Apostolul a subliniat clar atitudinea pe care ar trebui să o aibă credincioșii față de autoritățile civile: „Fiți supuși oricărei stăpâniri omenești, pentru Domnul: atât împăratului, ca înalt stăpânitor, cât și dregătorilor, ca unii care sunt trimiși de el să pedepsească pe făcătorii de rele și să laude pe cei ce fac binele. Căci voia lui Dumnezeu este ca, făcând ce este bine, să astupați gura oamenilor neștiutori și proști. Purtați-vă ca niște oameni slobozi, fără să faceți din slobozenia aceasta o haină a răutății, ci ca niște robi ai lui Dumnezeu. Cinstiți pe toți oamenii, iubiți pe frați; temeți-vă de Dumnezeu, dați cinste împăratului!” (1 Petru 2, 13-17).563
Există oameni care ne sunt conducători și legi care îi guvernează pe oameni. Dacă nu ar fi aceste legi, starea lumii ar fi mai rea decât este acum. Unele din aceste legi sunt bune. Altele sunt rele. Răul este în creștere, iar noi suntem uneori în strâmtorare. Însă Dumnezeu își va susține poporul spre a putea fi hotărât și a trăi principiile Cuvântului Său.564
Am văzut că datoria noastră, în fiecare caz, este să ascultăm de legile țării noastre, cu excepția cazului când ele sunt în contradicție cu Legea mai mare, pe care Dumnezeu a rostit-o cu o voce care s-a putut auzi de pe Sinai, iar după aceea a săpat-o în piatră cu propriul Lui deget. „Voi pune aceste legi în mintea lor și le voi scrie în inimile lor: și le voi fi Dumnezeu, iar ei vor fi poporul Meu”. Cel care are Legea Iui Dumnezeu scrisă în inimă va asculta mai degrabă de Dumnezeu decât de oameni și mai curând îi va nesocoti pe toți oamenii decât să se abată câtuși de puțin de la porunca lui Dumnezeu. Poporul lui Dumnezeu, care primește învățătură prin inspirația credinței și este condus printr-o bună conștiință spre a trăi prin orice Cuvânt al lui Dumnezeu, va considera Legea Lui, scrisă în inimile lor, ca fiind singura autoritate pe care recunosc sau consimt că o pot asculta. înțelepciunea și autoritatea Legii divine sunt supreme.565
Stăpânirea în timpul căreia a trăit Domnul Isus era coruptă și exploatatoare; pretutindeni se făceau abuzuri mari -- escrocherii, intoleranță și cruzime chinuitoare. Cu toate acestea, Mântuitorul nu a încercat să facă reforme civile. El nu a atacat abuzurile naționale, nu i-a condamnat pe dușmanii nației. El nu s-a amestecat în problemele autorității sau ale administrației celor de la putere. Cel care este Exemplul nostru a stat deoparte față de conducerea pământească. Nu pentru că ar fi fost indiferent față de necazurile oamenilor, ci pentru că îndreptarea lucrurilor nu constă numai în măsurile omenești și în cele exterioare. Spre a fi eficient, tratamentul trebuie să-l atingă pe fiecare om, individual, și să-i transforme inima.566
Mereu, mereu, Domnul Hristos era întrebat cu privire la anumite chestiuni legate de legi și politică, însă El a refuzat sa se amestece în probleme pământești. Domnul Hristos a fost, în lumea noastră, conducător al marii împărății spirituale, pe care a venit s-o întemeieze în lumea noastră -- împărăția neprihănirii. Învățătura Lui a făcut clare principiile nobile, sfințitoare, care guvernează împărăția Sa. El a arătat că dreptatea, îndurarea și iubirea sunt puterile care stăpânesc în împărăția lui Iehova.567
Iscoadele au venit la El și, cu aparentă sinceritate, ca și când ar fi dorit să-și cunoască datoria, I-au spus: „Învățătorule, noi știm că ești adevărat și că-i înveți pe oameni calea lui Dumnezeu în adevăr, fără să-Ți pese de nimeni, pentru că nu cauți la fața oamenilor. Spune-ne dar, ce crezi: se cade să plătim bir Cezarului sau nu?” Răspunsul Domnului Hristos nu a fost o evitare, ci un răspuns nevinovat la întrebare. Ținând în mâna Sa moneda romană, pe care erau imprimate numele și chipul Cezarului, El a spus că, din moment ce trăiau sub protecția puterii romane, ei trebuia să dea acelei puteri ceea ce i se cuvenea, atât timp cât acest lucru nu intra în contradicție cu o datorie mai înaltă, pe care o aveau.
Când au auzit răspunsul lui Hristos, fariseii s-au „mirat, L-au lăsat și au plecat”. El le-a mustrat fățărnicia și încumetarea și, făcând acest lucru, a expus un mare principiu, un principiu care definește cu claritate limitele datoriei omului față de stăpânirea civilă și datoria lui față de Dumnezeu.568
Despre jurământ
Am văzut că unii din copiii lui Dumnezeu fac o greșeală cu privire la rostirea de jurăminte, iar Satana se folosește de acest lucru, luându-i în stăpânire, și de la ei, banii Domnului. Am văzut că atunci când Domnul spune „Să nu jurați deloc”, nu se referă la jurământul juridic. „Felul vostru de vorbire să fie da, da; nu, nu; ce trece peste aceste cuvinte vine de la cel rău.” (Matei 5, 34.37). Aceasta are în vedere discuțiile noastre obișnuite. Unii exagerează când vorbesc sau jură pe propria lor viață; alții jură pe capul lor -- ca și când ar fi siguri pe viața lor, ca și când ar fi siguri pe capul lor. Unii iau martori cerurile și pământul pentru a arăta că lucrurile stau cum spun ei. Alții cred că Dumnezeu i-ar nimici dacă spun ceea ce nu este adevărat. Împotriva acestui fel de jurământ comun i-a avertizat Domnul Hristos pe ucenicii Săi.
Am văzut că Domnul are totuși ceva de-a face cu legile țării. În timp ce Domnul Isus este în Sanctuar, Spiritul lui Dumnezeu, care ține în frâu lucrurile, este simțit de conducători și de popor. Însă Satana stăpânește în mare măsură masele de oameni din lume și, dacă nu ar exista legile țării, am trece prin și mai multe necazuri. Mi-a fost arătat că, atunci când este într-adevăr necesar și când sunt chemați să depună jurământ în fața legii, nu este o încălcare a Cuvântului lui Dumnezeu, dacă cei credincioși Îl iau pe Dumnezeu ca martor că ceea ce spun este adevărul și numai adevărul.
Am văzut că, dacă există cineva pe pământ, care să poată depune mărturie adevărată sub jurământ, atunci acesta este creștinul. El trăiește în lumina feței lui Dumnezeu. El devine puternic în tăria Lui. Și când lucruri importante trebuie hotărâte de către lege, nu există nimeni care să poată apela atât de bine la Dumnezeu ca cel care este creștin. Mi-a fost poruncit de către înger să iau seama la faptul că Dumnezeu jură pe Sine Însuși.569
Implicarea în politică
Cei care dau altora învățături biblice în bisericile și în școlile noastre nu au libertatea de a se uni pentru a-și face cunoscute prejudecățile lor pro sau contra oamenilor sau măsurilor politice, deoarece, făcând astfel, ei vor ațâța mintea altora, determinându-l pe fiecare să-și susțină teoria preferată. Există printre cei care susțin a crede adevărul prezent unii care vor fi astfel stârniți să-și exprime sentimentele și preferințele politice, încât biserica ar putea să se dezbine. Domnul dorește ca poporul Său să dea uitării chestiunile politice. Asupra acestor subiecte tăcerea este elocventă. Domnul îi cheamă pe urmașii Săi să se unească în privința principiilor curate ale Evangheliei, care sunt atât de clar descoperite în Cuvântul lui Dumnezeu. Noi nu putem vota în siguranță pentru partidele politice; căci nu știm pentru cine votăm. Nu putem fi în siguranță, dacă ținem partea vreunei scheme politice.
Cei care sunt creștini cu adevărat vor fi mlădițe ale viei adevărate și vor aduce aceeași roadă ca și via. Ei vor lucra în armonie, în părtășie creștină. Ei nu vor purta vreun însemn politic, ci emblema lui Hristos. Ce avem noi atunci de făcut? Să lăsăm la o parte chestiunile politice.
Există o vie mare, care trebuie îngrijită; însă, în timp ce trebuie să lucreze în mijlocul celor necredincioși, creștinii nu trebuie să semene cu cei lumești. Ei nu trebuie să-și irosească timpul discutând politică sau lucrând pentru politică; căci, dacă ar face astfel, ar da vrăjmașului ocazia de a pătrunde și a produce dezbinare și discordie.
Copiii lui Dumnezeu nu trebuie să aibă de-a face cu politica. Nu luați parte la luptele politice. Despărțiți-vă de lume, și abțineți-vă de a aduce în biserică sau școală idei care să conducă la lupte și tulburări. Cearta este otrava morală, adusă în orânduirea socială de ființele omenești care sunt egoiste.570
Primejdie în a se face declarații nechibzuite
Învățați-i pe oameni să se conformeze în toate lucrurile legilor statului fără a intra însă în conflict cu Legea lui Dumnezeu.571
Unii din frații noștri au vorbit sau au scris multe lucruri care au fost interpretate ca și când ar exprima antagonism față de guvern și lege. Este o greșeală să ne expunem neînțelegerilor. Nu este înțelept că găsim greșeli în mod continuu la conducătorii care ne guvernează. Nu este datoria noastră să atacăm indivizi sau instituții. Trebuie să fim foarte atenți ca să nu fim înțeleși ca și când am fi în opoziție cu autoritățile civile. Este adevărat că lupta noastră este agresivă, însă armele noastre trebuie găsite într-un clar „Așa zice Domnul”. Lucrarea noastră constă în a pregăti un popor care să stea în marea zi a lui Dumnezeu. Noi nu trebuie să ne înrolăm cu cei ce încurajează disputa sau trezesc împotrivire în cei ce nu sunt de credința noastră.
Va veni timpul când cuvintele nechibzuite, cu un caracter acuzator, care au fost rostite sau scrise cu nepăsare de către frații noștri, vor fi folosite de către vrăjmașii noștri pentru a ne condamna. Acestea nu vor fi folosite doar pentru a-i condamna pe cei care le-au rostit, ci vor fi puse pe seama tuturor adventiștilor. Acuzatorii noștri vor spune că, în cutare sau cutare zi, unul din oamenii noștri, cu funcție de răspundere, a spus așa și așa împotriva administrării legilor acestui guvern. Mulți vor fi uluiți când vor vedea cât de multe lucruri s-au ținut minte și constituie acum argumente pentru adversarii noștri. Mulți vor fi surprinși să audă că propriile lor cuvinte au fost forțate, dându-li-se un alt înțeles decât cel pe care au vrut ei să-l aibă. Fie ca lucrătorii noștri să fie atenți în orice împrejurare și întotdeauna cu privire la ceea ce spun. Să ne ferim ca nu cumva, prin expresii nechibzuite, să atragem asupra noastră un timp de strâmtorare înainte de marea criză care va pune la încercare sufletele oamenilor.
Noi ar trebui să fim conștienți că lumea ne judecă după ceea ce părem că suntem. Fie ca cei care caută să-L reprezinte pe Hristos să fie atenți să nu fie inconsecvenți în caracter. înainte de a ieși cu totul în față, să fim convinși că Duhul Sfânt a fost turnat asupra noastră de sus. Când va fi astfel, vom duce solia cu hotărâre, însă aceasta va avea un caracter mai puțin acuzator decât cea care a fost dată de unii; și toți cei care cred, vor fi mult mai dornici să lucreze pentru mântuirea celor care ni se opun. Fie ca Dumnezeu să aibă cu totul în grijă această chestiune a condamnării autorităților și guvernelor. Ca niște santinele credincioase, cu blândețe și iubire, să apărăm principiile adevărului așa cum este el în Isus.572
Legile duminicale
Puterile religioase, care susțin că sunt aliate cu cerul și pretind că au caracteristicile unui mici, vor arăta, prin faptele lor, că au inima unui balaur și că sunt instigate și stăpânite de Satana. Va sosi timpul când poporul lui Dumnezeu va simți mâna persecuției, pentru că ei sfințesc ziua a șaptea. Satana a dus la schimbarea Sabatului cu nădejdea de a-și aduce la îndeplinire scopul său de a înfrânge planurile lui Dumnezeu. El caută să facă astfel încât, în lume, poruncile lui Dumnezeu să fie socotite de mai mică importanță decât legile omenești. Omul păcatului, cel care a gândit să schimbe vremurile și legile, și care a oprimat întotdeauna pe poporul lui Dumnezeu, va face să fie emise legi prin care să se impună păzirea zilei întâi a săptămânii. Însă poporul lui Dumnezeu trebuie să stea hotărât de partea Lui. Iar Domnul va lucra în favoarea lor, arătând cu claritate că El este Dumnezeul dumnezeilor.
Legea pentru păzirea zilei întâi a săptămânii este produsul creștinismului apostaziat. Duminica este un copil al papalității, înălțată fiind de lumea creștină mai presus de ziua sfântă de odihnă a lui Dumnezeu. în nici un caz poporul lui Dumnezeu nu trebuie să-i aducă omagiu. Însă aș dori să-i fac să înțeleagă că ei nu fac voia lui Dumnezeu bravând opoziție atunci când El dorește ca ei să evite acest lucru. Astfel ei vor crea prejudecăți atât de înverșunate, încât va fi imposibil să fie proclamat adevărul. Nu acționați în mod demonstrativ duminica pentru a sfida legea. Dacă se face acest lucru într-un anumit loc și voi veți fi umiliți, atunci același lucru se va face și în alt loc. Noi putem folosi duminica drept o zi în care să putem face acele lucruri care pot vorbi de partea lui Hristos. Să facem tot ce putem mai bine, lucrând cu toată blândețea și smerenia.
Când dedicăm duminica lucrării misionare, biciul va fi luat din mâinile celor zeloși, arbitrari, care vor avea mare plăcere să-i umilească pe adventiștii de ziua a șaptea. Când ei văd că noi ne folosim duminicile pentru a-i vizita pe oameni și a le deschide Scripturile, își vor da seama că este inutil să încerce să ne împiedice lucrarea prin emiterea de legi duminicale.
Duminica poate fi folosită pentru aducerea la îndeplinire a diferitelor lucrări din multe domenii, prin care se va face mult pentru Domnul. în această zi, se pot ține adunări în aer liber și în case. Se poate face lucrare din casă în casă. Cei care scriu își pot dedică această zi scrierii de articole. Ori de câte ori este posibil, să se țină servicii religioase duminica. Faceți aceste întâlniri cât se poate de interesante. Cântați cântări autentice de redeșteptare și vorbiți cu putere și siguranță despre dragostea Mântuitorului. Vorbiți despre cumpătare și despre adevărata experiență religioasă. Astfel veți învăța multe despre felul cum trebuie să lucrați și veți ajunge la multe suflete.
Fie ca profesorii din școlile noastre să dedice duminica lucrării misionare. Mi-a fost spus că astfel ei vor înfrânge planurile vrăjmașului. Profesorii să ia elevii cu ei și să țină adunări pentru cei care nu cunosc adevărul. În acest fel, ei vor îndeplini mult mai mult decât ar putea face pe altă cale.
Poporului trebuie să i se dea adevărul, adevărul cel drept, pozitiv. însă acest adevăr trebuie prezentat în spiritul lui Hristos. Noi trebuie să fim ca oile în mijlocul lupilor. Cei care, de dragul lui Hristos, nu vor lua seama la avertizările pe care le-a dat El, și nu vor dovedi răbdare și stăpânire de sine, vor pierde ocazii prețioase de a lucra pentru Domnul. Dumnezeu nu a dat poporului Său lucrarea de a arunca ocară asupra celor care calcă Legea Sa. În nici un caz, noi nu trebuie să facem razii în celelalte biserici.
Trebuie să facem tot ce ne stă în putere pentru a îndepărta prejudecata care există în mintea oamenilor împotriva lucrării noastre și împotriva Sabatului biblic.573