În viziunea din 9 octombrie 1878, mi-a fost arătată poziția pe care ar trebui să o aibă sanatoriul nostru din Battle Creek și caracterul și influența tuturor celor ce lucrează acolo. Această instituție importantă a fost întemeiată prin providența lui Dumnezeu și binecuvântarea Lui este indispensabilă pentru succesul acesteia. Medicii nu trebuie să fie nici neștiutori, nici necredincioși, ci oameni care să înțeleagă organismul omenesc și cele mai bune metode de tratare a bolii, oameni care să se teamă de Dumnezeu și care să aibă un interes profund pentru bunăstarea morală și spirituală a pacienților lor. Cei care conduc instituția nu trebuie să precupețească nici un efort în a se interesa atât de binele spiritual, cât și cel fizic al pacienților. Ei pot da lumii un exemplu vrednic de imitat printr-o viață de adevărată integritate creștină; și nu ar trebui să ezite să lase să se vadă că, pe lângă iscusința pe care o au în tratarea bolii, ei dobândesc continuu înțelepciune și cunoștință de la Hristos, Cel mai mare învățător pe care L-a cunoscut lumea vreodată. Ei trebuie să aibă această legătură cu Sursa de înțelepciune pentru ca lucrarea lor să aibă succes.
Puterea adevărului
Adevărul are puterea de a-l înălța pe cel care îl primește. Dacă adevărul Bibliei își exercită influența lui sfințitoare asupra inimii și caracterului, atunci îi va face pe credincioși mai inteligenți. Un creștin își va înțelege responsabilitatea față de Dumnezeu și față de semenii săi dacă este într-adevăr în legătură cu Mielul lui Dumnezeu, care Și-a dat viața pentru lume. Doar prin îmbunătățirea continuă a puterilor intelectuale și morale putem spera că vom împlini planul Creatorului nostru.
Ineficienta nu-i este pe plac lui Dumnezeu
Dumnezeu nu are plăcere față de cei care sunt prea nepăsători sau îndoielnici pentru a deveni lucrători eficienți, bine informați. Creștinul trebuie să aibă mai multă inteligență și un discernământ mai ascuțit decât cel lumesc. Studiul Cuvântului lui Dumnezeu dezvoltă continuu mintea și întărește intelectul. Nu există nimic care să rafineze într-atât mintea, să înalțe caracterul și să dea tărie oricărei facultăți ca exercițiul continuu pe care îl va face mintea, pentru a prinde și înțelege adevăruri importante și care au greutate.
Mintea omenească ajunge pipernicită și slăbită dacă se ocupă numai cu lucruri obișnuite, fără a se ridica vreodată deasupra celor comune și fără a avea dorința de a prinde taine legate de cele nevăzute. Înțelegerea este adusă treptat la nivelul subiectelor cu care se obișnuiește și își va pierde capacitatea dacă nu este exercitată spre a dobândi cunoștință în plus și nu se încordează pentru a înțelege revelațiile puterii divine din natură și din Cuvântul sacru.
Însă o cunoaștere a faptelor și teoriilor, oricât ar fi de importanțe, are puțină valoare reală dacă acestea nu sunt puse în practică. Există primejdia ca aceia care și-au dobândit educația în principal din cărți să nu-și dea seama că sunt novice în ce privește cunoașterea din experiență. Acest lucru este adevărat în special în legătură cu cei ce lucrează la sanatoriu. Această instituție are nevoie de oameni care să gândească, de oameni iscusiți. Medicii, directorul, sora-șefă și personalul auxiliar trebuie să fie oameni care să aibă cultură și experiență. Însă unii nu pot înțelege ceea ce este necesar într-o asemenea instituție și înaintează cu greu an după an, ară să progreseze în mod vizibil. Ei cad în stereotipie; fiecare zi care urmează nu este decât repetarea celei care a trecut. Mintea și inima acestor lucrători mecanici sunt sărăcite. Ocaziile sunt în fața lor; dacă ar studia, ar putea dobândi o educație de cea mai înaltă valoare, însă ei nu apreciază privilegiile pe care le au. Nimeni nu ar trebui să fie satisfăcut cu educația pe care o deține în prezent. Toți se pot califica zi de zi, pentru a putea ocupa o funcție de răspundere...
Influența lucrătorilor temători de Dumnezeu
Lucrătorii inteligenți și temători de Dumnezeu pot face mult bine, conducându-i pe cei care vin la sanatoriu pentru a se trata pe calea reformei. Aceste persoane nu sunt bolnave numai din punct de vedere fizic, ci și mintal și moral. Educația, obiceiurile și întreaga viață a multora dintre ei au fost greșite. Doar în câteva zile, ei nu pot face schimbări mari necesare pentru adoptarea de obiceiuri corecte. Ei trebuie să aibă timp să se gândească la acest subiect și să învețe care este calea cea bună. Dacă toți cei care lucrează la sanatoriu ar reprezenta corect adevărul reformei sănătății și al credinței noastre sfinte, ei ar exercita o influență care ar modela mintea pacienților lor. Contrastul dintre obiceiurile greșite și cele care sunt în armonie cu adevărul lui Dumnezeu constituie o putere convingătoare.
Omul nu este ceea ce ar putea să fie și ceea ce este voia lui Dumnezeu ca el să fie. Puterea cea mare a lui Satana ține neamul omenesc la un nivel inferior; însă nu trebuie să fie așa, căci altfel Enoh n-ar fi putut ajunge atât de înălțat și nobil încât să umble cu Dumnezeu. Omul nu trebuie să înceteze să crească din punct de vedere intelectual și spiritual pe tot parcursul vieții sale. însă mintea multora este atât de ocupată cu ei înșiși și cu interesele lor egoiste, încât nu lasă loc și pentru gânduri înalte și nobile. Iar standardul realizărilor lor intelectuale și spirituale este mult prea scăzut. Mulți oameni, cu cât este mai mare răspunderea pe care o au, cu atât sunt mai mulțumiți de ei înșiși și ajung să nutrească ideea că poziția este cea care determină caracterul omului. Puțini își dau seama că au o lucrare continuă în fața lor, pentru a-și dezvolta răbdarea, simpatia, dragostea, conștiinciozitatea și credincioșia -- trăsături de caracter indispensabile acelora care ocupă poziții de răspundere. Toți cei care au legătură cu sanatoriul trebuie să aibă o considerație sacră față de drepturile celorlalți. Lucru care nu înseamnă altceva decât ascultarea de principiile Legii lui Dumnezeu.
Mulți care lucrează la această instituție sunt, în mod trist, deficitari în privința unor calități aut de esențiale pentru fericirea celor care au legături cu ei. Medicii și personalul auxiliar din diversele ramuri ale lucrării trebuie să se păzească cu grijă împotriva egoismului rece, a unei firi distante și nesociabile, căci, prin acestea, s-ar înstrăina de pacienți și și-ar pierde încrederea. Mulți dintre cei care vin la sanatoriu sunt oameni rafinați, sensibili, cu tact și discernământ ascuțit. Astfel de persoane descoperă de îndată asemenea defecte și le comentează. Oamenii reci ca niște sloiuri de gheață nu-L pot iubi cu toată puterea pe Dumnezeu și pe aproapele lor ca pe ei înșiși. Ei nu-L jefuiesc doar pe Dumnezeu de dragostea pe care I-o datorează, ci îl jefuiesc totodată și pe aproapele lor. Iubirea este o plantă de origine cerească și ea trebuie îngrijită și hrănită. Inimile pline de afecțiune, cuvintele iubitoare, demne de încredere, vor face familiile fericite și vor exercita o influență înălțătoare asupra tuturor celor care vin în sfera influenței lor.
Cei care folosesc la maximum privilegiile și ocaziile pe care le au vor fi oameni talentați și educați, în sensul biblic; nu doar învățați, ci educați în ce privește mintea, manierele, comportarea. Ei vor fi rafinați, sensibili, miloși, plini de afecțiune...
Vor învăța ei înșiși și vor învăța și pe alții
Trebuie să fim conștienți tot timpul că în lumea aceasta nu trebuie să învățăm doar noi înșine, ci să-i învățăm și pe alții, să ne pregătim pe noi înșine și să-i pregătim și pe alții pentru o sferă mai înaltă de acțiune în viața viitoare. Măsura utilității omului constă în a cunoaște și a face voia lui Dumnezeu. Stă în puterea noastră să ne dezvoltăm mintea și sa ne îmbunătățim manierele, astfel ca lui Dumnezeu să nu-I fie rușine cu noi. La sanatoriu, trebuie să existe un standard înalt. Dacă există între noi oameni de cultură, oameni cu putere intelectuală și morală, aceștia trebuie chemați în față spre a ocupa locurile din instituțiile noastre.
Medicii nu trebuie să fie deficitari în nici o privință. În fața lor stă deschis un câmp vast de utilitate, iar dacă ei nu ajung iscusiți în profesia lor, doar pe ei înșiși trebuie să se învinovățească. Ei trebuie să studieze cu stăruință să fie devotați, să dea atenție cu credincioșie detaliilor și astfel să poarte de grijă. Atunci nu va fi necesar ca cineva să-i urmărească, să vadă dacă au greșit.
Cei care ocupă poziții de răspundere ar trebui să se educe și să se disciplineze astfel, încât toți cei din sfera lor de acțiune să vadă ce poate fi și ce poate face omul care este în legătură cu Dumnezeul înțelepciunii și al puterii. Și oare de ce nu ar deveni puternic din punct de vedere intelectual un om care are astfel de privilegii? Cei lumești spun în mod disprețuitor că cei care cred adevărul prezent au mintea slabă, sunt deficitari în privința educației, nu au poziție și nici influență. Noi știm că acest lucru nu este adevărat; însă nu există oare motive pentru astfel de afirmații? Mulți au considerat un semn de umilință să fie ignoranți și necultivați. Astfel de persoane nu știu ce înseamnă adevărata umilință și blândețe creștină. (Testimonies for the Church 4:545-549 (1878)).