Tutunul, în orice formă ar fi folosit, are efecte asupra organismului. Este o otravă înceată. El afectează creierul și amorțește simțurile, astfel că mintea nu poate discerne cu claritate lucrurile spirituale, în special acele adevăruri care ar putea corecta aceste îngăduințe detestabile. Cei care folosesc tutunul, sub orice formă, nu stau bine înaintea lui Dumnezeu. Prin obiceiul acesta stricat, ei nu pot aduce slavă lui Dumnezeu prin trupul și spiritul lor, care sunt ale Lui. Și în timp ce ei folosesc otrăvuri încete, dar sigure, care le distrug sănătatea și le înjosesc facultățile mintale, Dumnezeu nu poate încuviința ceea ce fac ei. El poate fi îndurător față de ei, atunci când își îngăduie acest obicei periculos, neavând cunoștință cât de mult rău le face, însă când problema le este prezentată în adevărata ei lumină, atunci ei sunt vinovați înaintea lui Dumnezeu dacă continuă să-și îngăduie această patimă murdară.
Dumnezeu le-a cerut copiilor lui Israel să respecte anumite obiceiuri ce aveau în vedere o curățenie strictă. În caz de cea mai mică necurăție, lor li se cerea să rămână afară din tabără până seara și apoi să se spele pentru a veni din nou în tabără. În această mare oștire nu se află nimeni care să folosească tutunul. Dacă ar 11 fost, atunci i s-ar fi cerut să înceteze folosirea acelei buruieni necurate. Și doar după ce și-ar fi curățit gura de orice rămășiță de necurăție i s-ar fi permis să se afle din nou în mijlocul adunării lui Israel.
Întinarea cu tutun, o ofensă adusă lui Dumnezeu
Preoților care slujeau în lucrurile sfinte li se poruncea să-și spele picioarele și mâinile înainte de a intra în tabernacol, în prezența lui Dumnezeu, spre a mijloci pentru Israel, ca să nu pângărească sanctuarul. Dacă preoții ar fi intrat în sanctuar, având gurile spurcate cu tutun, ei ar fi avut parte de soarta lui Nadab și Abihu. Și, cu toate acestea, așa-zișii creștini se pleacă înaintea lui Dumnezeu în familiile lor pentru a se ruga, având gurile spurcate ie murdăria tutunului...
Se cere o curăție strictă
Bărbații care au fost puși deoparte prin punerea mâinilor pentru a sluji în lucrurile sfinte, stau adesea la amvon având gurile spurcate, buzele pătate și respirația întinată de murdăria tutunului. Ei vorbesc poporului în locul lui Hristos. Cum poate fi acceptat un asemenea serviciu de către un Dumnezeu sfânt care a cerut preoților lui Israel să facă pregătiri speciale înainte de a veni în prezența Sa, fără ca sfințenia Sa să nu-i mistuie pentru că L-au dezonorat, așa cum a fost cazul cu Nadab și Abihu? Este un lucru sigur că puternicul Dumnezeu al lui Israel este încă un Dumnezeu al curăției. Ei susțin că slujesc lui Dumnezeu în timp ce comit adulter, făcând un dumnezeu din pofta lor. Tutunul este idolul lor îndrăgit. Acestuia îi dedică ei toată considerația. Ei susțin că se închină lui Dumnezeu, în timp ce calcă porunca întâi. Ei au alți dumnezei înainte de Domnul. „Curățiți-vă cei ce purtați vasele Domnului” (Isaia 52, 11).
Dumnezeu cere curăția inimii și curăția persoanei și acum ca și atunci, când a dat îndrumări speciale copiilor lui Israel. Dacă Dumnezeu a acordat atâta atenție curăției acelora care călătoreau prin pustie, care erau în aer liber aproape tot timpul, El nu cere mai puțin de la noi, care trăim în case acoperite, în care necurățiile se văd mai bine și au o influență mai nesănătoasă (Spiritual Gifts 4a:126-128 (1864)).