Întâlnirea unor tineri cu Ellen G. White -- despre dreptatea socială
Nu mă prea gândeam eu la Ellen G. White. Știam că există și că se bucură de mare considerație în biserica noastră. Citisem câteva fragmente din scrierile ei, ca lectură obligatorie în timpul anilor de școală, dar nu le dădusem niciodată mare importanță cu adevărat, până când am găsit pasajul următor: „Domnul nostru Isus Hristos a venit în această lume ca slujitor neobosit pentru nevoile oamenilor.... El a venit să dea [omenirii] sănătate și pace.... Nimeni din cei care s-au dus la El nu a plecat neajutat.... Lucrarea Mântuitorului nu s-a limitat la un timp sau un loc anume. Compasiunea Sa nu cunoaște limite.... Oriunde se aflau inimi gata să-I primească mesajul, El le mângâia cu asigurarea dragostei Tatălui lor ceresc.... Viața Sa a fost una de sacrificiu de sine continuu.... Isus a dedicat mai mult timp vindecării bolnavilor decât predicării.” 89
Acum doi ani am început să lucrez la o linie telefonică de urgență pentru adolescenți aflați în criză. Unele fete sunt însărcinate și necăsătorite și nu știu ce să facă; unii sunt abuzați de persoane din căminul lor sau cu care au o relație. Insă toți caută pe cineva căruia să-i pese, cineva care să le spună că până la urmă va fi OK. Și cine altul ar putea fi mai potrivit pentru aceasta decât Hristos? Și ce altă carte descrie mai bine cum i-a ajutat El pe oameni decât Divina vindecare?
În munca mea sunt atât de relevante principiile din capitolul „Ajutor pentru cei ispitiți”. Nu-i pot ajuta pe acești copii dacă doar le arăt greșelile lor. Nu le pot ține predici, spunăndu-le ce au făcut rău, pentru ca apoi să-i arunc din nou în stradă. Ei au nevoie de cineva care să le redea încrederea că încă îi mai iubește cineva și că încă mai au o valoare. Iar după ce am citit Divina vindecare, de Ellen G. White, am învățat prin exemplul lui Hristos, așa cum se explică în carte, să fac mai bine lucrul acesta.
Jodi, 21 de ani -- Scriptura
Isaia 58, 6-8: Iată postul plăcut mie: dezleagă lanțurile răutății, deznoadă legăturile robiei, dă drumul celor asupriți și rupe orice fel de jug; împarte-ți pâinea cu cel flămând și adu în casa ta pe nenorociții fără adăpost; dacă vezi pe un om gol, acoperă-l și nu întoarce spatele semenului tău. Atunci lumina ta va răsări ca zorile și vindecarea ta va încolți repede; neprihănirea ta îți va merge înainte și slava Domnului te va însoți.
Matei 25, 31-46: Când va veni Fiul omului în slava Sa, cu toți sfinții îngeri, va ședea pe scaunul de domnie al slavei Sale. Toate neamurile vor fi adunate înaintea Lui. El îi va despărți pe unii de alții cum desparte păstorul oile de capre; și va pune oile la dreapta, iar caprele la stânga Lui. Atunci împăratul va zice celor de la dreapta Lui: „Veniți binecuvântații Tatălui Meu de moșteniți împărăția, care v-a fost pregătită de la întemeierea lumii. Căci am fost flămând și Mi-ați dat de mâncat; Mi-a fost sete și Mi-ați dat de băut; am fost străin și M-ați primit; am fost gol și M-ați îmbrăcat; am fost bolnav și ați venit să Mă vedeți; am fost în temniță și ați venit pe la Mine”. Atunci cei neprihăniți Îi vor răspunde: „Doamne, când Te-am văzut noi flămând și ți-am dat să mănânci? Sau, fiindu-ți sete, și ți-am dat de ai băut? Când Te-am văzut noi străin și Te-am primit? Sau gol și Te-am îmbrăcat? Când Te-am văzut noi bolnav sau în temniță și am venit pe la Tine?”. Drept răspuns, împăratul le va zice: „Adevărat vă spun ca, ori de câte ori ați făcut aceste lucruri unuia din acești foarte neînsemnați frați ai Mei, Mie Mi le-ați făcut”.
Apoi va zice celor de la stânga Lui: „Duceți-vă de la Mine, blestemaților, în focul cel veșnic, care a fost pregătit diavolului și îngerilor lui! Căci am fost flămând și nu Mi-ați dat să mănânc; Mi-a fost sete și nu Mi-ați dat să beau; am fost străin și nu M-ați primit; am fost gol și nu M-ați îmbrăcat; am fost bolnav și în temniță și n-ați venit pe la Mine.” Atunci îi vor răspunde și ei: „Doamne, când Te-am văzut noi flămând sau fiindu-ți sete sau străin sau gol sau bolnav sau în temniță și nu ți-am slujit?” Și El, drept răspuns, le va zice: „Adevărat vă spun că, ori de câte ori n-ați făcut aceste lucruri unuia dintre acești foarte neînsemnați frați ai Mei, Mie nu Mi le-ați făcut.” Și aceștia vor merge în pedeapsa veșnică, iar cei neprihăniți vor merge în viața veșnică.
Psalmii 41, 1: Ferice de cel ce îngrijește de cel sărac! Căci în ziua nenorocirii Domnul îl izbăvește.
Psalmii 82, 3.4: Faceți dreptate celui slab și orfanului, dați dreptate nenorocitului și săracului, scăpați pe cel nevoiaș și lipsit, izbăviți-i din mâna celor răi.
Proverbe 14, 31: Cine asuprește pe sărac batjocorește pe Ziditorul său, dar cine are milă de cel lipsit cinstește pe Ziditorul său.
Proverbe 19, 17: Cine are milă de sărac împrumută pe Domnul și El îi va răsplăti binefacerea.
În Matei 25, Isus Se identifică pe Sine cu poporul Său aflat în suferință. Isus este flămând și însetat. Isus este străinul. Isus are nevoie de haine. Isus este bolnav. Isus se află în închisoare. Când tu te bucuri de o mare varietate de hrană delicioasă, Isus flămânzește într-un adăpost pentru lucrători zilieri, nu departe de casa ta.
Isus spune: „Când Mi-ai închis ușa în față, în timp ce camerele tale minunat decorate erau goale, Eu n-aveam nici un loc să-Mi așez capul. Când dulapurile tale erau pline de haine moderne și scumpe, cumpărate cu bani care i-ar fi putut ajuta pe săraci, Eu n-aveam îmbrăcăminte confortabilă. Când tu te bucurai de sănătate, Eu eram bolnav. În vreme ce tu colindai liber, pe Mine nenorocirea M-a aruncat în închisoare, M-a descurajat și M-a stigmatizat, privându-Mă de libertate și speranță”.
Câtă solidaritate exprimă Isus între Sine și copiii Săi aflați în suferință! El însuși face din cazul lor cazul Său. Nenorocirea lor este nenorocirea Sa. Bagă de seamă, creștin egoist: fiecare neglijare a sărmanilor nevoiași, a celor fără adăpost, a celor fără părinți, a prizonierilor înseamnă de fapt neglijarea lui Isus.90
Când le-ai dat o bucățică mică de pâine săracilor flămânzi, când le-ai dat hainele acelea subțiri ca să-i apere de gerul mușcător, ți-ai adus aminte că I le dădeai Domnului slavei? „Toată viața voastră am fost lângă voi, în persoana acestor loviți de suferință, dar nu M-ați căutat. N-ați vrut să fiți prietenii Mei. Nu vă cunosc”.91
Săracii au la fel de mult dreptul la un loc în lumea lui Dumnezeu cum au și bogații. Principiile din cartea Leviticul sunt date de Creatorul nostru plin de îndurare pentru a micșora suferința, pentru a aduce speranță și soare în viața celor nevoiași și oprimați.
Domnul spune „Stop!” iubirii exagerate pentru proprietate și putere. Un mare rău rezultă din acumularea continuă a bogăției de către o clasă și sărăcirea și degradarea altei clase. Fără anumite restricții, puterea celor bogați devine monopolizantă, iar săracii, cu toate că în ochii lui Dumnezeu au din toate punctele de vedere aceeași valoare, sunt considerați și tratați ca fiind inferiori celor mai prosperi decât ei. Perceperea acestei oprimări trezește mânia clasei mai sărace. Un simțământ de disperare și neliniște extremă demoralizează societatea și deschide ușa pentru crimele de orice natură. Regulile pe care le-a stabilit Dumnezeu în Levitic au fost destinate să promoveze egalitatea socială.92
Cuvântul lui Dumnezeu interzice politicile care îmbogățesc o clasă de oameni prin oprimarea și suferința altei clase. Persoana care profită de nenorocirea cuiva pentru un câștig bănesc sau care caută să obțină profit de pe urma slăbiciunii sau incompetenței altuia încalcă legea lui Dumnezeu.93 Societatea îi abandonează pe săraci, în mizerie și degradare, fără să-i pese că mulți au fost aduși la sărăcie cruntă din cauza bolii sau nenorocirii, deseori chiar prin planurile necinstite ale celor ce trăiesc prădându-i pe cei mai puțin privilegiați 94.
Există comunități întregi (N. tr. „comunități sociale”) în care familiile locuiesc în case sub standardul decenței, cu mobilă și îmbrăcăminte puțină, fără cărți sau unelte de lucru, oamenii fiind lipsiți atât de confort și facilități, cât și de cultură. Aceste familii trebuie educate să-și folosească potențialul pentru a-și îmbunătăți situația. Cum se poate face aceasta acolo unde predomină sărăcia, unde la fiecare pas te lovești de obiceiurile și atitudinile adânc înrădăcinate specifice mentalității de învins? Cu siguranță, această lucrare este dificilă. Nu se va realiza niciodată reforma necesară dacă bărbații și femeile nu sunt ajutați de o putere dinafară lor. Când îi ajutați pe săraci în privința celor trecătoare, să păstrați întotdeauna în minte nevoile lor spirituale.95 Scopul lui Dumnezeu este ca bogații și săracii să se lege strâns prin legăturile simpatiei și utilității. Cei care au bani, talent și capacitate trebuie să folosească aceste daruri în folosul omenirii 96.
Adevărata caritate îi ajută pe bărbați și femei să se ajute singuri. Dacă cineva îți cere de mâncare, nu trebuie să-l refuzi. Adevărata filantropie înseamnă mai mult decât simple daruri. Înseamnă un interes sincer pentru bunăstarea celorlalți. Trebuie să încercăm să înțelegem nevoile și mediul în care trăiesc cei săraci și nenorociți și să le dăm ajutor. Să acorzi interes, timp și să depui efort personal costă cu mult mai mult decât să dai pur și simplu bani. Dar aceasta este cea mai adevărată caritate.97
Deseori, cea mai eficientă cale de a-i ajuta pe săraci este de a li se oferi educație în domenii practice, cum ar fi seminare de instruire pentru căutarea unei slujbe, seminare de gătit, seminare de gestionarea finanțelor personale. Cei învățați să câștige ceea ce primesc vor fi mai dispuși să arate responsabilitate financiară învățând să se bazeze pe sine, să fie independenți, ei primesc și puterea și devin capabili să-i ajute pe alții. Mulți care se luptă cu greutăți bănești ar avea de câștigat dacă ar învăța cum să-și administreze finanțele. Învățați-i ce important este să trăiască la înălțimea potențialului pe care îl dă Hristos fiecăruia.98
Isus a căutat să îndrepte falsul standard al lumii, de judecare a valorii bărbaților și femeilor. El li S-a alăturat săracilor, pentru a putea ridica ocara de deasupra lor. A nimicit prejudecățile împotriva lor, binecuvântându-i și invitându-i să moștenească împărăția Sa. Isus ne arată aceeași cale pe care a umblat și El, spunând: „Dacă vrea cineva să devină ucenicul Meu, să se lepede de sine, să-și ia în fiecare zi crucea și să Mă urmeze.” (Luca 9, 23.)99
Cu toții suntem legați în marea rețea a omenirii și orice putem face pentru a-i ajuta și a-i întări pe alții va aduce binecuvântări și asupra noastră. Legea dependenței reciproce guvernează toate clasele societății.100
Fiecare dintre voi poate găsi ceva de făcut pentru cei mai puțin privilegiați. „Pe săraci îi aveți întotdeauna cu voi”, a spus Isus. (Ioan 12, 8.) Fiecare din voi poate găsi ocazii de a ajuta. Milioane și milioane de ființe omenești, gata să piară, legate în lanțurile ignoranței și păcatului, n-au auzit niciodată că Isus le iubește. Ce s-ar întâmpla dacă am fi noi în locul lor, iar ei în locul nostru? Ce am vrea să facă ei pentru noi? Răspunsul la această întrebare reprezintă ceea ce suntem obligați să facem pentru ceilalți. Legea lui Hristos, care trebuie aplicată în viață, după care vom fi judecați fiecare dintre noi și fie vom fi achitați, fie condamnați, este: „Tot ce voiți să vă facă vouă oamenii faceți-le și voi la fel.” (Matei 7, 12.)101
(Ca lectură suplimentară pe această temă, recomandăm Lucrãtorii Evangheliei, 13, Divina vindecare, 17, și Lucrarea de binefacere, 15.)
Să ne gândim....
• Identifică mai multe lucruri pe care le putem face pentru tinerii care sunt abuzați și suferă.
• Cum a sugerat Isus că-i putem ajuta pe cei cu nevoi speciale? (Vezi Matei 25, 31-46.)
• Descrie pe scurt câteva principii ale „adevăratei carități”.
• Dacă ai fi sărac și în nevoie, ce ai vrea cel mai mult de la ceilalți? Enumera în ordine cele trei lucruri pe care ți le dorești cel mai mult.
• În „marea zi a judecății”, ce va aduce Hristos înaintea popoarelor ca temelie a mântuirii noastre?