1. Ziceam: „Voi veghea asupra căilor mele,ca să nu păcătuiesc cu limba;îmi voi pune frîu gurii,cît va sta cel rău înaintea mea.“
2. Am stat mut, în tăcere;am tăcut, măcar că eram nenorocit;şi totuş durerea mea nu era mai puţin mare.
3. Îmi ardea inima în mine,un foc lăuntric mă mistuia;şi atunci mi-a venit cuvîntul pe limbă, şi am zis:
4. „Doamne, spune-mi care este sfîrşitul vieţii mele,care este măsura zilelor mele,ca să ştiu cît de trecător sînt.“
5. Iată că zilele mele sînt cît un lat de mînă,şi viaţa mea este ca o nimica înaintea Ta.Da, orice om este doar o suflare, oricît de bine s’ar ţinea. – (Oprire)
6. Da, omul umblă ca o umbră,se frămîntă degeaba,strînge la comori, şi nu ştie cine le va lua.
7. Acum, Doamne, ce mai pot nădăjdui eu?În Tine îmi este nădejdea
8. Izbăveşte-mă de toate fărădelegile mele!Nu mă face de ocara celui nebun!
9. Stau mut, nu deschid gura,căci Tu lucrezi.
10. Abate-Ţi loviturile dela mine!Îmi iese sufletul supt loviturile mînii Tale.
11. Tu pedepseşti pe om, şi-l loveşti pentru fărădelegea lui:îi prăpădeşti, ca molia, ce are el mai scump.Da, orice om este doar o suflare. (Oprire)
12. Ascultă-mi rugăciunea, Doamne,şi pleacă-Ţi urechea la strigătele mele!Nu tăcea în faţa lacrămilor mele!Căci sînt un străin înaintea Ta,un pribeag, ca toţi părinţii mei.
13. Abate-Ţi privirea dela mine, şi lasă-mă să răsuflu,pînă nu mă duc şi să nu mai fiu!