Făcându-vă cu credincioșie datoria în cămin, tatăl ca preot al casei, iar mama ca misionară în cămin, voi înmulțiți mijloacele de a face bine în afara căminului. Folosindu-vă puterile, deveniți mai pregătiți pentru lucrarea în biserică și cu semenii. Legându-și copiii de ei înșiși și de Dumnezeu, tații, mamele și copiii devin împreună lucrători cu Dumnezeu.186
Caracterul sacru al lucrării mamei
Femeia trebuie să simtă poziția pe care Dumnezeu a desemnat-o la început pentru ea, și anume egala soțului ei. Lumea nu are nevoie de mame, care să fie mame numai cu numele, ci mame în adevăratul sens al cuvântului. Putem spune cu toată certitudinea ca îndatoririle specifice ale femeii sunt mai sacre, mai sfinte decât cele ale bărbatului. Fie ca femeia să fie conștientă cât de sacră este lucrarea sa și, cu temere de Dumnezeu și în puterea Lui, să preia misiunea încredințată ei, să-și educe copiii spre a fi folositori în această lume și pentru căminul din lumea mai bună, care va veni.
Soția și mama nu trebuie să-și sacrifice tăria și să îngăduie puterilor ei să dormiteze, în timp ce ea se sprijină cu totul doar pe soțul ei. Individualitatea ei nu poate fi contopită cu a lui. Ea trebuie să simtă că este egala soțului ei -- să stea alături de el, cu credincioșie, la postul datoriei ei și el la postul datoriei lui, Lucrarea ei, de educare a copiilor, este în orice privință la fel de înaltă și nobilă ca orice lucrare la care ar putea fi chemat el, fie și aceea de conducător al unui stat.
Regele, pe tronul lui, nu are de îndeplinit o lucrare mai înaltă ca cea a mamei. Mama este regina casei. Și în puterea ei stă modelarea caracterului copiilor ei, pentru ca aceștia să fie corespunzători pentru viața mai înaltă, veșnică. Un înger nu ar putea pretinde o misiune mai înaltă; căci îndeplinind această lucrare, ea Îl slujește pe Dumnezeu. Dacă ea va conștientiza caracterul înalt al misiunii ei, acest lucru îi va inspira curaj. Să fie conștientă de valoarea lucrării ei și să-și pună toată armătura lui Dumnezeu, ca să se poată împotrivi ispitei de a se conforma standardului lumii. Lucrare ei este pentru această viață și pentru veșnicie.
Dacă bărbații căsătoriți merg la slujba lor, lăsându-și soțiile acasă, ca să aibă grijă de copii, soția -- mamă îndeplinește o lucrare tot atât de mare și de importantă ca cea a soțului și tatălui. Dacă unul este în câmpul misionar, celălalt este în câmpul misionar de acasă, iar grijile și greutățile mamei depășesc de multe ori pe cele ale soțului și tatălui. Lucrarea ei este solemnă și importantă. Soțul, în câmpul misionar din afară, poate că primește onoruri din partea oamenilor, în timp ce truditoarea de acasă poate că nu primește nici o apreciere pentru munca ei fizică. însă, dacă ea lucrează spre binele suprem al familiei ei, îngerul raportor notează numele ei ca fiind al unuia dintre cei mai mari misionari din lume. Dumnezeu nu privește lucrurile așa cum le privește omul, cu o viziune limitată.
Lumea este plină de influențe rele. Moda și unele obiceiuri exercită o mare putere asupra tinerilor. Dacă mama dă greș în a-și educa, instrui, călăuzi și ține în stăpânire copiii, ei vor accepta în mod natural răul și se vor întoarce de la bine. Fie ca fiecare mamă să meargă adesea la Mântuitorul cu această rugăciune: „Doamne, învață-ne cum să procedăm cu copilul, cum să-l disciplinăm”. Mama să ia seama la sfaturile din Cuvântul lui Dumnezeu și înțelepciunea îi va fi dată pe măsură ce are nevoie de ea.
Fiecare mamă să simtă cât de prețioase sunt clipele pe care le are; lucrarea ei va fi evaluată în ziua cea solemnă a socotelilor. Atunci se va descoperi că mulți dintre cei care au fost epave în această viață sau criminali -- bărbați și femei -- au ajuns astfel datorită ignoranței și neglijenței acelora care aveau datoria de a le călăuzi pașii copiilor pe cărarea cea dreaptă. Atunci se va descoperi că mulți dintre cei care au fost o binecuvântare pentru lume, cu lumina geniului lor, adevăr și sfințenie, își datorează succesul unei mame creștine care se ruga neîncetat.
Puterea mamei spre bine
Sfera de lucru a mamei poate fi umilă, însă influența ei, unită cu cea a tatălui, dăinuiește cât veșnicia. Alături de cea a lui Dumnezeu, puterea spre bine a mamei este cea mai puternică din câte se cunosc pe pământ.
Fiecare mamă creștină va fi totdeauna trează pentru a discerne primejdiile care-i înconjoară pe copiii ei. Ea își va păstra propriul suflet într-o atmosferă curată, sfântă; își va regla temperamentul și principiile după Cuvântul lui Dumnezeu și-și va face cu credincioșie datoria, înlăturând tentațiile meschine, care o vor asalta întotdeauna.
Percepția copiilor este rapidă și ei discern tonurile răbdătoare, iubitoare, de porunca nerăbdătoare, stăpânită de patimă, care usucă inima plină de iubire și afecțiune a copiilor. Adevărata mamă creștină nu-și va îndepărta copiii cu nemulțumirea și lipsa ei de iubire.
Mamelor, treziți-vă la realitate; influența și exemplul vostru vor afecta caracterul și destinul copiilor voștri; și în vederea acestei responsabilități, dezvoltați-vă o minte bine echilibrată și un caracter curat, care să reflecteze doar ceea ce este adevărat, bun și frumos.
Foarte mulți soți, care nu găsesc nimic atractiv în cămin, care sunt întâmpinați numai cu cicăleală și ocări, caută alinare și distracție departe de casă, la cârciumă sau în alte locuri de plăceri interzise. Soția și mama, ocupată cu treburile gospodărești, ajunge adesea nepăsătoare față de micile atenții care fac din cămin un loc plăcut pentru soț și copii, chiar dacă evită să stăruie asupra necazurilor și greutăților ei în prezența lor. În timp ce ea este ocupată cu pregătirea a ceva de mâncare sau a îmbrăcămintei, soțul și copiii vin și pleacă asemenea unor străini.
Dacă mamele își îngăduie să se îmbrace neglijent acasă, copiii vor fi la fel de neglijenți. Multe mame socotesc că orice este suficient de bun pentru a fi îmbrăcat prin casă, oricât ar fi de uzat și murdar. Însă, curând, influența pe care o au în familie va fi afectată. Copiii încep să facă comparații între felul cum se îmbracă mamele lor și alte mame care sunt curate, și astfel respectul pentru ele scade.
Adevărata soție și mamă își va îndeplini datoriile cu demnitate și voioșie, fără a considera că este înjositor a face cu propriile ei mâini tot ceea ce este necesar de făcut într-o gospodărie ordonată.187
Capul familiei să-L imite pe Hristos
Toți membrii familiei se adună în jurul tatălui. El este legiuitor, exemplificând în propriul său comportament bărbătesc virtuți puternice : energic, integritate, cinste, răbdare, curaj, seriozitate și utilitate practică. Tatăl este într-un sens preotul casei, cel care aduce pe altarul lui Dumnezeu jertfa de dimineață și de seară. Soția și copiii trebuie încurajați să se unească în cântarea de laudă. Dimineața și seara, tatăl, ca preot al casei, să mărturisească înaintea lui Dumnezeu păcatele comise de el însuși și de copiii săi în timpul zilei. Trebuie mărturisite acele păcate de care el are cunoștință și acelea de care el nu are cunoștință, ci doar ochiul lui Dumnezeu. Această regulă de acțiune, adusă la îndeplinire cu zel de către tată, când acesta este prezent, și de mamă, în lipsa lui, va avea ca urmare binecuvântări în familie.
Bărbatului care este soț și tată îi spun: Asigură-te că o atmosferă curată și sfântă înconjoară sufletul tău. Tu trebuie să înveți zilnic de la Domnul Hristos. Niciodată, niciodată nu trebuie să manifești un spirit tiranic în cămin. Bărbatul care face astfel lucrează împreună cu agenții lui Satana. Adu voința ta în supunere față de voința lui Dumnezeu. Fă tot ce îți stă în putere pentru a face viața soției tale plăcută și fericită. Cuvântul lui Dumnezeu să fie sfătuitorul tău. În cămin, trăiește învățăturile din Cuvânt. Apoi, trăiește-le în biserică și, după aceea, ia-le cu tine la locul de muncă. Principiile cerului vor înnobila toate tranzacțiile tale. Îngerii lui Dumnezeu vor colabora cu tine, ajutându-te să-L descoperi pe Domnul Hristos lumii.
Nu îngădui ca agitația de la lucrul tău de peste zi să aducă întuneric în viața căminului tău. Dacă se întâmplă lucruri mici, care nu sunt exact așa cum ai vrea să fie, și dacă greșești și nu dovedești răbdare, îndelungă răbdare, bunătate și iubire, tu arăți că nu L-ai ales ca prieten pe Acela care te-a iubit atât de mult, încât Și-a dat viața pentru tine, ca tu să poți fi una cu El.
Nu este o dovadă de bărbăție faptul ca soțul să insiste mereu asupra poziției sale de cap al familiei. Această citare continuă a Scripturii în susținerea pretențiilor pentru autoritate nu-i sporește respectul. El nu va fi mai bărbat, dacă va pretinde soției sale, mama copiilor săi, să acționeze conform planurilor lui, ca și când ar fi infailibile. Domnul a rânduit ca soțul să fie capul soției pentru a-i fi protector; el este cel care trebuie să unească familia, adunând laolaltă pe membrii acesteia, la fel cum Domnul Hristos este capul bisericii și Mântuitorul trupului mistic. Fie ca orice soră, care pretinde că îl iubește pe Dumnezeu, să studieze cu atenție cerințele lui Dumnezeu privind poziția sa. Domnul Hristos își exercită autoritatea cu înțelepciune, cu toată bunătatea și blândețea; deci soțul să-și exercite astfel autoritatea și să Îl imite pe marele Cap al bisericii.188
Părinți, lucrați împreună pentru mântuirea copiilor voștri
Dacă s-ar da cortina la o parte, iar tatăl și mama ar vedea așa cum vede Dumnezeu lucrul făcut peste zi și cum compară ochiul Său a toate veghetor lucrarea unuia cu a celuilalt, ar rămâne uimiți de revelația divină. Tatăl și-ar vedea lucrul făcut de el într-o lumină mai modestă, în timp ce mama ar avea acum un nou curaj și energie de a-și face lucrul cu înțelepciune, perseverență și răbdare. Acum, ea își cunoaște valoarea; în timp ce tatăl s-a ocupat de lucruri trecătoare și pieritoare, mama s-a ocupat de dezvoltarea minții și a caracterului, lucrând nu doar pentru această viață, ci și pentru veșnicie.189
Datoria tatălui față de copiii săi nu poate fi transferată asupra mamei. Dacă își aduce la îndeplinire propria ei datorie, ea are suficientă povară de purtat. Doar lucrând la unison, tații și mamele vor putea aduce la îndeplinire lucrarea încredințată lor de Dumnezeu.
Tatăl nu trebuie să se sustragă de la îndeplinirea părții sale în educația copiilor săi pentru viața aceasta și pentru veșnicie. El trebuie să-și aducă contribuția la împărțirea responsabilității. Atât tatăl, cât și mama, au obligații. Părinții trebuie să dovedească iubire și respect unul față de celălalt, dacă vor să vadă aceste calități dezvoltându-se în copiii lor.
Tatăl care are băieți trebuie să înțeleagă că, oricare i-ar fi datoria, nu trebuie să neglijeze niciodată sufletele încredințate grijii sale. El a adus acești copii pe lume și s-a făcut răspunzător înaintea lui Dumnezeu de a face tot ce-i stă în putere pentru a-i feri de tovărășii rele, de companii nesfinte. El nu trebuie să-și lase băieții fără astâmpăr tot timpul în grija mamei. Aceasta ar fi o povară prea grea pentru ea. El își poate aranja lucrurile, având în vedere binele mamei și al copiilor. Pentru mamă, poate fi foarte greu să fie stăpână pe sine și să dovedească înțelepciune în educarea copiilor ei. într-un asemenea caz, cu atât mai mult tatăl trebuie să ia povara de pe sufletul ei. Trebuie să fie hotărât să facă cele mai stăruitoare eforturi pentru mântuirea copiilor săi.190
Sfat cu privire la numărul de copii
Copiii sunt moștenirea Domnului, iar noi suntem răspunzători în fața Lui de felul cum administrăm ceea ce este proprietatea Sa. Cu iubire, credință și rugăciune, părinții trebuie să lucreze pentru familiile lor, până în clipa când, cu bucurie, pot veni înaintea Domnului spunând: „Iată, eu și copiii pe care mi i-a dat Domnul”.
Dumnezeu dorește ca părinții să acționeze ca ființe înzestrate cu rațiune și să își trăiască viața astfel încât fiecare copil să fie educat în mod corespunzător, iar mama să poată avea putere și timp pentru a-și folosi puterile mintale în a-i educa pe cei mici, spre a fi primiți în societatea îngerilor. Ea trebuie să aibă tăria de a-și face în mod nobil partea sa și de a-și face lucrarea în temere și cu dragoste pentru Dumnezeu, astfel încât copiii ei să se poată dovedi o binecuvântare pentru familie și societate.
Un copil în brațele mamei în fiecare an este o mare nedreptate față de ea. Această stare de lucruri îi micșorează și uneori îi distruge plăcerea de a fi în societate și o face să se simtă nenorocită în casa ei. De asemenea, îi jefuiește pe copii de acea grijă, educație și fericire pe care ar trebui să le dea părinții.
Părinții trebuie să aibă în vedere, cu calm, ce pot face pentru copiii lor. Ei nu au dreptul să aducă pe lume copii care să fie o povară pentru alții.
Cât de puțin este luat în atenție destinul copilului! Se are în vedere doar satisfacerea poftei, iar asupra soției și mamei sunt aduse poveri care îi slăbesc vitalitatea și îi paralizează puterea spirituală. Cu sănătatea distrusă și spiritul descurajat, ea se trezește înconjurată de o turmă mică de care nu poate avea grijă așa cum ar dori. Nebeneficiind de educația necesară, ei cresc dezonorând pe Dumnezeu și transmițând și altora răul din propria lor fire și astfel se ridică o armată de care Satana dispune după bunul său plac.191