Noi trebuie să facem mai mult decât am făcut până acum pentru a ajunge la oamenii din orașele noastre mari. Nu trebuie să ridicăm clădiri mari în orașe, ci, așa cum mi-a fost dată iar și iar lumina, noi ar trebui să înființăm, în toate orașele noastre mari, fabrici mici care să fie centre de influență.
Domnul are o solie pentru orașele noastre, și această solie trebuie să o proclamăm în adunările noastre în corturi și în alte ocazii publice și de asemenea prin publicațiile noastre. Pe lângă acestea, în orașele mari trebuie înființate restaurante cu alimente sănătoase prin care să fie proclamată solia temperanței. Trebuie făcute planuri pentru a se ține adunări în apropierea restaurantelor noastre. Oriunde este posibil, să existe o cameră în care clienții să poată fi invitați la prezentări legate de știința sănătății și cumpătarea creștină, unde să poată primi sfaturi cu privire la pregătirea de alimente sănătoase și alte subiecte importante. în cadrul acestor întâlniri să se înalțe rugăciuni, să se cânte și să se vorbească nu numai despre subiecte referitoare la sănătate și cumpătare, dar și despre alte subiecte biblice potrivite. Pe măsură ce oamenii sunt învățați să-și păstreze sănătatea fizică, se vor găsi multe ocazii pentru a semăna sămânța Evangheliei împărăției.
Subiectele trebuie astfel prezentate, încât să facă o impresie favorabilă asupra oamenilor. La aceste întâlniri nu trebuie să existe nimic teatral. Nu doar câțiva trebuie să cânte. Toi cei prezenți trebuie încurajați să ia parte la cântare. Sunt unele persoane care au darul special de a cânta frumos și există ocazii când o solie deosebită poate fi prezentată printr-o cântare cântată de o singură persoană sau de mai mulți care se unesc într-o cântare. Însă rar trebuie să cânte doar câțiva. Darul de a cânta are o deosebită influență și Dumnezeu dorește ca toți cei care îl au să-l cultive și să-l folosească spre slava Numelui Său.
Folosirea materialelor de citit
Cei care vin la restaurantele noastre trebuie să aibă la dispoziție materiale de citit. Atenția trebuie să le fie îndreptată spre literatura noastră cu privire la temperanță și reforma sănătății și de asemenea ar trebui să li se ofere broșuri mici care să cuprindă lecțiile Domnului Hristos. Sarcina procurării acestor materiale de citit trebuie să fie preluată de tot poporul nostru. Tuturor celor care vin trebuie să li se dea ceva de citit. S-ar putea ca unii să lase materialul fără să-l fi citit, însă unii dintre cei în ale căror mâini va ajunge s-ar putea să caute după lumină. Ei vor citi și vor studia ceea ce le veți da și apoi vor da mai departe și altora.
Lucrătorii din restaurantele noastre trebuie să trăiască într-o legătură atât de strânsă cu Dumnezeu, încât să recunoască îndemnurile Duhului Său care sunt adresate personal în privința lucrurilor spirituale unuia sau altuia dintre cei care vin la restaurant. Când eul este răstignit și Domnul Hristos ia loc în noi, El, nădejdea slavei, vom descoperi prin gând, cuvânt și faptă realitatea credinței noastre în adevăr. Domnul va fi cu noi și prin noi Duhul Sfânt va lucra pentru a ajunge la cei care nu sunt în Hristos.
Domnul m-a instruit că aceasta este lucrarea pe care trebuie să o facă cei care conduc restaurantele noastre. Tensiunea grabei treburilor nu trebuie să conducă la neglijarea lucrării salvării de suflete. Este bine să slujim nevoilor fizice ale semenilor noștri, însă dacă nu găsim căi prin care să facem să lumineze lumina Evangheliei la cei care vin zi de zi ca să servească masa, cum va fi Dumnezeu proslăvit prin lucrarea noastră?
Când a fost începută lucrarea prin restaurante, se aștepta ca aceasta să constituie mijlocul prin care să se ajungă la mulți cu solia adevărului prezent. A realizat ea acest lucru? Acela care are autoritate pune această întrebare celor care lucrează în restaurantele noastre: „Câtor oameni le-ai vorbit despre mântuirea lor? Câți oameni au auzit de pe buzele tale apeluri serioase de a-L accepta pe Hristos ca Mântuitorul lor personal? Cât de mulți au fost determinați de cuvintele voastre să se întoarcă de la păcat și să-L slujească pe viul Dumnezeu?”
Când oferă oamenilor care vin în restaurantele noastre hrana aceasta vremelnică, lucrătorii noștri ar trebui să nu uite că atât ei înșiși, cât și cei cărora le slujesc au nevoie continuă de pâinea cerului. Fie ca ei să caute continuu ocazii de a prezenta adevărul acelora care nu îl cunosc.
Grijă pentru angajați
Directorii restaurantelor noastre trebuie să lucreze pentru mântuirea angajaților lor. Ei nu trebuie să muncească peste măsură, fiindcă, dacă vor face astfel, nu vor mai avea nici puterea și nici dorința de a-și susține lucrătorii din punct de vedere spiritual. Ei trebuie să depună toate eforturile cu putință pentru a instrui pe angajații lor în cele spirituale, explicându-le Scripturile și rugându-se cu ei și pentru ei. Ei trebuie să vegheze asupra vieții religioase a personalului lor așa cum părinții veghează asupra vieții spirituale a copiilor lor. Ei trebuie să vegheze asupra lor cu răbdare și duioșie, făcând tot ce le stă în putere pentru a-i ajuta în desăvârșirea caracterului lor creștin. Cuvintele lor trebuie să fie ca niște mere de aur în coșulețe de argint; faptele lor trebuie să nu aibă nici o urmă de egoism sau asprime. Ei trebuie să fie oameni de acțiune, veghind asupra sufletelor pentru care vor da socoteală. Ei trebuie să lupte pentru binele personalului lor pentru ca îndrăzneala, curajul lor sa crească tot mereu, iar credința lor în Dumnezeu să se mărească permanent.
Dacă restaurantele noastre nu vor fi conduse în acest fel, atunci va fi necesar să avertizăm poporul nostru să nu-și trimită acolo copiii ca să fie angajați. Mulți dintre cei care patronează restaurantele noastre nu duc cu ei acolo îngerii lui Dumnezeu; ei nu doresc compania acestor ființe cerești sfinte. Ei duc cu ei o influență lumească și, pentru a se putea împotrivi acestei influențe, lucrătorii trebuie să fie strâns legați de Dumnezeu.
Directorii restaurantelor noastre trebuie să facă mai mult pentru mântuirea tinerilor angajați acolo. Ei trebuie să facă eforturi mai mari pentru a-i ține treji din punct de vedere spiritual, astfel ca mintea lor tânără să nu fie influențată de spiritul lumesc cu care vin continuu în contact. Fetele și tinerele femei din restaurantele noastre au nevoie de un păstor. Fiecare are nevoie de un adăpost în fața acelor influențe.
Există pericolul ca tinerii care vin în instituțiile noastre, credincioși fiind și dorind să susțină cauza lui Dumnezeu, să ajungă obosiți și deznădăjduiți, pierzându-și zelul și curajul și devenind reci și indiferenți. Nu-i putem îngrămădi pe acești tineri în camere mici și întunecoase și să-i lipsim de privilegiile vieții din cămin, iar apoi să așteptăm să aibă o experiență religioasă sănătoasă.
Este important să se facă anumite planuri înțelepte pentru personalul din toate instituțiile noastre și în special pentru cei angajați în restaurantele noastre. Trebuie să ne asigurăm un personal capabil și trebuie folosite toate mijloacele pentru a-i ajuta să crească în harul și cunoștința lui Hristos. Ei nu trebuie lăsați la voia întâmplării, fără a se pune deoparte un timp special pentru rugăciune și studiul Bibliei. Când sunt lăsați astfel, ei devin nepăsători și nesăbuiți, indiferenți față de realitățile veșnice.
În cadrul fiecărui restaurant ar trebui să fie rânduit un cuplu -- soț și soție -- care să aibă rolul de veghetori pentru personal, să aibă dragoste pentru Mântuitorul și pentru sufletele pentru care a murit El și să țină calea Domnului.
Tinerele ar trebui să fie în grija unei șefe înțelepte, cu judecată, care să fie pe deplin convertită, care să vegheze cu grijă asupra lucrătoarelor și în special asupra celor mai tinere.
Lucrătorii trebuie să simtă că au un cămin. Ei sunt brațul de ajutor al lui Dumnezeu și ar trebui tratați așa cum a spus Domnul Hristos cu grijă și duioșie asemenea copilașilor care se aflau între ucenici. „Dar pentru oricine va face să păcătuiască pe unul dintre acești micuți care cred în Mine”, a spus El, „ar fi mai de folos să i se atârne de gât o piatră mare de moară și să fie înecat în adâncul mării.” „Feriți-vă să nu defăimați nici măcar pe unul dintre acești micuți; căci vă spun că îngerii lor în ceruri văd pururea fața Tatălui Meu care este în ceruri” (Matei 18, 6.10). Grija care trebuie avută față de acești angajați constituie unul dintre motivele pentru care este mai bine să avem într-un oraș mare mai multe restaurante mici decât unul singur mare. însă acesta nu este singurul motiv pentru care este bine să înființăm mai multe restaurante mici în diferite părți ale orașelor noastre.
Avantajele restaurantelor mici
Restaurantele mai mici vor recomanda principiile reformei sănătății la fel de bine ca și cele mai mari, însă vor fi mult mai ușor de administrat. Misiunea noastră nu este să-i hrănim pe oameni, ci suntem învățați că trebuie să-i educăm. În restaurantele mai mici nu va fi atât de multă muncă de făcut, iar personalul angajat va avea. mai mult timp pentru a se dedica studiului Cuvântului, mai mult timp să învețe cum să-și facă lucrul mai bine și mai mult timp pentru a răspunde întrebărilor clienților care sunt doritori să cunoască principiile reformei sănătății.
Dacă noi îndeplinim planul lui Dumnezeu în această privință, neprihănirea lui Hristos va merge înaintea noastră și slava Domnului ne va însoți. Dar dacă nu există preocuparea pentru suflete, dacă personalul angajat nu are foloase din punct de vedere spiritual, dacă ei nu aduc slavă lui Dumnezeu cu cuvântul și cu fapta, atunci oare pentru ce am înființat astfel de instituții? Dacă prin restaurantele noastre nu putem aduce slavă Iui Dumnezeu, dacă nu putem exercita prin ele o influență religioasă puternică, atunci ar fi mai bine să le închidem și să folosim capacitatea tinerilor noștri în alte domenii ale lucrării. Însă restaurantele noastre pot fi astfel administrate încât să poată fi un mijloc de salvare a sufletelor. Să-L căutăm pe Domnul cu stăruință, cu o inimă umilă, pentru ca El să ne poată învăța să umblăm în lumina sfatului Său, să înțelegem Cuvântul Său, să-l acceptăm și să-l punem în practică. (Testimonies for the Church 7:115-120 (1902)).