Acuzatorul și lucrarea sa
Am fost foarte întristată citind pamfletul publicat de fratele S. și de cei uniți cu el în lucrarea pe care o face. Ei au ales părți din Mărturii fără consimțământul meu și le-au introdus în pamfletul pe care l-au publicat pentru a face să pară că scrierile mele susțin și aprobă poziția pe care ei o apără. Procedând astfel, ei au făcut ceea ce nu este drept, nici cinstit. Asumându-și libertăți neîngăduite ei au prezentat poporului o teorie cu un caracter înșelător și distrugător. În trecut mulți alții au făcut același lucru, făcând să apară că Mărturiile ar susține poziții nejustificate și false.
Mi s-a arătat că poziția luată de fratele S. și simpatizanții săi nu este adevărată, ci doar una din acelea care zic „Iată-L aici” și „iată-L colo”, care vor caracteriza zilele în care trăim. Ca un exemplu despre felul în care fratele S. a compilat acest pamflet, voi reda următorul incident: Am scris o scrisoare personală unuia dintre predicatorii noștri și acesta din amabilitate, gândindu-se că i-ar putea fi de ajutor fratelui S. i-a trimis o copie a scrisorii adresate lui; fratele S., în loc să o considere ca pe o problemă de ajutor personal, a tipărit porțiuni ale ei în pamflet, ca mărturie nepublicată, pentru a susține poziția pe care a luat-o el, Este acesta un lucru onorabil? Nu există nimic în Mărturii care să susțină poziția fratelui S., dar el le-a aplicat greșit, așa cum fac mulți alții cu Scripturile, spre vătămarea propriului suflet și a sufletului altora. Dumnezeu va judeca pe cei care își asumă libertăți neîngăduite și fac uz de mijloace necinstite pentru a da autoritate și influență lucrurilor pe care Ie consideră ca fiind adevărate. În folosirea unei scrisori personale trimise altuia, fratele S. a abuzat de amabilitatea unuia care a dorit să-l ajute. Grupările care publică pamfletul „Marea strigare” și căderea tuturor bisericilor ne arată clar că nu sunt conduși de Duhul Sfânt, „După roadele lor îi veți cunoaște”. Cei ce primesc aceste pamflete care apără poziții false vor avea impresia că eu susțin acele poziții și că m-am unit cu acești lucrători în proclamarea a ceea ce ei numesc „lumină nouă”. Știu că solia lor este amestecată cu adevăr, dar acest adevăr este greșit aplicat și distorsionat prin legătura sa cu eroarea. Aș spune fratelui care a trimis acestor oameni o copie a scrisorii pe care i-am trimis-o lui că n-am de gând să-l condamn pentru aceasta și nimeni să nu arunce nici cea mai mică vină asupra lui în privința acestei probleme. Dacă l-aș judeca greșit și l-aș condamna când motivele și intențiile lui au fost bune, mi-aș atrage dezaprobarea lui Dumnezeu. Dacă fratele pe care a dorit să-l ajute și-a luat libertatea să-i trădeze încrederea, n-ar trebui să se întristeze de rezultatele necredincioșiei Lui.
Instrucțiuni către ucenici
În Mărturii sunt lucruri care nu sunt scrise pentru lume în general, ci doar pentru copiii credincioși ai lui Dumnezeu și nu este potrivit să dăm și lumii instrucțiunile, avertismentele, mustrările și sfaturile de felul acesta. Răscumpărătorul lumii, Trimisul lui Dumnezeu, cel mai mare învățător pe care oamenii l-au cunoscut vreodată a dat unele instrucțiuni numai ucenicilor, nu și mulțimilor. În timp ce avea învățături destinate mulțimilor ce veneau după El, Isus a avut, de asemeni, o lumină și o învățătură specială de împărtășit urmașilor Lui, pe care însă n-a împărtășit-o marii adunări, pentru că aceasta n-ar fi fost nici înțeleasă și nici apreciată de ei. El a trimis ucenicii să predice și, când ei s-au întors din prima călătorie misionară și aveau diferite experiențe de relatat în ce privește succesul lor în predicarea Evangheliei împărăției lui Dumnezeu, El le-a spus; „Veniți la o parte într-un loc retras și odihniți-vă puțin”. Într-un loc retras Isus împărtășea urmașilor Săi instrucțiuni, sfaturi, avertizări și corijări pe care le vedea necesare în lucrarea lor, dar instrucțiunile pe care El li le-a dat nu trebuiau spuse mulțimii, căci cuvintele Sale erau destinate doar ucenicilor; în câteva ocazii când Domnul a făcut minuni de vindecare, El a cerut celor vindecați să nu spună fapta Sa la nimeni.... Ei ar fi trebuit să respecte dorința Lui, dându-și seama că Hristos nu le-a cerut numai de formă să păstreze tăcerea, ci a avut un motiv pentru aceasta. Nu a fost înțelept din partea lor să desconsidere dorința Sa expresă. Trebuia să fie suficient să știe că El dorea ca ei să păstreze sfatul pentru ei și exista un motiv serios pentru cererea Sa. Domnul știa că în vindecarea bolnavilor, în minunile pentru restaurarea vederii orbilor și în vindecarea leproșilor El își punea viața în pericol, căci dacă preoții și conducătorii nu voiau să primească dovezile despre divinitatea misiunii Sale, ei aveau să, interpreteze faptele Sale în mod greșit și ar fi adus acuzații împotriva Lui. E adevărat că El a făcut multe minuni în mod public, totuși, în unele cazuri El a cerut celor vindecați să nu spună nici unui om ceea ce a făcut pentru ei. Când se ridicau prejudecăți, invidie și gelozie și calea Sa era închisă, El părăsea localitatea și pleca în căutarea acelora care ar fi dorit să asculte și, să aprecieze adevărul, pe care El venise să-l împartă. Domnul Isus a considerat necesar să lămurească, ucenicilor, multe lucruri pe care nu le făcea, cunoscut mulțimilor. El le descoperea în mod deschis motivele urii manifestate față de El, din partea cărturarilor, fariseilor și preoților, vorbindu-le, în același timp, despre suferințele, trădarea și moartea Sa, dar mulțimilor nu le-a explicat lămurit aceste lucruri. Urmașilor Săi, le-a dat avertismente pentru a le face cunoscut necazurile ce aveau să vină asupra lor și la care ei trebuiau să se aștepte. El le-a dat instrucțiuni prețioase pe care nici ei nu le-au înțeles decât după moartea, învierea și înălțarea Sa. Când Duhul Sfânt a fost revărsat asupra lor, ei și-au amintit lucrurile pe care El le-a spus.
Trădarea încrederii
Dacă ei ar fi trădat încrederea sacră, spunând altora ceea ce Isus le-a cerut să țină secret, ar fi adus cauzei adevărului batjocură și vătămare. Domnul a dat poporului Său solii potrivite de avertizare, mustrare și sfătuire, dar nu este potrivit a scoate aceste solii din context și a le așeza acolo unde vor părea că dau forță soliilor false. În pamfletul publicat de fratele S. și asociații lui, el acuză Biserica lui Dumnezeu ca fiind Babilon și îndeamnă la o separare de Biserică. Această lucrare nu este nici dreaptă, nici onorabilă. În compilarea acestei lucrări ei au folosit numele și scrierile mele pentru a susține ceea ce eu dezaprob și condamn ca eroare. Cei care vor citi acest pamflet vor așeza responsabilitatea acestei false poziții asupra mea, când, de fapt, ea, este cu totul contrară învățăturii din scrierile mele și luminii pe care Dumnezeu mi-a dat-o. Nu am nici o ezitare să spun celor care promovează o astfel de lucrare că sunt foarte tare amăgiți.
O solie falsă
De ani de zile am purtat — mărturia mea cu semnificația că, atunci când cineva ridică pretenția de a avea o mare lumină și totuși dărâmă ceea ce Domnul prin agenții Săi omenești a clădit, ei sunt foarte amăgiți și nu lucrează împreună cu Hristos. Aceia care susțin că Bisericile Adventiste de Ziua a șaptea constituie Babilon-ul sau o parte din Babilon, ar fi mult mai bine să stea acasă. Aceștia să se oprească și să mediteze care este mesajul ce trebuie proclamat în acest timp. În loc să lucreze cu uneltele divine pentru pregătirea unui popor care să stea în picioare în ziua Domnului, ei au luat poziție împreună cu acuzatorul fraților care-i pârăște înaintea Domnului zi și noapte. Unelte satanice s-au pus în mișcare în mod insidios și au inspirat pe unii oameni să se unească într-o confederație a răului, pentru a pune în încurcătură, a hărțui și a produce mare tulburare poporului lui Dumnezeu. Lumea întreagă se va ridica cu vrăjmășie împotriva Adventiștilor de Ziua a șaptea pentru că ei nu dau cinste papalității prin acceptarea duminicii, o instituție a acestei puteri anticreștine. Scopul lui Satana este de a-i șterge de pe fața pământului, pentru ca supremația lui asupra lumii să nu mai fie discutată.
Acuzațiile Satanei
Scena acuzațiilor lui Satana a fost prezentată înaintea profetului. El spune: „El (îngerul), mi-a arătat pe marele preot Iosua, stând în picioare înaintea îngerului Domnului și pe Satana stând la dreapta lui ca să-l pârască.” Isus este Marele nostru Preot în ceruri. Și ce face El? El mijlocește și face ispășire pentru poporul său care crede în El. Prin îndreptățirea Sa atribuită ei sunt acceptați de Dumnezeu ca unii care, în fața lumii, dovedesc atașament față de Dumnezeu, ținând toate poruncile Lui. Diavolul este plin de ură răutăcioasă împotriva lor și manifestă față de ei același spirit pe care l-a manifestat și față de Hristos când era pe pământ. Când Isus stătea înaintea lui Pilat, judecătorul roman a căutat să-l elibereze și a dorit ca poporul să-L scape pe Isus de la chinul prin care urma să treacă. El a prezentat înaintea mulțimii înfuriate pe Fiul lui Dumnezeu și pe criminalul Baraba și a întrebat: „Pe cine vreți să eliberați? Pe Baraba sau pe Isus care se chemă Hristos?” Ei au răspuns: „Pe Baraba!” Pilat le-a răspuns: „Dar ce să fac cu Isus care se numește Hristos?” Toți au răspuns: „Să fie crucificat!” Gloata era ațâțată de vrăjmășia Satanei și când li s-a cerut să alegă între Fiul lui Dumnezeu și criminalul Baraba ei au ales mai curând un tâlhar, decât pe Isus. Mulțimea neștiutoare a fost condusă prin argumentele înșelătoare ale celor care ocupau poziții înalte, să lepede pe Fiul lui Dumnezeu și să aleagă un tâlhar, un criminal în locul Lui. Să ne amintim să suntem încă într-o lume unde Isus, Fiul lui Dumnezeu a fost lepădat și crucificat, unde vina disprețuirii lui Hristos și preferarea unui tâlhar în locul Mielului fără pată a lui Dumnezeu încă există. Dacă nu dovedim în mod individual căință în fața lui Dumnezeu, pentru călcarea Legii Sale și nu exercităm credință în Domnul Hristos pe care lumea L-a lepădat, vom rămâne sub aceeași condamnare a alegerii lui Baraba în locul lui Hristos. Lumea întreagă stă sub condamnare, vinovată de lepădarea conștientă și omorârea Fiului lui Dumnezeu. Cuvântul lui Dumnezeu ne raportează că iudeii și Neamurile, regi și dregători, predicatori, preoți și oameni din toate clasele și sectele care dau, pe față același spirit de invidie, prejudecăți, ură și necredință ca și cei care au dat la moarte pe Domnul Hristos, ar acționa în același fel dacă ar avea aceeași ocazie pe care au avut-o iudeii și poporul din timpul lui Hristos. Ei, ar fi părtași aceluiași spirit care a cerut moartea Fiului lui Dumnezeu.
În scena ce reprezintă lucrarea Domnului Hristos pentru noi și acuzația hotărâtă a lui Satana împotriva noastră, Iosua stă ca mare preot și mijlocește în favoarea poporului lui Dumnezeu care păzește poruncile Sale. În același timp, Satana descrie poporul lui Dumnezeu ca fiind foarte păcătos, prezintă o listă a păcatelor pe care el i-a ispitit să le comită în timpul vieți lor și cere ca, pentru fărădelegile lor, să fie dați în mâinile sale pentru a-i distruge. El pretinde că ei nu trebuie să fie ocrotiți de către îngerii protectori împotriva confederației răului. El este plin de furie că nu poate prinde poporul lui Dumnezeu în legăturile lumești pentru a-i acorda lui ascultare deplină. Împărați, legiuitori și guvernatori au primit semnul Antihristului și sunt reprezentanții balaurului care merge să facă război sfinților ce păzesc poruncile lui Dumnezeu și țin credința lui Isus. În vrăjmășia lor împotriva poporului lui Dumnezeu ei se dovedesc vinovați asemenea celor care au ales pe Baraba în locul lui Hristos.
Lumea chemată să dea socoteală
Dumnezeu este în controversă cu lumea. Când judecata va avea loc și când cărțile vor fi deschise, El va rosti o judecată înfricoșătoare, care ar face lumea să se teamă și să tremure, dacă oamenii n-ar fi orbiți și vrăjiți de înșelăciunile și amăgirile satanice. Dumnezeu va chema lumea să dea socoteală pentru moartea Singurului Său Fiu pe care lumea L-a batjocorit și răstignit din nou prin persecutarea poporului Său. Lumea a lepădat pe Hristos în persoana sfinților Săi și a refuzat soliile Sale prin refuzul soliei profeților, apostolilor și servilor Săi. Ei au lepădat pe cei care au fost colaboratori cu Hristos și pentru aceasta vor da socoteală.
Acuzatorul mustrat
Satana stă în fruntea tuturor acuzatorilor fraților; dar când el prezintă păcatele poporului Său, ce răspunde Domnul? El spune: „Domnul să te mustre (nu pe Iosua, care este un reprezentant al poporului ales și încercat al lui Dumnezeu), Satana; El care a ales Ierusalimul! Nu este el, Iosua, un — tăciune scos din foc? Dar Iosua era îmbrăcat cu haine murdare, și totuși stătea în picioare înaintea îngerului.” Satana a reprezentat poporul credincios lui Dumnezeu ca fiind mânjit de păcat. El putea descrie păcatele pe care ei le-au făcut, căci nu fusese el cel care a pus toată confederația răului la lucru ca să-i conducă prin arta sa seducătoare în toate aceste păcate? Dar ei s-au pocăit și au acceptat îndreptățirea lui Hristos, de aceea stau înaintea lui Dumnezeu îmbrăcați în hainele îndreptățirii lui Hristos și a zis celor care erau înaintea lui: „Dezbrăcați-L de hainele murdare de pe el!” Apoi a zis lui Iosua: „Iată că îndepărtez de la tine nelegiuirea și te îmbrac cu haine de sărbătoare!” Fiecare păcat de care ei au fost vinovați, le-a fost iertat și ei stau înaintea lui Dumnezeu ca nevinovați, aleși și credincioși, desăvârșiți ca unii care nu au păcătuit niciodată.
Cuvinte de încurajare
„Eu am zis: «Să i se pună pe cap o mitră curată!» și i-au pus o mitră curată pe cap, și l-au îmbrăcat în haine, în timp ce Îngerul Domnului a făcut lui Iosua următoarea mărturisire: «Așa vorbește Domnul oștirilor: „Dacă vei umbla pe căile Mele și dacă vei păzi poruncile Mele, vei judeca și Casa Mea și vei priveghea asupra curților Mele, și te voi lăsa să intri împreună cu cei ce sunt aici.”»”
Doresc ca toți cei care pretind a crede adevărul prezent să se gândească serios la lucrurile prezentate în acest capitol. Oricât de slab și cu defecte ar fi poporul lui Dumnezeu, cei care se întorc de la neascultare în această generație nelegiuită și perversă, iau poziție pentru apărarea Legii Sale sfinte și dreg spărturile făcute într-însa de omul fărădelegii sub călăuzirea lui Satana, sunt socotiți copii ai lui Dumnezeu, și prin neprihănirea lui Hristos ei stau ca desăvârșiți în fața Sa. Adevărul nu va sta totdeauna aruncat în țărână pentru a fi călcat în picioare de oameni. El va fi glorificat și onorat, va fi ridicat să lumineze în toată strălucirea lui naturală și va fi întărit în veci de veci. — The Review and Herald, 22-29 august, 1893); (Testimonies to Ministers and Gospel Workers, 32-41.)
Biserica nu este Babilon
Dumnezeu are un popor pentru care tot cerul, este interesat și ei sunt singurul obiect de pe pământ scump inimii lui Dumnezeu. Fie ca oricine citește aceste cuvinte să le dea o deplină considerație, căci în Numele lui Isus doresc să le întipăresc asupra fiecărui suflet. Când se ridică cineva, dintre noi sau dinafară, cu o solie care declară că poporul lui Dumnezeu se numără cu Babilonul, și pretinde că marea strigare este o chemare de a ieși din el, puteți ști că el nu poartă solia adevărului. Nu-l primiți și nu-i urați de bine, căci Dumnezeu nu vorbește prin el și nici nu i-a încredințat vreo solie, și el a alergat înainte fără a fi trimis. Solia cuprinsă în pamfletul numit „Marea strigare” este o înșelăciune. Astfel de soli vor mai veni și vor pretinde că sunt trimiși de Dumnezeu, dar pretențiile lor vor fi false, deoarece nu sunt plini cu lumină, ci cu întuneric. Aceste solii de acuzare împotriva poporului lui Dumnezeu se aseamănă cu lucrarea făcută de Satana în acuzarea poporului Său și ele vor răsuna chiar în timpul când Dumnezeu spune poporului Său: „Scoală-te, luminează-te! Căci lumina ta vine, și slava Domnului răsare peste tine. Căci iată, întunericul acopere pământul și negură mare popoarele; dar peste tine răsare Domnul, și slava Lui se arată peste tine.”
O lucrare de înșelăciune
Se va constata că acei care transmit solii false nu au un simțământ înalt de cinste și integritate, Ei vor amăgi poporul, amestecând Mărturiile sorei White cu rătăcirile lor și vor folosi numele ei pentru a da greutate lucrării lor. Ei iau unele părți din Mărturii pe care gândesc că le pot răstălmăci pentru a susține poziția lor și le așează între falsitățile lor, așa ca eroarea să poată avea greutate și să fie acceptată de popor. Ei interpretează și aplică greșit ceea ce Dumnezeu a dat Bisericii pentru a avertiza, a sfătui, a mustra și a mângâia pe aceia care formează rămășița poporului lui Dumnezeu. Cei care primesc mărturiile ca solii din partea lui Dumnezeu, vor fi ajutați și binecuvântați prin ele, dar cei care le fragmentează pur și simplu pentru a sprijini unele teorii sau idei ale lor proprii sau pentru a-și îndreptăți poziția lor greșită, nu vor fi binecuvântați și nu vor avea nici un folos din ceea ce ele învață. A pretinde că Biserica Adventistă de Ziua a șaptea este Babilon înseamnă a pretinde același lucru pe care îl pretinde și Satana, care este acuzatorul fraților și care îi acuză înaintea lui Dumnezeu zi și noapte. Prin folosirea greșită a Mărturiilor, sufletele sunt puse în încurcătură, pentru că ei nu pot înțelege legătura dintre Mărturii și pozițiile luate de cei rătăciți, căci Dumnezeu a intenționat ca Mărturiile să aibă întotdeauna un loc în cadrul adevărului.
Cei ce apără rătăcirea vor spune „așa zice Domnul”, când Domnul n-a vorbit. Ei dau o mărturie pentru rătăcire și nu pentru adevăr. Dacă cei ce au vestit solia că Biserica este Babilon ar fi folosit banii cheltuiți în publicarea și răspândirea rătăcirii, pentru a construi și nu a dărâma, ei ar fi dat dovadă că sunt oameni pe care Dumnezeu îi conduce.
Există o mare lucrare de făcut în țările străine. Trebuie să fie construite școli pentru ca tinerii mai mari sau mai mici să poată fi educați cât mai repede posibil pentru a intra m câmpurile misionare. Nu este nevoie numai de misionari în țările străine, ci și de lucrători înțelepți și pricepuți de toate felurile. Strigătul macedonean răsună din toate părțile lumii: „Treci și ajută-ne!” Având în vedere răspunderea de a merge și a predica Evanghelia la orice făptură, este mare nevoie de oameni și mijloace, iar Satana este la lucru pe orice cale posibilă, să ne taie mijloacele și să împiedice oamenii de la lucrarea pe care ei ar trebui s-o facă. Banii care ar trebui să fie folosiți în a face o lucrare bună prin zidirea caselor de rugăciune, clădirea unor școli pentru educarea lucrătorilor necesari câmpului misionar, instruirea tinerilor și tinerelor pentru a merge să lucreze în mod inteligent, cu răbdare și perseverență și să fie unelte prin care un popor să fie pregătit să stea în marea zi a lui Dumnezeu, sunt dirijați de la o lucrare folositoare și binecuvântată, într-una de fărădelege și blestem.
Ziua cea mare a lui Dumnezeu este asupra noastră, se grăbește foarte mult și există o mare lucrare de făcut, iar aceasta trebuie făcută repede. Însă găsim în mijlocul lucrării ce trebuie făcută pe aceia care declară a crede adevărul prezent, dar care nu știu cum să cheltuiască mijloacele încredințate lor și datorită lipsei de blândețe și smerenie a inimii nu văd cât de mare este lucrarea ce trebuie făcută. Toți aceia care învață de la Isus vor fi lucrători împreună cu Dumnezeu. Dar cei ce merg să vestească o rătăcire, cheltuind timp și mijloace într-o lucrare deșartă, așează asupra lucrătorilor credincioși din câmpurile noi o povară mai mare, căci aceștia în loc să-și consacre timpul lor pentru apărarea adevărului, sunt obligați să contracareze lucrarea acelora care vestesc rătăcirea și pretind că au un mesaj din ceruri.
Dacă cei care au făcut această lucrare de rătăcire ar fi simțit nevoia de a răspunde rugăciunii lui Hristos pe care a înălțat-o către Tatăl chiar înaintea crucificării Sale, și anume că ucenicii lui Isus să fie una cum și El a, fost una cu Tatăl, ei n-ar mai fi risipit mijloacele încredințate lor, atât de necesare pentru răspândirea adevărului. Ei n-ar mai fi risipit timpul prețios și energia lor pentru împrăștierea rătăcirii care solicită, atât de mult timpul lucrătorilor credincioși pentru a fi neutralizată și stinsă. O astfel de lucrare nu este inspirată de sus, ci de jos.
„Iar voi toți care aprindeți focul și puneți tăciuni pe el, umblați în lumina focului vostru și în tăciunii pe care i-ați aprins. Din mâna mea vi se întâmplă aceste lucruri, ca să zăceți în dureri”. (Isaia 50, 11.) Mesajul purtat de cei care au proclamat că Biserica este Babilon a lăsat impresia că Dumnezeu nu are nici o comunitate pe pământ.
O biserică vie
Să nu aibă Dumnezeu o — Biserică vie? Ba da, El are o Biserică, dar este o Biserică luptătoare, nu triumfătoare. Ne pare rău că există membri cu defecte, că se află neghină printre grâu. Isus a spus: „Împărăția cerurilor se aseamănă cu un om care a semănat o sămânța bună în țarina lui. Dar pe când dormeau oamenii a venit vrăjmașul lui, a semănat neghină între grâu și a plecat.... Robii stăpânului casei au venit și i-au zis: «Doamne, n-ai semănat sămânța bună în țarina ta? De unde are dar neghină?» El le-a răspuns: «Un vrăjmaș a făcut lucrul acesta,» și robii i-au zis: «Vrei dar să mergem s-o smulgem?» «Nu, le-a zis el. Ca nu cumva smulgând neghina să smulgeți și grâul împreună cu ea. Lăsați-le să crească amândouă împreună până la seceriș. Iar la vremea secerișului voi spune secerătorilor: Smulgeți întâi neghina și legați-o în snopi, că s-o ardem, iar grâul strângeți-l în grânarul meu».” (Matei 13, 24-30.)
În parabola cu grâul și neghina putem vedea motivul pentru care neghina n-a fost smulsă, și anume, ca nu cumva să fie vătămat și grâul împreună cu ea. Părerile și judecata omenească ar putea face mari greșeli. Decât să se facă o greșeală și un singur spic de grâu să fie vătămat, Stăpânul zice: „Lăsați-le să crească împreună până la seceriș”, apoi îngerii vor aduna neghina care va fi distrusă. Deși în comunitățile noastre care pretind a crede adevărul prezent există și membri rătăcitori și greșiți, după cum există și neghină printre grâu, Dumnezeu este îndelung răbdător și milos. El mustră și avertizează pe cei greșiți, dar nu distruge pe cei care sunt zăbavnici în a învăța lecțiile pe care El dorește să-i învețe. El nu smulge neghina din grâu. Grâul și neghina vor crește împreună până la seceriș. Când grâul va ajunge la coacere, va fi deosebit cu siguranță de neghină.
Biserica lui Dumnezeu, de pe pământ poate fi imperfectă dar Dumnezeu n-o va distruge din pricina imperfecțiunilor ei: Au fost și vor mai fi din aceia plini de zel, dar nu în acord cu învățătura dată, care doresc să curețe Biserica și să smulgă neghina din grâu, Hristos ne-a dat o lumină specială cu privire la tratarea celor ce sunt greșiți și neconvertiți în Biserică. Nu trebuie întreprinsă nici o acțiune spasmodică, zeloasă și pripită de către membrii Bisericii în excluderea celor pe care-i consideră defectuoși în caracter. Neghina va apare printre grâu, dar s-ar produce mai mare vătămare prin smulgerea neghinei, decât dacă ar fi lăsate să crească împreună, cu excepția faptului că se urmează calea stabilită de Dumnezeu. În timp ce Domnul aduce în Biserică pe cei care sunt cu adevărat convertiți, în același timp Satana aduce persoane care nu sunt convertite. În timp ce Hristos seamănă sămânța bună, Satana seamănă neghină. Există încontinuu două influențe opuse exercitate asupra membrilor Bisericii. O influență lucrează pentru purificarea Bisericii, iar cealaltă pentru coruperea poporului, lui Dumnezeu. Isus știa că Iuda are defecte în caracter, dar cu toate acestea l-a acceptat ca pe unul din ucenici și i-a dat aceleași ocazii și privilegii pe care le-a dat și celorlalți pe care i-a ales. Iuda a fost lăsat fără scuze în calea rea pe care a apucat mai târziu. El ar fi putut deveni un împlinitor al Cuvântului la fel ca Petru, Iacob, Ioan și ceilalți apostoli. Isus le-a dat învățături prețioase celor asociați cu El, ca ei să fie convertiți și să nu se agațe de; defectele care ar fi putut strica caracterele lor. — (The Review and Herald, 29 august, 1893; The Review and Herald, 5 septembrie, 1893; Testimonies to Ministers and Gospel Workers, 41-47.)
Biserica luptătoare
Unii oameni gândesc că, intrând în biserică, așteptările le vor fi împlinite și vor găsi aici numai oameni curați și desăvârșiți. Ei sunt zeloși în credința lor și când văd defecte la membrii Bisericii, zic: „Noi am părăsit lumea ca să nu mai fim în părtășie cu cei răi, dar iată râul este și aici.” Și ei se întreabă ca servii din parabolă: „De unde a apărut neghina?” Noi nu trebuie să fim descurajați, căci Domnul nu ne-a dat nici o asigurare prin care să ajungem la concluzia că Biserica este desăvârșită și, cu tot zelul nostru, nu vom avea succes în a face Biserica luptătoare la fel de curată ca Biserica triumfătoare. Domnul ne interzice să procedăm într-un mod violent împotriva celor despre care gândim că sunt greșiți și nu trebuie să-i excludem și să-i denunțăm pe cei care au defecte. Omul mărginit poate judeca greșit caracterul, însă Dumnezeu nu lasă lucrarea de judecată și pronunțare asupra caracterului celor care nu sunt potriviți pentru aceasta. Nu trebuie să spunem cine este grâu și cine este neghină. Timpul secerișului va hotărî pe deplin caracterul celor două clase arătate în parabola grâului și neghinei. Lucrarea de separare este încredințată îngerilor lui Dumnezeu și nu mâinilor vreunui om.
Doctrina falsă este una din influențele satanice care lucrează în comunitate și aduce înăuntru pe cei neconvertiți. Oamenii nu ascultă cuvintele lui Isus Hristos și astfel să caute unitatea în credință, doctrină și spirit. Ei nu lucrează în unitatea de spirit pentru care Hristos S-a rugat și care ar fi făcut mărturia ucenicilor lui Hristos eficientă în convingerea lumii că Dumnezeu a trimis pe Fiul Său în lume „pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viață veșnică”. Dacă unitatea pentru care S-a rugat Hristos ar exista în poporul lui Dumnezeu, atunci ei ar da o vie mărturie și ar transmite raze de lumină strălucitoare pentru a lumina în mijlocul întunericului moral al lumii.
Lui Satan i s-a permis să ispitească
În loc de unitatea care ar trebui să existe printre credincioși există, neunire pentru că s-a dat voie lui Satan să intre și, prin perfidele lui amăgiri, el conduce pe cei care n-au învățat de la Hristos blândețea și umilința inimii și care urmează o linie diferită de Biserică ca să distrugă, dacă e posibil, unitatea Bisericii. Oamenii se ridică și învață lucruri contrare pentru a atrage ucenici de partea lor. Ei pretind că Dumnezeu le-a dat o mare lumină, dar cum se comportă ei sub influența acestei lumini? Procedează ei la fel cum au procedat cei doi ucenici pe calea spre Emaus? Când ei au primit lumina, s-au întors la aceia pe care Dumnezeu i-a condus și încă îi conducea, și le-a istorisit cum ei L-au văzut pe Isus și au vorbit cu El.
Cei care au pretins că au lumină pentru Biserică au procedat în acest fel? Au mers ei la cei care sunt aleși de Dumnezeu pentru a purta o mărturie vie și le-au arătat că această lumină i-ar califica pentru a pregăti un popor care să stea în picioare în ziua cea mare a Domnului? Au căutat ei sfatul acelora care au purtat și încă poartă adevărul și care dau lumii ultima solie de avertizare? S-au consultat ei cu aceia care au avut o mai adâncă experiență în lucrările lui Dumnezeu? De ce nu s-au prezentat acești oameni plini de zel pentru cauză la Conferința de la Battle Creek, precum au făcut oamenii consacrați la Ierusalim în timpul revărsării Duhului Sfânt? La marele centru al lucrării oamenii au deschis tezaurul lor de lumină și, în timp ce Domnul revărsa Spiritul Lui asupra poporului, au primit și aceștia ungerea cerească? În timp ce influența adâncă a Spiritului lui Dumnezeu se manifesta asupra poporului și suflete erau convertite, inimi învârtoșate zdrobite, existau și aceia care ascultau sugestiile lui Satana și, inspirați de zelul lui, proclamau că poporul care primea Spiritul Sfânt și care trebuia să primească Ploaia târzie și slava care lumina întregul pământ, era Babilon. Oare le-a dat Domnul solia aceasta? Nu, căci aceasta nu era solia adevărului.
Biserica, lumina lumii
Deși există rele în Biserică și vor fi până la sfârșitul lumii, în aceste ultime zile Biserica trebuia să fie lumina unei lumi poluate și demoralizate de păcat. Biserica, slabă, și cu defecte, având nevoie să fie mustrată, avertizată și sfătuită, este singurul obiect de pe pământ asupra căruia Hristos își îndreaptă suprema Sa atenție. Lumea este un atelier în care, prin conlucrarea dintre agenții umani și cei divini, Isus acționează prin harul și mila Sa asupra inimilor omenești. Îngerii sunt uimiți când privesc transformarea caracterelor lucrată în cei care se supun lui. Dumnezeu și își exprimă bucuria lor în cântări de laudă! Înălțătoare, la adresa lui Dumnezeu și a Mielului. Ei văd pe cei care sunt din fire copii ai mâniei, convertiți și devenind împreună lucrători cu Hristos în atragerea sufletelor la Dumnezeu. Ei văd pe cei care erau în întuneric devenind lumini strălucitoare în mijlocul nopții morale a acestei generații nelegiuite și stricate. Ei îi văd devenind pregătiți, printr-o experiență asemănătoare cu a lui Hristos, gata, să sufere cu Domnul lor, iar apoi să fie părtași cu El în slava cerului.
Dumnezeu are pe pământ o Biserică ce înalță Legea călcată în picioare și prezintă lumii pe Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatele lumii. Biserica este depozitarul bogăției harului lui Hristos și prin ea se va manifesta în cele din urmă iubirea deplină a lui Dumnezeu către lume, care va trebui să fie luminată cu slava Sa. Rugăciunea lui Hristos ca Biserica să fie una, după cum El și Tată sunt una, va fi în final împlinită. Darurile bogate ale Duhului Sfânt vor fi revărsate permanent asupra poporului lui Dumnezeu și ei vor deveni martori în lume despre puterea salvatoare a lui Dumnezeu.
O lucrare de dărâmare
Nu există decât o singura Biserică în lume care stă în prezent la spărtură, rezidind vechile dărâmături. Și orice om care atrage atenția lumii și altor biserici asupra acesteia, învinuind-o ca fiind Babilon, înseamnă că lucrează în armonie cu cel ce este acuzatorul fraților. Este posibil să se ridice printre noi oameni care vorbesc lucruri stricate și dau glas chiar sentimentelor pe care diavolul ar dori să le împrăștie în lume cu privire la cei care țin poruncile lui Dumnezeu și credința lui Isus? Lucrarea de prezentare a adevărului la cei care sunt în întunericul rătăcirii nu este suficientă pentru a satisface zelul lor? Ca unii care ați fost ispravnici ai mijloacelor și capacităților date de Dumnezeu veți fi răspunzători de bunurile Domnului pe care le-ați cheltuit pentru răspândirea rătăcirii. Întreaga lume este plină du ură împotriva celor care proclamă cerințele Legii lui Dumnezeu, de aceea, Biserica credincioasă lui Iehova nu trebuie să se angajeze în conflicte înjositoare. „Căci noi n-avem de luptat împotriva cărnii și a sângelui, ci împotriva căpeteniilor, împotriva domniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor, răutăților care sunt în locurile cerești.” (Efeseni 6, 12.)
Cei care au înțeles ce înseamnă această lupta nu vor întoarce armele împotriva bisericii luptătoare, ci se vor uni cu poporul lui Dumnezeu, ca să lupte cu toată puterea împotriva confederației celui rău. Cei care proclamă solia pe răspunderea lor individuală în timp ce pretind a fi învățați și conduși de Dumnezeu, dar au ca lucrare specială de a dărâma ceea ce Dumnezeu a zidit timp de ani de zile, nu fac voia lui Dumnezeu.
Să se știe clar că acești oameni sunt partea marelui înșelător. Să nu-i credeți! Ei sunt aliați cu vrăjmașul lui Dumnezeu și al adevărului. Ei vor lua în derâdere ordinea de lucrare ca pe un sistem de meserie preoțească. Depărtați-vă de ei căci Dumnezeu nu le-a dat să facă lucrarea aceasta. Rezultatul unei astfel de lucrări va fi necredință în Mărturii și pe cât posibil ei vor face fără nici un efect lucrarea pe care eu am făcut-o timp de ani de zile, Aproape toată viața mea am fost devotată acestor lucrări, dar de multe ori lucrarea mi-a fost îngreunată prin ridicarea acestor oameni care au vestit o solie pe care Dumnezeu nu le-o dăduse. Această clasă de lucrători nelegiuiți au selectat porțiuni din Marturii și le-au aranjat în așa fel ca să dea credibilitate rătăcirilor lor. Când se dovedește că solia lor a fost o rătăcire, atunci și Mărturiile asociate cu rătăcirea lor împărtășesc aceeași condamnare. Oamenii din lume nu știu că mărturiile citate sunt scoase din scrisori personale, folosite fără consimțământul meu și prezintă aceste lucruri ca pe o evidență a faptului că lucrarea mea nu este de la Dumnezeu, nu este adevărată, ci este falsitate. Cei care discreditează în felul acesta lucrarea lui Dumnezeu vor trebui să dea socoteală înaintea Sa pentru lucrarea pe care o fac. — (The Review and Herald, 5 septembrie, 1893; Testimonies to Ministers and Gospel Workers, 47-52.)
O lucrare rânduită pe cale divină
Dumnezeu are o Biserică și aceasta are o lucrare rânduită de El. „El a dat pe unii apostoli, pe pe alții evangheliști, pe alții păstori și învățători pentru desăvârșirea sfinților în vederea lucrării de slujire, pentru zidirea trupului lui Hristos, până vom ajunge toți la unirea credinței și a cunoștinței Fiului lui Dumnezeu, la starea de om mare, la înălțimea staturii plinătății lui Hristos; ca să nu mai fim copii plutind încoace și încolo, părtași de orice vânt de învățătură, prin viclenia oamenilor, și prin șiretenia lor în mijloacele de amăgire, ci credincioși adevărului în dragoste să creștem în toate privințele, ca că ajungem la Cel ce este Capul, Hristos”. (Efeseni 4, 11-15.)
Domnul a numit uneltele Sale și o Biserică care se menține vie în persecuție, lupte și întunecime. Isus a iubit Biserica și S-a dat pe Sine însuși pentru ea și o va desăvârși, o va curați, o va înnobila și o va ridica așa ca ea să poată sta neclintită în mijlocul influențelor stricăcioase ale acestei lumi. Oameni numiți de Dumnezeu au fost aleși să vegheze cu atenție perseverentă pentru ca Biserica să nu fie răsturnată de născocirile răutăcioase ale diavolului, ci să stea în lume pentru promovarea slavei lui Dumnezeu printre oameni. Va exista permanent o luptă teribilă între Biserică și lume. Se vor confrunta părere cu părere, principiu cu principiu, adevărul cu rătăcirea, dar în această criză care deja a început și va culmina curând, oameni cu experiență trebuie sa facă lucrarea încredințată lor de Dumnezeu și să vegheze pentru suflete ca unii care vor da socoteală. Cei care răspândesc solia rătăcirii declarând că Biserica este Babilon, neglijând lucrarea pe care o cere Dumnezeu, sunt în opoziție cu organizația, în opoziție cu porunca clară dată de Dumnezeu prin Maleahi cu privire la aducerea zecimii la Casa Domnului, și își imaginează că au de făcut o lucrare de a avertiza pe cei care Dumnezeu i-a ales să predice adevărul, sunt greșiți. Acești lucrători nu ajută cauza și împărăția lui Dumnezeu, ci sunt angajați într-o lucrare asemănătoare aceleia pe care o face vrăjmașul a toată neprihănirea. Acești oameni care se împotrivesc căilor și mijloacelor rânduite de Dumnezeu pentru înaintarea lucrării în aceste zile primejdioase, mai bine ar renunța la vederile lor neconforme scripturii cu privire la natura, slujba și puterea uneltelor rânduite de Dumnezeu.
Fie ca toți să înțeleagă cuvintele pe care le scriu acum. Cei care sunt împreună lucrători cu Dumnezeu sunt doar unelte ale Sale și în ei înșiși nu există un har, sau o sfințenie deosebită. Numai când cooperează cu inteligențele cerești pot avea succes. Ei sunt doar niște vase de lut, depozitari ai adevărurilor încredințate de Dumnezeu. Pavel seamănă, Apolo udă, dar Dumnezeu face să crească.
Dumnezeu vorbește prin uneltele rânduite de El și nici un om sau grup de oameni să nu insulte Duhul lui Dumnezeu refuzând să asculte soliile Sale care vin prin gura servilor Săi. Refuzând să asculte solia lui Dumnezeu, oamenii se închid în întuneric. Astfel, ei își îndepărtează sufletele de la mari binecuvântări și jefuiesc pe Domnul Hristos de slava care I se cuvine, tocmai prin lipsa de respect arătată servilor Săi.
Păziți-vă de învățători falși
Dumnezeu nu este autorul confuziei, ci al păcii. Dar Satana este un dușman sârguincios, care nu doarme și este totdeauna la lucru asupra minților omenești, căutând un teren unde să poată semăna neghina sa. Dacă găsește pe cineva să-l împingă în serviciul său, îi va sugera idei și teorii false și-l va face un zelos apărător al rătăcirii. Adevărul nu numai că îl convertește pe primitor, ci îl și curățește.
Isus ne-a avertizat să ne păzim de prooroci mincinoși. De la începutul lucrării noastre s-au ridicat, din timp în timp oameni care apărau teorii noi și senzaționale. Dacă cei care pretind a crede adevărul ar merge la cei care au avut experiență cu Dumnezeu și la Cuvântul lui Dumnezeu într-un spirit umilit și dornic de învățătură și ar examina teoriile lor în lumina adevărului, cu ajutorul fraților zeloși în studiul Bibliei, întrebând pe Dumnezeu în rugăciune: „Este aceasta calea Domnului sau este o cale falsă pe care vrea să mă conducă diavolul?”, atunci ei ar primi lumină și ar scăpa de lațul vânătorului.
Frații și surorile noastre să se păzească de orice om care ar stabili un timp pentru venirea Domnului sau pentru vreo altă făgăduință de importanță specială, „Nu este treaba voastră sa știți vremile sau soroacele; pe acestea Tatăl le-a păstrat sub stăpânirea Sa”. Învățătorii falși pot apărea ca fiind foarte zeloși pentru lucrarea lui Dumnezeu și pot cheltui mijloace pentru a prezenta ideile lor înaintea lumii și a Bisericii. Însă când ei amestecă rătăcirea cu adevărul, mesajul lor este unul de înșelăciune și vor conduce sufletele pe căi greșite. Trebuie să ne împotrivim lor nu pentru că sunt oameni răi, ci pentru că sunt învățători ai rătăcirii și se străduiesc să pună asupra acesteia ștampila adevărului. Ce păcat că acești oameni se străduiesc să descopere rătăcirea, când există un tezaur de adevăr prin care oamenii pot fi îmbogățiți în credința sfântă. În loc să învețe adevărul ei lasă imaginația să zăbovească asupra a ceea ce este nou și straniu și o așează în dezacord cu cei pe care Dumnezeu îi folosește pentru a conduce pe oameni pe platforma adevărului. Ei leapădă tot ce s-a spus cu privire la unitatea de cuget și simțire și calcă în picioare rugăciunea Domnului Hristos, ca și cum unitatea pentru care El S-a rugat ar fi neesențială și n-ar fi necesar ca urmașii Săi să fie una, după cum El și Tatăl sunt una. Ei se îndepărtează de linia dreaptă și, ca și Iehu, cheamă, pe frații lor să-i urmeze în râvna lor pentru Domnul.
Dacă râvna lor i-ar fi condus să lucreze pe aceeași linie cu frații lor care au suportat greul și zăduful zilei, dacă ar stărui în biruirea descurajărilor și obstacolelor cum au făcut frații lor, ei ar putea fi urmați și Dumnezeu i-ar accepta. Oamenii care încep cu proclamarea unei lumini minunate, îndepărtându-se, de cei pe care Dumnezeu îi conduce, sunt de condamnat. Acesta este felul în care au lucrat Core, Datan și Abiram, iar acțiunea lor este înregistrată în Biblie ca o avertizare pentru alții. Noi nu trebuie să repetăm greșeala lor, acuzând și condamnând pe cei asupra cărora Dumnezeu a așezat povara lucrării. Cei care au proclamat Biserica Adventistă de Ziua a șaptea ca fiind Babilon au folosit Mărturiile pentru a da un suport aparent poziției lor; dar de ce nu vestesc ei ceea ce ani de zile a constituit povara soliei mele, și anume, unitatea Bisericii? De ce nu citează ei cuvintele îngerului: „Strângeți rândurile, strângeți rândurile, strângeți rândurile?” De ce nu repetă sfatul și de ce nu stabilesc principiul că „în unitate este putere și în dezbinare este, slăbiciune” Acești oameni au răspândit o solie care dezbină Biserica și o fac de râs înaintea vrăjmașilor adevărului. Într-o astfel de lucrare este clar descoperită influența amăgitoare a marelui înșelător care caută să împiedice Biserica să atingă desăvârșirea în unitate. Acești învățători urmează lumina din scânteile proprii, acționează după judecata lor proprie și independentă și amestecă adevărul cu noțiuni și teorii false. Ei refuză sfatul fraților și merg înainte pe drumul lor propriu până ce devin exact ceea ce Satana dorește să devină — niște minți dezechilibrate. Vă avertizez, fraților, să vă păziți de lucrările diavolului sub orice formă. Marele vrăjmaș al lui Dumnezeu și al omului jubilează astăzi că a avut succes în înșelarea sufletelor și în orientarea mijloacelor și capacității lor pe căi dăunătoare. Banii lor ar fi putut fi folosiți pentru înaintarea adevărului prezent, dar în loc de aceasta ei au fost cheltuiți pentru a prezenta idei care nu au nici o temelie în adevăr.
Un alt exemplu
În 1845 un om cu numele Curtis a făcut o lucrare asemănătoare în statul Massachusettes. El a prezentat o doctrină falsă și a împletit în teoriile sale selecțiuni din Mărturii, publicându-le în, Day Star ca o broșură. Aceste broșuri au adus timp de ani de zile roade veninoase și batjocură asupra Mărturiilor care, ca întreg, nu sprijineau în nici un fel lucrarea lui. Soțul meu i-a scris și l-a întrebat ce vrea să spună de fapt prin amestecarea Mărturiilor cu ideile sale proprii care sprijineau lucruri cu care noi eram împotrivă și i-a cerut să corecteze impresia pe care lucrarea lui o făcuse. El a refuzat categoric să facă aceasta, spunând că teoriile sale erau adevăr și că viziunile trebuie să întărească mărturiile sale și, de fapt, că le susținem, dar că eu am uitat să scriu chestiunile pe care teoriile lui le clarifică.
Încă de la începutul lucrării și până acum s-au ridicat unul după altul cu același fel de teorii și eu a trebuit să trec prin tulburare și să fac cheltuieli pentru a contracara aceste rătăciri. Ei au publicat teoriile lor și au înșelat multe suflete, dar Dumnezeu să ocrotească turma pășunii Sale. — (The Review and Herald, 12 septembrie, 1893; Testimonies to Ministers and Gospel Workers, 52-57.)
Dumnezeu are o biserică
Îndemn stăruitor pe cei care pretind a crede adevărul să umble în unitate eu frații lor. Nu dați ocazie lumii să spună că suntem extremiști și neuniți, că unul învață una și altul alta. Evitați neînțelegerile. Fiecare să vegheze cu băgare de seamă ca să fie găsit stând la spărtură pentru a clădi zidul și nu pentru a mări stricăciunea. Să fim atenți ca nu cumva să facem o strigare împotriva singurului popor care împlinește descrierea despre poporul rămășiței care ține poruncile lui Dumnezeu și are credința lui Isus și care înalță stindardul îndreptățirii în aceste zile din urmă.
Dumnezeu are pe pământ un popor deosebit, o Biserică unică, superioară tuturor celorlalte în predicarea adevărului și apărarea Legii lui Dumnezeu. Dumnezeu are servii lui pe care-i conduce, care au purtat greul și zăduful zilei și care cooperează cu puterile cerești pentru înaintarea împărăției lui Hristos în lume. Să ne unim toți cu acești servi aleși, ca să fim găsiți în cele din urmă printre cei ce au răbdarea sfinților, țin poruncile lui Dumnezeu și au credința lui Isus.
O scrisoare
Napier, Noua Zeelandă, 23 martie 1893.
Dragă frate S., Îți adresez câteva rânduri. Eu nu sunt de acord cu poziția pe care ai luat-o, căci mi-a fost arătat de Domnul că astfel de poziții vor fi luate de cei rătăciți. Apostolul Pavel ne avertizează în legătură cu aceasta: „Dar Duhul spune lămurit că în vremile din urmă unii se vor lepăda de credință, ca să se alipească de duhuri înșelătoare și de învățăturile dracilor”. Fratele meu, aud că tu susții că Biserica Adventiștilor de Ziua a șaptea este Babilon și că toți cei ce vor să fie mântuiți trebuie să iasă afară din ea. Tu nu ești singurul om pe care diavolul l-a înșelat în această problemă. În ultimii patruzeci de ani un om după altul s-a ridicat pretinzând că Dumnezeu l-a trimis cu același mesaj. Dar dă-mi voie să-ți spun, după cum și mie mi s-a spus, că solia pe care o vestești este una din amăgirile satanice desemnate să creeze confuzie prin comunități. Fratele meu, cu siguranță că tu ai deraiat de pe linie. A doua solie îngerească trebuie să fie dusă Babilonului (bisericilor), proclamând căderea lui și chemând pe oameni să iasă din el. Această solie trebuie proclamată a doua oară: „După aceea am văzut pogorându-se din cer un alt înger care avea o mare putere și pământul s-a luminat de slava lui. El a strigat cu glas tare și a zis: «A căzut, a căzut Babilon-ul cel mare! A ajuns un locaș al dracilor, o închisoare a oricărui duh necurat, o închisoare a oricărei păsări necurate și urâte; pentru că toate neamurile au băut din vinul mâniei curviei ei și împărații pământului au curvit cu ea, și negustorii pământului s-au îmbogățit din risipa desfătării ei». Apoi am auzit din cer un alt glas care zicea: «Ieșiți din mijlocul ei, poporul Meu, ca să nu fiți părtași la păcatele ei și să fiți loviți cu urgiile ei»”.
Fratele meu, dacă tu înveți că Biserica Adventistă de Ziua a șaptea este Babilon, ești greșit. Dumnezeu nu ți-a dat să vestești o astfel de solie. Satana va folosi orice minte la care are acces ca s-o inspire pentru a da naștere la teorii false, să o împingă în extreme pentru a putea crea o falsă înviorare, ca să abată sufletele de la problemele reale pentru acest timp. Presupun că unii ar putea fi înșelați din mesajul tău, deoarece sunt plini de curiozitate și de dorința după ceva nou. Într-adevăr, îmi produce multă întristare faptul că tu ai fost înșelat într-un fel de sugestiile vrăjmașului, căci știu că teoriile pe care le aperi nu sunt adevăr. Prin transmiterea acestor idei vei provoca o mare vătămare atât ție, cât și altora. Nu căuta să interpretezi greșit, să răsucești și să pervertești Mărturiile pentru a susține o astfel de rătăcire. Mulți au trecut pe acest teren și au provocat multe stricăciuni. Pe măsură ce alții au început să vestească plini de zel aceste solii, din nou și din nou, mi s-a arătat că acestea nu erau adevăr. Înțeleg că, de asemeni, tu înveți că noi nu trebuie să plătim zecime. Frate, „scoate-ți încălțămintea, căci locul pe care stai este sfânt”. Domnul a vorbit cu privire la zecime: „Aduceți însă la casa vistieriei toate zeciuielile ca să fie hrană în Casa Mea; puneți-Mă astfel la încercare, zice Domnul oștirilor, și veți vedea dacă nu vă voi deschide zăgazurile cerurilor și dacă nu voi turna peste voi belșug de binecuvântare”. În timp ce El pronunță o binecuvântare asupra celor care aduc zecimea, rostește un blestem asupra acelora care o rețin. Am primit recent lumină de la Dumnezeu asupra acestui subiect. Mulți Adventiști de Ziua a șaptea au jefuit pe Dumnezeu în zecimi și daruri și mi s-a arătat clar că Maleahi a descris cazul așa cum este în realitate.
Atunci, cum îndrăznește cineva să gândească în inima lui că sugestia de a reține zecimea și darurile este de ia Domnul? Frate, unde ai pășit tu în afara căii? Ah, așează pașii tăi din nou pe calea cea dreaptă. Ne aflăm aproape de sfârșit și dacă tu sau altcineva va fi înșelat de vrăjmaș și condus să stabilească timpul venirii lui Hristos, va face aceeași lucrare rea care a adus ruina sufletelor care au făcut aceasta în trecut. Dacă tu porți jugul lui Hristos și iei povara Lui asupra ta, vei vedea că este mult de făcut împreună cu servii lui Dumnezeu care se ostenesc să predice pe Hristos și pe El răstignit. Dar oricine va începe să vestească o solie pentru a anunța ora, ziua sau anul venirii lui Hristos își va lua asupra lui o solie pe care Domnul niciodată nu i-a dat-o...
Dumnezeu are o Biserică pe pământ, poporul Lui ales, care ține poruncile Sale. El nu conduce dizidenți, unul aici și altul acolo, ci un popor. Adevărul este o putere sfințitoare, însă Biserica luptătoare nu este Biserica triumfătoare, există neghină printre grâu. „Vrei s-o smulgem?” a fost întrebarea servului. Dar stăpânul a răspuns: „Nu, ca nu cumva, smulgând neghina să smulgem și grâul împreună eu ea”. Plasa Evangheliei strânge laolaltă pești buni și răi. Dar Domnul cunoaște pe cei ce sunt ai Lui. Datoria noastră personală este să umblăm în umilință cu Dumnezeu. Nu trebuie să căutăm vreo solie ciudată și nouă. Nu trebuie să gândim că cei aleși ai lui Dumnezeu care se străduiesc sa umble în lumină compun Babilonul. Bisericile denominaționale căzute sunt Babilonul. Babilonul promovează doctrine otrăvitoare, vinul rătăcirii. Acest vin al rătăcirii se compune din doctrinele false, cum ar fi: nemurirea naturală a sufletului, chinul veșnic al celor răi, negarea preexistentei lui Hristos înainte de nașterea Sa în Betleem, precum și apărarea și înălțarea primei zile a săptămânii mai presus de ziua pe care Dumnezeu a sfințit-o și a binecuvântat-o. Acestea, împreună cu alte nenumărate rătăciri sunt prezentate lumii de diferite biserici, împlinind Scripturile care zic: „toate neamurile au băut din vinul mâniei desfrânării ei”. Aceasta este o mânie creată de doctrinele false și, când conducătorii lumii beau acest vin al mâniei desfrânării ei, sunt ațâțați de ură împotriva celor oare nu sunt în armonie cu aceste rătăciri și erezii satanice, care înalță falsul sabat și conduc pe oameni să calce în picioare memorialul lui Dumnezeu.
Îngerii căzuți se asociază cu oamenii răi. În acest veac va apare Antihristul care va susține că este adevăratul Hristos și atunci Legea lui Dumnezeu va fi anulată de națiunile lumii. Răzvrătirea împotriva Legii sfinte a lui Dumnezeu va ajunge la culme. Adevăratul conducător al acestei răzvrătiri este diavolul îmbrăcat ca un înger de lumină. Oamenii vor fi înșelați și-l vor înălța în locul lui Dumnezeu, zeificându-l. Dar Cel Atotputernic va interveni și bisericile apostaziate care s-au unit să înalțe pe Satana, vor primi sentința: „Tocmai pentru aceea într-o singură zi vor veni urgiile ei; moartea, tânguirea și foametea. Și va fi arsă de tot în foc, pentru că Domnul Dumnezeu care a judecat-o este tare.” — (The Review and Herald, 12 septembrie, 1893; Testimonies to Ministers and Gospel Workers, 57-62.)
Iubirea lui Dumnezeu pentru biserica sa
Altă scrisoare
Wellington, Noua Zeelandă, 11 iunie 1893
Stimate frate C, Nu Dumnezeu ți-a dat solia de a numi Biserica Adventistă de Ziua a șaptea Babilon și să chemi poporul lui Dumnezeu afară din ea. Toate motivele pe care el le-a prezentat cu privire la acest subiect nu au valoare înaintea mea, căci Domnul mi-a dat o lumină clară în această privință și ea este contrară unei astfel de solii.
Nu mă îndoiesc de sinceritatea și cinstea ta. Am scris cu diferite ocazii, scrisori lungi acelora care acuzau Biserica Adventistă de Ziua a șaptea că este Babilon și le-am spus că ei nu lucrează în adevăr. Tu crezi că diferiți oameni m-au făcut să am prejudecăți. Dacă așa stau lucrurile, n-aș mai fi potrivită pentru lucrarea lui Dumnezeu. Dar această problemă mi-a fost prezentată și în alte cazuri când unele persoane au pretins că au solii cu caracter asemănător pentru Adventiștii de Ziua a șaptea și Domnul mi-a spus: „Nu-i credeți, căci nu Eu i-am trimis, și totuși ei aleargă”.
Dumnezeu conduce un popor. El are un popor ales, are Biserică pe pământ pe care a făcut-o depozitara Legii Sale. El i-a încredințat adevărurile sacre și veșnice pentru ca să fie oferite lumii. El îi va mustra și îi va corecta. Solia pentru laodiceeni este aplicabilă Adventiștilor de Ziua a șaptea care au — avut multă lumină, dar n-au umblat în ea. Aceștia sunt cei care au făcut mare caz de mărturisirea lor, însă n-au ținut pasul cu Conducătorul lor și vor fi vărsați din gura Lui dacă nu se pocăiesc. Declarația că Biserica Adventista de Ziua a șaptea este Babilon și chemarea poporului afară din ea nu vine de la nici un sol ceresc și de la nici un serv omenesc inspirat de Duhul lui Dumnezeu. Martorul credincios spune: „Te sfătuiesc să cumperi de la Mine aur curățit prin foc ca să te îmbogățești; și haine albe ca să te îmbraci cu ele, și să nu ți se vadă rușinea goliciunii tale; și doftorie pentru ochi, ca să-ți ungi ochii și să vezi. Eu mustru și pedepsesc pe toți aceia pe care-i iubesc. Fii plin de râvnă dar, și pocăiește-te. Iată Eu stau la ușă și bat. Dacă aude cineva glasul meu și deschide ușa, voi intra la el, voi cina cu el și el cu Mine. Celui ce va birui îi voi da să șadă cu Mine pe scaunul Meu de domnie, după cum și Eu am biruit și am șezut cu Tatăl Meu pe scaunul Lui de domnie”. (Apocalipsa 3, 18-21.) Isus vine înăuntru pentru a da membrilor Bisericii cele mai mari binecuvântări, dacă ei îi deschid ușa inimii. El nu-i numește niciodată Babilon și nici nu le cere să iasă afară, ci El zice: „Eu mustru și pedepsesc pe toți aceia pe care-i iubesc” (cu solii de mustrare și avertizare). Nu sunt în necunoștință de aceste mustrări. Am avertizat, deoarece Duhul Sfânt m-a constrâns să fac aceasta și mi-a dat cuvinte de mustrare. Eu nu m-am ferit să fac cunoscut tot sfatul pe care Dumnezeu mi l-a dat pentru Biserică. Vă spun în temere și dragoste de Dumnezeu că știu că Domnul are gânduri de iubire și milă pentru a reface și vindeca Biserica de toate scăderile ei. El are o lucrare de făcut pentru Biserica Sa. Ei nu trebuie să fie numiți Babilon, căci sunt sarea pământului și lumina lumii. Ei trebuie să fie soli vii pentru vestirea unui adevăr viu în aceste zile din urmă.
Biserica nu trebuie divizată
Repet, Domnul n-a vorbit prin niciunul din cei care numesc Biserica ce ține poruncile lui Dumnezeu, Babilon. Este adevărat că există neghină printre grâu, dar Hristos va trimite îngerii Săi care vor aduna întâi neghina, o vor lega în mănunchiuri pentru ca s-o ardă, iar grâul îl vor strânge în grânar. Eu știu că Domnul iubește Biserica Sa. Ea nu trebuie să fie dezorganizată sau divizată în atomi independenți. Nu există nici cea mai mică tărie în aceasta. Și nu există nici cea mai mică evidență că se va întâmpla vreodată lucrul acesta. Cei care vor lua în seamă rătăcirea și vor încerca să influențeze și pe alții, vor fi înșelați și pregătiți să primească amăgiri mai mari și se vor duce de râpă. Există în unii membri ai Bisericii mândrie, încredere în sine, o necredință încăpățânată și un refuz de a ceda la ideile lor în ciuda tuturor dovezilor aduse că solia laodiceană este aplicată Bisericii. Dar aceasta nu va desființa Biserica, așa ca să nu mai existe. Lăsați neghina și grâul să crească împreună până la seceriș. Atunci îngerii vor face lucrarea de separare. Avertizez Biserica Adventistă de Ziua a șaptea să fie atentă cum primește orice idee nouă și pe aceia care pretind a avea mare lumină. Caracterul lucrării lor pare a fi de a acuza și de a dărâma. Cei credincioși să ia seamă la vocea îngerului care spune Bisericii: „Strângeți rândurile!” în unitate este tăria voastră. Iubiți ca frații, fiți miloși, fiți amabili unii cu alții.
Dumnezeu are o Biserică despre care Hristos a declarat: „Porțile iadului nu o vor putea birui”. Mesagerii pe care-i trimite Domnul poartă acreditarea divină.