1. O! de ai fi fratele meu,care a supt la ţîţele mamei mele!Cînd te-aş întîlni în uliţă, te-aş săruta,şi nimeni nu m’ar ţinea de rău.
2. Te-aş lua şi te-aş aduce la casa mamei mele;ea m’ar învăţasă-ţi dau să bei vin mirositor,must din rodiile mele.
3. Mîna lui cea stîngă să fie supt capul meu,şi dreapta lui să mă îmbrăţişeze! –
4. Vă rog fierbinte, fiice ale Ierusalimului,nu stîrniţi, nu treziţi dragostea,pînă nu vine ea. –
5. Cine este aceea, care se suie din pustie,rezemată de iubitul ei şi zicînd:„Te-am trezit supt măr;acolo te-a născut mamă-ta,acolo te-a născut şi te-a făcut ea.“ –
6. Pune-mă ca o pecete pe inima ta, ca o pecete pe braţul tău;căci dragostea este tare ca moartea,şi gelozia este neînduplecată ca locuinţa morţilor;jarul ei este jar de foc,o flacără a Domnului.
7. Apele cele mari nu pot să stingă dragostea,şi rîurile n’ar putea s’o înece;de ar da omul toate averile din casa lui pentru dragoste,tot n’ar avea de cît dispreţ.
8. Avem o soră micuţă,care n’are încă ţîţe.Ce vom face cu sora noastrăîn ziua cînd îi vor veni peţitorii?
9. Dacă este zid,vom zidi nişte zimţi de argint pe ea;dar dacă este uşă,o vom închide cu o scîndură de cedru. –
10. Eu sînt un zid, şi ţîţele mele sînt ca nişte turnuri;în ochii lui am fost ca una care a găsit pace.
11. Solomon avea o vie la Baal-Hamon;a închiriat-o unor păzitori;şi fiecare trebuia să aducă pentru rodul ei o mie de sicli de argint.
12. Via mea, care este a mea, o păstrez eu.Ţine-ţi, Solomoane, cei o mie de sicli,şi două sute fie celor ce păzesc rodul! –
13. Tu, care locuieşti în grădini,nişte prieteni îşi pleacă urechea la glasul tău:binevoieşte şi fă-mă să-l aud! –
14. Vino repede, iubitule,ca o căprioară sau ca puiul de cerbpe munţii plini de mirozne!