Melbourne, Australia, 16 septembrie 1892.
Sunt profund interesată de subiectul lucrării misionare medicale și de instruirea bărbaților și femeilor în vederea acestei lucrări. Mi-ar plăcea să știu că în loc de o singură soră medicală se instruiesc o sută de surori medicale. Așa ar trebui să fie. Atât femeile, cât și bărbații ar fi mult mai utili dacă ar lucra ca misionari medicali și nu numai ca misionari iară instruire medicală. Sunt tot mai impresionată de faptul că trebuie adusă o mărturie tot mai hotărâtă în legătură cu acest subiect, că ar trebui făcute eforturi mai directe pentru a trezi interesul persoanelor potrivite, prezentându-le avantajele pe care le-ar avea dacă ar ști cum să-i trateze pe cei care sunt bolnavi trupește și cum să slujească sufletelor bolnave de păcat. Această dublă slujire îl va face pe cel care este împreună lucrător cu Dumnezeu să aibă acces în casele oamenilor și îl va face în stare să ajungă la toate categoriile sociale.
Iscusința în tratarea bolii prin respectarea unor principii de sănătate va face să se câștige încrederea multora la care altfel nu s-ar ajunge cu adevărul. Când trec prin necazuri, mulți au spiritul umil, iar cuvintele rostite în favoarea adevărului către ei cu duioșie de către cel care dorește să aline suferințele fizice pot atinge inima. Rugăciunea scurtă, încărcată de împreună simțire, prezentându-i pe cei în suferință prin credință Marelui Medic, le va inspira o încredere, odihnă și nădejde care vor contribui la o mai bună stare de sănătate atât a sufletului, cât și a trupului.
Am fost surprinsă când am fost întrebată de medici dacă nu cred că ar fi mai plăcut lui Dumnezeu ca ei să renunțe la practica medicală și să intre în lucrare. Sunt pregătită să răspund persoanei care pune o astfel de întrebare: dacă ești creștin și un medic competent, tu ești calificat să faci de zece ori mai mult bine ca misionar pentru Dumnezeu decât dacă ai fi doar un predicator al cuvântului. Îi sfătuiesc pe tineri și tinere să dea atenție acestei chestiuni. Avem în față timpuri primejdioase. întreaga lume va fi cuprinsă de tulburare și deznădejde, boli de tot felul vor afecta familia omenească, iar ignoranța de felul celei care predomină acum în privința legilor sănătății va avea ca urmare multă suferință și pierderea multor vieți care ar putea fi salvate.
În timp ce Satana caută continuu să facă tot ce poate pentru a profita de ignoranța oamenilor și să creeze terenul favorabil pentru apariția bolii printr-o atitudine necorespunzătoare a oamenilor față de corpul lor, ar fi cel mai bine ca cei care susțin că sunt fii și fiice ale lui Dumnezeu să se folosească cât timp se mai poate de ocaziile de a cunoaște organismul omenesc și felul cum poate fi păstrat în stare de sănătate. Noi trebuie să ne folosim fiecare facultate a minții pe care ne-a dat-o Dumnezeu. Domnul nu va face minuni pentru sănătatea nimănui dacă respectiva persoană nu va face nici un efort pentru a dobândi cunoștințele care îi sunt la îndemână privind minunatul lăcaș pe care ni l-a dat Dumnezeu. Prin studiul organismului omenesc, noi trebuie să învățăm să corectăm ceea ce este greșit în practicile noastre și care, dacă ar rămâne neîndreptat, ar avea ca rezultat sigur boala și suferința, care fac ca viața să fie o povară. Sinceritatea rugăciunilor noastre poate fi dovedită numai prin tăria străduințelor noastre de a asculta de poruncile lui Dumnezeu.
Virtutea caracterului
Obiceiuri și practici rele aduc asupra oamenilor boli de tot felul. Fie ca educația să-și facă lucrarea de a lămuri înțelegerea oamenilor în ce privește păcatul de a abuza și a degrada puterile date de Dumnezeu. Fie ca mintea să ajungă înțeleaptă, iar voința să fie așezată de partea Domnului și atunci se va vedea o îmbunătățire simțitoare în sănătatea fizică. Însă acest lucru nu poate fi îndeplinit niciodată doar prin puterea omenească. Prin eforturi intense, cu ajutorul harului lui Hristos de a renunța la toate practicile și tovărășiile rele și de a respecta cumpătarea în toate lucrurile, trebuie să existe convingerea lăuntrică a faptului că pocăința pentru faptele din trecut, cât și iertarea trebuie căutate la Dumnezeu prin sacrificiul ispășitor al lui Hristos. Aceste lucruri trebuie aduse în experiența de zi cu zi; trebuie să veghem și să-L implorăm pe Domnul Hristos să ne aducă fiecare gând în supunere față de El; puterea Lui înnoitoare trebuie dată sufletului, astfel ca noi, ca niște ființe care vor da socoteală pentru aceasta, să-I prezentăm lui Dumnezeu trupurile noastre ca o jertfa vie. sfântă și plăcută Lui, care să fie din partea noastră o slujbă duhovnicească.
Cei care susțin a crede adevărul solemn, sacru pentru acest timp își vor trezi oare energiile amorțite și vor lua acea atitudine prin care să atragă în jurul sufletelor lor fiecare rază de lumină care strălucește pe cărarea lor? Dumnezeu face apel la toți cei care pretind a crede adevărul prezent să-și exercite toate puterile pentru dobândirea de cunoștințe. Dacă dorim să ridicăm standardul moral în orice țară am fi chemați să mergem, noi trebuie să începem prin a le corecta oamenilor deprinderile fizice. Virtutea caracterului depinde de folosirea corespunzătoare a puterilor minții și trupului.
Ignoranța voită este un păcat
Ca popor care a avut multă lumină, suntem vinovați pentru că nu am prețuit și nu am pus în valoare lumina care ne-a fost dată cu privire la reforma sănătății. Multe suflete sunt înșelate datorită înțelegerilor greșite și a unor idei pervertite. Cei care prezintă altora adevărul și care ar trebui să fie păstori ai turmei vor da socoteală pentru ignoranța lor voită și nesocotirea legilor naturii. Acesta nu este un lucru cu care să ne jucăm sau să-l luăm în glumă. Pe măsură ce ne apropiem de încheierea istoriei acestui pământ, egoismul, violența și nelegiuirea vor predomina exact așa cum a fost pe timpul lui Noe, când lumea din vechime a pierit în apele potopului. În calitate de credincioși ai adevărurilor Bibliei, noi trebuie să luăm poziție de partea neprihănirii și a adevărului.
Pe măsură ce agresiunea religioasă subminează libertățile națiunii noastre, cei care vor lua atitudine de partea libertății de conștiință se vor așeza pe poziții defavorabile. Spre binele lor, ei trebuie, cât timp mai au posibilitatea, să dobândească cunoștințe în legătură cu boala, cauzele ei, prevenirea și tratamentul ei. Iar cei care fac acest lucru vor găsi un câmp de lucru pretutindeni. Vor fi oameni suferinzi, o mulțime, care vor avea nevoie de ajutor, nu doar printre cei cu aceeași credință ca și noi, dar în mare măsură printre cei care nu cunosc adevărul.
Scurtimea timpului necesită o energie care nu a fost trezită în cei care susțin a crede adevărul prezent. Este nevoie de religie personală, de pocăință, credință și dragoste. Mă rog să aibă loc o trezire generală în mijlocul poporului nostru. Prin puterea pe care ne-o dă Domnul Hristos, noi trebuie să fim în stare să-i învățăm pe alții cum să ne luptăm cu acele patimi pe care lumina din ceruri le arată că trebuie înăbușite. Să veghem continuu și să ne rugăm neobosit pentru ajutorul Duhului Sfânt și să ne folosim de tot ajutorul și lumina pe care ni le-a dat Dumnezeu.
Tineri valoroși să fie aleși
Aproape în fiecare biserică a noastră există tineri și tinere care ar putea fi instruiți spre a deveni fie surori medicale, fie medici. Nu vor mai avea niciodată ocazii atât de favorabile ca acum. îndemn ca acest subiect să fie luat în seamă cu rugăciune și să se facă eforturi deosebite pentru a alege pe acei tineri care sunt promițători în ce privește utilitatea și tăria morală. Fie ca aceștia să fie instruiți... pentru a porni ca misionari oriunde îi va chema Domnul să lucreze. Să fie conștienți totdeauna că lucrarea lor constă nu numai în a alina suferința fizică, ci și de a sluji sufletelor care sunt gata să piară. Este important ca orice persoană care lucrează ca misionar medical să aibă iscusința de a sluji atât sufletului, cât și trupului. Trebuie să-L imite pe Domnul Hristos, prezentând celor bolnavi și în suferință valoarea religiei curate și neîntinate. În timp ce fac tot ce le stă în putere pentru a alina suferința fizică și a păstra această viață predispusă morții, trebuie să îndrepte atenția oamenilor către îndurarea și dragostea lui Isus, Marele Medic, care a venit pentru ca „oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viață veșnică” (Ioan 3, 16).
Este nevoie de lucrători acum. Ca popor, noi nu facem nici a cincizecea parte din cât am putea face ca misionari activi. Dacă am fi treziți la viață de Duhul Sfânt, ar fi o sută de misionari acolo unde acum nu este decât unul, însă unde sunt misionarii? Oare nu are adevărul pentru acest timp puterea de a pune în mișcare sufletele care pretind că îl cred? Când se fac apeluri pentru lucrare, de ce sunt atât de multe glasuri care spun: „Pe mine, te rog, scuză-mă”. Stindardul adevărului trebuie implantat și înălțat în această țară. Este mare nevoie de lucrători și există multe căi pe care ei pot lucra. Există de lucru atât pentru cei de sus, cât și pentru cei mai umili. Fiecare trebuie să facă o lucrare din toată inima. O lucrare bună însă nu poate fi realizată doar de către unealta omenească. în vederea unei dezvoltări depline și a eficienței atât a puterilor intelectuale, cât și a celor spirituale, există, trebuie să existe, o legătură vie cu Dumnezeu, o comuniune cu cea mai înaltă sursă de putere. Atunci, cu sufletul în întregime aprins de zel pentru Domnul, noi putem fi o binecuvântare pentru alții. Domnul Isus a spus: „Dar oricui va bea din apa pe care i-o voi da Eu, în veac nu-i va mai fi sete; ba încă apa pe care i-o voi da Eu, se va preface în el într-un izvor de apă care va țâșni în viața veșnică” (Ioan 4, 14). Cei care devin părtași ai harului lui Hristos vor conduce și pe alții la izvoare de apă vie.
Oare nu este acesta un privilegiu, să fim coparteneri cu Isus? Nu este oare o onoare să fim legați în măreața lucrarea de salvare a sufletelor, făcându-ne partea pe care ne-a rânduit-o Mântuitorul? Și nimeni nu poate face parte de binecuvântări altora fără ca el însuși să nu primească binecuvântare. „Cel ce udă pe alții va fi udat și el” (Proverbe 11, 25). (Medical Missionary, noiembrie și decembrie 1892)