Dumnezeu v-a dat un corp căruia să-i purtați de grijă și pe care să-l păstrați în cea mai bună stare pentru serviciul și slava Sa. Trupurile voastre nu vă aparțin. „Nu știți că trupul vostru este templul Duhului Sfânt?” „Nu știți că voi sunteți templul lui Dumnezeu și că Duhul lui Dumnezeu locuiește în voi? Dacă nimicește cineva Templul lui Dumnezeu, pe acela îl va nimici Dumnezeu; căci Templul lui Dumnezeu este sfânt, și așa sunteți voi.”156
În acest veac stricat, când vrăjmașul nostru, diavolul, ca un leu care răcnește, aleargă încoace și încolo ca să vadă pe cine poate să înghită, mă simt obligată să-mi ridic glasul și să avertizez: „Vegheați și rugați-vă ca să nu cădeți în ispita”. Sunt mulți care posedă talente strălucite, pe care le predau cu răutate în slujba lui Satana. Ce avertizare aș putea rosti unui popor care susține că a ieșit din lume și că s-a lăsat de faptele întunericului? Unui popor pe care Dumnezeu l-a făcut depozitar al Legii Sale, dar care, ca și smochinul neroditor, își flutură ramurile aparent înflorite chiar prin fața Celui Atotputernic, dar nu aduce roadă spre slava lui Dumnezeu? Mulți dintre ei nutresc gânduri necurate, închipuiri nesfinte, dorințe nesfințite și patimi josnice. Dumnezeu urăște roadă adusă de un astfel de pom. Îngerii cei curați și sfinți privesc cu dezgust purtarea acestora, în timp ce Satana tresaltă. O, dacă și-ar da seama bărbații și femeile ce obțin prin călcarea Legii lui Dumnezeu! În orice, în toate împrejurările, călcarea Legii este o dezonoare la adresa lui Dumnezeu și un blestem pentru om. Noi trebuie să o considerăm astfel, chiar dacă poartă o mască atrăgătoare și indiferent de cine ar fi comisă.157
Cel cu inima curată îl va vedea pe Dumnezeu. Orice gând necurat întinează sufletul, slăbește simțul moral și tinde să șteargă impresiile Duhului Sfânt. Întunecă viziunea spirituală, astfel ca oamenii să nu poată privi la Dumnezeu. Domnul poate și vrea să-l ierte pe păcătosul care se pocăiește; însă, deși este iertat, sufletul este tulburat. Orice necurăție în vorbire sau gânduri trebuie să fie evitată de cel care dorește să aibă un discernământ clar al adevărului spiritual158. Unii vor recunoaște răul produs de îngăduințele păcătoase, însă, cu toate acestea, se vor scuza, spunând că nu își pot ține în frâu patimile. Acesta este un lucru îngrozitor pentru o persoană care poartă Numele lui Hristos. „Oricine rostește Numele Domnului să se depărteze de fărădelege.” (2 Timotei 2, 19). De ce această slăbiciune? Pentru că înclinațiile animalice au fost întărite prin exersare până când au câștigat supremația asupra puterilor mai înalte. Bărbații și femeile duc lipsă de principii. Ei mor din punct de vedere spiritual, pentru că și-au răsfățat atât de mult timp patimile naturale, încât puterea lor de stăpânire de sine pare că s-a dus. Patimile josnice au preluat frâiele și ceea ce ar trebui să stăpânească cu putere devine rob patimii josnice. Sufletul este ținut în cea mai josnică robie. Senzualitatea a înăbușit dorința după sfințire și a veștejit prosperitatea spirituală.159
Nu întinați templul lui Dumnezeu
Preocuparea specială a lui Satana în aceste timpuri din urmă este aceea de a lua în stăpânire mintea tinerilor, de a mânji gândurile și de a stârni patimile; căci el știe că, făcând astfel, poate conduce spre fapte necurate și astfel toate facultățile nobile ale minții sunt înjosite, iar el le poate ține sub control spre a-și atinge scopul.160
Sufletul meu plânge pentru tinerii care își formează caractere în acest veac decăzut. Tremur și pentru părinții lor; căci mi-a fost arătat că, în general, ei nu-și înțeleg obligațiile de a-i învăța pe copii calea pe care trebuie să o urmeze. Se au în vedere doar obiceiurile și moda, iar copiii învață curând să se lase în voia acestora și să se strice, în timp ce propriii lor părinți sunt ca și amorțiți și adormiți și nu simt primejdia. Însă foarte puțini dintre tineri nu sunt prinși de mreaja obiceiurilor stricate. Ei se scuză că nu pot face prea mult lucru fizic de teamă să nu se istovească. Iar părinții poartă poveri pe care copiii lor ar trebui să le ducă.
Lucrul peste măsură nu este bun, însă urmările leneviei sunt și mai de temut. Trândăvia duce la îngăduirea unor obiceiuri păcătoase. Hărnicia nu istovește și nu epuizează nici a cincea parte cât o face obiceiul cel periculos al masturbării. Dacă munca simplă, obișnuită, îi epuizează pe copiii voștri, fiți siguri, părinți, că există ceva, în afară de muncă, care le vlăguiește organismul, producându-le o slăbiciune continuă. Puneți la muncă fizică pe copiii voștri, căci aceasta va antrena la lucru nervii și mușchii. Oboseala care însoțește o astfel de muncă le va micșora înclinația de a-și îngădui obiceiuri vicioase.161
Evitați să citiți și să vedeți lucruri care vă vor sugera gânduri necurate. Cultivați puterile morale și intelectuale.162
Dumnezeu cere să vă ia în stăpânire nu numai gândurile, ci și patimile și sentimentele. Mântuirea voastră depinde de felul cum vă stăpâniți în aceste lucruri. Patima și sentimentul sunt agenți puternici. Dacă sunt folosiți în mod greșit, dacă sunt puși în funcțiune datorită unor motive greșite, dacă sunt la locul lor, ei sunt puternici pentru a vă ruina și a vă lăsa ca o epavă nenorocită, fără Dumnezeu și fără nădejde.
Dacă vă îngăduiți închipuiri deșarte, îngăduind minții voastre să zăbovească asupra unor subiecte necurate, voi sunteți, într-o anumită măsură, tot atât de vinovați înaintea lui Dumnezeu ca și când gândurile ar fi fost puse în practică. Fapta a fost împiedicată doar de lipsa ocaziei. Visarea din timpul zilei și a nopții și construirea de castele sunt obiceiuri rele și extrem de periculoase. O dată formate, este aproape imposibil a se lăsa de astfel de obiceiuri și a îndrepta gândurile spre subiecte curate, înalte și sfinte. Va trebui să deveniți santinele credincioase asupra ochilor, urechilor și tuturor simțurilor voastre, dacă doriți să vă țineți în stăpânire mintea și să împiedicați unele gânduri deșarte și stricate să vă întineze sufletul. Numai puterea harului poate îndeplini această lucrare atât de necesară.163
Studiul excesiv, prin creșterea debitului de sânge către creier, duce la o excitabilitate bolnavă și slăbește puterea de stăpânire de sine și prea adesea face drum liber impulsurilor și capriciilor. în acest fel, se deschide ușa pentru necurăție. Folosirea greșită sau nefolosirea puterilor fizice este responsabilă în mare măsură pentru valul de stricăciune care cuprinde toată lumea. „Mândria, belșugul de pâine și lenevia peste măsură” sunt dușmani tot atât de temut pentru progresul omenirii din această generație, ca și atunci când au dus la nimicirea Sodomei.164
Îngăduirea patimilor josnice îi va conduce pe foarte mulți să-și închidă ochii față de lumină, pentru că ei se tem că vor vedea păcatele pe care nu vor să le părăsească. Toți pot vedea dacă vor. Dacă ei aleg mai degrabă întunericul decât lumina, nelegiuirea lor nu va fi socotită mai mică.165
Moartea mai degrabă decât dezonoarea sau călcarea Legii lui Dumnezeu ar trebui să fie motto-ul fiecărui creștin. Ca popor care susține că este reformator, care deține comoara celor mai curate și mai înălțătoare adevăruri ale Cuvântului lui Dumnezeu, noi trebuie să ridicăm standardul mai sus decât este în prezent. Biserica trebuie să se ocupe cu promptitudine de păcat și de păcătoși, pentru ca ceilalți să nu fie contaminați. Adevărul și curăția necesită ca noi să facem o lucrare mai categorică pentru a curăți tabăra de Acani. Fie ca cei din poziții de răspundere să nu îngăduie păcatul la nici un frate. Să i se arate că ori se lasă de păcate, ori se desparte de biserică.166
Tinerii pot avea principii atât de hotărâte, încât cele mai puternice ispite ale lui Satana să nu-i poată îndepărta de credința lor. Samuel a fost un copil înconjurat de cele mai stricate influențe. El a văzut și a auzit lucruri care i-au întristat sufletul. Fiii lui Eli, care oficiau slujba cea sfântă, erau stăpâniți de Satana. Acești oameni stricau întreaga atmosferă care-i împresura. Bărbați și femei erau zi de zi fascinați de păcate și nelegiuiri și, cu toate acestea, Samuel a rămas nepătat. Veșmântul caracterului său a fost iară pată. El nu a luat parte și nici nu și-a găsit cea mai mică plăcere în păcatele care au umplut Israelul de vești înfricoșătoare. Samuel îl iubea pe Dumnezeu; el și-a păstrat sufletul într-o legătură atât de strânsă cu cerul, încât un înger a fost trimis ca să vorbească cu el în legătură cu păcatele fiilor lui Eli, care aveau o influență stricăcioasă asupra lui Israel.167
Urmările stricăciunii morale
Unii din cei cu mari pretenții în privința credinței lor nu înțeleg păcatul masturbării și urmările sigure ale acestuia. Obiceiul înrădăcinat de prea mult timp le-a orbit înțelegerea. Ei nu-și dau seama de păcătoșia extrem de mare a acestui păcat înjositor, care le vlăguiește organismul și distruge puterea nervoasă a creierului lor. Principiul moral este foarte slab atunci când are de-a face cu obiceiul înrădăcinat. Soliile solemne ale cerului nu pot impresiona cu forța inima care nu este fortificată împotriva acestui viciu degradant. Nervii sensibili ai creierului și-au pierdut tonusul lor sănătos prin excitare nesănătoasă pentru satisfacerea dorinței nenaturale după îngăduințe senzuale.168
Stricăciunea morală a produs cele mai mari rele care au dus la degradarea neamului omenesc. Ea este practicată în măsură alarmantă și duce la boli dincolo de orice descriere cu putință.
Părinții, în general, nu-i bănuiesc pe copiii lor că ar înțelege ceva cu privire la acest viciu. În foarte multe cazuri, părinții sunt cei care păcătuiesc. Ei au abuzat de privilegiile lor maritale și, prin îngăduință, și-au întărit patimile animalice. Iar pe măsură ce acestea s-au întărit, facultățile morale și intelectuale au slăbit Spiritualul a fost înfrânt de animalic. Copiii se nasc cu înclinații animalice puternic dezvoltate, propria amprentă a caracterului părinților fiindu-le transmisă lor. Copiii născuți din acești părinți vor prelua aproape întotdeauna în mod natural obiceiurile dezgustătoare ale viciului secret. Păcatele părinților vor trece asupra copiilor pentru că părinții le-au dat acestora amprenta propriilor lor înclinații păcătoase.
Cei care se dedau cu totul acestui viciu distrugător atât al sufletului, cât și al trupului, rareori își pot găsi odihna până ce nu împărtășesc și celor cu care se întovărășesc acest păcat secret. Se stârnește de îndată curiozitatea, iar cunoștința despre acest viciu trece de la tânăr la tânăr, de la copil la copil, până ce de-abia dacă găsești vreunul care să fie necunoscător al practicării acestui păcat degradant.169
Practicarea obiceiurilor secrete distruge cu siguranță forțele vitale ale organismului. Orice acțiune vitală nenecesară va fi urmată de depresie pe măsură. Printre tineri, capitalul vital, creierul, este atât de mult epuizat de la o vârstă fragedă, încât se ajunge la deficiențe și o mare epuizare, care expun organismul la boli de tot felul.
Dacă obiceiul este practicat de la vârsta de cincisprezece ani în sus, natura va protesta împotriva abuzului pe care l-a suferit și va continua să sufere, iar ei va trebui să plătească pedeapsa pentru călcarea legilor ei, în special la vârsta de la treizeci la patruzeci și cinci de ani, prin diferite dureri în organism și diverse boli, cum ar fi afecțiuni ale ficatului și plămânilor, nevralgii, reumatism, boli ale coloanei vertebrale, ale rinichilor și tumori canceroase. Unele părți ale mașinăriei fine a naturii ies din funcțiune, lăsând o sarcină mai greu de îndeplinit pentru părțile care rămân, ceea ce perturbă rânduiala desăvârșită a naturii; iar uneori, are loc chiar o prăbușire a organismului, urmarea fiind moartea.
A lua viața cuiva dintr-o dată nu constituie un păcat mai mare în ochii Cerului decât acela de a o distruge încet, dar sigur. Persoanele care își fac ele însele rău, distrugându-se, vor suferi pedeapsa aici și, dacă nu se pocăiesc pe deplin, nu vor fi primiți la sfârșit în ceruri, tot așa cum nu vor fi primiți nici cei care curmă viața dintr-o dată. Voia lui Dumnezeu stabilește legătura dintre cauză și efectele ei.
Nu socotim că toți tinerii care sunt slabi sunt vinovați de aceste obiceiuri rele. Există și dintre aceia care au o inimă curată, sunt onești, dar suferă din alte cauze pe care ei nu le pot controla.
Viciul secret este distrugătorul celor mai bune hotărâri, al celor mai serioase străduințe și al puterii voinței în vederea formării unui caracter bun. Toți cei care au simțământul adevărat a ceea ce înseamnă să fii creștin, știu că urmașii lui Hristos au obligația, ca ucenici ai Săi, să-și aducă toate pasiunile, puterile lor fizice și facultățile mintale în desăvârșită supunere față de voința Sa. Cei care sunt stăpâniți de patimile lor nu pot fi urmași ai lui Hristos. Ei sunt mult prea devotați slujirii stăpânului lor, cel de la care provin toate relele, ca să poată renunța la obiceiurile lor stricate și să aleagă să-L slujească pe Hristos.170
Când tinerii adoptă obiceiuri josnice la o vârstă fragedă, ei nu vor mai dobândi niciodată forța de a-și dezvolta pe deplin și în mod corect caracterul fizic, intelectual și moral.171
Singura speranță pentru cei ce practică obiceiuri stricate este să se lase pentru totdeauna de ele, dacă pun într-adevăr vreun preț pe sănătate în această viață și pe mântuirea pentru viața care va urma. Când aceste obiceiuri au fost îngăduite mai mult timp, se cere un efort hotărât pentru a rezista ispitei și a refuza îngăduința stricată.172
Unica siguranță pentru copiii noștri împotriva oricăror practici vicioase este aceea de a căuta să fie primiți în turma lui Hristos și de a fi luați în grijă de Păstorul cel bun și credincios. El îi va scăpa de orice rău, îi va feri de orice primejdie, dacă vor asculta de glasul Său. El spune : „Oile Mele aud glasul Meu ... și Mă urmează”. În Hristos, ei vor găsi pășune, vor dobândi tărie și speranță și nu vor fi tulburați de dorințe neastâmpărate după lucruri care să distragă mintea și să satisfacă inima. Ei au găsit mărgăritarul de mare preț și au pace. Plăcerile lor sunt curate, liniștite, înalte, cerești. Ele nu lasă în urmă gânduri amare și nici remușcări. Astfel de plăceri nu dăunează sănătății și nu produc deprimare, ci sunt sănătoase.173