Întâlnirea unor tineri cu Ellen G. White -- despre sănătate
În zilele noastre se acordă mare atenție sănătății. Ai văzut și tu -- nenumărate regimuri de slăbire, săli de gimnastică și magazine cu alimente naturiste. Și bărbații, și femeile încearcă să se mențină în formă. Peste tot există programe de sănătate complicate, dar eu am ajuns la concluzia că de fapt este foarte simplu să fii sănătos. Nu vreau să spun că este ușor să-ți folosești toată puterea voinței pentru a rezista la tentația unei prăjituri cu ciocolată, însă principiile fundamentale sunt într-adevăr simple. Știu că există și oameni cu nevoi speciale în ceea ce privește sănătatea, dar pentru cei mai mulți dintre noi ceea ce mâncăm și ceea ce facem este ceea ce ne determină starea de sănătate.
Eu sunt vegetariană de mai mult de trei ani de zile, din primul meu an de colegiu. Tot atunci am început să citesc Divina vindecare, și am descoperit că este chiar foarte interesantă. Cartea asta seamănă, grozav cu lucrările publicate actualmente de lumea medicală! In zona unde trăiesc eu se pune mare accent pe sănătate, însă mi s-a părut o ironie să citesc o carte despre sănătate scrisă cu mai bine de 100 de ani în urmă și care conține totuși în esență aceleași îndrumări ca și jurnalele medicale moderne.
Am început să urmez stilul de viață „vegan” (N.Tr, complet vegetarian), să exersez mai mult, să beau mai multă apă și să petrec mai mult timp cu Dumnezeu. Chiar în cursul primului semestru, nu numai că am început să mă simt fizic mai bine (scăpând și de cele 12 kg în plus), ci am început și să am o relație mai bună cu Dumnezeu. Când îmi înfrânam apetitul, vedeam că devin mai puternică în lupta împotriva ispitelor. De asemenea, de vreme ce creierul meu nu mai era încețoșat de o dietă bogată în zaharuri și grăsimi, am descoperit că puteam auzi mai clar vocea lui Dumnezeu.
Sfaturile date de Ellen White au adus o schimbare vizibilă și tangibilă în sănătatea și înfățișarea mea. Și mai important, aplicarea acestor sfaturi mi-a consolidat relația cu Mântuitorul meu.
Tara, 21 de ani -- Întâlnirea unor tineri cu Ellen G. White -- despre sănătate
Am crescut mâncând vegetarian, și totuși nu făceam întotdeauna alegeri sănătoase. Cu toate că familia mea mânca întotdeauna sănătos, eu profitam de orice ocazie găseam ca să mai iau pe furiș câte un desert sau o gustare. Totuși, am urmat la școală un curs despre Daniel și mi s-a cerut să citesc sfaturile date de Ellen White referitor la dietă, odihnă, exercițiu fizic și sănătate, pentru a înțelege mai bine exemplul lui Daniel.
Am început să-mi dau seama că, deși eram vegetarian, nu trăiam conform standardului de viețuire sănătoasă pe care-l cunoșteam. Am renunțat la produsele lactate, la alimentele rafinate și la cea mai mare parte din zahăr. Curând mă simțeam o persoană nouă și puteam reține mult mai bine ceea ce învățam. Am început și un program de exerciții regulate, am încercat să dorm mai mult și am băut mai multă apă. Încă mai sunt uimit de cât de rar mă îmbolnăvesc, de cât de multă energie în plus am și de cât de mult mai eficient pot studia, în comparație cu anii dinainte.
Un alt aspect al stării mintale de bine asupra căruia mi-a atras atenția Ellen White este încrederea în Dumnezeu. Eu sufăr de îngrijorare cronică, iar gândurile și rugăciunile obișnuiau să-mi fie dominate de îndoileli și temeri. Cu toate acestea, Dumnezeu continuă să-mi schimbe inima încet și imperceptibil, adeseori prin scrierile lui Ellen White. Ea îmi amintește că încrederea mea stă în Cel Atotputernic, care dorește mult să-mi dea pacea și care vrea să știu cât de mult Se preocupă de fiecare amănunt din viața mea. Unul din citatele mele preferate este din In Heavenly Places („În locurile cerești”): „Educați-vă să aveți o nelimitată încredere în Dumnezeu”.85 Doresc fierbinte să fac astfel zi de zi și toată viața mea, ca element central al sănătății mele.
Rel, 21 de ani -- Întâlnirea unor tineri cu Ellen G. White -- despre sănătate
De patru ani de zile, sunt consilier sau responsabil pentru băieți într-o tabără de vară pentru tineri, adventistă de ziua a șaptea. Permanent caut materialele perfecte pe care să le folosesc în devoționalele din fiecare seară care se țin în tabără. Biblia și scrierile lui Ellen White constituie sursa mea principală. Folosesc aceste scrieri în mod extensiv pentru a dobândi înțelepciune în auto-disciplină, pentru meditație personală și pentru a răspunde la întrebările băieților de toate vârstele.
Vara trecută, în căutarea mea după materialul devoțional ideal, gândurile mi s-au îndreptat spre lucrarea scrisă de Ellen White, Sfințirea vieții, și în mod special spre povestirile ei despre Daniel și prietenii lui evrei, pe când se aflau în Babilon. Am adoptat regimul alimentar din Geneza 1, 29 și dau prioritate alimentelor integrale, nerafinate, consumului foarte mic de zahăr, somnului suficient și consumului de apă. Întrucât aceste decizii mi-au adus atâtea beneficii în domeniile fizic, mintal, emoțional și spiritual, am vrut să-i încurajez și pe băieții din tabără să înțeleagă avantajele potențiale ale unor astfel de schimbări, pe care să le și facă în viața lor.
În fiecare săptămână, le demonstram practic obiceiurile mele de viața sănătoasă, refuzând să mănânc prăjeli, dulciuri sau alte alimente nesănătoase în loc de fructe, legume și cereale. Băieții „mei” au înțeles ce valoare acord somnului, consumului de apă, igienei și obiceiurilor sănătoase, din felul în care interacționam constant cu ei și prin observarea alegerilor mele cu privire la stilul de viață. Aceasta i-a condus să mă asalteze cu întrebări despre beneficiile pentru sănătate sau, dimpotrivă, despre pericolele diferitelor alimente pe care le consumau și ale obiceiurilor lor. La rândul meu, devoționalele noastre despre Daniel și prietenii lui mi-au îngăduit să le împărtășesc principiile biblice pe care se bazează acțiunile și alegerile mele. Scrierile lui Ellen White pe această temă mi-au deschis mintea spre avantajele sănătății și am avut privilegiul de a transmite si altora această comoară!
Brian, 23 de ani -- Scriptura
Daniel 1, 3-10: Împăratul a dat poruncă lui Așpenaz, căpetenia famenilor săi dregători, să-i aducă vreo câțiva din copiii lui Israel de neam împărătesc și de viță boierească, niște tineri fără vreun cusur trupesc, frumoși la chip, înzestrați cu înțelepciune în orice ramură a științei, cu minte ageră și pricepere, în stare să slujească în casa împăratului, și pe care să-i învețe scrierea și limba haldeilor. Împăratul le-a rânduit pe fiecare zi o parte din bucatele de la masa lui și din vinul de care bea el, vrând să-i crească timp de trei ani, după care aveau să fie în slujba împăratului. Printre ei erau, dintre copiii lui Iuda: Daniel, Hanania, Mișael și Azaria. Căpetenia famenilor dregători le-a pus însă alte nume, și anume: lui Daniel i-a pus numele Beltșatar, lui Hanania șadrac, lui Mișael Meșac și lui Azaria Abed-Nego.
Daniel s-a hotărât să nu se spurce cu bucatele alese ale împăratului și cu vinul pe care-l bea împăratul și a rugat pe căpetenia famenilor dregători să nu-l silească să se spurce. Dumnezeu a făcut ca Daniel să capete bunăvoință și trecere înaintea căpeteniei famenilor dregători. Căpetenia famenilor a zis lui Daniel: „Mă tem numai de domnul meu împăratul, care a hotărât ce trebuie să mâncați și să beți, ca nu cumva să vadă fețele voastre mai triste decât ale celorlalți tineri de vârsta voastră și să-mi puneți astfel capul în primejdie înaintea împăratului”.
Daniel 1, 12-20: „Încearcă pe robii tăi zece zile și să ni se dea de mâncat zarzavaturi și apă de băut; să te uiți apoi la fața noastră și la a celorlalți tineri care mănâncă din bucatele împăratului și să faci cu robii tăi după cele ce vei vedea!” El i-a ascultat în privința aceasta și i-a încercat zece zile. După cele zece zile, ei erau mai bine la față și mai grași decât toți tinerii care mâncau din bucatele împăratului.
Îngrijitorul lua bucatele și vinul care erau rânduite și le dădea zarzavaturi. Dumnezeu a dat acestor patru tineri știință și pricepere pentru tot felul de scrieri și înțelepciune; mai ales însă a făcut pe Daniel priceput în toate vedeniile și în toate visele.
La vremea sorocită de împărat ca să-i aducă la el, căpetenia famenilor i-a adus înaintea lui Nebucadnețar. Împăratul a stat de vorbă cu ei: dar între toți tinerii aceia nu s-a găsit nici unul ca Daniel, Hanania, Mișael și Azaria. De aceea ei au fost primiți în slujba împăratului. În toate lucrurile care cereau înțelepciune și pricepere și despre care îi întreba împăratul, îi găsea de zece ori mai destoinici decât toți vrăjitorii și cititorii în stele, care erau în toată împărăția lui.
3 Ioan 2: Prea iubitule, doresc ca toate lucrurile tale să-ți meargă bine și sănătatea ta să sporească tot așa cum sporește sufletul tău.
1 Corinteni 6, 19.20: Nu știți că trupul vostru este Templul Duhului Sfânt, care locuiește în voi, și pe care L-ați primit de la Dumnezeu? Și că voi nu sunteți ai voștri? Căci ați fost cumpărați cu un preț. Proslăviți dar pe Dumnezeu în trupul și în duhul vostru, care sunt ale lui Dumnezeu.
1 Corinteni 10, 31: Deci, fie că mâncați, fie că beți, fie că faceți altceva: să faceți totul pentru slava lui Dumnezeu.
Printre israeliții care au fost duși la Babilon ca prizonieri de război, se aflau bărbați și femei cu o loialitate de oțel față de principii, care nu erau corupți de egoism, ci dornici să-L onoreze pe Dumnezeu chiar și cu prețul oricărei pierderi. În țara captivității lor, acești oameni trebuiau să dea mărturie despre scopul lui Dumnezeu, arătându-le popoarelor necreștine beneficiile datorate cunoașterii lui Dumnezeu. Ei trebuiau să fie reprezentanții Lui. Nu trebuiau să-și compromită niciodată credința. Și în vremuri grele, și în vremuri bune, ei L-au onorat pe Dumnezeu, iar Dumnezeu i-a onorat la rândul Său.
Daniel și cei trei prieteni ai săi au luat poziție pentru Dumnezeu -- minunate exemple despre ceea ce pot deveni tinerii când se unesc cu Dumnezeul înțelepciunii și al puterii. Din căminele lor evreiești, simple prin comparație, acești tineri din familia regală au fost duși în cea mai magnifică dintre cetăți, drept la curtea celui mai mare împărat din lume.
Văzând enormul potențial intelectual al acestor tineri, Nebucadnețar a hotărât ca ei să fie instruiți pentru a ocupa poziții importante în împărăția sa. Spre a-i pregăti pentru carierele lor administrative, a stabilit ca ei să studieze limba caldeeană, precum și să intre în programul de trei ani de educație specializată, rezervat pentru familia împăratului.
Chiar la începutul instruirii lor de elită au avut parte de un test crucial. Ca semn al bunăvoinței și interesului personal al împăratului pentru binele lor, el le-a asigurat studenților evrei mâncarea și băutura de la însăși masa lui. Totuși, de vreme ce o parte din alimente fuseseră oferite idolilor ca jertfe, se considera că oricine mânca din ele îi respecta pe zeii Babilonului. Loialitatea față de Iehova nu le îngăduia lui Daniel și prietenilor săi să cinstească în vreun fel vreun dumnezeu fals. Chiar dacă s-ar fi prefăcut numai că mănâncă mâncarea aceea și că beau vinul ar fi însemnat să-și nege credința.
În plus, acești tineri nu îndrăzneau să-și slăbească vitalitatea și să-și irosească sănătatea fizică, mintală și spirituală. Ei își aduceau aminte ce triste fuseseră consecințele când au băut Nadab și Abihu; și nu voiau să-și facă rău propriilor puteri fizice și mintale consumând vin.
Daniel și prietenii lui veniseră din cămine în care părinții subliniaseră abstinența de la alcool. Ei fuseseră învățați că Dumnezeu le va cere socoteală pentru talentele și capacitățile lor și că nu trebuie niciodată să-și submineze sau să-și slăbească puterea. Această educație din fragedă copilărie i-a ajutat pe Daniel și prietenii lui sa facă alegeri bune, cu toate ca peste tot în jurul lor, la curtea împărătească unde domneau luxul și degradarea, se simțeau influențe înjositoare și ispite puternice. Nici o putere și nici o influență nu i-au putut face să se îndepărteze de principiile pe care le învățaseră cu ani în urmă, studiind Cuvântul și lucrările lui Dumnezeu.
Dacă ar fi dorit, cu siguranță că Daniel ar fi putut să găsească o scuză, dând vina pe mediul în care se afla, pentru a renunța la obiceiurile lui stricte de cumpătare. Ar fi putut aduce argumentul că, de vreme ce depindea de bunăvoința împăratului și se afla în puterea acestuia, nu avea altă opțiune decât aceea de a mânca din mâncarea împăratului și a-i bea vinul. Dacă ar urma învățăturile lui Dumnezeu, l-ar jigni pe împărat și și-ar pierde probabil poziția, ba chiar și viața. Pe de altă parte, dacă ar ignora porunca Domnului, și-ar putea păstra bunăvoința împăratului și și-ar asigura un mare succes în carieră.
Însă Daniel nu a ezitat. Pentru el, aprobarea lui Dumnezeu era mai importantă decât aprobarea celui mai puternic monarh pământesc, mai importantă chiar decât viața însăși. Oricare ar fi rezultatul, ci va rămâne neclintit. El „s-a hotărât să nu se spurce cu mâncarea și vinul împăratului.” (Versetul 8.) Cei trei prieteni ai săi i-au susținut alegerea.
Tinerii evrei nu dădeau dovadă de aroganță luând această decizie. Ei se bazau total pe Dumnezeu. Nu s-au purtat altfel decât de obicei ca să pară ciudați, ci, dacă pentru a-L onora pe Dumnezeu era necesar să se poarte neobișnuit, ei au fost dispuși la aceasta. Dacă în această situație ar fi cedat în fața răului din cauza presiunii circumstanțelor, acest compromis le-ar fi micșorat discernământul, ca și ura față de rău. Primul pas greșit i-ar fi condus la alți pași, până când legătura lor cu cerul s-ar fi întrerupt, iar ei ar fi fost luați de valul ispitei.86
Daniel a apelat la Melțar, ofițerul cu însărcinarea specială de a se ocupa de tinerii evrei, cerându-i să li se permită să nu mănânce din mâncarea împăratului și să nu bea din vinul lui. El a cerut o perioadă de probă de hrană simplă, în vreme ce ceilalți ostatici mâncau delicatesele regale.
Melțar, deși își făcea griji că împlinirea acestei cereri va aduce supărarea împăratului, a consimțit totuși. Daniel a știut că obținuse victoria! Nu e de mirare că la sfârșitul celor zece zile de probă rezultatul a fost exact opusul celui de care se temea ofițerul. După înfățișarea lor, tinerii evrei erau cu mult mai în formă și mai puternici decât ceilalți prieteni ai lor. Prin urmare, lui Daniel și tovarășilor săi li s-a permis să-și continue dieta simplă pe întreaga durată a instruirii lor.
Vreme de trei ani, tinerii evrei și-au concentrat atenția asupra studiilor caldeene. În acest timp, ei I-au rămas loiali lui Dumnezeu și au depins neîncetat de puterea Lui. Pe lângă practicarea auto-disciplinei, au îmbinat stabilirea de obiective cu concentrarea eforturilor și munca intensă. Nu mândria sau ambiția au fost ceea ce i-a adus la curtea împăratului, în compania celor care nu-L cunoșteau și nu-L respectau pe Dumnezeu; ei erau prizonieri de război într-o țară străină, ajunși acolo prin voia înțelepciunii Eterne. Departe de influența căminului și de prietenii lor cu preocupări spirituale, ei au încercat să se poarte cu demnitate, spre onoarea patriei lor oprimate și spre onoarea Celui căruia Ii slujeau.
Fermitatea, altruismul și motivele curate ale tinerilor evrei au fost pe placul Domnului, care le-a dăruit binecuvântările Sale. El le-a dat cunoștințe și pricepere în toate domeniile literaturii și înțelepciunii. Daniel înțelegea de asemenea orice viziuni și vise. (Versetul 17.) S-a împlinit promisiunea: „Pe cei care Mă onorează, și Eu îi voi onora.” (1 Samuel 2, 30, după New Revised Standard Version.) Când s-a prins de Dumnezeu cu o încredere neclintită, asupra lui Daniel s-a revărsat spiritul puterii profetice. In timpul în care el învăța de la profesorii săi îndatoririle vieții de la curte, Dumnezeu îl învăța să citească tainele viitorului și să înregistreze evenimente acoperind istoria acestei lumi până la sfârșitul vremurilor.
La examinarea de la sfârșitul perioadei de instruire, evreii au fost testați pentru a li se încredința posturi în guvernământ. Insă „între toți nu s-a mai găsit nimeni să se compare cu Daniel, Anania, Mișael și Azaria.” (Daniel 1, 19.) Înțelegerea lor profundă, cunoștințele vaste, limbajul lor corect și elocvent dădeau mărturie despre puterea și vigoarea neafectate ale capacității lor mintale. „În orice problemă de înțelepciune și înțelegere despre care i-a întrebat împăratul, i-a găsit de zece ori mai iscusiți decât toți magicienii și vrăjitorii din întreaga lui împărăție.” (Versetul 20.)
Studenți străluciți, reprezentanți ai tuturor țărilor, cei mai talentați, mai inteligenți și mai cultivați tineri din lume nu s-au putut compara cu tinerii evrei. Aceștia au fost cei mai puternici, cei mai frumoși, cu cele mai multe cunoștințe și cu cea mai bună memorie -- au fost pe primul loc, mărturii vii ale viețuirii sănătoase.
Cu toate că au avut cu mult mai mult succes la examinare decât colegii lor, realizările academice ale lui Daniel și ale prietenilor lui nu se datorau întâmplării. Ei au avut rezultate bune datorită folosirii disciplinate a capacităților lor, sub călăuzirea Duhului Sfânt. Au ales să se conecteze la Sursa oricărei înțelepciuni, făcând din cunoașterea lui Dumnezeu temelia educației lor. În credință, s-au rugat pentru înțelepciune și au primit răspuns. S-au pus în poziția în care Dumnezeu îi putea binecuvânta, evitând orice le-ar fi slăbit capacitățile și profitând de orice ocazie de a învăța în toate domeniile. Au respectat regulile sănătății, ce garantează puterea intelectului. Au căutat cunoașterea cu un singur scop: să-L onoreze pe Dumnezeu. Și însuși Dumnezeu le-a fost profesor. Rugându-se neîncetat, studiind conștiincios, păstrând legătura cu Cel Nevăzut, ei au umblat cu Dumnezeu, așa cum făcuse și Enoh.87
Dumnezeu le vorbește și tinerilor de astăzi prin exemplul tinerilor evrei care au practicat cu consecvență principiile sănătății. Unde sunt tinerii și tinerele care, la fel ca Daniel, vor avea curajul să susțină cauza cea dreaptă? Este nevoie de inimi curate, de brațe puternice și curaj neșovăitor. Lupta dintre bine și rău cere o veghere neîntreruptă. Satana vine la fiecare om cu ispite atrăgătoare de multe feluri, pentru a-l determina să-și satisfacă apetitul.
Trupul este cel mai important mijloc prin care se pot dezvolta mintea și sufletul, spre clădirea caracterului. De aceea vrăjmașul, Satana, își îndreaptă ispitele către slăbirea și degradarea puterilor fizice. Dacă el izbutește aici, deseori aceasta înseamnă predarea întregii ființe în puterea răului. Dacă nu se află sub controlul unei puteri mai înalte, tendințele naturii noastre fizice vor aduce în cele din urmă ruina și moartea. Trupul trebuie disciplinat. Pasiunile noastre trebuie controlate de alegeri supuse voinței lui Dumnezeu. Rațiunea consacrată este suverană! Puterea intelectuală, rezistența fizică și lungimea vieții depind de legi ce nu se schimbă. Prin ascultare de aceste legi ale sănătății, tinerii pot câștiga biruința asupra sinelui, își pot învinge înclinațiile și îi pot înfrânge pe „stăpânitorii întunericului acestei lumi”. (Efeseni 6, 12, KJV.)
Spiritul lui Daniel poate fi și spiritul tinerilor de azi; și ei pot primi tărie de la aceeași sursă, pot poseda aceeași putere de stăpânire de sine și pot arăta același har în viața lor, chiar și în circumstanțe nefavorabile asemănătoare. Deși înconjurați de tentațiile de a-și satisface eul, în mod special în marile noastre orașe, unde orice formă de plăcere senzuală este ușor disponibilă și atrăgătoare, tinerii pot rezista la toate tentațiile. Însă victoria va fi câștigată numai de aceia care decid să facă binele pentru că este bine.
Dumnezeu dorește să descopere prin tine, astăzi, aceleași adevăruri pline de putere care au fost revelate prin acești tineri. Viața lui Daniel și a prietenilor săi este o demonstrație a ceea ce va face El pentru tine dacă îl vei căuta cu toată inima.88
(Ca lectură suplimentară pe această tema, recomandăm Divina vindecare, 17, Sfaturi pentru Dietă și hrană, 15, Sfaturi pentru sănătate, 13 și Temperanță, 11.)
Să ne gândim....
• Enumeră câteva avantaje pe care i le aduce alimentația sănătoasă unui creștin devotat.
• Care sunt trei aspecte ale stilului tău de viață pe care le-ai putea schimba, lucru care ți-ar putea aduce mai multă pace?
• Identifică mai multe motive pentru care Daniel și cei trei tovarăși ai săi nu au mâncat mâncarea împăratului.
• Gândește-te la câteva exemple de situații de viață în care este bine „să îndrăznești să fii un Daniel”. Când ar putea fi mai potrivit compromisul?
• Care este relația dintre apetit, stăpânirea de sine și caracterul creștin?