Sfârșitul este aproape, furișându-se pe neașteptate, ca un hoț noaptea. Facă Domnul ca noi să nu dormim precum alții, ci să veghem și să fim treji. Adevărul va triumfa în curând în mod glorios, iar toți cei care acum aleg să fie împreună lucrători cu Dumnezeu vor triumfa împreună cu el. Timpul este scurt; noaptea vine în curând, când nici un om nu mai poate lucra. Fie ca cei care se bucură în lumina adevărului prezent să se grăbească acum să împărtășească adevărul altora. Domnul întreabă: „Pe cine să trimit?” Cei care sunt gata să se sacrifice de dragul adevărului, să răspundă acum: „Iată-mă, Doamne, trimite-mă!”
Noi am făcut doar o mică parte din lucrarea de evanghelizare, pe care Dumnezeu dorește ca să o facem cu vecinii și prietenii noștri. În fiecare oraș din țara noastră, există oameni care nu cunosc adevărul. Iar în afară, în lumea cea vastă de dincolo de mări, sunt multe câmpuri noi, în care trebuie să arăm pământul și să semănăm sămânța.51
Suntem chiar în pragul timpului de probă, și în fața noastră sunt necazuri pe care nici măcar nu le putem visa. O putere de jos îi conduce pe oameni să se războiască împotriva cerului. Ființe omenești s-au înfrățit cu agenți satanici pentru a anula Legea lui Dumnezeu. Locuitorii lumii ajung cu mare repeziciune la fel ca locuitorii lumii din zilele lui Noe, care au fost înghițiți de potop, și ca locuitorii Sodomei, care au fost mistuiți de foc din cer. Puterile lui Satana sunt la lucru pentru a distrage mintea oamenilor de la realitățile veșnice. Vrăjmașul aranjează astfel lucrurile, încât să corespundă planurilor lui. Ocupațiile lumești, sporturile, modelele zilei -- aceste lucruri ocupă astăzi mintea bărbaților și femeilor. Distracțiile și lecturile nefolositoare strică judecata. Pe calea cea largă, ce duce la ruină veșnică, merg foarte mulți. Lumea, plină de violență, chefuri și beții, convertește biserica. Legea lui Dumnezeu, standardul divin al neprihănirii, este declarată a fi fără nici un efect.52
Oare trebuie să așteptăm până la împlinirea profețiilor cu privire la sfârșit și apoi să spunem ceva despre ele? Ce valoare vor mai avea cuvintele noastre atunci? Să așteptăm noi oare până când judecățile lui Dumnezeu vor cădea asupra păcătosului, fără ca să-i spunem cum să le evite? Unde este credința noastră în Cuvântul lui Dumnezeu? Trebuie să vedem împlinindu-se lucruri prezise înainte să credem că El le-a rostit? Lumina a venit la noi în raze clare, distincte, arătându-ne că ziua Domnului este aproape, „chiar la uși”. Să citim și să le înțelegem înainte de a fi prea târziu.53
Prin talanții pe care îi aveți, puteți împlini o nevoie
Dumnezeu are un loc pentru fiecare în marele Său plan. El nu dă talanți de care nu avem nevoie. Să presupunem că talantul este mic. Dumnezeu are un plan pentru acesta, iar acel unic talant, dacă este folosit cu credincioșie, va face chiar acea lucrare pe care Dumnezeu dorește să o facă. Talanții unui om umil sunt necesari pentru lucrarea din casă în casă și aceștia pot îndeplini mai mult în această lucrare decât multe daruri strălucitoare.4.
Când oamenii își folosesc puterile așa cum îi călăuzește Dumnezeu, talanții lor vor spori, capacitățile lor vor crește și ei vor avea înțelepciunea cerească în a căuta să-i salveze pe cei pierduți. Însă, dacă membrii bisericii sunt nepăsători și neglijenți față de răspunderea pe care o au față de semenii lor, cum se așteaptă ci să primească comoara cerului? Dacă cei ce pretind că sunt creștini nu simt nici o povară de a-i lumina pe cei care se află în întuneric, dacă ei nu împart har și cunoștință, discernământul lor va scădea și nu vor mai prețui bogățiile cerești; și neprețuindu-le, ei nu vor simți nevoia de a le prezenta și altora.
Vedem comunități mari adunându-se în diferite localități. Membrii lor au ajuns la cunoștința adevărului și mulți dintre ei sunt mulțumiți să asculte doar ei cuvântul vieții, fără să caute să împărtășească și altora lumina. Ei simt puțină responsabilitate pentru progresul lucrării și puțin interes pentru mântuirea sufletelor. Sunt plini de zel în lucrurile lumești, însă nu implică religia în treburile lor. Ei spun: „Religia este religie, treburile sunt treburi.” Consideră că fiecare are propria sferă, și spun: „Să fie separate.”
Datorită neglijării ocaziilor lor și abuzului față de privilegiile pe care le au, membrii acestor comunități nu cresc în „harul și cunoștința Domnului și Mântuitorului nostru Isus Hristos”. (2 Petru 3, 18). De aceea, ei sunt slabi în credință, deficitari în ce privește cunoștința și copii în ce privește experiența. Ei nu sunt înrădăcinați și întemeiați în adevăr. Dacă rămân astfel, numeroasele amăgiri ale timpului din urmă îi vor înșela cu siguranță, căci ci nu vor avea discernământul spiritual pentru a deosebi adevărul de minciună.55
Dumnezeu dorește să ne acorde darul Duhului Sfânt
Când se depune un efort special de către lucrătorii cu experiență din comunitățile în care se află membrii noștri, credincioșii din acel câmp au cea mai solemnă obligație de a face tot ce le stă în putere pentru a deschide calea pentru ca Domnul să lucreze. Ei trebuie să-și cerceteze inimile cu rugăciune, să curețe drumul pentru împărat, dând la o parte orice păcat care i-ar împiedica să conlucreze cu Dumnezeu și cu frații lor.
În viziuni de noapte, mi-au fost arătate reprezentări ale unei mari mișcări de reformă în poporul lui Dumnezeu. Mulți Îl lăudau pe Dumnezeu. Bolnavii erau vindecați și multe alte minuni se făceau. Era vădit un spirit de mijlocire, exact așa cum s-a manifestat înainte de marea zi a Cincizecimii. Sute și mii erau văzuți vizitând familii și deschizând înaintea lor Cuvântul lui Dumnezeu. Inimile erau convinse prin puterea Duhului Sfânt și se putea vedea spiritul unei convertiri autentice. Pretutindeni, se deschideau uși pentru proclamarea adevărului. Lumea părea că este luminată de influența cerească. Umilul și adevăratul popor al lui Dumnezeu primea mari binecuvântări. Am auzit voci de mulțumire și laudă și se părea că are loc o mișcare de reformă ca cea la care am fost martori în 1844.”56
Dumnezeu dorește să-Și învioreze poporul prin darul Duhului Sfânt, botezându-i din nou în dragostea Sa. Duhul Sfânt nu trebuie să lipsească din biserică. După înălțarea Domnului Hristos, Duhul Sfânt a venit asupra ucenicilor credincioși, care așteptau și se rugau cu așa tărie și putere, încât a atins fiecare inimă. În viitor, pământul trebuie să fie luminat cu slava lui Dumnezeu. O influență sfântă trebuie să pornească către lume de la cei care sunt sfințiți prin adevăr. Pământul trebuie împrejmuit cu o atmosferă de har. Duhul Sfânt trebuie să lucreze asupra inimilor oamenilor, luând lucrurile lui Dumnezeu și arătându-le oamenilor.57
Domnul dorește să facă o mare lucrare pentru toți cei care cred cu adevărat în El. Dacă membrii laici ai bisericii s-ar trezi pentru a face lucrarea pe care ei o pot face, pornind la luptă din proprie inițiativă, fiecare văzând cât de mult poate face pentru a câștiga suflete la Isus, noi am vedea pe mulți părăsind rândurile lui Satana pentru a sta sub stindardul lui Hristos. Dacă poporul nostru ar acționa potrivit cu lumina care este dată în aceste câteva cuvinte (Ioan 15, 8), cu siguranță că am vedea mântuirea lui Dumnezeu. Ar urma redeșteptări minunate. Păcătoșii vor fi convertiți și multe suflete se vor adăuga la biserică. Când inimile noastre vor fi unite cu Hristos, iar viețile noastre în armonie cu lucrarea Sa, Spiritul care a căzut asupra ucenicilor în ziua Cincizecimii va cădea și asupra noastră.58
Amânarea este primejdioasă
În viziunea de noapte, prin fața mea a trecut o scenă foarte impresionantă. Am văzut o uriașă minge de foc căzând peste niște locuințe frumoase, provocând distrugerea lor pe moment. Am auzit pe cineva spunând: „Noi știam că judecățile lui Dumnezeu vor veni pe pământ, dar nu știam că vor veni atât de curând”. Alții, cu glasuri în agonie, spuneau: „Voi ați știut! De ce nu ne-ați spus? Noi nu am știut”. Pretutindeni auzeam rostindu-se astfel de cuvinte de reproș.
M-am trezit foarte întristată. Am adormit din nou și se părea că mă aflam într-o adunare mare. Cineva cu autoritate se adresa mulțimii adunate, în fața căreia fusese desfășurată o hartă a lumii. Acesta spunea că harta reprezintă via lui Dumnezeu, care trebuie să fie îngrijită. Deoarece lumina din ceruri strălucea asupra tuturor, fiecare trebuie să reflecte lumina în multe locuri și de la aceste lumini trebuia aprinse și alte lumini.
Au fost repetate cuvintele: „Voi sunteți sarea pământului. Dar dacă sarea își pierde gustul, prin ce își va căpăta iarăși puterea de a săra? Atunci nu mai este bună de nimic decât să fie lepădată afară și călcată în picioare de oameni. Voi sunteți lumina lumii. O cetate așezată pe un munte nu poate să rămână ascunsă. Și oamenii n-aprind lumina s-o pună sub obroc, ci o pun în sfeșnic și luminează tuturor celor din casă. Tot așa să lumineze și lumina voastră înaintea oamenilor, ca ei să vadă faptele voastre bune și să slăvească pe Tatăl vostru care este în ceruri”. (Matei 5, 13-16).
Fiecare zi ce trece ne aduce tot mai aproape de sfârșit. Ne aduce însă și mai aproape de Dumnezeu? Veghem noi în vederea rugăciunii? Cei cu care ne asociem zi de zi au nevoie de ajutorul nostru, de călăuzirea noastră. Ei se pot afla într-o astfel de stare a minții, încât un cuvânt rostit la timpul potrivit va fi fixat de Duhul Sfânt tot așa cum un cui este fixat într-un loc sigur. Mâine aceste suflete poate că se vor afla acolo unde nu vom mai putea ajunge la ele. Care este influența noastră asupra acestor semeni ai noștri, care acum sunt lângă noi, dar apoi nu mai sunt? Ce eforturi facem noi pentru a-i câștiga pentru Hristos”?59
Cât timp îngerii țin încă cele patru vânturi, noi trebuie să lucrăm din toate puterile. Trebuie să ducem solia fără întârziere. Trebuie să dovedim Universului ceresc și oamenilor din acest veac stricat că religia noastră este o credință și o putere al cărei autor este Domnul Hristos, iar Cuvântul Său preceptul divin. Sufletele omenești atârnă în balanță. Ele ori vor fi supuse împărăției lui Dumnezeu, ori sclave despotismului lui Satana. Toți trebuie să aibă privilegiul de a apuca nădejdea prezentată pentru ei în Evanghelie, însă cum pot să audă despre ea, dacă nu are cine să le-o predice? Familia omenească are nevoie de refacere morală, de pregătirea caracterului, pentru a putea sta în prezența Iui Dumnezeu. Sunt suflete gata să piară datorită erorilor doctrinare, care predomină în acest timp, care au ca scop să contracareze lucrarea Evangheliei. Cine se consacră acum, spre a deveni împreună lucrători cu Dumnezeu?60
Astăzi o mare parte dintre cei ce compun adunările noastre sunt morți în greșeli și păcate. Ei vin și pleacă precum se mișcă ușa în balamale. Mulțumiți de sine, timp de ani de zile au ascultat cele mai solemne și emoționante adevăruri pentru suflet, însă nu le-au pus în practică. De aceea ei sunt din ce în ce mai puțin sensibili față de valoarea adevărului. Mărturiile emoționante de mustrare și avertizare nu îi trezesc la pocăință. Cele mai dulci melodii care vin de la Dumnezeu prin buze omenești -- îndreptățirea prin credință, neprihănirea lui Hristos -- nu au ca efect asupra lor un răspuns de iubire și recunoștință. Deși Negustorul ceresc le prezintă cele mai bogate nestemate -- credința și dragostea -- deși îi invită să cumpere de la El „aur curățit prin foc” și „haine albe”, cu care să se îmbrace, și „alifie pentru ochi”, ca să poată vedea, ei își împietresc inimile față de El și nu își transformă starea de căldicel în dragoste și zel. În timp ce mărturisesc credința, ei tăgăduiesc puterea evlaviei. Dacă vor continua în această stare, Dumnezeu îi va respinge. Ei nu corespund pentru a fi membri ai familiei Sale.”61
Membrii bisericii trebuie să fie conștienți că doar faptul că numele lor sunt înscrise în registrele bisericii nu îi va mântui. Ei trebuie să aibă parte de aprobarea lui Dumnezeu, să fie lucrători care nu au de ce să se teamă. Zi de zi, trebuie să-și formeze caracterele potrivit cu îndrumările Domnului Hristos. Trebuie să-L aibă pe Isus în inima lor și să exercite continuu credință în El. Astfel, vor crește până la statura deplină de oameni mari în Hristos -- creștini sănătoși, optimiști, mulțumitori, conduși de Dumnezeu în lumină tot mai clară. Dacă aceasta nu este experiența lor, ei se vor număra printre cei ale căror glasuri se vor auzi într-o zi plângând cu amărăciune: „Secerișul a trecut, vara s-a sfârșit și sufletul meu nu este mântuit!” De ce nu au căutat scăpare în Cetate? „De ce m-am jucat cu mântuirea sufletului meu și am lucrat împotriva spiritului harului?”63
Frați și surori, care susțineți de mult timp a crede adevărul, vă întreb pe fiecare în parte dacă au fost practicile voastre în armonie cu lumina, privilegiile și ocaziile oferite de cer? Aceasta este o întrebare serioasă. Soarele neprihănirii a răsărit asupra bisericii și este datoria bisericii să lumineze. Este privilegiul fiecărui suflet să înainteze. Cei care sunt legați de Hristos vor crește în harul și cunoștința Fiului lui Dumnezeu, până la statura de om mare. Dacă toți cei care pretind a crede adevărul și-ar fi folosit toate capacitățile pentru a învăța și a face, ei ar fi devenit tari în Hristos. Oricare ar fi ocupația lor -- fie ca sunt fermieri, mecanici, profesori sau pastori -- dacă s-ar fi consacrat pe deplin lui Dumnezeu, ei ar fi devenit lucrători eficienți pentru Tatăl ceresc.63
Lucrătorii să-i instruiască pe membrii bisericii
Este evident că toate predicile care au fost rostite nu au putut produce un număr mare de lucrători gata să se lepede de sine. Acest subiect trebuie considerat ca implicând cele mai serioase rezultate. Este în joc viitorul nostru pentru veșnicie. Bisericile se ofilesc, deoarece nu-și folosesc talanții pentru răspândirea luminii. Trebuie date instrucțiuni atente, care să fie ca niște lecții din partea Domnului, astfel ca toți să pună în practică lumina pe care o au. Cei care sunt conducători ai bisericilor trebuie să selecteze membri pricepuți, cărora să le încredințeze răspunderi, și în același timp să-i învețe cum pot sluji cel mai bine semenilor lor și cum pot fi o binecuvântare pentru ei.64
Mecanicii, avocații, negustorii, meseriașii să se instruiască în așa fel, încât să devină oameni iscusiți în lucrul lor. Oare urmașii lui Hristos trebuie să fie oameni neinteligenți și, în timp ce susțin că îl slujesc pe Dumnezeu, să fie necunoscători în privința căilor și mijloacelor care trebuie folosite? Această implicare în câștigarea vieții veșnice este mai presus de orice apreciere omenească. Pentru a conduce sufletele la Hristos trebuie să se cunoască corpul omenesc și să se studieze mintea omenească. Trebuie acordată multă atenție și se cere rugăciune fierbinte pentru a se ști cum să fie abordați bărbați și femei cu privire la marele subiect al adevărului.65
De îndată ce s-a format o comunitate, pastorul trebuie să-i pună pe membri la lucru. Ei trebuie să fie învățați cum să lucreze cu succes. Fie ca pastorul să-și dedice mai mult timp instruirii decât predicării. Să-i învețe pe oameni cum să împărtășească și altora cunoștința pe care au primit-o. Noii convertiți trebuie învățați să ceară sfat de la cei cu mai multă experiență în lucrare, să nu-l pună pe pastor în locul lui Dumnezeu.
Cel mai mare ajutor care poate fi dat poporului nostru este acela de a-l învăța să lucreze pentru Dumnezeu și să depindă de El, nu de pastori. Să învețe să lucreze așa cum a lucrat Hristos. Să se atașeze armatei Lui de lucrători și să-i slujească cu credincioșie.66
Profesorii să fie cei care deschid calea în lucrarea cu oamenii, iar ceilalți, unindu-se cu ci, să le urmeze exemplul. Un singur exemplu este de mai mare valoare decât multe învățături.67
Cei care au supravegherea spirituală a bisericii ar trebui să inventeze căi și mijloace prin care să se dea ocazia fiecărui membru al bisericii de a-și face partea în lucrarea lui Dumnezeu. Acest lucru nu s-a făcut totdeauna în trecut. N-au fost făcute planuri prin care toți să fie folosiți în slujirea activă. Sunt doar puțini cei care își dau seama cât de mult au pierdut prin aceasta.
În fiecare comunitate există talanți care, dacă ar fi folosiți, ar spori și ar fi de mare folos în această lucrare. Trebuie să se facă un plan bine organizat pentru folosirea lucrătorilor, ca să meargă în toate comunitățile mari sau mici, pentru a-i instrui pe membri cum să lucreze pentru creșterea bisericii și, de asemenea, pentru necredincioși. Lucrul de care avem nevoie este instruirea, educația. Fie ca toți să facă tot ce pot cu inima și cu mintea pentru a ști ce să facă pentru lucrare în acest timp, calificându-se pentru ceea ce li se potrivește cel mai bine să facă.
Ceea ce este necesar acum pentru dezvoltarea bisericilor noastre este lucrarea lucrătorilor înțelepți de a descoperi și dezvolta talanții care există în biserică -- talanți care pot fi puși la lucru pentru Domnul. Cei care vor lucra prin vizite în biserică trebuie să dea fraților și surorilor instrucțiuni cu privire la metode practice de a face lucrare misionară. Să existe o clasă specială, care să se ocupe de instruirea tinerilor. Tinerii și tinerele trebuie educați spre a deveni lucrători în cămin, între vecinii lor și în biserică.68
Îngerii din ceruri așteaptă de mult ca agenții omenești -- membrii bisericii -- să coopereze cu ci în marea lucrare care trebuie tăcută. Ei vă așteaptă. Câmpul este atât de marc, planul atât de vast, încât fiecare inimă sfințită trebuie să se grăbească a-și face serviciul ca un instrument al puterii divine.69
Dacă creștinii ar acționa în armonie, ca unul singur, sub îndrumarea unei singure Puteri, pentru îndeplinirea unui singur scop, ci ar pune lumea în mișcare.70
Chemarea care trebuie făcută la „drumuri” trebuie adresată tuturor celor ce au o parte activă în lucrarea pentru lume, profesorilor și conducătorilor poporului. Celor care au răspunderi grele în viața publică -- medici și profesori, avocați și judecători, funcționari publici și oameni de afaceri -- trebuie să li se rostească o solie clară, distinctă. „Și ce folosește unui om să câștige toată lumea, dacă își pierde sufletul? Sau ce va da un om în schimb pentru sufletul său?” (Marcu 8, 36.37).
Noi vorbim și scriem mult despre săracii care sunt neglijați; dar oare nu trebuie să se acorde ceva atenție și bogaților neglijați? Mulți socotesc această clasă de oameni ca fiind iară nădejde și ei fac puțin spre a deschide ochii celor care, orbiți și năuciți de puterea lui Satana, nu au inclus veșnicia în socotelile lor. Mii de oameni bogați au coborât în mormânt neavertizați, deoarece au fost judecați după aparențe și au fost ocoliți, fiind socotiți ca fură nădejde. Însă, indiferent cum par aceștia, mi-a fost arătat că majoritatea dintre ei își simt povara pentru suflete. Sunt mii de oameni bogați, care flămânzesc după hrana spirituală. Mulți simt în viața lor nevoia după ceva ce nu au. Puțini dintre ci se duc la biserică, socotind că nu e de nici un folos. Învățăturile pe care le aud nu le ating sufletul. Să nu facem nici un efort personal pentru aceștia?
Unii vor întreba: Nu putem să ajungem la ei prin publicații? Sunt mulți la care nu se poate ajunge pe această cale. Ei au nevoie de efort personal, depus în favoarea lor. Trebuie să piară fără să fie avertizați? Nu au stat astfel lucrurile în vechime. Slujitorii lui Dumnezeu erau trimiși să spună celor din poziții înalte că pot găsi pace și odihnă doar în Domnul Isus Hristos.
Maiestatea Cerului a coborât în lumea noastră pentru a-i salva pe cei pierduți, omenirea decăzută. Lucrarea Sa avea în vedere nu doar pe cei de jos, pe proscriși, ci și pe cei din locurile de onoare. El a lucrat cu iscusință spre a ajunge la inimile celor din clasele de sus, care nu îl cunoșteau pe Dumnezeu și nu păzeau poruncile Lui.
Aceeași lucrare a fost continuată și după înălțarea lui Hristos. Inima mea este foarte sensibilizată atunci când citesc interesul pe care l-a arătat Domnul față de Corneliu. Corneliu era un om cu funcție înaltă, un ofițer în armata romană, însă ci trăia în strictă armonie cu lumina pe care o primise. Domnul a trimis o solie specială din cer la el, iar printr-o altă solie l-a îndrumat pe Pavel să-l viziteze și să-i dea lumină. Aceasta trebuie să fie o mare încurajare pentru noi în lucrarea noastră, să ne gândim la mila și iubirea lui Dumnezeu pentru cei care caută și se roagă pentru lumină.
Sunt mulți care îmi sunt prezentați ca fiind precum Corneliu, oameni pe care Dumnezeu dorește să-i pună în legătură cu biserica Sa. Aceștia simpatizează cu poporul Domnului, care păzește poruncile. Însă funiile care îi leagă de lume îi țin strâns. Ei nu au tăria morală de a lua poziție alături de cei de jos. Noi trebuie să facem eforturi speciale pentru aceste suflete, care necesită eforturi speciale datorită responsabilităților lor și ispitelor cu care sunt confruntați.
Potrivit cu lumina care mi-a fost dată, eu știu că acum trebuie rostit un clar: „Așa zice Domnul” către oamenii care au influență și autoritate în lume. Ei sunt ispravnici cărora Dumnezeu le-a încredințat mult. Dacă acceptă chemarea Lui, Dumnezeu îi va folosi pentru cauza Sa....
Sunt persoane care sunt în mod special potrivite să lucreze pentru cei din clasele de sus. Aceștia trebuie să-L caute pe Domnul zilnic, să învețe cum pot aborda aceste persoane, nu doar să facă cunoștință cu ele, ci să ajungă la ele prin efort personal și credință vie, dovedind o dragoste profundă pentru sufletele lor, o preocupare reală, pentru ca să ajungă la cunoștința adevărului, așa cum este acesta în Cuvântul lui Dumnezeu.71