Dumnezeu a făcut din bărbat o femeie, care să-i fie tovarăș și ajutor, care să fie una cu ci, să-l înveselească, să-l încurajeze, să-i fie o binecuvântare, iar el, la rândul lui, să-i fie un ajutor puternic. Toți aceia care pășesc în relația de căsătorie, având un scop sfânt -- soțul de a dobândi sentimentele curate ale unei inimi de femeie, femeia de a înmuia și îmbunătăți caracterul soțului ei și de a-l desăvârși -- îndeplinesc scopul lui Dumnezeu pentru ci.
Domnul Hristos nu a venit pentru a distruge această instituție, ci s-o readucă la sfințenia și noblețea sa originală. El a venit să restaureze chipul moral al lui Dumnezeu în om și această lucrare a început-o punându-Și aprobarea asupra căsătoriei.
El, care a dat-o pe Eva lui Adam, ca ajutor, a înfăptuit prima Sa minune la un ospăț de nuntă. În sala de ospăț, acolo unde prietenii și rudele se bucurau împreună, a fost locul unde Și-a început Domnul Hristos lucrarea publică. In acest fel, El a aprobat căsătoria, recunoscând-o ca pe o instituție pe care El însuși o întemeiase. El fusese Cel care poruncise ca bărbații și femeile să se unească prin sfânta legătură a căsătoriei, să întemeieze familii ai căror membri, încoronați cu onoare, aveau să fie recunoscuți ca membri ai familiei de sus.
Nunta trebuie să fie o ocazie simplă, fericită
Iubirea divină, ce emană de la Hristos, nu distruge niciodată iubirea omenească, ci o include. Prin aceasta, dragostea omenească este rafinată și curățită, înălțată și înnobilată. Iubirea omenească nu poate aduce niciodată roade prețioase, dacă nu este unită cu natura divină și dacă nu este cultivată pentru ceruri. Domnul Isus dorește să vadă căsătorii fericite, vieți tihnite.
Scripturile arată că atât Domnul Isus, cât și ucenicii Lui au fost chemați la acest ospăț de nuntă [în Cana]. Domnul Isus nu le-a interzis ucenicilor să participe la nunți, care sunt ocazii de bucurie. Participând la această sărbătoare, Domnul Hristos ne-a învățat că El dorește ca noi să ne bucurăm cu cei ce se bucură, păzind rânduielile pe care El le-a lăsat. El nu a oprit niciodată sărbătorile nevinovate ale oamenilor, atunci când acestea s-au desfășurat în armonie cu legile cerului. La o adunare onorată de prezența Domnului Hristos, este drept ca urmașii Săi să participe. După ce a participat la această sărbătoare, Domnul Hristos a mai participat la multe altele, aprobându-le astfel pe acestea, prin prezența și învățătura Sa. Nu există nici un motiv să facem paradă sau etalare, chiar dacă cei doi se potrivesc perfect.
Mi s-a părut întotdeauna atât de nepotrivită asocierea nunții cu ilaritatea, veselia peste măsură și pretenția că suntem cineva. Nu, ci. aceasta este o rânduială lăsată de Dumnezeu, care trebuie privită cu cea mai mare solemnitate. Relația de familie care se formează aici pe pământ, trebuie să fie o demonstrare a ceea ce va trebui să fie ca familie sus în cer. Slava lui Dumnezeu trebuie pusă totdeauna pe primul plan.176
Sfat pentru noii căsătoriți
Stimate frate, draga mea soră: v-ați unit printr-un legământ pe viață. Educația voastră în ceea ce privește viața de căsătorie a început. Primul an din viața de căsătorie este un an de experiență, în care soțul și soția vor cunoaște, fiecare în parte, trăsăturile de caracter ale celuilalt, după cum și copilul își învață lecțiile la școală pentru a le ști. De aceea, faceți ca în primul an din viața voastră să nu existe capitole care să dăuneze fericirii voastre.
Pentru a dobândi o cunoaștere corespunzătoare a vieții de căsătorie este nevoie de lucrarea unei vieți întregi. Cei care se căsătoresc încep o școală pe care nu o vor absolvi niciodată în această viață. Fratele meu, timpul, puterea și fericirea soției tale sunt acum legate de ale tale. Influența ta asupra ei poate fi o mireasmă de viață spre viață sau de moarte spre moarte. Ai grijă să nu-i ruinezi viața.
Sora mea, tu trebuie să înveți acum cele dintâi lecții practice cu privire la răspunderile vieții de căsătorie. Ai grijă să înveți cu credincioșie aceste lecții zi de zi. Nu da loc nemulțumirilor și mofturilor. Nu tânji după o viață de tihnă și inactivitate. Ferește-te continuu de egoism.
În unirea voastră pe viață, sentimentele trebuie să sporească fericirea celuilalt. Fiecare trebuie să lucreze pentru fericirea celuilalt. Aceasta este voia lui Dumnezeu cu privire la voi. Însă, deși voi trebuie să deveniți una, nici unul dintre voi nu trebuie să-și piardă individualitatea în a celuilalt. Dumnezeu este stăpânul individualității voastre. Pe El trebuie să-L întrebați voi: Aceasta e bine? Aceasta e rău? Cum pot împlini mai bine scopul pentru care am fost creat? „Voi nu sunteți ai voștri; căci ați fost cumpărați cu un preț; proslăviți dar pe Dumnezeu în trupurile și în duhul vostru, care sunt ale lui Dumnezeu.” (1 Corinteni 6, 19-20). Iubirea voastră pentru ceea ce este omenesc trebuie să fie pe al doilea loc, după iubirea pentru Dumnezeu. Belșugul afecțiunii voastre trebuie să se reverse față de Acela care Și-a dat viața pentru voi. Trăind pentru Dumnezeu, sufletul îndreaptă către El simțămintele lui cele mai bune și cele mai înalte. Este oare revărsarea cea mai mare a iubirii voastre îndreptată către Acela care a murit pentru noi? Dacă așa stau lucrurile, iubirea voastră unul față de celălalt este după rânduiala cerească.
Dragostea poate fi tot așa de limpede ca și cristalul și frumoasă în curățenia ei și totuși, poate fi superficială, pentru că n-a fost pusă la probă și încercată. Faceți din Domnul Hristos cel dintâi, cel din urmă și cel mai bun dintre toate lucrurile. Priviți la El fără încetare și iubirea voastră pentru El va deveni zilnic tot mai profundă și mai puternică, pe măsură ce este supusă încercării. Pe măsură ce iubirea voastră pentru El sporește, și iubirea voastră, a unuia pentru celălalt, va deveni tot mai profundă și mai puternică. „Noi toți privim cu fața descoperită, ca într-o oglindă, slava Domnului și suntem schimbați în același chip al Lui, din slavă în slavă.” (2 Corinteni 3, 18). Acum, aveți de îndeplinit datorii pe care nu le aveați înainte de a vă căsători. „Astfel dar, îmbrăcați-vă cu ...bunătate, umilință, smerenie și îndelungă răbdare”. „Trăiți în dragoste după cum și Hristos ne-a iubit”. Studiați cu atenție învățătura următoare: „Nevestelor, fiți supuse bărbaților voștri ca Domnului; căci bărbatul este capul nevestei după cum și Hristos este Capul bisericii ... Și după cum biserica este supusă lui Hristos, tot așa și nevestele să fie supuse bărbaților lor, în toate lucrurile. Bărbaților, iubiți-vă nevestele, cum a iubit Hristos biserica și S-a dat pe Sine pentru ea”. (Coloseni 3, 12; Efeseni 5, 2.22-25).
Căsătoria, o unire pe viață, este un simbol al unirii dintre Hristos și biserica Sa. Spiritul pe care-l manifestă Hristos față de biserică este spiritul pe care soțul și soția trebuie să-l manifeste unul față de altul.
Nici soțul, nici soția nu trebuie să aibă pretenția de a stăpâni asupra celuilalt. Domnul a enunțat principiul care trebuie să fie călăuzitor în această privință. Soțul trebuie să-și îngrijească soția așa cum Hristos îngrijește biserica. Iar soția trebuie să-și respecte și să-și iubească soțul. Amândoi trebuie să cultive un spirit de bunătate, fiind hotărâți să nu se întristeze sau să se jignească unul pe altul.
Fratele meu și sora mea, amândoi aveți o voință puternică. Puteți face din această putere o mare binecuvântare sau un mare blestem pentru voi înșivă și pentru cei cu care veniți în contact. Nu încercați să vă constrângeți unul pe altul pentru a-l determina pe celălalt să facă ce vreți. Nu puteți face lucrul acesta și totuși să vă mai iubiți unul pe altul. Manifestările ambițioase distrug pacea și fericirea căminului. Nu îngăduiți cearta în viața voastră. Dacă faceți aceasta, amândoi veți fi nefericiți. Fiți amabili în vorbire, delicați în purtare, renunțând la dorințele voastre personale. Vegheați cu atenție asupra cuvintelor voastre, deoarece acestea au o puternică influență spre bine sau spre rău. Nu îngăduiți asprime în glasul vostru. Aduceți în viața voastră unită mireasma asemănării cu Hristos.
Înainte ca un bărbat să intre într-o unire atât de strânsă, cum este aceea a legăturii de căsătorie, el ar trebui să învețe să se stăpânească și să știe cum să se poarte cu alții.
Fratele meu, fii bun, răbdător și îngăduitor. Adu-ți aminte că soția ta te-a acceptat ca soț al ei nu ca să stăpânești asupra ei, ci să fii sprijinul ei. Nu fi niciodată poruncitor și dictator. Nu folosi voința ta puternică pentru a-ți constrânge soția să facă ceea ce vrei tu. Nu uita că și ea are voința ei și că dorește să facă după cum voiește ea, tot așa de mult ca și tine. Nu uita, de asemenea, că tu ai avantajul unei experiențe mai mari. Fii atent și curtenitor. „Înțelepciunea care vine de sus este întâi curată, apoi pașnică, blândă, ușor de înduplecat, plină de îndurare și de roade bune, iară părtinire, nefățarnică.” (Iacov 3, 17).
Nu uitați, fratele meu și sora mea, că Dumnezeu este iubire și că prin harul Său veți reuși să vă faceți unul pe altul fericiți, așa cum ați promis prin legământul căsătoriei. Și în puterea Mântuitorului, puteți lucra cu înțelepciune și putere ca o viață strâmbă să se îndrepte în Domnul. Oare există ceva ce nu poate face Domnul Hristos? El este desăvârșit în înțelepciune, neprihănire și dragoste. Nu vă închideți în voi înșivă, mulțumiți că ați revărsat dragoste asupra celuilalt. Prindeți orice ocazie de a contribui la fericirea celor din jurul vostru, împărtășindu-le simțămintele voastre. Cuvintele amabile, privirile pline de simpatie, cuvintele de, apreciere vor fi pentru mulți care sunt în luptă, singuri, ca un pahar de apă rece pentru un suflet însetat. Un cuvânt de încurajare, o fapta bună vor ușura mult poverile ce apasă greu pe umerii istoviți. Adevărata fericire se găsește în slujirea neegoistă. Și fiecare cuvânt și faptă a unei astfel de slujiri sunt înregistrate în cărțile din ceruri, ca fiind făcute pentru Hristos. „Ori de câte ori ați făcut aceste lucruri unuia dintre acești foarte neînsemnați frați ai Mei, Mie Mi le-ați făcut.” (Matei 25, 40).
Trăiți în lumina dragostei Mântuitorului. Atunci influența voastră va fi o binecuvântare pentru lume. Lăsați ca spiritul lui Hristos să vă ia în stăpânire. Legea bunătății să nu vă părăsească niciodată buzele. Răbdarea și altruismul să caracterizeze cuvintele și faptele celor care sunt născuți din nou, spre a trăi o viață nouă în Hristos.177