	17	Cînd am ajuns la Ierusalim, fraţii ne-am primit cu bucurie.
Acts	21	18	A doua zi, Pavel a mers cu noi la Iacov, şi toţi presbiterii s’au adunat acolo.
Acts	21	19	Dupăce le-a dat ziua bună, le-a istorisit cu deamăruntul ce făcuse Dumnezeu în mijlocul Neamurilor prin slujba lui.
Acts	21	20	Cînd l-au auzit, au proslăvit pe Dumnezeu. Apoi i-au zis: «Vezi, frate, cîte mii de Iudei au crezut, şi toţi sînt plini de rîvnă pentru Lege.
Acts	21	21	Dar ei au auzit despre tine că înveţi pe toţi Iudeii, cari trăiesc printre Neamuri, să se lepede de Moise, că le zici să nu-şi taie copiii împrejur, şi să nu trăiască potrivit cu obiceiurile.
Acts	21	22	Ce este de făcut? Negreşit, mulţimea are să se adune, căci vor auzi că ai venit.
Acts	21	23	Deci, fă ce-ţi vom spune noi. Avem aici patru bărbaţi, cari au făcut o juruinţă.
Acts	21	24	Ia-i cu tine, curăţeşte-te împreună cu ei, şi cheltuieşte tu pentru ei, ca să-şi radă capul. Şi astfel vor cunoaşte toţi că nu este nimic adevărat din celece au auzit despre tine, ci că şi tu umbli întocmai după rînduială, şi păzeşti Legea.
Acts	21	25	Cu privire la Neamurile, cari au crezut, noi am hotărît şi le-am scris că trebuie să se ferească de lucrurile jertfite idolilor, de sînge, de dobitoace zugrumate şi de curvie.“
Acts	21	26	Atunci Pavel a luat pe oamenii aceia, s’a curăţit, şi a intrat cu ei a doua zi în Templu, ca să vestească sfîrşitul zilelor curăţirii cînd se va aduce jertfă pentru fiecare din ei.
Acts	21	27	Către sfîrşitul celor şapte zile, Iudeii din Asia, cînd au văzut pe Pavel în Templu, au întărîtat tot norodul, au pus mînile pe el,
Acts	21	28	şi au început să strige: „Bărbaţi Israeliţi, daţi ajutor! Iată omul, care propovăduieşte pretutindeni şi în toată lumea împotriva norodului, împotriva Legii şi împotriva locaşului acestuia; ba, încă a vîrît şi pe nişte Greci în Templu, şi a spurcat acest locaş sfînt.“
Acts	21	29	În adevăr, văzuseră mai înainte pe Trofim Efeseanul, împreună cu el în cetate, şi credeau că Pavel îl băgase în Templu.
Acts	21	30	Toată cetatea s’a pus în mişcare, şi s’a strîns norodul din toate părţile. Au pus mîna pe Pavel, şi l-au scos afară din Templu, ale cărui uşi au fost încuiate îndată.
Acts	21	31	Pe cînd cercau să-l omoare, s’a dus vestea la căpitanul oastei că tot Ierusalimul s’a turburat.
Acts	21	32	Acesta a luat îndată ostaşi şi sutaşi, şi a alergat la ei. Cînd au văzut pe căpitan şi pe ostaşi, au încetat să mai bată pe Pavel.
Acts	21	33	Atunci căpitanul s’a apropiat, a pus mîna pe el, şi a poruncit să-l lege cu două lanţuri. Apoi a întrebat cine este şi ce a făcut.
Acts	21	34	Dar unii strigau într’un fel, alţii într’alt fel prin mulţime; fiindcă nu putea deci să înţeleagă adevărul, din pricina zarvei, a poruncit să-l ducă în cetăţuie.
Acts	21	35	Cînd a ajuns pe trepte, Pavel a trebuit să fie dus de ostaşi, din pricina îmbulzelii norodului întărîtat;
Acts	21	36	căci mulţimea norodului se ţinea după el, şi striga: „La moarte cu el!“
Acts	21	37	Tocmai cînd era să fie băgat în cetăţuie, Pavel a zis căpitanului: „Îmi este îngăduit să-ţi spun ceva?“ Căpitanul a răspuns: „Ştii greceşte?
Acts	21	38	Nu cumva eşti Egipteanul acela, care s’a răsculat acum în urmă, şi a dus în pustie pe cei patru mii de tîlhari?“
Acts	21	39	„Eu sînt Iudeu“, a spus Pavel, „din Tarsul din Cilicia, cetăţean al unei cetăţi nu fără însemnătate. Te rog, dă-mi voie să vorbesc norodului.“
Acts	21	40	După ce i-a dat voie căpitanul, Pavel a stat în picioare pe trepte, şi a făcut semn norodului cu mîna. S’a făcut o mare tăcere, şi Pavel le-a vorbit în limba evreiască astfel:
------------------------Faptele apostolilor, capitolul 22
Acts	22	1	„Fraţilor şi părinţilor, ascultaţi acum cuvîntul meu de apărare faţă de voi!“
Acts	22	2	Cînd au auzit ei că le vorbeşte în limba evreiască, au ţinut şi mai multă linişte. Şi Pavel a zis:
Acts	22	3	„Eu sînt Iudeu, născut în Tarsul Ciliciei; dar am fost crescut în cetatea aceasta, am învăţat la picioarele lui Gamaliel să cunosc cu deamăruntul Legea părinţilor noştri, şi am fost tot atît de plin de rîvnă pentru Dumnezeu, cum sînteţi şi voi toţi azi.
Acts	22	4	Am prigonit pînă la moarte această Cale, am legat şi am pus în temniţă bărbaţi şi femei:
Acts	22	5	Marele preot şi tot soborul bătrînilor îmi sînt martori. Am luat chiar şi scrisori dela ei către fraţii din Damasc, unde m’am dus să aduc legaţi la Ierusalim pe ceice se aflau acolo, ca să fie pedepsiţi.
Acts	22	6	Cînd eram pe drum şi mă apropiam de Damasc, deodată, pela amiază, a strălucit împrejurul meu o mare lumină din cer.
Acts	22	7	Am căzut la pămînt, şi am auzit un glas, care-mi zicea: «Saule, Saule, pentru ce Mă prigoneşti?»
Acts	22	8	«Cine eşti, Doamne?» am răspuns eu. Şi El mi-a zis: «Eu sînt Isus din Nazaret, pe care-L prigoneşti.“
Acts	22	9	Cei ce erau cu mine, au văzut bine lumina, şi s’au înfricoşat; dar n’au auzit glasul Celui ce vorbea.
Acts	22	10	Atunci am zis: «Ce să fac, Doamne?» «Scoală-te», mi-a răspuns Domnul, «du-te în Damasc, şi acolo ţi se va spune ce trebuie să faci.“
Acts	22	11	„Fiindcă nu puteam să văd nimic, din pricina strălucirii luminii aceleia, ceice erau cu mine, m’au luat de mînă, şi aşa am ajuns în Damasc.
Acts	22	12	Şi a venit la mine un om, numit Anania,bărbat temător de Dumnezeu, după Lege, şi pe care toţi Iudeii, cari locuiesc în Damasc, îl vorbeau de bine.
Acts	22	13	El mi-a zis: «Frate Saule, capătă-ţi din nou vederea!» Chiar în clipa aceea, mi-am căpătat vederea, şi m’am uitat le el.
Acts	22	14	El mi-a zis: «Dumnezeul părinţilor noştri te-a ales să cunoşti voia Lui, să vezi pe Cel Neprihănit, şi să auzi cuvinte din gura Lui;
Acts	22	15	căci Îi vei fi martur, faţă de toţi oamenii, pentru lucrurile, pe cari le-ai văzut şi auzit.
Acts	22	16	Şi acum, ce zăboveşti? Scoală-te, primeşte botezul, şi fii spălat de păcatele tale, chemînd Numele Domnului.“
Acts	22	17	Şi mi s’a întîmplat că, după ce m’am întors la Ierusalim, pe cînd mă rugam în templu, am căzut într’o răpire sufletească;
Acts	22	18	şi am văzut pe Domnul care-mi zicea: «Grăbeşte-te, ieşi iute din Ierusalim, căci nu vor primi mărturisirea ta despre Mine.“
Acts	22	19	Şi am zis: «Doamne, ei ştiu că eu băgam în temniţă şi băteam prin sinagogi pe ceice cred în Tine:
Acts	22	20	şi că, atunci cînd se vărsa sîngele lui Ştefan, marturul Tău, eram şi eu de faţă, îmi uneam încuviinţarea mea cu a celorlaţi, şi păzeam hainele celor ce-l omorau.“
Acts	22	21	Atunci El mi-a zis: «Du-te, căci te voi trimite departe la Neamuri …“
Acts	22	22	Ei l-au ascultat pînă la cuvîntul acesta. Dar atunci şi-au ridicat glasul, şi au zis: „Ia de pe pămînt pe un astfel de om! Nu este vrednic să trăiască!“
Acts	22	23	Şi scoteau strigăte, îşi aruncau hainele, şi asvîrleau cu ţărînă în văduh.
Acts	22	24	Căpitanul a poruncit să ducă pe Pavel în cetăţuie şi să-l cerceteze, bătîndu-l cu biciul, ca să afle din ce pricină strigau aşa împotriva lui.
Acts	22	25	Pe cînd îl legau cu curele, Pavel a zis sutaşului, care era de faţă: „Vă este îngăduit să bateţi pe un Roman, care nu este osîndit?“
Acts	22	26	La auzul acestor cuvinte, sutaşul s’a dus să dea de ştire căpitanului, şi a zis: „Ce ai de gînd să faci? Omul acesta este cetăţean roman.“
Acts	22	27	Şi cînd a venit căpitanul, a zis lui Pavel: „Spune-mi, eşti roman?“ „Da“, i-a răspuns el.
Acts	22	28	Căpitanul a zis: „Eu cu o mare sumă de bani am dobîndit cetăţenia aceasta.“ „Şi eu“, a zis Pavel, „sînt chiar născut Roman.“
Acts	22	29	Numaidecît, cei ce aveau să-l cerceteze prin bătaie, au încetat să-l mai necăjească: ba căpitanul, cînd a aflat că Pavel este roman, s’a temut, pentrucă-l legase.
Acts	22	30	A doua zi, fiindcă voia să ştie bine pentruce este pîrît de Iudei, l-a deslegat, şi a poruncit să se adune laolaltă preoţii cei mai de seamă şi tot Soborul; apoi, a adus pe Pavel jos, şi l-a pus înaintea lor.
------------------------Faptele apostolilor, capitolul 23
Acts	23	1	Pavel s’a uitat ţintă la Sobor, şi a zis: „Fraţilor, eu am vieţuit cu toată curăţia cugetului meu înaintea lui Dumnezeu, pînă în ziua aceasta …“
Acts	23	2	Marele preot Anania a poruncit celor ce stăteau lîngă el să-l lovească peste gură.
Acts	23	3	Atunci Pavel i-a zis: „Te va bate Dumnezeu, părete văruit! Tu şezi să mă judeci după Lege, şi porunceşti să mă lovească, împotriva Legii!“
Acts	23	4	Cei ce stăteau lîngă el, i-au zis: „Îţi baţi joc de marele preot al lui Dumnezeu?“
Acts	23	5	Şi Pavel a zis: „N’am ştiut, fraţilor, că este marele preot; căci este scris: «Pe mai marele norodului tău să nu-l grăieşti de rău.“
Acts	23	6	Pavel, ca unul care ştia că o parte din adunare erau Saduchei, iar alta Farisei, a strigat în plin Sobor: „Fraţilor, eu sînt Fariseu, fiu de Fariseu; din pricina nădejdii în învierea morţilor sînt dat în judecată.“
Acts	23	7	Cînd a zis vorbele acestea, s’a stîrnit o neînţelegere între Farisei şi Saduchei, şi adunarea s’a desbinat.
Acts	23	8	Căci Saducheii zic că nu este înviere, nici înger, nici duh, pe cînd Fariseii le mărturisesc pe amîndouă.
Acts	23	9	S’a făcut o mare zarvă; şi cîţiva cărturari din partida Fariseilor, s’au sculat în picioare, au început o ceartă aprinsă, şi au zis: „Noi nu găsim nici o vină în omul acesta; dar dacă i-a vorbit un duh sau un înger?“ …
Acts	23	10	Fiindcă gîlceava creştea, căpitanul, se temea ca Pavel să nu fie rupt în bucăţi de ei. De aceea a poruncit ostaşilor să se pogoare să-l smulgă din mijlocul lor, şi să-l ducă în cetăţuie.
Acts	23	11	În noaptea următoare, Domnul S’a arătat lui Pavel, şi i-a zis: „Îndrăzneşte, Pavele; căci, după cum ai mărturisit despre Mine în Ierusalim, tot aşa trebuie să mărturiseşti şi în Roma.“
Acts	23	12	La ziuă, Iudeii au uneltit şi s’au legat cu blestem că nu vor mînca, nici nu vor bea, pînă nu vor omorî pe Pavel.
Acts	23	13	Cei ce făcuseră legămîntul acesta, erau mai mulţi de patruzeci.
Acts	23	14	Ei s’au dus la preoţii cei mai de seamă şi la bătrîni, şi le-au zis: „Noi ne-am legat cu mare blestem să nu gustăm nimic pînă nu vom omorî pe Pavel.
Acts	23	15	Acum dar, voi, împreună cu Soborul, daţi de ştire căpitanului, şi rugaţi-l să-l aducă mîne jos înaintea voastră, ca şi cum aţi vrea să-i cercetaţi pricina mai cu deamăruntul; şi pînă să ajungă el, noi sîntem gata să-l omorîm.“
Acts	23	16	Fiul sorei lui Pavel a auzit de această cursă, s’a dus în cetăţuie, şi a spus lui Pavel.
Acts	23	17	Pavel a chemat pe unul din sutaşi, şi a zis: „Du pe tinerelul acesta la căpitan, căci are să-i spună ceva.“
Acts	23	18	Sutaşul a luat pe tînăr cu el, l-a dus la căpitan, şi a zis: „Pavel cel întemniţat m’a chemat şi m’a rugat să aduc la tine pe acest tinerel, care are să-ţi spună ceva.“
Acts	23	19	Căpitanul l-a apucat de mînă, l-a luat deoparte, şi l-a întrebat: „Ce ai să-mi spui?“
Acts	23	20	El a răspuns: „Iudeii s’au sfătuit să te roage să aduci mîne pe Pavel înaintea Soborului, ca şi cum ai avea să-l cercetezi mai cu deamăruntul.
Acts	23	21	Tu să nu-i asculţi, pentrucă mai mulţi de patruzeci dintre ei îl pîndesc, şi s’au legat cu blestem să nu mănînce şi să nu bea nimic pînă nu-l vor omorî; acum stau gata, şi n’aşteaptă decît făgăduiala ta.“
Acts	23	22	Capitanul a lăsat pe tinerel să plece, şi i-a poruncit să nu spună nimănui că i-a descoperit aceste lucruri.
Acts	23	23	În urmă, a chemat pe doi sutaşi, şi le-a zis: „La ceasul al treilea din noapte, să aveţi gata două sute de ostaşi, şaptezeci de călăreţi şi două sute de suliţari, ca să meargă pînă la Cezarea.“
Acts	23	24	Le-a poruncit să aducă şi dobitoace pentru Pavel, ca să-l pună călare, şi să-l ducă sănătos şi teafăr la dregătorul Felix.
Acts	23	25	Lui Felix i-a scris o scrisoare cu următorul cuprins:
Acts	23	26	„Claudius Lisias către prea alesul dregător Felix: plecăciune!
Acts	23	27	Acest om, pe care l-au prins Iudeii, era să fie omorît de ei; şi eu m’am dus repede cu ostaşi, şi l-am scos din mîna lor, căci am aflat că este Roman.
Acts	23	28	Am vrut să aflu pricina pentru care-l pîrau, şi l-am adus înaintea Soborului lor.
Acts	23	29	Am găsit că era pîrît pentru lucruri privitoare la Legea lor, dar că nu săvîrşise nicio nelegiuire, care să fie vrednică de moarte sau de lanţuri.
Acts	23	30	Mi s’a dat însă de ştire că Iudeii îl pîndesc ca să-l omoare; l-am trimes îndată la tine, şi am făcut cunoscut şi celor ce-l învinuiesc, să-ţi spună ţie ce au împotriva lui. Fii sănătos.“
Acts	23	31	Ostaşii, după porunca, pe care o primiseră, au luat pe Pavel, şi l-au dus noaptea pînă la Antipatrida.
Acts	23	32	A doua zi au lăsat pe călăreţi să-şi urmeze drumul înainte cu el, iar ei s’au întors în cetăţuie.
Acts	23	33	Ajunşi în Cezarea, călăreţii au dat scrisoarea în mîna dregătorului, şi au adus pe Pavel înaintea lui.
Acts	23	34	Dregătorul, dupăce a citit scrisoarea, a întrebat din ce ţinut este Pavel. Cînd a aflat că este din Cilicia,
Acts	23	35	„te voi asculta“, a zis el, „cînd vor veni pîrîşii tăi.“ Şi a poruncit să fie păzit în palatul lui Irod.
------------------------Faptele apostolilor, capitolul 24
Acts	24	1	După cinci zile, a venit marele preot Anania cu unii din bătrîni şi cu un vorbitor, numit Tertul. Au adus înaintea dregătorului plîngere împotriva lui Pavel.
Acts	24	2	Pavel a fost chemat, şi Tertul a început să-l pîrască astfel:„Prea alesule Felix, tu ne faci să ne bucurăm de o pace mare; şi neamul acesta a căpătat îmbunătăţiri sănătoase prin îngrijirile tale.
Acts	24	3	Lucrul acesta îl mărturisim cu toată mulţămita, în toată vremea şi în tot locul.
Acts	24	4	Dar, ca să nu te ţin prea mult, te rog să asculţi, în bunătatea ta, cîteva cuvinte.
Acts	24	5	Am găsit pe omul acesta, care este o ciumă: pune la cale răzvrătiri printre toţi Iudeii de pe tot pămîntul, este mai marele partidei Nazarinenilor,
Acts	24	6	şi a cercat să spurce chiar şi Templul. Şi am pus mînă pe el. Am vrut să-l judecăm după Legea noastră:
Acts	24	7	dar a venit căpitanul Lisias, l-a smuls din mînile noastre cu mare silă,
Acts	24	8	şi a poruncit pîrîşilor lui să vină înaintea ta. Dacă-l vei cerceta, tu însuţi vei putea afla de la el toate lucrurile de cari îl pîrîm noi.“
Acts	24	9	Iudeii s’au unit la învinuirea aceasta, şi au spus că aşa stau lucrurile.
Acts	24	10	După ce i-a făcut dregătorul semn să vorbească, Pavel a răspuns:„Fiindcă ştiu că de mulţi ani eşti judecătorul neamului acestuia, voi răspunde cu încredere pentru apărarea mea.
Acts	24	11	Nu sînt mai mult de douăsprezece zile, – te poţi încredinţa de lucrul acesta – de cînd m’am suit să mă închin la Ierusalim.
Acts	24	12	Nu m’au găsit nici în Templu, nici în sinagogi, nici în cetate, stînd de vorbă cu cineva, sau făcînd răscoală de norod.
Acts	24	13	Aşa că n’ar putea dovedi lucrurile de cari mă pîrăsc acum.
Acts	24	14	Îţi mărturisesc că slujesc Dumnezeului părinţilor mei după Calea, pe care ei o numesc partidă; eu cred tot ce este scris în Lege şi în Prooroci,
Acts	24	15	şi am în Dumnezeu nădejdea aceasta, pe care o au şi ei înşişi, că va fi o înviere a celor drepţi şi a celor nedrepţi.
Acts	24	16	De aceea mă silesc să am totdeauna un cuget curat înaintea lui Dumnezeu şi înaintea oamenilor.
Acts	24	17	După o lipsă de mai mulţi ani, am venit să aduc milostenii neamului meu, şi să aduc daruri la Templu.
Acts	24	18	Tocmai atunci nişte Iudei din Asia m’au găsit curăţit în Templu, nu cu gloată, nici cu zarvă.
Acts	24	19	Ei înşişi ar trebui să se înfăţişeze înaintea ta, şi să mă pîrască, dacă au ceva împotriva mea.
Acts	24	20	Sau să spună aceştia singuri de ce nelegiuire m’au găsit vinovat, cînd am stat înaintea Soborului,
Acts	24	21	afară numai doar de strigătul acesta, pe care l-am scos în mijlocul lor: «Pentru învierea morţilor sînt dat eu în judecată astăzi înaintea voastră.“
Acts	24	22	Felix, care ştia destul de bine despre „Calea“ aceasta, i-a amînat zicînd: „Am să cercetez pricina voastră cînd ca veni căpitanul Lisias.“
Acts	24	23	Şi a poruncit sutaşului să păzească pe Pavel, dar să-l lase puţin mai slobod, şi să nu oprească pe nimeni din ai lui să-i slujească sau să vină la el.
Acts	24	24	După cîteva zile, a venit Felix cu nevastă-sa Drusila, care era Iudeică; a chemat pe Pavel, şi l-a ascultat despre credinţa în Hristos Isus.
Acts	24	25	Dar, pe cînd vorbea Pavel despre neprihănire, despre înfrînare şi despre judecata viitoare, Felix, îngrozit, a zis: „De astădată, du-te; cînd voi mai avea prilej, te voi chema.“
Acts	24	26	Totodată el trăgea nădejde că Pavel are să-i dea bani; de aceea trimetea şi mai des să-l cheme, ca să stea de vorbă cu el.
Acts	24	27	Doi ani au trecut astfel; şi în locul lui Felix, a venit Porcius Festus. Felix a vrut să facă pe placul Iudeilor, şi a lăsat pe Pavel în temniţă.
------------------------Faptele apostolilor, capitolul 25
Acts	25	1	Festus, cînd a venit în ţinutul său, după trei zile s’a suit dela Cezarea în Ierusalim.
Acts	25	2	Preoţii cei mai de seamă şi fruntaşii Iudeilor i-au adus plîngere împotriva lui Pavel. L-au rugat cu stăruinţă,
Acts	25	3	şi i-au cerut, ca un hatîr pentru ei, să trimeată să-l aducă la Ierusalim. Prin aceasta îi întindeau o cursă, ca să-l omoare pe drum.
Acts	25	4	Festus a răspuns că Pavel este păzit în Cezarea, şi că el însuş are să plece în curînd acolo.
Acts	25	5	„Deci“, a zis el, „cei mai de frunte dintre voi să se coboare împreună cu mine, şi, dacă este ceva vinovat în omul acesta, să-l pîrască.“
Acts	25	6	Festus n’a zăbovit între ei decît opt sau zece zile; apoi s’a coborît la Cezarea.A doua zi, a şezut pe scaunul de judecător, şi a poruncit să fie adus Pavel.
Acts	25	7	Cînd a sosit Pavel, Iudeii, cari veniseră dela Ierusalim, l-au înconjurat, şi au adus împotriva lui multe şi grele învinuiri, pe cari nu le puteau dovedi.
Acts	25	8	Pavel a început să se apere, şi a zis: „N’am păcătuit cu nimic, nici împotriva Legii Iudeilor, nici împotriva Templului, nici împotriva Cezarului.“
Acts	25	9	Festus, care voia să capete bunăvoinţa Iudeilor, drept răspuns, a zis lui Pavel: „Vrei să te sui la Ierusalim, şi să fii judecat pentru aceste lucruri înaintea mea?“
Acts	25	10	Pavel a zis: „Eu stau înaintea scaunului de judecată al Cezarului; acolo trebuie să fiu judecat. Pe Iudei nu i-am nedreptăţit cu nimic, după cum ştii şi tu foarte bine.
Acts	25	11	Dacă am făcut vreo nedreptate sau vreo nelegiuire vrednică de moarte, nu mă dau înlături dela moarte; dar, dacă nu este nimic adevărat din lucrurile de cari mă pîrăsc ei, nimeni n’are dreptul să mă dea în mînile lor. Cer să fiu judecat de Cezar.“
Acts	25	12	Atunci Festus, după ce s’a chibzuit cu sfetnicii lui, a răspuns: „De Cezar ai cerut să fii judecat, înaintea Cezarului te vei duce.“
Acts	25	13	După cîteva zile, împăratul Agripa şi Berenice au sosit la Cezarea, ca să ureze de bine lui Festus.
Acts	25	14	Fiindcă au stat acolo mai multe zile, Festus a spus împăratului cum stau lucrurile cu Pavel; şi a zis: „Felix a lăsat în temniţă pe un om,
Acts	25	15	împotriva căruia, cînd eram eu în Ierusalim, mi s’au plîns preoţii cei mai de seamă şi bătrînii Iudeilor, şi i-au cerut osîndirea.
Acts	25	16	Le-am răspuns că la Romani nu este obiceiul să se dea niciun om, înainte ca cel pîrît să fi fost pus faţă cu pîrîşii lui, şi să fi avut putinţa să se apere de lucrurile de cari este pîrît.
Acts	25	17	Ei au venit deci aici; şi, fără întîrziere, am şezut a doua zi pe scaunul meu de judecător, şi am poruncit să aducă pe omul acesta.
Acts	25	18	Pîrîşii, cînd s’au înfăţişat, nu l-au învinuit de nici unul din lucrurile rele, pe cari mi le închipuiam eu.
Acts	25	19	Aveau împotriva lui numai nişte neînţelegeri, cu privire la religia lor şi la un oarecare Isus, care a murit, şi despre care Pavel spunea că este viu.
Acts	25	20	Fiindcă nu ştiam ce hotărîre să iau în neînţelegerea aceasta, l-am întrebat dacă vrea să meargă la Ierusalim, şi să fie judecat acolo pentru aceste lucruri.
Acts	25	21	Dar Pavel a cerut ca pricina lui să fie ţinută ca să fie supusă hotărîrii împăratului, şi am poruncit să fie păzit pînă ce-l voi trimite la Cezar.“
Acts	25	22	Agripa a zis lui Festus: „Aş vrea să aud şi eu pe omul acela.“ „Mîne“, a răspuns Festus, „îl vei auzi.“
Acts	25	23	A doua zi, deci, Agripa şi Berenice au venit cu multă fală, şi au intrat în locul de ascultare împreună cu căpitanii şi cu oamenii cei mai de frunte ai cetăţii. La porunca lui Festus, Pavel a fost adus acolo.
Acts	25	24	Atunci Festus a zis: „Împărate Agripa, şi voi toţi cari sînteţi de faţă cu noi; uitaţi-vă la omul acesta, despre care toată mulţimea Iudeilor m’a rugat în Ierusalim şi aici, strigînd că nu trebuie să mai trăiască.
Acts	25	25	Fiindcă am înţeles că n’a făcut nimic vrednic de moarte, şi fiindcă singur a cerut să fie judecat de Cezar, am hotărît să-l trimet.
Acts	25	26	Eu n’am nimic temeinic de scris domnului meu cu privire la el; de aceea l-am adus înaintea voastră, şi mai ales înaintea ta, împărate Agripa, ca,după ce se va face cercetarea, să am ce scrie.
Acts	25	27	Căci mi se pare fără noimă să trimet pe un întemniţat, fără să arăt de ce este pîrît.“
------------------------Faptele apostolilor, capitolul 26
Acts	26	1	Agripa a zis lui Pavel: „Ai voie să te aperi!“Pavel a întins mîna, şi a început să se apere astfel:
Acts	26	2	„Mă socotesc fericit, împărate Agripa, că am să mă apăr astăzi înaintea ta, pentru toate lucrurile de cari sînt pîrît de Iudei;
Acts	26	3	căci tu cunoşti foarte bine toate obiceiurile şi neînţelegerile lor. De aceea, te rog să mă asculţi cu îngăduinţă.
Acts	26	4	Viaţa mea, din cele dintîi zile ale tinereţii mele, este cunoscută de toţi Iudeii, pentrucă am petrecut-o în Ierusalim, în mijlocul neamului meu.
Acts	26	5	Dacă vor să mărturisească, ei ştiu dela început că am trăit, ca Fariseu, după cea mai îngustă partidă a religiunii noastre.
Acts	26	6	Şi acum, sînt dat în judecată, pentru nădejdea făgăduinţei, pe care a făcut-o Dumnezeu părinţilor noştri,
Acts	26	7	şi a cărei împlinire o aşteaptă cele douăsprezece seminţii ale noastre, cari slujesc necurmat lui Dumnezeu, zi şi noapte. Pentru această nădejde împărate, sînt pîrît eu de Iudei!
Acts	26	8	Ce? Vi se pare de necrezut că Dumnezeu înviază morţii?
Acts	26	9	Şi eu, ce-i drept, credeam că trebuie să fac multe lucruri împotriva Numelui lui Isus din Nazaret,
Acts	26	10	şi aşa am şi făcut în Ierusalim. Am aruncat în temniţă pe mulţi sfinţi, căci am primit puterea aceasta dela preoţii cei mai de seamă; şi, cînd erau osîndiţi la moarte, îmi dădeam şi eu votul împotriva lor.
Acts	26	11	I-am pedepsit adesea în toate sinagogile şi îmi dădeam toată silinţa ca să-i fac să hulească. În pornirea mea nebună împotriva lor, îi prigoneam pînă şi în cetăţile străine.
Acts	26	12	În acest scop, m’am dus la Damasc, cu putere şi învoire dela preoţii cei mai de seamă.
Acts	26	13	Pela amiază, împărate, pe drum, am văzut strălucind împrejurul meu şi împrejurul tovarăşilor mei o lumină din cer, a cărei strălucire întrecea pe a soarelui.
Acts	26	14	Am căzut cu toţii la pămînt; şi eu am auzit un glas, care-mi zicea în limba evreiască: «Saule, Saule, pentruce Mă prigoneşti? Îţi este greu să arunci, cu piciorul înapoi în vîrful unui ţepuş.“
Acts	26	15	«Cine eşti, Doamne?» am răspuns eu. Şi Domnul a zis: «Eu sînt Isus, pe care-L prigoneşti.
Acts	26	16	Dar scoală-te, şi stai în picioare; căci M’am arătat ţie, ca să te pun slujitor şi martor atît al lucrurilor, pe cari le-ai văzut,cît şi al lucrurilor, pe cari Mă vei vedea făcîndu-le.
Acts	26	17	Te-am ales din mijlocul norodului acestuia şi din mijlocul Neamurilor, la cari te trimet,
Acts	26	18	ca să le deschizi ochii, să se întoarcă dela întunerec la lumină, şi de supt puterea Satanei la Dumnezeu; şi să primească, prin credinţa în Mine, iertare de păcate şi moştenirea împreună cu cei sfinţiţi.“
Acts	26	19	De aceea, împărate Agripa, n’am vrut să mă împotrivesc vedeniei cereşti.
Acts	26	20	Ci am propovăduit întîi celor din Damasc, apoi în Ierusalim, în toată Iudea, şi la Neamuri, să se pocăiască şi să se întoarcă la Dumnezeu, şi să facă fapte vrednice de pocăinţa lor.
Acts	26	21	Iată de ce au pus Iudeii mîna pe mine în Templu, şi au căutat să mă omoare.
Acts	26	22	Dar, mulţămită ajutorului lui Dumnezeu, am rămas în viaţă pînă în ziua aceasta; şi am mărturisit înaintea celor mici şi celor mari, fără să mă depărtez cu nimic dela ce au spus proorocii şi Moise că are să se întîmple;
Acts	26	23	şi anume, că Hristosul trebuie să pătimească, şi că, după ce va fi cel dintîi din învierea morţilor, va vesti lumină norodului şi Neamurilor.“
Acts	26	24	Pe cînd vorbea el astfel ca să se apere, Festus a zis cu glas tare: „Pavele, eşti nebun! Învăţătura ta cea multă te face să dai în nebunie.“
Acts	26	25	„Nu sînt nebun, prea alesule Festus,“ a răspuns Pavel; „dimpotrivă, rostesc cuvinte adevărate şi chibzuite.
Acts	26	26	Împăratul ştie aceste lucruri, şi de aceea îi vorbesc cu îndrăzneală; căci sînt încredinţat că nu-i este nimic necunoscut din ele, fiindcă nu s’au petrecut într’un colţ!
Acts	26	27	Crezi tu în Prooroci, împărate Agripa? … Ştiu că crezi.“
Acts	26	28	Şi Agripa a zis lui Pavel: „Curînd mai vrei tu să mă îndupleci să mă fac creştin!“
Acts	26	29	„Fie curînd, fie tîrziu“, a răspuns Pavel, „să dea Dumnezeu ca nu numai tu, ci toţi ceice mă ascultă astă zi, să fiţi aşa cum sînt eu, afară de lanţurile acestea.“
Acts	26	30	Împăratul, dregătorul, Berenice, şi toţi cei ce şedeau împreună cu ei, s’au sculat.
Acts	26	31	Şi cînd au plecat, ziceau unii către alţii: „Omul acesta n’a făcut nimic vrednic de moarte sau de închisoare.“
Acts	26	32	Şi Agripa a zis lui Festus: „Omului acestuia i s-ar fi putut da drumul, dacă n’ar fi cerut să fie judecat de Cezar.“
------------------------Faptele apostolilor, capitolul 27
Acts	27	1	După ce s’a hotărît să plecăm cu corabia în Italia, pe Pavel şi pe alţi cîţiva întemniţaţi i-au dat pe mîna unui sutaş al cetei de ostaşi Augusta, numit Iuliu.
Acts	27	2	Ne-am suit într’o corabie dela Adramit, care avea să meargă pe coasta Asiei, şi am pornit. Aveam cu noi pe Aristarh Macedoneanul din Tesalonic.
Acts	27	3	A doua zi, am ajuns la Sidon; şi Iuliu, care se purta omenos cu Pavel, i-a dat voie să meargă pe la prietenii săi, şi să fie îngrijit de ei.
Acts	27	4	După ce am plecat de acolo, am plutit pe lîngă Cipru, pentrucă vînturile erau potrivnice.
Acts	27	5	După ce am trecut marea care scaldă Cilicia şi Pamfilia, am ajuns la Mira în Licia.
Acts	27	6	Acolo sutaşul a găsit o corabie din Alexandria, care mergea în Italia, şi ne-a suit în ea.
Acts	27	7	Timp de mai multe zile, am mers încet cu corabia, şi nu fără greutate am atins înălţimea Cnid, unde nu ne-a lăsat vîntul să ne oprim. Am trecut pe la capătul Cretei, alături de Salmona.
Acts	27	8	De abia am mers cu corabia pe marginea insulei, şi am ajuns la un loc numit „Limanuri bune“, de care era aproape cetatea Lasea.
Acts	27	9	Trecuse destul de multă vreme, şi călătoria pe mare se făcea primejdioasă, pentrucă trecuse chiar şi vremea „postului“. De aceea Pavel a înştiinţat pe ceilalţi,
Acts	27	10	şi le-a zis: „Oamenilor, călătoria văd că nu se va face fără primejdie şi fără multă pagubă, nu numai pentru încărcătură şi pentru corabie, dar chiar şi pentru vieţile noastre.
Acts	27	11	Sutaşul a ascultat mai mult de cîrmaci şi de stăpînul corăbiei de cît de vorbele lui Pavel.
Acts	27	12	Şi fiindcă limanul nu era bun de iernat, cei mai mulţi au fost de părere să plece cu corabia de acolo, ca să încerce să ajungă la Fenix, liman din Creta, aşezat spre miazăzi-apus şi spre miazănoapte-apus, ca să ierneze acolo.
Acts	27	13	Începuse să sufle un vînt uşor de miazăzi; şi, ca unii cari se credeau stăpîni pe ţintă, au ridicat ancorele, şi au pornit cu corabia pe marginea Cretei.
Acts	27	14	Dar nu după multă vreme, s’a deslănţuit asupra insulei un vînt furtunos, numit Eurachilon.
Acts	27	15	Corabia a fost luată de el, fără să poată lupta împotriva vîntului, şi ne-am lăsat duşi în voia lui.
Acts	27	16	Am trecut repede pela partea de jos a unui ostrov, numit Clauda, şi abia am putut să punem mîna pe luntre.
Acts	27	17	După ce au ridicat-o în sus, au întrebuinţat mijloace de ajutor, au încins corabia cu frînghii; şi, de teamă să nu cadă peste Sirta, au lăsat pînzele în jos. Astfel s’au lăsat mînaţi de vînt.
Acts	27	18	Fiindcă eram bătuţi foarte tare de furtună, a doua zi au început să arunce în mare încărcătura din corabie,
Acts	27	19	şi a treia zi, noi, cu mînile noastre, am lepădat uneltele corăbiei.
Acts	27	20	Soarele şi stelele nu s’au văzut mai multe zile, şi furtuna era aşa de puternică în cît la urmă pierdusem orice nădejde de scăpare.
Acts	27	21	Oamenii nu mîncaseră de multă vreme. Atunci Pavel s’a sculat în mijlocul lor, şi a zis: „Oamenilor, trebuia să mă ascultaţi, şi să nu fi pornit cu corabia din Creta, ca să fi scăpat de această primejdie şi de această pagubă.
Acts	27	22	Acum vă sfătuiesc să fiţi cu voie bună; pentrucă nici unul din voi nu va pieri; şi nu va fi altă pierdere decît a corăbiei.
Acts	27	23	Un înger al Dumnezeului, al căruia sînt eu, şi căruia Îi slujesc, mi s’a arătat azi noapte,
Acts	27	24	şi mi-a zis: «Nu te teme, Pavele; tu trebuie să stai înaintea Cezarului; şi iată că Dumnezeu ţi-a dăruit pe toţi cei ce merg cu corabia împreună cu tine.“
Acts	27	25	De aceea, oamenilor, liniştiţi-vă, căci am încredere în Dumnezeu că se va întîmpla aşa cum mi s’a spus.
Acts	27	26	Dar trebuie să dăm peste un ostrov.“
Acts	27	27	În noaptea a patrusprezecea, pe cînd eram împinşi încoace şi încolo cu corabia pe marea Adriatică, pela miezul nopţii, marinarii au bănuit că se apropie de pămînt.
Acts	27	28	Au măsurat adîncimea apei, şi au găsit douăzeci de stînjeni; au mers puţin mai departe, au măsurat-o din nou, şi au găsit cincisprezece stînjeni.
Acts	27	29	De teamă să nu se lovească de stînci, au aruncat patru ancore înspre cîrma corăbiei, şi doreau să se facă ziuă.
Acts	27	30	Dar deoarece corăbierii căutau să fugă din corabie, şi slobozeau luntrea în mare, supt cuvînt că ar vrea să arunce ancorele în spre partea dinainte a corăbiei,
Acts	27	31	Pavel a zis sutaşului şi ostaşilor: „Dacă oamenii aceştia nu vor rămînea în corabie, nu puteţi fi scăpaţi.“
Acts	27	32	Atunci ostaşii au tăiat funiile luntrii, şi au lăsat-o să cadă jos.
Acts	27	33	Înainte de ziuă, Pavel a rugat pe toţi să mănînce, şi a zis: „Astăzi sînt patrusprezece zile, decînd staţi mereu de veghe, şi n’aţi luat nimic de mîncare în gură.
Acts	27	34	Deaceea vă rog să mîncaţi, căci lucrul acesta este pentru scăparea voastră; şi nu vi se va pierde nici un păr din cap.“
Acts	27	35	După ce a spus aceste vorbe, a luat pîne, a mulţămit lui Dumnezeu, înaintea tuturor, a frînt-o, şi a început să mănînce.
Acts	27	36	Toţi s’au îmbărbătat atunci, şi au luat şi ei de au mîncat.
Acts	27	37	În corabie eram de toţi: două sute şaptezeci şi şase de suflete.
Acts	27	38	După ce s’au săturat, au uşurat corabia, aruncînd grîul în mare.
Acts	27	39	Cînd s’a făcut ziuă, n’au cunoscut pămîntul; dar au văzut de departe un golf, care avea maluri nisipoase, şi au hotărît să împingă corabia într’acolo, dacă va fi cu putinţă.
Acts	27	40	Au tăiat ancorele, ca să le sloboadă în mare, şi au slăbit în acelaş timp funiile cîrmelor; apoi au ridicat ventrila cea mică după suflarea vîntului, şi s’au îndreptat spre mal.
Acts	27	41	Dar au dat peste o limbă de pămînt, unde s’a înfipt corabia; şi partea dinainte a corăbiei s’a împlîntat şi stătea neclintită, pe cînd partea dinapoi a început să se rupă de izbitura valurilor.
Acts	27	42	Ostaşii au fost de părere să omoare pe cei întemniţaţi, ca să nu scape vreunul prin înot.
Acts	27	43	Sutaşul însă, care voia să scape pe Pavel, i-a oprit dela gîndul acesta. A poruncit ca cei ce pot înota, să se arunce de pe corabie în apă, şi să iasă cei dintîi la pămînt;
Acts	27	44	iar ceilalţi să se aşeze unii pe scînduri, iar alţii pe frînturi de corabie, şi aşa s’a făcut că au ajuns toţi teferi la uscat.
------------------------Faptele apostolilor, capitolul 28
Acts	28	1	Dupăce am scăpat de primejdie, am aflat că ostrovul se chema Malta.
Acts	28	2	Barbarii ne-au arătat o bunăvoinţă puţin obicinuită; ne-au primit pe toţi la un foc mare, pe care-l aprinseseră din pricină că ploua, şi se lăsase un frig mare.
Acts	28	3	Pavel strînsese o grămadă de mărăcini, şi-i pusese pe foc; o năpîrcă a ieşit afară din pricina căldurii, şi s’a lipit de mîna lui.
Acts	28	4	Barbarii, cînd au văzut năpîrca spînzurată de mîna lui, au zis unii către alţii: „Cu adevărat omul acesta este un ucigaş, căci «Dreptatea» nu vrea să-l lase să trăiască, măcar că a fost scăpat din mare.“
Acts	28	5	Pavel a scuturat năpîrca în foc, şi n’a simţit niciun rău.
Acts	28	6	Oamenii aceia se aşteptau să-l vadă umflîndu-se sau căzînd deodată mort; dar, dupăce au aşteptat mult, şi au văzut că nu i se întîmplă niciun rău, şi-au schimbat părerea, şi ziceau că este un zeu.
Acts	28	7	În împrejurimi erau moşiile mai marelui ostrovului, numit Publius. El ne-a primit şi ne-a ospătat cu cea mai mare bunăvoinţă trei zile.
Acts	28	8	Tatăl lui Publius zăcea atunci în pat, bolnav de friguri şi de urdinare. Pavel s’a dus la el, s’a rugat, a pus mînile peste el, şi l-a vindecat.
Acts	28	9	Atunci au venit şi ceilalţi bolnavi din ostrovul acela, şi au fost vindecaţi.
Acts	28	10	Ni s’a dat mare cinste; şi, la plecarea noastră cu corabia, ne-au dat tot ce ne trebuia pentru drum.“
Acts	28	11	După o şedere de trei luni, am pornit cu o corabie din Alexandria, care iernase în ostrov şi care purta semnul Dioscurilor.
Acts	28	12	Am ajuns la Siracusa, şi am rămas acolo trei zile.
Acts	28	13	De acolo, am mers înainte pe lîngă coastă, şi am venit la Regio; iar a doua zi, fiindcă sufla vîntul de miazăzi, după două zile, am venit la Puzole,
Acts	28	14	unde am dat peste nişte fraţi, cari ne-au rugat să mai rămînem şapte zile cu ei. Şi aşa am ajuns la Roma.
Acts	28	15	Din Roma ne-au ieşit înainte, pînă în „Forul lui Apiu“, şi pînă la „Cele trei Cîrciumi“, fraţii, cari auziseră despre noi. Cînd i-a văzut Pavel, a mulţămit lui Dumnezeu, şi s’a îmbărbătat.
Acts	28	16	Cînd am ajuns la Roma, sutaşul a dat pe cei întemniţaţi căpitanului străjerilor palatului, iar lui Pavel i s’a îngăduit să rămînă într’un loc deosebit cu un ostaş care-l păzea.
Acts	28	17	După trei zile, Pavel a chemat pe mai marii Iudeilor; şi, cînd s’au adunat, le-a zis: „Fraţilor, fără să fi făcut ceva împotriva norodului sau obiceiurilor părinţilor noştri, am fost băgat la închisoare în Ierusalim, şi de acolo am fost dat în mînile Romanilor.
Acts	28	18	Dupăce m’au supus la cercetare, ei aveau de gînd să-mi dea drumul, pentrucă nu era în mine nici o vină vrednică de moarte.
Acts	28	19	Dar Iudeii s’au împotrivit, şi am fost silit să cer să fiu judecat de Cezar, fără să am dealtfel niciun gînd să pîrăsc neamul meu.
Acts	28	20	De aceea, v’am chemat să vă văd, şi să vorbesc cu voi; căci din pricina nădejdii lui Israel port eu acest lanţ.“
Acts	28	21	Ei i-au răspuns: „Noi n’am primit din Iudea nici o scrisoare cu privire la tine, şi n’a venit aici nici un frate, care să fi spus sau să fi vorbit ceva rău despre tine.
Acts	28	22	Dar am vrea să auzim părerea ta, pentrucă ştim că partida aceasta pretutindeni stîrneşte împotrivire.“
Acts	28	23	I-au hotărît o zi, şi au venit mai mulţi la locuinţa lui. Pavel le-a vestit Împărăţia lui Dumnezeu, le-a adus dovezi, şi a căutat să-i încredinţeze, prin Legea lui Moise şi prin Prooroci, despre lucrurile privitoare la Isus. Vorbirea ţinea de dimineaţă pînă seara.
Acts	28	24	Unii au crezut ce le spunea el, iar alţii n’au crezut.
Acts	28	25	Fiindcă ei au plecat acasă în neînţelegere unii cu alţii, Pavel n’a adăugat decît aceste vorbe: „Bine a spus Duhul Sfînt prin proorocul Isaia către părinţii voştri,
Acts	28	26	cînd a zis: «Du-te la poporul acesta, şi zi-i: „Veţi auzi cu urechile voastre, şi nu veţi înţelege; cu ochii voştri veţi privi, şi nu veţi vedea.
Acts	28	27	Căci inima acestui norod s’a împietrit; ei aud greu cu urechile, şi-au închis ochii, ca nu cumva să vadă cu ochii, să audă cu urechile, să înţeleagă cu inima, să se întoarcă la Dumnezeu, şi să-i vindec.“
Acts	28	28	Să ştiţi dar că mîntuirea aceasta a lui Dumnezeu a fost trimeasă Neamurilor, şi o vor asculta.“
Acts	28	29	Cînd a zis aceste vorbe, Iudeii au plecat, vorbind cu aprindere între ei.
Acts	28	30	Pavel a rămas doi ani întregi într’o casă, pe care o luase cu chirie. Primea pe toţi cari veneau să-l vadă,
Acts	28	31	propovăduia Împărăţia lui Dumnezeu, şi învăţa pe oameni, cu toată îndrăzneala şi fără nicio pedică, cele privitoare la Domnul Isus Hristos.
------------------------Romani, capitolul 1
Rom	1	1	Pavel, rob al lui Isus Hristos, chemat să fie apostol, pus deoparte ca să vestească Evanghelia lui Dumnezeu,
Rom	1	2	pe care o făgăduise mai înainte prin proorocii Săi în Sfintele Scripturi.
Rom	1	3	Ea priveşte pe Fiul Său, născut din sămînţa lui David, în ce priveşte trupul,
Rom	1	4	iar în ce priveşte duhul sfinţeniei dovedit cu putere că este Fiul lui Dumnezeu, prin învierea morţilor; adică pe Isus Hristos, Domnul nostru,
Rom	1	5	prin care am primit harul şi apostolia, ca să aducem, pentru Numele Lui, la ascultarea credinţei pe toate Neamurile,
Rom	1	6	între cari sînteţi şi voi, cei chemaţi să fiţi ai lui Isus Hristos.
Rom	1	7	Deci, vouă tuturor, cari sînteţi prea iubiţi ai lui Dumnezeu în Roma, chemaţi să fiţi sfinţi: Har şi pace dela Dumnezeu, Tatăl nostru, şi dela Domnul Isus Hristos!
Rom	1	8	Mai întîi mulţămesc Dumnezeului meu, prin Isus Hristos, pentru voi toţi, căci credinţa voastră este vestită în toată lumea.
Rom	1	9	Dumnezeu, căruia Îi slujesc în duhul meu, în Evanghelia Fiului Său, îmi este martor că vă pomenesc neîncetat în rugăciunile mele,
Rom	1	10	şi cer totdeauna ca, prin voia lui Dumnezeu, să am însfîrşit fericirea să vin la voi.
Rom	1	11	Căci doresc să vă văd, ca să vă dau vreun dar duhovnicesc pentru întărirea voastră,
Rom	1	12	sau mai degrabă, ca să ne îmbărbătăm laolaltă în mijlocul vostru, prin credinţa, pe care o avem împreună, şi voi şi eu.
Rom	1	13	Nu vreau să nu ştiţi, fraţilor, că, de multeori am avut de gînd să vin la voi, ca să culeg vreun rod printre voi, ca printre celealte neamuri, dar am fost împedicat pînă acum.
Rom	1	14	Eu sînt dator şi Grecilor şi Barbarilor, şi celor învăţaţi şi celor neînvăţaţi.
Rom	1	15	Astfel, în ce mă priveşte pe mine, am o vie dorinţă să vă vestesc Evanghelia vouă celor din Roma.
Rom	1	16	Căci mie nu mi-e ruşine de Evanghelia lui Hristos; fiindcă ea este puterea lui Dumnezeu pentru mîntuirea fiecăruia care crede: întîi a Iudeului, apoi a Grecului;
Rom	1	17	deoarece în ea este descoperită o neprihănire, pe care o dă Dumnezeu, prin credinţă şi care duce la credinţă, după cum este scris:„Cel neprihănit va trăi prin credinţă.“
Rom	1	18	Mînia lui Dumnezeu se descopere din cer împotriva oricărei necinstiri a lui Dumnezeu şi împotriva oricărei nelegiuri a oamenilor, cari înăduşe adevărul în nelegiuirea lor.
Rom	1	19	Fiindcă ce se poate cunoaşte despre Dumnezeu, le este descoperit în ei, căci le-a fost arătat de Dumnezeu.
Rom	1	20	În adevăr, însuşirile nevăzute ale Lui, puterea Lui vecinică şi dumnezeirea Lui, se văd lămurit, dela facerea lumii, cînd te uiţi cu băgare de seamă la ele în lucrurile făcute de El. Aşa că nu se pot desvinovăţi;
Rom	1	21	fiindcă, măcar că au cunoscut pe Dumnezeu, nu L-au proslăvit ca Dumnezeu, nici nu I-au mulţămit; ci s’au dedat la gîndiri deşarte, şi inima lor fără pricepere s’a întunecat.
Rom	1	22	S’au fălit că sînt înţelepţi, şi au înebunit;
Rom	1	23	şi au schimbat slava Dumnezelui nemuritor într’o icoană care seamănă cu omul muritor, păsări, dobitoace cu patru picioare şi tîrîtoare.
Rom	1	24	De aceea, Dumnezeu i-a lăsat pradă necurăţiei, să urmeze poftele inimilor lor; aşa că îşi necinstesc singuri trupurile;
Rom	1	25	căci au schimbat în minciună adevărul lui Dumnezeu, şi au slujit şi s’au închinat făpturii în locul Făcătorului, care este binecuvîntat în veci! Amin.
Rom	1	26	Din pricina aceasta, Dumnezeu i-a lăsat în voia unor patimi scîrboase; căci femeile lor au schimbat întrebuinţarea firească a lor într’una care este împotriva firii;
Rom	1	27	tot astfel şi bărbaţii, au părăsit întrebuinţarea firească a femeii, s’au aprins în poftele lor unii pentru alţii, au săvîrşit parte bărbătească cu parte bărbătească lucruri scîrboase, şi au primit în ei înşişi plata cuvenită pentru rătăcirea lor.
Rom	1	28	Fiindcă n’au căutat să păstreze pe Dumnezeu în cunoştinţa lor, Dumnezeu i-a lăsat în voia minţii lor blestemate, ca să facă lucruri neîngăduite.
Rom	1	29	Astfel au ajuns plini de ori ce fel de nelegiuire, de curvie, de viclenie, de lăcomie, de răutate; plini de pizmă, de ucidere, de ceartă, de înşelăciune, de porniri răutăcioase; sînt şoptitori,
Rom	1	30	bîrfitori, urîtori de Dumnezeu, obraznici, trufaşi, lăudăroşi, născocitori de rele, neascultători de părinţi,
Rom	1	31	fără pricepere, călcători de cuvînt, fără dragoste firească, neînduplecaţi, fără milă.
Rom	1	32	Şi, măcar că ştiu hotărîrea lui Dumnezeu, că cei ce fac asemenea lucruri, sînt vrednici de moarte, totuş, ei nu numai că le fac, dar şi găsesc de buni pe cei ce le fac.
------------------------Romani, capitolul 2
Rom	2	1	Aşa dar, omule, oricine ai fi tu, care, judeci pe altul, nu te poţi desvinovăţi; căci prin faptul că judeci pe altul, te osîndeşti singur; fiindcă tu, care judeci pe altul, faci aceleaşi lucruri.
Rom	2	2	Ştim, în adevăr, că judecata lui Dumnezeu împotriva celor ce săvîrşesc astfel de lucruri,este potrivită cu adevărul.
Rom	2	3	Şi crezi tu, omule, care judeci pe cei ce săvîrşesc astfel de lucruri, şi pe cari le faci şi tu, că vei scăpa de judecata lui Dumnezeu?
Rom	2	4	Sau dispreţuieşti tu bogăţiile bunătăţii, îngăduinţei şi îndelungei Lui răbdări? Nu vezi tu că bunătatea lui Dumnezeu te îndeamnă la pocăinţă?
Rom	2	5	Dar, cu împietrirea inimii tale, care nu vrea să se pocăiască, îţi aduni o comoară de mînie pentru ziua mîniei şi a arătării dreptei judecăţi a lui Dumnezeu,
Rom	2	6	care va răsplăti fiecăruia după faptele lui.
Rom	2	7	Şi anume, va da viaţa vecinică celor ce, prin stăruinţa în bine, caută slava, cinstea şi nemurirea;
Rom	2	8	şi va da mînie şi urgie celor ce, din duh de gîlceavă, se împotrivesc adevărului şi ascultă de nelegiuire.
Rom	2	9	Necaz şi strîmtorare va veni peste orice suflet omenesc care face răul: întîi peste Iudeu, apoi peste Grec.
Rom	2	10	Slavă, cinste şi pace va veni însă peste oricine face binele: întîi peste Iudeu, apoi peste Grec.
Rom	2	11	Căci înaintea lui Dumnezeu nu se are în vedere faţa omului.
Rom	2	12	Toţi ceice au păcătuit fără lege, vor pieri fără lege; şi toţi ceice au păcătuit avînd lege, vor fi judecaţi după lege.
Rom	2	13	Pentrucă nu cei ce aud Legea, sînt neprihăniţi înaintea lui Dumnezeu, ci cei ce împlinesc legea aceasta, vor fi socotiţi neprihăniţi.
Rom	2	14	Cînd Neamurile, măcar că n’au lege, fac din fire lucrurile Legii, prin aceasta ei, cari n’au o lege, îşi sînt singuri lege;
Rom	2	15	şi ei dovedesc că lucrarea Legii este scrisă în inimile lor; fiindcă despre lucrarea aceasta mărturiseşte cugetul lor şi gîndurile lor, cari sau se învinovăţesc sau se desvinovăţesc între ele.
Rom	2	16	Şi faptul acesta se va vedea în ziua cînd, după Evanghelia mea, Dumnezeu va judeca, prin Isus Hristos, lucrurile ascunse ale oamenilor.
Rom	2	17	Tu, care te numeşti Iudeu, care te reazimi pe o Lege, care te lauzi cu Dumnezeul tău,
Rom	2	18	care cunoşti voia Lui, care ştii să faci deosebire între lucruri, pentrucă eşti învăţat de Lege;
Rom	2	19	tu, care te măguleşti că eşti călăuza orbilor, lumina celor ce sînt în întunerec,
Rom	2	20	povăţuitorul celor fără minte, învăţătorul celor neştiutori, pentrucă în Lege ai dreptarul cunoştinţei depline şi al adevărului; –
Rom	2	21	tu deci, care înveţi pe alţii, pe tine însuţi nu te înveţi? Tu, care propovăduieşti: „Să nu furi,“ furi?
Rom	2	22	Tu care zici: „Să nu preacurveşti,“ preacurveşti? Tu, căruia ţi-e scîrbă de idoli, le jăfuieşti templele?
Rom	2	23	Tu, care te făleşti cu Legea, necinsteşti pe Dumnezeu prin călcarea acestei Legi?
Rom	2	24	Căci „din pricina voastră este hulit Numele lui Dumnezeu între Neamuri“, după cum este scris.
Rom	2	25	Tăierea împrejur, negreşit, este de folos, dacă împlineşti Legea; dar dacă tu calci Legea, tăierea ta împrejur ajunge netăiere împrejur.
Rom	2	26	Dacă deci, cel netăiat împrejur păzeşte poruncile Legii, netăierea lui împrejur nu i se va socoti ea ca o tăiere împrejur?
Rom	2	27	Cel netăiat împrejur din naştere, care împlineşte Legea, nu te va osîndi el pe tine, care o calci, măcar că ai slova Legii şi tăierea împrejur?
Rom	2	28	Iudeu nu este acela care se arată pe dinafară că este Iudeu; şi tăiere împrejur nu este aceea care este pe dinafară, în carne.
Rom	2	29	Ci Iudeu este acela care este Iudeu înlăuntru; şi tăiere împrejur este aceea a inimii, în duh, nu în slovă; un astfel de Iudeu îşi scoate lauda nu dela oameni, ci dela Dumnezeu.
------------------------Romani, capitolul 3
Rom	3	1	Care este deci întîietatea Iudeului, sau care este folosul tăierii împrejur?
Rom	3	2	Oricum, sînt mari. Şi mai întîi de toate, prin faptul că lor le-au fost încredinţate cuvintele lui Dumnezeu.
Rom	3	3	Şi ce are a face dacă unii n’au crezut? Necredinţa lor va nimici ea credincioşia lui Dumnezeu?
Rom	3	4	Nicidecum! Dimpotrivă, Dumnezeu să fie găsit adevărat şi toţi oamenii să fie găsiţi mincinoşi, după cum este scris: „Ca să fii găsit neprihănit în cuvintele Tale, şi să ieşi biruitor cînd vei fi judecat.“
Rom	3	5	Dar, dacă nelegiuirea noastră pune în lumină neprihănirea lui Dumnezeu, ce vom zice? Nu cumva Dumnezeu este nedrept cînd Îşi deslănţuieşte mînia? (Vorbesc în felul oamenilor.)
Rom	3	6	Nicidecum! Pentrucă, altfel, cum va judeca Dumnezeu lumea?
Rom	3	7	Şi dacă, prin minciuna mea, adevărul lui Dumnezeu străluceşte şi mai mult spre slava Lui, dece mai sînt eu însumi judecat ca păcătos?
Rom	3	8	Şi de ce să nu facem răul ca să vină bine din el, cum pretind unii, cari ne vorbesc de rău, că spunem noi? Osînda acestor oameni este dreaptă.
Rom	3	9	Ce urmează atunci? Sîntem noi mai buni decît ei? Nicidecum. Fiindcă am dovedit că toţi, fie Iudei, fie Greci, sînt supt păcat,
Rom	3	10	după cum este scris: „Nu este nici un om neprihănit, niciunul măcar.
Rom	3	11	Nu este nici unul care să aibă pricepere. Nu este nici unul care să caute cu tot dinadinsul pe Dumnezeu.
Rom	3	12	Toţi s’au abătut, şi au ajuns nişte netrebnici. Nu este niciunul care să facă binele, niciunul măcar.
Rom	3	13	Gîtlejul lor este un mormînt deschis; se slujesc de limbile lor ca să înşele; supt buze au venin de aspidă;
Rom	3	14	gura le este plină de blestem şi de amărăciune;
Rom	3	15	au picioarele grabnice să verse sînge;
Rom	3	16	prăpădul şi pustiirea sînt pe drumul lor;
Rom	3	17	nu cunosc calea păcii;
Rom	3	18	frica de Dumnezeu nu este înaintea ochilor lor.“
Rom	3	19	Ştim însă că tot ce spune Legea, spune celor ce sînt supt Lege, pentruca orice gură să fie astupată, şi toată lumea să fie găsită vinovată înaintea lui Dumnezeu.
Rom	3	20	Căci nimeni nu va fi socotit neprihănit înaintea Lui, prin faptele Legii, deoarece prin Lege vine cunoştinţa deplină a păcatului.
Rom	3	21	Dar acum s’a arătat o neprihănire {Greceşte: dreptate}, pe care o dă Dumnezeu, fără lege – despre ea mărturisesc Legea şi proorocii –
Rom	3	22	şi anume, neprihănirea dată de Dumnezeu, care vine prin credinţa în Isus Hristos, pentru toţi şi peste toţi cei ce cred în El. Nu este nici o deosebire.
Rom	3	23	Căci toţi au păcătuit, şi sînt lipsiţi de slava lui Dumnezeu.
Rom	3	24	Şi sînt socotiţi neprihăniţi, fără plată, prin harul Său, prin răscumpărarea, care este în Hristos Isus.
Rom	3	25	Pe El Dumnezeu L-a rînduit mai dinainte să fie, prin credinţa în sîngele Lui, o jertfă de ispăşire, ca să-Şi arate neprihănirea Lui; căci trecuse cu vederea păcatele dinainte, în vremea în delungei răbdări a lui Dumnezeu;
Rom	3	26	pentruca, în vremea de acum, să-Şi arate neprihănirea Lui în aşa fel în cît, să fie neprihănit, şi totuş să socotească neprihănit pe cel ce crede în Isus.
Rom	3	27	Unde este dar pricina de laudă? S’a dus. Prin ce fel de lege? A faptelor? Nu; ci prin legea credinţei.
Rom	3	28	Pentrucă noi credem că omul este socotit neprihănit prin credinţă, fără faptele Legii.
Rom	3	29	Sau, poate, Dumnezeu este numai Dumnezeul Iudeilor? Nu este şi al Neamurilor? Da, este şi al Neamurilor;
Rom	3	30	deoarece Dumnezeu este unul singur şi El va socoti neprihăniţi, prin credinţă, pe cei tăiaţi împrejur, şi tot prin credinţă şi pe cei netăiaţi împrejur.
Rom	3	31	Deci, prin credinţă desfiinţăm noi Legea? Nicidecum. Dimpotrivă, noi întărim Legea.
------------------------Romani, capitolul 4
Rom	4	1	Ce vom zice dar că a căpătat, prin puterea lui, strămoşul nostru Avraam?
Rom	4	2	Dacă Avraam a fost socotit neprihănit prin fapte, are cu ce să se laude, dar nu înaintea lui Dumnezeu.
Rom	4	3	Căci ce zice Scriptura? „Avraam a crezut pe Dumnezeu, şi aceasta i s’a socotit ca neprihănire.“
Rom	4	4	Însă, celui ce lucrează, plata cuvenită lui i se socoteşte nu ca un har, ci ca ceva datorat;
Rom	4	5	pe cînd, celui ce nu lucrează, ci crede în Cel ce socoteşte pe păcătos neprihănit, credinţa pe care o are el, îi este socotită ca neprihănire.
Rom	4	6	Tot astfel, şi David numeşte fericit pe omul acela, pe care Dumnezeu, fără fapte, îl socoteşte neprihănit.
Rom	4	7	„Ferice“, zice el, „de aceia ale căror fără de legi sînt iertate, şi ale căror păcate sînt acoperite!
Rom	4	8	Ferice de omul, căruia nu-i ţine Domnul în seamă păcatul!“
Rom	4	9	Fericirea aceasta este numai pentru cei tăiaţi împrejur sau şi pentru cei netăiaţi împrejur? Căci zicem că lui Avraam credinţa „i-a fost socotită ca neprihănire.“
Rom	4	10	Dar cum i-a fost socotită? După, sau înainte de tăierea lui împrejur? Nu cînd era tăiat împrejur, ci cînd era netăiat împrejur.
Rom	4	11	Apoi a primit ca semn tăierea împrejur, ca o pecete a acelei neprihăniri, pe care o căpătase prin credinţă, cînd era netăiat împrejur. Şi aceasta, pentru ca să fie tatăl tuturor celor cari cred, măcar că nu sînt tăiaţi împrejur; ca, adică, să li se socotească şi lor neprihănirea aceasta;
Rom	4	12	şi pentru ca să fie şi tatăl celor tăiaţi împrejur, adică al acelora cari, nu numai că sînt tăiaţi împrejur, dar şi calcă pe urmele credinţei aceleia, pe care o avea tatăl nostru Avraam, cînd nu era tăiat împrejur.
Rom	4	13	În adevăr, făgăduinţa făcută lui Avraam sau seminţei lui, că va moşteni lumea, n’a fost făcută pe temeiul Legii, ci pe temeiul acelei neprihăniri, care se capătă prin credinţă.
Rom	4	14	Căci, dacă moştenitori sînt ceice se ţin de Lege, credinţa este zădarnică, şi făgăduinţa este nimicită;
Rom	4	15	pentrucă Legea aduce mînie; şi unde nu este o lege, acolo nu este nici călcare de lege.
Rom	4	16	Deaceea moştenitori sînt ceice se fac prin credinţă, pentruca să fie prin har, şi pentruca făgăduinţa să fie chezăşuită pentru toată sămînţa lui Avraam: nu numai pentru sămînţa aceea care este supt Lege, ci şi pentru sămînţa aceea care are credinţa lui Avraam, tatăl nostru al tuturor,
Rom	4	17	dupăcum este scris: „Te-am rînduit să fii tatăl multor neamuri.“ El, adică, este tatăl nostru înaintea lui Dumnezeu, în care a crezut, care înviază morţii, şi care cheamă lucrurile cari nu sînt, ca şi cum ar fi.
Rom	4	18	Nădăjduind împotriva oricărei nădejdi, el a crezut, şi astfel a ajuns tatăl multor neamuri, dupăcum i se spusese: „Aşa va fi sămînţa ta.“
Rom	4	19	Şi, fiindcă n’a fost slab în credinţă, el nu s’a uitat la trupul său, care era îmbătrînit, – avea aproape o sută de ani, – nici la faptul că Sara nu mai putea să aibă copii.
Rom	4	20	El nu s’a îndoit de făgăduinţa lui Dumnezeu, prin necredinţă, ci, întărit prin credinţa lui, a dat slavă lui Dumnezeu,
Rom	4	21	deplin încredinţat că El ce făgăduieşte, poate să şi împlinească.
Rom	4	22	De aceea credinţa aceasta „i-a fost socotită ca neprihănire.“
Rom	4	23	Dar nu numai pentru el este scris că „i-a fost socotită ca neprihănire“;
Rom	4	24	ci este scris şi pentru noi, cărora de asemenea ne va fi socotită, nouă celor ce credem în Cel ce a înviat din morţi pe Isus Hristos, Domnul nostru,
Rom	4	25	care a fost dat din pricina fărădelegilor noastre, şi a înviat din pricină că am fost socotiţi neprihăniţi.
------------------------Romani, capitolul 5
Rom	5	1	Deci, fiindcă sîntem socotiţi neprihăniţi, prin credinţă, avem {Sau: Să avem} pace cu Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Hristos.
Rom	5	2	Lui Îi datorăm faptul că, prin credinţă, am intrat în această stare de har, în care sîntem; şi ne bucurăm în nădejdea slavei lui Dumnezeu.
Rom	5	3	Ba mai mult, ne bucurăm chiar şi în necazurile noastre; căci ştim că necazul aduce răbdare,
Rom	5	4	răbdarea aduce biruinţă în încercare, iar biruinţa aceasta aduce nădejdea.
Rom	5	5	Însă nădejdea aceasta nu înşală, pentrucă dragostea lui Dumnezeu a fost turnată în inimile noastre prin Duhul Sfînt, care ne-a fost dat.
Rom	5	6	Căci, pe cînd eram noi încă fără putere, Hristos, la vremea cuvenită a murit pentru cei nelegiuiţi.
Rom	5	7	Pentru un om neprihănit cu greu ar muri cineva; dar pentru binefăcătorul lui, poate că s’ar găsi cineva să moară.
Rom	5	8	Dar Dumnezeu Îşi arată dragostea faţă de noi prin faptul că, pe cînd eram noi încă păcătoşi, Hristos a murit pentru noi.
Rom	5	9	Deci, cu atît mai mult acum, cînd sîntem socotiţi neprihăniţi, prin sîngele Lui, vom fi mîntuiţi prin El de mînia lui Dumnezeu.
Rom	5	10	Căci, dacă atunci cînd eram vrăjmaşi, am fost împăcaţi cu Dumnezeu, prin moartea Fiului Său, cu mult mai mult acum, cînd sîntem împăcaţi cu El, vom fi mîntuiţi prin viaţa Lui.
Rom	5	11	Şi nu numai atît, dar ne şi bucurăm în Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Hristos, prin care am căpătat împăcarea.
Rom	5	12	De aceea, după cum printr’un singur om a intrat păcatul în lume, şi prin păcat a intrat moartea, şi astfel moartea a trecut asupra tuturor oamenilor, din pricină că toţi au păcătuit…
Rom	5	13	(Căci înainte de Lege păcatul era în lume. Dar păcatul nu este ţinut în seamă cîtă vreme nu este o lege.
Rom	5	14	Totuş moartea a domnit, dela Adam pînă la Moise, chiar peste ceice nu păcătuiseră printr’o călcare de lege asemănătoare cu a lui Adam, care este o icoană preînchipuitoare a Celuice avea să vină.
Rom	5	15	Dar cu darul fără plată nu este ca şi cu greşala; căci, dacă prin greşala unuia singur, cei mulţi au fost loviţi cu moartea, apoi cu mult mai mult harul lui Dumnezeu şi darul, pe care ni l-a făcut harul acesta într’un singur om, adică în Isus Hristos, s’au dat din belşug celor mulţi.
Rom	5	16	Şi darul fără plată nu vine ca printr’acel unul care a păcătuit; căci judecata venită dela unul, a adus osînda; dar darul fără plată venit în urma multor greşeli a adus o hotărîre de iertare.
Rom	5	17	Dacă deci, prin greşala unuia singur, moartea a domnit prin el singur, cu mult mai mult ceice primesc, în toată plinătatea, harul şi darul neprihănirii, vor domni în viaţă prin acel unul singur, care este Isus Hristos!)
Rom	5	18	Astfel dar, după cum printr’o singură greşală, a venit o osîndă, care a lovit pe toţi oamenii, tot aşa, printr’o singură hotărîre de iertare a venit pentru toţi oamenii o hotărîre de neprihănire care dă viaţa.
Rom	5	19	Căci, după cum prin neascultarea unui singur om, cei mulţi au fost făcuţi păcătoşi, tot aşa, prin ascultarea unui singur om, cei mulţi vor fi făcuţi neprihăniţi.
Rom	5	20	Ba încă şi Legea a venit pentruca să se înmulţească greşala; dar unde s’a înmulţit păcatul, acolo harul s’a înmulţit şi mai mult;
Rom	5	21	pentruca, după cum păcatul a stăpînit dînd moartea, tot aşa şi harul să stăpînească dînd neprihănirea, ca să dea viaţa vecinică, prin Isus Hristos, Domnul nostru.
------------------------Romani, capitolul 6
Rom	6	1	Ce vom zice dar? Să păcătuim mereu, ca să se înmulţească harul?
Rom	6	2	Nicidecum! Noi, cari am murit faţă de păcat, cum să mai trăim în păcat?
Rom	6	3	Nu ştiţi că toţi cîţi am fost botezaţi în Isus Hristos, am fost botezaţi în moartea Lui?
Rom	6	4	Noi deci, prin botezul în moartea Lui, am fost îngropaţi împreună cu El, pentruca, după cum Hristos a înviat din morţi, prin slava Tatălui, tot aşa şi noi să trăim o viaţă nouă.
Rom	6	5	În adevăr, dacă ne-am făcut una cu El, printr’o moarte asemănătoare cu a Lui, vom fi una cu El şi printr’o înviere asemănătoare cu a Lui.
Rom	6	6	Ştim bine că omul nostru cel vechi a fost răstignit împreună cu El, pentruca trupul păcatului să fie desbrăcat de puterea lui, în aşa fel ca să nu mai fim robi ai păcatului;
Rom	6	7	căci cine a murit, de drept, este izbăvit de păcat.
Rom	6	8	Acum, dacă am murit împreună cu Hristos, credem că vom şi trăi împreună cu El,
Rom	6	9	întrucît ştim că Hristosul înviat din morţi, nu mai moare: moartea nu mai are nici o stăpînire asupra Lui.
Rom	6	10	Fiindcă prin moartea de care a murit, El a murit pentru păcat, odată pentru totdeauna; iar prin viaţa pe care o trăieşte, trăieşte pentru Dumnezeu.
Rom	6	11	Tot aşa şi voi înşivă, socotiţi-vă morţi faţă de păcat, şi vii pentru Dumnezeu, în Isus Hristos, Domnul nostru.
Rom	6	12	Deci, păcatul să nu mai domnească în trupul vostru muritor, şi să nu mai ascultaţi de poftele lui.
Rom	6	13	Să nu mai daţi în stăpînirea păcatului mădulările voastre, ca nişte unelte ale nelegiuirii; ci daţi-vă pe voi înşivă lui Dumnezeu, ca vii, din morţi cum eraţi; şi daţi lui Dumnezeu mădulările voastre, ca pe nişte unelte ale neprihănirii.
Rom	6	14	Căci păcatul nu va mai stăpîni asupra voastră, pentrucă nu sînteţi supt Lege, ci supt har.
Rom	6	15	Ce urmează de aici? Să păcătuim pentrucă nu mai sîntem supt Lege ci supt har? Nicidecum.
Rom	6	16	Nu ştiţi că, dacă vă daţi robi cuiva, ca să-l ascultaţi, sînteţi robii aceluia de care ascultaţi, fie că este vorba de păcat, care duce la moarte, fie că este vorba de ascultare, care duce la neprihănire?
Rom	6	17	Dar mulţămiri fie aduse lui Dumnezeu, pentrucă, după ce aţi fost robi ai păcatului, aţi ascultat acum din inimă de dreptarul învăţăturii, pe care aţi primit-o.
Rom	6	18	Şi prin chiar faptul că aţi fost izbăviţi de subt păcat, v’aţi făcut robi ai neprihănirii. –
Rom	6	19	Vorbesc omeneşte, din pricina neputinţei firii voastre pămînteşti: dupăcum odinioară v’aţi făcut mădulările voastre roabe ale necurăţiei şi fărădelegii, aşa că săvîrşeaţi fărădelegea, tot aşa, acum trebuie să vă faceţi mădulările voastre roabe ale neprihănirii, ca să ajungeţi la sfinţirea voastră!
Rom	6	20	Căci, atunci cînd eraţi robi ai păcatului, eraţi slobozi faţă de neprihănire.
Rom	6	21	Şi ce roade aduceaţi atunci? Roade, de cari acum vă este ruşine: pentrucă sfîrşitul acestor lucruri este moartea.
Rom	6	22	Dar acum, odată ce aţi fost izbăviţi de păcat şi v’aţi făcut robi ai lui Dumnezeu, aveţi ca rod sfinţirea, iar ca sfîrşit: viaţa vecinică.
Rom	6	23	Fiindcă plata păcatului este moartea: dar darul fără plată al lui Dumnezeu este viaţa vecinică în Isus Hristos, Domnul nostru.
------------------------Romani, capitolul 7
Rom	7	1	Nu ştiţi, fraţilor, – căci vorbesc unor oameni cari cunosc Legea – că Legea are stăpînire asupra omului cîtă vreme trăieşte el?
Rom	7	2	Căci femeia măritată este legată prin Lege de bărbatul ei cîtă vreme trăieşte el;dar dacă-i moare bărbatul, este deslegată de legea bărbatului ei.
Rom	7	3	Dacă deci, cînd îi trăieşte bărbatul, ea se mărită după altul, se va chema preacurvă; dar dacă-i moare bărbatul, este deslegată de Lege, aşa că nu mai este preacurvă, dacă se mărită după altul.
Rom	7	4	Tot astfel, fraţii mei, prin trupul lui Hristos, şi voi aţi murit în ce priveşte Legea, ca să fiţi ai altuia, adică ai Celuice a înviat din morţi; şi aceasta, ca să aducem roadă pentru Dumnezeu.
Rom	7	5	Căci, cînd trăiam supt firea noastră pămîntească, patimile păcatelor, aţîţate de Lege, lucrau în mădularele noastre, şi ne făceau să aducem roade pentru moarte.
Rom	7	6	Dar acum, am fost izbăviţi de Lege, şi sîntem morţi faţă de Legea aceasta, care ne ţinea robi, pentruca să slujim lui Dumnezeu într’un duh nou, iar nu după vechea slovă.
Rom	7	7	Deci ce vom zice? Legea este ceva păcătos?Nici de cum! Dimpotrivă, păcatul nu l-am cunoscut decît prin Lege. De pildă, n’aş fi cunoscut pofta, dacă Legea nu mi-ar fi spus: „Să nu pofteşti!“
Rom	7	8	Apoi păcatul a luat prilejul, şi a făcut să se nască în mine prin porunca tot felul de pofte; căci fără Lege, păcatul este mort.
Rom	7	9	Odinioară, fiindcă eram fără Lege, trăiam; dar cînd a venit porunca, păcatul a înviat, şi eu am murit.
Rom	7	10	Şi porunca, ea, care trebuia să-mi dea viaţa, mi-a pricinuit moartea.
Rom	7	11	Pentrucă păcatul a luat prilejul prin ea m’a amăgit, şi prin însăş, porunca aceasta m’a lovit cu moartea.
Rom	7	12	Aşa că Legea, negreşit, este sfîntă, şi porunca este sfîntă, dreaptă şi bună.
Rom	7	13	Atunci, un lucru bun mi-a dat moartea? Nicidecum. Dar păcatul, tocmai ca să iasă la iveală ca păcat, mi-a dat moartea printr’un lucru bun, pentruca păcatul să se arate afară din cale de păcătos, prin faptul că se slujea de aceeaş poruncă.
Rom	7	14	Ştim, în adevăr, că Legea este duhovnicească: dar eu sînt pămîntesc, vîndut rob păcatului.
Rom	7	15	Căci nu ştiu ce fac: nu fac ce vreau, ci fac ce urăsc.
Rom	7	16	Acum, dacă fac ce nu vreau, mărturisesc prin aceasta că Legea este bună.
Rom	7	17	Şi atunci, nu mai sînt eu cel ce face lucrul acesta, ci păcatul care locuieşte în mine.
Rom	7	18	Ştiu, în adevăr, că nimic bun nu locuieşte în mine, adică în firea mea pămîntească, pentrucă, ce-i drept, am voinţa să fac binele, dar n’am puterea să-l fac.
Rom	7	19	Căci binele, pe care vreau să-l fac, nu-l fac, ci răul, pe care nu vreau să-l fac, iacă ce fac!
Rom	7	20	Şi dacă fac ce nu vreau să fac, nu mai sînt eu cel ce face lucrul acesta, ci păcatul care locuieşte în mine.
Rom	7	21	Găsesc dar în mine legea aceasta: cînd vreau să fac binele, răul este lipit de mine.
Rom	7	22	Fiindcă, după omul din lăuntru îmi place Legea lui Dumnezeu;
Rom	7	23	dar văd în mădularele mele o altă lege, care se luptă împotriva legii primite de mintea mea, şi mă ţine rob legii păcatului, care este în mădularele mele.
Rom	7	24	O, nenorocitul de mine! Cine mă va izbăvi de acest trup de moarte? …
Rom	7	25	Mulţămiri fie aduse lui Dumnezeu, prin Isus Hristos, Domnul nostru! … Astfel dar, cu mintea, eu slujesc legii lui Dumnezeu; dar cu firea pămîntească, slujesc legii păcatului.
------------------------Romani, capitolul 8
Rom	8	1	Acum dar nu este nici o osîndire pentru ceice sînt în Hristos Isus, cari nu trăiesc după îndemnurile firii pămînteşti, ci după îndemnurile Duhului.
Rom	8	2	În adevăr, legea Duhului de viaţă în Hristos Isus, m’a izbăvit de Legea păcatului şi a morţii.
Rom	8	3	Căci – lucru cu neputinţă Legii, întrucît firea pămîntească {Greceşte: carnea, aici şi peste tot unde e „firea pămîntească“} o făcea fără putere – Dumnezeu a osîndit păcatul în firea pămîntească, trimeţînd, din pricina păcatului, pe însuş Fiul Său într’o fire asemănătoare cu a păcatului,
Rom	8	4	pentruca porunca Legii să fie împlinită în noi, cari trăim nu după îndemnurile firii pămînteşti, ci după îndemnurile Duhului.
Rom	8	5	În adevăr, ceice trăiesc după îndemnurile firii pămînteşti, umblă după lucrurile firii pămînteşti; pe cînd cei ce trăiesc după îndemnurile Duhului, umblă după lucrurile Duhului.
Rom	8	6	Şi umblarea după lucrurile firii pămînteşti, este moarte, pe cînd umblarea după lucrurile Duhului este viaţă şi pace.
Rom	8	7	Fiindcă umblarea după lucrurile firii pămînteşti este vrăjmăşie împotriva lui Dumnezeu, căci, ea nu se supune Legii lui Dumnezeu, şi nici nu poate să se supună.
Rom	8	8	Deci, ceice sînt pămînteşti, nu pot să placă lui Dumnezeu.
Rom	8	9	Voi însă nu mai sînteţi pămînteşti, ci duhovniceşti, dacă Duhul lui Dumnezeu locuieşte în adevăr în voi. Dacă n’are cineva Duhul lui Hristos, nu este al Lui.
Rom	8	10	Şi dacă Hristos este în voi, trupul vostru, da, este supus morţii, din pricina păcatului; dar duhul vostru este viu, din pricina neprihănirii.
Rom	8	11	Şi dacă Duhul Celui ce a înviat pe Isus dintre cei morţi locuieşte în voi, Cel ce a înviat pe Hristos Isus din morţi, va învia şi trupurile voastre muritoare, din pricina Duhului Său, care locuieşte în voi.
Rom	8	12	Aşa dar, fraţilor, noi nu mai datorăm nimic firii pămînteşti, ca să trăim după îndemnurile ei.
Rom	8	13	Dacă trăiţi după îndemnurile ei, veţi muri; dar dacă, prin Duhul, faceţi să moară faptele trupului, veţi trăi.
Rom	8	14	Căci toţi ceice sînt călăuziţi de Duhul lui Dumnezeu sînt fii ai lui Dumnezeu.
Rom	8	15	Şi voi n’aţi primit un duh de robie, ca să mai aveţi frică; ci aţi primit un duh de înfiere, care ne face să strigăm: „Ava! adică: Tată!“
Rom	8	16	Însuş Duhul adevereşte împreună cu duhul nostru că sîntem copii ai lui Dumnezeu.
Rom	8	17	Şi, dacă sîntem copii, sîntem şi moştenitori: moştenitori ai lui Dumnezeu, şi împreună moştenitori cu Hristos, dacă suferim cu adevărat împreună cu El, ca să fim şi proslăviţi împreună cu El.
Rom	8	18	Eu socotesc că suferinţele din vremea de acum nu sînt vrednice să fie puse alături cu slava viitoare, care are să fie descoperită faţă de noi.
Rom	8	19	De asemenea, şi firea aşteaptă cu o dorinţă înfocată descoperirea fiilor lui Dumnezeu.
Rom	8	20	Căci firea a fost supusă deşertăciunii – nu de voie, ci din pricina celui ce a supus-o – cu nădejdea însă,
Rom	8	21	că şi ea va fi izbăvită din robia stricăciunii, ca să aibă parte de slobozenia slavei copiilor lui Dumnezeu.
Rom	8	22	Dar ştim că pînă în ziua de azi, toată firea suspină şi sufere durerile naşterii.
Rom	8	23	Şi nu numai ea, dar şi noi, cari avem cele dintîi roade ale Duhului, suspinăm în noi, şi aşteptăm înfierea, adică răscumpărarea trupului nostru.
Rom	8	24	Căci în nădejdea aceasta am fost mîntuiţi. Dar o nădejde care se vede, nu mai este nădejde: pentrucă ce se vede, se mai poate nădăjdui?
Rom	8	25	Pe cînd, dacă nădăjduim ce nu vedem, aşteptăm cu răbdare.
Rom	8	26	Şi tot astfel şi Duhul ne ajută în slăbiciunea noastră: căci nu ştim cum trebuie să ne rugăm. Dar însuş Duhul mijloceşte pentru noi cu suspine negrăite.
Rom	8	27	Şi Cel ce cercetează inimile, ştie care este năzuinţa Duhului; pentrucă El mijloceşte pentru sfinţi după voia lui Dumnezeu.
Rom	8	28	De altă parte, ştim că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celorce iubesc pe Dumnezeu, şi anume, spre binele celorce sînt chemaţi după planul Său.
Rom	8	29	Căci pe aceia, pe cari i-a cunoscut mai dinainte, i-a şi hotărît mai dinainte să fie asemenea chipului Fiului Său, pentruca El să fie cel întîi născut dintre mai mulţi fraţi.
Rom	8	30	Şi pe aceia pe cari i-a hotărît mai dinainte, i-a şi chemat; şi pe aceia pe cari i-a chemat, i-a şi socotit neprihăniţi; iar pe aceia pe cari i-a socotit neprihăniţi, i-a şi proslăvit.
Rom	8	31	Deci, ce vom zice noi în faţa tuturor acestor lucruri? Dacă Dumnezeu este pentru noi, cine va fi împotriva noastră?
Rom	8	32	El, care n’a cruţat nici chiar pe Fiul Său, ci L-a dat pentru noi toţi, cum nu ne va da fără plată, împreună cu El, toate lucrurile?
Rom	8	33	Cine va ridica pîră împotriva aleşilor lui Dumnezeu? Dumnezeu este Acela, care-i socoteşte neprihăniţi!
Rom	8	34	Cine-i va osîndi? Hristos a murit! Ba mai mult, El a şi înviat, stă la dreapta lui Dumnezeu, şi mijloceşte pentru noi!
Rom	8	35	Cine ne va despărţi pe noi de dragostea lui Hristos? Necazul, sau strîmtorarea, sau prigonirea, sau foametea, sau lipsa de îmbrăcăminte, sau primejdia sau sabia?
Rom	8	36	După cum este scris: „Din pricina Ta sîntem daţi morţii toată ziua; sîntem socotiţi ca nişte oi de tăiat.“
Rom	8	37	Totuş în toate aceste lucruri noi sîntem mai mult decît biruitori, prin Acela care ne-a iubit.
Rom	8	38	Căci sînt bine încredinţat că nici moartea, nici viaţa, nici îngerii, nici stăpînirile, nici puterile, nici lucrurile de acum, nici cele viitoare,
Rom	8	39	nici înălţimea, nici adîncimea, nici o altă făptură {Sau: zidire}, nu vor fi în stare să ne despartă de dragostea lui Dumnezeu, care este în Isus Hristos, Domnul nostru.
------------------------Romani, capitolul 9
Rom	9	1	Spun adevărul în Hristos, nu mint; cugetul meu, luminat de Duhul Sfînt, îmi este martor,
Rom	9	2	că simt o mare întristare, şi am o durere necurmată în inimă.
Rom	9	3	Căci aproape să doresc să fiu eu însumi anatema, despărţit de Hristos, pentru fraţii mei, rudele mele trupeşti.
Rom	9	4	Ei sînt Israeliţi, au înfierea, slava, legămintele, darea Legii, slujba dumnezeiască, făgăduinţele,
Rom	9	5	patriarhii, şi din ei a ieşit, după trup, Hristosul, care este mai pe sus de toate lucrurile, Dumnezeu binecuvîntat în veci. Amin!
Rom	9	6	Dar aceasta nu înseamnă că a rămas fără putere Cuvîntul lui Dumnezeu. Căci nu toţi cei ce se coboară din Israel, sînt Israel;
Rom	9	7	şi, măcar că sînt sămînţa lui Avraam, nu toţi sînt copiii lui Avraam; ci este scris: „În Isaac vei avea o sămînţă, care-ţi va purta numele.“
Rom	9	8	Aceasta însemnează că nu copiii trupeşti sînt copii ai lui Dumnezeu; ci copiii făgăduinţei sînt socotiţi ca sămînţă.
Rom	9	9	Căci cuvîntul acesta este o făgăduinţă: „Pe vremea aceasta Mă voi întoarce, şi Sara va avea un fiu.“
Rom	9	10	Ba mai mult; tot aşa a fost cu Rebeca. Ea a zămislit doi gemeni numai dela părintele nostru Isaac.
Rom	9	11	Căci, măcar că cei doi gemeni nu se născuseră încă, şi nu făcuseră nici bine nici rău, – ca să rămînă în picioare hotărîrea mai dinainte a lui Dumnezeu, prin care se făcea o alegere, nu prin fapte, ci prin Cel ce cheamă, –
Rom	9	12	s’a zis Rebecii: „Cel mai mare va fi rob celui mai mic“,
Rom	9	13	după cum este scris: „Pe Iacov l-am iubit, iar pe Esau l-am urît.“
Rom	9	14	Deci ce vom zice? Nu cumva este nedreptate în Dumnezeu? Nici de cum!
Rom	9	15	Căci El a zis lui Moise: „Voi avea milă de oricine-Mi va plăcea să am milă; şi Mă voi îndura de oricine-Mi va plăcea să Mă îndur.“
Rom	9	16	Aşa dar, nu atîrnă nici de cine vrea, nici de cine aleargă, ci de Dumnezeu care are milă.
Rom	9	17	Fiindcă Scriptura zice lui Faraon: „Te-am ridicat înadins, ca să-Mi arăt în tine puterea Mea, şi pentruca Numele Meu să fie vestit în tot pămîntul.“
Rom	9	18	Astfel, El are milă de cine vrea şi împietreşte pe cine vrea.
Rom	9	19	Dar îmi vei zice: „Atunci de ce mai bagă vină? Căci cine poate sta împotriva voiei Lui?“
Rom	9	20	Dar, mai de grabă, cine eşti tu, omule, ca să răspunzi împotriva lui Dumnezeu? Nu cumva vasul de lut va zice celui ce l-a făcut: „Pentru ce m-ai făcut aşa?“
Rom	9	21	Nu este olarul stăpîn pe lutul lui, ca din aceeaş frămîntătură de lut să facă un vas pentru o întrebuinţare de cinste, şi un alt vas pentru o întrebuinţare de ocară?
Rom	9	22	Şi ce putem spune, dacă Dumnezeu, fiindcă voia să-Şi arate mînia şi să-Şi descopere puterea, a suferit cu multă răbdare nişte vase ale mîniei, făcute pentru peire;
Rom	9	23	şi să-Şi arate bogăţia slavei Lui faţă de nişte vase ale îndurării, pe cari le-a pregătit mai dinainte pentru slavă (despre noi vorbesc)?
Rom	9	24	Astfel, El ne-a chemat nu numai dintre Iudei, ci şi dintre Neamuri,
Rom	9	25	după cum zice în Osea: „Voi numi «popor al Meu», pe cel ce nu era poporul Meu, şi «prea iubită», pe cea care nu era prea iubită.
Rom	9	26	Şi acolo unde li se zicea: «Voi nu sînteţi poporul Meu», vor fi numiţi fii ai Dumnezeului celui viu.“
Rom	9	27	Isaia, de altă parte, strigă cu privire la Israel:„Chiar dacă numărul fiilor lui Israel ar fi ca nisipul mării, numai rămăşiţa va fi mîntuită.
Rom	9	28	Căci Domnul va împlini pe deplin şi repede pe pămînt cuvîntul Lui.
Rom	9	29	Şi, cum zisese Isaia mai înainte: „Dacă nu ne-ar fi lăsat Domnul Savaot o sămînţă, am fi ajuns ca Sodoma, şi ne-am fi asemănat cu Gomora.“
Rom	9	30	Deci ce vom zice? Neamurile, cari nu umblau după neprihănire, au căpătat neprihănirea şi anume neprihănirea care se capătă prin credinţă;
Rom	9	31	pe cînd Israel, care umbla după o Lege, care să dea neprihănirea, n’a ajuns la Legea aceasta.
Rom	9	32	Pentruce? Pentru că Israel n’a căutat-o prin credinţă, ci prin fapte. Ei s’au lovit de piatra de poticnire,
Rom	9	33	după cum este scris: „Iată că pun în Sion o Piatră de poticnire, şi o stîncă de cădere: şi cine crede în El, nu va fi dat de ruşine.“
------------------------Romani, capitolul 10
Rom	10	1	Fraţilor, dorinţa inimii mele şi rugăciunea mea către Dumnezeu pentru Israeliţi, este să fie mîntuiţi.
Rom	10	2	Le mărturisesc că ei au rîvnă pentru Dumnezeu, dar fără pricepere:
Rom	10	3	pentrucă, întrucît n-au cunoscut neprihănirea, pe care o dă Dumnezeu, au căutat să-şi pună înainte o neprihănire a lor înşişi, şi nu s’au supus astfel neprihănirii, pe care o dă Dumnezeu.
Rom	10	4	Căci Hristos este sfîrşitul Legii, pentruca oricine crede în El, să poată căpăta neprihănirea.
Rom	10	5	În adevăr, Moise scrie că omul care împlineşte neprihănirea, pe care o dă Legea, va trăi prin ea.
Rom	10	6	Pe cînd iată cum vorbeşte neprihănirea, pe care o dă credinţa: „Să nu zici în inima ta: «Cine se va sui în cer?» (Să pogoare adică pe Hristos din cer).
Rom	10	7	Sau: «Cine se va pogorî în Adînc?» (Să scoale adică pe Hristos din morţi).
Rom	10	8	Ce zice ea deci? «Cuvîntul este aproape de tine: în gura ta şi în inima ta.» Şi cuvîntul acesta este cuvîntul credinţei, pe care-l propovăduim noi.
Rom	10	9	Dacă mărturiseşti deci cu gura ta pe Isus ca Domn, şi dacă crezi în inima ta că Dumnezeu L-a înviat din morţi, vei fi mîntuit.
Rom	10	10	Căci prin credinţa din inimă se capătă neprihănirea, şi prin mărturisirea cu gura se ajunge la mîntuire,
Rom	10	11	după cum zice Scriptura: «Oricine crede în el, nu va fi dat de ruşine.»
Rom	10	12	În adevăr, nu este nici o deosebire între Iudeu şi Grec; căci toţi au acelaş Domn, care este bogat în îndurare pentru toţi cei ce-L cheamă.
Rom	10	13	Fiindcă «oricine va chema Numele Domnului, va fi mîntuit.»
Rom	10	14	Dar cum vor chema pe Acela în care n’au crezut? Şi cum vor crede în Acela, despre care n’au auzit? Şi cum vor auzi despre El fără propovăduitor?
Rom	10	15	Şi cum vor propovădui, dacă nu sînt trimeşi? După cum este scris: «Cît de frumoase sînt picioarele celor ce vestesc pacea, ale celor ce vestesc Evanghelia!»
Rom	10	16	Dar nu toţi au ascultat de Evanghelie. Căci Isaia zice: «Doamne, cine a crezut propovăduirea noastră?»
Rom	10	17	Astfel, credinţa vine în urma auzirii; iar auzirea vine prin Cuvîntul lui Hristos.
Rom	10	18	Dar eu întreb: «N’au auzit ei?» Ba da; căci «glasul lor a răsunat prin tot pămîntul, şi cuvintele lor au ajuns pînă la marginile lumii.»
Rom	10	19	Dar întreb iarăş: «N’a ştiut Israel lucrul acesta?» Ba da; căci Moise, cel dintîi, zice: «Vă voi întărîta la pizmă prin ceeace nu este neam, vă voi aţîţa mînia printr-un neam fără pricepere.»
Rom	10	20	Şi Isaia merge cu îndrăzneala pînă acolo că zice: «Am fost găsit de ceice nu Mă căutau; M’am făcut cunoscut celor ce nu întrebau de Mine.»
Rom	10	21	Pe cînd, despre Israel zice: «Toată ziua Mi-am întins mînile spre un norod răzvrătit şi împotrivitor la vorbă.»
------------------------Romani, capitolul 11
Rom	11	1	Întreb dar: «A lepădat Dumnezeu pe poporul Său?» Nicidecum! Căci şi eu sînt Israelit, din sămînţa lui Avraam, din seminţia lui Beniamin.
Rom	11	2	Dumnezeu n’a lepădat pe poporul Său, pe care l-a cunoscut mai dinainte. Nu ştiţi ce zice Scriptura, în locul unde vorbeşte despre Ilie? Cum se plînge el lui Dumnezeu împotriva lui Israel, cînd zice:
Rom	11	3	„Doamne, pe proorocii Tăi i-au omorît, altarele Tale le-au surpat; am rămas eu singur, şi caută să-mi ia viaţa?“
Rom	11	4	Dar ce-i răspunde Dumnezeu? „Mi-am păstrat şapte mii de bărbaţi, cari nu şi-au plecat genunchiul înaintea lui Baal.“
Rom	11	5	Tot aşa, şi în vremea de faţă, este o rămăşiţă datorită unei alegeri, prin har.
Rom	11	6	Şi dacă este prin har, atunci nu mai este prin fapte; altmintrelea, harul n’ar mai fi har. Şi dacă este prin fapte, nu mai este prin har; altmintrelea, fapta n’ar mai fi faptă.
Rom	11	7	Deci, ce urmează? Că Israel n’a căpătat ce căuta, iar rămăşiţa aleasă a căpătat; pe cînd ceilalţi au fost împietriţi,
Rom	11	8	după cum este scris: „Dumnezeu le-a dat un duh de adormire, ochi ca să nu vadă, şi urechi ca să n’audă, pînă în ziua de astăzi.“
Rom	11	9	Şi David zice: „Masa lor să li se prefacă într-o cursă, într-un laţ, într-un prilej de cădere şi într-o dreaptă răsplătire.
Rom	11	10	Să li se întunece ochii ca să nu vadă, şi spinarea să le-o ţii mereu gîrbovită.“
Rom	11	11	Întreb dar: „S’au poticnit ei ca să cadă? Nicidecum! Ci, prin alunecarea lor, s’a făcut cu putinţă mîntuirea Neamurilor, ca să facă pe Israel gelos;
Rom	11	12	dacă, deci, alunecarea lor a fost o bogăţie pentru lume, şi paguba lor a fost o bogăţie pentru Neamuri, ce va fi plinătatea întoarcerii lor?
Rom	11	13	V’o spun vouă, Neamurilor: „Întrucît sînt apostol al Neamurilor, îmi slăvesc slujba mea,
Rom	11	14	şi caut, ca, dacă este cu putinţă, să stîrnesc gelozia celor din neamul meu, şi să mîntuiesc pe unii din ei.
Rom	11	15	Căci, dacă lepădarea lor a adus împăcarea lumii, ce va fi primirea lor din nou, decît viaţă din morţi?
Rom	11	16	Iar dacă cele dintîi roade sînt sfinte, şi plămădeala este sfîntă; şi dacă rădăcina este sfîntă, şi ramurile sînt sfinte.
Rom	11	17	Iar dacă unele din ramuri au fost tăiate, şi dacă tu, care erai dintr’un măslin sălbatic, ai fost altoit în locul lor, şi ai fost făcut părtaş rădăcinii şi grăsimii măslinului,
Rom	11	18	nu te făli faţă de ramuri. Dacă te făleşti, să ştii că nu tu ţii rădăcina, ci rădăcina te ţine pe tine.
Rom	11	19	Dar vei zice: „Ramurile au fost tăiate, ca să fiu altoit eu.“
Rom	11	20	Adevărat: au fost tăiate din pricina necredinţei lor, şi tu stai în picioare prin credinţă: Nu te îngîmfa dar, ci teme-te!
Rom	11	21	Căci dacă n’a cruţat Dumnezeu ramurile fireşti, nu te va cruţa nici pe tine.
Rom	11	22	Uită-te dar la bunătatea şi asprimea lui Dumnezeu: asprime faţă de ceice au căzut, şi bunătate faţă de tine, dacă nu încetezi să rămîi în bunătatea aceasta; altmintrelea, vei fi tăiat şi tu.
Rom	11	23	Şi chiar ei: dacă nu stăruiesc în necredinţă, vor fi altoiţi; căci Dumnezeu poate să-i altoiască iarăş.
Rom	11	24	Fiindcă, dacă tu, care ai fost tăiat dintr’un măslin, care din fire era sălbatec, ai fost altoit, împotriva firii tale, într’un măslin bun, cu cît mai mult vor fi altoiţi ei, cari sînt ramuri fireşti, în măslinul lor?
Rom	11	25	Fraţilor, pentruca să nu vă socotiţi singuri înţelepţi, nu vreau să nu ştiţi taina aceasta: o parte din Israel a căzut într’o împietrire, care va ţinea pînă va intra numărul deplin al Neamurilor.
Rom	11	26	Şi atunci tot Israelul va fi mîntuit, dupăcum este scris: „Izbăvitorul va veni din Sion, şi va îndepărta toate nelegiurile dela Iacov.
Rom	11	27	Acesta va fi legămîntul, pe care-l voi face cu ei, cînd le voi şterge păcatele.“
Rom	11	28	În ce priveşte Evanghelia, ei sînt vrăjmaşi, şi aceasta spre binele vostru; dar în ce priveşte alegerea, sînt iubiţi, din pricina părinţilor lor.
Rom	11	29	Căci lui Dumnezeu nu-I pare rău de darurile şi de chemarea făcută.
Rom	11	30	Dupăcum voi odinioară n’aţi ascultat de Dumnezeu, şi dupăcum prin neascultarea lor aţi căpătat îndurare acum,
Rom	11	31	tot aşa, ei acum n’au ascultat, pentruca, prin îndurarea arătată vouă, să capete şi ei îndurare.
Rom	11	32	Fiindcă Dumnezeu a închis pe toţi oamenii în neascultare, ca să aibă îndurare de toţi.
Rom	11	33	O, adîncul bogăţiei, înţelepciunii şi ştiinţei lui Dumnezeu! Cît de nepătrunse sînt judecăţile Lui, şi cît de neînţelese sînt căile Lui!
Rom	11	34	Şi în adevăr, „cine a cunoscut gîndul Domnului? Sau cine a fost sfetnicul Lui?
Rom	11	35	Cine I-a dat ceva întîi, ca să aibă de primit înapoi?“
Rom	11	36	Din El, prin El, şi pentru El sînt toate lucrurile. A Lui să fie slava în veci! Amin.
------------------------Romani, capitolul 12
Rom	12	1	Vă îndemn dar, fraţilor, pentru îndurarea lui Dumnezeu, să aduceţi trupurile voastre ca o jertfă vie, sfîntă, plăcută lui Dumnezeu: aceasta va fi din partea voastră o slujbă duhovnicească.
Rom	12	2	Să nu vă potriviţi chipului veacului acestuia, ci să vă prefaceţi, prin înoirea minţii voastre, ca să puteţi deosebi bine voia lui Dumnezeu: cea bună, plăcută şi desăvîrşită.
Rom	12	3	Prin harul, care mi-a fost dat, eu spun fiecăruia dintre voi, să nu aibă despre sine o părere mai înaltă decît se cuvine; ci să aibă simţiri cumpătate despre sine, potrivit cu măsura de credinţă, pe care a împărţit-o Dumnezeu fiecăruia.
Rom	12	4	Căci, dupăcum într’un trup avem mai multe mădulare, şi mădularele n’au toate aceeaş slujbă,
Rom	12	5	tot aşa, şi noi, cari sîntem mulţi, alcătuim un singur trup în Hristos; dar, fiecare în parte, sîntem mădulare unii altora.
Rom	12	6	Deoarece avem felurite daruri, după harul care ne-a fost dat: cine are darul proorociei, să-l întrebuinţeze după măsura credinţei lui.
Rom	12	7	Cine este chemat la o slujbă, să se ţină de slujba lui. Cine învaţă pe alţii, să se ţină de învăţătură.
Rom	12	8	Cine îmbărbătează pe alţii, să se ţină de îmbărbătare. Cine dă, să dea cu inimă largă. Cine cîrmuieşte, să cîrmuiască cu rîvnă. Cine face milostenie, s’o facă cu bucurie.
Rom	12	9	Dragostea să fie fără prefăcătorie. Fie-vă groază de rău, şi lipiţi-vă tare de bine.
Rom	12	10	Iubiţi-vă unii pe alţii cu o dragoste frăţească. În cinste, fiecare să dea întîietate altuia.
Rom	12	11	În sîrguinţă, fiţi fără preget. Fiţi plini de rîvnă cu duhul. Slujiţi Domnului.
Rom	12	12	Bucuraţi-vă în nădejde. Fiţi răbdători în necaz. Stăruiţi în rugăciune.
Rom	12	13	Ajutaţi pe sfinţi, cînd sînt în nevoie. Fiţi primitori de oaspeţi.
Rom	12	14	Binecuvîntaţi pe cei ce vă prigonesc: binecuvîntaţi şi nu blestemaţi.
Rom	12	15	Bucuraţi-vă cu cei ce se bucură; plîngeţi cu ceice plîng.
Rom	12	16	Aveţi aceleaşi simţiminte unii faţă de alţii. Nu umblaţi după lucrurile înalte, ci rămîneţi la cele smerite. Să nu vă socotiţi singuri înţelepţi.
Rom	12	17	Nu întoarceţi nimănui rău pentru rău. Urmăriţi ce este bine, înaintea tuturor oamenilor.
Rom	12	18	Dacă este cu putinţă, întrucît atîrnă de voi, trăiţi în pace cu toţi oamenii.
Rom	12	19	Prea iubiţilor, nu vă răsbunaţi singuri; ci lăsaţi să se răzbune mînia lui Dumnezeu; căci este scris: „Răzbunarea este a Mea; Eu voi răsplăti“, zice Domnul.
Rom	12	20	Dimpotrivă: dacă îi este foame vrăjmaşului tău, dă-i să mănînce; dacă-i este sete, dă-i să bea; căci dacă vei face astfel, vei grămădi cărbuni aprinşi pe capul lui.“
Rom	12	21	Nu te lăsa biruit de rău, ci biruieşte răul prin bine.
------------------------Romani, capitolul 13
Rom	13	1	Oricine să fie supus stăpînirilor celor mai înalte; căci nu este stăpînire care să nu vină dela Dumnezeu. Şi stăpînirile cari sînt, au fost rînduite de Dumnezeu.
Rom	13	2	Deaceea, cine se împotriveşte stăpînirii, se împotriveşte rînduielii puse de Dumnezeu; şi ceice se împotrivesc, îşi vor lua osînda.
Rom	13	3	Dregătorii nu sînt de temut pentru o faptă bună, ci pentru una rea. Vrei dar să nu-ţi fie frică de stăpînire? Fă binele, şi vei avea laudă dela ea.
Rom	13	4	El este slujitorul lui Dumnezeu pentru binele tău. Dar, dacă faci răul, teme-te, căci nu degeaba poartă sabia. El este în slujba lui Dumnezeu, ca să-L răzbune şi să pedepsească pe cel ce face rău.
Rom	13	5	Deaceea trebuie să fiţi supuşi nu numai de frica pedepsei, ci şi din îndemnul cugetului.
Rom	13	6	Tot pentru aceasta să plătiţi şi birurile. Căci dregătorii sînt nişte slujitori ai lui Dumnezeu, făcînd necurmat tocmai slujba aceasta.
Rom	13	7	Daţi tuturor ce sînteţi datori să daţi: cui datoraţi birul, daţi-i birul; cui datoraţi vama, daţi-i vama; cui datoraţi frica, daţi-i frica; cui datoraţi cinstea, daţi-i cinstea.
Rom	13	8	Să nu datoraţi nimănui nimic, decît să vă iubiţi unii pe alţii: căci cine iubeşte pe alţii, a împlinit Legea.
Rom	13	9	De fapt: „Să nu preacurveşti, să nu furi, să nu faci nici o mărturisire mincinoasă, să nu pofteşti“, şi orice altă poruncă mai poate fi, se cuprind în porunca aceasta: „Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi.“
Rom	13	10	Dragostea nu face rău aproapelui: dragostea deci este împlinirea Legii.
Rom	13	11	Şi aceasta cu atît mai mult, cu cît ştiţi în ce împrejurări ne aflăm: este ceasul să vă treziţi în sfîrşit din somn; căci acum mîntuirea este mai aproape de noi decît atunci cînd am crezut.
Rom	13	12	Noaptea aproape a trecut, se apropie ziua. Să ne desbrăcăm dar de faptele întunerecului, şi să ne îmbrăcăm cu armele luminii.
Rom	13	13	Să trăim frumos, ca în timpul zilei, nu în chefuri şi în beţii; nu în curvii şi în fapte de ruşine; nu în certuri şi în pizmă;
Rom	13	14	ci îmbrăcaţi-vă în Domnul Isus Hristos, şi nu purtaţi grijă de firea pămîntească, pentruca să-i treziţi poftele.
------------------------Romani, capitolul 14
Rom	14	1	Primiţi bine pe cel slab în credinţă, şi nu vă apucaţi la vorbă asupra părerilor îndoelnice.
Rom	14	2	Unul crede că poate să mănînce de toate; pe cînd altul, care este slab, nu mănîncă decît verdeţuri.
Rom	14	3	Cine mănîncă să nu dispreţuiască pe cine nu mănîncă; şi cine nu mănîncă, să nu judece pe cine mănîncă, fiindcă Dumnezeu l-a primit.
Rom	14	4	Cine eşti tu, care judeci pe robul altuia? Dacă stă în picioare sau cade, este treaba stăpînului său; totuş, va sta în picioare, căci Domnul are putere să-l întărească pentru ca să stea.
Rom	14	5	Unul socoteşte o zi mai pe sus decît alta; pentru altul, toate zilele sînt la fel. Fiecare să fie deplin încredinţat în mintea lui.
Rom	14	6	Cine face deosebire între zile, pentru Domnul o face. Cine nu face deosebire între zile, pentru Domnul n’o face. Cine mănîncă, pentru Domnul mănîncă; pentrucă aduce mulţămiri lui Dumnezeu. Cine nu mănîncă, pentru Domnul nu mănîncă; şi aduce şi el mulţămiri lui Dumnezeu.
Rom	14	7	În adevăr, niciunul din noi nu trăieşte pentru sine, şi nici unul din noi nu moare pentru sine.
Rom	14	8	Căci dacă trăim, pentru Domnul trăim; şi dacă murim, pentru Domnul murim. Deci, fie că trăim, fie că murim, noi sîntem ai Domnului.
Rom	14	9	Căci Hristos pentru aceasta a murit şi a înviat ca să aibă stăpînire şi peste cei morţi şi peste cei vii.
Rom	14	10	Dar pentruce judeci tu pe fratele tău? Sau pentruce dispreţuieşti tu pe fratele tău? Căci toţi ne vom înfăţişa înaintea scaunului de judecată al lui Hristos.
Rom	14	11	Fiindcă este scris: „Pe viaţa Mea Mă jur, zice Domnul, că orice genunchi se va pleca înaintea Mea, şi orice limbă va da slavă lui Dumnezeu.“
Rom	14	12	Aşa că fiecare din noi are să dea socoteală despre sine însuş lui Dumnezeu.
Rom	14	13	Să nu ne mai judecăm dar unii pe alţii. Ci mai bine judecaţi să nu faceţi nimic, care să fie pentru fratele vostru o piatră de poticnire sau un prilej de păcătuire.
Rom	14	14	Eu ştiu şi sînt încredinţat în Domnul Isus, că nimic nu este necurat în sine, şi că un lucru nu este necurat de cît pentru cel ce crede că este necurat.
Rom	14	15	Dar dacă faci ca fratele tău să se mîhnească din pricina unei mîncări, nu mai umbli în dragoste! Nu nimici, prin mîncarea ta, pe acela pentru care a murit Hristos!
Rom	14	16	Nu faceţi ca binele vostru să fie grăit de rău.
Rom	14	17	Căci Împărăţia lui Dumnezeu nu este mîncare şi băutură, ci neprihănire, pace şi bucurie în Duhul Sfînt.
Rom	14	18	Cine slujeşte lui Hristos în felul acesta, este plăcut lui Dumnezeu şi cinstit de oameni.
Rom	14	19	Aşa dar, să urmărim lucrurile, cari duc la pacea şi zidirea noastră.
Rom	14	20	Să nu nimiceşti, pentru o mîncare, lucrul lui Dumnezeu. Drept vorbind, toate lucrurile sînt curate. Totuş, a mînca din ele, cînd faptul acesta ajunge pentru altul un prilej de cădere, este rău.
Rom	14	21	Bine este să nu mănînci carne, să nu bei vin şi să te fereşti de orice lucru, care poate fi pentru fratele tău un prilej de cădere, de păcătuire sau de slăbire.
Rom	14	22	Încredinţarea pe care o ai, păstrează-o pentru tine, înaintea lui Dumnezeu. Ferice de cel ce nu se osîndeşte singur în ce găseşte bine.
Rom	14	23	Dar cine se îndoieşte şi mănîncă, este osîndit, pentrucă nu mănîncă din încredinţare. Tot ce nu vine din încredinţare, e păcat.
------------------------Romani, capitolul 15
Rom	15	1	Noi, cari sîntem tari, sîntem datori să răbdăm slăbiciunile celor slabi, şi să nu ne plăcem nouă înşine.
Rom	15	2	Fiecare din noi să placă aproapelui, în ce este bine, în vederea zidirii altora.
Rom	15	3	Căci şi Hristos nu Şi-a plăcut Lui însuş; ci, după cum este scris: „Ocările celor ce Te ocărăsc pe Tine, au căzut peste Mine.“
Rom	15	4	Şi tot ce a fost scris mai înainte, a fost scris pentru învăţătura noastră, pentruca, prin răbdarea şi nu prin mîngîierea pe care o dau Scripturile, să avem nădejde.
Rom	15	5	Dumnezeul răbdării şi al mîngîierii să vă facă să aveţi aceleaşi simţiminte, unii faţă de alţii, după pilda lui Hristos Isus;
Rom	15	6	pentruca toţi împreună, cu o inimă şi cu o gură, să slăviţi pe Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Hristos.
Rom	15	7	Aşa dar, primiţi-vă unii pe alţii, cum v’a primit şi pe voi Hristos, spre slava lui Dumnezeu.
Rom	15	8	Hristos a fost, în adevăr, un slujitor al tăierii împrejur, ca să dovedească credincioşia lui Dumnezeu, şi să întărească făgăduinţele date părinţilor;
Rom	15	9	şi ca Neamurile să slăvească pe Dumnezeu, pentru îndurarea Lui, după cum este scris: „De aceea Te voi lăuda printre Neamuri, şi voi cînta Numelui Tău.“
Rom	15	10	Este zis iarăş: „Veseliţi-vă, Neamuri, împreună cu poporul Lui.“
Rom	15	11	Şi iarăş: „Lăudaţi pe Domnul, toate Neamurile; slăviţi-L, toate noroadele.“
Rom	15	12	Tot astfel şi Isaia zice: „Din Iese va ieşi o Rădăcină, care se va scula să domnească peste Neamuri; şi Neamurile vor nădăjdui în El.“
Rom	15	13	Dumnezeul nădejdii să vă umple de toată bucuria şi pacea, pe care o dă credinţa, pentruca, prin puterea Duhului Sfînt, să fiţi tari în nădejde!
Rom	15	14	În ce vă priveşte pe voi, fraţilor, eu însumi sînt încredinţat că sînteţi plini de bunătate, plini şi de orice fel de cunoştinţă, şi astfel sînteţi în stare să vă sfătuiţi unii pe alţii.
Rom	15	15	Totuş, ici colea v’am scris mai cu îndrăzneală, ca să vă aduc din nou aminte de lucrurile acestea, în puterea harului, pe care mi l-a dat Dumnezeu,
Rom	15	16	ca să fiu slujitorul lui Isus Hristos între Neamuri. Eu îmi împlinesc cu scumpătate slujba Evangheliei lui Dumnezeu, pentruca Neamurile să-I fie o jertfă bine primită, sfinţită de Duhul Sfînt.
Rom	15	17	Eu dar mă pot lăuda în Isus Hristos, în slujirea lui Dumnezeu.
Rom	15	18	Căci n’aş îndrăzni să pomenesc nici un lucru, pe care să nu-l fi făcut Hristos prin mine, ca să aducă Neamurile la ascultarea de El: fie prin cuvîntul meu, fie prin faptele mele,
Rom	15	19	fie prin puterea semnelor şi a minunilor, fie prin puterea Duhului Sfînt. Aşa că, de la Ierusalim şi ţările de primprejur, pînă la Iliric, am răspîndit cu prisosinţă Evanghelia lui Hristos.
Rom	15	20	Şi am căutat să vestesc Evanghelia acolo unde Hristos nu fusese vestit, ca să nu zidesc pe temelia pusă de altul,
Rom	15	21	după cum este scris: „Aceia, cărora nu li se propovăduise despre El, Îl vor vedea, şi cei ce n’auziseră de El, Îl vor cunoaşte.“
Rom	15	22	Iată ce m’a împedecat de multe ori să vin la voi.
Rom	15	23	Dar acum, fiindcă nu mai am nimic care să mă ţină pe aceste meleaguri, şi fiindcă de ani de zile doresc fierbinte să vin la voi,
Rom	15	24	nădăjduiesc să vă văd în treacăt, cînd mă voi duce în Spania, şi să fiu însoţit de voi pînă acolo, după ce îmi voi împlini, măcar în parte, dorinţa de a fi stat la voi.
Rom	15	25	Acum mă duc la Ierusalim să duc nişte ajutoare sfinţilor.
Rom	15	26	Căci cei din Macedonia şi Ahaia au avut bunătatea să facă o strîngere de ajutoare pentru săracii dintre sfinţii, cari sînt în Ierusalim.
Rom	15	27	Negreşit, au avut bunătatea; dar era şi o datorie faţă de ei; pentrucă, dacă Neamurile au avut parte de binecuvîntările lor duhovniceşti, este de datoria lor să-i ajute şi ele cu bunurile lor pămînteşti.
Rom	15	28	După ce-mi voi împlini dar însărcinarea aceasta, şi le voi încredinţa aceste daruri, voi pleca în Spania, şi voi trece pe la voi.
Rom	15	29	Ştiu că dacă vin la voi, voi veni cu o deplină binecuvîntare dela Hristos.
Rom	15	30	Vă îndemn dar, fraţilor, pentru Domnul nostru Isus Hristos, şi pentru dragostea Duhului, să vă luptaţi împreună cu mine, în rugăciunile voastre către Dumnezeu pentru mine,
Rom	15	31	ca să fiu izbăvit de răzvrătiţii din Iudea, şi pentruca slujba, pe care o am pentru Ierusalim, să fie bine primită de sfinţi;
Rom	15	32	şi astfel să ajung la voi cu bucurie, cu voia lui Dumnezeu, şi să mă răcoresc puţin în mijlocul vostru.
Rom	15	33	Dumnezeul păcii să fie cu voi cu toţi! Amin.
------------------------Romani, capitolul 16
Rom	16	1	Vă dau în grijă pe Fivi, sora noastră, care este diaconiţă {Sau: slujitoare} a Bisericii din Chencrea;
Rom	16	2	s’o primiţi în Domnul, într’un chip vrednic de sfinţi, şi s’o ajutaţi în orice ar avea trebuinţă de voi; căci şi ea s-a arătat de ajutor multora şi îndeosebi mie.
Rom	16	3	Spuneţi sănătate Priscilei şi lui Acuila, tovarăşii mei de lucru în Hristos Isus,
Rom	16	4	cari şi-au pus capul în joc, ca să-mi scape viaţa. Le mulţămesc nu numai eu, dar şi toate Bisericile ieşite dintre Neamuri. –
Rom	16	5	Spuneţi sănătate şi Bisericii care se adună în casa lor. – Spuneţi sănătate lui Epenet, prea iubitul meu, care a fost cel dintîi rod al Asiei pentru Hristos.
Rom	16	6	Spuneţi sănătate Mariei, care s’a ostenit mult pentru voi. –
Rom	16	7	Spuneţi sănătate lui Andronic şi lui Iunia, rudele mele şi tovarăşii mei de temniţă, cari sînt cu vază între apostoli. Ei au venit la Hristos mai înainte de mine chiar. –
Rom	16	8	Spuneţi sănătate lui Ampliat, prea iubitul meu în Domnul. –
Rom	16	9	Spuneţi sănătate lui Urban, tovarăşul nostru de lucru în Hristos, şi lui Stache, prea iubitul meu. –
Rom	16	10	Spuneţi sănătate lui Apele, încercatul slujitor al lui Hristos. – Spuneţi sănătate celor din casa lui Aristobul. –
Rom	16	11	Spuneţi sănătate lui Ierodion, ruda mea. – Spuneţi sănătate celor din casa lui Narcis, cari sînt ai Domnului. –
Rom	16	12	Spuneţi sănătate Trifenei şi Trifosei, cari se ostenesc pentru Domnul. – Spuneţi sănătate Persidei prea iubite, care s’a ostenit mult pentru Domnul. –
Rom	16	13	Spuneţi sănătate lui Ruf, cel ales în Domnul, şi mamei lui, care s’a arătat şi mama mea. –
Rom	16	14	Spuneţi sănătate lui Asincrit, lui Flegon, lui Hermes, lui Patroba, lui Herma, şi fraţilor cari sînt împreună cu ei. –
Rom	16	15	Spuneţi sănătate lui Filolog şi Iuliei, lui Nereu şi surorii lui, lui Olimpa, şi tuturor sfinţilor cari sînt împreună cu ei. –
Rom	16	16	Spuneţi-vă sănătate unii altora cu o sărutare sfîntă.Toate Bisericile lui Hristos vă trimet Sănătate.
Rom	16	17	Vă îndemn, fraţilor, să vă feriţi de ceice fac desbinări şi tulburare împotriva învăţăturii, pe care aţi primit-o. Depărtaţi-vă de ei.
Rom	16	18	Căci astfel de oameni nu slujesc lui Hristos, Domnul nostru, ci pîntecelui lor; şi, prin vorbiri dulci şi amăgitoare, ei înşală inimile celor lesne crezători.
Rom	16	19	Cît despre voi, ascultarea voastră este cunoscută de toţi. Mă bucur dar de voi, şi doresc să fiţi înţelepţi în ce priveşte binele, şi proşti în ce priveşte răul.
Rom	16	20	Dumnezeul păcii va zdrobi în curînd pe Satana supt picioarele voastre. Harul Domnului nostru Isus Hristos să fie cu voi! Amin.
Rom	16	21	Timotei, tovarăşul meu de lucru, vă trimete sănătate; tot aşa şi Luciu, Iason şi Sosipater, rudele mele. –
Rom	16	22	Vă trimet sănătate în Domnul eu, Terţiu, care am scris epistola aceasta. –
Rom	16	23	Gaiu, gazda mea şi a întregei Biserici, vă trimete sănătate. – Erast, vistiernicul cetăţii, vă trimete sănătate; tot aşa şi fratele Cuart.
Rom	16	24	Harul Domnului nostru Isus Hristos să fie cu voi cu toţi! Amin.
Rom	16	25	Iar Aceluia care poate să vă întărească, după Evanghelia mea şi propovăduirea lui Isus Hristos, – potrivit cu descoperirea tainei, care a fost ţinută ascunsă timp de veacuri,
Rom	16	26	dar a fost arătată acum prin scrierile proorocilor, şi, prin porunca Dumnezeului celui vecinic, a fost adusă la cunoştinţa tuturor Neamurilor, ca să asculte de credinţă, –
Rom	16	27	a lui Dumnezeu, care singur este înţelept, să fie slava, prin Isus Hristos, în vecii vecilor! Amin.
------------------------1 Corinteni, capitolul 1
1Cor	1	1	Pavel, chemat să fie apostol al lui Isus Hristos, prin voia lui Dumnezeu, şi fratele Sosten,
1Cor	1	2	către Biserica lui Dumnezeu care este în Corint, către cei ce au fost sfinţiţi în Hristos Isus, chemaţi să fie sfinţi, şi către toţi cei ce cheamă în vreun loc Numele lui Isus Hristos, Domnul lor şi al nostru:
1Cor	1	3	Har şi pace dela Dumnezeu, Tatăl nostru, şi dela Domnul Isus Hristos!
1Cor	1	4	Mulţămesc Dumnezeului meu totdeauna, cu privire la voi, pentru harul lui Dumnezeu, care v’a fost dat în Isus Hristos.
1Cor	1	5	Căci în El aţi fost îmbogăţiţi în toate privinţele, cu orice vorbire şi cu orice cunoştinţă.
1Cor	1	6	În felul acesta mărturia despre Hristos a fost bine întărită în mijlocul vostru;
1Cor	1	7	aşa că nu duceţi lipsă de niciun fel de dar, în aşteptarea arătării Domnului nostru Isus Hristos.
1Cor	1	8	El vă va întări pînă la sfîrşit, în aşa fel ca să fiţi fără vină în ziua venirii Domnului nostru Isus Hristos.
1Cor	1	9	Credincios este Dumnezeu, care v’a chemat la părtăşia cu Fiul Său Isus Hristos, Domnul nostru.
1Cor	1	10	Vă îndemn, fraţilor, pentru Numele Domnului nostru Isus Hristos, să aveţi toţi acelaş fel de vorbire, să n’aveţi desbinări între voi, ci să fiţi uniţi în chip desăvîrşit într’un gînd şi o simţire.
1Cor	1	11	Căci, fraţilor, am aflat despre voi dela ai Cloei, că între voi sînt certuri.
1Cor	1	12	Vreau să spun că fiecare din voi zice: „Eu sînt al lui Pavel!“ – „Şi eu, al lui Apolo!“ – „Şi eu, al lui Chifa!“ – „Şi eu, al lui Hristos!“
1Cor	1	13	Hristos a fost împărţit? Pavel a fost răstignit pentru voi? Sau în numele lui Pavel aţi fost voi botezaţi?
1Cor	1	14	Mulţămesc lui Dumnezeu că n’am botezat pe niciunul din voi, afară de Crisp şi Gaiu,
1Cor	1	15	pentruca nimeni să nu poată spune că aţi fost botezaţi în numele meu.
1Cor	1	16	Da, am mai botezat şi casa lui Stefana; încolo, nu ştiu să mai fi botezat pe altcineva.
1Cor	1	17	De fapt, Hristos m’a trimes nu să botez, ci să propovăduiesc Evanghelia: nu cu înţelepciunea vorbirii, ca nu cumva crucea lui Hristos să fie făcută zadarnică.
1Cor	1	18	Fiindcă propovăduirea crucii este o nebunie pentru cei ce sînt pe calea pierzării: dar pentru noi, cari sîntem pe calea mîntuirii, este puterea lui Dumnezeu.
1Cor	1	19	Căci este scris: „Voi prăpădi înţelepciunea celor înţelepţi, şi voi nimici priceperea celor pricepuţi.“
1Cor	1	20	Unde este înţeleptul? Unde este cărturarul? Unde este vorbăreţul veacului acestuia? N’a prostit Dumnezeu înţelepciunea lumii acesteia?
1Cor	1	21	Căci întrucît lumea, cu înţelepciunea ei, n’a cunoscut pe Dumnezeu în înţelepciunea lui Dumnezeu, Dumnezeu a găsit cu cale să mîntuiască pe credincioşi prin nebunia propovăduirii crucii.
1Cor	1	22	Iudeii, într’adevăr, cer minuni, şi Grecii caută înţelepciune;
1Cor	1	23	dar noi propovăduim pe Hristos cel răstignit, care pentru Iudei este o pricină de poticnire, şi pentru Neamuri o nebunie;
1Cor	1	24	dar pentru cei chemaţi, fie Iudei, fie Greci, este puterea şi înţelepciunea lui Dumnezeu.
1Cor	1	25	Căci nebunia lui Dumnezeu, este mai înţeleaptă decît oamenii; şi slăbiciunea lui Dumnezeu, este mai tare decît oamenii.
1Cor	1	26	De pildă, fraţilor, uitaţi-vă la voi cari aţi fost chemaţi: printre voi nu sînt mulţi înţelepţi în felul lumii, nici mulţi puternici, nici mulţi de neam ales.
1Cor	1	27	Dar Dumnezeu a ales lucrurile nebune ale lumii, ca să facă de ruşine pe cele înţelepte. Dumnezeu a ales lucrurile slabe ale lumii, ca să facă de ruşine pe cele tari.
1Cor	1	28	Şi Dumnezeu a ales lucrurile josnice ale lumii, şi lucrurile dispreţuite, ba încă lucrurile cari nu sînt, ca să nimicească pe cele ce sînt;
1Cor	1	29	pentruca nimeni să nu se laude înaintea lui Dumnezeu.
1Cor	1	30	Şi voi, prin El, sînteţi în Hristos Isus. El a fost făcut de Dumnezeu pentru noi înţelepciune, neprihănire, sfinţire şi răscumpărare,
1Cor	1	31	pentruca, după cum este scris: „Cine se laudă, să se laude în Domnul.“
------------------------1 Corinteni, capitolul 2
1Cor	2	1	Cît despre mine, fraţilor, cînd am venit la voi, n’am venit să vă vestesc taina lui Dumnezeu cu o vorbire sau înţelepciune strălucită.
1Cor	2	2	Căci n’am avut de gînd să ştiu între voi altceva decît pe Isus Hristos şi pe El răstignit.
1Cor	2	3	Eu însumi, cînd am venit în mijlocul vostru, am fost slab, fricos şi plin de cutremur.
1Cor	2	4	Şi învăţătura şi propovăduirea mea nu stăteau în vorbirile înduplecătoare ale înţelepciunii, ci într’o dovadă dată de Duhul şi de putere,
1Cor	2	5	pentruca credinţa voastră să fie întemeiată nu pe înţelepciunea oamenilor, ci pe puterea lui Dumnezeu.
1Cor	2	6	Totuş ceeace propovăduim noi printre cei desăvîrşiţi, este o înţelepciune; dar nu a veacului acestuia, nici a fruntaşilor veacului acestuia, cari vor fi nimiciţi.
1Cor	2	7	Noi propovăduim înţelepciunea lui Dumnezeu, cea tainică şi ţinută ascunsă, pe care o rînduise Dumnezeu, spre slava noastră, mai înainte de veci,
1Cor	2	8	şi pe care n’a cunoscut-o niciunul din fruntaşii veacului acestuia; căci, dacă ar fi cunoscut-o, n-ar fi răstignit pe Domnul slavei.
1Cor	2	9	Dar, după cum este scris: „Lucruri, pe cari ochiul nu le-a văzut, urechea nu le-a auzit, şi la inima omului nu s’au suit, aşa sînt lucrurile, pe cari le-a pregătit Dumnezeu pentru cei ce-L iubesc.“
1Cor	2	10	Nouă însă Dumnezeu ni le-a descoperit prin Duhul Său. Căci Duhul cercetează totul, chiar şi lucrurile adînci ale lui Dumnezeu.
1Cor	2	11	În adevăr, cine dintre oameni cunoaşte lucrurile omului, afară de duhul omului, care este în el? Tot aşa: nimeni nu cunoaşte lucrurile lui Dumnezeu afară de Duhul lui Dumnezeu.
1Cor	2	12	Şi noi n’am primit duhul lumii, ci Duhul care vine dela Dumnezeu, ca să putem cunoaşte lucrurile, pe cari ni le-a dat Dumnezeu prin harul Său.
1Cor	2	13	Şi vorbim despre ele nu cu vorbiri învăţate dela înţelepciunea omenească, ci cu vorbiri învăţate dela Duhul Sfînt, întrebuinţînd o vorbire duhovnicească pentru lucrurile duhovniceşti.
1Cor	2	14	Dar omul firesc nu primeşte lucrurile Duhului lui Dumnezeu, căci, pentru el, sînt o nebunie; şi nici nu le poate înţelege, pentrucă trebuiesc judecate duhovniceşte.
1Cor	2	15	Omul duhovnicesc, dimpotrivă, poate să judece totul, şi el însuş nu poate fi judecat de nimeni.
1Cor	2	16	Căci „cine a cunoscut gîndul Domnului, ca să-I poată da învăţătură?“ Noi însă avem gîndul lui Hristos.
------------------------1 Corinteni, capitolul 3
1Cor	3	1	Cît despre mine, fraţilor, nu v’am putut vorbi ca unor oameni duhovniceşti, ci a trebuit să vă vorbesc ca unor oameni lumeşti, ca unor prunci în Hristos.
1Cor	3	2	V’am hrănit cu lapte, nu cu bucate tari, căci nu le puteaţi suferi; şi nici acum chiar nu le puteţi suferi,
1Cor	3	3	Pentrucă tot lumeşti sînteţi. În adevăr, cînd între voi sînt zavistii, certuri şi desbinări, nu sînteţi voi lumeşti şi nu trăiţi voi în felul celorlalţi oameni?
1Cor	3	4	Cînd unul zice: „Eu sînt al lui Pavel!“ Şi altul: „Eu sînt al lui Apolo“: nu sînteţi voi oameni de lume?
1Cor	3	5	Cine este Pavel? Şi cine este Apolo? Nişte slujitori ai lui Dumnezeu, prin cari aţi crezut; şi fiecare după puterea dată lui de Domnul.
1Cor	3	6	Eu am sădit, Apolo a udat, dar Dumnezeu a făcut să crească:
1Cor	3	7	aşa că nici cel ce sădeşte, nici cel ce udă nu sînt nimic; ci Dumnezeu, care face să crească.
1Cor	3	8	Cel ce sădeşte şi cel ce udă, sînt tot una; şi fiecare îşi va lua răsplata după osteneala lui.
1Cor	3	9	Căci noi sîntem împreună lucrători cu Dumnezeu. Voi sînteţi ogorul lui Dumnezeu, clădirea lui Dumnezeu.
1Cor	3	10	După harul lui Dumnezeu, care mi-a fost dat, eu, ca un meşter-zidar înţelept, am pus temelia, şi un altul clădeşte deasupra. Dar fiecare să ia bine seama cum clădeşte deasupra.
1Cor	3	11	Căci nimeni nu poate pune o altă temelie decît cea care a fost pusă, şi care este Isus Hristos.
1Cor	3	12	Iar dacă clădeşte cineva pe această temelie, aur, argint, pietre scumpe, lemn, fîn, trestie,
1Cor	3	13	lucrarea fiecăruia va fi dată pe faţă: ziua Domnului o va face cunoscut, căci se va descoperi în foc. Şi focul va dovedi cum este lucrarea fiecăruia.
1Cor	3	14	Dacă lucrarea zidită de cineva pe temelia aceea, rămîne în picioare, el va primi o răsplată.
1Cor	3	15	Dacă lucrarea lui va fi arsă, îşi va pierde răsplata. Cît despre el, va fi mîntuit, dar ca prin foc.
1Cor	3	16	Nu ştiţi că voi sînteţi Templul lui Dumnezeu, şi că Duhul lui Dumnezeu locuieşte în voi?
1Cor	3	17	Dacă nimiceşte cineva Templul lui Dumnezeu, pe acela îl va nimici Dumnezeu; căci Templul lui Dumnezeu este sfînt: şi aşa sînteţi voi.
1Cor	3	18	Nimeni să nu se înşele: Dacă cineva dintre voi se crede înţelept în felul veacului acestuia, să se facă nebun, ca să ajungă înţelept.
1Cor	3	19	Căci înţelepciunea lumii acesteia este o nebunie înaintea lui Dumnezeu. De aceea este scris: „El prinde pe cei înţelepţi în viclenia lor.“
1Cor	3	20	Şi iarăş: „Domnul cunoaşte gîndurile celor înţelepţi. Ştie că sînt deşarte.“
1Cor	3	21	Nimeni să nu se fălească dar cu oameni, căci toate lucrurile sînt ale voastre:
1Cor	3	22	fie Pavel, fie Apolo, fie Chifa, fie lumea, fie viaţa, fie moartea, fie lucrurile de acum, fie cele viitoare; toate sînt ale voastre,
1Cor	3	23	şi voi sînteţi ai lui Hristos, iar Hristos este al lui Dumnezeu.
------------------------1 Corinteni, capitolul 4
1Cor	4	1	Iată cum trebuie să fim priviţi noi: ca nişte slujitori ai lui Hristos, şi ca nişte ispravnici ai tainelor lui Dumnezeu.
1Cor	4	2	Încolo, ce se cere dela ispravnici, este ca fiecare să fie găsit credincios în lucrul încredinţat lui.
1Cor	4	3	Cît despre mine, prea puţin îmi pasă dacă sînt judecat de voi sau de un scaun omenesc de judecată. Ba încă, nici eu însumi nu mă mai judec pe mine.
1Cor	4	4	Căci n’am nimic împotriva mea; totuş nu pentru aceasta sînt socotit neprihănit: Cel ce mă judecă, este Domnul.
1Cor	4	5	De aceea să nu judecaţi nimic înainte de vreme, pînă va veni Domnul, care va scoate la lumină lucrurile ascunse în întunerec, şi va descoperi gîndurile inimilor. Atunci, fiecare îşi va căpăta lauda dela Dumnezeu.
1Cor	4	6	Fraţilor, pentru voi am spus aceste lucruri, în icoană de vorbire, cu privire la mine şi la Apolo, ca prin noi înşine, să învăţaţi să nu treceţi peste „ce este scris“: şi nici unul din voi să nu se fălească de loc cu unul împotriva celuilalt.
1Cor	4	7	Căci cine te face deosebit? Ce lucru ai, pe care să nu-l fi primit? Şi dacă l-ai primit, de ce te lauzi ca şi cum nu l-ai fi primit?
1Cor	4	8	O, iată-vă sătui! Iată-vă ajunşi bogaţi! Iată-vă împărăţind fără noi! Şi măcar de aţi împărăţi cu adevărat ca să putem împărăţi şi noi împreună cu voi!
1Cor	4	9	Căci parcă Dumnezeu a făcut din noi, apostolii, oamenii cei mai de pe urmă, nişte osîndiţi la moarte; fiindcă am ajuns o privelişte pentru lume, îngeri şi oameni.
1Cor	4	10	Noi sîntem nebuni pentru Hristos: voi, înţelepţi în Hristos! Noi, slabi: voi, tari! Voi, puşi în cinste: noi, dispreţuiţi!
1Cor	4	11	Pînă în clipa aceasta suferim de foame şi de sete, sîntem goi, chinuiţi, umblăm din loc în loc,
1Cor	4	12	ne ostenim şi lucrăm cu mînile noastre; cînd sîntem ocărîţi, binecuvîntăm; cînd sîntem prigoniţi, răbdăm;
1Cor	4	13	cînd sîntem vorbiţi de rău, ne rugăm. Pînă în ziua de azi am ajuns ca gunoiul lumii acesteia, ca lepădătura tuturor.
1Cor	4	14	Nu vă scriu aceste lucruri, ca să vă fac ruşine; ci ca să vă sfătuiesc ca pe nişte copii prea iubiţi ai mei.
1Cor	4	15	Căci chiar dacă aţi avea zece mii de învăţători în Hristos, totuş n’aveţi mai mulţi părinţi; pentrucă eu v’am născut în Hristos Isus, prin Evanghelie.
1Cor	4	16	Deaceea vă rog să călcaţi pe urmele mele.
1Cor	4	17	Pentru aceasta v’am trimes pe Timotei, care este copilul meu prea iubit şi credincios în Domnul. El vă va aduce aminte de felul meu de purtare în Hristos şi de felul cum învăţ eu pe oameni pretutindeni în toate Bisericile.
1Cor	4	18	Unii s’au îngîmfat, şi şi-au închipuit că n’am să mai vin la voi.
1Cor	4	19	Dar dacă va voi Domnul, voi veni în curînd la voi, şi atunci voi vedea nu vorbele, ci puterea celorce s’au îngîmfat.
1Cor	4	20	Căci Împărăţia lui Dumnezeu nu stă în vorbe, ci în putere.
1Cor	4	21	Ce voiţi? Să vin la voi cu nuiaua, sau cu dragoste şi cu duhul blîndeţei?
------------------------1 Corinteni, capitolul 5
1Cor	5	1	Din toate părţile se spune că între voi este curvie; şi încă o curvie de acelea, cari nici chiar la păgîni nu se pomenesc; pînă acolo că unul din voi trăieşte cu nevasta tatălui său.
1Cor	5	2	Şi voi v’aţi fălit! Şi nu v’aţi mîhnit mai degrabă, pentruca cel ce a săvîrşit fapta aceasta, să fi fost dat afară din mijlocul vostru!
1Cor	5	3	Cît despre mine, măcar că n’am fost la voi cu trupul, dar fiind de faţă cu duhul, am şi judecat, ca şi cînd aş fi fost de faţă, pe celce a făcut o astfel de faptă.
1Cor	5	4	În Numele Domnului Isus, voi şi duhul meu, fiind adunaţi la olaltă, prin puterea Domnului nostru Isus,
1Cor	5	5	am hotărît ca un astfel de om să fie dat pe mîna Satanei, pentru nimicirea cărnii, ca duhul lui să fie mîntuit în ziua Domnului Isus.
1Cor	5	6	Nu vă lăudaţi bine. Nu ştiţi că puţin aluat dospeşte toată plămădeala?
1Cor	5	7	Măturaţi aluatul cel vechi, ca să fiţi o plămădeală nouă, cum şi sînteţi, fără aluat; căci Hristos, Paştele noastre, a fost jertfit.
1Cor	5	8	Să prăznuim dar praznicul nu cu un aluat vechi, nici cu un aluat de răutate şi viclenie, ci cu azimele curăţiei şi adevărului.
1Cor	5	9	V’am scris în epistola mea să n’aveţi nicio legătură cu curvarii. –
1Cor	5	10	Însă n’am înţeles cu curvarii lumii acesteia, sau cu cei lacomi de bani, sau cu cei răpareţi, sau cu cei ce se închină la idoli, fiindcă atunci ar trebui să ieşiţi din lume.
1Cor	5	11	Ci v’am scris să n’aveţi niciun fel de legături cu vreunul care, măcarcă îşi zice „frate“, totuş este curvar, sau lacom de bani, sau închinător la idoli, sau defăimător, sau beţiv, sau răpareţ; cu un astfel de om nu trebuie nici să mîncaţi.
1Cor	5	12	În adevăr, ce am eu să judec pe cei de afară? Nu este datoria voastră să judecaţi pe cei dinăuntru?
1Cor	5	13	Cît despre cei de afară, îi judecă Dumnezeu. Daţi afară dar din mijlocul vostru pe răul acela.
------------------------1 Corinteni, capitolul 6
1Cor	6	1	Cum! Cînd vreunul din voi are vreo neînţelegere cu altul, îndrăzneşte el să se judece cu el la cei nelegiuiţi şi nu la sfinţi?
1Cor	6	2	Nu ştiţi că sfinţii vor judeca lumea? Şi dacă lumea va fi judecată de voi, sînteţi voi nevrednici să judecaţi lucruri de foarte mică însemnătate?
1Cor	6	3	Nu ştiţi că noi vom judeca pe îngeri? Cu cît mai mult lucrurile vieţii acesteia?
1Cor	6	4	Deci, cînd aveţi neînţelegeri pentru lucrurile vieţii acesteia, voi puneţi judecători pe aceia pe cari Biserica nu-i bagă în seamă?
1Cor	6	5	Spre ruşinea voastră zic lucrul acesta. Astfel, nu este între voi nici măcar un singur om înţelept, care să fie în stare să judece între frate şi frate?
1Cor	6	6	Dar un frate se duce la judecată cu alt frate, şi încă înaintea necredincioşilor!
1Cor	6	7	Chiar faptul că aveţi judecăţi între voi, este un cusur pe care-l aveţi. Pentruce nu suferiţi mai bine să fiţi nedreptăţiţi? Dece nu răbdaţi mai bine paguba?
1Cor	6	8	Dar voi singuri sînteţi aceia cari nedreptăţiţi şi păgubiţi, şi încă pe fraţi!
1Cor	6	9	Nu ştiţi că cei nedrepţi nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu?Nu vă înşelaţi în privinţa aceasta: nici curvarii, nici închinătorii la idoli, nici preacurvarii, nici malahii, nici sodomiţii,
1Cor	6	10	nici hoţii, nici cei lacomi, nici beţivii, nici defăimătorii, nici răpareţii nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu.
1Cor	6	11	Şi aşa eraţi unii din voi! Dar aţi fost spălaţi, aţi fost sfinţiţi, aţi fost socotiţi neprihăniţi, în Numele Domnului Isus Hristos, şi prin Duhul Dumnezeului nostru.
1Cor	6	12	Toate lucrurile îmi sînt îngăduite, dar nu toate sînt de folos; toate lucrurile îmi sînt îngăduite, dar nimic nu trebuie să pună stăpînire pe mine.
1Cor	6	13	Mîncările sînt pentru pîntece, şi pîntecele este pentru mîncări. Şi Dumnezeu va nimici şi pe unul şi pe celelalte. Dar trupul nu este pentru curvie: el este pentru Domnul, şi Domnul este pentru trup.
1Cor	6	14	Şi Dumnezeu, care a înviat pe Domnul, ne va învia şi pe noi cu puterea Sa.
1Cor	6	15	Nu ştiţi că trupurile voastre sînt mădulare ale lui Hristos? Voi lua eu mădularele lui Hristos, şi voi face din ele mădulare ale unei curve? Nicidecum!
1Cor	6	16	Nu ştiţi că cine se lipeşte de o curvă, este un singur trup cu ea? Căci este zis: „Cei doi se vor face un singur trup“.
1Cor	6	17	Dar cine se lipeşte de Domnul, este un singur duh cu El.
1Cor	6	18	Fugiţi de curvie! Orice alt păcat, pe care-l face omul, este un păcat săvîrşit afară din trup; dar cine curveşte, păcătuieşte împotriva trupului său.
1Cor	6	19	Nu ştiţi că trupul vostru este Templul Duhului Sfînt, care locuieşte în voi, şi pe care L-aţi primit dela Dumnezeu? Şi că voi nu sînteţi ai voştri?
1Cor	6	20	Căci aţi fost cumpăraţi cu un preţ. Proslăviţi dar pe Dumnezeu în trupul şi în duhul vostru, cari sînt ale lui Dumnezeu.
------------------------1 Corinteni, capitolul 7
1Cor	7	1	Cu privire la lucrurile despre cari mi-aţi scris, eu cred că este bine ca omul să nu se atingă de femeie.
1Cor	7	2	Totuş, din pricina curviei, fiecare bărbat să-şi aibă nevasta lui, şi fiecare femeie să-şi aibă bărbatul ei.
1Cor	7	3	Bărbatul să-şi împlinească faţă de nevastă datoria de soţ; şi tot aşa să facă şi nevasta faţă de bărbat.
1Cor	7	4	Nevasta nu este stăpînă pe trupul ei, ci bărbatul. Tot astfel, nici bărbatul nu este stăpîn peste trupul lui, ci nevasta.
1Cor	7	5	Să nu vă lipsiţi unul pe altul de datoria de soţi, decît doar prin bună învoială, pentru un timp, ca să vă îndeletniciţi cu postul şi cu rugăciunea; apoi să vă împreunaţi iarăş, ca să nu vă ispitească Satana, din pricina nestăpînirii voastre.
1Cor	7	6	Lucrul acesta îl spun ca o îngăduinţă; nu fac din el o poruncă.
1Cor	7	7	Eu aş vrea ca toţi oamenii să fie ca mine; dar fiecare are dela Dumnezeu darul lui: unul într’un fel, altul într’altul.
1Cor	7	8	Celor neînsuraţi şi văduvelor, le spun că este bine pentru ei să rămînă ca mine.
1Cor	7	9	Dar dacă nu se pot înfrîna, să se căsătorească; pentrucă este mai bine să se căsătorească decît să ardă.
1Cor	7	10	Celor căsătoriţi, le poruncesc nu eu, ci Domnul, ca nevasta să nu se despartă de bărbat.
1Cor	7	11	(Dacă este despărţită, să rămînă nemăritată, sau să se împace cu bărbatul ei.) Şi nici bărbatul să nu-şi lase nevasta.
1Cor	7	12	Celorlalţi le zic eu, nu Domnul: Dacă un frate are o nevastă necredincioasă, şi ea voieşte să trăiască înainte cu el, să nu se despartă de ea.
1Cor	7	13	Şi dacă o femeie are un bărbat necredincios, şi el voieşte să trăiască înainte cu ea, să nu se despartă de bărbatul ei.
1Cor	7	14	Căci bărbatul necredincios este sfinţit prin nevasta credincioasă şi nevasta necredincioasă este sfinţită prin fratele; altmintrelea, copiii voştri ar fi necuraţi, pe cînd acum sînt sfinţi.
1Cor	7	15	Dacă cel necredincios vrea să se despartă, să se despartă; în împrejurarea aceasta, fratele sau sora nu sînt legaţi: Dumnezeu ne-a chemat să trăim în pace.
1Cor	7	16	Căci ce ştii tu, nevastă, dacă îţi vei mîntui bărbatul? Sau ce ştii tu, bărbate, dacă îţi vei mîntui nevasta?
1Cor	7	17	Încolo, fiecare să rămînă în starea în care l-a aşezat Domnul, şi în care l-a chemat Dumnezeu. Aceasta este rînduiala pe care am aşezat-o în toate Bisericile.
1Cor	7	18	Dacă cineva a fost chemat pe cînd era tăiat împrejur, să rămînă tăiat împrejur. Dacă cineva a fost chemat pe cînd era netăiat împrejur, să nu se taie împrejur.
1Cor	7	19	Tăierea împrejur nu este nimic, şi netăierea împrejur nu este nimic, ci păzirea poruncilor lui Dumnezeu.
1Cor	7	20	Fiecare să rămînă în chemarea pe care o avea cînd a fost chemat.
1Cor	7	21	Ai fost chemat cînd erai rob? Să nu te nelinişteşti de lucrul acesta; dar dacă poţi să ajungi slobod, foloseşte-te.
1Cor	7	22	Căci robul chemat în Domnul, este un slobozit al Domnului. Tot aşa, cel slobod, care a fost chemat, este un rob al lui Hristos.
1Cor	7	23	Voi aţi fost cumpăraţi cu un preţ. Nu vă faceţi dar robi oamenilor.
1Cor	7	24	Fiecare, fraţilor, să rămînă cu Dumnezeu în starea în care era cînd a fost chemat.
1Cor	7	25	Cît despre fecioare, n’am o poruncă din partea Domnului. Le dau însă un sfat, ca unul care am căpătat dela Domnul harul să fiu vrednic de crezare.
1Cor	7	26	Iată dar ce cred eu că este bine, avînd în vedere strîmtorarea de acum: este bine pentru fiecare să rămînă aşa cum este.
1Cor	7	27	Eşti legat de o nevastă? Nu căuta să fii deslegat. Nu eşti legat de o nevastă? Nu căuta nevastă.
1Cor	7	28	Însă, dacă te însori, nu păcătuieşti. Dacă fecioara se mărită, nu păcătuieşte. Dar fiinţele acestea vor avea necazuri pămînteşti, şi eu aş vrea să vi le cruţ.
1Cor	7	29	Iată ce vreau să spun, fraţilor: de acum vremea s’a scurtat. Spun lucrul acesta, pentruca ceice au neveste, să fie ca şi cum n’ar avea;
1Cor	7	30	cei ce plîng, ca şi cum n’ar plînge; cei ce se bucură ca şi cum nu s’ar bucura; cei ce cumpără, ca şi cum n’ar stăpîni;
1Cor	7	31	cei ce se folosesc de lumea aceasta, ca şi cum nu s’ar folosi de ea; căci chipul lumii acesteia trece.
1Cor	7	32	Dar eu aş vrea ca voi să fiţi fără griji. Cine nu este însurat, se îngrijeşte de lucrurile Domnului, cum ar putea să placă Domnului.
1Cor	7	33	Dar cine este însurat, se îngrijeşte de lucrurile lumii, cum să placă nevestei.
1Cor	7	34	Tot aşa, între femeia măritată şi fecioară este o deosebire: cea nemăritată se îngrijeşte de lucrurile Domnului, ca să fie sfîntă şi cu trupul şi cu duhul; iar cea măritată se îngrijeşte de lucrurile lumii, cum să placă bărbatului ei.
1Cor	7	35	Vă spun lucrul acesta pentru binele vostru, nu ca să vă prind într’un laţ, ci pentru ceeace este frumos, şi ca să puteţi sluji Domnului fără piedici.
1Cor	7	36	Dacă crede cineva că este ruşinos pentru fata lui să treacă de floarea vîrstei, şi nevoia cere aşa, să facă ce vrea: nu păcătuieşte; să se mărite.
1Cor	7	37	Dar cine a luat o hotărîre tare, şi nu este nevoit ci este slobod să lucreze cum vrea, şi a hotărît în inima lui să-şi păstreze pe fiică-sa fecioară, face bine.
1Cor	7	38	Astfel, cine îşi mărită fata, bine face, şi cine n’o mărită, mai bine face.
1Cor	7	39	O femeie măritată este legată de lege cîtă vreme îi trăieşte bărbatul; dar dacă-i moare bărbatul, este slobodă să se mărite cu cine vrea; numai în Domnul.
1Cor	7	40	Dar, după părerea mea, va fi mai fericită dacă rămîne aşa cum este. Şi cred că şi eu am Duhul lui Dumnezeu.
------------------------1 Corinteni, capitolul 8
1Cor	8	1	În ce priveşte lucrurile jertfite idolilor, ştim că toţi avem cunoştinţă.Dar cunoştinţa îngîmfă pe cînd dragostea zideşte.
1Cor	8	2	Dacă crede cineva că ştie ceva, încă n’a cunoscut cum trebuie să cunoască.
1Cor	8	3	Dar dacă iubeşte cineva pe Dumnezeu, este cunoscut de Dumnezeu.
1Cor	8	4	Deci, cît despre mîncarea lucrurilor jertfite idolilor, ştim că în lume un idol este tot una cu nimic, şi că nu este decît un singur Dumnezeu.
1Cor	8	5	Căci chiar dacă ar fi aşa numiţi „dumnezei“, fie în cer, fie pe pămînt (cum şi sînt în adevăr mulţi „dumnezei“ şi mulţi „domni“),
1Cor	8	6	totuş pentru noi nu este decît un singur Dumnezeu: Tatăl, dela care vin toate lucrurile şi pentru care trăim şi noi, şi un singur Domn: Isus Hristos, prin care sînt toate lucrurile şi prin El şi noi.
1Cor	8	7	Dar nu toţi au cunoştinţa aceasta. Ci unii, fiind obicinuiţi pînă acum cu idolul, mănîncă un lucru ca fiind jertfit unui idol; şi cugetul lor, care este slab, este întinat.
1Cor	8	8	Dar nu carnea ne face pe noi plăcuţi lui Dumnezeu: nu cîştigăm nimic dacă mîncăm din ea, şi nu perdem nimic dacă nu mîncăm.
1Cor	8	9	Luaţi seama însă ca nu cumva această slobozenie a voastră să ajungă o piatră de poticnire pentru cei slabi.
1Cor	8	10	Căci dacă te vede cineva pe tine, care ai cunoştinţă, că şezi la masă într’un templu de idoli, cugetul lui, care este slab, nu-l va împinge pe el să mănînce din lucrurile jertfite idolilor?
1Cor	8	11	Şi astfel, el, care este slab, va pieri din pricina acestei cunoştinţe a ta: el, fratele, pentru care a murit Hristos!
1Cor	8	12	Dacă păcătuiţi astfel împotriva fraţilor, şi le răniţi cugetul lor slab, păcătuiţi împotriva lui Hristos.
1Cor	8	13	De aceea, dacă o mîncare face pe fratele meu să păcătuiască, nu voi mînca niciodată carne, ca să nu fac pe fratele meu să păcătuiască.
------------------------1 Corinteni, capitolul 9
1Cor	9	1	Nu sînt eu slobod? Nu sînt eu apostol? N’am văzut eu pe Isus, Domnul nostru? Nu sînteţi voi lucrul meu în Domnul?
1Cor	9	2	Dacă nu sînt apostol pentru alţii, sînt măcar pentru voi; căci voi sînteţi pecetea apostoliei mele în Domnul.
1Cor	9	3	Iată răspunsul meu de apărare împotriva celor ce mă cercetează.
1Cor	9	4	N’avem dreptul să mîncăm şi să bem?
1Cor	9	5	N’avem dreptul să ducem cu noi o soră, care să fie nevasta noastră, cum fac ceilalţi apostoli, şi fraţii Domnului, şi Chifa?
1Cor	9	6	Ori numai eu şi Barnaba n’avem dreptul să nu lucrăm?
1Cor	9	7	Cine merge la război pe cheltuiala sa? Cine sădeşte o vie, şi nu mănîncă din rodul ei? Cine paşte o turmă, şi nu mănîncă din laptele turmei?
1Cor	9	8	Lucrurile acestea le spun după felul oamenilor? Nu le spune şi Legea?
1Cor	9	9	În adevăr, în Legea lui Moise este scris: „Să nu legi gura boului care treieră grîul!“ Pe boi îi are în vedere Dumnezeu aici?
1Cor	9	10	Sau vorbeşte El înadins pentru noi? Da, pentru noi a fost scris astfel; căci cine ară, trebuie să are cu nădejde, şi cine treieră grîul, trebuie să-l treiere cu nădejdea că va avea parte de el.
1Cor	9	11	Dacă am sămănat printre voi bunurile duhovniceşti, mare lucru este dacă vom secera bunurile voastre vremelnice?
1Cor	9	12	Dacă se bucură alţii de acest drept asupra voastră, nu ni se cade cu mult mai mult nouă? Dar noi nu ne-am folosit de dreptul acesta; ci răbdăm totul, ca să nu punem vreo piedică Evangheliei lui Hristos.
1Cor	9	13	Nu ştiţi că cei ce îndeplinesc slujbele sfinte, sînt hrăniţi din lucrurile dela Templu, şi că cei ce slujesc altarului, au parte dela altar?
1Cor	9	14	Tot aşa, Domnul a rînduit ca cei ce propovăduiesc Evanghelia, să trăiască din Evanghelie.
1Cor	9	15	Dar eu nu m’am folosit de niciunul din aceste drepturi. Şi nu vă scriu aceste lucruri ca să cer să se facă aşa cu mine; căci aş vrea mai bine să mor decît să-mi ia cineva pricina mea de laudă.
1Cor	9	16	Dacă vestesc Evanghelia, nu este pentru mine o pricină de laudă, căci trebuie s’o vestesc; şi vai de mine, dacă nu vestesc Evanghelia!
1Cor	9	17	Dacă fac lucrul acesta de bună voie, am o răsplată. Chiar dacă-l fac de silă, este o isprăvnicie care mi-a fost încredinţată.
1Cor	9	18	Care este atunci răsplata mea? Este să vestesc fără plată Evanghelia, pe care o vestesc, şi să nu mă folosesc de dreptul meu în Evanghelie.
1Cor	9	19	Căci, măcar că sînt slobod faţă de toţi, m’am făcut robul tuturor, ca să cîştig pe cei mai mulţi.
1Cor	9	20	Cu Iudeii, m’am făcut ca un Iudeu, ca să cîştig pe Iudei; cu ceice sînt supt Lege, m’am făcut ca şi cînd aş fi fost supt Lege (măcar că nu sînt supt Lege), ca să cîştig pe ceice sînt supt Lege;
1Cor	9	21	cu ceice sînt fără Lege, m’am făcut ca şi cum aş fi fost fără lege (măcar că nu sînt fără o lege a lui Dumnezeu, ci sînt supt legea lui Hristos), ca să cîştig pe cei fără lege.
1Cor	9	22	Am fost slab cu cei slabi, ca să cîştig pe cei slabi. M’am făcut tuturor totul, ca, oricum, să mîntuiesc pe unii din ei.
1Cor	9	23	Fac totul pentru Evanghelie, ca să am şi eu parte de ea.
1Cor	9	24	Nu ştiţi că ceice aleargă în locul de alergare, toţi aleargă, dar numai unul capătă premiul? Alergaţi dar în aşa fel ca să căpătaţi premiul!
1Cor	9	25	Toţi ceice se luptă la jocurile de obşte, se supun la tot felul de înfrînări. Şi ei fac lucrul acesta ca să capete o cunună, care se poate vesteji: noi să facem lucrul acesta pentru o cunună, care nu se poate vesteji.
1Cor	9	26	Eu,deci, alerg, dar nu ca şi cum n’aş şti încotro alerg. Mă lupt cu pumnul, dar nu ca unul care loveşte în vînt.
1Cor	9	27	Ci mă port aspru cu trupul meu, şi-l ţin în stăpînire, ca nu cumva, dupăce am propovăduit altora, eu însumi să fiu lepădat.
------------------------1 Corinteni, capitolul 10
1Cor	10	1	Fraţilor, nu vreau să nu ştiţi că părinţii noştri toţi au fost supt nor, toţi au trecut prin mare,
1Cor	10	2	toţi au fost botezaţi în nor şi în mare, pentru Moise;
1Cor	10	3	toţi au mîncat aceeaş mîncare duhovnicească,
1Cor	10	4	şi toţi au băut aceeaş băutură duhovnicească, pentrucă beau dintr’o stîncă duhovnicească ce venea după ei; şi stînca era Hristos.
1Cor	10	5	Totuş cei mai mulţi dintre ei, n’au fost plăcuţi lui Dumnezeu, căci au pierit în pustie.
1Cor	10	6	Şi aceste lucruri s’au întîmplat ca să ne slujească nouă drept pilde, pentruca să nu poftim după lucruri rele, cum au poftit ei.
1Cor	10	7	Să nu fiţi închinători la idoli, ca unii dintre ei, după cum este scris: „Poporul a şezut să mănînce şi să bea; şi s’au sculat să joace.“
1Cor	10	8	Să nu curvim, cum au făcut unii din ei, aşa că într-o singură zi au căzut douăzeci şi trei de mii.
1Cor	10	9	Să nu ispitim pe Domnul, cum L-au ispitit unii din ei, cari au pierit prin şerpi.
1Cor	10	10	Să nu cîrtiţi, cum au cîrtit unii din ei, cari au fost nimiciţi de Nimicitorul.
1Cor	10	11	Aceste lucruri li s’au întîmplat ca să ne slujească drept pilde, şi au fost scrise pentru învăţătura noastră, peste cari au venit sfîrşiturile veacurilor.
1Cor	10	12	Astfel dar, cine crede că stă în picioare, să ia seama să nu cadă.
1Cor	10	13	Nu v’a ajuns nici o ispită, care să nu fi fost potrivită cu puterea omenească. Şi Dumnezeu, care este credincios, nu va îngădui să fiţi ispitiţi peste puterile voastre; ci, împreună cu ispita, a pregătit şi mijlocul să ieşiţi din ea, ca s’o puteţi răbda.
1Cor	10	14	De aceea, prea iubiţii mei, fugiţi de închinarea la idoli.
1Cor	10	15	Vă vorbesc ca unor oameni cu judecată: judecaţi voi singuri ce spun.
1Cor	10	16	Paharul binecuvîntat, pe care-l binecuvîntăm, nu este el împărtăşirea cu sîngele lui Hristos? Pînea, pe care o frîngem, nu este ea împărtăşirea cu trupul lui Hristos?
1Cor	10	17	Avînd în vedere că este o pîne, noi, cari sîntem mulţi, sîntem un trup; căci toţi luăm o parte din aceeaş pîne.
1Cor	10	18	Uitaţi-vă la Israelul după trup: cei ce mănîncă jertfele, nu sînt ei în împărtăşire cu altarul?
1Cor	10	19	Deci ce zic eu? Că un lucru jertfit idolilor, este ceva? Sau că un idol este ceva?
1Cor	10	20	Dimpotrivă, eu zic că ce jerfesc Neamurile, jertfesc dracilor, şi nu lui Dumnezeu. Şi eu nu vreau ca voi să fiţi în împărtăşire cu dracii.
1Cor	10	21	Nu puteţi bea paharul Domnului şi paharul dracilor; nu puteţi lua parte la masa Domnului şi la masa dracilor.
1Cor	10	22	Sau vrem să întărîtăm pe Domnul la gelozie? Sîntem noi mai tari decît El?
1Cor	10	23	Toate lucrurile sînt îngăduite, dar nu toate sînt de folos. Toate lucrurile sînt îngăduite, dar nu toate zidesc.
1Cor	10	24	Nimeni să nu-şi caute folosul lui, ci fiecare să caute folosul altuia.
1Cor	10	25	Să mîncaţi din tot ce se vinde pe piaţă, fără să cercetaţi ceva din pricina cugetului.
1Cor	10	26	Căci „al Domnului este pămîntul şi tot ce cuprinde el.“
1Cor	10	27	Dacă vă pofteşte un necredincios la o masă, şi voiţi să vă duceţi, să mîncaţi din tot ce vă pune înainte, fără să cercetaţi ceva din pricina cugetului.
1Cor	10	28	Dar dacă vă spune cineva: „Lucrul acesta a fost jertfit idolilor“, să nu mîncaţi, din pricina celui ce v’a înştiinţat şi din pricina cugetului; căci „al Domnului este pămîntul şi tot ce cuprinde el.“
1Cor	10	29	Vorbesc aici nu de cugetul vostru, ci de cugetul altuia. Căci dece să fie judecată slobozenia mea de cugetul altuia?
1Cor	10	30	Dacă mănînc, aducînd mulţămiri, de ce să fiu vorbit de rău pentru un lucru, pentru care mulţămesc?
1Cor	10	31	Deci, fie că mîncaţi, fie că beţi, fie că faceţi altceva: să faceţi totul pentru slava lui Dumnezeu.
1Cor	10	32	Să nu fiţi pricină de păcătuire nici pentru Iudei, nici pentru Greci, nici pentru Biserica lui Dumnezeu.
1Cor	10	33	După cum mă silesc şi eu în toate lucrurile să plac tuturor, căutînd nu folosul meu, ci al celor mai mulţi, ca să fie mîntuiţi.
------------------------1 Corinteni, capitolul 11
1Cor	11	1	Călcaţi pe urmele mele, întrucît şi eu calc pe urmele lui Hristos.
1Cor	11	2	Vă laud că în toate privinţele vă aduceţi aminte de mine, şi că ţineţi învăţăturile întocmai cum vi le-am dat.
1Cor	11	3	Dar vreau să ştiţi că Hristos este Capul oricărui bărbat; că bărbatul este capul femeii, şi că Dumnezeu este capul lui Hristos.
1Cor	11	4	Orice bărbat, care se roagă sau prooroceşte cu capul acoperit, îşi necinsteşte Capul său.
1Cor	11	5	Dimpotrivă, orice femeie care se roagă sau prooroceşte cu capul desvălit, îşi necinsteşte capul ei, pentrucă este ca una care ar fi rasă.
1Cor	11	6	Dacă o femeie nu se învăleşte, să se şi tundă! Iar, dacă este ruşine pentru o femeie să fie tunsă ori rasă, să se învălească.
1Cor	11	7	Bărbatul nu este dator să-şi acopere capul, pentrucă el este chipul şi slava lui Dumnezeu, pe cînd femeia este slava bărbatului.
1Cor	11	8	În adevăr, nu bărbatul a fost luat din femeie, ci femeia din bărbat;
1Cor	11	9	şi nu bărbatul a fost făcut pentru femeie, ci femeia pentru bărbat.
1Cor	11	10	De aceea femeia, din pricina îngerilor, trebuie să aibă pe cap un semn al stăpînirii ei.
1Cor	11	11	Totuş, în Domnul, femeia nu este fără bărbat, nici bărbatul fără femeie.
1Cor	11	12	Căci dacă femeia este din bărbat, tot aşa şi bărbatul prin femeie, şi toate sînt dela Dumnezeu.
1Cor	11	13	Judecaţi voi singuri: este cuviincios ca o femeie să se roage lui Dumnezeu desvălită?
1Cor	11	14	Nu vă învaţă chiar şi firea că este ruşine pentru un bărbat să poarte părul lung,
1Cor	11	15	pe cînd pentru o femeie este o podoabă să poarte părul lung?Pentru că părul i-a fost dat ca învălitoare a capului.
1Cor	11	16	Dacă iubeşte cineva cearta de vorbe, noi n’avem un astfel de obicei şi nici Bisericile lui Dumnezeu.
1Cor	11	17	Vă dau aceste învăţături, dar nu vă laud pentrucă vă adunaţi laolaltă nu ca să vă faceţi mai buni, ci ca să vă faceţi mai răi.
1Cor	11	18	Mai întîi de toate, aud că atunci cînd veniţi la adunare, între voi sînt desbinări. Şi în parte o cred,
1Cor	11	19	căci trebuie să fie şi partide între voi, ca să iasă la lumină cei găsiţi buni.
1Cor	11	20	Cînd vă adunaţi dar în acelaş loc, nu este cu putinţă să mîncaţi cina Domnului.
1Cor	11	21	Fiindcă atunci cînd staţi la masă, fiecare se grăbeşte să-şi ia cina adusă de el, înaintea altuia; aşa că unul este flămînd, iar altul este beat.
1Cor	11	22	Ce? N’aveţi case pentruca să mîncaţi şi să beţi acolo? Sau dispreţuiţi Biserica lui Dumnezeu, şi vreţi să faceţi de ruşine pe cei ce n’au nimic? Ce să vă zic? Să vă laud? În privinţa aceasta nu vă laud.
1Cor	11	23	Căci am primit dela Domnul ce v’am învăţat; şi anume că, Domnul Isus, în noaptea în care a fost vîndut, a luat o pîne.
1Cor	11	24	Şi, după ce a mulţămit lui Dumnezeu, a frînt-o, şi a zis: „Luaţi, mîncaţi; acesta este trupul Meu, care se frînge pentru voi; să faceţi lucrul acesta spre pomenirea Mea.“
1Cor	11	25	Tot astfel, după cină, a luat paharul, şi a zis: „Acest pahar este legămîntul cel nou în sîngele Meu; să faceţi lucrul acesta spre pomenirea Mea, oridecîte ori veţi bea din el.“
1Cor	11	26	Pentrucă, oridecîteori mîncaţi din pînea aceasta şi beţi din paharul acesta, vestiţi moartea Domnului, pînă va veni El.
1Cor	11	27	De aceea, oricine mănîncă pînea aceasta sau bea paharul Domnului în chip nevrednic, va fi vinovat de trupul şi sîngele Domnului.
1Cor	11	28	Fiecare să se cerceteze dar pe sine însuş, şi aşa să mănînce din pînea aceasta şi să bea din paharul acesta.
1Cor	11	29	Căci cine mănîncă şi bea, îşi mănîncă şi bea osînda lui însuş, dacă nu deosebeşte trupul Domnului.
1Cor	11	30	Din pricina aceasta sînt între voi mulţi neputincioşi şi bolnavi, şi nu puţini dorm.
1Cor	11	31	Dacă ne-am judeca singuri, n’am fi judecaţi.
1Cor	11	32	Dar cînd sîntem judecaţi, sîntem pedepsiţi de Domnul, ca să nu fim osîndiţi odată cu lumea.
1Cor	11	33	Astfel, fraţii mei, cînd vă adunaţi să mîncaţi, aşteptaţi-vă unii pe alţii.
1Cor	11	34	Dacă-i este foame cuiva, să mănînce acasă, pentruca să nu vă adunaţi spre osîndă.Celelate lucruri le voi rîndui cînd voi veni.
------------------------1 Corinteni, capitolul 12
1Cor	12	1	În ce priveşte darurile duhovniceşti, fraţilor, nu voiesc să fiţi în necunoştinţă.
1Cor	12	2	Cînd eraţi păgîni, ştiţi că vă duceaţi la idolii cei muţi, după cum eraţi călăuziţi.
1Cor	12	3	De aceea vă spun că nimeni, dacă vorbeşte prin Duhul lui Dumnezeu, nu zice: „Isus să fie anatema!“ Şi nimeni nu poate zice: „Isus este Domnul“, decît prin Duhul Sfînt.
1Cor	12	4	Sînt felurite daruri, dar este acelaş Duh;
1Cor	12	5	sînt felurite slujbe, dar este acelaş Domn;
1Cor	12	6	sînt felurite lucrări,dar este acelaş Dumnezeu, care lucrează totul în toţi.
1Cor	12	7	Şi fiecăruia i se dă arătarea Duhului spre folosul altora.
1Cor	12	8	De pildă, unuia îi este dat, prin Duhul, să vorbească despre înţelepciune; altuia, să vorbească despre cunoştinţă, datorită aceluiaş Duh;
1Cor	12	9	altuia credinţa, prin acelaş Duh; altuia, darul tămăduirilor, prin acelaş Duh;
1Cor	12	10	altuia, puterea să facă minuni; altuia, proorocia; altuia, deosebirea duhurilor; altuia, felurite limbi; şi altuia, tîlmăcirea limbilor.
1Cor	12	11	Dar toate aceste lucruri le face unul şi acelaş Duh, care dă fiecăruia în parte, cum voieşte.
1Cor	12	12	Căci, după cum trupul este unul şi are multe mădulare, şi după cum toate mădularele trupului, măcar că sînt mai multe, sînt un singur trup, – tot aşa este şi Hristos.
1Cor	12	13	Noi toţi, în adevăr, am fost botezaţi de un singur Duh, ca să alcătuim un singur trup, fie Iudei, fie Greci, fie robi, fie slobozi; şi toţi am fost adăpaţi dintr’un singur Duh.
1Cor	12	14	Astfel, trupul nu este un singur mădular, ci mai multe.
1Cor	12	15	Dacă piciorul ar zice: „Fiindcă nu sînt mînă, nu sînt din trup“, – nu este pentru aceasta din trup?
1Cor	12	16	Şi dacă urechea ar zice: „Fiindcă nu sînt ochi, nu sînt din trup“ – nu este pentru aceasta din trup?
1Cor	12	17	Dacă tot trupul ar fi ochi, unde ar fi auzul? Dacă totul ar fi auz, unde ar fi mirosul?
1Cor	12	18	Acum dar Dumnezeu a pus mădularele în trup, pe fiecare aşa cum a voit El.
1Cor	12	19	Dacă toate ar fi un singur mădular, unde ar fi trupul?
1Cor	12	20	Fapt este că sînt mai multe mădulare, dar un singur trup.
1Cor	12	21	Ochiul nu poate zice mînii: „N’am trebuinţă de tine“; nici capul nu poate zice picioarelor: „N’am trebuinţă de voi.“
1Cor	12	22	Ba mai mult, mădularele trupului, cari par mai slabe, sînt de neapărată trebuinţă.
1Cor	12	23	Şi părţile trupului, cari par vrednice de mai puţină cinste, le îmbrăcăm cu mai multă podoabă. Aşa că părţile mai puţin frumoase ale trupului nostru capătă mai multă frumuseţă,
1Cor	12	24	pe cînd cele frumoase n’au nevoie să fie împodobite. Dumnezeu a întocmit trupul în aşa fel ca să dea mai multă cinste mădularelor lipsite de cinste:
1Cor	12	25	pentru ca să nu fie nici o desbinare în trup: ci mădularele să îngrijească deopotrivă unele de altele.
1Cor	12	26	Şi dacă sufere un mădular, toate mădularele sufăr împreună cu el; dacă este preţuit un mădular, toate mădularele se bucură împreună cu el.
1Cor	12	27	Voi sînteţi trupul lui Hristos, şi fiecare, în parte, mădularele lui.
1Cor	12	28	Şi Dumnezeu a rînduit în Biserică, întîi, apostoli; al doilea, prooroci; al treilea, învăţători; apoi, pe ceice au darul minunilor; apoi pe cei ce au darul tămăduirilor, ajutorărilor, cîrmuirilor, şi vorbirii în felurite limbi.
1Cor	12	29	Oare toţi sînt apostoli? Toţi sînt prooroci? Toţi sînt învăţători? Toţi sînt făcători de minuni?
1Cor	12	30	Toţi au darul tămăduirilor? Toţi vorbesc în alte limbi? Toţi tălmăcesc?
1Cor	12	31	Umblaţi dar după darurile cele mai bune. Şi vă voi arăta o cale nespus mai bună.
------------------------1 Corinteni, capitolul 13
1Cor	13	1	Chiar dacă aş vorbi în limbi omeneşti şi îngereşti, şi n’aş avea dragoste, sînt o aramă sunătoare sau un chimval zîngănitor.
1Cor	13	2	Şi chiar dacă aş avea darul proorociei, şi aş cunoaşte toate tainele şi toată ştiinţa; chiar dacă aş avea toată credinţa aşa încît să mut şi munţii, şi n’aş avea dragoste, nu sînt nimic.
1Cor	13	3	Şi chiar dacă mi-aş împărţi toată averea pentru hrana săracilor, chiar dacă mi-aş da trupul să fie ars, şi n’aş avea dragoste, nu-mi foloseşte la nimic.
1Cor	13	4	Dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate: dragostea nu pizmuieşte; dragostea nu se laudă, nu se umflă de mîndrie,
1Cor	13	5	nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său, nu se mînie, nu se gîndeşte la rău,
1Cor	13	6	nu se bucură de neleguire, ci se bucură de adevăr,
1Cor	13	7	acopere totul, crede totul, nădăjduieşte totul, sufere totul.
1Cor	13	8	Dragostea nu va pieri niciodată. Proorociile se vor sfîrşi; limbile vor înceta; cunoştinţa va avea sfîrşit.
1Cor	13	9	Căci cunoaştem în parte, şi proorocim în parte;
1Cor	13	10	dar cînd va veni ce este desăvîrşit, acest „în parte“ se va sfîrşi.
1Cor	13	11	Cînd eram copil, vorbeam ca un copil, simţeam ca un copil, gîndeam ca un copil; cînd m’am făcut om mare, am lepădat ce era copilăresc.
1Cor	13	12	Acum, vedem ca într’o oglindă, în chip întunecos; dar atunci, vom vedea faţă în faţă. Acum, cunosc în parte; dar atunci, voi cunoaşte deplin, aşa cum am fost şi eu cunoscut pe deplin.
1Cor	13	13	Acum dar rămîn aceste trei: credinţa, nădejdea şi dragostea; dar cea mai mare dintre ele este dragostea.
------------------------1 Corinteni, capitolul 14
1Cor	14	1	Urmăriţi dragostea. Umblaţi şi după darurile duhovniceşti, dar mai ales să proorociţi.
1Cor	14	2	În adevăr, cine vorbeşte în altă limbă, nu vorbeşte oamenilor, ci lui Dumnezeu; căci nimeni nu-l înţelege, şi, cu duhul, el spune taine.
1Cor	14	3	Cine prooroceşte, dimpotrivă, vorbeşte oamenilor, spre zidire, sfătuire şi mîngîiere.
1Cor	14	4	Cine vorbeşte în altă limbă, se zideşte pe sine însuş; dar cine prooroceşte, zideşte sufleteşte Biserica.
1Cor	14	5	Aş dori ca toţi să vorbiţi în alte limbi, dar mai ales să proorociţi. Cine prooroceşte, este mai mare decît cine vorbeşte în alte limbi; afară numai dacă tîlmăceşte aceste limbi, pentruca să capete Biserica zidire sufletească.
1Cor	14	6	În adevăr, fraţilor, de ce folos v’aş fi eu, dacă aş veni la voi vorbind în alte limbi, şi dacă cuvîntul meu nu v’ar aduce nici descoperire, nici cunoştinţă, nici proorocie, nici învăţătură?
1Cor	14	7	Chiar şi lucrurile neînsufleţite, cari dau un sunet, fie un fluier sau o alăută: dacă nu dau sunete desluşite, cine va cunoaşte ce se cîntă cu fluierul sau cu alăuta?
1Cor	14	8	Şi dacă trîmbiţa dă un sunet încurcat, cine se va pregăti de luptă?
1Cor	14	9	Tot aşa şi voi, dacă nu rostiţi cu limba o vorbă înţeleasă, cum se va pricepe ce spuneţi? Atunci parcă aţi vorbi în vînt.
1Cor	14	10	Sînt multe feluri de limbi în lume, totuş niciuna din ele nu este fără sunete înţelese.
1Cor	14	11	Dar dacă nu cunosc înţelesul sunetului, voi fi un străin pentru cel ce vorbeşte, şi cel ce vorbeşte, va fi un străin pentru mine.
1Cor	14	12	Tot aşa şi voi, fiindcă rîvniţi după daruri duhovniceşti, să căutaţi să le aveţi din belşug, în vederea zidirii sufleteşti a Bisericii.
1Cor	14	13	De aceea, cine vorbeşte în altă limbă, să se roage să aibă şi darul s’o tălmăcească.
1Cor	14	14	Fiindcă, dacă mă rog în altă limbă, duhul meu se roagă, dar mintea mea este fără rod.
1Cor	14	15	Ce este de făcut atunci? Mă voi ruga cu duhul, dar mă voi ruga şi cu mintea; voi cînta cu duhul, dar voi cînta şi cu mintea.
1Cor	14	16	Altmintrelea, dacă aduci mulţămiri cu duhul, cum va răspunde „Amin“ la mulţămirile, pe cari le aduci tu, cel lipsit de daruri, cînd el nu ştie ce spui?
1Cor	14	17	Negreşit, tu mulţămeşti lui Dumnezeu foarte frumos, dar celălalt nu rămîne zidit sufleteşte.
1Cor	14	18	Mulţămesc lui Dumnezeu că eu vorbesc în alte limbi mai mult decît voi toţi.
1Cor	14	19	Dar în Biserică, voiesc mai bine să spun cinci cuvinte înţelese, ca să învăţ şi pe alţii, decît să spun zece mii de cuvinte în altă limbă.
1Cor	14	20	Fraţilor, nu fiţi copii la minte; ci, la răutate, fiţi prunci; iar la minte, fiţi oameni mari.
1Cor	14	21	În Lege este scris: „Voi vorbi norodului acestuia prin altă limbă şi prin buze străine; şi nici aşa nu Mă vor asculta, zice Domnul.“
1Cor	14	22	Prin urmare, limbile sînt un semn nu pentru cei credincioşi, ci pentru cei necredincioşi. Proorocia, dimpotrivă, este un semn nu pentru cei necredincioşi, ci pentru cei credincioşi.
1Cor	14	23	Deci, dacă s’ar aduna toată Biserica la un loc, şi toţi ar vorbi în alte limbi, şi ar intra şi de cei fără daruri, sau necredincioşi, n’ar zice ei că sînteţi nebuni?
1Cor	14	24	Dar dacă toţi proorocesc, şi intră vreun necredincios sau vreunul fără daruri, el este încredinţat de toţi, este judecat de toţi.
1Cor	14	25	Tainele inimii lui sînt descoperite, aşa că va cădea cu faţa la pămînt, se va închina lui Dumnezeu, şi va mărturisi că, în adevăr, Dumnezeu este în mijlocul vostru.
1Cor	14	26	Ce este de făcut atunci, fraţilor? Cînd vă adunaţi laolaltă, dacă unul din voi are o cîntare, altul o învăţătură, altul o descoperire, altul o vorbă în altă limbă, altul o tălmăcire, toate să se facă spre zidirea sufletească.
1Cor	14	27	Dacă sînt unii, cari vorbesc în altă limbă, să vorbească numai cîte doi sau cel mult trei, fiecare la rînd: şi unul să tălmăcească.
1Cor	14	28	Dacă nu este cine să tălmăcească, să tacă în Biserică, şi să-şi vorbească numai lui însuş şi lui Dumnezeu.
1Cor	14	29	Cît despre prooroci, să vorbească doi sau trei, şi ceilalţi să judece.
1Cor	14	30	Şi dacă este făcută o descoperire unuia care şade jos, cel dintîi să tacă.
1Cor	14	31	Fiindcă puteţi să proorociţi toţi, dar unul după altul, pentruca toţi să capete învăţătură şi toţi să fie îmbărbătaţi.
1Cor	14	32	Duhurile proorocilor sînt supuse proorocilor;
1Cor	14	33	căci Dumnezeu nu este un Dumnezeu al neorînduielii, ci al păcii, ca în toate Bisericile sfinţilor.
1Cor	14	34	Femeile să tacă în adunări, căci lor nu le este îngăduit să ia cuvîntul în ele, ci să fie supuse, cum zice şi Legea.
1Cor	14	35	Dacă voiesc să capete învăţătură asupra unui lucru, să întrebe pe bărbaţii lor acasă; căci este ruşine pentru o femeie să vorbească în Biserică.
1Cor	14	36	Ce? Dela voi a pornit Cuvîntul lui Dumnezeu? Sau numai pînă la voi a ajuns el?
1Cor	14	37	Dacă crede cineva că este prooroc sau însuflat de Dumnezeu, să înţeleagă că ce vă scriu eu, este o poruncă a Domnului.
1Cor	14	38	Şi dacă cineva nu înţelege, să nu înţeleagă!
1Cor	14	39	Astfel, deci, fraţilor, rîvniţi după proorocire, fără să împedecaţi vorbirea în alte limbi.
1Cor	14	40	Dar toate să se facă în chip cuviincios şi cu rînduială.
------------------------1 Corinteni, capitolul 15
1Cor	15	1	Vă fac cunoscut, fraţilor Evanghelia, pe care v’am propovăduit-o, pe care aţi primit-o, în care aţi rămas,
1Cor	15	2	şi prin care sînteţi mîntuiţi, dacă o ţineţi aşa după cum v’am propovăduit-o; altfel, degeaba aţi crezut.
1Cor	15	3	V’am învăţat înainte de toate, aşa cum am primit şi eu: că Hristos a murit pentru păcatele noastre, după Scripturi;
1Cor	15	4	că a fost îngropat şi a înviat a treia zi, după Scripturi;
1Cor	15	5	şi că S’a arătat lui Chifa, apoi celor doisprezece.
1Cor	15	6	După aceea S’a arătat la peste cinci sute de fraţi deodată, dintre cari cei mai mulţi sînt încă în viaţă, iar unii au adormit.
1Cor	15	7	În urmă s’a arătat lui Iacov, apoi tuturor apostolilor.
1Cor	15	8	După ei toţi, ca unei stîrpituri, mi s’a arătat şi mie.
1Cor	15	9	Căci eu sînt cel mai neînsemnat dintre apostoli; nu sînt vrednic să port numele de apostol, fiindcă am prigonit Biserica lui Dumnezeu.
1Cor	15	10	Prin harul lui Dumnezeu sînt ce sînt. Şi harul Lui faţă de mine n’a fost zădarnic; ba încă am lucrat mai mult decît toţi: totuş nu eu, ci harul lui Dumnezeu, care este în mine.
1Cor	15	11	Astfel dar, ori eu, ori ei, noi aşa propovăduim, şi voi aşa aţi crezut.
1Cor	15	12	Iar dacă se propovăduieşte că Hristos a înviat din morţi, cum zic unii dintre voi, că nu este o înviere a morţilor?
1Cor	15	13	Dacă nu este o înviere a morţilor, nici Hristos n’a înviat.
1Cor	15	14	Şi dacă n’a înviat Hristos, atunci propovăduirea noastră este zădarnică, şi zădarnică este şi credinţa voastră.
1Cor	15	15	Ba încă noi sîntem descoperiţi şi ca martori mincinoşi ai lui Dumnezeu; fiindcă, am mărturisit despre Dumnezeu că El a înviat pe Hristos, cînd nu L-a înviat, dacă este adevărat că morţii nu înviază.
1Cor	15	16	Căci, dacă nu înviază morţii, nici Hristos n’a înviat.
1Cor	15	17	Şi dacă n’a înviat Hristos, credinţa voastră este zădarnică, voi sînteţi încă în păcatele voastre,
1Cor	15	18	şi prin urmare şi cei ce au adormit în Hristos, sînt pierduţi.
1Cor	15	19	Dacă numai pentru viaţa aceasta ne-am pus nădejdea în Hristos, atunci sîntem cei mai nenorociţi dintre toţi oamenii!
1Cor	15	20	Dar acum, Hristos a înviat din morţi, pîrga celor adormiţi.
1Cor	15	21	Căci dacă moartea a venit prin om, tot prin om a venit şi învierea morţilor.
1Cor	15	22	Şi după cum toţi mor în Adam, tot aşa, toţi vor învia în Hristos;
1Cor	15	23	dar fiecare la rîndul cetei lui. Hristos este cel dintîi rod; apoi, la venirea Lui, cei ce sînt ai lui Hristos.
1Cor	15	24	În urmă, va veni sfîrşitul, cînd El va da Împărăţia în mînile lui Dumnezeu Tatăl, după ce va fi nimicit orice domnie, orice stăpînire şi orice putere.
1Cor	15	25	Căci trebuie ca El să împărăţească pînă va pune pe toţi vrăjmaşii supt picioarele Sale.
1Cor	15	26	Vrăjmaşul cel din urmă, care va fi nimicit, va fi moartea.
1Cor	15	27	Dumnezeu, în adevăr, „a pus totul supt picioarele Lui“. Dar cînd zice că totul I-a fost supus, se înţelege că afară de Cel ce I-a supus totul.
1Cor	15	28	Şi cînd toate lucrurile Îi vor fi supuse, atunci chiar şi Fiul Se va supune Celui ce I-a supus toate lucrurile, pentruca Dumnezeu să fie totul în toţi.
1Cor	15	29	Altfel, ce ar face cei ce se botează pentru cei morţi? Dacă nu înviază morţii nicidecum, de ce se mai botează ei pentru cei morţi?
1Cor	15	30	Şi de ce sîntem noi în primejdie în orice clipă?
1Cor	15	31	În fiecare zi eu sînt în primejdie de moarte; atît este de adevărat lucrul acesta, fraţilor, cît este de adevărat că am de ce să mă laud cu voi în Hristos Isus, Domnul nostru.
1Cor	15	32	Dacă, vorbind în felul oamenilor, m’am luptat cu fiarele în Efes, care-mi este folosul? Dacă nu înviază morţii, atunci „să mîncăm şi să bem, căci mîne vom muri“.
1Cor	15	33	Nu vă înşelaţi: „Tovărăşiile rele strică obiceiurile bune“.
1Cor	15	34	Veniţi-vă în fire, cum se cuvine, şi nu păcătuiţi! Căci sînt între voi unii, cari nu cunosc pe Dumnezeu: spre ruşinea voastră o spun.
1Cor	15	35	Dar va zice cineva: „Cum înviază morţii? Şi cu ce trup se vor întoarce?“
1Cor	15	36	Nebun ce eşti! Ce sameni tu, nu înviază, dacă nu moare mai întîi.
1Cor	15	37	Şi cînd sameni, sameni nu trupul care va fi, ci doar un grăunte, cum se întîmplă: fie de grîu, fie de altă sămînţă.
1Cor	15	38	Apoi Dumnezeu îi dă un trup, după cum voieşte; şi fiecărei seminţe îi dă un trup al ei.
1Cor	15	39	Nu orice trup este la fel; ci altul este trupul oamenilor, altul este trupul dobitoacelor, altul este trupul păsărilor, altul al peştilor.
1Cor	15	40	Tot aşa, sînt trupuri cereşti şi trupuri pămînteşti; dar alta este strălucirea trupurilor cereşti, şi alta a trupurilor pămînteşti.
1Cor	15	41	Alta este strălucirea soarelui, alta strălucirea lunii, şi alta este strălucirea stelelor; chiar o stea se deosebeşte în strălucire de altă stea.
1Cor	15	42	Aşa este şi învierea morţilor. Trupul este sămănat în putrezire, şi înviază în neputrezire;
1Cor	15	43	este sămănat în ocară, şi înviază în slavă; este sămănat în neputinţă, şi înviază în putere.
1Cor	15	44	Este sămănat trup firesc, şi înviază trup duhovnicesc. Dacă este un trup firesc, este şi un trup duhovnicesc.
1Cor	15	45	De aceea este scris: „Omul dintîi Adam a fost făcut un suflet viu.“ Al doilea Adam a fost făcut un duh dătător de viaţă.
1Cor	15	46	Dar întîi vine nu ce este duhovnicesc, ci ce este firesc; ce este duhovnicesc, vine pe urmă.
1Cor	15	47	Omul dintîi este din pămînt, pămîntesc; omul al doilea este din cer.
1Cor	15	48	Cum este cel pămîntesc, aşa sînt şi cei pămînteşti; cum este Cel ceresc, aşa sînt şi cei cereşti.
1Cor	15	49	Şi după cum am purtat chipul celui pămîntesc, tot aşa vom purta şi chipul Celui ceresc.
1Cor	15	50	Ce spun eu, fraţilor, este că nu poate carnea şi sîngele să moştenească Împărăţia lui Dumnezeu; şi că, putrezirea nu poate moşteni neputrezirea.
1Cor	15	51	Iată, vă spun o taină: nu vom adormi toţi, dar toţi vom fi schimbaţi,
1Cor	15	52	într’o clipă, într’o clipeală din ochi, la cea din urmă trîmbiţă. Trîmbiţa va suna, morţii vor învia nesupuşi putrezirii, şi noi vom fi schimbaţi.
1Cor	15	53	Căci trebuie ca trupul acesta, supus putrezirii, să se îmbrace în neputrezire, şi trupul acesta muritor să se îmbrace în nemurire.
1Cor	15	54	Cînd trupul acesta supus putrezirii, se va îmbrăca în neputrezire, şi trupul acesta muritor se va îmbrăca în nemurire, atunci se va împlini cuvîntul care este scris: „Moartea a fost înghiţită de biruinţă.
1Cor	15	55	Unde îţi este biruinţa, moarte? Unde îţi este boldul, moarte?“
1Cor	15	56	Boldul morţii este păcatul; şi puterea păcatului este Legea.
1Cor	15	57	Dar mulţămiri fie aduse lui Dumnezeu, care ne dă biruinţa prin Domnul nostru Isus Hristos!
1Cor	15	58	De aceea, prea iubiţii mei fraţi, fiţi tari, neclintiţi, sporiţi totdeauna în lucrul Domnului, căci ştiţi că osteneala voastră în Domnul nu este zădarnică.
------------------------1 Corinteni, capitolul 16
1Cor	16	1	Cît priveşte strîngerea de ajutoare pentru sfinţi, să faceţi şi voi cum am rînduit Bisericilor Galatiei.
1Cor	16	2	În ziua dintîi a săptămînii, fiecare din voi să pună deoparte acasă ce va putea, după cîştigul lui, ca să nu se strîngă ajutoarele cînd voi veni eu.
1Cor	16	3	Şi cînd voi veni, voi trimite cu epistole pe cei ce îi veţi socoti vrednici, ca să ducă darurile voastre la Ierusalim.
1Cor	16	4	Dacă va face să mă duc şi eu, vor merge cu mine.
1Cor	16	5	La voi am să vin după ce voi trece prin Macedonia, căci prin Macedonia voi trece.
1Cor	16	6	Poate mă voi opri pe la voi, sau poate chiar voi ierna la voi, ca apoi să mă însoţiţi acolo unde voi avea să mă duc.
1Cor	16	7	De data aceasta nu vreau să vă văd în treacăt, ci trag nădejde să mai rămîn cu voi cîtăva vreme, dacă va îngădui Domnul.
1Cor	16	8	Voi mai rămînea totuş în Efes pînă la Cincizecime,
1Cor	16	9	căci mi s’a deschis aici o uşă mare şi largă, şi sînt mulţi protivnici.
1Cor	16	10	Dacă soseşte Timotei, aveţi grijă să fie fără frică la voi; căci el este prins ca şi mine la lucrul Domnului.
1Cor	16	11	Nimeni dar să nu-l dispreţuiască. Să-l petreceţi în pace, ca să vină la mine, pentrucă îl aştept cu fraţii.
1Cor	16	12	Cît pentru fratele Apolo, l-am rugat mult să vină la voi cu fraţii, dar n’a voit nicidecum să vină acum; va veni însă cînd va avea înlesnire.
1Cor	16	13	Vegheaţi, fiţi tari în credinţă, fiţi oameni, întăriţi-vă!
1Cor	16	14	Tot ce faceţi, să fie făcut cu dragoste!
1Cor	16	15	Încă un îndemn, fraţilor. Cunoaşteţi casa lui Stefana; ştiţi că ea este cel dintîi rod al Ahaiei, şi că s’a pus cu totul în slujba sfinţilor.
1Cor	16	16	Fiţi şi voi supuşi unor astfel de oameni şi fiecăruia care ajută la lucru şi se osteneşte.
1Cor	16	17	Mă bucur de venirea lui Stefana, lui Fortunat şi lui Ahaic; ei au împlinit ce lipsea din partea voastră,
1Cor	16	18	căci mi-au răcorit duhul meu şi al vostru. Să ştiţi dar să preţuiţi pe astfel de oameni.
1Cor	16	19	Bisericile din Asia vă trimet sănătate. Acuila şi Priscila, împreună cu Biserica din casa lor, vă trimet multă sănătate în Domnul.
1Cor	16	20	Toţi fraţii vă trimet sănătate. Spuneţi-vă sănătate unii altora cu o sărutare sfîntă.
1Cor	16	21	Urările de sănătate sînt scrise cu însăş mîna mea: Pavel.
1Cor	16	22	Dacă nu iubeşte cineva pe Domnul nostru Isus Hristos, să fie anatema! „Maranata“ (Domnul nostru vine!).
1Cor	16	23	Harul Domnului Isus Hristos să fie cu voi.
1Cor	16	24	Dragostea mea este cu voi cu toţi în Hristos Isus. Amin.
------------------------2 Corinteni, capitolul 1
2Cor	1	1	Pavel, apostol al lui Isus Hristos, prin voia lui Dumnezeu, şi fratele Timotei, către Biserica lui Dumnezeu care este în Corint, şi către toţi sfinţii, cari sînt în toată Ahaia:
2Cor	1	2	Har şi pace vouă dela Dumnezeu, Tatăl nostru, şi dela Domnul Isus Hristos!
2Cor	1	3	Binecuvîntat să fie Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, Părintele îndurărilor şi Dumnezeul oricărei mîngîieri,
2Cor	1	4	care ne mîngîie în toate necazurile noastre, pentruca, prin mîngîierea cu care noi înşine sîntem mîngîiaţi de Dumnezeu, să putem mîngîia pe ceice se află în vreun necaz!
2Cor	1	5	Căci, după cum avem parte din belşug de suferinţele lui Hristos, tot aşa, prin Hristos avem parte din belşug şi de mîngîiere.
2Cor	1	6	Aşa că, dacă sîntem în necaz, sîntem pentru mîngîierea şi mîntuirea voastră; dacă sîntem mîngîiaţi, sîntem pentru mîngîierea voastră, care se arată prin faptul că răbdaţi aceleaşi suferinţe ca şi noi.
2Cor	1	7	Şi nădejdea noastră pentru voi, este neclintită, pentrucă ştim că, dacă aveţi parte de suferinţe, aveţi parte şi de mîngîiere.
2Cor	1	8	În adevăr, fraţilor, nu voim să vă lăsăm în necunoştinţă despre necazul care ne-a lovit în Asia, de care am fost apăsaţi peste măsură de mult, mai pe sus de puterile noastre, aşa că nici nu mai trăgeam nădejde de viaţă.
2Cor	1	9	Ba încă ne spunea gîndul că trebuie să murim; pentruca să ne punem încrederea nu în noi înşine, ci în Dumnezeu care înviază morţii.
2Cor	1	10	El ne-a izbăvit şi ne izbăveşte dintr’o astfel de moarte, şi avem nădejde că ne va mai izbăvi încă.
2Cor	1	11	Voi înşivă ne veţi ajuta cu rugăciunile voastre, pentruca binefacerea făcută nouă prin rugăciunile multora să fie pentru mulţi un prilej de mulţămiri lui Dumnezeu pentru noi.
2Cor	1	12	Lauda noastră este mărturia, pe care ne-o dă cugetul nostru că ne-am purtat în lume, şi mai ales faţă de voi, cu o sfinţenie şi curăţie de inimă date de Dumnezeu, bizuindu-ne nu pe o înţelepciune lumească, ci pe harul lui Dumnezeu.
2Cor	1	13	Nu vă scriem altceva decît ce citiţi şi cunoaşteţi. Şi trag nădejde că pînă la sfîrşit veţi cunoaşte,
2Cor	1	14	cum aţi şi cunoscut în parte, că noi sîntem lauda voastră, după cum şi voi veţi fi lauda noastră în ziua Domnului Isus.
2Cor	1	15	În această încredinţare, voiam să vin mai înainte la voi, ca să aveţi un al doilea har.
2Cor	1	16	Voiam să trec pe la voi ca să mă duc în Macedonia; apoi din Macedonia să mă întorc la voi, şi să fiu petrecut de voi în Iudea.
2Cor	1	17	În luarea hotărîrii acesteia, am lucrat eu în chip uşuratic? Sau hotărîrile mele sînt nişte hotărîri, pe cari le iau în felul lumii, ca să fie în mine „Da, da“ şi „Nu, nu“?
2Cor	1	18	Credincios este Dumnezeu că vorbirea noastră faţă de voi n’a fost şi „Da“, şi „Nu“.
2Cor	1	19	Căci Fiul lui Dumnezeu, Isus Hristos, care a fost propovăduit de noi în mijlocul vostru, prin mine, prin Silvan, şi prin Timotei, n’a fost „da“ şi „nu“, ci în El nu este decît „da“.
2Cor	1	20	În adevăr, făgăduinţele lui Dumnezeu, oricîte ar fi ele, toate în El sînt „da“; de aceea şi „Amin“, pe care-l spunem noi, prin El, este spre slava lui Dumnezeu.
2Cor	1	21	Şi Cel ce ne întăreşte împreună cu voi, în Hristos, şi care ne-a uns, este Dumnezeu.
2Cor	1	22	El ne-a şi pecetluit, şi ne-a pus în inimă arvuna Duhului.
2Cor	1	23	Iau pe Dumnezeu martor faţă de sufletul meu, că n’am mai venit pînă acum la Corint tocmai ca să vă cruţ.
2Cor	1	24	Nu doar că am avea stăpînire peste credinţa voastră; dar vrem să lucrăm şi noi împreună la bucuria voastră; căci staţi tari în credinţă.
------------------------2 Corinteni, capitolul 2
2Cor	2	1	Am hotărît dar în mine, să nu mă întorc la voi cu întristare.
2Cor	2	2	Căci, dacă vă întristez, dela cine să mă aştept la bucurie, dacă nu dela cel întristat de mine?
2Cor	2	3	Şi v’am scris cum v’am scris, ca, la venirea mea, să n’amîntristare din partea celor ce trebuiau să-mi facă bucurie; şi sînt încredinţat, cu privire la voi toţi, că bucuria mea este bucuria voastră a tuturor.
2Cor	2	4	V’am scris cu multă mîhnire, şi strîngere de inimă, cu ochii scăldaţi în lacrămi, nu ca să vă întristaţi, ci ca să vedeţi dragostea nespus de mare, pe care o am faţă de voi.
2Cor	2	5	Dacă a fost cineva o pricină de întristare, nu m’a întristat numai pe mine, ci pe voi toţi; cel puţin în parte, ca să nu spun prea mult.
2Cor	2	6	Este destul pentru omul acesta pedeapsa, care i-a fost dată de cei mai mulţi;
2Cor	2	7	aşa că acum, este mai bine să-l iertaţi, şi să-l mîngăiaţi, ca să nu fie doborît de prea multă mîhnire.
2Cor	2	8	De aceea, vă rog, să vă arătaţi iarăş dragostea faţă de el;
2Cor	2	9	căci v’am scris şi cu gîndul ca să vă pun la încercare şi să văd dacă sînteţi ascultători în totul.
2Cor	2	10	Dar pe cine iertaţi voi, îl iert şi eu. În adevăr, ce am iertat eu, – dacă am iertat ceva – am iertat pentru voi, în faţa lui Hristos,
2Cor	2	11	ca să nu lăsăm pe Satana să aibă un cîştig dela noi; căci nu sîntem în neştiinţă despre planurile lui.
2Cor	2	12	Cînd am ajuns la Troa pentru Evanghelia lui Hristos, măcar că mi se deschisese acolo o uşă în Domnul,
2Cor	2	13	n’am avut linişte în duhul meu, fiindcă n’am găsit pe fratele meu Tit; de aceea, mi-am luat ziua bună dela fraţi, şi am plecat în Macedonia.
2Cor	2	14	Mulţămiri fie aduse lui Dumnezeu, care ne poartă totdeauna cu carul Lui de biruinţă în Hristos, şi care răspîndeşte prin noi în orice loc mireasma cunoştinţei Lui.
2Cor	2	15	În adevăr, noi sîntem, înaintea lui Dumnezeu, o mireasmă a lui Hristos printre cei ce sînt pe calea mîntuirii şi printre cei ce sînt pe calea pierzării:
2Cor	2	16	pentru aceştia, o mireasmă dela moarte spre moarte; pentru aceia, o mireasmă dela viaţă spre viaţă. Şi cine este deajuns pentru aceste lucruri?
2Cor	2	17	Căci noi nu stricăm Cuvîntul lui Dumnezeu, cum fac cei mai mulţi; ci vorbim cu inimă curată, din partea lui Dumnezeu, înaintealui Dumnezeu, în Hristos.
------------------------2 Corinteni, capitolul 3
2Cor	3	1	Începem noi iarăş să ne lăudăm singuri? Sau nu cumva avem trebuinţă, ca unii, de epistole de laudă, către voi sau dela voi?
2Cor	3	2	Voi sînteţi epistola noastră, scrisă în inimile noastre, cunoscută şi citită de toţi oamenii.
2Cor	3	3	Voi sînteţi arătaţi ca fiind epistola lui Hristos, scrisă de noi, ca slujitori ai Lui, nu cu cerneală, ci cu Duhul Dumnezeului celui viu; nu pe nişte table de piatră, ci pe nişte table cari sînt inimi de carne.
2Cor	3	4	Avem încrederea aceasta tare în Dumnezeu, prin Hristos.
2Cor	3	5	Nu că noi prin noi înşine sîntem în stare să gîndim ceva ca venind dela noi. Destoinicia noastră, dimpotrivă, vine dela Dumnezeu,
2Cor	3	6	care ne-a şi făcut în stare să fim slujitori ai unui legămînt nou, nu al slovei, ci al Duhului; căci slova omoară, dar Duhul dă viaţa.
2Cor	3	7	Acum, dacă slujba aducătoare de moarte, scrisă şi săpată în pietre, era cu atîta slavă încît fiii lui Israel nu puteau să-şi pironească ochii asupra feţei lui Moise, din pricina strălucirii feţei lui, măcar că strălucirea aceasta era trecătoare,
2Cor	3	8	cum n’ar fi cu slavă mai degrabă slujba Duhului?
2Cor	3	9	Dacă slujba aducătoare de osîndă, a fost slăvită, cu cît mai mult o întrece în slavă slujba aducătoare de neprihănire?
2Cor	3	10	Şi în privinţa aceasta, ce a fost slăvit nici n’a fost slăvit, din pricina slavei care o întrece cu mult.
2Cor	3	11	În adevăr, dacă ce era trecător, era cu slavă, cu cît mai mult va rămînea în slavă ce este netrecător!
2Cor	3	12	Fiindcă avem dar o astfel de nădejde, noi lucrăm cu multă îndrăzneală;
2Cor	3	13	şi nu facem ca Moise, care îşi punea o măhramă peste faţă, pentruca fiii lui Israel să nu-şi pironească ochii asupra sfîrşitului a ceeace era trecător.
2Cor	3	14	Dar ei au rămas greoi la minte: căci pînă în ziua de astăzi, la citirea Vechiului Testament, această măhramă rămîne neridicată, fiindcă măhrama este dată la o parte în Hristos.
2Cor	3	15	Da, pînă astăzi, cînd se citeşte Moise, rămîne o măhramă peste inimile lor.
2Cor	3	16	Dar oridecîteori vreunul se întoarce la Domnul, măhrama este luată.
2Cor	3	17	Căci Domnul este Duhul; şi unde este Duhul Domnului, acolo este slobozenia.
2Cor	3	18	Noi toţi privim cu faţa descoperită, ca într’o oglindă, slava Domnului, şi sîntem schimbaţi în acelaş chip al Lui, din slavă în slavă, prin Duhul Domnului.
------------------------2 Corinteni, capitolul 4
2Cor	4	1	Deaceea, fiindcă avem slujba aceasta, după îndurarea pe care am căpătat-o, noi nu cădem de oboseală.
2Cor	4	2	Ca unii, cari am lepădat meşteşugirile ruşinoase şi ascunse, nu umblăm cu vicleşug şi nu stricăm Cuvîntul lui Dumnezeu. Ci, prin arătarea adevărului, ne facem vrednici să fim primiţi de orice cuget omenesc, înaintea lui Dumnezeu.
2Cor	4	3	Şi dacă Evanghelia noastră este acoperită, este acoperită pentru cei ce sînt pe calea pierzării,
2Cor	4	4	a căror minte necredincioasă a orbit-o dumnezeul veacului acestuia, ca să nu vadă strălucind lumina Evangheliei slavei lui Hristos, care este chipul lui Dumnezeu.
2Cor	4	5	Căci noi nu ne propovăduim pe noi înşine, ci pe Domnul Hristos Isus. Noi sîntem robii voştri, pentru Isus.
2Cor	4	6	Căci Dumnezeu, care a zis: „Să lumineze lumina din întunerec“, ne-a luminat inimile, pentruca să facem să strălucească lumina cunoştinţei slavei lui Dumnezeu pe faţa lui Isus Hristos.
2Cor	4	7	Comoara aceasta o purtăm în nişte vase de lut, pentruca această putere nemai pomenită să fie dela Dumnezeu şi nu dela noi.
2Cor	4	8	Sîntem încolţiţi în toate chipurile, dar nu la strîmtoare; în grea cumpănă, dar nu desnădăjduiţi;
2Cor	4	9	prigoniţi, dar nu părăsiţi; trîntiţi jos, dar nu omorîţi.
2Cor	4	10	Purtăm întotdeauna cu noi, în trupul nostru, omorîrea Domnului Isus, pentruca şi viaţa lui Isus să se arate în trupul nostru.
2Cor	4	11	Căci noi cei vii, totdeauna sîntem daţi la moarte din pricina lui Isus, pentruca şi viaţa lui Isus să se arate în trupul nostru muritor.
2Cor	4	12	Astfel că, în noi lucrează moartea, iar în voi viaţa.
2Cor	4	13	Însă fiindcă avem acelaş duh de credinţă, potrivit cu ceea ce este scris: „Am crezut, de aceea am vorbit!“ şi noi credem, şi de aceea vorbim.
2Cor	4	14	Şi ştim că Cel ce a înviat pe Domnul Isus, ne va învia şi pe noi împreună cu Isus, şi ne va face să ne înfăţişăm împreună cu voi.
2Cor	4	15	Căci toate aceste lucruri se petrec în folosul vostru, pentruca harul mare, căpătat prin mulţi, să facă să sporească mulţămirile spre slava lui Dumnezeu.
2Cor	4	16	De aceea, noi nu cădem de oboseală. Ci chiar dacă omul nostru de afară se trece, totuş omul nostru din lăuntru se înoieşte din zi în zi.
2Cor	4	17	Căci întristările noastre uşoare de o clipă lucrează pentru noi tot mai mult o greutate vecinică de slavă.
2Cor	4	18	Pentrucă noi nu ne uităm la lucrurile cari se văd, ci la cele ce nu se văd; căci lucrurile cari se văd, sînt trecătoare, pe cînd cele ce nu se văd, sînt vecinice.
------------------------2 Corinteni, capitolul 5
2Cor	5	1	Ştim, în adevăr, că, dacă se desface casa pămîntească a cortului nostru trupesc, avem o clădire în cer dela Dumnezeu, o casă, care nu este făcută de mînă ci este vecinică.
2Cor	5	2	Şi gemem în cortul acesta, plini de dorinţa să ne îmbrăcăm peste el cu locaşul nostru ceresc,
2Cor	5	3	negreşit dacă atunci cînd vom fi îmbrăcaţi nu vom fi găsiţi desbrăcaţi de el.
2Cor	5	4	Chiar în cortul acesta deci, gemem apăsaţi; nu că dorim să fim desbrăcaţi de trupul acesta, ci să fim îmbrăcaţi cu trupul celalt peste acesta, pentruca ce este muritor în noi, să fie înghiţit de viaţă.
2Cor	5	5	Şi Cel ce ne-a făcut pentru aceasta, este Dumnezeu, care ne-a dat arvuna Duhului.
2Cor	5	6	Aşa dar, noi întotdeauna sîntem plini de încredere; căci ştim că, dacă sîntem acasă în trup, pribegim departe de Domnul, –
2Cor	5	7	pentrucă umblăm prin credinţă, nu prin vedere. –
2Cor	5	8	Da, sîntem plini de încredere, şi ne place mult mai mult să părăsim trupul acesta, ca să fim acasă la Domnul.
2Cor	5	9	Deaceea ne şi silim să-I fim plăcuţi, fie că rămînem acasă fie că sîntem departe de casă.
2Cor	5	10	Căci toţi trebuie să ne înfăţişăm înaintea scaunului de judecată al lui Hristos, pentru ca fiecare să-şi primească răsplata după binele sau răul, pe care-l va fi făcut cînd trăia în trup.
2Cor	5	11	Ca unii cari cunoaştem deci frica de Domnul, pe oameni, căutăm să-i încredinţăm; dar Dumnezeu ne cunoaşte bine, şi nădăjduiesc că şi voi ne cunoaşteţi bine în cugetele voastre.
2Cor	5	12	Cu aceasta nu ne lăudăm singuri iarăş înaintea voastră, ci vă dăm un temei de laudă cu privire la noi, ca să aveţi cu ce răspunde acelora cari se laudă cu ce este în înfăţişare şi nu cu ce este în inimă.
2Cor	5	13	În adevăr, dacă ne-am ieşit din minţi, pentru Dumnezeu ne-am ieşit; dacă sîntem întregi la minte, pentru voi sîntem.
2Cor	5	14	Căci dragostea lui Hristos ne strînge; fiindcă socotim că, dacă Unul singur a murit pentru toţi, toţi deci au murit.
2Cor	5	15	Şi El a murit pentru toţi, pentruca cei ce trăiesc, să nu mai trăiască pentru ei înşişi, ci pentru Cel ce a murit şi a înviat pentru ei.
2Cor	5	16	Aşa că, de acum încolo, nu mai cunoaştem pe nimeni în felul lumii; şi chiar dacă am cunoscut pe Hristos în felul lumii, totuş acum nu-L mai cunoaştem în felul acesta.
2Cor	5	17	Căci, dacă este cineva în Hristos, este o făptură {Sau: zidire} nouă. Cele vechi s’au dus: iată că toate lucrurile s’au făcut noi.
2Cor	5	18	Şi toate lucrurile acestea sînt dela Dumnezeu, care ne-a împăcat cu El prin Isus Hristos, şi ne-a încredinţat slujba împăcării;
2Cor	5	19	că adică, Dumnezeu era în Hristos, împăcînd lumea cu Sine, neţinîndu-le în socoteală păcatele lor, şi ne-a încredinţat nouă propovăduirea acestei împăcări.
2Cor	5	20	Noi dar, sîntem trimeşi împuterniciţi ai lui Hristos; şi, ca şi cum Dumnezeu ar îndemna prin noi, vă rugăm fierbinte, în Numele lui Hristos: Împăcaţi-vă cu Dumnezeu!
2Cor	5	21	Pe Cel ce n’a cunoscut niciun păcat, El L-a făcut păcat pentru noi, ca noi să fim neprihănirea lui Dumnezeu în El.
------------------------2 Corinteni, capitolul 6
2Cor	6	1	Ca unii cari lucrăm împreună cu Dumnezeu, vă sfătuim să faceţi aşa ca să nu fi primit în zădar harul lui Dumnezeu.
2Cor	6	2	Căci El zice: „La vremea potrivită, te-am ascultat, în ziua mîntuirii, te-am ajutat. Iată că acum este vremea potrivită; iată că acum este ziua mîntuirii.“
2Cor	6	3	Noi nu dăm nimănui nici un prilej de poticnire, pentruca slujba noastră să nu fie defăimată.
2Cor	6	4	Ci, în toate privinţele, arătăm că sîntem nişte vrednici slujitori ai lui Dumnezeu, prin multă răbdare, în necazuri, în nevoi, în strîmtorări,
2Cor	6	5	în bătăi, în temniţe, în răscoale, în osteneli, în vegheri, în posturi;
2Cor	6	6	prin curăţie, prin înţelepciune, prin îndelungă răbdare, prin bunătate, prin Duhul Sfînt, printr-o dragoste neprefăcută,
2Cor	6	7	prin cuvîntul adevărului, prin puterea lui Dumnezeu, prin armele de lovire şi de apărare, pe cari le dă neprihănirea;
2Cor	6	8	în slavă şi în ocară, în vorbire de rău şi în vorbire de bine. Sîntem priviţi ca nişte înşelători, măcar că spunem adevărul;
2Cor	6	9	ca nişte necunoscuţi, măcar că sîntem bine cunoscuţi; ca unii cari murim, şi iată că trăim; ca nişte pedepsiţi, măcarcă nu sîntem omorîţi;
2Cor	6	10	ca nişte întristaţi, şi totdeauna sîntem veseli; ca nişte săraci, şi totuş îmbogăţim pe mulţi; ca neavînd nimic, şi totuş stăpînind toate lucrurile.
2Cor	6	11	Am dat drumul gurii faţă de voi, Corintenilor! Ni s’a lărgit inima.
2Cor	6	12	Voi nu sînteţi la strîmtoare în noi; dar inima voastră s’a strîns pentru noi.
2Cor	6	13	Faceţi-ne şi voi la fel: vă vorbesc ca unor copii ai mei – lărgiţi-vă şi voi!
2Cor	6	14	Nu vă înjugaţi la un jug nepotrivit cu cei necredincioşi. Căci ce legătură este între neprihănire şi fărădelege? Sau cum poate sta împreună lumina cu întunerecul?
2Cor	6	15	Ce înţelegere poate fi între Hristos şi Belial? Sau ce legătură are cel credincios cu cel necredincios?
2Cor	6	16	Cum se împacă Templul lui Dumnezeu cu idolii? Căci noi sîntem Templul Dumnezeului celui viu, cum a zis Dumnezeu: „Eu voi locui şi voi umbla în mijlocul lor; Eu voi fi Dumnezeul lor, şi ei vor fi poporul Meu.“
2Cor	6	17	Deaceea: „Ieşiţi din mijlocul lor, şi despărţiţi-vă de ei, zice Domnul; nu vă atingeţi de ce este necurat, şi vă voi primi.
2Cor	6	18	Eu vă voi fi Tată, şi voi Îmi veţi fi fii şi fiice, zice Domnul Cel Atotputernic.“
------------------------2 Corinteni, capitolul 7
2Cor	7	1	Deci, fiindcă avem astfel de făgăduinţe, prea iubiţilor, să ne curăţim de orice întinăciune a cărnii şi a duhului, şi să ne ducem sfinţirea pînă la capăt, în frica de Dumnezeu.
2Cor	7	2	Înţelegeţi-ne bine! N’am nedreptăţit pe nimeni, n’am vătămat pe nimeni, n’am înşelat pe nimeni.
2Cor	7	3	Nu spun aceste lucruri ca să vă osîndesc, căci am spus mai înainte că sînteţi în inimile noastre pe viaţă şi pe moarte.
2Cor	7	4	Am o mare încredere în voi. Am tot dreptul să mă laud cu voi. Sînt plin de mîngîiere, îmi saltă inima de bucurie în toate necazurile noastre.
2Cor	7	5	Căci şi după venirea noastră în Macedonia, trupul nostru n’a avut nicio odihnă. Am fost necăjiţi în toate chipurile: de afară lupte, dinlăuntru temeri.
2Cor	7	6	Dar Dumnezeu, care mîngîie pe cei smeriţi, ne-a mîngîiat prin venirea lui Tit.
2Cor	7	7	Şi nu numai prin venirea lui, ci şi prin mîngîierea cu care a fost mîngîiat şi el de voi. El ne-a istorisit despre dorinţa voastră arzătoare, despre lacrămile voastre, despre rîvna voastră pentru mine, aşa că bucuria mea a fost şi mai mare.
2Cor	7	8	Măcar că v’am întristat prin epistola mea, nu-mi pare rău; şi chiar dacă mi-ar fi părut rău – căci văd că epistola aceea v’a întristat (măcarcă pentru puţină vreme) –
2Cor	7	9	totuş, acum mă bucur, nu pentrucă aţi fost întristaţi, ci pentrucă întristarea voastră v’a adus la pocăinţă. Căci aţi fost întristaţi după voia lui Dumnezeu, ca să n’aveţi nicio pagubă din partea noastră.
2Cor	7	10	În adevăr, cînd întristarea este după voia lui Dumnezeu, aduce o pocăinţă care duce la mîntuire, şi de care cineva nu se căieşte niciodată; pe cînd întristarea lumii aduce moartea.
2Cor	7	11	Căci uite, tocmai întristarea aceasta a voastră după voia lui Dumnezeu, ce frămîntare a trezit în voi! Şi ce cuvinte de desvinovăţire! Ce mînie! Ce frică! Ce dorinţă aprinsă! Ce rîvnă! Ce pedeapsă! În toate voi aţi arătat că sînteţi curaţi în privinţa aceasta.
2Cor	7	12	Aşa că, dacă v’am scris nu v’am scris nici din pricina celuice a făcut ocara, nici din pricina celui ce a suferit ocara, ci ca să se arate marea noastră purtare de grijă pentru voi înaintea lui Dumnezeu.
2Cor	7	13	De aceea am fost mîngîiaţi. Dar, pe lîngă mîngîierea aceasta a noastră, ne-am bucurat şi mai mult de bucuria lui Tit, al cărui duh a fost răcorit de voi toţi.
2Cor	7	14	Şi dacă m’am lăudat puţin cu voi înaintea lui, n’am fost dat de ruşine. Ci, după cum în orice lucru v’am spus adevărul, tot aşa şi lauda noastră cu voi înaintea lui Tit, s’a adeverit.
2Cor	7	15	El are o şi mai mare dragoste pentru voi, cînd îşi aduce aminte de ascultarea voastră a tuturor, şi de primirea pe care i-aţi făcut-o, cu frică şi cu cutremur.
2Cor	7	16	Mă bucur că mă pot încrede în voi în toate privinţele.
------------------------2 Corinteni, capitolul 8
2Cor	8	1	Fraţilor, voim să vă aducem la cunoştinţă harul, pe care l-a dat Dumnezeu în Bisericile Macedoniei.
2Cor	8	2	În mijlocul multelor necazuri prin cari au trecut, bucuria lor peste măsură de mare şi sărăcia lor lucie, au dat naştere la un belşug de dărnicie din partea lor.
2Cor	8	3	Vă mărturisesc că au dat de bună voie, după puterea lor, şi chiar peste puterile lor.
2Cor	8	4	Şi ne-au rugat cu mari stăruinţe pentru harul şi părtăşia la această strîngere de ajutoare pentru sfinţi.
2Cor	8	5	Şi au făcut aceasta nu numai cum nădăjduisem, dar s’au dat mai întîi pe ei înşişi Domnului, şi apoi nouă, prin voia lui Dumnezeu.
2Cor	8	6	Noi dar, am rugat pe Tit să isprăvească această strîngere de ajutoare, pe care o începuse.
2Cor	8	7	După cum sporiţi în toate lucrurile: în credinţă, în cuvînt, în cunoştinţă, în orice rîvnă, şi în dragostea voastră pentru noi, căutaţi să sporiţi şi în această binefacere.
2Cor	8	8	Nu spun lucrul acesta ca să vă dau o poruncă; ci pentru rîvna altora, şi ca să pun la încercare curăţia dragostei voastre.
2Cor	8	9	Căci cunoaşteţi harul Domnului nostru Isus Hristos. El, măcar că era bogat, s’a făcut sărac pentru voi, pentruca prin sărăcia Lui, voi să vă îmbogăţiţi.
2Cor	8	10	În această privinţă vă dau un sfat. Şi sfatul acesta vă este de folos vouă, cari, de acum un an, cei dintîi aţi început nu numai să faceţi, ci să şi voiţi.
2Cor	8	11	Isprăviţi dar acum de făcut; pentruca, după graba voinţei să fie şi înfăptuirea, potrivit cu mijloacele voastre.
2Cor	8	12	Pentrucă, dacă este bunăvoinţă, darul este primit, avîndu-se în vedere ce are cineva, nu ce n’are.
2Cor	8	13	Aici nu este vorba ca alţii să fie uşuraţi, iar voi strîmtoraţi;
2Cor	8	14	ci este vorba de o potrivire: în împrejurarea de acum, prisosul vostru să acopere nevoile lor, pentruca şi prisosul lor să acopere, la rîndul lui, nevoile voastre, aşa ca să fie o potrivire;
2Cor	8	15	după cum este scris: „Cel ce strînsese mult, n’avea nimic de prisos, şi cel ce strînsese puţin, nu ducea lipsă.“
2Cor	8	16	Mulţămiri fie aduse lui Dumnezeu, care a pus în inima lui Tit aceeaş rîvnă pentru voi.
2Cor	8	17	Căci el a primit îndemnul nostru; ba încă, stăpînit de o rîvnă arzătoare, a pornit de bună voie spre voi.
2Cor	8	18	Am trimes cu el şi pe fratele a cărui laudă în Evanghelie este răspîndită prin toate Bisericile.
2Cor	8	19	Mai mult, el a fost ales de Biserici să meargă împreună cu noi în această lucrare de binefacere, pe care o săvîrşim spre slava Domnului şi ca o dovadă de bunăvoinţa noastră.
2Cor	8	20	În chipul acesta, vrem ca nimeni să nu ne defaime cu privire la acest belşug de ajutoare, de care îngrijim.
2Cor	8	21	Căci căutăm să lucrăm cinstit nu numai înaintea Domnului, ci şi înaintea oamenilor.
2Cor	8	22	Am trimes cu ei pe fratele nostru, a cărui rîvnă am încercat-o de atîtea ori în multe împrejurări, şi care, de data aceasta, arată mult mai multă rîvnă, din pricina marei lui încrederi în voi.
2Cor	8	23	Astfel, fie avînd în vedere pe Tit, care este părtaşul şi tovarăşul meu de lucru în mijlocul vostru; fie avînd în vedere pe fraţii noştri, cari sînt trimeşii Bisericilor şi fala lui Hristos:
2Cor	8	24	daţi-le înaintea Bisericilor dovadă de dragostea voastră, şi arătaţi-le că avem dreptul să ne lăudăm cu voi.
------------------------2 Corinteni, capitolul 9
2Cor	9	1	Este de prisos să vă mai scriu cu privire la strîngerea de ajutoare pentru sfinţi.
2Cor	9	2	Cunosc, în adevăr, bunăvoinţa voastră, cu care mă laud cu privire la voi către Macedoneni, şi le spun că Ahaia este gata de acum un an. Şi rîvna voastră a îmbărbătat pe foarte mulţi din ei.
2Cor	9	3	Am trimes totuş pe fraţi, pentruca lauda noastră cu voi să nu fie nimicită cu prilejul acesta, ci să fiţi gata, cum am spus.
2Cor	9	4	Dacă vor veni vreunii din Macedonia cu mine, şi nu vă vor găsi gata, n’aş vrea ca noi (ca să nu zicem voi) să fim daţi de ruşine în încrederea aceasta.
2Cor	9	5	De aceea, am socotit de trebuinţă, să rog pe fraţi să vină mai înainte la voi, şi să pregătească strîngerea darurilor făgăduite de voi, ca ele să fie gata, făcute cu dărnicie nu cu zgîrcenie.
2Cor	9	6	Să ştiţi: cine samănă puţin, puţin va secera; iar cine samănă mult, mult va secera.
2Cor	9	7	Fiecare să dea după cum a hotărît în inima lui: nu cu părere de rău, sau de silă, căci „pe cine dă cu bucurie, îl iubeşte Dumnezeu.“
2Cor	9	8	Şi Dumnezeu poate să vă umple cu orice har, pentruca, avînd totdeauna în toate lucrurile din destul, să prisosiţi în orice faptă bună,
2Cor	9	9	după cum este scris: „A împrăştiat, a dat săracilor, neprihănirea lui rămîne în veac.“
2Cor	9	10	„Cel ce dă sămînţă sămănătorului şi pîne pentru hrană“, vă va da şi vă va înmulţi şi vouă sămînţa de sămănat şi va face să crească roadele neprihănirii voastre.
2Cor	9	11	În chipul acesta veţi fi îmbogăţiţi în toate privinţele, pentru orice dărnicie, care, prin noi, va face să se aducă mulţămiri lui Dumnezeu.
2Cor	9	12	Căci ajutorul dat de darurile acestea, nu numai că acopere nevoile sfinţilor, dar este şi o pricină de multe mulţămiri către Dumnezeu.
2Cor	9	13	Aşa că dovada dată de voi prin ajutorul acesta, îi face să slăvească pe Dumnezeu pentru ascultarea pe care mărturisiţi că o aveţi faţă de Evanghelia lui Hristos, şi pentru dărnicia ajutorului vostru faţă de ei şi faţă de toţi;
2Cor	9	14	şi-i face să se roage pentru voi, şi să vă iubească din inimă, pentru harul nespus de mare al lui Dumnezeu faţă de voi.
2Cor	9	15	Mulţămiri fie aduse lui Dumnezeu pentru darul Lui nespus de mare!
------------------------2 Corinteni, capitolul 10
2Cor	10	1	Eu, Pavel, vă rog, prin blîndeţa şi bunătatea lui Hristos, – eu, cel „smerit cînd sînt de faţă în mijlocul vostru, şi plin de îndrăzneală împotriva voastră, cînd sînt departe“,
2Cor	10	2	– vă rog, dar, să nu mă faceţi ca, atunci cînd voi fi de faţă, să alerg cu hotărîre la îndrăzneala aceea, pe care am de gînd s’o întrebuinţez împotriva unora, cari îşi închipuiesc că noi sîntem mînaţi de firea pămîntească.
2Cor	10	3	Măcar că trăim în firea pămîntească, totuş nu ne luptăm călăuziţi de firea pămîntească.
2Cor	10	4	Căci armele cu cari ne luptăm noi, nu sînt supuse firii pămînteşti, ci sînt puternice, întărite de Dumnezeu ca să surpe întăriturile.
2Cor	10	5	Noi răsturnăm izvodirile minţii şi orice înălţime, cari se ridică împotriva cunoştinţei lui Dumnezeu; şi orice gînd îl facem rob ascultării de Hristos.
2Cor	10	6	Îndată ce se va săvîrşi ascultarea aceasta din partea voastră, sîntem gata să pedepsim orice neascultare.
2Cor	10	7	La înfăţişare vă uitaţi? Dacă cineva crede că „este al lui Hristos“, să aibă în vedere că, după cum el este al lui Hristos, tot aşa sîntem şi noi.
2Cor	10	8	Şi chiar dacă m’aş lăuda ceva mai mult cu stăpînirea, pe care mi-a dat-o Domnul pentru zidirea voastră, iar nu pentru dărîmarea voastră, tot nu mi-ar fi ruşine.
2Cor	10	9	Zic aşa, ca să nu se pară că vreau să vă înfricoşez prin epistolele mele.
2Cor	10	10	„De fapt“, zic ei, „epistolele lui sînt cu greutate şi pline de putere; dar cînd este de faţă el însuş, este moale, şi cuvîntul lui n’are nici o greutate.“
2Cor	10	11	Cine judecă aşa, să fie încredinţat că, aşa cum sîntem în vorbă, în epistolele noastre, cînd nu sîntem de faţă, tot aşa vom fi şi în faptă, cînd vom fi de faţă!
2Cor	10	12	Negreşit, n’avem îndrăzneala să ne punem alături sau în rîndul unora din aceia cari se laudă singuri. Dar ei, prin faptul că se măsoară cu ei înşişi şi se pun alături ei cu ei înşişi, sînt fără pricepere.
2Cor	10	13	Noi, însă, nu ne lăudăm dincolo de măsura noastră, ci în măsura marginilor, pe cari le-a însemnat Dumnezeu cîmpului nostru ca să ajungem pînă la voi.
2Cor	10	14	Nu ne întindem prea mult, ca şi cînd n’am fi ajuns pînă la voi, căci, în adevăr, pînă la voi am ajuns în Evanghelia lui Hristos.
2Cor	10	15	Nu ne lăudăm peste măsura noastră, adică, nu ne lăudăm cu ostenelile altuia; ci avem nădejdea că, dacă credinţa voastră creşte, va creşte şi cîmpul nostru de lucru între voi, nespus de mult, după măsura noastră.
2Cor	10	16	Aşa că vom putea propovădui Evanghelia şi în ţinuturile cari sînt dincolo de al vostru, fără să intrăm în cîmpul de lucru al altuia, ca să ne lăudăm cu lucrări făcute deagata.
2Cor	10	17	Ci, „oricine se laudă, să se laude în Domnul.“
2Cor	10	18	Pentrucă nu cine se laudă singur, va fi primit, ci acela pe care Domnul îl laudă.
------------------------2 Corinteni, capitolul 11
2Cor	11	1	O, de aţi putea suferi puţintică nebunie din partea mea! Ei, haide, suferiţi-mă!
2Cor	11	2	Căci sînt gelos de voi cu o gelozie după voia lui Dumnezeu, pentrucă v’am logodit cu un bărbat, ca să vă înfăţişez înaintea lui Hristos ca pe o fecioară curată.
2Cor	11	3	Dar mă tem ca, după cum şarpele a amăgit pe Eva cu şiretlicul lui, tot aşa şi gîndurile voastre să nu se strice dela curăţia şi credincioşia care este faţă de Hristos.
2Cor	11	4	În adevăr, dacă vine cineva să vă propovăduiască un alt Isus pe care noi nu l-am propovăduit, sau dacă este vorba să primiţi un alt duh pe care nu l-aţi primit, sau o altă Evanghelie, pe care n’aţi primit-o, oh, cum îl îngăduiţi de bine!
2Cor	11	5	Dar socotesc că nici eu nu sînt cu nimic mai pe jos de apostolii aceştia „nespus de aleşi!“
2Cor	11	6	Chiar dacă sînt un necioplit în vorbire, nu sînt însă şi în cunoştinţă; şi am arătat lucrul acesta printre voi, în tot felul şi în toate privinţele.
2Cor	11	7	Sau, am făcut un păcat, cînd m’am smerit pe mine însumi, ca să fiţi înălţaţi voi, şi v’am vestit fără plată Evanghelia lui Dumnezeu?
2Cor	11	8	Am despoiat alte Biserici, primind dela ele o plată, ca să vă pot sluji vouă.
2Cor	11	9	Şi cînd eram la voi, şi m’am găsit în nevoie, n’am fost sarcină nimănui; căci de nevoile mele au îngrijit fraţii, cînd veniseră din Macedonia. În toate m’am ferit, şi mă voi feri să vă îngreuiez cu ceva.
2Cor	11	10	Pe adevărul lui Hristos care este în mine, nimeni nu-mi va răpi această pricină de laudă în ţinuturile Ahaiei!
2Cor	11	11	Pentruce?… Pentrucă nu vă iubesc?… Ştie Dumnezeu!
2Cor	11	12	Dar lucrez şi voi lucra astfel, pentru ca să tai orice prilej celor ce caută un prilej, ca să poată fi găsiţi deopotrivă cu mine în lucrurile cu cari se laudă.
2Cor	11	13	Oamenii aceştia sînt nişte apostoli mincinoşi, nişte lucrători înşelători, cari se prefac în apostoli ai lui Hristos.
2Cor	11	14	Şi nu este de mirare, căci chiar Satana se preface într-un înger de lumină.
2Cor	11	15	Nu este mare lucru dar, dacă şi slujitorii lui se prefac în slujitori ai neprihănirii. Sfîrşitul lor va fi după faptele lor.
2Cor	11	16	Iarăş spun: să nu mă creadă nimeni nebun. Sau altmintrelea, suferiţi-mă măcar ca nebun, ca să mă laud şi eu puţintel.
2Cor	11	17	Ce spun în această îndrăsneală, ca să mă laud, nu spun după Domnul, ci ca şi cum aş spune din nebunie.
2Cor	11	18	De vreme ce mulţi se laudă după firea pămîntească, mă voi lăuda şi eu.
2Cor	11	19	Doar voi suferiţi cu plăcere pe nebuni, voi, cari sînteţi înţelepţi!
2Cor	11	20	Dacă vă robeşte cineva, dacă vă mănîncă cineva, dacă pune cineva mîna pe voi, dacă vă priveşte cineva de sus, dacă vă bate cineva peste obraz, suferiţi!
2Cor	11	21	Spre ruşinea mea o spun, că am fost slabi! Totuş, orice poate să pună înainte cineva – vorbesc în nebunie – pot pune şi eu înainte.
2Cor	11	22	Sînt ei Evrei? Şi eu sînt! – Sînt ei Israeliţi? Şi eu sînt! – Sînt ei sămînţă a lui Avraam? Şi eu sînt! –
2Cor	11	23	Sînt ei slujitori ai lui Hristos? – vorbesc ca un ieşit din minţi – eu sînt şi mai mult. În osteneli şi mai mult; în temniţe, şi mai mult; în lovituri, fără număr; de multe ori în primejdii de moarte!
2Cor	11	24	De cinci ori am căpătat dela Iudei patruzeci de lovituri fără una;
2Cor	11	25	de trei ori am fost bătut cu nuiele; odată am fost împroşcat cu pietre; de trei ori s-a sfărîmat corabia cu mine; o noapte şi o zi am fost în adîncul mării.
2Cor	11	26	Deseori am fost în călătorii, în primejdii pe rîuri, în primejdii din partea tîlharilor, în primejdii din partea celor din neamul meu, în primejdii din partea păgînilor, în primejdii în cetăţi, în primejdii în pustie, în primejdii pe mare, în primejdii între fraţii mincinoşi.
2Cor	11	27	În osteneli şi necazuri, în priveghiuiri adesea, în foame şi sete, în posturi adesea, în frig şi lipsă de îmbrăcăminte!
2Cor	11	28	Şi, pe lîngă lucrurile de afară, în fiecare zi mă apasă grija pentru toate Bisericile.
2Cor	11	29	Cine este slab, şi să nu fiu şi eu slab? Cine cade în păcat, şi eu să nu ard?
2Cor	11	30	Dacă e vorba să mă laud, mă voi lăuda numai cu lucrurile privitoare la slăbiciunea mea.
2Cor	11	31	Dumnezeu şi Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, care este binecuvîntat în veci, ştie că nu mint!…
2Cor	11	32	În Damasc, dregătorul împăratului Areta păzea cetatea Damascenilor, ca să mă prindă.
2Cor	11	33	Dar am fost dat jos pe o fereastră, într’o coşniţă, prin zid, şi am scăpat din mînile lor.
------------------------2 Corinteni, capitolul 12
2Cor	12	1	E nevoe să mă laud, măcarcă nu este de folos. Voi veni totuş la vedeniile şi descoperirile Domnului.
2Cor	12	2	Cunosc un om în Hristos, care, acum patrusprezece ani, a fost răpit pînă în al treilea cer (dacă a fost în trup nu ştiu; dacă a fost fără trup, nu ştiu: Dumnezeu ştie).
2Cor	12	3	Şi ştiu că omul acesta (dacă a fost în trup sau fără trup, nu ştiu: Dumnezeu ştie),
2Cor	12	4	a fost răpit în rai, şi a auzit cuvinte, cari nu se pot spune, şi pe cari nu-i este îngăduit unui om să le rostească.
2Cor	12	5	Cu un astfel de om mă voi lăuda; dar întrucît mă priveşte pe mine însumi, nu mă voi lăuda decît cu slăbiciunile mele.
2Cor	12	6	Chiar dacă aş vrea să mă laud, n’aş fi nebun, căci aş spune adevărul; dar mă feresc, ca să n’aibă nimeni despre mine o părere mai înaltă decît ce vede în mine, sau ce aude dela mine.
2Cor	12	7	Şi ca să nu mă umflu de mîndrie, din pricina strălucirii acestor descoperiri, mi-a fost pus un ţepuş în carne, un sol al Satanei, ca să mă pălmuiască, şi să mă împedece să mă îngîmf.
2Cor	12	8	De trei ori am rugat pe Domnul să mi-l ia.
2Cor	12	9	Şi El mi-a zis: „Harul Meu îţi este de ajuns; căci puterea Mea în slăbiciune este făcută desăvîrşită.“ Deci mă voi lăuda mult mai bucuros cu slăbiciunile mele, pentruca puterea lui Hristos să rămînă în mine.
2Cor	12	10	De aceea simt plăcere în slăbiciuni, în defăimări, în nevoi, în prigoniri, în strîmtorări, pentru Hristos; căci cînd sînt slab, atunci sînt tare.
2Cor	12	11	Am ajuns nebun: voi m’aţi silit. Dar voi trebuia să mă lăudaţi; căci, măcar că nu sînt nimic, totuş cu nimic n’am fost mai pe jos de aceşti apostoli aşa de minunaţi.
2Cor	12	12	Semnele unui apostol le-aţi avut printre voi în toată răbdarea, prin semne, puteri şi minuni cari au fost făcute între voi.
2Cor	12	13	În adevăr, în ce aţi fost voi puşi mai pe jos decît celelalte Biserici, afară doar că numai eu singur nu v’am fost o sarcină? O, iertaţi-mi nedreptatea aceasta!…
2Cor	12	14	Iată că sînt gata să vin a treia oară la voi; şi tot nu vă voi fi o sarcină; căci nu caut bunurile voastre, ci pe voi înşivă. Ce-i drept, nu copiii sînt datori să agonisească pentru părinţii lor, ci părinţii pentru copiii lor.
2Cor	12	15	Şi eu, voi cheltui prea bucuros din ale mele, şi mă voi cheltui în totul şi pe mine însumi pentru sufletele voastre. Dacă vă iubesc mai mult, sînt iubit cu atît mai puţin?
2Cor	12	16	Fie şi-aşa! Nu v’am fost sarcină de loc. „Dar“, zic ei, „ca un om isteţ ce sînt, v’am prins prin şiretlic.“ –
2Cor	12	17	Dar, am tras eu oare vreun folos dela voi prin vreunul din aceia, pe cari i-am trimes la voi?
2Cor	12	18	Am rugat pe Tit să vină să vă vadă; şi împreună cu el am trimes şi pe fratele: a cerut Tit ceva dela voi? N-am fost noi călăuziţi de acelaş Duh, şi n-am călcat noi pe aceleaşi urme?
2Cor	12	19	De multă vreme voi vă închipuiţi că, vrem să ne apărăm înaintea voastră! Noi vorbim înaintea lui Dumnezeu în Hristos; şi toate aceste lucruri, le spunem, prea iubiţilor, pentru zidirea voastră.
2Cor	12	20	Fiindcă mă tem ca nu cumva, la venirea mea, să vă găsesc aşa cum n’aş vrea să vă găsesc, şi eu însumi să fiu găsit de voi aşa cum n’aţi vrea. Mă tem să nu găsesc gîlceavă, pizmă, mînii, desbinări, vorbiri de rău, bîrfeli, îngîmfări, tulburări.
2Cor	12	21	Mă tem ca, la venirea mea la voi, să mă smerească din nou Dumnezeul meu cu privire la voi, şi să trebuiască să plîng pe mulţi din cei ce au păcătuit mai înainte, şi nu s’au pocăit de necurăţia, curvia şi spurcăciunile, pe cari le-au făcut.
------------------------2 Corinteni, capitolul 13
2Cor	13	1	Vin la voi pentru a treia oară. „Orice vorbă să fie sprijinită pe mărturia a doi sau trei martori.“
2Cor	13	2	Cum am spus, cînd am fost de faţă a doua oară, tot aşa şi azi,cînd nu sînt de faţă, spun iarăş mai dinainte celor ce au păcătuit mai înainte, şi tuturor celorlalţi, că, dacă mă voi întoarce la voi, n’am să cruţ deloc;
2Cor	13	3	căci căutaţi o dovadă că Hristos vorbeşte în mine: El care nu este slab faţă de voi, ci este plin de putere între voi.
2Cor	13	4	În adevăr El a fost răstignit prin slăbiciune; dar trăieşte prin puterea lui Dumnezeu. Tot astfel şi noi sîntem slabi în El, dar, prin puterea lui Dumnezeu, vom fi plini de viaţă cu El faţă de voi.
2Cor	13	5	Pe voi înşivă încercaţi-vă dacă sînteţi în credinţă. Pe voi înşivă cercaţi-vă. Nu recunoaşteţi voi că Isus Hristos este în voi? Afară numai dacă sînteţi lepădaţi.
2Cor	13	6	Dar trag nădejde că veţi recunoaşte că noi nu sîntem lepădaţi.
2Cor	13	7	Totuş ne rugăm lui Dumnezeu să nu faceţi nimic rău; nu pentru ca să ne putem arăta noi înşine primiţi, ci ca să faceţi ce este bine, chiar dacă noi am trece drept lepădaţi.
2Cor	13	8	Căci n’avem nici o putere împotriva adevărului ci pentru adevăr.
2Cor	13	9	În adevăr, ne bucurăm cînd noi sîntem slabi, iar voi sînteţi tari; şi ne rugăm pentru desăvîrşirea voastră.
2Cor	13	10	Tocmai de aceea vă scriu aceste lucruri, cînd nu sînt de faţă, pentruca, atunci cînd voi fi de faţă, să nu mă port cu asprime, potrivit cu puterea pe care mi-a dat-o Domnul pentru zidire, iar nu pentru dărîmare.
2Cor	13	11	Încolo, fraţilor, fiţi sănătoşi, desăvîrşiţi-vă, îmbărbătaţi-vă, fiţi cu un cuget, trăiţi în pace, şi Dumnezeul dragostei şi al păcii va fi cu voi.
2Cor	13	12	Spuneţi-vă unii altora sănătate, cu o sărutare sfîntă.
2Cor	13	13	Toţi sfinţii vă trimet sănătate.
2Cor	13	14	Harul Domnului Isus Hristos, şi dragostea lui Dumnezeu, şi împărtăşirea Sfîntului Duh, să fie cu voi cu toţi! Amin.
------------------------Galateni, capitolul 1
Gal	1	1	Pavel, apostol nu dela oameni, nici printr’un om, ci prin Isus Hristos, şi prin Dumnezeu Tatăl, care L-a înviat din morţi,
Gal	1	2	şi toţi fraţii cari sînt împreună cu mine, către Bisericile Galatiei:
Gal	1	3	Har şi pace vouă dela Dumnezeu Tatăl, şi dela Domnul nostru Isus Hristos!
Gal	1	4	El S’a dat pe Sine însuş pentru păcatele noastre, ca să ne smulgă din acest veac rău, după voia Dumnezeului nostru şi Tatăl.
Gal	1	5	A Lui să fie slava în vecii vecilor! Amin.
Gal	1	6	Mă mir că treceţi aşa de repede dela Cel ce v’a chemat prin harul lui Hristos, la o altă Evanghelie.
Gal	1	7	Nu doar că este o altă Evanghelie; dar sînt unii oameni cari vă tulbură, şi voiesc să răstoarne Evanghelia lui Hristos.
Gal	1	8	Dar chiar dacă noi înşine sau un înger din cer ar veni să vă propovăduiască o Evanghelie, deosebită de aceea pe care v’am propovăduit-o noi, să fie anatema!
Gal	1	9	Cum am mai spus, o spun şi acum: dacă vă propovăduieşte cineva o Evanghelie, deosebită de aceea pe care aţi primit-o, să fie anatema!
Gal	1	10	Caut eu oare, în clipa aceasta, să capăt bunăvoinţa oamenilor, sau bunăvoinţa lui Dumnezeu? Sau caut să plac oamenilor? Dacă aş mai căuta să plac oamenilor, n’aş fi robul lui Hristos.
Gal	1	11	Fraţilor, vă mărturisesc că Evanghelia propovăduită de mine, nu este de obîrşie omenească;
Gal	1	12	pentrucă, n’am primit-o, nici n’am învăţat-o dela vreun om, ci prin descoperirea lui Isus Hristos.
Gal	1	13	Aţi auzit, în adevăr, care era purtarea mea de altădată, în religiunea Iudeilor. Cum, adică, prigoneam peste măsură de mult Biserica lui Dumnezeu, şi făceam prăpăd în ea;
Gal	1	14	şi cum eram mai înaintat în religiunea Iudeilor de cît mulţi din neamul meu, de o vîrstă cu mine. Eram însufleţit de o rîvnă nespus de mare pentru datinile strămoşeşti.
Gal	1	15	Dar cînd Dumnezeu – care m’a pus deoparte din pîntecele maicii mele, şi m’a chemat prin harul Său, – a găsit cu cale
Gal	1	16	să descopere în mine pe Fiul Său, ca să-L vestesc între Neamuri, îndată, n’am întrebat pe niciun om,
Gal	1	17	nici nu m’am suit la Ierusalim la cei ce au fost apostoli înainte de mine, ci m’am dus în Arabia. Apoi m’am întors din nou la Damasc.
Gal	1	18	După trei ani, m’am suit la Ierusalim să fac cunoştinţă cu Chifa, şi am rămas la el cincisprezece zile.
Gal	1	19	Dar n’am văzut pe niciunul altul dintre apostoli, decît pe Iacov, fratele Domnului.
Gal	1	20	În cele ce vă scriu, iată, înaintea lui Dumnezeu, nu mint.
Gal	1	21	După aceea m’am dus în ţinuturile Siriei şi Ciliciei.
Gal	1	22	Şi eram încă necunoscut la faţă Bisericilor lui Hristos, cari sînt în Iudea.
Gal	1	23	Ele auzeau doar spunîndu-se: „Cel ce ne prigonea odinioară, acum propovăduieşte credinţa, pe care căuta s’o nimicească odinioară.“
Gal	1	24	Şi slăveau pe Dumnezeu din pricina mea.
------------------------Galateni, capitolul 2
Gal	2	1	După patrusprezece ani, m’am suit din nou la Ierusalim împreună cu Barnaba; şi am luat cu mine şi pe Tit.
Gal	2	2	M’am suit, în urma unei descoperiri, şi le-am arătat Evanghelia, pe care o propovăduiesc eu între Neamuri, în deosebi celor mai cu vază, ca nu cumva să alerg sau să fi alergat în zădar.
Gal	2	3	Nici chiar Tit, care era cu mine, măcar că era Grec, n’a fost silit să se taie împrejur,
Gal	2	4	din pricina fraţilor mincinoşi, furişaţi şi strecuraţi printre noi, ca să pîndească slobozenia, pe care o avem în Hristos Isus, cu gînd să ne aducă la robie;
Gal	2	5	noi nu ne-am supus şi nu ne-am potrivit lor nicio clipă măcar, pentruca adevărul Evangheliei să rămînă cu voi.
Gal	2	6	Cei ce sînt socotiţi ca fiind ceva – orice ar fi fost ei, nu-mi pasă: Dumnezeu nu caută la faţa oamenilor – aceştia, zic, ei cei cu vază nu mi-au adaus nimic.
Gal	2	7	Ba dimpotrivă, cînd au văzut că mie îmi fusese încredinţată Evanghelia pentru cei netăiaţi împrejur, după cum lui Petru îi fusese încredinţată Evanghelia pentru cei tăiaţi împrejur, –
Gal	2	8	căci Cel ce făcuse din Petru apostolul celor tăiaţi împrejur, făcuse şi din mine apostolul Neamurilor –
Gal	2	9	şi cînd au cunoscut harul,care-mi fusese dat, Iacov, Chifa şi Ioan, cari sînt priviţi ca stîlpi, mi-au dat mie şi lui Barnaba, mîna dreaptă de însoţire, ca să mergem să propovăduim: noi la Neamuri, iar ei la cei tăiaţi împrejur.
Gal	2	10	Ne-au spus numai să ne aducem aminte de cei săraci, şi chiar aşa am şi căutat să fac.
Gal	2	11	Dar cînd a venit Chifa în Antiohia, i-am stătut împotrivă în faţă, căci era de osîndit.
Gal	2	12	În adevăr, înainte de venirea unora dela Iacov, el mînca împreună cu Neamurile; dar cînd au venit ei, s’a ferit şi a stat deoparte, de teama celor tăiaţi împrejur.
Gal	2	13	Împreună cu el au început să se prefacă şi ceilalţi Iudei, aşa că pînă şi Barnaba a fost prins în laţul făţărniciei lor.
Gal	2	14	Cînd i-am văzut eu că nu umblă drept după adevărul Evangheliei, am spus lui Chifa în faţa tuturor: „Dacă tu, care eşti Iudeu, trăieşti ca Neamurile, şi nu ca Iudeii, cum sileşti pe Neamuri să trăiască în felul Iudeilor?“
Gal	2	15	Noi sîntem Iudei din fire, iar nu păcătoşi dintre Neamuri.
Gal	2	16	Totuş, fiindcă ştim că omul nu este socotit neprihănit, prin faptele Legii, ci numai prin credinţa în Isus Hristos, am crezut şi noi în Hristos Isus, ca să fim socotiţi neprihăniţi prin credinţa în Hristos, iar nu prin faptele Legii; pentrucă nimeni nu va fi socotit neprihănit prin faptele Legii.
Gal	2	17	Dar dacă, în timp ce căutăm să fim socotiţi neprihăniţi în Hristos, şi noi înşine am fi găsiţi ca păcătoşi, este oare Hristos un slujitor al păcatului? Nicidecum!
Gal	2	18	Căci, dacă zidesc iarăş lucrurile, pe cari le-am stricat, mă arăt ca un călcător de lege.
Gal	2	19	Căci eu, prin Lege, am murit faţă de Lege, ca să trăiesc pentru Dumnezeu.
Gal	2	20	Am fost răstignit împreună cu Hristos, şi trăiesc … dar nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine. Şi viaţa, pe care o trăiesc acum în trup, o trăiesc în credinţa în Fiul lui Dumnezeu, care m’a iubit şi S’a dat pe Sine însuş pentru mine.
Gal	2	21	Nu vreau să fac zădarnic harul lui Dumnezeu; căci dacă neprihănirea se capătă prin Lege, degeaba a murit Hristos.
------------------------Galateni, capitolul 3
Gal	3	1	O, Galateni nechibzuiţi! Cine v’a fermecat, pe voi, înaintea ochilor cărora a fost zugrăvit Isus Hristos ca răstignit?
Gal	3	2	Iată numai ce voiesc să ştiu dela voi: prin faptele Legii aţi primit voi Duhul, ori prin auzirea credinţei?
Gal	3	3	Sînteţi aşa de nechibzuiţi? După ce aţi început prin Duhul, vreţi acum să sfîrşiţi prin firea pămîntească?
Gal	3	4	În zădar aţi suferit voi atît de mult? Dacă, în adevăr, e în zădar!
Gal	3	5	Cel ce vă dă Duhul şi face minuni printre voi, le face oare prin faptele Legii sau prin auzirea credinţei?
Gal	3	6	Tot aşa şi „Avraam a crezut pe Dumnezeu, şi credinţa aceasta i-a fost socotită ca neprihănire.“
Gal	3	7	Înţelegeţi şi voi dar, că fii ai lui Avraam sînt cei ce au credinţă.
Gal	3	8	Scriptura, de asemenea, fiindcă prevedea că Dumnezeu va socoti neprihănite pe Neamuri, prin credinţă, a vestit mai dinainte lui Avraam această veste bună: „Toate neamurile vor fi binecuvîntate în tine.“
Gal	3	9	Aşa că cei ce se bizuiesc pe credinţă, sînt binecuvîntaţi împreună cu Avraam cel credincios.
Gal	3	10	Căci toţi cei ce se bizuiesc pe faptele Legii, sînt supt blestem; pentrucă este scris: „Blestemat este oricine nu stăruieşte în toate lucrurile scrise în cartea Legii, ca să le facă.“
Gal	3	11	Şi că nimeni nu este socotit neprhănit înaintea lui Dumnezeu, prin Lege, este învederat, căci „cel neprihănit prin credinţă va trăi.“
Gal	3	12	Însă Legea nu se întemeiază pe credinţă; ci ea zice: „Cine va face aceste lucruri, va trăi prin ele“.
Gal	3	13	Hristos ne-a răscumpărat din blestemul Legii, făcîndu-Se blestem pentru noi, – fiindcă este scris: „Blestemat e oricine este atîrnat pe lemn“ –
Gal	3	14	pentruca binecuvîntarea vestită lui Avraam să vină peste Neamuri, în Hristos Isus, aşa ca, prin credinţă, noi să primim Duhul făgăduit.
Gal	3	15	Fraţilor, (vorbesc în felul oamenilor), un testament, chiar al unui om, odată întărit, totuş nimeni nu-l desfiinţează, nici nu-i mai adaugă ceva.
Gal	3	16	Acum, făgăduinţele au fost făcute „lui Avraam şi seminţei lui“. Nu zice: „Şi seminţelor“ (ca şi cum ar fi vorba de mai multe), ci ca şi cum ar fi vorba numai de una: „Şi seminţei tale“, adică Hristos.
Gal	3	17	Iată ce vreau să zic: un testament, pe care l-a întărit Dumnezeu mai înainte, nu poate fi desfiinţat, aşa ca făgăduinţa să fie nimicită, de Legea venită după patru sute trei zeci de ani.
Gal	3	18	Căci dacă moştenirea ar veni din Lege, nu mai vine din făgăduinţă; şi Dumnezeu printr’o făgăduinţă a dat-o lui Avraam.
Gal	3	19	Atunci pentruce este Legea? Ea a fost adăugată din pricina călcărilor de lege, pînă cînd avea să vină „Sămînţa“, căreia îi fusese făcută făgăduinţa; şi a fost dată prin îngeri, prin mîna unui mijlocitor.
Gal	3	20	Dar mijlocitorul nu este mijlocitorul unei singure părţi, pe cînd Dumnezeu, este unul singur.
Gal	3	21	Atunci oare Legea este împotriva făgăduinţelor lui Dumnezeu? Nicidecum! Dacă s’ar fi dat o Lege care să poată da viaţa, într’adevăr, neprihănirea ar veni din Lege.
Gal	3	22	Dar Scriptura a închis totul supt păcat, pentruca făgăduinţa să fie dată celor ce cred, prin credinţa în Isus Hristos.
Gal	3	23	Înainte de venirea credinţei, noi eram supt paza Legii, închişi pentru credinţa care trebuia să fie descoperită.
Gal	3	24	Astfel, Legea ne-a fost un îndrumător {Greceşte: pedagog} spre Hristos, ca să fim socotiţi neprihăniţi prin credinţă.
Gal	3	25	După ce a venit credinţa, nu mai sîntem supt îndrumătorul acesta.
Gal	3	26	Căci toţi sînteţi fii ai lui Dumnezeu, prin credinţa în Hristos Isus.
Gal	3	27	Toţi cari aţi fost botezaţi pentru Hristos, v’aţi îmbrăcat cu Hristos.
Gal	3	28	Nu mai este nici Iudeu, nici Grec; nu mai este nici rob nici slobod; nu mai este nici parte bărbătească, nici parte femeiască, fiindcă toţi sînteţi una în Hristos Isus.
Gal	3	29	Şi dacă sînteţi ai lui Hristos, sînteţi „sămînţa“ lui Avraam, moştenitori prin făgăduinţă.
------------------------Galateni, capitolul 4
Gal	4	1	Dar cîtă vreme moştenitorul este nevîrstnic, eu spun că nu se deosebeşte cu nimic de un rob, măcar că este stăpîn pe tot.
Gal	4	2	Ci este supt epitropi şi îngrijitori, pînă la vremea rînduită de tatăl său.
Gal	4	3	Tot aşa şi noi, cînd eram nevrîstnici, eram supt robia învăţăturilor începătoare ale lumii.
Gal	4	4	Dar cînd a venit împlinirea vremii, Dumnezeu a trimes pe Fiul Său, născut din femeie, născut supt Lege,
Gal	4	5	ca să răscumpere pe cei ce erau supt Lege, pentru ca să căpătăm înfierea.
Gal	4	6	Şi pentru că sînteţi fii, Dumnezeu ne-a trimes în inimă Duhul Fiului Său, care strigă: „Ava“, adică: „Tată!“
Gal	4	7	Aşa că nu mai eşti rob, ci fiu; şi dacă eşti fiu, eşti şi moştenitor, prin Dumnezeu.
Gal	4	8	Odinioară, cînd nu cunoşteaţi pe Dumnezeu, eraţi robiţi celor ce din firea lor, nu sînt dumnezei.
Gal	4	9	Dar acum, dupăce aţi cunoscut pe Dumnezeu, sau mai bine zis, dupăce aţi fost cunoscuţi de Dumnezeu, cum vă mai întoarceţi iarăş la acele învăţături începătoare, slabe şi sărăcăcioase, cărora vreţi să vă supuneţi din nou?
Gal	4	10	Voi păziţi zile, luni, vremi şi ani.
Gal	4	11	Mă tem să nu mă fi ostenit degeaba pentru voi.
Gal	4	12	Fraţilor, vă rog să fiţi ca mine, căci şi eu sînt ca voi. Nu mi-aţi făcut nicio nedreptate.
Gal	4	13	Dimpotrivă, ştiţi că, în neputinţa trupului v’am propovăduit Evanghelia pentru întîia dată.
Gal	4	14	Şi, n’aţi arătat nici dispreţ, nici desgust faţă de ceeace era o ispită pentru voi în trupul meu; dimpotrivă, m’aţi primit ca pe un înger al lui Dumnezeu, ca pe însuş Hristos Isus.
Gal	4	15	Unde este dar fericirea voastră? Căci vă mărturisesc că, dacă ar fi fost cu putinţă, v’aţi fi scos pînă şi ochii şi mi i-aţi fi dat.
Gal	4	16	M’am făcut oare vrăjmaşul vostru, pentrucă v’am spus adevărul?
Gal	4	17	Nu cu gînd bun sînt plini de rîvnă ei pentru voi, ci vor să vă deslipească de noi, ca să fiţi plini de rîvnă faţă de ei.
Gal	4	18	Este bine să fii plin de rîvnă totdeauna pentru bine, nu numai cînd sînt de faţă la voi.
Gal	4	19	Copilaşii mei, pentru cari iarăş simt durerile naşterii, pînăce va lua Hristos chip în voi!
Gal	4	20	O, cum aş vrea să fiu acum de faţă la voi, şi să-mi schimb glasul; căci nu ştiu ce să mai cred!
Gal	4	21	Spuneţi-mi voi, cari voiţi să fiţi supt Lege, n’ascultaţi voi Legea?
Gal	4	22	Căci este scris că Avraam a avut doi fii: unul din roabă, şi unul din femeia slobodă.
Gal	4	23	Dar cel din roabă s’a născut în chip firesc, iar cel din femeia slobodă s’a născut prin făgăduinţă.
Gal	4	24	Lucrurile acestea trebuiesc luate într’alt înţeles: acestea sînt două legăminte: unul depe muntele Sinai naşte pentru robie şi este Agar, –
Gal	4	25	căci Agar este muntele Sinai din Arabia; – şi răspunde Ierusalimului de acum, care este în robie împreună cu copiii săi.
Gal	4	26	Dar Ierusalimul cel de sus este slobod, şi el este mama noastră.
Gal	4	27	Fiindcă este scris: „Bucură-te, stearpo, care nu naşti de loc! Izbucneşte de bucurie şi strigă, tu, care nu eşti în durerile naşterii! Căci copiii celei părăsite vor fi în număr mai mare decît copiii celei cu bărbat.“
Gal	4	28	Şi voi, fraţilor, ca şi Isaac, voi sînteţi copii ai făgăduinţei.
Gal	4	29	Şi cum s’a întîmplat atunci, că cel ce se născuse în chip firesc prigonea pe cel ce se născuse prin Duhul tot aşa se întîmplă şi acum.
Gal	4	30	Dar ce zice Scriptura? „Izgoneşte pe roabă şi pe fiul ei; căci fiul roabei nu va moşteni împreună cu fiul femeii slobode.“
Gal	4	31	De aceea, fraţilor, noi nu sîntem copiii celei roabe, ci ai femeii slobode. Hristos ne-a izbăvit ca să fim slobozi.
------------------------Galateni, capitolul 5
Gal	5	1	Rămîneţi dar tari, şi nu vă plecaţi iarăş supt jugul robiei.
Gal	5	2	Iată, eu, Pavel, vă spun că, dacă vă veţi tăia împrejur, Hristos nu vă va folosi la nimic.
Gal	5	3	Şi mărturisesc iarăş încă odată oricărui om care primeşte tăierea împrejur, că este dator să împlinească toată Legea.
Gal	5	4	Voi, cari voiţi să fiţi socotiţi neprihăniţi prin Lege, v’aţi despărţit de Hristos; aţi căzut din har.
Gal	5	5	Căci noi, prin Duhul, aşteptăm prin credinţă nădejdea neprihănirii.
Gal	5	6	Căci în Isus Hristos, nici tăierea împrejur, nici netăierea împrejur n’au vreun preţ, ci credinţa care lucrează prin dragoste.
Gal	5	7	Voi alergaţi bine: cine v’a tăiat calea ca să n’ascultaţi de adevăr?
Gal	5	8	Înduplecarea aceasta nu vine dela Cel ce v’a chemat.
Gal	5	9	Puţin aluat face să se dospească toată plămădeala.
Gal	5	10	Eu, cu privire la voi, am, în Domnul, încrederea că nu gîndiţi altfel. Dar cel ce vă tulbură, va purta osînda, oricine ar fi el.
Gal	5	11	Cît despre mine, fraţilor, dacă mai propovăduiesc tăierea împrejur, de ce mai sînt prigonit? Atunci pricina de poticnire a crucii s’a dus.
Gal	5	12	Şi, schilodească-se odată cei ce vă tulbură!
Gal	5	13	Fraţilor, voi aţi fost chemaţi la slobozenie. Numai, nu faceţi din slobozenie o pricină ca să trăiţi pentru firea pămîntească, ci slujiţi-vă unii altora în dragoste.
Gal	5	14	Căci toată Legea se cuprinde într’o singură poruncă: „Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi.“
Gal	5	15	Dar dacă vă muşcaţi şi vă mîncaţi unii pe alţii, luaţi seama să nu fiţi nimiciţi unii de alţii.
Gal	5	16	Zic dar: umblaţi cîrmuiţi de Duhul, şi nu împliniţi poftele firii pămînteşti.
Gal	5	17	Căci firea pămîntească pofteşte împotriva Duhului, şi Duhul împotriva firii pămînteşti: sînt lucruri protivnice unele altora, aşa că nu puteţi face tot ce voiţi.
Gal	5	18	Dacă sînteţi călăuziţi de Duhul, nu sînteţi supt Lege.
Gal	5	19	Şi faptele firii pămînteşti sînt cunoscute, şi sînt acestea: preacurvia, curvia, necurăţia, desfrînarea,
Gal	5	20	închinarea la idoli, vrăjitoria, vrăjbile, certurile, zavistiile, mîniile, neînţelegerile, desbinările, certurile de partide,
Gal	5	21	pizmele, uciderile, beţiile, îmbuibările, şi alte lucruri asemănătoare cu acestea. Vă spun mai dinainte, cum am mai spus, că cei ce fac astfel de lucruri, nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu.
Gal	5	22	Roada Duhului, dimpotrivă, este: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioşia,
Gal	5	23	blîndeţa, înfrînarea poftelor. Împotriva acestor lucruri nu este lege.
Gal	5	24	Cei ce sînt ai lui Hristos Isus, şi-au răstignit firea pămîntească împreună cu patimile şi poftele ei.
Gal	5	25	Dacă trăim Duhul, să şi umblăm prin Duhul.
Gal	5	26	Să nu umblăm după o slavă deşartă, întărîtîndu-ne unii pe alţii, şi pizmuindu-ne unii pe alţii.
------------------------Galateni, capitolul 6
Gal	6	1	Fraţilor, chiar dacă un om ar cădea deodată în vreo greşală, voi, cari sînteţi duhovniceşti, să-l ridicaţi cu duhul blîndeţei. Şi ia seama la tine însuţi, ca să nu fii ispitit şi tu.
Gal	6	2	Purtaţi-vă sarcinile unii altora, şi veţi împlini astfel Legea lui Hristos.
Gal	6	3	Dacă vreunul crede că este ceva, măcar că nu este nimic, se înşală singur.
Gal	6	4	Fiecare să-şi cerceteze fapta lui, şi atunci va avea cu ce să se laude numai în ce-l priveşte pe el, şi nu cu privire la alţii;
Gal	6	5	căci fiecare îşi va purta sarcina lui însuş.
Gal	6	6	Cine primeşte învăţătura în Cuvînt, să facă parte din toate bunurile lui şi celui ce-l învaţă.
Gal	6	7	Nu vă înşelaţi: „Dumnezeu nu Se lasă să fie batjocorit.“ Ce samănă omul, aceea va şi secera.
Gal	6	8	Cine samănă în firea lui pămîntească, va secera din firea pămîntească putrezirea; dar cine samănă în Duhul, va secera din Duhul viaţa vecinică.
Gal	6	9	Să nu obosim în facerea binelui; căci la vremea potrivită, vom secera, dacă nu vom cădea de oboseală.
Gal	6	10	Aşa dar, cît avem prilej, să facem bine la toţi, şi mai ales fraţilor în credinţă.
Gal	6	11	Uitaţi-vă cu ce slove mari v’am scris, cu însăş mîna mea!
Gal	6	12	Toţi ceice umblă după plăcerea oamenilor, vă silesc să primiţi tăerea împrejur, numai ca să nu sufere ei prigonire pentru Crucea lui Hristos.
Gal	6	13	Căci nici ei, cari au primit tăierea împrejur, nu păzesc Legea; ci voiesc doar ca voi să primiţi tăierea împrejur, pentruca să se laude ei cu trupul vostru.
Gal	6	14	În ce mă priveşte, departe de mine gîndul să mă laud cu altceva decît cu crucea Domnului nostru Isus Hristos, prin care lumea este răstignită faţă de mine, şi eu faţă de lume!
Gal	6	15	Căci în Hristos Isus nici tăierea împrejur, nici netăierea împrejur nu sînt nimic, ci a fi o făptură nouă.
Gal	6	16	Şi peste toţi ceice vor umbla după dreptarul acesta şi peste Israelul lui Dumnezeu să fie pace şi îndurare!
Gal	6	17	De acum încolo nimeni să nu mă mai necăjească, pentrucă port semnele Domnului Isus pe trupul meu.
Gal	6	18	Fraţilor, harul Domnului nostru Isus Hristos să fie cu duhul vostru! Amin.
------------------------Efeseni, capitolul 1
Eph	1	1	Pavel, apostol al lui Isus Hristos, prin voia lui Dumnezeu, către sfinţii cari sînt în Efes şi credincioşii în Hristos Isus:
Eph	1	2	Har şi pace dela Dumnezeu, Tatăl nostru, şi dela Domnul Isus Hristos.
Eph	1	3	Binecuvîntat să fie Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, care ne-a binecuvîntat cu tot felul de binecuvîntări duhovniceşti, în locurile cereşti, în Hristos.
Eph	1	4	În El, Dumnezeu ne-a ales înainte de întemeierea lumii, ca să fim sfinţi şi fără prihană înaintea Lui, dupăce, în dragostea Lui,
Eph	1	5	ne-a rînduit mai dinainte să fim înfiaţi prin Isus Hristos, după buna plăcere a voiei Sale,
Eph	1	6	spre lauda slavei harului Său, pe care ni l-a dat în Prea Iubitul Lui.
Eph	1	7	În El avem răscumpărarea, prin sîngele Lui, iertarea păcatelor, după bogăţiile harului Său,
Eph	1	8	pe care l-a răspîndit din belşug peste noi, prin orice fel de înţelepciune şi de pricepere;
Eph	1	9	căci a binevoit să ne descopere taina voiei Sale, după planul pe care-l alcătuise în Sine însuş,
Eph	1	10	ca să-l aducă la îndeplinire la plinirea vremilor, spre a-Şi uni iarăş într’unul în Hristos, toate lucrurile: cele din ceruri, şi cele de pe pămînt.
Eph	1	11	În El am fost făcuţi şi moştenitori, fiind rînduiţi mai dinainte, după hotărîrea Aceluia, care face toate după sfatul voiei Sale,
Eph	1	12	ca să slujim de laudă slavei Sale, noi, cari mai dinainte am nădăjduit în Hristos.
Eph	1	13	Şi voi, după ce aţi auzit cuvîntul adevărului (Evanghelia mîntuirii voastre), aţi crezut în El, şi aţi fost pecetluiţi cu Duhul Sfînt, care fusese făgăduit,
Eph	1	14	şi care este o arvună a moştenirii noastre, pentru răscumpărarea celor cîştigaţi de Dumnezeu, spre lauda slavei Lui.
Eph	1	15	De aceea şi eu, de cînd am auzit despre credinţa în Domnul Isus care este în voi, şi despre dragostea voastră pentru toţi sfinţii,
Eph	1	16	nu încetez să aduc mulţămiri pentru voi, cînd vă pomenesc în rugăciunile mele.
Eph	1	17	Şi mă rog ca Dumnezeul Domnului nostru Isus Hristos, Tatăl slavei, să vă dea un duh de înţelepciune şi de descoperire, în cunoaşterea Lui,
Eph	1	18	şi să vă lumineze ochii inimii, ca să pricepeţi care este nădejdea chemării Lui, care este bogăţia slavei moştenirii Lui în sfinţi,
Eph	1	19	şi care este faţă de noi, credincioşii, nemărginita mărime a puterii Sale, după lucrarea puterii tăriei Lui,
Eph	1	20	pe care a desfăşurat-o în Hristos, prin faptul că L-a înviat din morţi, şi L-a pus să şadă la dreapta Sa, în locurile cereşti,
Eph	1	21	mai pe sus de orice domnie, de orice stăpînire, de orice putere, de orice dregătorie şi de orice nume, care se poate numi, nu numai în veacul acesta, ci şi în cel viitor.
Eph	1	22	El I-a pus totul supt picioare, şi L-a dat căpetenie peste toate lucrurile, Bisericii,
Eph	1	23	care este trupul Lui, plinătatea Celui ce plineşte totul în toţi.
------------------------Efeseni, capitolul 2
Eph	2	1	Voi eraţi morţi în greşelile şi în păcatele voastre,
Eph	2	2	în cari trăiaţi odinioară, după mersul lumii acesteia, după domnul puterii văzduhului, a duhului care lucrează acum în fiii neascultării.
Eph	2	3	Între ei eram şi noi toţi odinioară, cînd trăiam în poftele firii noastre pămînteşti, cînd făceam voile firii pămînteşti şi ale gîndurilor noastre, şi eram din fire copii ai mîniei, ca şi ceilalţi.
Eph	2	4	Dar Dumnezeu, care este bogat în îndurare, pentru dragostea cea mare cu care ne-a iubit,
Eph	2	5	măcar că eram morţi în greşelile noastre, ne-a adus la viaţă împreună cu Hristos (prin har sînteţi mîntuiţi).
Eph	2	6	El ne-a înviat împreună, şi ne-a pus să şedem împreună în locurile cereşti, în Hristos Isus,
Eph	2	7	ca să arate în veacurile viitoare nemărginita bogăţie a harului Său, în bunătatea Lui faţă de noi în Hristos Isus.
Eph	2	8	Căci prin har aţi fost mîntuiţi, prin credinţă. Şi aceasta nu vine dela voi; ci este darul lui Dumnezeu.
Eph	2	9	Nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni.
Eph	2	10	Căci noi sîntem lucrarea Lui, şi am fost zidiţi în Hristos Isus pentru faptele bune, pe cari le-a pregătit Dumnezeu mai dinainte, ca să umblăm în ele.
Eph	2	11	De aceea voi, cari altădată eraţi Neamuri din naştere, numiţi netăiaţi împrejur de către aceia cari se cheamă tăiaţi împrejur, şi cari sînt tăiaţi împrejur în trup de mîna omului:
Eph	2	12	aduceţi-vă aminte că în vremea aceea eraţi fără Hristos, fără drept de cetăţenie în Israel, străini de legămintele făgăduinţei, fără nădejde şi fără Dumnezeu în lume.
Eph	2	13	Dar acum, în Hristos Isus, voi, cari odinioară eraţi depărtaţi, aţi fost apropiaţi prin sîngele lui Hristos.
Eph	2	14	Căci El este pacea noastră, care din doi a făcut unul, şi a surpat zidul dela mijloc care-i despărţea,
Eph	2	15	şi, în trupul Lui, a înlăturat vrăjmăşia dintre ei, Legea poruncilor, în orînduirile ei, ca să facă pe cei doi să fie în El însuş un singur om nou, făcînd astfel pace;
Eph	2	16	şi a împăcat pe cei doi cu Dumnezeu într’un singur trup, prin cruce, prin care a nimicit vrăjmăşia.
Eph	2	17	El a venit astfel să aducă vestea bună a păcii vouă celor ce eraţi departe, şi pace celor ce erau aproape.
Eph	2	18	Căci prin El şi unii şi alţii avem intrare la Tatăl, într’un Duh.
Eph	2	19	Aşa dar, voi nu mai sînteţi nici străini, nici oaspeţi ai casei, ci sînteţi împreună cetăţeni cu sfinţii, oameni din casa lui Dumnezeu,
Eph	2	20	fiind zidiţi pe temelia apostolilor şi proorocilor, piatra din capul unghiului fiind Isus Hristos.
Eph	2	21	În El toată clădirea, bine închegată, creşte ca să fie un Templu sfînt în Domnul.
Eph	2	22	Şi prin El şi voi sînteţi zidiţi împreună, ca să fiţi un lăcaş al lui Dumnezeu, prin Duhul.
------------------------Efeseni, capitolul 3
Eph	3	1	Iată de ce eu, Pavel, întemniţatul lui Isus Hristos pentru voi, Neamurilor …
Eph	3	2	(Dacă cel puţin aţi auzit de isprăvnicia harului lui Dumnezeu, care mi-a fost dată faţă de voi.
Eph	3	3	Prin descoperire dumnezeiască am luat cunoştinţă de taina aceasta, despre care vă scrisei în puţine cuvinte.
Eph	3	4	Citindu-le, vă puteţi închipui priceperea pe care o am eu despre taina lui Hristos,
Eph	3	5	care n’a fost făcută cunoscut fiilor oamenilor în celelalte veacuri, în felul cum a fost descoperită acum sfinţilor apostoli şi prooroci ai lui Hristos, prin Duhul.
Eph	3	6	Că adică Neamurile sînt împreună moştenitoare cu noi, alcătuiesc un singur trup cu noi şi iau parte cu noi la aceeaş făgăduinţă în Hristos Isus, prin Evanghelia aceea,
Eph	3	7	al cărei slujitor am fost făcut eu, după darul harului lui Dumnezeu, dat mie prin lucrarea puterii Lui.
Eph	3	8	Da, mie, care sînt cel mai neînsemnat dintre toţi sfinţii, mi-a fost dat harul acesta să vestesc Neamurilor bogăţiile nepătrunse ale lui Hristos,
Eph	3	9	şi să pun în lumină înaintea tuturor care este isprăvnicia acestei taine, ascunse din veacuri în Dumnezeu, care a făcut toate lucrurile;
Eph	3	10	pentruca domniile şi stăpînirile din locurile cereşti să cunoască azi, prin Biserică, înţelepciunea nespus de felurită a lui Dumnezeu,
Eph	3	11	după planul vecinic, pe care l-a făcut în Hristos Isus, Domnul nostru.
Eph	3	12	În El avem, prin credinţa în El, slobozenia şi apropierea de Dumnezeu cu încredere.
Eph	3	13	Vă rog iarăş să nu vă pierdeţi cumpătul din pricina necazurilor mele pentru voi: aceasta este slava voastră).
Eph	3	14	… Iată dece, zic, îmi plec genunchii înaintea Tatălui Domnului nostru Isus Hristos,
Eph	3	15	din care îşi trage numele orice familie, în ceruri şi pe pămînt,
Eph	3	16	şi-L rog ca, potrivit cu bogăţia slavei Sale, să vă facă să vă întăriţi în putere, prin Duhul Lui, în omul din lăuntru,
Eph	3	17	aşa încît Hristos să locuiască în inimile voastre prin credinţă; pentruca, avînd rădăcina şi temelia pusă în dragoste,
Eph	3	18	să puteţi pricepe împreună cu toţi sfinţii, care este lărgimea, lungimea, adîncimea şi înălţimea;
Eph	3	19	şi să cunoaşteţi dragostea lui Hristos, care întrece orice cunoştinţă, ca să ajungeţi plini de toată plinătatea lui Dumnezeu.
Eph	3	20	Iar a Celui ce, prin puterea care lucrează în noi, poate să facă nespus mai mult decît cerem sau gîndim noi,
Eph	3	21	a Lui să fie slava în Biserică şi în Hristos Isus, din neam în neam, în vecii vecilor! Amin.
------------------------Efeseni, capitolul 4
Eph	4	1	Vă sfătuiesc dar eu, cel întemniţat pentru Domnul, să vă purtaţi într’un chip vrednic de chemarea, pe care aţi primit-o,
Eph	4	2	cu toată smerenia şi blîndeţa, cu îndelungă răbdare; îngăduiţi-vă unii pe alţii în dragoste,
Eph	4	3	şi căutaţi să păstraţi unirea Duhului, prin legătura păcii.
Eph	4	4	Este un singur trup, un singur Duh, după cum şi voi aţi fost chemaţi la o singură nădejde a chemării voastre.
Eph	4	5	Este un singur Domn, o singură credinţă, un singur botez.
Eph	4	6	Este un singur Dumnezeu şi Tată al tuturor, care este mai pe sus de toţi, care lucrează prin toţi şi care este în toţi.
Eph	4	7	Dar fiecăruia din noi harul i-a fost dat după măsura darului lui Hristos.
Eph	4	8	De aceea este zis: „S’a suit sus, a luat robia roabă, şi a dat daruri oamenilor.“
Eph	4	9	Şi acest: „S’a suit“, ce însemnează decît că înainte Se pogorîse în părţile mai de jos ale pămîntului?
Eph	4	10	Cel ce S’a pogorît, este acelaş cu cel ce s’a suit mai pe sus de toate cerurile, ca să umple toate lucrurile.
Eph	4	11	Şi El a dat pe unii apostoli; pe alţii, prooroci; pe alţii, evanghelişti; pe alţii, păstori şi învăţători,
Eph	4	12	pentru desăvîrşirea sfinţilor, în vederea lucrării de slujire, pentru zidirea trupului lui Hristos,
Eph	4	13	pînă vom ajunge toţi la unirea credinţei şi a cunoştinţei Fiului lui Dumnezeu, la starea de om mare, la înălţimea staturii plinătăţii lui Hristos;
Eph	4	14	ca să nu mai fim copii, plutind încoace şi încolo, purtaţi de orice vînt de învăţătură, prin viclenia oamenilor şi prin şiretenia lor în mijloacele de amăgire;
Eph	4	15	ci, credincioşi adevărului, în dragoste, să creştem în toate privinţele, ca să ajungem la Cel ce este Capul, Hristos.
Eph	4	16	Din El tot trupul, bine închegat şi strîns legat, prin ceiace dă fiecare încheitură, îşi primeşte creşterea, potrivit cu lucrarea fiecărei părţi în măsura ei, şi se zideşte în dragoste.
Eph	4	17	Iată dar ce vă spun şi mărturisesc eu în Domnul: să nu mai trăiţi cum trăiesc păgînii, în deşertăciunea gîndurilor lor,
Eph	4	18	avînd mintea întunecată, fiind străini de viaţa lui Dumnezeu, din pricina neştiinţei în care se află în urma împietririi inimii lor.
Eph	4	19	Ei şi-au perdut orice pic de simţire, s’au dedat la desfrînare, şi săvîrşesc cu lăcomie orice fel de necurăţie.
Eph	4	20	Dar voi n’aţi învăţat aşa pe Hristos;
Eph	4	21	dacă, cel puţin, L-aţi ascultat, şi dacă, potrivit adevărului care este în Isus, aţi fost învăţaţi,
Eph	4	22	cu privire la felul vostru de viaţă din trecut, să vă desbrăcaţi de omul cel vechi care se strică după poftele înşelătoare;
Eph	4	23	şi să vă înoiţi în duhul minţii voastre,
Eph	4	24	şi să vă îmbrăcaţi în omul cel nou, făcut după chipul lui Dumnezeu, de o neprihănire şi sfinţenie pe care o dă adevărul.
Eph	4	25	De aceea, lăsaţi-vă de minciună: „Fiecare dintre voi să spună aproapelui său adevărul“, pentrucă sîntem mădulare unii altora.
Eph	4	26	„Mîniaţi-vă şi nu păcătuiţi“. Să n’apună soarele peste mînia voastră,
Eph	4	27	şi să nu daţi prilej diavolului.
Eph	4	28	Cine fura, să nu mai fure; ci mai de grabă să lucreze cu mînile lui la ceva bun, ca să aibă ce să dea celui lipsit.
Eph	4	29	Niciun cuvînt stricat să nu vă iasă din gură; ci unul bun, pentru zidire, după cum e nevoie, ca să dea har celor ce-l aud.
Eph	4	30	Să nu întristaţi pe Duhul Sfînt al lui Dumnezeu, prin care aţi fost pecetluiţi pentru ziua răscumpărării.
Eph	4	31	Orice amărăciune, orice iuţime, orice mînie, orice strigare, orice clevetire şi orice fel de răutate să piară din mijlocul vostru.
Eph	4	32	Dimpotrivă, fiţi buni unii cu alţii, miloşi, şi iertaţi-vă unul pe altul, cum v’a iertat şi Dumnezeu pe voi în Hristos.
------------------------Efeseni, capitolul 5
Eph	5	1	Urmaţi dar pilda lui Dumnezeu ca nişte copii prea iubiţi.
Eph	5	2	Trăiţi în dragoste, dupăcum şi Hristos ne-a iubit, şi S’a dat pe Sine pentru noi „ca un prinos şi ca o jertfă de bun miros“, lui Dumnezeu.
Eph	5	3	Curvia, sau orice altfel de necurăţie, sau lăcomia de avere, nici să nu fie pomenite între voi, aşa cum se cuvine unor sfinţi.
Eph	5	4	Să nu se audă nici cuvinte porcoase, nici vorbe nechibzuite, nici glume proaste, cari nu sînt cuviincioase; ci mai de grabă cuvinte de mulţămire.
Eph	5	5	Căci ştiţi bine că niciun curvar, niciun stricat, niciun lacom de avere, care este un închinător la idoli, n’are parte de moştenire în Împărăţia lui Hristos şi a lui Dumnezeu.
Eph	5	6	Nimeni să nu vă înşele cu vorbe deşerte; căci din pricina acestor lucruri vine mînia lui Dumnezeu peste oamenii neascultători.
Eph	5	7	Să nu vă întovărăşiţi dar deloc cu ei.
Eph	5	8	Odinioară eraţi întunerec; dar acum sînteţi lumină în Domnul. Umblaţi deci ca nişte copii ai luminii.
Eph	5	9	Căci roada luminii stă în orice bunătate, în neprihănire şi în adevăr.
Eph	5	10	Cercetaţi ce este plăcut înaintea Domnului,
Eph	5	11	şi nu luaţi deloc parte la lucrările neroditoare ale întunerecului, ba încă mai de grabă osîndiţi-le.
Eph	5	12	Căci e ruşine numai să spunem ce fac ei în ascuns.
Eph	5	13	Dar toate aceste lucruri, cînd sînt osîndite de lumină, sînt date la iveală; pentrucă ceiace scoate totul la iveală, este lumina.
Eph	5	14	De aceea zice: „Deşteaptă-te tu, care dormi, scoală-te din morţi, şi Hristos te va lumina.“
Eph	5	15	Luaţi seama deci să umblaţi cu băgare de seamă, nu ca nişte neînţelepţi, ci ca nişte înţelepţi.
Eph	5	16	Răscumpăraţi vremea, căci zilele sînt rele.
Eph	5	17	De aceea nu fiţi nepricepuţi, ci înţelegeţi care este voia Domnului.
Eph	5	18	Nu vă îmbătaţi de vin, aceasta este destrăbălare. Dimpotrivă, fiţi plini de Duh.
Eph	5	19	Vorbiţi între voi cu psalmi, cu cîntări de laudă şi cu cîntări duhovniceşti, şi cîntaţi şi aduceţi din toată inima laudă Domnului.
Eph	5	20	Mulţămiţi totdeauna lui Dumnezeu Tatăl, pentru toate lucrurile, în Numele Domnului nostru Isus Hristos.
Eph	5	21	Supuneţi-vă unii altora în frica lui Hristos.
Eph	5	22	Nevestelor, fiţi supuse bărbaţilor voştri ca Domnului;
Eph	5	23	căci bărbatul este capul nevestei, după cum şi Hristos este capul Bisericii, El, Mîntuitorul trupului.
Eph	5	24	Şi după cum Biserica este supusă lui Hristos, tot aşa şi nevestele să fie supuse bărbaţilor lor în toate lucrurile.
Eph	5	25	Bărbaţilor, iubiţi-vă nevestele cum a iubit şi Hristos Biserica şi S’a dat pe Sine pentru ea,
Eph	5	26	ca s’o sfinţească, după ce a curăţit-o prin botezul cu apă prin Cuvînt,
Eph	5	27	ca să înfăţişeze înaintea Lui această Biserică, slăvită, fără pată fără sbîrcitură sau altceva de felul acesta, ci sfîntă şi fără prihană.
Eph	5	28	Tot aşa trebuie să-şi iubească şi bărbaţii nevestele, ca pe trupurile lor. Cine îşi iubeşte nevasta, se iubeşte pe sine însuş.
Eph	5	29	Căci nimeni nu şi-a urît vreodată trupul lui, ci îl hrăneşte, îl îngrijeşte cu drag, ca şi Hristos Biserica;
Eph	5	30	pentrucă noi sîntem mădulare ale trupului Lui, carne din carnea Lui şi os din oasele Lui.
Eph	5	31	De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mamă-sa, şi se va lipi de nevastă-sa, şi cei doi vor fi un singur trup“.
Eph	5	32	Taina aceasta este mare – (vorbesc despre Hristos şi despre Biserică). –
Eph	5	33	Încolo fiecare din voi să-şi iubească nevasta ca pe sine; şi nevasta să se teamă de bărbat.
------------------------Efeseni, capitolul 6
Eph	6	1	Copii, ascultaţi în Domnul de părinţii voştri, căci este drept.
Eph	6	2	„Să cinsteşti pe tatăl tău şi pe mama ta“ – este cea dintîi poruncă însoţită de o făgăduinţă –
Eph	6	3	„ca să fii fericit, şi să trăieşti multă vreme pe pămînt.“
Eph	6	4	Şi voi, părinţilor, nu întărîtaţi la mînie pe copiii voştri, ci creşteţi-i, în mustrarea şi învăţătura Domnului.
Eph	6	5	Robilor, ascultaţi de stăpînii voştri pămînteşti, cu frică şi cutremur, în curăţie de inimă, ca de Hristos.
Eph	6	6	Slujiţi-le nu numai cînd sînteţi sub ochii lor, ca şi cum aţi vrea să plăceţi oamenilor, ci ca nişte robi ai lui Hristos, cari fac din inimă voia lui Dumnezeu.
Eph	6	7	Slujiţi-le cu bucurie, ca Domnului, iar nu oamenilor,
Eph	6	8	căci ştiţi că fiecare, fie rob, fie slobod, va primi răsplată dela Domnul, după binele pe care-l va fi făcut.
Eph	6	9	Şi voi, stăpînilor, purtaţi-vă la fel cu ei; feriţi-vă de ameninţări, ca unii cari ştiţi că Stăpînul lor şi al vostru este în cer, şi că înaintea Lui nu se are în vedere faţa omului.
Eph	6	10	Încolo, fraţilor, întăriţi-vă în Domnul şi în puterea tăriei Lui.
Eph	6	11	Îmbrăcaţi-vă cu toată armătura lui Dumnezeu, ca să puteţi ţinea pept împotriva uneltirilor diavolului.
Eph	6	12	Căci noi n’avem de luptat împotriva cărnii şi sîngelui, ci împotriva căpeteniilor, împotriva domniilor, împotriva stăpînitorilor întunerecului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii cari sînt în locurile cereşti.
Eph	6	13	De aceea, luaţi toată armătura lui Dumnezeu, ca să vă puteţi împotrivi în ziua cea rea, şi să rămîneţi în picioare, după ce veţi fi biruit totul.
Eph	6	14	Staţi gata dar, avînd mijlocul încins cu adevărul, îmbrăcaţi cu platoşa neprihănirii,
Eph	6	15	avînd picioarele încălţate cu rîvna Evangheliei păcii.
Eph	6	16	Pe deasupra tuturor acestora, luaţi scutul credinţei, cu care veţi putea stinge toate săgeţile arzătoare ale celui rău.
Eph	6	17	Luaţi şi coiful mîntuirii şi sabia Duhului, care este Cuvîntul lui Dumnezeu.
Eph	6	18	Faceţi în toată vremea, prin Duhul, tot felul de rugăciuni şi cereri. Vegheaţi la aceasta, cu toată stăruinţa, şi rugăciune pentru toţi sfinţii,
Eph	6	19	şi pentru mine, ca, oridecîteori îmi deschid gura, să mi se dea cuvînt, ca să fac cunoscut cu îndrăzneală taina Evangheliei,
Eph	6	20	al cărei sol în lanţuri sînt; pentruca, zic, să vorbesc cu îndrăzneală, cum trebuie să vorbesc.
Eph	6	21	Acum, ca să ştiţi şi voi despre mine, Tihic, prea iubitul frate şi slujitor credincios în Domnul, vă va face cunoscut totul.
Eph	6	22	Vi l-am trimes înadins, ca să luaţi cunoştinţă despre starea noastră, şi să vă îmbărbăteze inimile.
Eph	6	23	Pace fraţilor, şi dragoste împreună cu credinţa, din partea lui Dumnezeu Tatăl, şi din partea Domnului Isus Hristos!
Eph	6	24	Harul să fie cu toţi cei ce iubesc pe Domnul nostru Isus Hristos în curăţie. Amin.
------------------------Filipeni, capitolul 1
Phi	1	1	Pavel şi Timotei, robi ai lui Isus Hristos, către toţi sfinţii în Hristos Isus, cari sînt în Filipi, împreună cu episcopii {Sau: priveghetori} şi diaconii:
Phi	1	2	Har vouă şi pace dela Dumnezeu, Tatăl nostru, şi dela Domnul Isus Hristos!
Phi	1	3	Mulţămesc Dumnezeului meu pentru toată aducerea aminte, pe care o păstrez despre voi.
Phi	1	4	În toate rugăciunile mele mă rog pentru voi toţi, cu bucurie
Phi	1	5	pentru partea, pe care o luaţi la Evanghelie, din cea dintîi zi pînă acum.
Phi	1	6	Sînt încredinţat că Acela care a început în voi această bună lucrare, o va isprăvi pînă în ziua lui Isus Hristos.
Phi	1	7	Este drept să gîndesc astfel despre voi toţi, fiindcă vă port în inima mea, întrucît, atît în lanţurile mele cît şi în apărarea şi întărirea Evangheliei, voi sînteţi toţi părtaşi aceluiaş har.
Phi	1	8	Căci martor îmi este Dumnezeu că vă iubesc pe toţi cu o dragoste nespusă în Isus Hristos.
Phi	1	9	Şi mă rog ca dragostea voastră să crească tot mai mult în cunoştinţă şi orice pricepere,
Phi	1	10	ca să deosebiţi lucrurile alese, pentruca să fiţi curaţi şi să nu vă poticniţi pînă în ziua venirii lui Hristos,
Phi	1	11	plini de roada neprihănirii, prin Isus Hristos, spre slava şi lauda lui Dumnezeu.
Phi	1	12	Vreau să ştiţi, fraţilor, că împrejurările în cari mă găsesc, mai degrabă au lucrat la înaintarea Evangheliei.
Phi	1	13	În adevăr, în toată curtea împărătească, şi pretutindeni aiurea, toţi ştiu că sînt pus în lanţuri din pricina lui Isus Hristos.
Phi	1	14	Şi cei mai mulţi din fraţi, îmbărbătaţi de lanţurile mele, au şi mai multă îndrăzneală să vestească fără teamă Cuvîntul lui Dumnezeu.
Phi	1	15	Unii, este adevărat, propovăduiesc pe Hristos din pizmă şi din duh de ceartă; dar alţii din bunăvoinţă.
Phi	1	16	Aceştia din urmă lucrează din dragoste, ca unii cari ştiu că eu sînt însărcinat cu apărarea Evangheliei;
Phi	1	17	cei dintîi, din duh de ceartă vestesc pe Hristos nu cu gînd curat, ci ca să mai adauge un necaz la lanţurile mele.
Phi	1	18	Ce ne pasă? Oricum: fie de ochii lumii, fie din toată inima, Hristos este propovăduit. Eu mă bucur de lucrul acesta şi mă voi bucura.
Phi	1	19	Căci ştiu că lucrul acesta se va întoarce spre mîntuirea mea prin rugăciunile voastre şi prin ajutorul Duhului lui Isus Hristos.
Phi	1	20	Mă aştept şi nădăjduiesc cu tărie că nu voi fi dat de ruşine cu nimic; ci că acum, ca totdeauna, Hristos va fi proslăvit cu îndrăsneală în trupul meu, fie prin viaţa mea, fie prin moartea mea.
Phi	1	21	Căci pentru mine a trăi este Hristos şi a muri este un cîştig.
Phi	1	22	Dar dacă trebuie să mai trăiesc în trup, face să trăiesc; şi nu ştiu ce trebuie să aleg.
Phi	1	23	Sînt strîns din două părţi: aş dori să mă mut şi să fiu împreună cu Hristos, căci ar fi cu mult mai bine;
Phi	1	24	dar, pentru voi, este mai de trebuinţă să rămîn în trup.
Phi	1	25	Şi sînt încredinţat şi ştiu că voi rămînea şi voi trăi cu voi toţi, pentru înaintarea şi bucuria credinţei voastre;
Phi	1	26	pentruca, prin întoarcerea mea la voi, să aveţi în mine o mare pricină de laudă în Isus Hristos.
Phi	1	27	Numai, purtaţi-vă într’un chip vrednic de Evanghelia lui Hristos, pentruca, fie că voi veni să vă văd, fie că voi rămînea departe de voi, să aud despre voi că rămîneţi tari în acelaş duh, şi că luptaţi cu un suflet pentru credinţa Evangheliei,
Phi	1	28	fără să vă lăsaţi înspăimîntaţi de protivnici; lucrul acesta este pentru ei o dovadă de perzare, şi de mîntuirea voastră, şi aceasta dela Dumnezeu.
Phi	1	29	Căci cu privire la Hristos, vouă vi s’a dat harul nu numai să credeţi în El, ci să şi pătimiţi pentru El,
Phi	1	30	şi să şi duceţi, cum şi faceţi, aceeaş luptă, pe care aţi văzut-o la mine, şi pe care auziţi că o duc şi acum.
------------------------Filipeni, capitolul 2
Phi	2	1	Deci, dacă este vreo îndemnare în Hristos, dacă este vreo mîngîiere în dragoste, dacă este vreo legătură a Duhului, dacă este vreo milostivire şi vreo îndurare,
Phi	2	2	faceţi-mi bucuria deplină, şi aveţi o simţire, o dragoste, un suflet şi un gînd.
Phi	2	3	Nu faceţi nimic din duh de ceartă sau din slavă deşartă; ci în smerenie fiecare să privească pe altul mai pe sus de el însuş.
Phi	2	4	Fiecare din voi să se uite nu la foloasele lui, ci şi la foloasele altora.
Phi	2	5	Să aveţi în voi gîndul acesta, care era şi în Hristos Isus:
Phi	2	6	El, măcar că avea chipul lui Dumnezeu, totuş n’a crezut ca un lucru de apucat să fie deopotrivă cu Dumnezeu,
Phi	2	7	ci S’a desbrăcat pe sine însuş şi a luat un chip de rob, făcîndu-Se asemenea oamenilor.
Phi	2	8	La înfăţişare a fost găsit ca un om, S’a smerit şi S’a făcut ascultător pînă la moarte, şi încă moarte de cruce.
Phi	2	9	Deaceea şi Dumnezeu L-a înălţat nespus de mult, şi I-a dat Numele, care este mai pe sus de orice nume;
Phi	2	10	pentruca, în Numele lui Isus, să se plece orice genunchi al celor din ceruri, de pe pămînt şi de supt pămînt,
Phi	2	11	şi orice limbă să mărturisească, spre slava lui Dumnezeu Tatăl, că Isus Hristos este Domnul.
Phi	2	12	Astfel dar, prea iubiţilor, după cum totdeauna aţi fost ascultători, duceţi pînă la capăt mîntuirea voastră, cu frică şi cutremur, nu numai cînd sînt eu de faţă, ci cu mult mai mult acum, în lipsa mea.
Phi	2	13	Căci Dumnezeu este Acela care lucrează în voi, şi vă dă, după plăcerea Lui, şi voinţa şi înfăptuirea.
Phi	2	14	Faceţi toate lucrurile fără cîrtiri şi fără şovăieli,
Phi	2	15	ca să fiţi fără prihană şi curaţi, copii ai lui Dumnezeu, fără vină, în mijlocul unui neam ticălos şi stricat, în care străluciţi ca nişte lumini în lume,
Phi	2	16	ţinînd sus Cuvîntul vieţii; aşa ca, în ziua lui Hristos, să mă pot lăuda că n’am alergat, nici nu m’am ostenit în zădar.
Phi	2	17	Şi chiar dacă va trebui să fiu turnat ca o jertfă de băutură peste jertfa şi slujba credinţei voastre, eu mă bucur şi mă bucur cu voi toţi.
Phi	2	18	Tot aşa şi voi, bucuraţi-vă, şi bucuraţi-vă împreună cu mine.
Phi	2	19	Nădăjduiesc, în Domnul Isus, să vă trimet în curînd pe Timotei, ca să fiu şi eu cu inimă bună cînd o să am ştiri despre voi.
Phi	2	20	Căci n’am pe nimeni, care să-mi împărtăşească simţirile ca el, şi să se îngrijească într’adevăr de starea voastră.
Phi	2	21	Ce-i drept, toţi umblă după foloasele lor, şi nu după ale lui Isus Hristos.
Phi	2	22	Ştiţi rîvna lui încercată; cum, ca un copil cu tatăl lui, a lucrat ca un rob împreună cu mine pentru înaintarea Evangheliei.
Phi	2	23	Pe el dar, nădăjduiesc să vi-l trimet, de îndatăce voi vedea ce întorsătură vor lua lucrurile cu privire la mine.
Phi	2	24	Şi am încredere în Domnul că în curînd voi veni şi eu.
Phi	2	25	Am socotit de trebuinţă să vă trimet pe Epafrodit, fratele şi tovarăşul meu de lucru şi de luptă, trimesul şi slujitorul vostru pentru nevoile mele.
Phi	2	26	Căci dorea ferbinte să vă vădă pe toţi; şi era foarte mîhnit, pentrucă aflaserăţi că a fost bolnav.
Phi	2	27	Ce-i drept, a fost bolnav, şi foarte aproape de moarte, dar Dumnezeu a avut milă de el. Şi nu numai de el, ci şi de mine, ca să n’am întristare peste întristare.
Phi	2	28	L-am trimes dar cu atît mai în grabă, ca să-l vedeţi şi să vă bucuraţi iarăş, şi să fiu şi eu mai puţin mîhnit.
Phi	2	29	Primiţi-l deci în Domnul, cu toată bucuria; şi preţuiţi pe astfel de oameni.
Phi	2	30	Căci pentru lucrul lui Hristos a fost el aproape de moarte, şi şi-a pus viaţa în joc, ca să împlinească ce lipsea slujbei voastre pentru mine.
------------------------Filipeni, capitolul 3
Phi	3	1	Încolo, fraţii mei, bucuraţi-vă în Domnul.Mie nu-mi este greu să vă scriu mereu aceleaşi lucruri, iar vouă vă este de folos.
Phi	3	2	Păziţi-vă de cînii aceia; păziţi-vă de lucrătorii aceia răi; păziţi-vă de scrîjilaţii aceia!
Phi	3	3	Căci cei tăiaţi împrejur sîntem noi, cari slujim lui Dumnezeu, prin Duhul lui Dumnezeu, cari ne lăudăm în Hristos Isus, şi cari nu ne punem încrederea în lucrurile pămînteşti.
Phi	3	4	Măcar că eu aş avea pricină de încredere chiar în lucrurile pămînteşti. Dacă altul crede că se poate încrede în lucrurile pămînteşti, eu şi mai mult;
Phi	3	5	eu, care sînt tăiat împrejur a opta zi, din neamul lui Israel, din seminţia lui Beniamin, Evreu din Evrei; în ce priveşte Legea, Fariseu;
Phi	3	6	în ce priveşte rîvna, prigonitor al Bisericii; cu privire la neprihănirea, pe care o dă Legea, fără prihană.
Phi	3	7	Dar lucrurile, cari pentru mine erau cîştiguri, le-am socotit ca o pierdere, din pricina lui Hristos.
Phi	3	8	Ba încă, şi acum privesc toate aceste lucruri ca o pierdere, faţă de preţul nespus de mare al cunoaşterii lui Hristos Isus, Domnul meu. Pentru El am perdut toate şi le socotesc ca un gunoi, ca să cîştig pe Hristos,
Phi	3	9	şi să fiu găsit în El, nu avînd o neprihănire a mea, pe care mi-o dă Legea, ci aceea care se capătă prin credinţa în Hristos, neprihănirea, pe care o dă Dumnezeu, prin credinţă.
Phi	3	10	Şi să-L cunosc pe El şi puterea învierii Lui şi părtăşia suferinţelor Lui, şi să mă fac asemenea cu moartea Lui;
Phi	3	11	ca să ajung cu orice chip, dacă voi putea, la învierea din morţi.
Phi	3	12	Nu că am şi cîştigat premiul, sau că am şi ajuns desăvîrşit; dar alerg înainte, căutînd să-l apuc, întrucît şi eu am fost apucat de Hristos Isus.
Phi	3	13	Fraţilor, eu nu cred că l-am apucat încă; dar fac un singur lucru: uitînd ce este în urma mea, şi aruncîndu-mă spre ce este înainte,
Phi	3	14	alerg spre ţintă, pentru premiul chemării cereşti a lui Dumnezeu, în Hristos Isus.
Phi	3	15	Gîndul acesta dar să ne însufleţească pe toţi, cari sîntem desăvîrşiţi; şi dacă în vreo privinţă sînteţi de altă părere, Dumnezeu vă va lumina şi în această privinţă.
Phi	3	16	Dar în lucrurile în cari am ajuns de aceeaş părere, să umblăm la fel.
Phi	3	17	Urmaţi-mă pe mine, fraţilor, şi uitaţi-vă bine la cei ce se poartă după pilda, pe care o aveţi în noi.
Phi	3	18	Căci v’am spus de multe ori, şi vă mai spun şi acum, plîngînd: sînt mulţi, cari se poartă ca vrăjmaşi ai crucii lui Hristos.
Phi	3	19	Sfîrşitul lor va fi pierzarea. Dumnezeul lor este pîntecele şi slava lor este în ruşinea lor, şi se gîndesc la lucrurile de pe pămînt.
Phi	3	20	Dar cetăţenia noastră este în ceruri, de unde şi aşteptăm ca Mîntuitor pe Domnul Isus Hristos.
Phi	3	21	El va schimba trupul stării noastre smerite, şi-l va face asemenea trupului slavei Sale, prin lucrarea puterii pe care o are de a-Şi supune toate lucrurile.
------------------------Filipeni, capitolul 4
Phi	4	1	De aceea, prea iubiţii şi mult doriţii mei fraţi, bucuria şi cununa mea, rămîneţi astfel tari în Domnul, prea iubiţilor!
Phi	4	2	Îndemn pe Evodia şi îndemn pe Sintichia să fie cu un gînd în Domnul.
Phi	4	3	Şi pe tine, adevărat tovarăş de jug, te rog să vii în ajutorul femeilor acestora, cari au lucrat împreună cu mine pentru Evanghelie, cu Clement şi cu ceilalţi tovarăşi de lucru ai mei, ale căror nume sînt scrise în cartea vieţii.
Phi	4	4	Bucuraţi-vă totdeauna în Domnul! Iarăş zic: Bucuraţi-vă!
Phi	4	5	Blîndeţa voastră să fie cunoscută de toţi oamenii. Domnul este aproape.
Phi	4	6	Nu vă îngrijoraţi de nimic; ci în orice lucru, aduceţi cererile voastre la cunoştinţa lui Dumnezeu, prin rugăciuni şi cereri, cu mulţămiri.
Phi	4	7	Şi pacea lui Dumnezeu, care întrece orice pricepere, vă va păzi inimile şi gîndurile în Hristos Isus.
Phi	4	8	Încolo, fraţii mei, tot ce este adevărat, tot ce este vrednic de cinste, tot ce este drept, tot ce este curat, tot ce este vrednic de iubit, tot ce este vrednic de primit, orice faptă bună, şi orice laudă, aceea să vă însufleţească.
Phi	4	9	Ce aţi învăţat, ce aţi primit şi auzit dela mine, şi ce aţi văzut în mine, faceţi. Şi Dumnezeul păcii va fi cu voi.
Phi	4	10	Am avut o mare bucurie în Domnul, că, însfîrşit, aţi putut să vă înoiţi iarăş simţimintele voastre faţă de mine. Vă gîndeaţi voi la aşa ceva, dar vă lipsea prilejul.
Phi	4	11	Nu zic lucrul acesta avînd în vedere nevoile mele; căci m’am deprins să fiu mulţămit cu starea în care mă găsesc.
Phi	4	12	Ştiu să trăiesc smerit, şi ştiu să trăiesc în belşug. În totul şi pretutindeni m’am deprins să fiu sătul şi flămînd, să fiu în belşug şi să fiu în lipsă.
Phi	4	13	Pot totul în Hristos, care mă întăreşte.
Phi	4	14	Dar bine aţi făcut că aţi luat parte la strîmtorarea mea.
Phi	4	15	Ştiţi voi înşivă, Filipenilor, că, la începutul Evangheliei, cînd am plecat din Macedonia, nicio Biserică n’a avut legătură cu mine în ce priveşte „darea“ şi „primirea“ afară de voi.
Phi	4	16	Căci mi-aţi trimes în Tesalonic, odată, şi chiar de două ori, ceva pentru nevoile mele.
Phi	4	17	Nu că umblu după daruri. Dimpotrivă, umblu după cîştigul care prisoseşte în folosul vostru.
Phi	4	18	Am de toate, şi sînt în belşug. Sînt bogat, de cînd am primit prin Epafrodit ce mi-aţi trimes, … un miros de bună mireasmă, o jertfă bine primită şi plăcută lui Dumnezeu.
Phi	4	19	Şi Dumnezeul meu să îngrijească de toate trebuinţele voastre, după bogăţia Sa, în slavă, în Isus Hristos.
Phi	4	20	A lui Dumnezeu şi Tatăl nostru să fie slava în vecii vecilor! Amin.
Phi	4	21	Spuneţi sănătate fiecărui sfînt în Hristos Isus.Fraţii, cari sînt cu mine, vă trimet sănătate.
Phi	4	22	Toţi sfinţii vă trimet sănătate, mai ales cei din casa Cezarului.
Phi	4	23	Harul Domnului Isus Hristos să fie cu voi cu toţi! Amin.
------------------------Coloseni, capitolul 1
Col	1	1	Pavel, apostol al lui Isus Hristos, prin voia lui Dumnezeu, şi fratele Timotei,
Col	1	2	către sfinţii şi fraţii credincioşi în Hristos, cari sînt în Colose: Har şi pace dela Dumnezeu, Tatăl nostru, şi dela Domnul Isus Hristos.
Col	1	3	Mulţămim lui Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, căci ne rugăm neîncetat pentru voi,
Col	1	4	şi am auzit despre credinţa voastră în Hristos Isus, şi despre dragostea, pe care o aveţi faţă de toţi sfinţii,
Col	1	5	din pricina nădejdii care vă aşteaptă în ceruri şi despre care aţi auzit mai înainte în cuvîntul adevărului Evangheliei,
Col	1	6	care a ajuns pînă la voi şi este în toată lumea, unde dă roade şi merge crescînd, ca şi între voi. Şi aceasta, din ziua în care aţi auzit şi aţi cunoscut harul lui Dumnezeu, în adevăr,
Col	1	7	cum aţi învăţat dela Epafras, prea iubitul nostru tovarăş de slujbă. El este un credincios slujitor al lui Hristos pentru voi,
Col	1	8	şi ne-a vorbit despre dragostea voastră în Duhul.
Col	1	9	De aceea şi noi, din ziua cînd am auzit aceste lucruri, nu încetăm să ne rugăm pentru voi, şi să cerem să vă umpleţi de cunoştinţa voiei Lui, în orice fel de înţelepciune şi pricepere duhovnicească;
Col	1	10	pentruca astfel să vă purtaţi într’un chip vrednic de Domnul, ca să-I fiţi plăcuţi în orice lucru: aducînd roade în tot felul de fapte bune, şi crescînd în cunoştinţa lui Dumnezeu:
Col	1	11	întăriţi, cu toată puterea, potrivit cu tăria slavei Lui, pentru orice răbdare şi îndelungă răbdare, cu bucurie,
Col	1	12	mulţămind Tatălui, care v’a învrednicit să aveţi parte de moştenirea sfinţilor, în lumină.
Col	1	13	El ne-a izbăvit de supt puterea întunerecului, şi ne-a strămutat în Împărăţia Fiului dragostei Lui,
Col	1	14	în care avem răscumpărarea, prin sîngele Lui, iertarea păcatelor.
Col	1	15	El este chipul Dumnezeului celui nevăzut, cel întîi născut din toată zidirea.
Col	1	16	Pentrucă prin El au fost făcute toate lucrurile cari sînt în ceruri şi pe pămînt, cele văzute şi cele nevăzute: fie scaune de domnii, fie dregătorii, fie domnii, fie stăpîniri. Toate au fost făcute prin El şi pentru El.
Col	1	17	El este mai înainte de toate lucrurile, şi toate se ţin prin El.
Col	1	18	El este Capul trupului, al Bisericii. El este începutul, cel întîi născut dintre cei morţi, pentruca în toate lucrurile să aibă întîietatea.
Col	1	19	Căci Dumnezeu a vrut ca toată plinătatea să locuiască în El,
Col	1	20	şi să împace totul cu Sine prin El, atît ce este pe pămînt cît şi ce este în ceruri, făcînd pace, prin sîngele crucii Lui.
Col	1	21	Şi pe voi, cari odinioară eraţi străini şi vrăjmaşi prin gîndurile şi prin faptele voastre rele, El v’a împăcat acum
Col	1	22	prin trupul Lui de carne, prin moarte, ca să vă facă să vă înfăţişaţi înaintea Lui sfinţi, fără prihană şi fără vină;
Col	1	23	negreşit, dacă rămîneţi şi mai departe întemeiaţi şi neclintiţi în credinţă, fără să vă abateţi dela nădejdea Evangheliei, pe care aţi auzit-o, care a fost propovăduită oricărei făpturi de supt cer, şi al cărei slujitor am fost făcut eu, Pavel.
Col	1	24	Mă bucur acum în suferinţele mele pentru voi; şi în trupul meu, împlinesc ce lipseşte suferinţelor lui Hristos, pentru trupul Lui, care este Biserica.
Col	1	25	Slujitorul ei am fost făcut eu, după isprăvnicia, pe care mi-a dat-o Dumnezeu pentru voi ca să întregesc Cuvîntul lui Dumnezeu.
Col	1	26	Vreau să zic: taina ţinută ascunsă din vecinicii şi în toate veacurile, dar descoperită acum sfinţilor Lui,
Col	1	27	cărora Dumnezeu a voit să le facă cunoscut care este bogăţia slavei tainei acesteia între Neamuri, şi anume: Hristos în voi, nădejdea slavei.
Col	1	28	Pe El Îl propovăduim noi, şi sfătuim pe orice om, şi învăţăm pe orice om în toată înţelepciunea, ca să înfăţişăm pe orice om, desăvîrşit în Hristos Isus.
Col	1	29	Iată la ce lucrez eu, şi mă lupt după lucrarea puterii Lui, care lucrează cu tărie în mine.
------------------------Coloseni, capitolul 2
Col	2	1	Vreau, în adevăr, să ştiţi cît de mare luptă duc pentru voi, pentru cei din Laodicea şi pentru toţi ceice nu mi-au văzut faţa în trup;
Col	2	2	pentruca să li se îmbărbăteze inimile, să fie uniţi în dragoste, şi să capete toate bogăţiile plinătăţii de pricepere, ca să cunoască taina lui Dumnezeu Tatăl, adică pe Hristos,
Col	2	3	în care sînt ascunse toate comorile înţelepciunii şi ale ştiinţei.
Col	2	4	Spun lucrul acesta, pentruca nimeni să nu vă înşele prin vorbiri amăgitoare.
Col	2	5	Căci măcarcă sînt departe cu trupul, totuş cu duhul sînt cu voi, şi privesc cu bucurie la buna rînduială care domneşte între voi şi la tăria credinţei voastre în Hristos.
Col	2	6	Astfel dar, după cum aţi primit pe Hristos Isus, Domnul, aşa să şi umblaţi în El,
Col	2	7	fiind înrădăcinaţi şi zidiţi în El, întăriţi prin credinţă, după învăţăturile cari v’au fost date, şi sporind în ea cu mulţămiri către Dumnezeu.
Col	2	8	Luaţi seama ca nimeni să nu vă fure cu filosofia şi cu o amăgire deşartă, după datina oamenilor, după învăţăturile începătoare ale lumii, şi nu după Hristos.
Col	2	9	Căci în El locuieşte trupeşte toată plinătatea Dumnezeirii.
Col	2	10	Voi aveţi totul deplin în El, care este Capul oricărei domnii şi stăpîniri.
Col	2	11	În El aţi fost tăiaţi împrejur, nu cu o tăiere împrejur, făcută de mînă, ci cu tăierea împrejur a lui Hristos, în desbrăcarea de trupul poftelor firii noastre pămînteşti,
Col	2	12	fiind îngropaţi împreună cu El, prin botez, şi înviaţi în El şi împreună cu El, prin credinţa în puterea lui Dumnezeu, care L-a înviat din morţi.
Col	2	13	Pe voi, cari eraţi morţi în greşelile voastre şi în firea voastră pămîntească netăiată împrejur, Dumnezeu v’a adus la viaţă împreună cu El, după ce ne-a iertat toate greşalele.
Col	2	14	A şters zapisul cu poruncile lui, care stătea împotriva noastră şi ne era potrivnic, şi l-a nimicit, pironindu-l pe cruce.
Col	2	15	A desbrăcat domniile şi stăpînirile, şi le-a făcut de ocară înaintea lumii, după ce a ieşit biruitor asupra lor prin cruce.
Col	2	16	Nimeni dar să nu vă judece cu privire la mîncare sau băutură, sau cu privire la o zi de sărbătoare, cu privire la o lună nouă, sau cu privire la o zi de Sabat,
Col	2	17	cari sînt umbra lucrurilor viitoare, dar trupul este al lui Hristos.
Col	2	18	Nimeni să nu vă răpească premiul alergării, făcîndu-şi voia lui însuş printr’o smerenie şi închinare la îngeri, amestecîndu-se în lucruri pe cari nu le-a văzut, umflat de o mîndrie deşartă, prin gîndurile firii lui pămînteşti,
Col	2	19	şi nu se ţine strîns de Capul din care tot trupul, hrănit şi bine închegat, cu ajutorul încheieturilor şi legăturilor, îşi primeşte creşterea pe care i-o dă Dumnezeu.
Col	2	20	Dacă aţi murit împreună cu Hristos faţă de învăţăturile începătoare ale lumii, de ce, ca şi cum aţi trăi încă în lume, vă supuneţi la porunci ca acestea:
Col	2	21	„Nu lua, nu gusta, nu atinge cutare lucru!“
Col	2	22	Toate aceste lucruri, cari pier odată cu întrebuinţarea lor, şi sînt întemeiate pe porunci şi învăţături omeneşti,
Col	2	23	au, în adevăr, o înfăţişare de înţelepciune, într’o închinare voită, o smerenie şi asprime faţă de trup, dar nu sînt de nici un preţ împotriva gîdilării firii pămînteşti.
------------------------Coloseni, capitolul 3
Col	3	1	Dacă deci aţi înviat împreună cu Hristos, să umblaţi după lucrurile de sus, unde Hristos şade la dreapta lui Dumnezeu.
Col	3	2	Gîndiţi-vă la lucrurile de sus, nu la cele de pe pămînt.
Col	3	3	Căci voi aţi murit, şi viaţa voastră este ascunsă cu Hristos în Dumnezeu.
Col	3	4	Cînd Se va arăta Hristos, viaţa voastră, atunci vă veţi arăta şi voi împreună cu El în slavă.
Col	3	5	Deaceea, omorîţi mădularele voastre cari sînt pe pămînt: curvia, necurăţia, patima, pofta rea, şi lăcomia, care este o închinare la idoli.
Col	3	6	Din pricina acestor lucruri vine mînia lui Dumnezeu peste fiii neascultării.
Col	3	7	Din numărul lor eraţi şi voi odinioară, cînd trăiaţi în aceste păcate.
Col	3	8	Dar acum lăsaţi-vă de toate aceste lucruri: de mînie, de vrăjmăşie, de răutate, de clevetire, de vorbele ruşinoase, cari v’ar putea ieşi din gură.
Col	3	9	Nu vă minţiţi unii pe alţii, întrucît v’aţi desbrăcat de omul cel vechi, cu faptele lui,
Col	3	10	şi v’aţi îmbrăcat cu omul cel nou, care se înoieşte spre cunoştinţă, după chipul Celui ce l-a făcut.
Col	3	11	Aici nu mai este nici Grec, nici Iudeu, nici tăiere împrejur, nici netăiere împrejur, nici Barbar, nici Schit, nici rob, nici slobod, ci Hristos este totul şi în toţi.
Col	3	12	Astfel dar, ca nişte aleşi ai lui Dumnezeu, sfinţi şi prea iubiţi, îmbrăcaţi-vă cu o inimă plină de îndurare, cu bunătate, cu smerenie, cu blîndeţă, cu îndelungă răbdare.
Col	3	13	Îngăduiţi-vă unii pe alţii, şi, dacă unul are pricină să se plîngă de altul, iertaţi-vă unul pe altul. Cum v’a iertat Hristos, aşa iertaţi-vă şi voi.
Col	3	14	Dar mai pe sus de toate acestea, îmbrăcaţi-vă cu dragostea, care este legătura desăvîrşirii.
Col	3	15	Pacea lui Hristos, la care aţi fost chemaţi, ca să alcătuiţi un singur trup, să stăpînească în inimile voastre, şi fiţi recunoscători.
Col	3	16	Cuvîntul lui Hristos să locuiască din belşug în voi în toată înţelepciunea. Învăţaţi-vă şi sfătuiţi-vă unii pe alţii cu psalmi, cu cîntări de laudă şi cu cîntări duhovniceşti, cîntînd lui Dumnezeu cu mulţămire în inima voastră.
Col	3	17	Şi orice faceţi, cu cuvîntul sau cu fapta, să faceţi totul în Numele Domnului Isus, şi mulţămiţi, prin El, lui Dumnezeu Tatăl.
Col	3	18	Nevestelor, fiţi supuse bărbaţilor voştri, cum se cuvine în Domnul.
Col	3	19	Bărbaţilor, iubiţi-vă nevestele, şi nu ţineţi necaz pe ele.
Col	3	20	Copii, ascultaţi de părinţii voştri în toate lucrurile, căci lucrul acesta place Domnului.
Col	3	21	Părinţilor, nu întărîtaţi pe copiii voştri, ca să nu-şi piardă nădejdea.
Col	3	22	Robilor, ascultaţi în toate lucrurile pe stăpînii voştri pămînteşti; nu numai cînd sînteţi supt ochii lor, ca cei ce caută să placă oamenilor, ci cu curăţie de inimă, ca unii cari vă temeţi de Domnul.
Col	3	23	Orice faceţi, să faceţi din toată inima, ca pentru Domnul, nu ca pentru oameni,
Col	3	24	ca unii cari ştiţi că veţi primi dela Domnul răsplata moştenirii. Voi slujiţi Domnului Hristos.
Col	3	25	Căci cine umblă cu strîmbătate, îşi va primi plata după strîmbătatea, pe care a făcut-o; şi nu se are în vedere faţa omului.
------------------------Coloseni, capitolul 4
Col	4	1	Stăpînilor, daţi robilor voştri ce le datoraţi, şi ce li se cuvine, căci ştiţi că şi voi aveţi un Stăpîn în cer.
Col	4	2	Stăruiţi în rugăciune, vegheaţi în ea cu mulţămiri.
Col	4	3	Rugaţi-vă tot odată şi pentru noi, ca Dumnezeu să ne deschidă o uşă pentru Cuvînt, ca să putem vesti taina lui Hristos, pentru care iată, mă găsesc în lanţuri:
Col	4	4	ca s’o fac cunoscut aşa cum trebuie să vorbesc despre ea.
Col	4	5	Purtaţi-vă cu înţelepciune faţă de cei de afară; răscumpăraţi vremea.
Col	4	6	Vorbirea voastră să fie totdeauna cu har, dreasă cu sare, ca să ştiţi cum trebuie să răspundeţi fiecăruia.
Col	4	7	Tot ce este cu privire la mine, vă va spune Tihic, fratele prea iubit şi slujitorul credincios, tovarăşul meu de slujbă în Domnul.
Col	4	8	Vi l-am trimes înadins, ca să luaţi cunoştinţă despre starea noastră, şi să vă mîngîie inimile.
Col	4	9	L-am trimes împreună cu Onisim, fratele credincios şi prea iubit, care este dintr’ai voştri. Ei vă vor spune tot ce se petrece pe aici.
Col	4	10	Aristarh, tovarăşul meu de temniţă, vă trimete sănătate; tot aşa şi Marcu, vărul lui Barnaba (cu privire la care aţi primit porunci dacă vine la voi, să-l primiţi bine),
Col	4	11	şi Isus, zis Iust: ei sînt din numărul celor tăiaţi împrejur, şi singurii cari au lucrat împreună cu mine pentru Împărăţia lui Dumnezeu, oameni cari mi-au fost de mîngăiere.
Col	4	12	Epafra, care este dintr’ai voştri, vă trimete sănătate. El, rob al lui Hristos, totdeauna se luptă pentru voi în rugăciunile sale, pentruca, desăvîrşiţi şi deplin încredinţaţi, să stăruiţi în voia lui Dumnezeu.
Col	4	13	Căci vă mărturisesc că are o mare rîvnă pentru voi, pentru cei din Laodicea şi pentru cei din Ierapole.
Col	4	14	Luca, doftorul prea iubit, şi Dima, vă trimet sănătate.
Col	4	15	Spuneţi sănătate fraţilor din Laodicea, şi lui Nimfa, şi Bisericii din casa lui.
Col	4	16	După ce va fi citită această epistolă la voi, faceţi aşa ca să fie citită şi în Biserica Laodicenilor; şi voi, la rîndul vostru, să citiţi epistola care vă va veni din Laodicea.
Col	4	17	Şi spuneţi lui Arhip: „Ia seama să împlineşti bine slujba pe care ai primit-o în Domnul.“
Col	4	18	Urarea de sănătate este cu mîna mea: Pavel. Aduceţi-vă aminte de lanţurile mele. Harul să fie cu voi! Amin.
------------------------1 Tesaloniceni, capitolul 1
1The	1	1	Pavel, Silvan şi Timotei, către Biserica Tesalonicenilor, care este în Dumnezeu Tatăl şi în Domnul Isus Hristos: Har şi pace dela Dumnezeu, Tatăl nostru, şi dela Domnul Isus Hristos.
1The	1	2	Mulţămim totdeauna lui Dumnezeu pentru voi toţi, pe cari vă pomenim necurmat în rugăciunile noastre;
1The	1	3	căci ne aducem aminte fără încetare, înaintea lui Dumnezeu, Tatăl nostru, de lucrarea credinţei voastre, de osteneala dragostei voastre şi de tăria nădejdii în Domnul nostru Isus Hristos!
1The	1	4	Ştim, fraţi prea iubiţi de Dumnezeu alegerea voastră.
1The	1	5	În adevăr, Evanghelia noastră v’a fost propovăduită nu numai cu vorbe, ci cu putere, cu Duhul Sfînt şi cu o mare îndrăsneală. Căci ştiţi că, din dragoste pentru voi am fost aşa printre voi.
1The	1	6	Şi voi înşivă aţi călcat pe urmele mele şi pe urmele Domnului, întrucît aţi primit Cuvîntul în multe necazuri, cu bucuria care vine dela Duhul Sfînt;
1The	1	7	aşa că aţi ajuns o pildă pentru toţi credincioşii din Macedonia şi din Ahaia.
1The	1	8	În adevăr, nu numai că dela voi Cuvîntul Domnului a răsunat prin Macedonia şi Ahaia, dar vestea despre credinţa voastră în Dumnezeu s’a răspîndit pretutindeni, aşa că n’avem nevoie să mai vorbim de ea.
1The	1	9	Căci ei înşişi istorisesc ce primire ne-aţi făcut, şi cum dela idoli v’aţi întors la Dumnezeu, ca să slujiţi Dumnezeului celui viu şi adevărat,
1The	1	10	şi să aşteptaţi din ceruri pe Fiul Său, pe care L-a înviat din morţi: pe Isus, care ne izbăveşte de mînia viitoare.
------------------------1 Tesaloniceni, capitolul 2
1The	2	1	Voi înşivă ştiţi, fraţilor, că venirea noastră la voi n’a fost zadarnică.
1The	2	2	Dupăce am suferit şi am fost batjocoriţi în Filipi, cum ştiţi, am venit plini de încredere în Dumnezeul nostru, să vă vestim Evanghelia lui Dumnezeu în mijlocul multor lupte.
1The	2	3	Căci propovăduirea noastră nu se întemeiază nici pe rătăcire, nici pe necurăţie, nici pe viclenie.
1The	2	4	Ci, fiindcă Dumnezeu ne-a găsit vrednici să ne încredinţeze Evanghelia, căutăm să vorbim aşa ca să placem nu oamenilor, ci lui Dumnezeu, care ne cercetează inima.
1The	2	5	În adevăr, cum bine ştiţi, niciodată n’am întrebuinţat vorbe măgulitoare, nici haina lăcomiei: martor este Dumnezeu.
1The	2	6	N’am căutat slavă dela oameni: nici dela voi, nici dela alţii, deşi, ca apostoli ai lui Hristos, am fi putut să cerem cinste.
1The	2	7	Dimpotrivă, ne-am arătat blînzi în mijlocul vostru, ca o doică ce-şi creşte cu drag copiii.
1The	2	8	Astfel, în dragostea noastră fierbinte pentru voi, eram gata să vă dăm nu numai Evanghelia lui Dumnezeu, dar chiar şi viaţa noastră, atît de scumpi ne ajunseserăţi.
1The	2	9	Vă aduceţi aminte, fraţilor, de osteneala şi munca noastră. Cum lucram zi şi noapte, ca să nu fim sarcină niciunuia din voi, şi vă propovăduiam Evanghelia lui Dumnezeu.
1The	2	10	Voi sînteţi martori, şi Dumnezeu deasemenea, că am avut o purtare sfîntă, dreaptă şi fără prihană faţă de voi, cari credeţi.
1The	2	11	Ştiţi iarăş că am fost pentru fiecare din voi, ca un tată cu copiii lui: vă sfătuiam, vă mîngîiam şi vă adeveream,
1The	2	12	să vă purtaţi într’un chip vrednic de Dumnezeu, care vă cheamă la Împărăţia şi slava Sa.
1The	2	13	Deaceea mulţămim fără încetare lui Dumnezeu că, atunci cînd aţi primit Cuvîntul lui Dumnezeu, auzit dela noi, l-aţi primit nu ca pe cuvîntul oamenilor, ci, aşa cum şi este în adevăr, ca pe Cuvîntul lui Dumnezeu, care lucrează şi în voi cari credeţi.
1The	2	14	Căci, fraţilor, voi aţi călcat pe urmele Bisericilor lui Dumnezeu, cari sînt în Hristos Isus, în Iudea; pentrucă şi voi aţi suferit din partea celor de un neam cu voi aceleaşi rele, pe cari le-au suferit ele din partea Iudeilor.
1The	2	15	Iudeii aceştia au omorît pe Domnul Isus şi pe prooroci, pe noi ne-au prigonit, nu plac lui Dumnezeu, şi sînt vrăjmaşi tuturor oamenilor,
1The	2	16	căci ne opresc să vorbim Neamurilor, ca să fie mîntuite. Astfel, ei totdeauna pun vîrf păcatelor lor. Dar, la urmă, i-a ajuns mînia lui Dumnezeu!
1The	2	17	Noi, fraţilor, după ce am fost despărţiţi cîtăva vreme de voi, cu faţa dar nu cu inima, am avut cu atît mai mult dorinţa să vă vedem.
1The	2	18	Astfel, odată, şi chiar de două ori, am voit (eu, Pavel, cel puţin) să venim la voi; dar ne-a împedecat Satana.
1The	2	19	Căci cine este, în adevăr, nădejdea, sau bucuria, sau cununa noastră de slavă? Nu sînteţi voi, înaintea Domnului nostru Isus Hristos, la venirea Lui?
1The	2	20	Da, voi sînteţi slava şi bucuria noastră.
------------------------1 Tesaloniceni, capitolul 3
1The	3	1	Deaceea, fiindcă nu mai puteam răbda, am socotit mai bine să fim lăsaţi singuri în Atena,
1The	3	2	şi v’am trimes pe Timotei, fratele nostru şi slujitorul lui Dumnezeu în Evanghelia lui Hristos, ca să vă întărească şi să vă îmbărbăteze în credinţa voastră,
1The	3	3	pentruca nimeni din voi să nu se clatine în aceste necazuri; căci ştiţi singuri că la aceasta sîntem rînduiţi.
1The	3	4	Şi cînd eram la voi, v’am spus mai dinainte că vom avea să suferim necazuri, ceeace s’a şi întîmplat, cum bine ştiţi.
1The	3	5	Astfel, în nerăbdarea mea, am trimes să-mi aducă ştiri despre credinţa voastră, de teamă ca nu cumva să vă fi ispitit Ispititorul, şi osteneala noastră să fi fost degeaba.
1The	3	6	Dar chiar acum a venit Timotei dela voi la noi, şi ne-a adus veşti bune despre credinţa şi dragostea voastră, că totdeauna păstraţi o plăcută aducere aminte despre noi, şi că doriţi să ne vedeţi, cum dorim şi noi să vă vedem pe voi.
1The	3	7	Deaceea, fraţilor, în toate strîmtorările şi necazurile noastre, am fost mîngîiaţi cu privire la voi, prin credinţa voastră.
1The	3	8	Acum, da, trăim, fiindcă voi staţi tari în Domnul.
1The	3	9	Cum putem noi oare să mulţămim în deajuns lui Dumnezeu cu privire la voi, pentru toată bucuria, pe care o avem din pricina voastră, înaintea Dumnezeului nostru?
1The	3	10	Zi şi noapte Îl rugăm nespus să vă putem vedea faţa, şi să putem împlini ce mai lipseşte credinţei voastre.
1The	3	11	Însuş Dumnezeu, Tatăl nostru, şi Domnul nostru Isus Hristos să ne netezească drumul la voi!
1The	3	12	Domnul să vă facă să creşteţi tot mai mult în dragoste unii faţă de alţii şi faţă de toţi, cum facem şi noi înşine pentru voi,
1The	3	13	ca să vi se întărească inimile, şi să fie fără prihană în sfinţenie, înaintea lui Dumnezeu, Tatăl nostru, la venirea Domnului nostru Isus Hristos împreună cu toţi sfinţii Săi.
------------------------1 Tesaloniceni, capitolul 4
1The	4	1	Încolo, fraţilor, fiindcă aţi învăţat dela noi cum să vă purtaţi şi să fiţi plăcuţi lui Dumnezeu, şi aşa şi faceţi, vă rugăm, şi vă îndemnăm în Numele Domnului Isus, să sporiţi tot mai mult în privinţa aceasta.
1The	4	2	Ştiţi, în adevăr, ce învăţături v’am dat prin Domnul Isus.
1The	4	3	Voia lui Dumnezeu este sfinţirea voastră: să vă feriţi de curvie;
1The	4	4	fiecare din voi să ştie să-şi stăpînească vasul în sfinţenie şi cinste,
1The	4	5	nu în aprinderea poftei, ca Neamurile, cari nu cunosc pe Dumnezeu.
1The	4	6	Nimeni să nu fie cu vicleşug şi cu nedreptate în treburi faţă de fratele său; pentrucă Domnul pedepseşte toate aceste lucruri, după cum v’am spus şi v’am adeverit.
1The	4	7	Căci Dumnezeu nu ne-a chemat la necurăţie, ci la sfinţire.
1The	4	8	De aceea, cine nesocoteşte aceste învăţături, nesocoteşte nu pe un om, ci pe Dumnezeu, care v’a dat şi Duhul Său cel sfînt.
1The	4	9	Cît despre dragostea frăţească, n’aveţi nevoie să vă scriem; căci voi singuri aţi fost învăţăţi de Dumnezeu să vă iubiţi unii pe alţii,
1The	4	10	şi iubiţi în adevăr pe toţi fraţii, cari sînt în toată Macedonia. Dar vă îndemnăm, fraţilor, să sporiţi tot mai mult în ea.
1The	4	11	Să căutaţi să trăiţi liniştiţi, să vă vedeţi de treburi, şi să lucraţi cu mînile voastre, cum v’am sfătuit.
1The	4	12	Şi astfel să vă purtaţi cuviincios cu cei de afară, şi să n’aveţi trebuinţă de nimeni.
1The	4	13	Nu voim, fraţilor, să fiţi în necunoştinţă despre cei ce au adormit, ca să nu vă întristaţi ca ceilalţi, cari n’au nădejde.
1The	4	14	Căci dacă credem că Isus a murit şi a înviat, credem şi că Dumnezeu va aduce înapoi împreună cu Isus pe cei ce au adormit în El.
1The	4	15	Iată, în adevăr, ce vă spunem, prin Cuvîntul Domnului: noi cei vii, cari vom rămînea pînă la venirea Domnului, nu vom lua-o înaintea celor adormiţi.
1The	4	16	Căci însuş Domnul, cu un strigăt, cu glasul unui arhanghel şi cu trîmbiţa lui Dumnezeu, Se va pogorî din cer, şi întîi vor învia cei morţi în Hristos.
1The	4	17	Apoi, noi cei vii, cari vom fi rămas, vom fi răpiţi toţi împreună cu ei, în nori, ca să întîmpinăm pe Domnul în văzduh; şi astfel vom fi totdeauna cu Domnul.
1The	4	18	Mîngîiaţi-vă dar unii pe alţii cu aceste cuvinte.
------------------------1 Tesaloniceni, capitolul 5
1The	5	1	Cît despre vremi şi soroace, n’aveţi trebuinţă să vi se scrie, fraţilor.
1The	5	2	Pentrucă voi înşivă ştiţi foarte bine că ziua Domnului va veni ca un hoţ noaptea.
1The	5	3	Cînd vor zice: „Pace şi linişte!“ atunci o prăpădenie neaşteptată va veni peste ei, ca durerile naşterii peste femeia însărcinată; şi nu va fi chip de scăpare.
1The	5	4	Dar voi, fraţilor, nu sînteţi în întunerec, pentruca ziua aceea să vă prindă ca un hoţ.
1The	5	5	Voi toţi sînteţi fii ai luminii şi fii ai zilei. Noi nu sîntem ai nopţii, nici ai întunerecului.
1The	5	6	De aceea să nu dormim ca ceilalţi, ci să veghem şi să fim treji.
1The	5	7	Căci ceice dorm, dorm noaptea; şi ceice se îmbată, se îmbată noaptea.
1The	5	8	Dar noi, cari sîntem fii ai zilei, să fim treji, să ne îmbrăcăm cu platoşa credinţei şi a dragostei, şi să avem drept coif nădejdea mîntuirii.
1The	5	9	Fiindcă Dumnezeu nu ne-a rînduit la mînie, ci ca să căpătăm mîntuirea, prin Domnul nostru Isus Hristos,
1The	5	10	care a murit pentru noi, pentruca, fie că veghem, fie că dormim, să trăim împreună cu El.
1The	5	11	Deaceea, mîngăiaţi-vă şi întăriţi-vă unii pe alţii, cum şi faceţi în adevăr.
1The	5	12	Vă rugăm, fraţilor, să priviţi bine pe ceice se ostenesc între voi, cari vă cîrmuiesc în Domnul, şi cari vă sfătuiesc.
1The	5	13	Să-i preţuiţi foarte mult, în dragoste, din pricina lucrării lor.Trăiţi în pace între voi.
1The	5	14	Vă rugăm, de asemenea, fraţilor, să mustraţi pe ceice trăiesc în neorînduială; să îmbărbătaţi pe cei desnădăjduiţi; să sprijiniţi pe cei slabi, să fiţi răbdători cu toţi.
1The	5	15	Luaţi seama ca nimeni să nu întoarcă altuia rău pentru rău; ci căutaţi totdeauna să faceţi ce este bine atît între voi, cît şi faţă de toţi.
1The	5	16	Bucuraţi-vă întotdeauna.
1The	5	17	Rugaţi-vă neîncetat.
1The	5	18	Mulţămiţi lui Dumnezeu pentru toate lucrurile; căci aceasta este voia lui Dumnezeu, în Hristos Isus, cu privire la voi.
1The	5	19	Nu stingeţi Duhul.
1The	5	20	Nu dispreţuiţi proorociile.
1The	5	21	Ci cercetaţi toate lucrurile, şi păstraţi ce este bun.
1The	5	22	Feriţi-vă de orice se pare rău.
1The	5	23	Dumnezeul păcii să vă sfinţească El însuş pe deplin; şi: duhul vostru, sufletul vostru şi trupul vostru, să fie păzite întregi, fără prihană la venirea Domnului nostru Isus Hristos.
1The	5	24	Celce v’a chemat este credincios, şi va face lucrul acesta.
1The	5	25	Fraţilor, rugaţi-vă pentru noi.
1The	5	26	Spuneţi sănătate tuturor fraţilor cu o sărutare sfîntă.
1The	5	27	În Domnul vă rog fierbinte ca epistola aceasta să fie citită tuturor fraţilor.
1The	5	28	Harul Domnului nostru Isus Hristos să fie cu voi cu toţi! Amin.
------------------------2 Tesaloniceni, capitolul 1
2The	1	1	Pavel, Silvan şi Timotei, către Biserica Tesalonicenilor, care este în Dumnezeu, Tatăl nostru, şi în Domnul Isus Hristos:
2The	1	2	Har şi pace dela Dumnezeu, Tatăl nostru, şi dela Domnul Isus Hristos!
2The	1	3	Trebuie să mulţămim totdeauna lui Dumnezeu pentru voi, fraţilor, cum se şi cuvine, pentrucă credinţa voastră merge mereu crescînd, şi dragostea fiecăruia din voi toţi faţă de ceilalţi se măreşte tot mai mult.
2The	1	4	De aceea ne lăudăm cu voi în Bisericile lui Dumnezeu, pentru statornicia şi credinţa voastră în toate prigonirile şi necazurile, pe cari le suferiţi.
2The	1	5	Aceasta este o dovadă lămurită despre dreapta judecată a lui Dumnezeu, întrucît veţi fi găsiţi vrednici de Împărăţia lui Dumnezeu, pentru care şi suferiţi.
2The	1	6	Fiindcă Dumnezeu găseşte că este drept să dea întristare celorce vă întristează,
2The	1	7	şi să vă dea odihnă atît vouă, cari sînteţi întristaţi, cît şi nouă, la descoperirea Domnului Isus din cer, cu îngerii puterii Lui,
2The	1	8	într’o flacără de foc, ca să pedepsească pe cei ce nu cunosc pe Dumnezeu şi pe cei ce nu ascultă de Evanghelia Domnului nostru Isus Hristos.
2The	1	9	Ei vor avea ca pedeapsă o perzare vecinică, dela faţa Domnului şi dela slava puterii Lui,
2The	1	10	cînd va veni, în ziua aceea, ca să fie proslăvit în sfinţii Săi, şi privit cu uimire în toţi ceice vor fi crezut; căci voi aţi crezut mărturisirea făcută de noi înaintea voastră.
2The	1	11	De aceea ne rugăm necurmat pentru voi, ca Dumnezeul nostru să vă găsească vrednici de chemarea Lui, şi să împlinească în voi, cu putere, orice dorinţă de bunătate, şi orice lucrare izvorîtă din credinţă,
2The	1	12	pentruca Numele Domnului nostru Isus Hristos să fie proslăvit în voi, şi voi în El, potrivit cu harul Dumnezeului nostru şi al Domnului Isus Hristos.
------------------------2 Tesaloniceni, capitolul 2
2The	2	1	Cît priveşte venirea Domnului nostru Isus Hristos şi strîngerea noastră laolaltă cu El, vă rugăm, fraţilor,
2The	2	2	să nu vă lăsaţi clătinaţi aşa de repede în mintea voastră, şi să nu vă tulburaţi de vreun duh, nici de vreo vorbă, nici de vreo epistolă, ca venind dela noi, ca şi cum ziua Domnului ar fi şi venit chiar.
2The	2	3	Nimeni să nu vă amăgească în vreun chip; căci nu va veni înainte ca să fi venit lepădarea de credinţă, şi de a se descoperi omul fărădelegii {Sau: omul păcatului}, fiul pierzării,
2The	2	4	protivnicul, care se înalţă mai pe sus de tot ce se numeşte „Dumnezeu“, sau de ce este vrednic de închinare. Aşa că se va aşeza în Templul lui Dumnezeu, dîndu-se drept Dumnezeu.
2The	2	5	Nu vă aduceţi aminte cum vă spuneam lucrurile acestea, cînd eram încă la voi?
2The	2	6	Şi acum ştiţi bine ce-l opreşte ca să nu se descopere decît la vremea lui.
2The	2	7	Căci taina fărădelegii a şi început să lucreze; trebuie numai ca cel ce o opreşte acum, să fie luat din drumul ei.
2The	2	8	Şi atunci se va arăta acel Nelegiuit, pe care Domnul Isus îl va nimici cu suflarea gurii Sale, şi-l va prăpădi cu arătarea venirii Sale.
2The	2	9	Arătarea lui se va face prin puterea Satanei, cu tot felul de minuni, de semne şi puteri mincinoase,
2The	2	10	şi cu toate amăgirile nelegiuirii pentru ceice sînt pe calea pierzării, pentrucă n’au primit dragostea adevărului ca să fie mîntuiţi.
2The	2	11	Din această pricină, Dumnezeu le trimete o lucrare de rătăcire, ca să creadă o minciună:
2The	2	12	pentruca toţi cei ce n’au crezut adevărul, ci au găsit plăcere în nelegiuire, să fie osîndiţi.
2The	2	13	Noi însă, fraţi prea iubiţi de Domnul, trebuie să mulţămim totdeauna lui Dumnezeu pentru voi, căci dela început Dumnezeu v’a ales pentru mîntuire, în sfinţirea Duhului şi credinţa adevărului.
2The	2	14	Iată la ce v’a chemat El, prin Evanghelia noastră, ca să căpătaţi slava Domnului nostru Isus Hristos.
2The	2	15	Aşa dar, fraţilor, rămîneţi tari, şi ţineţi învăţăturile, pe cari le-aţi primit fie prin viu grai, fie prin epistola noastră.
2The	2	16	Şi însuş Domnul nostru Isus Hristos, şi Dumnezeu, Tatăl nostru, care ne-a iubit şi ne-a dat, prin harul Său, o mîngîiere vecinică şi o bună nădejde,
2The	2	17	să vă mîngîie inimile, şi să vă întărească în orice lucru şi cuvînt bun!
------------------------2 Tesaloniceni, capitolul 3
2The	3	1	Încolo, fraţilor, rugaţivă pentru noi ca, Cuvîntul Domnului să se răspîndească şi să fie proslăvit cum este la voi,
2The	3	2	şi să fim izbăviţi de oamenii nechibzuiţi şi răi; căci nu toţi au credinţa.
2The	3	3	Credincios este Domnul: El vă va întări şi vă va păzi de cel rău.
2The	3	4	Cu privire la voi, avem încredere în Domnul că faceţi şi veţi face ce vă poruncim.
2The	3	5	Domnul să vă îndrepte inimile spre dragostea lui Dumnezeu şi spre răbdarea lui Hristos!
2The	3	6	În Numele Domnului nostru Isus Hristos, vă poruncim, fraţilor, să vă depărtaţi de orice frate, care trăieşte în neorînduială, şi nu după învăţăturile, pe cari le-aţi primit dela noi.
2The	3	7	Voi înşivă ştiţi ce trebuie să faceţi ca să ne urmaţi; căci noi n’am trăit în neorînduială, între voi.
2The	3	8	N’am mîncat de pomană pînea nimănui; ci, lucrînd şi ostenindu-ne, am muncit zi şi noapte, ca să nu fim povară nimănui dintre voi.
2The	3	9	Nu că n’am fi avut dreptul acesta, dar am vrut să vă dăm în noi înşine o pildă vrednică de urmat.
2The	3	10	Căci, cînd eram la voi, vă spuneam lămurit: „Cine nu vrea să lucreze, nici să nu mănînce.“
2The	3	11	Auzim însă că unii dintre voi trăiesc în neorînduială, nu lucrează nimic, ci se ţin de nimicuri.
2The	3	12	Îndemnăm pe oamenii aceştia şi-i sfătuim, în Domnul nostru Isus Hristos, să-şi mănînce pînea lucrînd în linişte.
2The	3	13	Voi, fraţilor, să nu osteniţi în facerea binelui.
2The	3	14	Şi dacă n’ascultă cineva ce spunem noi în această epistolă, însemnaţi-vi-l, şi să n’aveţi nici un fel de legături cu el, ca să-i fie ruşine.
2The	3	15	Să nu-l socotiţi ca pe un vrăjmaş, ci să-l mustraţi ca pe un frate.
2The	3	16	Însuş Domnul păcii să vă dea totdeauna pacea în orice fel. Domnul să fie cu voi cu toţi!
2The	3	17	Urarea de sănătate este scrisă cu mîna mea: Pavel. Acesta este semnul în fiecare epistolă; aşa scriu eu.
2The	3	18	Harul Domnului nostru Isus Hristos să fie cu voi cu toţi! Amin.
------------------------1 Timotei, capitolul 1
1Tim	1	1	Pavel, apostol al lui Isus Hristos, prin porunca lui Dumnezeu, Mîntuitorul nostru, şi a Domnului Isus Hristos, nădejdea noastră,
1Tim	1	2	către Timotei, adevăratul meu copil în credinţă: Har, îndurare şi pace dela Dumnezeu, Tatăl nostru, şi dela Hristos Isus, Domnul nostru!
1Tim	1	3	Dupăcum te-am rugat la plecarea mea în Macedonia, să rămîi în Efes, ca să porunceşti unora să nu înveţe pe alţii altă învăţătură,
1Tim	1	4	şi să nu se ţină de basme şi de înşirări de neamuri fără sfîrşit, cari dau naştere mai mult la certuri de vorbe, decît fac să înainteze lucrul lui Dumnezeu prin credinţă, aşa fac şi acum.
1Tim	1	5	Ţinta poruncii este dragostea, care vine dintr’o inimă curată, dintr’un cuget bun, şi dintr’o credinţă neprefăcută.
1Tim	1	6	Unii, fiindcă s’au depărtat de aceste lucruri, au rătăcit şi s’au apucat de flecării.
1Tim	1	7	Ei vor să fie învăţători ai Legii, şi nu ştiu nici măcar ce spun, nici ce urmăresc.
1Tim	1	8	Noi ştim că Legea este bună dacă cineva o întrebuinţează bine,
1Tim	1	9	căci ştim că Legea nu este făcută pentru cel neprihănit, ci pentru cei fărădelege şi nesupuşi, pentru cei nelegiuiţi şi păcătoşi, pentru cei fără evlavie, necuraţi, pentru ucigătorii de tată şi ucigătorii de mamă, pentru ucigătorii de oameni,
1Tim	1	10	pentru curvari, pentru sodomiţi, pentru vînzătorii de oameni, pentru cei mincinoşi, pentru cei ce jură strîmb, şi pentru orice este împotriva învăţăturii sănătoase: –
1Tim	1	11	potrivit cu Evanghelia slavei fericitului Dumnezeu care mi-a fost încredinţată mie.
1Tim	1	12	Mulţămesc lui Hristos Isus, Domnul nostru, care m’a întărit, că m’a socotit vrednic de încredere, şi m’a pus în slujba Lui,
1Tim	1	13	măcarcă mai înainte eram un hulitor, un prigonitor şi batjocoritor. Dar am căpătat îndurare, pentrucă lucram din neştiinţă, în necredinţă!
1Tim	1	14	Şi harul Domnului nostru s’a înmulţit peste măsură de mult împreună cu credinţa şi cu dragostea care este în Hristos Isus.
1Tim	1	15	O, adevărat şi cu totul vrednic de primit este cuvîntul, care zice: „Hristos Isus a venit în lume ca să mîntuiască pe cei păcătoşi“, dintre cari cel dintîi sînt eu.
1Tim	1	16	Dar am căpătat îndurare, pentruca Isus Hristos să-Şi arate în mine, cel dintîi, toată îndelunga Lui răbdare, ca o pildă celor ce ar crede în El, în urmă, ca să capete viaţa vecinică.
1Tim	1	17	A Împăratului veciniciilor, a nemuritorului, nevăzutului şi singurului Dumnezeu, să fie cinstea şi slava în vecii vecilor! Amin.
1Tim	1	18	Porunca pe care ţi-o dau, fiule Timotei, după proorociile făcute mai înainte despre tine, este ca, prin ele să te lupţi lupta cea bună,
1Tim	1	19	şi să păstrezi credinţa şi un cuget curat, pe care unii l-au pierdut, şi au căzut din credinţă.
1Tim	1	20	Din numărul lor sînt Imeneu şi Alexandru, pe cari i-am dat pe mîna Satanei, ca să se înveţe să nu hulească.
------------------------1 Timotei, capitolul 2
1Tim	2	1	Vă îndemn dar, înainte de toate, să faceţi rugăciuni, cereri, mijlociri, mulţămiri pentru toţi oamenii,
1Tim	2	2	pentru împăraţi şi pentru toţi cei ce sînt înălţaţi în dregătorii, ca să putem duce astfel o viaţă pacinică şi liniştită, cu toată evlavia şi cu toată cinstea.
1Tim	2	3	Lucrul acesta este bun şi bine primit înaintea lui Dumnezeu, Mîntuitorul nostru,
1Tim	2	4	care voieşte ca toţi oamenii să fie mîntuiţi şi să vină la cunoştinţa adevărului.
1Tim	2	5	Căci este un singur Dumnezeu, şi este un singur mijlocitor între Dumnezeu şi oameni: Omul Isus Hristos,
1Tim	2	6	care S’a dat pe Sine însuş, ca preţ de răscumpărare pentru toţi: faptul acesta trebuia adeverit la vremea cuvenită,
1Tim	2	7	şi propovăduitorul şi apostolul lui am fost pus eu – spun adevărul în Hristos, nu mint – ca să învăţ pe Neamuri credinţa şi adevărul.
1Tim	2	8	Vreau dar ca bărbaţii să se roage în orice loc, şi să ridice spre cer mîni curate, fără mînie şi fără îndoieli.
1Tim	2	9	Vreau, deasemenea, ca femeile să se roage îmbrăcate în chip cuviincios, cu ruşine şi sfială; nu cu împletituri de păr, nici cu aur, nici cu mărgăritare, nici cu haine scumpe,
1Tim	2	10	ci cu fapte bune, cum se cuvine femeilor cari spun că sînt evlavioase.
1Tim	2	11	Femeia să înveţe în tăcere, cu toată supunerea.
1Tim	2	12	Femeii nu-i dau voie să înveţe pe alţii, nici să se ridice mai pe sus de bărbat, ci să stea în tăcere.
1Tim	2	13	Căci întîi a fost întocmit Adam, şi apoi Eva.
1Tim	2	14	Şi nu Adam a fost amăgit; ci femeia, fiind amăgită, s’a făcut vinovată de călcarea poruncii.
1Tim	2	15	Totuş ea va fi mîntuită prin naşterea de fii, dacă stăruiesc cu smerenie în credinţă, în dragoste şi în sfinţenie.
------------------------1 Timotei, capitolul 3
1Tim	3	1	Adevărat este cuvîntul acesta: „Dacă rîvneşte cineva să fie episcop {Sau: privighetor}, doreşte un lucru bun.“
1Tim	3	2	Dar trebuie ca episcopul {Sau: privighetor} să fie fără prihană, bărbatul unei singure neveste, cumpătat, înţelept, vrednic de cinste, primitor de oaspeţi, în stare să înveţe pe alţii.
1Tim	3	3	Să nu fie nici beţiv, nici bătăuş, nici doritor de cîştig mîrşav, ci să fie blînd, nu gîlcevitor, nu iubitor de bani;
1Tim	3	4	să-şi chivernisească bine casa, şi să-şi ţină copiii în supunere cu toată cuviinţa.
1Tim	3	5	Căci dacă cineva nu ştie să-şi cîrmuiască bine casa lui, cum va îngriji de Biserica lui Dumnezeu?
1Tim	3	6	Să nu fie întors la Dumnezeu de curînd, ca nu cumva să se îngîmfe şi să cadă în osînda diavolului.
1Tim	3	7	Trebuie să aibă şi o bună mărturie din partea celor de afară, pentruca să nu ajungă de ocară, şi să cadă în cursa diavolului.
1Tim	3	8	Diaconii, deasemenea, trebuie să fie cinstiţi, nu cu două feţe, nu băutori de mult vin, nu doritori de cîştig mîrşav:
1Tim	3	9	ci să păstreze taina credinţei într’un cuget curat.
1Tim	3	10	Trebuiesc cercetaţi întîi, şi numai dacă sînt fără prihană, să fie diaconi.
1Tim	3	11	Femeile, de asemenea, trebuie să fie cinstite, neclevetitoare, cumpătate, credincioase în toate lucrurile.
1Tim	3	12	Diaconii să fie bărbaţi ai unei singure neveste, şi să ştie să-şi cîrmuiască bine copiii şi casele lor.
1Tim	3	13	Pentrucă ceice slujesc bine ca diaconi, dobîndesc un loc de cinste şi o mare îndrăzneală în credinţa care este în Hristos Isus.
1Tim	3	14	Îţi scriu aceste lucruri cu nădejde că voi veni în curînd la tine.
1Tim	3	15	Dar dacă voi zăbovi, să ştii cum trebuie să te porţi în casa lui Dumnezeu, care este Biserica Dumnezeului celui viu, stîlpul şi temelia adevărului.
1Tim	3	16	Şi fără îndoială, mare este taina evlaviei…„Celce a fost arătat în trup, a fost dovedit neprihănit în Duhul, a fost văzut de îngeri, a fost propovăduit printre Neamuri, a fost crezut în lume, a fost înălţat în slavă.“
------------------------1 Timotei, capitolul 4
1Tim	4	1	Dar Duhul spune lămurit că, în vremile din urmă, unii se vor lepăda de credinţă, ca să se alipească de duhuri înşelătoare şi de învăţăturile dracilor,
1Tim	4	2	abătuţi de făţărnicia unor oameni cari vorbesc minciuni, însemnaţi cu ferul roş în însuş cugetul lor.
1Tim	4	3	Ei opresc căsătoria şi întrebuinţarea bucatelor, pe cari Dumnezeu le-a făcut ca să fie luate cu mulţămiri de către ceice cred şi cunosc adevărul.
1Tim	4	4	Căci orice făptură a lui Dumnezeu este bună: şi nimic nu este de lepădat, dacă se ia cu mulţămiri;
1Tim	4	5	pentrucă este sfinţit prin Cuvîntul lui Dumnezeu şi prin rugăciune.
1Tim	4	6	Dacă vei pune în mintea fraţilor aceste lucruri, vei fi un bun slujitor al lui Hristos Isus, fiindcă te hrăneşti cu cuvintele credinţei şi ale bunei învăţături, pe care ai urmat-o pînă acum.
1Tim	4	7	Fereşte-te de basmele lumeşti şi băbeşti. Caută să fii evlavios.
1Tim	4	8	Căci deprinderea trupească este de puţin folos, pe cînd evlavia este folositoare în orice privinţă, întrucît ea are făgăduinţa vieţii de acum şi a celei viitoare.
1Tim	4	9	Iată un cuvînt adevărat şi cu totul vrednic de primit!
1Tim	4	10	Noi muncim, în adevăr, şi ne luptăm, pentrucă ne-am pus nădejdea în Dumnezeul cel viu, care este Mîntuitorul tuturor oamenilor, şi mai ales al celor credincioşi.
1Tim	4	11	Porunceşte, şi învaţă aceste lucruri.
1Tim	4	12	Nimeni să nu-ţi dispreţuiască tinereţea; ci fii o pildă pentru credincioşi: în vorbire, în purtare, în dragoste, în credinţă, în curăţie.
1Tim	4	13	Pînă voi veni, ia seama bine la citire, la îndemnare, şi la învăţătura pe care o dai altora.
1Tim	4	14	Nu fi nepăsător de darul care este în tine, care ţi-a fost dat prin proorocie, cu punerea mînilor de către ceata presbiterilor {Sau: bătrîni}.
1Tim	4	15	Pune-ţi pe inimă aceste lucruri, îndeletniceşte-te în totul cu ele, pentruca înaintarea ta să fie văzută de toţi.
1Tim	4	16	Fii cu luare aminte asupra ta însuţi şi asupra învăţăturii, pe care o dai altora: stăruieşte în aceste lucruri, căci dacă vei face aşa, te vei mîntui pe tine însuţi şi pe cei ce te ascultă.
------------------------1 Timotei, capitolul 5
1Tim	5	1	Nu mustra cu asprime pe un bătrîn, ci sfătuieşte-l ca pe un tată; pe tineri sfătuieşte-i ca pe nişte fraţi;
1Tim	5	2	pe femeile bătrîne, ca pe nişte mame; pe cele tinere, ca pe nişte surori, cu toată curăţia.
1Tim	5	3	Cinsteşte pe văduvele cari sînt cu adevărat văduve.
1Tim	5	4	Dacă o văduvă are copii sau nepoţi dela copii, aceştia să se deprindă să fie evlavioşi întîi faţă de cei din casa lor, şi să răsplătească ostenelile părinţilor, căci lucrul acesta este plăcut înaintea lui Dumnezeu.
1Tim	5	5	Cea cu adevărat văduvă, care a rămas singură, şi-a pus nădejdea în Dumnezeu, şi stăruieşte, zi şi noapte, în cereri şi rugăciuni.
1Tim	5	6	Dar cea dedată la plăceri, măcar că trăieşte, este moartă.
1Tim	5	7	Porunceşte şi aceste lucruri, ca să fie fără vină.
1Tim	5	8	Dacă nu poartă cineva grijă de ai lui, şi mai ales de cei din casa lui, s’a lepădat de credinţă, şi este mai rău decît un necredincios.
1Tim	5	9	O văduvă, ca să fie înscrisă în lista văduvelor, trebuie să n’aibă mai puţin de şaizeci de ani, să nu fi avut decît un singur bărbat;
1Tim	5	10	să fie cunoscută pentru faptele ei bune; să fi crescut copii, să fi fost primitoare de oaspeţi, să fi spălat picioarele sfinţilor, să fi ajutat pe cei nenorociţi, să fi dat ajutor la orice faptă bună.
1Tim	5	11	Dar pe văduvele tinere să nu le primeşti: pentrucă atunci cînd le desparte pofta de Hristos, vor să se mărite din nou,
1Tim	5	12	şi se fac vinovate de faptul că îşi calcă credinţa dintîi.
1Tim	5	13	Totodată, se deprind să umble fără nici o treabă din casă în casă; şi nu numai că sînt leneşe, dar sînt şi limbute şi iscoditoare, şi vorbesc ce nu trebuie vorbit.
1Tim	5	14	Vreau dar ca văduvele tinere să se mărite şi să aibă copii, să fie gospodine la casa lor, ca să nu dea protivnicului niciun prilej de ocară,
1Tim	5	15	căci unele s’au şi întors să urmeze pe Satana.
1Tim	5	16	Dacă vreun credincios, fie bărbat, fie femeie, are văduve în familie, să le ajute, şi să nu fie împovărată cu ele Biserica, pentru ca să poată veni în ajutor celor cu adevărat văduve.
1Tim	5	17	Presbiterii {Sau: bătrîni} cari cîrmuiesc bine, să fie învredniciţi de îndoită cinste, mai ales ceice se ostenesc cu propovăduirea şi cu învăţătura, pe care o dau altora.
1Tim	5	18	Căci Scriptura zice: „Să nu legi gura boului cînd treieră bucate“; şi: „Vrednic este lucrătorul de plata lui.“
1Tim	5	19	Împotriva unui presbiter {Sau: bătrîni} să nu primeşti învinuire de cît din gura a doi sau trei martori.
1Tim	5	20	Pe cei ce păcătuiesc, mustră-i înaintea tuturor, ca şi ceilalţi să aibă frică.
1Tim	5	21	Te rog fierbinte, înaintea lui Dumnezeu, înaintea lui Hristos Isus şi înaintea îngerilor aleşi, să păzeşti aceste lucruri, fără vreun gînd mai dinainte, şi să nu faci nimic cu părtinire.
1Tim	5	22	Să nu-ţi pui mînile peste nimeni cu grabă: şi să nu te faci părtaş păcatelor altora: pe tine însuţi păzeşte-te curat.
1Tim	5	23	Să nu mai bei numai apă, ci să iei şi cîte puţin vin, din pricina stomahului tău, şi din pricina deselor tale îmbolnăviri.
1Tim	5	24	Păcatele unor oameni sînt cunoscute şi merg înainte la judecată, iar ale altora vin pe urmă.
1Tim	5	25	Tot aşa şi faptele bune sînt cunoscute: şi cele ce nu sînt cunoscute, nu pot să rămînă ascunse.
------------------------1 Timotei, capitolul 6
1Tim	6	1	Toţi cei ce sînt supt jugul robiei, să socotească pe stăpînii lor vrednici de toată cinstea, ca Numele lui Dumnezeu şi învăţătura să nu fie vorbite de rău.
1Tim	6	2	Iar cei ce au stăpîni credincioşi, să nu-i dispreţuiască, supt cuvînt că sînt „fraţi“, ci să le slujească şi mai bine, tocmai fiindcă cei ce se bucură de binefacerile slujbei lor, sînt credincioşi şi prea iubiţi. Învaţă pe oameni aceste lucruri, şi spune-le apăsat.
1Tim	6	3	Dacă învaţă cineva pe oameni învăţătură deosebită, şi nu se ţine de cuvintele sănătoase ale Domnului nostru Isus Hristos şi de învăţătura care duce la evlavie,
1Tim	6	4	este plin de mîndrie, şi nu ştie nimic: ba încă are boala cercetărilor fără rost şi a certurilor de cuvinte, din cari se naşte pizma, certurile, clevetirile, bănuielile rele,
1Tim	6	5	zădarnicile ciocniri de vorbe ale oamenilor stricaţi la minte, lipsiţi de adevăr şi cari cred că evlavia este un izvor de cîştig. Fereşte-te de astfel de oameni.
1Tim	6	6	Negreşit, evlavia însoţită de mulţămire este un mare cîştig.
1Tim	6	7	Căci noi n’am adus nimic în lume, şi nici nu putem să luăm cu noi nimic din ea.
1Tim	6	8	Dacă avem, dar, cu ce să ne hrănim şi cu ce să ne îmbrăcăm, ne va fi de ajuns.
1Tim	6	9	Cei ce vor să se îmbogăţească, dimpotrivă, cad în ispită, în laţ şi în multe pofte nesăbuite şi vătămătoare, cari cufundă pe oameni în prăpăd, şi pierzare.
1Tim	6	10	Căci iubirea de bani este rădăcina tuturor relelor; şi unii, cari au umblat după ea, au rătăcit dela credinţă, şi s’au străpuns singuri cu o mulţime de chinuri.
1Tim	6	11	Iar tu, om al lui Dumnezeu, fugi de aceste lucruri, şi caută neprihănirea, evlavia, credinţa, dragostea, răbdarea, blîndeţa.
1Tim	6	12	Luptă-te lupta cea bună a credinţei; apucă viaţa vecinică la care ai fost chemat, şi pentru care ai făcut aceea frumoasă mărturisire înaintea multor marturi.
1Tim	6	13	Te îndemn, înaintea lui Dumnezeu, care dă viaţă tuturor lucrurilor, şi înaintea lui Hristos Isus, care a făcut acea frumoasă mărturisire înaintea lui Pilat din Pont,
1Tim	6	14	să păzeşti porunca, fără prihană şi fără vină pînă la arătarea Domnului nostru Isus Hristos,
1Tim	6	15	care va fi făcută la vremea ei de fericitul şi singurul Stăpînitor, Împăratul împăraţilor şi Domnul domnilor,
1Tim	6	16	singurul care are nemurirea, care locuieşte într’o lumină, de care nu poţi să te apropii, pe care niciun om nu L-a văzut, nici nu-L poate vedea, şi care are cinstea şi puterea vecinică! Amin.
1Tim	6	17	Îndeamnă pe bogaţii veacului acestuia să nu se îngîmfe, şi să nu-şi pună nădejdea în nişte bogăţii nestatornice, ci în Dumnezeu, care ne dă toate lucrurile din belşug, ca să ne bucurăm de ele.
1Tim	6	18	Îndeamnă-i să facă bine, să fie bogaţi în fapte bune, să fie darnici, gata să simtă împreună cu alţii,
1Tim	6	19	aşa ca să-şi strîngă pentru vremea viitoare drept comoară o bună temelie pentru ca să apuce adevărata viaţă.
1Tim	6	20	Timotee, păzeşte ce ţi s’a încredinţat; fereşte-te de flecăriile lumeşti şi de împotrivirile ştiinţei, pe nedrept numite astfel,
1Tim	6	21	pe care au mărturisit-o unii şi au rătăcit cu privire la credinţă.Harul să fie cu voi! Amin.
------------------------2 Timotei, capitolul 1
2Tim	1	1	Pavel, apostol al lui Hristos Isus, prin voia lui Dumnezeu, după făgăduinţa vieţii care este în Hristos Isus,
2Tim	1	2	către Timotei, copilul meu prea iubit: Har, îndurare şi pace dela Dumnezeu Tatăl, şi dela Hristos Isus, Domnul nostru!
2Tim	1	3	Mulţămesc lui Dumnezeu, căruia Îi slujesc cu un cuget curat, din moşi strămoşi, că neîntrerupt te pomenesc în rugăciunile mele, zi şi noapte.
2Tim	1	4	Căci mi-aduc aminte de lacrămile tale, şi doresc să te văd, ca să mă umplu de bucurie.
2Tim	1	5	Îmi aduc aminte de credinţa ta neprefăcută, care s’a sălăşluit întîi în bunica ta Lois şi în mama ta Eunice, şi sînt încredinţat că şi în tine.
2Tim	1	6	De aceea îţi aduc aminte să înflăcărezi darul lui Dumnezeu, care este în tine prin punerea mînilor mele.
2Tim	1	7	Căci Dumnezeu nu ne-a dat un duh de frică, ci de putere, de dragoste şi de chibzuinţă.
2Tim	1	8	Să nu-ţi fie ruşine dar de mărturisirea Domnului nostru, nici de mine, întemniţatul Lui. Ci sufere împreună cu Evanghelia, prin puterea lui Dumezeu.
2Tim	1	9	El ne-a mîntuit şi ne-a dat o chemare sfîntă, nu pentru faptele noastre, ci după hotărîrea Lui şi după harul care ne-a fost dat în Hristos Isus, înainte de vecinicii,
2Tim	1	10	dar care a fost descoperit acum prin arătarea Mîntuitorului nostru Hristos Isus, care a nimicit moartea şi a adus la lumină viaţa şi neputrezirea, prin Evanghelie.
2Tim	1	11	Propovăduitorul şi apostolul ei am fost pus eu şi învăţător al Neamurilor.
2Tim	1	12	Şi din pricina aceasta sufăr aceste lucruri; dar nu mi-e ruşine, căci ştiu în cine am crezut. Şi sînt încredinţat că El are putere să păzească ce I-am încredinţat pînă în ziua aceea.
2Tim	1	13	Dreptarul învăţăturilor sănătoase, pe cari le-ai auzit dela mine, ţine-l cu credinţa şi dragostea care este în Hristos Isus.
2Tim	1	14	Lucrul acela bun care ţi s’a încredinţat, păzeşte-l prin Duhul Sfînt, care locuieşte în noi.
2Tim	1	15	Ştii că cei ce sînt în Asia toţi m’au părăsit; între alţii şi Figel şi Ermogen.
2Tim	1	16	Domnul să-şi verse îndurarea peste casa lui Onisifor; căci de multe ori m’a mîngîiat, şi nu i-a fost ruşine de lanţul meu.
2Tim	1	17	Nu numai atît, dar, cînd a fost în Roma, m’a căutat cu multă grijă şi m’a găsit.
2Tim	1	18	Dea Domnul să capete îndurare dela Domnul „în ziua aceea“. Tu ştii foarte bine cît ajutor mi-a dat el în Efes.
------------------------2 Timotei, capitolul 2
2Tim	2	1	Tu dar, copilul meu, întăreşte-te în harul care este în Hristos Isus.
2Tim	2	2	Şi ce-ai auzit dela mine, în faţa multor marturi, încredinţează la oameni de încredere, cari să fie în stare să înveţe şi pe alţii.
2Tim	2	3	Sufere împreună cu mine, ca un bun ostaş al lui Hristos.
2Tim	2	4	Niciun ostaş nu se încurcă cu treburile vieţii, dacă vrea să placă celui ce l-a scris la oaste.
2Tim	2	5	Şi cine luptă la jocuri, nu este încununat, dacă nu s’a luptat după rînduieli.
2Tim	2	6	Plugarul trebuie să muncească înainte ca să strîngă rodurile.
2Tim	2	7	Înţelege ce-ţi spun; Domnul îţi va da pricepere în toate lucrurile.
2Tim	2	8	Adu-ţi aminte de Domnul Isus Hristos, din sămînţa lui David, înviat din morţi, după Evanghelia mea,
2Tim	2	9	pentru care sufăr pînă acolo că sînt legat ca un făcător de rele. Dar Cuvîntul lui Dumnezeu nu este legat.
2Tim	2	10	De aceea rabd totul pentru cei aleşi, pentruca şi ei să capete mîntuirea care este în Hristos Isus, împreună cu slava vecinică.
2Tim	2	11	Adevărat este cuvîntul acesta: dacă am murit împreună cu El, vom şi trăi împreună cu El.
2Tim	2	12	Dacă răbdăm, vom şi împărţi împreună cu El. Dacă ne lepădăm de El, şi El Se va lepăda de noi.
2Tim	2	13	Dacă sîntem necredincioşi, totuş El rămîne credincios, căci nu Se poate tăgădui singur.
2Tim	2	14	Adu-le aminte de aceste lucruri, şi roagă-i fierbinte înaintea lui Dumnezeu, să se ferească de certurile de cuvinte, cari nu duc la alt folos decît la pieirea celor ce le ascultă.
2Tim	2	15	Caută să te înfăţişezi înaintea lui Dumnezeu ca un om încercat, ca un lucrător care n’are de ce să-i fie ruşine, şi care împarte drept Cuvîntul adevărului.
2Tim	2	16	Fereşte-te de vorbăriile goale şi lumeşti; căci cei ce le ţin, vor înainta tot mai mult în necinstirea lui Dumnezeu.
2Tim	2	17	Şi cuvîntul lor va roade ca gangrena. Din numărul acestora sînt Imeneu şi Filet,
2Tim	2	18	cari s’au abătut dela adevăr. Ei zic că a şi venit învierea, şi răstoarnă credinţa unora.
2Tim	2	19	Totuş temelia tare a lui Dumnezeu stă nezguduită, avînd pecetea aceasta: „Domnul cunoaşte pe ceice sînt ai Lui“; şi: „Oricine rosteşte Numele Domnului, să se depărteze de fărădelege!“
2Tim	2	20	Într’o casă mare nu sînt numai vase de aur şi de argint, ci şi de lemn şi de pămînt. Unele sînt pentru o întrebuinţare de cinste, iar altele pentru o întrebuinţare de ocară.
2Tim	2	21	Deci dacă cineva se curăţeşte de acestea, va fi un vas de cinste, sfinţit, folositor stăpînului său, destoinic pentru orice lucrare bună.
2Tim	2	22	Fugi de poftele tinereţii, şi urmăreşte neprihănirea, credinţa, dragostea, pacea, împreună cu cei ce cheamă pe Domnul dintr’o inimă curată.
2Tim	2	23	Fereşte-te de întrebările nebune şi nefolositoare, căci ştii că dau naştere la certuri.
2Tim	2	24	Şi robul Domnului nu trebuie să se certe; ci să fie blînd cu toţi, în stare să înveţe pe toţi, plin de îngăduinţă răbdătoare,
2Tim	2	25	să îndrepte cu blîndeţă pe potrivnici, în nădejdea că Dumnezeu le va da pocăinţa, ca să ajungă la cunoştinţa adevărului;
2Tim	2	26	şi, venindu-şi în fire, să se desprindă din cursa diavolului, de care au fost prinşi ca să-i facă voia.
------------------------2 Timotei, capitolul 3
2Tim	3	1	Să ştii că în zilele din urmă vor fi vremuri grele.
2Tim	3	2	Căci oamenii vor fi iubitori de sine, iubitori de bani, lăudăroşi, trufaşi, hulitori, neascultători de părinţi, nemulţămitori, fără evlavie,
2Tim	3	3	fără dragoste firească, neînduplecaţi, clevetitori, neînfrînaţi, neîmblînziţi, neiubitori de bine,
2Tim	3	4	vînzători, obraznici, îngîmfaţi; iubitori mai mult de plăceri decît iubitori de Dumnezeu;
2Tim	3	5	avînd doar o formă de evlavie dar tăgăduindu-i puterea. Depărtează-te de oamenii aceştia.
2Tim	3	6	Sînt printre ei unii, cari se vîră prin case, şi momesc pe femeile uşuratice îngreuiate de păcate şi frămîntate de felurite pofte,
2Tim	3	7	cari învaţă întotdeauna şi nu pot ajunge niciodată la deplina cunoştinţă a adevărului.
2Tim	3	8	După cum Iane şi Iambre s’au împotrivit lui Moise, tot aşa şi oamenii aceştia se împotrivesc adevărului, ca unii cari sînt stricaţi la minte şi osîndiţi în ce priveşte credinţa.
2Tim	3	9	Dar nu vor mai înainta; căci nebunia lor va fi arătată tuturor, cum a fost arătată şi a celor doi oameni.
2Tim	3	10	Tu, însă, ai urmărit de aproape învăţătura mea, purtarea mea, hotărîrea mea, credinţa mea, îndelunga mea răbdare, dragostea mea, răbdarea mea,
2Tim	3	11	prigonirile şi suferinţele cari au venit peste mine în Antiohia, în Iconia şi în Listra. Ştii ce prigoniri am răbdat; şi totuş Domnul m’a izbăvit din toate.
2Tim	3	12	De altfel, toţi ceice voiesc să trăiască cu evlavie în Hristos Isus, vor fi prigoniţi.
2Tim	3	13	Dar oamenii răi şi înşelători vor merge din rău în mai rău, vor amăgi pe alţii, şi se vor amăgi şi pe ei înşişi.
2Tim	3	14	Tu să rămîi în lucrurile, pe cari le-ai învăţat şi de cari eşti deplin încredinţat, căci ştii dela cine le-ai învăţat:
2Tim	3	15	din pruncie cunoşti Sfintele Scripturi, cari pot să-ţi dea înţelepciunea care duce la mîntuire, prin credinţa în Hristos Isus.
2Tim	3	16	Toată Scriptura este însuflată de Dumnezeu şi de folos ca să înveţe, să mustre, să îndrepte, să dea înţelepciune în neprihănire,
2Tim	3	17	pentruca omul lui Dumnezeu să fie desăvîrşit şi cu totul destoinic pentru orice lucrare bună.
------------------------2 Timotei, capitolul 4
2Tim	4	1	Te rog ferbinte, înaintea lui Dumnezeu şi înaintea lui Hristos Isus, care are să judece viii şi morţii, şi pentru arătarea şi Împărăţia Sa:
2Tim	4	2	propovăduieşte Cuvîntul, stăruieşte asupra lui la timp şi ne la timp, mustră, ceartă, îndeamnă cu toată blîndeţea şi învăţătura.
2Tim	4	3	Căci va veni vremea cînd oamenii nu vor putea să sufere învăţătura sănătoasă; ci îi vor gîdila urechile să audă lucruri plăcute, şi îşi vor da învăţători după poftele lor.
2Tim	4	4	Îşi vor întoarce urechea dela adevăr, şi se vor îndrepta spre istorisiri închipuite.
2Tim	4	5	Dar tu fii treaz în toate lucrurile, rabdă suferinţele, fă lucrul unui evanghelist, şi împlineşte-ţi bine slujba.
2Tim	4	6	Căci eu sînt gata să fiu turnat ca o jertfă de băutură şi clipa plecării mele este aproape.
2Tim	4	7	M’am luptat lupta cea bună, mi-am isprăvit alergarea, am păzit credinţa.
2Tim	4	8	Deacum mă aşteaptă cununa neprihănirii, pe care mi-o va da, în „ziua aceea“, Domnul, Judecătorul cel drept. Şi nu numai mie, ci şi tuturor celor ce vor fi iubit venirea Lui.
2Tim	4	9	Caută de vino curînd la mine.
2Tim	4	10	Căci Dima, din dragoste pentru lumea de acum m’a părăsit, şi a plecat la Tesalonic. Crescens s’a dus în Galatia, Tit în Dalmatia.
2Tim	4	11	Numai Luca este cu mine. Ia pe Marcu, şi adu-l cu tine; căci el îmi este de folos pentru slujbă.
2Tim	4	12	Pe Tihic l-am trimes la Efes.
2Tim	4	13	Cînd vei veni, adu-mi mantaua, pe care am lăsat-o în Troa la Carp, şi cărţile, mai ales pe cele de piele.
2Tim	4	14	Alexandru, căldărarul, mi-a făcut mult rău. Domnul îi va răsplăti după faptele lui.
2Tim	4	15	Păzeşte-te şi tu de el, pentrucă este cu totul împotriva cuvintelor noastre.
2Tim	4	16	La întîiul meu răspuns de apărare, nimeni n’a fost cu mine, ci toţi m’au părăsit. Să nu li se ţină în socoteală lucrul acesta!
2Tim	4	17	Însă Domnul a stat lîngă mine, şi m’a întărit, pentru ca propovăduirea să fie vestită pe deplin prin mine, şi s’o audă toate Neamurile. Şi am fost izbăvit din gura leului.
2Tim	4	18	Domnul mă va izbăvi de orice lucru rău, şi mă va mîntui, ca să intru în Împărăţia Lui cerească. A Lui să fie slava în vecii vecilor! Amin.
2Tim	4	19	Spune sănătate Priscilei şi lui Acuila, şi casei lui Onisifor.
2Tim	4	20	Erast a rămas în Corint, iar pe Trofim l-am lăsat bolnav în Milet.
2Tim	4	21	Caută de vino înainte de iarnă. Eubul şi Pudens, Linus, Claudia şi toţi fraţii îţi trimet sănătate.
2Tim	4	22	Domnul Isus Hristos să fie cu duhul tău! Harul să fie cu voi! Amin.
------------------------Tit, capitolul 1
Titus	1	1	Pavel, rob al lui Dumnezeu, şi apostol al lui Isus Hristos, potrivit cu credinţa aleşilor lui Dumnezeu şi cunoştinţa adevărului, care este potrivit cu evlavia,
Titus	1	2	în nădejdea vieţii vecinice, făgăduite mai înainte de vecinicii de Dumnezeu, care nu poate să mintă,
Titus	1	3	ci Şi-a descoperit Cuvîntul la vremea Lui, prin propovăduirea care mi-a fost încredinţată, după porunca lui Dumnezeu, Mîntuitorul nostru; –
Titus	1	4	către Tit, adevăratul meu copil în credinţa noastră a amîndorora: Har şi pace dela Dumnezeu Tatăl, şi dela Isus Hristos, Mîntuitorul nostru!
Titus	1	5	Te-am lăsat în Creta, ca să pui în rînduială ce mai rămîne de rînduit, şi să aşezi presbiteri {Sau: bătrîni} în fiecare cetate, după cum ţi-am poruncit:
Titus	1	6	Dacă este cineva fără prihană, bărbat al unei singure neveste, avînd copii credincioşi, cari să nu fie învinuiţi de destrăbălare sau neascultare.
Titus	1	7	Căci episcopul {Sau: privighetor}, ca econom al lui Dumnezeu, trebuie să fie fără prihană; nu încăpăţînat, nici mînios, nici dedat la vin, nici bătăuş, nici lacom de cîştig mîrşav;
Titus	1	8	ci să fie primitor de oaspeţi, iubitor de bine, cumpătat, drept, sfînt, înfrînat;
Titus	1	9	să se ţină de Cuvîntul adevărat, care este potrivit cu învăţătura, pentruca să fie în stare să sfătuiască în învăţătura sănătoasă, şi să înfrunte pe protivnici.
Titus	1	10	În adevăr, mai ales printre cei tăiaţi împrejur, sînt mulţi nesupuşi, flecari şi amăgitori,
Titus	1	11	cărora trebuie să li se astupe gura. Ei buimăcesc familii întregi, învăţînd pe oameni, pentru un cîştig urît, lucruri, pe cari nu trebuie să le înveţe.
Titus	1	12	Unul dintre ei, chiar prooroc al lor, a zis: „Cretanii sînt totdeauna nişte mincnoşi, nişte fiare rele, nişte pîntece leneşe.“
Titus	1	13	Mărturia aceasta este adevărată. De aceea mustră-i aspru, ca să fie sănătoşi în credinţă,
Titus	1	14	şi să nu se ţină de basme evreeşti, şi de porunci date de oameni, cari se întorc dela adevăr.
Titus	1	15	Totul este curat pentru cei curaţi; dar pentru cei necuraţi şi necredincioşi, nimic nu este curat: pînă şi mintea şi cugetul le sînt spurcate.
Titus	1	16	Ei se laudă că cunosc pe Dumnezeu, dar cu faptele Îl tăgăduiesc, căci sînt o scîrbă: nesupuşi, şi netrebnici pentru orice faptă bună.
------------------------Tit, capitolul 2
Titus	2	1	Tu însă, vorbeşte lucruri cari se potrivesc cu învăţătura sănătoasă.
Titus	2	2	Spune că cei bătrîni trebuie să fie treji, vrednici de cinste, cumpătaţi, sănătoşi în credinţă, în dragoste, în răbdare.
Titus	2	3	Spune că femeile în vîrstă trebuie să aibă o purtare cuvincioasă, să nu fie nici clevetitoare, nici dedate la vin; să înveţe pe alţii ce este bine,
Titus	2	4	ca să înveţe pe femeile mai tinere să-şi iubească bărbaţi şi copiii;
Titus	2	5	să fie cumpătate, cu viaţa curată, să-şi vadă de treburile casei, să fie bune, supuse bărbaţilor lor, pentruca să nu se vorbească de rău Cuvîntul lui Dumnezeu.
Titus	2	6	Sfătuieşte de asemenea pe tineri să fie cumpătaţi,
Titus	2	7	şi dă-te pe tine însuţi pildă de fapte bune, în toate privinţele. Iar în învăţătură, dă dovadă de curăţie, de vrednicie,
Titus	2	8	de vorbire sănătoasă şi fără cusur, ca protivnicul să rămînă de ruşine, şi să nu poată să spună nimic rău de noi.
Titus	2	9	Sfătuieşte pe robi să fie supuşi stăpînilor lor, să le fie pe plac în toate lucrurile, să nu le întoarcă vorba,
Titus	2	10	să nu fure nimic, ci totdeauna să dea dovadă de o desăvîrşită credincioşie, ca să facă în totul cinste învăţăturii lui Dumnezeu, Mîntuitorul nostru.
Titus	2	11	Căci harul lui Dumnezeu, care aduce mîntuire pentru toţi oamenii, a fost arătat,
Titus	2	12	şi ne învaţă s’o rupem cu păgînătatea şi cu poftele lumeşti, şi să trăim în veacul de acum cu cumpătare, dreptate şi evlavie,
Titus	2	13	aşteptînd fericita noastră nădejde şi arătarea slavei marelui nostru Dumnezeu şi Mîntuitor Isus Hristos.
Titus	2	14	El S’a dat pe Sine însuş pentru noi, ca să ne răscumpere din orice fărădelege, şi să-Şi curăţească un norod care să fie al Lui, plin de rîvnă pentru fapte bune.
Titus	2	15	Spune lucrurile acestea, sfătuieşte şi mustră cu deplină putere. Nimeni să nu te dispreţuiască.
------------------------Tit, capitolul 3
Titus	3	1	Adu-le aminte să fie supuşi stăpînirilor şi dregătorilor, să-i asculte, să fie gata să facă orice lucru bun,
Titus	3	2	să nu vorbească de rău pe nimeni, să nu fie gata de ceartă, ci cumpătaţi, plini de blîndeţă faţă de toţi oamenii.
Titus	3	3	Căci şi noi eram altă dată fără minte, neascultători, rătăciţi, robiţi de tot felul de pofte şi de plăceri, trăind în răutate şi în pizmă, vrednici să fim urîţi şi urîndu-ne unii pe alţii.
Titus	3	4	Dar, cînd s’a arătat bunătatea lui Dumnezeu, Mîntuitorul nostru, şi dragostea Lui de oameni,
Titus	3	5	El ne-a mîntuit, nu pentru faptele, făcute de noi în neprihănire, ci pentru îndurarea Lui, prin spălarea naşterii din nou şi prin înoirea făcută de Duhul Sfînt,
Titus	3	6	pe care L-a vărsat din belşug peste noi, prin Isus Hristos, Mîntuitorul nostru;
Titus	3	7	pentruca, odată socotiţi neprihăniţi prin harul Lui, să ne facem, în nădejde, moştenitori ai vieţii vecinice.
Titus	3	8	Adevărat este cuvîntul acesta, şi vreau să spui apăsat aceste lucruri, pentruca cei ce au crezut în Dumnezeu, să caute să fie cei dintîi în fapte bune. Iată ce este bine şi de folos pentru oameni!
Titus	3	9	Dar de întrebările nebune, de înşirările de neamuri, de certuri şi ciorovăieli privitoare la Lege, fereşte-te, căci sînt nefolositoare şi zădarnice.
Titus	3	10	După întîia şi a doua mustrare, depărtează-te de cel ce aduce dezbinări,
Titus	3	11	căci ştim că un astfel de om este un stricat şi păcătuieşte, dela sine fiind osîndit.
Titus	3	12	Cînd voi trimite la tine pe Artema sau pe Tihic, grăbeşte-te să vii la mine în Nicopoli, căci acolo m’am hotărît să iernez.
Titus	3	13	Ai grijă de legiuitorul Zena şi Apolo să nu ducă lipsă de nimic din ce le trebuie pentru călătoria lor.
Titus	3	14	Trebuie ca şi ai noştri să se deprindă să fie cei dintîi în fapte bune, pentru nevoile grabnice, şi să nu stea neroditori.
Titus	3	15	Toţi cei ce sînt cu mine îţi trimet sănătate. Spune sănătate celorce ne iubesc în credinţă.Harul să fie cu voi cu toţi! Amin.
------------------------Filimon, capitolul 1
Phm	1	1	Pavel, întemniţat al lui Isus Hristos, şi fratele Timotei, către prea iubitul Filimon, tovarăşul nostru de lucru,
Phm	1	2	către sora Apfia şi către Arhip, tovarăşul nostru de luptă, şi către Biserica din casa ta:
Phm	1	3	Har şi pace dela Dumnezeu, Tatăl nostru, şi dela Domnul Isus Hristos!
Phm	1	4	Mulţămesc totdeauna Dumnezeului meu, ori de cîte ori îmi aduc aminte de tine în rugăciunile mele,
Phm	1	5	pentrucă am auzit despre credinţa pe care o ai în Domnul Isus şi dragostea faţă de toţi sfinţii.
Phm	1	6	Îl rog ca această părtăşie a ta la credinţă să se arate prin fapte, cari să dea la iveală tot binele ce se face între noi în Hristos.
Phm	1	7	În adevăr, am avut o mare bucurie şi mîngîiere, pentru dragostea ta, fiindcă, frate, inimile sfinţilor au fost înviorate prin tine.
Phm	1	8	De aceea, măcar că am toată slobozenia în Hristos să-ţi poruncesc ce trebuie să faci,
Phm	1	9	vreau mai de grabă să-ţi fac o rugăminte în numele dragostei, eu, aşa cum sînt, bătrînul Pavel; iar acum întemniţat pentru Hristos Isus.
Phm	1	10	Te rog pentru copilul meu, pe care l-am născut în lanţurile mele: pentru Onisim {Adică: Folositor},
Phm	1	11	care altă dată ţi-a fost nefolositor, dar care acum îţi va fi folositor şi ţie şi mie.
Phm	1	12	Ţi-l trimet înapoi, pe el, inima mea.
Phm	1	13	Aş fi dorit să-l ţin la mine, ca să-mi slujească în locul tău cît sînt în lanţuri pentru Evanghelie.
Phm	1	14	Dar n’am vrut să fac nimic fără învoirea ta, pentruca binele, pe care mi-l faci, să nu fie silit, ci de bună voie.
Phm	1	15	Poate că el a fost despărţit de tine, pentru o vreme, tocmai ca să-l ai pentru vecinicie,
Phm	1	16	dar nu ca pe un rob, ci mult mai pe sus de cît pe un rob: ca pe un frate prea iubit, mai ales de mine, şi cu atît mai mult de tine, fie în chip firesc, fie în Domnul!
Phm	1	17	Dacă mă socoteşti dar ca prieten al tău, primeşte-l ca pe mine însumi.
Phm	1	18	Şi dacă ţi-a adus vreo vătămare sau îţi este dator cu ceva, pune aceasta în socoteala mea.
Phm	1	19	Eu, Pavel, „voi plăti“ – scriu cu mîna mea – ca să nu-ţi zic că tu însuţi te datorezi mie.
Phm	1	20	Da, frate, fă-mi binele acesta în Domnul, şi înviorează-mi inima în Hristos!
Phm	1	21	Ţi-am scris bizuit pe ascultarea ta, şi ştiu că vei face chiar mai mult de cît îţi zic.
Phm	1	22	Tot odată, pregăteşte-mi un loc de găzduire, căci trag nădejde să vă fiu dăruit, datorită rugăciunilor voastre.
Phm	1	23	Epafra, tovarăşul meu de temniţă în Hristos Isus, îţi trimete sănătate;
Phm	1	24	tot aşa şi Marcu, Aristarh, Dima, Luca, tovarăşii mei de lucru.
Phm	1	25	Harul Domnului nostru Isus Hristos să fie cu duhul vostru! Amin.
------------------------Evrei, capitolul 1
Heb	1	1	După ce a vorbit în vechime părinţilor noştri prin prooroci, în multe rînduri şi în multe chipuri, Dumnezeu,
Heb	1	2	la sfîrşitul acestor zile, ne-a vorbit prin Fiul, pe care L-a pus moştenitor al tuturor lucrurilor, şi prin care a făcut şi veacurile.
Heb	1	3	El, care este oglindirea slavei Lui şi întipărirea Fiinţei Lui, şi care ţine toate lucrurile cu Cuvîntul puterii Lui, a făcut curăţirea păcatelor, şi a şezut la dreapta Măririi în locurile prea înalte,
Heb	1	4	ajungînd cu atît mai pe sus de îngeri, cu cît a moştenit un Nume mult mai minunat decît al lor.
Heb	1	5	Căci, căruia dintre îngeri a zis El vreodată: „Tu eşti Fiul Meu; astăzi Te-am născut?“ şi iarăş: „Eu Îi voi fi Tată, şi El Îmi va fi Fiu?“
Heb	1	6	şi, cînd duce iarăş în lume pe Cel întîi născut, zice: „Toţi îngerii lui Dumnezeu să I se închine!“
Heb	1	7	şi despre îngeri zice: „Din vînturi face îngeri ai Lui; şi dintr’o flacără de foc, slujitori ai Lui“;
Heb	1	8	pe cînd Fiului I-a zis: „Scaunul Tău de domnie, Dumnezeule, este în veci de veci; toiagul domniei Tale este un toiag de dreptate:
Heb	1	9	Tu ai iubit neprihănirea şi ai urît nelegiuirea: de aceea, Dumnezeule, Dumnezeul Tău Te-a uns cu un untdelemn de bucurie mai pe sus decît pe tovarăşii Tăi.“
Heb	1	10	şi iarăş: „La început, Tu, Doamne, ai întemeiat pămîntul; şi cerurile sînt lucrarea mînilor Tale.
Heb	1	11	Ele vor pieri, dar Tu rămîi; toate se vor învechi ca o haină;
Heb	1	12	le vei face sul ca pe o manta, şi vor fi schimbate; dar Tu eşti acelaş; şi anii Tăi nu se vor sfîrşi.“
Heb	1	13	şi căruia din îngeri i-a zis El vreodată: „şezi la dreapta Mea, pînă voi pune pe vrăjmaşii Tăi aşternut al picioarelor Tale?“
Heb	1	14	Nu sînt oare toţi duhuri slujitoare trimese să îndeplinească o slujbă pentru cei ce vor moşteni mîntuirea?
------------------------Evrei, capitolul 2
Heb	2	1	De aceea, cu atît mai mult trebuie să ne ţinem de lucrurile, pe cari le-am auzit, ca să nu fim depărtaţi de ele.
Heb	2	2	Căci, dacă Cuvîntul vestit prin îngeri s’a dovedit nezguduit, şi dacă orice abatere şi orice neascultare şi-a primit o dreaptă răsplătire,
Heb	2	3	cum vom scăpa noi, dacă stăm nepăsători faţă de o mîntuire aşa de mare, care,după ce a fost vestită întîi de Domnul, ne-a fost adeverită de cei ce au auzit-o,
Heb	2	4	în timp ce Dumnezeu întărea mărturia lor cu semne, puteri şi felurite minuni, şi cu darurile Duhului Sfînt, împărţite după voia Sa!
Heb	2	5	În adevăr, nu unor îngeri a supus El lumea viitoare, despre care vorbim.
Heb	2	6	Ba încă, cineva a făcut undeva următoarea mărturisire: „Ce este omul, ca să-ţi aduci amine de el, sau fiul omului, ca să-l cercetezi?
Heb	2	7	L-ai făcut pentru puţină vreme mai pe jos de îngeri, l-ai încununat cu slavă şi cu cinste, l-ai pus peste lucrările mînilor Tale:
Heb	2	8	toate le-ai supus supt picioarele lui.“În adevăr, dacă i-a supus toate, nu i-a lăsat nimic nesupus. Totuş, acum, încă nu vedem că toate îi sînt supuse.
Heb	2	9	Dar pe Acela, care a fost făcut „pentru puţină vreme mai pe jos decît îngerii“, adică pe Isus, Îl vedem „încununat cu slavă şi cu cinste“, din pricina morţii, pe care a suferit-o; pentruca, prin harul lui Dumnezeu, El să guste moartea pentru toţi.
Heb	2	10	Se cuvenea, în adevăr, ca Acela pentru care şi prin care sînt toate, şi care voia să ducă pe mulţi fii la slavă, să desăvîrşească, prin suferinţe, pe Căpetenia mîntuirii lor.
Heb	2	11	Căci Cel ce sfinţeşte şi cei ce sînt sfinţiţi, sînt dintr’unul. De aceea, Lui nu-I este ruşine să-i numească „fraţi“,
Heb	2	12	cînd zice: „Voi vesti Numele Tău fraţilor Mei; Îţi voi cînta lauda în mijlocul adunării.“
Heb	2	13	şi iarăş: „Îmi voi pune încrederea în El.“ şi în alt loc: „Iată-Mă, Eu şi copiii, pe cari Mi i-a dat Dumnezeu!“
Heb	2	14	Astfel dar, deoarece copiii sînt părtaşi sîngelui şi cărnii, tot aşa şi El însuş a fost deopotrivă părtaş la ele, pentruca, prin moarte, să nimicească pe cel ce are puterea morţii, adică pe diavolul,
Heb	2	15	şi să izbăvească pe toţi aceia, cari prin frica morţii erau supuşi robiei toată viaţa lor.
Heb	2	16	Căci negreşit, nu în ajutorul îngerilor vine El, ci în ajutorul seminţei lui Avraam.
Heb	2	17	Prin urmare, a trebuit să Se asemene fraţilor Săi în toate lucrurile, ca să poată fi, în ce priveşte legăturile cu Dumnezeu, un mare preot milos şi vrednic de încredere, ca să facă ispăşire pentru păcatele norodului.
Heb	2	18	şi prin faptul că El însuş a fost ispitit în ceeace a suferit, poate să vină în ajutorul celor ce sînt ispitiţi.
------------------------Evrei, capitolul 3
Heb	3	1	Deaceea, fraţi sfinţi, cari aveţi parte de chemarea cerească, aţintiţi-vă privirile la Apostolul şi Marele Preot al mărturisirii noastre, adică Isus,
Heb	3	2	care a fost credincios Celuice L-a rînduit, cum şi Moise a fost „credincios în toată casa lui Dumnezeu.“
Heb	3	3	Căci El a fost găsit vrednic să aibă o slavă cu atît mai mare decît a lui Moise, cu cît celce a zidit o casă are mai multă cinste decît casa însăş. –
Heb	3	4	Orice casă este zidită de cineva, dar Celce a zidit toate lucrurile, este Dumnezeu. –
Heb	3	5	Cît despre Moise, el a fost „credincios în toată casa lui Dumnezeu“, ca slugă, ca să mărturisească despre lucrurile, cari aveau să fie vestite mai tîrziu.
Heb	3	6	Dar Hristos este credincios ca Fiu, peste casa lui Dumnezeu. şi casa Lui sîntem noi, dacă păstrăm pînă la sfîrşit încrederea nezguduită şi nădejdea cu care ne lăudăm.
Heb	3	7	Deaceea, cum zice Duhul Sfînt: „Astăzi, dacă auziţi glasul Lui,
Heb	3	8	nu vă împietriţi inimile, ca în ziua răzvrătirii, ca în ziua ispitirii în pustie,
Heb	3	9	unde părinţii voştri M’au ispitit, şi M’au pus la încercare, şi au văzut lucrările Mele patruzeci de ani!
Heb	3	10	De aceea M’am desgustat de neamul acesta, şi am zis: „Ei totdeauna se rătăcesc în inima lor. N’au cunoscut căile Mele!
Heb	3	11	Am jurat dar în mînia Mea că nu vor intra în odihna Mea!“
Heb	3	12	Luaţi seama dar, fraţilor, ca niciunul dintre voi să n’aibă o inimă rea şi necredincioasă, care să vă despartă de Dumnezeul cel viu.
Heb	3	13	Ci îndemnaţi-vă unii pe alţii în fiecare zi, cîtă vreme se zice: „Astăzi,“ pentruca niciunul din voi să nu se împietrească prin înşelăciunea păcatului.
Heb	3	14	Căci ne-am făcut părtaşi ai lui Hristos, dacă păstrăm pînă la sfîrşit încrederea nezguduită dela început,
Heb	3	15	cîtă vreme se zice: „Astăzi, dacă auziţi glasul Lui, nu vă împietriţi inimile, ca în ziua răzvrătirii.“
Heb	3	16	Cine au fost, în adevăr, ceice s’au răzvrătit dupăce auziseră? N’au fost oare toţi aceia, cari ieşiseră din Egipt prin Moise?
Heb	3	17	şi cine au fost aceia de cari S’a desgustat El patruzeci de ani? N’au fost oare ceice păcătuiseră, şi ale căror trupuri moarte au căzut în pustie?
Heb	3	18	şi cui S’a jurat El că n’au să intre în odihna Lui? Nu S’a jurat oare celorce nu ascultaseră?
Heb	3	19	Vedem dar că n’au putut să intre din pricina necredinţei lor.
------------------------Evrei, capitolul 4
Heb	4	1	Să luăm dar bine seama, ca, atîta vreme cît rămîne în picioare făgăduinţa intrării în odihna Lui, niciunul din voi să nu se pomenească venit prea tîrziu.
Heb	4	2	Căci şi nouă ni s’a adus o veste bună ca şi lor; dar lor cuvîntul care le-a fost propovăduit, nu le-a ajutat la nimic, pentrucă n’a găsit credinţă la ceice l-au auzit.
Heb	4	3	Pe cînd noi, fiindcă am crezut, intrăm în „odihna“, despre care a vorbit El, cînd a zis: „Am jurat în mînia Mea, că nu vor întra în odihna Mea!“ Măcarcă lucrările Lui fuseseră isprăvite încă dela întemeierea lumii.
Heb	4	4	Căci într’un loc a vorbit astfel despre ziua a şaptea: „Dumnezeu S’a odihnit în ziua a şaptea de toate lucrările Lui.“
Heb	4	5	şi aici este zis iarăş: „Nu vor intra în odihna Mea!“
Heb	4	6	Deci, fiindcă rămîne ca să intre unii în odihna aceasta, şi pentrucă aceia cărora li s’a vestit întîi vestea buna n’au intrat în ea, din pricina neascultării lor,
Heb	4	7	El hotărăşte din nou o zi: „Astăzi,“ – zicînd, în David, după atîta vreme, cum s’a spus mai sus: „Astăzi, dacă auziţi glasul Lui, nu vă împietriţi inimile!“
Heb	4	8	Căci, dacă le-ar fi dat Iosua odihna, n’ar mai vorbi Dumnezeu după aceea de o altă zi.
Heb	4	9	Rămîne dar o odihnă ca cea de Sabat pentru poporul lui Dumnezeu.
Heb	4	10	Fiindcă cine intră în odihna Lui, se odihneşte şi el de lucrările lui, cum S’a odihnit Dumnezeu de lucrările Sale.
Heb	4	11	Să ne grăbim dar să intrăm în odihna aceasta, pentruca nimeni să nu cadă în aceeaş pildă de neascultare.
Heb	4	12	Căci Cuvîntul lui Dumnezeu este viu şi lucrător, mai tăietor decît orice sabie cu două tăişuri: pătrunde pînă acolo că desparte sufletul şi duhul, încheieturile şi măduva, judecă simţirile şi gîndurile inimii.
Heb	4	13	Nicio făptură nu este ascunsă de El, ci totul este gol şi descoperit înaintea ochilor Aceluia, cu care avem a face.
Heb	4	14	Astfel, fiindcă avem un Mare Preot însemnat, care a străbătut cerurile – pe Isus, Fiul lui Dumnezeu – să rămînem tari în mărturisirea noastră.
Heb	4	15	Căci n’avem un Mare Preot, care să n’aibă milă de slăbiciunile noastre; ci unul care în toate lucrurile a fost ispitit ca şi noi, dar fără păcat.
Heb	4	16	Să ne apropiem dar cu deplină încredere de scaunul harului, ca să căpătăm îndurare şi să găsim har, pentruca să fim ajutaţi la vreme de nevoie.
------------------------Evrei, capitolul 5
Heb	5	1	În adevăr, orice mare preot, luat din mijlocul oamenilor, este pus pentru oameni în lucrurile privitoare la Dumnezeu, ca să aducă daruri şi jertfe pentru păcate.
Heb	5	2	El poate fi îngăduitor cu cei neştiutori şi rătăciţi, fiindcă şi el este cuprins de slăbiciune.
Heb	5	3	şi, din pricina acestei slăbiciuni, trebuie să aducă jertfe atît pentru păcatele lui, cît şi pentru ale norodului.
Heb	5	4	Nimeni nu-şi ia cinstea aceasta singur, ci o ia dacă este chemat de Dumnezeu, cum a fost Aaron.
Heb	5	5	Tot aşa şi Hristos, nu şi-a luat singur slava de a fi Mare Preot, ci o are dela Cel ce I-a zis: „Tu eşti Fiul Meu, astăzi Te-am născut.“
Heb	5	6	şi, cum zice iarăş într’alt loc: „Tu eşti preot în veac, după rînduiala lui Melhisedec.“
Heb	5	7	El este Acela care, în zilele vieţii Sale pămînteşti, aducînd rugăciuni şi cereri cu strigăte mari şi cu lacrămi către Cel ce putea să-L izbăvească dela moarte, şi fiind ascultat, din pricina evlaviei Lui,
Heb	5	8	măcar că era Fiu, a învăţat să asculte prin lucrurile pe cari le-a suferit.
Heb	5	9	şi după ce a fost făcut desăvîrşit, S’a făcut pentru toţi cei ce-L ascultă, urzitorul unei mîntuiri vecinice,
Heb	5	10	căci a fost numit de Dumnezeu: Mare Preot „după rînduiala lui Melhisedec.“
Heb	5	11	Asupra celor de mai sus avem multe de zis, şi lucruri grele de tîlcuit; fiindcă v’aţi făcut greoi la pricepere.
Heb	5	12	În adevăr, voi cari de mult trebuia să fiţi învăţători, aveţi iarăş trebuinţă de cineva să vă înveţe cele dintîi adevăruri ale cuvintelor lui Dumnezeu, şi aţi ajuns să aveţi nevoie de lapte, nu de hrană tare.
Heb	5	13	şi oricine nu se hrăneşte decît cu lapte, nu este obicinuit cu cuvîntul despre neprihănire, căci este un prunc.
Heb	5	14	Dar hrana tare este pentru oamenii mari, pentru aceia a căror judecată s’a deprins, prin întrebuinţare, să deosebească binele şi răul.
------------------------Evrei, capitolul 6
Heb	6	1	De aceea, să lăsăm adevărurile începătoare ale lui Hristos, şi să mergem spre cele desăvîrşite, fără să mai punem din nou temelia pocăinţei de faptele moarte, şi a credinţei în Dumnezeu,
Heb	6	2	învăţătura despre botezuri, despre punerea mînilor, despre învierea morţilor şi despre judecata vecinică.
Heb	6	3	şi vom face lucrul acesta, dacă va voi Dumnezeu.
Heb	6	4	Căci cei ce au fost luminaţi odată, şi au gustat darul ceresc, şi s’au făcut părtaşi Duhului Sfînt,
Heb	6	5	şi au gustat Cuvîntul cel bun al lui Dumnezeu şi puterile veacului viitor –
Heb	6	6	şi cari totuş au căzut, este cu neputinţă să fie înoiţi iarăş, şi aduşi la pocăinţă, fiindcă ei răstignesc din nou pentru ei, pe Fiul lui Dumnezeu, şi-L dau să fie batjocorit.
Heb	6	7	Cînd un pămînt este adăpat de ploaia care cade adesea pe el, şi rodeşte o iarbă folositoare celor pentru cari este lucrat, capătă binecuvîntare dela Dumnezeu.
Heb	6	8	Dar dacă aduce spini şi mărăcini, este lepădat şi aproape să fie blestemat, şi sfîrşeşte prin a i se pune foc.
Heb	6	9	Măcar că vorbim astfel, prea iubiţilor, totuş dela voi aşteptăm lucruri mai bune şi cari însoţesc mîntuirea.
Heb	6	10	Căci Dumnezeu nu este nedrept ca să uite osteneala voastră şi dragostea, pe care aţi arătat-o pentru Numele Lui, voi, cari aţi ajutorat şi ajutoraţi pe sfinţi.
Heb	6	11	Dorim însă ca fiecare din voi să arate aceeaş rîvnă, ca să păstreze pînă la sfîrşit o deplină nădejde,
Heb	6	12	aşa încît să nu vă leneviţi, ci să călcaţi pe urmele celor ce, prin credinţă şi răbdare, moştenesc făgăduinţele.
Heb	6	13	Dumnezeu, cînd a dat lui Avraam făgăduinţa, fiindcă nu putea să Se jure pe unul mai mare decît El, s’a jurat pe Sine însuş,
Heb	6	14	şi a zis: „Cu adevărat te voi binecuvînta, şi îţi voi înmulţi foarte mult sămînţa.“
Heb	6	15	şi astfel, fiindcă a aşteptat cu răbdare, a dobîndit făgăduinţa.
Heb	6	16	Oamenii, ce-i drept, obicinuiesc să jure pe cineva mai mare; jurămîntul este o chezăşie, care pune capăt orişicărei neînţelegeri dintre ei.
Heb	6	17	Deaceea şi Dumnezeu, fiindcă voia să dovedească cu mai multă tărie moştenitorilor făgăduinţei nestrămutarea hotărîrii Lui, a venit cu un jurămînt;
Heb	6	18	pentruca, prin două lucruri cari nu se pot schimba, şi în cari este cu neputinţă ca Dumnezeu să mintă, să găsim o puternică îmbărbătare noi, a căror scăpare a fost să apucăm nădejdea care ne era pusă înainte,
Heb	6	19	pe care o avem ca o ancoră a sufletului; o nădejde tare şi neclintită, care pătrunde dincolo de perdeaua dinlăuntrul Templului,
Heb	6	20	unde Isus a intrat pentru noi ca înainte mergător, cînd a fost făcut „Mare Preot în veac, după rînduiala lui Melhisedec“.
------------------------Evrei, capitolul 7
Heb	7	1	În adevăr, Melhisedec acesta, împăratul Salemului, preot al Dumnezeului Prea Înalt, – care a întîmpinat pe Avraam cînd acesta se întorcea dela măcelul împăraţilor, care l-a binecuvîntat,
Heb	7	2	care a primit dela Avraam zeciuială din tot, – care, după însemnarea numelui său, este întîi, „Împărat al neprihănirii“, apoi şi „Împărat al Salemului“, adică „Împărat al păcii“;
Heb	7	3	fără tată, fără mamă, fără spiţă de neam, neavînd nici început al zilelor, nici sfîrşit al vieţii, – dar care a fost asemănat cu Fiul lui Dumnezeu, – rămîne preot în veac.
Heb	7	4	Vedeţi bine dar cît de mare a fost el, dacă pînă şi patriarhul Avraam i-a dat zeciuială din prada de război!
Heb	7	5	Aceia dintre fiii lui Levi, cari îndeplinesc slujba de preoţi, după Lege, au poruncă să ia zeciuială dela norod, adică dela fraţii lor, cu toate că şi ei se coboară din Avraam.
Heb	7	6	Iar el, care nu se cobora din familia lor, a luat zeciuială dela Avraam, şi a binecuvîntat pe cel ce avea făgăduinţele.
Heb	7	7	Dar fără îndoială că cel mai mic este binecuvîntat de cel mai mare.
Heb	7	8	şi apoi aici, cei ce iau zeciuială, sînt nişte oameni muritori; pe cînd acolo, o ia cineva, despre care se mărturiseşte că este viu.
Heb	7	9	Mai mult, însuş Levi, care ia zeciuială, a plătit zeciuiala, ca să zicem aşa, prin Avraam;
Heb	7	10	căci era încă în coapsele strămoşului său, cînd a întîmpinat Melhisedec pe Avraam.
Heb	7	11	Dacă, dar, desăvîrşirea ar fi fost cu putinţă prin preoţia Leviţilor, – căci supt preoţia aceasta a primit poporul Legea – ce nevoie mai era să se ridice un alt preot „după rînduiala lui Melhisedec“, şi nu după rînduiala lui Aaron?
Heb	7	12	Pentrucă, odată schimbată preoţia, trebuia numaidecît să aibă loc şi o schimbare a Legii.
Heb	7	13	În adevăr, Acela despre care sînt zise aceste lucruri, face parte dintr’o altă seminţie, din care nimeni n’a slujit altarului.
Heb	7	14	Căci este vădit că Domnul nostru a ieşit din Iuda, seminţie, despre care Moise n’a zis nimic cu privire la preoţie.
Heb	7	15	Lucrul acesta se face şi mai luminos cînd vedem ridicîndu-se, după asemănarea lui Melhisedec, un alt preot,
Heb	7	16	pus nu prin legea unei porunci pămînteşti, ci prin puterea unei vieţi neperitoare.
Heb	7	17	Fiindcă iată ce se mărturiseşte despre El: „Tu eşti preot în veac, după rînduiala lui Melhisedec“.
Heb	7	18	Astfel, pe deoparte, se desfiinţează aici o poruncă de mai înainte, din pricina neputinţei şi zădărniciei ei –
Heb	7	19	căci Legea n’a făcut nimic desăvîrşit – şi pe de alta, se pune în loc o nădejde mai bună, prin care ne apropiem de Dumnezeu.
Heb	7	20	şi fiindcă lucrul acesta nu s’a făcut fără jurămînt, –
Heb	7	21	căci, pe cînd Leviţii se făceau preoţi fără jurămînt, Isus S’a făcut preot prin jurămîntul Celui ce I-a zis: „Domnul a jurat, şi nu Se va căi: «Tu eşti preot în veac, după rînduiala lui Melhisedec», –
Heb	7	22	prin chiar faptul acesta, El s’a făcut chezăşul unui legămînt mai bun.
Heb	7	23	Mai mult, acolo au fost preoţi în mare număr, pentrucă moartea îi împiedica să rămînă pururea.
Heb	7	24	Dar El, fiindcă rămîne „în veac“, are o preoţie, care nu poate trece dela unul la altul.
Heb	7	25	De aceea şi poate să mîntuiască în chip desăvîrşit pe cei ce se apropie de Dumnezeu prin El, pentrucă trăieşte pururea ca să mijlocească pentru ei.
Heb	7	26	şi tocmai un astfel de Mare Preot ne trebuia: sfînt, nevinovat, fără pată, despărţit de păcătoşi, şi înălţat mai pe sus de ceruri,
Heb	7	27	care n’are nevoie, ca ceilalţi mari preoţi, să aducă jertfe în fiecare zi, întîi pentru păcatele sale, şi apoi pentru păcatele norodului, căci lucrul acesta l-a făcut odată pentru totdeauna, cînd S’a adus jertfă pe Sine însuş.
Heb	7	28	În adevăr, Legea pune mari preoţi pe nişte oameni supuşi slăbiciunii; dar cuvîntul jurămîntului, făcut după ce a fost dată Legea, pune pe Fiul, care este desăvîrşit pentru vecinicie.
------------------------Evrei, capitolul 8
Heb	8	1	Punctul cel mai însemnat al celor spuse este că avem un Mare Preot, care S’a aşezat la dreapta scaunului de domnie al Măririi, în ceruri,
Heb	8	2	ca slujitor al Locului prea sfînt şi al adevăratului cort, care a fost ridicat nu de un om, ci de Domnul.
Heb	8	3	Orice mare preot este pus să aducă lui Dumnezeu daruri şi jertfe. De aceea era de trebuinţă ca şi celalt Mare Preot să aibă ceva de adus.
Heb	8	4	Dacă ar fi pe pămînt, nici n’ar mai fi preot, fiindcă sînt ceice aduc darurile după Lege.
Heb	8	5	Ei fac o slujbă, care este chipul şi umbra lucrurilor cereşti, după poruncile primite de Moise dela Dumnezeu, cînd avea să facă cortul: „Ia seama“, i s’a zis, „să faci totul după chipul care ţi-a fost arătat pe munte“.
Heb	8	6	Dar acum Hristos a căpătat o slujbă cu atît mai înaltă cu cît legămîntul al cărui mijlocitor este El, e mai bun, căci este aşezat pe făgăduinţe mai bune.
Heb	8	7	În adevăr, dacă legămîntul dintîi ar fi fost fără cusur, n’ar mai fi fost vorba să fie înlocuit cu un al doilea.
Heb	8	8	Căci ca o mustrare a zis Dumnezeu lui Israel: „Iată, vin zile, zice Domnul, cînd voi face cu casa lui Israel şi cu casa lui Iuda un legămînt nou;
Heb	8	9	nu ca legămîntul, pe care l-am făcut cu părinţii lor, în ziua cînd i-am apucat de mînă, ca să-i scot din ţara Egiptului. Pentrucă n’au rămas în legămîntul Meu, şi nici Mie nu Mi-a păsat de ei, zice Domnul.
Heb	8	10	Dar iată legămîntul, pe care-l voi face cu casa lui Israel, după acele zile, zice Domnul: voi pune legile Mele în mintea lor şi le voi scrie în inimile lor; Eu voi fi Dumnezeul lor, şi ei vor fi poporul Meu.
Heb	8	11	şi nu vor mai învăţa fiecare pe vecinul sau pe fratele său, zicînd: «Cunoaşte pe Domnul!» Căci toţi Mă vor cunoaşte, dela cel mai mic pînă la cel mai mare dintre ei.
Heb	8	12	Pentrucă le voi ierta nelegiuirile, şi nu-Mi voi mai aduce aminte de păcatele şi fărădelegile lor“.
Heb	8	13	Prin faptul că zice: „Un nou legămînt“, a mărturisit că cel dintîi este vechi; iar ce este vechi, ce a îmbătrînit, este aproape de peire.
------------------------Evrei, capitolul 9
Heb	9	1	Legămîntul dintîi avea şi el porunci privitoare la slujba dumnezeiască şi la un locaş pămîntesc de închinare.
Heb	9	2	În adevăr, s’a făcut un cort. În partea dinainte, numită „Locul Sfînt“, era sfeşnicul, masa şi pînile pentru punerea înaintea Domnului;
Heb	9	3	după perdeaua a doua se afla partea cortului care se chema „Locul prea sfînt“ {Sau: Sfînta Sfintelor}.
Heb	9	4	El avea un altar de aur pentru tămîie, şi chivotul legămîntului, ferecat peste tot cu aur. În chivot era un vas de aur cu mană, toiagul lui Aaron, care înfrunzise, şi tablele legămîntului.
Heb	9	5	Deasupra erau heruvimii slavei, cari acopereau capacul ispăşirii {Sau: scaunul îndurării} cu umbra lor. Nu este vremea să vorbim acum cu deamăruntul despre aceste lucruri.
Heb	9	6	şi după ce au fost întocmite astfel lucrurile acestea, preoţii cari fac slujbele, intră totdeauna în partea dintîi a cortului.
Heb	9	7	Dar în partea a doua intră numai marele preot, odată pe an, şi nu fără sînge, pe care îl aduce pentru sine însuş şi pentru păcatele din neştiinţă ale norodului.
Heb	9	8	Prin aceasta, Duhul Sfînt arăta că drumul în Locul prea sfînt, nu era încă deschis cîtă vreme sta în picioare cortul dintîi.
Heb	9	9	Aceasta era o asemănare pentru vremurile de acum, cînd se aduc daruri şi jertfe, cari nu pot duce pe cel ce se închină în felul acesta, la desăvîrşirea cerută de cugetul lui.
Heb	9	10	Ele sînt doar nişte porunci pămînteşti, date, ca toate cele privitoare la mîncări, băuturi şi felurite spălături, pînă la o vreme de îndreptare.
Heb	9	11	Dar Hristos a venit ca Mare Preot al bunurilor viitoare, a trecut prin cortul acela mai mare şi mai desăvîrşit, care nu este făcut de mîni, adică nu este din zidirea aceasta;
Heb	9	12	şi a intrat, odată pentru totdeauna, în Locul prea sfînt, nu cu sînge de ţapi şi de viţei, ci cu însuş sîngele Său, după ce a căpătat o răscumpărare vecinică.
Heb	9	13	Căci dacă sîngele taurilor şi al ţapilor şi cenuşa unei vaci, stropită peste cei întinaţi, îi sfinţeşte şi le aduce curăţirea trupului,
Heb	9	14	cu cît mai mult sîngele lui Hristos, care, prin Duhul cel vecinic, S’a adus pe Sine însuş jertfă fără pată lui Dumnezeu, vă va curăţi cugetul vostru de faptele moarte, ca să slujiţi Dumnezeului cel viu!
Heb	9	15	şi tocmai de aceea este El mijlocitorul unui legămînt nou, pentru ca, prin moartea Lui pentru răscumpărarea din abaterile făptuite supt legămîntul dintîi, cei ce au fost chemaţi, să capete vecinica moştenire, care le-a fost făgăduită.
Heb	9	16	În adevăr, acolo unde este un testament, trebuie neapărat să aibă loc moartea celui ce l-a făcut.
Heb	9	17	Pentrucă un testament nu capătă putere decît după moarte. N’are nici o putere cîtă vreme trăieşte cel ce l-a făcut.
Heb	9	18	De aceea şi întîiul legămînt n’a fost sfinţit fără sînge.
Heb	9	19	şi într’adevăr, Moise, după ce a rostit înaintea întregului norod toate poruncile Legii, a luat sînge de viţei şi de ţapi, cu apă, lînă stacojie şi isop, a stropit cartea şi tot norodul,
Heb	9	20	şi a zis: „Acesta este sîngele legămîntului, care a poruncit Dumnezeu să fie făcut cu voi.“
Heb	9	21	De asemenea, a stropit cu sînge cortul şi toate vasele pentru slujbă.
Heb	9	22	şi, după Lege, aproape totul este curăţit cu sînge; şi fără vărsare de sînge, nu este iertare.
Heb	9	23	Dar, deoarece chipurile lucrurilor cari sînt în ceruri, au trebuit curăţite în felul acesta, trebuia ca înseşi lucrurile cereşti să fie curăţite cu jertfe mai bune decît acestea.
Heb	9	24	Căci Hristos n’a intrat într’un locaş de închinare făcut de mînă omenească, după chipul adevăratului locaş de închinare, ci a intrat chiar în cer, ca să Se înfăţişeze acum, pentru noi, înaintea lui Dumnezeu.
Heb	9	25	şi nu ca să Se aducă de mai multe ori jertfă pe Sine însuş, ca marele preot, care intră în fiecare an în Locul prea sfînt cu un sînge, care nu este al lui;
Heb	9	26	fiindcă atunci ar fi trebuit să pătimească de mai multe ori dela întemeierea lumii; pe cînd acum, la sfîrşitul veacurilor, S’a arătat o singură dată, ca să şteargă păcatul prin jertfa Sa.
Heb	9	27	şi, după cum oamenilor le este rînduit să moară o singură dată, iar după aceea vine judecata,
Heb	9	28	tot aşa, Hristos, după ce S’a adus jertfă o singură dată, ca să poarte păcatele multora, Se va arăta a doua oară, nu în vederea păcatului, ca să aducă mîntuirea celor ce-L aşteaptă.
------------------------Evrei, capitolul 10
Heb	10	1	În adevăr, Legea, care are umbra bunurilor viitoare, nu înfăţişarea adevărată a lucrurilor, nu poate niciodată, prin aceleaşi jertfe, cari se aduc neîncetat în fiecare an, să facă desăvîrşiţi pe cei ce se apropie.
Heb	10	2	Altfel, n’ar fi încetat ele oare să fie aduse, dacă cei ce le aduceau, fiind curăţiţi odată, n’ar mai fi trebuit să mai aibă cunoştinţă de păcate?
Heb	10	3	Dar aducerea aminte a păcatelor este înoită din an în an, tocmai prin aceste jertfe;
Heb	10	4	căci este cu neputinţă ca sîngele taurilor şi al ţapilor să şteargă păcatele.
Heb	10	5	De aceea, cînd intră în lume, El zice: „Tu n’ai voit nici jertfă, nici prinos; ci Mi-ai pregătit un trup;
Heb	10	6	n’ai primit nici arderi de tot, nici jertfe pentru păcat.
Heb	10	7	Atunci am zis: „Iată-Mă (în sulul cărţii este scris despre Mine), vin să fac voia Ta, Dumnezeule!“
Heb	10	8	După ce a zis întîi: „Tu n’ai voit şi n’ai primit nici jertfe, nici prinoase, nici arderi de tot, nici jertfe pentru păcat“, (lucruri aduse toate după Lege),
Heb	10	9	apoi zice: „Iată-Mă, vin să fac voia Ta, Dumnezeule.“ El desfiinţează astfel pe cele dintîi, ca să pună în loc pe a doua.
Heb	10	10	Prin această „voie“ am fost sfinţiţi noi, şi anume prin jertfirea trupului lui Isus Hristos, odată pentru totdeauna.
Heb	10	11	şi, pe cînd orice preot face slujba în fiecare zi, şi aduce de multe ori aceleaşi jertfe, cari niciodată nu pot şterge păcatele,
Heb	10	12	El, dimpotrivă, după ce a adus o singură jertfă pentru păcate, S’a aşezat pentru totdeauna la dreapta lui Dumnezeu,
Heb	10	13	şi aşteaptă de acum ca vrăjmaşii Lui să-I fie făcuţi aşternut al picioarelor Lui.
Heb	10	14	Căci printr’o singură jertfă El a făcut desăvîrşiţi pentru totdeauna pe cei ce sînt sfinţiţi.
Heb	10	15	Lucrul acesta ni-l adevereşte şi Duhul sfînt. Căci, după ce a zis:
Heb	10	16	„Iată legămîntul pe care-l voi face cu ei după acele zile, zice Domnul: voi pune legile Mele în inimile lor, şi le voi scrie în mintea lor“,
Heb	10	17	adaugă: „şi nu-Mi voi mai aduce aminte de păcatele lor, nici de fărădelegile lor.“
Heb	10	18	Dar acolo unde este iertare de păcate, nu mai este nevoie de jertfă pentru păcat.
Heb	10	19	Astfel dar, fraţilor, fiindcă prin sîngele lui Isus avem o intrare slobodă în Locul prea sfînt,
Heb	10	20	pe calea cea nouă şi vie, pe care ne-a deschis-o El, prin perdeaua din lăuntru, adică trupul Său: –
Heb	10	21	şi fiindcă avem un Mare preot pus peste casa lui Dumnezeu,
Heb	10	22	să ne apropiem cu o inimă curată, cu credinţă deplină, cu inimile stropite şi curăţite de un cuget rău, şi cu trupul spălat cu o apă curată.
Heb	10	23	Să ţinem fără şovăire la mărturisirea nădejdii noastre, căci credincios este Cel ce a făcut făgăduinţa.
Heb	10	24	Să veghem unii asupra altora, ca să ne îndemnăm la dragoste şi la fapte bune.
Heb	10	25	Să nu părăsim adunarea noastră, cum au unii obicei; ci să ne îndemnăm unii pe alţii, şi cu atît mai mult, cu cît vedeţi că ziua se apropie.
Heb	10	26	Căci, dacă păcătuim cu voia, după ce am primit cunoştinţa adevărului, nu mai rămîne nici o jertfă pentru păcate,
Heb	10	27	ci doar o aşteptare înfricoşată a judecăţii, şi văpaia unui foc, care va mistui pe cei răzvrătiţi.
Heb	10	28	Cine a călcat Legea lui Moise, este omorît fără milă, pe mărturia a doi sau trei martori.
Heb	10	29	Cu cît mai aspră pedeapsă credeţi că va lua cel ce va călca în picioare pe Fiul lui Dumnezeu, va pîngări sîngele legămîntului, cu care a fost sfinţit, şi va batjocori pe Duhul harului?
Heb	10	30	Căci ştim cine este Cel ce a zis: „A Mea este răzbunarea, Eu voi răsplăti!“ şi în altă parte: „Domnul va judeca pe poporul Său.“
Heb	10	31	Grozav lucru este să cazi în mînile Dumnezeului celui viu!
Heb	10	32	Aduceţi-vă aminte de zilele dela început, cînd, după ce aţi fost luminaţi, aţi dus o mare luptă de suferinţe:
Heb	10	33	pe de o parte, eraţi puşi ca privelişte în mijlocul ocărilor şi necazurilor, şi pe de alta, v’aţi făcut părtaşi cu aceia cari aveau aceeaş soartă ca voi.
Heb	10	34	În adevăr, aţi avut milă de cei din temniţă şi aţi primit cu bucurie răpirea averilor voastre, ca unii cari ştiţi că aveţi în ceruri o avuţie mai bună, care dăinuieşte.
Heb	10	35	Să nu vă părăsiţi dar încrederea voastră, pe care o aşteaptă o mare răsplătire!
Heb	10	36	Căci aveţi nevoie de răbdare, ca, după ce aţi împlinit voia lui Dumnezeu, să puteţi căpăta ce v’a fost făgăduit.
Heb	10	37	„Încă puţină, foarte puţină vreme“, şi „Cel ce vine va veni, şi nu va zăbovi.
Heb	10	38	şi cel neprihănit va trăi prin credinţă: dar dacă dă înapoi, sufletul Meu nu găseşte plăcere în el.“
Heb	10	39	Noi însă nu sîntem din aceia cari dau înapoi ca să se peardă, ci din aceia cari au credinţă pentru mîntuirea sufletului.
------------------------Evrei, capitolul 11
Heb	11	1	şi credinţa este o încredere neclintită în lucrurile nădăjduite, o puternică încredinţare despre lucrurile cari nu se văd.
Heb	11	2	Pentrucă prin aceasta, cei din vechime au căpătat o bună mărturie.
Heb	11	3	Prin credinţă pricepem că lumea a fost făcută prin Cuvîntul lui Dumnezeu, aşa că tot ce se vede n’a fost făcut din lucruri cari se văd.
Heb	11	4	Prin credinţă a adus Abel lui Dumnezeu o jertfă mai bună decît Cain. Prin ea a căpătat el mărturia că este neprihănit, căci Dumnezeu a primit darurile lui. şi prin ea vorbeşte el încă, măcar că este mort.
Heb	11	5	Prin credinţă a fost mutat Enoh de pe pămînt, ca să nu vadă moartea. şi n’a mai fost găsit, pentrucă Dumnezeu îl mutase. Căci înainte de mutarea lui, primise mărturia că este plăcut lui Dumnezeu.
Heb	11	6	şi fără credinţă este cu neputinţă să fim plăcuţi Lui! Căci cine se apropie de Dumnezeu, trebuie să creadă că El este, şi că răsplăteşte pe cei ce-L caută.
Heb	11	7	Prin credinţă Noe, cînd a fost înştiinţat de Dumnezeu despre lucruri cari încă nu se vedeau, şi, plin de o teamă sfîntă, a făcut un chivot ca să-şi scape casa; prin ea, el a osîndit lumea, şi a ajuns moştenitor al neprihănirii care se capătă prin credinţă.
Heb	11	8	Prin credinţă Avraam, cînd a fost chemat să plece într’un loc, pe care avea să-L ia ca moştenire, a ascultat, şi a plecat fără să ştie unde se duce.
Heb	11	9	Prin credinţă a venit şi s’a aşezat el în ţara făgăduinţei, ca într’o ţară care nu era a lui, şi a locuit în corturi, ca şi Isaac şi Iacov, cari erau împreună moştenitori cu el ai aceleiaş făgăduinţe.
Heb	11	10	Căci el aştepta cetatea care are temelii tari, al cărei meşter şi ziditor este Dumnezeu.
Heb	11	11	Prin credinţă şi Sara, cu toată vîrsta ei trecută, a primit putere să zămislească, fiindcă a crezut în credincioşia Celui ce-i făgăduise.
Heb	11	12	De aceea, dintr’un singur om, şi încă un om aproape mort, s’a născut o sămînţă în mare număr, ca stelele cerului, ca nisipul de pe malul mării, care nu se poate număra.
Heb	11	13	În credinţă au murit toţi aceştia, fără să fi căpătat lucrurile făgăduite: ci doar le-au văzut şi le-au urat de bine de departe, mărturisind că sînt străini şi călători pe pămînt.
Heb	11	14	Cei ce vorbesc în felul acesta, arată desluşit că sînt în căutarea unei patrii.
Heb	11	15	Dacă ar fi avut în vedere pe aceea din care ieşiseră, negreşit că ar fi avut vreme să se întoarcă în ea.
Heb	11	16	Dar doreau o patrie mai bună, adică o patrie cerească. De aceea lui Dumnezeu nu-I este ruşine să Se numească Dumnezeul lor, căci le-a pregătit o cetate.
Heb	11	17	Prin credinţă a adus Avraam jertfă pe Isaac, cînd a fost pus la încercare: el, care primise făgăduinţele cu bucurie, a adus jertfă pe singurul lui fiu!
Heb	11	18	El căruia i se spusese: „În Isaac vei avea o sămînţă care-ţi va purta numele!“
Heb	11	19	Căci se gîndea că Dumnezeu poate să învieze chiar şi din morţi: şi, drept vorbind, ca înviat din morţi l-a primit înapoi.
Heb	11	20	Prin credinţă a dat Isaac lui Iacov şi Esau o binecuvîntare, care avea în vedere lucrurile viitoare.
Heb	11	21	Prin credinţă Iacov, cînd a murit, a binecuvîntat pe fiecare din fiii lui Iosif, şi „s’a închinat, rezemat pe vîrful toiagului său.“
Heb	11	22	Prin credinţă a pomenit Iosif, cînd i s’a apropiat sfîrşitul, de ieşirea fiilor lui Israel din Egipt, şi a dat porunci cu privire la oasele sale.
Heb	11	23	Prin credinţă a fost ascuns Moise trei luni de părinţii lui, cînd s’a născut: pentrucă vedeau că era frumos copilul, şi nu s’au lăsat înspăimîntaţi de porunca împăratului.
Heb	11	24	Prin credinţă Moise, cînd s’a făcut mare, n’a vrut să fie numit fiul fiicei lui Faraon,
Heb	11	25	ci a vrut mai bine să sufere împreună cu poporul lui Dumnezeu decît să se bucure de plăcerile de o clipă ale păcatului.
Heb	11	26	El socotea ocara lui Hristos ca o mai mare bogăţie decît comorile Egiptului, pentrucă avea ochii pironiţi spre răsplătire.
Heb	11	27	Prin credinţă a părăsit el Egiptul, fără să se teamă de mînia împăratului; pentrucă a rămas neclintit, ca şi cum ar fi văzut pe Cel ce este nevăzut.
Heb	11	28	Prin credinţă a prăznuit el Paştele şi a făcut stropirea sîngelui, pentruca Nimicitorul celor întîi născuţi să nu se atingă de ei.
Heb	11	29	Prin credinţă au trecut ei marea Roşie ca pe uscat, pe cînd Egiptenii, cari au încercat s’o treacă, au fost înghiţiţi.
Heb	11	30	Prin credinţă au căzut zidurile Ierihonului, după ce au fost ocolite şapte zile.
Heb	11	31	Prin credinţă n’a perit curva Rahav împreună cu cei răzvrătiţi, pentrucă găzduise iscoadele cu bunăvoinţă.
Heb	11	32	şi ce voi mai zice? Căci nu mi-ar ajunge vremea, dacă aş vrea să vorbesc de Ghedeon, de Barac, de Samson, de Ieftaie, de David, de Samuel şi de prooroci!
Heb	11	33	Prin credinţă au cucerit ei împărăţii, au făcut dreptate, au căpătat făgăduinţe, au astupat gurile leilor,
Heb	11	34	au stins puterea focului, au scăpat de ascuţişul săbiei, s’au vindecat de boli, au fost viteji în războaie, au pus pe fugă oştirile vrăjmaşe.
Heb	11	35	Femeile şi-au primit înapoi pe morţii lor înviaţi; unii, ca să dobîndească o înviere mai bună, n’au vrut să primească izbăvirea, care li se dădea, şi au fost chinuiţi.
Heb	11	36	Alţii au suferit batjocuri, bătăi, lanţuri şi închisoare;
Heb	11	37	au fost ucişi cu pietre, tăiaţi în două cu ferestrăul, chinuiţi; au murit ucişi de sabie, au pribegit îmbrăcaţi cu cojoace şi în piei de capre, lipsiţi de toate, prigoniţi, munciţi, –
Heb	11	38	ei, de cari lumea nu era vrednică – au rătăcit prin pustiuri, prin munţi, prin peşteri şi prin crăpăturile pămîntului.
Heb	11	39	Toţi aceştia, măcarcă au fost lăudaţi pentru credinţa lor, totuş n’au primit ce le fusese făgăduit;
Heb	11	40	pentrucă Dumnezeu avea în vedere ceva mai bun pentru noi, ca să n’ajungă ei la desăvîrşire fără noi.
------------------------Evrei, capitolul 12
Heb	12	1	şi noi, dar, fiindcă sîntem înconjuraţi cu un nor aşa de mare de martori, să dăm la o parte orice pedică, şi păcatul care ne înfăşoară aşa de lesne, şi să alergăm cu stăruinţă în alergarea care ne stă înainte.
Heb	12	2	Să ne uităm ţintă la Căpetenia şi Desăvîrşirea credinţei noastre, adică la Isus, care, pentru bucuria care-I era pusă înainte, a suferit crucea, a dispreţuit ruşinea, şi şade la dreapta scaunului de domnie al lui Dumnezeu.
Heb	12	3	Uitaţi-vă dar cu luare aminte la Cel ce a suferit din partea păcătoşilor o împotrivire aşa de mare faţă de Sine, pentruca nu cumva să vă pierdeţi inima, şi să cădeţi de oboseală în sufletele voastre.
Heb	12	4	Voi nu v’aţi împotrivit încă pînă la sînge, în lupta împotriva păcatului.
Heb	12	5	şi aţi uitat sfatul, pe care vi-l dă ca unor fii: „Fiule, nu dispreţui pedeapsa Domnului, şi nu-ţi pierde inima cînd eşti mustrat de El.
Heb	12	6	Căci Domnul pedepseşte pe cine-l iubeşte, şi bate cu nuiaua pe orice fiu pe care-l primeşte.“
Heb	12	7	Suferiţi pedeapsa: Dumnezeu Se poartă cu voi ca şi cu nişte fii. Căci care este fiul pe care nu-l pedepseşte tatăl?
Heb	12	8	Dar dacă sînteţi scutiţi de pedeapsă, de care toţi au parte, sînteţi nişte feciori din curvie, iar nu fii.
Heb	12	9	şi apoi, dacă părinţii noştri trupeşti ne-au pedepsit, şi tot le-am dat cinstea cuvenită, nu trebuie oare cu atît mai mult să ne supunem Tatălui duhurilor, şi să trăim?
Heb	12	10	Căci ei în adevăr ne pedepseau pentru puţine zile, cum credeau ei că e bine; dar Dumnezeu ne pedepseşte pentru binele nostru, ca să ne facă părtaşi sfinţeniei Lui.
Heb	12	11	Este adevărat că orice pedeapsă, deocamdată pare o pricină de întristare, şi nu de bucurie; dar mai pe urmă aduce celor ce au trecut prin şcoala ei, roada dătătoare de pace a neprihănirii.
Heb	12	12	Întăriţi-vă dar mînile obosite şi genunchii slăbănogiţi;
Heb	12	13	croiţi cărări drepte cu picioarele voastre, pentruca cel ce şchiopătează să nu se abată din cale, ci mai de grabă să fie vindecat.
Heb	12	14	Urmăriţi pacea cu toţi şi sfinţirea, fără care nimeni nu va vedea pe Domnul.
Heb	12	15	Luaţi seama bine ca nimeni să nu se abată dela harul lui Dumnezeu, pentruca nu cumva să dea lăstari vreo rădăcină de amărăciune, să vă aducă turburare, şi mulţi să fie întinaţi de ea.
Heb	12	16	Vegheaţi să nu fie între voi nimeni curvar sau lumesc ca Esau, care pentru o mîncare şi-a vîndut dreptul de întîi născut.
Heb	12	17	ştiţi că mai pe urmă, cînd a vrut să capete binecuvîntarea n’a fost primit; pentrucă, măcar că o cerea cu lacrămi, n’a putut s’o schimbe.
Heb	12	18	Voi nu v’aţi apropiat de un munte care se putea atinge şi care era cuprins de foc, nici de negură, nici de întunerec, nici de furtună,
Heb	12	19	nici de sunetul de trîmbiţă, nici de glasul, care vorbea în aşa fel că ceice l-au auzit, au cerut să nu li se mai vorbească,
Heb	12	20	(pentrucă nu puteau suferi porunca aceasta: „Chiar un dobitoc dacă se va atinge de munte, să fie ucis cu pietre, sau străpuns cu săgeata“.
Heb	12	21	şi priveliştea aceea era aşa de înfricoşătoare încît Moise a zis: „Sînt îngrozit şi tremur!“).
Heb	12	22	Ci v’aţi apropiat de muntele Sionului, de cetatea Dumnezeului celui viu, Ierusalimul ceresc, de zecile de mii, de adunarea în sărbătoare a îngerilor,
Heb	12	23	de Biserica celor întîi născuţi, cari sînt scrişi în ceruri, de Dumnezeu, Judecătorul tuturor, de duhurile celor neprihăniţi, făcuţi desăvîrşiţi,
Heb	12	24	de Isus, Mijlocitorul legămîntului celui nou, şi de sîngele stropirii, care vorbeşte mai bine decît sîngele lui Abel.
Heb	12	25	Luaţi seama ca nu cumva să nu voiţi să ascultaţi pe Cel ce vă vorbeşte! Căci dacă n’au scăpat ceice n’au vrut să asculte pe Cel ce vorbea pe pămînt, cu atît mai mult nu vom scăpa noi, dacă ne întoarcem dela Cel ce vorbeşte din ceruri,
Heb	12	26	al cărui glas a clătinat atunci pămîntul, şi care acum a făcut făgăduinţa aceasta: „Voi mai clătina încăodată nu numai pămîntul, ci şi cerul“.
Heb	12	27	Cuvintele acestea „încă odată“ arată că schimbarea lucrurilor clătinate, adică a lucrurilor făcute, este făcută tocmai ca să rămînă lucrurile cari nu se clatină.
Heb	12	28	Fiindcă am primit dar o împărăţie, care nu se poate clătina, să ne arătăm mulţămitori, şi să aducem astfel lui Dumnezeu o închinare plăcută, cu evlavie şi cu frică;
Heb	12	29	fiindcă Dumnezeul nostru este „un foc mistuitor“.
------------------------Evrei, capitolul 13
Heb	13	1	Stăruiţi în dragostea frăţească.
Heb	13	2	Să nu daţi uitării primirea de oaspeţi, căci unii, prin ea au găzduit, fără să ştie, pe îngeri.
Heb	13	3	Aduceţi-vă aminte de cei ce sînt în lanţuri, ca şi cum aţi fi şi voi legaţi cu ei; de cei chinuiţi, ca unii cari şi voi sînteţi în trup.
Heb	13	4	Căsătoria să fie ţinută în toată cinstea, şi patul să fie nespurcat, căci Dumnezeu va judeca pe curvari şi pe preacurvari.
Heb	13	5	Să nu fiţi iubitori de bani. Mulţămiţi-vă cu ce aveţi, căci El însuş a zis: „Nicidecum n’am să te las, cu nici un chip nu te voi părăsi.“
Heb	13	6	Aşa că putem zice plini de încredere: „Domnul este ajutorul meu, nu mă voi teme: ce mi-ar putea face omul?“
Heb	13	7	Aduceţi-vă aminte de mai marii voştri, cari v’au vestit Cuvîntul lui Dumnezue; uitaţi-vă cu băgare de seamă la sfîrşitul felului lor de vieţuire, şi urmaţi-le credinţa!
Heb	13	8	Isus Hristos este acelaş ieri şi azi şi în veci!
Heb	13	9	Să nu vă lăsaţi amăgiţi de orice fel de învăţături străine; căci este bine ca inima să fie întărită prin har, nu prin mîncări, cari n’au slujit la nimic celorce le-au păzit. –
Heb	13	10	Noi avem un altar, din care n’au drept să mănînce ceice fac slujbă în cort.
Heb	13	11	În adevăr, trupurile dobitoacelor, al căror sînge este adus de marele preot în Locul prea sfînt, pentru păcat, „sînt arse de tot afară din tabără.“
Heb	13	12	De aceea şi Isus, ca să sfinţească norodul cu însuş sîngele Său, a pătimit dincolo de poartă.
Heb	13	13	Să ieşim dar afară din tabără la El, şi să suferim ocara Lui.
Heb	13	14	Căci noi n’avem aici o cetate stătătoare, ci sîntem în căutarea celei viitoare.
Heb	13	15	Prin El, să aducem totdeauna lui Dumnezeu o jertfă de laudă, adică, rodul buzelor cari mărturisesc Numele Lui.
Heb	13	16	şi să nu daţi uitării binefacerea şi dărnicia; căci lui Dumnezeu jertfe ca acestea Îi plac.
Heb	13	17	Ascultaţi de mai marii voştri, şi fiţi-le supuşi, căci ei priveghează asupra sufletelor voastre, ca unii cari au să dea socoteală de ele; pentruca să poată face lucrul acesta cu bucurie, nu suspinînd, căci aşa ceva nu v’ar fi de niciun folos.
Heb	13	18	Rugaţi-vă pentru noi; căci sîntem încredinţaţi că avem un cuget bun, dorind să ne purtăm bine în toate lucrurile.
Heb	13	19	Mai ales vă rog cu stăruinţă să faceţi lucrul acesta, ca să vă fiu înapoiat mai curînd.
Heb	13	20	Dumnezeul păcii, care, prin sîngele legămîntului celui vecinic, a sculat din morţi pe Domnul nostru Isus, marele Păstor al oilor,
Heb	13	21	să vă facă desăvîrşiţi în orice lucru bun, ca să faceţi voia Lui, şi să lucreze în noi ce-I este plăcut, prin Isus Hristos. A Lui să fie slava în vecii vecilor! Amin.
Heb	13	22	Vă rog, fraţilor, să primiţi bine acest cuvînt de sfătuire, căci v’am scris pe scurt.
Heb	13	23	Să ştiţi că fratelui Timotei i s’a dat drumul. Dacă vine curînd, voi veni împreună cu el să vă văd.
Heb	13	24	Spuneţi sănătate tuturor mai marilor voştri şi tuturor sfinţilor. Cei din Italia vă trimet sănătate.
Heb	13	25	Harul să fie cu voi cu toţi! Amin.
------------------------Iacov, capitolul 1
James	1	1	Iacov, rob al lui Dumnezeu şi al Domnului Isus Hristos, către cele douăsprezece seminţii cari sînt împrăştiate: sănătate!
James	1	2	Fraţii mei, să priviţi ca o mare bucurie cînd treceţi prin felurite încercări,
James	1	3	ca unii cari ştiţi că încercarea credinţei voastre lucrează răbdare.
James	1	4	Dar răbdarea trebuie să-şi facă desăvîrşit lucrarea, pentruca să fiţi desăvîrşiţi, întregi, şi să nu duceţi lipsă de nimic.
James	1	5	Dacă vreunuia dintre voi îi lipseşte înţelepciunea, s’o ceară dela Dumnezeu, care dă tuturor cu mînă largă şi fără mustrare, şi ea îi va fi dată.
James	1	6	Dar s’o ceară cu credinţă, fără să se îndoiască deloc: pentrucă cine se îndoieşte, seamănă cu valul mării, turburat şi împins de vînt încoace şi încolo.
James	1	7	Un astfel de om să nu se aştepte să primească ceva dela Domnul,
James	1	8	căci este un om nehotărît şi nestatornic în toate căile sale.
James	1	9	Fratele dintr’o stare de jos să se laude cu înălţarea lui.
James	1	10	Bogatul, dimpotrivă, să se laude cu smerirea lui: căci va trece ca floarea ierbii.
James	1	11	Răsare soarele cu căldura lui arzătoare, şi usucă iarba: floarea ei cade jos, şi frumuseţea înfăţişării ei piere: aşa se va vesteji bogatul în umbletele lui.
James	1	12	Ferice de cel ce rabdă ispita. Căci dupăce a fost găsit bun, va primi cununa vieţii, pe care a făgăduit-o Dumnezeu celor ce-L iubesc.
James	1	13	Nimeni, cînd este ispitit, să nu zică: „Sînt ispitit de Dumnezeu“. Căci Dumnezeu nu poate fi ispitit ca să facă rău, şi El însuş nu ispiteşte pe nimeni.
James	1	14	Ci fiecare este ispitit, cînd este atras de pofta lui însuş şi momit.
James	1	15	Apoi pofta, cînd a zămislit, dă naştere păcatului; şi păcatul odată făptuit, aduce moartea.
James	1	16	Nu vă înşelaţi prea iubiţii mei fraţi:
James	1	17	orice ni se dă bun şi orice dar desăvîrşit este de sus, pogorîndu-se dela Tatăl luminilor, în care nu este nici schimbare, nici umbră de mutare.
James	1	18	El, de bună voia Lui, ne-a născut prin Cuvîntul adevărului, ca să fim un fel de pîrgă a făpturilor Lui.
James	1	19	Ştiţi bine lucrul acesta, prea iubiţii mei fraţi! Orice om să fie grabnic la ascultare, încet la vorbire, zăbavnic la mînie;
James	1	20	căci mînia omului nu lucrează neprihănirea lui Dumnezeu.
James	1	21	De aceea lepădaţi orice necurăţie şi orice revărsare de răutate şi primiţi cu blîndeţă Cuvîntul sădit în voi, care vă poate mîntui sufletele.
James	1	22	Fiţi împlinitori ai Cuvîntului, nu numai ascultători, înşelîndu-vă singuri.
James	1	23	Căci dacă ascultă cineva Cuvîntul, şi nu-l împlineşte cu fapta, seamănă cu un om, care îşi priveşte faţa firească într’o oglindă;
James	1	24	şi, dupăce s’a privit, pleacă şi uită îndată cum era.
James	1	25	Dar cine îşi va adînci privirile în legea desăvîrşită, care este legea slobozeniei, şi va stărui în ea, nu ca un ascultător uituc, ci ca un împlinitor cu fapta, va fi fericit în lucrarea lui.
James	1	26	Dacă crede cineva că este religios, şi nu-şi înfrînează limba, ci îşi înşeală inima, religiunea unui astfel de om este zădarnică.
James	1	27	Religiunea curată şi neîntinată, înaintea lui Dumnezeu, Tatăl nostru, este să cercetăm pe orfani şi pe văduve în necazurile lor, şi să ne păzim neîntinaţi de lume.
------------------------Iacov, capitolul 2
James	2	1	Fraţii mei, să nu ţineţi credinţa Domnului nostru Isus Hristos, Domnul slavei, căutînd la faţa omului.
James	2	2	Căci, de pildă, dacă intră în adunarea voastră un om cu un inel de aur şi cu o haină strălucitoare, şi intră şi un sărac îmbrăcat prost;
James	2	3	şi voi puneţi ochii pe celce poartă haina strălucitoare, şi-i ziceţi: „Tu şezi în locul acesta bun!“ Şi apoi ziceţi săracului: „Tu stai colo în picioare!“ Sau: „Şezi jos la picioarele mele!“
James	2	4	Nu faceţi voi oare o deosebire în voi înşivă, şi nu vă faceţi voi judecători cu gînduri rele?
James	2	5	Ascultaţi, prea iubiţii mei fraţi: n’a ales Dumnezeu pe cei ce sînt săraci în ochii lumii acesteia, ca să-i facă bogaţi în credinţă şi moştenitori ai Împărăţiei, pe care a făgăduit-o celor ce-L iubesc?
James	2	6	Şi voi înjosiţi pe cel sărac! Oare nu bogaţii vă asupresc şi vă tîrăsc înaintea judecătoriilor?
James	2	7	Nu batjocoresc ei frumosul nume pe care-l purtaţi?
James	2	8	Dacă împliniţi Legea împărătească, potrivit Scripturii: „Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi“, bine faceţi.
James	2	9	Dar dacă aveţi în vedere faţa omului, faceţi un păcat, şi sînteţi osîndiţi de Lege ca nişte călcători de lege.
James	2	10	Căci, cine păzeşte toată Legea, şi greşeşte într’o singură poruncă, se face vinovat de toate.
James	2	11	Căci, Cel ce a zis: „Să nu preacurveşti“, a zis şi: „Să nu ucizi“. Acum, dacă nu preacurveşti, dar ucizi, te faci călcător al Legii.
James	2	12	Să vorbiţi şi să lucraţi ca nişte oameni cari au să fie judecaţi de o lege a slobozeniei:
James	2	13	căci judecata este fără milă pentru celce n’a avut milă; dar mila biruieşte judecata.
James	2	14	Fraţii mei, ce-i foloseşte cuiva să spună că are credinţă, dacă n’are fapte? Poate oare credinţa aceasta să-l mîntuiască?
James	2	15	Dacă un frate sau o soră sînt goi şi lipsiţi de hrana de toate zilele,
James	2	16	şi unul dintre voi le zice: „Duceţi-vă în pace, încălziţi-vă şi săturaţi-vă!“ fără să le dea cele trebuincioase trupului, la ce i-ar folosi?
James	2	17	Tot aşa şi credinţa: dacă n’are fapte, este moartă în ea însaş.
James	2	18	Dar va zice cineva: „Tu ai credinţa, şi eu am faptele.“ „Arată-mi credinţa ta fără fapte, şi eu îţi voi arăta credinţa mea din faptele mele.“
James	2	19	Tu crezi că Dumnezeu este unul, şi bine faci; dar şi dracii cred … şi se înfioară!
James	2	20	Vrei dar să înţelegi, om nesocotit, că credinţa fără fapte este zădarnică?
James	2	21	Avraam, părintele nostru, n’a fost el socotit neprihănit prin fapte, cînd a adus pe fiul său Isaac jertfă pe altar?
James	2	22	Vezi că credinţa lucra împreună cu faptele lui, şi, prin fapte, credinţa a ajuns desăvîrşită.
James	2	23	Astfel s’a împlinit Scriptura care zice: „Avraam a crezut pe Dumnezeu, şi i s’a socotit ca neprihănire“; şi el a fost numit „prietenul lui Dumnezeu.“
James	2	24	Vedeţi dar că omul este socotit neprihănit prin fapte, şi nu numai prin credinţă.
James	2	25	Tot aşa, curva Rahav: n’a fost socotită şi ea neprihănită prin fapte, cînd a găzduit pe soli şi i-a scos afară pe altă cale?
James	2	26	După cum trupul fără duh este mort, tot aşa şi credinţa fără fapte este moartă.
------------------------Iacov, capitolul 3
James	3	1	Fraţii mei, să nu fiţi mulţi învăţători, căci ştiţi că vom primi o judecată mai aspră.
James	3	2	Toţi greşim în multe feluri. Dacă nu greşeşte cineva în vorbire, este un om desăvîrşit, şi poate să-şi ţină în frîu tot trupul.
James	3	3	De pildă, dacă punem cailor frîul în gură, ca să ne asculte, le cîrmuim tot trupul.
James	3	4	Iată, şi corăbiile, cît de mari sînt, şi, măcar că sînt mînate de vînturi iuţi, totuş sînt cîrmuite de o cîrmă foarte mică, după gustul cîrmaciului.
James	3	5	Tot aşa şi limba, este un mic mădular, şi se făleşte cu lucruri mari. Iată, un foc mic ce pădure mare aprinde!
James	3	6	Limba este şi ea un foc, este o lume de nelegiuiri. Ea este aceea dintre mădularele noastre, care întinează tot trupul şi aprinde roata vieţii, cînd este aprinsă de focul gheenei.
James	3	7	Toate soiurile de fiare, de păsări, de tîrîtoare, de vieţuitoare de mare se îmblînzesc, şi au fost îmblînzite de neamul omenesc,
James	3	8	dar limba niciun om n’o poate îmblînzi. Ea este un rău, care nu se poate înfrîna, este plină de o otravă de moarte.
James	3	9	Cu ea binecuvîntăm pe Domnul, şi Tatăl nostru, şi tot cu ea blestemăm pe oameni cari sînt făcuţi după asemănarea lui Dumnezeu.
James	3	10	Din aceeaş gură iese şi binecuvîntarea şi blestemul! Nu trebuie să fie aşa, fraţii mei!
James	3	11	Oare din aceeaş vînă a izvorului ţîşneşte şi apă dulce şi apă amară?
James	3	12	Fraţii mei, poate oare un smochin să facă măsline, sau o viţă să facă smochine? Nici apa sărată nu poate da apă dulce.
James	3	13	Cine dintre voi este înţelept şi priceput? Să-şi arate, prin purtarea lui bună, faptele făcute cu blîndeţa înţelepciunii!
James	3	14	Dar dacă aveţi în inima voastră pizmă amară şi un duh de ceartă, să nu vă lăudaţi şi să nu minţiţi împotriva adevărului.
James	3	15	Înţelepciunea aceasta nu vine de sus, ci este pămîntească, firească {Greceşte: sufletească}, drăcească.
James	3	16	Căci acolo unde este pizmă şi duh de ceartă, este tulburare şi tot felul de fapte rele.
James	3	17	Înţelepciunea care vine de sus, este, întîi, curată, apoi pacinică, blîndă, uşor de înduplecat, plină de îndurare şi de roduri bune, fără părtinire, nefăţarnică.
James	3	18	Şi roada neprihănirii este sămănată în pace pentru cei ce fac pace.
------------------------Iacov, capitolul 4
James	4	1	De unde vin luptele şi certurile între voi? Nu vin oare din poftele voastre, cari se luptă în mădularele voastre?
James	4	2	Voi poftiţi, şi nu aveţi; ucideţi, pizmuiţi, şi nu izbutiţi să căpătaţi; vă certaţi, şi vă luptaţi; şi nu aveţi, pentrucă nu cereţi.
James	4	3	Sau cereţi şi nu căpătaţi, pentrucă cereţi rău, cu gînd să risipiţi în plăcerile voastre.
James	4	4	Suflete prea curvare! Nu ştiţi că prietenia lumii este vrăjmăşie cu Dumnezeu? Aşa că cine vrea să fie prieten cu lumea se face vrăjmaş cu Dumnezeu.
James	4	5	Credeţi că degeaba vorbeşte Scriptura? Duhul, pe care L-a pus Dumnezeu să locuiască în noi, ne vrea cu gelozie pentru Sine.
James	4	6	Dar, în schimb, ne dă un har şi mai mare. De aceea zice Scriptura: „Dumnezeu stă împotriva celor mîndri, dar dă har celor smeriţi.“
James	4	7	Supuneţi-vă dar lui Dumnezeu. Împotriviţi-vă diavolului, şi el va fugi dela voi.
James	4	8	Apropiaţi-vă de Dumnezeu, şi El Se va apropia de voi. Curăţiţi-vă mînile, păcătoşilor; curăţiţi-vă inima, oameni cu inima împărţită!
James	4	9	Simţiţi-vă ticăloşia; tînguiţi-vă şi plîngeţi! Rîsul vostru să se prefacă în tînguire, şi bucuria voastră în întristare:
James	4	10	Smeriţi-vă înaintea Domnului, şi El vă va înălţa.
James	4	11	Nu vă vorbiţi de rău unii pe alţii, fraţilor! Cine vorbeşte de rău pe un frate, sau judecă pe fratele său, vorbeşte de rău Legea sau judecă Legea. Şi dacă judeci Legea, nu eşti împlinitor al Legii, ci judecător.
James	4	12	Unul singur este dătătorul şi judecătorul Legii: Acela care are putere să mîntuiască şi să piardă. Dar tu cine eşti de judeci pe aproapele tău?
James	4	13	Ascultaţi, acum, voi cari ziceţi: „Astăzi sau mîne ne vom duce în cutare cetate, vom sta acolo un an, vom face negustorie, şi vom cîştiga!“
James	4	14	Şi nu ştiţi ce va aduce ziua de mîne! Căci ce este viaţa voastră? Nu sînteţi decît un abur, care se arată puţintel, şi apoi piere. –
James	4	15	Voi, dimpotrivă, ar trebui să ziceţi: „Dacă va vrea Domnul, vom trăi şi vom face cutare sau cutare lucru.“
James	4	16	Pe cînd acum vă făliţi cu lăudăroşiile voastre! Orice laudă de felul acesta este rea.
James	4	17	Deci, cine ştie să facă bine şi nu face, săvîrşeşte un păcat!
------------------------Iacov, capitolul 5
James	5	1	Ascultaţi acum voi, bogaţilor! Plîngeţi şi tînguiţi-vă, din pricina nenorocirilor, cari au să vină peste voi.
James	5	2	Bogăţiile voastre au putrezit, şi hainele voastre sînt roase de molii.
James	5	3	Aurul şi argintul vostru au ruginit; şi rugina lor va fi o dovadă împotriva voastră: ca focul are să vă mănînce carnea! V’aţi strîns comori în zilele din urmă!
James	5	4	Iată că plata lucrătorilor, cari v’au secerat cîmpiile, şi pe care le-aţi oprit-o, prin înşelăciune, strigă! Şi strigătele secerătorilor au ajuns la urechile Domnului oştirilor.
James	5	5	Aţi trăit pe pămînt în plăceri şi în desfătări. V’aţi săturat inimile chiar într’o zi de măcel.
James	5	6	Aţi osîndit, aţi omorît pe cel neprihănit, care nu vi se împotrivea!
James	5	7	Fiţi dar îndelung răbdători, fraţilor, pînă la venirea Domnului. Iată că plugarul aşteaptă roada scumpă a pămîntului, şi o aşteaptă cu răbdare, pînă primeşte ploaie timpurie şi tîrzie.
James	5	8	Fiţi şi voi îndelung răbdători, întăriţi-vă inimile, căci venirea Domnului este aproape.
James	5	9	Nu vă plîngeţi unii împotriva altora, fraţilor, ca să nu fiţi judecaţi: iată că Judecătorul este chiar la uşă.
James	5	10	Fraţii mei, luaţi ca pildă de suferinţă şi de răbdare pe proorocii, cari au vorbit în Numele Domnului.
James	5	11	Iată, noi numim fericiţi pe cei ce au răbdat. Aţi auzit vorbindu-se despre răbdarea lui Iov, şi aţi văzut ce sfîrşit i-a dat Domnul, şi cum Domnul este plin de milă şi de îndurare.
James	5	12	Mai pe sus de toate, fraţii mei, să nu vă juraţi nici pe cer, nici pe pămînt, nici cu vreun altfel de jurămînt. Ci „da“ al vostru să fie „da“; şi „nu“ să fie „nu“, ca să nu cădeţi supt judecată.
James	5	13	Este vreunul printre voi în suferinţă? Să se roage! Este vreunul cu inimă bună? Să cînte cîntări de laudă!
James	5	14	Este vreunul printre voi bolnav? Să cheme pe presbiterii {Sau: bătrîni} Bisericii; şi să se roage pentru el, după ce-l vor unge cu untdelemn în Numele Domnului.
James	5	15	Rugăciunea făcută cu credinţă va mîntui pe cel bolnav, şi Domnul îl va însănătoşa; şi dacă a făcut păcate, îi vor fi iertate.
James	5	16	Mărturisiţi-vă unii altora păcatele, şi rugaţi-vă unii pentru alţii, ca să fiţi vindecaţi. Mare putere are rugăciunea fierbinte a celui neprihănit.
James	5	17	Ilie era un om supus aceloraşi slăbiciuni ca şi noi; şi s’a rugat cu stăruinţă să nu ploaie, şi n’a plouat deloc în ţară trei ani şi şase luni.
James	5	18	Apoi s’a rugat din nou, şi cerul a dat ploaie, şi pămîntul şi-a dat rodul.
James	5	19	Fraţilor, dacă s’a rătăcit vreunul dintre voi dela adevăr, şi-l întoarce un altul,
James	5	20	să ştiţi că cine întoarce pe un păcătos dela rătăcirea căii lui, va mîntui un suflet dela moarte, şi va acoperi o sumedenie de păcate.
------------------------1 Petru, capitolul 1
1Pet	1	1	Petru, apostol al lui Isus Hristos, către aleşii cari trăiesc ca străini, împrăştiaţi prin Pont, Galatia, Capadocia, Asia şi Bitinia,
1Pet	1	2	după ştiinţa mai dinainte a lui Dumnezeu Tatăl, prin sfinţirea lucrată de Duhul, spre ascultarea şi stropirea cu sîngele lui Isus Hristos: Harul şi pacea să vă fie înmulţite!
1Pet	1	3	Binecuvîntat să fie Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, care, după îndurarea Sa cea mare, ne-a născut din nou prin învierea lui Isus Hristos din morţi, la o nădejde vie,
1Pet	1	4	şi la o moştenire nestricăcioasă, şi neîntinată, şi care nu se poate veşteji, păstrată în ceruri pentru voi.
1Pet	1	5	Voi sînteţi păziţi de puterea lui Dumnezeu, prin credinţă, pentru mîntuirea gata să fie descoperită în vremurile de apoi!
1Pet	1	6	În ea voi vă bucuraţi mult, măcar că acum, dacă trebuie, sînteţi întristaţi pentru puţină vreme, prin felurite încercări,
1Pet	1	7	pentruca încercarea credinţei voastre, cu mult mai scumpă decît aurul care piere şi care totuş este cercat prin foc, să aibă ca urmare lauda, slava şi cinstea, la arătarea lui Isus Hristos,
1Pet	1	8	pe care voi Îl iubiţi fără să-L fi văzut, credeţi în El, fără să-L vedeţi, şi vă bucuraţi cu o bucurie negrăită şi strălucită,
1Pet	1	9	pentrucă veţi dobîndi, ca sfîrşit al credinţei voastre, mîntuirea sufletelor voastre.
1Pet	1	10	Proorocii, cari au proorocit despre harul care vă era păstrat vouă, au făcut din mîntuirea aceasta ţinta cercetărilor şi căutării lor stăruitoare.
1Pet	1	11	Ei cercetau să vadă ce vreme şi ce împrejurări avea în vedere Duhul lui Hristos, care era în ei, cînd vestea mai dinainte patimile lui Hristos şi slava de care aveau să fie urmate.
1Pet	1	12	Lor le-a fost descoperit că nu pentru ei înşişi, ci pentru voi spuneau ei aceste lucruri, pe cari vi le-au vestit acum cei ce v’au propovăduit Evanghelia, prin Duhul Sfînt trimes din cer şi în cari chiar îngerii doresc să privească.
1Pet	1	13	De aceea, încingeţi-vă coapsele minţii voastre, fiţi treji, şi puneţi-vă toată nădejdea în harul, care vă va fi adus, la arătarea lui Isus Hristos.
1Pet	1	14	Ca nişte copii ascultători, nu vă lăsaţi tîrîţi în poftele, pe cari le aveaţi altădată, cînd eraţi în neştiinţă.
1Pet	1	15	Ci, după cum Cel ce v’a chemat este sfînt, fiţi şi voi sfinţi în toată purtarea voastră.
1Pet	1	16	Căci este scris: „Fiţi sfinţi, căci Eu sînt sfînt“.
1Pet	1	17	Şi dacă chemaţi ca Tată pe Cel ce judecă fără părtinire pe fiecare după faptele lui, purtaţi-vă cu frică în timpul pribegiei voastre;
1Pet	1	18	căci ştiţi că nu cu lucruri peritoare, cu argint sau cu aur, aţi fost răscumpăraţi din felul deşert de vieţuire, pe care-l moşteniserăţi dela părinţii voştri,
1Pet	1	19	ci cu sîngele scump al lui Hristos, Mielul fără cusur şi fără prihană.
1Pet	1	20	El a fost cunoscut mai înainte de întemeierea lumii, şi a fost arătat la sfîrşitul vremurilor pentru voi,
1Pet	1	21	cari, prin El, sînteţi credincioşi în Dumnezeu, care L-a înviat din morţi, şi I-a dat slavă, pentruca, credinţa şi nădejdea voastră să fie în Dumnezeu.
1Pet	1	22	Deci, ca unii cari, prin ascultarea de adevăr, v’aţi curăţit sufletele prin Duhul, ca să aveţi o dragoste de fraţi neprefăcută, iubiţi-vă cu căldură unii pe alţii, din toată inima;
1Pet	1	23	fiindcă aţi fost născuţi din nou nu dintr’o sămînţă, care poate putrezi, ci dintr’una care nu poate putrezi, prin Cuvîntul lui Dumnezeu, care este viu şi care rămîne în veac.
1Pet	1	24	Căci orice făptură este ca iarba, şi toată slava ei, ca floarea ierbii. Iarba se usucă şi floarea cade jos,
1Pet	1	25	dar Cuvîntul Domnului rămîne în veac. Şi acesta este Cuvîntul, care v’a fost propovăduit prin Evanghelie.
------------------------1 Petru, capitolul 2
1Pet	2	1	Lepădaţi dar orice răutate, orice vicleşug, orice fel de prefăcătorie, de pizmă şi de clevetire;
1Pet	2	2	şi, ca nişte prunci născuţi de curînd, să doriţi laptele duhovnicesc şi curat, pentruca prin el să creşteţi spre mîntuire,
1Pet	2	3	dacă aţi gustat în adevăr că bun este Domnul.
1Pet	2	4	Apropiaţi-vă de El, piatra vie, lepădată de oameni, dar aleasă şi scumpă înaintea lui Dumnezeu.
1Pet	2	5	Şi voi, ca nişte pietre vii, sînteţi zidiţi ca să fiţi o casă duhovnicească, o preoţie sfîntă, şi să aduceţi jertfe duhovniceşti, plăcute lui Dumnezeu, prin Isus Hristos.
1Pet	2	6	Căci este scris în Scriptură: „Iată că pun în Sion o piatră din capul unghiului, aleasă, scumpă; şi cine se încrede în El, nu va fi dat de ruşine.“
1Pet	2	7	Cinstea aceasta este dar pentru voi cari aţi crezut! Dar pentru cei necredincioşi, „piatra, pe care au lepădat-o zidarii, a ajuns să fie pusă în capul unghiului“;
1Pet	2	8	şi „o piatră de poticnire, şi o stîncă de cădere“. Ei se lovesc de ea, pentrucă n’au crezut Cuvîntul, şi la aceasta sînt rînduiţi.
1Pet	2	9	Voi însă sînteţi o seminţie aleasă, o preoţie împărătească, un neam sfînt, un popor, pe care Dumnezeu Şi l-a cîştigat ca să fie al Lui, ca să vestiţi puterile minunate ale Celui ce v’a chemat din întunerec la lumina Sa minunată;
1Pet	2	10	pe voi, cari odinioară nu eraţi un popor, dar acum sînteţi poporul lui Dumnezeu; pe voi, cari nu căpătaserăţi îndurare, dar acum aţi căpătat îndurare.
1Pet	2	11	Prea iubiţilor, vă sfătuiesc ca pe nişte străini şi călători, să vă feriţi de poftele firii pămînteşti cari se războiesc cu sufletul.
1Pet	2	12	Să aveţi o purtare bună în mijlocul Neamurilor, pentruca în ceiace vă vorbesc de rău ca pe nişte făcători de rele, prin faptele voastre bune, pe cari le văd, să slăvească pe Dumnezeu în ziua cercetării.
1Pet	2	13	Fiţi supuşi oricărei stăpîniri omeneşti, pentru Domnul: atît împăratului, ca înalt stăpînitor,
1Pet	2	14	cît şi dregătorilor, ca unii cari sînt trimeşi de el să pedepsească pe făcătorii de rele şi să laude pe ceice fac bine.
1Pet	2	15	Căci voia lui Dumnezeu este, ca, făcînd ce este bine, să astupaţi gura oamenilor neştiutori şi proşti.
1Pet	2	16	Purtaţi-vă ca nişte oameni slobozi, fără să faceţi din slobozenia aceasta o haină a răutăţii, ci ca nişte robi ai lui Dumnezeu.
1Pet	2	17	Cinstiţi pe toţi oamenii, iubiţi pe fraţi; temeţi-vă de Dumnezeu; daţi cinste împăratului!
1Pet	2	18	Slugilor, fiţi supuse stăpînilor voştri cu toată frica, nu numai celorce sînt buni şi blînzi, ci şi celor greu de mulţămit.
1Pet	2	19	Căci este un lucru plăcut, dacă cineva, pentru cugetul lui faţă de Dumnezeu, sufere întristare, şi sufere pe nedrept.
1Pet	2	20	În adevăr, ce fală este să suferiţi cu răbdare să fiţi pălmuiţi, cînd aţi făcut rău? Dar dacă suferiţi cu răbdare, cînd aţi făcut ce este bine, lucrul acesta este plăcut lui Dumnezeu.
1Pet	2	21	Şi la aceasta aţi fost chemaţi; fiindcă şi Hristos a suferit pentru voi, şi v’a lăsat o pildă, ca să călcaţi pe urmele Lui.
1Pet	2	22	„El n’a făcut păcat, şi în gura Lui nu s’a găsit vicleşug“.
1Pet	2	23	Cînd era batjocorit, nu răspundea cu batjocuri; şi, cînd era chinuit, nu ameninţa, ci Se supunea dreptului Judecător.
1Pet	2	24	El a purtat păcatele noastre în trupul Său, pe lemn, pentruca noi, fiind morţi faţă de păcate, să trăim pentru neprihănire; prin rănile Lui aţi fost vindecaţi.
1Pet	2	25	Căci eraţi ca nişte oi rătăcite. Dar acum v’aţi întors la Păstorul şi Episcopul {Sau: priveghetorul} sufletelor voastre.
------------------------1 Petru, capitolul 3
1Pet	3	1	Tot astfel, nevestelor, fiţi supuse şi voi bărbaţilor voştri; pentruca, dacă unii nu ascultă Cuvîntul, să fie cîştigaţi fără cuvînt, prin purtarea nevestelor lor,
1Pet	3	2	cînd vă vor vedea felul vostru de trai: curat şi în temere.
1Pet	3	3	Podoaba voastră să nu fie podoaba de afară, care stă în împletitura părului, în purtarea de scule de aur sau în îmbrăcarea hainelor,
1Pet	3	4	ci să fie omul ascuns al inimii, în curăţia neperitoare a unui duh blînd şi liniştit, care este de mare preţ înaintea lui Dumnezeu.
1Pet	3	5	Astfel se împodobeau odinioară sfintele femei, cari nădăjduiau în Dumnezeu, şi erau supuse bărbaţilor lor;
1Pet	3	6	ca Sara, care asculta pe Avraam, şi-l numea „domnul ei“. Fiicele ei v’aţi făcut voi, dacă faceţi binele fără să vă temeţi de ceva.
1Pet	3	7	Bărbaţilor, purtaţi-vă şi voi, la rîndul vostru, cu înţelepciune cu nevestele voastre, dînd cinste femeii ca unui vas mai slab, ca unele cari vor moşteni împreună cu voi harul vieţii, ca să nu fie împiedecate rugăciunile voastre.
1Pet	3	8	Încolo, toţi să fiţi cu aceleaşi gînduri, simţind cu alţii, iubind ca fraţii, miloşi, smeriţi.
1Pet	3	9	Nu întoarceţi rău pentru rău, nici ocară pentru ocară; dimpotrivă, binecuvîntaţi, căci la aceasta aţi fost chemaţi: să moşteniţi binecuvîntarea.
1Pet	3	10	„Căci cine iubeşte viaţa, şi vrea să vadă zile bune, să-şi înfrîneze limba dela rău, şi buzele dela cuvinte înşelătoare.
1Pet	3	11	Să se depărteze de rău şi să facă binele, să caute pacea, şi s’o urmărească.
1Pet	3	12	Căci ochii Domnului sînt peste cei neprihăniţi, şi urechile Lui iau aminte la rugăciunile lor. Dar Faţa Domnului este împotriva celor ce fac răul.“
1Pet	3	13	Şi cine vă va face rău, dacă sînteţi plini de rîvnă pentru bine?
1Pet	3	14	Chiar dacă aveţi de suferit pentru neprihănire, ferice de voi! „N’aveţi nici o teamă de ei, şi nu vă tulburaţi!
1Pet	3	15	Ci sfinţiţi în inimile voastre pe Hristos ca Domn.“ Fiţi totdeauna gata să răspundeţi oricui vă cere socoteală de nădejdea care este în voi; dar cu blîndeţă şi teamă,
1Pet	3	16	avînd un cuget curat; pentruca cei ce bîrfesc purtarea voastră bună în Hristos, să rămînă de ruşine tocmai în lucrurile în cari vă vorbesc de rău.
1Pet	3	17	Căci este mai bine, dacă aşa este voia lui Dumnezeu, să suferiţi pentrucă faceţi binele decît pentrucă faceţi răul!
1Pet	3	18	Hristos, de asemenea, a suferit odată pentru păcate, El, Cel neprihănit, pentru cei nelegiuiţi, ca să ne aducă la Dumnezeu. El a fost omorît în trup, dar a fost înviat în duh,
1Pet	3	19	în care S’a dus să propovăduiască duhurilor din închisoare,
1Pet	3	20	cari fuseseră răzvrătite odinioară, cînd îndelunga răbdare a lui Dumnezeu era în aşteptare, în zilele lui Noe, cînd se făcea corabia, în care au fost scăpate prin apă un mic număr de suflete, şi anume opt.
1Pet	3	21	Icoana aceasta închipuitoare vă mîntuieşte acum pe voi, şi anume botezul, care nu este o curăţire de întinăciunile trupeşti, ci mărturia unui cuget curat înaintea lui Dumnezeu, prin învierea lui Isus Hristos,
1Pet	3	22	care stă la dreapta lui Dumnezeu, după ce s’a înălţat la cer, şi Şi-a supus îngerii, stăpînirile şi puterile.
------------------------1 Petru, capitolul 4
1Pet	4	1	Astfel dar, fiindcă Hristos a pătimit în trup, înarmaţi-vă şi voi cu acelaş fel de gîndire. Căci Cel ce a pătimit în trup, a sfîrşit-o cu păcatul;
1Pet	4	2	pentruca, în vremea care-i mai rămîne de trăit în trup, să nu mai trăiască după poftele oamenilor, ci după voia lui Dumnezeu.
1Pet	4	3	Ajunge, în adevăr, că în trecut aţi făcut voia Neamurilor, şi aţi trăit în desfrînări, în pofte, în beţii, în ospeţe, în chefuri şi în slujiri idoleşti neîngăduite.
1Pet	4	4	Deaceea se miră ei că nu alergaţi împreună cu ei la acelaş potop de desfrîu, şi vă batjocoresc.
1Pet	4	5	Dar au să dea socoteală înaintea Celuice este gata să judece viii şi morţii.
1Pet	4	6	Căci tocmai în vederea aceasta a fost vestită Evanghelia şi celor morţi, pentruca să fie judecaţi ca oameni în trup, dar să trăiască după Dumnezeu, în duh.
1Pet	4	7	Sfîrşitul tuturor lucrurilor este aproape. Fiţi înţelepţi dar, şi vegheaţi în vederea rugăciunii.
1Pet	4	8	Mai pe sus de toate, să aveţi o dragoste ferbinte unii pentru alţii, căci dragostea acopere o sumedenie de păcate.
1Pet	4	9	Fiţi primitori de oaspeţi între voi, fără cîrtire.
1Pet	4	10	Ca nişte buni ispravnici ai harului felurit al lui Dumnezeu, fiecare din voi să slujească altora după darul, pe care l-a primit.
1Pet	4	11	Dacă vorbeşte cineva, să vorbească cuvintele lui Dumnezeu. Dacă slujeşte cineva, să slujească după puterea, pe care i-o dă Dumnezeu: pentruca în toate lucrurile să fie slăvit Dumnezeu prin Isus Hristos, a căruia este slava şi puterea în vecii vecilor! Amin.
1Pet	4	12	Prea iubiţilor, nu vă miraţi de încercarea de foc din mijlocul vostru, care a venit peste voi ca să vă încerce, ca de ceva ciudat, care a dat peste voi:
1Pet	4	13	dimpotrivă, bucuraţi-vă, întrucît aveţi parte de patimile lui Hristos, ca să vă bucuraţi şi să vă veseliţi şi la arătarea slavei Lui.
1Pet	4	14	Dacă sînteţi batjocoriţi pentru Numele lui Hristos, ferice de voi! Fiindcă Duhul slavei, Duhul lui Dumnezeu, Se odihneşte peste voi.
1Pet	4	15	Nimeni din voi să nu sufere ca ucigaş, sau ca hoţ, sau ca făcător de rele, sau ca unul care se amestecă în treburile altuia.
1Pet	4	16	Dimpotrivă, dacă sufere pentrucă este creştin, să nu-i fie ruşine, ci să proslăvească pe Dumnezeu pentru numele acesta.
1Pet	4	17	Căci sîntem în clipa cînd judecata stă să înceapă dela casa lui Dumnezeu. Şi dacă începe cu noi, care va fi sfîrşitul celorce nu ascultă de Evanghelia lui Dumnezeu?
1Pet	4	18	Şi dacă cel neprihănit scapă cu greu, ce se va face cel nelegiuit şi cel păcătos?
1Pet	4	19	Aşa că cei ce sufăr după voia lui Dumnezeu, să-şi încredinţeze sufletele credinciosului Ziditor, şi să facă ce este bine.
------------------------1 Petru, capitolul 5
1Pet	5	1	Sfătuiesc pe presbiterii {Sau: bătrîni} dintre voi, eu, care sînt un presbiter {Sau: bătrîn} ca şi ei, un martur al patimilor lui Hristos, şi părtaş al slavei care va fi descoperită:
1Pet	5	2	Păstoriţi turma lui Dumnezeu, care este supt paza voastră, nu de silă, ci de bună voie, după voia lui Dumnezeu; nu pentru un cîştig mîrşav, ci cu lepădare de sine.
1Pet	5	3	Nu ca şi cum aţi stăpîni peste cei ce v’au căzut la împărţeală, ci făcîndu-vă pilde turmei.
1Pet	5	4	Şi cînd Se va arăta Păstorul cel mare, veţi căpăta cununa, care nu se poate vesteji, a slavei.
1Pet	5	5	Tot aşa şi voi, tinerilor, fiţi supuşi celor bătrîni. Şi toţi în legăturile voastre, să fiţi împodobiţi cu smerenie. Căci, „Dumnezeu stă împotriva celor mîndri, dar celor smeriţi le dă har.“
1Pet	5	6	Smeriţi-vă dar supt mîna tare a lui Dumnezeu, pentru ca, la vremea Lui, El să vă înalţe.
1Pet	5	7	Şi aruncaţi asupra Lui toate îngrijorările voastre, căci El însuş îngrijeşte de voi.
1Pet	5	8	Fiţi treji, şi vegheaţi! Pentrucă protivnicul vostru, diavolul, dă tîrcoale ca un leu care răcneşte, şi caută pe cine să înghită.
1Pet	5	9	Împotriviţi-vă lui tari în credinţă, ştiind că şi fraţii voştri în lume trec prin aceleaşi suferinţe ca voi.
1Pet	5	10	Dumnezeul oricărui har, care v’a chemat în Hristos Isus la slava Sa vecinică, după ce veţi suferi puţină vreme, vă va desăvîrşi, vă va întări, vă va da putere şi vă va face neclintiţi.
1Pet	5	11	A Lui să fie slava şi puterea în vecii vecilor! Amin.
1Pet	5	12	V’am scris aceste puţine rînduri prin Silvan, care cred că este un frate credincios, ca să vă sfătuiesc şi să vă adeveresc că adevăratul har al lui Dumnezeu este harul acesta, de care v’aţi alipit.
1Pet	5	13	Biserica aleasă cu voi, care este în Babilon, vă trimete sănătate. Tot aşa şi Marcu, fiul meu.
1Pet	5	14	Spuneţi-vă sănătate unii altora cu o sărutare de dragoste.Pacea să fie cu voi cu toţi cari sînteţi în Hristos Isus! Amin.
------------------------2 Petru, capitolul 1
2Pet	1	1	Simon {Sau: Simeon} Petru, rob şi apostol al lui Isus Hristos, către ceice au căpătat o credinţă de acelaş preţ cu a noastră, prin dreptatea Dumnezeului şi Mîntuitorului nostru Isus Hristos:
2Pet	1	2	Harul şi pacea să vă fie înmulţite prin cunoaşterea lui Dumnezeu şi a Domnului nostru Isus Hristos!
2Pet	1	3	Dumnezeiasca Lui putere ne-a dăruit tot ce priveşte viaţa şi evlavia, prin cunoaşterea Celuice ne-a chemat prin slava şi puterea Lui,
2Pet	1	4	prin cari El ne-a dat făgăduinţele Lui nespus de mari şi scumpe, ca prin ele să vă faceţi părtaşi firii dumnezeieşti, după ce aţi fugit de stricăciunea, care este în lume prin pofte.
2Pet	1	5	De aceea, daţi-vă şi voi toate silinţele ca să uniţi cu credinţa voastră fapta; cu fapta, cunoştinţa;
2Pet	1	6	cu cunoştinţa, înfrînarea; cu înfrînarea, răbdarea; cu răbdarea, evlavia;
2Pet	1	7	cu evlavia, dragostea de fraţi; cu dragostea de fraţi, iubirea de oameni.
2Pet	1	8	Căci, dacă aveţi din belşug aceste lucruri în voi, ele nu vă vor lăsa să fiţi nici leneşi, nici neroditori în ce priveşte deplina cunoştinţă a Domnului nostru Isus Hristos.
2Pet	1	9	Dar cine nu are aceste lucruri, este orb, umblă cu ochii închişi, şi a uitat că a fost curăţit de vechile lui păcate.
2Pet	1	10	De aceea, fraţilor, căutaţi cu atît mai mult să vă întăriţi chemarea şi alegerea voastră; căci, dacă faceţi lucrul acesta, nu veţi aluneca niciodată.
2Pet	1	11	În adevăr, în chipul acesta vi se va da din belşug intrare în Împărăţia vecinică a Domnului şi Mîntuitorului nostru Isus Hristos.
2Pet	1	12	De aceea voi fi gata să vă aduc totdeauna aminte de lucrurile acestea, măcar că le ştiţi, şi sînteţi tari în adevărul pe care-l aveţi.
2Pet	1	13	Dar socotesc că este drept, cît voi mai fi în cortul acesta, să vă ţin treji aducîndu-vă aminte;
2Pet	1	14	căci ştiu că desbrăcarea de cortul meu va veni deodată, după cum mi-a arătat Domnul nostru Isus Hristos.
2Pet	1	15	Îmi voi da osteneala dar, ca, şi după moartea mea, să vă puteţi aduce totdeauna aminte de aceste lucruri.
2Pet	1	16	În adevăr, v’am făcut cunoscut puterea şi venirea Domnului nostru Isus Hristos, nu întemeindu-ne pe nişte basme meşteşugit alcătuite, ci ca unii cari am văzut noi înşine cu ochii noştri mărirea Lui.
2Pet	1	17	Căci El a primit dela Dumnezeu Tatăl cinste şi slavă, atunci cînd, din slava minunată, s’a auzit deasupra Lui un glas, care zicea: „Acesta este Fiul Meu prea iubit, în care Îmi găsesc plăcerea.“
2Pet	1	18	Şi noi înşine am auzit acest glas venind din cer, cînd eram cu El pe muntele cel sfînt.
2Pet	1	19	Şi avem cuvîntul proorociei făcut şi mai tare; la care bine faceţi că luaţi aminte, ca la o lumină care străluceşte într’un loc întunecos, pînă se va crăpa de ziuă şi va răsări luceafărul de dimineaţă în inimile voastre.
2Pet	1	20	Fiindcă mai întîi de toate, să ştiţi că nicio proorocie din Scriptură nu se tîlcuieşte singură.
2Pet	1	21	Căci nici o proorocie n’a fost adusă prin voia omului; ci oamenii au vorbit dela Dumnezeu, mînaţi de Duhul Sfînt.
------------------------2 Petru, capitolul 2
2Pet	2	1	În norod s’au ridicat şi prooroci mincinoşi, cum şi între voi vor fi învăţători mincinoşi, cari vor strecura pe furiş erezii nimicitoare, se vor lepăda de Stăpînul, care i-a răscumpărat, şi vor face să cadă asupra lor o pierzare năpraznică.
2Pet	2	2	Mulţi îi vor urma în destrăbălările lor. Şi, din pricina lor, calea adevărului va fi vorbită de rău.
2Pet	2	3	În lăcomia lor vor căuta ca, prin cuvîntări înşelătoare, să aibă un cîştig dela voi. Dar osînda îi paşte de multă vreme, şi pierzarea lor nu dormitează.
2Pet	2	4	Căci dacă n’a cruţat Dumnezeu pe îngerii cari au păcătuit, ci i-a aruncat în Adînc, unde stau înconjuraţi de întunerec, legaţi cu lanţuri şi păstraţi pentru judecată;
2Pet	2	5	dacă n’a cruţat El lumea veche, ci a scăpat pe Noe, acest propovăduitor al neprihănirii, împreună cu alţi şapte inşi, cînd a trimes potopul peste o lume de nelegiuiţi;
2Pet	2	6	dacă a osîndit El la peire şi a prefăcut în cenuşă cetăţile Sodoma şi Gomora, ca să slujească de pildă celor ce vor trăi în nelegiuire,
2Pet	2	7	şi dacă a scăpat pe neprihănitul Lot, care era foarte întristat de viaţa destrăbălată a acestor stricaţi;
2Pet	2	8	(căci neprihănitul acesta, care locuia în mijlocul lor, îşi chinuia în toate zilele sufletul lui neprihănit, din pricina celor ce vedea şi auzea din faptele lor nelegiuite;) –
2Pet	2	9	însemnează că Domnul ştie să izbăvească din încercare pe oamenii cucernici, şi să păstreze pe cei nelegiuiţi, ca să fie pedepsiţi în ziua judecăţii:
2Pet	2	10	mai ales pe ceice, în pofta lor necurată, umblă poftind trupul altuia, şi dispreţuiesc stăpînirea.Ca nişte îndrăzneţi şi încăpăţînaţi ce sînt, ei nu se tem să batjocorească dregătoriile,
2Pet	2	11	pe cînd îngerii, cari sînt mai mari în tărie şi putere, nu aduc înaintea Domnului nicio judecată batjocoritoare împotriva lor.
2Pet	2	12	Dar aceştia, ca nişte dobitoace fără minte, din fire sortite să fie prinse şi nimicite, batjocorind ce nu cunosc, vor pieri în însăş stricăciunea lor,
2Pet	2	13	şi îşi vor lua astfel plata cuvenită pentru nelegiuirea lor. Fericirea lor este să trăiască în plăceri ziua nameaza mare. Ca nişte întinaţi şi spurcaţi, se pun pe chefuit la mesele lor de dragoste, cînd ospătează împreună cu voi.
2Pet	2	14	Le scapără ochii de preacurvie, şi nu se satură de păcătuit. Momesc sufletele nestatornice, au inima deprinsă la lăcomie, sînt nişte blestemaţi!
2Pet	2	15	După ce au părăsit calea cea dreaptă, au rătăcit, şi au urmat calea lui Balaam, fiul lui Bosor, care a iubit plata fărădelegii.
2Pet	2	16	Dar a fost mustrat aspru pentru călcarea lui de lege: o măgăriţă necuvîntătoare, care a început să vorbească cu glas omenesc, a pus frîu nebuniei proorocului.
2Pet	2	17	Oamenii aceştia sînt nişte fîntîni fără apă, nişte nori, alungaţi de furtună: lor le este păstrată negura întunerecului.
2Pet	2	18	Ei vorbesc cu trufie lucruri de nimic, momesc, cu poftele cărnii şi cu desfrînări, pe cei ce de abia au scăpat de cei ce trăiesc în rătăcire.
2Pet	2	19	Le făgăduiesc slobozenia, în timp ce ei înşişi sînt robi ai stricăciunii. Căci fiecare este robul lucrului de care este biruit.
2Pet	2	20	În adevăr, dacă, dupăce au scăpat de întinăciunile lumii, prin cunoaşterea Domnului şi Mîntuitorului nostru Isus Hristos, se încurcă iarăş şi sînt biruiţi de ele, starea lor de pe urmă se face mai rea decît cea dintîi.
2Pet	2	21	Ar fi fost mai bine pentru ei să nu fi cunoscut calea neprihănirii, decît, dupăce au cunoscut-o, să se întoarcă dela porunca sfîntă, care le fusese dată.
2Pet	2	22	Cu ei s’a întîmplat ce spune zicala adevărată: „Cînele s’a întors la ce vărsase“, şi „scroafa spălată s’a întors să se tăvălească iarăş în mocirlă.“
------------------------2 Petru, capitolul 3
2Pet	3	1	Prea iubiţilor, aceasta este a doua epistolă, pe care v’o scriu. În amîndouă, caut să vă trezesc mintea sănătoasă, prin înştiinţări,
2Pet	3	2	ca să vă fac să vă aduceţi aminte de lucrurile vestite mai dinainte de sfinţii prooroci, şi de porunca Domnului şi Mîntuitorului nostru, dată prin apostolii voştri.
2Pet	3	3	Înainte de toate, să ştiţi că în zilele din urmă vor veni batjocoritori plini de batjocuri, cari vor trăi după poftele lor,
2Pet	3	4	şi vor zice: „Unde este făgăduinţa venirii Lui? Căci de cînd au adormit părinţii noştri, toate rămîn aşa cum erau dela începutul zidirii!“
2Pet	3	5	Căci înadins se fac că nu ştiu că odinioară erau ceruri şi un pămînt scos prin Cuvîntul lui Dumnezeu din apă şi cu ajutorul apei,
2Pet	3	6	şi că lumea de atunci a perit tot prin ele, înecată de apă.
2Pet	3	7	Iar cerurile şi pămîntul de acum sînt păzite şi păstrate, prin acelaş Cuvînt, pentru focul din ziua de judecată şi de peire a oamenilor nelegiuiţi.
2Pet	3	8	Dar, prea iubiţilor, să nu uitaţi un lucru: că, pentru Domnul, o zi este ca o mie de ani, şi o mie de ani sînt ca o zi.
2Pet	3	9	Domnul nu întîrzie în împlinirea făgăduinţei Lui, cum cred unii; ci are o îndelungă răbdare pentru voi, şi doreşte ca nici unul să nu piară, ci toţi să vină la pocăinţă.
2Pet	3	10	Ziua Domnului însă va veni ca un hoţ. În ziua aceea, cerurile vor trece cu troznet, trupurile cereşti se vor topi de mare căldură, şi pămîntul, cu tot ce este pe el, va arde.
2Pet	3	11	Deci, fiindcă toate aceste lucruri au să se strice, ce fel de oameni ar trebui să fiţi voi, printr’o purtare sfîntă şi evlavioasă,
2Pet	3	12	aşteptînd şi grăbind venirea zilei lui Dumnezeu, în care cerurile aprinse vor pieri, şi trupurile cereşti se vor topi de căldura focului?
2Pet	3	13	Dar noi, după făgăduinţa Lui, aşteptăm ceruri noi şi un pămînt nou, în care va locui neprihănirea.
2Pet	3	14	De aceea, prea iubiţilor, fiindcă aşteptaţi aceste lucruri, siliţi-vă să fiţi găsiţi înaintea Lui fără prihană, fără vină, şi în pace.
2Pet	3	15	Să credeţi că îndelunga răbdare a Domnului nostru este mîntuire, cum v’a scris şi prea iubitul nostru frate Pavel, după înţelepciunea dată lui,
2Pet	3	16	ca şi în toate epistolele lui, cînd vorbeşte despre lucrurile acestea. În ele sînt unele lucruri grele de înţeles, pe cari cei neştiutori şi nestatornici le răstîlmăcesc ca şi pe celelalte Scripturi, spre pierzarea lor.
2Pet	3	17	Voi deci, prea iubiţilor, ştiind mai dinainte aceste lucuri, păziţi-vă ca nu cumva să vă lăsaţi tîrîţi de rătăcirea acestor nelegiuiţi, şi să vă pierdeţi tăria;
2Pet	3	18	ci creşteţi în harul şi în cunoştinţa Domnului şi Mîntuitorului nostru Isus Hristos. A Lui să fie slava, acum şi în ziua veciniciei. Amin.
------------------------1 Ioan, capitolul 1
1John	1	1	Ce era dela început, ce am auzit, ce am văzut cu ochii noştri, ce am privit şi ce am pipăit cu mînile noastre, cu privire la Cuvîntul vieţii, –
1John	1	2	pentrucă viaţa a fost arătată, şi noi am văzut-o, şi mărturisim despre ea, şi vă vestim viaţa vecinică, viaţă care era la Tatăl, şi care ne-a fost arătată; –
1John	1	3	deci, ce am văzut şi am auzit, aceea vă vestim şi vouă, ca şi voi să aveţi părtăşie cu noi. Şi părtăşia noastră este cu Tatăl şi cu Fiul Său, Isus Hristos.
1John	1	4	Şi vă scriem aceste lucruri pentru ca bucuria voastră să fie deplină.
1John	1	5	Vestea, pe care am auzit-o dela El şi pe care v’o propovăduim, este că Dumnezeu e lumină, şi în El nu este întunerec.
1John	1	6	Dacă zicem că avem părtăşie cu El, şi umblăm în întunerec, minţim, şi nu trăim adevărul.
1John	1	7	Dar dacă umblăm în lumină, după cum El însuş este în lumină, avem părtăşie unii cu alţii; şi sîngele lui Isus Hristos, Fiul Lui, ne curăţeşte de orice păcat.
1John	1	8	Dacă zicem că n’avem păcat, ne înşelăm singuri, şi adevărul nu este în noi.
1John	1	9	Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios şi drept, ca să ne ierte păcatele şi să ne curăţească de orice nelegiuire.
1John	1	10	Dacă zicem că n’am păcătuit, Îl facem mincinos, şi Cuvîntul Lui nu este în noi.
------------------------1 Ioan, capitolul 2
1John	2	1	Copilaşilor, vă scriu aceste lucruri, ca să nu păcătuiţi. Dar dacă cineva a păcătuit, avem la Tatăl un Mijlocitor {Sau: Advocat. Greceşte: Paraclet, adică apărător, ajutor}, pe Isus Hristos, Cel neprihănit.
1John	2	2	El este jertfa de ispăşire pentru păcatele noastre; şi nu numai pentru ale noastre, ci pentru ale întregi lumi.
1John	2	3	Şi prin aceasta ştim că Îl cunoaştem, dacă păzim poruncile Lui.
1John	2	4	Cine zice: „Îl cunosc“, şi nu păzeşte poruncile Lui, este un mincinos, şi adevărul nu este în el.
1John	2	5	Dar cine păzeşte Cuvîntul Lui, în el dragostea lui Dumnezeu a ajuns desăvîrşită; prin aceasta ştim că sîntem în El.
1John	2	6	Cine zice că rămîne în El, trebuie să trăiască şi el cum a trăit Isus.
1John	2	7	Prea iubiţilor nu vă scriu o poruncă nouă, ci o poruncă veche, pe care aţi avut-o dela început. Porunca aceasta veche este Cuvîntul, pe care l-aţi auzit.
1John	2	8	Totuş vă scriu o poruncă nouă, lucru care este adevărat atît cu privire la El, cît şi cu privire la voi; căci întunerecul se împrăştie, şi lumina adevărată şi răsare chiar.
1John	2	9	Cine zice că este în lumină, şi urăşte pe fratele său, este încă în întunerec pînă acum.
1John	2	10	Cine iubeşte pe fratele său, rămîne în lumină, şi în el nu este niciun prilej de poticnire.
1John	2	11	Dar cine urăşte pe fratele său, este în întunerec, umblă în întunerec, şi nu ştie încotro merge, pentrucă întunerecul i-a orbit ochii.
1John	2	12	Vă scriu, copilaşilor, fiindcă păcatele vă sînt iertate pentru Numele Lui.
1John	2	13	Vă scriu, părinţilor, fiindcă aţi cunoscut pe Cel ce este dela început. Vă scriu, tinerilor, fiindcă aţi biruit pe cel rău. V’am scris, copilaşilor, fiindcă aţi cunoscut pe Tatăl.
1John	2	14	V’am scris, părinţilor, fiindcă aţi cunoscut pe Cel ce este dela început. V’am scris, tinerilor, fiindcă sînteţi tari, şi Cuvîntul lui Dumnezeu rămîne în voi, şi aţi biruit pe cel rău.
1John	2	15	Nu iubiţi lumea, nici lucrurile din lume. Dacă iubeşte cineva lumea, dragostea Tatălui nu este în El.
1John	2	16	Căci tot ce este în lume: pofta firii pămînteşti, pofta ochilor şi lăudăroşia vieţii, nu este dela Tatăl, ci din lume.
1John	2	17	Şi lumea şi pofta ei trece; dar cine face voia lui Dumnezeu, rămîne în veac.
1John	2	18	Copilaşilor, este ceasul cel de pe urmă. Şi, după cum aţi auzit că are să vină anticrist, să ştiţi că acum s’au ridicat mulţi anticrişti: prin aceasta cunoaştem că este ceasul de pe urmă.
1John	2	19	Ei au ieşit din mijlocul nostru, dar nu erau dintre ai noştri. Căci dacă ar fi fost dintre ai noştri, ar fi rămas cu noi; ci au ieşit, ca să se arate că nu toţi sînt dintre ai noştri.
1John	2	20	Dar voi aţi primit ungerea din partea Celui sfînt, şi ştiţi orice lucru.
1John	2	21	V’am scris nu că n’aţi cunoaşte adevărul, ci pentrucă îl cunoaşteţi, şi ştiţi că nicio minciună nu vine din adevăr.
1John	2	22	Cine este mincinosul, dacă nu cel ce tăgăduieşte că Isus este Hristosul? Acela este Anticristul, care tăgăduieşte pe Tatăl şi pe Fiul.
1John	2	23	Oricine tăgăduieşte pe Fiul, n’are pe Tatăl. Oricine mărturiseşte pe Fiul, are şi pe Tatăl.
1John	2	24	Ce aţi auzit dela început, aceea să rămînă în voi. Dacă rămîne în voi ce aţi auzit dela început, şi voi veţi rămînea în Fiul şi în Tatăl.
1John	2	25	Şi făgăduinţa, pe care ne-a făcut-o El, este aceasta: viaţa vecinică.
1John	2	26	V’am scris aceste lucruri în vederea celor ce caută să vă rătăcească.
1John	2	27	Cît despre voi, ungerea, pe care aţi primit-o dela El, rămîne în voi, şi n’aveţi trebuinţă să vă înveţe cineva; ci,după cum ungerea Lui vă învaţă despre toate lucrurile şi este adevărată, şi nu este o minciună, rămîneţi în El, după cum v’a învăţat ea.
1John	2	28	Şi acum, copilaşilor, rămîneţi în El, pentruca atunci cînd Se va arăta El, să avem îndrăsneală, şi, la venirea Lui, să nu rămînem de ruşine şi depărtaţi de El.
1John	2	29	Dacă ştiţi că El este neprihănit, să ştiţi şi că oricine trăieşte în neprihănire este născut din El.
------------------------1 Ioan, capitolul 3
1John	3	1	Vedeţi ce dragoste ne-a arătat Tatăl, să ne numim copii ai lui Dumnezeu! Şi sîntem. Lumea nu ne cunoaşte, pentrucă nu L-a cunoscut nici pe El.
1John	3	2	Prea iubiţilor, acum sîntem copii ai lui Dumnezeu. Şi ce vom fi, nu s’a arătat încă. Dar ştim că atunci cînd Se va arăta El, vom fi ca El; pentrucă Îl vom vedea aşa cum este.
1John	3	3	Oricine are nădejdea aceasta în El, se curăţeşte, după cum El este curat.
1John	3	4	Oricine face păcat, face şi fărădelege; şi păcatul este fărădelege.
1John	3	5	Şi ştiţi că El S’a arătat ca să ia păcatele; şi în El nu este păcat.
1John	3	6	Oricine rămîne în El, nu păcătuieşte; oricine păcătuieşte, nu L-a văzut, nici nu L-a cunoscut.
1John	3	7	Copilaşilor, nimeni să nu vă înşele! Cine trăieşte în neprihănire, este neprihănit, cum El însuş este neprihănit.
1John	3	8	Cine păcătuieşte, este dela diavolul, căci diavolul păcătuieşte dela început. Fiul lui Dumnezeu S’a arătat ca să nimicească lucrările diavolului.
1John	3	9	Oricine este născut din Dumnezeu, nu păcătuieşte, pentrucă sămînţa Lui rămîne în el; şi nu poate păcătui, fiindcă este născut din Dumnezeu.
1John	3	10	Prin aceasta se cunosc copiii lui Dumnezeu şi copiii diavolului. Oricine nu trăieşte în neprihănire, nu este dela Dumnezeu; nici cine nu iubeşte pe fratele său.
1John	3	11	Căci vestirea, pe care aţi auzit-o dela început, este aceasta: să ne iubim unii pe alţii;
1John	3	12	nu cum a fost Cain, care era dela cel rău, şi a ucis pe fratele său. Şi pentruce l-a ucis? Pentrucă faptele lui erau rele, iar ale fratelui său erau neprihănite.
1John	3	13	Nu vă miraţi, fraţilor, dacă vă urăşte lumea.
1John	3	14	Noi ştim că am trecut din moarte la viaţă, pentrucă iubim pe fraţi. Cine nu iubeşte pe fratele său, rămîne în moarte.
1John	3	15	Oricine urăşte pe fratele său, este un ucigaş; şi ştiţi că niciun ucigaş n’are viaţa vecinică rămînînd în el.
1John	3	16	Noi am cunoscut dragostea Lui prin aceea că El Şi-a dat viaţa pentru noi; şi noi deci trebuie să ne dăm viaţa pentru fraţi.
1John	3	17	Dar cine are bogăţiile lumii acesteia, şi vede pe fratele său în nevoie, şi îşi închide inima faţă de el, cum rămîne în el dragostea de Dumnezeu?
1John	3	18	Copilaşilor, să nu iubim cu vorba, nici cu limba, ci cu fapta şi cu adevărul.
1John	3	19	Prin aceasta vom cunoaşte că sîntem din adevăr, şi ne vom linişti inimile înaintea Lui,
1John	3	20	ori în ce ne osîndeşte inima noastră; căci Dumnezeu este mai mare decît inima noastră, şi cunoaşte toate lucrurile.
1John	3	21	Prea iubiţilor, dacă nu ne osîndeşte inima noastră, avem îndrăzneală la Dumnezeu.
1John	3	22	Şi orice vom cere, vom căpăta dela El, fiindcă păzim poruncile Lui, şi facem ce este plăcut înaintea Lui.
1John	3	23	Şi porunca Lui este să credem în Numele Fiului Său Isus Hristos, şi să ne iubim unii pe alţii, cum ne-a poruncit El.
1John	3	24	Cine păzeşte poruncile Lui, rămîne în El, şi El în el. Şi cunoaştem că El rămîne în noi prin Duhul, pe care ni L-a dat.
------------------------1 Ioan, capitolul 4
1John	4	1	Prea iubiţilor, să nu daţi crezare oricărui duh; ci să cercetaţi duhurile, dacă sînt dela Dumnezeu; căci în lume au ieşit mulţi prooroci mincinoşi.
1John	4	2	Duhul lui Dumnezeu să-L cunoaşteţi după aceasta: Orice duh, care mărturiseşte că Isus Hristos a venit în trup, este de la Dumnezeu;
1John	4	3	şi orice duh, care nu mărturiseşte pe Isus, nu este dela Dumnezeu, ci este duhul lui Antihrist, de a cărui venire aţi auzit. El chiar este în lume acum.
1John	4	4	Voi, copilaşilor, sînteţi din Dumnezeu; şi i-aţi biruit, pentrucă Cel ce este în voi, este mai mare decît cel ce este în lume.
1John	4	5	Ei sînt din lume; deaceea vorbesc ca din lume, şi lumea îi ascultă.
1John	4	6	Noi însă sîntem din Dumnezeu; cine cunoaşte pe Dumnezeu, ne ascultă; cine nu este din Dumnezeu, nu ne ascultă. Prin aceasta cunoaştem duhul adevărului şi duhul rătăcirii.
1John	4	7	Prea iubiţilor, să ne iubim unii pe alţii; căci dragostea este dela Dumnezeu. Şi oricine iubeşte, este născut din Dumnezeu, şi cunoaşte pe Dumnezeu.
1John	4	8	Cine nu iubeşte, n’a cunoscut pe Dumnezeu; pentrucă Dumnezeu este dragoste.
1John	4	9	Dragostea lui Dumnezeu faţă de noi s’a arătat prin faptul că Dumnezeu a trimes în lume pe singurul Său Fiu, ca noi să trăim prin El.
1John	4	10	Şi dragostea stă nu în faptul că noi am iubit pe Dumnezeu, ci în faptul că El ne-a iubit pe noi, şi a trimes pe Fiul Său ca jertfă de ispăşire pentru păcatele noastre.
1John	4	11	Prea iubiţilor, dacă astfel ne-a iubit Dumnezeu pe noi, trebuie să ne iubim şi noi unii pe alţii.
1John	4	12	Nimeni n’a văzut vreodată pe Dumnezeu; dacă ne iubim unii pe alţii, Dumnezeu rămîne în noi, şi dragostea Lui a ajuns desăvîrşită în noi.
1John	4	13	Cunoaştem că rămînem în El şi că El rămîne în noi prin faptul că ne-a dat din Duhul Său.
1John	4	14	Şi noi am văzut şi mărturisim că Tatăl a trimes pe Fiul ca să fie Mîntuitorul lumii.
1John	4	15	Cine va mărturisi că Isus este Fiul lui Dumnezeu, Dumnezeu rămîne în el, şi el în Dumnezeu.
1John	4	16	Şi noi am cunoscut şi am crezut dragostea pe care o are Dumnezeu faţă de noi. Dumnezeu este dragoste; şi cine rămîne în dragoste, rămîne în Dumnezeu, şi Dumnezeu rămîne în el.
1John	4	17	Cum este El, aşa sîntem şi noi în lumea aceasta: astfel se face că dragostea este desăvîrşită în noi, pentru ca să avem deplină încredere în ziua judecăţii.
1John	4	18	În dragoste nu este frică; ci dragostea desăvîrşită izgoneşte frica; pentrucă frica are cu ea pedeapsa; şi cine se teme, n’a ajuns desăvîrşit în dragoste.
1John	4	19	Noi Îl iubim pentrucă El ne-a iubit întîi.
1John	4	20	Dacă zice cineva: „Eu iubesc pe Dumnezeu“, şi urăşte pe fratele său, este un mincinos; căci cine nu iubeşte pe fratele său, pe care-l vede, cum poate să iubească pe Dumnezeu, pe care nu-L vede?
1John	4	21	Şi aceasta este porunca, pe care o avem dela El: cine iubeşte pe Dumnezeu, iubeşte şi pe fratele său.
------------------------1 Ioan, capitolul 5
1John	5	1	Oricine crede că Isus este Hristosul, este născut din Dumnezeu; şi oricine iubeşte pe Celce L-a născut, iubeşte şi pe cel născut din El.
1John	5	2	Cunoaştem că iubim pe copiii lui Dumnezeu prin aceea că iubim pe Dumnezeu şi păzim poruncile Lui.
1John	5	3	Căci dragostea de Dumnezeu stă în păzirea poruncilor Lui. Şi poruncile Lui nu sînt grele;
1John	5	4	pentrucă oricine este născut din Dumnezeu, biruieşte lumea; şi ceeace cîştigă biruinţă asupra lumii, este credinţa noastră.
1John	5	5	Cine este celce a biruit lumea, dacă nu celce crede că Isus este Fiul lui Dumnezeu?
1John	5	6	El, Isus Hristos, este Celce a venit cu apă şi cu sînge; nu numai cu apă, ci cu apă şi cu sînge; şi Duhul este Celce mărturiseşte despre lucrul acesta, fiindcă Duhul este adevărul.
1John	5	7	(Căci trei sînt cari mărturisesc în cer: Tatăl, Cuvîntul şi Duhul Sfînt, şi aceşti trei una sînt.)
1John	5	8	Şi trei sînt cari mărturisesc (pe pămînt): Duhul, apa şi sîngele, şi aceşti trei sînt una în mărturisirea lor.
1John	5	9	Dacă primim mărturisirea oamenilor, mărturisirea lui Dumnezeu este mai mare; şi mărturisirea lui Dumnezeu este mărturisirea, pe care a făcut-o El despre Fiul Său.
1John	5	10	Cine crede în Fiul lui Dumnezeu, are mărturisirea aceasta în el; cine nu crede pe Dumnezeu, Îl face mincinos, fiindcă nu crede mărturisirea, pe care a făcut-o Dumnezeu despre Fiul Său.
1John	5	11	Şi mărturisirea este aceasta: Dumnezeu ne-a dat viaţa vecinică, şi această viaţă este în Fiul Său.
1John	5	12	Cine are pe Fiul, are viaţa; cine n’are pe Fiul lui Dumnezeu, n’are viaţa.
1John	5	13	V’am scris aceste lucruri ca să ştiţi că voi, cari credeţi în Numele Fiului lui Dumnezeu, aveţi viaţa vecinică.
1John	5	14	Îndrăzneala, pe care o avem la El, este că, dacă cerem ceva după voia Lui, ne ascultă.
1John	5	15	Şi dacă ştim că ne ascultă, orice i-am cere, ştim că sîntem stăpîni pe lucrurile pe cari I le-am cerut.
1John	5	16	Dacă vede cineva pe fratele său săvîrşind un păcat care nu duce la moarte, să se roage; şi Dumnezeu îi va da viaţa, pentru ceice n’au săvîrşit un păcat care duce la moarte. Este un păcat care duce la moarte; nu-i zic să se roage pentru păcatul acela.
1John	5	17	Orice nelegiuire este păcat; dar este un păcat, care nu duce la moarte.
1John	5	18	Ştim că oricine este născut din Dumnezeu, nu păcătuieşte, ci Cel născut din Dumnezeu îl păzeşte, şi cel rău nu se atinge de el.
1John	5	19	Ştim că sîntem din Dumnezeu şi că toată lumea zace în cel rău.
1John	5	20	Ştim că Fiul lui Dumnezeu a venit, şi ne-a dat pricepere să cunoaştem pe Celce este adevărat. Şi noi sîntem în Celce este adevărat, adică în Isus Hristos, Fiul Lui. El este Dumnezeul adevărat şi viaţa vecinică.
1John	5	21	Copilaşilor, păziţi-vă de idoli. Amin.
------------------------2 Ioan, capitolul 1
2John	1	1	Presbiterul {Sau: bătrînul} către aleasa Doamnă şi către copiii ei, pe cari-i iubesc în adevăr – şi nu numai eu, ci toţi cei ce cunosc adevărul, –
2John	1	2	pentru adevărul acesta care rămîne în noi, şi care va fi cu noi în veac:
2John	1	3	Harul, îndurarea şi pacea să fie cu voi din partea lui Dumnezeu Tatăl, şi din partea Domnului Isus Hristos, Fiul Tatălui, în adevăr şi în dragoste!
2John	1	4	M’am bucurat foarte mult cînd am aflat pe unii din copiii tăi umblînd în adevăr, după porunca pe care am primit-o dela Tatăl.
2John	1	5	Şi acum, te rog, Doamnă, nu ca şi cum ţi-aş scrie o poruncă nouă, ci cea, pe care am avut-o dela început: să ne iubim unii pe alţii!
2John	1	6	Şi dragostea stă în vieţuirea după poruncile Lui. Aceasta este porunca în care trebuie să umblaţi, după cum aţi auzit dela început.
2John	1	7	Căci în lume s’au răspîndit mulţi amăgitori, cari nu mărturisesc că Isus Hristos vine în trup. Iată amăgitorul, iată Antihristul!
2John	1	8	Păziţi-vă bine să nu pierdeţi rodul muncii voastre, ci să primiţi o răsplată deplină.
2John	1	9	Oricine o ia înainte, şi nu rămîne în învăţătura lui Hristos, n’are pe Dumnezeu. Cine rămîne în învăţătura aceasta, are pe Tatăl şi pe Fiul.
2John	1	10	Dacă vine cineva la voi, şi nu vă aduce învăţătura aceasta, să nu-l primiţi în casă, şi să nu-i ziceţi: „Bun venit!“
2John	1	11	Căci cine-i zice: „Bun venit!“ se face părtaş faptelor lui rele.
2John	1	12	Aş vrea să vă spun multe lucruri; dar nu voiesc să vi le scriu pe hîrtie şi cu cerneală; ci nădejduiesc să vin la voi, şi să vă vorbesc gură către gură, pentruca bucuria noastră să fie deplină.
2John	1	13	Copiii surorei tale alese îţi trimet sănătate. Amin.
------------------------3 Ioan, capitolul 1
3John	1	1	Presbiterul {Sau: bătrînul} către prea iubitul Gaiu, pe care-l iubesc în adevăr.
3John	1	2	Prea iubitule, doresc ca toate lucrurile tale să-ţi meargă bine, şi sănătatea ta să sporească tot aşa cum sporeşte sufletul tău.
3John	1	3	A fost o mare bucurie pentru mine, cînd au venit fraţii şi au mărturisit că eşti credincios adevărului şi că umbli în adevăr.
3John	1	4	Eu n’am bucurie mai mare decît să aud despre copiii mei că umblă în adevăr.
3John	1	5	Prea iubitule, tu lucrezi cu credincioşie în tot ce faci pentru fraţi; şi pentru străini totodată.
3John	1	6	Ei au mărturisit despre dragostea ta înaintea Bisericii. Vei face bine să îngrijeşti de călătoria lor, într’un chip vrednic de Dumnezeu;
3John	1	7	căci au plecat pentru dragostea Numelui Lui, fără să primească ceva dela Neamuri.
3John	1	8	Este datoria noastră dar, să primim bine pe astfel de oameni, ca să lucrăm împreună cu adevărul.
3John	1	9	Am scris ceva Bisericii, dar Diotref, căruia îi place să aibă întîietatea între ei, nu vrea să ştie de noi.
3John	1	10	De aceea, cînd voi veni, îi voi aduce aminte de faptele pe cari le face, căci ne cleveteşte cu vorbe rele. Nu se mulţămeşte cu atît; dar nici el nu primeşte pe fraţi, şi împiedecă şi pe cei ce voiesc să-i primească, şi-i dă afară din Biserică.
3John	1	11	Prea iubitule, nu urma răul, ci binele. Cine face binele, este din Dumnezeu: cine face răul, n’a văzut pe Dumnezeu.
3John	1	12	Toţi, chiar şi Adevărul, mărturisesc bine despre Dimitrie; şi noi mărturisim despre el: şi ştii că mărturisirea noastră este adevărată.
3John	1	13	Aş avea să-ţi spun multe lucruri, dar nu voiesc să ţi le scriu cu cerneală şi condei.
3John	1	14	Nădăjduiesc să te văd în curînd, şi atunci vom vorbi gură către gură. Pacea să fie cu tine.Prietenii îţi trimet sănătate. Spune sănătate prietenilor, fiecăruia pe nume. Amin.
------------------------Iuda, capitolul 1
Jude	1	1	Iuda, rob al lui Isus Hristos, şi fratele lui Iacov, către cei chemaţi, cari sînt iubiţi în Dumnezeu Tatăl, şi păstraţi pentru Isus Hristos:
Jude	1	2	îndurarea, pacea şi dragostea să vă fie înmulţite.
Jude	1	3	Prea iubiţilor, pe cînd căutam cu tot dinadinsul să vă scriu despre mîntuirea noastră de obşte, m’am văzut silit să vă scriu ca să vă îndemn să luptaţi pentru credinţa, care a fost dată sfinţilor odată pentru totdeauna.
Jude	1	4	Căci s’au strecurat printre voi unii oameni, scrişi de mult pentru osînda aceasta, oameni neevlavioşi, cari schimbă în desfrînare harul Dumnezeului nostru, şi tăgăduiesc pe singurul nostru Stăpîn şi Domn Isus Hristos.
Jude	1	5	Vreau să vă aduc aminte, măcar că ştiţi odată pentru totdeauna toate aceste lucruri, că Domnul, după ce a izbăvit pe poporul Său din ţara Egiptului, în urmă a nimicit pe cei ce n’au crezut.
Jude	1	6	El a păstrat pentru judecata zilei celei mari, puşi în lanţuri vecinice, în întunerec, pe îngerii cari nu şi-au păstrat vrednicia, ci şi-au părăsit locuinţa.
Jude	1	7	Tot aşa, Sodoma şi Gomora şi cetăţile dimprejurul lor, cari se dăduseră ca şi ele la curvie şi au poftit după trupul altuia, ne stau înainte ca o pildă, suferind pedeapsa unui foc vecinic.
Jude	1	8	Totuş oamenii aceştia, tîrîţi de visările lor, îşi pîngăresc la fel trupul, nesocotesc stăpînirea şi batjocoresc dregătoriile.
Jude	1	9	Arhanghelul Mihail, cînd se împotrivea diavolului şi se certa cu el pentru trupul lui Moise, n’a îndrăznit să rostească împotriva lui o judecată de ocară, ci doar a zis: „Domnul să te mustre!“
Jude	1	10	Aceştia, dimpotrivă, batjocoresc ce nu cunosc, şi se pierd singuri în ceeace ştiu din fire, ca dobitoacele fără minte.
Jude	1	11	Vai de ei! Căci au urmat pe calea lui Cain! S’au aruncat în rătăcirea lui Balaam, din dorinţa de cîştig! Au pierit într’o răscoală ca a lui Core!
Jude	1	12	Sînt nişte stînci ascunse la mesele voastre de dragoste, unde se ospătează fără ruşine împreună cu voi, şi se îndoapă deabinele; nişte nori fără apă, mînaţi încoace şi încolo de vînturi, nişte pomi tomnatici fără rod, de două ori morţi, desrădăcinaţi;
Jude	1	13	nişte valuri înfuriate ale mării, cari îşi spumegă ruşinile lor, nişte stele rătăcitoare, cărora le este păstrată negura întunerecului pentru vecie.
Jude	1	14	Şi pentru ei a proorocit Enoh, al şaptelea patriarh dela Adam, cînd a zis: „Iată că a venit Domnul cu zecile de mii de sfinţi ai Săi,
Jude	1	15	ca să facă o judecată împotriva tuturor, şi să încredinţeze pe toţi cei nelegiuiţi, de toate faptele nelegiuite, pe cari le-au făcut în chip nelegiuit, şi de toate cuvintele de ocară, pe cari le-au rostit împotriva Lui aceşti păcătoşi nelegiuiţi.“
Jude	1	16	Ei sînt nişte cîrtitori, nemulţămiţi cu soarta lor; trăiesc după poftele lor; gura le este plină de vorbe trufaşe, şi slăvesc pe oameni pentru cîştig.
Jude	1	17	Dar voi, prea iubiţilor, aduceţi-vă aminte de vorbele vestite mai dinainte de apostolii Domnului nostru Isus Hristos.
Jude	1	18	Cum vă spuneau că în vremurile din urmă vor fi batjocoritori, cari vor trăi după poftele lor nelegiuite.
Jude	1	19	Ei sînt aceia cari dau naştere la dezbinări, oameni supuşi poftelor firii, cari n’au Duhul.
Jude	1	20	Dar voi, prea iubiţilor, zidiţi-vă sufleteşte pe credinţa voastră prea sfîntă, rugaţi-vă prin Duhul Sfînt,
Jude	1	21	ţineţi-vă în dragostea lui Dumnezeu, şi aşteptaţi îndurarea Domnului nostru Isus Hristos pentru viaţa vecinică.
Jude	1	22	Mustraţi pe cei ce se despart de voi;
Jude	1	23	căutaţi să mîntuiţi pe unii, smulgîndu-i din foc; de alţii iarăş fie-vă milă cu frică, urînd pînă şi cămaşa mînjită de carne.
Jude	1	24	Iar a Aceluia, care poate să vă păzească de orice cădere, şi să vă facă să vă înfăţişaţi fără prihană şi plini de bucurie înaintea slavei Sale,
Jude	1	25	singurului Dumnezeu, Mîntuitorul nostru, prin Isus Hristos, Domnul nostru, să fie slavă, măreţie, putere şi stăpînire, mai înainte de toţi vecii, şi acum şi în veci. Amin.
------------------------Apocalipsa, capitolul 1
Rev	1	1	Descoperirea lui Isus Hristos, pe care l-a dat-o Dumnezeu, ca să arate robilor Săi lucrurile cari au să se întîmple în curînd. Şi le-a făcut-o cunoscut, trimeţînd prin îngerul Său la robul Său Ioan, –
Rev	1	2	care a mărturisit despre Cuvîntul lui Dumnezeu şi despre mărturia lui Isus Hristos, şi a spus tot ce a văzut.
Rev	1	3	Ferice de cine citeşte, şi de cei ce ascultă cuvintele acestei proorocii, şi păzesc lucrurile scrise în ea! Căci vremea este aproape!
Rev	1	4	Ioan, către cele şapte Biserici, cari sînt în Asia: Har şi pace vouă din partea Celui ce este, Celui ce era şi Celui ce vine, şi din partea celor şapte duhuri, cari stau înaintea scaunului Său de domnie,
Rev	1	5	şi din partea lui Isus Hristos, martorul credincios, cel întîi născut din morţi, Domnul împăraţilor pămîntului!A Lui, care ne iubeşte, care ne-a spălat de păcatele noastre cu sîngele Său,
Rev	1	6	şi a făcut din noi o împărăţie şi preoţi pentru Dumnezeu, Tatăl Său: a Lui să fie slava şi puterea în vecii vecilor! Amin.
Rev	1	7	Iată că El vine pe nori. Şi orice ochi Îl va vedea; şi cei ce L-au străpuns. Şi toate seminţiile pămîntului se vor boci din pricina Lui! Da, Amin.
Rev	1	8	„Eu sînt Alfa şi Omega, Începutul şi Sfîrşitul“, zice Domnul Dumnezeu, Cel ce este, Cel ce era şi Cel ce vine, Cel Atotputernic.
Rev	1	9	Eu, Ioan, fratele vostru, care sînt părtaş cu voi la necaz, la Împărăţie şi la răbdarea în Isus Hristos, mă aflam în ostrovul care se cheamă Patmos, din pricina Cuvîntului lui Dumnezeu şi din pricina mărturiei lui Isus Hristos.
Rev	1	10	În ziua Domnului eram în Duhul. Şi am auzit înapoia mea un glas puternic, ca sunetul unei trîmbiţe.
Rev	1	11	care zicea: „Eu sînt Alfa şi Omega, Cel dintîi şi Cel de pe urmă. Ce vezi, scrie într-o carte, şi trimete-o celor şapte Biserici: la Efes, Smirna, Pergam, Tiatira, Sardes, Filadelfia şi Laodicea.“
Rev	1	12	M’am întors să văd glasul care-mi vorbea. Şi cînd m’am întors, am văzut şapte sfeşnice de aur.
Rev	1	13	Şi în mijlocul celor şapte sfeşnice pe cineva, care semăna cu Fiul omului, îmbrăcat cu o haină lungă pînă la picioare, şi încins la piept cu un brîu de aur.
Rev	1	14	Capul şi părul Lui erau albe ca lîna albă, ca zăpada; ochii Lui erau ca para focului;
Rev	1	15	picioarele Lui erau ca arama aprinsă, şi arsă într-un cuptor; şi glasul Lui era ca vuietul unor ape mari.
Rev	1	16	În mîna dreaptă ţinea şapte stele. Din gura Lui ieşea o sabie ascuţită cu două tăişuri, şi faţa Lui era ca soarele, cînd străluceşte în toată puterea lui.
Rev	1	17	Cînd L-am văzut, am căzut la picioarele Lui ca mort. El Şi-a pus mîna dreaptă peste mine, şi a zis: „Nu te teme! Eu sînt Cel dintîi şi Cel de pe urmă,
Rev	1	18	Cel viu. Am fost mort, şi iată că sînt viu în vecii vecilor. Eu ţin cheile morţii şi ale Locuinţei morţilor.
Rev	1	19	Scrie dar lucrurile, pe cari le-ai văzut, lucrurile cari sînt şi cele cari au să fie după ele.
Rev	1	20	Taina celor şapte stele, pe cari le-ai văzut în mîna dreaptă a Mea şi a celor şapte sfeşnice de aur: cele şapte stele sînt îngerii celor şapte Biserici; şi cele şapte sfeşnice, sînt şapte Biserici.
------------------------Apocalipsa, capitolul 2
Rev	2	1	Îngerului Bisericii din Efes scrie-i: „Iată ce zice Cel ce ţine cele şapte stele în mîna dreaptă, şi Cel ce umblă prin mijlocul celor şapte sfeşnice de aur:
Rev	2	2	„Ştiu faptele tale, osteneala ta şi răbdarea ta, şi că nu poţi suferi pe cei răi; că ai pus la încercare pe cei ce zic că sînt apostoli şi nu sînt, şi i-ai găsit mincinoşi.
Rev	2	3	Ştiu că ai răbdare, că ai suferit din pricina Numelui meu, şi că n-ai obosit.
Rev	2	4	Dar ce am împotriva ta, este că ţi-ai părăsit dragostea dintîi.
Rev	2	5	Adu-ţi dar aminte de unde ai căzut; pocăieşte-te, şi întoarce-te la faptele tale dintîi. Altfel, voi veni la tine, şi-ţi voi lua sfeşnicul din locul lui, dacă nu te pocăieşti.
Rev	2	6	Ai însă lucrul acesta bun: că urăşti faptele Nicolaiţilor, pe cari şi Eu le urăsc.
Rev	2	7	Cine are urechi, să asculte ce zice Bisericilor Duhul: „Celui ce va birui, îi voi da să mănînce din pomul vieţii, care este în raiul lui Dumnezeu.“
Rev	2	8	Îngerului Bisericii din Smirna scrie-i:„Iată ce zice Cel dintîi şi Cel de pe urmă, Cel ce a murit şi a înviat:
Rev	2	9	„Ştiu necazul tău şi sărăcia ta (dar eşti bogat), şi batjocurile, din partea celor ce zic că sînt Iudei şi nu sînt, ci sînt o sinagogă a Satanei.
Rev	2	10	Nu te teme nicidecum de ce ai să suferi. Iată că diavolul are să arunce în temniţă pe unii din voi, ca să vă încerce. Şi veţi avea un necaz de zece zile. Fii credincios pînă la moarte, şi-ţi voi da cununa vieţii.“
Rev	2	11	Cine are urechi, să asculte ce zice Bisericilor Duhul: „Cel ce va birui, nicidecum nu va fi vătămat de a doua moarte.“
Rev	2	12	Îngerului Bisericii din Pergam scrie-i:„Iată ce zice Cel ce are sabia ascuţită cu două tăişuri:
Rev	2	13	„Ştiu unde locuieşti: acolo unde este scaunul de domnie al Satanei. Tu ţii Numele Meu, şi n-ai lepădat credinţa Mea nici chiar în zilele acelea cînd Antipa, marturul Meu credincios, a fost ucis la voi, acolo unde locuieşte Satana.
Rev	2	14	Dar am ceva împotriva ta. Tu ai acolo nişte oameni cari ţin de învăţătura lui Balaam, care a învăţat pe Balac să pună o piatră de poticnire înaintea copiilor lui Israel, ca să mănînce din lucrurile jertfite idolilor, şi să se dedea la curvie.
Rev	2	15	Tot aşa, şi tu ai cîţiva cari, deasemenea, ţin învăţătura Nicolaiţilor, pe care Eu o urăsc.
Rev	2	16	Pocăieşte-te dar. Altfel, voi veni la tine curînd, şi Mă voi război cu ei cu sabia gurii Mele.“
Rev	2	17	Cine are urechi, să asculte ce zice Bisericilor Duhul: „Celuice va birui, îi voi da să mănînce din mana ascunsă, şi-i voi da o piatră albă; şi pe piatra aceasta este scris un nume nou, pe care nu-l ştie nimeni decît acela care-l primeşte.“
Rev	2	18	Îngerului Bisericii din Tiatira, scrie-i:„Iată ce zice Fiul lui Dumnezeu, care are ochii ca para focului, şi ale cărui picioare sînt ca arama aprinsă:
Rev	2	19	„Ştiu faptele tale, dragostea ta, credinţa ta, slujba ta, răbdarea ta şi faptele tale depe urmă, că sînt mai multe decît cele dintîi.
Rev	2	20	Dar iată ce am împotriva ta: tu laşi ca Iezabela, femeia aceea, care se zice proorociţă, să înveţe şi să amăgească pe robii Mei să se dedea la curvie, şi să mănînce din lucrurile jertfite idolilor.
Rev	2	21	I-am dat vreme să se pocăiască, dar nu vrea să se pocăiască de curvia ei!
Rev	2	22	Iată că am s-o arunc bolnavă în pat; şi celor ce preacurvesc cu ea, am să le trimet un necaz mare, dacă nu se vor pocăi de faptele lor.
Rev	2	23	Voi lovi cu moartea pe copiii ei. Şi toate Bisericile vor cunoaşte că „Eu sînt Cel ce cercetez rărunchii şi inima“: şi voi răsplăti fiecăruia din voi după faptele lui.
Rev	2	24	Vouă, însă, tuturor celorlalţi din Tiatira, cari nu aveţi învăţătura aceasta, şi n’aţi cunoscut „adîncimile Satanei“, cum le numesc ei, vă zic: „Nu pun peste voi altă greutate.
Rev	2	25	Numai ţineţi cu tărie ce aveţi, pînă voi veni!
Rev	2	26	Celui ce va birui şi celui ce va păzi pînă la sfîrşit lucrările Mele, îi voi da stăpînire peste Neamuri.
Rev	2	27	Le va cîrmui cu un toiag de fer, şi le va zdrobi ca pe nişte vase de lut, cum am primit şi Eu putere dela Tatăl Meu.
Rev	2	28	Şi-i voi da luceafărul de dimineaţă.“
Rev	2	29	Cine are urechi, să asculte ce zice Bisericilor Duhul.
------------------------Apocalipsa, capitolul 3
Rev	3	1	„Îngerului Bisericii din Sardes, scrie-i:„Iată ce zice Cel ce are cele şapte Duhuri ale lui Dumnezeu şi cele şapte stele:„Ştiu faptele tale: că îţi merge numele că trăieşti, dar eşti mort.
Rev	3	2	Veghează, şi întăreşte ce rămîne, care e pe moarte, căci n’am găsit faptele tale desăvîrşite înaintea Dumnezeului Meu.
Rev	3	3	Adu-ţi aminte dar cum ai primit şi auzit! Ţine, şi pocăieşte-te! Dacă nu veghezi, voi veni ca un hoţ, şi nu vei şti în care ceas voi veni peste tine.
Rev	3	4	Totuş ai în Sardes cîteva nume, cari nu şi-au mînjit hainele. Ei vor umbla împreună cu Mine, îmbrăcaţi în alb, fiindcă sînt vrednici.
Rev	3	5	Cel ce va birui, va fi îmbrăcat astfel în haine albe. Nu-i voi şterge nicidecum numele din cartea vieţii, şi voi mărturisi numele lui înaintea Tatălui Meu şi înaintea îngerilor Lui.“
Rev	3	6	Cine are urechi, să asculte ce zice Bisericilor Duhul.“
Rev	3	7	Îngerului Bisericii din Filadelfia scrie-i:„Iată ce zice Cel Sfînt, Cel Adevărat, Celce ţine cheia lui David, Celce deschide, şi nimeni nu va închide, Celce închide, şi nimeni nu va deschide:
Rev	3	8	„Ştiu faptele tale: iată ţi-am pus înainte o uşă deschisă, pe care nimeni n’o poate închide, căci ai puţină putere, şi ai păzit Cuvîntul Meu, şi n’ai tăgăduit Numele Meu.
Rev	3	9	Iată că îţi dau din ceice sînt în sinagoga Satanei, cari zic că sînt Iudei şi nu sînt, ci mint; iată că îi voi face să vină să se închine la picioarele tale, şi să ştie că te-am iubit.
Rev	3	10	Fiindcă ai păzit cuvîntul răbdării Mele, te voi păzi şi Eu de ceasul încercării, care are să vină peste lumea întreagă, ca să încerce pe locuitorii pămîntului.
Rev	3	11	Eu vin curînd. Păstrează ce ai, ca nimeni să nu-ţi ia cununa.
Rev	3	12	Pe celce va birui, îl voi face un stîlp în Templul Dumnezeului Meu, şi nu va mai ieşi afară din el. Voi scrie pe el Numele Dumnezeului Meu şi numele cetăţii Dumnezeului Meu, noul Ierusalim, care are să se pogoare din cer dela Dumnezeul Meu, şi Numele Meu cel nou.
Rev	3	13	Cine are urechi, să asculte ce zice Bisericilor Duhul.“
Rev	3	14	Îngerului Bisericii din Laodicea scrie-i:„Iată ce zice Celce este Amin, Marturul credincios şi adevărat, începutul zidirii lui Dumnezeu:
Rev	3	15	„Ştiu faptele tale: că nu eşti nici rece, nici în clocot. O, dacă ai fi rece sau în clocot!
Rev	3	16	Dar, fiindcă eşti căldicel, nici rece, nici în clocot, am să te vărs din gura Mea.
Rev	3	17	Pentrucă zici: „Sînt bogat, m’am îmbogăţit, şi nu duc lipsă de nimic“, şi nu ştii că eşti ticălos, nenorocit, sărac, orb şi gol,
Rev	3	18	te sfătuiesc să cumperi dela Mine aur curăţit prin foc, ca să te îmbogăţeşti; şi haine albe, ca să te îmbraci cu ele, şi să nu ţi se vadă ruşinea goliciunii tale; şi doftorie pentru ochi, ca să-ţi ungi ochii, şi să vezi.
Rev	3	19	Eu mustru şi pedepsesc pe toţi aceia, pe cari-i iubesc. Fii plin de rîvnă dar, şi pocăieşte-te!
Rev	3	20	Iată Eu stau la uşă, şi bat. Dacă aude cineva glasul meu şi deschide uşa, voi intra la el, voi cina cu el, şi el cu Mine.
Rev	3	21	Celui ce va birui, îi voi da să şadă cu Mine pe scaunul Meu de domnie, după cum şi Eu am biruit şi am şezut cu Tatăl Meu pe scaunul Lui de domnie.
Rev	3	22	Cine are urechi, să asculte ce zice Bisericilor Duhul.
------------------------Apocalipsa, capitolul 4
Rev	4	1	După aceste lucruri, m’am uitat, şi iată că o uşă era deschisă în cer. Glasul cel dintîi, pe care-l auzisem ca sunetul unei trîmbiţe, şi care vorbea cu mine, mi-a zis: „Suie-te aici, şi-ţi voi arăta ce are să se întîmple după aceste lucruri!“
Rev	4	2	Numaidecît am fost răpit în Duhul. Şi iată că în cer era pus un scaun de domnie, şi pe scaunul acesta de domnie şedea Cineva.
Rev	4	3	Cel ce şedea pe el, avea înfăţişarea unei pietre de iaspis şi de sardiu; şi scaunul de domnie era înconjurat cu un curcubeu ca o piatră de smaragd la vedere.
Rev	4	4	Împrejurul scaunului de domnie stăteau douăzeci şi patru de scaune de domnie; şi pe aceste scaune de domnie stăteau douăzeci şi patru de bătrîni, îmbrăcaţi în haine albe; şi pe capete aveau cununi de aur.
Rev	4	5	Din scaunul de domnie ieşeau fulgere, glasuri şi tunete.Înaintea scaunului de domnie ardeau şapte lămpi de foc, cari sînt cele şapte Duhuri ale lui Dumnezeu.
Rev	4	6	În faţa scaunului de domnie, mai este un fel de mare de sticlă, asemenea cu cristalul. În mijlocul scaunului de domnie şi împrejurul scaunului de domnie stau patru făpturi vii, pline cu ochi pe dinainte şi pe dinapoi.
Rev	4	7	Cea dintîi făptură vie seamănă cu un leu; a doua seamănă cu un viţel; a treia are faţa ca a unui om; şi a patra seamănă cu un vultur care sboară.
Rev	4	8	Fiecare din aceste patru făpturi vii avea cîte şase aripi, şi erau pline cu ochi de jur împrejur şi pe dinlăuntru. Zi şi noapte, ziceau fără încetare: „Sfînt, Sfînt, Sfînt, este Domnul Dumnezeu, Cel Atotputernic, care era, care este, care vine!“
Rev	4	9	Cînd aceste făpturi vii aduceau slavă, cinste şi mulţămiri Celui ce şedea pe scaunul de domnie, şi care este viu în vecii vecilor,
Rev	4	10	cei douăzeci şi patru de bătrîni cădeau înaintea Celui ce şedea pe scaunul de domnie, şi se închinau Celui ce este viu în vecii vecilor, îşi aruncau cununile înaintea scaunului de domnie, şi ziceau:
Rev	4	11	„Vrednic eşti Doamne şi Dumnezeul nostru, să primeşti slava, cinstea şi puterea, căci Tu ai făcut toate lucrurile, şi prin voia Ta stau în fiinţă şi au fost făcute!“
------------------------Apocalipsa, capitolul 5
Rev	5	1	Apoi am văzut în mîna dreaptă a Celuice şedea pe scaunul de domnie o carte, scrisă pe dinlăuntru şi pe dinafară, pecetluită cu şapte peceţi.
Rev	5	2	Şi am văzut un înger puternic, care striga cu glas tare: „Cine este vrednic să deschidă cartea şi să-i rupă peceţile?“
Rev	5	3	Şi nu se găsea nimeni nici în cer, nici pe pămînt, nici supt pămînt, care să poată deschide cartea, nici să se uite în ea.
Rev	5	4	Şi am plîns mult, pentrucă nimeni nu fusese găsit vrednic să deschidă cartea şi să se uite în ea.
Rev	5	5	Şi unul din bătrîni mi-a zis: „Nu plînge: Iată că Leul din seminţia lui Iuda, Rădăcina lui David, a biruit ca să deschidă cartea, şi cele şapte peceţi ale ei.
Rev	5	6	Şi la mijloc, între scaunul de domnie şi cele patru făpturi vii, şi între bătrîni, am văzut stînd în picioare un Miel. Părea jungheat, şi avea şapte coarne şi şapte ochi, cari sînt cele şapte Duhuri ale lui Dumnezeu, trimese în tot pămîntul.
Rev	5	7	El a venit, şi a luat cartea din mîna dreaptă a Celuice şedea pe scaunul de domnie.
Rev	5	8	Cînd a luat cartea, cele patru făpturi vii şi cei douăzeci şi patru de bătrîni s’au aruncat la pămînt înaintea Mielului, avînd fiecare cîte o alăută şi potire de aur, pline cu tămîie, cari sînt rugăciunile sfinţilor.
Rev	5	9	Şi cîntau o cîntare nouă, şi ziceau: „Vrednic eşti tu să iei cartea şi să-i rupi peceţile: căci ai fost jungheat, şi ai răscumpărat pentru Dumnezeu, cu sîngele Tău, oameni din orice seminţie, de orice limbă, din orice norod şi de orice neam.
Rev	5	10	Ai făcut din ei o împărăţie şi preoţi pentru Dumnezeul nostru, şi ei vor împărăţi pe pămînt!“
Rev	5	11	M’am uitat, şi împrejurul scaunului de domnie, în jurul făpturilor vii şi în jurul bătrînilor am auzit glasul multor îngeri. Numărul lor era de zece mii de ori zece mii şi mii de mii.
Rev	5	12	Ei ziceau cu glas tare: „Vrednic este Mielul, care a fost jungheat, să primească puterea, bogăţia, înţelepciunea, tăria, cinstea, slava şi lauda!“
Rev	5	13	Şi pe toate făpturile, cari sînt în cer, pe pămînt, supt pămînt, pe mare, şi tot ce se află în aceste locuri, le-am auzit zicînd: „A Celui ce şade pe scaunul de domnie, şi a Mielului să fie lauda, cinstea, slava şi stăpînirea în vecii vecilor!“
Rev	5	14	Şi cele patru făpturi vii ziceau: „Amin!“Şi cei douăzeci şi patru de bătrîni s’au aruncat la pămînt, şi s’au închinat Celui ce este viu în vecii vecilor!
------------------------Apocalipsa, capitolul 6
Rev	6	1	Cînd a rupt Mielul cea dintîi din cele şapte peceţi, m’am uitat, şi am auzit pe una din cele patru făpturi vii zicînd cu un glas ca de tunet: „Vino şi vezi!“
Rev	6	2	M’am uitat, şi iată că s’a arătat un cal alb. Cel ce sta pe el, avea un arc; i s’a dat o cunună, şi a pornit biruitor, şi ca să biruiască.
Rev	6	3	Cînd a rupt Mielul a doua pecete, am auzit pe a doua făptură vie zicînd: „Vino şi vezi.“
Rev	6	4	Şi s’a arătat un alt cal, un cal roş. Cel ce sta pe el a primit puterea să ia pacea depe pămînt, pentru ca oamenii să se junghie unii pe alţii, şi i s’a dat o sabie mare.
Rev	6	5	Cînd a rupt Mielul pecetea a treia, am auzit pe a treia făptură vie zicînd: „Vino şi vezi!“ M’am uitat, şi iată că s’a arătat un cal negru. Cel ce sta pe el, avea în mînă o cumpănă.
Rev	6	6	Şi în mijlocul celor patru făpturi vii, am auzit un glas care zicea: „O măsură de grîu pentru un leu {Greceşte: dinar}. Trei măsuri de orz pentru un leu! Dar să nu vatămi untdelemnul şi vinul!“
Rev	6	7	Cînd a rupt Mielul pecetea a patra, am auzit glasul făpturii a patra zicînd: „Vino şi vezi!“
Rev	6	8	M’am uitat, şi iată că s’a arătat un cal gălbui. Cel ce sta pe el, se numea Moartea, şi împreună cu el venea după el Locuinţa morţilor. Li s’a dat putere peste a patra parte a pămîntului, ca să ucidă cu sabia, cu foamete, cu molimă şi cu fiarele pămîntului.
Rev	6	9	Cînd a rupt Mielul pecetea a cincea, am văzut supt altar sufletele celor ce fuseseră junghiaţi din pricina Cuvîntului lui Dumnezeu, şi din pricina mărturisirii, pe care o ţinuseră.
Rev	6	10	Ei strigau cu glas tare, şi ziceau: „Pînă cînd, Stăpîne, Tu, care eşti sfînt şi adevărat, zăboveşti să judeci şi să răzbuni sîngele nostru asupra locuitorilor pămîntului?“
Rev	6	11	Fiecăruia din ei i s’a dat o haină albă, şi li s’a spus să se mai odihnească puţină vreme, pînă se va împlini numărul tovarăşilor lor de slujbă şi al fraţilor lor, cari aveau să fie omorîţi ca şi ei.
Rev	6	12	Cînd a rupt Mielul pecetea a şasea, m’am uitat, şi iată că s’a făcut un mare cutremur de pămînt. Soarele s’a făcut negru ca un sac de păr, luna s’a făcut toată ca sîngele,
Rev	6	13	şi stelele au căzut din cer pe pămînt, cum cad smochinele verzi din pom, cînd este scuturat de un vînt puternic.
Rev	6	14	Cerul s’a strîns ca o carte de piele, pe care o faci sul. Şi toţi munţii şi toate ostroavele s’au mutat din locurile lor.
Rev	6	15	Împăraţii pămîntului, domnitorii, căpitanii oştilor, cei bogaţi şi cei puternici, toţi robii şi toţi oamenii slobozi s’au ascuns în peşteri şi în stîncile munţilor.
Rev	6	16	Şi ziceau munţilor şi stîncilor: „Cădeţi peste noi, şi ascundeţi-ne de Faţa Celui ce şade pe scaunul de domnie şi de mînia Mielului;
Rev	6	17	căci a venit ziua cea mare a mîniei Lui, şi cine poate sta în picioare?“
------------------------Apocalipsa, capitolul 7
Rev	7	1	După aceea am văzut patru îngeri, cari stăteau în picioare în cele patru colţuri ale pămîntului. Ei ţineau cele patru vînturi ale pămîntului, ca să nu sufle vînt pe pămînt, nici pe mare, nici peste vreun copac.
Rev	7	2	Şi am văzut un alt înger, care se suia dinspre răsăritul soarelui, şi care avea pecetea Dumnezeului celui viu. El a strigat cu glas tare la cei patru îngeri, cărora le fusese dat să vatăme pămîntul şi marea,
Rev	7	3	zicînd: „Nu vătămaţi pămîntul, nici marea, nici copacii, pînă nu vom pune pecetea pe fruntea slujitorilor Dumnezeului nostru!“
Rev	7	4	Şi am auzit numărul celor ce fuseseră pecetluiţi: o sută patru zeci şi patru de mii, din toate seminţiile fiilor lui Israel.
Rev	7	5	Din seminţia lui Iuda, douăsprezece mii erau pecetluiţi; din seminţia lui Ruben, douăsprezece mii; din seminţia lui Gad, douăsprezece mii;
Rev	7	6	din seminţia lui Aşer, douăsprezece mii; din seminţia lui Neftali, douăsprezece mii; din seminţia lui Manase, douăsprezece mii;
Rev	7	7	din seminţia lui Simeon, douăsprezece mii; din seminţia lui Levi, douăsprezece mii; din seminţia lui Isahar, douăsprezece mii;
Rev	7	8	din seminţia lui Zabulon, douăsprezece mii; din seminţia lui Iosif, douăsprezece mii; din seminţia lui Beniamin, douăsprezece mii, au fost pecetluiţi.
Rev	7	9	După aceea m-am uitat, şi iată că era o mare gloată, pe care nu putea s’o numere nimeni, din orice neam, din orice seminţie, din orice norod şi de orice limbă, care stătea în picioare înaintea scaunului de domnie şi înaintea Mielului, îmbrăcaţi în haine albe, cu ramuri de finic în mîni;
Rev	7	10	şi strigau cu glas tare, şi ziceau: „Mîntuirea este a Dumnezeului nostru, care şade pe scaunul de domnie, şi a Mielului!“
Rev	7	11	Şi toţi îngerii stăteau împrejurul scaunului de domnie, împrejurul bătrînilor şi împrejurul celor patru făpturi vii. Şi s’au aruncat cu feţele la pămînt în faţa scaunului de domnie, şi s’au închinat lui Dumnezeu,
Rev	7	12	şi au zis: „Amin.“ „A Dumnezeului nostru, să fie lauda, slava, înţelepciunea, mulţămirile, cinstea, puterea şi tăria, în vecii vecilor! Amin.“
Rev	7	13	Şi unul din bătrîni a luat cuvîntul, şi mi-a zis: „Aceştia, cari sînt îmbrăcaţi în haine albe, cine sînt oare? Şi de unde au venit?“
Rev	7	14	„Doamne“, i-am răspuns eu, „Tu ştii“. Şi el mi-a zis: „Aceştia vin din necazul cel mare; ei şi-au spălat hainele, şi le-au albit în sîngele Mielului.
Rev	7	15	Pentru aceasta stau ei înaintea scaunului de domnie al lui Dumnezeu, şi-I slujesc zi şi noapte în Templul Lui. Cel ce şade pe scaunul de domnie, îşi va întinde peste ei cortul Lui.
Rev	7	16	Nu le va mai fi foame, nu le va mai fi sete; nu-i va mai dogori nici soarele, nici vreo altă arşiţă.
Rev	7	17	Căci Mielul, care stă în mijlocul scaunului de domnie, va fi Păstorul lor, îi va duce la izvoarele apelor vieţii, şi Dumnezeu va şterge orice lacrimă din ochii lor.“
------------------------Apocalipsa, capitolul 8
Rev	8	1	Cînd a rupt Mielul pecetea a şaptea, s’a făcut în cer o tăcere de aproape o jumătate de ceas.
Rev	8	2	Şi am văzut pe cei şapte îngeri, cari stau înaintea lui Dumnezeu; şi li s’au dat şapte trîmbiţe.
Rev	8	3	Apoi a venit un alt înger, care s’a oprit în faţa altarului, cu o cădelniţă de aur. I s’a dat tămîie multă, ca s’o aducă, împreună cu rugăciunile tuturor sfinţilor, pe altarul de aur, care este înaintea scaunului de domnie.
Rev	8	4	Fumul de tămîie s’a ridicat din mîna îngerului înaintea lui Dumnezeu, împreună cu rugăciunile sfinţilor.
Rev	8	5	Apoi îngerul a luat cădelniţa, a umplut-o din focul de pe altar, şi l-a aruncat pe pămînt. Şi s’au stîrnit tunete, glasuri, fulgere şi un cutremur de pămînt.
Rev	8	6	Şi cei şapte îngeri, cari aveau cele şapte trîmbiţe, s’au pregătit să sune din ele.
Rev	8	7	Îngerul dintîi a sunat din trîmbiţă. Şi a venit grindină şi foc amestecat cu sînge, cari au fost aruncate pe pămînt: şi a treia parte a pămîntului a fost ars, şi a treia parte din copaci au fost arşi, şi toată iarba verde a fost arsă.
Rev	8	8	Al doilea înger a sunat din trîmbiţă. Şi ceva ca un munte mare de foc aprins a fost aruncat în mare; şi a treia parte din mare s’a făcut sînge;
Rev	8	9	şi a treia parte din făpturile, cari erau în mare şi aveau viaţă, au murit; şi a treia parte din corăbii au pierit.
Rev	8	10	Al treilea înger a sunat din trîmbiţă. Şi a căzut din cer o stea mare, care ardea ca o făclie; a căzut peste a treia parte din rîuri şi peste izvoarele apelor.
Rev	8	11	Steaua se chema „Pelin“; şi a treia parte din ape s’au prefăcut în pelin. Şi mulţi oameni au murit din pricina apelor, pentrucă fuseseră făcute amare.
Rev	8	12	Al patrulea înger a sunat din trîmbiţă. Şi a fost lovită a treia parte din soare, şi a treia parte din lună, şi a treia parte din stele, pentruca a treia parte din ele să fie întunecată, ziua să-şi piardă a treia parte din lumina ei, şi noaptea de asemenea.
Rev	8	13	M’am uitat, şi am auzit un vultur, care zbura prin mijlocul cerului, şi zicea cu glas tare: „Vai, vai, vai de locuitorii pămîntului, din pricina celorlalte sunete de trîmbiţă ale celor trei îngeri, cari au să mai sune.“
------------------------Apocalipsa, capitolul 9
Rev	9	1	Îngerul al cincelea a sunat din trîmbiţă. Şi am văzut o stea care căzuse din cer pe pămînt. I s’a dat cheia fîntînii Adîncului,
Rev	9	2	şi a deschis fîntîna Adîncului. Din fîntînă s’a ridicat un fum, ca fumul unui cuptor mare. Şi soarele şi văzduhul s’au întunecat de fumul fîntînii.
Rev	9	3	Din fum au ieşit nişte lăcuste pe pămînt. Şi li s’a dat o putere, ca puterea pe care o au scorpiile pămîntului.
Rev	9	4	Li s’a zis să nu vatăme iarba pămîntului, nici vreo verdeaţă, nici vreun copac, ci numai pe oamenii, cari n’aveau pe frunte pecetea lui Dumnezeu.
Rev	9	5	Li s’a dat putere nu să-i omoare, ci să-i chinuiască cinci luni; şi chinul lor era cum e chinul scorpiei, cînd înţeapă pe un om.
Rev	9	6	În acele zile, oamenii vor căuta moartea, şi n’o vor găsi; vor dori să moară, şi moartea va fugi de ei.
Rev	9	7	Lăcustele acelea semănau cu nişte cai pregătiţi de luptă. Pe capete aveau un fel de cununi, cari păreau de aur. Feţele lor semănau cu nişte feţe de oameni.
Rev	9	8	Aveau părul ca părul de femeie, şi dinţii lor erau ca dinţii de lei.
Rev	9	9	Aveau nişte platoşe ca nişte platoşe de fer; şi vuietul, pe care-l făceau aripile lor, era ca vuietul unor care trase de mulţi cai, cari se aruncă la luptă.
Rev	9	10	Aveau nişte cozi ca de scorpii, cu bolduri. Şi în cozile lor stătea puterea, pe care o aveau ca să vatăme pe oameni cinci luni.
Rev	9	11	Peste ele aveau ca împărat pe îngerul Adîncului, care pe evreieşte se cheamă Abadon iar pe greceşte Apolion.
Rev	9	12	Cea dintîi nenorocire a trecut. Iată că mai vin încă două nenorociri după ea.
Rev	9	13	Îngerul al şaselea a sunat din trîmbiţă. Şi am auzit un glas din cele patru coarne ale altarului de aur, care este înaintea lui Dumnezeu,
Rev	9	14	şi zicînd îngerului al şaselea, care avea trîmbiţa: „Desleagă pe cei patru îngeri, cari sînt legaţi la rîul cel mare Eufrat!“
Rev	9	15	Şi cei patru îngeri, cari stăteau gata pentru ceasul, ziua, luna şi anul acela, au fost deslegaţi, ca să omoare a treia parte din oameni.
Rev	9	16	Oştirea lor era în număr de douăzeci de mii de ori zece mii de călăreţi; le-am auzit numărul.
Rev	9	17	Şi iată cum mi s’au arătat în vedenie caii şi călăreţii: aveau platoşe ca focul, iacintul şi pucioasa. Capetele cailor erau ca nişte capete de lei, şi din gurile lor ieşea foc, fum şi pucioasă.
Rev	9	18	A treia parte din oameni au fost ucişi de aceste trei urgii: de focul, de fumul şi de pucioasa, cari ieşeau din gurile lor.
Rev	9	19	Căci puterea cailor stătea în gurile şi în cozile lor. Cozile lor erau ca nişte şerpi cu capete, şi cu ele vătămau.
Rev	9	20	Ceilalţi oameni, cari n’au fost ucişi de aceste urgii, nu s’au pocăit de faptele mînilor lor, ca să nu se închine dracilor şi idolilor de aur, de argint, de aramă, de piatră şi de lemn, cari nu pot nici să vadă, nici să audă, nici să umble.
Rev	9	21	Şi nu s’au pocăit de uciderile lor, nici de vrăjitoriile lor, nici de curvia lor, nici de furtişagurile lor.
------------------------Apocalipsa, capitolul 10
Rev	10	1	Apoi am văzut un alt înger puternic, care se pogora din cer, învăluit într’un nor. Deasupra capului lui era curcubeul; faţa lui era ca soarele, şi picioarele lui erau ca nişte stîlpi de foc.
Rev	10	2	În mînă ţinea o cărticică deschisă. A pus piciorul drept pe mare, şi piciorul stîng pe pămînt,
Rev	10	3	şi a strigat cu glas tare, cum răcneşte un leu. Cînd a strigat el, cele şapte tunete au făcut să se audă glasurile lor.
Rev	10	4	Şi cînd au făcut cele şapte tunete să se audă glasurile lor, eram gata să mă apuc să scriu; şi am auzit din cer un glas, care zicea: „Pecetluieşte ce au spus cele şapte tunete, şi nu scrie ce au spus!“
Rev	10	5	Şi îngerul, pe care-l văzusem stînd în picioare pe mare şi pe pămînt, şi-a ridicat mîna dreaptă spre cer,
Rev	10	6	şi a jurat pe Cel ce este viu în vecii vecilor, care a făcut cerul şi lucrurile din el, pămîntul şi lucrurile de pe el, marea şi lucrurile din ea, că nu va mai fi nicio zăbavă,
Rev	10	7	ci că în zilele în cari îngerul al şaptelea va suna din trîmbiţa lui, se va sfîrşi taina lui Dumnezeu, după vestea bună vestită de El robilor Săi proorocilor.
Rev	10	8	Şi glasul, pe care-l auzisem din cer, mi-a vorbit din nou, şi mi-a zis: „Du-te de ia cărticica deschisă din mîna îngerului, care stă în picioare pe mare şi pe pămînt!“
Rev	10	9	M’am dus la înger, şi i-am cerut să-mi dea cărticica. „Ia-o“, mi-a zis el, „şi mănîncă-o; ea îţi va amărî pîntecele, dar în gura ta va fi dulce ca mierea.“
Rev	10	10	Am luat cărticica din mîna îngerului, şi am mîncat-o: în gura mea a fost dulce ca mierea; dar, după ce am mîncat-o, mi s’a umplut pîntecele de amărăciune.
Rev	10	11	Apoi mi-au zis: „Trebuie să prooroceşti din nou cu privire la multe noroade, neamuri, limbi şi împăraţi.“
------------------------Apocalipsa, capitolul 11
Rev	11	1	Apoi mi s’a dat o trestie asemenea unei prăjini, şi mi s’a zis: „Scoală-te şi măsoară Templul lui Dumnezeu, altarul şi pe cei ce se închină în el.
Rev	11	2	Dar curtea de afară a Templului lasă-o la o parte nemăsurată; căci a fost dată Neamurilor, cari vor călca în picioare sfînta cetate patruzeci şi două de luni.
Rev	11	3	Voi da celor doi marturi ai mei să proorocească, îmbrăcaţi în saci, o mie două sute şase zeci de zile.
Rev	11	4	Aceştia sînt cei doi măslini şi cele două sfeşnice, cari stau înaintea Domnului pămîntului.
Rev	11	5	Dacă umblă cineva să le facă rău, le iese din gură un foc, care mistuie pe vrăjmaşii lor; şi dacă vrea cineva să le facă rău, trebuie să piară în felul acesta.
Rev	11	6	Ei au putere să închidă cerul, ca să nu cadă ploaie în zilele proorociei lor; şi au putere să prefacă apele în sînge, şi să lovească pămîntul cu orice fel de urgie, oridecîteori vor voi.
Rev	11	7	Cînd îşi vor isprăvi mărturisirea lor, fiara, care se ridică din Adînc, va face război cu ei, îi va birui şi-i va omorî.
Rev	11	8	Şi trupurile lor moarte vor zăcea în piaţa cetăţii celei mari, care, în înţeles duhovnicesc, se cheamă „Sodoma“ şi „Egipt“, unde a fost răstignit şi Domnul lor.
Rev	11	9	Şi oameni din orice norod, din orice seminţie, de orice limbă şi de orice neam, vor sta trei zile şi jumătate, şi vor privi trupurile lor moarte, şi nu vor da voie ca trupurile lor moarte să fie puse în mormînt.
Rev	11	10	Şi locuitorii de pe pămînt se vor bucura şi se vor veseli de ei; şi îşi vor trimete daruri unii altora, pentrucă aceşti doi prooroci chinuiseră pe locuitorii pămîntului.
Rev	11	11	Dar după cele trei zile şi jumătate, duhul de viaţă dela Dumnezeu a intrat în ei, şi s’au ridicat în picioare, şi o mare frică a apucat pe ceice i-au văzut.
Rev	11	12	Şi au auzit din cer un glas tare, care le zicea: „Suiţi-vă aici!“ Şi s’au suit într’un nor spre cer; iar vrăjmaşii lor i-au văzut.
Rev	11	13	În clipa aceea s’a făcut un mare cutremur de pămînt, şi s’a prăbuşit a zecea parte din cetate. Şapte mii de oameni au fost ucişi în cutremurul acesta de pămînt. Şi cei rămaşi, s’au îngrozit şi au dat slavă Dumnezeului cerului.
Rev	11	14	A doua nenorocire a trecut. Iată că a treia nenorocire vine curînd.
Rev	11	15	Îngerul, al şaptelea a sunat din trîmbiţă. Şi în cer s’au auzit glasuri puternice, cari ziceau: „Împărăţia lumii a trecut în mînile Domnului nostru şi ale Hristosului Său. Şi El va împărăţi în vecii vecilor.“
Rev	11	16	Şi cei douăzeci şi patru de bătrîni, cari stăteau înaintea lui Dumnezeu pe scaunele lor de domnie, s’au aruncat cu feţele la pămînt, şi s’au închinat lui Dumnezeu,
Rev	11	17	şi au zis: „Îţi mulţămim Doamne, Dumnezeule, Atotputernice, care eşti şi care erai şi care vii, că ai pus mîna pe puterea Ta cea mare, şi ai început să împărăţeşti.
Rev	11	18	Neamurile se mîniaseră, dar a venit mînia Ta; a venit vremea să judeci pe cei morţi, să răsplăteşti pe robii Tăi prooroci, pe sfinţi şi pe cei ce se tem de Numele Tău, mici şi mari, şi să prăpădeşti pe cei ce prăpădesc pămîntul!“
Rev	11	19	Şi Templul lui Dumnezeu, care este în cer, a fost deschis: şi s’a văzut chivotul legămîntului Său, în Templul Său. Şi au fost fulgere, glasuri, tunete, un cutremur de pămînt, şi o grindină mare.
------------------------Apocalipsa, capitolul 12
Rev	12	1	În cer s’a arătat un semn mare: o femeie învăluită în soare, cu luna supt picioare, şi cu o cunună de douăsprezece stele pe cap.
Rev	12	2	Ea era însărcinată, ţipa în durerile naşterii, şi avea un mare chin ca să nască.
Rev	12	3	În cer s’a mai arătat un alt semn: iată, s’a văzut un mare balaur roş, cu şapte capete, zece coarne, şi şapte cununi împărăteşti pe capete.
Rev	12	4	Cu coada trăgea după el a treia parte din stelele cerului, şi le arunca pe pămînt.Balaurul a stătut înaintea femeii, care sta să nască, pentruca să-i mănînce copilul, cînd îl va naşte.
Rev	12	5	Ea a născut un fiu, un copil de parte bărbătească. El are să cîrmuiască toate neamurile cu un toiag de fer. Copilul a fost răpit la Dumnezeu şi la scaunul Lui de domnie.
Rev	12	6	Şi femeia a fugit în pustie, într’un loc pregătit de Dumnezeu, ca să fie hrănită acolo o mie două sute şase zeci de zile.
Rev	12	7	Şi în cer s’a făcut un război. Mihail şi îngerii lui s’au luptat cu balaurul. Şi balaurul cu îngerii lui s’au luptat şi ei,
Rev	12	8	dar n’au putut birui; şi locul lor nu li s’a mai găsit în cer.
Rev	12	9	Şi balaurul cel mare, şarpele cel vechi, numit Diavolul şi Satana, acela care înşeală întreaga lume, a fost aruncat pe pămînt; şi împreună cu el au fost aruncaţi şi îngerii lui.
Rev	12	10	Şi am auzit în cer un glas tare, care zicea: „Acum a venit mîntuirea, puterea şi împărăţia Dumnezeului nostru, şi stăpînirea Hristosului Lui; pentrucă pîrîşul fraţilor noştri, care zi şi noaptea îi pîra înaintea Dumnezeului nostru, a fost aruncat jos.
Rev	12	11	Ei l-au biruit, prin sîngele Mielului şi prin cuvîntul mărturisirii lor, şi nu şi-au iubit viaţa chiar pînăla moarte.
Rev	12	12	De aceea bucuraţi-vă, ceruri, şi voi cari locuiţi în ceruri! Vai de voi, pămînt şi mare! Căci diavolul s’a pogorît la voi, cuprins de o mînie mare, fiindcă ştie că are puţină vreme.
Rev	12	13	Cînd s’a văzut balaurul aruncat pe pămînt, a început să urmărească pe femeia, care născuse copilul de parte bărbătească.
Rev	12	14	Şi cele două aripi ale vulturului celui mare au fost date femeii, ca să zboare cu ele în pustie, în locul ei unde este hrănită o vreme, vremi, şi jumătatea unei vremei, departe de faţa şarpelui.
Rev	12	15	Atunci şarpele a aruncat din gură apă, ca un rîu, după femeie, ca s’o ia rîul.
Rev	12	16	Dar pămîntul a dat ajutor femeii. Pămîntul şi-a deschis gura, şi a înghiţit rîul, pe care-l aruncase balaurul din gură.
Rev	12	17	Şi balaurul, mîniat pe femeie, s’a dus să facă război cu rămăşiţa seminţei ei, cari păzesc poruncile lui Dumnezeu, şi ţin mărturia lui Isus Hristos.
------------------------Apocalipsa, capitolul 13
Rev	13	1	Apoi am stătut pe nisipul mării. Şi am văzut ridicîndu-se din mare o fiară cu zece coarne şi şapte capete; pe coarne avea zece cununi împărăteşti, şi pe capete avea nume de hulă.
Rev	13	2	Fiara, pe care am văzut-o, semăna cu un leopard; avea labe ca de urs, şi gură ca o gură de leu. Balaurul i-a dat puterea lui, scaunul lui de domnie şi o stăpînire mare.
Rev	13	3	Unul din capetele ei părea rănit de moarte; dar rana de moarte fusese vindecată. Şi tot pămîntul se mira după fiară.
Rev	13	4	Şi au început să se închine balaurului, pentrucă dăduse puterea lui fiarei. Şi au început să se închine fiarei, zicînd: „Cine se poate asemăna cu fiara, şi cine se poate lupta cu ea?“
Rev	13	5	I s’a dat o gură, care rostea vorbe mari şi hule. Şi i s’a dat putere să lucreze patruzeci şi două de luni.
Rev	13	6	Ea şi-a deschis gura, şi a început să rostească hule împotriva lui Dumnezeu, să-I hulească Numele, cortul şi pe ceice locuiesc în cer.
Rev	13	7	I s’a dat să facă război cu sfinţii, şi să-i biruiască. Şi i s’a dat stăpînire peste orice seminţie, peste orice norod, peste orice limbă şi peste orice neam.
Rev	13	8	Şi toţi locuitorii pămîntului i se vor închina, toţi aceia al căror nume n’a fost scris, dela întemeierea lumii, în cartea vieţii Mielului, care a fost jungheat.
Rev	13	9	Cine are urechi, să audă!
Rev	13	10	Cine duce pe alţii în robie, va merge şi el în robie. Cine ucide cu sabia, trebuie să fie ucis cu sabie. Aici este răbdarea şi credinţa sfinţilor.
Rev	13	11	Apoi am văzut ridicîndu-se din pămînt o altă fiară, care avea două coarne ca ale unui miel, şi vorbea ca un balaur.
Rev	13	12	Ea lucra cu toată puterea fiarei dintîi înaintea ei; şi făcea ca pămîntul şi locuitorii lui să se închine fiarei dintîi, a cărei rană de moarte fusese vindecată.
Rev	13	13	Săvîrşea semne mari, pînă acolo că făcea chiar să se pogoare foc din cer pe pămînt, în faţa oamenilor.
Rev	13	14	Şi amăgea pe locuitorii pămîntului prin semnele, pe cari i se dăduse să le facă în faţa fiarei. Ea a zis locuitorilor pămîntului să facă o icoană fiarei, care avea rana de sabie şi trăia.
Rev	13	15	I s’a dat putere să dea suflare icoanei fiarei, ca icoana fiarei să vorbească, şi să facă să fie omorîţi toţi cei ce nu se vor închina icoanei fiarei.
Rev	13	16	Şi a făcut ca toţi: mici şi mari, bogaţi şi săraci, slobozi şi robi, să primească un semn pe mîna dreaptă sau pe frunte,
Rev	13	17	şi nimeni să nu poată cumpăra sau vinde, fără să aibă semnul acesta, adică numele fiarei, sau numărul numelui ei.
Rev	13	18	Aici e înţelepciunea. Cine are pricepere, să socotească numărul fiarei. Căci este un număr de om. Şi numărul ei este: şase sute şase zeci şi şase.
------------------------Apocalipsa, capitolul 14
Rev	14	1	Apoi m’am uitat, şi iată că Mielul stătea pe muntele Sionului; şi împreună cu El stăteau o sută patruzeci şi patru de mii, cari aveau scris pe frunte Numele Său şi Numele Tatălui Său.
Rev	14	2	Şi am auzit venind din cer un glas ca un vuiet de ape mari, ca vuietul unui tunet puternic; şi glasul, pe care l-am auzit, era ca al celorce cîntă cu alăuta, şi cîntau din alăutele lor.
Rev	14	3	Cîntau o cîntare nouă înaintea scaunului de domnie, înaintea celor patru făpturi vii şi înaintea bătrînilor. Şi nimeni nu putea să înveţe cîntarea, afară de cei o sută patruzeci şi patru de mii, cari fuseseră răscumpăraţi de pe pămînt.
Rev	14	4	Ei nu s’au întinat cu femei, căci sînt verguri şi urmează pe Miel oriunde merge El. Au fost răscumpăraţi dintre oameni, ca cel dintîi rod pentru Dumnezeu şi pentru Miel.
Rev	14	5	Şi în gura lor nu s’a găsit minciună, căci sînt fără vină înaintea scaunului de domnie al lui Dumnezeu.
Rev	14	6	Şi am văzut un alt înger care sbura prin mijlocul cerului, cu o Evanghelie vecinică, pentruca s’o vestească locuitorilor pămîntului, oricărui neam, oricărei seminţii, oricărei limbi şi ori cărui norod.
Rev	14	7	El zicea cu glas tare: „Temeţi-vă de Dumnezeu, şi daţi-I slavă, căci a venit ceasul judecăţii Lui; şi închinaţi-vă Celui ce a făcut cerul şi pămîntul, marea şi izvoarele apelor!“
Rev	14	8	Apoi a urmat un alt înger, al doilea, şi a zis: „A căzut, a căzut Babilonul, cetatea cea mare, care a adăpat toate neamurile din vinul mîniei curviei ei!“
Rev	14	9	Apoi a urmat un alt înger, al treilea, şi a zis cu glas tare: „Dacă se închină cineva fiarei şi icoanei ei, şi primeşte semnul ei pe frunte sau pe mînă,
Rev	14	10	va bea şi el din vinul mîniei lui Dumnezeu, turnat neamestecat în paharul mîniei Lui; şi va fi chinuit în foc şi în pucioasă, înaintea sfinţilor îngeri şi înaintea Mielului.
Rev	14	11	Şi fumul chinului lor se suie în sus în vecii vecilor. Şi nici ziua, nici noaptea n’au odihnă cei ce se închină fiarei şi icoanei ei, şi oricine primeşte semnul numelui ei!
Rev	14	12	Aici este răbdarea sfinţilor, cari păzesc poruncile lui Dumnezeu şi credinţa lui Isus.
Rev	14	13	Şi am auzit un glas din cer, care zicea: „Scrie: Ferice de acum încolo de morţii, cari mor în Domnul!“ – „Da“, zice Duhul; „ei se vor odihni de ostenelile lor, căci faptele lor îi urmează!“
Rev	14	14	Apoi m’am uitat, şi iată un nor alb; şi pe nor şedea cineva care semăna cu un fiu al omului; pe cap avea o cunună de aur; iar în mînă, o secere ascuţită.
Rev	14	15	Şi un alt înger a ieşit din Templu, şi striga cu glas tare Celuice şedea pe nor: „Pune secerea Ta şi seceră: pentrucă a venit ceasul să seceri, şi secerişul pămîntului este copt.“
Rev	14	16	Atunci Celce şedea pe nor, Şi-a aruncat secerea pe pămînt. Şi pămîntul a fost secerat.
Rev	14	17	Şi din Templul, care este în cer, a ieşit un alt înger, care avea şi el un cosor ascuţit.
Rev	14	18	Şi un alt înger, care avea stăpînire asupra focului, a ieşit din altar, şi a strigat cu glas tare către cel ce avea cosorul cel ascuţit: „Pune cosorul tău cel ascuţit, şi culege strugurii viei pămîntului, căci strugurii ei sînt copţi.“
Rev	14	19	Şi îngerul şi-a aruncat cosorul pe pămînt, a cules via pămîntului, şi a aruncat strugurii în teascul cel mare al mîniei lui Dumnezeu.
Rev	14	20	Şi teascul a fost călcat în picioare afară din cetate; şi din teasc a ieşit sînge, pînă la zăbalele cailor, pe o întindere de o mie şase sute de stadii.
------------------------Apocalipsa, capitolul 15
Rev	15	1	Apoi am văzut în cer un alt semn mare şi minunat: şapte îngeri, cari aveau şapte urgii, cele din urmă, căci cu ele s’a isprăvit mînia lui Dumnezeu.
Rev	15	2	Şi am văzut ca o mare de sticlă amestecată cu foc; şi pe marea de sticlă, cu alăutele lui Dumnezeu în mînă, stăteau biruitorii fiarei, ai icoanei ei, şi ai numărului numelui ei.
Rev	15	3	Ei cîntau cîntarea lui Moise, robul lui Dumnezeu, şi cîntarea Mielului. Şi ziceau: „Mari şi minunate sînt lucrările tale, Doamne Dumnezeule, Atotputernice! Drepte şi adevărate sînt căile Tale, Împărate al Neamurilor!
Rev	15	4	Cine nu se va teme, Doamne, şi cine nu va slăvi Numele Tău? Căci numai Tu eşti Sfînt, şi toate Neamurile vor veni şi se vor închina înaintea Ta, pentrucă judecăţile Tale au fost arătate!“
Rev	15	5	După aceea, am văzut deschizîndu-se în cer Templul cortului mărturiei.
Rev	15	6	Şi din Templu au ieşit cei şapte îngeri, cari ţineau cele şapte urgii. Erau îmbrăcaţi în in curat, strălucitor, şi erau încinşi împrejurul pieptului cu brîie de aur.
Rev	15	7	Şi una din cele patru făpturi vii a dat celor şapte îngeri şapte potire de aur, pline de mînia lui Dumnezeu, care este viu în vecii vecilor.
Rev	15	8	Şi Templul s’a umplut de fum, din slava lui Dumnezeu şi a puterii Lui. Şi nimeni nu putea să intre în Templu, pînă se vor sfîrşi cele şapte urgii ale celor şapte îngeri.
------------------------Apocalipsa, capitolul 16
Rev	16	1	Şi am auzit un glas tare, care venea din Templu, şi care zicea celor şapte îngeri: „Duceţi-vă, şi vărsaţi pe pămînt cele şapte potire ale mîniei lui Dumnezeu!“
Rev	16	2	Cel dintîi s’a dus şi a vărsat potirul lui pe pămînt. Şi o rană rea şi dureroasă a lovit pe oamenii, cari aveau semnul fiarei şi cari se închinau icoanei ei.
Rev	16	3	Al doilea a vărsat potirul lui în mare. Şi marea s’a făcut sînge, ca sîngele unui om mort. Şi a murit orice făptură vie, chiar şi tot ce era în mare.
Rev	16	4	Al treilea a vărsat potirul lui în rîuri şi în izvoarele apelor. Şi apele s’au făcut sînge.
Rev	16	5	Şi am auzit pe îngerul apelor zicînd: „Drept eşti Tu, Doamne, care eşti şi care erai! Tu eşti Sfînt, pentrucă ai judecat în felul acesta.
Rev	16	6	Fiindcă aceştia au vărsat sîngele sfinţilor şi al proorocilor, le-ai dat şi Tu să bea sînge. Şi sînt vrednici.“
Rev	16	7	Şi am auzit altarul zicînd: „Da, Doamne Dumnezeule, Atotputernice, adevărate şi drepte sînt judecăţile Tale!“
Rev	16	8	Al patrulea a vărsat potirul lui peste soare. Şi soarelui i s’a dat să dogorească pe oameni cu focul lui.
Rev	16	9	Şi oamenii au fost dogoriţi de o arşiţă mare, şi au hulit Numele Dumnezeului care are stăpînire peste aceste urgii, şi nu s’au pocăit ca să-I dea slavă.
Rev	16	10	Al cincilea a vărsat potirul lui peste scaunul de domnie al fiarei. Şi împărăţia fiarei a fost acoperită de întunerec. Oamenii îşi muşcau limbile de durere.
Rev	16	11	Şi au hulit pe Dumnezeul cerului, din pricina durerilor lor şi din pricina rănilor lor rele, şi nu s’au pocăit de faptele lor.
Rev	16	12	Al şaselea a vărsat potirul lui peste rîul cel mare, Eufrat. Şi apa lui a secat, ca să fie pregătită calea împăraţilor, cari au să vină din Răsărit.
Rev	16	13	Apoi am văzut ieşind din gura balaurului, şi din gura fiarei, şi din gura proorocului mincinos trei duhuri necurate, cari semănau cu nişte broaşte.
Rev	16	14	Acestea sînt duhuri de draci, cari fac semne nemaipomenite, şi cari se duc la împăraţii pămîntului întreg, ca să-i strîngă pentru războiul zilei celei mari a Dumnezeului Celui Atotputernic. –
Rev	16	15	„Iată, Eu vin ca un hoţ. Ferice de celce veghează şi îşi păzeşte hainele, ca să nu umble gol şi să i se vadă ruşinea!“ –
Rev	16	16	Duhurile cele rele i-au strîns în locul care pe evreieşte se cheamă Armaghedon.
Rev	16	17	Al şaptelea a vărsat potirul lui în văzduh. Şi din Templu, din scaunul de domnie, a ieşit un glas tare, care zicea: „S’a isprăvit!“
Rev	16	18	Şi au urmat fulgere, glasuri, tunete, şi s’a făcut un mare cutremur de pămînt, aşa de tare, cum, de cînd este omul pe pămînt, n’a fost un cutremur aşa de mare.
Rev	16	19	Cetatea cea mare a fost împărţită în trei părţi, şi cetăţile Neamurilor s’au prăbuşit. Şi Dumnezeu Şi-a adus aminte de Babilonul cel mare, ca să-i dea potirul de vin al furiei mîniei Lui.
Rev	16	20	Toate ostroavele au fugit, şi munţii nu s’au mai găsit.
Rev	16	21	O grindină mare, ale cărei boabe cîntăreau aproape un talant, a căzut din cer peste oameni. Şi oamenii au hulit pe Dumnezeu din pricina urgiei grindinii, pentrucă această urgie era foarte mare.
------------------------Apocalipsa, capitolul 17
Rev	17	1	Apoi unul din cei şapte îngeri, cari ţineau cele şapte potire, a venit de a vorbit cu mine, şi mi-a zis: „Vino să-ţi arăt judecata curvei celei mari, care şade pe ape mari.
Rev	17	2	Cu ea au curvit împăraţii pămîntului; şi locuitorii pămîntului s’au îmbătat de vinul curviei ei!“
Rev	17	3	Şi m’a dus, în Duhul, într’o pustie. Şi am văzut o femeie, şezînd pe o fiară de coloare stacojie, plină cu nume de hulă, şi avea şapte capete şi zece coarne.
Rev	17	4	Femeia aceasta era îmbrăcată cu purpură şi stacojiu; era împodobită cu aur, cu pietre scumpe şi cu mărgăritare. Ţinea în mînă un potir de aur, plin de spurcăciuni şi de necurăţiile curviei ei.
Rev	17	5	Pe frunte purta scris un nume, o taină: „Babilonul cel mare, mama curvelor şi spurcăciunilor pămîntului.“
Rev	17	6	Şi am văzut pe femeia aceasta, îmbătată de sîngele sfinţilor şi de sîngele mucenicilor lui Isus. Cînd am văzut-o, m’am mirat minune mare.
Rev	17	7	Şi îngerul mi-a zis: „De ce te miri?“ Îţi voi spune taina acestei femei şi a fiarei care o poartă, şi care are cele şapte capete şi cele zece coarne.
Rev	17	8	Fiara, pe care ai văzut-o, era, şi nu mai este. Ea are să se ridice din Adînc, şi are să se ducă la perzare. Şi locuitorii pămîntului, ale căror nume n’au fost scrise dela întemeierea lumii în cartea vieţii, se vor mira cînd vor vedea că fiara era, nu mai este, şi va veni. –
Rev	17	9	Aici este mintea plină de înţelepciune. – Cele şapte capete sînt şapte munţi, pe cari şade femeia.
Rev	17	10	Sînt şi şapte împăraţi: cinci au căzut, unul este, celalt n’a venit încă, şi cînd va veni, el va rămînea puţină vreme.
Rev	17	11	Şi fiara, care era, şi nu mai este, ea însăş este al optulea împărat: este din numărul celor şapte, şi merge la perzare.
Rev	17	12	Cele zece coarne, pe cari le-ai văzut, sînt zece împăraţi, cari n’au primit încă împărăţia, ci vor primi putere împărătească timp de un ceas împreună cu fiara.
Rev	17	13	Toţi au acelaş gînd, şi dau fiarei puterea şi stăpînirea lor.
Rev	17	14	Ei se vor război cu Mielul; dar Mielul îi va birui, pentrucă El este Domnul domnilor şi Împăratul împăraţilor. Şi cei chemaţi, aleşi şi credincioşi, cari sînt cu El, de asemenea îi vor birui.
Rev	17	15	Apoi mi-a zis: „Apele, pe cari le-ai văzut, pe cari şade curva, sînt noroade, gloate, neamuri şi limbi.
Rev	17	16	Cele zece coarne, pe cari le-ai văzut, şi fiara, vor urî pe curvă, o vor pustii, şi o vor lăsa goală. Carnea i-o vor mînca, şi o vor arde cu foc.
Rev	17	17	Căci Dumnezeu le-a pus în inimă să-I aducă la îndeplinire planul Lui: să se învoiască pe deplin şi să dea fiarei stăpînirea lor împărătească, pînă se vor îndeplini cuvintele lui Dumnezeu.
Rev	17	18	Şi femeia, pe care ai văzut-o, este cetatea cea mare, care are stăpînire peste împăraţii pămîntului.“
------------------------Apocalipsa, capitolul 18
Rev	18	1	După aceea, am văzut pogorîndu-se din cer un alt înger, care avea o mare putere; şi pămîntul s’a luminat de slava lui.
Rev	18	2	El a strigat cu glas tare, şi a zis: „A căzut, a căzut, Babilonul cel mare! A ajuns un locaş al dracilor, o închisoare a oricărui duh necurat, o închisoare a oricărei păsări necurate şi urîte;
Rev	18	3	pentrucă toate neamurile au băut din vinul mîniei curviei ei, şi împăraţii pămîntului au curvit cu ea, şi negustorii pămîntului s’au îmbogăţit prin risipa desfătării ei.“
Rev	18	4	Apoi am auzit din cer un alt glas, care zicea: „Ieşiţi din mijlocul ei, poporul Meu, ca să nu fiţi părtaşi la păcatele ei, şi să nu fiţi loviţi cu urgiile ei!
Rev	18	5	Pentrucă păcatele ei s’au îngrămădit, şi au ajuns pînă în cer; şi Dumnezeu Şi-a adus aminte de nelegiuirile ei.
Rev	18	6	Răsplătiţi-i cum v’a răsplătit ea, şi întoarceţi-i de două ori cît faptele ei. Turnaţi-i îndoit în potirul în care a amestecat ea!“
Rev	18	7	Pe cît s’a slăvit pe sine însăş, şi s’a desfătat în risipă, pe atît daţi-i chin şi tînguire! Pentrucă zice în inima ei: „Şed ca împărăteasă, nu sînt văduvă, şi nu voi şti ce este tînguirea!“
Rev	18	8	Tocmai pentru aceea, într’o singură zi vor veni urgiile ei: moartea, tînguirea şi foametea. Şi va fi arsă de tot în foc, pentrucă Domnul Dumnezeu, care a judecat-o, este tare.
Rev	18	9	Şi împăraţii pămîntului, cari au curvit şi s’au dezmierdat în risipă cu ea, cînd vor vedea fumul arderii ei, o vor plînge şi o vor boci.
Rev	18	10	Ei vor sta departe, de frică să nu cadă în chinul ei, şi vor zice: „Vai! vai! Babilonul, cetatea cea mare, cetatea cea tare! Într’o clipă ţi-a venit judecata!“ –
Rev	18	11	Negustorii pămîntului o plîng şi o jălesc, pentrucă nimeni nu le mai cumpără marfa:
Rev	18	12	marfă de aur, de argint, de pietre scumpe, de mărgăritare, de in supţire, de purpură, de mătasă şi de stacojiu; nici feluritele lor soiuri de lemn de tiin, tot felul de vase de fildeş, tot felul de vase de lemn foarte scump, de aramă, de fer şi de marmoră;
Rev	18	13	nici scorţişoara, nici mirodeniile, nici miroznele, nici mirul, nici tămîia, nici vinul, nici untdelemnul, nici făina bună de tot, nici grîul, nici boii, nici oile, nici caii, nici căruţele, nici robii, nici sufletele oamenilor.
Rev	18	14	Şi roadele atît de dorite sufletului tău s’au dus dela tine. Toate lucrurile alese, strălucite, sînt pierdute pentru tine, şi nu le vei mai găsi.
Rev	18	15	Ceice fac negoţ cu aceste lucruri, cari s’au îmbogăţit de pe urma ei, vor sta departe de ea, de frica chinului ei. Vor plînge, se vor tîngui,
Rev	18	16	şi vor zice: „Vai! vai! Cetatea cea mare, care era îmbrăcată cu in foarte supţire, cu purpură şi cu stacojiu, care era împodobită cu aur, cu pietre scumpe şi cu mărgăritare!
Rev	18	17	Atîtea bogăţii într’un ceas s’au prăpădit!“ – Şi toţi cîrmacii, toţi ceice merg cu corabia pe mare, marinarii, şi toţi ceice cîştigă din mare, stăteau departe;
Rev	18	18	şi, cînd au văzut fumul arderii ei, strigau: „Care cetate era ca cetatea cea mare?“
Rev	18	19	Şi îşi aruncau ţărînă în cap, plîngeau, se tînguiau, ţipau şi ziceau: „Vai! Vai! Cetatea cea mare, al cărei belşug de scumpeturi a îmbogăţit pe toţi ceice aveau corăbii pe mare, într’o clipă a fost prefăcută într’un pustiu!“
Rev	18	20	„Bucură-te de ea, cerule! Bucuraţi-vă şi voi, sfinţilor, apostolilor şi proorocilor! Pentrucă Dumnezeu v’a făcut dreptate, şi a judecat-o.“
Rev	18	21	Atunci un înger puternic a ridicat de jos o piatră ca o mare piatră de moară, a aruncat-o în mare, şi a zis: „Cu aşa repeziciune va fi aruncat Babilonul, cetatea cea mare, şi nu va mai fi găsit!
Rev	18	22	Şi nu se va mai auzi în tine nici sunet de alăute, nici cîntece din instrumente, nici cîntători din fluiere, nici cîntători din trîmbiţe; nu se va mai găsi la tine niciun meşter în vreun meşteşug oarecare. Nu se va mai auzi în tine vuietul morii.
Rev	18	23	Lumina lămpii nu va mai lumina în tine, şi nu se va mai auzi în tine glasul mirelui şi al miresei, – pentrucă negustorii tăi erau mai marii pămîntului, pentrucă toate neamurile au fost amăgite de vrăjitoria ta,
Rev	18	24	şi pentrucă acolo a fost găsit sîngele proorocilor şi al sfinţilor şi al tuturor celor ce au fost jungheaţi pe pămînt.“
------------------------Apocalipsa, capitolul 19
Rev	19	1	După aceea, am auzit în cer ca un glas puternic de gloată multă, care zicea: „Aliluia! A Domnului, Dumnezeului nostru, este mîntuirea, slava, cinstea şi puterea!
Rev	19	2	Pentrucă judecăţile Lui sînt adevărate şi drepte. El a judecat pe curva cea mare, care strica pămîntul cu curvia ei, şi a răzbunat sîngele robilor Săi, din mîna ei.“
Rev	19	3	Şi au zis a doua oară: „Aliluia!.. Fumul ei se ridică în sus în vecii vecilor!“
Rev	19	4	Şi cei douăzeci şi patru de bătrîni şi cele patru făpturi vii s’au aruncat la pămînt şi s’au închinat lui Dumnezeu, care şedea pe scaunul de domnie. Şi au zis: „Amin! Aliluia!“
Rev	19	5	Şi din scaunul de domnie a ieşit un glas, care zicea: „Lăudaţi pe Dumnezeul nostru, toţi robii Lui, voi cari vă temeţi de El, mici şi mari!“
Rev	19	6	Şi am auzit, ca un glas de gloată multă, ca vuietul unor ape multe, ca bubuitul unor tunete puternice, care zicea: „Aliluia! Domnul, Dumnezeul nostru Cel Atotputernic, a început să împărăţească.
Rev	19	7	Să ne bucurăm, să ne veselim, şi să-I dăm slavă! Căci a venit nunta Mielului; soţia Lui s’a pregătit,
Rev	19	8	şi i s’a dat să se îmbrace cu in supţire, strălucitor, şi curat.“ – (Inul subţire sînt faptele neprihănite ale sfinţilor.)
Rev	19	9	Apoi mi-a zis: „Scrie: Ferice de cei chemaţi la ospăţul nunţii Mielului!“ Apoi mi-a zis: „Acestea sînt adevăratele cuvinte ale lui Dumnezeu!“
Rev	19	10	Şi m’am aruncat la picioarele lui ca să mă închin lui Dar el mi-a zis: „Fereşte-te să faci una ca aceasta! Eu sînt un împreună slujitor cu tine şi cu fraţii tăi, cari păstrează mărturia lui Isus. Lui Dumnezeu închină-te! (Căci mărturia lui Isus este duhul proorociei.“)
Rev	19	11	Apoi am văzut cerul deschis, şi iată că s’a arătat un cal alb! Cel ce sta pe el, se cheamă „Cel credincios“ şi „Cel adevărat“, şi El judecă şi Se luptă cu dreptate.
Rev	19	12	Ochii Lui erau ca para focului; capul îl avea încununat cu multe cununi împărăteşti, şi purta un nume scris, pe care nimeni nu-l ştie, decît numai El singur.
Rev	19	13	Era îmbrăcat cu o haină muiată în sînge. Numele Lui este: „Cuvîntul lui Dumnezeu.“
Rev	19	14	Oştile din cer Îl urmau călări pe cai albi, îmbrăcate cu in supţire, alb şi curat.
Rev	19	15	Din gura Lui ieşea o sabie ascuţită, ca să lovească Neamurile cu ea, pe cari le va cîrmui cu un toiag de fer. Şi va călca cu picioarele teascul vinului mîniei aprinse a atotputernicului Dumnezeu.
Rev	19	16	Pe haină şi pe coapsă avea scris numele acesta: „Împăratul împăraţilor şi Domnul domnilor.“
Rev	19	17	Apoi am văzut un înger, care stătea în picioare în soare. El a strigat cu glas tare, şi a zis tuturor păsărilor, cari sburau prin mijlocul cerului: „Veniţi, adunaţi-vă la ospăţul cel mare al lui Dumnezeu,
Rev	19	18	ca să mîncaţi carnea împăraţilor, carnea căpitanilor, carnea celor viteji, carnea cailor şi a călăreţilor, şi carnea a tot felul de oameni, slobozi şi robi, mici şi mari!“
Rev	19	19	Şi am văzut fiara şi pe împăraţii pămîntului şi oştile lor, adunate ca să facă răsboi cu Cel ce şedea călare pe cal şi cu oastea Lui.
Rev	19	20	Şi fiara a fost prinsă. Şi împreună cu ea, a fost prins proorocul mincinos, care făcuse înaintea ei semnele, cu cari amăgise pe cei ce primiseră semnul fiarei, şi se închinaseră icoanei ei. Amîndoi aceştia au fost aruncaţi de vii în iazul de foc, care arde cu pucioasă.
Rev	19	21	Iar ceilalţi au fost ucişi cu sabia, care ieşea din gura Celui ce şedea călare pe cal. Şi toate păsările s’au săturat din carnea lor.
------------------------Apocalipsa, capitolul 20
Rev	20	1	Apoi am văzut pogorîndu-se din cer un înger, care ţinea în mînă cheia Adîncului şi un lanţ mare.
Rev	20	2	El a pus mîna pe balaur, pe şarpele cel vechi, care este Diavolul şi Satana, şi l-a legat pentru o mie de ani.
Rev	20	3	L-a aruncat în Adînc, l-a închis acolo, şi a pecetluit intrarea deasupra lui, ca să nu mai înşele Neamurile, pînă se vor împlini cei o mie de ani. După aceea, trebuie să fie deslegat pentru puţină vreme.
Rev	20	4	Şi am văzut nişte scaune de domnie; şi celorce au şezut pe ele, li s’a dat judecata. Şi am văzut sufletele celorce li se tăiase capul din pricina mărturiei lui Isus şi din pricina Cuvîntului lui Dumnezeu, şi ale celorce nu se închinaseră fiarei şi icoanei ei, şi nu primiseră semnul ei pe frunte şi pe mînă. Ei au înviat, şi au împărăţit cu Hristos o mie de ani.
Rev	20	5	Ceilalţi morţi n’au înviat pînă nu s’au sfîrşit cei o mie de ani. Aceasta este întîia înviere.
Rev	20	6	Fericiţi şi sfinţi sînt ceice au parte de întîia înviere! Asupra lor a doua moarte n’are nicio putere; ci vor fi preoţi ai lui Dumnezeu şi ai lui Hristos, şi vor împărăţi cu El o mie de ani.
Rev	20	7	Cînd se vor împlini cei o mie de ani, Satana va fi deslegat;
Rev	20	8	şi va ieşi din temniţa lui, ca să înşele Neamurile, cari sînt în cele patru colţuri ale pămîntului, pe Gog şi pe Magog, ca să-i adune pentru război. Numărul lor va fi ca nisipul mării.
Rev	20	9	Şi ei s’au suit pe faţa pămîntului, şi au înconjurat tabăra sfinţilor şi cetatea prea iubită. Dar din cer s’a pogorît un foc care i-a mistuit.
Rev	20	10	Şi diavolul, care-i înşela, a fost aruncat în iazul de foc şi de pucioasă, unde este fiara şi proorocul mincinos. Şi vor fi munciţi zi şi noapte în vecii vecilor.
Rev	20	11	Apoi am văzut un scaun de domnie mare şi alb, şi pe Celce şedea pe el. Pămîntul şi cerul au fugit dinaintea Lui, şi nu s’a mai găsit loc pentru ele.
Rev	20	12	Şi am văzut pe morţi, mari şi mici, stînd în picioare înaintea scaunului de domnie. Nişte cărţi au fost deschise. Şi a fost deschisă o altă carte, care este cartea vieţii. Şi morţii au fost judecaţi după faptele lor, după cele ce erau scrise în cărţile acelea.
Rev	20	13	Marea a dat înapoi pe morţii cari erau în ea; Moartea şi Locuinţa morţilor au dat înapoi pe morţii cari erau în ele. Fiecare a fost judecat după faptele lui.
Rev	20	14	Şi Moartea şi Locuinţa morţilor au fost aruncate în iazul de foc. Iazul de foc este moartea a doua.
Rev	20	15	Oricine n’a fost găsit scris în cartea vieţii, a fost aruncat în iazul de foc.
------------------------Apocalipsa, capitolul 21
Rev	21	1	Apoi am văzut un cer nou şi un pămînt nou; pentrucă cerul dintîi şi pămîntul dintîi pieriseră, şi marea nu mai era.
Rev	21	2	Şi eu am văzut coborîndu-se din cer dela Dumnezeu, cetatea sfîntă, noul Ierusalim, gătită ca o mireasă împodobită pentru bărbatul ei.
Rev	21	3	Şi am auzit un glas tare, care ieşea din scaunul de domnie, şi zicea: „Iată cortul lui Dumnezeu cu oamenii! El va locui cu ei, şi ei vor fi poporul Lui, şi Dumnezeu însuş va fi cu ei. El va fi Dumnezeul lor.
Rev	21	4	El va şterge orice lacrimă din ochii lor. Şi moartea nu va mai fi. Nu va mai fi nici tînguire, nici ţipăt, nici durere, pentrucă lucrurile dintîi au trecut.“
Rev	21	5	Celce şedea pe scaunul de domnie a zis: „Iată, Eu fac toate lucrurile noi.“ Şi a adăugat: „Scrie, fiindcă aceste cuvinte sînt vrednice de crezut şi adevărate.“
Rev	21	6	Apoi mi-a zis: „S’a isprăvit! Eu sînt Alfa şi Omega, Începutul şi Sfîrşitul. Celui ce îi este sete, îi voi da să bea fără plată din izvorul apei vieţii.
Rev	21	7	Cel ce va birui, va moşteni aceste lucruri. Eu voi fi Dumnezeul lui, şi el va fi fiul Meu.
Rev	21	8	Dar cît despre fricoşi, necredincioşi, scîrboşi, ucigaşi, curvari, vrăjitori, închinătorii la idoli, şi toţi mincinoşii, partea lor este în iazul, care arde cu foc şi cu pucioasă, adică moartea a doua.“
Rev	21	9	Apoi unul din cei şapte îngeri, cari ţineau cele şapte potire, pline cu cele din urmă şapte urgii, a venit şi a vorbit cu mine, şi mi-a zis: „Vino să-ţi arăt mireasa, nevasta Mielului!“
Rev	21	10	Şi m’a dus, în Duhul, pe un munte mare şi înalt.Şi mi-a arătat cetatea sfîntă, Ierusalimul, care se pogora din cer dela Dumnezeu,
Rev	21	11	avînd slava lui Dumnezeu. Lumina ei era ca o piatră prea scumpă, ca o piatră de iaspis, străvezie ca cristalul.
Rev	21	12	Era înconjurată cu un zid mare şi înalt. Avea douăsprezece porţi, şi la porţi, doisprezece îngeri. Şi pe ele erau scrise nişte nume: numele celor douăsprezece seminţii ale fiilor lui Israel.
Rev	21	13	Spre răsărit erau trei porţi; spre miazănoapte, trei porţi; spre miazăzi, trei porţi; şi spre apus trei porţi.
Rev	21	14	Zidul cetăţii avea douăsprezece temelii, şi pe ele erau cele douăsprezece nume ale celor doisprezece apostoli ai Mielului.
Rev	21	15	Îngerul, care vorbea cu mine, avea ca măsurătoare o trestie de aur, ca să măsoare cetatea, porţile şi zidul ei.
Rev	21	16	Cetatea era în patru colţuri, şi lungimea ei era cît lărgimea.A măsurat cetatea cu trestia, şi a găsit aproape douăsprezece mii de prăjini. Lungimea, lărgimea şi înalţimea erau deopotrivă.
Rev	21	17	I-a măsurat şi zidul, şi-a găsit o sută patruzeci şi patru de coţi, după măsura oamenilor, căci cu măsura aceasta măsura îngerul.
Rev	21	18	Zidul era zidit de iaspis, şi cetatea era de aur curat, ca sticla curată.
Rev	21	19	Temeliile zidului cetăţii erau împodobite cu pietre scumpe de tot felul: cea dintîi temelie era de iaspis; a doua, de safir; a treia de halchedon; a patra, de smaragd;
Rev	21	20	a cincea de sardonix: a şasea, de sardiu; a şaptea, de hrisolit; a opta, de beril; a noua, de topaz; a zecea, de hrisopraz; a unsprezecea, de iacint; a douăsprezecea, de ametist.
Rev	21	21	Cele douăsprezece porţi erau douăsprezece mărgăritare. Fiecare poartă era dintr’un singur mărgăritar. Uliţa cetăţii era de aur curat, ca sticla străvezie.
Rev	21	22	În cetate n’am văzut niciun Templu; pentrucă Domnul Dumnezeu, Cel Atotputernic, ca şi Mielul, sînt Templul ei.
Rev	21	23	Cetatea n’are trebuinţă nici de soare, nici de lună, ca s’o lumineze; căci o luminează slava lui Dumnezeu, şi făclia ei este Mielul.
Rev	21	24	Neamurile vor umbla în lumina ei, şi împăraţii pămîntului îşi vor aduce slava şi cinstea lor în ea.
Rev	21	25	Porţile ei nu se vor închide ziua, fiindcă în ea nu va mai fi noapte.
Rev	21	26	În ea vor aduce slava şi cinstea Neamurilor.
Rev	21	27	Nimic întinat nu va intra în ea, nimeni care trăieşte în spurcăciune şi în minciună; ci numai cei scrişi în cartea vieţii Mielului.
------------------------Apocalipsa, capitolul 22
Rev	22	1	Şi mi-a arătat un rîu cu apa vieţii, limpede ca cristalul, care ieşea din scaunul de domnie al lui Dumnezeu şi al Mielului.
Rev	22	2	În mijlocul pieţii cetăţii, şi pe cele două maluri ale rîului, era pomul vieţii, rodind douăsprezece feluri de rod, şi dînd rod în fiecare lună; şi frunzele pomului slujesc la vindecarea Neamurilor.
Rev	22	3	Nu va mai fi nimic vrednic de blestem acolo. Scaunul de domnie al lui Dumnezeu şi al Mielului vor fi în ea. Robii Lui Îi vor sluji.
Rev	22	4	Ei vor vedea faţa Lui, şi Numele Lui va fi pe frunţile lor.
Rev	22	5	Acolo nu va mai fi noapte. Şi nu vor mai avea trebuinţă nici de lampă, nici de lumina soarelui, pentrucă Domnul Dumnezeu îi va lumina. Şi vor împărăţi în vecii vecilor.
Rev	22	6	Şi îngerul mi-a zis: „Aceste cuvinte sînt vrednice de crezare şi adevărate. Şi Domnul, Dumnezeul duhurilor proorocilor, a trimes pe îngerul Său să arate robilor Săi lucrurile, cari au să se întîmple în curînd. –
Rev	22	7	Şi iată, Eu vin curînd! {Sau: repede} – Ferice de cel ce păzeşte cuvintele proorociei din cartea aceasta!“
Rev	22	8	Eu, Ioan, am auzit şi am văzut lucrurile acestea. Şi după ce le-am auzit şi le-am văzut, m’am aruncat la picioarele îngerului, care mi le arăta, ca să mă închin lui.
Rev	22	9	Dar el mi-a zis: „Fereşte-te să faci una ca aceasta! Eu sînt un împreună slujitor cu tine, şi cu fraţii tăi, proorocii, şi cu cei ce păzesc cuvintele din cartea aceasta. Închină-te lui Dumnezeu.“
Rev	22	10	Apoi mi-a zis: „Să nu pecetluieşti cuvintele proorociei din cartea aceasta. Căci vremea este aproape.
Rev	22	11	Cine este nedrept, să fie nedrept şi mai departe; cine este întinat, să se întineze şi mai departe; cine este fără prihană să trăiască şi mai departe fără prihană. Şi cine este sfînt, să se sfinţească şi mai departe!
Rev	22	12	Iată, Eu vin curînd; şi răsplata Mea este cu Mine, ca să dau fiecăruia după fapta lui.
Rev	22	13	Eu sînt Alfa şi Omega, Cel dintîi şi Cel de pe urmă, Începutul şi Sfîrşitul.
Rev	22	14	Ferice de cei ce îşi spală hainele, ca să aibă drept la pomul vieţii, şi să intre pe porţi în cetate!
Rev	22	15	Afară sînt cînii, vrăjitorii, curvarii, ucigaşii, închinătorii la idoli, şi oricine iubeşte minciuna şi trăieşte în minciună!
Rev	22	16	Eu, Isus, am trimes pe îngerul Meu să vă adeverească aceste lucruri pentru Biserici. Eu sînt Rădăcina şi Sămînţa lui David, Luceafărul strălucitor de dimineaţă.
Rev	22	17	Şi Duhul şi Mireasa zic: „Vino!“ Şi cine aude, să zică: „Vino!“ Şi celuice îi este sete, să vină; cine vrea, să ia apa vieţii fără plată!
Rev	22	18	Mărturisesc oricui aude cuvintele proorociei din cartea aceasta că, dacă va adăuga cineva ceva la ele, Dumnezeu îi va adăuga urgiile scrise în cartea aceasta.
Rev	22	19	Şi dacă scoate cineva ceva din cuvintele cărţii acestei proorocii, îi va scoate Dumnezeu partea lui dela pomul vieţii şi din cetatea sfîntă, scrise în cartea aceasta.“
Rev	22	20	Cel ce adevereşte aceste lucruri, zice: „Da, Eu vin curînd.“ Amin! Vino, Doamne Isuse!
Rev	22	21	Harul Domnului Isus Hristos să fie cu voi cu toţi! Amin.