Noaptea trecută am avut o experiență minunată. Mă aflam într-o mare adunare, în care se puneau întrebări și se dădeau răspunsuri. M-am trezit la ora unu și m-am sculat. Un timp am mers prin cameră, rugându-mă cu ardoare pentru a avea o minte clară, pentru puterea de a vedea și pentru tăria de a scrie lucrurile care trebuia scrise. L-am implorat pe Domnul să mă ajute să aduc o mărturie care să trezească poporul Său înainte de a fi prea târziu...
Sufletul meu era preocupat de lucruri care aveau în vedere continuarea în viitor a lucrării lui Dumnezeu. Cei care au avut puțină experiență Ia începutul lucrării greșesc adesea când judecă în ce fel ar trebui să avanseze aceasta. Ei sunt ispitiți în mai multe puncte. Ei gândesc că ar fi mai bine ca lucrătorii talentați să aibă salarii mai mari, potrivit cu însemnătatea lucrării pe care o fac.
Însă Cineva care avea autoritate a stat în mijlocul nostru în adunarea în care am fost prezentă noaptea trecută și a rostit cuvinte care aveau să lămurească chestiunea. El a spus: „Priviți la Isus, Autorul și Desăvârșitorul credinței noastre, lucrați cum a lucrat El când a luat trup omenesc și nu uitați că El este modelul vostru. In lucrarea de salvare a sufletelor, viața Lui divino-umană din această lume trebuie să fie călăuza noastră. El a făcut lumea și totuși, atunci când a trăit pe acest pământ, nu a avut unde să-Și plece capul.”
Dacă celor mai talentați dintre lucrători li s-ar da salarii mai mari, cei care fac partea cea mai laborioasă a lucrării vor dori și ei salarii mai mari și vor spune că lucrarea lor este tot atât de importantă ca orice altă lucrare care se face.
Lucrarea trebuie să meargă înainte în multe domenii. Trebuie anexate noi teritorii. Însă nu trebuie înființate centre de felul Ierusalimului. Dacă se fac astfel de centre, Domnul îi va împrăștia pe oameni din ele.
Lucrarea lui Dumnezeu trebuie dusă mai departe fără etalare exterioară. Când înființăm instituții, noi nu trebuie să ne prindem niciodată în competiție cu instituțiile din lume în ce privește mărimea și frumusețea exterioară. Noi nu trebuie să ne asociem cu cei ce nu-L iubesc pe Dumnezeu și nu se tem de El. Cei care nu au lumina adevărului prezent, care nu pot suporta să-L vadă pe Cel ce este invizibil sunt înconjurați de întuneric spiritual, care este,ca întunericul de la miezul nopții. Totul este jalnic. Ei nu cunosc bucuria în Domnul. Pe ei nu-i interesează realitățile veșnice. Atenția lor este cufundată în fleacurile vremelnice ale lumii. Le face plăcere să fie capricioși, luptându-se prin mijloace necinstite să obțină diferite avantaje. Uitându-L pe Dumnezeu, fântâna cu apă vie, ei și-au săpat puțuri crăpate, care nu pot ține apă. Acest lucru să nu se întâmple cu cei care au gustat puterea lumii care va veni.
Economia și lepădarea de sine
Semănați semințele adevărului ori de câte ori aveți ocazia. Când porniți lucrarea în locuri noi, faceți economie pe orice cale cu putință. Adunați firimiturile; nimic să nu se piardă...
Ne apropiem de încheierea istoriei acestui pământ și, în diferite domenii ale lucrării lui Dumnezeu, care trebuie să înainteze, este nevoie de mult mai mult sacrificiu de sine decât s-a dovedit până acum. Lucrarea pentru aceste zile de pe urmă este o lucrare misionară. Adevărul prezent, de la cea dintâi literă a alfabetului până la ultima, înseamnă efort misionar. Lucrarea care trebuie făcută necesită sacrificiu pentru fiecare pas înainte. Lucrătorii trebuie să iasă din încercări curățiți și rafinați, ca aurul încercat prin foc. (Special Testimonies, Series B 19:29-31 (1902)).