Administrarea unei instituții atât de mari și importante cum este sanatoriul implică o mare responsabilitate, atât în lucrurile vremelnice, cât și în cele spirituale. Este de cea mai mare importanță ca acest așezământ pentru cei bolnavi trupește sau mintal să fie astfel încât Domnul Hristos, Vindecătorul Atotputernic, să poată domni în mijlocul lor și tot ce se face să fie sub controlul Duhului Său. Toți cei ce lucrează la această instituție trebuie să fie pregătiți pentru a-și achita cu credincioșie responsabilitățile date lor de Dumnezeu. Ei trebuie să fie la fel de credincioși în lucrurile mici ca și în cele mari. Toți trebuie să-și dea silința cu rugăciune, ca să vadă cum pot deveni utili pentru ca acest locaș pentru bolnavi să devină un mare succes.
Noi nu ne putem da seama cu câtă nerăbdare pacienții cu diferite boli vor veni la sanatoriu, toți doritori să fie ajutați, unii îndoielnici și neîncrezători, iar alții încrezători că vor fi însănătoșiți. Cei care nu au mai fost la această instituție privesc cu interes principiile care le sunt prezentate.
Toți cei ce susțin că sunt copii ai lui Dumnezeu trebuie să aibă neîncetat în minte faptul că ei sunt misionari în eforturile pe care le depun fața de toate categoriile de oameni. Vor avea de-a face cu cei rafinați și cu cei grosolani, cu cei umili și cu cei mândri, cu oameni religioși și cu sceptici, cu oameni generoși și cu oameni zgârciți, cu oameni curați și cu oameni întinați, cu oameni educați și cu oameni ignoranți, cu bogați și cu săraci, de fapt, printre pacienții de la sanatoriu se vor afla tot felul de caractere și clase sociale. Cei care vin la această instituție au nevoie de ajutor și astfel, oricare ar fi starea lor, ei recunosc că nu sunt în stare să se ajute singuri. Aceste caractere omenești atât de diferite nu pot fi tratate în același fel, totuși, fie că sunt bogați sau săraci, din clasa de sus sau de jos, dependenți sau independenți, toți au nevoie de bunătate, simpatie și iubire. Prin legăturile pe care le avem, mintea noastră trebuie șlefuită și rafinată. Noi depindem unii de alții, fiind strâns legați prin legăturile frățești omenești.
Cerul vrea ca unul de-altul să depindem, Stăpân, sau rob, sau doar prieten Să se sprijine la nevoie unul pe celălalt. Iar slăbiciunea unuia va fi atunci tăria tuturor.
Valoarea relațiilor sociale
Creștinismul vine în contact cu lumea prin intermediul relațiilor sociale. Fiecărui bărbat sau femeie care a gustat dragostea lui Hristos și a primit în inimă iluminarea divină Dumnezeu îi cere să împrăștie lumina pe cărarea întunecată a acelora care nu cunosc o cale mai bună. Fiecare lucrător din acel sanatoriu trebuie să devină un martor pentru Isus. Puterea socială, sfințită prin Duhul lui Hristos, trebuie să fie pusă în valoare astfel, încât să câștige suflete pentru Mântuitorul.
Cine are de-a face cu persoane ce diferă atât de mult în privința caracterului, firii și temperamentului va avea necazuri, încurcături și conflicte, chiar dacă se străduiește. S-ar putea să fie dezgustat de ignoranța, mândria și spiritul de independență pe care le întâlnește; însă aceasta nu trebuie să-l descurajeze. El trebuie să stea pe poziție, nu să fie dus de șuvoi. Tare ca stânca față de principiu, cu credință inteligentă, el trebuie să stea pe picioare, neatins de influențele din jur care tind să-l întineze. Poporul lui Dumnezeu nu trebuie să fie afectat de diferitele influențe la care este expus; ci trebuie să stea în picioare pentru Isus și, cu ajutorul Duhului Său, să exercite o putere transformatoare asupra minților deformate de obiceiuri greșite și mânjite de păcat.
Frumusețea sfințeniei
Domnul Hristos nu trebuie să fie ascuns în inimă și încuiat acolo ca o comoară mult râvnită, sacră și scumpă, de care se bucură numai posesorul ei. Noi trebuie să-L avem pe Domnul Hristos în inimile noastre ca un izvor de apă, care țâșnește pentru viața veșnică, înviorând pe toți cei ce vin în contact cu noi. Trebuie să-L mărturisim pe Domnul Hristos în mod deschis și cu curaj, manifestând în caracterele noastre blândețea, umilința și iubirea Sa, până ce oamenii vor fi fermecați de frumusețea sfințeniei. Nu este cea mai bună cale de a ne conserva religia așa cum facem cu parfumurile, punându-le în sticle, să nu se împrăștie mirosul.
Conflictele și ripostele pe care le avem de întâmpinat sunt tocmai cele care trebuie sa ne facă mai puternici și să dea stabilitate credinței noastre. Noi nu trebuie să fim vânturați ca o trestie purtată în vânt de către orice influență trecătoare. Sufletele noastre, încălzite și înviorate de adevărurile Evangheliei și împrospătate de harul divin, trebuie să se deschidă și să-și reverse parfumul asupra altora. Îmbrăcați cu toată armătura neprihănirii, putem face față oricărei influențe și curăția noastră va rămâne neatinsă.
Toți trebuie să considere cerințele lui Dumnezeu ca fiind supreme. Dumnezeu a dat fiecărei persoane capacități pe care să le pună în valoare pentru ca ei să poată să reflecte slava Dătătorului. În fiecare zi trebuie să se facă un anumit progres. Dacă lucrătorii pleacă de la sanatoriu așa cum au venit la el, fără să fi făcut vreun pas înainte în ce privește cunoașterea sau tăria spirituală, ei au de-a face cu o pierdere. Dumnezeu dorește ca urmașii Săi să crească în mod continuu -- să crească până la statura de oameni maturi în Hristos. Cei care nu devin mai puternici și nu ajung mai puternic înrădăcinați și întemeiați vor regresa în mod continuu.
O lumină pentru lume
Trebuie făcut un efort special pentru a ne asigura lucrători creștini conștiincioși. Este scopul lui Dumnezeu ca instituțiile noastre de sănătate să fie organizate și controlate în exclusivitate de către adventiștii de ziua a șaptea; când necredincioșii ajung să conducă acolo, influența lor va vorbi cu multă greutate împotriva sanatoriului. Dumnezeu nu a intenționat ca aceste instituții să funcționeze după rânduielile altor instituții de sănătate din țară, ci ca acestea să fie cele mai eficiente instrumente în mâna Sa pentru a duce lumina lumii. Acestea trebuie să fie pricepute în cele ale științei, să aibă putere morală și spirituală, santinele credincioase în vederea reformei în toate privințele; iar toți care sunt implicați în aceste treburi să fie reformatori, să respecte regulile, să dea atenție luminii reformei sănătății care strălucește acum asupra noastră ca popor.
Toți pot fi o binecuvântare pentru alții dacă vor reprezentă în mod corect religia Domnului Isus Hristos. Însă s-a arătat mai multă preocupare pentru ca înfățișarea exterioară să fie cât mai atrăgătoare, că să fie pe plac pacienților lumești, decât pentru o legătură vie cu Cerul, prin veghere și rugăciune, pentru ca acest instrument al lui Dumnezeu să poată avea pe deplin succes în a face bine atât trupului, cât și sufletului oamenilor.
O putere modelatoare
Ce se poate spune și ce se poate face pentru a trezi convingerea în inimile celor care sunt legați de această instituție importantă? Oare cum ar putea fi ei conduși să vadă și să simtă pericolul de a face mișcări greșite dacă nu au zi de zi o experiență vie în ce privește lucrurile lui Dumnezeu? Medicii se află într-o poziție în care, dacă ar exercita o influență potrivit cu credința lor, ar avea o putere modelatoare asupra tuturor celor ce au legătură cu instituția. Aceasta constituie unul dintre cele mai bune câmpuri misionare din lume și toți cei care au funcții de răspundere trebuie să-L cunoască bine pe Dumnezeu și să primească permanent lumină din ceruri...
Sunt unii care nu sunt ceea ce dorește Domnul. Ei sunt nepoliticoși și grosolani și au nevoie de influența modelatoare a Duhului lui Dumnezeu. Nu ne convine niciodată să ne luăm crucea și să mergem pe cărarea tăgăduirii de sine și totuși trebuie să facem acest lucru. Dumnezeu dorește ca toți să aibă harul Său și spiritul Său care să le înmiresmeze viața. Unii sunt prea independenți, prea încrezători în sine și nu se sfătuiesc cu alții așa cum ar trebui să facă...
Toți cei ce exercită o anumită influență la sanatoriu trebuie să se conformeze voinței lui Dumnezeu, să-și umilească eul și să-și deschidă inima față de influența prețioasă a Spiritului lui Hristos. Aurul încercat în foc reprezintă iubirea și credința. Mulți sunt aproape lipsiți de dragoste. Încrederea în ei înșiși le orbește ochii față de marea lor nevoie. Este absolut necesară o convertire zilnică față de Dumnezeu și o experiență nouă, zilnică și profundă în viața religioasă.
În special în inimile medicilor trebuie trezită dorința sinceră de a avea acea înțelepciune pe care numai Dumnezeu o poate da; căci de îndată ce ei ajung să se încreadă în ei înșiși, sunt lăsați să-și urmeze impulsurile propriilor lor inimi nesfințite. Când eu văd ce pot deveni acești medici cu ajutorul lui Hristos și ce pierd dacă nu au legătură zilnic cu El, mă cuprinde teama că ei se vor mulțumi să atingă un standard lumesc și nu vor avea dorința arzătoare, nu vor flămânzi și nu vor înșela după frumusețea sfințeniei, după podoaba unui duh blând și smerit, care este de mare preț în ochii lui Dumnezeu.
Pacea lui Hristos, pacea lui Hristos -- banii nu o pot cumpăra, talentul strălucitor nu poate dispune de ea, intelectul nu și-o poate asigura; ea este darul lui Dumnezeu. Religia lui Hristos -- cum i-aș putea face eu oare pe toți să înțeleagă marea pierdere pe care o vor avea dacă nu vor pune în practica vieții zilnice principiile sfinte ale acesteia? Blândețea și smerenia lui Hristos constituie puterea creștinului. Acestea sunt într-adevăr mai prețioase decât toate lucrurile pe care geniul le poate crea sau bogăția le poate cumpăra. Dintre toate lucrurile care sunt căutate, nutrite sau cultivate, nu există nimic atât de valoros în ochii lui Dumnezeu ca o inimă curată și un spirit plin de mulțumire și pace.
Dacă armonia divină a adevărului și a dragostei există în inimă, aceasta va străluci în cuvinte și fapte. Cultivarea cea mai atentă a calităților exterioare și a politeții în viață nu au suficientă putere de a îndepărta nervozitatea, judecata aspră și vorbirea nepotrivită. În inimă trebuie să domnească spiritul bunăvoinței autentice. Dragostea oferă posesorului ci har, bună-cuviință și farmec în comportament. Dragostea luminează înfățișarea și supune vocea; ea rafinează și înnobilează întreaga ființă. Îl aduce pe om în armonie cu Dumnezeu, căci ea este un atribut divin.
Mulți sunt în primejdia de a gândi că, datorită grijilor legate de muncă, de scrisul și practica medicală a profesiei lor sau îndeplinirii datoriei în diferite departamente, doctorii sunt scuzați dacă lasă deoparte rugăciunea, dacă neglijează Sabatul, serviciile divine religioase. Lucrurile sacre sunt puse deoparte pentru confortul lor, în timp ce datoriile, lepădarea de sine și crucea sunt lăsate neatinse. Nici medicii și nici personalul medical ajutător nu ar trebui să încerce să-și îndeplinească lucrul fără a-și lua timp pentru rugăciune. Dumnezeu va fi ajutorul tuturor celor care susțin că îl iubesc dacă ei vor veni la EI cu credință și, având simțământul propriei lor slăbiciuni, vor tânji după puterea Lui. Când ei se despart de Dumnezeu, înțelepciunea lor se va dovedi a fi nebunie. Când ei sunt mici în ochii lor și se bizuie cu totul pe Dumnezeu, atunci El va fi brațul puterii lor, iar succesul le va însoți eforturile, însă atunci când ei îngăduie ca mintea să le fie distrasă de ia Dumnezeu, atunci Satana pătrunde înăuntru și controlează gândurile și pervertește judecata...
Fraților vă rog fierbinte să aveți în vedere numai slava lui Dumnezeu. Fie ca puterea Lui să fie tăria voastră, harul Său și puterea voastră. Prin studiul Scripturilor și rugăciune sinceră, căutați să dobândiți concepții clare cu privire la datoria voastră și apoi îndepliniți-o cu credincioșie. Este esențial să cultivați credincioșia în lucrurile mici și, făcând astfel, veți deveni capabili pentru răspunderi mai mari. Micile incidente ale vieții de fiecare zi trec adesea fără să le observăm, însă tocmai aceste lucruri sunt cele care ne formează caracterul. Fiecare eveniment din viață este important, pentru bine sau pentru rău. Mintea trebuie instruită prin încercări zilnice, pentru ca ea să câștige puterea de a rezista în necazuri dificile. În zilele cu necazuri și primejdii, trebuie să fiți tari și să stați fără să fiți influențați de nimic din cele ce vă sunt potrivnice.
Înaintare în cunoștință
Dumnezeu dorește să facă lucruri multe pentru voi, dacă simțiți nevoia după El. Domnul Isus vă iubește. Căutați totdeauna să umblați în lumina înțelepciunii lui Dumnezeu, și pe parcursul tuturor etapelor vieții, nu vă găsiți odihna până nu știți că voința voastră este în armonie cu voința Creatorului vostru. Prin credință în El, voi puteți dobândi puterea de a vă împotrivi tuturor ispitelor lui Satana și astfel să sporiți în putere și în orice încercare de la Dumnezeu.
Voi puteți deveni oameni cu răspundere și cu influență dacă, prin puterea voinței voastre unită cu puterea divină, vă angajați cu seriozitate în lucrare. Puneți-vă la lucru puterile minții și nu neglijați nicidecum pe cele fizice. Nu îngăduiți ca trândăvia minții să vă închidă calea de înaintare în cunoștință. Învățați să meditați și să studiați pentru ca mintea voastră să se dezvolte și să se întărească. Nu vă gândiți niciodată că ați învățat destul ca să vă puteți relaxa acum în urma eforturilor depuse. Mintea cultivată este măsura omului. Educația trebuie să continue pe tot parcursul vieții, în fiecare zi voi trebuie să învățați și să puneți în practică cunoștința dobândită.
Voi creșteți în ce privește demnitatea adevărată și valoarea morală pe măsură ce puneți în practică virtutea și nutriți corectitudine în inimă și viață. Nu vă lăsați caracterul să fie afectat de vreo urmă a leprei egoismului. Un suflet nobil împreună cu un intelect cultivat vor face din voi oameni pe care Dumnezeu îi va putea folosi în funcții de răspundere și încredere.
Cea dintâi îndatorire a tuturor celor care lucrează la această instituție este să fie ei înșiși cinstiți înaintea lui Dumnezeu și apoi să stea pe picioare în puterea lui Hristos, neafectați de influențele rele la care sunt expuși. Dacă vor face din principiile mari ale Cuvântului lui Dumnezeu temelia caracterului lor, ei vor putea sta oriunde îi va chema Domnul în providența Sa, înconjurați de influențe vătămătoare, și totuși să nu fie smulși de pe calea cea dreaptă. (Testimonies for the Church 4:534-562 (1881)).