Nervii creierului care comunică cu întregul organism constituie singurul mijloc prin care Cerul poate comunica cu omul, aceștia influențându-i și viața lăuntrică. Orice tulbură circulația curenților electrici în sistemul nervos slăbește tăria forțelor vitale, iar urmarea este o întunecare a sensibilităților minții.133
Necumpătarea de orice fel întunecă organele de percepție, slăbind puterea nervoasă a creierului, astfel încât lucrurile veșnice nu sunt prețuite, ci așezate la același nivel cu cele obișnuite. Puterile înalte ale minții, rânduite pentru un scop înalt, sunt aduse în robie față de pasiunile josnice. Dacă deprinderile noastre fizice nu sunt corecte, puterile noastre mintale și morale nu pot fi puternice; căci există o strânsă legătură între fizic și moral.134
Satana tresaltă când vede că familia omenească se aruncă ea însăși tot mai adânc în suferință și mizerie. El știe că persoanele care au obiceiuri greșite și corpuri nesănătoase nu pot servi lui Dumnezeu cu tot atâta seriozitate, stăruință și curăție ca și când ar fi sănătoase. Un corp bolnav afectează creierul. Cu mintea servim noi pe Domnul. Capul este capitalul trupului. Satana triumfa pentru ruina pe care o produce când îi determină pe oameni să își îngăduie obiceiuri care îi distrug pe ei înșiși și prin ei, pe alții, căci astfel el II jertfește pe Dumnezeu de serviciul pe care ei și-L datorează. Satana este continuu la lucru spre a aduce neamul omenesc sub controlul său. El reușește să-l captureze pe om cu putere, prin poftă, pe care caută să o stimuleze pe orice cale cu putință.135
Planul cel mai distrugător al lui Satana
Satana i-a adunat laolaltă pe îngerii căzuți pentru a născoci un plan prin care să facă cel mai mare rău cu putință familiei omenești; s-a făcut propunere după propunere, până când, în cele din urmă, Satana însuși s-a gândit la un plan. El avea să ia roadă viței și a grâului și alte lucruri date de Dumnezeu pentru hrană și să le transforme în otrăvuri care să ruineze puterile fizice, mintale și morale ale omului și astfel să-i ia în stăpânire simțurile cu totul. Sub influența băuturilor îmbătătoare, bărbații ar fi determinați să comită nelegiuiri de tot felul. Prin pervertirea apetitului, lumea putea să fie stricată. Făcându-i pe oameni să bea alcool, Satana avea să-i facă să se degradeze din ce în ce mai mult.136
Satana ia lumea în captivitate prin folosirea băuturilor îmbătătoare, a tutunului, a ceaiului și a cafelei. Mintea dată de Dumnezeu, care ar trebui să fie păstrată curată, este pervertită prin folosirea narcoticelor. Creierul nu mai este în stare să facă distincție în mod corect. Vrăjmașul are controlul. Omul și-a vândut rațiunea pentru ceea ce îl înnebunește. El nu mai are simțământul a ceea ce este bine.137
Creatorul nostru l-a înzestrat pe om cu darurile Sale în mod generos. Dacă toate aceste daruri ale Providenței ar fi folosite în mod înțelept și cumpătat, sărăcia, boala și nenorocirea ar fi aproape complet izgonite de pe pământ. Însă, iată, noi vedem aproape pretutindeni binecuvântările lui Dumnezeu transformate în blestem datorită nelegiuirii oamenilor.
Nu există o clasă de oameni mai vinovată de pervertirea și abuzul față de prețioasele Sale daruri ca cei care folosesc produsele pământului pentru fabricarea de băuturi îmbătătoare. Cerealele hrănitoare, fructele sănătoase și delicioase sunt transformate în băuturi care pervertesc simțurile și înnebunesc creierul. Ca urmare a folosirii acestor otrăvuri, mii de familii sunt lipsite de ceea ce constituie confort și chiar necesitate pentru viață, faptele de violență și crimele se înmulțesc, iar boala și moartea conduc cu grabă spre mormânt un număr imens de victime.138
Vinul îmbătător
Vinul pe care Domnul Hristos l-a făcut din apă la ospățul nunții din Cana a fost must curat de struguri. Acesta este „vinul cel nou din ciorchini de struguri”, despre care Scriptura spune: „Nu-l nimici, căci este o binecuvântare”. (Isaia 65, 8).
„Vinul este batjocoritor, băuturile tari sunt gălăgioase;
Oricine se îmbată cu ele nu este înțelept.”
„Ale cui sunt vaietele? Ale cui sunt oftările?
Ale cui sunt neînțelegerile? Ale cui sunt plângerile?
Ale cui sunt rănirile fără pricină? Ai cui sunt ochii roșii?
Ale celor ce întârzie la vin și se duc să golească paharul cu vin amestecat.
Nu te uita la vin când curge roș și face mărgăritare în pahar;
El alunecă ușor, dar pe urmă ca un șarpe mușcă și înțeapă ca un basilic.”
(Proverbe 20, 1; 23, 29-32).
Niciodată nu a fost descris de mâna omenească un tablou mai viu al degradării și înrobirii victimei de către băutura îmbătătoare. Subjugat, înjosit și chiar trezit la simțământul nenorocirii în care se află, omul nu are puterea să se smulgă din cursă; el „va vrea din nou”. (Proverbe 23, 35).
Îmbătarea este produsă atât de vin, bere, cidru, cât și de băuturile mai tari. Folosirea acestor băuturi trezește gustul pentru cele care sunt mai tari, și astfel se formează obiceiul de a se îmbăta. Folosirea moderată a băuturilor îmbătătoare este școala în care oamenii sunt educați pentru cariera de bețivi. Cu toate că este atât de subtilă lucrarea acestor stimulenți slabi, pe drumul către beție se ajunge înainte ca victima să-i suspecteze pericolul.
Nu este nevoie de nici un argument pentru a arăta efectele rele ale băuturii asupra bețivului. Epavele orbite, înnebunite ale omenirii -- sufletele pentru care a murit Hristos, pentru care îngerii plâng -- se află pretutindeni. Ele sunt o pată pentru civilizația noastră înfumurată, Ele sunt rușinea, blestemul și pericolul fiecărei țări.139.
Băutura îmbătătoare face din om un sclav
Când se îngăduie pofta pentru băuturi spirtoase, omul așază în mod voluntar între buzele sale băutura care îl va înjosi până la nivelul de brută pe el, cel care a fost creat după chipul lui Dumnezeu. Rațiunea este paralizată, intelectul este încețoșat, patimile animalice sunt ațâțate și apoi urmează nelegiuirile cele mai josnice.140
Sub influența băuturii pe care o beau, ei [oamenii] sunt conduși să facă lucruri de la care s-ar fi tras înapoi cu oroare, dacă n-ar fi gustat din drogul înnebunitor. Când sunt sub influența otrăvii lichide, ei sunt sub stăpânirea lui Satana. El îi conduce, iar ei conlucrează cu el.141
Astfel el [Satana] lucrează când îi ademenește pe oameni să-și vândă sufletul pentru băuturi îmbătătoare. El ia în stăpânire trupul, mintea și sufletul și cel care acționează nu mai este omul, ci Satana. Cruzimea lui Satana se dă pe față când bețivul își ridică mâna, lovindu-și soția pe care a promis că o va iubi și-i va purta de grijă toată viața. Faptele bețivului sunt o expresie a violenței lui Satana.142
Bărbații care folosesc băuturi îmbătătoare se fac ei înșiși robi ai lui Satana. Satana îi ispitește pe cei ce dețin funcții de răspundere la căile ferate, la vapoarele cu aburi, pe cei care au în grijă bărci sau vagoane cu oameni care se îngrămădesc spre distracții idolatre, îngăduindu-și un apetit pervertit și uitându-L astfel pe Dumnezeu și legile Sale.
Ei nu își dau seama de ceea ce fac. Dau semnalele incorect, vagoanele se ciocnesc unele de altele. Apoi, urmează oroarea, mutilarea și moartea. Starea de lucruri devine din ce în ce mai gravă.
Înclinațiile spre stricăciune ale bețivului sunt transmise urmașilor săi și, prin aceștia, generațiilor viitoare.143
Tutunul o otravă lentă
Tutunul este o otravă lentă, subtilă, însă dintre cele mai vătămătoare. În orice formă ar fi folosită, ea are efect asupra organismului; este una din cele mai periculoase, pentru că efectele acestuia sunt lente, iar la început de-abia dacă se percep. El excită și apoi paralizează nervii. Slăbește și întunecă mintea. Adesea, acesta afectează nervii mai puternic decât o fac băuturile amețitoare. Este mai subtil, iar efectele lui sunt greu de îndepărtat din organism. Folosirea acestuia ațâță setea după o băutură tare și în multe cazuri pune temelia pentru obiceiul beției.
Folosirea tutunului este nepotrivită, costisitoare, necurată, întinându-l pe cel care îl folosește și este ofensivă pentru ceilalți.
Printre copii și tineri, folosirea tutunului produce rele de nespus. Băieții încep să folosească tutunul de la o vârstă foarte fragedă. Obiceiul astfel format, când trupul și mintea sunt în mod special susceptibile la efectele lui, subminează puterea fizică, pipernicește trupul, zăpăcește mintea și strică moralul.144
Nu există poftă naturală pentru tutun decât dacă este moștenită.
Prin folosirea ceaiului și a cafelei se formează pofta pentru tutun.
Mâncarea pregătită cu condimente incită stomacul, strică sângele și pregătește calea pentru stimulenți mai puternici.145
Mâncărurile cu carne, foarte condimentate, ceaiul și cafeaua, pe care unele mame își încurajează copiii să le folosească, pregătesc pentru aceștia calea să dorească stimulenți și mai puternici, cum ar fi tutunul. Folosirea tutunului încurajează pofta pentru băuturi tari.146
Fumul de tutun este vătămător pentru femei și copii
Femeile și copiii suferă atunci când trebuie să respire aerul care a fost poluat de pipă, țigară sau de respirația respingătoare a celui care folosește tutun. Cei care trăiesc în acest aer vor fi totdeauna bolnavi.147
Inhalând mirosul otrăvitor al tutunului, care este aruncat afară din plămâni și porii pielii, organismul copilului este umplut cu otravă. în timp ce asupra unor copii acesta acționează ca o otravă lentă și afectează creierul, inima, ficatul și plămânii, iar aceștia slăbesc și se sting treptat, asupra altora acesta are o influență mai directă, producând spasme, crize, paralizie și moarte bruscă. Orice exalare din plămânii celui care este sclav [cel care folosește] al tutunului, otrăvește aerul din jurul acestuia.148
Obiceiurile nesănătoase ale generațiilor trecute îi afectează pe copiii și tinerii de azi. Incapacitatea mintală, slăbiciunea fizică, nervii zdruncinați și pofte nefirești sunt transmise ca o moștenire de la părinți la copii. Și aceleași obiceiuri, continuate de copii, sunt duse mai departe și perpetuează rezultate rele.149
Ceaiul și cafeaua nu hrănesc organismul
Ceaiul acționează ca un stimulent și, într-o anumită măsură, produce amețeală. Acțiunea cafelei și a multor altor băuturi populare este asemănătoare. Cel dintâi efect este de antrenare. Nervii stomacului sunt excitați; aceștia transmit iritație creierului, iar acesta, la rândul lui, este stârnit să impună o activitate crescută inimii și mai puțină energie întregului organism. Oboseala este uitată; tăria pare că este în creștere. Mintea este trezită, imaginația este mai vie.
Datorită acestor rezultate, mulți socotesc că ceaiul și cafeaua le fac mult bine. Însă aceasta este o greșeală. Ceaiul și cafeaua nu hrănesc organismul. Efectul lor se produce înainte ca să existe timp pentru digestie și asimilare, iar ceea ce pare a fi putere este doar excitare nervoasă. Când efectul stimulentului a trecut, forța nenaturală descrește, iar urmarea, este un grad corespunzător de epuizare și slăbiciune. Folosirea continuă a acestor iritanți ai nervilor este urmată de dureri de cap, insomnie, palpitații ale inimii, indigestie, tremurat și multe alte rele; căci acestea epuizează forțele vitale. Nervii obosiți au nevoie de odihnă și nu de stimulare și muncă peste măsură.150 Unii au apostaziat datorită ceaiului și cafelei. Cei care calcă legile sănătății vor deveni orbiți în mintea lor și vor călca Legea lui Dumnezeu.151
Folosirea medicamentelor
Un obicei care produce numeroase boli și unele din cele mai serioase rele, îl constituie folosirea liberă a medicamentelor otrăvitoare. Când sunt asaltați de boală, mulți nu se obosesc să cerceteze care este cauza bolii lor. Preocuparea lor principală este să scape de durere și de neplăceri.
Prin folosirea medicamentelor otrăvitoare, mulți își atrag asupra lor boli care durează toată viața, și multe vieți care ar putea fi salvate prin folosirea mijloacelor naturale de vindecare, sunt pierdute. Otrăvurile conținute în multe așa-zise remedii creează obiceiuri și pofte care înseamnă ruină atât pentru suflet, cât și pentru trup. Multe din leacurile populare, numite medicamente miraculoase, și chiar unele din medicamentele prescrise de medici au și ele o parte în a pune temelia pentru obiceiul de a consuma băuturi îmbătătoare, de a folosi opiu, morfină care sunt un blestem atât de înfricoșător pentru societate.152
Medicamentele, așa cum sunt folosite în general, sunt un blestem, învățați-vă să nu le folosiți. Folosiți-le din ce în ce mai puțin, și folosiți mai mult agenții naturali de vindecare; atunci natura va răspunde medicilor lui Dumnezeu -- aerul curat, apa curată, mișcarea fizică, efectuată în mod corespunzător, o conștiință curată. Cei care persistă în a folosi ceai, cafea și mâncăruri cu carne vor simți nevoia de medicamente, însă mulți se vor putea face bine fără să folosească nici un dram de medicament, dacă vor asculta de legile sănătății. Medicamentele trebuie să fie folosite rar.153
Adventiștii de ziua a șaptea -- un exemplu pentru lume
Ca popor, noi pretindem că suntem reformatori, purtători de lumină în lume, străjeri credincioși pentru Dumnezeu, care păzesc orice cale pe care Satana ar putea pătrunde cu ispitele lui pentru a perverti apetitul. Exemplul și influența noastră trebuie să fie o putere de partea reformei. Trebuie să ne abținem de la orice obicei care ne-ar toci conștiința sau ar încuraja ispita. Nu trebuie să deschidem nici o ușă prin care Satana să poată avea acces la mintea vreunei ființe omenești, care este făcută după chipul lui Dumnezeu.154
Singura cale sigură este aceea de a nu atinge, nu gusta, nu umbla cu ceai, cafea, vinuri, tutun, opiu și băuturi alcoolice. Nevoia oamenilor din această generație, de a chema în ajutorul lor puterea voinței, întărită de harul lui Dumnezeu, pentru a putea rezista ispitirilor lui Satana și a se împotrivi chiar și celei mai mici îngăduiri a apetitului pervertit, este de două ori mai mare decât a fost cu câteva generații în urmă. Însă generația din prezent are mai puțină putere și mai puțină stăpânire de sine decât au avut cei care au trăit mai înainte. Cei care și-au îngăduit apetitul pentru acești stimulenți au transmis poftele și patimile lor depravate copiilor lor și este nevoie de mai multă putere morală spre a rezista necumpătării în toate formele ei. Calea unică de urmat este aceea de a sta hotărât de partea cumpătării și de a nu se aventura pe calea primejdiei.
Dacă sensibilitățile morale ale creștinilor ar fi trezite în privința cumpătării în „toate lucrurile”, ei ar putea, prin exemplul lor, începând de la mesele lor, să-i ajute pe cei care sunt slabi în privința stăpânirii de sine, care sunt aproape lipsiți de putere în a rezista dorințelor poftei. Dacă noi am fi conștienți că obiceiurile pe care ni le formăm în această viață ne vor afecta interesele veșnice, că destinul nostru veșnic depinde de obiceiurile stricte în privința cumpătării, atunci ne-am strădui să lucrăm până ajungem la cumpătare strictă în mâncare și băutură. Prin exemplul și efortul nostru personal, noi putem constitui mijlocul prin care să fie salvate multe suflete de la degradare, prin necumpătare, nelegiuire și moarte. Surorile noastre pot face mult în marea lucrare de salvare a oamenilor, punând pe mesele lor numai mâncăruri sănătoase, hrănitoare. Ele își pot folosi timpul lor prețios educând gusturile și poftele copiilor lor, formându-le obiceiuri de cumpătare în toate lucrurile și încurajând stăpânirea de sine și bunăvoința de a face bine altora.155