Ne apropiem cu grăbire de criza finală a istorici acestei lumi și este important să înțelegem că beneficiile din punct de vedere educativ, oferite de instituțiile noastre, trebuie să fie diferite de cele oferite de școlile lumii.318
Ideile noastre cu privire la educație sunt prea înguste și prea restrânse. Este nevoie de un obiectiv mai larg, de un țel mai înalt. Adevărata educație presupune mai mult decât parcurgerea unor cursuri. Înseamnă mai mult decât pregătirea pentru viața de acum. Ea are de-a face cu întreaga ființă și cu întreaga perioadă de existență posibilă pentru om. Ea înseamnă dezvoltarea armonioasă a puterilor fizice, mintale și spirituale. Ea pregătește studentul pentru bucuria slujirii în această lume și pentru bucuria mai înaltă a unei slujiri mai vaste în lumea care va veni.319
În cel mai înalt sens al cuvântului, lucrarea de educație și lucrarea mântuirii sunt unul și același lucru; căci, atât în educație, cât și în mântuire „nimeni nu poate pune o altă temelie decât cea care a fost pusă și care este Isus Hristos”.320
Marele scop al educației și disciplinei vieții este acela de a-l readuce pe om în armonie cu Dumnezeu, pentru a-i înălța și înnobila natura morală spre a putea reflecta din nou chipul Creatorului. Această lucrare este atât de importantă, încât Mântuitorul a părăsit curțile cerești și a venit în persoană pe acest pământ, ca să-i poată învăța pe oameni să se pregătească pentru viața de sus.321
Este atât de ușor a fi prins în planuri, afaceri și obiceiuri lumești și a nu mai cugeta la timpul în care trăim sau la marea lucrare care trebuie îndeplinită, așa cum s-a întâmplat în zilele lui Noe. Există pericolul continuu ca educatorii noștri să repete ceea ce au făcut iudeii, conformându-se obiceiurilor, practicilor și tradițiilor pe care nu Dumnezeu a fost Cel care le-a dat. Mulți se agață cu tenacitate și tărie de obiceiuri vechi și anumite studii care nu sunt esențiale, ca și când mântuirea lor ar depinde de aceste lucruri. Făcând astfel, ei se abat de la lucrarea specială a lui Dumnezeu și oferă studenților o educație deficitară, greșită.322
Ar trebui să avem bărbați și femei, calificați, care să lucreze în comunitățile noastre, care să-i instruiască pe tinerii noștri pentru domenii speciale ale lucrării, astfel încât suflete să fie conduse să îl vadă pe Isus. Școlile întemeiate de noi ar trebui să aibă în vedere acest obiectiv și să nu funcționeze după regulile școlilor denominaționale din cadrul altor biserici sau ca seminariile și colegiile lumești. Trebuie să existe o cu totul altă rânduială, în care necredincioșia nu trebuie să fie prezentă. Studenții trebuie învățați ce înseamnă creștinismul practic, iar Biblia trebuie considerată cel mai bun și cel mai important manual.323
Responsabilitatea bisericii
În timpul unei viziuni de noapte, mă aflam într-o adunare în care subiectul educației preocupa mintea tuturor celor prezenți. O persoană care fusese mult timp profesor al nostru vorbea oamenilor. El le spunea: „Subiectul educației ar trebui să intereseze întreg corpul adventiștilor de ziua a șaptea”.324
Biserica are o lucrare specială de făcut prin educarea și instruirea copiilor săi, pentru ca aceștia să nu fie influențați de cei cu obiceiuri stricate, prin frecventarea școlilor și a altor asociații. Lumea este plină de nedreptate și desconsiderare a cerințelor lui Dumnezeu. Orașele au devenit precum Sodoma, iar copiii noștri sunt zilnic expuși multor rele. Cei care frecventează școlile publice se asociază adesea cu unii mai neglijați decât ei, cu unii care, în afară de timpul petrecut în sala de clasă, sunt lăsați să-și capete educația în stradă. Inimile celor tineri sunt ușor de impresionat; iar dacă mediul în care trăiesc aceștia nu este potrivit, Satana îi va folosi pe acești copii neglijați pentru a-i influența pe cei care sunt educați cu atenție. Astfel, înainte ca părinții păzitori ai Sabatului să-și dea seama de acest lucru, sunt deja învățate lecții de depravare, iar sufletele celor micuți ai lor sunt stricate.
Multe familii care se mută în alte locuri unde sunt școli mai mari, în vederea unei mai bune educații a copiilor lor, ar face mai bine să rămână acolo unde se află. Ei ar trebui să încurajeze biserica la care sunt membri să înființeze o școală a bisericii, în care copiii din preajmă să poată primi o educație creștină completă, practică. Ar fi cu mult mai bine pentru copiii lor, pentru ei înșiși și pentru cauza lui Dumnezeu, dacă ei ar rămâne în comunitățile mai mici, unde este nevoie de ajutorul tor, în loc să se ducă în biserici mai mari, unde există continuu primejdia de a fi inactivi din punct de vedere spiritual, deoarece nu este nevoie de ei.
Oriunde există câțiva păzitori ai Sabatului, părinții ar trebui să se unească pentru a aranja un loc în care copiii și tinerii lor ar putea fi instruiți. Ar trebui să angajeze un profesor creștin care, asemenea unui misionar consacrat, să-i educe pe copii astfel încât să-i îndrume spre a deveni misionari.325
Suntem angajați în solemnul și sacrul legământ față de Dumnezeu de a ne crește copiii pentru El și nu pentru lume; să-i învățăm să nu dea mâna cu lumea, ci să-L iubească pe Dumnezeu și să se teamă de El și să țină poruncile Lui. Ar trebui să fie pătrunși de gândul că sunt făcuți după chipul Creatorului lor și că Domnul Hristos este modelul după care ar trebui sa fie modelați. Cea mai serioasă atenție trebuie acordată educației care să împartă cunoștința mântuirii și în urma căreia viața și caracterul se pot conforma asemănării divine.326
Pentru a satisface nevoia de lucrători, Dumnezeu dorește ca în diferite țări să fie înființate centre de educație, în care studenții promițători să poată fi instruiți în domeniile practice ale cunoașterii adevărului biblic. Când aceste persoane se vor angaja în lucrare, ele vor da o notă distinctivă lucrării adevărului prezent în noile câmpuri.
Pe lângă educația acelora care trebuie trimiși din conferințele noastre ca misionari, trebuie instruite pentru lucrare și persoane din diferite părți ale lumii, care să lucreze pentru oamenii din țara lor și pentru semenii lor; și, pe cât este cu putință, este mai bine și mai sigur pentru ei să-și primească educația în câmpul în care vor lucra. Rareori este cel mai bine, atât pentru lucrător, cât și pentru înaintarea lucrării, ca acesta să plece în țări îndepărtate pentru educația sa.327
Ca biserică și ca indivizi, dacă dorim să stăm bine la judecată, noi trebuie să facem eforturi mai generoase pentru instruirea tinerilor noștri, ca să poată fi pregătiți pentru diferitele ramuri ale marii lucrări încredințate mâinilor noastre. Trebuie să facem planuri înțelepte, pentru ca mințile ingenioase ale celor care au talanți să fie întărite, disciplinate și finisate după cea mai înaltă rânduială, astfel ca lucrarea lui Hristos să nu fie împiedicată prin lipsa de lucrători iscusiți, care să-și facă lucrarea cu seriozitate și credincioșie.328
Suport moral pentru instituțiile noastre
Tații și mamele trebuie să coopereze cu profesorul, depunând eforturi serioase pentru convertirea copiilor lor. Fie ca aceștia să se lupte să mențină interesul pentru cele spirituale în cămin și să-și crească copiii în mustrarea și învățătura Domnului. Să-și consacre o parte a fiecărei zile studiului și să devină învățători ai copiilor lor. Astfel ei pot face ca ora de educație să fie o oră plăcută și folositoare și astfel va spori încrederea lor în această metodă care are în vedere mântuirea copiilor lor.329
Unii studenți se întorc acasă murmurând și plângându-se, iar părinții și membrii bisericii dau ascultare spuselor lor exagerate, subiective. Aceștia ar face bine să ia aminte că sunt două laturi ale celor relatate; însă, în loc de aceasta, ei îngăduie ca aceste raporturi deformate, trunchiate, să ridice o barieră între ei și colegiu. Apoi, ei încep să exprime temeri, presupuneri și îndoieli cu privire la felul cum este condus colegiul. O astfel de influență face mult rău. Aceste cuvinte de nemulțumire se răspândesc precum o boală contagioasă, iar impresia făcută asupra minților este greu de șters. Povestea se lărgește o dată cu fiecare repetare până ajunge de proporții gigantice, când, de fapt, o investigare a situației ar scoate la iveală faptul că nu există vină de partea învățătorilor și profesorilor. Ei nu și-au făcut decât datoria aplicând regulile școlii, care trebuie puse în practică, altfel școala s-ar demoraliza.
Dacă părinții s-ar pune în locul profesorilor și ar vedea cât de dificil este să administrezi și să disciplinezi o școală de sute de elevi, de clase diferite, s-ar putea ca apoi să vadă lucrurile în mod diferit. Ei trebuie să aibă în vedere că unii copii nu au fost niciodată disciplinați în familie. Dacă nu se va face ceva pentru acești copii care au fost atât de mult neglijați de către părinți necredincioși, ei nu vor fi niciodată acceptați de Isus; dacă nu se va exercita cumva un anumit control asupra lor, ei vor fi nevrednici în această viață și nu vor avea parte de viața viitoare.328
Mulți părinți greșesc, pentru că nu-și unesc eforturile cu cele ale profesorului sârguincios și credincios. Tinerii și copiii, cu înțelegerea lor nedesăvârșită și judecata lor nedezvoltată, nu sunt întotdeauna în stare să înțeleagă în întregime planurile și metodele profesorului. Totuși, când aceștia aduc acasă rapoarte cu privire la ce s-a făcut la școală, acestea sunt discutate de către părinți în cercul familial, iar metoda profesorului este criticată fără opreliște. Prin aceasta, copiii învață lecții de care nu se vor dezvăța ușor. Ori de câte ori sunt supuși unor restricții neobișnuite, ei fac apel la părinții lor nechibzuiți pentru simpatie și îngăduință. În acest fel, este încurajat un spirit de neliniște și nemulțumire, școala suferă datorită influenței demoralizatoare, iar sarcina profesorului devine mult mai grea. Însă cea mai mare pierdere o au victimele nesăbuinței părintești. Defecte de caracter care, printr-o bună educație, s-ar fi corectat, sunt lăsate să se amplifice o dată cu trecerea anilor, ajungând să strice și poate chiar să distrugă utilitatea posesorului lor.331
Învățători pentru Dumnezeu
Domnul lucrează împreună cu fiecare lucrător consacrat; și este în interesul fiecărui educator să conștientizeze acest lucru. Învățătorii care sunt disciplinați de Dumnezeu primesc har, adevăr și lumină prin Duhul Sfânt pentru a le transmite copiilor. Învățătorul pe care îl au este cel mai mare învățător pe care l-a cunoscut lumea vreodată și cât de nepotrivit ar fi ca ei să aibă un spirit lipsit de amabilitate, o voce aspră, iritată! Astfel ei ar transmite copiilor propriile lor greșeli.
Dumnezeu va comunica prin Duhul Său cu sufletul omenesc. Roagă-te în timp ce studiezi: „Deschide-mi ochii ca să văd lucrurile minunate ale Legii Tale!” (Psalmii 119, 18). Când învățătorul se va bizui pe Dumnezeu în rugăciune, Spiritul lui Hristos va veni asupra lui și Dumnezeu va lucra prin el, prin Duhul Sfânt, asupra minții elevului sau studentului. Duhul Sfânt umple mintea și inima cu speranță și curaj și cu cele prezentate în Biblie, și toate acestea vor fi transmise studentului. Cuvintele adevărului vor crește în importanță, vor căpăta sens și importanță așa cum nici nu s-a putut visa vreodată. Frumusețea și virtutea Cuvântului lui Dumnezeu au o influență transformatoare asupra minții și caracterului; licăriri ale iubirii cerești vor cădea asupra inimii copiilor însuflețindu-le. Putem să aducem sute și mii de copii la Hristos, dacă vom lucra pentru ei.332
Înainte ca oamenii să poată fi cu totul înțelepți, ei trebuie să conștientizeze dependența lor de Dumnezeu și să fie umpluți cu înțelepciunea Lui. Dumnezeu este izvorul puterii atât intelectuale, cât și spirituale. Oamenii cei mai mari, care au atins ceea ce lumea consideră înălțimi extraordinare în ce privește știința, nu trebuie comparați cu preaiubitul Ioan sau cu apostolul Pavel. Cel mai înalt standard în ce privește bărbăția se atinge atunci când se îmbină puterea intelectuală cu cea spirituală. Cei care fac acest lucru vor fi acceptați de Dumnezeu ca împreună lucrători cu El în instruirea minții omenești.333
Lucrarea cea mai importantă a instituțiilor noastre de educație din acest timp este aceea de a așeza în fața lumii un exemplu care să aducă onoare lui Dumnezeu. Îngeri sfinți trebuie să supravegheze lucrarea prin agenți omenești și fiecare departament trebuie să poarte amprenta desăvârșirii divine.334
Calificative necesare unui profesor de școală
Asigurați-vă că aveți un bărbat puternic ca director al școlii voastre, un bărbat a cărui tărie fizică să-l poată susține pe parcursul muncii sale disciplinare; un bărbat care să fie calificat spre a-i învăța pe elevi obiceiuri ce au în vedere ordinea, curățenia și hărnicia. Lucrul vostru să fie complet în orice ați întreprinde. Dacă veți dovedi credincioșie în predarea materiilor obișnuite, mulți dintre studenții noștri vor putea merge direct în lucrarea de colportaj și ca evangheliști. Nu trebuie să considerăm că toți lucrătorii trebuie să aibă o educație avansată.335
În alegerea profesorilor trebuie să dovedim precauție, conștienți fiind de faptul că a alege persoane pentru slujire constituie o lucrare solemnă. Selecția trebuie făcută de bărbați înțelepți, care pot discerne caracterul; căci este nevoie de cele mai bune talente pentru educarea și modelarea minții celor tineri și pentru a îndeplini cu succes lucrarea cu numeroasele ei ramuri, care necesită profesori din școlile noastre. Nu dați copiilor profesori tineri, lipsiți de experiență, care nu au iscusința de a administra; căci eforturile lor vor duce la dezorganizare.328
Nu ar trebui să fie angajat nici un profesor care să nu fi fost testat și pus la probă, ca să dovedească faptul că îl iubește pe Dumnezeu și că se teme să-L întristeze. Dacă se lasă învățați de Dumnezeu, dacă își învață zilnic lecțiile în școala lui Hristos, profesorii vor lucra urmând indicațiile lui Hristos. Ei vor câștiga și vor lucra împreună cu Hristos; căci orice copil și tânăr este prețios.337
Obiceiurile și principiile unui profesor trebuie considerate mai importante decât calificarea lui profesională. Dacă este un creștin sincer, el va simți necesitatea de a se interesa în mod egal de educația fizică, mintală, morală și spirituală a elevilor lui. Pentru a avea o influență bună, el trebuie să aibă o stăpânire de sine desăvârșită, iar inima lui să fie plină de iubire pentru elevii lui, lucru care se va vedea în privirile, cuvintele și faptele lui.338
Profesorul trebuie să se poarte totdeauna ca un gentleman creștin. El trebuie să aibă atitudinea de prieten și consilier față de elevii lui. Dacă toți cei care fac parte din poporul nostru -- învățători, profesori, pastori și membri laici -- ar cultiva spiritul curtoaziei creștine, ar avea mult mai degrabă acces la inimile oamenilor; mult mai mulți ar fi determinați să cerceteze și să primească adevărul. Când fiecare profesor va uita de eul lui și va simți un interes profund pentru succesul și prosperitatea elevilor săi, fiind conștient că aceștia sunt proprietatea lui Dumnezeu și că va trebui să dea socoteală pentru influența pe care a avut-o asupra minții și caracterelor lor, atunci vom avea școli în care îngerilor le va face plăcere să zăbovească.339
Școlile bisericii noastre au nevoie de profesori care să aibă înalte calități morale, să fie demni de încredere, să fie sănătoși în credință, să aibă tact și răbdare, să umble cu Dumnezeu și să se ferească de orice se pare rău.
Este un lucru rău a desemna pentru copiii mici învățători care sunt mândri și lipsiți de iubire. Un învățător de acest fel va face mult rău acelora care sunt în perioada de formare a caracterului lor. Dacă învățătorii nu sunt dispuși să se supună lui Dumnezeu, dacă nu au dragoste pentru copiii pe care îi educă sau dacă dovedesc părtinire pentru cei care le sunt pe plac și manifestă indiferență față de cei care sunt mai puțin atrăgători sau față de cei care sunt neastâmpărați și neliniștiți, atunci aceștia nu ar trebui angajați; căci rezultatul lucrării lor ar fi o pierdere de suflete pentru Hristos.
Este nevoie, în special pentru copii, de profesori care să fie calmi și buni, care să dovedească îngăduință și iubire pentru toți cei care au nevoie de aceste lucruri.340
Dacă profesorul nu își dă seama de nevoia de rugăciune și dacă nu își umilește inima înaintea lui Dumnezeu, el pierde din vedere însăși esența educației.341
Importanța sănătății fizice a învățătorului poate fi cu greu estimată; căci cu cât este mai bună starea lui de sănătate, cu atât este mai desăvârșită munca lui. Mintea nu poate gândi cu claritate și nu poate acționa cu putere arunci când puterile fizice suferă de pe urma slăbiciunii și bolii. La inimă se ajunge prin minte; însă dacă, datorită incapacității fizice, mintea își pierde vigoarea, canalul spre simțăminte și motivații mai înalte este obstrucționat, iar învățătorul este mai puțin capabil să distingă între bine și rău. Când suferi datorită unei sănătăți șubrede, nu este un lucru ușor să fii răbdător și vesel sau să acționezi cu integritate și dreptate.342
Biblia în educația creștină
Ca mijloc de educație intelectuală, Biblia este mai eficientă decât orice altă carte sau decât toate cărțile laolaltă. Măreția temelor ei, simplitatea plină de demnitate a declarațiilor conținute în ea, frumusețea figurilor de stil însuflețesc și înnobilează gândurile mai mult decât orice altceva. Nici un alt studiu nu poate oferi atâta putere minții ca eforturile făcute pentru a prinde adevărurile uimitoare ale revelației. Mintea adusă astfel în contact cu gândurile Celui Infinit nu poate decât să se dezvolte și să se fortifice.
Iar în ce privește dezvoltarea naturii spirituale, puterea Bibliei este chiar mai mare. Omul, creat pentru părtășie cu Dumnezeu, se poate bucura de viață și dezvoltare numai într-o asemenea părtășie. Creat pentru a găsi în Dumnezeu cea mai mare bucurie a sa, el nu poate găsi în nimic altceva ceea ce să-i împlinească dorurile inimii, care să-i satisfacă foamea și setea sufletului. Acela care studiază Cuvântul lui Dumnezeu cu un spirit sincer, dornic de a învăța, căutând să înțeleagă adevărurile sale, va fi adus în atingere cu Autorul lui; și, în funcție de alegerea lui și limitat doar de acest lucru, nu există limită în ce privește posibilitățile pentru dezvoltarea lui.343
Cele mai importante pasaje ale Scripturii, care au legătură cu lecția, să fie memorate, și acest lucru să fie considerat nu o sarcină, ci un privilegiu. Deși la început memoria poate fi mai greoaie, aceasta se va întări prin exercițiu astfel că, după un timp, vă veți delecta socotind ca pe o comoară cuvintele adevărului. Iar obiceiul se va dovedi un ajutor din cele mai prețioase pentru creșterea spirituală.344
Pericolul trimiterii copiilor la școală prea de timpuriu
Așa cum locuitorii Edenului au învățat de pe paginile naturii, cum Moise a putut discerne înscrisul lui Dumnezeu pe câmpiile și munții Arabiei, iar copilul Isus pe colinele Nazaretului, la fel și copiii de astăzi pot învăța de la El. Cele nevăzute sunt ilustrate de cele văzute.
Pe cât este cu putință, copilul să fie așezat încă din cei mai fragezi ani în asemenea locuri în care acest minunat manual să fie deschis înaintea lui.345
Nu-i trimiteți pe cei mici prea de timpuriu la școală. Mama trebuie să fie atentă cum modelează mintea copilului care i-a fost încredințat. Părinții ar trebui să fie cei mai buni învățători ai copiilor lor până când aceștia ajung la vârsta de opt sau zece ani. Sala lor de clasă trebuie să fie în aer liber, printre flori și păsărele, iar manualul lor, comoara naturii. Când mintea lor poate pricepe acest lucru, părinții trebuie să le deschidă înaintea lor marea carte a naturii. Aceste lecții, date în aceste împrejurări, nu vor fi uitate curând.346
Prin trimiterea prea timpurie la școală a fost pusă în pericol nu numai sănătatea fizică și mintală, ci aceștia au avut de suferit și din punct de vedere moral. Ei au avut ocazii să intre în legătură cu copii care sunt needucați în privința manierelor. Ei au fost duși în societatea celor duri și grosolani, care mint, înjură, fură și înșală și care își găsesc plăcerea în a-și transmite cunoștințele în ce privește viciul celor mai tineri decât ei. Copiii mici, dacă sunt lăsați de capul lor, învață mai repede ceea ce este rău decât ceea ce este bine. Obiceiurile rele se înțeleg mai bine cu inima firească, iar lucrurile pe cari le văd și aud în pruncie și copilărie sunt adânc întipărite în mintea lor; iar sămânța cea rea, semănată în inimile lor tinere, va prinde rădăcină și se va transforma în spini ascuțiți, care vor răni inimile părinților lor.347
Importanța educației în ce privește datoriile practice ale vieții
Acum, ca și în zilele lui Israel, fiecare copil trebuie învățat în ce privește datoriile practice ale vieții. Fiecare ar trebui să dobândească cunoștințe într-un anumit domeniu al lucrului manual prin care, dacă va fi nevoie, să-și poată câștiga traiul. Acest lucru este esențial, nu numai ca protecție împotriva vicisitudinilor vieții, ci și datorită importanței sale pentru dezvoltarea sănătății fizice și mintale.
În școlile noastre trebuie predate diferite meserii. Instruirea aceasta trebuie să cuprindă contabilitatea, tâmplăria și tot ce poate cuprinde întreținerea unei ferme. Trebuie să existe posibilitatea de a se pregăti pentru meserii ca: fierar, zugrav, cizmar, bucătar, brutar, croitor, dactilograf și lucrător în tipografie. Trebuie să depunem tot efortul cu putință în această lucrare de instruire, astfel ca studenții să poată fi pregătiți să facă față datoriilor practice ale vieții.
Pentru tinere, există multe meserii care pot fi învățate, astfel ca ele să poată dobândi o educație cuprinzătoare și practică. Ele ar trebui să învețe croitoria și grădinăritul. Ar trebui să planteze flori și căpșuni. Astfel, în timp ce sunt învățate lucruri utile, vor face și exerciții fizice sănătoase, în aer liber. 348
Trebuie accentuată influența minții asupra trupului, cât și a trupului asupra minții. Puterea electrică a creierului, susținută prin activitate mintală, vitalizează întregul organism și prin aceasta este un ajutor neprețuit pentru preîntâmpinarea bolii.
Există un adevăr fiziologic -- un adevăr ce trebuie luat în seamă -- în Scriptură. „O inimă veselă [plină de bucurie] este un bun leac”.349
Ca să fie sănătoși, voioși, plini de vitalitate și să aibă mușchi și minți bine dezvoltate, copiii ar trebui să stea cât de mult în aer liber și să aibă, printr-un program regulat, o ocupație și ceva recreativ. Copiii și tinerii care sunt reținuți la școală, fiind nevoiți să stea asupra cărților, nu pot avea organisme sănătoase din punct de vedere fizic. Folosirea creierului pentru studiu, fără exercițiu fizic corespunzător, are tendința de a atrage sângele către creier, iar circulația sângelui prin organism devine dezechilibrată. Creierul are prea mult sânge, iar extremitățile prea puțin. Ar trebui să existe anumite reguli în ce privește studiul copiilor și al tinerilor, care să se desfășoare la anumite ore, iar apoi o parte din timpul lor să fie petrecut în muncă fizică. Iar dacă obiceiurile lor în ce privește mâncarea, îmbrăcămintea și somnul sunt în concordanță cu legile fizice, ei pot dobândi o educație fără a-și sacrifica sănătatea fizică și spirituală.350
Demnitatea muncii
Tinerilor trebuie să li se prezinte adevărata demnitate a muncii. Arăta-ți-le că Dumnezeu lucrează continuu. Toate lucrurile din natură își fac lucrarea care le este dată. Acțiunea străbate toată creațiunea și, pentru ca noi să ne îndeplinim misiunea, trebuie să fim activi.351
Munca fizică, împletită cu o încordare mintală utilă, constituie o disciplină pentru viața practică, îndulcită întotdeauna de gândul că aceasta pregătește și instruiește mintea și corpul mai bine pentru a aduce la îndeplinire lucrarea pe care Dumnezeu a rânduit-o pentru oameni în diferite domenii.352
Nici unuia dintre noi nu ar trebui să-i fie rușine să muncească, oricât de neînsemnată sau de jos ar părea munca. Munca înnobilează. Toți cei care trudesc cu capul sau cu mâinile sunt lucrători sau lucrătoare. Și toți își fac datoria și își onorează religia atunci când spală rufe sau vase, ca și atunci când merg la adunare. În timp ce mâinile sunt angajate în munca cea mai obișnuită, mintea poate fi înălțată și înnobilată prin gânduri curate și sfinte.353
Un motiv pentru care munca fizică este desconsiderată este felul neglijent, necugetat în care adesea aceasta este îndeplinită. Aceasta se face pentru că este nevoie, nu pentru că se alege să se facă acest lucru. Lucrătorul nu pune suflet în ceea ce face, el nu dovedește respect față de sine și nici față de alții. Instruirea în ceea ce privește lucrul manual ar trebui să corecteze această greșeală. Trebuie formate obiceiuri de corectitudine și desăvârșire. Elevii trebuie să învețe ordinea și să fie pricepuți; ei trebuie să învețe să economisească timp și să acorde considerație oricărei acțiuni care este de făcut. Ei nu trebuie doar să fie învățați cele mai bune metode, ci să li se însuflețească ambiția de a-și îmbunătăți în mod continuu munca. Fie ca țelul lor să fie de a-și face lucrul cât mai desăvârșit cu putință, atât cât o pot face mintea și mâinile omenești.354
Este păcat să-i lași pe copii să crească leneși. Ei trebuie să-și pună la lucru membrele și mușchii, chiar dacă acest lucru îi obosește. Dacă nu ajung să fie obosiți, cum ar putea oare oboseala să le facă mai mult rău lor decât vă face vouă? Există o diferență între oboseală și epuizare. Copiii au nevoie de schimbări mai frecvente de ocupație și de mai multe perioade de odihnă decât adulții; însă chiar când sunt foarte mici, ei pot începe să învețe să lucreze și vor fi fericiți la gândul că pot fi de folos. Somnul le va fi dulce după lucru sănătos și vor fi reînviorați pentru următoarea zi de muncă.355
Limba maternă nu trebuie ignorată
În orice ramură a educației sunt obiective care trebuie atinse, mai importante decât cele asigurate doar prin cunoștințele tehnice. Să luăm de exemplu limba. Mai importantă decât învățarea de limbi străine, vii sau moarte, este iscusința de a vorbi și scrie în limba maternă cu ușurință și în mod corect; însă nici o educație câștigată prin cunoașterea regulilor gramaticale nu se poate compara în importanță cu studiul limbii dintr-un punct de vedere mai înalt. De acest studiu depinde, într-o bună măsură, starea de bine sau de rău în viață.356
Lucrările scepticilor, interzise de Dumnezeu
Este oare scopul Domnului ca principii false, raționamente false și sofistăriile lui Satana să fie aduse în fața minții tinerilor și copiilor? Să fie prezentate elevilor noștri lucruri păgâne, cu care să-și îmbogățească cunoștința? Lucrările celui mai intelectual dintre sceptici sunt lucrări ale unei minți stricate, care s-a predat în slujba vrăjmașului; iar aceia care pretind că sunt reformatori, care caută să-i îndrume pe copii și pe tineri pe calea cea dreaptă, pe calea trasată pentru cei răscumpărați ai Domnului, își închipuie că Dumnezeu dorește ca ei să prezinte tinerilor spre studiu ceea ce prezintă greșit caracterul Lui și îl pune pe El într-o lumină falsă? Ferească Dumnezeu!357
Rezultatul unei educații creștine
Așa cum în templu au răsunat vocile copiilor cântând „Osana! Binecuvântat este Cel ce vine în Numele Domnului!” (Marcu 11, 9), la fel, în aceste zile, glasurile copiilor se vor înălța pentru a da ultima solie de avertizare unei lumi care piere. Când ființele cerești văd că oamenilor nu le mai este permis să prezinte adevărul, Duhul lui Dumnezeu va veni asupra copiilor și ei vor face lucrarea de proclamare a adevărului pe care cei mai în vârstă nu o pot face, pentru că acest lucru le este interzis.
Școlile bisericii noastre sunt rânduite de Dumnezeu pentru a-i pregăti pe copii pentru această măreață lucrare. Aici, copiii trebuie învățați adevărurile speciale pentru acest timp și, de asemenea, lucrarea misionară practică. Ei trebuie să se înroleze în armata de lucrători care să-i ajute pe cei bolnavi și în suferință. Copiii pot participa la lucrarea misionară medicală, și, prin micile servicii pe care le fac, pot contribui la înaintarea acesteia. Contribuțiile lor pot fi mici, însă orice ajutor, cât de mic, poate fi de folos la câștigarea de suflete pentru adevăr. Prin intermediul lor, solia lui Dumnezeu va fi făcută cunoscută tuturor neamurilor. Fie ca biserica să aibă pe suflet povara pentru mielușeii turmei. Copiii să fie educați și instruiți spre a-L sluji pe Dumnezeu, căci ei sunt moștenirea Domnului.
Când sunt conduse în mod corespunzător, școlile bisericii constituie mijlocul de înălțare a standardului adevărului în locul unde acestea sunt înființate; căci copiii care primesc o educație creștină vor fi martori pentru Hristos. Așa cum Domnul Isus a descifrat în templu tainele pe care preoții și conducătorii nu le-au putut pătrunde, tot astfel, la încheierea lucrării de pe acest pământ, copiii care au fost educați în mod corespunzător, vor rosti, în simplitatea lor, cuvinte care îi vor uimi pe oamenii care acum vorbesc despre o „educație aleasă”.358
Mi-a fost arătat că acest colegiu a fost rânduit de Dumnezeu pentru a aduce la îndeplinire măreața lucrare de salvare a sufletelor. Doar atunci când sunt aduse sub controlul deplin al Spiritului lui Dumnezeu talentele oamenilor pot fi folositoare în cea mai mare măsură. Preceptele și principiile religiei constituie cei dintâi pași în acumularea de cunoștințe și stau chiar la temelia adevăratei educații. Cunoștința și știința trebuie să fie însuflețite de Duhul lui Dumnezeu pentru a putea servi celui mai nobil scop. Numai creștinul poate folosi în mod corespunzător cunoștința. Știința, pentru a fi pe deplin prețuită, trebuie privită dintr-un punct de vedere religios. Inima care este înnobilată de harul lui Dumnezeu poate înțelege cel mai bine valoarea reală a educației. Atributele lui Dumnezeu, așa cum se văd în lucrările create de El, pot fi apreciate doar în măsura în care deținem cunoștința despre Creator. Pentru ca tinerii și copiii să fie conduși la fântâna adevărului, la Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatele lumii, profesorii trebuie nu doar să cunoască teoria adevărului, ci trebuie să aibă și o cunoaștere din experiență practică a ceea ce este sfințirea. Cunoștința este putere atunci când este unită cu adevărata evlavie.359
Responsabilitatea studentului de a susține școala lui Isus
Acei studenți care susțin că îl iubesc pe Dumnezeu și ascultă de adevăr ar trebui să aibă acel grad de stăpânire de sine și tărie a principiului religios, care să-i facă să rămână neclintiți în mijlocul ispitelor și să stea de partea lui Isus în colegiu, acolo unde stau în gazdă sau oriunde s-ar afla. Religia nu trebuie să fie doar ca o haină purtată doar în casa lui Dumnezeu, ci principiile religioase trebuie să caracterizeze întreaga viață.
Cei care se adapă din apa vieții nu vor manifesta, ca cei din lume, dorința de schimbare și după plăcere. În comportamentul și caracterul lor, se vor vedea odihna, pacea și fericirea pe care le-au găsit în Isus, depunând zilnic la picioarele Lui toate îngrijorările și poverile lor. Ei vor arăta că există mulțumire și chiar bucurie pe calea ascultării și a datoriei. Unii ca aceștia vor exercita influență asupra semenilor lor, studenți, ceea ce va constitui o mărturie pentru întreaga școală.
Cei care compun această armată credincioasă îi vor înviora și-i vor întări pe învățători și pe profesori în eforturile lor, descurajând orice fel de necredincioșie sau discordie, sau neglijență în a se conforma regulilor și regulamentelor școlii. Influența lor va fi mântuitoare, iar faptele lor nu vor fi trecute cu vederea în marea zi a lui Dumnezeu, ci le vor urma în lumea viitoare, iar influența vieții lor va fi grăitoare de-a lungul veacurilor nesfârșite ale veșniciei.
Un tânăr serios, conștiincios și credincios într-o școală constituie o comoară inestimabilă. îngerii din ceruri privesc cu iubire spre el. Iubitul lui Mântuitor îl iubește, iar în raportul din ceruri este înregistrată orice faptă de neprihănire, orice ispită căreia i s-a rezistat, orice rău care a fost biruit. În acest fel, el pune o bună temelie pentru viitor, ca să poată apuca viața veșnică.
De tinerii creștini depinde în mare măsură păstrarea și continuarea instituțiilor pe care le-a rânduit Dumnezeu ca mijloace pentru înaintarea lucrării Sale. Această responsabilitate serioasă stă asupra tinerilor de astăzi care intră în acțiune. Nu a mai fost niciodată înainte vreun timp când urmări atât de importante să atârne de o generație de oameni; cât este de important atunci ca tinerii să fie calificați pentru această măreață lucrare, ca Dumnezeu să-i poată folosi ca instrumente ale Sale. Creatorul lor are pretenții de la ei mai mult decât de la oricare alții.
Dumnezeu este Cel care le-a dat viață și sănătate fizică și mintală. El le-a dăruit talanți pe care să-i pună la schimbător, astfel ca să le poată încredința o lucrare care să dureze cât veșnicia. în schimb, pentru darurile Lui cele mari, el pretinde cultivarea corespunzătoare și exercitarea facultăților lor intelectuale și morale. El nu le-a dat aceste facultăți doar pentru a se distra sau pentru a abuza de ele împotriva voiei și providenței Lui, ci ca ei să se folosească de ele pentru înaintarea cunoștinței adevărului și sfințirii în lume. El pretinde de la ei mulțumire, respect și iubire pentru continua Lui bunătate și infinitele Lui îndurări. El pretinde pe drept ascultare față de legile Lui și față de orice reguli care țin în frâu și-i apără pe tineri de planurile lui Satana, și îi conduc pe cărările păcii.
Dacă tinerii ar putea vedea că, prin conformarea cu legile și regulile instituțiilor noastre, ei nu fac altceva decât să își îmbunătățească ținuta în societate, să-și înnobileze caracterul, mintea și să-și sporească fericirea, atunci ei nu s-ar mai răzvrăti împotriva regulilor drepte și cerințelor sănătoase și nici nu s-ar angaja în crearea de suspiciune și prejudecăți împotriva acestor instituții. Tinerii noștri ar trebui să aibă un spirit de muncă și credincioșie pentru a face față cerințelor și acest lucru va fi o garanție pentru succes. Caracterul sălbatic, agitat al multora dintre tinerii acestui veac al lumii este descurajant. Fără teamă de Dumnezeu, nici unul nu poate fi cu adevărat fericit.360