În construirea sanatoriilor noastre, trebuie să ne ferim cu grijă de o extravaganță care nu este necesară în etalarea mijloacelor noastre. Este datoria noastră să studiem simplitatea. Cu toate acestea, există câteva locuri de importanță și influență deosebită în care este nevoie de condiții mai bune de găzduire și de mai mult spațiu decât în sanatoriile din alte locuri. Impresia pe care dorim să o lăsăm asupra minții pacienților este cea a adevărului pe care îl predicăm mai degrabă decât cea provocată de măreția clădirilor.
N-avem nici pe departe prea multe sanatorii. Există în lumea noastră un mare câmp pentru lucrarea misionară medicală. Sanatoriile noastre trebuie să fie precum luminile care strălucesc în întunericul moral. În acestea, cei bolnavi trebuie să privească la puterea făcătoare de minuni a Domnului Hristos. descoperită în viețile celor care lucrează acolo. „Tot așa să lumineze și lumina voastră înaintea oamenilor”, spune Domnul Hristos, „ca ei să vadă faptele voastre bune și să slăvească pe Tatăl vostru care este în ceruri” (Matei 5, 16). Fie ca lumina Cuvântului lui Dumnezeu să strălucească neîndoios.
Fie ca tot ce ține de sanatoriu și de împrejurimile acestuia să fie curat și ordonat, pentru ca lucrarea de acolo să fie prețuită de oameni și să poată să exercite continuu o influență înălțătoare...
Școli aproape de sanatorii
Pe lângă sanatoriile noastre, trebuie să se desfășoare o lucrare educativă. Există o relație strânsă între lucrarea din școlile și sanatoriile noastre și oriunde este posibil, dacă o școală se află în apropierea unui sanatoriu, vor exista avantaje clare. Astfel, ar exista îmbunătățiri în ambele domenii ale lucrării.
Rostiți cuvinte de încurajare
Să nu ne descurajăm unii pe alții. Să fim uniți, astfel încât toate domeniile lucrării Domnului să fie un succes. Dacă vine cineva la voi și vorbește descurajator despre lucrarea dintr-una sau alta dintre instituțiile noastre, spunându-vă că întrec măsura în privința extravaganței, spuneți-le: „Ne pare rău că lucrurile stau astfel, să-i ajutăm dacă au greutăți”. Dacă veți vorbi astfel, veți evita, multe dintre relele care ar putea urma dacă v-ați reține simpatia și ați refuza să-i ajutați pe cei care, probabil, au fost greșit reprezentați. Să nu-i descurajăm niciodată nici măcar pe cei care au făcut rău, tratându-i de parcă ar fi comis un păcat de neiertat. Mai degrabă să-i încurajăm pe orice cale cu putință; și dacă vedem că înaintează greu într-o inițiativă bună, să fim alături de ei...
Trebuie să stăruim în rugăciune. Este marele nostru privilegiu să ne prindem sufletele neajutorate de Isus Hristos și să ne bizuim mântuirea pe meritele Sale. Să rostim cuvinte care vor înălța și înnobila, care vor face impresii plăcute asupra minții acelora cu care discutăm. Domnul dorește să fim sfințiți și să umblăm în umilință înaintea Lui. Dacă respectăm poruncile Sale, nu vom putea fi ocărâți pe drept. Ceilalți s-ar putea să ne bârfească, să răspândească zvonuri rele în legătură cu noi, însă aceasta nu înseamnă că vorbele lor sunt adevărate.
Comportament asemenea Domnului Hristos
În instituțiile noastre, în care sunt aduse laolaltă persoane cu temperamente diferite, este necesar ca fiecare să cultive un spirit altruist. Nimeni nu trebuie să considere că este dreptul lui de a modela pe ceilalți după propria lui minte și după părerile lui. Fiecare trebuie să aibă individualitatea sa, și aceasta trebuie să fie sub controlul Duhului Sfânt. Dacă suntem buni și asemenea Domnului Hristos, va exista o părtășie de inimi și interese care va fi benefică pentru toți.
Sanatoriile noastre trebuie să fie mijloace prin care să se asigure celor bolnavi o sănătate care să fie menținută cu pace și bucurie a sufletului. Fiecare lucrător trebuie să colaboreze cu medicul, căci, prin manifestarea bunătății și a amabilității, el poate aduce celor în suferință un balsam vindecător.
Fiecare este răspunzător înaintea lui Dumnezeu pentru felul în care își folosește capacitatea. Nimeni să nu creadă, chiar dacă teoretic este ancorat în adevărul prezent, că el nu face greșeli. Însă, dacă se fac greșeli, să existe dorința de a le îndrepta. De asemenea, să evităm tot ce poate crea disensiuni și ceartă, căci avem în fața noastră un cer și între locuitorii acestuia nu va fi ceartă.
Nu trebuie să trăim pentru a ne înălța pe noi înșine, ci, în calitate de copii ai lui Dumnezeu, să îndeplinim cât mai bine cu putință lucrarea pe care ne-a încredințat-o El. Datoria noastră este să facem o impresie bună înaintea oamenilor. Noi ne pregătim pentru veșnicie, pentru sanatoriul de sus, unde Marele Medic va îndepărta orice lacrimă din ochii noștri și unde frunzele pomului vieții sunt pentru vindecarea neamurilor. (The Review and Herald, 8 august, 1907).