Cei care pretind că sunt creștini nu ar trebui să pășească în relația de căsătorie până ce această chestiune nu a fost luată în atenție cu grijă și rugăciune dintr-un înalt punct de vedere, pentru a vedea dacă Dumnezeu va putea fi proslăvit prin această unire. Apoi, ar trebui să cântărească cu grijă urmările fiecărui privilegiu al relației de căsătorie, iar principiul sfințit trebuie să fie baza oricărei acțiuni. Înainte de a-și mări familia, ei ar trebui să ia în considerare dacă Dumnezeu va fi proslăvit sau dezonorat prin aducerea de copii pe lume. Ei ar trebui să caute să proslăvească pe Dumnezeu prin unirea lor încă de la început și pe toată durata căsătoriei lor. Trebuie să aibă în vedere de ce mijloace dispun pentru a-și crește copiii. Ei nu au dreptul de a aduce copii pe lume care să fie o povară pentru alții. Au ei o meserie pe care se pot bizui, pentru a putea întreține o familie, pentru a nu deveni o povară pentru alții? Dacă nu au, ei comit o crimă aducând pe lume copii care să sufere din lipsă de îngrijire corespunzătoare, hrană și îmbrăcăminte. In acest veac rapid, corupt, nu se ține seama de aceste lucruri. Patima destrăbălată domnește și ea nu se lasă ținută în frâu, chiar dacă slăbiciunea, mizeria și moartea constituie urmarea domniei ei. Femeile sunt obligate să ducă o viață plină de greutăți, durere și suferință, datorită patimilor necontrolate ale bărbaților care poartă numele de soți -- ar fi mai corect dacă aceștia ar fi numiți brute. Mamele își târăsc o existență mizerabilă, având copii în brațele lor aproape tot timpul, făcând tot ce pot spre a le pune pâine în gură și a-i îmbrăca. Mizeria de felul acesta se tot acumulează și umple lumea.
Patima nu este dragoste
Nu există decât puțină dragoste reală, autentică, devotată, curată. Acest articol prețios este foarte rar. Patima este numită dragoste. Multe femei au fost jignite în privința celor mai fine și tandre sentimente, deoarece relația de căsătorie le-a îngăduit acelora pe care ele îi numesc soți, să fie brutali în felul cum le tratează. Ele au descoperit că dragostea lor este atât de josnică, încât sunt dezgustate.
Foarte multe familii trăiesc într-o stare extrem de nefericită deoarece soțul și tatăl își îngăduie ca partea animalică din firea sa să predomine asupra celei intelectuale și morale. Urmarea este un simțământ de letargie și depresie, care este resimțit frecvent, însă rareori se socotește a fi urmarea căii lor greșite. Avem obligația solemnă față de Dumnezeu să ne păstrăm spiritul curat și trupul sănătos, ca să putem fi de folos omenirii și să-I aducem lui Dumnezeu un serviciu desăvârșit. Apostolul rostește aceste cuvinte de avertizare: „Deci păcatul să nu mai domnească în trupul vostru muritor și să nu mai ascultați de poftele lui” (Romani 6, 12). El ne îndeamnă să mergem înainte, spunându-ne că „toți cei ce se luptă la jocurile de obște se supun la tot felul de înfrânări” (1 Corinteni 9, 25). El îi îndeamnă pe toți cei care se numesc creștini să-și aducă trupurile lor „ca o jertfa vie, sfântă, plăcută lui Dumnezeu” (Romani 12, 1). El spune: „Mă port aspru cu trupul meu și-l țin în stăpânire pentru ca, nu cumva, după ce am propovăduit altora, eu însumi să fiu lepădat” (1 Corinteni 9, 27).
Îngrijirea soției
O greșeală care se comite în mod general este aceea de a nu face nici o schimbare în viața unei femei înainte de a da naștere copiilor ei. În această perioadă importantă, lucrul mamei trebuie ușurat. În organismul ei se petrec mari schimbări. Este necesară o cantitate mai mare de sânge și implicit o cantitate mai mare de alimente dintre cele mai hrănitoare pentru a fi convertită în sânge. Dacă nu are cantitatea suficientă de mâncare hrănitoare, ea nu va putea avea tărie fizică, iar vlăstarul ei va fi lipsit de vitalitate. De asemenea. Îmbrăcămintea ei necesită atenție. Corpul trebuie păzit de orice fel de răceală. Ea nu trebuie să apeleze la rezervele de vitalitate pentru a înlocui lipsa îmbrăcămintei. Dacă mama este lipsită de un aport suficient de hrană sănătoasă, nutritivă, lipsa va fi resimțită atât în cantitatea, cât și în calitatea sângelui. Circulația ei va fi deficitară, iar copilul ei va suferi de exact aceleași lucruri. Vlăstarul ei nu va fi în stare să folosească în mod corespunzător hrana pe care să o transforme în sânge bun pentru a hrăni organismul. Sănătatea mamei și a copilului depinde mult de o îmbrăcăminte potrivită, călduroasă și de o alimentație hrănitoare. Dacă există și alte lucruri, în afară de acestea, care pot spori vitalitatea mamei, ele trebuie să-i fie oferite.
Stăpânirea poftei este importantă
Însă, pe de altă parte, ideea că femeile, datorită stării din această perioadă, pot permite apetitului lor să-și facă de cap constituie o greșeală bazată pe anumite obiceiuri deficitare, și nu pe bunul simț. Apetitul femeilor în această stare poate fi schimbător, capricios și greu de mulțumit; iar obiceiul înrădăcinat îi îngăduie să aibă orice poftește, fără a consulta rațiunea pentru a vedea dacă acea hrană furnizează elementele nutritive necesare corpului său și dezvoltării copilului. Mâncarea trebuie să fie hrănitoare, însă nu excitantă. Se obișnuiește să se spună că, dacă poftește mâncăruri cu carne, murături, mâncăruri condimentate sau plăcinte cu diverse umpluturi, poate să le aibă, doar pofta contează. Aceasta este o mare greșeală și face mult rău. Nici nu se poate estima cât de mare este acest rău. Dacă este nevoie vreodată de simplitate și atenție deosebită față de calitatea hranei ingerate, atunci acest timp este acum, în această perioadă importantă.
Femeile care au principii și care sunt bine educate nu se vor îndepărta de simplitatea în alimentație, în mod special în această perioadă. Ele vor ține cont că o altă viață depinde de a lor și vor fi atente în obiceiurile pe care și le formează, în special în ceea ce privește dieta. Ele nu vor mânca ceea ce nu este hrănitor și este excitant, doar pentru simplul motiv că este gustos. Există prea mulți sfătuitori în jurul lor, gata să le convingă să facă lucruri despre care rațiunea le spune să nu le facă.
Copiii se nasc bolnavi datorită satisfacerii apetitului de către părinți. Organismul nu are nevoie de varietatea de alimente pe care o poftește mintea. Ideea că, dacă s-a gândit la un anumit aliment, stomacul trebuie să-l aibă de îndată este o marc greșeală, pe care femeile creștine ar trebui să o respingă. Imaginației nu ar trebui să i se permită să stăpânească asupra nevoilor organismului. Cei care îngăduie gustului să stăpânească vor suferi urmarea nesocotirii legilor ființei lor. Și problema nu se termină aici; și vlăstarele lor nevinovate vor avea de suferit...
Importanța ambianței plăcute
Trebuie acordată mare grijă ca ambianța din jurul mamei să fie plăcută, veselă. Soțul și tatăl are răspunderea specială de a face tot ce îi stă în putere pentru a ușura povara soției și mamei. În starea în care se află ea, el trebuie să ducă povara cât de mult se poate. El trebuie să fie binevoitor, curtenitor, amabil și delicat, atent în mod special față de nevoile ei. (Testimonies for the Church 2:380-383 (1868)).