Fiecare instituție întemeiată de adventiștii de ziua a șaptea trebuia să fie pentru lume ceea ce au fost Iosif în Egipt și Daniel și tovarășii săi în Babilon. În providența lui Dumnezeu, acești oameni aleși au fost luați captivi pentru a duce mai departe națiunilor păgâne binecuvântările care vin în omenire prin cunoașterea lui Dumnezeu. Ei aveau să fie reprezentanții lui Iehova. Ei nu trebuia să facă niciodată compromis cu cei idolatri; credința lor religioasă și numele lor de închinători ai viului Dumnezeu trebuia să fie considerate de ei ca o mare onoare.
Și ei au făcut acest lucru, atât în împrejurări bune, cât și în împrejurări rele; L-au onorat pe Dumnezeu, iar Dumnezeu i-a onorat pe ei...
La fel și instituțiile înființate de poporul lui Dumnezeu de astăzi trebuie să proslăvească Numele Său. Singura cale prin care putem îndeplini această așteptare este aceea de a fi reprezentanți ai adevărului pentru acest timp. Dumnezeu trebuie făcut cunoscut prin instituțiile întemeiate de adventiștii de ziua a șaptea.
Prin acestea, adevărul pentru acest timp trebuie dus în fața lumii cu o putere care să convingă.
Noi suntem chemați să facem cunoscut lumii caracterul lui Dumnezeu așa cum i-a fost descoperit lui Moise. Ca răspuns la rugăciunea lui Moise: „Arată-mi slava Ta”, Domnul i-a promis: „Voi face să treacă pe dinaintea ta toată frumusețea Mea”. „Și Domnul a trecut pe dinaintea lui și a strigat: «Domnul, Dumnezeu este un Dumnezeu plin de îndurare și milostiv, încet la mânie, plin de bunătate și credincioșie, care își ține dragostea până în mii de oameni, iartă fărădelegea, răzvrătirea și păcatul»” (Exod 33,18.19; 34,6.7). Acestea sunt roadele pe care le dorește Dumnezeu de la cei care formează poporul Său. Prin curăția caracterului tor. prin sfințenia vieții lor, prin îndurarea, îndelunga răbdare și mila lor. ei trebuie să demonstreze că „Legea Domnului este desăvârșită și înviorează sufletul” (Psalmii 19, 7).
Scopul lui Dumnezeu cu instituțiile Sale de astăzi poate fi citit, de asemenea, în scopul pe care El a căutat să-l aducă la îndeplinire prin națiunea iudaică. Planul Său a fost ca prin Israel să împartă binecuvântări bogate tuturor popoarelor. Prin acestea, trebuia pregătită calea pentru răspândirea luminii Saie în toată lumea...
Dumnezeu a dorit să-i dea poporului Său Israel slavă și glorie. Le-a dat toate privilegiile din punct de vedere spiritual. Dumnezeu nu a reținui de la ei nimic din ceea ce le era de folos pentru formarea caracterului ce avea să facă din ei reprezentanți ai Săi.
Ascultarea de legile lui Dumnezeu i-ar fi făcut adevărate minuni ale prosperității în fața națiunilor lumii. Cel care a putut să le dea înțelepciune și pricepere în toate lucrurile vrea să fie și mai departe învățătorul lor, înălțându-i și înnobilându-i prin ascultarea de legile Sale. Dacă aveau să fie ascultători, ei aveau să fie scutiți de toate bolile care chinuiau celelalte națiuni și aveau să fie binecuvântați cu tărie a minții. Slava lui Dumnezeu, maiestatea și puterea Sa aveau să fie descoperite prin toată prosperitatea lor. Ei aveau să fie o împărăție de preoți și prinți. Dumnezeu i-a înzestrat eu tot ce aveau nevoie pentru a deveni cea mai mare
națiune a pământului...
Cu ani în urmă, Domnul mi-a dat o lumină specială cu privire la înființarea unei instituții de sănătate în care bolnavii să poată fi tratați pe căi cu totul diferite de cele urmate în orice altă instituție din lumea noastră. Aceasta avea să fie întemeiată și condusă pe baza principiilor biblice, recunoscută ca fiind instrumentul lui Dumnezeu, și avea să fie în mâinile Sale unul dintre cele mai eficiente mijloace pentru a duce lumina lumii. Planul lui Dumnezeu era ea acest popor să fie vestit pentru iscusința sa în cele ale științei, pentru puterea sa morală și spirituală și să stea ca o santinelă credincioasă în ceea ce privește reforma, din toate punctele de vedere. Toți cei care aveau să se implice în aceasta aveau să fie reformatori, -- respectându-i principiile și acordând atenție luminii reformei sănătății ce strălucește asupra noastră ca popor.
O lumină călăuzitoare
Domnul a dorit ca instituția pe care El avea să o întemeieze să stea ea o lumină călăuzitoare, de avertizare și de mustrare. El voia să dovedească lumii că o instituție condusă pe baza principiilor religioase, ca o casă de sănătate pentru cei bolnavi, putea fi susținută fără a sacrifica ceva din caracterul ei deosebit, sfânt; că putea exista tară acele trăsături îndoielnice care se găseau la alte instituții de sănătate. Aceasta avea să fie mijlocul de a produce mari reforme.
Domnul mi-a descoperit că prosperitatea sanatoriului nu avea să depindă numai de iscusința și cunoștințele medicilor săi, ci și de favoarea lui Dumnezeu. Aceasta avea să fie cunoscută ca o instituție în care Dumnezeu era recunoscut ca Rege al Universului. 6 instituție care se afla sub supravegherea Lui specială. Conducătorii acesteia trebuia să facă din Dumnezeu cel dintâi, cel din urmă și cei mai bun din toate lucrurile. Tăria sa avea să constea în acest lucru. Dacă avea să fie condusă într-un mod pe care Dumnezeu îl putea aproba, aceasta avea să aibă mult succes și să fie înaintea tuturor celorlalte instituții de acest fel din lume. Au fost date o lumină mare, o cunoștință deosebită și privilegii cu totul speciale. Iar responsabilitatea acelora cărora le-a fost încredințată instituția avea să fie pe măsura luminii primite.
Deși lucrarea noastră s-a extins și instituțiile noastre s-au înmulțit, scopul lui Dumnezeu prin înființarea lor rămâne același. Condițiile în vederea prosperității rămân neschimbate.
Familia omenească suferă datorită călcării legilor lui Dumnezeu. Domnul dorește ca oamenii să fie conduși să înțeleagă cauza pentru care suferă și calea unică de a găsi alinare, El dorește ca ei să-și dea seama că bunăstarea lor fizică, mintală și morală depinde de ascultarea de Legea Sa. Scopul Său este ca instituțiile noastre să devină o pildă care să arate rezultatele ascultării de principii drepte.
Să se promoveze principiile sănătății
În vederea pregătirii unui popor pentru a doua venire a Domnului, o mare lucrare trebuie înfăptuită prin promovarea principiilor de sănătate. Oamenii trebuie învățați care sunt nevoile organismului din punct de vedere fizic și care este valoarea unei viețuiri sănătoase așa cum învață Scriptura, pentru ca trupul pe care Dumnezeu 1-a creat să-I poată fi prezentat ca o jertfa vie, potrivită pentru a-L sluji. Trebuie să facem o mare lucrare pentru omenirea care suferă, prin alinarea suferințelor ei, folosind agenții naturali pe care Dumnezeu ni i-a pus la dispoziție, și să-i învățăm pe oameni să prevină boala prin ținerea în frâu a poftelor și patimilor. Oamenii trebuie învățați că încălcarea legilor naturii înseamnă încălcarea legilor lui Dumnezeu. Ei trebuie învățați adevărul atât în domeniul fizic, cât și în cel spiritual, deoarece.. „frica de Domnul duce la viață” (Proverbe 19, 23). „Dacă vrei să intri în viață”, spune Domnul Hristos, „păzește poruncile” (Matei 19,17). Trăiți după Legea Mea și aceasta „să fie ca lumina ochilor voștri”. Poruncile lui Dumnezeu, dacă sunt păzite, „sunt viață pentru cei ce le găsesc și sănătate pentru tot trupul lor” (Proverbe 4, 22).
Sanatoriile noastre constituie o putere educativă prin care oamenii pot primi cunoștințe în aceste domenii. Cei care sunt învățați aceste lucruri pot, la rândul lor, să împărtășească și altora cunoștința legată de refacerea sănătății și principiile pentru păstrarea acesteia. în acest fel, sanatoriile noastre trebuie să fie un mijloc de a ajunge la oameni, un mijloc de a le arăta răul ce urmează nesocotirii legilor vieții și sănătății și de a-i învăța cum să-și păstreze trupul în cea mai bună stare. Sanatorii trebuie înființate în țări diferite în care pătrund misionarii noștri și trebuie să fie centre de unde să pornească lucrarea de vindecare, restaurare și educare.
Noi trebuie să lucrăm „atât pentru sănătatea trupului, cât și pentru mântuirea sufletului. Misiunea noastră este aceeași cu cea a Domnului nostru, despre care este scris că mergea din loc în loc. lacunei bine și vindecând pe toți cei care erau stăpâniți de Satana” (Faptele Apostolilor 10, 38). El vorbește despre lucrarea Sa: „Duhul Domnului este peste Mine. căci Domnul M-a uns să aduc vești bune celor nenorociți. El M-a trimis să vindec pe cei cu inima zdrobită, să vestesc robilor slobozenia și prinșilor de război izbăvirea” (Isaia 61, 1; Luca 4, 18). Pe măsură ce urmăm exemplul Domnului Hristos de a lucra pentru binele oamenilor, noi le vom trezi interesul pentru Dumnezeul pe care îl iubim și Îl slujim.
Monumente pentru Dumnezeu
Sanatoriile noastre, cu toate departamentele lor. ar trebui să fie monumente pentru Dumnezeu, uneltele Sale pentru semănarea semințelor adevărului în inimile oamenilor. Și vor fi, dacă vor fi conduse în mod corespunzător.
Adevărul dătător de viață ai lui Dumnezeu trebuie făcut cunoscut în instituțiile noastre medicale. Multe persoane care vin în aceste locuri flămânzesc și însetează după adevăr, și dacă va fi prezentat în mod potrivit, el va fi primit cu bucurie. Sanatoriile noastre au constituit mijloacele prin care adevărul a fost înălțat în acest timp și prezentat în fața a mii de oameni. Atmosfera religioasă care domnește în aceste instituții inspiră oaspeților lor încredere. Asigurarea că Domnul este Cel ce, stăpânește acolo și numeroasele rugăciuni care se înalță pentru cei bolnavi impresionează inimile lor. Mulți care n-au cunoscut niciodată înainte valoarea sufletului sunt convinși de Duhul lui Dumnezeu și nu sunt puțini cei care ajung să-și schimbe întregul curs al vieții. Impresii care nu se vor șterge niciodată vor fi resimțite de mulți care erau mulțumiți de starea lor, care considerau că propriul lor standard în privința caracterului le este suficient și care nu au simțit niciodată nevoia după neprihănirea lui Hristos. Când încercarea va veni asupra lor în viitor, când ei vor fi luminați, nu puțini vor fi aceia care vor lua poziție de partea poporului rămășiței lui Dumnezeu.
Dumnezeu este onorat prin instituții conduse în acest fel. În îndurarea Sa, El a tăcut ca sanatoriile să aibă o astfel de putere în vindecarea suferințelor fizice, încât mii de oameni au fost atrași spre acestea pentru a fi vindecați de bolile lor. Și la mulți dintre ei, vindecarea fizică a fost însoțită de vindecarea sufletească. Ei primesc de la Mântuitorul iertare pentru păcatele lor. Ei primesc harul lui Hristos și se identifică cu El, cu cauza Lui, cu onoarea Lui. Mulți pleacă de la sanatoriile noastre cu inimi noi. Schimbarea este hotărâtă. Aceștia, întorcându-se la casele lor, sunt niște lumini în lume. Domnul îi face martorii Săi. Mărturia lor este: Am văzut măreția Lui, am gustat bunătatea Lui. „Veniți de ascultați. toți cei ce vă temeți de Dumnezeu, și voi istorisi ce a făcut El sufletului Meu” (Psalmii 66, 16).
Astfel, având asupra lor binecuvântarea lui Dumnezeu, sanatoriile noastre au fost mijlocul prin care s-a făcut o mare lucrare. Dar ele trebuie încă să progreseze. Domnul va lucra alături de poporul care Îl va onora.
Fântâni de viață
Minunată este lucrarea pe care Dumnezeu dorește s-o îndeplinească prin slujitorii Săi, pentru ca Numele Său să fie proslăvit. Dumnezeu a făcut ca losif să fie o fântână de viață pentru națiunea Egiptului. Prin losif a fost salvată viața întregului popor. Prin Daniel, Dumnezeu a salvat viața tuturor înțelepților Babilonului. Și toate aceste izbăviri ne stau ca pilde; ele au arătat poporului binecuvântările spirituale pe care le primea prin legătura cu Dumnezeul cărora Iosif și Daniel se închinau. La fel și astăzi, Dumnezeu dorește să aducă lumii binecuvântări prin poporul Său. Fiecare lucrător în a cărui inimă domnește Domnul Hristos, oricine prezintă lumii dragostea Lui, este un împreună lucrător cu Dumnezeu pentru binecuvântarea omenirii. Pe măsură ce el primește de la Mântuitorul har pentru a-l împărtăși altora, din întreaga sa ființă se vor revărsa șuvoaiele vieții spirituale. Domnul Hristos a venit ca Marele Medic pentru a vindeca rănile produse de păcat familiei omenești, iar Duhul Său, care lucrează prin slujitorii Săi, împărtășește ființelor omenești în suferință, bolnave de păcat, o extraordinară putere vindecătoare, care este eficientă atât pentru trup, cât și pentru suflet. „În ziua aceea”, spune Scriptura, „se va deschide casei lui David și locuitorilor Ierusalimului un izvor, pentru păcat și necurăție” (Zaharia 13, 1). Apele acestei fântâni conțin proprietăți medicale care vor vindeca atât neputințele fizice, cât și pe cele spirituale.
Din această fântână pornește râul cel mare pe care l-a văzut Ezechiel în vedenie. „Apa aceasta curge spre ținutul de răsărit se pogoară în câmpie și se varsă în mare și, vărsându-se în mare, apele mării se vor vindeca. Orice făptură vie, care se mișcă, va trăi pretutindeni pe unde va curge râul... căci ori pe unde va ajunge apa aceasta, apele se vor face sănătoase, și pretutindeni pe unde va ajunge râul acesta va fi viață... Dar lângă râul acesta, pe malurile lui de amândouă părțile, vor crește tot felul de pomi roditori. Frunza lor nu se va veșteji și roadele lor nu se vor sfârși; în fiecare lună vor face roade noi, pentru că apele vor ieși din sfântul locaș. Roadele lui vor sluji ca hrană și frunzele lui ca leac” (Ezechiel 47,8-12).
Un astfel de râu de viață și de vindecare are Dumnezeu în plan ca să fie sanatoriile noastre, prin puterea Sa care va lucra prin ele. (Testimonies for the Church 6:219-228 (1900)).