În loc să se scufunde în mulțimea treburilor gospodărești care o înrobesc, ar trebui ca soția și mama să-și ia timp să citească, să se informeze, să-i țină companie soțului ei și să urmărească dezvoltarea fizică și mintală a copiilor ei. Ea ar trebui să folosească cu înțelepciune anumite ocazii pentru a-i influența pe cei dragi în direcția unei vieți cu idealuri înalte. Soția trebuie să-și ia timp să facă din Scumpul Mântuitor un Tovarăș de zi cu zi și un Prieten apropiat. Să-și ia timp să studieze Cuvântul Său, să meargă cu copiii pe câmp și să-i învețe despre Dumnezeu, prin frumusețea lucrărilor Sale.
Să fie optimistă și bine dispusă. În loc să-și petreacă tot timpul cosând, cârpind la nesfârșit, trebuie să facă din fiecare seară un moment plăcut, o reuniune familială, după îndeplinirea datoriilor zilei. Mulți dintre bărbați vor alege atunci compania căminului lor, în loc să meargă la club sau la cârciumă. Mulți băieți nu vor mai pierde vremea pe stradă sau în prăvălia din colț. Multe fete ar fi salvate din primejdia unor întovărășiri frivole, înșelătoare. Influența căminului ar fi, atât pentru părinți, cât și pentru copii, ceea ce Dumnezeu a rânduit să fie -- o binecuvântare de-a lungul întregii vieți.
Se pune adesea întrebarea : „Oare trebuie ca soția să nu aibă voința ei proprie?” Biblia afirmă cu claritate că bărbatul este capul familiei. „Soțiilor, fiți supuse bărbaților voștri”. Dacă această poruncă s-ar opri aici, am putea spune că poziția femeii nu e de invidiat; este o poziție foarte dificilă, una care pune la încercare, în foarte multe cazuri, și ar fi mai bine dacă ar fi mai puține căsătorii. Mulți soți citesc doar cuvintele „Soțiilor, fiți supuse”, și se opresc aici; însă vom citi mai departe concluzia, finalul aceleiași porunci: „ca Domnului”.
Trebuie să avem spiritul lui Dumnezeu, altfel nu vom avea niciodată armonie în cămin. Soția, dacă are spiritul lui Hristos, va fi atentă la cuvintele ei; ea își va stăpâni spiritul, va fi supusă; cu toate acestea, nu se va simți sclavă, ci un tovarăș al soțului ei. Dacă soțul este un slujitor al lui Dumnezeu, atunci el nu va stăpâni asupra soției sale; el nu va fi arbitrar și sever, cu pretenții. Nu putem nutri dragostea în cămin atunci când suntem exclusiv de scrupuloși; căci căminul, este un tip al cerului dacă Duhul lui Dumnezeu domnește în el. Dacă unul greșește, celălalt va da pe față răbdare, îngăduință, asemenea lui Hristos, și nu-l va îndepărta cu răceală.183
Calitatea de părinte
Orice femeie care este pe cale de a deveni mamă ar trebui să încurajeze, oricare ar fi împrejurările, în mod continuu, buna dispoziție, mulțumirea, optimismul, știind că pentru toate eforturile pe care le face în această direcție ea va fi răsplătită înzecit, atât în ceea ce privește sănătatea fizică a copilului, cât și moralul și caracterul acestuia. Aceasta nu este însă totul. Ea poate, printr-o bună deprindere, să se obișnuiască cu un mod de a gândi optimist și astfel să încurajeze o stare de spirit pozitivă a minții și să molipsească de acest spirit de voioșie pe cei din familie și pe toți din preajma ei. Astfel, sănătatea ei fizică va avea de câștigat în foarte mare măsură. Organele vitale vor căpăta vigoare, circulația sângelui nu va mai fi greoaie, așa cum s-ar întâmpla, dacă s-ar lăsa pradă descurajării și mâhnirii. Sănătatea ei mintală și morală este înviorată prin buna dispoziție a stării ei de spirit. Puterea voinței va putea face față solicitărilor minții și se va dovedi o mare alinare pentru nervi. Copiii care sunt jefuiți de acea vitalitate pe care ar fi trebuit să o moștenească de la părinții lor trebuie să beneficieze de cea mai mare grijă. Acordându-se îndeaproape atenție legilor care guvernează ființa lor, se poate stabili o mai bună stare a lucrurilor.
Cea care așteaptă să devină mamă trebuie să-și păstreze sufletul în iubirea lui Dumnezeu. Trebuie să aibă pacea minții, să găsească odihnă în dragostea lui Isus, punând în practică cele scrise în Cuvântul Său. Ea trebuie să-și aducă aminte că este împreună lucrătoare cu Dumnezeu.
Soțul și soția trebuie să coopereze. Cum ar arăta lumea dacă toate mamele s-ar consacra pe altarul lui Dumnezeu, atât înainte, cât și după nașterea copiilor lor!
Efectul influențelor prenatale este considerat neînsemnat de către mulți părinți; însă cerul nu le privește astfel. Solia trimisă printr-un înger al lui Dumnezeu, de două ori, în modul cel mai solemn, dovedește că acest lucru necesită cea mai mare atenție din partea noastră.
Prin cuvintele adresate femeii evreice [soția lui Manoah], Dumnezeu vorbește tuturor mamelor din toate timpurile. „Femeia să ia seama”, a zis îngerul, „să păzească tot ce i-am poruncit”. Bunăstarea copiilor va fi afectată de obiceiurile mamei. Poftele și pasiunile ci trebuie stăpânite, ținute în frâu, prin principii. Unele lucruri trebuie să le evite, dacă vrea să împlinească planul lui Dumnezeu de a-i da un copil.
Lumea este plină de curse în care pot cădea picioarele copiilor. Mulțimile sunt atrase de o viață egoistă și de plăceri senzuale. Ei nu pot discerne primejdiile ascunse sau sfârșitul înfricoșător al cărării care pentru ei pare calea fericirii. Prin îngăduirea apetitului și a pasiunii, puterile lor sunt irosite și milioane de vieți sunt ruinate atât pentru lumea aceasta, cât și pentru cea viitoare. Părinții ar trebui să nu uite că împotriva acestor ispite trebuie să lupte copiii lor. Pregătirea trebuie începută chiar înainte de nașterea copilului, pentru ca acesta să fie în stare să lupte cu succes în bătălia împotriva vrăjmașului.
Dacă, înainte de nașterea copilului, mama este îngăduitoare față de sine, dacă este egoistă, nerăbdătoare, pretențioasă, toate aceste lucruri se vor manifesta în caracterul copilului ei. În felul acesta, mulți copii au primit la naștere aproape numai tendințe nestăvilite spre rău.
Însă, dacă mama aderă în mod neclintit la principii drepte, dacă este cumpătată și stăpânită, dacă este bună, blândă și neegoistă, ea poate oferi copilului toate aceste prețioase trăsături de caracter.
Copiii mici sunt o oglindă pentru mamă, în care ea poate vedea reflectarea propriilor ei obiceiuri și a comportamentului ei. Atunci cât de atentă ar trebui să fie ea în privința limbajului folosit și a purtării ei în prezența acestor micuți care învață! Trăsăturile de caracter, pe care ea dorește să le vadă dezvoltându-se în ci, trebuie să le cultive în ea însăși.
Poverile mamei trebuie ușurate
Este o mare greșeală, care se comite pe scară largă, aceea de a nu avea în special în atenție viața femeii înainte de nașterea copiilor săi. În această perioadă atât de importantă, munca mamei trebuie ușurată. În organismul ei se produc multe schimbări. Este nevoie de o cantitate mai mare de sânge și de aceea e necesară creșterea aportului de alimente hrănitoare, de cea mai bună calitate, care să poată fi transformate în sânge. Dacă nu primește acest necesar abundent de alimente hrănitoare, ea nu-și poate păstra puterea fizică, iar lăstarul care se va naște din ea va fi lipsit de vitalitate.
Îmbrăcămintea ei necesită de asemenea atenție. Corpul trebuie protejat împotriva frigului. Ea nu trebuie să facă apel la rezervele de vitalitate, îmbrăcându-se necorespunzător. Dacă mama este lipsită de un aport suficient de hrană sănătoasă, nutritivă, lipsa va fi resimțită în cantitatea și calitatea sângelui. Circulația sângelui va fi deficitară, iar copilul va suferi și el datorită acestor lipsuri. Acesta va fi incapabil să-și însușească hrana care poate fi convertită în sânge, folositor pentru întregul organism. Sănătatea, bunăstarea mamei și a copilului depind mult de o îmbrăcăminte bună, caldă, și de aportul de alimente hrănitoare.
Mama care alăptează
Cea mai bună hrană pentru nou-născut este hrana pe care o oferă natura. Dacă nu este necesar acest lucru, el nu trebuie lipsit de această hrană. Nu are inimă de mamă femeia care, de dragul conveniențelor, caută să se debaraseze de misiunea delicată de a-și alăpta micuțul.
Perioada în care pruncul primește hrană de la mamă este critică. Multe mame au fost nevoite să muncească peste măsură în perioada în care și-au alăptat copiii, înfierbântându-și sângele; iar pruncul a fost serios afectat, nu numai printr-o hrană agitată, provenită din sânul mamei, însă și sângele său a fost otrăvit prin dieta nesănătoasă a mamei, lucru care a pus în fierbere întregul ei organism, afectând în acest fel și hrana copilului. Micuțul va fi afectat, de asemenea, de starea minții mamei. Dacă este nefericită, ușor iritabilă, dând frâu liber izbucnirilor pasionale, hrana pe care pruncul o primește de la mamă va fi înfierbântată, producând adeseori colici, spasme, iar în unele cazuri convulsii, chiar crize mai grave.
Caracterul copilului este, de asemenea, mai mult sau mai puțin afectat de natura alimentației primite de la mamă. Cât de important este atunci ca mamele, în perioada alăptării copilului, să aibă o stare de spirit optimistă, stăpânindu-și în mod desăvârșit spiritul. Făcând astfel, hrana copilului nu suferă nici o vătămare, iar purtarea calmă, plină de stăpânire de sine a mamei în felul cum își tratează copilul, influențează foarte mult modelarea minții copilului. Dacă acesta este nervos și se tulbură ușor, felul de a fi al mamei, grijuliu, atent, fără grabă, va avea un efect alinător și corector, iar sănătatea copilului poate fi astfel foarte mult îmbunătățită.
Grijă continuă, duioasă
Copiii sunt încredințați părinților lor, ca fiind o moștenire prețioasă, pe care într-o zi Dumnezeu o va cere din mâinile lor. Ar trebui să fie dedicată educației lor mai mult timp, mai multă grijă și mai multă rugăciune.
De cele mai multe ori, boala copiilor se datorează unor greșeli de îngrijire. Mese neregulate, îmbrăcăminte necorespunzătoare în timpul serii sau al nopții, când este mai răcoare, lipsa exercițiului fizic, care să mențină o bună circulație a sângelui sau lipsa aerului din abundență, toate acestea pot cauza boli. Părinții trebuie să descopere cauza bolii și apoi să îndrepte cât de repede posibil condițiile necorespunzătoare.
În general, încă din leagăn, copiii, sunt învățați să-și îngăduie apetitul și, de asemenea, că ei trăiesc pentru a mânca. Mama are o mare contribuție la formarea caracterului copiilor ei încă din copilărie. Ea îi poate învăța să-și stăpânească pofta sau îi poate învăța să-și îngăduie apetitul și să devină lacomi. Mama își face de obicei planul de a realiza anumite lucruri în decursul unei zile; iar când copiii o întrerup, în loc să-și ia timp ca să-i aline în micile lor necazuri și să le distragă atenția, ea le dă ceva de mâncare pentru a-i potoli, lucru care are efect pentru puțin timp, însă, în cele din urmă, situația se înrăutățește mai mult. Stomacul copiilor a fost îndopat cu mâncare atunci când ei nu au avut deloc nevoie de aceasta. Tot ce aveau ci nevoie nu era nimic altceva decât puțin din timpul și atenția mamei. Însă ea și-a socotit timpul mult prea prețios pentru a-l dedica înveselirii copiilor ei. S-ar putea ca aranjarea casei într-o manieră rafinată, pentru a se lăuda cu ea oaspeților, și pregătirea mesei în stil modern să conteze pentru ea mai mult decât fericirea și sănătatea copiilor ei.
În pregătirea hăinuțelor nou-născutului trebuie avute în vedere în primul rând binele, confortul și sănătatea copilului, și nu moda sau dorința de a trezi admirația. Mama nu ar trebui să-și irosească timpul cu broderii sau alte lucruri închipuite pentru a înfrumuseța îmbrăcămintea micuțului, împovărându-se singură cu muncă inutilă, în detrimentul propriei sale sănătăți și al sănătății copilului ei. Ea nu ar trebui să stea mult aplecată cu acul în mână, căci astfel își solicită mult ochii și nervii într-o perioadă când are nevoie de multă odihnă și activitate plăcută. Ea trebuie să-și dea seama de obligația pe care o are de a-și fortifica puterea pentru a fi în stare să îndeplinească cerințele ce îi revin.184
Nevoia de stăpânire de sine în disciplinarea copilului
În educarea copilului, există momente în care voința fermă, matură, a mamei arc de-a face cu voința fără discernământ, nedisciplinată a copilului. În astfel de perioade, este nevoie de multă înțelepciune din partea mamei. Tratându-l neînțelept, constrângându-l cu asprime, copilului i se poate face mult rău.
Ori de câte ori este posibil, această criză trebuie evitată; căci ea înseamnă o luptă teribilă atât pentru mamă, cât și pentru copil. Însă o dată ce s-a intrat într-o criză, copilul trebuie călăuzit să cedeze în fața voinței mai înțelepte a părintelui.
Mama trebuie să se stăpânească în mod desăvârșit, fără să facă ceva care să stârnească în copil un spirit de dușmănie. Ea nu trebuie să dea porunci cu voce tare. Va câștiga mai mult dacă va menține vocea la un ton jos și blând. Trebuie să procedeze cu copilul astfel încât să-l apropie mai mult de Isus. Ea trebuie să-și dea seama că Dumnezeu este ajutorul ei; dragostea, puterea ci.
Dacă este o creștină înțeleaptă, nu va încerca să-și forțeze copilul să se supună. Ea se va ruga cu seriozitate ca vrăjmașul să nu câștige biruința și, în timp ce se roagă, este conștientă de o reînnoire a vieții spirituale. Ea vede că aceeași putere care lucrează în ea lucrează și în copil. Și atunci devine mai blândă, mai supusă. Bătălia este câștigată. Răbdarea, bunătatea și cuvintele ei, ținute în frâu cu înțelepciune, și-au făcut lucrarea. Este pace după furtună, așa cum soarele strălucește după ploaie. Iar îngerii, care au urmărit scena, izbucnesc în strigăte de bucurie.
Aceste crize vin, de asemenea, în viața soțului și a soției, care, dacă nu sunt stăpâniți de Duhul lui Dumnezeu, în asemenea momente vor dovedi un spirit nestăpânit, atât de adesea manifestat la copii. Așa cum cremenea lovește o cremene, așa va fi ciocnirea unei voințe de o altă voință.185