Una dintre cele mai puternice ispite cu care are de-a face omul este în punctul numit poftă. între minte și corp există o relație tainică și minunată. Ele reacționează una față de cealaltă. Cea dintâi preocupare a vieții noastre ar trebui să fie să ne păstrăm corpul sănătos pentru a-i dezvolta puterea, astfel ca fiecare parte a mașinăriei vii să acționeze în armonie cu celelalte. A neglija corpul înseamnă a neglija mintea. Dumnezeu nu poate fi slăvit atunci când copiii Săi au trupuri bolnave și o minte pipernicită. A face pe plac gustului pe seama sănătății înseamnă a abuza în mod nelegiuit de simțuri. Cei care sunt necumpătați în vreun fel, fie în mâncare, fie în băutură, își irosesc forțele fizice și își slăbesc puterea morală. Ei vor simți consecințele încălcării legii fizice.
Mântuitorul lumii a știut că îngăduirea poftei ne produce debilitate fizică și va amorți într-atât organele de percepție, încât lucrurile sacre și veșnice nu vor fi înțelese. Domnul Hristos a știut că lumea s-a dedat la lăcomie și că această îngăduință avea să-i pervertească puterile morale. Având în vedere că îngăduirea poftei a avut efect atât de puternic asupra neamului omenesc, încât Fiul cel divin al lui Dumnezeu a trebuit, pentru binele omului, să postească aproape șase săptămâni, spre a zdrobi puterea poftei, ce lucrare este înaintea creștinului pentru a putea birui așa cum a biruit Domnul Hristos! Puterea ispitei de a îngădui pofta pervertită poate fi măsurată doar prin chinul inexprimabil, suferit de Domnul Hristos în timpul acelui post îndelungat în pustie.
Domnul Hristos știa că, pentru a aduce la îndeplinire cu succes planul de mântuire, trebuia să înceapă lucrarea de refacere a omului exact din punctul din care a începui distrugerea. Adam a căzut datorită îngăduirii poftei. Pentru a întipări în om obligațiile de a asculta de Legea lui Dumnezeu, Domnul Hristos Și-a început lucrarea de recuperare prin reformarea obiceiurilor fizice ale omului. Declinul în ce privește virtutea și degenerarea neamului omenesc se datorează în cea mai mare măsură îngăduirii poftei pervertite.
O răspundere solemnă
Asupra tuturor oamenilor, și în special asupra pastorilor care predică adevărul, apasă răspunderea de a birui pofta. Utilitatea lor ar fi mult mai mare dacă și-ar ține sub control poftele și patimile, iar forțele lor mintale și morale ar fi mai puternice dacă ar împleti lucrul fizic cu punerea la lucru a minții. Având obiceiuri stricte de cumpătare și combinând eforturile fizice cu cele mintale, ei ar putea efectua mult mai multă muncă și și-ar păstra limpezimea minții. Dacă ar urma o astfel de cale, gândurile și cuvintele lor ar curge mai ușor, iar aplicațiile lor religioase ar fi mult mai pline de putere și impresiile făcute asupra ascultătorilor lor ar fi mai accentuate.
Necumpătarea în mâncare, chiar dacă este vorba de o hrană corespunzătoare, va avea o influență covârșitoare asupra organismului și va toci cele mai puternice și sfinte simțăminte. Cumpătarea strictă în mâncare și băutură este esențială pentru păstrarea sănătății și exercitarea viguroasă a tuturor funcțiilor corpului. Obiceiurile de strictă cumpătare, combinate cu punerea la lucru atât a mușchilor, cât și a minții, vor păstra atât vigoarea fizică, cât și pe cea mintală și vor da putere de rezistență celor angajați în lucrare, editorilor și tuturor acelora ale căror deprinderi sunt sedentare...
Efectul alimentelor excitante
Necumpătarea începe la mesele noastre, prin folosirea de hrană nesănătoasă. După un timp, continuând cu această îngăduință, organele digestive ajung slăbite, iar hrana consumată nu satisface pofta. Se instalează o stare nesănătoasă și se dorește tot mai multă hrană excitantă. Ceaiul, cafeaua și mâncărurile cu carne au un efect imediat. Sub influența acestor otrăvuri, sistemul nervos este excitat și, în unele cazuri, pentru moment, s-ar părea că mintea prinde vigoare, iar imaginația este mai vie.
Deoarece aceste stimulente produc pentru moment asemenea rezultate, mulți trag concluzia că au cu adevărat nevoie de ele și continuă să le folosească. Însă există întotdeauna o reacție. Sistemul nervos, fiind excitat în mod nejustificat, a împrumutat putere pentru prezent din resursele sale de putere pentru viitor. Toată această revigorare temporară a organismului este urmată de depresie. Aceste stimulente învigorează organismul în aceeași măsură în care puterea organelor excitate va slăbi după ce stimulul și-a pierdut forța. Pofta este educată pentru a dori după ceva și mai puternic ce va avea tendința de a menține și a spori o stare de excitație plăcută, până când îngăduința devine obicei și va exercita o dorință continuă după stimuli mai puternici, precum tutunul, vinurile și băuturile alcoolice. Cu cât pofta este îngăduită mai mult, cu atât mai frecvente vor fi cererile ei și cu atât mai greu de controlat. Cu cât organismul ajunge mai slăbit și mai incapabil de a rezista fără stimuli nenaturali, cu atât patima după aceste lucruri va crește, până ce voința este reprimată și se pare că nu va mai exista putere pentru a înlătura dorința nefirească după aceste îngăduințe.
Singura cale sigură este de a nu atinge, nu gusta, nu pune mâna pe ceai, cafea, vin, tutun, opiu sau băuturi alcoolice. Nevoia ca oamenii din această generație să ceară ajutorul harului lui Dumnezeu pentru a-și întări puterea voinței, spre a putea rezista ispitirilor lui Satana și de a se împotrivi față de cea mai neînsemnată îngăduire a apetitului pervertit, este de două ori mai mare față de cum era cu doar câteva generații anterioare. însă generația din prezent are mai puțină putere de stăpânire de sine decât cei care au trăit atunci. Cei care și-au îngăduit pofta pentru aceste stimulente au transmis poftele lor stricate și patimile lor copiilor lor, iar acum este necesară o mai mare putere morală pentru a face față necumpătării în toate formele. Singura calc sigură de izbândă este de a sta cu hotărâre de partea cumpătării și de a nu se aventura pe calea primejdioasă.
Scopul măreț pentru care Domnul Hristos a îndurat acel post lung în pustie a fost de a ne învăța nevoia tăgăduirii de sine și a cumpătării. Această lucrare ar trebui să înceapă de la mesele noastre și ar trebui pusă în practică cu toată strictețea, în toate aspectele vieții. Mântuitorul lumii a venit din ceruri pentru a-l ajuta pe om în slăbiciunea sa; pentru ba; prin puterea pe care Domnul Isus i-o va da, să poată deveni puternic pentru a birui pofta și patima și să obțină victorie în orice aspect.
Mulți părinți educă gusturile copiilor lor și ie dezvoltă poftele. Ei le îngăduie să mănânce feluri de mâncare cu carne și să bea ceai și cafea. Mâncărurile cu carne foarte condimentate și ceaiul și cafeaua, pe care unele mame încurajează pe copiii lor să le folosească, pregătesc calea ca aceștia să dorească stimulente și mai puternice, cum ar fi tutunul. Folosirea tutunului încurajează pofta pentru băuturi alcoolice, iar folosirea tutunului și a băuturilor alcoolice slăbește continuu puterea nervilor.
Dacă simțurile morale ale creștinilor ar fi trezite în privința subiectului cumpătare în toate lucrurile, aceștia ar putea, prin propriul lor exemplu, începând cu mesele lor, să-i ajute pe cei care sunt slabi în privința stăpânirii de sine, care sunt aproape lipsiți de putere în a se împotrivi dorințelor poftei. Dacă am fi conștienți că obiceiurile pe care ni le formăm în această viață ne vor afecta soarta veșnică, că destinul nostru veșnic depinde de obiceiuri de strictă atenție, noi am acorda mai multă grijă cumpătării stricte în mâncare și băutură. Prin propriul nostru exemplu și prin efort personal putem fi mijlocul de salvare a multor suflete de la decădere prin necumpătare, de la nelegiuire și moarte. Surorile noastre pot face mult în marea lucrare de salvare a altora, întinzând pe mesele lor numai alimente sănătoase, hrănitoare. Ele își pot folosi timpul lor cel prețios educând gusturile și poftele copiilor lor, formându-le obiceiuri de cumpătare în toate lucrurile și încurajând lepădarea de sine și bunăvoința pentru binele altora.
Urmările îngăduinței
Cu toate că au exemplul pe care Domnul Hristos ni l-a dat în pustia ispitirii, tăgăduind pofta și biruind puterea acesteia, sunt multe mame creștine care, prin exemplul lor și prin educația pe care o dau copiilor lor, îi pregătesc pe aceștia să devină lacomi și băutori de vin. Copiilor li se îngăduie adesea să mănânce ce vor și când vor, tară să țină seama de sănătate. Sunt mulți copii care sunt formați să fie gurmanzi încă din pruncie. Datorită îngăduirii poftei, există mulți dispeptici încă de la o vârstă fragedă. Îngăduința de sine și necumpătarea în mâncare cresc o dată cu creșterea lor în vârstă și se întăresc o dată cu creșterea puterii lor. Tăria mintală și fizică sunt sacrificate datorită îngăduinței părinților. (Testimonies for the Church 3:485-489 (1875)).