Pe măsură ce se apropie sfârșitul, iar lucrarea de vestire a ultimei avertizări către lume se extinde, devine important ca cei care acceptă adevărul prezent să aibă o înțelegere clară a naturii și influenței Mărturiilor pe care Dumnezeu, în providența Sa, le-a legat de lucrarea întreitei solii îngerești, chiar de la începuturile acesteia.
În vremurile din vechime, Dumnezeu a vorbit oamenilor prin gura profeților și a apostolilor. În aceste zile, El le vorbește prin Mărturiile Duhului Sfânt. Nu a existat niciodată un timp în care Dumnezeu să-Și învețe mai cu seriozitate poporul, așa cum o face acum cu privire la voia Sa și la calea pe care ar dori ca ei să meargă.
Avertizările și mustrările nu sunt date adventiștilor de ziua a șaptea care greșesc, pentru că viețile lor ar fi mai vrednice de învinuit decât ale așa-zișilor creștini din bisericile convenționale, ... ci pentru că ei au mai multă lumină, iar prin mărturisirea lor de credință au luat poziție de partea poporului special ales, al lui Dumnezeu, și au Legea lui Dumnezeu înscrisă în inimile lor.
Soliile care îmi sunt date pentru diferiți oameni le scriu pentru ei, și în multe cazuri fac acest lucru la cererea lor urgentă. Pe măsură ce lucrarea mea s-a extins, ea a devenit o parte importantă și care îmi solicită eforturi.
Într-o viziune care mi-a fost dată cu aproximativ douăzeci de ani în urmă (1871), am fost îndrumată atunci să prezint principii generale, oral și în scris, și în același timp să specific pericolele, greșelile și păcatele unor persoane, astfel ca toate să poată fi avertizate, mustrate și sfătuite. Am văzut că toți ar trebui să-și cerceteze inimile și viețile îndeaproape pentru a vedea dacă nu au făcut aceleași greșeli care au fost îndreptate la alții și dacă avertizările date altora nu se aplică și în cazul lor. Dacă lucrurile stau astfel, ei ar trebui să simtă că sfaturile și mustrările au fost date în special pentru ei și ar trebui să le pună în practică ei înșiși, ca și cum le-ar fi fost lor adresate.
Dumnezeu are în plan să pună la încercare credința tuturor acelora care susțin că sunt urmași ai lui Hristos. El va pune la probă sinceritatea rugăciunilor tuturor acelora care doresc cu seriozitate să știe care le este datoria. El le va arăta clar ce datorie au. El va da tuturor ocazii din plin pentru a da pe față ceea ce este în inimile lor.
Domnul îi mustră și îi îndreaptă pe cei care pretind că țin Legea Sa. El le arată păcatele și le descoperă nelegiuirile, pentru că dorește ca ci să îndepărteze nelegiuirea de la ei, ca să-și poată desăvârși sfințenia în temere de El. Dumnezeu îi mustră, îi dojenește și îi îndreaptă, pentru ca ei să fie rafinați, sfințiți, nobili și în cele din urmă înălțați la tronul Său.116
Să-i îndreptăm pe oameni către Biblie
Mărturiile scrise nu au menirea să dea o lumină noua, ci să întipărească viu în inimă adevărurile inspirației deja descoperite. Datoria omului față de Dumnezeu și față de aproapele său a fost clar specificată în Cuvântul lui Dumnezeu și, cu toate acestea, doar puțini ascultă de lumina dată. Nu este prezentat un adevăr nou; ci, prin Mărturii, Dumnezeu a simplificat marile adevăruri date deja, și pe calea aleasă de El, le-a adus înaintea oamenilor spre a-i trezi și a le întipări în minte, astfel ca toți să nu aibă scuze. Mărturiile nu trebuie să minimalizeze Cuvântul lui Dumnezeu, ci să-l înalțe și să atragă mintea spre el, astfel ca frumusețea simplității adevărului să-i poată impresiona pe toți.117
Duhul nu a fost dat și nici nu poate fi dat vreodată pentru a înlocui Cuvântul lui Dumnezeu; căci Scripturile declară cu claritate că Biblia reprezintă standardul după care trebuie testate toate învățăturile și experiențele.... Isaia declară; „La Lege și la mărturie! Căci, dacă nu vor vorbi potrivit cu acest Cuvânt, aceasta se întâmplă, pentru că nu este lumină în ei”. (Isaia 8, 20 KJV).118
Fratele J. vrea să producă confuzie în minte, căutând să arate că lumina pe care Dumnezeu a dat-o prin Mărturii este o adăugare la Cuvântul lui Dumnezeu, însă, prin aceasta, el prezintă acest lucru într-o lumină falsă. Prin această metodă, Dumnezeu a găsit de cuviință să atragă mintea oamenilor către Cuvântul Său, spre a le da o înțelegere mai clară a acestuia. Cuvântul lui Dumnezeu este suficient pentru a lumina cea mai întunecată minte și poate fi înțeles de către cei care au dorința de a-l înțelege. Însă, fără a ține seama de toate aceste lucruri, mii dintre cei care pretind că studiază Cuvântul lui Dumnezeu sunt găsiți că trăiesc în opoziție directă față de învățăturile clare ale acestuia. Atunci, pentru a-i lăsa pe bărbați și pe femei fără scuze, Dumnezeu le dă mărturii clare și evidente, aducându-i înapoi la Cuvântul Său, pe care au neglijat să-l urmeze. Cuvântul lui Dumnezeu abundă în principii generale pentru formarea de obiceiuri corecte de viețuire, iar mărturiile generale și personale au fost destinate spre a le atrage atenția într-un mod mai special la aceste principii.
Eu am luat Biblia cea prețioasă și am înconjurat-o cu numeroasele Mărturii pentru comunitate, date pentru poporul lui Dumnezeu. Aici, am spus cu, se întâlnesc aproape cazurile tuturor. Sunt scoase în evidență păcatele care ar trebui evitate. Sfatul pe care îl doresc îl pot găsi aici, dat pentru alte cazuri asemănătoare cu ale lor. Dumnezeu a găsit că e bine să vă dea precept după precept și învățătură după învățătură.
Însă nu sunt mulți dintre voi care să cunoască cu adevărat ce conțin Mărturiile. Voi nu cunoașteți Scripturile. Dacă ați fi studiat Cuvântul lui Dumnezeu cu dorința de a atinge standardul biblic, în vederea atingerii desăvârșirii creștine, nu ați mai fi avut nevoie de Mărturii. Deoarece ați neglijat să cunoașteți Cartea Inspirată, El a căutat să ajungă la voi prin mărturii simple, directe, atrăgându-vă atenția la cuvintele inspirației pe care ați neglijat să o ascultați și îndemnându-vă să vă modelați viețile în conformitate cu învățăturile curate și înălțătoare ale acesteia.119
Judecați Mărturiile după roadele lor
Mărturiile să fie judecate după roadele lor. Care este spiritul învățăturii lor? Care a fost rezultatul influenței lor? Toți cei care doresc să facă astfel vor cunoaște roadele acestor viziuni. Dumnezeu a găsit de cuviință să le lase să supraviețuiască și să prindă putere împotriva forțelor potrivnice ale lui Satana și influenței omenești, care i s-au alăturat lui Satana în lucrarea lui.
Dumnezeu ori își învață biserica, mustrându-i greșelile și întărindu-i credința, ori nu. Lucrarea ori este a lui Dumnezeu, ori nu este. Dumnezeu nu face nimic în asociere cu Satana. Lucrarea mea ... poartă amprenta ori a lui Dumnezeu, ori a vrăjmașului. Nu poate exista o jumătate de măsură în lucrare în această privință. Mărturiile sunt ori ale Duhului lui Dumnezeu, ori ale diavolului. În timp ce Domnul S-a manifestat prin Spiritul profeției, trecutul, prezentul și viitorul au trecut prin fața mea. Mi-au fost arătate fețe pe care nu le-am văzut niciodată, însă, după ani de zile, când le-am văzut, le-am recunoscut. Am fost trezită din somnul meu cu un simțământ viu al subiectelor prezentate înaintea minții mele; am scris, în miez de noapte, scrisori care au străbătut continentul și, în cazuri de criză, au salvat din mari nenorociri cauza lui Dumnezeu. În aceasta a constat lucrarea mea ani de zile. O putere m-a silit să mustru și să resping relele la care nu m-am gândit. Este această lucrare de sus sau de jos?120
Ținta lui Satana este să producă îndoială
În multe cazuri, Mărturiile sunt primite pe deplin, păcatul și îngăduința sunt înlăturate și începe de îndată o reformă în armonic cu lumina pe care a dat-o Dumnezeu. În alte cazuri, îngăduințele păcătoase sunt tolerate mai departe, Mărturiile sunt respinse, iar cei care refuză să le primească prezintă celor din jurul lor multe scuze neadevărate. Adevăratul motiv nu este însă prezentat. Lipsa curajului moral -- a voinței întărite și controlate de Duhul lui Dumnezeu -- este cea care împiedică renunțarea la obiceiurile dăunătoare.
Satana are abilitatea de a sugera îndoieli și a inventa obiecții la mărturia directă pe care Dumnezeu o trimite, și mulți consideră aceasta o virtute, un semn al inteligenței lor, ca să fie necredincioși, să se îndoiască și să se eschiveze de la un anumit răspuns. Cei care vor să se îndoiască, vor găsi motive suficiente. Dumnezeu nu dorește să îndepărteze ocaziile pentru necredință. El prezintă dovezi care trebuie investigate cu grijă, cu o minte umilă și un spirit docil, iar oamenii trebuie să decidă în funcție de greutatea dovezii. Dumnezeu aduce dovezi suficiente pentru ca mintea sinceră să poată crede; însă cel care refuză dovada, pentru că există câteva lucruri care nu sunt clare pentru înțelegerea lui limitată, va fi lăsat în atmosfera rece, deprimantă a îndoielii, iar credința sa va ajunge o epavă.
Planul lui Satana este de a slăbi credința în Mărturii a poporului lui Dumnezeu. Satana știe cum să pornească la atac. El lucrează asupra minții oamenilor, trezind gelozie și nemulțumire față de cei care sunt la conducerea lucrării. Apoi sunt puse la îndoială darurile lor; după aceea, desigur, cuvântul lor are doar puțină greutate, iar învățăturile date prin viziuni sunt desconsiderate. Urmează scepticismul în legătură cu punctele esențiale ale credinței noastre, stâlpii ei, îndoiala în privința Scripturilor și apoi drumul în jos spre pierzare. Când se dovedește îndoiala și chiar renunțare la Mărturiile în care s-a crezut odată, Satana știe că cei înșelați nu se vor opri la atât; și el își dublează eforturile până când îi face să se răzvrătească în mod deschis, ceea ce devine un lucru de nevindecat și se termină prin distrugere. Făcând foc îndoielii și necredinței cu privire la lucrarea lui Dumnezeu și nutrind sentimente de neîncredere și gelozie, ei se pregătesc pentru amăgire totală. Ei se ridică cu simțăminte și mai înverșunate împotriva acelora care îndrăznesc să vorbească despre greșelile lor și să le mustre păcatele.
Nu doar cei care resping în mod direct Mărturiile sau au îndoieli cu privire la ele se află pe un teren periculos. A desconsidera lumina înseamnă a o respinge.
Dacă îți pierzi încrederea în Mărturii, te vei lăsa abătut de la adevărul Bibliei. Mă tem că mulți vor lua această atitudine îndoielnică și în preocuparea mea pentru sufletele voastre vreau să vă avertizez. Câți vor da atenție acestei avertizări?121
Ignorarea Mărturiilor nu este o scuză
Mulți merg în opoziție directă față de lumina pe care Dumnezeu a dat-o poporului Său, deoarece ei nu citesc cărțile care conțin lumină și cunoștință prin îndemnuri, mustrări și avertizări. Grijile lumești, iubirea față de modă și lipsa religiei au distras atenția de la lumina pe care Dumnezeu a dat-o cu atâta îndurare, în timp ce cărțile și revistele lumești circulă pretutindeni în țară. Scepticismul și necredincioșia cresc pretutindeni. Lumina cea atât de prețioasă, care vine de la tronul lui Dumnezeu, este ascunsă sub obroc. Dumnezeu va socoti pe poporul Său responsabil pentru această neglijență. Va trebui să se dea socoteală pentru orice rază de lumină pe care a lăsat-o să strălucească pe cărarea noastră, fie că a fost folosită pentru înaintarea noastră în lucrurile divine, fie că a fost respinsă, fiindcă s-a găsit de cuviință a urma înclinațiile firești.
Mărturiile ar trebui să fie prezente în fiecare familie care păzește Sabatul, iar frații ar trebui să le cunoască valoarea și să fie îndemnați să le citească. Cel mai înțelept plan nu a fost acela de a avea aceste cărți în număr mic și de a avea un singur set în fiecare comunitate. Ele ar trebui să existe în biblioteca fiecărei familii și să fie citite iar și iar. Să fie ținute acolo unde pot fi citite de cât mai mulți.122
Mi-a fost arătat că necredința în Mărturiile de avertizare, încurajare și mustrare îndepărtează lumina de la poporul lui Dumnezeu. Necredința le închide ochii, astfel că ei sunt în necunoștință față de starea lor adevărată. Ei socotesc că mărturia Duhului lui Dumnezeu prin mustrare nu este necesară și nu le este destinată lor. Unii ca aceștia au cea mai mare nevoie de harul lui Dumnezeu și de discernământ spiritual, ca să poată descoperi eficiența lor în ce privește cunoștința spirituală.
Mulți din cei care au decăzut de la adevăr aduc ca motiv al comportării lor faptul că nu au credință în Mărturii. Întrebarea care se pune acum este: Vor renunța ei la idolul lor, pe care Dumnezeu îl condamnă sau vor continua pe calea greșită a îngăduinței față de păcat și a respingerii luminii pe care Dumnezeu a dat-o, mustrându-i chiar în privința acelor lucruri în care ei își găsesc plăcerea? întrebarea care trebuie lămurită de ei este : Mă voi lepăda de eul meu și voi primi, ca fiind de la Dumnezeu, Mărturiile care îmi mustră păcatele sau voi respinge Mărturiile, pentru că ele îmi mustră păcatele?123
Folosirea greșită a Mărturiilor
Primul număr al Mărturiilor care au fost publicate conține o avertizare împotriva folosirii nechibzuite a luminii care a fost dată astfel poporului lui Dumnezeu. Eu am afirmat că unii au apucat pe o cale neînțeleaptă; când au vorbit despre credința lor celor necredincioși și li s-au cerut dovezi, ei au citat din scrierile mele, în loc să se ducă la Biblic pentru dovezi. Mi-a fost arătat că acest procedeu a fost nechibzuit și îi va ridica pe cei necredincioși împotriva adevărului. Mărturiile nu pot avea greutate pentru cei care nu știu nimic în legătură cu spiritul lor. în astfel de cazuri, nu trebuie să se facă referire la ele.
Și alte avertizări cu privire la folosirea Mărturiilor mi-au fost date din când în când, cum ar fi următoarele:
„Unii dintre predicatori sunt mult în urmă. Ei susțin a crede mărturia dată, iar unii procedează greșit făcând din Mărturii o regulă de fier pentru cei care nu au experiență în privința acestora, însă dau greș în a le pune în practică ei înșiși. Ei au repetat mărturii pe care le-au nesocotit cu totul. Unii ca aceștia nu sunt consecvenți.”
„Am văzut că mulți au profitat de ceea ce Dumnezeu a arătat cu privire la păcatele și greșelile altora. Ei au dus în extremă însemnătatea a ceea ce a fost arătat în viziune și apoi au tot insistat asupra acelui lucru până când au slăbit credința multora în ceea ce a arătat Dumnezeu și, de asemenea, au descurajat și înmuiat inima bisericii.”124
Pericol în criticarea Mărturiilor
Într-un vis recent, am fost adusă în fața unei adunări de oameni, dintre care unii făceau eforturi pentru a înlătura impresia uneia din cele mai solemne mărturii de avertizare, pe care le-am dat-o. Ei au spus : „Noi credem în mărturiile sorei White; însă când ca ne spune lucruri pe care nu le-a văzut în mod direct în viziune, într-un anumit caz, care se are în vedere în mod special, cuvintele ci nu au mai mare valoare pentru noi decât cuvintele oricărei alte persoane”. Spiritul Domnului a venit asupra mea, m-am ridicat și i-am mustrat în Numele Domnului.
Acum, dacă cei cărora li se adresează aceste avertizări solemne spun: „Este doar părerea personală a sorei White, cu îmi voi urma propria mea judecată” și dacă continuă să facă acele lucruri pe care tocmai au fost avertizați să nu le facă, ei arată prin aceasta că disprețuiesc sfatul lui Dumnezeu, iar urmarea este exact aceea pe care mi-a arătat-o Duhul lui Dumnezeu că va fi -- vătămare adusă cauzei lui Dumnezeu și ruina lor înșiși. Unii care vor să-și întărească poziția vor prezenta și vor pune foarte mult accent pe acele declarații din Mărturii despre care ei gândesc că le susțin punctele de vedere; însă ceea ce găsesc că le pune sub semnul întrebării purtarea și nu coincide cu punctele lor de vedere, ei consideră a fi părerea sorei White, îi tăgăduiesc originea divină și o așază la același nivel cu propria lor judecată.
Și acum, frații mei, vă rog fierbinte, să nu vă interpuneți între mine și oameni și să nu le îndepărtați lumina pe care Dumnezeu a găsit cu cale să le-o dea. Nu deposedați, prin critica voastră, toată forța, accentul și puterea Mărturiilor. Nu vă luați libertatea de a le despărți în bucăți care să convină propriilor voastre idei, pretinzând că Dumnezeu v-a dat iscusința de a discerne ceea ce este lumină de sus și ceea ce este expresia doar a înțelepciunii omenești. Dacă Mărturiile nu vorbesc în conformitate cu Cuvântul lui Dumnezeu, respingeți-le. Hristos și Belial nu pot sta laolaltă. De dragul lui Hristos, vă rog, nu încurcați mintea oamenilor cu sofistărie și scepticism, făcând fără efect lucrarea pe care Domnul vrea s-o facă. Nu faceți, prin lipsa voastră de discernământ spiritual, din acest instrument al lui Dumnezeu o piatră de poticnire, care să îi facă pe mulți să se împiedice și să cadă, „să fie prinși în cursă și luați.”125
Cum să fie primită mustrarea
Cei care sunt mustrați de Spiritul lui Dumnezeu nu trebuie să se ridice împotriva uneltei celei umile. Dumnezeu, și nu un muritor păcătos, este Cel care le-a vorbit pentru a-i salva de la ruină. Nu este plăcut pentru natura omenească să primească mustrarea și nici nu este posibil ca inima omenească, neluminată de Duhul lui Dumnezeu, să își dea scama de nevoia de mustrare sau binecuvântare ce trebuie aduse. Când omul cedează în fața ispitei și îngăduie păcatul, mintea lui se întunecă. Simțul moral este pervertit. Avertizările conștiinței nu sunt luate în seamă și glasul acesteia este auzit din ce în ce mai puțin. Acesta își pierde treptat puterea de a face distincție între bine și rău, până când își pierde simțământul că se află înaintea lui Dumnezeu. Poate că ține la formele religiei și îi respectă cu zel doctrinele, însă este lipsit de spiritul ci. Starea lui este descrisă de Martorul Credincios: „Pentru că zici, sunt bogat, m-am îmbogățit și nu duc lipsă de nimic; și nu știi că ești ticălos, nenorocit, sărac, orb și gol”. Când Duhul lui Dumnezeu, prin această solie de mustrare, declară că aceasta este starea lui, ci nu poate vedea că această solie este adevărată. Este acesta un motiv pentru care el să respingă avertizarea? Nu.
Dumnezeu a dat suficiente dovezi pentru ca toți cei care doresc să facă astfel să fie convinși cu privire la caracterul Mărturiilor; și, după ce le-au recunoscut ca fiind de la Dumnezeu, datoria lor este să accepte mustrarea, chiar dacă ei nu își recunosc păcătoșenia. Dacă și-ar da seama pe deplin de starea în care se află, cât de mult ar simți nevoia de mustrare! Dar pentru că nu sunt conștienți de acest lucru, Dumnezeu, în îndurarea Lui, le-o așază în față, astfel ca ei să se pocăiască și să-și refacă viața înainte de a fi prea târziu. Cei care disprețuiesc avertizările vor fi lăsați în orbire, înșelându-se singuri; însă cei care țin seama de acestea și lucrează cu zel pentru a îndepărta din viața lor păcatul, pentru a beneficia de har, își vor deschide ușa inimii, pentru ca Mântuitorul cel scump să intre înăuntru și să-Și aibă sălașul în ei. Cei care sunt cei mai strâns legați de Dumnezeu sunt cei care Îi cunosc glasul când le vorbește. Cei care sunt spirituali pot discerne lucrurile spirituale. Aceștia vor fi mulțumiți că Dumnezeu le-a arătat greșelile lor.
David a învățat înțelepciunea din procedeele folosite de Dumnezeu cu el și s-a plecat în umilință în fața pedepsei Celui Prea înalt. Descrierea cu credincioșie a adevăratei sale stări de către profetul Natan l-a făcut pe David să fie conștient de păcatele lui și l-a ajutat să le înlăture. El a acceptat sfatul cu blândețe și s-a umilit înaintea lui Dumnezeu. „Legea lui Dumnezeu”, declară el, „este desăvârșită, ea convertește sufletul”. (Psalm 19, 7 KJV).
„Dar dacă sunteți scutiți de pedeapsă, de care toți au parte ... nu sunteți fii.” (Evrei 12, 8). Domnul nostru a spus : „Eu mustru și pedepsesc pe toți aceia pe care-i iubesc”. (Apocalipsa 3, 19). „Este adevărat că orice pedeapsă, deocamdată pare o pricină de întristare, și nu de bucurie; dar mai pe urmă, aduce celor ce au trecut prin școala ei, roadă dătătoare de pace a neprihănirii.” (Evrei 12, 11). Printr-o disciplină amară, aceasta este dată de către un Tată îndurător și plin de dragoste, „ca să putem fi părtași ai sfințeniei Sale.”126