Cei care sunt implicați în lucrarea de căutare a locurilor pentru sanatoriile noastre trebuie să studieze caracterul și scopul lucrării prin sanatorii. Ei trebuie să aibă continuu în minte faptul că lucrează pentru refacerea chipului iui Dumnezeu în om. Pe de o parte, ei trebuie să pună la dispoziție remedii pentru alinarea suferințelor fizice, iar pe de altă parte, trebuie să ducă Evanghelia pentru alinarea sufletelor împovărate de păcat. Astfel, trebuie să lucreze ca adevărați misionari medicali. Ei trebuie să semene în mintea multora semințele adevărului.
În eforturile depuse pentru stabilirea localizării sanatoriilor noastre, nu trebuie îngăduit în nici un fel egoismul sau ambițiile personale. Domnul Hristos a venit în această lume pentru a ne arăta cum să trăim și să lucrăm. Să învățăm de la El să nu alegem pentru sanatoriile noastre locurile cele mai plăcute pentru gusturile noastre, ci acele locuri care sunt cele mai potrivite pentru lucrarea noastră.
În afara orașelor mari
Mi-a fost dată lumina că, în lucrarea misionară medicală, noi am pierdut mari avantaje, pentru că nu am fost conștienți de nevoia de a ne schimba planurile cu privire la localizarea sanatoriilor. Este voia Domnului ca aceste instituții să fie așezate în afara orașelor mari. Ele trebuie să fie situate Ia țară, în locuri cât mai atrăgătoare cu putință. în natură -- grădina lui Dumnezeu -- cei bolnavi vor găsi totdeauna ceva care să le distragă atenția de la ei înșiși și să le înalțe gândurile spre Dumnezeu.
Am fost instruită că Cei bolnavi ar trebui scutiți de zarva orașelor mari, departe de Zgomotul străzilor cu trăsuri gălăgioase. Oamenii care vor veni în sanatoriile noastre din căminele lor de la țară vor prețui un loc liniștit în acest loc retras pacienții vor f. mai ușor influențați de Duhul lui Dumnezeu.
În mijlocul scenelor din natură
Grădina Edenului, căminul primilor noștri părinți, a fost extrem de frumoasă. Arbuști grațioși și fiori delicate întâmpinau ochiul pretutindeni. În grădină erau pomi de tot felul, mulți dintre ei încărcați cu fructe parfumate și delicioase. Pe ramurile lor, păsărelele își cântau cântecele lor de laudă. Adam și Eva, în curăția lor nepătată, se delectau în mijlocul priveliștilor și sunetelor din Eden. Iar astăzi, chiar dacă păcatul și-a aruncat umbrele asupra pământului, Dumnezeu dorește ca toți copiii Săi să își găsească plăcerea în lucrurile create de El. A așeza sanatoriile în mijlocul priveliștilor din natură înseamnă a urma planul lui Dumnezeu și, cu cât este urmat mai îndeaproape, cu atât mai uimitor va lucra El pentru omenirea aflată în suferință. Pentru instituțiile noastre de educație și pentru cele medicale, trebuie alese locuri în care, departe de norii întunecoși ai păcatului care atârna asupra marilor orașe, să poată răsări Soarele Neprihănirii, „cu vindecarea sub aripile Sale” (Maleahi 4, 2).
Fie ca cei care sunt conducători în lucrarea noastră să îndemne poporul să înființeze sanatorii în mijlocul unor locuri cât mai plăcute, care să nu fie tulburate de larma orașelor mari -- locuri în care, prin sfaturi înțelepte, gândurile pacienților pot fi aduse în legătură cu gândurile lui Dumnezeu. Mereu, mereu am descris asemenea locuri, însă se pare că nu au fost urechi care să audă. Recent, mi-a fost prezentat în modul cel mai clar și mai convingător avantajul înființării instituțiilor noastre, în special a sanatoriilor și școlilor noastre, în afara orașelor mari.
Împrejurimile orașelor mari sunt nefavorabile
De ce sunt oare medicii noștri atât de doritori să stea în orașele mari? Însăși atmosfera orașelor mari este poluată. În acestea, pacienții care au de biruit pofte nenaturale nu pot fi apărați în mod corespunzător. Pentru pacienții care sunt victime ale băuturilor tari, cârciumile din orașele mari constituie o ispită continuă. A așeza sanatoriile noastre în locuri unde predomină lipsa de religiozitate înseamnă a contracara eforturile făcute pentru a-i însănătoși pe bolnavi.
În viitor, starea de lucruri din orașele mari va deveni tot mai critică iar influența împrejurimilor orașelor va fi recunoscută ca nefavorabilă pentru îndeplinirea lucrărilor pe care sanatoriile noastre ar trebui să le facă.
În privința sănătății, fumul și praful din orașele mari constituie un obstacol foarte mare. Iar pacienții care trebuie să stea între patru pereți o mare parte din timp, adesea, vor simți că sunt ca niște prizonieri în camere. Când privesc pe fereastră, ei nu văd altceva decât case, case și iar case. Cei care sunt închiși astfel în camerele lor sunt predispuși să rămână mai mult adânciți în gânduri, la suferința și necazul lor. Uneori, bolnavul este otrăvit prin propria sa respirație.
Mai sunt multe alte rele care decurg de pe urma înființării de instituții medicale mari în orașele mari.
Efectele vieții în aer liber
De ce să îi lipsim pe bolnavi de binecuvântarea refacerii sănătății, care se poate găsi în viața în aer liber? Mi-a fost arătat că, pe măsură ce sunt încurajați să iasă din camere și să petreacă timp în aer liber, cultivând flori sau făcând o altă muncă ușoară și plăcută, bolnavii vor fi distrași de la propria lor persoană spre altceva mai dătător de sănătate. Mișcarea fizică în aer liber trebuie prescrisă ca fiind o necesitate benefică, dătătoare de viață. Cu cât pacienții pot fi ținuți mai mult în aer liber, cu atât vor necesita mai puțină îngrijire. Cu cât sunt mai vesele împrejurimile, cu atât mai plini de speranță vor fi ei. Încurajați-i cu lucrurile frumoase din natură, așezați-i în locuri în care pot vedea fiori crescând și inimile lor vor izbucni în cântare, în armonie cu cântecul păsărilor, închideți-i în camere, fie ele oricât de elegant mobilate, și vor fi agitați, nervoși și triști. Oferiți-le binecuvântarea vieții în aer liber; astfel, sufletele lor vor fi înălțate. Alinarea va veni atât asupra trupului, cât și asupra minții.
„Afară din orașele mari”, aceasta este solia mea. Medicii noștri ar fi trebuit să se trezească mai devreme în această privință. Eu sper, mă rog și cred că ei se vor trezi acum și vor simți cât este de important să se așeze la țară.
Pericolele vieții în orașele mari
Este aproape timpul când orașele mari vor suferi judecățile lui Dumnezeu. În scurt timp, aceste orașe mari vor fi zguduite teribil. Nu contează cât de mari sau cât de puternice sunt clădirile lor, nu contează cât de multe măsuri sunt luate împotriva incendiilor; dacă Dumnezeu va atinge aceste clădiri, în câteva minute sau câteva ore, ele vor fi în ruine.
Orașele mari și netemătoare de Dumnezeu din lumea noastră vor fi măturate de distrugere. Prin calamitățile care fac să cada acum clădiri imense și porțiuni mari din orașe, Dumnezeu ne arată ce va veni asupra întregului pământ. El ne-a spus: „de la smochin învățați pilda lui; când îi frăgezește și înfrunzește mlădița, știți că vara este aproape. Tot așa și voi, când veți vedea toate aceste lucruri, să știți că Fiul omului este aproape, este chiar la uși” (Matei 24, 32.33). (Testimonies for the Church 7:80-83 (1902)).