Am ajuns într-un timp când fiecare membru al bisericii ar trebui să se apuce de lucrare misionară medicală. Lumea este o leprozerie plină de victime atât ale bolilor fizice, cât și ale celor spirituale. Pretutindeni pier oameni datorită lipsei de cunoaștere a adevărurilor care ne-au fost încredințate. Membrii bisericii au nevoie de o trezire, pentru ca să-și dea seama de responsabilitatea de a împărtăși aceste adevăruri. Cei care au fost luminați de adevăr trebuie să fie purtători de lumină în lume. A ascunde lumina pe care o avem în aceste vremuri înseamnă a face o greșeală teribilă. Solia poporului lui Dumnezeu de astăzi este: „Scoală-te și luminează-te; căci lumina ta vine și slava Domnului răsare peste tine” (Isaia 60, 1).
Peste tot în jurul nostru vedem din aceia care au avut multă lumină și cunoștință, însă au ales în mod deliberat răul în loc de bine. Nevrând să facă nici o reformă, ei merg din rău în mai rău. Însă cei din poporul lui Dumnezeu nu trebuie să umble în întuneric. Ei trebuie să umble în lumină, căci ei sunt reformatori.
În fața reformatorului autentic, lucrarea misionară medicală va deschide multe uși. Nimeni nu trebuie să aștepte până ce va fi chemat în cine știe ce câmp îndepărtat pentru a-i ajuta pe oameni. Oriunde v-ați afla, puteți începe de îndată. Ocaziile sunt la îndemâna tuturor. Apucați-vă de lucrarea de care sunteți răspunzători -- lucrarea care trebuie făcută în căminul vostru și între semenii voștri. Nu așteptați ca alții să vă solicite să treceți la acțiune. Cu temere de Dumnezeu, mergeți înainte fără întârziere, având în minte responsabilitatea individuală pe care o aveți față de Cel care Și-a dat viața pentru voi. Lucrați ca și când L-ați auzi pe Domnul Hristos chemându-vă personal pentru a-I sluji cu toată puterea. Nu priviți în jur să vedeți cine mai este gata. Dacă voi sunteți cu adevărat consacrați, Dumnezeu va aduce la adevăr, prin voi, și pe alții pe care îi va putea folosi drept canale prin care să transmită lumina multora care bâjbâie în întuneric.
Toți pot contribui
Toți pot face ceva. Căutând să se scuze, unii spun: „Treburile casei și copiii îmi absorb timpul și banii”. Părinți, copiii voștri trebuie să fie ajutoarele voastre, astfel ca puterea și capacitatea voastră de a lucra pentru Domnul să crească. Copiii sunt membrii mai tineri ai familiei Domnului. Ei trebuie conduși să se consacre lui Dumnezeu, căruia Îi aparțin prin creațiune și răscumpărare. Ei trebuie învățați că toate puterile lor, ale minții, ale trupului și ale sufletului, îi aparțin Lui. Ei trebuie instruiți să fie de ajutor în diverse domenii, slujind în mod neegoist. Nu le îngăduiți copiilor voștri să vă fie niște obstacole. Copiii trebuie să ducă împreună cu voi atât poverile spirituale, cât și pe cele fizice. Ajutând pe alții, ei își sporesc propria fericire și utilitate.
Fie ca poporul nostru să dovedească faptul că are un interes viu pentru lucrarea misionară medicală. Să se pregătească să fie util, studiind cărțile care au fost scrise pentru instruirea noastră în aceste domenii. Aceste cărți merită mult mai multă atenție și prețuire decât au primit. Mult din ceea ce este de folos pentru toți a fost scris, având ca scop învățarea principiilor sănătății. Cei care studiază și practică aceste principii vor fi mult binecuvântați, atât fizic, cât și spiritual. înțelegerea filozofiei sănătății constituie o apărare sigură împotriva multora dintre relele care sunt în continuă creștere.
Studiul în cămin
Mulți dintre cei care ar dori să dobândească cunoștințe în domeniul lucrării misionare medicale au treburi gospodărești care îi împiedică uneori să se întâlnească cu alții pentru studiu. Aceștia pot învăța mult acasă la ei cu privire la voința descoperită a lui Dumnezeu în legătură cu lucrarea misionară medicală, sporindu-și astfel capacitatea de a-i ajuta pe alții. Tați și mame, dobândiți tot ajutorul care se poate, studiind cărțile și publicațiile noastre... Luați-vă timp să le citiți copiilor voștri din cărțile care se ocupă în mod special cu subiectele religioase. învățați-i însemnătatea de a purta de grijă trupului lor, care este casa în care trăiesc. Formați un cerc de lectură în cămin; și fiecare membru al familiei să lase deoparte grijile și ocupațiile zilei și să se unească în studiu cu ceilalți. Tați, marne, frați, surori, apucați-vă cu râvnă de această lucrare și veți vedea dacă biserica din cămin nu va face mari progrese.
Participând la studiu împreună cu familia, vor avea de câștigat în special tinerii care au fost obișnuiți să citească romane și cărți de povești ieftine. Tineri și tinere, citiți acele cărți care vă dau adevărata cunoștință și care vor fi de ajutor întregii familii. Spuneți cu hotărâre: „Nu voi risipi clipe prețioase, citind ceea ce nu îmi este de nici un folos și care doar mă împiedică să fiu de folos altora. Îmi voi consacra timpul și gândurile spre a corespunde pentru serviciul lui Dumnezeu. Îmi voi închide ochii față de lucrurile frivole și păcătoase. Urechile mele sunt ale Domnului și nu voi da ascultare vrăjmașului. Glasul meu nu va fi nicidecum supus unei voințe care nu este sub influența Duhului lui Dumnezeu. Trupul meu este templul Duhului Sfânt și toate puterile mele vor fi consacrate unor scopuri vrednice.”
Tinerii, brațul de ajutor al lui Dumnezeu
Domnul a rânduit ca tinerii să fie brațul Său ajutător. Dacă în fiecare biserică ei I se vor consacra Lui, dovedind stăpânirea de sine în cămin, ușurând poverile mamei copleșite de griji, mama va găsi timp să facă vizite, iar când se ivește ocazia, ei înșiși pot fi de folos prin mici fapte de iubire și milă. Cărțile și revistele despre sănătate și cumpătare vor putea fi duse astfel în multe case. Circulația acestui fel de literatură este un lucru important; căci în acest fel pot fi împărtășite cunoștințele prețioase cu privire la tratamentul bolii -- cunoștințe care pot fi o mare binecuvântare pentru cei care nu își pot permite să plătească vizita unui medic.
Studiul fiziologiei
Părinții trebuie să stârnească interesul copiilor lor pentru studiul fiziologiei. Printre tineri sunt doar puțini care au cunoștințe definite cu privire la misterele vieții. Studiul minunatului organism omenesc, relația și dependența dintre părțile lui complicate interesează foarte puțin pe mulți dintre părinți. Deși Dumnezeu le spune: „Prea iubitule, doresc ca toate lucrurile să-ți meargă bine și sănătatea ta să sporească tot așa cum sporește sufletul tău” (3 Ioan 2), totuși ei nu înțeleg influența pe care o are corpul asupra minții și mintea asupra corpului. Lucruri de nimic, nefolositoare, le ocupă atenția și apoi se plâng de lipsă de timp ca scuză pentru faptul că nu pot obține informațiile necesare care să-i facă în stare să-și învețe în mod corespunzător copiii.
Dacă toți ar dobândi cunoștințe cu privire la acest subiect și ar simți însemnătatea de a le pune în practică, starea de lucruri ar fi mai bună. Părinți, învățați pe copiii voștri să judece de la cauză la efect. Arătați-le că, dacă încalcă legile sănătății, ei trebuie să sufere pedeapsa prin suferință. Arătați-le că nepăsarea față de sănătatea trupului duce la nepăsare față de lucrurile morale. Copiii voștri au nevoie de grijă plină de răbdare și credincioșie. Nu e de-ajuns să-i hrăniți și să-i îmbrăcați; voi trebuie să căutați de asemenea să le dezvoltați puterile minții și să le sădiți în inimă principiile dreptății. Însă cât de adesea frumusețea caracterului și farmecul unui temperament plăcut sunt trecute cu vederea din dorința de etalare a lucrurilor exterioare! O, părinți, nu vă lăsați conduși de părerile lumii; nu vă străduiți să atingeți standardul ei. Hotărâți pentru voi înșivă care este marele scop al vieții și apoi nu precupețiți nici un efort pentru a-l atinge. Nu se poate să neglijați instruirea corespunzătoare a copiilor voștri tară să suferiți consecințele. Caracterele lor deficitare vor vorbi în public despre necredincioșia voastră. Greșelile pe care le îngăduiți să treacă iară a le corecta, obiceiurile grosolane, neșlefuite, lipsa de respect și neascultarea, indolența și lipsa atenției vor aduce dezonoare numelor voastre și amărăciune în viețile voastre. Soarta copiilor voștri este în mare măsură în mâinile voastre. Dacă nu vă faceți datoria, îi așezați în rândurile vrăjmașului și faceți din ei unelte care vor duce la pierzarea altor oameni; pe de altă parte, dacă îi învățați cu credincioșie, dacă prin propriile voastre vieți puneți în fața lor un exemplu de credincioșie și evlavie, voi îi puteți călăuzi la Domnul Hristos, iar ei, la rândul lor, vor influența pe alții, și astfel mulți pot fi salvați prin intermediul vostru.
Învățați pe copii
Tați și mame, vă dați voi seama de importanța responsabilității pe care o aveți? Vă dați voi seama de nevoia de a-i feri pe copiii voștri de obiceiul nepăsării, al lipsei de moralitate? Îngăduiți-le copiilor voștri să-și formeze doar astfel de prietenii care să poată avea o influență bună asupra caracterelor lor. Nu le îngăduiți să plece de acasă seara cu excepția cazurilor când știți unde sunt și ce fac. Învățați-i principiile curățeniei morale. Dacă ați neglijat să-i învățați cuvânt cu cuvânt, precept cu precept, aici puțin, colo puțin, începeți de îndată să vă faceți datoria.
Preluați-vă responsabilitățile și lucrați pentru viața aceasta și pentru veșnicie. Nu lăsați să mai treacă vreo zi fără să vă mărturisiți neglijența față de copiii voștri. Spuneți-le că vreți să vă faceți acum lucrarea rânduită de Dumnezeu. Cereți-le să vi se alăture în lucrarea de reformă. Faceți eforturi stăruitoare pentru a răscumpăra trecutul. Nu mai rămâneți în starea bisericii laodiceene. În Numele Domnului, fac apel ca fiecare familie să se trezească. Reformați biserica în propria voastră casă.
Pe măsură ce vă îndepliniți cu credincioșie datoria în cămin, tatăl ca mare preot al casei, mama ca misionară a căminului, voi deveniți instrumente care vor face tot mai mult bine în afara căminului. Pe măsură ce vă folosiți puterile, veți corespunde din ce în ce mai bine pentru lucrarea în biserica și între semeni. Legându-vă copiii de voi înșivă și de Dumnezeu, tați, mame și copii deveniți împreună lucrători cu Dumnezeu.
Ca mijloc împotriva prejudecății vi pentru a avea acces la mintea oamenilor, lucrarea misionară medicală trebuie făcută nu doar într-un singur loc sau două, ci în mai multe locuri în care adevărul nu a fost încă proclamat. Noi trebuie să lucrăm ca misionari medicali, să vindecăm sufletele bolnave de păcat, dându-le solia mântuirii. (Testimonies for the Church 9:211 (1909); 7:62-67, 1902).