Ca unelte ale lui Dumnezeu, noi trebuie să avem inimi de carne, să fim plini de acea dragoste care ne îndeamnă să venim în ajutorul celor care au mai multe nevoi decât noi. Dacă vedem că frații și surorile noastre se luptă cu sărăcia și cu datoriile, dacă vedem biserici care au nevoie de ajutor financiar, noi trebuie să ne interesăm în mod neegoist de ei și să-i ajutăm în măsura în care Dumnezeu ne-a ajutat pe noi să prosperăm. Dacă tu, care ai răspunderea unei instituții, vezi că alte instituții luptă cu curaj pentru obținerea unui spațiu permanent pentru a putea desfășura o activitate asemănătoare celei din instituția la care te afli tu, nu fi gelos.
Nu căuta să forțezi lucrurile și să te înalți pe tine însuți, considerându-te superior. Mai degrabă redu ceea ce se poate în planurile tale și ajută-i pe cei care sunt în luptă. Ajută-i să realizeze cât mai multe din planurile lor pentru a putea prospera. Nu folosi toți dolarii pentru a-ți spori posibilitățile și a-ți crește responsabilitățile. Pune deoparte o sumă din banii tăi pentru înființarea de instituții de sănătate și școli în altă parte. Vei avea nevoie de multă înțelepciune spre a ști unde să fie așezate aceste instituții, astfel ca oamenii să poată beneficia cât mai mult de ele. Toate aceste lucruri trebuie luate în seamă în mod cinstit.
Cei din poziții de răspundere vor avea nevoie de înțelepciune de sus pentru a se purta în mod drept, cu milă și îndurare, nu doar față de câțiva, ci față de toți cu care au de-a face. Domnul Hristos Se identifică cu interesele copiilor Săi, indiferent cât de săraci sau nevoiași sunt ei. Trebuie deschise misiuni pentru oamenii de culoare și fiecare ar trebui să caute să facă ceva și să facă acum. (Testimonies for the Church 8:136-144 (1890).) Este nevoie să se înființeze instituții în diferite locuri, pentru ca oamenii, bărbați și femei, să fie puși la lucru spre a face tot ceea ce pot mai bine spre slava lui Dumnezeu. Nimeni nu ar trebui să piardă din vedere misiunea și lucrarea sa. Fiecare trebuie să aibă ca țintă îndeplinirea cu succes a lucrului încredințat lui. Toate instituțiile noastre trebuie să țină scama de acest lucru și să lupte pentru succes; însă, în același timp, să-și aducă aminte că succesul lor va crește în măsura în care vor dovedi o generozitate dezinteresată, împărtășind din ceea ce au ei din belșug cu acele instituții care se luptă să aibă un loc sigur. Instituțiile, noastre prospere trebuie să ajute acele instituții despre care Dumnezeu a spus că vor fi viabile și vor prospera, dar care se luptă încă pentru supraviețuire. Între noi există atât de puțină dragoste autentică, neegoistă. Domnul spune: „Prea iubiților, să ne iubim unii pe alții; căci dragostea este de la Dumnezeu. Și oricine iubește, este născut din Dumnezeu și cunoaște pe Dumnezeu. Cine nu iubește, n-a cunoscut pe Dumnezeu; pentru că Dumnezeu este dragoste.” „Dacă ne iubim unii pe alții, Dumnezeu rămâne în noi, și dragostea Lui a ajuns desăvârșită în noi”(1 Ioan 4, 7.8.12). Lui Dumnezeu nu-I face plăcere să-l vadă pe om căutând doar propriile sale interese, închizând ochii când este vorba de interesele altora.
Ce poate face o instituție pentru o altă instituție
În providența lui Dumnezeu, sanatoriul din Battle Creek a prosperat mult și, pe parcursul anului care vine, cei din funcții de conducere ar trebui să-și limiteze dorințele. În loc să facă ceea ce doresc mărind ceea ce dețin, ar trebui să facă o lucrare neegoistă pentru Dumnezeu, întinzând o mână generoasă nevoilor care există în alte părți. Ce bine i-ar prinde Casei Rurale de Sănătate din Sfânta Elena dacă ar primi o donație de câteva mii de dolari! O astfel de donație ar da curaj celor care o conduc, însuflețindu-i să meargă înainte și în sus. În anii de început, au fost făcute multe donații către sanatoriul din Battle Creek și oare, acum, acest sanatoriu nu ar trebui să aibă grijă să facă tot ce poate pentru instituțiile sale surori de pe Coasta Pacificului? Frații mei din Battle Creek, nu vi se pare că este potrivit planului lui Dumnezeu să vă limitați dorințele, să reduceți construcțiile și să nu măriți instituțiile noastre din acel centru? De ce să nu simțiți că este privilegiul vostru și datoria voastră de a-i ajuta pe cei care au nevoie de ajutor?
Este nevoie de o reformă
Mi s-a spus că este nevoie de o reformă în aceste domenii și că ar trebui să existe mai multă generozitate în rândurile noastre. Există pericolul constant chiar și pentru adventiștii de ziua a șaptea să fie biruiți de ambiția egoistă și să dorească să-și concentreze toți banii și toată puterea asupra unor interese pe care să le controleze în special ei. Există primejdia ca oamenii să îngăduie să se trezească în inimile lor un sentiment de gelozie și să devină invidioși pe inițiative la fel de importante ca cele pe care le administrează ei. Cei care nutresc harul creștinismului curat nu pot privi cu indiferență lucrarea din nici o parte a viei celei mari a Domnului. Cei care sunt cu adevărat convertiți vor dovedi interes egal pentru lucrarea din toate părțile viei și vor fi gata să ajute oriunde este nevoie.
Egoismul este cel care îi împiedică pe oameni să trimită ajutor în acele locuri în care lucrarea lui Dumnezeu nu este tot așa de prosperă ca în instituția pe care o conduc ei. Cei care poartă răspunderi ar trebui să urmărească cu atenție binele tuturor ramurilor lucrării și cauzei lui Dumnezeu. Ei ar trebui să încurajeze și să susțină interesele din alte câmpuri ca pe propriile lor interese. Astfel, legăturile de frățietate ar fi întărite între membrii familiei lui Dumnezeu de pe pământ și s-ar închide ușa geloziilor și invidiilor mărunte pe care poziția și prosperitatea le stârnesc cu siguranță, dacă harul lui Dumnezeu nu stăpânește inima.
„Să știți”, scria apostolul Pavel, „cine seamănă puțin, puțin va secera; iar cine seamănă mult, mult va secera. Fiecare să dea după cum a hotărât în inima lui: nu cu părere de rău sau de silă, căci «pe cine dă cu bucurie îl iubește Dumnezeu». Și Dumnezeu poate să vă umple cu orice har, pentru ca, având totdeauna în toate lucrurile din destul, să prisosiți în orice faptă bună... În chipul acesta veți fi îmbogățiți în toate privințele, pentru orice dărnicie, care, prin noi, va face să se aducă mulțumiri lui Dumnezeu. Căci ajutorul dat de darurile acestea nu numai că acoperă nevoile sfinților, dar este și o pricină de multe mulțumiri către Dumnezeu. Așa că dovada dată de voi prin ajutorul acesta îi face să slăvească pe Dumnezeu pentru ascultarea pe care mărturisiți că o aveți față de Evanghelia lui Hristos și pentru dărnicia ajutorului vostru față de ei și față de toți; și-i face să se roage pentru voi și să vă iubească din inimă, pentru harul nespus de mare al lui Dumnezeu față de voi. Mulțumiri fie aduse lui Dumnezeu pentru darul Lui nespus de mare!” (2 Corinteni 9, 6-8.11-15).
Chestiunea salariilor
Instituția se află acum într-o stare prosperă, iar directorii acesteia nu ar trebui să insiste ca salariile să aibă valori la fel de mici, așa cum a fost necesar în anii de început. Lucrătorii vrednici, eficienți trebuie să primească salarii rezonabile pentru lucrul lor și ar trebui lăsați să-și folosească propria lor judecată în legătură cu felul în care își folosesc salariile. În nici un caz ei nu trebuie solicitați peste măsură. Medicul-șef trebuie să aibă un salariu mai mare.
Medicului-șef doresc să-i spun acest lucru: deși problema salariilor nu constituie una dintre atribuțiile tale, ar fi foarte bine să acorzi atenție acestei probleme; căci tu ai răspunderea ca șef al instituției. Nu le cere lucrătorilor să facă prea multe sacrificii. Țineți în frâu ambiția de a mări instituția și de a acumula alte responsabilități. Lasă ca o parte din banii care se rulează în cadrul sanatoriului să fie dați instituțiilor care au nevoie de ajutor. Cu siguranță că este bine acest lucru. Este în conformitate cu voia lui Dumnezeu și cu modul Lui de a lucra, și aceasta va aduce binecuvântarea lui Dumnezeu asupra sanatoriului.
Comitetului director doresc să-i spun în mod special următoarele: „Nu uitați că lucrătorii trebuie plătiți potrivit cu credincioșia dovedită în lucrul lor. Dumnezeu ne cere să ne purtăm unii față de alții cu toată credincioșia. Unii dintre voi sunt împovărați peste măsură cu griji și răspunderi și am fost instruită că există pericolul ca voi să deveniți egoiști și să greșiți față de cei angajați.”
Fiecare tranzacție de afaceri, fie că are de-a tace cu un lucrător care ocupă o funcție de răspundere sau cu lucrătorul cel mai umil din sanatoriu, trebuie să fie aprobată de Dumnezeu. Umblați în lumină câtă vreme aveți lumină, ca să nu vă surprindă întunericul. Ar fi mult mai bine să cheltuiți mai puțin în construcții, și să dați lucrătorilor salarii în acord cu valoarea muncii pe care o depun, dovedind față de ei milă și dreptate.
Potrivit cu lumina pe care Domnul a avut plăcere să mi-o dea, eu știu că El este întristat datorită multor lucruri care s-au petrecut în legătură cu lucrătorii. Dumnezeu nu mi-a dat toate detaliile, însă mi-a transmis avertizări că este nevoie de o reformă. Mi-a fost arătat că este nevoie de tați și mame în Israel care să fie uniți cu instituția. Trebuie angajați bărbați și femei devotate care, datorită faptului că nu sunt continuu împovărați de griji și responsabilități, pot urmări binele spiritual al angajaților. Este nevoie ca acest fel de bărbați și femei să fie continuu la lucru în domeniu! misionar, în cadrul acestei instituții mari. Nu s-a făcut nici jumătate cât ar fi trebuit să se facă în această privință. Acești bărbați și femei ar fi trebuit să lucreze pentru angajați în ceea ce privește cele spirituale, dându-le sfaturi și învățându-i cum să câștige suflete, nu prin multă vorbă, ci printr-o viață creștină, consecventă. Lucrătorii sunt expuși influențelor lumești, însă, în loc să fie modelați după aceste influențe, ei ar trebui să fie niște misionari consacrați, stăpâniți de acea influență care înalță și rafinează. În acest fel, ei vor învăța cum să se poarte cu cei necredincioși și cum să exercite față de ei o influență care să-i câștige pentru Hristos.
Canale de binecuvântare, Cooranbong, N.S.W., 28 august, 1895.
Dumnezeu are o anumită lucrare pentru orice credincios care lucrează la sanatoriu. Fiecare soră medicală trebuie să fie un canal de binecuvântare, să primească lumină de sus pe care să o lase să strălucească mai departe pentru semeni. Lucrătorii nu trebuie să se conformeze etalării și modei celor care vin la sanatoriu pentru tratament, ci trebuie să se consacre lui Dumnezeu. Atmosfera care înconjoară sufletele lor trebuie să fie o mireasmă de viață pentru viață. Ispitele îi vor asalta din toate părțile, însă fie ca ei să ceară lui Dumnezeu prezența și călăuzirea Sa. Domnul a spus lui Moise: „Eu voi fi cu tine”; aceeași asigurare este dată fiecărui lucrător credincios, consacrat. (Testimonies for the Church 8:136-144 (1890)) Pentru studiu suplimentar: Testimonies for the Church 7:292-294, „Sanatoriile noastre, un refugiu pentru lucrători”)