Dragi prieteni tineri, ceea ce semănați aceea veți culege. Acum este timpul semănatului pentru voi. Cum va fi secerișul vostru? Ce semănați voi acum? Fiecare cuvânt pe care îl rostiți, fiecare faptă pe care o faceți, este o sămânță care va aduce roade bune sau rele și va aduce fie bucurie, fie întristare celui care a semănat-o. După cum este sămânța semănată, așa va fi și recolta. Dumnezeu v-a dat o mare lumină și multe privilegii. După ce v-a fost dată această lumină, după ce v-au fost prezentate cu claritate pericolele care vă stau în față, răspunderea trece asupra voastră. Felul cum tratați lumina pe care v-o dă Dumnezeu va îndrepta acul indicator spre fericire sau necaz. Voi înșivă vă hotărâți soarta.
Voi toți exercitați o influență spre bine sau spre rău asupra minții și caracterelor celor din jurul vostru. Și această influență pe care o aveți este scrisă în cărțile cu rapoarte din ceruri. Un înger vă însoțește și ia aminte la cuvintele și faptele voastre. Când vă treziți dimineața, vă simțiți voi neputința și nevoia de a primi tărie de la Dumnezeu? Îi aduceți voi la cunoștință Tatălui vostru ceresc, cu umilință și sinceritate, dorințele voastre? Dacă faceți astfel, îngerii înregistrează rugăciunile voastre și, dacă aceste rugăciuni nu au ieșit de pe buze prefăcute, când sunteți în primejdia de a face în mod inconștient ceea ce este rău și exercitați o influență care îi va determina și pe alții să facă rău, îngerul vostru păzitor va fi de partea voastră, călăuzindu-vă spre ceea ce este bine, alegând cuvintele în dreptul vostru și influențându-vă faptele.
Dacă nu vă simțiți în pericol și nu înălțați rugăciuni pentru ajutor și tărie de a vă împotrivi ispitelor, vă veți abate cu siguranță de la calea cea bună; neglijarea datoriei va fi însemnată în cărțile din ceruri și veți fi găsiți necorespunzători în ziua încercării.
Sunt unii în jurul vostru care au primit o educație în cele religioase și unii care au fost răzgâiați, răsfățați, lingușiți și lăudați până când au ajuns să fie desprinși de viața practică. Eu vorbesc despre persoanele pe care le cunosc. Caracterele acestora sunt atât de deformate datorită îngăduinței, lingușirii și indolenței, încât ei sunt cu totul inutili în viață. Iar dacă nu pot fi de folos în lucrurile care au în vedere această viață, ce putem nădăjdui pentru viața aceea, în care totul este curăție și sfințenie și în care toți au caractere armonioase? Eu m-am rugat pentru aceste persoane; m-am adresat personal lor. Am putut vedea influența pe care o exercită asupra minții altora, conducându-i spre vanitate, iubirea de îmbrăcăminte și nepăsare cu privire la soarta lor veșnică. Singura nădejde pentru această clasă este ca să ia seama la căile lor, să-și umilească mândria, să-și golească inimile înaintea lui Dumnezeu, să-și mărturisească păcatele și să se convertească.272
Cultivați gustul pentru lucrurile spirituale
Unica siguranță pentru tineri constă în veghere continuă și rugăciune umilă. Ei nu trebuie să se amăgească cu gândul că pot fi creștini și fără aceste lucruri. Satana își învăluie ispitele și planurile sale într-o mantie de lumină, ca atunci când s-a apropiat de Domnul Hristos în pustie. La înfățișare, era ca unul din îngerii cerești. Vrăjmașul sufletelor noastre se va apropia de noi ca un oaspete ceresc și de aceea apostolul recomandă seriozitatea și vegherea ca fiind unica noastră siguranță. Tinerii care își îngăduie nepăsarea și ușurătatea și care neglijează datoriile creștinești, cad mereu sub ispita vrăjmașului în loc să biruie așa cum a biruit Domnul Hristos.273
Mulți susțin că sunt de partea Domnului, însă ei nu sunt; faptele lor sunt de partea lui Satana. Prin ce mijloace hotărâm noi de partea cui suntem? Cine deține inima? Cui aparțin gândurile noastre? Despre ce ne place să vorbim? Pentru cine avem noi cele mai calde simțăminte și cui ne consacram puterile? Dacă suntem de partea Domnului, gândurile noastre vor fi cu El și cele mai dragi gânduri vor fi pentru El. Nu vom fi prieteni cu lumea; noi am consacrat tot ce avem și suntem ai Lui. Noi tânjim să avem chipul Lui, să respirăm spiritul Lui, să facem voia Lui și să-i fim pe plac în toate lucrurile.
Adevărata educație constă în a ne folosi toate facultățile pentru a obține cele mai bune rezultate. De ce oare religia ocupă atât de puțin din atenția noastră, în timp ce lumea are putere asupra creierului, oaselor și mușchilor? Din cauză că întreaga forță a ființei noastre este aplecată într-o direcție greșită. Noi ne-am învățat să ne angajăm cu seriozitate și putere în treburile lumești, până ce mintea face cu ușurință această întorsătură. Acesta este motivul pentru care creștinii socotesc că viața religioasă este atât de grea, iar viața lumească atât de ușoară. Facultățile au fost cultivate astfel încât să-și exercite puterea în acea direcție. În viața religioasă, a existat un consimțământ pentru adevărurile din Cuvântul lui Dumnezeu, însă nu o ilustrare practică a acestora în viață.
Cultivarea gândurilor religioase și a simțămintelor devoționale nu este introdusă în educație. Acestea ar trebui să influențeze și să ne controleze întreaga ființă. Lipsește obiceiul de a face bine. Sunt fapte spasmodice în condiții favorabile, însă a gândi în mod natural și cu dragă inimă la lucrurile divine nu constituie principiul călăuzitor al minții.
Mintea trebuie educată și disciplinată să iubească curăția. Trebuie încurajată dragostea pentru lucrurile spirituale; da, trebuie încurajată, dacă vreți să creșteți în har și în cunoașterea adevărului. Dorințele după bunătate și adevărata evlavie sunt bune atâta timp cât ne pun în mișcare; însă dacă vă opriți aici, ele nu valorează nimic. Planurile bune sunt bune, însă, ele se vor dovedi fără nici o valoare, dacă nu sunt aduse la îndeplinire cu hotărâre. Mulți vor fi pierduți în timp ce ei nădăjduiesc și doresc să fie creștini; însă ei nu depun eforturi serioase, de acea vor fi cântăriți și găsiți prea ușori. Voința trebuie exercitată în direcția cea bună. Vreau să fiu creștin cu toată inima. Vreau să cunosc lungimea și lărgimea, înălțimea și adâncimea iubirii desăvârșite. Ascultați cuvintele lui Isus: „Ferice de cei flămânzi și însetați după neprihănire, căci ei vor fi săturați”! (Matei 5, 6). Domnul Hristos S-a îngrijit suficient pentru a satisface sufletul care flămânzește și însetează după neprihănire.274
Tindeți spre ținte spirituale înalte
Elementul curat al dragostei va îndrepta sufletul către ținte mai înalte, pentru cunoașterea sporită a lucrurilor cerești, astfel încât să nu fie mulțumit decât cu plinătatea. Majoritatea celor care susțin că sunt creștini nu sunt conștienți de tăria spirituală pe care ar putea-o obține, dacă ar fi la fel de ambițioși, zeloși și stăruitori în a obține cunoștințe despre lucrurile divine, așa cum sunt în a obține lucrurile neînsemnate, trecătoare ale acestei vieți. Masele de oameni care pretind a fi creștini s-au mulțumiți cu această pipernicire spirituală. Ei nu au dorința de a-și face un obiectiv din a căuta mai întâi împărăția lui Dumnezeu și neprihănirea Lui; iată de ce evlavia este o taină ascunsă pentru ei, pe care ei nu o pot înțelege. Ei nu îl cunosc pe Hristos din proprie experiență.
Dacă acești bărbați și femei, care sunt mulțumiți cu starea aceasta de pipernicire și infirmitate în privința lucrurilor sfinte, ar fi duși pentru o clipă în ceruri, unde să fie martori la starea înaltă, sfântă, de desăvârșire, care există totdeauna acolo -- unde fiecare suflet este umplut cu dragoste și fiecare față radiază de bucurie; unde o muzică încântătoare, cu tonuri melodioase, se ridică spre slava lui Dumnezeu și a Mielului și izvoare de lumină se revarsă neîncetat asupra sfinților de pe fața Aceluia care șade pe tron și de la Miel; și să-și dea seama că pot experimenta o bucurie mai mare și mai înaltă, căci cu cât primesc mai multă bucurie de la Dumnezeu, cu atât este mai mare posibilitatea de a se bucura veșnic și astfel să continue să primească noi rezerve din sursele nemărginite de slavă și fericire de nespus -- ar putea astfel de persoane să se amestece cu mulțimea cerească, să participe la cântările lor, să suporte slava cea curată, înălțătoare și glorioasă care emană de la Dumnezeu și de la Miel? O, nu! Timpul lor de har a fost prelungit cu ani, pentru ca ei să poată învăța limba cerului, ca să poată deveni „părtași de fire dumnezeiască, după ce au fugit de stricăciunea care este în lume prin pofte”. (2 Petru 1, 4). Dar nu, ei au avut o preocupare egoistă, în care și-au angajat puterile minții și energiile ființei lor. Ei nu și-au putut permite să-I slujească lui Dumnezeu fără rezerve și să facă din aceasta preocuparea lor. Au pus pe primul loc treburile lumești, care le-au consumat ceea ce a fost mai bun în puterea lor, iar lui Dumnezeu I-au consacrat doar un gând în treacăt. Oare mai pot fi schimbați aceștia după decizia finală: „Cine este sfânt să se sfințească și mai departe, cine este întinat, să se întineze și mai departe?” Un astfel de timp va veni.
Cei care și-au deprins mintea să-și găsească plăcerea în lucrurile spirituale sunt cei care pot fi mutați la cer și nu vor fi copleșiți de curăția și slava extraordinară a cerului. Poți fi un bun cunoscător al artei, al științei, poți excela în muzică și literatură, manierele tale pot fi pe plac prietenilor tăi, însă ce au de-a face aceste lucruri cu pregătirea pentru cer? Ce fac ele ca să te pregătească pentru a sta înaintea tribunalului lui Dumnezeu?275
Caracterul ceresc trebuie dobândit pe pământ
Nu te amăgi. Dumnezeu nu Se lasă batjocorit. Nimic în afară de sfințenie nu te poate pregăti pentru cer. Dacă este sinceră, numai evlavia practică este cea care îți poate da un caracter curat, înalt și să te facă în stare să intri în prezența lui Dumnezeu, care locuiește într-o lumină de care nu te poți apropia. Caracterul ceresc trebuie dobândit pe pământ, căci, dacă nu se obține aici, nu se poate obține niciodată. Atunci, începe de îndată. Nu te amăgi că va veni un timp când vei putea face eforturi serioase mai ușor decât acum. Fiecare zi sporește îndepărtarea ta de Dumnezeu. Pregătește-te pentru veșnicie cu un asemenea zel pe care nu l-ai manifestat până acum. Educă-ți mintea să-i placă Biblia, adunările de rugăciune, ora de meditație, și, mai presus de toate, ora când sufletul este în comuniune cu Dumnezeu. Caută să gândești ca în ceruri, dacă dorești să te unești cu corul ceresc în locuințele de sus.276
Asigură-ți dragostea lui Dumnezeu cât timp se mai poate
Mintea mea se întoarce la credinciosul Avraam, care, ascultând de porunca divină, care i-a fost dată într-o viziune de noapte la Beer-Șeba, a pornit la drum avându-l pe Isaac alături de el. El vede în fața lui muntele despre care Dumnezeu i-a spus că i-l va arata ca fiind cel pe care avea să aducă jertfa.
Isaac este legat de mâinile tremurânde, iubitoare ale tatălui său plin de milă, care făcea acest lucru pentru că Dumnezeu i-a spus s-o facă. Fiul se supune jertfirii, deoarece el crede în integritatea tatălui său. Însă când totul este gata, când credința tatălui și supunerea fiului sunt cu totul puse la încercare, îngerul lui Dumnezeu oprește mâna ridicată a lui Avraam, care este pe punctul de a-și ucide fiul, și îi spune că este de-ajuns. „Acum știu că te temi de Dumnezeu, pentru că n-ai cruțat pe fiul tău, pe singurul tău fiu pentru Mine.” (Geneza 22, 12).
Această faptă a lui Avraam este raportată în folosul nostru. Ea ne învață o mare lecție de încredere în cerințele lui Dumnezeu, oricât de stricte și tăioase ar fi ele; și îi învață pe copii supunere desăvârșită față de părinții lor și față de Dumnezeu. Prin ascultarea lui Avraam, noi suntem învățați că nimic nu este prea prețios, ca să nu-l putem oferi lui Dumnezeu.
Dumnezeu a dat pe Fiul Său, ca să trăiască o viață de umilință, de lepădare de sine, sărăcie, trudă, ocară și să moară în agonie prin crucificare. însă atunci nu a fost un înger care să aducă mesajul: „Destul; nu trebuie să mori, Preaiubitul Meu Fiu”. Legiuni de îngeri așteptau cu înfrigurare, nădăjduind, ca în cazul lui Isaac, că, în ultima clipă, Dumnezeu va împiedica moartea Lui rușinoasă. Însă îngerilor nu li s-a îngăduit să ducă un astfel de mesaj Fiului Cel scump al lui Dumnezeu. A continuat umilirea în sala de judecată și pe drumul spre Calvar. El a fost batjocorit, ridiculizat și lovit. A îndurat batjocură, ocări și insulte din partea celor care L-au urât, până când, atârnând pe cruce, Și-a plecat capul și a murit.
Ar fi putut oare Dumnezeu să ne ofere o dragoste mai mare decât să îngăduie ca Fiul Său să treacă printr-o astfel de suferință? Și, deoarece darul lui Dumnezeu este un dar oferit gratuit, iar dragostea Lui este infinită, la fel și cerințele Lui cu privire la încrederea, ascultarea, inima noastră în întregime și totalitatea sentimentelor noastre, trebuie să fie infinite. El cere de la om tot ce acesta poate da. Supunerea din partea noastră trebuie să fie proporțională cu darul lui Dumnezeu; aceasta trebuie să fie completă și să nu ducă lipsă de nimic. Noi toți îi suntem datori Iui Dumnezeu. El arc cerințe asupra noastră, pe care noi nu le putem împlini, dacă nu ne oferim pe noi înșine ca o jertfa de bunăvoie, deplină. El pretinde ascultare de îndată, de bunăvoie și nu acceptă nimic mai puțin decât aceasta. Acum avem ocazia de a ne asigura de dragostea și favoarea lui Dumnezeu. Acest an poate să fie ultimul din viața multora care citesc acest lucru. Există cineva între tinerii care citesc acest apel, care să mai aleagă plăcerile lumii, și nu acea pace pe care Domnul Hristos o dă căutătorului sincer și aceluia care face cu voioșie voia Sa?277
Cântărit în balanță
Dumnezeu cântărește caracterele noastre, purtarea noastră și motivele noastre în balanța Sanctuarului. Ar fi un lucru înfricoșător să fim găsiți prea ușori în ce privește dragostea și ascultarea față de Mântuitorul nostru, care a murit pe cruce pentru a ne atrage inimile spre El. Dumnezeu ne-a acordat daruri mari și prețioase. El ne-a dat lumină și cunoștința voii Sale, ca să nu greșim și să rătăcim în întuneric. A fi cântărit în balanță și a fi găsit prea ușor în ziua judecății și răsplătirii finale va fi un lucru înfricoșător, o greșeală teribilă, care nu poate fi îndreptată niciodată. Prieteni tineri, să fie căutate oare în zadar numele voastre în cartea lui Dumnezeu?
Dumnezeu v-a rânduit o lucrare prin care deveniți conlucrători cu El. Pretutindeni în jurul vostru sunt suflete care trebuie salvate. Sunt persoane pe care le puteți încuraja și binecuvânta, făcând eforturi serioase. Voi puteți întoarce sufletele de la păcat la neprihănire. Când veți avea simțământul responsabilității față de Dumnezeu, veți simți nevoia de credincioșie în rugăciune și credincioșie în a veghea împotriva ispitirilor lui Satana. Dacă sunteți cu adevărat creștini, veți simți că mai degrabă trebuie să plângeți datorită întunericului moral care este în lume decât să vă îngăduiți ușurătatea și mândria în îmbrăcăminte. Vă veți număra printre cei care gem și suspină din pricina urâciunilor care se fac în țară. Vă veți împotrivi ispitirilor lui Satana de a vă îngădui vanitatea și podoabe pentru etalare. Este îngustă mintea și pipernicit acel intelect care poate fi satisfăcut cu astfel de lucruri frivole, neglijându-se responsabilitățile înalte.
Tinerii din zilele noastre pot fi lucrători pentru Hristos, dacă ei doresc acest lucru; și dacă lucrează, credința lor se întărește, și cunoștința lor cu privire la voia divină crește. Fiecare dorință de bine și fiecare facere de bine vor fi înregistrate în cartea vieții. Aș dori să-i pot trezi pe tineri să vadă și să simtă păcătoșenia trăirii pentru propria lor mulțumire, mărginindu-și intelectul la lucrurile ieftine, deșarte ale acestei vieți. Dacă vor să-și înalțe gândurile și cuvintele mai presus de atracțiile frivole ale acestei lumi și să-și aibă ținta de a-L proslăvi pe Dumnezeu, atunci pacea Sa, care întrece orice cunoștință, va fi a lor.278
Dumnezeu dorește ca tinerii să devină oameni serioși, să fie pregătiți pentru acțiune în nobila Sa lucrare, gata să poarte răspunderi. Dumnezeu cheamă tineri cu inima neîntinată, puternici și curajoși, hotărâți să lupte cu bărbăție în lupta care este înaintea lor, ca să-L poată proslăvi pe Dumnezeu și binecuvânta omenirea. Dacă tinerii ar face din Biblie studiul lor, dacă și-ar stăpâni dorințele năvalnice și ar asculta de glasul Creatorului și Răscumpărătorului lor, ei nu doar că ar avea pace cu Dumnezeu, dar ar fi și înnobilați și înălțați.
Duceți lumina oriunde mergeți; arătați că aveți un scop precis, că nu sunteți persoane nehotărâte, duse ușor încoace și încolo de tovărășiile rele. Nu cedați cu ușurință sugestiilor celor care îl dezonorează pe Dumnezeu, ci mai degrabă căutați să vindecați, să scăpați și să salvați sufletele din păcat.
Recurgeți la rugăciune, convingeți cu blândețe și umilință pe cei care vi se împotrivesc. Un suflet salvat din păcat și adus sub stindardul lui Hristos va produce bucurie în ceruri și va așeza o stea în cununa bucuriei tale. Un suflet salvat va aduce, prin influența lui bună, și alte suflete la cunoștința mântuirii și astfel lucrarea se va înmulți și doar dezvăluirile din ziua judecății vor da pe față mărimea acestei lucrări.
Nu ezitați să lucrați pentru Domnul, gândind că nu puteți face decât puțin. Faceți acel puțin cu credincioșie; căci Dumnezeu va fi alături de eforturile voastre. El vă va scrie numele în cartea vieții, ca unul demn de a intra în bucuria Stăpânului.279