Dumnezeu are o biserică pe pământ, care constituie poporul Său ales, care ține poruncile Lui. El conduce, nu indivizi disparați, unul ici, unul colo, ci un popor. Adevărul este o putere sfințitoare; însă biserica luptătoare nu este biserica biruitoare. Există neghină printre grâu. „Vrei dar ... să o smulgem?” a fost întrebarea robului; dar stăpânul a răspuns: „Nu, ca nu cumva, smulgând neghina, să smulgeți și grâul împreună cu ea.” (Matei 13, 28.29). Plasa Evangheliei prinde nu numai pești buni, ci și pești răi și numai Domnul îi cunoaște pe cei care sunt ai Lui.
Datoria noastră, a fiecăruia, este să umblăm în umilință cu Dumnezeu. Noi nu trebuie să căutăm o solie nouă, ciudată. Noi nu trebuie să gândim că cei aleși ai lui Dumnezeu, care încearcă să umble în lumină, alcătuiesc Babilonul.427
Deși există rele în biserică, și acestea vor exista până la sfârșitul lumii, biserica din aceste zile din urmă trebuie să fie lumina lumii, lume întinată și stricată de păcat. Biserica, așa slabă și plină de lipsuri cum este, având nevoie de mustrare, avertizare și sfătuire, constituie singurul obiect de pe pământ asupra căruia Dumnezeu își îndreaptă suprema atenție. Lumea este un atelier în care Domnul Isus, prin cooperarea agenților uman și divin, face experiențe prin harul Său și îndurarea divină, asupra inimilor oamenilor.428
Dumnezeu are un popor deosebit, o biserică pe pământ, care nu este inferioară nimănui, ci superioară în toate privințele, pentru a prezenta adevărul și a apăra Legea lui Dumnezeu. Dumnezeu a rânduit în mod divin agenți -- oameni pe care El îi conduce, care au suportat zăduful zilei, care cooperează cu instrumentele cerești pentru înaintarea împărăției lui Hristos în lumea noastră. Fie ca toți să se unească cu aceste unelte alese și să fie găsiți în cele din urmă printre cei care au răbdarea sfinților, care păzesc poruncile lui Dumnezeu și au credința lui Isus.429
Uniți cu biserica de sus
Biserica lui Dumnezeu de jos, de pe pământ, este una cu biserica Iui Dumnezeu de sus. Credincioșii de pe pământ și ființele din ceruri, care nu au căzut niciodată, constituie o singură biserică. Fiecare ființă cerească este interesată de adunările sfinților care se întâlnesc pe pământ, ca să se închine lui Dumnezeu. în curțile din ceruri, ei ascultă mărturia martorilor lui Hristos de pe pământ și lauda și recunoștința din partea închinătorilor de jos sunt preluate de corurile cerești și lauda și bucuria răsună în curțile cerești, pentru că Domnul Hristos nu a murit în zadar pentru fiii căzuți ai lui Adam. în timp ce îngerii beau din izvor, sfinții de pe pământ beau din izvoarele curate care curg de la tron, ale căror ape înveselesc cetatea Dumnezeului nostru.
O, de am putea să ne dăm seama cât este de aproape cerul de pământ! Deși copiii de pe pământ nu știu acest lucru, ei au îngeri de lumină drept însoțitori ai lor. Un martor tăcut apără pe fiecare suflet care trăiește, căutând să apropie acel suflet de Hristos. Atât timp cât există nădejde, până când oamenii nu se vor împotrivi Duhului Sfanț spre mina lor veșnică, ei vor fi păziți de ființele cerești. Să păstrăm mereu în minte faptul că în fiecare adunare a sfinților sunt îngeri ai lui Dumnezeu, care ascultă mărturia lor, cântările și rugăciunile lor. Să nu uităm că laudele noastre sunt suplimentate de corurile oștirii cerești de sus.
Atunci când vă întâlniți în Sabat, cântați laude Aceluia care v-a chemat de la întuneric la lumina Sa minunată. Adorarea inimii să fie pentru Acela care „ne-a iubit și ne-a spălat de păcate în propriul Său sânge”. Fie ca dragostea lui Hristos să constituie povara celui ce rostește cuvântul. Aceasta să fie exprimată într-un limbaj simplu în fiecare cântare și rugăciune. Inspirația Duhului lui Dumnezeu să vă dicteze toate rugăciunile. Și, pe măsură ce cuvântul vieții este rostit, răspunsul vostru, simțit din inimă, să dea mărturie că primiți solia ca venind din ceruri.
Dumnezeu ne învață că noi trebuie să ne adunăm în casa Sa pentru a cultiva atributele iubirii Sale desăvârșite. Aceasta va pregăti ființele de pe pământ pentru locașurile pe care Domnul Hristos S-a dus să le pregătească pentru cei ce îl iubesc. Acolo, ei se vor aduna în sanctuar în fiecare Sabat, în fiecare lună nouă, pentru a se uni în cele mai înălțătoare cântări, în laudă și recunoștință către Acela care șade pe tron și pentru Miel, în veci de veci.430
Autoritatea investită în biserică
Domnul Hristos dă putere glasului bisericii. „Adevărat vă spun că orice veți lega pe pământ, va fi legat în ceruri; și orice veți dezlega pe pământ, va fi dezlegat în ceruri.” (Matei 18, 18). Acest lucru nu dă nimănui dreptul de a susține ce dorește, fără să țină seama de judecata bisericii. Dumnezeu a acordat bisericii Sale cea mai înaltă putere de sub ceruri. Trebuie respectat glasul lui Dumnezeu care vorbește prin poporul Său, unit în cadrul bisericii.431
Cuvântul lui Dumnezeu nu autorizează pe nici un om de a pune judecata lui mai presus de judecata bisericii și nici de a rosti propriile sale păreri împotriva părerilor bisericii. Dacă nu ar exista disciplina și conducerea bisericii, biserica s-ar diviza; nu s-ar mai putea ține laolaltă ca un trup. Au existat întotdeauna indivizi cu minți independente, care au pretins că ei au dreptate, că Dumnezeu i-a învățat, impresionat și călăuzit în mod special pe ei. Fiecare are o teorie a lui proprie, vederi proprii și fiecare susține că vederile lui sunt în concordanță cu Cuvântul lui Dumnezeu. Fiecare are o teorie diferită a adevărului, deși fiecare susține că are o lumină specială de la Dumnezeu. Unii ca aceștia se abat de la trupul bisericii și fiecare constituie o biserică separată. Toți aceștia nu pot avea dreptate, deși ei toți susțin că sunt călăuziți de Domnul.
Mântuitorul nostru Și-a urmat învățăturile Sale de o făgăduință, și anume că acolo unde sunt doi sau trei care cer ceva lui Dumnezeu, le va fi dat. Domnul Hristos arată aici că trebuie să existe unitate cu ceilalți, chiar în dorințele noastre pentru un anumit obiectiv. O mare importanță este dată rugăciunii unite, unității în scop. Dumnezeu ascultă rugăciunile individuale, însă cu această ocazie Domnul Isus a dat lecții speciale și importante, care aveau să aibă în vedere biserica Sa, nou organizată pe pământ. Trebuie să existe o înțelegere cu privire la lucrurile pe care ei le doresc și pentru care se roagă. Nu este vorba numai despre gândurile și exercițiile unei anumite minți omenești, care se poate înșela; ci cererea trebuia să constituie cea mai serioasă dorință a mai multor minți îndreptate spre același punct.432
Biserica lui Dumnezeu este mijlocul rânduit de Dumnezeu pentru mântuirea oamenilor. Aceasta a fost organizată în vederea slujirii, iar misiunea ei este de a duce Evanghelia lumii. Încă de la început, planul lui Dumnezeu a fost ca, prin biserica Sa, să fie reflectată lumii deplinătatea și atotputernicia Sa. Membrii bisericii, cei pe care El i-a chemat din întuneric la lumina Sa minunată, trebuie să facă cunoscută slava Sa. Biserica lui Dumnezeu este depozitara bogățiilor harului lui Hristos; și prin biserică se va face cunoscut, în cele din urmă, chiar și „domniilor și căpeteniilor din locurile cerești” descoperirea finală și deplină a iubirii lui Dumnezeu.433
Pavel a îndemnat biserica să învețe
Mulți au ideea că sunt responsabili față de Hristos doar pentru lumina și experiența lor, independent de urmașii Lui, recunoscuți din lume. Însă acest lucru este condamnat de Domnul Isus în învățăturile Sale și în exemplele și faptele pe care le-a lăsat pentru învățătura noastră. Iată-l pe Pavel, unul pe care Domnul Hristos l-a socotit potrivit pentru una din cele mai importante lucrări, unul care avea să fie un vas ales pentru El, adus direct în prezența lui Hristos; cu toate acestea, nu îi prezintă lecțiile adevărului. El îl oprește din mersul lui și îl convinge; și apoi, când el îl întreabă: „Ce vrei să fac?” Mântuitorul nu îi spune direct ce să facă, ci îl pune în legătură cu biserica Sa. „Ei îți vor spune ce trebuie să faci”. Domnul Isus este prietenul păcătoșilor, inima Lui este totdeauna deschisă, totdeauna sensibilă la suferința omenească; El are toată puterea, atât în ceruri, cât și pe pământ; însă El respectă mijloacele pe care le-a rânduit pentru luminarea și mântuirea oamenilor. El l-a îndrumat pe Pavel către biserică, recunoscând astfel puterea pe care o investise în aceasta ca un canal de lumină către lume. Aceasta este trupul lui Hristos, organizat pe pământ, și trebuie să se dovedească respect față de poruncile Sale. în cazul lui Pavel, Anania îl reprezintă pe Hristos și, de asemenea, el îi reprezintă pe slujitorii lui Hristos de pe pământ, care sunt rânduiți să acționeze în locul lui Hristos.
În convertirea lui Pavel, ne sunt date principii importante, pe care trebuie să le avem totdeauna în minte. Mântuitorul lumii nu aprobă experiența și exercițiul în materie de religie, independent de biserica Sa, organizată și recunoscută, căci El are o biserică.
Fiul lui Dumnezeu S-a identificat cu slujba și autoritatea bisericii Sale, organizate. Binecuvântările Sale aveau să vină prin uneltele pe care El le-a rânduit, legând în acest fel pe om cu canalul prin care aveau să vină binecuvântările Sale. Chiar dacă Pavel era extrem de conștiincios în lucrarea sa de persecutare a sfinților, el n-a mai fost fără vină atunci când Duhul lui Dumnezeu i-a arătat că lucrarea pe care o făcuse era atât de crudă. El avea să devină unul care îi va învăța pe ucenici.434
Toți membrii bisericii, dacă sunt fii și fiice ale lui Dumnezeu, va trebui să treacă printr-un proces de disciplinare înainte de a putea fi lumini în lume. Dumnezeu nu-i va face pe bărbați și pe femei canale de lumini în timp ce ei sunt încă în întuneric și se mulțumesc să rămână astfel, fără a face nici un efort de a se lega de Sursa de lumină. Cei care își simt propria lor nevoie și se trezesc, nutrind cele mai profunde gânduri și serioase dorințe și stăruind în rugăciune, vor primi ajutorul divin. Fiecare are multe lucruri de dezvățat cu privire la sine însuși, cât și multe de învățat. Vechile practici și obiceiuri trebuie azvârlite și aceste greșeli pot fi corectate numai prin lupte serioase, iar biruința poate fi câștigată numai prin primirea deplină a adevărului, prin punerea în practică a tuturor principiilor sale, prin harul lui Dumnezeu.435
Sfat pentru unul care răspândește greșeli
Cei care pornesc să proclame o solie pe propria lor răspundere și care, în timp ce pretind că sunt învățați și călăuziți de Dumnezeu, nu fac altceva decât să dărâme ceea ce Dumnezeu a construit timp de mulți ani, nu fac voia lui Dumnezeu. Să se știe că acești oameni sunt de partea marelui înșelător. Să nu îi credeți.
Ca cei care au fost făcuți ispravnici peste bunuri și daruri, voi ați folosit greșit bunurile Domnului în răspândirea erorii. Lumea întreagă este plină de ura celor care proclamă cerințele Legii lui Dumnezeu, iar biserica, fiind credincioasă lui Iehova, nu trebuie să se angajeze în nici un conflict obișnuit. „Căci noi n-avem de luptat împotriva cărnii și a sângelui, ci împotriva căpeteniilor, domniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutății care sunt în locurile cerești.” (Efeseni 6, 12). Cei care sunt conștienți de ceea ce înseamnă acest război, nu vor întoarce armele împotriva bisericii luptătoare, ci, cu toate puterile lor, se vor lupta împreună cu poporul lui Dumnezeu împotriva confederației răului.436