Trebuie să fim atenți să aducem la sanatoriile noastre doar pe cei care pot fi un exemplu bun în lucrare. Caracterele trebuie să se formeze aici după asemănarea divină. Nu rochia cea scumpă ne va face să avem influență, ci adevărata umilință creștină, care Îl va înălța pe Mântuitorul. Singura noastră speranță de succes în a face bine oamenilor care vin la sanatoriu este ca lucrătorii, fiecare în parte, să păstreze o comuniune vie cu Dumnezeu. îmbrăcămintea personalului medical de la sanatoriu trebuie să fie modestă și curată, însă nu este așa de importantă cum este caracterul. Lucrul care are cea mai mare însemnătate este ca adevărul să fie trăit în viețile noastre, iar cuvintele noastre să fie în armonie cu credința pe care mărturisim că o avem. Dacă lucrătorii din sanatoriile noastre se vor consacra lui Dumnezeu, așezându-se pe poziția cea mai înaltă a credincioșiei în adevăr, Domnul va recunoaște acest lucru și vom ajunge să vedem desfășurându-se o mare lucrare în aceste instituții.
Personal medical cu experiență
Nu este cel mai înțelept lucru să aducem la sanatoriile noastre prea multe persoane lipsite de experiență, care vin să învețe, în timp ce este lipsă de lucrători cu experiență, eficienți. Avem nevoie de mai multe femei pricepute și de bărbați care să fie tari în ceea ce privește principiile -- bărbați puternici, care se tem de Dumnezeu și care pot purta răspunderi, având înțelepciunea necesară. S-ar putea să vină unii și să se ofere să lucreze pentru salarii mici, deoarece se bucură să fie într-un sanatoriu sau vor să învețe; însă nu înseamnă că facem economie, dotând o instituție în mare parte cu lucrători fără experiență.
Dacă în lucrare sunt implicate persoanele potrivite și dacă toți își vor umili inimile înaintea lui Dumnezeu, deși s-ar putea ca instituția să aibă o datorie mare, Domnul va lucra astfel încât datoria se va micșora și sufletele vor fi convertite la adevăr, deoarece ele văd că lucrătorii merg pe calea Domnului și țin poruncile Lui. Aceasta este singura speranță pentru prosperitatea sanatoriilor. Este inutil să ne gândim la alte căi. Nu ne putem aștepta ca binecuvântarea lui Dumnezeu să vină asupra noastră dacă îl slujim pe Dumnezeu doar atunci când vrem noi și îl părăsim când vrem noi.
Nu este necesar să satisfacem dorințele oamenilor după plăcere. Există alte locuri în lume unde oamenii pot găsi amuzament. Avem nevoie de bărbați și femei de nădejde în sanatoriile noastre; avem nevoie de aceia care vor da pe față simplitatea adevăratei evlavii. Când cei bolnavi vin la sanatoriile noastre, ei trebuie făcuți să-și dea seama că la lucru este o putere divină și că îngerii lui Dumnezeu sunt prezenți. (The Review and Herald, 30 decembrie, 1909).