Rânduielile botezului și ale Cinei Domnului constituie doi stâlpi monumentali, unul în afara bisericii și altul în interiorul bisericii. Asupra acestor rânduieli, Domnul Hristos a scris Numele adevăratului Dumnezeu.
Domnul Hristos a făcut din botez semnul de intrare în împărăția Sa spirituală. El a făcut din acesta o condiție căreia toți care vor să fie recunoscuți ca fiind sub autoritatea Tatălui, a Fiului și a Duhului Sfânt, trebuie să se supună. Înainte ca omul să poată găsi un cămin în biserică, înainte de a trece pragul împărăției spirituale a lui Dumnezeu, el trebuie să aibă semnul Numelui divin, „Domnul, Neprihănirea noastră”. (Ieremia 23, 6).
Botezul constituie cea mai solemnă renunțare la lume. Cei care sunt botezați în Numele Tatălui, al Fiului și al Sfântului Duh declară în mod public, încă de la începutul vieții lor de creștini, că ei nu-I mai slujesc pe Satana și că au devenit membri ai familiei regale, copii ai Regelui ceresc. Ei au ascultat de porunca: „Ieșiți din mijlocul lor și despărțiți-vă de ei ... și nu vă atingeți de ceea ce este necurat”. Și pentru aceștia este împlinită făgăduința: „Eu vă voi primi, vă voi fi Tată și voi îmi veți fi fii și fiice, zice Domnul Cel Atotputernic”. (2 Corinteni 6, 17.18).
Angajamentele pe care le facem la botez cuprind multe. În Numele Tatălui, al Fiului și al Sfântului Duh, noi suntem înmormântați, asemenea morții lui Hristos și suntem înviați, așa cum și El a înviat la o viață nouă. Viața noastră trebuie să fie strâns legată de viața lui Hristos. De acum înainte, credinciosul trebuie să aibă continuu în mintea lui că el s-a consacrat lui Dumnezeu și Duhului Sfânt. Toate preocupările lumești trebuie să ajungă pe un plan secundar în raport cu această relație nouă. El a declarat public că nu va mai trăi în mândrie și satisfacerea eului. Nu va mai trăi o viață de indiferență, de nepăsare. A făcut un legământ cu Dumnezeu. A murit față de lume și trebuie să trăiască pentru Domnul, să folosească pentru El toate darurile care i-au fost încredințate, să nu piardă niciodată din vedere că poartă semnătura lui Dumnezeu, că el este un supus al împărăției lui Hristos, părtaș de natură divină. El trebuie să consacre lui Dumnezeu tot ce are și tot ce este, folosindu-și toate darurile spre slava Numelui Său.
Candidații trebuie să fie pe deplin pregătiți
Este nevoie de o pregătire mai temeinică a candidaților pentru botez. Ei trebuie să fie pregătiți mai cu credincioșie decât de obicei. Principiile viețuirii creștine trebuie făcute cunoscute clar celor care au venit de curând la adevăr. Nimeni nu poate spune că mărturisirea lui de credință constituie o dovadă că are o legătură mântuitoare cu Hristos. Noi nu trebuie doar să spunem „cred”, ci să trăim în practică adevărul. Noi dovedim că suntem în legătură cu El, dacă suntem în conformitate cu voia lui Dumnezeu în cuvintele noastre, în comportamentul și în caracterul nostru. Ori de câte ori cineva renunță la păcat, care este călcarea Legii, viața lui va fi în conformitate cu Legea, în perfectă ascultare de ea. Aceasta este lucrarea Duhului Sfânt. Lumina Cuvântului, studiată cu atenție, glasul conștiinței, luptele Duhului produc în inimă o dragoste autentică pentru Hristos, care a adus El însuși un sacrificiu deplin pentru a mântui întreaga persoană, trup, suflet și duh. Iar dragostea se manifestă prin ascultare. Linia de demarcație va fi clară și distinctă între cei care Îl iubesc pe Dumnezeu și păzesc poruncile Lui, și cei care nu îl iubesc și nu păzesc poruncile Lui.
Satana dorește ca omul să nu fie conștient de nevoia unei consacrări depline față de Dumnezeu. Când sufletul nu face această consacrare, păcatul nu este părăsit; poftele și patimile luptă pentru supremație; ispitele tulbură conștiința, așa că adevărata convertire nu are loc. Dacă toți ar avea simțământul luptei pe care orice suflet trebuie să o ducă cu uneltele satanice, care caută să prindă în cursă, să ademenească și să amăgească, atunci s-ar depune mai multe eforturi pentru cei care sunt tineri în credință.
Pregătirea copiilor pentru botez
Părinții ai căror copii doresc să se boteze au o lucrare de făcut, atât în ce privește cercetarea lor de sine, cât și în ce privește instruirea cu credincioșie a copiilor lor. Botezul este una din cele mai sacre și importante rânduieli și ar trebui să să se înțeleagă pe deplin semnificația acestuia. Aceasta înseamnă pocăință pentru păcat și intrarea într-o viață nouă în Isus Hristos. Nu ar trebui să existe nici o graba nepotrivită pentru primirea lui. Atât părinții, cât și copiii, să cugete bine. Dându-și consimțământul pentru botezul copiilor lor, părinții se angajează cu sfințenie sa fie ispravnici credincioși ai acestor copii, să-i călăuzească în formarea caracterului. Ei se angajează să-i apere cu interes deosebit pe mielușeii turmei, ca să nu dezonoreze credința pe care o mărturisesc.
Copiii trebuie învățați în cele ale religiei încă din cei mai fragezi ani. Acest lucru trebuie să se facă nu într-un spirit de condamnare, ci într-unui voios, de bună-dispoziție. Mamele trebuie să vegheze continuu ca ispitele să nu vină asupra copiilor într-o astfel de formă, încât ei să nu le recunoască. Părinții trebuie să vegheze asupra copiilor lor, dându-le învățături plăcute, înțelepte. Ca cei mai buni prieteni ai acestora, care sunt fără experiență, ei trebuie să-i ajute ca să biruiască, căci a fi biruitori înseamnă totul pentru ci. Ei trebuie să aibă în vedere că scumpii lor copii, care caută să facă ceea ce este bine, sunt membrii mai tineri ai familiei Domnului și ei să simtă un interes deosebit pentru a-i ajuta să pornească drept pe calea ascultării de Domnul. Cu un interes plin de iubire, ei trebuie să-i învețe zi de zi ce înseamnă a fi copil al lui Dumnezeu și a-ți preda Lui voința, ascultând de El. învățați-i că ascultarea de Dumnezeu implică ascultare față de părinții lor. Aceasta trebuie să se întâmple zilnic, ceas de ceas. Părinți, vegheați, vegheați, rugați-vă și faceți din copiii voștri prietenii voștri.
Când a sosit cea mai frumoasă perioadă din viața lor și când ei îl iubesc pe Isus din toată inima și doresc să se boteze, atunci purtați-vă cu credincioșie față de ei. Înainte de a se supune acestei rânduieli, întrebați-i dacă scopul lor în viață este acela de a lucra pentru Dumnezeu. Apoi, spuneți-le cum să înceapă. Acestea sunt primele lecții, care înseamnă atât de mult. Cu simplitate, învățați-i cum să-L slujească pentru început pe Dumnezeu. Explicați-le această lucrare pentru Dumnezeu cât de simplu cu putință. Explicați-le că aceasta înseamnă să renunțe la eu pentru Domnul, să facă exact ceea ce cere Cuvântul Său, sub îndrumarea părinților creștini.
După ce ați lucrat astfel cu ei, cu credincioșie, și sunteți mulțumiți că copiii voștri înțeleg semnificația convertirii și a botezului și sunt pe deplin convertiți, atunci se pot boteza. Însă, repet, înainte de toate, pregătiți-vă voi înșivă să lucrați ca niște ispravnici credincioși, călăuzindu-le picioarele fără experiență pe calea cea îngustă a ascultării. Dumnezeu trebuie să lucreze în părinți pentru ca ei să poată da copiilor lor un exemplu bun, cu dragoste, curtoazie și umilință creștină și predându-se cu totul lui Hristos. Dacă sunteți de acord cu botezul copiilor voștri și apoi îi lăsați să facă ceea ce vor, fără să simțiți o datorie specială de a le păstra pașii pe calea cea îngustă, voi înșivă sunteți responsabili dacă ei își pierd credința, curajul și interesul pentru adevăr.
Candidații care au ajuns la vârsta maturității ar trebui să-și înțeleagă datoria mai bine decât cei mai tineri; însă pastorul bisericii are o datorie față de aceste suflete. Au aceștia obiceiuri și practici greșite? Este datoria pastorului să aibă în vedere întâlniri speciale cu ei. Faceți cu ci studii biblice, discutați cu ci, rugați-vă cu ei și arătați-le clar care sunt cerințele Domnului de la ei. Citiți-le învățăturile Bibliei cu privire la convertire. Arătați-le care este roadă convertirii, dovada că ei îl iubesc pe Dumnezeu. Arătați-le că adevărata convertire înseamnă schimbarea inimii, a gândurilor și a scopurilor. Trebuie să renunțe la obiceiurile rele. Păcatele vorbirii de rău, ale geloziei sau neascultării trebuie părăsite. Trebuie dusă o luptă împotriva oricărei trăsături rele de caracter. Atunci cei credincioși pot beneficia cu siguranță de făgăduința: „Dați și vi se va da”. (Matei 7, 7).544