Stomacul are nevoie de odihnă
267. Stomacul trebuie să se bucure de o atenție plină de grijă. Nu trebuie să fie ținut într-o continuă activitate. Dați pace, liniște și odihnă acestui organ folosit în mod greșit și îndelung maltratat. După ce stomacul și-a făcut lucrarea pentru o masă, nu îi dați încă și mai mult de lucru înainte de a fi avut șansa de a se odihni și înainte ca organismul să furnizeze o cantitate suficientă de suc gastric pentru altă mâncare. Ar trebui să treacă cel puțin cinci ore de la o masă la alta și țineți minte întotdeauna că, dacă vreți să faceți o încercare, veți descoperi că două mese pe zi sunt mai bune decât trei. -- Letter 73a, 1896.
Mâncați un mic dejun substanțial
268. Este în practica și obiceiul societății să se ia un mic dejun lejer. Dar nu acesta este modul cel mai bun de a trata stomacul. La masa de dimineață, stomacul se află într-o condiție mai bună pentru a se ocupa de mai multă mâncare decât la a doua sau a treia masă a zilei. Obiceiul de a mânca un mic dejun sărac și un prânz copios este greșit. Faceți în așa fel, încât micul dejun să fie masa cea mai consistentă a zilei. -- Letter 3, 1884.
Cinele la ore târzii
269. Cina târzie este dăunătoare în special pentru persoanele cu obiceiuri sedentare. În cazul lor, tulburarea care se produce este de cele mai multe ori începutul unei boli care sfârșește prin moarte.
În multe cazuri, starea de slăbiciune care duce la dorința de a mânca se produce din cauză că organele au fost suprasolicitate în cursul zilei. După ce termină de prelucrat hrana de la o masă, organele digestive au nevoie de odihnă. Ar trebui să existe cel puțin cinci sau șase ore între mese; iar cele mai multe persoane care vor dori să încerce acest plan vor descoperi că două mese pe zi sunt mai bune decât trei. -- The Ministry of Healing, 304, 1905.
270. Mulți își îngăduie obiceiul vătămător de a mânca chiar înainte de culcare. Și se poate ca aceștia să fi servit trei mese obișnuite; cu toate acestea, pentru că au o senzație de slăbiciune, ca și cum le-ar fi foame, vor lua o gustare sau o a patra masă. Îngăduindu-și această practică greșită, ea a devenit obicei și aceste persoane se simt ca și cum nu ar putea să doarmă fără să ia o gustare înainte de a se retrage la culcare. În multe cazuri, cauza acestei slăbiciuni se datorează faptului că organele digestive au fost deja împovărate în mod excesiv de-a lungul zilei, pentru că stomacul a trebuit să se elibereze de mâncarea nesănătoasă pe care este prea adesea silit s-o primească, și aceasta în cantități prea mari. Organele digestive astfel maltratate devin obosite și au nevoie de o perioadă de odihnă totală pentru a-și reface energia secătuită. A doua masă nu ar trebui niciodată consumată înainte ca stomacul să fi avut timp să se odihnească după munca de a digera masa precedentă. Dacă cea de-a treia masă va fi totuși luată, ar trebui să fie ușoară și cu mai multe ore înainte de a merge la culcare.
Însă așa cum este cazul multora, sărmanul stomac obosit se poate plânge de oboseală, dar în zadar. Asupra lui se aduce cu forța mai multă mâncare, lucru care pune în mișcare organele digestive, pentru ca acestea să treacă din nou prin aceeași corvoadă în timpul orelor de somn. Somnul unor asemenea persoane este de regulă deranjat de vise neplăcute, iar dimineața se trezesc neodihnite. Au o senzație de istovire și le lipsește apetitul. Tot organismul resimte o lipsă de energie. În scurt timp organele digestive sunt epuizate, căci nu au avut deloc timp să se odihnească. Aceștia devin niște dispeptici nefericiți și se întreabă ce anume i-a adus în starea aceasta. Cauza a adus rezultatul sigur. Dacă această practică este îngăduită pe o durată mare de timp, sănătatea este șubrezită serios. Sângele devine impur, sunt trași la față și apar în mod frecvent erupții (pe piele). Pe aceștia îi veți auzi adesea plângându-se de sensibilitate și dureri frecvente în regiunea stomacului, iar stomacul devine atât de obosit în timp ce își împlinește lucrarea, încât aceștia sunt obligați să-și înceteze lucrul și să se odihnească. Par să nu poată explica această stare de lucruri; căci, lăsând aceasta deoparte, sunt în mod aparent sănătoși. -- How to Live, 1:55-57 (1865).
Cauza și remediul stării de „sfârșeală”
Cei care trec de la trei mese pe zi la două vor fi tulburați la început, mai mult sau mai puțin, de o stare de slăbiciune, mai ales pe la ceasul la care aveau obiceiul să servească cea de-a treia masă. Dacă însă vor persevera pentru scurt timp, această slăbiciune va dispărea.
Când ne întindem pentru a ne odihni, stomacul trebuie să-și fi terminat toată lucrarea, pentru a se putea bucura de odihnă asemenea celorlalte părți ale corpului. Digestia nu ar trebui să continue în timpul somnului. După ce stomacul -- care a fost muncit în exces -- și-a îndeplinit sarcina, ajunge să fie epuizat, lucru care provoacă o stare de slăbiciune. În acest punct, mulți sunt amăgiți și gândesc că lipsa de hrană este cea care provoacă asemenea senzații și, fără să dea stomacului un răgaz de odihnă, mănâncă din nou, acțiune care îndepărtează pe moment slăbiciunea. Și cu cât va fi apetitul îngăduit mai mult, cu atât vor fi mai mari protestele lui pentru a fi satisfăcut. Această slăbiciune este în general rezultatul alimentației cu carne, al faptului că se mănâncă prea des și prea mult. Stomacul devine obosit pentru că este pus continuu la lucru, pentru a se debarasa de o hrană nu din cea mai sănătoasă. Neavând deloc timp de odihnă, organele digestive se anemiază și de aici acea senzație de „sfârșeală” și dorința de a mânca frecvent. Remediul de care au nevoie asemenea persoane este de a mânca mai rar, mai puțin și să se mulțumească cu mâncare simplă, nesofisticată, luând masa de două, maximum de trei ori pe zi. Stomacul trebuie să aibă perioadele lui regulate de lucru și odihnă; de aici înțelegem că a mânca neregulat și între mese este o încălcare extrem de periculoasă a legilor sănătății. Cu obiceiuri regulate și o mâncare potrivită, stomacul își va reveni treptat.
271. Stomacul poate fi educat în așa fel, încât să dorească mâncare de opt ori pe zi și să se simtă slăbit dacă nu este alimentat. Dar acesta nu este un argument în favoarea unei alimentații atât de frecvente. -- The Review and Herald, 8 mai, 1883.
Planul de două mese pe zi
272. În majoritatea cazurilor, două mese pe zi sunt de preferat în loc de trei mese. Când este luată mai devreme, cina dăunează digestiei mesei anterioare. Când este luată mai târziu, nu este nici ea digerată înainte de ora de culcare. Astfel, stomacul nu reușește să asigure o odihnă corespunzătoare. Somnul este deranjat, creierul și nervii sunt obosiți, apetitul pentru micul dejun este scăzut, întregul organism nu este împrospătat și nu este pregătit pentru îndatoririle zilei. -- Education, 205 (1903).
273. Obiceiul de a mânca numai două mese pe zi este în general binefăcător pentru sănătate; totuși, în unele situații, persoanele pot avea nevoie de o a treia masă. Aceasta ar trebui, când este totuși servită, să fie foarte ușoară și să constea în alimente dintre cele mai ușor de digerat. „Crackers” -- biscuiții englezești -- sau pesmet și fructe sau cafeaua din cereale sunt alimentele cele mai potrivite pentru masa de seară. -- The Ministry of Healing, 321 (1905).
274. Cei mai mulți oameni se bucură de o mai bună sănătate când servesc două mese pe zi în loc de trei; se poate ca alții, după cum sunt împrejurările din viața lor, să aibă nevoie de ceva mâncare la cină; dar această masă ar trebui să fie foarte ușoară. Nimeni să nu se ia pe sine ca etalon pentru toți ceilalți, crezând că fiecare trebuie să facă întocmai cum face el.
Nu păcăli niciodată stomacul neoferindu-i ceea ce reclamă sănătatea și nu-l maltrata niciodată, punând asupra lui o povară pe care nu ar trebui s-o poarte. Cultivă autocontrolul. Înfrânează-ți apetitul; ține-l sub controlul rațiunii. Să nu te simți obligat să îți încarci masa cu hrană nesănătoasă când aveți oaspeți. Trebuie avute în vedere sănătatea familiei tale și influența asupra copiilor la fel de mult ca obiceiurile și gusturile musafirilor. -- [Christian Temperance and Bible Hygiene, 58] Counsels on Health, 156 (1890).
275. Pentru unii, a-i vedea pe alții cum iau cea de-a treia masă este o ispită prea mare pentru a-i rezista și își imaginează că sunt flămânzi, când senzația nu este o cerere a stomacului pentru mâncare, ci o dorință a minții care nu a fost întărită printr-un principiu ferm și disciplinată în tăgăduire de sine. -- Testimonies for the Church 4:574 (1881).
Un remediu pentru iritabilitate
276. Calea urmată de fratele H. nu a fost ceea ce ar fi trebuit să fie. Preferințele și antipatiile lui sunt foarte mari și nu și-a păstrat propriile sentimente sub controlul rațiunii. Frate H., sănătatea ta este vătămată într-o mare măsură printr-o alimentație excesivă și la perioade necorespunzătoare. Aceasta produce o afluență a sângelui spre creier. Mintea devine confuză și nu-ți mai poți controla bine propria-ți persoană. Arăți ca un om a cărui minte este dezechilibrată. Ai porniri agitate, te enervezi ușor și privești lucrurile într-o lumină exagerată și pervertită. Mult exercițiu în aer liber și o dietă cumpătată sunt esențiale pentru sănătatea ta. Nu ar trebui să mănânci mai mult de două mese pe zi. Dacă simți că ar trebui să mănânci seara, bea o gură de apă rece și dimineața te vei simți cu mult mai bine, pentru că nu ai mâncat. -- Testimonies for the Church 4:501, 502 (1880).
Să nu fie forțat nimeni să renunțe la cea de-a treia masă
277. În ce privește dieta, această chestiune trebuie cumpănită cu atâta înțelepciune, încât să nu pară deloc ca un dictat. Ar trebui să se arate că a mânca două mese pe zi este cu mult mai bine pentru sănătate decât a mânca trei mese. Dar nu trebuie să se vadă nici o forțare autoritară. Nici o persoană care are de-a face cu sanatoriul nu ar trebui să fie silită să adopte sistemul de două mese. Persuasiunea este mai potrivită decât forța....
Zilele se scurtează de acum și ar fi un moment potrivit de a prezenta această chestiune. Pe măsură ce zilele se micșorează, faceți așa încât prânzul să fie servit puțin mai târziu și atunci nu veți mai simți că este necesară cea de-a treia masă. -- Letter 145, 1901.
278. În ce privește cea de-a treia masă, nu trebuie să fie obligatorii decât două mese. Unii prosperă cel mai bine ca sănătate când mănâncă trei mese ușoare, iar când sunt limitați la două, suferă sever din pricina schimbării. -- Letter 200, 1902.
Nu trebuie să fie un test
279. Eu nu mănânc decât două mese pe zi. Dar nu cred că numărul de mese pe zi ar trebui considerat un test. Dacă există unii care sunt mai sănătoși când mănâncă trei mese pe zi, este privilegiul lor să servească trei mese. Eu aleg două. Am practicat treizeci și cinci de ani sistemul de două mese. -- Letter 30, 1903.
Rezultate îndoielnice prin introducerea obligatorie a planului de numai două mese pe zi în școli
280. Mulți înclină să creadă că problema dietei este dusă în extreme. Când studenții combină efortul fizic cu cel intelectual așa de mult cum se face la această școală (Avondale), obiecțiunea față de cea de-a treia masă este într-o mare măsură eliminată. Astfel, nimeni nu trebuie să simtă că este tratat greșit. Cei care mănâncă în mod conștient numai două mese pe zi nu ar trebui să facă deloc această schimbare....
Faptul că unii, învățători și studenți, au privilegiul de a lua masa în camerele lor nu creează o influență sănătoasă. Trebuie să existe o acțiune armonioasă în administrarea meselor. Dacă aceia care nu iau decât două mese sunt de părere că trebuie să mănânce destul la cea de-a doua masă pentru a compensa lipsa celei de-a treia, își vor vătăma organele digestive. Studenții să servească cea de-a treia masă, pregătită fără legume, dar cu alimente simple, hrănitoare, cum sunt fructele și pâinea. -- Letter 141, 1899.
Importanța regularității
281. După ce este servită masa obișnuită, stomacului ar trebui să i se îngăduie să se odihnească cinci ore. Nici o fărâmă de mâncare nu ar trebui introdusă în stomac până la masa următoare. Stomacul își va face lucrarea în acest interval și după aceasta va putea primi iarăși hrană.
În nici un caz nu ar trebui ca mesele să fie neregulate. Dacă prânzul este luat cu o oră sau două înainte de timpul obișnuit, stomacul nu este pregătit pentru o nouă povară; căci nu s-a debarasat încă de alimentele mâncate la masa precedentă și nu are forță vitală pentru o nouă lucrare. Astfel, organismul este suprasolicitat.
Mesele nu ar trebui nici întârziate cu o oră sau două, pentru a ne potrivi împrejurărilor sau pentru ca un anumit volum de muncă să poată fi împlinit. Stomacul cere mâncare la ora la care este obișnuit să primească. Dacă momentul este întârziat, vitalitatea organismului scade și ajunge în cele din urmă la un nivel atât de scăzut, încât pofta de mâncare dispare cu desăvârșire. Dacă se ia masa atunci, stomacul este incapabil să se ocupe de ea așa cum se cuvine. Hrana nu poate fi schimbată în sânge bun.
Dacă ar mânca toți la perioade regulate, fără a gusta nimic între mese, ar fi pregătiți pentru mesele lor și ar găsi în mâncare o plăcere care i-ar răsplăti pentru efortul lor. -- Manuscript 1, 1876.
282. Regularitatea meselor are o importanță vitală. Ar trebui să existe un timp anume pentru fiecare masă. La acea oră, fiecare să mănânce hrana cerută de organism și după aceea să nu mai consume nimic până la masa următoare. Există mulți care mănâncă atunci când organismul nu are nevoie de hrană, la intervale neregulate și între mese, pentru că nu au suficientă voință pentru a se împotrivi înclinației lor. Când călătoresc, unii ronțăie neîncetat câte ceva, dacă găsesc ce, orice poate fi mâncat. Acest lucru provoacă mult rău. Dacă aceia care călătoresc ar mânca în mod regulat alimente simple și hrănitoare, nu ar simți o oboseală atât de mare și nici nu ar suferi atât de mult de greață. -- The Ministry of Healing, 303, 304 (1905).
283. Regularitatea în alimentație ar trebui să fie păzită cu grijă. N-ar trebui să se consume nimic între mese, nici un fel de produse de cofetărie sau patiserie, nuci, fructe sau vreun alt fel de alimente. Mâncatul la ore neregulate distruge tonusul sănătos al organelor digestive, cu efect asupra sănătății și stării de voioșie. Iar când se așază la masă, copiii nu simt plăcere pentru alimentele hrănitoare; poftele lor se îndreaptă către ceea ce este dăunător pentru ei. -- The Ministry of Healing, 384 (1905).
284. În această familie n-a existat o administrare corectă în ce privește mâncarea; acolo a fost neregularitate. Ar fi trebuit să fie pentru fiecare masă un timp anumit și hrana trebuia pregătită într-o formă simplă și fără grăsime; dar ar fi trebuit să se depună strădanii pentru ca aceasta să fie hrănitoare, sănătoasă și apetisantă. În această familie, ca și în multe altele, se făcea o demonstrație specială pentru vizitatori -- au fost pregătite multe feluri de mâncare și adesea prea bogate, astfel că cei care ședeau la masă erau ispitiți să mănânce peste măsură de mult. Și apoi, în absența musafirilor, a urmat o mare schimbare, o scădere drastică a preparatelor aduse pe masă. Mâncarea era slabă și lipsită de aport nutritiv. Din moment ce era „doar pentru noi”, nu era considerată ca fiind chiar așa de importantă. Mâncarea era adesea ciugulită în fugă și timpul regulat pentru masă nu era respectat. Fiecare membru al familiei a fost vătămat printr-o astfel de administrare. Este un păcat pentru fiecare dintre surorile noastre să facă asemenea pregătiri pentru vizitatori și să facă o nedreptate propriilor lor familii printr-o mâncare sărăcăcioasă, care nu va reuși să hrănească organismul. -- Testimonies for the Church 2:485 (1870).
285. Sunt uimită să aflu că, după toată lumina care a fost dată în acest loc, mulți dintre voi mănâncă între mese! Nu trebuie să lăsați să treacă de buzele voastre nici o bucățică de mâncare între mesele regulate. Mâncați ce ar trebui să mâncați, dar mâncați la o masă, și apoi așteptați până la următoarea masă. -- Testimonies for the Church 2:373 (1869).
286. Mulți se întorc de la lumină și cunoaștere și sacrifică principiul în favoarea gustului. Ei mănâncă atunci când organismul nu are nevoie de mâncare și la intervale neregulate, pentru că nu au tărie morală pentru a rezista înclinației. Ca rezultat, stomacul maltratat se răzvrătește și urmează suferința. Regularitatea în mâncare este foarte importantă pentru sănătatea corpului și limpezimea minții. Niciodată nu ar trebui să punem pe limbă vreo bucățică de mâncare între mese. -- [Christian Temperance and Bible Hygiene, 50] Counsels on Health, 118 (1890).
287. În loc să respecte regularitatea, omul s-a lăsat stăpânit de apetit și a mâncat între mese, devenind dispeptic. -- Testimonies for the Church 2:374 (1869).
288. În general, copiii nu sunt învățați cât de important este când, cum și ce ar trebui să mănânce. Sunt lăsați să-și îngăduie gustul după plac, să mănânce în orice moment, să ia fructe când acestea le ispitesc ochii, și aceasta, împreună cu plăcinte, prăjituri, pâine cu unt și bomboane mâncate aproape fără încetare, îi transformă în gurmanzi și dispeptici. Organele digestive, asemenea unei mori care este ținută în continuă mișcare, devin anemice, forța vitală este chemată de la creier pentru a ajuta stomacul în lucrarea lui excesivă și astfel puterile intelectului sunt slăbite. Stimularea nefirească și epuizarea forțelor vitale îi face agitați, incapabili să accepte restricții, independenți și iritabili. -- The Health Reformer, mai, 1877.
289. Mulți părinți, pentru a evita sarcina de a-și educa răbdători copiii în obiceiuri ale tăgăduirii de sine și de a-i învăța cum să se folosească în mod corect de toate binecuvântările lui Dumnezeu, îi lasă să mănânce și să bea când poftesc. Dacă nu sunt înfrânate cu hotărâre, apetitul și îngăduința egoistă cresc o dată cu copiii și se întăresc pe măsură ce ei capătă puteri. -- Testimonies for the Church 3:564 (1875).
290. Este un obicei destul de comun printre oamenii din lume de a mânca de trei ori pe zi, pe lângă faptul că mănâncă la intervale neregulate între mese; și, în general, ultima masă este cea mai copioasă și este adesea servită chiar înainte de culcare. Aceasta reprezintă o răsturnare a ordinii naturale; o masă copioasă nu ar trebui luată niciodată atât de târziu. Dacă aceste persoane și-ar schimba practicile și nu ar mai mânca decât de două ori pe zi și nimic altceva între mese, nici măcar un măr, o nucă sau orice alt fel de fruct, rezultatul s-ar vedea printr-o poftă bună și o sănătate mult ameliorată. -- The Review and Herald, 29 iulie, 1884.
291. Când călătoresc, unii „ciugulesc” aproape tot timpul câte ceva, dacă au la îndemână. Aceasta este o practică extrem de vătămătoare. Animalele, care nu au rațiune și care nu au deloc de-a face cu efortul intelectual, pot proceda astfel fără să-și facă rău, dar ele nu sunt ființe raționale, care au puteri intelectuale ce trebuie folosite pentru Dumnezeu și pentru oameni. -- The Review and Herald, 29 iulie, 1884.
292. Petrecerile îmbuibării și hrana introdusă în stomac la ceasuri nepotrivite lasă urmări asupra fiecărei fibre a organismului. -- The Health Reformer, iunie, 1878.
293. Mulți mănâncă la toate orele, fără a ține cont de legile sănătății. Apoi întunecimea le acoperă mintea. Cum ar putea oamenii să fie onorați cu iluminare divină când ei sunt atât de nepăsători în obiceiurile lor, atât de neatenți față de lumina pe care a dat-o Dumnezeu în privința acestor lucruri? Fraților, nu a venit timpul să vă convertiți în aceste puncte ale cedării egoiste în fața plăcerilor? -- Gospel Workers, 174 (1892) (ediția veche).
294. Trei mese pe zi și nimic între aceste mese -- nici măcar un măr -- ar trebui să fie limita maximă a îngăduinței. Cei ce merg mai departe încalcă legile firii și vor suferi urmările. -- The Review and Herald, 8 mai, 1883.