Mărturii pentru comunitate, vol. 1

Capitolul 18

Răspunderea părintească

[AUDIO]

Am văzut că părinții au o mare răspundere. Ei nu trebuie să fie conduși de copiii lor, ci ei să-i călăuzească pe aceștia. Ca exemplu mi-a fost dat Avraam. El a fost credincios peste casa lui. El a poruncit casei lui după el, și aceasta și-a amintit de Dumnezeu.

Apoi mi-a fost amintit cazul lui Eli. El nu și-a ținut în frâu copiii, și aceștia au devenit răi și ticăloși, și prin nelegiuirea lor au condus pe Israel pe căi greșite. Când i-a făcut cunoscut lui Samuel păcatele lor și consecințele ce aveau să urmeze din cauză că Eli nu i-a ținut în frâu, Dumnezeu a spus că păcatele lor nu vor fi ispășite la nesfârșit prin jertfe și sacrificii. Când Samuel i-a spus ceea ce i-a făcut cunoscut Domnul, Eli s-a supus zicând: „Domnul este acesta, să facă ce va crede” (1 Samuel 3, 18.) Blestemul lui Dumnezeu a urmat curând. Acei preoți nelegiuiți au fost omorâți și, de asemenea, au fost omorâți 30.000 din Israel, iar chivotul lui Dumnezeu a fost luat de vrăjmașii lor. Iar când a auzit că fusese luat chivotul lui Dumnezeu, Eli a căzut pe spate și a murit. Toate aceste rele au fost urmarea faptului că Eli a neglijat să-și țină în frâu copiii. Am văzut că, dacă Domnul avea grijă să observe astfel de lucruri în vechime, El va face acest lucru și acum, în timpul de pe urmă.

Părinții trebuie să-și conducă copiii, să le îndrepte poftele, să le supună, căci, de nu, Dumnezeu îi va nimici cu siguranță pe copii în ziua mâniei Sale aprinse, iar părinții care nu și-au ținut în frâu copiii nu vor fi socotiți fără vină. Mai ales aceia care sunt slujitori ai lui Dumnezeu trebuie să-și conducă familiile și să le țină în supunere. Am văzut că ei nu sunt pregătiți să judece sau să hotărască în probleme ale bisericii decât dacă își pot conduce propria lor casă. Ei trebuie să facă ordine în primul rând în casa lor, iar apoi judecata și influența lor poate fi folosită în biserică.

Am văzut că motivul pentru care în ultima vreme viziunile nu au fost mai dese a fost faptul că nu au fost apreciate de biserică. Biserica aproape și-a pierdut spiritualitatea și credința, iar mustrările și avertizările au avut doar puțin efect asupra lor. Mulți din cei ce au susținut că au încredere în acestea nu le-au acordat atenție.

Unii au apucat pe o cale necugetată când le-au vorbit despre credința lor celor necredincioși, iar când le-au fost cerute dovezi, ei au citit o viziune în loc să meargă la Biblie pentru dovezi. Am văzut că acest mod de lucru este nechibzuit și i-a provocat pe necredincioși împotriva adevărului. Viziunile nu pot avea greutate în fața acelora care nu le-au văzut niciodată și nu știu nimic despre spiritul lor. În asemenea cazuri, nu trebuie să se facă referință la ele.