1. Dumnezeule, ne-ai lepădat, ne-ai împrăştiat,şi Te-ai mîniat: ridică-ne iarăş!
2. Ai cutremurat pămîntul, l-ai despicat;drege-i spărturile, căci se clatină!
3. Ai făcut pe poporul Tău să treacă prin lucruri grele,ne-ai adăpat cu un vin de amorţire.
4. Ai dat celorce se tem de Tine un steag,ca să-l înalţe spre biruinţa adevărului. – (Oprire)
5. Pentruca prea iubiţii Tăi să fie izbăviţi,scapă-ne prin dreapta Ta, şi ascultă-ne!
6. Dumnezeu a zis în sfinţenia Lui:„Voi ieşi biruitor,voi împărţi Sihemul, şi voi măsura valea Sucot.
7. Al Meu este Galaadul, al Meu este Manase;Efraim este tăria capului Meu,iar Iuda, toiagul Meu de cîrmuire:
8. Moab este ligheanul în care Mă spăl:peste Edom Îmi arunc încălţămintea:ţara Filistenilor strigă de bucurie din pricina Mea!“ –
9. Cine mă va duce în cetatea întărită?Cine mă va duce la Edom?
10. Oare nu Tu, Dumnezeule, care ne-ai lepădat,şi nu mai ieşi, Dumnezeule, cu oştirile noastre?
11. Dă-ne ajutor, ca să scăpăm din necaz!Căci ajutorul omului este zădarnic.
12. Cu Dumnezeu vom face isprăvi mari,şi El va zdrobi pe vrăjmaşii noştri.