Păzirea Sabatului atrage după sine mari binecuvântări și Dumnezeu dorește ca Sabatul să fie pentru noi o zi de bucurie. A fost bucurie la instituirea Sabatului. Dumnezeu a privit cu plăcere la lucrarea mâinilor Lui. El a spus despre toate lucrurile pe care le-a făcut că erau „foarte bune”. (Geneza 1, 31). Cerurile și pământul erau cuprinse de bucurie. „Stelele dimineții izbucneau în cântări de bucurie și toți fiii lui Dumnezeu scoteau strigăte de veselie.” (Iov 38, 7). Deși păcatul a intrat în lume pentru a strica lucrarea desăvârșită a Lui, Dumnezeu ne dă încă Sabatul ca o mărturie că Cel Atotputernic, infinit în bunătate și îndurare, a creat toate lucrurile. Tatăl nostru ceresc dorește ca, prin păzirea Sabatului, să se păstreze între oameni cunoașterea despre Sine. El dorește ca Sabatul să ne îndrepte mintea spre El, ca fiind adevăratul și viul Dumnezeu și pentru ca, prin cunoașterea Lui, să putem avea viață și pace.
Când Domnul a eliberat pe poporul Său, Israel, din Egipt și i-a încredințat Legea Sa, El i-a învățat că, prin păzirea Sabatului, trebuia să se deosebească de oamenii idolatri. Aceasta era ceea ce făcea distincție între cei ce recunoșteau suveranitatea lui Dumnezeu și cei care refuzau să-L accepte ca Rege și Creator al lor. „Acesta va fi între Mine și copiii lui Israel un semn veșnic” a spus Domnul. „Copiii lui Israel să păzească Sabatul, prăznuindu-l, ci și urmașii lor, ca un legământ necurmat.” (Exod 31, 16.17).
După cum Sabatul a fost un semn care îi distingea pe israeliți atunci când au ieșit din Egipt spre a intra în Canaan-ul pământesc, la fel acesta este un semn care deosebește acum pe poporul lui Dumnezeu, când acesta iese din lume spre a intra în odihna cerească. Sabatul este un semn al relației care există între Dumnezeu și poporul Său, un semn că ei cinstesc Legea Sa. Acesta face distincție între supușii ei credincioși și călcătorii ei.
Din stâlpul de nor, Domnul Hristos a proclamat cu privire la Sabat: „Să țineți Sabatele Mele; căci acesta va fi între Mine și voi, și urmașii voștri, un semn după care se va cunoaște că Eu sunt Domnul care vă sfințesc”, (Exod 31, 13).
Sabatul dat lumii ca semn al lui Dumnezeu, ca fiind Creator, constituie de asemenea un semn că El este Cel care sfințește. Puterea care a creat toate lucrurile este puterea care și recreează omul după asemănarea Lui. Pentru cei care sfințesc ziua Sabatului, aceasta este semnul sfințirii. Adevărata sfințire înseamnă armonie cu Dumnezeu, a fi una cu El în caracter. Aceasta este primită prin ascultarea de acele principii care constituie transcrierea caracterului Său sfânt. Iar Sabatul este semnul ascultării. Cel care ascultă din toată inima porunca a patra va asculta de toată Legea. El este sfințit prin ascultare.
Atât nouă, cât și lui Israel, Sabatul ne-a fost dat „ca un legământ veșnic”. Pentru cei care respectă ziua lui cea sfântă, Sabatul este un semn că Dumnezeu îi recunoaște ca popor ales al Lui. Este o garanție că El își va îndeplini față de ei legământul Său. Fiecare suflet care acceptă semnul guvernării lui Dumnezeu se așază sub acest legământ divin, veșnic. El își pune speranțele în lanțul de aur al ascultării, fiecare verigă a acestuia constituind o făgăduință.471
Adu-ți aminte de ziua Sabatului
Chiar la începutul poruncii a patra, Domnul a spus: „Adu-ți aminte”. El a știut că în mulțimea de griji și îngrijorări omul avea să fie ispitit să găsească scuze pentru împlinirea în întregime a Legii sau să piardă din vedere importanța ei sacră. De aceea, El a spus: „Adu-ți aminte de ziua de odihnă ca s-o sfințești”. (Exod 20, 8).
Pe tot parcursul săptămânii, trebuie să ne gândim la Sabat și să ne pregătim să-l ținem conform poruncii. Noi nu trebuie să ținem Sabatul doar ca o problemă ce ține de Lege, ci să fim conștienți de implicațiile lui spirituale asupra tuturor domeniilor vieții. Toți cei care socotesc Sabatul ca un semn între ei și Dumnezeu, arătând că El este Dumnezeul care îi sfințește, vor reprezenta principiile Lui de guvernare. Ei vor trăi în viața de zi cu zi legile împărăției Sale. Zilnic, rugăciunea lor va fi ca sfințirea Sabatului să poată fi asupra lor. Zi de zi, ei vor fi în compania lui Isus și vor tinde spre desăvârșirea caracterului Lui. Zi de zi, lumina lor va străluci către alții prin fapte bune.
În tot ceea ce are în vedere succesul lucrării lui Dumnezeu, cele dintâi biruințe trebuie câștigate în viața de cămin. Aici trebuie să înceapă pregătirea pentru Sabat. În timpul săptămânii, părinții să fie conștienți că familia lor trebuie să fie o școală în care copiii lor să fie pregătiți pentru curțile de sus. Cuvintele lor trebuie să fie cuvinte drepte. Nici un cuvânt pe care copiii lor n-ar trebui să-l audă să nu le scape de pe buze. Spiritul să nu ajungă să se irite. Părinți, trăiți în timpul săptămânii ca înaintea unui Dumnezeu sfânt, care v-a încredințat copii pe care să-i creșteți pentru El. Creșteți pentru El micuța biserică din casa voastră, pentru ca, în Sabat, toți să poată fi pregătiți să se închine în Sanctuarul Domnului. În fiecare dimineață și în fiecare seară, prezentați-vă copiii înaintea lui Dumnezeu ca pe o moștenire a Lui, cumpărată cu propriul Său sânge. Învățați-i că este cea mai mare datorie și privilegiu al lor ca să-L iubească pe Dumnezeu și să-I slujească.
Când ne amintim în acest fel de Sabat, cele vremelnice nu le vor copleși pe cele spirituale. Nici o datorie care ține de cele șase zile de lucru nu va fi lăsată pentru Sabat. în timpul săptămânii, puterile noastre nu vor fi atât de epuizate în lucrul vremelnic, astfel ca în ziua în care Domnul S-a odihnit și S-a refăcut să fim prea istoviți ca să-L putem sluji.
În timp ce pregătirea pentru Sabat se face pe tot parcursul săptămânii, vinerea trebuie să fie ziua specială de pregătire. Domnul a spus prin Moise copiilor lui Israel: „Mâine este ziua de odihnă, Sabatul închinat Domnului. Coaceți ce aveți de copt, fierbeți ce aveți de fiert și păstrați până a doua zi dimineață tot ce va rămânea”. „Și poporul se risipea și o strângea [mana], o măcina la râșniță sau o pisa într-o piuă; o fierbea în oală și făcea turte din ea.” (Exod 16, 23); Numeri 11, 8). Trebuia să se facă ceva pentru pregătirea pâinii trimise din cer pentru copiii lui Israel. Domnul le-a spus că această lucrare trebuie făcută vinerea, în ziua de pregătire.
Vinerea trebuie terminat tot ce este de făcut pentru Sabat. Vedeți dacă toate hainele sunt pregătite și dacă s-a gătit tot ce era de gătit. Pantofii să fie făcuți cu cremă și baia făcută. Este posibil să se facă aceste lucruri. Dacă vă faceți o regulă din aceasta, puteți face acest lucru. Sabatul nu trebuie folosit pentru repararea hainelor, gătirea hranei, pentru plăceri sau pentru orice altă ocupație lumească. Înainte de apusul soarelui toate lucrurile vremelnice trebuie lăsate deoparte și toate scrierile lumești trebuie luate de la vedere. Părinți, explicați copiilor voștri ce faceți voi și puneți-i să vă ajute în pregătirea pentru ținerea Sabatului potrivit cu porunca.
Trebuie să ținem cu gelozie la momentele de început și de sfârșit ale Sabatului. Nu uitați că fiecare moment este un timp sfânt, sacru. Oriunde este cu putință, angajaților trebuie să le fie lăsate libere orele de vineri de la prânz până la începutul Sabatului. Lăsați-le timp de pregătire, pentru ca ei să poată întâmpina ziua Domnului liniștiți. Nu veți suferi nici o pierdere în cele lumești.
Mai există și o altă lucrare căreia trebuie să i se acorde atenție în ziua de pregătire. În această zi, toate divergențele dintre frați, fie că este vorba de familie sau biserică, trebuie rezolvate. Orice amărăciune, mânie și răutate trebuie izgonite din suflet. Într-un spirit umil, „mărturisiți-vă greșelile unii altora și rugați-vă unii pentru alții, ca să puteți fi vindecați”. (Iacov 5, 16).472
Nimic din ceea ce în ochii cerului ar putea fi considerat ca încălcare a Sabatului cel sfânt nu trebuie lăsat nespus sau nefăcut, pentru a fi spus sau făcut în Sabat. Dumnezeu cere nu doar ca noi să ne abținem de la lucrul fizic în Sabat, ci și ca mintea să se concentreze asupra subiectelor sacre. Porunca a patra este călcată de fapt prin discuții despre cele lumești sau prin discuții ușuratice, triviale. A vorbi despre orice și tot ce ne trece prin minte înseamnă a fi legați de cele vremelnice. Orice deviere de la ceea ce este bine ne aduce în robie și condamnare.473
Închinarea la apusul soarelui
Sabatul are un caracter mult mai sacru decât îi este acordat de către mulți păzitori declarați ai lui. Domnul a fost mult dezonorat de cei care nu au ținut Sabatul potrivit poruncii, nici în ce privește litera, nici în ce privește spiritul. El cheamă la reformă în păzirea Sabatului.
Înainte de apusul soarelui, membrii familiei să se adune pentru a citi Cuvântul lui Dumnezeu, a cânta și a se ruga. Este nevoie de reformă în acest punct, în care mulți au fost neglijenți. Trebuie să-I facem mărturisiri lui Dumnezeu și unii altora. Trebuie să facem aranjamente, ca fiecare membru al familiei să fie pregătit pentru a cinsti ziua pe care Dumnezeu a onorat-o și a sfințit-o.
Copiii să ia și ei parte la închinarea din familie. Toți să-și aducă Bibliile și fiecare să citească un verset sau două. Apoi, să se cânte o cântare cunoscută, urmată de rugăciune. Pentru aceasta, Domnul Hristos ne-a dat un model. Rugăciunea Domnului nu a fost dată ca să fie repetată în acea formă, ci să constituie o ilustrare de cum trebuie să fie rugăciunile noastre -- simple, serioase și cuprinzătoare. într-o cerere simplă, spuneți Domnului nevoile voastre și exprimați-vă mulțumirea pentru îndurările Lui. În acest fel, voi îl invitați pe Isus ca pe un oaspete binevenit în căminul și inima voastră. în familie, rugăciunile lungi cu privire la subiecte îndepărtate nu își au locul. Acestea fac ca momentul de rugăciune să fie obositor când ar trebui să fie privit ca un privilegiu și o binecuvântare. Faceți ca aceste clipe sa fie pline de interes și binecuvântare.
Când soarele apune [la încheierea Sabatului], glasul rugăciunii și imnul de laudă să marcheze încheierea orelor sfinte și invitați prezența Iui Dumnezeu de-a lungul săptămânii pline de griji și de trudă.
A sfinți Sabatul pentru Domnul înseamnă mântuire veșnică. Dumnezeu spune: „Căci voi cinsti pe cine Mă cinstește”. (1 Samuel 2, 30).474
Orele cele mai sacre ale familiei
Școala de Sabat și ora de serviciu divin ocupă doar o parte a Sabatului. Partea care rămâne pentru familie poate fi făcută cea mai sfântă și cea mai prețioasă dintre toate orele Sabatului. Părinții trebuie să petreacă o mare parte din acest timp cu copiii lor. În multe familii, copiii mici sunt lăsați să facă ce vor ei. Lăsați singuri, copiii devin curând neliniștiți și încep să se joace sau fac cine știe ce pozne. În acest fel, Sabatul nu are pentru ei o semnificație sacră.
Atunci când este vreme bună, părinții să se plimbe cu copiii lor pe câmpii și în crânguri. Vorbiți-le în mijlocul frumuseților naturii despre motivele instituirii Sabatului. Descrieți-le marea lucrare a creațiunii lui Dumnezeu. Spuneți-le că atunci când a ieșit din mâna Sa, pământul era frumos și sfânt. Fiecare floare, fiecare arbust, fiecare copac îndeplinea scopul Creatorului. Fiecare lucru asupra căruia se oprea privirea era plăcut și umplea mintea cu gândul iubirii lui Dumnezeu. Fiecare sunet care se auzea era muzică în armonie cu glasul lui Dumnezeu. Explicați-le că păcatul a fost cel ce a stricat lucrarea desăvârșită a lui Dumnezeu; că spinii și ciulinii, necazul, durerea și moartea, toate sunt urmarea neascultării de Dumnezeu. Faceți-i să vadă cum pământul, deși este afectat de blestemul păcatului, încă descoperă bunătatea lui Dumnezeu. Câmpiile cele verzi, copacii falnici, strălucirea soarelui, norii, rouă, liniștea solemnă a nopții, slava cerurilor înstelate și luna în frumusețea sa, toate aduc mărturie despre Creator. Nici o picătură de ploaie nu cade, nici o rază de lumină nu se revarsă pentru lumea noastră nerecunoscătoare care să nu dea mărturie despre îndurarea și iubirea lui Dumnezeu.
Vorbiți-le despre calea mântuirii; că „Dumnezeu a iubit lumea atât de mult, că a dat pe singurul Său fiu pentru ca oricine crede în El să nu piară ci să aibă viață veșnică”. (Ioan 3, 16). Repetați-le povestea dulce a Betleem-ului. Prezentați-L copiilor pe Isus, ca pe un copil ascultător de părinții Lui, ca pe un tânăr credincios și harnic, care ajuta la întreținerea familiei. Astfel îi puteți învăța că Mântuitorul cunoaște încercările, grijile și ispitele, speranțele și bucuriile copiilor și că El simte împreună cu ei și îi poate ajuta. Din când în când, citiți-le povestirile interesante ale Bibliei. Întrebați-i ce au învățat la Școala de Sabat și studiați împreună cu ei lecțiunea care urmează.475
În Sabat, trebuie să existe o consacrare deosebită a familiei față de Dumnezeu. Porunca îi cuprinde pe toți care se află înăuntrul porților noastre; toți cei ce locuiesc în casă trebuie să lase deoparte treburile lor lumești și să folosească orele sfinte în devoțiune. Toți să se unească pentru a-L onora pe Dumnezeu prin slujire voioasă în ziua Lui cea sfântă.476
„Veniți să ne închinăm Domnului”
Domnul Hristos a spus: „Căci oriunde sunt doi sau trei adunați în Numele Meu, sunt și Eu în mijlocul lor” (Matei 18, 20). Oriunde sunt doi sau trei credincioși, să se adune în Sabat laolaltă și să facă apel la făgăduința Domnului.
Grupele mici, care se adună să se închine lui Dumnezeu în ziua Lui cea sfântă, au dreptul să facă apel la binecuvântările bogate ale lui Iehova. Ei trebuie să creadă că Domnul Isus este un oaspete onorat în adunările lor. Fiecare închinător adevărat, care păzește ziua cea sfântă a Sabatului, trebuie să facă apel la făgăduință: „Ca să știți că Eu sunt Domnul care vă sfințesc”. (Exod 31, 13).477
Sabatul a fost făcut pentru ora, ca să fie o binecuvântare pentru el, distrăgându-i atenția de la lucrul vremelnic la contemplarea bunătății și a slavei lui Dumnezeu. Este necesar ca poporul lui Dumnezeu să se adune pentru a vorbi cu El, pentru a schimba gânduri și idei cu privire la adevărurile conținute în Cuvântul Său și pentru a consacra o parte din timp rugăciunii. însă aceste momente, chiar în Sabat, nu trebuie să fie obositoare sau plictisitoare datorită lungimii lor sau a lipsei de interes.478
Când biserica este fără pastor, cineva ar trebui să fie rânduit pentru a conduce întâlnirea. Însă nu este necesar ca acesta să țină o predică sau să ocupe o mare parte a serviciului divin. Un scurt pasaj din Biblie, interesant, este adesea de mai mare folos decât o predică. Și acesta poate fi urmat de momente de rugăciune și mărturie.
Fiecare trebuie să simtă că își are partea sa în a face adunările din Sabat interesante. Nu trebuie să vă adunați laolaltă doar de formă, ci ca să schimbați între voi gânduri, să relatați din experiențele voastre de zi cu zi, să vă exprimați recunoștința, să rostiți dorința voastră sinceră după iluminare divină și să-L puteți cunoaște pe Dumnezeu și pe Isus Hristos, pe care L-a trimis El. Comuniunea laolaltă și cu Hristos va întări sufletul spre a face față încercărilor și luptelor vieții. Nu vă gândiți niciodată că puteți fi creștini și totodată să fiți niște persoane închistate în ele însele. Fiecare este o parte din marea țesătură a omenirii și experiența fiecăruia va fi în mare parte determinată de experiența celor cu care se întâlnește.479
Școala de Sabat
Obiectivul Școlii de Sabat trebuie să fie câștigarea de suflete. Lucrarea care se face poate fi fără cusur, poate să existe la dispoziție tot ce se dorește; însă, dacă copiii și tinerii nu sunt aduși la Hristos, școala este un eșec; căci dacă sufletele nu sunt atrase la Hristos, ele ajung din ce în ce mai puțin impresionabile sub influența unei religii de formă. Instructorul trebuie să coopereze în această lucrare, atunci când bate la ușa inimii acelora care au nevoie de ajutor. Dacă elevii răspund apelurilor Duhului și deschid ușa inimii, pentru ca Isus să poată intra, El le va deschide înțelegerea, pentru ca ei să poată înțelege lucrurile lui Dumnezeu. Lucrarea instructorului este o lucrare simplă, însă, dacă este făcută în Spiritul lui Isus, îi va fi adăugată adâncime și eficiență prin lucrarea Duhului lui Dumnezeu.
Părinți, puneți deoparte un timp în fiecare zi pentru studiul lecției Școlii de Sabat împreună cu copiii voștri. Renunțați la vizite, dacă este nevoie, decât să sacrificați ceasul consacrat lecției prețioase a istoriei sfinte. Părinții, ca și copiii, vor beneficia de pe urma acestui studiu. Fie ca cele mai importante pasaje ale Scripturii, care au legătură cu lecția, să fie memorate, nu ca o datorie, ci ca un privilegiu. Deși la început memoria s-ar putea să fie deficitară, ea se va întări prin exercițiu, așa că după un timp vă veți delecta adunând prețioasele cuvinte ale adevărului. Și acest obicei se va dovedi a fi de cel mai mare folos pentru creșterea spirituală....
Păstrați o anumită rânduială în studiul Scripturilor în familie. Lăsați la o parte tot ce ține de cele vremelnice; renunțați la cusut sau cine știe ce pregătiri pentru masă, dar asigurați-vă că sufletul este hrănit cu pâinea vieții. Este imposibil de estimat rezultatele unei ore sau chiar a unei jumătăți de oră dedicate zilnic studiului laolaltă, cu plăcere, a Cuvântului lui Dumnezeu. Lăsați Biblia să fie propriul ei interpret, aducând laolaltă tot ce se spune cu privire la un subiect dat în diferite momente și împrejurări. Nu vă întrerupeți momentele de studiu pentru oaspeți. Dacă ei vin în timpul orei de studiu, invitați-i să ia și ei parte. Faceți ca aceștia să vadă că voi considerați că este mai important pentru voi să-L cunoașteți pe Dumnezeu decât să aveți parte de câștigurile și plăcerile lumii.
Îmi pare rău că trebuie să vă spun că în unele Școli [de Sabat] există obiceiul de a citi lecția din lecțiune. Nu trebuie să se facă astfel. Nu s-ar întâmpla așa dacă timpul care este irosit sau folosit în mod păcătos ar fi devotat studiului Scripturii. Nu există motive pentru care lecțiile Școlii de Sabat să fie învățate atât de instructori, cât și de elevi, cu mai puțin interes decât lecțiile de la școală. Acestea trebuie învățate bine, deoarece se ocupă cu subiecte infinit mai importante. Neglijența în această privință îl întristează pe Dumnezeu.
Cei care sunt învățători în Școala de Sabat trebuie să aibă inimile încălzite și înviorate de Cuvântul lui Dumnezeu, să nu fie doar ascultători, ci și împlinitori ai Cuvântului. Ei trebuie să fie hrăniți de la Hristos așa cum mlădițele se hrănesc din viță. Rouă harului ceresc va cădea asupra lor, căci inimile lor pot fi ca niște plante de preț, ai căror muguri se deschid și cresc pentru a răspândi o mireasmă plăcută, ca niște flori în grădina lui Dumnezeu. Instructorii trebuie să fie cercetători silitori ai Cuvântului lui Dumnezeu, care arată că studiază zilnic lecțiile din școala lui Hristos și pot transmite și altora lumina pe care au primit-o de la El, care este Marele învățător, Lumina lumii. În alegerea periodică a slujbașilor, aveți grijă ca să nu constituie regulă preferințele personale, ci să fie așezați în funcții de încredere cei despre care sunteți convinși că îl iubesc pe Dumnezeu, Se tem de El și fac din Dumnezeu sfătuitorul lor.480
„Se cade a face bine în zi de Sabat”
Trebuie să se dovedească un spirit de slujire atât acasă, cât și la biserică. Cel care ne-a dat șase zile pentru luciul vremelnic, a binecuvântai și a sfințit ziua a șaptea, punând-o deoparte pentru El însuși. În această zi, El avea să binecuvânteze într-un mod cu totul special pe cei care aveau să se consacre în serviciul Lui.
Întregul cer ține Sabatul, însă nu în mod nepăsător, fără a face nimic. În această zi, puterile sufletului trebuie trezite, căci oare nu trebuie să ne întâlnim cu Dumnezeu și cu Domnul Hristos, Mântuitorul nostru? Noi îl putem privi prin credință. EI tânjește să învioreze și să binecuvânteze fiecare suflet.481
Îndurarea divină ne îndrumă să-i îngrijim pe cei bolnavi și suferinzi; lucrul care se cere pentru a-i face să se simtă bine este o necesitate, nu o călcare a Sabatului. Însă orice lucrare nenecesară trebuie evitată. Mulți care sunt nepăsători lasă până la începerea Sabatului lucrurile mici, care puteau fi făcute în ziua de pregătire. Nu trebuie să se întâmple așa ceva. Orice lucru care a rămas nefăcut până la începerea timpului sfânt trebuie să rămână nefăcut până după trecerea Sabatului.482
În timp ce gătitul în Sabat trebuie evitat, nu este necesar să se mănânce hrană rece. În anotimpul rece, hrana pregătită cu o zi înainte trebuie încălzită. Iar mesele, deși simple, să fie gustoase și atrăgătoare. Pregătiți ceva care să fie privit ca o bucurie, ceva de care familia nu se bucură în fiecare zi.
Dacă dorim binecuvântarea care a fost promisă celor ascultători, atunci trebuie să păzim Sabatul cu mai multă strictețe. Mă tem că noi călătorim adesea în această zi, când se poate evita acest lucru. Potrivit cu lumina pe care ne-a dat-o Dumnezeu cu privire la păzirea Sabatului, noi ar trebui să fim mai atenți când călătorim cu vaporul sau cu trenul în această zi. În această privință, trebuie să dăm un bun exemplu copiilor și tinerilor noștri. Pentru a putea ajunge Ia bisericile care au nevoie de ajutorul nostru și a le duce solia pe care Dumnezeu dorește ca ele să o asculte, s-ar putea să fie necesar să călătorim în Sabat; însă pe cât este cu putință să ne asigurăm din timp biletele de călătorie și să facem toate aranjamentele necesare în altă zi. Când plecăm într-o călătorie, trebuie să facem tot ce se poate pentru a evita să ajungem la destinație în Sabat.
Când suntem siliți să călătorim în Sabat, noi trebuie să evităm compania acelora care ne-ar atrage atenția la lucrurile lumești. Trebuie să ne îndreptăm gândurile spre Dumnezeu și să avem comuniune cu El. Ori de câte ori se ivește ocazia, să vorbim altora despre adevăr. Să fim totdeauna gata să ușurăm suferința și să-i ajutăm pe cei în nevoie. În astfel de cazuri, Dumnezeu dorește ca atât cunoștința cât și înțelepciunea pe care ni le-a dat să fie puse la lucru. Însă nu trebuie să vorbim despre afaceri sau să ne lansăm în discuții obișnuite, lumești. în orice timp și în orice loc, Dumnezeu ne cere să ne dovedim credincioșia față de El, cinstind Sabatul.483
Mersul la școală în Sabat
Oricine păzește porunca a patra este conștient că o linie de despărțire este trasă între el și lume. Sabatul este un test, nu o cerință omenească, ci testul lui Dumnezeu. Acesta este cel care face distincție între cei care-I slujesc lui Dumnezeu și cei ce nu-I slujesc; și în acest punct va avea loc marea controversă între adevăr și minciună.
Unii din poporul nostru și-au trimis copiii la școală în Sabat. Ei nu au fost constrânși să facă acest lucru, ci autoritățile școlare au obiectat în a primi copii care nu vin la școală șase zile. În unele din aceste școli, elevii nu sunt învățați numai materiile obișnuite de studiu, ci sunt învățați să facă diferite feluri de lucrări; aici au fost trimiși copiii unor așa-ziși păzitori ai Sabatului. Unii părinți au încercat să se îndreptățească, citând cuvintele lui Hristos, că este bine a face bine în zi de Sabat, însă același raționament ar putea fi folosit pentru a dovedi că oamenii pot munci în Sabat ca să câștige pâine pentru copiii lor; și nu există limită, nici linie de despărțire, care să arate ce se poate și ce nu se poate face.
Frații noștri nu se pot aștepta la aprobarea lui Dumnezeu atât timp cât își trimit copiii acolo unde este imposibil ca ei să țină porunca a patra. Ei trebuie să se străduiască să facă unele aranjamente cu autoritățile, astfel încât copiii lor să fie scutiți de a merge la școală în ziua a șaptea. Dacă nu reușesc acest lucru, atunci datoria lor este clară, aceea de a asculta de cerințele lui Dumnezeu cu orice preț.
Unii vor susține că Dumnezeu nu este chiar atât de strict în cerințele Lui; că nu este datoria lor să fie atât de riguroși în ținerea Sabatului cu un preț atât de mare sau să se expună unui conflict cu legile țării. Însă tocmai în aceasta constă încercarea, dacă noi onorăm Legea lui Dumnezeu mai presus de cerințele oamenilor. Aceasta este ceea ce va face distincție între cei ce îl cinstesc pe Dumnezeu și cei ce nu îl cinstesc. În acest punct trebuie să ne dovedim credincioșia. Istoria felului cum a procedat Dumnezeu cu poporul Său în toate veacurile arată că El ne cere ascultare strictă.
Dacă părinții îngăduie copiilor lor să își primească educația de la lume și să fac din Sabat o zi obișnuită, atunci sigiliul lui Dumnezeu nu poate fi pus asupra lor. Ei vor fi nimiciți o dată cu lumea; și nu va fi cerut sângele lor din mâna părinților lor? Dar dacă învățăm cu credincioșie poruncile lui Dumnezeu pe copiii noștri, făcându-i să se supună autorității părintești și apoi, prin credință și rugăciune, îi încredințăm lui Dumnezeu, El va lucră împreună cu noi, în eforturile noastre; căci El a promis că va face astfel. Și când nenorocirile devastatoare vor trece prin țară, ei, împreună cu noi, vor fi ascunși sub scutul nevăzut al Domnului.484
O zi în care ne odihnim de treburile lumești
Este cea mai mare încumetare ca omul muritor să se aventureze într-un compromis cu Cel Atotputernic, pentru a-și satisface interesele lui vremelnice, comoditatea lui. Este o încălcare la fel de gravă a poruncii de a folosi din când în când Sabatul pentru treburile vremelnice, ca și când acesta este respins cu totul; căci aceasta înseamnă a profita de pe urma poruncilor Domnului. „Eu, Domnul Dumnezeul tău, sunt un Dumnezeu gelos” a răsunat ca un tunet. Cel care a spus că, datorită nelegiuirilor părinților, copiii vor suferi pedeapsa până la al treilea și al patrulea neam al celor ce îl urăsc și că El va arăta milă până la al miilea neam al celor ce îl iubesc și țin poruncile Lui, nu acceptă ascultare parțială sau interese împărțite. Nu este un lucru neînsemnat să-ți jefuiești vecinul și mare este rușinea celui care este găsit vinovat de o asemenea faptă; dar cel ce își înșală semenul va jefui fără rușine și pe Tatăl său cel ceresc de timpul pe care El l-a binecuvântat și l-a pus deoparte pentru un scop deosebit.485
Trebuie să veghem asupra gândurilor și cuvintelor noastre. Cei care discută afaceri și fac planuri în Sabat sunt priviți de Dumnezeu ca și când sunt angajați efectiv în acele afaceri. Pentru a sfinți Sabatul, noi nu trebuie nici măcar să îngăduim minții noastre să zăbovească asupra unor lucruri cu caracter lumesc.486
Dumnezeu a vorbit și El vrea ca omul să asculte. El nu întreabă dacă îi convine sau nu. Domnul vieții și al slavei nu a avut în vedere comoditatea sau plăcerea Sa atunci când a părăsit funcția Sa înaltă de sus pentru a deveni un om al durerii și obișnuit cu suferința, acceptând rușinea și moartea pentru a-l scăpa pe om de consecințele neascultării sale. Domnul Isus a murit nu pentru a-l mântui pe om în păcatele sale, ci din păcatele sale. Omul trebuie să părăsească calea cea rea, să urmeze exemplul lui Hristos, să-și ia crucea și să-L urmeze, lepădându-se de sine și ascultând de Dumnezeu cu orice preț.
Împrejurările nu vor îndreptăți pe nimeni să lucreze în Sabat pentru câștig lumesc. Dacă Dumnezeu poate scuza un om, atunci îi poate scuza pe toți. De ce nu ar putea fratele L, care este un om sărac, să lucreze în Sabat ca să-și câștige traiul când, făcând astfel, și-ar putea întreține mai bine familia? De ce n-ar putea și alți frați, și noi toți, să ținem Sabatul doar atunci când ne convine? Glasul de pe Sinai vine cu răspunsul: „Șase zile să lucrezi și să-ți faci lucrul tău; dar ziua a șaptea este ziua de odihnă închinată Domnului, Dumnezeului tău”. (Exod 20, 9.10).
Vârsta nu constituie o scuză ca să nu asculți de poruncile divine. Avraam a fost foarte crunt încercat când era în vârstă. Cuvintele Domnului păreau teribile și de nedorit pentru bătrânul atât de lovit și, cu toate acestea, el nu a pus niciodată la îndoială justețea acestora și nici nu a șovăit când a fost vorba de ascultare. El ar fi putut să se roage, aducând ca scuză faptul că este bătrân și slab și că nu-și putea sacrifica fiul care era bucuria vieții sale. El ar fi putut să-I amintească Domnului că porunca Lui este în contradicție cu făgăduințele pe care i le dăduse cu privire la fiul său. însă ascultarea lui Avraam a fost fără murmurare și fără să-i impute ceva. Încrederea lui în Dumnezeu a fost absolută.487
Slujitorii lui Isus ar trebui să-i mustre pe cei care nu sfințesc ziua de odihnă. Cu blândețe, dar în mod solemn, ei trebuie să îi mustre pe cei care se angajează în discuții lumești în Sabat și în același timp susțin că sunt păzitori ai Sabatului. Ei trebuie să încurajeze devoțiunea față de Dumnezeu în ziua Lui cea sfântă.
Nimeni nu trebuie să se simtă în libertate de a petrece timpul sfânt într-un mod nefolositor. Lui Dumnezeu nu-I place când păzitorii Sabatului dorm mult în Sabat. Ei îl dezonorează pe Creatorul lor, făcând astfel și, prin ceea ce fac, spun că șase zile sunt prea prețioase pentru ei ca să le petreacă odihnindu-se. Ei trebuie să facă bani, chiar dacă, pentru aceasta, trebuie să se lipsească de somnul necesar, pe care îl recuperează dormind în ziua cea sfântă. Apoi, se scuză spunând: „Sabatul a fost dat ca zi de odihnă. Eu nu mă voi lipsi de somn, ca să particip la adunare, căci am nevoie de odihnă”. Cei care fac astfel, folosesc greșit ziua de odihnă. Ei ar trebui, în special în această zi, să-și facă familiile să păzească Sabatul și să meargă la adunare, fie că sunt puțini acolo, fie că sunt mulți. Trebuie să-și devoteze timpul și puterile în exerciții spirituale, pentru ca puterea divină, care este asupra Sabatului, să-i însoțească pe parcursul săptămânii. Din toate zilele săptămânii, nici una nu este atât de favorabilă devoțiunii ca Sabatul.488
Dacă Sabatul ar fi fost păzit întotdeauna cu sfințenie, nu ar fi existat niciodată atei sau idolatri. Instituția Sabatului, care își are originea în Eden, este la fel de veche ca și lumea însăși. El a fost ținut de toți patriarhii, de la Creațiune încoace. În timpul robiei din Egipt, israeliții au fost siliți de stăpânii lor să calce Sabatul și au pierdut în mare parte cunoștința despre sfințenia acestuia. Când a fost proclamată Legea pe Sinai, cele dintâi cuvinte ale poruncii a patra au fost: „Adu-ți aminte de ziua de odihnă ca s-o sfințești” -- arătând că Sabatul nu a fost atunci instituit; noi suntem îndrumați înapoi la originea sa, la creațiune. Pentru a-L șterge pe Dumnezeu din mintea oamenilor, Satana a vrut să dărâme acest mare monument de aducere aminte. Dacă oamenii ar fi putut fi determinați să-L uite pe Creatorul lor, ei nu aveau să mai facă nici un efort pentru a se împotrivi puterii răului, iar Satana ar fi fost sigur de prada lui.489
Binecuvântările păzirii Sabatului
Tot cerul mi-a fost prezentat cum privește și veghează în Sabat asupra celor care respectă cerințele poruncii a patra și păzesc Sabatul. Îngerii sunt foarte interesați și au o înaltă considerație pentru această instituție divină. Pe cei care L-au sfințit pe Domnul Dumnezeu în inimile lor printr-o strictă devoțiune a minții și care au căutat să folosească cât mai bine orele sfinte ale Sabatului onorându-L pe Dumnezeu și socotind Sabatul o delectare -- pe toți aceștia îngerii îi binecuvântează în mod special cu lumină și sănătate și le este dată o putere specială.490
O conformare strictă față de cerințele cerului va aduce atât binecuvântări vremelnice, cât și binecuvântări spirituale.491
„Ferice de omul care face lucrul acesta și de fiul omului care rămâne statornic în el, păzind Sabatul ca să nu-l pângărească și stăpânindu-și mâna ca să nu facă nici un rău”. „Și pe străinii care se vor lipi de Domnul, ca să-L slujească și să iubească Numele Domnului, pentru ca să fie slujitorii Lui, și pe toți cei ce vor păzi Sabatul, ca să nu-l pângărească, și vor stărui în legământul Meu, îi voi aduce la muntele Meu cel sfânt și-i voi umple de veselie în Casa Mea de rugăciune.” (Isaia 56, 2.6.7).492
Cât timp vor exista cerurile și pământul, Sabatul va continua să existe ca un semn al puterii Creatorului. Iar când Edenul va înflori din nou pe pământ, ziua de odihnă cea sfântă a lui Dumnezeu va fi onorată de toți cei ce sunt sub soare. „De la un Sabat la altul”, locuitorii Noului Pământ, cel slăvit, se vor aduna ca „să Mi se închine, zice Domnul”.493