Omul a ieșit din mâna Creatorului său desăvârșit și frumos la chip. Faptul că el a rezistat timp de șase mii de ani sub greutatea tot mereu crescândă a bolilor și nelegiuirilor este o dovadă convingătoare a puterii de rezistență cu care a fost înzestrat la început. Și deși antediluvienii, în general, s-au dedat la păcat iară reținere, au trecut mai mult de două mii de ani până când a fost resimțită în mod sensibil călcarea legilor naturale. Dacă Adam nu ar fi avut la început o putere fizică mai mare decât cea pe care o au oamenii de acum, neamul omenesc ar fi dispărut de mult.
De-a lungul generațiilor ce au urmat după cădere, tendința a fost de a cădea mereu mai jos. Boala s-a transmis de la părinți la copii, generație după generație. Chiar copiii de leagăn suferă de boli datorită păcatelor părinților lor...
Patriarhii de la Adam până la Noe au trăit, cu doar câteva excepții, aproape o mie de ani. De atunci, media de viață a omului a scăzut continuu.
La data primei veniri a Domnului Hristos, neamul omenesc era atât de degenerat, încât nu doar cei bătrâni, ci și cei de vârstă medie și cei tineri erau aduși din fiecare cetate la Mântuitorul pentru a fi vindecați de bolile lor. Mulți se chinuiau într-o mizerie de nedescris.
Călcarea legilor fizice, având drept consecințe suferința și moartea prematură, a fost atât de răspândită, încât urmările ei erau socotite a fi soarta rânduită pentru omenire; însă Dumnezeu nu a creat neamul omenesc în această stare atât de slăbită. Această stare de lucruri nu este lucrarea Providenței, ci a omului. Ea a apărut datorită obiceiurilor greșite, datorită călcării legilor întocmite de Dumnezeu pentru a stăpâni viața omului. Călcarea continuă a legilor naturale înseamnă călcarea continuă a Legii lui Dumnezeu. Dacă oamenii ar fi ascultat totdeauna de Legea Celor Zece Porunci, punând în practică în viețile lor principiile ei, torentul de boli care inundă acum lumea nu ar exista...
Când își permit să trăiască oricum, irosindu-și în mod inutil vitalitatea sau întunecându-și mintea, oamenii păcătuiesc împotriva lui Dumnezeu; ei nu Îl proslăvesc pe El în trupul și spiritul lor, care sunt ale Lui. Cu toate acestea, în ciuda ofensei omului împotriva Lui, dragostea lui Dumnezeu față de neamul omenesc continuă încă și El îngăduie ca lumina să strălucească pentru ca omul să poată vedea că, spre a trăi o viață desăvârșită, el trebuie să asculte de legile naturale care îi stăpânesc ființa. Cât de important este atunci ca omul să umble în această lumină, punându-și la lucru toate puterile, atât ale trupului, cât și ale minții, spre slava lui Dumnezeu!
Poporul lui Dumnezeu să trăiască în curăție
Trăim într-o lume care se împotrivește neprihănirii, curăției de caracter și în special creșterii în har. Oriunde privim, vedem întinare și stricăciune, josnicie și păcat. Cât de opuse sunt toate acestea în comparație cu lucrarea care trebuie împlinită în noi înainte de a primi darul nemuririi! Aleșii lui Dumnezeu trebuie să rămână neîntinați în mijlocul stricăciunilor care îi înconjoară în aceste timpuri din urmă. Trupurile lor trebuie sfințite, spiritul lor trebuie să fie curat. Dacă această lucrare trebuie adusă la îndeplinire, ea trebuie întreprinsă de îndată, cu seriozitate și înțelepciune. Duhul lui Dumnezeu trebuie să stăpânească în mod desăvârșit, influențând fiecare faptă.
Reforma sănătății este o ramură a marii lucrări care trebuie să pregătească un popor pentru venirea Domnului. Este atât de strâns legată de a treia solie îngerească cum este brațul de trup. Legea Celor Zece Porunci a fost privită cu ușurință de mulți; cu toate acestea, Dumnezeu nu va veni pentru a-i pedepsi pe călcătorii acestei legi tară a le trimite mai întâi o solie de avertizare. Bărbații și femeile nu pot să calce legea naturală prin îngăduirea apetitului stricat și a pasiunilor josnice fără a călca Legea lui Dumnezeu. Tocmai de aceea El a îngăduit ca lumina reformei sănătății să strălucească asupra noastră, ca să ne dăm seama de păcătoșenia călcării legilor pe care El le-a întocmit în ființa noastră.
Tatăl nostru ceresc vede starea deplorabilă a oamenilor care desconsideră principiile viețuirii sănătoase, mulți dintre ei din neștiință. Și datorită iubirii și milei Sale față de neamul omenesc, El îngăduie ca lumina să strălucească asupra lor prin reforma sănătății. El arată oamenilor Legea Sa și care sunt pedepsele pentru călcarea ei, pentru ca toți să poată cunoaște ceea ce este spre cel mai mare bine al lor. El își face cunoscută Legea Sa atât de clar și pronunțat, încât aceasta este ca o cetate așezată pe un munte. Toate ființele inteligente o pot înțelege, dacă doresc acest lucru. Nimeni altcineva nu este responsabil pentru aceasta.
Nesăbuința ignoranței
A face cunoscute legile naturale și a îndemna la ascultare față de acestea constituie o lucrare care însoțește a treia solie îngerească. Ignoranța nu mai este acum o scuză pentru călcarea legii. Lumina strălucește cu claritate, nimeni nu ar trebui să fie ignorant; căci marele Dumnezeu, El însuși este învățătorul omului. Toți au cele mai sacre îndatoriri pentru a da atenție filozofiei sănătoase și experienței autentice pe care le-o dă Dumnezeu acum în privința reformei sănătății. El dorește ca subiectul să fie făcut cunoscut, iar mintea oamenilor să fie stimulată pentru a-l cerceta; căci este imposibil ca bărbații și femeile să prețuiască adevărul cel sacru atâta timp cât sunt încă sub puterea obiceiurilor păcătoase, care le distrug sănătatea și le tulbură mintea.
Cei care doresc să se informeze cu privire la efectul pe care îngăduința păcătoasă îl are asupra sănătății și care încep lucrarea de reformă, chiar din motive egoiste, se așază într-o poziție în care Dumnezeu poate atinge inima lor. Și, pe de altă parte, cei la care s-a ajuns prin prezentarea adevărului Scripturii se află într-o situație în care conștiința poate fi trezită asupra subiectului sănătate. Ei văd și simt nevoia de a îndepărta obiceiurile și poftele tiranice care i-au stăpânit atât de mult timp. Sunt mulți care ar primi adevărurile din Cuvântul lui Dumnezeu, mintea lor fiind lămurită prin cele mai clare dovezi; însă dorințele firii pământești se manifestă gălăgios, cerând satisfacerea lor, pun stăpânire pe minte și resping adevărul, pentru că acesta intră în conflict cu ele. Mintea multora s-a degradat atât de mult, încât Dumnezeu nu poate lucra nici pentru ei, nici cu ei. Cursul gândurilor lor trebuie schimbat, simțurile lor morale trebuie trezite astfel ca ei să poată simți cerințele lui Dumnezeu.
Apostolul Pavel sfătuiește biserica: „Vă îndemn dar, fraților, pentru îndurarea lui Dumnezeu, să aduceți trupurile voastre ca o jertfă vie, sfântă, plăcută lui Dumnezeu: aceasta va fi din partea voastră o slujbă duhovnicească” (Romani 12, 1). Îngăduința păcătoasă întinează trupul și-l face pe om să nu corespundă pentru închinarea spirituală. Cel care pune în practică lumina pe care i-a dat-o Dumnezeu prin reforma sănătății are un ajutor important în lucrarea de sfințire prin adevăr și va putea primi nemurirea. Insă, dacă nesocotește această lumină și calcă legile naturale, el trebuie să suporte consecințele; puterile spirituale sunt amorțite și cum își poate el desăvârși sfințirea în temere de Domnul?
Oamenii și-au întinat templul sufletului și Dumnezeu îi cheamă să se trezească și să lupte cu toată ființa lor pentru a-și recăpăta puterea data de Dumnezeu. Nimic în afară de harul lui Dumnezeu nu poate convinge și converti inima; numai de la El pot sclavii obiceiului să dobândească puterea de a sfărâma lanțurile care îi leagă. Este imposibil pentru un om să-și aducă trupul ca o jertfa vie, sfântă, plăcută lui Dumnezeu în timp ce își îngăduie obiceiuri care îl lipsesc de puterea fizică, mintală și morală. Apostolul spune în continuare: „Să nu vă potriviți chipului veacului acestuia, ci să vă prefaceți prin înnoirea minții voastre, ca să puteți deosebi bine voia lui Dumnezeu, cea bună, plăcută și desăvârșită” (Romani 12, 2).
Ca în zilele lui Noe
De pe Muntele Măslinilor, Domnul Isus a dat sfaturi ucenicilor Săi cu privire la semnele care aveau să preceadă venirea Sa: „Cum s-a întâmplat în zilele lui Noe, aidoma se va întâmpla și la venirea Fiului omului. În adevăr, cum era în zilele dinainte de potop, când mâncau și beau, se însurau și se măritau, până în ziua când a intrat Noe în corabie și n-au știut nimic, până când a venit potopul și i-a luat pe toți, tot așa va fi și la venirea Fiului omului” (Matei 24, 37-39). Aceleași păcate care au adus judecățile asupra lumii în zilele lui Noe există și în zilele noastre. Bărbații și femeile merg atât de departe astăzi cu mâncarea și băutura, încât sfârșesc în lăcomie și beție. Păcatul care domnește, îngăduirea poftei pervertite, a aprins patimile oamenilor în zilele lui Noe, conducând la stricăciune, care s-a răspândit pretutindeni. Violența și păcatul au ajuns până la ceruri. Această întinare morală a fost în cele din urmă măturată de pe pământ prin intermediul potopului.
Aceleași păcate ale lăcomiei și beției au amorțit simțurile morale ale locuitorilor Sodomei, astfel încât crima a ajuns să fie plăcerea bărbaților și femeilor din acea cetate nelegiuită. De aceea Domnul Hristos a avertizat lumea: „Ce s-a întâmplat în zilele lui Lot, se va întâmpla aidoma: oamenii mâncau, beau, cumpărau, vindeau, sădeau, zideau; dar în ziua când a ieșit Lot din Sodoma, a plouat foc și pucioasă din cer și i-a pierdut pe toți. Tot așa va fi și în ziua când Se va arăta Fiul omului” (Luca 17, 28-30).
Domnul Hristos ne-a lăsat aici una dintre cele mai importante lecții. El vrea să ne pună înainte pericolul de a face din mâncare și băutură preocuparea supremă. El ne prezintă urmările neținerii în frâu a poftei. Puterile morale sunt slăbite, astfel încât păcatul nu apare ca fiind păcătos. Nelegiuirea este privită cu ușurință, iar patima pune stăpânire pe minte, până ce principiile și impulsurile cele bune sunt dezrădăcinate, iar Dumnezeu este hulit. Toate acestea constituie rezultatul mâncării și băuturii în exces. Aceasta este întocmai starea de lucruri despre care Domnul Hristos spune că va exista la cea de-a doua venire a Sa.
Mântuitorul ne prezintă ceva mai nobil pentru care să trudim decât grija pentru ce să mâncăm și să bem și cu ce să ne îmbrăcăm. Mâncarea și băutura sunt duse la un asemenea exces, încât ajung nelegiuiri. Ele se numără printre semnele marcante ale zilelor din urmă și constituie un semn al venirii în curând a Domnului Hristos. Timpul, banii și puterea, care aparțin lui Dumnezeu, dar pe care El ni le-a încredințat nouă, sunt irosite în excese în îmbrăcăminte și lux pentru apetitul pervertit, care scade vitalitatea și aduce suferință și decădere. Este imposibil să ne prezentăm trupurile ca o jertfa vie lui Dumnezeu atâta timp cât le umplem mereu de stricăciuni și boală prin îngăduințele noastre păcătoase. Trebuie dobândită cunoștință cu privire la cum să mâncăm, să bem și să ne îmbrăcăm pentru a ne păstra sănătatea. Boala este urmarea încălcării legii naturii. Cea dintâi datorie a noastră, față de Dumnezeu, față de noi înșine și față de semenii noștri, este să ascultăm de legile lui Dumnezeu. În acestea sunt cuprinse și legile sănătății. (Christian Temperance and Bible Hygiene, 7-12, (1890)).