Ne este acordat un singur contract de viață, iar preocuparea fiecăruia ar trebui să fie: „Cum aș putea să-mi investesc mai bine puterile, astfel ca ele să poată aduce cel mai mare profit? Cum aș putea lucra cel mai mult pentru slava lui Dumnezeu și în folosul semenilor mei?” Căci viața are preț doar atunci când este folosită pentru atingerea acestor scopuri.
Creșterea și dezvoltarea personală, o datorie
Cea dintâi datorie a noastră față de Dumnezeu și față de se menii noștri este dezvoltarea personală. Fiecare facultate cu care ne-a înzestrat Creatorul trebuie cultivată la cel mai înalt grad de desăvârșire pentru ca să fim în stare să facem cât mai mult bine cu putință. Iată de ce timpul trebuie petrecut cu folos pentru păstrarea sănătății fizice și mintale. Noi nu ne putem permite să ne pipernicim sau să ne schilodim vreo funcție a corpului sau a minții. Dacă facem acest lucru, cu siguranță vom suporta consecințele.
Orice om are posibilitatea, într-o mare măsură, să facă din sine ceea ce el însuși alege. Atât binecuvântările acestei vieți, cât și starea de nemurire sunt la îndemâna sa. El poate clădi un caracter solid, de valoare, câștigând tărie la fiecare pas. El poate înainta zi de zi în cunoștință și înțelepciune, conștient de noile realizări pe măsură ce progresează, adăugând virtute după virtute și har după har. Facultățile sale se vor îmbunătăți prin folosire; cu cât dobândește mai multă înțelepciune, cu atât va fi mai mare capacitatea sa de dezvoltare.
Pe de altă parte, el își poate lăsa puterile să ruginească din lipsă de folosință sau să fie pervertite prin obiceiuri rele, lipsă de stăpânire de sine sau de tărie morală sau religioasă. Calea sa merge atunci în jos; el este nesupus Legii lui Dumnezeu și legilor sănătății. Pofta 1-a biruit; tendințele firești îl duc departe. Îi este mai ușor să îngăduie puterile răului, care sunt totdeauna active, să-l tragă în jos decât să lupte împotriva lor pentru a merge înainte. Urmează destrăbălarea și moartea. Așa arată povestea multor vieți care ar fi putut fi folositoare cauzei lui Dumnezeu și omenirii.
Ispitire prin poftă
Una dintre cele mai puternice ispite pe care le are de întâmpinat omul este pofta. La început, Domnul 1-a creat pe om desăvârșit. El a fost creat cu o minte perfect echilibrată, toate organele sale fiind pe deplin și în mod armonios dezvoltate în ce privește mărimea și puterea. Însă, datorită amăgirilor vrăjmașului cel viclean, interdicția dată de Dumnezeu a fost desconsiderată, iar încălcarea legilor naturii a atras pedeapsa deplină.
Lui Adam și Evei le-a fost îngăduit să mănânce din toți pomii aflați în căminul lor din Eden, cu excepția unuia. Domnul spusese perechii sfinte: „In ziua în care veți mânca din pomul cunoștinței binelui și răului, veți muri negreșit”. Eva a fost păcălită de șarpe și făcută să creadă că Dumnezeu nu va face ce a spus. Ea a mâncat și, gândind că simte senzația unei vieți noi și mai înalte, a dat din fruct și soțului ei. Șarpele îi spusese că nu va muri și ea nu a simțit nici un efect rău mâncând din fruct, nimic care ar fi însemnat moarte, ci dimpotrivă, o senzație de plăcere, iar ea a socotit că așa simțeau îngerii. Prin fapta ei, ea s-a ridicat împotriva poruncii clare a lui Iehova, și cu toate acestea, Adam i-a îngăduit să fie amăgită.
Aceste lucruri le întâlnim adesea în lumea religioasă. Poruncile clare ale lui Dumnezeu sunt călcate, și „pentru că nu se aduce repede la îndeplinire hotărârea dată împotriva faptelor rele, de aceea este plină inima fiilor oamenilor de dorința să facă rău” (Eclesiastul 8, 11). În fața celor mai clare porunci ale lui Dumnezeu, urmează propriile lor înclinații și apoi îndrăznesc să se roage pentru lucrul respectiv, vrând să-L convingă pe Dumnezeu să le îngăduie să meargă contrar voinței Sale clar exprimate. Satana dă târcoale acestor persoane, așa cum a făcut și față de Eva în Eden, și le impresionează. Ei au o anumită idee în minte la care fac referință ca la cea mai minunată experiență pe care le-a dat-o Domnul. Însă experiența autentică este în armonie cu legile naturale și divine, iar experiența falsă se ridică împotriva legilor vieții și preceptelor lui Iehova.
Pofta îi stăpânea pe antediluvieni
De la prima cedare în fața poftei, omenirea a devenit tot mai îngăduitoare față de sine, până când sănătatea a fost jertfită pe altarul poftei. Locuitorii lumii antediluviene erau necumpătați în mâncare și băutură. Ei doreau să mănânce carne, deși la data aceea Dumnezeu nu îngăduise omului să mănânce hrană de origine animală. Ei au mâncat și băut atât de mult, până când pofta lor destrăbălată nu a mai cunoscut margini și au ajuns atât de stricați, încât Dumnezeu nu i-a mai putut suporta. Cupa nelegiuirii lor s-a umplut, iar El a curățit pământul de stricăciunea morală prin potop.
Necumpătarea după potop
După ce s-au înmulțit pe pământ după potop, oamenii L-au uitat iarăși pe Dumnezeu și și-au stricat căile înaintea Lui. Necumpătarea de tot felul creștea mereu, până când aproape toată lumea a fost prinsă în mrejele ei. Cetăți întregi au fost măturate de pe suprafața pământului datorită nelegiuirilor teribile și nedreptății revoltătoare care au făcut ca ele să fie o pată în lumea frumoasă a lucrărilor create de Dumnezeu. Satisfacerea poftei nenaturale a condus la păcatele ce au dus la distrugerea Sodomei și Gomorei. Dumnezeu a pus căderea Babilonului pe seama lăcomiei și beției. Îngăduirea poftei și patimii a constituit temelia tuturor păcatelor lor.
Experiența lui Esau
Esau a avut o dorință puternică după un anumit fel de mâncare și el se obișnuise atât de mult timp să-și satisfacă pofta, încât nu a simțit nevoia de a se stăpâni în fața mâncării ispititoare, dorită cu lăcomie. El a îngăduit ca imaginația sa să zăbovească atât de mult asupra acesteia, până când puterea poftei a îndepărtat orice alte considerente și l-a luat în stăpânire. El gândea că va suferi mari neplăceri și chiar moartea dacă nu va mânca acea mâncare deosebită. Cu cât se gândea mai mult la aceasta, cu atât dorința lui se întărea, până ce dreptul iui de întâi-născut și-a pierdut valoarea și sfințenia în ochii lui și l-a dat la schimb. El se măgulea pe sine însuși cu gândul că va putea dispune de dreptul de întâi-născut după voia lui și îl va cumpăra înapoi când va avea plăcere să o facă; însă când s-a gândit să-l recapete, chiar cu un mare sacrificiu, nu a putut face acest lucru. Atunci s-a căit amar de faptul că s-a pripit, de nesăbuința sa, de nebunia sa, însă totul era în zadar. El disprețuise binecuvântarea și Domnul o îndepărtase de la el pentru totdeauna.
Israel dorea oalele cu mâncare ale Egiptului
Când Dumnezeul lui Israel Și-a scos poporul din Egipt, El i-a reținut să mănânce carne într-o mare măsură, însă le dăduse pâine din cer și apă din stânca cea tare. Însă ei nu au fost mulțumiți cu acestea. Detestau hrana pe care le-o dăduse Domnul și voiau înapoi în Egipt, unde puteau sta în jurul oalelor cu carne. Ei preferau să îndure sclavia și chiar moartea decât să fie lipsiți de carne. Dumnezeu le-a îndeplinit dorința, dându-le carne și lăsându-i să mănânce până ce lăcomia lor a dus la apariția unei molimi de care au murit mulți dintre ei.
Ar putea fi citate exemple după exemple pentru a arăta efectele cedării în fața poftei. Primilor noștri părinți li s-a părut de mică importanță faptul de a călca porunca lui Dumnezeu printr-un singur gest, mâncând dintr-un pom care era atât de frumos la privit și atât de plăcut pentru gust, însă prin aceasta ei nu au mai fost credincioși lui Dumnezeu și au deschis porțile pentru un potop de vinovăție și necaz care a inundat pământul.
Necumpătarea și nelegiuirea
Nelegiuirea și boala au crescut cu fiecare generație care a urmat. Necumpătarea în mâncare și băutură și îngăduirea patimilor josnice au paralizat facultățile nobile ale omului. Rațiunea, în loc de a fi stăpână, a devenit sclava poftei într-o măsură alarmantă. A fost tot mai mult îngăduită dorința după o hrană îmbelșugată, până când a ajuns la modă a îngrămădi în stomac toate delicatesele cu putință. Pofta este îngăduită tară a i se pune restricții, mai ales la petrecerile pentru plăcere. Se servesc prânzuri bogate și cine la ore târzii, ce constau din cărnuri foarte condimentate, cu multe sosuri, prăjituri, plăcinte, înghețate, ceai, cafea etc. Nici nu este de mirare că, datorită unei astfel de alimentații, oamenii ajung să fie atât de palizi la față și să sufere agonii de nedescris datorită dispepsiei.
Natura va protesta împotriva oricărei încălcări a legilor vieții. Ea suportă abuzul atât cât poate; însă, în cele din urmă, vine răsplata, și aceasta se răsfrânge atât asupra puterilor mintale, cât și a celor fizice. Însă abuzul nu-l afectează doar pe cel care calcă legile naturale; urmările se vor vedea și la urmași și astfel răul trece mai departe din generație în generație.
Tinerilor noștri le lipsește stăpânirea de sine
Tinerii de astăzi constituie un indicator sigur al societății viitoare; și, după cum îi vedem pe ei, la ce ne putem aștepta pentru viitor? Celor mai mulți dintre ei le place distracția și au repulsie față de muncă. Le lipsește curajul moral în vederea lepădării de sine și a răspunderii față de cerințele datoriei. Ei nu dovedesc decât puțină stăpânire de sine și se enervează și se mânie la cea mai neînsemnată ocazie. Sunt foarte mulți de toate vârstele care nu au nici principii, nici conștiință, și ca urmare a obiceiurilor lor trândave și a lipsei de chibzuință, ei ajung plini de vicii, întinează societatea, până ce lumea noastră devine o a doua Sodomă. Dacă poftele și patimile ar fi sub controlul rațiunii și al religiei, societatea ar arăta cu totul altfel. Dumnezeu n-a dorit niciodată starea de lucruri existentă; aceasta se datorează încălcării grosolane a legilor naturii.
Caracterul se formează în mare măsură în primii ani ai vieții. Obiceiurile care se stabilesc atunci au mai mare influență decât orice înzestrare naturală, făcând din oameni fie niște uriași, fie niște pitici în privința intelectului; căci cele mai bune talente pot fi irosite sau slăbite prin obiceiuri greșite. Cu cât cineva își formează obiceiuri dăunătoare mai devreme, cu atât acestea vor ține mai puternic victima în sclavie și cu atât mai sigur îi vor coborî standardul de spiritualitate. Pe de altă parte, dacă în copilărie și tinerețe se formează obiceiuri corecte și virtuoase, acestea își vor pune amprenta pe tot parcursul vieții posesorului. În majoritatea cazurilor, se va descoperi că aceia care au onorat dreptatea au învățat lecția aceea înainte de a sosi timpul ca lumea să-și imprime chipul păcatului asupra sufletului. Cei de vârstă matură sunt în general așa de insensibili la noi impresii, întocmai ca stânca cea împietrită; însă copiii și tinerii pot fi impresionați. Tinerețea este timpul pentru a dobândi cunoștințe pentru practica zilnică pe parcursul vieții; un caracter drept se formează în această perioadă. Este timpul când se formează obiceiurile bune, în vederea câștigării și deținerii puterii stăpânirii de sine. Tinerețea este timpul de semănat, iar sămânța semănată va determina secerișul, atât pentru viața aceasta, cât și pentru viața viitoare.
Răspunderea părinților
Principalul obiectiv al părinților ar trebui să fie acela de a ști cum să procedeze cel mai bine cu copiii lor, pentru a le putea asigura o minte sănătoasă în corpuri sănătoase. Principiile cumpătării trebuie puse în practică în toate amănuntele vieții din cămin. Copiii trebuie învățați lepădarea de sine, și aceasta trebuie chiar să le fie impusă, în mod consecvent, încă din pruncie. învățați-i pe micuți că trebuie să mănânce pentru ca să trăiască, nu să trăiască pentru a mânca; învățați-i că pofta trebuie să fie supusă voinței, iar voința trebuie să fie stăpânită de o rațiune calmă, inteligentă.
Dacă părinții au transmis prin naștere copiilor lor înclinații care vor face mult mai dificilă lucrarea de educare a lor în vederea unei stricte cumpătări, ce răspundere solemnă zace asupra părinților pentru a contracara această influență prin toate mijloacele care le stau în putere! Cu câtă sârguință și seriozitate ar trebui ei să se lupte pentru a-și face datoria față de nefericitele lor vlăstare! Părinților le este încredințată misiunea sacră de a apăra constituția fizică și morală a copiilor lor. Cei care îngăduie pofta la copil și nu îl învață să-și stăpânească patimile vor vedea în iubitorul de tutun, în bețivul înrobit băuturilor alcoolice, adică în cei ale căror simțuri au fost paralizate și ale căror buze rostesc minciuni și vorbe profane, teribila greșeală pe care au facut-o.
Este imposibil ca cei care dau frâu liber poftei să atingă desăvârșirea creștină. Simțurile morale ale copiilor noștri nu pot fi trezite cu ușurință, dacă nu le alegeți cu grijă mâncarea pe care le-o dați. Multe mame servesc mese care sunt o cursă pentru familia lor. Mâncărurile cu carne, untul, brânza, pastele bogat condimentate, mâncărurile piperate și în general condimentele sunt servite cu îmbelșugare atât de bătrâni, cât și de tineri. Aceste lucruri își fac efectul, deranjând stomacul, excitând nervii și slăbind intelectul, iar organele care produc sânge nu mai pot converti aceste lucruri într-un sânge bun. Grăsimile din mâncăruri le fac greu de digerat. Brânza este dăunătoare. Pâinea din faină albă nu dă organismului hrana pe care o dă pâinea din făină integrală. Folosirea acesteia nu menține organismul în cea mai bună stare. Condimentele irită la început învelișul fin al stomacului, însă, în cele din urmă, distrug sensibilitatea naturală a membranei sale delicate. Sângele se înfierbântă, sunt stârnite tendințele animalice, în timp ce puterile morale și intelectuale sunt slăbite și devin roabe patimilor josnice.
Mama trebuie să învețe să așeze în fața familiei o alimentație simplă și totodată hrănitoare. Dumnezeu 1-a înzestrat pe om cu mijloace din belșug pentru satisfacerea unei pofte nepervertite. El i-a pus înainte roadele pământului, nenumărate bunătăți care sunt gustoase și hrănitoare pentru organism. Din acestea, bunul nostru Tată ceresc ne spune să mâncăm cu îmbelșugare. Fructele, cerealele și zarzavaturile, pregătite în mod simplu, fiară condimente și grăsimi de tot felul, alcătuiesc împreună cu laptele sau smântână cea mai bună alimentație. Ele hrănesc corpul și dau rezistență și tărie intelectului, lucruri pe care o dietă excitantă nu Ie poate oferi.
Rele produse de mâncarea de carne
Cei care folosesc multă mâncare din carne nu au totdeauna un creier limpede și o minte activă, deoarece folosirea cărnii animalelor are tendința de a produce îngreunarea corpului și de a amorți cele mai fine sensibilități ale minții. Susceptibilitatea față de boală crește prin mâncare de carne. Nu ezităm să spunem că mâncarea din carne nu este esențială pentru menținerea sănătății și a puterii.
Cei care se bizuie în cea mai mare parte pe mâncarea din carne nu pot evita uneori să consume carne care este mai mult sau mai puțin bolnavă. În multe cazuri, procesul care pregătește animalele pentru vânzarea pe piață le aduce într-o stare nesănătoasă. Departe de lumină și aer curat, inhalând aerul din grajdurile murdare, acestea ajung să aibă curând tot corpul contaminat cu lucruri infectate; iar când o astfel de carne este primită în corpul omenesc, ea strică sângele și produce boala. Dacă persoana are deja un sânge plin de impurități, această stare de boală se agravează foarte mult. Însă foarte puțini sunt cei care pot fi convinși că tocmai carnea pe care au mâncat-o le-a otrăvit sângele și le-a produs suferința. Mulți mor de boli datorate în întregime mâncării de carne, iar cauza reală a bolii de-abia dacă este suspectată de ei înșiși sau de alții. Unii nu simt de îndată efectele, însă aceasta nu este o dovadă că nu le face rău. Chiar dacă are efecte sigure asupra organismului, totuși, pentru moment, victima nu le realizează.
Carnea de porc, deși constituie unul dintre cele mai obișnuite articole alimentare, este unul dintre cele mai vătămătoare. Dumnezeu nu le-a interzis evreilor să mănânce carne de porc doar pentru a-Și arăta autoritatea, ci pentru că aceasta nu constituie o hrană corespunzătoare pentru om. Dumnezeu nu a creat porcul spre a fi mâncat și el nu trebuie mâncat în nici o împrejurare. Este imposibil să fie sănătoasă carnea vreunei creaturi, pentru care murdăria constituie elementul său natural și când aceasta se hrănește numai cu lucruri detestabile.
Scopul suprem al omului nu este satisfacerea poftei. Sunt nevoi fizice care trebuie împlinite; însă oare acestea să fie motive pentru care omul să fie stăpânit de poftă? Oare acei oameni care doresc să devină sfinți, curați, rafinați, ca să poată ajunge în societatea îngerilor cerești, vor continua să ia viața ființelor create de Dumnezeu și să se bucure de carnea lor ca de un lux? După ceea ce mi-a arătat Domnul, această stare de lucruri va fi schimbată, iar poporul deosebit al lui Dumnezeu va dovedi cumpătare în toate lucrurile.
Pregătirea corespunzătoare a hranei, o datorie
Există o clasă de oameni care gândesc că orice se mănâncă se pierde, că orice este îngrămădit în stomac pentru a-l umple va avea același efect ca și hrana pregătită cu inteligență și grijă. Însă este important să ne placă hrana pe care o mâncăm. Dacă nu o savurăm și trebuie să o mâncăm în mod mecanic, noi nu ne putem hrăni în mod corespunzător. Corpul nostru este alcătuit din ceea ce mâncăm, și pentru a avea țesuturi de bună calitate, trebuie să avem o hrană potrivită pentru a satisface cel mai bine nevoile organismului. Este o datorie religioasă a celor care gătesc de a pregăti hrană sănătoasă, în mod variat, astfel ca aceasta să fie și gustoasă, și sănătoasă. Gătitul nehrănitor a irosit energia de viață a mii de oameni. Din această cauză se pierd mai multe suflete decât ne putem închipui. Organismul este tulburat și apare boala, în această situație, lucrurile cerești nu pot fi ușor pricepute.
Unele persoane nu consideră că a pregăti hrana în mod corespunzător constituie o datorie religioasă; de aceea nici nu învață să o pregătească. Ele lasă pâinea să se acrească înainte de a o coace, iar ceea ce se adaugă pentru a îndrepta nesăbuința bucătăresei face ca aceasta să fie cu totul nepotrivită pentru stomacul omului. Este necesar să ne punem mintea la lucru pentru a face o pâine bună. Este mai multă religie într-o felie de pâine bună decât ne putem închipui. Hrana poate fi pregătită în mod simplu și sănătos, însă este nevoie de iscusință pentru a o face și gustoasă, și hrănitoare. Pentru a ști să gătească, femeile trebuie să învețe, apoi să pună în practică ceea ce au învățat, cu răbdare. Oamenii suferă deoarece nu se sinchisesc să facă acest lucru. Unora ca aceștia le spun: Este timpul să vă treziți energiile adormite și să vă informați. Nu considerați pierdut timpul care este devotat pentru a obține cunoștințe și experiență în mod complet pentru a pregăti o hrană sănătoasă, gustoasă. Nu contează cât de multă experiență aveți în privința gătitului. Dacă aveți încă răspunderea unei familii, este datoria voastră să învățați cum să îi purtați de grijă în mod corespunzător. Dacă este necesar, mergeți la o bucătăreasă bună și făsați-o să vă instruiască până când ajungeți să stăpâniți cu adevărat această artă.
Mâncarea necorespunzătoare distruge sănătatea
Dacă mâncăm și dacă bem în mod necorespunzător, ne distrugem sănătatea și, o dată cu aceasta, dulceața vieții. Oh, de cât de multe ori o mâncare bună, așa cum se zice, se cumpără pe cheltuiala somnului și a odihnei! Mii de oameni, îngăduindu-și un apetit pervertit, și-au cauzat friguri sau alte boli acute, care au avut ca rezultat moartea. Aceasta a fost plăcere cumpărată cu un preț imens.
Deoarece este greșit să mâncăm numai pentru a satisface un gust pervertit, nu înseamnă că trebuie să fim nepăsători în legătură cu ceea ce constituie hrana noastră. Aceasta este o chestiune de cea mai mare importanță. Nimeni nu trebuie să adopte o dietă săracă. Mulți oameni sunt slăbiți din cauza bolii și trebuie să fie hrăniți cu o mâncare bine pregătită. În special cei care adoptă reforma sănătății ar trebui să fie atenți să evite extremele. Corpul trebuie să fie hrănit suficient. Dumnezeu, care dă preaiubiților Săi un somn odihnitor, le-a pus la dispoziție și o hrană potrivită pentru a păstra organismul sănătos din punct de vedere fizic.
Mulți întorc spatele luminii și cunoștinței și sacrifică principiul pentru satisfacerea gustului. Ei mănâncă atunci când organismul nu are nevoie de hrană și la intervale neregulate deoarece nu au tăria morală de a rezista ispitei. Urmarea este că stomacul abuzat se răzvrătește și urmează suferința. A mânca la intervale de timp regulate este foarte important pentru sănătatea corpului și minții. Nici o bucățică de mâncare nu trebuie să ajungă pe buze între mese.
Mâncatul prea des, o cauza a dispepsiei
Mulți își îngăduie obiceiul periculos de a mânca tocmai înainte de a se retrage la odihnă. Și-au servit mesele obișnuite, însă, din cauză că simt un fel de amețeală, ei consideră că trebuie să mănânce. Îngăduind această deprindere greșită, ea va deveni un obicei și ei simt că nu vor putea dormi dacă nu vor mânca. în multe cazuri, această amețeală se datorează faptului că organele digestive au fost prea împovărate în timpul zilei printr-o mare cantitate de hrană. Aceste organe au nevoie de o perioadă de odihnă completă, pentru a-și reface energiile epuizate. O a doua masă nu trebuie servită niciodată până ce stomacul nu a avut timp suficient să se refacă după efortul depus în digestia mesei precedente. Când ne întindem pentru somnul din timpul nopții, stomacul trebuie să-și fi terminat deja această lucrare în întregime, ceea ce înseamnă că, la fel ca și celelalte părți ale corpului, trebuie să se bucure de odihnă. Însă, dacă i se dă cu forța mai multă mâncare, organele digestive sunt puse în mișcare din nou pentru a relua același cerc de lucru în timpul orelor de somn. Somnul unor asemenea persoane este adesea tulburat de vise neplăcute, iar dimineața se trezesc neodihniți. Când este urmat acest obicei, organele digestive își pierd vigoarea lor naturală, iar persoana respectivă observă că a devenit un dispeptic nenorocit. Și încălcarea legii naturii îl afectează nu numai pe individul respectiv în mod nefavorabil, ci și pe alții care suferă mai mult sau mai puțin împreună cu el. Nimeni să nu încerce să-l irite cumva, ca să vadă cât de repede își va manifesta nerăbdarea. El nu poate, fără un har special, să vorbească ori să acționeze cu calm. Aruncă umbră pe oriunde se duce. Cum ar putea spune atunci cineva: „Nu e treaba nimănui ce mănânc și ce beau eu”?
Rele care trebuie evitate
Este posibil să mâncăm necumpătat chiar și din hrana sănătoasă. Nu înseamnă că putem mânca oricât ne place, dacă am renunțat la alimentele dăunătoare. Mâncatul peste măsură, oricare ar fi calitatea hranei, înfundă mașinăria vie și astfel îi împiedică lucrarea.
Mulți fac greșeala de a bea apă rece în timpul mesei. Hrana nu trebuie spălată după ce o introducem în corp. Luată o dată cu mâncarea, apa diminuează curgerea salivei; și cu cât este mai rece apa, cu atât este mai dăunător pentru stomac. Apa cu gheață sau limonada cu gheață, băută în timpul mesei, va opri digestia până când organismul va trimite suficientă căldură stomacului pentru a-l face în stare să-și reia lucrul. Mestecați bine și îngăduiți salivei să se amestece cu mâncarea.
Cu cât ajunge mai mult lichid în stomac o dată cu mâncarea, cu atât va fi mai greu ca hrana să fie digerată, pentru că lichidul trebuie să fie mai întâi absorbit. Nu consumați multă sare, renunțați la murăturile condimentate; nu introduceți hrană fierbinte în stomac; mâncați fructe la masă și iritarea care cere atât de mult lichid va dispărea. Însă, dacă este nevoie de ceva care să stingă setea, atunci apa curată este ceea ce cere natura. Nu folosiți niciodată, ceai, cafea, bere, vin sau alte băuturi alcoolice.
Mâncați încet
Pentru a se asigura o digestie sănătoasă, hrana trebuie mâncată încet. Cei care doresc să evite dispepsia și cei care își dau seama de obligația pe care o au de a-și păstra puterile, astfel încât să fie în stare să-I servească lui Dumnezeu, ar face bine să nu uite acest lucru. Dacă timpul vostru pentru masă este limitat, nu mâncați repede, ci mâncați mai puțin și mestecați bine. Beneficiul pe care îl avem de pe urma mâncării nu depinde atât de mult de cantitatea consumată, cât de digerarea completă a hranei consumate; nu atât de mult de satisfacerea gustului și cantitatea înghițită, cât de perioada de timp cât rămâne în gură. Cei care sunt nervoși, neliniștiți sau grăbiți ar face mai bine să nu mănânce până când nu vor găsi timp pentru odihnă sau puțină ușurare, deoarece forțele vitale, deja solicitate atât de mult, nu pot pune la dispoziție fluidele digestive necesare. Sunt unii care, atunci când călătoresc, ciugulesc continuu câte ceva din ceea ce au!a îndemână. Acest obicei este foarte periculos. Dacă cei care călătoresc tot timpul ar mânca în mod regulat feluri de mâncare din cele mai simple și mai hrănitoare, atunci nu s-ar mai simți atât de obosiți și nici n-ar mai suferi de atâtea boli.
Pentru a ne păstra sănătatea, este nevoie de cumpătare în toate lucrurile -- cumpătare în muncă, în mâncare și băutură. Tatăl nostru ceresc ne-a trimis lumina reformei sănătății pentru a ne apăra împotriva relelor produse de un apetit josnic, pentru ca cei care iubesc curăția și sfințenia să poată ști să întrebuințeze cu măsură lucrurile bune pe care El li le-a pus la dispoziție și pentru ca, prin punerea în practică a cumpătării în viața de toate zilele, ei să poată fi sfințiți prin adevăr.
La adunările generale și la adunările în corturi, trebuie să avem o hrană bună, sănătoasă, hrănitoare, pregătită simplu. Nu trebuie să facem din aceste momente ocazii de ospăț. Dacă am prețui binecuvântările lui Dumnezeu, dacă ne-am hrăni cu pâinea vieții, nu am mai fi atât de preocupați a ne satisface pofta. Marea povară a gândurilor noastre va fi: Cum stau cu sufletul meu? Se va simți atunci nevoia după hrană spirituală -- după ceva care să dea putere spirituală -- încât nu ne vom plânge că mâncarea este prea simplă.
Dumnezeu ne cere să-I aducem trupurile noastre ca o jertfa vie, nu moartă sau pe moarte. Jertfele evreilor din vechime trebuia să fie fără cusur și ar fi oare plăcut pentru Dumnezeu să accepte o jertfa omenească plină de boală și necurăție? El ne spune că trupul nostru este templul Duhului Sfânt și ne cere să îngrijim templul acesta pentru a fi un locaș potrivit pentru Spiritul Său. Apostolul Pavel ne îndeamnă: „Voi nu sunteți ai voștri, căci ați fost cumpărați cu un preț; proslăviți dar pe Dumnezeu în trupul vostru și în spiritul vostru, care sunt ale lui Dumnezeu” (1 Corinteni 6, 19.20). Este nevoie de foarte multă atenție pentru a păstra corpul în cea mai bună stare de sănătate, ca să-L putem sluji pe Dumnezeu în mod desăvârșit și să ne facem datoria față de familie și societate. (Christian Temperance and Bible Hygiene, 41-53 (1890)); Referințe pentru studiu suplimentar; The Ministry of Healing, 295-310, cap. „Dieta și sănătatea”)