Văzând acei bărbați care pretindeau că se bucură de binecuvântarea unei sfințenii depline, în timp ce erau sclavi ai tutunului, scuipând și întinând totul în jurul lor, m-am gândit oare cum ar fi cerul dacă ar fi acolo persoane care folosesc tutunul? Buzele care au rostit Numele cel scump al lui Hristos au fost întinate de salivă cu tutun, respirația a fost întinată de un miros greu și chiar lenjeria a fost întinată; trebuie că și sufletul care iubește această necurăție și are plăcere în această atmosferă otrăvitoare este întinat. Semnul era pus în afară, ca mărturie a ceea ce era înăuntru.
Oamenii care susțin că sunt credincioși își oferă trupurile pe altarul lui Satana și ard tămâia tutunului pentru maiestatea lui satanică. Pare aspră această afirmație? Jertfa trebuie adusă unei anumite zeități. Pentru că este curat și sfânt și nu acceptă nimic întinat, Dumnezeu va refuza această jertfa scump plătită, murdară și nesfântă; de aici tragem concluzia că Satana este cel care pretinde onoare.
Omul -- proprietatea lui Hristos
Domnul Hristos a murit pentru a-l salva pe om de sub stăpânirea lui Satana. El a venit pentru a ne elibera prin sângele jertfei Sale ispășitoare. Omul care a devenit proprietatea Domnului Isus Hristos și al cărui trup este templul Duhului Sfânt nu va fi înrobit prin obiceiul cel dăunător al consumului de tutun. Puterile sale aparțin lui Hristos, care l-a cumpărat cu preț de sânge. Proprietatea lui este a Domnului. Cum ar putea fi el atunci nevinovat, risipind zilele din capitalul încredințat lui de Dumnezeu pentru a-și satisface o poftă care nu are o temelie naturală?
O întrebuințare greșită și tristă a banilor
An de an, o enormă sumă de bani este irosită pentru această îngăduință, în timp ce sufletele pier pentru cuvântul vieții. Cum ar putea atunci creștinii, care sunt iluminați în privința acestui subiect, să continue să-L jefuiască pe Dumnezeu în privința darurilor și zecimilor folosite pentru susținerea Evanghelici, în timp ce aduc pe altarul destrăbălării distrugătoare, prin folosirea tutunului, mai mult decât ar putea da pentru a ajuta pe săraci sau a satisface nevoile cauzei Iui Dumnezeu? Dacă ei sunt cu adevărat sfințiți, orice patimă vătămătoare va fi biruită. Atunci toate aceste canale de cheltuială inutilă vor fi îndreptate spre vistieria Domnului, iar creștinii vor fi în frunte în ceea ce privește tăgăduirea de sine, sacrificiul de sine și în cumpătare. Atunci ei vor fi lumina lumii...
Simțurile naturale sunt amorțite
Pentru cel care folosește tutunul, orice lucru este insipid și fără viață în afara acelei îngăduințe dragi. Folosirea fui a amorțit simțurile naturale ale trupului și ale minții, iar el nu mai este sensibil față de influența Duhului lui Dumnezeu. Dacă este lipsit de stimulentul lui obișnuit, el are o foame și un dor al trupului și sufletului nu după neprihănire, nu după sfințire, nu după prezența lui Dumnezeu, ci după idolul lui cel îndrăgit. Prin îngăduirea poftelor vătămătoare, așa-zișii creștini își slăbesc zi de zi puterile, neputând să aducă slavă lui Dumnezeu. (The Review and Herald, 25 ianuarie, 1881).