Cineva trebuie să îndeplinească însărcinarea lui Hristos; cineva trebuie să aducă la îndeplinire lucrarea pe care El a început să o facă pe pământ; bisericii i-a fost dat acest privilegiu. Ea a fost organizată în vederea acestui scop.437
Pastorilor trebuie să le placă ordinea, să fie disciplinați, și atunci ci vor putea disciplina cu succes biserica lui Dumnezeu și să-i învețe pe credincioși să lucreze în armonie, ca o companie bine instruită de soldați. Dacă disciplina și ordinea sunt necesare pentru a avea succes pe câmpul de luptă, acestea sunt cu mult mai mult necesare în lupta în care suntem noi angajați, iar obiectivul nostru este de o valoare mult mai mare și de un caracter mult mai înalt decât al forțelor potrivnice cu care avem de-a face pe câmpul de luptă. în conflictul în care suntem noi angajați, sunt în joc interese veșnice.
Îngerii lucrează în armonie. Ordinea desăvârșită caracterizează toate mișcările lor. Cu cât imităm mai îndeaproape armonia și ordinea oștirii îngerești, cu atât mai cu succes vor fi eforturile acestor agenți cerești în favoarea noastră. Cei care au ungerea de sus, vor încuraja, în toate eforturile lor, ordinea, disciplina și unitatea în acțiune, și atunci îngerii lui Dumnezeu pot coopera cu ei. Însă niciodată acești soli cerești nu-și vor pune aprobarea pe dezordine, neorânduială și dezorganizare. Toate aceste rele sunt urmarea eforturilor lui Satana de a ne slăbi forțele, de a ne distruge curajul și de a împiedica succesul.
Satana știe prea bine că succesul poate fi atins doar prin acțiunea ordonată și armonioasă. El știe bine că tot ce are legătură cu cerul este în ordine perfectă, că supunerea și disciplina desăvârșită constituie semnul distinctiv al oștirii cerești. El își concentrează toate eforturile pentru a-i îndepărta cât poate de mult pe creștini de rânduiala cerului; de aceea, el înșală chiar și pe cei care susțin că fac parte din poporul ales al lui Dumnezeu și îi face să creadă că ordinea și disciplina sunt dușmani ai spiritualității; că unica lor siguranță pentru ei este ca fiecare să-și vadă de drumul lui, și mai ales să rămână separați de corpul creștinilor care sunt uniți și care lucrează pentru disciplină și armonia în acțiune. Toate eforturile făcute pentru ordine sunt considerate periculoase, o îngrădire a libertății cuvenite și de aceea sunt considerate de temut, ca și când ar ține de papalitate. Aceste suflete înșelate consideră o virtute a se lăuda cu libertatea lor de gândire și acțiune independentă. Ei nu se iau după spusele nici unui om. Ei nu se supun nici unui om. Mi-a fost arătat că lucrarea specială a lui Satana este aceea de a-i face pe oameni să simtă că este planul lui Dumnezeu ca ei să lupte pentru ei înșiși, să-și aleagă propria lor cale, independentă de cea a fraților lor.438
Dumnezeu a făcut biserica Sa de pe pământ un canal de lumină și prin aceasta El își face cunoscute planurile Sale și voia Sa. EI nu dă nici unuia din slujitorii Săi o experiență independentă sau în vreun fel contrară experienței bisericii însăși. De asemenea, EI nu dă nici unui om cunoașterea voii Sale pentru întreaga biserică, în timp ce biserica -- trupul lui Hristos -- este lăsată în întuneric. în providența Lui, El îi așază pe slujitorii Săi în strânsă legătură cu biserica Sa, pentru ca aceștia să aibă mai puțină încredere în ei înșiși și mai multă încredere în alții pe care îi călăuzește în vederea înaintării lucrării Sale.439
Biserici organizate de profeți
Organizarea bisericii din Ierusalim avea să slujească drept model pentru organizarea bisericilor din toate celelalte locuri unde mesagerii adevărului aveau să convertească suflete pentru Evanghelie. Cei cărora le-a fost dată răspunderea de supraveghetori ai bisericii nu trebuia să stăpânească peste moștenirea Domnului, ci, ca ispravnici înțelepți, „să hrănească turma Domnului, ... să fie exemple pentru turmă”; ... iar diaconii aveau să fie „oameni vorbiți de bine, plini de Duhul Sfânt și de înțelepciune”. Acești oameni trebuia să ia poziție unită de partea dreptății și să o mențină cu hotărâre și neclintire. Astfel ei aveau să aibă o influență în vedere unității întregii turme.440
Ca un factor important în creșterea spirituală a noilor convertiți, apostolii trebuia să-i ocrotească pe aceștia cu rânduiala Evangheliei. Au fost rânduiți slujbași în fiecare biserică și au fost instituite ordinea și rânduiala corespunzătoare pentru conducerea tuturor treburilor care țineau de bunăstarea spirituală a credincioșilor.
Acest lucru era în armonie cu planul Evangheliei de a uni într-un singur trup pe toți credincioșii în Hristos, iar Pavel a fost foarte atent să urmeze întocmai acest plan în lucrarea lui. Aceia care, în orice loc, au fost călăuziți prin această lucrare să-L accepte pe Domnul Hristos ca Mântuitor au fost, la momentul potrivit, organizați într-o biserică. Chiar și atunci când credincioșii erau puțini la număr, acest lucru s-a făcut. În acest fel, creștinii erau învățați sa se ajute unul pe altul, fără să uite de făgăduința: „Căci oriunde sunt doi sau trei adunați în Numele Meu, voi fi și Eu în mijlocul lor”.441
Cum să facem față disensiunilor din biserică
La Ierusalim, delegații din Antiohia s-au întâlnit cu frații din diferite biserici, care se adunaseră pentru o adunare generală; și acestora le-au raportat succesul pe care îl obținuseră în lucrarea lor cu Neamurile. Apoi, au prezentat în linii generale confuzia care a urmat datorită faptului că unii farisei convertiți s-au dus în Antiohia și au spus că, pentru a fi mântuiți, cei ce făceau parte dintre Neamuri, trebuia să se taie împrejur și să țină legea lui Moise. Această chestiune a fost aprins discutată în cadrul adunării.
Duhul lui Dumnezeu nu a găsit de cuviință să impună legea ceremonială noilor convertiți dintre Neamuri, iar apostolii gândeau în această privință așa cum îi îndemna Duhul lui Dumnezeu. Iacov conducea acea adunare și hotărârea lui finală a fost: „Iată de ce, vă spun, să nu îi tulburați pe aceia dintre Neamuri care s-au întors la Dumnezeu”. Prin aceasta, s-a pus capăt discuției.
În acest caz, Iacov se pare că a fost ales ca unul care să anunțe decizia la care s-a ajuns în adunare. Convertiții dintre Neamuri trebuia totuși să renunțe la obiceiurile care nu corespundeau cu principiile creștinismului. Apostolii și prezbiterii au hotărât, de aceea, să-i învețe pe cei dintre Neamuri, printr-o epistolă, să nu mănânce din carnea jertfită idolilor, să se ferească de curvie, de dobitoace sugrumate și de sânge. Ei aveau să fie îndemnați să țină poruncile și să trăiască o viață sfântă. Trebuia, de asemenea, să fie asigurați că cei care susținuseră că tăierea împrejur era necesară, nu erau autorizați de apostoli la aceasta.442
Consiliul care hotărâse în acest caz era alcătuit din apostoli și învățători care avuseseră un rol proeminent în ridicarea bisericilor creștine, alcătuite din iudei și dintre Neamuri, cu delegați aleși din diverse locuri. Au fost prezenți frați din Ierusalim și deputați din Antiohia, fiind reprezentate bisericile cele mai cu influență. Consiliul a acționat în concordanță cu ceea ce a îndemnat o judecată luminată și cu demnitatea unei biserici întemeiate prin voință divină. Ca urmare a hotărârilor lor, ei toți au văzut că Dumnezeu însuși a răspuns la problema în discuție, revărsând asupra Neamurilor Duhul Sfânt; și toți și-au dat seama că partea lor era de a urma călăuzirea Duhului.
Nu întregul trup al creștinilor a fost chemat să voteze în acea problemă. „Apostolii și prezbiterii”, oameni cu influență și judecată sănătoasă au alcătuit și elaborat hotărârea care a fost apoi general acceptată de către bisericile creștine. Dar nu toți, desigur, au fost mulțumiți de acea hotărâre; a existat o partidă de frați ambițioși și plini de încredere în sine care nu au fost de acord cu aceasta. Acești bărbați au îndrăznit să se angajeze în lucrare pe propria lor răspundere. Și-au permis să murmure, să caute greșeli, să propună planuri noi și să caute să dărâme lucrarea bărbaților pe care Dumnezeu i-a rânduit să învețe solia Evangheliei. Încă de la început, biserica a avut de întâmpinat asemenea obstacole și va avea, până la încheierea timpului.443
Pericolul socotirii judecății personale ca fiind supremă
Cei care sunt tentați să socotească judecata lor personală ca fiind supremă se află într-un grav pericol. Este efortul foarte mult studiat al lui Satana de a-i despărți pe acești oameni de cei care constituie canale de lumină, prin care Dumnezeu lucrează pentru zidirea și ducerea mai departe a lucrării Sale de pe pământ. A-i neglija sau a-i disprețui pe cei pe care Dumnezeu i-a rânduit a duce răspunderea conducerii în legătură cu înaintarea adevărului înseamnă a respinge mijloacele pe care El le-a rânduit pentru a ajuta, încuraja și întări pe poporul Său. Pentru orice lucrător pentru cauza Domnului, a trece pe lângă aceste lucruri și a socoti că lumina lui nu mai trebuie să treacă prin nici un alt canal decât direct de la Dumnezeu, aceasta înseamnă a se așeza într-o poziție în care poate fi înșelat de vrăjmașul și nimicit.
Domnul, în înțelepciunea Lui, a avut grijă ca, prin intermediul relației strânse care trebuie menținută între toți credincioșii, creștin să fie unit cu creștin și biserică cu biserică. În acest fel, unealta omenească poate fi făcută în stare să coopereze cu divinitatea. Fiecare unealtă va fi supusă Duhului Sfânt și toți credincioșii vor fi uniți într-un efort organizat și bine direcționat de a da lumii vestea cea bună a harului Iui Dumnezeu.444
Așa cum diferitele membre ale organismului omenesc sunt unite pentru a forma întregul corp omenesc, și fiecare își îndeplinește slujba sa în supunere față de inteligența care stăpânește întregul, la fel și membrii bisericii lui Hristos ar trebui să fie uniți într-un corp simetric, supus inteligenței sfințite a întregului.445
Alegerea și rânduirea slujbașilor bisericii locale
Apostolul Pavel îi scrie lui Tit: „Să pui în rânduială ce mai rămâne de rânduit și să așezi prezbiteri în fiecare cetate, după cum ți-am poruncit; dacă este cineva fără prihană, bărbat al unei singure neveste, având copii credincioși, care să nu fie învinuiți de destrăbălare sau neascultare. Căci episcopul, ca ispravnic al lui Dumnezeu, trebuie să fie fără prihană.” (Tit 1, 5-7). „Să nu-ți pui mâinile peste nimeni cu grabă.” (1 Timotei 5, 22). În unele din bisericile noastre, lucrarea de a rândui prezbiteri a fost pripită; regula biblică nu a fost luată în seamă și, ca urmare, mult necaz a fost adus asupra bisericii. Nu ar trebui să existe atâta grabă în alegerea conducătorilor, a oamenilor care nu sunt potriviți pentru lucrarea plină de responsabilitate -- bărbați care au nevoie să fie convertiți, nobili, rafinați, pentru a putea sluji cauzei lui Dumnezeu cu toată puterea lor.446
Proprietatea bisericii
Când se trezește interesul într-un anumit loc sau oraș, trebuie folosit acel moment. Locul trebuie bine lucrat până când o umilă casă de închinare va sta ca un semn, un memorial al Sabatului Domnului, o lumină în mijlocul întunericului moral. Astfel de monumente trebuie să se ridice în multe locuri, ca mărturie pentru adevăr.447
Lucrurile care privesc biserica nu trebuie lăsate în neorânduială. Trebuie făcuți pași pentru asigurarea proprietății pentru cauza lui Dumnezeu, astfel ca progresul lucrării să nu fie întârziat și pentru ca mijloacele pe care oamenii doresc să le dedice pentru cauza lui Dumnezeu să nu lunece în rândurile vrăjmașului.
Am văzut că poporul lui Dumnezeu trebuie să acționeze cu înțelepciune și să nu lase nimic nefăcut din partea lui în ceea ce privește asigurarea proprietății bisericii. După ce s-a făcut tot ce se poate face, ei trebuie să se încreadă în Domnul că El va supraveghea aceste lucruri pentru ei, și că Satana nu va trage foloase de pe urma poporului rămășiței lui Dumnezeu. Acum este timpul de lucru al lui Satana. Avem în față un viitor furtunos; iar biserica ar trebui să se trezească pentru a face un pas înainte spre a putea face față planurilor acestuia. Este timpul să se facă ceva. Dumnezeu nu are plăcere ca poporul Său să lase treburile încurcate și să îngăduie vrăjmașului să profite și să ne controleze treburile așa cum îi place lui.448
Întâlnirile regionale
Depuneți mai multe eforturi pentru a participa la adunările poporului lui Dumnezeu.
Frați și surori, ar fi cu mult mai bine să vă lăsați afacerile să sufere decât să neglijați ocazia de a asculta solia pe care Dumnezeu o are pentru voi. Nu vă admiteți nici o scuză care să vă rețină de la orice foloase spirituale cu putință. Aveți nevoie de fiecare rază de lumină. Trebuie să vă pregătiți cu frică și smerenie, ca să dați socoteală de nădejdea care este în voi. Nu vă puteți permite să pierdeți asemenea privilegii.
Nici unul dintre noi nu ar trebui să se ducă la adunarea în corturi [întâlnire regională], depinzând de pastori sau de lucrătorii biblici, pentru a face din adunare o binecuvântare pentru noi. Dumnezeu nu dorește ca poporul Său să depindă de pastor. El nu dorește ca ei să slăbească, ajungând dependenți de ființele omenești pentru ajutor. Ei nu trebuie să se bizuie, precum copiii neajutorați, pe altcineva ca proptea. Ca ispravnic al harului lui Dumnezeu, fiecare membru al bisericii trebuie să simtă răspunderea personală de a avea viață și rădăcină el însuși.
Succesul adunării depinde de prezența și puterea Duhului Sfânt. Oricine iubește cauza adevărului trebuie să se roage pentru revărsarea Duhului. Pe cât stă în puterea noastră, noi trebuie să îndepărtăm orice obstacol din calea lucrării Sale. Duhul nu poate fi revărsat atâta timp cât există dușmănie și resentimente între membrii bisericii. Invidia, gelozia, prejudecățile și vorbirea de rău sunt de la Satana și, în cele din urmă, acestea pun piedici în calea lucrării Duhului Sfânt.
Nimic din lumea aceasta nu îi este așa de scump lui Dumnezeu ca biserica Sa. Nimic nu este păzit de El cu atâta gelozie. Nimic nu înseamnă o ofensă atât de mare pentru Dumnezeu decât o faptă care face rău influenței acelora care sunt în slujba Sa. El va cere socoteală tuturor acelora ca îl ajută pe Satana în lucrarea sa de criticare și descurajare.449