1. Mai bine o bucată de pîne uscată, cu pace,decît o casă plină de cărnuri, cu ceartă! –
2. Un argat cu minte stăpîneşte peste fiul care face ruşine,şi va împărţi moştenirea cu fraţii lui.
3. Tigaia lămureşte argintul, şi cuptorul lămureşte aurul;dar Cel ce încearcă inimile, este Domnul. –
4. Cel rău ascultă cu luare aminte la buza nelegiuită,şi mincinosul pleacă urechea la limba nimicitoare. –
5. Cine îşi bate joc de sărac, îşi bate joc de Cel ce l-a făcut;cine se bucură de o nenorocire, nu va rămînea nepedepsit. –
6. Copiii copiilor sînt cununa bătrînilor,şi părinţii sînt slava copiilor lor. –
7. Cuvintele alese nu se potrivesc în gura unui nebun;cu cît mai puţin cuvintele mincinoase în gura unui om de viţă aleasă! –
8. Darurile par o piatră scumpă în ochii celor ce le primesc:ori încotro se întorc, izbîndesc. –
9. Cine acopere o greşală, caută dragostea,dar cine o pomeneşte mereu în vorbirile lui, desbină pe prieteni. –
10. O mustrare pătrunde mai mult pe omul priceput,decît o sută de lovituri pe cel nebun. –
11. Cel rău nu caută decît răscoală,dar un sol fără milă va fi trimes împotriva lui. –
12. Mai bine să întîlneşti o ursoaică jefuită de puii ei,decît un nebun în timpul nebuniei lui. –
13. Celui ce întoarce rău pentru bine,nu-i va părăsi răul casa. –
14. Începutul unei certe este ca slobozirea unor ape;deaceea, curmă cearta înainte de a se înteţi. –
15. Cel ce iartă pe vinovat şi osîndeşte pe cel nevinovat,sînt amîndoi o scîrbă înaintea Domnului. –
16. La ce slujeşte argintul în mîna nebunului?Să cumpere înţelepciunea? Dar n’are minte. –
17. Prietenul adevărat iubeşte oricînd,şi în nenorocire ajunge ca un frate. –
18. Omul fără minte dă chezăşie,se pune chezaş pentru aproapele său. –
19. Cine iubeşte certurile iubeşte păcatul,şi cine-şi zideşte poarta prea înaltă, îşi caută pieirea. –
20. Cel cu inimă prefăcută nu găseşte fericirea,şi cel cu limba stricată cade în nenorocire. –
21. Cine dă naştere unui nebun va avea întristare,şi tatăl unui nebun nu poate să se bucure. –
22. O inimă veselă este un bun leac,dar un duh mîhnit usucă oasele. –
23. Cel rău primeşte daruri pe ascuns,ca să sucească şi căile dreptăţii. –
24. Înţelepciunea este în faţa omului priceput,dar ochii nebunului o caută la capătul pămîntului. –
25. Un fiu nebun aduce necaz tatălui său,şi amărăciune celei ce l-a născut. –
26. Nu este bine să osîndeşti pe cel neprihănit la o gloabă,nici să loveşti pe cei de neam ales din pricina neprihănirii lor. –
27. Cine îşi înfrînează vorbele, cunoaşte ştiinţa,şi cine are duhul potolit este un om priceput. –
28. Chiar şi un prost ar trece de înţelept dacă ar tăcea,şi de priceput dacă şi-ar ţinea gura.