Lucrarea lui Dumnezeu de pe acest pământ nu poate fi încheiată până când bărbații și femeile care compun biserica noastră nu se adună și nu își unesc eforturile cu cele ale pastorilor și slujitorilor bisericii.30
Cuvintele „Duceți-vă în toată lumea și propovăduiți Evanghelia la orice făptură” (Marcu 16, 15) sunt adresate fiecărui urmaș al lui Hristos. Toți cei care au menirea de a trăi viața lui Hristos au menirea și de a face lucrarea pentru mântuirea semenilor lor. Aceeași dorință a sufletului pe care El a avut-o pentru mântuirea celor pierduți trebuie să se manifeste și în ei. Nu toți pot ocupa același loc, însă pentru toți există un loc și o lucrare. Toți cei care beneficiază de binecuvântările lui Dumnezeu trebuie să răspundă prin slujire efectivă; fiecare dar trebuie să fie folosit pentru înaintarea împărăției Sale.31
Predicarea constituie doar o mică parte din lucrarea care trebuie făcută pentru mântuirea sufletelor. Spiritul lui Dumnezeu îi convinge pe păcătoși de adevăr și îi așază în brațele bisericii. Pastorii își pot face partea lor, însă ei nu pot face niciodată lucrarea pe care trebuie să o îndeplinească biserica. Dumnezeu cere bisericii Sale să se îngrijească de cei care sunt fără experiență și tineri în credință, să se ducă la ei, nu pentru a bârfi împreună, ci pentru a se ruga cu ei și a le adresa cuvinte care să fie ca „niște mere de aur în coșulețe de argint”.32
Dumnezeu a chemat biserica Sa de azi, așa cum a chemat Israelul din vechime, pentru a fi ca o lumină pe pământ. Prin securea cea puternică a adevărului -- prima, a doua și a treia solie îngerească -- El i-a despărțit de biserici și de lume pentru a-i aduce în sfințenie aproape de El. El i-a făcut depozitarii Legii Sale și le-a încredințat marile adevăruri ale profeției pentru acest timp. Ca și sfintele cuvinte care i-au fost încredințate lui Israel, acestea reprezintă o comoară sacră, ce trebuie comunicată lumii.
Cei trei îngeri din Apocalipsa 14 reprezintă poporul care acceptă lumina soliilor lui Dumnezeu și pornește ca instrument al Său pentru a face să răsune avertizarea de-a lungul și de-a latul pământului. Domnul Hristos spune urmașilor Săi: „Voi sunteți lumina lumii”. (Matei 5, 14). Fiecărui suflet care îl acceptă pe Isus, crucea de pe Calvar îi spune: „Iată cât valorează un suflet”. „Duceți-vă în toată lumea și propovăduiți Evanghelia la orice făptură.” (Marcu 16, 15). Nu trebuie îngăduit nimic care să împiedice această lucrare. Este cea mai importantă lucrare; trebuie să fie la fel de cuprinzătoare ca și veșnicia. Dragostea pe care Domnul Isus a manifestat-o pentru sufletele oamenilor, în sacrificiul pe care El l-a făcut pentru mântuirea lor, îi va însufleți pe toți urmașii Săi.33
Domnul Hristos primește -- o, și cu câtă bucurie -- pe fiecare unealtă omenească ce I se consacră Lui. El aduce omenescul în armonie cu divinul, pentru ca să poată transmite lumii tainele iubirii Sale întrupate. Vorbiți despre aceasta, rugați-vă pentru aceasta, cântați despre aceasta, umpleți lumea cu solia adevărului Său și înaintați cât mai mult în regiuni nepătrunse până acum.34
Adevărații urmași ai lui Hristos vor da mărturie pentru El
Dacă fiecare dintre voi ați fi un misionar viu, solia pentru acest timp ar fi proclamată cu repeziciune în toate țările, la fiecare popor, limbă și neam.35
Toți cei care doresc să intre în cetatea lui Dumnezeu trebuie să aibă pe Domnul Hristos în viața acesta pământească în toate preocupările lor. Prin aceasta vor fi ei solii Lui, martorii Lui. Ei trebuie să aducă o mărturie clară, decisivă împotriva tuturor practicilor rele, îndreptându-i pe păcătoși către Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii. El dă tuturor celor care îl primesc puterea de a deveni fii ai lui Dumnezeu. Nașterea din nou este singura cale prin care noi putem ajunge în cetatea lui Dumnezeu. Este îngustă, iar poarta prin care se ajunge în ea este strâmtă, însă de-a lungul ei, noi trebuie să-i conducem pe bărbați, femei și copii și să-i învățăm că, pentru a fi mântuiți, ei trebuie să aibă o inimă nouă și un duh nou. Trăsăturile de caracter vechi, moștenite, trebuie biruite. Dorințele firești ale sufletului trebuie schimbate. Orice înșelăciune, orice minciună, orice vorbire de rău trebuie date la o parte. Trebuie trăită viața cea nouă, care îi face pe oameni asemenea Domnului Hristos.36
Frații mei și surorile mele, doriți să rupeți vraja care vă ține? Vreți să vă treziți din această apatie care seamănă a toropeală de moarte? Mergeți și lucrați, fie că vă trage inima, fie că nu. Angajați-vă prin efort personal în a aduce suflete la Isus și la cunoștința adevărului. În această lucrare, veți găsi un stimul și o întărire; ea vă va trezi și vă va întări. Prin exercițiu, puterile voastre spirituale vor deveni mai viguroase, astfel ca să puteți avea mai mult succes în vederea mântuirii voastre. Toropeala morții i-a cuprins pe mulți dintre cei ce mărturisesc că sunt ai lui Hristos. Faceți orice efort cu putință pentru a-i trezi. Avertizați, implorați, mustrați. Rugați-vă ca iubirea lui Dumnezeu să poată topi, încălzi și înmuia firile lor de gheață. Deși s-ar putea ca ei să refuze să vă asculte, truda voastră nu va fi în zadar. În stăruința voastră de a fi o binecuvântare pentru alții, propriile voastre suflete vor fi binecuvântate.37
Nimeni să nu aibă simțământul că, dacă nu are educație școlară, nu poate lua parte la lucrarea Domnului. Dumnezeu are o lucrare de făcut pentru tine. El are o lucrare pentru fiecare om. Puteți cerceta Scripturile pentru voi înșivă. „Descoperirea cuvintelor Tale dă lumină, dă pricepere celor fără răutate.” (Psalmii 119, 130). Vă puteți ruga pentru lucrare. Rugăciunea inimii sincere, înălțată cu credință, va fi ascultată în ceruri. Iar voi trebuie să lucrați potrivit cu priceperea pe care o aveți.38
Ființele cerești așteaptă să conlucreze cu instrumentele omenești, pentru ca ele să poată descoperi lumii ce pot deveni ființele omenești și ce pot face acestea, prin influența lor, pentru salvarea sufletelor care sunt gata să piară.
Domnul ne cheamă să lucrăm cu răbdare și stăruință pentru miile de suflete care pier în păcat, răspândite în toate țările, ca niște epave pe un țărm pustiu. Cei care sunt părtași ai slavei lui Hristos sunt părtași cu El și în slujire, ajutându-i pe cei slabi, pe cei săraci, pe cei nenorociți și pe cei deznădăjduiți.39
Fiecare credincios trebuie să fie atașat cu toată inima de biserică. Prosperitatea acesteia trebuie să fie cea dintâi preocupare a lui, iar, dacă pentru el legătura cu biserica nu constituie o prioritate și nu simte o obligație sacră față de aceasta, atunci va fi mult mai bine fără el. Stă în puterea tuturor a face ceva pentru cauza lui Dumnezeu. Sunt unii care cheltuiesc mult pentru obiecte de lux inutile; ei își satisfac poftele, însă li se pare că li se cere prea mult pentru susținerea bisericii. Ei vor să aibă parte de toate beneficiile și privilegiile acesteia, însă preferă să-i lase pe alții să plătească ceea ce este de plătit.40
Biserica lui Hristos poate fi comparată foarte bine cu o armată. Viața fiecărui soldat este o viață de trudă, greutăți și pericole. în toate părțile, există dușmani care veghează, călăuziți de prințul puterilor întunericului, care niciodată nu dormitează și nici nu își părăsește postul. Ori de câte ori un creștin nu veghează, acest adversar puternic îl atacă pe neașteptate și în mod violent. Dacă membrii bisericii nu sunt activi și nu veghează, ei vor fi biruiți de înșelăciunile lui. Ce ar fi dacă jumătate din soldații dintr-o armată ar lenevi sau ar adormi când au ordinul de a-și executa datoria? Urmarea ar fi înfrângere, captivitate sau moarte. Dacă ar scăpa vreunul din mâinile dușmanului, ar fi el vrednic de o răsplată? Nu; ei ar primi degrabă sentința morții. Iar dacă biserica lui Hristos este nepăsătoare și necredincioasă, consecințele sunt mult mai mari. O armată de soldați creștini, care dorm -- ce ar putea fi mai teribil? Cum s-ar putea înainta în lume, care este sub stăpânirea prințului întunericului? Cei care se dau înapoi cu indiferență în ziua luptei, ca și când n-ar avea nici un interes sau nici o răspundere în privința aceasta, ar fi bine să-și schimbe degrabă modul de viață, iar dacă nu, să părăsească rândurile de îndată.41
Un loc pentru fiecare membru al familiei
Femeile, ca și bărbații, se pot angaja în lucrarea de sădire a adevărului acolo unde acesta poate lucra și se poate manifesta. Ei își pot ocupa locul în lucrare, în această criză, iar Domnul va lucra prin ei. Dacă sunt pătrunși de simțământul datoriei și lucrează sub influențele Duhului lui Dumnezeu, vor avea tocmai acea stăpânire de sine de care este nevoie în aceste vremuri. Mântuitorul va reflecta asupra acestor femei, care sunt gata de sacrificiu, lumina feței Sale și aceasta le va da o putere care o va întrece pe cea a bărbaților. Ele pot face în familii o lucrare pe care bărbații nu o pot face, o lucrare care atinge viața lor lăuntrică. Ele se pot apropia de inimile acelora la care bărbații nu pot ajunge. Este nevoie de lucrarea lor. Femeile umile și modeste pot face o mare lucrare din casa lor. Cuvântul lui Dumnezeu astfel explicat își va face lucrarea lui de influențare și, prin influența acestuia, familii întregi vor fi convertite.42 Toate pot face ceva. În efortul de a se scuza, unele spun: „Treburile gospodărești, copiii mei îmi absorb timpul și mijloacele”. Părinților, copiii voștri trebuie să fie mâna voastră de ajutor, sporindu-vă puterea și capacitatea de a lucra pentru Domnul. Copiii sunt membri mai tineri ai familiei omenești. Ei trebuie îndrumați să se consacre lui Dumnezeu, căruia îi aparțin prin creațiune și răscumpărare. Ei trebuie învățați că toate puterile lor, ale trupului, minții și sufletului sunt ale Lui. Trebuie instruiți pentru diverse domenii ale slujirii neegoiste. Nu îngăduiți copiilor voștri să vă fie niște obstacole. Copiii trebuie să ducă împreună cu voi atât poverile fizice, cât și pe cele spirituale. Ajutându-i pe alții, ei își sporesc propria lor fericire și utilitate.43
Lucrarea noastră pentru Hristos trebuie să înceapă cu familia, în cămin. Educația copiilor trebuie să fie diferită de cea din trecut. Bunăstarea lor necesită mult mai mult efort decât s-a tăcut pentru ei. Nu există un câmp misionar mai important decât acesta. Părinții trebuie să-și învețe copiii, prin cuvânt și exemplu personal, să lucreze pentru cei neconvertiți. Copiii trebuie astfel educați, încât să simtă cu cei în vârstă și cu cei în necazuri și să caute să aline suferințele celor săraci și necăjiți. Ei trebuie învățați sa fie harnici în lucrarea misionară; și de la cea mai fragedă vârstă, trebuie să li se insufle dorința de lepădare de sine și sacrificiu în favoarea altora, pentru a putea fi împreună lucrători cu Dumnezeu.44
Mărturie prin mutarea în alte localități
Planul lui Dumnezeu nu este ca poporul Său să se grupeze sau să se așeze laolaltă în comunități mari. Ucenicii lui Hristos sunt reprezentanții Săi pe pământ, iar Dumnezeu dorește ca ei să fie răspândiți în toată țara, în orașe, metropole și sate, ca niște lumini în întunericul lumii. Ei trebuie să fie misionari pentru Dumnezeu, dând mărturie, prin credința și faptele lor, despre apropiata revenire a Mântuitorului.
Membrii laici ai bisericii noastre pot îndeplini o lucrare care, până acum, de-abia a fost începută. Nimeni nu trebuie să se mute în locuri noi doar de dragul câștigului lumesc; însă colo unde există o portiță pentru câștigarea existenței, familiile care sunt bine întemeiate în adevăr să se ducă, una sau două familii într-un loc, și să lucreze ca misionari. Acestea trebuie să aibă dragoste pentru suflete, să simtă povara de a lucra pentru ele și să se preocupe cum le pot aduce la adevăr. Ele pot distribui publicațiile noastre, pot ține adunări în casele lor, pot face cunoștință cu vecinii lor, invitându-i să participe la aceste adunări. Astfel, pot face ca lumina lor să strălucească prin fapte bune.
Fie ca lucrătorii să stea singuri cu Dumnezeu, să plângă, să se roage și să lucreze pentru mântuirea semenilor lor. Nu uitați că alergați într-o cursă, luptându-vă pentru coroana veșniciei. În timp ce sunt atât de mulți care doresc mai mult lauda oamenilor decât favoarea din partea lui Dumnezeu, voi să lucrați în umilință. Învățați să dovediți credință atunci când vă prezentați semenii înaintea tronului harului și îl implorați pe Dumnezeu să le atingă inimile. În acest fel, se poate face lucrarea misionară eficientă. Se poate ajunge astfel la unele persoane care nu pot fi abordate de un pastor sau de un colportor. Iar cei care lucrează în acest mod, în locuri noi, vor învăța cele mai bune căi de a se apropia de oameni și pot pregăti calea și pentru alți lucrători.45
Vizitați-i pe semenii voștri și arătați-le interes pentru mântuirea sufletelor lor. Treziți la acțiune toată energia spirituală. Spuneți acelora pe care îi vizitați că sfârșitul tuturor lucrurilor este aproape. Domnul Isus Hristos va deschide ușa inimilor lor și va face asupra minții lor impresii de durată.
Chiar și atunci când sunt angajați în ocupațiile lor zilnice, copiii lui Dumnezeu îi pot conduce pe oameni la Hristos. Și în timp ce fac acest lucru, ei au asigurarea cea prețioasă, că Mântuitorul este aproape de ei. Ei nu trebuie să creadă că sunt lăsați să depindă doar de puterea lor slabă. Domnul Hristos le va da cuvintele pe care trebuie să le rostească, care vor revigora, încuraja și întări bietele suflete care se zbat în întuneric. Propria lor credință va fi întărită pe măsură ce își dau seama că făgăduința Mântuitorului se împlinește. Nu doar că sunt o binecuvântare pentru alții, dar lucrarea pe care o fac pentru Hristos le va aduce binecuvântări.46
Se poate face o mare lucrare, prezentând oamenilor Biblia așa cum este ea. Duceți Cuvântul lui Dumnezeu la fiecare casă, sădiți cuvintele clare ale acestuia în conștiința fiecărui om, repetați tuturor porunca Mântuitorului: „Cercetați Scripturile”. (Ioan 5, 39). îndemnați-i să ia Biblia așa cum este, să implore iluminarea divină și apoi, când strălucește lumina, să accepte cu bucurie fiecare rază prețioasă și să-și asume fără teamă urmările.47
Membrii bisericii noastre ar trebui să desfășoare mai multă activitate din casă în casă, predând studii biblice și distribuind literatură. Caracterul creștin poate fi format în mod simetric și pe deplin numai atunci când agentul omenesc socotește că este un privilegiu să lucreze dezinteresat pentru proclamarea adevărului și susținerea cauzei lui Dumnezeu prin mijloacele pe care le are. Noi trebuie să semănăm de-a lungul tuturor apelor, rămânând în dragostea lui Dumnezeu, lucrând cât este zi și folosind mijloacele pe care ni le-a dat Dumnezeu pentru a ne face datoria pe care o avem. Tot ce găsește mâna noastră să facă trebuie să facă cu credincioșie și orice sacrificiu suntem chemați să facem trebuie să-l facem cu voioșie. Pe măsură ce semănăm de-a lungul tuturor apelor, noi ne vom da seama că „cine seamănă mult, mult va secera”. (2 Corinteni 9, 6).48
Manifestarea practică a religiei
În mărturisirea credinței noastre, orice altceva decât slujirea activă, serioasă, pentru Domnul nu este decât minciună. Asupra celor care sunt morți în greșeli și păcate va face numai creștinismul, care se manifestă prin lucrare practică, serioasă. Creștinii umili, care se roagă și au credință, cei care arată prin acțiunile lor că cea mai mare dorință a lor este de a face cunoscut adevărul mântuitor, care îi pune Ia probă pe toți oamenii, vor strânge un seceriș bogat de suflete pentru Domnul.
Nu există scuză pentru credința atât de slabă a bisericilor noastre, „Întoarceți-vă la cetățuie, prizonieri plini de nădejde.” (Zaharia 9, 12).
Noi putem avea tărie în Hristos. El este Avocatul nostru înaintea Tatălui. El își trimite solii pretutindeni în împărăția Sa pentru a comunica poporului Său voia Sa. El dorește să sfințească, să înalțe și să-i înnobileze pe urmașii Săi. Influența acelora care cred cu adevărat în El va fi o mireasmă de viață spre viață în lume. El ține stelele în mâna Sa dreaptă, iar planul Lui este ca lumina de la El să strălucească prin acestea în lume. În acest fel, dorește să-Și pregătească poporul pentru o slujire mai înaltă, pentru biserica de sus. El ne-a încredințat o mare lucrare. Să o facem cu conștiinciozitate și hotărâre. Să arătăm în viețile noastre ce a făcut adevărul pentru noi.
A fost nevoie de lepădare de sine, sacrificiu de sine, energie neobosită și multă rugăciune pentru realizarea variatelor activități misionare, care funcționează astăzi. Există pericolul ca unii dintre cei care intră acum în acțiune să se mulțumească cu ceea ce fac, simțind că acum nu este nevoie de atât de multă tăgăduire de sine și stăruință, de atât de multă muncă grea și neplăcută, de care au avut parte conducătorii acestei solii, că vremurile s-au schimbat și că, din moment ce acum există mai multe mijloace pentru cauza lui Dumnezeu, nu este necesar ca ei să se expună în situații atât de grele, ca cele cu care s-au confruntat cei de la începutul soliei.
Însă, dacă s-ar dovedi aceeași stăruință și sacrificiu de sine în etapa actuală a lucrării, așa cum a fost la începutul ei, am vedea realizându-se de o sută de ori mai mult decât ceea ce vedem acum.49
Noi avem o credință nobilă. Ca adventiștii păzitori ai Sabatului, susținem că ascultăm de toate poruncile lui Dumnezeu și că așteptăm venirea Mântuitorului nostru. Credincioșilor lui Dumnezeu, puțini la număr, li s-a încredințat cea mai solemnă solie de avertizare. Noi trebuie să arătăm, prin cuvintele și faptele noastre, faptul că recunoaștem că asupra noastră zace o mare responsabilitate. Lumina noastră trebuie să strălucească atât de clar, încât oamenii să poată vedea că noi Îl slăvim pe Tatăl prin viața noastră de zi cu zi; că noi suntem conectați cu cerul și suntem împreună moștenitori cu Isus Hristos, iar atunci când va veni cu putere și slavă mare, vom fi ca El.50