Când Domnul Hristos a văzut mulțimile care se adunau în jurul Lui, „I S-a făcut milă de ele, pentru că erau necăjite și risipite ca niște oi care nu au păstor” (Matei 9, 36). Domnul Hristos a văzut boala, necazul, nevoia și starea decăzută a mulțimilor care se îmbulzeau pe urmele Lui. Lui I-au fost prezentate nevoile și suferințele omenirii de pretutindeni. Printre cei de sus și cei de jos, printre cei mai onorați și cei mai decăzuți, El a întrezărit suflete care tânjeau tocmai după binecuvântarea pe care El venise să o aducă; suflete care aveau nevoie doar de cunoașterea harului Său pentru a deveni supuși ai împărăției Sale. „Atunci a zis ucenicilor Săi: «Mare este secerișul, dar puțini sunt lucrătorii. Rugați dar pe Domnul secerișului să scoată lucrători la secerișul Lui»” (Matei 9, 37.38).
Și astăzi există aceleași nevoi. Lumea are nevoie de lucrători care să trudească așa cum a făcut-o Hristos pentru cei în suferință și cei păcătoși. Există într-adevăr o mulțime de oameni la care trebuie să se ajungă. Lumea este plină de boală, suferință, necaz și păcat. Este plină de cei care au nevoie să li se slujească, -- cei slabi, neajutorați, ignorați, decăzuți.
Pe calea pieirii
Mulți dintre tinerii acestei generații, din biserici, instituții religioase și așa-zise cămine creștine, aleg calea spre pieire. Prin obiceiuri necumpătate ei atrag asupra lor boala, iar prin lăcomia de a obține bani pentru îngăduințe păcătoase, ei ajung să practice lucruri necinstite. Ei își distrug sănătatea și caracterul, înstrăinate de Dumnezeu și evitate de societate, aceste biete suflete simt că sunt fără nădejde, atât pentru această viață, cât și pentru viața viitoare. Inimile părinților sunt zdrobite. Oamenii vorbesc despre acești rătăcitori ca fiind fără nădejde; însă Dumnezeu îi privește cu milă și îndurare. El înțelege toate împrejurările care i-au făcut să cadă în ispită. Aceasta este o categorie care necesită atenție.
Sărăcia și păcatul abundă
Pretutindeni, atât aproape, cât și departe, sunt suflete, nu doar dintre tineri, ci de toate vârstele, care sunt în sărăcie și necaz, cufundați în păcat și doborâți de simțământul vinovăției. Lucrarea slujitorilor lui Dumnezeu este de a căuta aceste suflete, de a se ruga împreună cu ele și pentru ele și de a le conduce pas cu pas la Mântuitorul.
Însă nu doar aceia care nu recunosc cerințele lui Dumnezeu sunt în necaz și au nevoie de ajutor. În lumea de azi, în care domnește egoismul, lăcomia și opresiunea, mulți dintre adevărații copii ai lui Dumnezeu sunt în nevoie și în necazuri. În locuri umile, pline de mizerie, înconjurați de sărăcie, boală și vinovăție, mulți își poartă cu răbdare povara de suferință și încearcă să mângâie pe cei fără nădejde și loviți de păcat din jurul lor. Mulți dintre ei sunt aproape necunoscuți bisericilor sau pastorilor; însă ei sunt luminile Domnului care strălucesc în mijlocul întunericului. Acestora Domnul le poartă în mod deosebit de grijă și El face apel la poporul Său să fie brațul Său de ajutor în a le ușura nevoile. În orice biserică ar trebui să existe o preocupare specială pentru ca această clasă de oameni să fie descoperită și păstorită.
Nevoile celor bogați
Și, în timp ce lucrăm pentru cei săraci, ar trebui să acordăm atenție și celor bogați, ale căror suflete sunt la fel de prețioase în ochii lui Dumnezeu. Domnul Hristos a lucrat pentru toți cei care voiau să audă Cuvântul Său. El nu i-a căutat numai pe vameși și pe păcătoși, ci și pe fariseii cei bogați și culți, pe nobilii iudei și pe dregătorii romani. Și pentru cei bogați este nevoie să se lucreze în dragoste și temere de Dumnezeu. Prea adesea, aceștia se încred în bogățiile lor și nu simt primejdia în care se află. Avuțiile lumești pe care Domnul le-a încredințat oamenilor sunt adesea o mare ispită. Mii de oameni sunt astfel conduși spre îngăduințe păcătoase care împietresc în ei obiceiuri de necumpătare și viciu.
Printre victimele nenorocite ale lipsurilor și păcatului sunt mulți care au avut cândva bogății. Oameni cu diferite vocații și diferite funcții în viață au fost biruiți de necurățiile și stricăciunile lumii prin folosirea de băuturi tari, prin îngăduirea poftelor firii pământești și au fost doborâți de ispită. în timp ce acești decăzuți strigă după mila noastră și ne cer ajutorul, nu ar trebui oare să se acorde ceva atenție celor care nu au coborât încă în aceste adâncimi, dar care și-au așezat picioarele pe aceeași cărare? Sunt mii de oameni care ocupă poziții de onoare, dar și folositoare, care își îngăduie obiceiuri care înseamnă ruină pentru suflet și trup. Oare nu ar trebui făcute cele mai serioase eforturi pentru a-i lumina?
Pastori ai Evangheliei, oameni de stat, scriitori, oameni bogați și talentați, oameni de afaceri, puternici, care pot fi de folos, se află în pericol de moarte pentru că nu văd nevoia unei stricte cumpătări în toate lucrurile. Ei au nevoie să îi se îndrepte atenția spre principiile cumpătării, nu într-un mod îngust și arbitrar, ci în lumina marelui scop al lui Dumnezeu pentru omenire. Dacă principiile adevăratei cumpătări ar fi astfel aduse înaintea lor, ar fi foarte mulți din clasele înalte care le-ar recunoaște valoarea și le-ar accepta cu toată inima.
Bogății de durată pentru o comoară pământească
Mai există un pericol la care sunt expuse clasele cele bogate în special și aici se găsește de asemenea un câmp de lucru pentru misionarul medical. Mulți oameni care sunt prosperi în lume, și care niciodată nu s-ar înjosi cu formele obișnuite ale viciului, sunt totuși ruinați pentru că iubesc bogăția. Absorbiți de comorile lor pământești, ei sunt insensibili față de cerințele lui Dumnezeu și față de nevoile semenilor lor. În loc de a socoti bogăția ca pe un talant care trebuie pus la schimbător, spre slava lui Dumnezeu și înălțarea omenirii, ei o consideră un mijloc de a fi îngăduitori față de ei înșiși și de a se proslăvi pe ei înșiși. Ei adaugă casă lângă casă, pământ după pământ, își umplu casele cu obiecte luxoase, în timp ce nevoile abundă pe străzi și pretutindeni în jurul lor sunt ființe omenești care trăiesc în mizerie și nelegiuire, în boală și moarte. Cei care își dedică astfel viața slujirii eului nu dezvoltă în ei atributele lui Dumnezeu, ci ale lui Satana.
Acești oameni au nevoie de Evanghelie. Ei au nevoie să li se întoarcă ochii de la deșertăciunea lucrurilor materiale și să li se descopere bogățiile cele prețioase, care sunt de durată. Ei trebuie să învețe bucuria de a da, binecuvântarea de a fi împreună lucrători cu Dumnezeu.
La persoanele din această clasă este adesea cel mai dificil să avem acces, însă Domnul Hristos va deschide căi prin care putem ajunge la ele. Fie ca cei mai înțelepți, cei mai vrednici de încredere și cei mai de nădejde lucrători să caute aceste suflete. Cu înțelepciunea și tactul izvorâte din dragostea divină, cu rafinamentul și curtoazia care rezultă doar din prezența Domnului Hristos în suflet, ei să lucreze pentru aceia care, orbiți de strălucirea bogățiilor pământești, nu văd slava comorii cerești. Fie ca lucrătorii să studieze Biblia împreună cu ei, întipărind adevărurile sacre în inima lor. Citiți-le cuvintele lui Dumnezeu: „Și voi, prin El, sunteți în Hristos Isus. El a fost făcut de Dumnezeu pentru noi înțelepciune, neprihănire, sfințire și răscumpărare” (1 Corinteni 1, 30). „Așa vorbește Domnul: «Înțeleptul să nu se laude cu înțelepciunea lui, cel tare să nu se laude cu tăria lui, bogatul să nu se laude cu bogăția lui, ci cel ce se laudă să se laude că are pricepere și că Mă cunoaște, că știe că Eu sunt Domnul care fac milă, judecată și dreptate pe pământ! Căci în aceasta găsesc plăcere Eu», zice Domnul” (Ieremia 9, 23.24). „În El avem răscumpărarea, prin sângele Lui iertarea păcatelor, după bogățiile harului Său” (Efeseni 1, 7). „Și Dumnezeul meu să îngrijească de toate trebuințele voastre, după bogăția Sa, în slavă, în Isus Hristos” (Filipeni 4, 19).
Un asemenea apel, făcut în spiritul lui Hristos, nu va fi socotit nepotrivit, ci va impresiona mintea multora din clasele înalte.
Prin eforturi depuse cu înțelepciune și cu dragoste, mulți oameni bogați pot fi treziți la simțul răspunderii și datoriei față de Dumnezeu. Dacă li se va arăta clar că Dumnezeu așteaptă de la ei, ca reprezentanți ai Săi, să aline suferințele omenirii, mulți vor răspunde și vor da din mijloacele și simpatia lor în folosul celor săraci. Când mintea lor va fi astfel abătută de la propriile lor interese egoiste, mulți vor fi călăuziți să se predea lui Hristos. Ei se vor atașa cu bucurie în lucrarea de binefacere a misionarului umil, care a fost unealta lui Dumnezeu pentru convertirea lor, punând la lucru talanții influenței și ai mijloacelor de care dispun. Prin folosirea corespunzătoare a comorii lor pământești, ei își vor strânge „comori în cer, unde nu le mănâncă moliile și rugina și unde hoții nu le sapă, nici nu le fură” (Matei 6, 2). Ei își vor asigura comoara pe care o oferă înțelepciunea, chiar „bogățiile veșnice și neprihănirea”. (Testimonies for the Church 6:254-258 (1900).)