Dacă s-ar putea da la o parte vălul care separă ceea ce se vede de ceea ce nu se vede, și poporul lui Dumnezeu ar putea vedea marea luptă care se desfășoară între Hristos și îngerii cei sfinți și Satana și oștirile cele rele, cu privire la mântuirea omului; dacă ei ar putea înțelege minunata lucrare a lui Dumnezeu pentru salvarea sufletelor din robia păcatului și efortul Lui continuu pentru a-i apăra de răutatea celui rău, ei ar putea fi pregătiți mai bine spre a face față planurilor lui Satana. Mintea lor ar fi sensibilizată, având în vedere amploarea și importanța planului de mântuire și măreția lucrării pe care o au în față, ca împreună lucrători cu Hristos. Ar fi umili și, cu toate acestea, plini de curaj, conștienți că cerul întreg este interesat de mântuirea lor.
O ilustrare convingătoare și impresionantă a lucrării lui Satana și a lucrării Domnului Hristos, precum și a puterii Mijlocitorului nostru de a-l înfrânge pe acuzatorul poporului Său, este dată în profeția lui Zaharia. Într-o viziune sfântă, profetul îl privește pe marele preot. Iosua „îmbrăcat cu haine murdare”, stând înaintea îngerului Domnului, implorând mila lui Dumnezeu pentru poporul Său care se află în mare necaz. Satana stă la dreapta lui pentru a i se împotrivi. Marele preot nu se poate apăra pe el însuși sau pe poporul său de acuzațiile lui Satana. El nu poate pretinde că Israel este fără vină. în veșmintele lui murdare, simbolizând păcatele poporului, pe care le poartă ca reprezentant al lor, el stă înaintea îngerului mărturisind vinovăția lor și arătând totuși pocăința și umilința lor, bizuindu-se pe îndurarea unui Mântuitor care iartă păcatul și apelând, prin credință, la făgăduințele lui Dumnezeu.
Atunci îngerul, care este Însuși Hristos, Mântuitorul celor păcătoși, îl aduce la tăcere pe acuzatorul poporului Său, spunând: „Domnul să te mustre, Satano, Domnul să te mustre, El care a ales Ierusalimul. Nu este el, Iosua, un tăciune scos din foc?” (Zaharia 3, 2). Mijlocirea este acceptată și se dă porunca: „Dezbrăcați-l de hainele lui murdare”, iar lui Iosua îngerul îi spune: „Iată că îndepărtez de la tine nelegiuirea și te îmbrac cu haine de sărbătoare”. „Și i-au pus o mitră curată pe cap și l-au îmbrăcat în haine.” (Zaharia 3, 4.5). Păcatele lui și ale poporului său au fost iertate. Israel a fost îmbrăcat cu „haine de sărbătoare” -- neprihănirea lui Hristos atribuită lor.
Așa cum Satana i-a acuzat pe Iosua și poporul său, la fel, în toate veacurile, el acuză pe cei care caută îndurarea și favoarea lui Dumnezeu. În Apocalipsa, el este numit a fi „pârâșul fraților noștri”, „care zi și noapte îi pâra înaintea Dumnezeului nostru”. (Apocalipsa 12, 10). Lupta se repetă în dreptul fiecărui suflet care este salvat de sub puterea răului și al cărui nume este scris în cartea vieții Mielului. Niciodată nu este cineva primit din familia lui Satana în familia lui Dumnezeu fără a stârni împotrivirea înverșunată a celui rău. Acuzațiile lui Satana împotriva celor ce caută pe Domnul nu sunt determinate de nemulțumire datorată păcatelor lor. El tresaltă datorită caracterelor lor deficitare. El poate avea putere asupra lor numai când ei calcă Legea lui Dumnezeu. Acuzațiile lui provin doar din dușmănia lui față de Hristos. Prin planul de mântuire, Domnul Isus a zdrobit puterea lui Satana asupra familiei omenești și izbăvește sufletele de sub puterea lui. Toată ura, toată răutatea arhirebelului este ațâțată când vede dovada supremației Iui Hristos și, cu putere diavolească și viclenie, el acționează pentru a smulge cu forța de la El rămășița copiilor oamenilor care au acceptat mântuirea Lui.
El îi face pe oameni să fie sceptici, să-și piardă încrederea în Dumnezeu și să se despartă de dragostea Lui; îi ispitește să calce Legea Lui și apoi îi pretinde captivi ai lui și contestă dreptul lui Hristos de a-i lua de la el. El știe că cei care îl caută pe Dumnezeu cu ardoare pentru a obține iertarea și îndurarea Sa le vor căpăta; de aceea, le prezintă păcatele lor pentru a-i descuraja. El caută în mod constant ocazii împotriva acelora care încearcă să asculte de Dumnezeu. Chiar cele mai bune și acceptabile servicii de slujire ale lor el le face să pară stricate. Prin înșelăciuni fără număr, care sunt cele mai subtile și cele mai crude, el se străduiește să obțină condamnarea lor.
Omul nu poate face față singur acestor acuzații. Cu hainele lui pătate de păcat, mărturisindu-și vinovăția, el stă înaintea lui Dumnezeu. Însă Domnul Isus, Avocatul nostru, prezintă o pledoarie eficientă în favoarea tuturor acelora care, prin pocăință și credință, și-au încredințat Lui sufletele. El le susține cauza și îl înfrânge pe acuzatorul lor prin argumentele cele puternice ale Calvarului. Ascultarea Lui desăvârșită de Legea lui Dumnezeu, chiar până la moarte de cruce, I-a dat toată puterea în cer și pe pământ și El cere de la Tatăl Său îndurare și împăcare pentru omul vinovat. Acuzatorului poporului Său, El îi spune: „Domnul să te mustre, Satano. Aceștia au fost răscumpărați prin sângele Meu, sunt niște tăciuni scoși din foc”. Cei care se bizuie pe El, prin credință, primesc asigurarea plină de mângâiere: „Iată că îndepărtez de la tine nelegiuirea și te îmbrac în haine de sărbătoare.”
Toți cei care s-au îmbrăcat cu haina neprihănirii lui Hristos vor sta înaintea Lui ca aleși ai Săi, credincioși. Satana nu are puterea de a-i smulge din mâna lui Hristos. Domnul Hristos nu va îngădui ca nici un suflet care, prin credință și cu pocăință, a cerut protecția lui Hristos, să treacă sub puterea vrăjmașului. Stă garanție Cuvântul Său: „Să se prindă de puterea Mea; să fie în pace cu Mine; da, să fie în pace cu Mine”. (Isaia 27, 5 KJV). Făgăduința dată lui Iosua este făcută tuturor: „Dacă vei umbla pe căile Mele ... te voi lăsa să intri împreună cu cei ce sunt aici”. (Zaharia 3, 7). îngerii lui Dumnezeu vor fi alături de ei, de ambele părți, chiar în această lume și ei vor sta în cele din urmă între îngerii care înconjoară tronul lui Dumnezeu.
Faptul că poporul recunoscut al lui Dumnezeu este reprezentat ca stând înaintea Domnului cu haine murdare ar trebui să conducă la umilință și profundă cercetare a inimii din partea celor care susțin că sunt de partea Numelui Său. Cei care își curăță într-adevăr sufletele prin ascultare de adevăr vor avea o părere din cele mai umile despre ei înșiși. Cu cât privesc mai îndeaproape caracterul fără pată al Domnului Hristos, cu atât mai puternică va fi dorința lor de a fi după chipul Său și cu atât mai puțin vor vedea curăție și sfințenie în ei înșiși. însă, în timp ce recunoaștem starea noastră păcătoasă, noi trebuie să ne bizuim pe Hristos, ca neprihănirea noastră, sfințirea noastră, mântuirea noastră. Nu putem răspunde acuzațiilor lui Satana împotriva noastră. Numai Domnul Hristos poate pleda eficient în favoarea noastră. El este în stare să-l aducă la tăcere pe acuzator cu argumente care se bazează nu pe meritele noastre, ci pe meritele Lui.
Biserica rămășiței
Viziunea lui Zaharia despre Iosua și îngerul se aplică cu putere deosebită experienței poporului lui Dumnezeu de la momentul final al marii Zile a ispășirii. Biserica rămășiței va fi adusă în mare necaz și strâmtorare. Cei care țin poruncile lui Dumnezeu și credința lui Isus vor simți mânia balaurului și a oștilor sale. Satana socotește lumea ca fiind supusă lui; el a câștigat stăpânirea asupra bisericilor apostaziate; însă aici este o mică grupă care s-a împotrivit stăpânirii lui. Dacă ar putea să-i șteargă de pe fața pământului, triumful lui ar fi deplin. Așa cum a influențat națiunile păgâne să distrugă pe Israel, tot așa în viitorul apropiat el va ațâța puterile nelegiuite ale pământului, ca să nimicească pe poporul lui Dumnezeu. Tuturor oamenilor li se va cere să dea ascultare edictelor omenești, călcând Legea divină. Cei care vor fi credincioși lui Dumnezeu vor fi amenințați, denunțați și scoși de sub protecția legii. Ei vor fi trădați atât de părinți, cât și de frați, rude și prieteni.”
Unica lor speranță este în mila lui Dumnezeu; singura lor apărare va fi rugăciunea. Așa cum Iosua pleda înaintea îngerului, la fel, biserica rămășiței, cu inima zdrobită și cu credință arzătoare, va implora iertare și izbăvire prin Isus, Mijlocitorul ei. Ei sunt pe deplin conștienți de păcătoșenia vieții lor, își văd slăbiciunea și nevrednicia și când privesc la ei înșiși, sunt aproape disperați. Ispititorul stă lângă ei ca să-i acuze, așa cum a stat împotriva lui Iosua. El arată către veșmintele lor murdare, către caracterele lor deficitare. El prezintă slăbiciunea și nesăbuința lor, păcatele și nerecunoștința lor, lipsa lor de asemănare cu Hristos, care L-a dezonorat pe Mântuitorul lor. El se străduiește să le înspăimânte sufletul cu gândul că situația lor este fără nădejde, că pata necurăției lor nu va putea fi îndepărtată niciodată. El speră să le distrugă în așa măsură credința, încât ei să cedeze ispitelor lui, să nu mai fie devotați lui Dumnezeu și să primească semnul fiarei. Satana rostește înaintea Iui Dumnezeu acuzațiile lui față de ei, declarând că datorită păcatelor lor, ei au pierdut dreptul la protecția divină, și pretinde dreptul de a-i nimici ca pe niște călcători ai Legii. El susține că ei merită la fel ca și el excluderea de la favoarea lui Dumnezeu și spune: „Aceștia să fie oamenii care îmi vor lua locul în ceruri și locul îngerilor care s-au unit cu mine? În timp ce susțin că păzesc Legea lui Dumnezeu, îi respectă ei preceptele? Nu au fost ei iubitori mai mult de sine decât de Dumnezeu? Nu au așezat ei interesele lor mai presus de slujirea Lui? Nu au tânjit ei după lucrurile aceste lumi? Privește la păcatele care au marcat viețile lor. Privește la egoismul, răutatea și ura lor unul față de altul”.
Poporul lui Dumnezeu are multe greșeli, în multe privințe. Satana deține o cunoaștere amănunțită a păcatelor pe care i-a ispitit să le comită și el le prezintă pe acestea în cea mai exagerată lumină, spunând: „Mă va alunga Dumnezeu, pe mine și îngerii mei, din prezența Lui, și va răsplăti pe cei care sunt vinovați de aceleași păcate? Tu nu poți face acest lucru, Doamne, dacă ești drept. Tronul tău nu se va mai întemeia pe judecată și neprihănire. Dreptatea cere să se pronunțe sentința împotriva lor.”
Totuși, chiar dacă urmașii lui Hristos au păcătuit, ei nu s-au predat pe ei înșiși sub stăpânirea răului. Au dat la o parte păcatele lor și L-au căutat pe Domnul în umilință și căință, iar Avocatul ceresc pledează în favoarea lor. El, care a suferit cel mai mult de pe urma ingratitudinii lor, care le cunoaște păcatul și totodată pocăința lor, spune: „Domnul să te mustre, Satano. Eu Mi-am dat viața pentru aceste suflete. Ele sunt săpate pe palmele mâinilor Mele.”
Acoperiți cu mantia neprihănirii lui Hristos
În timp ce aceia care alcătuiesc poporul lui Dumnezeu își umilesc sufletele înaintea Lui, cerând curățirea inimilor lor, se dă porunca: „Dezbrăcați-i de hainele murdare” și se rostesc cuvintele încurajatoare: „Iată că îndepărtez de la tine nelegiuirea și te îmbrac în haine de sărbătoare”. Haina fără pată a neprihănirii lui Hristos este așezată asupra copiilor încercați, ispitiți și totuși credincioși ai lui Dumnezeu. Rămășița disprețuită este îmbrăcată în veșminte de slavă, spre a nu mai fi niciodată întinați de stricăciunile lumii. Numele lor rămân scrise în cartea vieții Mielului, alături de credincioșii din toate veacurile. Ei au rezistat împotriva vicleniilor înșelătorului; ei n-au putut fi clintiți de la credincioșia lor de urletele balaurului. Acum, ei sunt pentru veșnicie la adăpost de planurile ispititorului. Păcatele lor sunt transferate asupra celui ce a generat păcatul.
Iar cei ce alcătuiesc rămășița nu sunt numai iertați și acceptați, dar și onorați. „O mitră curată” este pusă pe capetele lor. Ei vor fi ca niște regi și preoți pentru Dumnezeu. În timp ce Satana își rostește acuzațiile și caută să nimicească această grupă, îngeri sfinți, nevăzuți, treceau încoace și încolo, punând asupra lor sigiliul viului Dumnezeu. Aceștia sunt cei ce stau pe Muntele Sionului împreună cu Mielul, având Numele Tatălui scris pe frunțile lor. Ei cântă o cântare nouă înaintea tronului, acea cântare pe care nici un om nu o poate învăța cu excepția celor 144.000, care au fost răscumpărați de pe pământ. „Aceștia sunt cei ce-L urmează pe Miel oriunde merge. Ei au fost răscumpărați dintre oameni, ca cel dintâi rod pentru Dumnezeu și pentru Miel. Și în gura lor nu s-a găsit vicleșug; căci sunt fără vină înaintea tronului lui Dumnezeu” (Apocalipsa 14, 4.5).622