Pentru sufletul credincios, umil, casa tui Dumnezeu de pe pământ este poarta cerului. Cântarea de laudă, rugăciunea, cuvintele rostite de reprezentanții lui Hristos constituie mijloacele rânduite de Dumnezeu pentru a pregăti un popor pentru biserica de sus, pentru o închinare mai înaltă, unde nu poate intra nimic ce este întinat.
Casa este sanctuarul pentru familie, iar cămăruța sau crângul, locul cel mai retras pentru închinarea personală; însă biserica este sanctuarul pentru adunare. Trebuie să există reguli cu privire la timpul, locul și modul de închinare. Nimic din ceea ce este sacru, nimic din ceea ce este legat de închinarea față de Dumnezeu nu trebuie tratat cu nepăsare sau indiferență. Pentru ca oamenii să-și facă cel mai bine lucrarea, aducând laude lui Dumnezeu, adunările trebuie astfel organizate, încât mintea lor să facă distincție între ceea ce este sacru și ceea ce este obișnuit. Cei care au idei mari, gânduri și aspirații nobile sunt cei care au adunări care le întăresc toate gândurile legate de lucrurile cerești. Fericiți sunt cei care au un sanctuar, mare sau mic, în oraș sau în grotele aspre ale munților, în coliba sărăcăcioasă sau în pustie. Dacă acesta este tot ceea ce au mai bun pentru Domnul, atunci El va sfinți locul cu prezența Sa și acesta va fi sfânt pentru Domnul oștirilor.
Atitudinea la rugăciune în casa lui Dumnezeu
Când intră în locul de închinare, închinătorii trebuie să aibă o purtare aleasă, să fie decenți, să meargă în liniște la locurile lor. Dacă există o sobă în încăpere, nu este potrivit ca să se îmbulzească în jurul ei, într-o atitudine nepăsătoare, indolentă. Vorbirea comună, șoaptele și râsul nu ar trebui permise în casa de închinare, nici înainte, nici după serviciul divin. Evlavia arzătoare, activă, trebuie să-i caracterizeze pe închinători.
Dacă sunt persoane care trebuie să aștepte câteva minute până să înceapă adunarea, să păstreze adevăratul spirit de devoțiune prin meditație în liniște, înălțându-și inimile în rugăciune către Dumnezeu, pentru ca serviciul divin să aibă un efect deosebit asupra inimilor lor și să conducă la convingerea și convertirea sufletelor lor. Ei trebuie să nu uite că solii cerești sunt prezenți în acea casă. Noi toți pierdem mult din dulcea comuniune cu Dumnezeu, prin agitația noastră, pierzând clipele de cugetare și rugăciune. Starea spirituală trebuie revizuită adesea, iar mintea și inima trebuie atrase spre Soarele Neprihănirii.
Dacă atunci când vin la casa de închinare oamenii au respect autentic pentru Domnul și au în minte faptul că se află în prezența Sa, va exista o dulceață grăitoare în tăcere. Șoaptele, râsul și vorbirea pot fi nepăcătoase în locul unde ne desfășurăm activitatea obișnuită, însă ele nu pot fi acceptate în casa unde i se aduce închinare lui Dumnezeu. Mintea trebuie să fie pregătită să asculte Cuvântul lui Dumnezeu, pentru ca acesta să aibă greutate asupra inimii și să o impresioneze în mod potrivit.
Când intră, pastorul trebuie să aibă o înfățișare demnă, solemnă. El trebuie să se plece în rugăciune tăcută de îndată ce pășește la amvon și să ceară cu ardoare prezența lui Dumnezeu. Ce impresie va face acest lucru! Oamenii vor avea o atitudine solemnă, respectuoasă. Pastorul lor vorbește cu Dumnezeu; el însuși se consacră lui Dumnezeu înainte de a îndrăzni să stea înaintea poporului. Solemnitatea îi pătrunde pe toți, iar îngerii lui Dumnezeu sunt aduși foarte aproape. Toți cei prezenți în adunare, care se tem de Dumnezeu, ar trebui, de asemenea, să se plece în rugăciune tăcută împreună cu acesta, pentru ca Dumnezeu să binecuvânteze adunarea cu prezența Sa și să dea putere adevărului proclamat de buze omenești.450
Întâlnirile pentru diferite prezentări și rugăciune nu trebuie să fie lungi, plictisitoare. Dacă este posibil, toți trebuie să respecte ora desemnată; iar dacă sunt unii care întârzie, cu jumătate de oră sau chiar cu 15 minute, nu ar trebui să se aștepte. Dacă sunt doar doi prezenți, ei pot apela la făgăduință. Adunarea trebuie să înceapă la ora desemnată pe cât este posibil, fie că sunt puțini, fie că sunt mai mulți adunați.451
Purtați-vă ca în prezența vizibilă a lui Dumnezeu
Adevăratul respect pentru Dumnezeu provine din simțământul măreției Sale fără margini și conștientizarea prezenței Sale. Fiecare inimă ar trebui să fie profund impresionată de acest simțământ. Ceasul și locul rugăciunii sunt sfinte, pentru că Dumnezeu este acolo; iar dacă se manifestă respect în atitudine și comportament, simțământul care inspiră va fi simțit mai profund. „Sfânt și înfricoșat este Numele Lui.” (Psalmii 111, 9).452
Când adunarea se deschide cu rugăciune, fiecare genunchi ar trebui să se plece în prezența Celui Sfânt și fiecare inimă ar trebui să se înalțe la Dumnezeu în devoțiune tăcută. Rugăciunile închinătorilor credincioși vor fi ascultate, iar propovăduirea Cuvântului se va dovedi eficientă. Atitudinea pasivă a închinătorilor în casa lui Dumnezeu constituie un motiv pentru care lucrarea nu poate produce mai mult bine. Intonarea cântărilor, care se revarsă din multe inimi, într-o rostire clară, distinctă, constituie unul din mijloacele prin care Dumnezeu lucrează la salvarea sufletelor. întregul serviciu divin trebuie condus cu solemnitate și respect, ca în prezența Domnului oștirilor.
Când se rostește Cuvântul, voi ar trebui să fiți conștienți, fraților, ca ascultați vocea lui Dumnezeu prin slujitorul Lui delegat pentru aceasta. Ascultați cu atenție. Nu dormitați nici o clipă, căci prin această toropeală puteți pierde tocmai acele cuvinte de care aveți cea mai mare nevoie -- chiar acele cuvinte cărora, dacă le-ați da atenție, v-ar feri să vă abateți de pe calea cea dreaptă. Satana și îngerii lui sunt ocupați să dea naștere la o stare de confuzie a simțurilor, astfel ca sfaturile, avertizările și mustrările să nu fie auzite; iar dacă sunt auzite, să nu aibă efect asupra inimii și să nu ducă la reformarea vieții. Uneori, un copil mic poate atrage în așa măsură atenția ascultătorilor, încât prețioasele semințe nu cad pe pământul cel bun, ca să aducă roadă. Uneori, tinerii și tinerele au atât de puțin respect pentru casa de închinare a lui Dumnezeu, vorbind mereu în timpul predicii. Dacă aceștia i-ar putea vedea pe îngerii lui Dumnezeu cum privesc la ci și înregistrează faptele lor, s-ar umple de rușine și de oroare față de ei înșiși. Dumnezeu dorește ascultători atenți. Satana își seamănă sămânța atunci când oamenii dorm.
Când se rostește binecuvântarea, toți trebuie să păstreze liniște, ca și cum le-ar fi teamă să nu piardă pacea lui Hristos. La ieșire, toți să treacă fără a se înghionti sau a vorbi cu voce tare, simțind că sunt în prezența lui Dumnezeu, că ochiul Lui este asupra lor și că ci trebuie să acționeze ca și când El ar fi acolo. Să nu se oprească pe culoarul de trecere pentru a vorbi sau bârfi, blocând astfel pe cei care vor să iasă. În incinta bisericii, atitudinea trebuie să fie de respect sacru. Aceasta nu trebuie să devină un loc unde se întâlnesc vechi prieteni, se vorbește, se discută despre lucruri lumești sau se iac afaceri lumești. Astfel de oameni ar trebui să stea afară din biserică. Dumnezeu și îngerii Săi sunt dezonorați prin râsul lor zgomotos și prin târșâitul picioarelor lor, care se aud în anumite locuri.
Copiii să fie respectuoși
Părinți, înălțați standardul creștinismului în mintea copiilor voștri; ajutați-i să aibă experiențe cu Isus; învățați-i să aibă cel mai înalt respect pentru casa lui Dumnezeu și să înțeleagă că atunci când intră în casa Iui Dumnezeu trebuie să aibă inimile înmuiate și supuse de gânduri ca acestea: „Dumnezeu este aici; aceasta este casa Sa. Trebuie să am gânduri curate și cele mai sfinte motive. Nu trebuie să fiu mândru, invidios, gelos, să am prejudecăți, ură sau să cuget lucruri rele în inima mea, pentru că vin în prezența unui Dumnezeu sfânt. Aici este locul unde Dumnezeu Se întâlnește cu poporul Său și îl binecuvântează. Cel Prea înalt și Sfânt, care dăinuiește veșnic, privește la mine, îmi cercetează inima și citește cele mai tainice gânduri și fapte ale vieții mele.”
Mintea delicată și sensibilă a copiilor beneficiază de eforturile depuse de slujitorii lui Dumnezeu, în funcție de felul cum tratează părinții lor această chestiune. Mulți capi de familie fac din serviciul divin un subiect de critică în cămin, aprobând doar unele lucruri și condamnând altele. În acest fel, solia lui Dumnezeu către oameni este criticată și pusă sub semnul întrebării și făcută un subiect ușuratic. Impresiile care sunt făcute asupra celor mici de aceste observații nechibzuite, lipsite de respect, doar cărțile cerului le vor scoate la iveală. Copiii văd și înțeleg aceste lucruri cu mult mai repede decât cred părinții lor. Simțurile lor morale, care sunt direcționare greșit în această perioadă, nu vor mai putea fi niciodată pe deplin schimbate. Părinții se plâng de încăpățânarea inimii copiilor lor și de dificultatea de a le trezi sensibilitatea morală pentru a răspunde cerințelor lui Dumnezeu.453
Trebuie arătat, de asemenea, respect pentru Numele lui Dumnezeu. Niciodată acest Nume nu trebuie rostit cu ușurință sau în mod nechibzuit. Chiar și în rugăciune, repetarea lui frecventă și inutilă trebuie evitată. „Sfânt și înfricoșat este Numele Lui.” (Psalmii 111, 9). Îngerii, când îl rostesc, își acoperă fețele. Atunci, cu cât respect ar trebui noi, care suntem ființe căzute și păcătoase, să-l luăm pe buze!454
Am văzut că Numele cel sfânt al lui Dumnezeu trebuie rostit cu respect și teamă. Cuvintele Dumnezeu Atotputernic sunt rostite laolaltă și sunt folosite de unii într-un mod necugetat, care nu îi este pe plac. Acești oameni nu sunt conștienți de cine este Dumnezeu și ce este adevărul, căci, dacă ar fi, nu ar mai vorbi atât de lipsiți de respect despre Dumnezeul cel mare și înfricoșător care, în curând, în ziua finală, îi va judeca. Îngerul a spus: „Nu folosiți aceste nume împreună; căci Numele Lui este înfricoșat”. Cei care își dau seama de măreția lui Dumnezeu vor lua Numele Lui pe buzele lor numai cu respect sfânt. El locuiește într-o lumină de care nu te poți apropia; nici un om nu poate să-L vadă și să trăiască. Am văzut că aceste lucruri trebuie înțelese și corectate, pentru ca biserica să poată prospera.455
Trebuie să arătăm respect față de Cuvântul lui Dumnezeu. Trebuie să respectăm cartea scrisă, să n-o folosim niciodată ca pe un lucru comun, sau să umblăm cu ea cu nepăsare. Scriptura nu trebuie niciodată citată în mod ușuratic sau parafrazată pentru a stârni amuzament. „Orice cuvânt al Domnului este încercat”; „un argint lămurit în cuptor de pământ și curățit de șapte ori.” (Proverbele 30, 5; Psalmii 12, 6).
Mai presus de orice, copiii să fie învățați că adevăratul respect se arată prin ascultare. Dumnezeu nu a poruncit nimic din ceea ce nu este neimportant și nu există nici o altă cale de a arăta respect care să-i fie pe plac decât ascultarea față de ceea ce a spus El.
Respect trebuie arătat și față de reprezentanții Lui, față de pastori, profesori și părinți, care sunt chemați să vorbească și să acționeze în dreptul Lui. El este onorat prin respectul care li se arată acestora.456
Bătrânii și tinerii ar trebui să chibzuiască bine aceste cuvinte ale Scripturii, care arată cum trebuie privit locul unde este prezența deosebită a lui Dumnezeu. „Scoate-ți încălțămintea din picioare”, i-a poruncit El lui Moise la rugul aprins, „căci pământul pe care calci este un pământ sfânt”. (Exod 3, 5). Iacov, după visul cu îngerii, a exclamat: „Domnul este în acest loc; și eu nu am știut.... Aici este casa lui Dumnezeu, aici este poarta cerului”. (Geneza 28, 16.17).457
Atât prin exemplu, cât și prin cuvânt, voi trebuie să arătați că aveți respect față de credința voastră, că vorbiți cu respect despre lucrurile sfinte. Niciodată, când citați Scriptura, nu lăsați să vă iasă de pe buze cuvinte ușuratice. Când luați Biblia în mână, fiți conștienți că vă aflați pe un teren sfânt. Îngerii sunt în jurul vostru, iar dacă ochii voștri ar putea fi deschiși, i-ați putea vedea. Să vă purtați astfel încât cei din jurul vostru să vadă că sunteți înconjurați de o atmosferă sfântă. O vorbă deșartă sau râsul ușuratic poate îndrepta un suflet în direcția greșită. Teribile sunt consecințele atunci când comuniunea cu Dumnezeu nu este continuă.458
Îmbrăcămintea voastră să-L reprezinte pe Dumnezeu
Totul trebuia să fie curat, ordonat și în rânduială, însă nu trebuia să fie îngăduită etalarea exterioară, care ar fi fost cu totul nepotrivită pentru sanctuar. Nu trebuia să existe împodobire, căci aceasta ar fi încurajat lipsa de respect. Atenția oamenilor este adesea îndreptată spre cutare sau cutare articol fin de îmbrăcăminte, și astfel sunt introduse gânduri care nu ar trebui să aibă loc în inimile închinătorilor. Dumnezeu trebuie să fie subiectul gândului, obiectul închinării; și tot ce distrage mintea de la slujba solemnă, sfântă, constituie o ofensă adusă Lui.
Tot ce este legat de îmbrăcăminte trebuie respectat cu strictețe, urmând îndeaproape regula biblică. Moda este zeița care stăpânește lumea de afară și adesea se strecoară și în biserică. Biserica trebuie să facă din Cuvântul lui Dumnezeu standardul său, iar părinții ar trebui să gândească cu înțelepciune la acest subiect. Când își văd copiii înclinați să urmeze moda lumii, ei trebuie, ca și Avraam, să poruncească cu hotărâre casei lor. În loc de a-i uni cu lumea, să-i lege de Dumnezeu. Nimeni să nu dezonoreze sanctuarul lui Dumnezeu prin veșminte bătătoare la ochi. îngerii lui Dumnezeu se află acolo. Cel Sfânt al lui Israel a vorbit prin apostolul Său: „Podoaba voastră să nu fie podoaba de afară, care stă în împletitura părului, în purtarea de scule de aur sau în îmbrăcarea hainelor, ci să fie omul ascuns al inimii, în curăția nepieritoare a unui duh blând și liniștit, care este de mare preț înaintea lui Dumnezeu.” (1 Petru 3, 3.4).459