Domnul a dat continuu instrucțiuni privind importanța acestei instituții și necesitatea înființării ei. El dorește ca sanatoriul să fie construit pentru ca noi să conlucrăm cu El ca unelte ale Sale în alinarea suferințelor omenirii.
În cadrul lucrării de la sanatoriu, medicii, sora-șefă și surorile medicale trebuie să coopereze cu Dumnezeu ca să-i ajute pe bolnavi să se însănătoșească. Făcând acest lucru, ei vor coopera cu El în a reface chipul Său în suflet. Să nu îngrădim pe Sfântul lui Israel. Oare nu Hristos slujește pentru noi în Sanctuarul de sus, ca mâna dreaptă a lui Dumnezeu? Oare nu mijlocește El pentru cei care suferă fizic și pentru cei care suferă spiritual? El îi invită să vină la El, care a fost mort, dar este viu în vecii vecilor.
Dumnezeu dorește ca ființele omenești aflate în suferință să fie învățate să se ferească de boală, punând în practică obiceiuri corecte de mâncare, băutură și îmbrăcăminte. Mulți suferă datorită practicilor păcătoase care au putere stăpânitoare asupra lor, iar aceștia ar putea fi readuși la sănătate prin păzirea atentă a legilor vieții și sănătății și prin colaborarea cu Acela care a murit pentru ca ei să poată avea viața veșnică. Aceasta este cunoștința de Dumnezeu de care au nevoie bărbații și femeile. Ei trebuie învățați cum să studieze legile divine date de Domnul Hristos pentru binele întregii omeniri. Aceasta este lucrarea care trebuie făcută în sanatoriul nostru.
Uneltele iui Dumnezeu trebuie să se străduiască să meargă pe urmele Vindecătorului divin. Cei care vin la sanatoriu trebuie să fie învățați cum să-și îngrijească trupul, aducându-și aminte de cuvintele: „Voi nu sunteți ai voștri, căci ați fost cumpărați cu un preț: proslăviți dar pe Dumnezeu în trupul și în duhul vostru, care sunt ale lui Dumnezeu” (1 Corinteni 6, 19.20). Da, noi suntem proprietatea lui Dumnezeu, iar calea ascultării de legile naturii este calea directă către ceruri. Acela care se convertește, schimbându-și obiceiurile greșite în privința mâncării, băuturii și îmbrăcămintei, este pregătit să asculte și să primească adevărul cu o inimă bună și binevoitoare. Mulți dintre cei care pun în practică legile naturale și primesc în suflet harul înviorător ai lui Dumnezeu dobândesc un rost nou în ce privește viața fizică și spirituală. „Frica de Domnul este începutul înțelepciunii” (Proverbe 9, 10). Să lăsăm glasul înțelepciunii să fie auzit, căci „căile ei sunt niște căi plăcute și toate cărările ei sunt niște cărări pașnice” (Proverbe 3, 17).
Slava Evangheliei
Slava Evangheliei are drept temelie principiul de refacere a neamului omenesc decăzut potrivit chipului divin, printr-o continuă manifestare de bunăvoință. Această lucrare a început în curțile cerești. Acolo, Dumnezeu a hotărât să dea ființelor omenești o dovadă de netăgăduit a iubirii pe care o avea față de ele. Ei „a iubit atât de mult lumea, că a dat pe singurul Său Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viață veșnică” (Ioan 3, 16).
Dumnezeirea a fost mișcată de milă pentru neamul omenesc, iar Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt S-au hotărât să întocmească planul de mântuire. Pentru ca acest plan să fie pus în aplicare pe deplin, s-a hotărât ca Domnul Hristos, unicul fiu născut al lui Dumnezeu, să Se dea pe Sine însuși ca o jertfa pentru păcat. Oare cu ce măsură s-ar putea măsura adâncimea acestei iubiri? Dumnezeu a întocmit astfel lucrurile, încât omul să nu poată spune că El ar fi putut face ceva și mai mult. O dată cu Hristos. Ei a dat toate resursele cerurilor, astfel ca nimic să nu lipsească în planul pentru salvarea omului. Aici este dragostea a cărei contemplare va umple sufletul cu o mulțumire ce nu poate fi exprimată! O, ce dragoste, ce dragoste fără seamăn! Contemplarea acestei iubiri va curați sufletul de orice egoism. îl va conduce pe ucenic să se lepede de sine, să-și ia crucea și să-L urmeze pe Mântuitorul.
Toți ar trebui să aibă o parte
Întemeierea de biserici și sanatorii este doar o manifestare în continuare a dragostei lui Dumnezeu, și în această lucrare, întregul poporul lui Dumnezeu trebuie să-și facă partea. Domnul Hristos Și-a întemeiat biserica Sa de aici cu scopul expres de a arăta mai departe, prin membrii ei, harul lui Dumnezeu. Pretutindeni în lume, poporul Său trebuie să ridice monumente de aducere aminte a Sabatului Său -- singurul semn între El și ei care îi sfințește. Astfel, ei trebuie să arate că ei sunt din nou credincioși și stau cu tărie de partea principiilor legii Sale. (4 Systematic Offering for the Sydney Sanitarium, 3-6. 1899)