Din când în când, am primit scrisori atât de la pastori, cât și de la membrii laici ai bisericii, care mă întrebau dacă eu socotesc că este greșit a merge la consultații la medicii spiritiști și clarvăzători. Acești agenți ai lui Satana se înmulțesc atât de mult și a devenit atât de general obiceiul de a căuta sfat de ia ei, încât se pare că este necesar a rosti cuvinte de avertizare.
Dumnezeu a lăsat la îndemâna noastră posibilitatea de a obține cunoștințele referitoare la legile sănătății. El ne-a arătat că este datoria noastră să ne păstrăm puterile fizice în cea mai bună stare cu putință, ca să-I putem oferi un serviciu acceptabil. Cei care refuză să folosească lumina și cunoștința care le-au fost puse cu atâta îndurare la îndemână resping unul dintre mijloacele pe care le-a dat Dumnezeu pentru a susține atât viața spirituală, cât și cea fizică. Ei nu se vor așeza singuri în acele locuri unde vor fi expuși înșelătoriilor lui Satana.
Nu sunt puțini cei ce recurg, în acest veac creștin și din această națiune creștină, la spiritele rele, mai degrabă decât să se încreadă în puterea viului Dumnezeu. Mama care stă de veghe la pătuțul copilului ei bolnav strigă: „Nu mai pot. Nu există medic care să-mi facă bine copilul?” I s-a vorbii despre tratamentele extraordinare făcute de cutare clarvăzător sau vindecător care practică hipnoza și ea își încredințează pe cel scump ei în grija acestuia, așezându-l de fapt chiar în mâinile lui Satana, pentru că acesta stătea lângă ea. In multe cazuri, viața viitoare a copilului ajunge să fie stăpânită de puterea satanică ce pare imposibil de îndepărtat.
Am auzit de o mamă care implora un medic necredincios să salveze viața copilului ei; însă, când am sfătuit-o să caute ajutor la Marele Medic, care poate salva pe deplin pe cei care vin la El cu credință, ea s-a întors și a plecat în grabă.
Experiența lui Ahazia
Când Ahazia, împăratul lui Israel, s-a îmbolnăvit, „el a trimis niște soli și le-a zis: «Duceți-vă și întrebați pe Baal-Zebub, dumnezeul Ecranului, ca sa știu dacă mă voi vindeca de boala aceasta».” Pe drum, ei s-au întâlnit cu Ilie și, în loc să audă o solie din partea idolului, împăratul a auzit verdictul înfricoșător din partea Dumnezeului lui Israel: „Nu te vei mai da jos din patul în care te-ai suit, ci vei muri negreșit” (2 Împărați 1, 2.6).
Domnul Hristos a fost Acela care îi poruncise să rostească aceste cuvinte către regele apostat. Iehova Emanuel avea motive să fie foarte nemulțumit de neascultarea lui Ahazia. Oare ce nu făcuse Domnul Hristos pentru a câștiga inimile celor din Israel și a le inspira o credință neșovăielnică în El? Timp de veacuri, poporul Său avusese parte de manifestările protecției bunătății și dragostei Sale fără seamăn. Încă din vremea patriarhilor El arătase că „Își găsește plăcere în fiii oamenilor” (Proverbe 8, 31). El fusese un ajutor prezent pentru toți care L-au căutat cu sinceritate. „În toate necazurile lor n-au fost fără ajutor și îngerul care este înaintea feței Lui i-a mântuit; El însuși i-a răscumpărat în dragostea și îndurarea Lui” (Isaia 63, 9). Și totuși Israel s-a răzvrătit împotriva lui Dumnezeu și s-a îndreptat pentru ajutor către cel mai rău dușman al Domnului.
Evreii au fost singura națiune care a fost favorizată având cunoștința despre adevăratul Dumnezeu. Când regele lui Israel a trimis să fie întrebat oracolul păgân, el a declarat de fapt păgânilor că a avut mai multă încredere în idolii lor decât în Dumnezeul poporului Său, Creatorul cerurilor și al pământului. Același lucru Îl fac și cei care susțin că au cunoștința Cuvântului Dumnezeului adevărat, însă Îl dezonorează când se îndepărtează de Sursa puterii și înțelepciunii, cerând ajutor sau sfat de la puterile întunericului. Dacă ceea ce a făcut împăratul nelegiuit, idolatru, a aprins mânia lui Dumnezeu, oare cum privește El spre ceea ce fac în mod asemănător cei care susțin că sunt slujitorii Săi?
Încrederea neînțeleaptă
Mulți nu au bunăvoința de a depune efortul necesar pentru a dobândi cunoștința cu privire la legile vieții și mijloacele simple care trebuie folosite pentru refacerea sănătății. Ei nu privesc în mod corespunzător problemele vieții. Când boala este urmarea încălcării de către ei a legilor naturale, ei nu caută să-și îndrepte greșelile și să ceară apoi binecuvântarea lui Dumnezeu, ci recurg la medici. Dacă își recapătă sănătatea, ei aduc onoare în totalitate medicamentelor și medicilor. Ei sunt totdeauna gata să idolatrizeze puterea și înțelepciunea omenească, de parcă nu ar cunoaște nici un alt dumnezeu în afară de creatură -- praful și cenușa.
Nu este sigur să ne încredem în medici care nu se tem de Dumnezeu. Fără influența harului divin, inima oamenilor este „nespus de înșelătoare și de deznădăjduit de rea” (Ieremia 17, 9). Preamărirea eului este ținta lor. Sub masca profesiei medicale, câte nedreptăți nu s-au făcut, câte înșelăciuni nu au fost susținute! Medicul s-ar putea să pretindă că are multă înțelepciune și pricepere nemaipomenită, însă caracterul său să fie stricat, iar procedeele sale, contrare legilor sănătății. Domnul Dumnezeul nostru ne asigură că El dorește să fie plin de har, El ne invită să-L chemăm la vreme de necaz.
Mai mult decât atât, învățătura acestor medici ne îndepărtează în mod continuu de la principiile pe care ni le-a dat Dumnezeu cu privire la sănătate, în special în privința alimentației. Ei spun că noi nu putem trăi așa cum ar trebui și prescriu schimbări care sunt contrare luminii pe care a trimis-o Dumnezeu. Fraților, oare cum ne poate face parte Dumnezeu de binecuvântarea Sa, când noi ne ducem direct pe terenul vrăjmașului?
Dumnezeu, ajutorul poporului său
Oare de ce sunt oamenii atât de încăpățânați și nu se încred în Acela care 1-a creat pe om și care poate, printr-o atingere, printr-un cuvânt sau o privire, să vindece tot felul de boli? Cine este mai demn de încrederea noastră decât Acela care a făcut un sacrificiu atât de mare pentru salvarea noastră? Domnul nostru ne-a dat instrucțiuni clare prin apostolul Iacov în ce privește datoria noastră în cazuri de boală. Când ajutorul omenesc este neputincios, Dumnezeu va fi ajutorul poporului Său. „Este vreunul printre noi bolnav? Să cheme pe prezbiterii bisericii și să se roage pentru el, după ce-l vor unge cu untdelemn în Numele Domnului. Rugăciunea tăcută cu credință va mântui pe cel bolnav și Domnul îl va însănătoșa; și dacă a făcut păcate, îi vor fi iertate” (Iacov 5, 14.15). Dacă cei ce susțin că sunt urmași ai lui Hristos ar avea, în curăție de inimă, tot atât de multă credință în făgăduințele lui Dumnezeu pe cât au în uneltele satanice, ei ar beneficia în ceea ce privește sufletul și trupul de puterea dătătoare de viață a Duhului Sfânt.
Dumnezeu a oferit poporului Său o mare lumină, dar totuși noi nu suntem scutiți de ispite. Care dintre noi caută ajutor la dumnezeii Ecronului? Priviți la acest tablou -- un tablou care nu ține de închipuire. La cât de mulți adventiști de ziua a șaptea se văd aceste trăsături de caracter! Un bolnav aparent foarte conștiincios, dar totuși bigot și plin de sine, își declară fățiș disprețul față de legile vieții și ale sănătății pe care îndurarea divină ne-a condus pe noi ca popor să le acceptăm. Mâncarea lui trebuie astfel pregătită, încât să-i satisfacă poftele păcătoase. În loc de a se așeza la o masă pe care sunt așezate mâncăruri sănătoase, el va fi clientul restaurantelor, deoarece aici poate da frâu liber poftei rară restricții. Deși susținător al temperanței, el nesocotește principiile de bază ale acesteia. El dorește ușurare, însă refuză să o primească cu prețul tăgăduirii de sine.
Acest om aduce jertfe pe altarul poftei pervertite. El este un idolatru. Puterile care, dacă ar fi sfințite și înnobilate, ar putea fi folosite spre slava lui Dumnezeu sunt slăbite și nu pot fi folosite prea mult în slujire. Un temperament iritabil, un creier confuz și nervi zdruncinați sunt câteva din urmările nesocotirii legilor naturale. El este ineficient și nestatornic. Oricine are curajul și sinceritatea de a-l avertiza în legătură cu primejdia în care se află are parte de disprețul său. Cea mai mică mustrare sau împotrivire este suficientă spre a-i trezi spiritul combativ. Însă iată că se ivește acum ocazia de a căuta ajutor la cineva a cărui putere provine de la un vrăjitor. El apelează degrabă la această sursă, cheltuind fără măsură timp și bani în speranța de a-și asigura binefacerea dorită. El este amăgit, înnebunit. Puterea vrăjitorului devine tema laudei sale și alții sunt influențați să caute ajutorul său. În acest fel, Dumnezeul lui Israel este dezonorat, în timp ce puterea lui Satana este venerată și înălțată.
Mă adresez, în Numele lui Hristos, celor care susțin că sunt urmașii Săi: Rămâneți la credința pe care ați primit-o la început. „Feriți-vă de vorbăriile goale și lumești” (2 Timotei 2, 16). în loc de a vă pune încrederea în vrăjitorie, aveți credință în viul Dumnezeu. Blestemată este cărarea care conduce la Endor sau la Ecron. Picioarele care se vor aventura pe acest teren interzis se vor clătina și vor cădea. Există un Dumnezeu în Israel, care poate da salvare tuturor celor ce sunt apăsați. Neprihănirea este temelia scaunului Său de domnie.
Este periculos a te îndepărta cât de puțin de sfatul Domnului. Când noi ne îndepărtăm de calea cea simplă a datoriei, se va ivi un lanț întreg de circumstanțe care ne vor îndepărta tot mai mult de ceea ce este drept. Legăturile apropiate inutile cu aceia care nu au respect pentru Dumnezeu ne vor seduce mai repede decât vom deveni noi conștienți de acest lucru. Teama de a nu ofensa prietenii lumești ne va împiedica să ne exprimăm mulțumirea față de Dumnezeu sau să recunoaștem dependența noastră de EI.
Noi trebuie să stăm aproape de Cuvântul lui Dumnezeu. Avem nevoie de încurajările și avertizările acestuia, de amenințările și făgăduințele lui. Avem nevoie de exemplul desăvârșit dat doar de viața și caracterul Mântuitorului nostru. Îngerii lui Dumnezeu vor apăra pe poporul Său în timp ce acesta merge pe calea datoriei, însă nu există o astfel de asigurare de protecție pentru cei ce se aventurează în mod deliberat pe terenul Iui Satana. Cei care sunt agenți ai marelui înșelător vor spune și vor face tot ce le stă în putință pentru a-și atinge scopul. Contează mai puțin dacă acesta își spune spiritist, „medic energetician” sau „vindecător prin magnetism”. Prin amăgiri și înșelăciuni, el câștigă încrederea celor creduli și naivi. El pretinde că știe istoria vieții și că înțelege toate greutățile și necazurile celor care apelează la el. Deghizat într-un înger de lumină, în timp ce întunericul abisului se află în inima sa, el manifestă un interes deosebit pentru femeile care caută sfatul său. El le spune că toate necazurile lor se datorează căsătoriilor lor nefericite. S-ar putea ca acest lucru să fie adevărat, însă un astfel de sfat nu le îmbunătățește starea. El le spune că au nevoie de dragoste și simpatie. Pretinzând că are un mare interes pentru bunăstarea lor, el își aruncă vraja asupra victimelor sale, care nu bănuiesc nimic, fermecându-le așa cum farmecă șarpele pasărea care tremură. Curând, ele sunt cu totul pradă puterii sale, iar urmarea este păcatul, ocara și ruina.
Unica noastră siguranță constă în a păstra vechile semne de hotar. „La lege și la mărturie; căci dacă nu vorbesc potrivit cu acest cuvânt, acest lucru se datorează faptului că nu este lumină în ei” (Isaia 8, 20 K.J.V.). (Christian Temperance and Bible Hygiene, 111-116, 1890).