Mi-a fost arătat că medicii de la institut trebuie să fie oameni ai credinței, oameni spirituali. Ei trebuie să-și pună încrederea în Dumnezeu. Mulți dintre cei care vin la institut și-au atras singuri asupra lor, datorită îngăduințelor păcătoase, boli de tot felul. Această clasă de oameni nu merită simpatia pe care o cer în mod frecvent. Și este obositor ca medicii să-și dedice timp și putere acestora care s-au înjosit din punct de vedere fizic, mintal și moral.
Există totuși o clasă de oameni care au încălcat legile naturii din ignoranță. Ei au muncit în mod necumpătat și au mâncat necumpătat pentru că așa era obiceiul. Unii au suferit multe lucruri din partea multor medici și nu s-au făcut mai bine, ci, în mod categoric, mai rău. Ei sunt smulși pentru mult timp de la lucrul lor, din societate și din familiile lor, și ca ultimă resursă, vin la Institutul de Sănătate cu ceva speranță că ar putea fi vindecați. Aceștia au nevoie de simpatie. Ei ar trebui tratați cu toată duioșia și ar trebui avut grijă să li se explice clar, pe înțelesul lor, legile care le guvernează ființa și că ei vor putea, dacă vor înceta să le mai calce și dacă vor dovedi stăpânire de sine, să evite suferința și boala, pedeapsa pentru încălcarea legilor naturii...
Aduceți-vă aminte de Domnul Hristos, care a venit în contact direct cu omenirea în suferință. Deși, în multe cazuri, cei suferinzi și-au atras boala asupra lor înșiși prin modul lor de viață păcătos, încălcând legea naturii, Domnul Isus a avut milă de slăbiciunea lor, iar când ei au venit la El cu bolile cele mai dezgustătoare, El nu S-a dat deoparte de frică să nu Se contamineze, ci S-a atins de ei și boala i-a lăsat.
Vindecarea leproșilor
„Pe când intra într-un sat, L-au întâmpinat zece leproși. Ei au stătut deoparte, și-au ridicat glasul și au zis: «Isuse, învățătorule, ai milă de noi!» Când i-a văzut Isus, le-a zis: «Duceți-vă și arătați-vă preoților!» Și pe când se duceau, au fost curățiți. Unul dintre ei, când s-a văzut vindecat, s-a întors slăvind pe Dumnezeu cu glas tare. S-a aruncat cu fața la pământ la picioarele lui Isus și I-a mulțumit. Era samaritean. Isus a luat cuvântul și a zis: «Oare n-au fost curățiți toți zece? Dar ceilalți nouă, unde sunt? Nu s-a găsit decât străinul acesta să se întoarcă și să dea slavă lui Dumnezeu?» Apoi i-a zis: «Scoală-te și pleacă; credința ta te-a mântuit»” (Luca 17, 12-19).
Aici se află o lecție pentru noi toți. Acești leproși erau atât de afectați de boală, încât au fost alungați din societate ca să nu-i contamineze pe ceilalți oameni. Autoritățile le-au impus anumite limite. Domnul Isus ajunge să-i vadă și, în marea lor suferință, ei au strigat către El, singurul care avea putere să-i vindece. Domnul Isus le-a poruncit să se arate preoților. Pe acest drum pe care au pornit, ei au credință, cred în puterea lui Hristos de a-i vindeca. Pe când merg într-acolo, ei își dau seama că boala cea înfricoșătoare i-a părăsit. Însă numai unul dintre ei are sentimente de recunoștință, doar unul simte cât de mult Ii este dator Domnului Isus pentru această mare lucrare pe care a făcut-o pentru el. Acest unul singur se întoarce lăudând pe Dumnezeu și, în cea mai mare umilință, cade la picioarele lui Hristos, recunoscând cu mulțumire lucrarea pe care a făcut-o pentru el. Și acest om era un străin; ceilalți nouă erau iudei.
Pentru acest unul singur, care avea să folosească în mod cuvenit binecuvântarea sănătății, Domnul Hristos i-a vindecat pe toți zece. Ceilalți nouă și-au văzut de drum, fără să prețuiască lucrarea făcută pentru ei, și nu I-au mulțumit lui Isus pentru că îi vindecase.
Cam în acest fel vor fi tratate eforturile medicilor de la Institutul de Sănătate. Însă dacă, prin munca lor de a veni în ajutorul oamenilor care suferă, unul din douăzeci va folosi în mod potrivit ceea ce a dobândit și prețuiește eforturile făcute pentru el, medicii trebuie să fie mulțumiți. Dacă viața unuia din zece este salvată și dacă un suflet din zece este salvat în împărăția lui Dumnezeu, toți cei de la Institutul de Sănătate vor fi mult răsplătiți pentru eforturile lor. Toată grija și preocuparea lor nu vor fi cu totul pierdute. Dacă Regele slavei, Maiestatea cerurilor, a lucrat pentru oamenii în suferință și atât de puțini i-au prețuit ajutorul divin, medicii și personalul medical de la institut ar trebui.să se jeneze să se plângă dacă eforturile lor slabe nu sunt apreciate de toți și par a fi azvârlite cine știe unde...
Este o lucrare frumoasă să ai de-a face cu bărbați și femei a căror minte și al căror trup sunt bolnave. Medicii de la institut au nevoie de multă înțelepciune pentru a vindeca trupul prin minte, însă doar puțini își dau seama de puterea pe care mintea o are asupra trupului. Multe dintre bolile care afectează omenirea își au originea în minte și acestea pot fi tratate doar prin readucerea minții în stare de sănătate. Sunt cu mult mai mulți oameni bolnavi mintal decât ne imaginăm noi. Depresiile îi fac pe mulți să fie dispeptici, căci tulburările mintale au o influență paralizantă asupra organelor digestive.
Pentru a putea ajunge la această clasă de pacienți, medicul trebuie să aibă discernământ, răbdare, bunătate și dragoste. O inimă rănită și bolnavă, o minte descurajată au nevoie de un tratament blând, și o astfel de minte omenească poate fi vindecată prin simpatie duioasă. Medicii trebuie mai întâi să le câștige încrederea și apoi să-i atragă spre Medicul atotvindecător. Dacă mintea lor poate fi îndreptată către Purtătorul de poveri și dacă ei pot avea credință că El Se va preocupa de ei, atunci vindecarea trupului lor bolnav va fi sigură. (Testimonies for the Church 3:178-184 (1872)).