Dumnezeu a dorit să existe iubire și armonie desăvârșită între cei ce se căsătoresc. Fie ca mirele și mireasa să se angajeze în fața Universului ceresc să se iubească așa cum a rânduit Dumnezeu. Soția să-și respecte soțul, iar soțul să-și iubească soția.
La începutul vieții în doi, bărbații și femeile ar trebui să se consacre din nou lui Dumnezeu.
Oricât de atentă și înțeleaptă ar fi fost pregătirea în vederea căsătoriei, puține cupluri sunt pe deplin unite în momentul ceremoniei nunții. Adevărata unire a celor doi în căsătorie este lucrarea anilor care urmează.
De îndată ce viața cu povara ei de griji și încurcături începe să fie cunoscută de perechea de curând căsătorită, romantismul care de atât de multe ori asediază imaginația în privința căsătoriei, dispare. Soțul și soția descoperă, fiecare, caracterul celuilalt, așa cum nu au putut să o facă în viața dinaintea căsătorie. Aceasta este una din cele mai critice perioade din experiența lor. Fericirea și utilitatea lor, în întreaga viață de după aceea, depind de o direcție bună, pe care ar trebui să se îndrepte acum. Adesea, fiecare soț descoperă în celălalt defecte de caracter, puncte slabe, nebănuite; însă inimile pe care dragostea le-a unit vor observa în celălalt și calități, capacități deosebite, de asemenea necunoscute înainte. Fie ca toți să caute să descopere mai degrabă calitățile decât defectele. I Uneori, propria noastră atitudine, atmosfera care ne înconjoară, determină ceea ce ne va fi descoperit în celălalt.
Sunt mulți care socotesc că exprimarea iubirii constituie o dovadă de slăbiciune și ei mențin o rezervă care îi respinge pe ceilalți. Acest spirit stăvilește manifestarea normală a atașamentului. Dacă impulsurile prietenoase, generoase, sunt respinse, acestea se veștejesc, iar inima se înstrăinează, devine rece. Trebuie să ne ferim să facem această greșeală. Iubirea nu poate exista mult timp fără a fi exprimată. Nu lăsa ca inima;aceluia de care ești legat să flămânzească după bunătate și simpatie.
Fiecare să ofere dragoste, nu să o pretindă. Cultivați tot ceea ce aveți mai nobil și fiți gata să recunoașteți calitățile celuilalt. Conștiința că ești apreciat constituie un stimul și o satisfacție deosebită. Împreuna-simțire și respectul încurajează lupta spre desăvârșire; când este stimulată, însăși iubirea crește spre țeluri nobile.
Deși pot apărea greutăți, situații încurcate și descurajări, nici soțul și nici soția să nu nutrească gândul că unirea lor a fost o greșeală sau o dezamăgire. Fiți hotărâți sa faceți tot ce vă stă în putință pentru celălalt. Continuați cu cele dintâi atenții. Pe orice cale, încurajați-vă unul pe celălalt în luptele vieții. Căutați să sporiți fericirea celuilalt. Atunci căsătoria, în loc să fie sfârșitul iubirii, este doar începutul ei. Căldura adevăratei prietenii, dragostea care leagă inimă cu inimă, este o pregustare a bucuriilor cerului.
Toți ar trebui să cultive răbdarea, dând dovadă în mod practic de răbdare. Prin bunătate și răbdare, adevărata iubire este păstrată caldă în inimă și vor fi dezvoltate acele calități pe care cerul le aprobă.
Satana este întotdeauna gata să tragă foloase atunci când se ivesc situații dificile și, speculând trăsăturile de caracter ereditare, neplăcute, el încearcă să-i înstrăineze pe cei care s-au unit în legământ solemn înaintea lui Dumnezeu. Prin acest legământ, ei au promis să fie una, soția fiind de acord să-și iubească și să se supună soțului, iar soțul făgăduind ca își va iubi și ocroti soția. Dacă se dă pe față ascultare de Legea lui Dumnezeu, demonul certurilor nu va avea acces în familie, nu vor exista interese diferite și nu va produce înstrăinarea celor doi.
Aceasta este o perioadă importantă din viața acelora care au stat în fața ta pentru a-și pune laolaltă interesele, simpatiile, dragostea și munca unul cu celălalt în lucrarea de salvare a sufletelor. În legătura de căsătorie se face un pas foarte important -- unirea, îmbinarea a două vieți într-una singură. Dumnezeu dorește ca bărbatul și femeia să fie uniți în această lucrare, pe care să o aducă la îndeplinire cu integritate și sfințenie. Ei pot face acest lucru.
Binecuvântarea lui Dumnezeu va fi în casa unde va exista această unire, asemenea razei soarelui, pentru că este voința hotărâtă a lui Dumnezeu ca soțul și soția să fie uniți prin legături sfinte, în Isus Hristos, care are stăpânirea, iar Duhul Său cel Sfânt, călăuzirea.
Dumnezeu dorește ca familia să fie locul cel mai fericit de pe pământ, însuși simbolul căminului din ceruri. Purtând responsabilitățile căsătoriei în cămin, legându-și interesele cu Domnul Isus Hristos, bizuindu-se pe brațul și asigurarea Sa, soțul și soția împărtășesc în această unire o fericire pe care îngerii lui Dumnezeu o omagiază.178
Când sunt deosebiri
Este dificil să faci față greutăților familiale, mai ales atunci când soțul și soția caută să se înțeleagă în privința nenumăratelor lor datorii, dacă au eșuat în ce privește supunerea inimii față de Dumnezeu. Cum este posibil ca soțul și soția să-și împartă treburile căminului și totuși să fie hotărâți și iubitori unul față de celălalt? Interesele lor în ceea ce privește gospodăria trebuie să fie unite, iar soția, dacă este o creștină, va acționa alături de soțul ei, ca o tovarășă a lui; căci soțul trebuie să fie capul casei.
Spiritul tău este greșit. Când iei o anumită poziție, nu cântărești bine chestiunea respectivă și nu ții cont de efectul pe care îl are menținerea vederilor tale și, într-o manieră independentă, le împletești în rugăciunile și conversațiile tale, când știi bine că soția ta nu are aceleași vederi cu tine. În loc să respecți sentimentele soției tale și să eviți în mod binevoitor, așa cum ar face-o un gentleman, acele subiecte despre care știi că aveți păreri diferite, tot insiști asupra punctelor și manifești o îndărătnicie în a-ți exprima propriile vederi, în ciuda tuturor din preajma ta. Greșești socotind că cei din jurul tău nu au dreptul să vadă lucrurile diferit de cum le vezi tu. Aceste roade nu cresc în pomul numit creștinism.
Fratele meu, sora mea, deschideți ușa inimii voastre pentru a-L primi pe Isus. Invitați-L în templul sufletului vostru. Ajutați-vă unul pe celălalt să învingeți obstacolele care există în căsniciile tuturor. Veți avea o luptă teribilă împotriva adversarului -- diavolul -- și, dacă așteptați ca Dumnezeu să vă ajute în această bătălie, amândoi trebuie să fiți uniți în hotărârea de a birui, de a vă pecetlui buzele pentru a nu rosti nici un cuvânt rău, chiar dacă va trebui să cădeți pe genunchi și să strigați tare: „Doamne, mustră-l tu pe vrăjmașul sufletului meu.”
Dacă este adusă la îndeplinire voia lui Dumnezeu, atunci soțul și soția se vor respecta reciproc și vor cultiva iubirea și încrederea. Orice ar dăuna păcii și unității familiei va fi respins cu hotărâre și se va da pe față bunătate și iubire. Cel care dovedește un spirit blând, răbdător și iubitor, va descoperi că același spirit se va reflecta și asupra lui. Acolo unde domnește Spiritul lui Dumnezeu, nu vor exista cuvinte nepotrivite legăturii de căsătorie. Dacă chipul Iui Hristos, nădejdea slavei, se conturează în cămin, atunci va fi unitate și dragoste, Hristos care locuiește în inima soției va fi în acord cu Hristos care locuiește în inima soțului. Ei vor lupta împreună pentru acele locașuri pe care Domnul Hristos S-a dus să le pregătească pentru cei ce-L iubesc.
Cei care consideră relația de căsătorie ca fiind o rânduială sacră a lui Dumnezeu, apărată de Legea Sa cea sfântă, vor fi stăpâniți de îndemnurile rațiunii.
În viața de căsnicie, adesea bărbații și femeile se poartă ca niște copii nedisciplinați, dușmănoși. Soțul vrea așa cum zice el, soția vrea așa cum zice ea și nici unul nu vrea să cedeze. O astfel de stare de lucruri nu poate aduce decât cea mai mare nefericire. Atât soțul, cât și soția ar trebui să fie dispuși să cedeze în privința propriilor vederi. Nu există posibilitatea de a fi fericiți atât timp cât amândoi persistă în a face cum vor ei.179
Fără răbdare și dragoste reciprocă, nici o putere pământească nu te poate susține pe tine și pe soțul tău în legăturile unirii creștine. Părtășia voastră în relația de căsătorie trebuie să fie apropiată și plină de considerație, înaltă și sfântă, emanând o putere spirituală în viețile voastre, astfel ca să puteți fi pentru celălalt tot ceea ce pretinde Cuvântul lui Dumnezeu. Când îndepliniți condițiile pe care le cere Domnul, veți descoperi atât cerul, cât și pe Dumnezeu, în viața voastră.
Nu uitați, fratele meu și sora mea, că Dumnezeu este dragoste și că prin harul Său voi puteți reuși să vă faceți fericiți unul pe celălalt, așa cum ați promis prin legământul căsătoriei.180
Prin harul lui Hristos veți putea dobândi biruință asupra eului și egoismului. Trăind viața Sa, dovedind sacrificiu la fiecare pas, arătând continuu simpatic pentru cei ce au nevoie de ajutor, veți câștiga biruință după biruință. Zi de zi, veți învăța tot mai bine să învingeți eul și cum să vă fortificați punctele slabe din caracter. Domnul Isus Hristos va fi lumina voastră, tăria voastră, cununa bucuriei voastre, pentru că I-ați predat Lui voința voastră.181